Sunteți pe pagina 1din 100
 

februorie

1963

(onul

VIII)

 

PL

 

in oce$t nvmôr :

 

PE

UNDE

 

TR ECE

UN

OM

Eiocore dromoticà

0e

)EN

OUMITRESCU

l

STEFAN

IUREŞ

www.cimec.ro

Nr.

2 (anul VIII)

februarie 1963

REV I ST A LU N ARA ED I TATA DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA SI ARTÀ

S

§1 DE UNIUNEA

U

M A

R

SCRIITORILOR

DI N

R.P.R.

EROICA '33 INTERPRET! DE ERQI COMUNIŞTI DESPRE ROLURILE LOR Irina Răchiţeanu-Şirianu SIMPLITATE,
EROICA
'33
INTERPRET!
DE
ERQI
COMUNIŞTI
DESPRE
ROLURILE
LOR
Irina
Răchiţeanu-Şirianu
SIMPLITATE,
DRAMATISM,
DEMNITATE
DE
CLASÀ
.
Marcel
Anghelescu
TINEREŢEA
SPIRITUALĂ
A
EROILOR
COMUNIŞTI
Ştefan
Ciubotăraşu
COMUNISTUL
DÀNILÀ
BULZ
Leopoldina
Bălănuţă
O
EROINĂ
A
GENERAŢIEI
MELE
George
Constantin
DRUMUL MEU SPRE PAVEL PROCA
Ion
Marinescu
CE-I
UNEŞTE
PE
CERCHEZ
ŞI
CEOCÎLTEU
.
PE
UNDE
TRECE
UN
OM
Evocare
dramatică
de
Ben
Dumitrescu
şi
Stefan
lures
.
.
1
RECOMANDÀRI
PENTRU
PREMIUL
DE
STAT
AL
REPUBLICII
POPULARE
ROMINE
PE
ANUL
1962
EUGENIA
POPOVICI
Lucia
Demetrius
Tinereţea
artei
autentice
\.
.
.
.
1
Aura
Buzescu
Pentr u
ea
n u
exista
ro i
mar e
sau
roi
mie
.
1
HOREA
POPESCU
Jules
Perahim
Inovator,
partizan
al
teatrului
agitatoric
.
.
4
CRONICA
SPECTACOLELOR
4
*
Mircea
Alexandrescu
UN
PRILEJ
DE
TRECERE
ÎN
REVISTÀ
A
FORTELOR
TINERE
DIN
TEATRUL
NOSTRU
.
.
.
8
MERIDIANE
Dana
Crivăţ
ROGER
PLANCHON
SI
TEATRUL
DE
LA
CITÉ
DIN
VILLEURBANNE
.
.
.
8
Coperta
I
:
Artista
emerità
Eugenia
Popovici
Coperta IV : Scenà
din
„Orfeu
in
infern"
de
Tennessee
Williams
(Teatrul National din Cluj)
Fotografia
:
ION
MICLEA

Desene de SILVAN si VAL MUNTEANU

REDACTIA SI ADMINISTRATE

Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 - Bucureştl -Tel . 14.35.58 Abonamentele se fac prin factorll postai! si oflclile postale din tntreaga ţară

PRETUL UNUI ABONAMENT

15 lei

www.cimec.ro

pe trel

luni,

30 lel

pe şase luni,

60 lel

pe un an

EROICA'33

n cum

sîngele

istoriei

Griviţa

delor

şi

30 de

ani,

muncitorii

noştri

feroviari

şi petrolişti

scriau,

eu

viaţa

lor,

unul

din

capitolele

celé

mai

glorioase

aie

de

pe

a

partidului.

Evenimentele

dealul

Nicolinei

Iaşilor,

prahovene

stăruie

încă

vii

de

din

în

Atelierele

son-

amintirea celor

la

regiunea

şi

revoluţionare

C.F.R.,

rafinăriilor

ce Le-au trait,

ori au cunoscut,

în acea gréa iarna

a

lui

1933, chiar

şi numai

răs-

colitorul

lor

ecou.

în

conştiinţa

multora

însă,

mai

eu

seamă

a

generaţiei

tinere

născută

şi

crescutâ

în

anii

luminoşi

ai

libertăţii

şi

construcţiei

socialiste

împrejuràrïle, întîmplarïle

se rotunjesc

într-o

imagine

mai

puţin

edïficatoare,

oare-

cum

abstractă.

Calea

Griviţei

şi

eroicul

ei

cartier

muncitoresc

s-au

transformat,

straiul

arhitectural

de

acum

şi

viaţa

ce

freamătă

viguroasă,

proaspătă, au şters

urmele

vieţii

dezolante

şi culorile

sumbre

de

altădată

de atunci.

La

jel,

Iaşii

renăscuţi

din

trista

lor condiţie

de

ieri ;

la

fel,

„lumea

petrolului",

stăpînă

azi pe

sine,

cumplită

şi neagră

pe vremea

părinţilor,

cînd

o stăpîneau

trusturile

străine.

Viaţa

nouă

apare

ca

în

firea

lucrurilor,

sub

privirile

uşurate

de

povara

aminti-

rilor

amare.

