Sunteți pe pagina 1din 100

«*L5 1

0ÊÊÊÊL,
fir f7m
^hàmm

www.cimec.ro
teatrul
Nr. 10 (anul IX) octombrie 1964
REVISTÀ LUNARÀ EDITATA DE
COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURÀ SI ARTÀ
SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R
Pa*.
DRAMATURGIA ORIGINALA
IN DISCUŢIA CREATORILOR
23 DE RASPUNSURI LA ÎNTREBARILE :
• Ce aşteaptă teatrele de l a dramaturgi
• Ce aşteaptă dramaturgii d e la teatre
(Răspund : Sică Alexandrescu, Horia Lovinescu, Moni G h e -
lerter, Radu Penciulescu, Miron Niculescu, Lucia Deme­
trius, Paul Everac, Lueian Giurchescu, Horea Popescu, Lu-
cian Pintilie, David Esrdg, Valeriu Moisescu, Vlad Mugur,
Călin Florian, Crin Teodorescu, Sergiu Fărcăşan, Ion Ol-
teanu, Ion Cojar, Ion Taub, Dorel Dorian, Gheorghe Vlad,
Béate Fredanov, Zoe Anghel-Stanca) 1
Victor Ejtimiu
UN SECOL DE ŞCOALA TEATRALA ROMÏNEASCA . 44

OEICÎT AE PĂREA DE CIUDAT


piesă în 3 acte (4 tablouri)
d e Dorel Dorian . . . 47
Lucia Demetrius
LA CQMEMORAREA LUI GEORGE MIHAIL ZAMFI-
RESCU
AMINTIRI DE LA „13 + 1" 76
Dumitru Furdui
DACA A R T A ACTORULUI NU S-AR ÎNNOI . . . . 81
Dana Crivăţ
ÎNTÏLNIRE CU ARNOLD WESKER
• „Tinerii furioşi"
• Dale dintr-o biografie de d r a m a t u r g
• Centrul 42 . . . 87
D-ALE TEATRULUI
Dumitru Solomon
CÎND VIN SUNETELE 94

Coperta I : Margareta Pislaru In rolul Polly din „Opera


de trei parole" de Bertolt Brecht — Teatrul
„Lucia Sturdza Bulandra"
Coperta IV : Gilda Marinescu în rolul titular şi Corul
din „Ifigenia în Taurida" de Euripide — Teatrul
de Stat din Timişoara
Foto: AL. SATMARI f i I. NAUMESCU

RE0ACŢIA SI ADMINISTRAS
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 - Bucureşti - Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prln factorii postalI si oficiile postale dln intreaga ţară
PRETUL UNUI ABONAMENT :
15 tel pe trei lunl, 30 lel pe 6 lunl, 60 lel pe un an
www.cimec.ro
23 DE RĂSPUNSURI
LA ÎNTREBĂRILE:
• CE AŞTEAPTA TEATRELE
DE LA DRAMATURGI
• CE AŞTEAPTĂ DRAMATURGII
DE LA TEATRE

P^HliiiSjia

3
www.cimec.ro
La începutul acestei stagiuni — prima din al treilea
deceniu al teatrului romînesc socialist — , preocupările
creatorïlor se îndreaptă eătre perspectiva \şi tendinţele
dramaturgiei noastre. Care va fi configuraţia viitorului
repertoriu ? Ce terne, ce conflicte, ce eroi, ce modalităţi
de expresie îşi vor face loc pe scenă ? Problemele spé­
cifiée laboratorului de creaţie teatral se cer discutate
prin prisma scrisului dramatic-profesie, eu legi riguroase
şi, totodatà, receptive la \dinamica noului.
înscriind pe ordinea de zi textul dramatic, în multi-
plele şi complexele sale relaţii eu scriitorii, teatrele şi
publicul, am organizat în cadrul redacţiei noastre dez-
bateri, dialoguri, interviuri, eonsemnînd pe viu, în ex­
presie directa şi adesea spontané, o parte din experien'
ţele, opiniile, dezideratele şi exigenţele celor care creează
azi teatrul romînesc contemporan.

SICA ALEXANDRESCU :
„să realizăm acele scrieri care să
intereseze spectatorii ps planul lumii"
J\ ştept de la dramaturgii noştri piese care să ogliindeasca societatea romî-
nească contemporană. îmi dau seama că dezideratul suferă de impreoizie.
Termenul „contemporaneitate" poate tot atît de bine să cuprindă şi anul 1946, de
pildă, sau perioada 1959—61. Deşi sînt epoci apropiate, transformările fundamentale
peftrecute în tara noastră le fac să dateze şi, oricît ar părea de curios, să capete
aura istoriei. Deci, mă rectifie : aştept piese care să reflecte societatea romînească
de astăzi. Pretenţia este evident maximală, dar îndrituită. Şi capabilă să dea
dramaturgilor satisfacţii majore : relaţiile de astăzi dintre oameni — deci si con-
flictele antistice — sînt mult mai complexe chiar dedùt se prezentau ele acum
cinci ani. Viaţa oferă aspecte infinit mai diverse, eîmpuri de investigate mai
spectaculoase, cioeniri între caractère mai puternioe. Am sentimentul că nu se mai
poate scrie o piesă despre socialism în génère, ci e nevoie de piese care să vorbească
despre socialism în perioada desăvîrsirii lui, în mod concret, precis, înfăţişînd
particularităţi ale momentului actual. De al'tminteri, această necesitate de concret
a fost întotdeauna o lege a teatrului. Piesele plutind într-un soi de vag (dînd
autorilor respectivi iluzia vană a ancorării în eternitate) sînt roase de vreme şi
devin foarte repede caduce. Pot să dau doua exemple contrare : celé mai reuşite
piese scrise în perioada ultimelor doua decenii, la noi, sînt, după părerea mea.

2
www.cimec.ro
Citadela sfărimată, ca drannă, şi Mielul turbat, la capitolul comédie. Marele lor
merit este că amiîndouă sînit profund şi, aş spune, exact ancorate în timp, definin-
du-1. Iar aceasta ancorare în epocă, départe de a le limita, le asigură perenitatea.
Deci, încă o data, piese de astăzi, piese aie anului 1964, acest fapt realizîndu-se nu
prin scrierea cifrei pe prima pagina a manuscrisului, ci prin redarea actualităţii
fierbinţi a clipei noastre de faţă, eu tensiunea ei.
Incă un deziderat : tara noastră şi-a dobîndit aotualmente un binemeritat
prestigiu pe plan international. Nu ne mai putem mulţumi eu piese „bune pentru
uz intern". E momentul sa realizăm acele scrieri care să intereseze spectatorii pe
planul lumii. Nu e la mijloc o ambiţie desartă. Cred, dimpotrivă, că e o năzuinţă
légitima. Cînd Caragiale sau Sebastian au audienţa pe care o vedem c-o au — şi
pătrunderea lor în teatrul mondial e în crestere —, nu ne mai putem déclara
împăcaţi eu piese actuale de o circulaţie restrînsă. Circulaţia restrinsă nu e o
consacinţă fatală a unor subiecte prea particulare, cum se teoretiza nu de mult, ci o
urmare a unei măiestrii limitate. Acelasi subieot poate fi tratat astfel jncît sa
satisfacă nişte exigenţe locale, şi poate fi ridicat, prin măiestria exemplară, prin
adincirea caracterelor şi prin profunzimea gîndirii, la universalitate. Nu mă voi
împăca niciodată eu teoria că subiectul x sau y nu ne imteresează decît pe noi.
Daca nu ne interesează decît pe noi, înseamnă că nu ne interesează nici pe noi,
adică nu interesează pe nimeni. Subiectele care ne interesează pe noi trebuie să
fie astfel tratate încît să intereseze pe toată lumea. Mai e nevoie sa dau exemple ?
Mă rog. Scrisoarea pierdută tratează, dacă vreţi, un subieot strict local : revizuirea
Constituiţei, la noi, în jurul anilor 1880. Dar Caragiale a tratat astfel subiectul înoît
piesa e savurată la Tokio, în 1962, sau în America Latină, în 1963. Deci ?
Şi un ultim deziderat : astept de la dramaturgii noştri piese... care să fie
piese. Să mă explic. Exista în literature şi nuvele, şi schiţe, şi romane, şi epigrame,
rondeluri, şi epopei, şi piese. De vreme ce s-a simţit nevoia unei asemenea diver-
sităţi, a atîtor modalităţi felurite de expresie, înseamnă că necesitatea a răspuns
unei stări de fapt, obiective. Asistăm astăzi, şi nu rareori, la o babilonică învăl-
măşire a genurilor : romane versificate, epigrame dramatizate, piese romanţate,
nuvele înscenate etc. etc. Teatrul — mă îndărătnicesc să cred — are legile lui, şi
nu orice text de nouăzeci de pagini dialogate e teatru.
Nu cred că e locul să arăt acum, aici, ce e teatrul. De altminteri, secretul
e cunoscut de toţi. Ce e teatrul ştie toala lumea. Dar de ce e dat drept teatru ceea
ce de multe ori e altceva — iaită întrebarea de care s-ar cuveni să ne ocupăm.
în orice caz, astept de la dramaturgii noştri piese-piese, scrise duipă regulile
genului. Şi am sentimentul că, scrise la tensiunea epocii pe care o trăim, vor fi
bune, frumoase, interesante, captivante, adicâ aşa cum aşteaptă şi spectatorii —
deci itoată lumea.