Cum

răsună

astăzi, în mintea şi în inima ingenuă a tînărului, atmosfera şi

lucrurile de atunci ? Criza care a bîntuit lumea capitalistă, consecinţele ei, reflec-

în traiul şi în perspectivele de viaţă ale oamenilor muncii ;

infamia salariilor de batjocura, impozitele grele puse pe spinarea lor, mărite pe măsura adîncirii crizei ; pensionările forţate, concedierile în masă, „curbele de sacrificiu", şomajul ; „soluţia" capitaliste de a ieşi din criză pe calea fascismului şi prin iniţierea şi pregătirea războiului antisovietic ; punerea independenţei eco- nomice şi politice a ţării la cheremul bancherilor şi cămătarilor străini „planul de la Geneva", acordul pétrolier de la Paris, controlul strain asupra finanţelor ţării —, împrumuturi şi concesiuni, comisioane, afaceri, escrocherii, îmbogăţiri peste

tate eu deosebire

www.cimec.ro

noapte pe spinarea statului şi a contribuabililor ; salarii de milioane pentru „direc-

torii generali" ; iar

săraci, simbriaşi ai statului, învăţători, studenţi, cărturari de toată categoria —, mi- zeria, dispreţul, interdicţia de a se plînge, de a-şi revendica cel mai mărunt dintre drepturi ; starea de asediu, prigoana şi temniţa celor ce se încumetau să spună lucrurilor pe nume, să denunţe nedreptatea, să lupte pentru luminarea politică a conştiinţelor, pentru mobilizarea lor împotriva diversiunilor cinice, şovine, împotriva

plan imperialist de a dezlănţui răz-

boiul

un

muncii le-au trăit, le-au

dictaturii şi exploatării, împotriva criminalului

de partea cealaltă a milioanelor de umili : muncitori, ţărani

Toate

acestea

sînt

crunte

realităţi

pe care oamenii

înfruntat. Şi sub conducerea partidului le-au învins.

Ele se conturează

ca

fundal de stihii ale beznei, pe care se proiectează numele unui Carol, al unor Vaida, Vidrighin, Hotineanu

a acestor

Toată

atotputernicia

de atunci

sălbatice

figuri

ni se înfăţişează

din

perspectiva

actualităţii,

ca

printr-o

lunetă

întoarsă

pipernicită,

nevolnică.

Dimpotrivă,

cei

apăsaţi

atunci

de

această

aprigă

şi

necruţătoare

atotputernv

ie

a

ordinii

capitaliste

crft3c la dimensiunile

cu care sînt

structuraţi

de obicei

eroii

le-

gendelor

şi

epopeilcn-, Episoade

înălţătoare

de

combativitate

şi

de

dăruire,

de

te-

nacitate

în afirmarea

conştiinţei

de clasă, muncitoreşti,

culese

din

vîltoarea

lupte-

lor

din

ianuariefebruarie

1933, au

pătruns

de

aceea

firesc

în

poezia

noastră

eroică : „Sirena

lui

Roaită",

şi „Mierla

lui

Pintilie",

şi cîntecele

închinate

celor ce

au

preschimbat

temniţa

Doftanei

într-un

lăcaş

de

învăţătură

şi

de

călire

comu-

nistă,

osîndiţi

a

după

pătruns

ce preschimbaseră

vremii

şi istoriei.

adîncurile ultime şi de a fi cuprins aceste lupte şi

pe

acuzatorii

Dnr graiul

atotputernici

expresiv

ai

acuzaţi

de

oamenii lor, în

şi

în

ai adevărului

pînă

în

al artei

este

încă

départe

fi

toate

semnificaţiile,

semnificaţii

 

ce

se

întind

neistovite

pînă

în

miezul

cel

mai

actual

al problemelor

noastre

de

viaţă

şi

de

creştere.

Zilele

de

Februarie

îşi

aş-

teaptă

încă

romancierul,

cîntăreţul,

dramaturgul.

 

Reţinem

din

lanţul

de acţiuni

muncitoreşti,

organizate

de

partid

şi

conduse

de el, acţiuni

care au

culminât

cu marea

înfruntare

din

ianuariefebruarie

1933,

faptul

ca ele au însemnat

o frînà

adusà

ofensivei

capitaliste

împotriva

condiţiilor

de muncă

şi

de viaţă

ale oamenilor

muncii

;

ele

au

constitua

o lovitură

puter-

nică, data

politicii

de faseizare

a

ţării

;

ca

ele

au dus,

ca prima

ridicare

a

proleta-

riatului

împotriva

fascismului

pe

plan

international,

dupa

instaurarea

hitlerismu-

lui

în

Germania,

la

înăltarea

prestigiului

international

al

clasei

noastre

munci-

toare ;

în

pofida

ilegalitàtii

în care partidul

era obligat

să activeze,

aceste

lupte

l-au aşezat

„în centrul

vieţii

politice

a târii".

Dar dincolo

de aceste

mari

semnifica-

ţii istorice,

partidul

ne

mai

învatà

sa descoperim

în

de muncă

luptele

feroviarilor

şi

petro-

liştilor

(şi, alături

de

ei, aie

mai

tuturor

ramurilor

ce le-au stat

şi

venit

în sprijin),

odată

cu înaltul

lor nivel

de organizare,

şi odată

cu amploarea

lor,

o

seamă

de

semnificatii

morale

spiritul

revolutionar,

 

conştiinta

politică

crescută

ce le-au

animât.

 

Grivita

1933 ne

apare,

în

lumina

aceasta,

ca

un

moment

determinant,

nu

doar în lupta

cu opresiunea

de clasă, nemijlocită,

a burgheziei, dar şi cu

sedimentele

ei ideologice,

etice,

infiltrate

de

ea, pe

diferite

căi şi sub diferite

forme,

în

con-

ştiinta muncitorimii.

în

lumina

aceasta, eroii şi ambianta

eroicà a luptélor

de

acum

30 de

ani

ne

apar

prefigurînd

trăsăturile

comuniste

aie

omului

de

azi,

cu

perso-

nalitatea

lui

eliberată,

cu

conştiinţa

lui

în

plină

luptă

de

curăţire

de

reziduurile

şi înrîuririle

vechi,

burgheze.

Literatura

noastră

a descoperit

aceste

trăsături

mai

profund

pe

măsură

ce

calităţile umane aie luptàtorïlor comunişti

cuprindeau

din

ce

în

ce mai

mult

struc­

tura umană

a societătii

noastre,

aşa cum

ne-o înfăţişează,

de pildă,

primele

lucrări

dramatice

ale

Luciei

Demetrius,

ale

lui

Aurel

Baranga,

Mihail

Davidoglu,

Horia

Lovinescu, Laurentiu

Fulga,

sau, mai

apoi,

Dănilă

Bulz

din

întoarcerea

de

Mihai

Beniuc,

Cerchez

din

Ziariştii

de

Al.

Mirodan,

„oamenii care tac"

şi

„înving"

din

piesele

lui Al.

Voitin,

Petre

Teiu

sau Jana Mincu

din De n-ar fi iubirile

de Dorel

Dorian,

Pavel

Proca

din

Steaua

polară

de

Sergiu

Fărcăşan

sau

Ceocîlteu

din

îndrăzneala

logia partidului

de Gh. Vlad. Aceşti

o promovează,

concep în afara faptelor

eroi nu

viata

săvîrşite

în

afara

în numele

eticii

pe care

acestei

ideo-

ideolo-

gii şi acestei

etici.

Desprindem

din

luptele

muncitoreşti

din

ianuariefebruarie

1933 lectia uni-

tàtii de nezdruncinat,

morală

şi

politică,

a

oamenilor

muncii

în

jurul

partidului,

şi

lectia

fermitâtii

neabàtute în lupta pentru despovărarea conştiintei noastre de

tot

ce

aminteşte

viata,

gîndirea,

morala

veche,

burgheză.

2

www.cimec.ro

Evocăm

şi vedem

renăscind,

in fiecare

dintre

marii

eroi

ai actualităţii,

pe

eroii de acum

30 de ani.

Nici nu poate fi altfel.

Victoria

socialismului,

pe care

o ve­

dem, zi de ziin procesul grabnic şi grandios al desăvîrşirii construcţiei

dîndu-se şi înaripînd munca şi creaţia intregului popor, dezvoltarea noastră umană

luiconsoli-

multilateral,

ne

apare

ca o consecinţă

directă

a consecvenţei

neabătute

eu

care

partidul

şi

clasa

muncitoare,

întregul

nostru

popor

muncitor,

au

continuât,

sub

îndrumarea

partidului,

de-a

lungul

anilor,

acţiunea

eroică

de

acum

30 de

ani.

Tovarăşul

Gheorghe

Gheorghiu

Dej,

în neuitatul

rechizitoriu adus din boxa

„acu-

zaţilor" ordinii capitaliste, burgheziei, aparatului

ei

de

guvernămint

şi

de

re-

presiune,

slugïlor

lor,

arâta

răspicat

cà : „Legal

sau

nu,

muncitorii

s-au

adunat,

au manifestât

şi au luptat

pentru

apàrarea drepturilor

lor şi

ale

clasei din

care fac

parte

Erau

datori

s-o facà,

căci înaintea

oricărei

legi, stă dreptul

muncitorilor la

viaţă".

Cuvintele

acestea

mai

pâstreazâ

si

azi,

in

expresia

lor

categoricâ,

indicaţia

unui

memento.

Omul

muncii

şi-a

cîştigat,

în

ţara

noastră

socialistă,

dreptul

roase

la viaţă,

din

la viaţa

dreaptă,

lume

apàrarea

libéra,

atunci,

fericită,

cu

pe

care

o visa

in

zilele

singe-

a

lui

nici

1933. Dar,

proclamată

in

neînfricare,

din

ce-şi pregătea

perspectiva

nu

aprigâ

fascismului

nimicitoare,

ce se înscăuna

lupta

pentru

şi a războiului

dreptului

la viaţă

dezlănţuirea

s-a istovit

al omului

azi şi

nu

se va istovi

atita

vreme

cît omenirea

nu va ajunge

înlàture,

din

calea

şi

din

relaţiile

ei, ideea

razboiului,

cît

nu

va

cuceri

pacea,

buna

înţelegere

între

popoare.