HORIA LOVINESCU:
„răspunsul să aibă ecou pe scenă
J\
si
¥ în cultura universală"
I n mod firesc şi fără să ne fi înţeles dinainte, mulţi din cei care am participât
la discuiţiile revistei „Teatrul" despre dramaturgie am vorbit despre senti­
mentul de maturizare pe care ni-1 dă tuturor anul XX. Această comuniune de păreri
mă bucură. Cred, în adevăr, că anul pe care-1 trăim ne-a obligat la un bilanţ şi
la o considerare a perspectivelor care ni se deschid.
Observa m eu toţii un fenomen deosebit de interesanl Timpul n-a tocit ine-
ditul transformărilor revoluţionare, ci le-a accentuât. Noul societâţii noastre este
mult mai pregnant astăzi decît în urmă eu zeee ani.
Dar, devenind pentru noi o condiţie de existenţă, noul şi-a pierdut caracterul
lui speotaculos, a devenit un climat în care viaţa noastră se îmbăiază firesc, fără
convulsii şi eforturi. Străinul înregistrează în primul rînd mişcarea noastră, în
vreme ce eu — căruia această miscare i-a devenit necesară şi consubstanţială —
sînt mai sensibil la echilibrul care s-a stabilit în interiorul ei. Atingerea acestei
stări superioare de echilibru în mişcare, de arrnonie în sînul unei permanente revo-
luţii, constituie toemai aspectul calitativ nou al realităţii noastre de azi. începe să

3
www.cimec.ro
Adela Mărculescu (Sorinal, Florin Piersic (Făt
Frumos), împreuna eu regizorul Miron Niculescu

IMAGINI DIN REPETIŢII


Teatrul National „ I . L. Caragiale"

www.cimec.ro
ÎNŞIR-TE MĂRGĂRITE de Victor Eftimiu
Scfaiţe de costume de Jnles Perahim pentru „lnsir-te mir-
gărite"

www.cimec.ro
apară eu evidenţă că o anumită viziune, familiară dramaturgilor, oamenilor de
teatru şi mai ales criticilor dramatici — nouă la vremea ei —, a fost depăşită şi că
optica, problematica şi mijloacele noastre de expresie trebuie să se modifice sub
presiunea realităţii, sau să se sclerozeze. Să nu uităm că o societate structural noua
consuma vertigines nou'l şi că niciunde acesta nu se înveoheste mai reţpede.
Teatrul nostru ne furnizează în acest sens cîteva exemple. O să amintesc doar
unul. E vorba de evoluţia simptomatică a „eroului pozitiv", evoluţie ce se înscrie
perfect pe parabola descrisă de societatea noastră. De la luipta partidului împotriva
exploatatorilor şi pînă la lupta solidară a întregului popor pentru desăvîrşirea
construirii socialismului s-a produs o schimbare valorică de masă în întreaga
comunitate, ceea ce lărgeste şi nuanţează infinit noţiunea de erou pozitiv. El nu
mai este o apariţie singulară, şi împărţirea mecanică în erou pozitiv, de o parte, şi
nastul oamenilor, de partea cealaltă, e falsa, nu mai corespunde adevărului. Autorul
sau cniticul dramatic care gîndesc după aCeastă schema — justă la vremea ei,
dar depăşită de viaţă — sînt fabricanţi, eu ştirea sau fără ştirea lor, de clişee.
Cînd o societate e, în ansamblul ei, pozitivă şi noua, membrii ei, chiar dacă
nu exprima în întregime trăsăturile celé mai înaintate aie acestei societăti, nu pot
fi consideraţi ca nepozitivi şi nereprezentativi, căci ei alcătuiesc însăşi substanţa
umană a societăţii respective. O asemenea viziune ar cuprinde o contradicţie în
termeni. A urmări frămîntările, căutările, întrebările şi chiar prăbuşirile acestor
oameni (între paranteze, subliniez că ele se deosebesc aproape esenţial de căutările r
frămîntările şi prăbuşirile omului de acum 15—20 de ani) nu e numai legitim, ci
obligatoriu.
Nici măcar opoziţia extremă : pozitiv-negativ nu se mai prezintă azi ca odi-
nioară. Dispariţia antagonismelor de clasă face ca jocul determinismului social să
se împletească din ce în ce mai complex eu jocul afirmarii individuale.
Pozitivul şi negativul, care constituiau odinioară categorii riguros şi apixwpe
implacabil determinate de condiţia de clasă, ţin azi, într-o măsură copleşitoare, de
voinţa şi alegerea eroului. Trăsăturile pozitive şi negative coexista foarte deseori
chiar în conştiinţa aceluiaşi om, şi faptul acesta, împreună eu libertatea de a
alege fac din omul obişnuit al zilelor noastre un personaj de teatru infinit mai
nuanţat şi dramatic. Bineînţeles că personajul care întruchipează în modul eel
mai exemplar virtuţile „omului nou" rămîne dezideratul principal al dramaturgiei.
Toate culturile au tins spre crearea eroului prototipic. El reprezintă sinteza aspira-
ţiilor morale ale unei epoci şi exprima liniile de forţă ale dezvoltării ei. în socie­
tatea noastră, acest erou este comunistul, adică omul care îşi asumă maximum
de răspunderi şi are, în consecinţă, dreptul şi calitatea sa dea maximum de răs-
punsuri contemiporanilor săi. Eu nu 1-aş mai numi însă „eroul" pozitiv, punîndu-1
astfel într-o falsă opoziţie cu restul tovarăşilor săi de viaţă, ci, pur şi simplu —
restituind noţiunii semnificaţia ei plenară — eroul.
Realizarea acestui personaj, grandios şi reprezentativ pentru epocă, la dimen-
siunile lui reale — adică ale unui Faust, Hamlet sau Oedip — nu e o chestiune de
bune intenţii şi de înţelegere justă a datoriilor soriitorului.
Inregistrînd cu satisfacţie strădaniile dramaturgiei noastre de a înfăţişa
„eroul epocii", socotind că realizarea lui înseamnă cea mai înaltă ambiţie a scrii-
torului, să nu facem însă din el un canon : mimarea mitului produce infailibil
rezultate jalnice.
Dacă privim retrospectiv soarta unor piese scrise în acesti ani, fără să ne
legăm la ochi şi să ne îmbătăm cu apă rece, trebuie să recunoaştem că păcatul eel
mai mare al multora dintre ele este caducitatea lor. Mi-am anaiizat astfel retro­
spectiv şi piesele mêle. Unele sînt mai caduce, altele mai rezastente, dar chiar în
celé mai rezistente se întâlnesc destule elemente de caducitate. Fenomenul se
datoreşte unei înţelegeri superficiale a noţiunii de aetualitate şi încercărilor de a
rezolva imediat şi brutal toate confliotele. în dramaturgia noastră, raportul actua-
litate-durată artistică este cam neglijent discutât. Uităm că exista problème aie
omului modem care depăşesc cadrul actualităţii imediate şi care cer să fie tratate
într-o perspectiva mai largă. Ne calchiem nu o data scrisul pe o aetualitate gaze-
tărească. Atft timp cît ne vom opri la o asemenea literature de reporter, din
dorinţa de a anexa dramaturgiei încă un fenomen nou, fără să-1 pătrundem în
adîneime, vom fi ameninţaţi să devenim superficiali. Aşa se nasc rezolvările in
happy-end, flecuşteţele cu pretentii de filozofie, preferinţele pentru o literature de
afbrisme. Cred că de multe ori am fost mai puţin interesaţi de om în fiinţa lui
reală, decît de omul aşa cum îl dorim.

6
www.cimec.ro
E timpul, trebuie să atacăm eu toată forţa personalităţii noastre mature,
eu înţelepciunea unei ideologii asimilate organic şi nu învăţate buchereşte, marile
terne ale secolului, drama de o intensiitate fără precedent — şi în cădere şi în
înălţare — a omului modern. Acest om modern nu e o abstracţiune, ci o realitate
creată de condiţiile spécifiée aie epocii noastre : două războaie catastrofale, o
mare revoluţie socială, progresul uluitor al ştiinţei şi al tehnicii, interdependenţa
fenomenelor célor mai îndepărtate, primejdia atomică etc. etc.
Omul modern are o problematică, dacă nu absolut proprie, in orice caz
împinsa la extrem şi dramatizată de condiţiMe sale de existenţă. La întrebările şi
solicitările care4 frămîntă, socialismul nu se mulţumeşte să dea un răspuns teoretic.
El modifică în substanţă însăşi fdinţa omului miodern, fâcînd din constructorul
socialismului un răspuns vin, ca rezolvare în sensul cel mai propriu al cuvîntului.
Dar pentru ca acest răspuns să aibă ecou pe scenă şi în eultura umiversală, drama
trebuie expriimată în toată amploarea ei, termenii ei puşi în lumină, şi nu escamotaţi.
A scrie piese care învaţă pe cetăţeanul din stal să nu bea şi să nu-şi
bată nevasta — nu ştiu, poate sa fie şi asta o literature, dar mi se pare că timpul
şi contextu'l social al vieţii noastire pretind eu totul altceva.
Ce pot să facă regizorii, oamenii de teatru, pentru a stimula dramaturgia
pe acest drum ? Să fie exigenţi. Să ereadă în piesele pe care le pun în scenă şi
să nu monteze piese în care nu cred. Consider foarte importante influenţa specta-
colului asupra autorului dramatic. Este cert că a existât un moment în care regia
a luat-o înaintea scrisului dramatic. Cei care au rupt ceroul oarecum vicios ai
naturalismului au fost regizorii tineri, şi asta s^a întîmplat în timp ce literatura
dramatică bătea încă pasul pe loc. Atunci s-a produs o oarecare ruptură, deoarece
literatura nu furniza material de ca'litate regiei. Convingerea mea este ca la noi,
şi nu numai la noi, creaţia regizorală a tras înainte dramaturgia. Elogiul regiei
are însă şi reversul lui. Căutarea diiscutabi'lă a noutăţii, goana după mijloace
violente de impresionare a publicului, după extravagant şi spectaculos, a déter­
minât la unii autori dramatici interesul pentru élementele de forma, considerate
prin ele însele caracteristici aie noului — comentatorul, retrospectivele, introspec-
ţiile forţate, intrările prin sală etc.
Am uitat cîteodată şi necesitatea reală a publicului de a-si consuma la teatru
capacităţile de afecţiune, entuziasm, emoţie. Este necesar să-i dăm această posi-
bilitate. E mult mai bine ca speetatorul să vadă Moartea unui comis-voiajor decît
să vadă o melodrama de duzină. în literatura noastră dramatică exista o orientare
pe care o putem numi „de idei" şi multe alunecări spre teatrul uşor. spre melo­
drama şi comedia facillă. Astfel rămîne neacoperit tocmai sectorul central, situât
între aceste extreme, sectorul sintezelor îmbibate de viaţă, care mulţumesc ten-
dinţa publicului de a trăi intens un apectacol.
Vorbim adeseori despre nou şi despre curaj şi continuăm să credem ca a
sesiza un fenomen negativ din realitate înseamnă o dovadă de îndrăzneală. Eu
cred că nu acesta este curajul de care are nevoie în primul rînd scriitorul, şi ca
asemenea fapte de vitejie nu au prea mult legâturà eu curajul artistic autentic.
Au existât şi în piesele mêle mai vechi îndrăzneli de felul acesta şi multe din
ele s-au périmât primele. Sînt lueruri pe care viaţa le-a depăşit, şi ele fac cadu-
citatea pieselor care le cuprind. Cred că trebuie să facem o deosebire netă între
valoarea artistică şi „valoarea" de scandai.

MONI GHELERTER:
„un erou sensibil deosebit de cel de
acum 20 de ani"

I l bişnuim să spunem prea des că orice nouă piesă de teatru este o pro-
vocare a neeunoseutului şi că nu putam şti dinainte acordurile pe care ea
le va stabili şi dezacordurile pe care le va forţa. Realitatea este că, deşi pronosticu-
rile nu sînt absolut sigure, iar prevederile pot fi infirmate, exista totdeauna date

7
www.cimec.ro
care fac posibilă o judecată critică şi de care, în orice caz, trebuie să ţinem seama.
Avea dreptate Louis Jouvet să spună că „pe scenă poţi £ace totul, numai un singur
lucru nu : să omiţi întrebările, sa dezminţi aşteptările, să dezamăgeşti siperanţele
spectatorului. Trebuie să mizăm pe severitatea publicului, şi nu pe îngăduinţa lui."
Astăzi a devenit, de pildă, evident că s^a produs 5n -rindurile spectatorilor
noştri un procès de maturizare şi de rafinare a gustului lor artistic. Dacă o piesà
sau un speotacol vrea să grupeze în jurul sau marea familie de inteligenţe si
sensibilităţi pe care o slujim, atunci nu putem ignora acest fapt de istorie şi de
cultură. Sîntem datori să ţinem seama de evoluţia unui public în contact eu care
noi înşine ne-am format ca oameni de teatru şi pe care nu avem dreptul să-1 decep-
ţionăm în momentul în care trece pragul unei aile vîrste artistice. A confecţiona,
de pildă, în acest moment piese după reţete bulevardiere sau după canoane de
melodrama — de care n-am fost izbăviţi eu totul nici in ultimii ani —, ori a încerca
sa servim ideile timpului nostru în formule schematice, proletcultiste, înseamnă
nu numai a dezamăgi aşteptări, dar şi a sfida năzuinte.
Cred că viitoarele piese sînt chemate sa răspundă într-un mod mai direct
şi în acelaşi timp mai complex problemelor care ne preocupă, apropiindu-se de un
om pe care-1 cunoaştem desigur în general, dar în care au rămas multe zone
neexplorate, iar altele sondate destul de superficial. Să nu uităm, de asemenea, că
în piesele ce se vor scrie si reprezenta trebuie să prindă contur uin erou care
este sensibil deosebit de cel de acum douăzeci de ani şi chiar de acum zece ani,
a cărui psihologie devine, clipă eu clipà, incomparabil mai bogată şi mai subtilă,
şi care are astăzi de răspuns altor problème. Asadar, consider că noile piese si
spectacole trebuie să dobîndească nu numai un spor de profunzime în analiza umor
fenomene cunoscute, dar că ele trebuie să se apropie de ceea ce e încă necunoscut,
de ceea ce n-a intrat încă în substanţa artei noastre.
Aceeaşi exigenţă este valabilă — după părerea mea — şi în planul expresiei
dramatice. Trebuie să folosim, neapărat, mai bine tehnica tradiţională a teatrulul,
dar şi, mai aies, sa dovedim mai multă îndrăzneală înnoitoare. Că publicul nostru
este dornic de formule artistice originale au dovedit-o spectacolele eu piesele lui
Brecht, lonescu, Durrenmatt, Frisch. Dar mai e nevoie să spun că a scrie după
Brecht, ca Brecht, nu mai înseamnă origmalitate ? Tehnica dramatică se cuvine,
fără îndoială, sa ţină seama de cuceririle teatrului modern, dar pentru a fi ineditâ
nu va trebui sa fie inedită ca a lui lonescu. Nu trebuie să subestimăm, în aceastâ
ordine de idei, initiative pline de interes şi care s-au manifestât mai eu seamă în
sfera comediei. Ara în vedere aici piesele lui Mirodan şi Mazilu. Formula lor
dramatică este, incontesta-bil, originale şi demnă de toată atenţia.
Că noile piese nu vor satisface severitatea publicului de astăzi decît dacă la
rîndul nostru noi, care muncim la erearea spectacolului, vom găsi un limbaj scenic
mai profund şi mai nuanţat, vom renunţa la poncife şi vom descoperi mijloace
noi de expresie, mi se pare un adevăr sigur.
Spun toate aceste lucruri eu gravitatea pe care mi-o impune prezenţa în sală
a unui spectator eu care am stabilit nu un pact de complezenţe mutuale, ci de
stimă şi exigenţă reciprocă.

RADU PENCIULESCU :
„conflictele se concentrează în con-
ştiinţa omului"
^ imt nevoia sa mă mise pe un teren mai bpgat. în fieoare an apar côteva piese
* ^ bune, dar pentru ca fiecare teatru să poată oferi publicului săoi două-trei
premiere originale, ar trebui să apară anual cel puţin 'treizeci de piese, din care să
putem alege potrivit eu exigenţele şi, bineînţeles, eu afinităţile noastre. în clipa de
faţă, din cite cunosc, mi-air fi greu să fac o listă eu 20 de piese bune, eu teme
autentice. Discutăm de mult — şi uneori am impresia că prea niult — despi*e
dezideratele teatrelor faţă de dramaturgi. Nu arareori, după o profundă reflecţie,
cerem : piese bune. Dar ce înseamnă „piese bune" ? Fiecare dtramaturg îşi foloseste.

8
www.cimec.ro
IMAGINI DIN REPETIŢII

TeatruI National „ I . L. Caragiale"

SA NU TE JOCI CU DRAGOSTEA
oe Alfred de Musset

Trei absolvenţi ai ln-


stitutului de teatru :
Ilinca Tomoroveanu,
Ion Caramitru şi Vale­
ria Scciu repetînd sub
îndrumarea lui Mony
Ghelerter

PATIMA DB";SUB ULMI


de Eugene O'Neiil

Matei Alcxandru. Con­


stantin Rauţchi şi E-
manoil Petrut

www.cimec.ro
sper, Lntreaga sa măiestrie, în momentul în care scrie o piesă. Problema calităţii şi
desăvîrşirii literare trebuie deci discutată nu Ja modul absolut, ci de la caz la
caz — de la dramaturg la dramaturg. Exista însă, cred eu, un domeniu în care
exigenţa noastră trebuie să fie maxima, absolute, şi să funcţioneze în égala măsurâ
faţă de toţi dramaturgii. Şi acest domeniu, în care nu incap rabaturile, este dome-
niul tematicii. De aici si marea problemă : despre ce scriem. Nu-i destul să scrii în
general despre omul nou, ci să descoperi confliotul autan tic şi real care-1 détermina.
In momentul de faţă, nu descoperim eu uşurinţâ aceste teme, pentru ca în socie-
tatea noastră conflictele, înfruntările nu se mai desfăşoară spectaculos. Ele se
concentrează din ce în ce mai mult în canştii'nţa omului, sînt mai puţin évidente,
mai puţin palpabile. Ne entuziasmăm, cred, foar.te des în faţa unor terne false, sau
„temuliţe", care au doar aparenţa autenticităţii. De aceea, foarte multe din piesele
care vin la teatre mi se par a fi doar ilustrative şi chiar — de ce să n-o spunem ?
— copilăroase.
Cu celé mai bune intenţii din lume, toţi dramaturgii noştri s-au angajat sa
demonstreze în fiecare piesă că în socialism e bine. Dar acest adevăr evident şi
absolut nu mai interesează cînd e expus sub aspectul său cel mai general, pentru
simplul motiv că e de-acum demonstrat şi cunoscut. Spectatorul nostru vine la
teatru convins de superioritatea socialismului, pe care o simte în toate comparti-
mentele vieţii sale, şi deci are dreptul legitim sa se întrebe : „Pentru cine şi pentru
ce se agita dramaturgul si teatrul timp de trei ore ? Ce lucruri pe care nu le-am
ştiut încă, sau pe care nu le-am descoperit înca eu, ne dezvăluie ei ? Ce asociaţii.
ce relaţii noi între evenimente, între fapte cunoscute de mine, îmi luminează ?
Care este cîştigul meu, pe litnia cunoaşterii vieţii, după acest spectacol ?"
Noi n-o să avem piesele pe care le aşteptăm decît atunci cînd vom renunţa
la teatrul de proclamare declarative a adeziunii. Oare nu exista problème şi drame
umane în socialism ? Nu sînt ele posibile ? Oare adevărul e întotdeauna atît de
simplu de descoperit încît nu e nevoie să scriem despre bătălia care se dă pentru
cucerirea lui ? (Ziariştii lui Mirodan sînt, cred, un bun exemplu.) Nu exista drama
pierderii demnităţii umane, sau drama ratării ? Şi lupta pentru recîştigarea dem-
nităţii nu e pasionantă, interesantă ? Eu socot că exista drame autentice, proiectate
pe fundalul socialismului. Dramaturgia trebuie să le descopere. Despre societate
în general nu se scriu piese. Societatea e un cadru în care se desfăşoară un
neîntrerupt lanţ de lupte, de victorii şi ânfrîngeri, toate tinzînd către o victorie
mare, esenţială, a omului, a noului.

MIRON NICULESCU:
„o literatură de anticipate preccu-
pată de configuraţia etică"
Z\ ceşti douăzeci de ani pe care i-am sărbătorit de curînid ne dau senzaţia certà
că pornim î n t r o etapa noua. înnoitoare pe multiple planuri. Mi se pare că.
daea am făcut o literature dramatică de evocare pe tema : „Ce a însemnat 23 Au­
gust ?", dacă ne-am inventaa-iat prin teatru o istorie imediată, dramaturgii ar trebui
să facă acum o literature de anticipaţie, să arunce punţi spre viitor. Publicul năseut
în acesti ani învaţă, desigur, istoria şi de pe scenă, dar şi mai importantă mi se
pare crearea istoriei în prezentul ce impune o necontenită persipectivă. La o recentă
conferinţă ţinută la Geneva s-a discutât problema „cum vom trăi în viitor". Discuţia
aceasta a fost dusă pe coordonate tehnice, economice, ştiinţilfice. E necesar
ca această întrebare să solicite şi să primească răispunsuri pasionante şi în teatrul
nostru. Cum va arâta omul viitorului, cum va évolua omenirea ? Mi-ar plăcea o
asemenea literatură de anticipate, preocupată de configuraţia etică şi şpirdtuală a
omului. OmuL cu cît e mai complex, abordează, atacă mai acut marile problème
aie umanităţii — viaţa, dragastea, moartea. Cred că o seamă din piesele pe care
le-am jucat fie că ocoleau aceste mari problème, fie că le abordau cu prea
multă sfială.