Semnificaţia internationale internaţionalist-proletară, antifasciste şi anti-

a evenimentelor din ianuariefebruarie 1933 apare cu evidenţă în

zilele acestea, cînd lupta pentru pace este preocuparea de câpetenie, prhnordiala, a popoarelor. Lupta pentru victoria socialismului şi comunismului in tara noastri este indisolubil legatà de lupta pentru pace, pentru victoria popoarelor în aceastâ lupta. Chemarea lansatà de eroii Griviţei in iarna lui 1933 este vie şi astàzi. Ascul- tînd-o, realizam omagiul care-i cinsteşte cu adevărat.

războinică

\ u

jrjl

www.cimec.ro

IHTTERPRETI DE ERO l

coiuumiSTi

DESPR E ROLURILE LOR

• SIMPLITATE, DRAMATISM, DEMNITATE DE CLASĂ

C um a ajuns

Intr-o noapte a anului 1943, zbirii Siguranţei arestează un grap de oameni

bănuiţi a fi în legătură eu tipărirea şi răspîndirea unor manifeste comuniste. Printre ei, e luată, din greşeală, şi o femeie amărîtă, victimă a războiului fascist, al cărei bărbat a fost dus pe front şi care se chinuie singură, eu un copilaş

bolnav,

bestială, criminală, a

fabrică de textile dintr-un comuniştilor ?

Maria

Iliescu,

simplă lucrătoare la o

se înroleze

în

rîndurile

orăşel

de

provincie,

eu

grijile

şi nevoile unui

trai

mizer.

In beciurile poliţiei, Mariei i se dezvăluie hidoasa faţâ

celor ce deţin puterea, care, prin manciuni, cazne, torturi şi ameninţări, caută să-i frîngă — dar nu izbutesc — pe adevăraţii oameni, pe cei care duc o luptă gréa şi Infocată pentru cauza dreaptă a celor mulţi şi obidiţi.

Oameni ca ceferistul

Axinte, încercat comunist, ca studenta Rada,

înflăcărată

utecistă,

deschid

în

mintea

şi

inima

Mariei

orizonturi

noi,

necunoscute.

Ea

va

spune

la

sfîrşitul

piesei

(Oameni care tac) :

Acu'

înţeleg eu că-i

greu,

tare

greu

pentru

noi, pentru

oamenii

de-alde noi

Aş vrea ca Vasilica

s-o ducă

altfel

decît

am tras-o noi

Tare

vrea

mai

văd, să

mai

vorbim

"

4

www.cimec.ro

Maria începe să înţeleagă rostul celor care au ştiut să tacă în torturile groaz- nice la care au fost supuşi, să înţeleagă lupta lor şi să-i iubească, să doreascâ sa fie alături de ei. Şi, în adevăr, iat-o, mai départe, în Oamenii înving. Sîntem în zilele fierbinţi ale lui August 1944, în acelaşi orăşel de provincie.

. Deşi n-a trecut nici un an, Maria „a găsit drumul", cum spune ea locotenen-

tului Ştefan, tovarăş de ilegalitate. Maria a căpătat sarcini de partid. Cu isteţime şi cald devotament, eu minte ageră şi bun simţ, cu o énergie de nebănuit, ea duce acum lupta, lupta efectivâ, cu arma în mînă, pentru eliberarèa patriei noastre. Alături de tovarăşi luminaţi, de comunişti dîrji şi neînfricaţi, Maria devine o forţă. Feméia fără vlagă aproapè, mărginită la roboteala de zi cu zi pentru o viaţă amârîtă, se ridică acum la dimen- siunile unei adevărate eroine populare, care-şi riscă viaţa pentru apărarea unei cauze drepte, „pentru omenie". Acest personaj m-a cucerit de la început prin simplitatea şi dramatismul discret din prima piesă, prin vioiciunea, vigoarea şi avîntul din a doua piesă. M-a interesat să caut mijloace de expresie cît mai vii, mai atrăgătoare, cît mai autentice, pentru a-i reda caracterul, limbajul, comportamentul în scenă faţă de celelalte personaje. Maria Iliescu mi-a reamintit de multe femei simple care au parcurs aceeaşi cale, de la neştiinţă la ştiinţă, de la întuneric la lumină, de la îndurarea unei stări de asuprire la afirmarea demnă a conştiinţei de clasă.

E

gre u

s ă

t e

poţ i

despărţ i d é

actor de

comédie.

adjectàvu l

p e

Irina

car e

ţ

i

1-a

Răchiţeanu-Şirianu

fixâ t

marel e publi c :

în ultimii ani, unele roluri ' interpretate m-au obligat să fac un sait către

E vorbà de tinereţea personajelor

interpretate. E vorba deci şi de Petre Teiu din De n-ar fi iubirile Sondor de meserie şi sondor de suflete prin vocaţie, căutînd marile, neprè- ţuitele zăcăminte din adîneimile, uneori abisale, aie sufletului omenesc, Petre Teiu e un œmunist. Eroul créât de Dorel Dorian cu pasiune şi necontenită dorinţâ de a lùmihà pe' <plan etic frămîntările unui „om al timpului" m-a obligat la o mare

tihereţe, în contratimp eu anii calendaristici

5

www.cimec.ro

baie de tinereţe morală, la părăsirea unor artificii teatrale invitînd la succès ime-

diat, dar care ar fi trădat personajul, făcîndu-mă

caut, să

iubesc stilul

direct,

agitatoric, al personajului, să mă identifie

pe

scenă

eu

el,

şi

mai

ales

să-i

fac

artisticeşte sensibil mesajul

ideologic. In

munca

noastră

asupra

unui asemenea

roi

se află inclus şi omagiul adus neînfricaţilor

luptători

comunişti

care

au

deschis

calea

unei

vieţi

în

care

oameni

ca

Petre

Teiu

sînt

un

exemplu,

un

îndemn,

o

chemare.