10
www.cimec.ro
LUCIA DEMETRIUS:
„ieatrele să cunoască realităţile noa-
stre actuale, ca şi scriitorul care se
documentează"
I mi cer, şi cred că fiecare dintre inoi şi-o cere, să pot fi m pas cu vremea. Să
-*-nu-mi îmbătrînească ochiul, giîndu'l, sufletul. Să nu mă repet pe mine însă.mi.
Ştiind bine că fiecare artist are limitele lui, să fac cat mai elastice aceste limite, pe
care mi le cunosc. Dacă nu le pot sparge, să le lărgesc eel puţin cercul.
Nu ivreau să scriu ca nimeni, vreau să scriu ca mine, dar <nu ca mine de ieri
şi azi, ci aşa cum năzaai în fiecare clipă, mai liberate de propriile mêle şabloane, de
acele „şabloane" pe care, în timp, şi le creează, fără vrere, oriœ scriitor, şi care sînt
într-un fel, dar numai pe jumătate, personalitatea lui.
Să trimit mesajul meu publicului, pe înţelesul lui, fără concesii, dar şi fără
acele inovaţii, uneori atît de căznite, încât din adevăratul, curatul mesaj nu mai
rămîne nimic.
Să mă pot juisrtifica în propriii mei ochi, ou ceea ce am scris, că n-am uzurpat
locul de scriitor în rîndurile contemporanilor mei.
Ce aşteptăm din partea teatrelor ?
O mai mare dragoste sau interes pentru piesele romînesti, un interes dovedit
prin fapte, nu prin declaraţii în ziare şi la şedinţe.
O cunoaştere a realităţilor noastre actuale, égala cu a scriitorului care se docu-
mentează, umblă, cercetează, se apropie de fanomene şi de oameni, pentru ca,
atunci cînd citesc o piesă romînească, să n-o judece după nişte formule preconcepute,
livresti, ci în raport cu această realitate, de aie cărei fenamene esenţiale vor să se
apropie.
Să nu se ceară sau sa nu se tindă ca scriitorul romîn să sorie ca X sau ca Y
din nu ştiu ce a'ltă ţară, autor care pare ideal directorului, regizorului sau acto-
rului. Dacă vorbiim despre originalitate, condiţia ei e să nu fie nici copiată, nici
furată, nici căutată eu lumînarea. Ea se naşte sau nu se naşte într-un scriitor. Evi­
dent, strădania lui rămîne şi trebuie să rămînă aceeaşi, dacă o atinge sau ba.
O mai limpede înţelegere a cuvîntului „imodern", care îmi pare că azi tine
loc de orice, acoperă orice, maschează orice pretext sau îmbracă strîmb chiar o
intenţie bună. Modern nu înseamnă nici truc, nici neapărat simboL, nici stilizare
extremă. Modernul porneşte de la conţinutul actual, care îşi cere singur forma,
trupul.
O mai limitată imixtiune în textul autorului dramatic. Colaborarea eu un
teatru nu înseamnă colaborare în scrierea unei piese. Teatrul poate avea exigenţe,
atît. DramaturguJ nu aduce teatrului o bucată de stofă la croit. El aduce un lucru
gîndit, construit, finit. Acest lucru poate fi bun sau rău. Teatrul are libertatea sa
judece. Să refuze. Să mai ceară ceva. Nici cel mai extraordinar regizor din lume
n-are însă dreptul să^şi suflece mînecile şi să pritocească textui ca o gospodină.
Regizorul e cel mai însemnat interpret al unui text. Primul interpret Dar al textului.
Nu e un colaborator la text. E autorul spectacolului şi, în această calitate, colaborator
al scriitorului. Un mai mare interes pentru piesele care atacă temele majore aie
actualităţii, nu o fugă de răspuoidere, alegîndu-le pe celé care se refugiază în
terne minore.
O fărimă de consecvenţă. Nu entuziasm p rip it, urmat de renunţări tot atît de
pripite, un scepticism din capul locului, amînări, eschivări etc. Putin <mai mult
respect pentru cuvîntul dat, mai mult respect pentru omul care a muncit cu bunà
cradinţă, chiar dacă hotărîrea teatrului e sa nu joace piesa. Dar lucrurile pot fi
c&ntărite din capul locului şi un răspuns sincer şi dur face de o mie de ori mai
mu'ltă cinste şi celui care îl rosteşte şi celui căruia îi e adresat.

Il
www.cimec.ro
PAUL EVERAC:
„să rişti ineditul soluţiei pe o pro­
blema care exista"
| \ H prea am teorii personale în materie de teatru. în ceea ce ma priveste,
exista cîteva lucrurd pe care le receptez şi pe caire siimt nevoia să le exprim
în forma de piese — şi cam asta este tot.
Aş sipune totuşi cîteva cuvinte despre modul în care creaţia noastră de azi
se plasează într-o relaţie de evoluţie istorică. Nici unul dintre dramaturgi nu are,
cred, voie sa uite că literatura dramatică romînească nu începe de la noi, că exista
un trecut în care trebuie căutat firul de legătură al marii tradiţii réaliste, întemeiată
pe critica socială, pe abordarea stringentă şi veridică a problemelor timpului. Pe
de altă parte, însă, nu trebuie uitat că nici unul dintre dramaturgii trecutului n-a
avut perapectiva pe care o avem noi azi, ca nici unul nu şi-ar fi putut îngăduî
încercările pe care ni le îngăduim noi — ca modalitate, de pildă, fructificînd
bogăţia deosebită a dinamicii sociale.
Mă întrebaţi ce se cere, la ora aotualà, dramaturgilor ? Aş răspunde, ca
toată lumea : piese de calitate, care să nu plictisească. Dacă ai scris trei piese
plicticoase, la a patra nu mai vine nimeni... Şi este eu atât mai girav să trimiţi
acasă, dezamăgit, un spectator de un tip nou, pe care abia 1-ai deprins să vină la
teatru. E ca şi cum ar cădea bruma, primăvara, peste imuguri.
De foarte multe ori se vorbeşte în numele acestui spectator ; se absolvă d^
lipsă la cîntar piese pe care publicul e presupus că „le agreează", se fac rabaturi
pentru a ïnfrunta concurenţa cinematografului şi a televiziunii... (Am auzLt direc-
tori de teatru spunînd, în acest context, că nu se pot apăra altfel decît coborînd
ştacheta calităţii şi chemând publicul să se omoare de rîs la diverse comedii şi
oomedioare.) Dar problema nu se pune, după părerea mea, aşa, grosso modo. Trebuie
să renunţăm la a gîndi publicul ca pe o entitate nediferenţiată ; publicul e compus
din mai multe pături de înţelegere, şi fiecare pătură trebuie să găsească în teatru
„alimentul" său potrivit. Acest „aliment" spiritual trebuie să-1 satisfacă, dar, în
acelaşi timp, să nu-J. lase senin şi apatic, ci, fiindu-i accesibil, să stârneaseă un
grăunte de preocupare, să provoace o anumită excitare intelectuală, încercînd să-J
ridice la un prag mai înalt de înţelegere, să-1 tragă spre niveLul următor. Cu alte
cuvinte, teatrul trebuie isă mulţumească, să distreze, să ofere satisfacţii, plus încă
ceva. Dar acest „încă ceva" nu are voie să se numească didacticism. E nefast
<o ştiu) cînd autorul mizează mai mult pe o expunere intelectuală, se aşază numai
pe idei. Nici o dramaturgie care se respecta nu-şi refuză pasionalitatea, nepre-
văzuitul, efectul, culoarea. E vorba numai ca aceste mijloace să nu fie uzate în slujba
unor concluzii care să-1 lase pe spectator indiferent, ci a unor semnificaţii. Publi­
cul, de ce sa o ascundem ?, nu umblă neapărat şi totdeauna după semnificaţii. Dar
semnificaţiile trebuie neapărat să ajungă la public. Şi nu e indiferent cum. Aici,
fiecare îşi alege mijloacele sale.
Sînt autori care, de la început, pornesc eonştienti cà vor avea un public mai
limitât, pentru că factura pieselor lor nu permite divertismentul larg. Totuşi, faptul
ca scriu asa şi nu altfel nu exprima dezinteresul lor pentru restul publicului, ci
toemai speranţa că, atrăgîndu-1 din treaptă în treaptă, vor obţine un soi diferit
de interes pentru ceea ce au de spus, neutralizînd mijloacele aşa-zise „sigure".
Piesa de teatru e un organism viu şi complex, care încorporează viaţă şi
creşte după legile vieţii. Unde aceste legi sânrt tălmăcite firesc, dialectic, ele opei-eazâ
cu uşurinţă. Unde întîlnesc scheme statice, ele îşi pierd vitalitatea şi eficienţa.
CSnd, de pildă, determinarea socială a eroului e cuprinsă în limitele ei reale, eroul
se naşte viu, e interesant de urmărit. Dar oînd o determinare socială sohematică
înlocuieşte, din lipsă de măiestrie creatoare, particularitatea eroului, el e mort şi
nu suscita interesu! scontat. Chiar dacă triumfă, triumful lui e superficial, pare
mai mult un rezultat al unei dialectici sociale obiective, nu un act dramatic.
Societatea noastră este în ascensiune, clasa muncitoare imprima vremurilor opti-
mismul cuceririlor de fiecare zi. Dar, pe acest fundal, nu este imposibil ca omul.
ca individ, să aibă o diagramă proprie, să ajungă, de pildă, la un eşec. Sînt destui
oameni de teatru care se dau înapoi cu neplăcere în faţa unor cazuri de neîmpli-
nire sau esec al cutărui personaj dintr-o piesă, deoarece înţeleg şi aplică în mod

12
www.cimec.ro
impropriu ideea de tipie. A existât tendinţa — şi mă bucur că e în regrea — ca
fiecare personaj dintr-o piesă să fie asimilat categoriei sociale di<n care face
parte, angajînd întreagă această catégorie. Astfel pusă problema, îţi venea greu
sa ataci un doctor rapace, de exemplu, fără să ţi se dea impresia că, într-un fel,
loveşti în corpul medical al întregii ţări. O asemenea înţelegere ne pune, evident,
in inferioritate, prin limitare, faţă de alte dramaturgii, care-şi individualizeazâ
eroii fără grija de a tipiza la excès, detenminarea socială fiind condiţia şi rezul-
latul acţiunilor, fiind înscrisă în perspectiva de ansamblu a piesei, şi nu, matematic
şi univoc, în destinul fiecărui personaj.
Exista multe faţete ale problème! comstrucţiei eroului dramatic. El trebuie
să fie, fără îndoială, cît mai reprezentativ socialmente, dar şi cît mai erou de
teatru. Nu cred că e bine să ne sărăcim universul tipologic renunţînd uneori la
personajele de un pitoresc marcat, mai izbitoare prin accentele lor, în favoarea
omului foarte cumsecade, foarte pondérât, foarte activ şi destul de înţelept, care
constituie un element solid al societăţii noastre, dar care, prin chiar ponderea
lui, suportă cîteodată mai greu angrenarea în conflicte speataculoase.
Crescînd în complexitate, eroul pozitiv a căpătat eu timpul note mai va-
riate, în aşa fel încît echilibrul între trăsăturile iniţial „bune" şi celé initial
„rele" a devenLt mai dinamic şi mai dialectic. Viaţa nu suportă simplificări exces­
sive, categordi metafizice. Ea concepe posibilitatea ca unele trăsături bune sau
aparent bune sa nu-si produce întotdeauna efectul scontat teoretic, sau unele
trăsături aparent lipsite de ordine să fie expresia unei ordini interioare ferme.
Pentru un erou de teatru al zilëlor noastre, mi se pare pozitiv în primul rînd sa
exprime în perspectiva acele tendinţe care împing societatea înainte ; sa fie
purtătorul unor sentimente de solidaritate socială, de răspundere faţă de semeni,
să ia hotarîrï care sa promoveze, prin incidenţa lor ultimă, o morală nouă.
Bipolaritatea pozitiv-negativ a devenit şi devine, prin însăşi evoluţia noas-
tră, mai nuanţată, nu numai în sensul că trăsături complementare negative se pot
acorda eu un erou funciarmente pozitiv, dar şi prin faptul că accepţiunile noţiu-
nilor de bine şi rău au suferit o anumită gradaţie în nuanţă. Eroii pieselor de
acum 10—12 ani, de pildă, erau în luptă eu un dusman de clasă violent, care
reprezenta principiul răului ; ei aveau calităţi càvice şi eroice manifeste şi urmă-
reau răul pînă la a 4 răpune. Eroii zilelor noastre pot suporta aparenţa că sînt
negativi, şi aparenţa sa se dezmintă pe parcursul piesei, pot intra în conflict eu
cei de aceeaşi parère eu ei pe chestiuni de nuanţă, sau chiar eu ei înşişi. A devenit
incredibil eroul pozitiv care, în chestiunile de detaliu, într-o drama a individului,
ştie totul sau face totul. Credem însă în eroul care încearcă totul — fără îndoială,
aşezat pe o convingere morală ferma. Viaţa fiind foarte complexă, nimeni — şi
nici chiar autorul — nu are soluţiile în buzunar. Dar el propune nişte soluţii.
Soluţii au propus şi Mirodan, şi Dorian, şi Vlad, chiar dacă izbesc uneori pri»
inédit. Totul e să nu inventezi o problemă ca să-i poţi aplica soluţia ta, ci să rişti
ineditul soluţiei pe o problema care exista (subi, red.) Ar fi încă multe de spus
aici, dar unui dramaturg toţi îi cer să fie scurt.
Şi iată încă o dogmă eu care simt nevoia să mă războiesc : a replicilor
scurte şi succesive. O pagina de monolog sperie aproape pe fiecare regizor.
Rigorile acţiunii într-o piesă interzic dramaturgului să plaseze discuţii
acolo unde lucruirile trebuie să meargă rapede înainte. Această frenezie — care
are un punct de plecare just — tinde să ajungă la fetişizare, devenind reprobabilă,
ca orice fetiş. Aproape că nu mal ai voie, în teatru, să stai de vorbă pe îndelete,
pentru că cutare regizor e grăbit — chiar dacă în locul discuţiei pe care o taie
plasează o pantomimă sau ait trouvail regizoral. S-ar zice că pe scenă n-o să
mai poată aipărea nici un personaj limbut — chiar dacă caracteristica lui este
sfătoşenia —, regizorul voipd, eu orice preţ, să vehiculeze acţiuni şi iarăşi acţiuni.
Cine înceareă dezvăluirea, parcimonies gradată, a unor idei sau sentimente care
prind consistenţă treptat, din nuanţe şi inflexiuni, riscă să se vadă trunchiat şi
adus pe scenă în forma cea mai vectorială a desfăşurării dramatice, în schema
dinamică. Teatrul nu e muzică, dar are ceva din fluenţa şi modulaţia ei. Regizorul
amuzical umblă însă călare numai pe sensul activ, şi îneă în trap.
Acest crez intolerant al acţiunii eu il înţeleg ca pe o reacţie la unele
excese de vorbărie şi de descriptivism diu dramaturgie, care trebuie amendate.
Dar nici excesul acţiunii nu promite nimic bun. în teatru nu interesează numai
schema propriu-zisă a acţiunii, ci particularitâţile, nuanţele, argumentele, chiar
tăcerile. O piesă, e drept, nu se poate în nici un caz priva de acţiune, dar cine

13
www.cimec.ro
"-*«* A*S
4-

j^ww*

mnit*H-âBm~iii*ţţŢn*3

www.cimec.ro
IMAGINI DIN RE PET IŢII

Teatrul de Comédie
SOMNOROASA AVENTURA
de Teodor Mazilu

^ Amza Pellea (Manole) şi Agnia


Bogoslava (Clee) în scena răpirii

Gh. Dinică rtpetînd rolul lai Gher-


man

Niki Atanasiu (Ogam) ;i Iarina De-


mian (Gabriela)

-^""Wi

www.cimec.ro
vrea eu tot dinadimsul numai acţiune are posibilitatea să meargă la fotbal, să
danseze, să vizioneze la cinematograf „Cei şapte magnifici" sau chiar, la teatru,
un gen de piese cu deznodăminte tari şi eu mari lovituri. Trebuie să ne obişnuim
eu gîndul că în teatru se vor rosti şi vorbe care nu se pot rosti în altă parte decît
acolo şi care, nuanţînd un sentiment sau o relaţie, nu pot fi înlocuite prin nimic,
chiar dacă n-aiu un aport silogistic la grăbirea concluziei ; cu condiţia sa intereseze,
să mişte, ele au dreptul legitim de a chema şi reţ'ine spectatorul. Ideea că publicul
nu suportă decît doua ore de teatru, pentru că aşa e la Paris, nu poate fi un
postulat de care să tremure dramaturgia. Am văzut cu toţii speotacole care durau
patru ore, fără ca pe scenă să moară cinci oameni, si totuşi nimeni >nu fugea la
garderobă înainte de a fi aplaudat actorii. De aceea, cînd regizorul îţi taie textul
asigurindu-te că-ţi face cel mai mare serviciu, lucrul vine şi dintr-o prejudecată şi
dintr-o inegală evaluare a dispoziţiei publicului, pe care el presupune că autorul
o ignorează. Dar eu nu cred că autorii pieselor care n-au totdeauna mare audianţă
ignorează ce place publicului ; cred numai că decalajul între idealul lor estetic
şi civic şi între dispoziţia réceptive a publicului de teatru este deocamdată cam
mare şi că el se va mioşora printr-o adaptare reciprocă, atunci cînd piesele vor
sonda mai adîne şi vor colora cu mai multă fantezie creatoare, vor decurge mai
neprevăzut şi vor exprima mai firesc şi mai atrăgător marile adevaruri aie vieţii.
Intr-o zi, televizorul va rămîne cu speotatorii lui, cinematograful îşi va lua
cota lui de fervenţi, iar la teatru vor merge pasionaţii acelui amestec între vorba
fostită, acţiune, concretul vocii, spaţialitatea gestului şi încordarea diafană a
sălii, pe care nu-1 poate înlocui nimic.
Imprumutînd, îmbogăţindu-se cu elemente de la toate celelalte ante, inclusiv
cinematograful, omul de teatru scrie pentru această condiţie sui-generis, pentru
un gen pe care eu îl consider nepieritor.

LUCIAN GIURCHESCU:
„a-ţi asuma astăzi un rise înseamnă
a-ţi asigura mîine spectatori"
\~ rimul lucru pe care 1-aş dori uinui dramaturg este ca o piesă jucată anul
acesta să fie cerută de teatre şi anul viitor, dacă nu şi peste trei ani. Montarea
unei piese originale nu depinde numai de dorinţa teatrului de a o expérimenta, ci
şi de aLte considerente : de plan, de trupă, de public. Gusturile oamenilor de
teatru sînt diverse, cum diverse sânt posibilităţile fiecărui iteatru. Un criteriu în
stabilirea repertoriului, dincolo de caractenul obiectiv şi subiectiv al gustului fie-
cărui om de teatru, îl constituie publicul. Publicul, pe care îl cităm adesea fără
convingere, publicul, mai inteligent decît ne place de fapt să-1 considerăm
publicul, mai puţin interesat de cum se face un spectacol cît de ceea ce se petrece
in piesă. Nu trebuie să credem neapărat că speotatorii se impart în doua mari
categorii, că unii sînt numai partizanii „dramei de idei" şi alţii se îndreaptă
neapărat spre comedia uşoară. Şi aici funcţionează un criteriu subiectiv ; de
altfel, la un moment dat, o comédie uşoară poate fi la fel de importantă, în con-
textul unei dramaturgii, ca o piesă grava, „de idei".
Cred că aced scriitori care nu se bucură de mare audienţă la public trebuie
să reflecteze puţin asupra cauzelor acestei stări de fapt. De obicei, ei imputa
insuccesul de public teatrelor. Oare vina aparţine exclusiv acestora? întîlnim piese
apreciate de critică, excelent puse în scenă, totuşi ocolite de public. S-ar putea
ca ideile piesei să depăşească nivelul de înţelegere al publicului de azi, s-ar putea
ca autorul să fie înţeles mai itîrziu... Sînt cazuri freevente în istoria teatrului şi a
literaturii. Ce e de făcut ? Perseverînd în afirmarea idealului său artistic, scriitorul
trebuie să astepte înţelegerea publicului şi a timpului. Exista şi reţete care duc
sigur la succès. Poate n-ar fi rău ca, din cînd în cînd, să învăţăm din ele, în loc
să le aruncăm cu dispreţ la o parte, dar să nu le fetişizăm ; cu alte cuvinte, să
învăţăm „maseria", fără să rămînem însă la stadiul de meseriaşi. Căci meseria de

16
www.cimec.ro
scriiitor de teatru — şi e o meserïe — trebuie învăţată. Socot, pe de altă parte,'
că, atunoi cînd un teatru coni&ideră că a găsit o piesă conţinînd sîmburele unui
mod nou, original şi profund de gîndire teatrală, trebuie să o pună în scenă eu
toate riscurile. A-ţi asuma un rise astăzi înseamnă a-ţi asigura spectatori mîine.
Atenţie, însă, la falsul nou, la falsa originalitate, la falsa inovaţie !