P^pet acum un rol asemănător — Axinte, din noua piesă a lui Al. Voitin, pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale".

un actor decît aceea de a căuta

sa se apropie prin arta sa de înaltul exemplu uman dat de un asemenea personaj.

Marcel Anghelescu

Ni ci o bucurie nu poate fi mai mare pentru

L -am jucat pe Dănilă Bulz, mai anii trecuţi, redînd pe scenă imaginea acelui

luptător comunist din ilegalitate care, sub graiul său presărat eu flori de-acasă,

din Ardeal, şi sub masca unui bonom duhliu, se vădeşte clar omul dîrz, luptâ-

torul venit de départe, din trecutul zbuciumat, un simbol verificat de experienţe

tragice, dar care — trecînd în partea vremii noastre — răzbună, odată eu spectacolul

întoarcerea, calamităţile istorice ale trecutului. M-am străduit eu mult-puţinele mêle puteri să leg acest erou popular — care străbate multe étape importante aie revoluţiei noastre (lupta în ilegalitate, insurecţia armată, războiul antihitlerist, nationalizarea, munca de reconstrucţie, îmbinatà eu lupta de clasă atît de ascuţită In primii ani ai Eliberàrii) —, m-am stràduit să-1 leg, într-o interpretare cît mai modernă, nu numai de lupta trecutului, dar mai aies de viitor.

oraşul pe 'care poetul

Mihai Beniuc ni-1 arată în piesa dumisale ca pe o sinteză a suferintelor din trecut — oraş care a cunoscut restriştea luptelor —, şi iată-mă acum jucînd aici, la Casa de cultură studenţească, într-o splendidă sală eu 1000 de locuri, în fata unei stu-

denţimi paşnic studioase şi înfrăţite. Dar cîte şi cîte nu s-au realizat de-a lungul si de-a latul Ardealului, ca în toată tara, în anii puterii populare ! Dănilă Bulz,

luptătorul

Cînd

scriu

aceste

rînduri,

găsesc

toemai

în

Cluj,

comunist,

stă temeinic

la

baza

acestor

înfăptuiri.

Ştefan

Ciubotăraşu

6

www.cimec.ro

P iesa

eu

de piesă. Este în chipul acesta ceva eu totul nou :

sub aparenţele celé mai obişnuite, ale unei fete abia ieşite din adolescenţă, se con-

turează

de

Jana Mincu este, eu toată

a dramaturgiei noastre. Ea este întrucîtva un rezultat, o chintesenţă, un cumul al ca-

lităţilor morale aie generaţiilor succesive de eroi pozitivi, înaintaţi. Numai că, fiind

condi-

cucerire

ţiile

o mlădiţă

partid,

eu un

principii

De n-ar

fi

iubirile

şi rolul

Jana

Mincu

mi

s-au

parut

eu

nu

totul

şi

totul neobişnuite. La început, am prirnit

apropii

astfel

de

el,

de roi

să-i

şi

dau

viaţă

eu

o astfel

;

era

pentru

viaţă

un

om

clare

format,

eu

eu

o

personalitate

înaintată.

şi

o idéologie

fiinţa

a anilor

regimului

de

nostri, un

démocratie

rolul eu

prima

teama

cînd

voi reuşi

oară

şi

este

făceam

cunoştinţă

originale

Deşi

fermecătoare,

încă

membră

eroină

eu

de

educată

înaintaşii

nu ei, comunistă — cea mai tînără

„copil

al

populară,

Republicii",

tot

ceea

ce

crescută

era

la

şi

comunistă

ei

în

prin

luptă,

rezultat

al

înfrîngerii

nu

numai

a

duşmanului

dinafară,

dar

şi

a

în-

semnelor

eu

care

societatea

burgheză

marca

pe

fiecare

om

trăind

înlăuntrul

ei,

este la ea de acum firesc, organic, face parte din natura

ei, iar procesul

de trans-

formare

Andone).

pe

care-1 trăieşte

este

Jana

Mincu

a

crescut

un

la

procès

sonda,

de

autodepăşire

(în

printre

muncitori.

relaţiile

S-a

jucat,

eu

Radu

era

cînd

copil,

fără

„de-a

intervenţia",

a

studiat

şi

s-a

a trece prin lupte interioare, prin sfîşieri

întors

— sterile, pentru că acesta era

între

ai

ei

toate

acestea

drumul

ei. Ea ştie „pentru

ce" ; ea,a

făcut o descoperire — „foarte mare şi foarte

sécréta"

:

„în

fiecare

«eu» e

iubire

forajul

e

tot

iubire

",

iar datoria e, pentru

ea,

„un ideal, o convingere". „Nu exista o parte a ta.

Totul

e

al

tău,

şi în acest

«tot»,

al

care faptă

mula

tău, e sensul

iubirii !"

De aceea şi trece atît de firesc la actiune — pentru

poartă

pecetea

Noutatea de fond

pe

care

a

găsit-o

„felului

tău

de

a

fi,

de

a

că este convinsă

fie­

gîndi, de a înţelege

viaţa".

a rolului comporta şi o înnoire a tratării lui artistice. For­

autorul

mi-a

ridicat

însă

o

mare

problème, obligindu-mă

să interprétez în acelaşi timp

două

personaje

şi

dau

personalitate

amîndurora.

Jana

trebuie

trăiască

pe

scenă

aşa

cum

fusese

în

viată

:

veselă,

prietenoasă,

caldă, puternică,

cu

o

mare

capacitate

de

dăruire

în

înfăptuirea

idealurilor

ei.