HOREA POPESCU:
„nimic nou ca cerinţe"
| entru a putea scruta eu folos viitorul, ca întotdeauna, trebuie interogat
trecutul sau, în orice caz, iprezentul. Lucruil acesta este valabil şi în privinţa
dramaturgiei. Pentru a stabili ce piese să cerem autorilor noştri în viitor, trebuie
să ştim ce anume cuceriri pot fi socotite definitive, ce trăsături caracterizează
producţia de piese de pînă aoum. Cu alte cuvinte, avem datoria să creàm un
pumct de reper, un termen de comparaţie, care nu poate fi altul decît punctul cel
mai înalt atins de literatura dramatică existentă. Montînd Moartea unui artist a
lui Horia Lovinescu am avut, cred, şansa de a ma întîlni cu unui din textele celé
mai reprezentative aie teatruLui nostru contemporan, cu o piesă semnificativă atît
pentru calităţile générale aie dramaturgiei, cît şi, în mai mică măsură, pentru
defectele ei. Asta, chiar dacă unii vor susţine că Citadela sfărîmată e mai bună :
într-adevăr, poate că Citadela e mai solid construite şi problematica mai bine
centirată, dar aceste calităţi, şi altele încă, nu sînt absente nici în Moartea
unui artist.
în Moartea unui artist zvîcneşte un puis modern, contemporan : mişcă o
série de idei ce aparţin din plin climatului nostru spiritual.
Limitată la atît, piesa poate fi socotită pe drept aparţinînd aşa-zisului
„teatru de idei". Dar ea mişcă şi o série de personaje trainic desenate, adevărate
dramatis personae, toemai datorită folosirii în piesă a modalităţilor de expresie
proprii „teatrului de traire". Autorul, urmărind atent viaţa — cea dinăuntru şi
cea dinafară a personajelor —, ideile şi generalizările decurg indirect. în aceasta
văd adevăratul drum al teatrului nostru de azi, care nu poate fi numai „de
idei" — în sensul délimitât al expresiei —, ci mai întîi un „teatru de traire".
Totul e girat apoi, în Moartea unui artist, de amprenta autenticităţii şi,
ceea ce e tot atît de important, de o deosebită calitate literară a dialogului. Şi
cu asta socotesc că am atins o problemă esenţială. Piesa şi, în general, piesele lui
Horia Lovinescu răspund afirmativ exigenţei literare, sînt literatura autentică.
Ele confirma un adevăr, uoieori poate neglijat : că piesa de teatru aparţine lite-
raturii, şi anume genului dramatic.
Nu mai puţin adevărat, Moartea unui artist — toemai pentru că e o lucrare
reuşită — pune în évidente şi unele defecte, aş zice fundamentale, aie drama­
turgiei noastre actuale. Se vădeşte şi aici tendinţa de a se angaja simultan mai
multe conflicte, mai multe problematici. Este vechea ambiţie a autorilor nostri
de a spune totul într-o singură piesă. Nicicînd şi nimeni n-a putut epuiza proble­
matica omenirii într-o singură dramă ; ci, de fiecare data, numai cîte o „dramă",
şi observaţia îi cuprinde, începînd ou tragicii greoi, pe to^i marii mînuitori de
dialog scenic din lume. Cuvlntele lui Beniuc, referitoare la poeţi, se pot aplica
şi în seotorul nostru de activitate :
Dar Eminescu nu cuprinse "tôt
în stihurile lui dumnezeieşti.
Iată că, aproape fără să-mi dau seama, mi^am formulât — desigur, cît se
poate de sumar — aşteptările în privinţa viitoarei noastre dramaturgii : constnucţie
solidă, caractère puternice, autentioitate, suflu contemporan în mişcarea ideilor şi
a sentimentelor, calitate literară a dialogului. După cum vedeţi, nimic nou ca
cerinţe : noul trebuie să aparţină realizării poetice, noutatea ar consta în cuprin-
derea tuturor acestor exigenţe în actul de creaţie dramaturgică !...

t — Tcatrul nr. 10 17
www.cimec.ro
LUCIANPINTILIE:
„punctul de vedere al scriitorului
asupra vieţii — de neconfundat"
l i înd vorbim despre universul artistic al unui seriltcw* — de piïdâ, despre
universul înfcreg şi organic pe care îl cuprinde romanul Moromeţii de Marin
Preda —, nu avem în vedere numai întinderea şi sfera tematică a acestui univers.
Nu se pune problema numai ca universul unei piese să oglindească o lume mai
mare, şi prin asta să capete forţă de generalizare. Prima problemă este aceea
a punctului de vedere al scriitorului asupra vieţii, a uniciităţii acestui punct de
vedere, de neconfundat eu altul. Dacă citesc Velea, îmi dau seama că Velea se
deoşebeşte fundamental de Fănuş Neagu. Se deosebeşte şi Dorian de Everac. Dar,
cum sa spun ?, nu prin inatura foarte puterndcă a viziunii sale despre am, ci prin
stiL, ceea ce e eu totul altceva. Stilul este în dependenţă de culture, poate de
talent (deşi noţiunea de talent nu are ce să caute într-o asemenea discuţie, fiind
o noţiune prea confuză).
Este frumos şi interesant că sfera problematică s-a lărgit atît de mult şi
tinde să devină cuprinzătoare în dramaturgie, dar cred că sfera de problème nu
are nici un fel de valoare dacă problemele nu sînt demonstrate dinăuntrul ade-
vârului uman şi al vieţii. Or, toemai pentru că de multe ori ele nu sînt demon­
strate dinăuntrul adevărului uman şi al vieţii, se naşte organic, la scriitori diferiţi,
nevoia de retorism. Se înlocuieşte adevărul omenesc prin declaraţii. Acest decla-
rativism care, după părerea mea, nu exista în alte sectoare aie literaturii. continua
să acţioneze din plin în dramaturgia noastră.
în dramaturgie a acţionat mult mai mult decît în proză şi teoria personajelor
model. Teoria nu este falsă în ea însăşi, dar prin absohitizare, ea ameninţă
perspectivele de a ataca viaţa obiectiv. Şi americanii, în stupidele lor western-uri,
au simţit nevoia să-si umanizeze personajele-schemă eu greşeli, eu nostalgii, eu
complexe, ca în Cet şapte magnijici. Or, western-ul este treapta cea mai de jos
a literaturii — salvată însă printr-o anumită frumuseţe cinematografică a anilor
de debut. Ce se întâmplă în teatru, la noi ? în orice parte azvîrlim o rază puter-
nică de lumină, asupra oricărei zone a vieţii, descoperim confr>untarea dintre
non şi vechi detasîndu-se evident. în acest confliot, în viaţă nu intervin decît
foarte rar personaje sublime sau personaje mon9truoase. în mod obişnuit se
înfruntâ personaje aproape égale între ele. Exista un fel de echilibru, în viatà,
al greselilor şi al faptelor bune, frumoase, drepte, al faptelor negative şi pozitive.
Dramaturgului nu-i rămîne decît să aruaice luimina comentariului sau asupra acestor
încleştări, care nu trebuie, după părerea mea, să se desfăşoare supravegheate de
personaje sublime sau monstruoase. ïntîmplarile trebuie să aibă un curs mai
liber, să nu fie dirijate după inecesităţile conflictului abstract între personaje
negative şi pozitive. Altfel, ajungem la o siluire a vieţii, a întâmplărilor ei obiec-
tiive, după necesităţile de demonstrare a ideii mêle de Bcriitor.
Cred că se poate face dramaturgie din orice. Problema nu este cît sens are
întimplarea descrisà, ci cît sens izbutesc eu sa extrag din ea. Scriitorul care trece
pe lîngă lucruri pe care nimeni nu le observa şi descifrează peste tot semnifica-
ţiile lor, scriitorul pentru care tot universul e radiografiat, este un scriitor mare.
El vede adevărul şi în tramvaie, şi în omul care poartă ochelari negri, şi în
copaci, şi în omul care bea bere — vede adevăr, adevăr, adevăr. Nu este nevoie
sa compui o realitate din mici mimări ale realităţii şi această realitate să o
deformezi şi să o chinui ca să-ţi demonstrezi ideea. E drept că o anumită modali-
tate dramaturgică modernă îşi permite să siluiască aparent realitatea în numele
tezei. Dar este un caz special. La asemenea dramaturgi, de pildă la Brecht, reali­
tatea este un punct de plecare, un pretext estetic, şi se ajiunge din nou la altă
realitate, care este realitatea ideilor ; ea are, în literatura lui Brecht, rigoarea unui
aspru şi decis balet.
Ar trebui sa disoutăm despre nevoia noastră de a ataça deschis conflictele.
insuficienţele din viaţă, şi despre ceea ce ne oferâ dramaturgii. De pildă, piesa
Oricît ar părea de ciudat de Dorel Dorian.
Valeriu Moisescu mi-a vorbit eu multă emoţie, pe străzile Ploieştiului
înainte de première, despre această piesă, care dezbate un caz de suspiciune. Pro-

18
www.cimec.ro
blema mi se (pare extrem ide interesanta. Dar cum a făcut Dorian ? O problème atât de
grava a tratat-o nedecis. A ataca nedecis nişte mici problème de morală, ca în
Zizi şi formula ex de viaţă, nu naşte nici un fel de contrast ; însă a ataca timid şi
eu şovăială o problème atît de importante !... Valeriu Moisescu a reuşit, în general,
un spectacod frumos ou piesa asta. El a plecat în montare de la ideea atacării ade-
vărului, şi toată regia lui este construite pe această idee a atacării adevărului şi
a dezvăluirii lui treptate şi bărbăteşti, dar, datorită contrastului dintre ideea regi-
zorală şi substaniţa dramatică a piesei, în spectacol s-au strecurat rezonanţe nedorite.
Pe măsură ce tensiunea oreşte, bărbaţii îneep să-şi scoată încet hainele, după aceea
cravatele, şi tot jocul merge mai départe, sugerînd că asemenea adevăr va fi dez-
văluit, încît o sa ne cutremurăm. în sfîrşit, junele îşi scoate şi cămaşa. Rămîne
eu bustuil gol, statuie vie. Zioi : „Gâta, au ajuns la adevăr." Dar nu se ajunge decît
la aforisme cunoscute.
Noi, generaţia noastră de regizori, avem în jurul a treizeci de ani. Este o
cifră tradiţională pentru bilanţuri, meditaţie. Mă gîndesc foarte serios la ce am
făcut pînă acum, la ce trebuie sa mai fac de aici înainte. Un lucru ştiu clar :
că nu voi mai face nimic care sa nu aibă legâtură eu piese sau scenarii care sa
trateze problème absolut esenţiale. De pildă, o temă, la întîmplare : dacă oamenii
pot să min'tă sau nu pot sa minta — problema minciunii, care se poate dezvolta
atât de ticălos mărunt, sau at&t de sublim. Sau altă problema : noi putem fi victi-
male înlesnirilor aduse de socialism. Este tema din schiţa în treacăt a Lui Velea,
unde personajele sînt superficiale, pentru că socialismuil a adus asemenea înlesniri
în viaţa noastră încît unii oameni cred că pot să-şi îngăduie să amîne rezolvarea
marilor problème. Asta, bineînţeles, nu este o „vină" a socialismului, ci a celui
care gîndeste aşa. Dar noi trebuie să fdm foarte atenţi faţă de asemenea atitudini,
care pot să se transforme în eeva duşmănos evoluţiei noastre, socialismului. Este
o problema esenţială pe care Velea o rezolvă ou sînge şi eu foc, pentru că îşi
ucide lia urmă personajele.
Asa cum sîntem noi, mai cabotini, mai neserioşi, mai glumeţi, mai sobri, cum
ne e fîrea la fiecare, vine un ceas în care răspunderile noastre sporesc mult şi
ajung, dimăuntru, la nivelul frazelor noastre despre aceeaşi răspundere. La 27 de
ani vorbeam, într-un fel, cam ca acuma — „,răspunderea noastră este să sprijinim
dramaturgia originale..." —, dar de-abia acum simţim nevoia ca gesturile noastre
să corespundă vorbelor. Am fost adeseori aplaudaţi cînd am făcut un lucru pro-
fund defavorabil drama'turgiei moastre : acela de a salva piese şi a face dan spec-
tacolele noastre realizări mai izbutite deeît textele. Asa am făcut şi eu eu unele
speetaco'le montate eu piese romînesti. Nu consider că acesta este un serviciu
făcut dramaturgiei, pentru că spectacolele, indiferent dacă au fost bune, au mûrit
repede, şi moartea lor a fost cerută de pdesă. Şi, decît sa fac asta, mai bine nu
pun piesa în scenă, mai bine mă 'lupt eu autorul, exercit asupra lui o asemenea
tiranie, încît îşi desâvîrşeşte piesa sau o aruaică ; dar în forma nedecisă, nehotă-
rîtă, nefinisată, nu o montez. A începe, în'tr-o piesă în care nu este vorba decît
în treacăt şi lateral despre un adevăr important, a începe, într-o asemenea piesâ,
o întreagă regie a adevărului, mi se pare, într-un fel, a minţi. Dacă piesa nu are
valori adevărate, nu am voie, moral, să dau senzaţia adevârului ; nu am voie să
împrumuit senzaţia vieţii unui lucru care nu are viaţă.
Noi aşa am fost învăţaţi la şcoa'lă şi aşa şi este (uneori nu eredem în lucru-
rile foarte adevărate învăţate la şcoa'lă, toemai fiindcă le-am învăţat la şcoală) :
eă regizorii mari au mers mînă în mînă eu autorii. Este aproape un truism,
dar asa e. Mi se pare de o mie de ori mai frumos si mai util ca un regizor să
pună în scenă piese care răspunid nevoii lui de esenţial, deoît piese oare nu-1 atrag
decît printro scenă, un act sau un fragment de act. Dacă toţi regizorii ar acţiona
aşa, viaţa teatrului nostru ar fi mult mai diversă şi mai bogată.
Cum âmi imaginez viitorul ? Astăzi au apărut conducători de teatre eu
reală personalitate artistică ; cred cà iniţiativa lor trebuie să joace un roi mult
mai mare în ce priveşte dramaturgia nouă romînească. Să se joace mad multe
piese şi mai felurite. Aşa oum am spus, conducîndu-ne după afinităţi, după legă-
turile de adevărat interes între regizori şi dramaturgi şi lăsînd în afară eeea ce
nu ne pasionează, ceea ce JÎU ne este aproape. Cuvîntul hotărîtor în alegerea sau
refuzul pieselor ar trebui să-1 spună, de celé mai multe ori, regizorul. Este impo-
sibil ca o asemenea lărgire de orizont să nu provoace apariţia unor piese bune.
Dacă se joacă mai multe piese şi de mai multe genuri, vom avea de unde sa
alegem, Cred că este puţin folositor teatrului nostru că o sumă de texte despre

19
www.cimec.ro
Teatrul de Comédie
TROILUS SI CRESSIDA de Shakespeare

Schiţe de costume de Ion Popescu-Udriste

www.cimec.ro
care ştim câ au fast findsate nu sînt achiziţionate de teatre sau se montează
mulţi ani după ce au fost scrise. E comic ca o piesă actuală în 1953 să se repre-
zinte pentnu prima data în 1964. Să fim atenţi la cîteva evoluţii : cea mai bunâ
piesâ a lui Lovinescu a fost Citadela sjărîmată, cea mai bună piesă a lui Mirodan,
Ziariştii, cea mai bună piesâ a lui Dorian, Secundo, 58, cea mai bună piesă a lui
Everac, Poarta — toate, pdese de început, peste nivelul cărora, cred eu, autorii
nu s-au ridicat. Asta trebuie să ne dea de gîndit. înseamnâ că angrenajul rela-
ţii'lor dintre teatru si scriitori inu este totdeauna favorabil dezvoltârii acestora.
Şi cred că si absenta unor prozatori foarte ta'lentaţi din frontul teatrului este o
dovadă în acest sens. De aceea, iniţiativa directorilor de teatru şi a regizorilor
trebuie să devina muit mai activa şi mai fertilă, să acţioneze mai notant, în sensu!
mnei armonioase dezvoltări a scriitorilor de teatru.

DAVID ESRIG:
„omogenitatea universului artistic al
piesei"
I n t r - o discuţie mai veche, eu iLucian Pintilie şi alţi cîţiva prieteni din teatru,
ne-am exprimât următoarea întrebare şi nelinişte : de ce — după părerea
noastrâ — dramatungiia se situează adeseori sub nivelul prozei şi al poeziei, şi în ce
constă acest decalaj ?
Să discutâm concret. Moromeţii este un roman définitiv — o lume, un uni­
vers .perfect inscris. A discuta mici defeeţiuni în legătură eu Moromeţii este
absurd. Creaţia lui Marin Preda este un roman defdnitiv, nu pentru că are multe
personaje si euprdnde multe întâmplâri, ci pentru că umanitatea eroilor este în
întregime cuprinsă. în dramaturgie sîntem încă în faţa unor discutii de detaliu :
„Personajul cutare nu este définit, actiunea a rămas abia schitată..." în proză
scriu aoum o mulţime de nuvelişti de prima mînă — citez la întâmplare : Velea,
Fănuş Neagu, D. R. Popescu —, de multe ori inegali în raport eu ei înşişi, dar
care, toti împreună, constitude o mişcare serioasă, bogată, sustinută de personalităţi
tot mai distincte, de încercări pline de tenacitate şi încăjpăţînare, care tind să
cristalizeze artistic puncte de vedere proprii.
Dramaturgia noastră, în ciuda succeselor obtinute, suferă încă de eterogen.
Se mai simte încă, în structura multor pdese, tehnica balantei farmaceutice : atîta
pozitiv, atîta negativ, atîta sentiment, atîta ratiune, atîta despre cutare, deci mai
putin despre cutare... Urmărind diversitatea tematică şi problematică, autorii dis-
trug uneori omogenitatea universulud artistic al piesei. Cred că trebuie mai mu.lt
„fanatism". De multe ori, premisele sînit interesante. De pildă, Ştafeta nevă-
zută poate să fie pasionantă, şi m-a pasionat chiar, prin idee, dar prin
actiune, personaje, atmosferă nu m-a cîştigat, nu m-a îmbogăţit. Problema unui
director de întreprindere care descoperă dintr-o data că toate recompensele
primite — decoraţii, laude, mulţumiri — sînt într-un fel gresit atribuite lui, nu
pentru că nu mérita să fie preţuit, ci fiindcă împrejurările îl fac beneficiarul
muracii grêle, depuse înadntea lui de altcineva, care a cules toate neplăcerile unui
început îndrăzneţ şi inovator, este eu siguranţă interesantă. Dar autorul se preocupâ
mai aies de întrebarea, secundară din punct de vedere artistic, dacă fostul director
va fi reabilitat sau nu. Problema asta mă interesează mai aies în viaţă. In artâ.
important este să cunosc lumea interioară în care e posibilă o asemenea disputa —
ce fel de oameni se află în conflict, cum gîndesc, cum vorbesc, cum simt, cum
trăiesc, cum se conditionează reciproc toate datele lor umane etc. etc. Or, în piesâ,
oamenii vorbesc la fel, totul este organizat riguros — pînà şi micile surprize,
micile lovituri de teatru, eu micile lor necunoscute, care se rezolvă pe drum pentru
a deschide altele noi, etc. etc. Oonflictul este dezvoltat eu o abilitate retorică în
argumentatie, o abilitate exterioară temei.
Problematic, dramaturgia s-a apropdat de nişte zone dificile, interesante aie
vietii noastre. Dar se întîmplă ca pasiunea artistului, vibraţia umană, fantezia
dezvoltată de temă să fie înlocuite ou abilităţi de pledoarie, amintind sala tribu-
nalului sau sala de şedinţe, şi atunci acţiunea se deduce după legile cazuisticii,