(Toate aceste date reies mai cu seamă din ceea ce spun despre ea celelalte perso­

un

naje,

şi

nu

din

acţiunile ei în scenă.) în acelaşi timp, trebuie să interprétez

şi

al

doilea

roi, „al

meu", al

actriţei, care, în

faţa

spectatorilor

şi

împreună

cu

ei,

participa

la dezbaterea

problemelor

ce

se pun

în

scenă.

seama

Treptat am început să mă apropii de sufletul şi de gîndurile Janei, dîndu-mi

din

îmi este

foarte

cunoscută

şi

apropiată.

Am

înţeles

facem

parte

aceeaşi

generaţie,

idealurile

noastre

sînt

comune.

Pe

măsură

ce

o

îndràgeam

şi

o

înţelegeam,

mi-era

mai

uşor

detaşez

de

ea

şi

povestesc,

apăr

cauza

Janei

şi să acuz concepţiile false cu care

nu

se putea

împăca

nici

ea.

Pătrun-

zînd

sensul

celor

spuse, mi-a

devenit

clar

principiile eroinei

mêle

sînt

adevă-

rate şi esenţiale în orice loc ai trăi, oriunde ţi-ar fi dat să munceşti. Un asemenea

roi

este o şcoală

pentru

orice actor

— o şcoală,

în

primul

rînd,

de

etică.

 
 

Deşi

dificil,

rolul

Jana

Mincu

a

constituit

pentru

mine

un

fericit

prilej

de

întîlnire artistică

cu

un

foarte

interesant

om al timpului

7

www.cimec.ro

nostru.

Leopoldina

Bălănuţă

D rumul spre întruchiparea lui Pavel Proca a fost drumul apropierii mêle de cei mai reprezentativi eroi ai epocii noastre : comuniştii. Pînă la el n-am mai

interprétât nici un roi de comunist, şi de aceea consider întîlnirea eu acest perso- naj ca unul dintre celé mai însemnate evenimente aie vieţii mêle artistice. Am avut norocul să găsesc în Proca profilul unuia din cei mai izbutiţi eroi comunişti

din literatura noastră dramatică. E un roi plin de substanţă umană şi artistică, original, autentic, în sensul că are o structura sufletească foarte complexé, înăl- ţimi şi scăderi, frămîntări, contradicţii dominate de acea trăsătură emoţionantă a

ataşamentului faţă de cauza clasei muncitoare, faţă de partid. Această dăruire pen- tru cauză, ce defineşte fiecare atitudine, fiecare acţiune a lui Proca, sună deschis,

şi cîtă vreme mă ţin după lumina ei,

simplu, organic : „Am steaua mea polară

,

sufletul meu e împăcat"

şi

o

ţin

de

ea

pînă

la ultima

suflare".

Forţa lui Proca constă în aceea că ştie, cunoaşte şi aplică tot ceea ce a dez- voltat partidul în el din peiïoada ilegalităţii pînă în zilele noastre : pasiune revo- luţionară, sentimentul răspunderii faţă de colectivitate, profund umanism, intran- sigenţă şi combativitate faţă de orice manifestare ce contravine idealului comunist. M-a atras spre eroul lui Fărcăşan adînea şi sincera lui pasiune pentru ştiinţă, pentru adevărul ştiinţific, muncă în care eroul se dăruieşte total, neobosit, neglijînd odihna şi liniştea. M-au cucerit la Proca energia lui creatoare, mô-

acest e

trăsături la un loc, în unitatea lor indestructibilă, definesc de fapt pe toţi luptÈh- torii comunişti, dimensiunile lor sufleteşti.

Am fost preocupat mult de alegerea mijloacelor de expresie pentru reliefarea acestui chip. Trebuia să fiu exigent şi necruţător faţă de tot ce ar fi apârut pé­ rimât, strain, ostentativ în interpretare. Selecţionarea mijloacelor mêle de întruchi- pare scenică s-a desfăşurat nu ca un scop în sine, ci în interesul unei înrîuriri ideologice şi emoţionale cît mai puternice asupra spectatorului. De aceea am cău^- tat să joc sobru şi foarte interiorizat, să dau o vibraţie puternică, in can descente, ideilor şi crezului său partinic, să-1 înzestrez eu multă căldură şi dragoste comu- nistă faţă de toţi oamenii, şi îndeosebi fată de Athanasescu, care trebuia aju- tat şi salvat. Vreau să mai spun că, lucrînd la rolul lui Proca, am încercat de data aceasta nu simpla bucurie pe care ţi-o dă munca profesională, ci o emoţie şi o

unei

bucurie de un fel nou. A fost o muncă de construire a mea proprie, pe linia

destia , und a d e poezi e ş i d e romantis m e u car e 1-a înzestra t autorul . Toat e

mai adînci înţelegeri a ceea ce avem noi, actorii, de făcut în viitor pentru afir- marea cît mai expresivă şi mai convingàtoare a spiritului de partid. Dacă am izbutit prin Proca să transmit cît de puţin din forţa şi activitatea activistului de partid, aş vrea sa se considère această realizare ca un modest orna- giu adus eroilor clasei muncitoare, care s-au jertfit pentru înfăptuirea visului lor îndrăzneţ : patria noastră socialistă.

8

www.cimec.ro

George Constantin

• CE-I UNEŞTE PE CERCHEZ SI CEOCÎLTEU

P entru fiecare actor, rolurile dragi ale vieţii se sedimentează în amintire eu pregnanţa unor mari iubiri. Mai eu seamă cînd aceste roluri lasă urme adînci

actorului iubit pe Cerchez pentru că este personajul care întruchipează într-un

mod viu şi autentic cele mai înaintate trăsături ale contemporanilor noştri. L-am iubit pentru că e un creator în ceea ce priveste descoperirea de metode de luptă împotriva conformismului, rutinei, inerţiei. L-am iubit pentru că are un crez pe care-1 afirmă, direct, limpede, fără vorbe mari. El nu face teorii, nu face psiholo- gism, ci acţionează, combativ şi direct, împotriva ticăloşilor. Am căutat să surprind şi mai ales sa scot în relief acest dinamism contagios al personajului, elanul eu care se grăbeşte şi îndeamnă şi pe ceilalţi din jur să se grăbească spre înfăptuirea societăţii socialiste. Suflul tonic, umanismul lui Cerchez, fireşti ca respiraţia, aceste trăsături care nu sînt numai aie prezentului ci şi aie viitorului, aie oamenilor care vor trăi într-o societate în care se va avea de-a face din ce în ce mai puţin eu ticăloşia, am căutat să le imprim interpretării mêle.

asupra

fiinţei

L-am

L^am iubit tot aşa de mult şi pe Ceocîlteu, pentru

că şi el se caracterizează

prin acest neastîmpăr creator, şi el este stăpînit de iniţiativă, de îndrăzneală. Intîl- nirea eu acest ţăran colectivist a constituit pentru mine una din bucuriile mari aie creaţiei. Pasiunea şi munca pe care le depune Ceocîlteu la construirea cuptorului îşi au originea în acel spirit Creator şi inventiv, de veacuri, al poporkilui nostru, în acea énergie creatoare care nu s-a putut afirma înainte de Eliberarelşi care numai astăzi, în condiţiile eliberării de exploatare, este captată şi valorificată. Am în- cercat să fac evidentă semnificaţia acested energii creatoare, indestructibil legată de interesele gospodăriei colective, de sporirea avutului obştesc. Mi-a plăcut mult la Ceocîlteu şi m-a preocupat ideea de a reda foarte sincer spiritul inventiv, de a zugrăvi prin mijloacele artei mêle cinstea şi mai aies tinereţea sufletească — nefi- rească poate pentru vîrsta lui, dar care semnifică renaşterea eroului la o noua viaţă, o viaţă adevărată, pe care numai condiţiile socialismului i-au putut-o oferi. Am căutat sa fac cît mai convingătoare şi cît mai expresivă în evoluţia scenică a lui Ceocîlteu trăsătura lui dominantă : atasamentul faţă de partid, fără de care „ce ar fi el, Păun Ceocîlteu ? Un fir de nisip". Această încredere deplină în partid,

adînc al întregii sale existenţe, i-a dat

afirmată spontan, dar care constituie crezul

lui Ceocîlteu tăria şi puterea de a înfrunta şi a învinge nedreptatea. Acest devo- tament trebuie să se simtă pregnant in scenă, ca o rezonanţă intense a conştiinţei înaintate, socialiste, a ţăranului nostru colectivist.

aseme-

chemarea

nea roluri, actorul epoch' sale.

Amintirea acestor roluri nu e un simplu inventar

se autodepăşeşte, devine

mai

apt

de

al memoriei. După

a

fi sensibil

la

www.cimec.ro

Ion

Marinescu

.titf«r<

ml

BEISJ DUMÎTRESCJ-STEF^N

UNd

. U <3M

EVOCAR E

DRAMATIC A

www.cimec.ro

ÎURJS

 

Vlase

 

un om,

37 de

ani

 

Cortez

un

inginer,

48

de

ani

Dina

fiica

lui

vitregă,

 

17

ani

 

Florescu

 

'un

student,

20

de

ani

 

Onciuc

un

miner

care

trebuia

fie

la

pensie

 

Gherasim

un

paznic,

51

de

ani

 

Sofronea

o

gură-dulce,

55

de

ani

 
 

LU

 

Candrea

 
 

Kessler

 

—»

 

Dumitru

Ţicşa

 

mineri

 
 

< Ion

Ţicşa

 

Gheaţă

 

z

 

Glafira

 

nevasta

lui

Dumitru

 
 

Cristina

nevasta

lui

Ion

 
 

o

Bodîncă

un miner

necăjit

 
 

Pavlida

nevasta

lui

 

CO

Muşama

30 de

ani

1

 

Chipăilă

46 de

ani

> nişte

 

oameni

fără

căpătîi

 

Cititu

 

orice

vîrstă

J

Premarele

 

un

şobolan

 

Roşu

 

o

umbrà

 

Băiatul

lui

 

un

copil

de

78

ani

 

Ofiţerul

S.S.

 

Jandarmul Soldatul Mineri, deţinuţi,

femei, soldaţi

S.S.

 
 

In

spectacol,

pauzele

 

după

 

momentele

 

„Cum

se

sparge cheful"

şi

„Bilet

pentru

Poiana

 

Narciselor".

Epilogul

în

continuarea

momentului

anterior.

 
 

Cu

puţină

vreme

inaime

de

23

August

1944.

O

aşezare

mînierà,

izolată,

in

rnunţi.

Un

fel

de

piatetă

;

pe

treapta

cea

mai

de

sus

a

unei

case

mai

arătoase,

un

ofiţer

S.

S.

Mai

jos

cu o treaptă,

şcful

postului

de

jandarmi,

poreclit

„Premarele".

Lingă

perete,

Cortez

şi

Dina.

In

partea

opusă

a

scenei,

cîţiva

soldaţi

S.

S.

si

un

jandarm

tin

sub

ameninţarea

armtlor

un

grup

de

IS—20

de

oameni.

Sint

mineri.

femeile

lor

şi

deţinuţii

folosiţi

la

mină,

unii

îmbrăcaţi

în

haine

vărgate,

alţii

în

îmbrăcăminte

de

căpătat.

 

PREMARELE : Se face cum aţi spus,

don

locotinent.

JANDARMUL :

Jandarm !

Ordonaţi !

JANDARMUL : Adică

PREMARELE : Să nu se mai ostenea-

la

scă domnii aliaţi germani

să-i ţină

PREMARELE : Trage tu frumos o Unie

ordine. Care cum trece creta, pac !

cu

creta.

Il şi achită.

JANDARMUL

 

PREMARELE

:

Nu

pricepi,

ai

?

Incer-

(Jandarmul

se

exécuta.

Proteste

în

cuieşte-i

cu

o

Unie pe

ăştia.

 

mulţime,

vaietele

femeilor.)

11

www.cimec.ro

PREMARELE : Gura ! Ne vorbeşte aou*

don

locotinent

 

OFITERUL

S. S.

(mormăie

încet

ceva

neinteligibil).

PREMARELE : Zice

ăla

care

a

fa-

cut

explozia de azi-noapte

se

pre-

dea

singur.

Altfel

(rumoarea

înce-

tează

sută

cu

din

desăvîrşire)

mineri

şi

treizeci

o

la

fie

énervât).

deţinuţi

împuşcaţi. OFITERUL S. S. (ridlcă tonul,

FREMARELE :

Am

greşit.

Douăşcinci

la

sută

a

spus

don'

locotinent. Res-

tul, cite

cineizeci

de

vine

de

bou

de

cap

de

om.

(Oamenii

vociferează

eu

furie.)

Gur a

!

N-aveţi

decît

pre-

daţi

sabotorul

 

şi

liberează.

(Ofi-

ţerul

S.

S.

îi

aminteşte

ceva.)

patru

minute

 

hotărîţi.

CORTEZ

(ofiţerului)

: Permiteţi-ne,

rog,

plecăm.

 

Fiicei

mêle

îi

este

rău.

OFITERUL S. S. (fără

să-şi

ia ochii

de

pe

ceasul-brăţară)

 

: Keine

Bewegung

mehr ! (Cu un zîmbet

glacial.)

Tom-

nul

Kortes ?

Roc

Frăulein

Tina

nu

plecat. Aici interezant, zant.

forte

iritere-

CORTEZ : Nu

fată.

este

Ceea

ce

inuman.

e

un

spectacol

se petrece

sub

pentru

ochii

o

ei

Cum

împuşcaţi

fără

judecată ? OFITERUL S. S. (amuzat)

:

Cum ?

Cu

pistolet.

Forte

practie.

 

(Privire

la

iştii reculează

ceas ; ridică un

cu

pas

o mînă.

şi întind

S.S.-

auto-

matele

CORTEZ :

; ţipete

Dacă

de

femei.)

nu

impresionează

aspectul umanitar, gîndiţi-vă la mină, domnule locotenent. Ne cereţi să pro- ducem pentru front. Acum e nevoie de fiecare om. Au rămas mineri putini. Avem nevoie de deţinuţi la muncă necalificată. Gîndiţi-vă că

timp

OFITERUL

S.

S.

:

Nu

mai

este

pentr u cîntit. (Face

semn

Premarelui,

îi spune

ceva.)

 

PREMARELE : Don

locotinent

mai

un

minut,

fie

cdnci

în

cap.

(Pauză.) OFIŢERUL S. S. : Fertig !

 

(Soldaţii

S.S.

înşiră

bărbaţii

şi

scot

afară

pe

fiecare

al

patrulea.)

 

i

PREMARELE

(de

la

s-a

zis !

Spune

care

ai

pus

el) : Gâta, explozia

la mină,

sau

VLASE

(iese

din

grupul

deţinuţilor.

E

îmbrăcat

în

zeghe)

:.

Eu

!

(Ru-

moare.)

PREMARELE

Vai

ajunge

(Urlă.)

Tu

de

?

mă-ta

eşti

(uimire

care

tîmpă)

te-a

mă ?

făcut ! Nu-ţi

?

te-ntreb!

:

Tu,

aici,

că Răspunde odată cînd

deţinut

ai

VLASE : Am

PREMARELE : Unde ai dinamitat ? Cît

ai

spus

o

data.

Zi

!

exploziv

ai

băgat ?

Cu

cine

lucrat ?

VLASE :

OFITERUL

cravaşa)

:

S.

Du

S.

(u

ridică

bărbia

Kommunist ?

cu

VLASE :

PREMARELE :

Vorbeşte

anafura şi

cuminecătura

cînd te-ntreabă. Eşti

comunist ?

VLASE :

Am

mita.

celorlalţi.

Asta

spus.

Eu

ajunge.