21
www.cimec.ro
nu ale vieţii, astfel încît uneori, la capătul piesei, obţinem sentinţe bine argumen-
tate, dar nu valori convingătoare.
Funcţionează încă, în dramaturgie, unele criterii uzate. Un fenomen foarte
neplăcut este teoria personaj ului-modal. Noul în dramaturgia socialismului, in
dramaturgia lumii socialiste, ca ideal, ca realitate istorică, trebuie să fiinţeze în
însăşi atitudinea autorului. A socoti că el trebuie sa apară neapărat pe scenă sub
forma unui personaj desăvîrşit înseamnă a trata problema într-un mod dăumător.
Noul ca personaj este doar unul din cazuri, una din modalităţile scrisului dra­
matic, posibilă. dar nu obligatoire. Dezbaterea noului în teatru este mult mai
difioilă, mult mai complexé, şi a o limita la personaje-model înseamnă a pune
dinamită într-un material foarte fragil, cum este dramaturgia, care reprezintă în
toată lumea un fenomen eu o dezvoltare capricioasă, plină de greutăţi. Se ştie,
dramaturgia este ce] mai dificil dintre genuri. A introduce, peste greutăţile
spedfice lui, cerinţe unilatérale, care limitează, e profund dăunător. Oare într-o
piesà în care nu apare nici un erou pozitiv, atitudinea autorului nu se poate ex­
prima ca profund şi evident socialiste ? Cum adică, Douăsprezece scaune şi Viţeluî
de aur nu sînt nişte creaţii socialiste, pentru că eroul principal — Ostap Bender —
este un escroc şi pentru că, într-un univers fabulos de vast, eu sute, eu mii de
personaje. nu apare nici un personaj pozitiv ? Ei sînt noul — citiitorii romanului,
autorii, poziţia lor. punctul lor de vedere, punctele de reper, criteriile de judecare
a problemelor. modul în care sînt tratate, finalitatea întregii povestiri, destinul
personajelor ! Şi succesul mondial al celor Douăsprezece scaune şi al Viţelului de
aur n-a confirmât toemai noutatea structurale a acestor cărţi, apartenenţa lor la
o lume noua ? Trebuie sa mai precizez ceva : nu vorbesc despre personaje pozitive
în general, ci despre personajele-model, nu mă refer la prezenţa unor personaje
constructive şi tonice pe scenà, ci la eroul-ideal, după care trebuie să ne modelàm,
la personajul-matriţă.
Nu putem imputa dramaturgilor noştri faptul că ei încearcă să-si con-
struiască de multe ord piesele pe o demonstrate de idei. Brecht, de pildă, siluieşte
realitatea pentru a-şi construi demonstraţiiie. El transforma acţiunea în dezvol­
tare a ideii. dar aceasta este atât de grava din punet de vedere uman, atît de
esenţială, încâit, să zicem. caracterul uscat al diseuţiilor ştiinţiface din Galileo
Galilei nu mai contează. E un drum personal, dar consecvent. Dramaturgia noas-
tră s-a format însă, în principal, pe o altă structura, ca dramaturgie de oglindire
directă a realităţii. O asemenea dramaturgie, de tip diferit de eel brechtian, tre­
buie să-si respecte legile ed, sa descopere adevăruL, nu să-1 construiască.
Lucian Pintilie susţine că nu trebuie să montâm spectacolele în aşa fe!
încît textele să apară pe scenă mai bune decât sînt la lecture. Nu ştiu dacă este
asa. Deserviciul care se face dramaturgiei romîncşti nu este cel numit de Pintilie.
Dacă după fiecare spectacol ar avea loc discuţii critice violent pritncipiale, reale,
deschise, profunde, atunci faptele ar căpăta o finalitate normală şi eforturile
noastre de a stoarce un text de ultimele lui potenţe expresive şi semnificative
s-ar valorifica deplin şi ar deveni eforturi firesti, de conlucrare. Dacă Pintilie
poate să-si facă acum o vină dintr-un succès, asta se explicâ toemai prin faptul
câ premierele lui — ca şi aie mêle şi aie altora — nu au prilejult discuţiile sincere
şi lucide asupra piesei şi a raportului diintre text şi spectacol, pe care le aşteptam.
Pintilie susţine : este o minciună dacă dintr-o schiţă, dintr-o vagă sugestie a
textului, dezvolt o întreagă scenă. supralicitînd valoarea care abia se întrevede la
lecture. Eu cred că raportul minciună-adevăr nu se défi nés te în relaţia dintre
regizor şi text, ci mai aies în aceea dintre regizor şi spectacol. în acest raport.
faptul că ai extras din text sensuri noi, că 1-ai îmbogăţit, este perfect just. Asta
înseamnă numai să-ţi faoi datoria faţă de ceea ce cred eu că este arta spectaco-
lului. Am pus în scenă Mi se pare romantic. In toată pdesa era o singurâ scenà
care mă interesa eu adevărat — scena dintre seeretarul de partid şi erou —*.
pentru că viza demistificarea unui întreg şir de scheme, dezumfla un limbaj care
a făeut rău mult timp şi, deşi era o replică destul de timidă, modestă, de impor­
tante medie în direcţia polemică pe care şi-o propunea, era totuşi o replică reală.
Cred că în asemenea condiţii am dreptul şi datoria să pun un efort maxim în
montarea textului.
Unde are Pintilie deplină dreptate este în pledoaria pentru apropieri între
regizori şi dramaturgi, întemeiate pe adînci şi sincere simpatii creatoare, bazace
pe convingerea regizorului că e foarte important să monteze această piesă şi nu
alta. Numai că nu întotdeauna oamenii de teatru au posibilitatea să monteze

22
www.cimec.ro
piesele noi care îi interesează, dar care n-au fost încă achiziţionate de vreun
teatru. Iată, de pi Ida, ultima piesă a lui Gelu Naum despre Robinson Crusoe, o
piesă scrisă pentru păpuşi, dar pe care o văd perfect montată şi pe o scenă mare.
Gelu Naum ia mitul lui Robinson, mitul omului ajuns, printr-uin accident, într-o
mica lume pustie, şi care reconstituie aici toată ambianţa Angliei în plină ascen-
siune burgheză ; sub aparenţa glumei, el construieşte o analiză critică foante pro-
fundă a mentalităţii burgheze. In fond, dramaturgul porneşte de la o idee a lui
Marx care arată cum, în Robinson Crusoe, un om singur, absolut singur, reconsti­
tuie toate canoanele vieţii burgheze. Această pledoarie pentru burghezie, scrisa de
pe poziţiile burghezului, devine, în lumina istoriei, o demascare violenta, tocmai
din pricina situaţiei paradoxale în care se desfăşoară. Piesa lui Naum mi se pare
eu adevărat actuală. Ea discuta semnificaţiile unor gesturi umane, sensul criteriilor
de judecată, întăreşte, cerne înţelesul lor real şi distinge cu maxima claritate ce
este de fapt mercantil în modul burghez de a trăi, a crede, a gîndi, înarmează
foarte exact împotriva mercantilismului — totul pe un ton comic, buf, fantastic,
poetic...
Teatrul rominesc trăieşte acum o epocă foarte bună. Repertoriul se îmbogâ-
ţeşte rapid, într-un timp relativ scurt prin faţa publicului se vor perinda autori
şi opère de valoare din imulte tari, şi e sigur că un asemenea climat va da un nou
impuis dramaturgiei originale, care se va putea confrunta, la scenă deschisă, cu
celé mai semnificative manifestâri dramatice aie lumii contemporane. Fireşte,
în aceastâ competiţie, teatrele au dàtoria să-şi mobilizeze toate resurséle pentru
a susţine şi a valorifica efortul autorilor noştri.

VALERIU MOISESCU:
„piese multe, variaie — diversitate,
bogăţie de inspiraţie, de siil, de gen"
I l discuţie despre dramaturgia originale se anunţă acum foarte interesantă.
Ea vine să consemneze un moment de crestere, moment în care ne putem
îngădui bilanţuri şi sondaje de perspective, întemeindu-ne pe ceea ce s-a realizat.
în lipsa unor succese temeinice, o asemenea discuţie nu ar putea avea loc.
Dezbaterea nu trebuie să înceapă însă de la preferinţele noastre regizorale
de gust. Asta ar limita mult sfera problemei. Fiecare avem înclinări, fiecare iubim
mai mult un gen sau altul, o modalitabe sau alta. Dar dramaturgia nu se naşte
„la comanda regizorilor", ci ca necesitate spirituală fireascâ a celor care o scriu.
Că exista cupluri de dramaturgi şi regizori care se înţeleg foarte bine şi se pun
în valoare recLproc este un fapt pozitiv, pentru câ asemenea cupluri, dacă durează.
nu sînt niciodată mecanic constituite. Dar, de la un timp, asociaţiile acestea pot
deveni mai puţin folositoare. La fel se întâmplă şi cu distribuţiile : de multe ori,
un actor care a lucrat cu un singur regizor cîştigă sohimbînd directorul de
scenă, se redescoperă în raporturi noi de muncâ. Şi pentru un autor contactul cu
regizori noi poate să însemne un îndemn la înnoire şi varietate, şi pentru un
regizor întîlnirea cu autori aie căror piese nu le^a montât poate sa reprezinte un
stimulent, un nou început. De aceea, cred că discuţia noastră trebuie să pomeascâ
de la o mare dorinţă de varietate şi amploare.
Din punct de vedere al intereselor générale aie teatrului, ideaiul mi se
pare a fi o dramaturgie cît mai cuprinzătoare — ca tematică, gen, expresivitate —,
şi nu am pretenţia să spun prin asta un lucru nou. O série de piese apărute în
ultimele stagiuni sînt mai bune decît celé pe care le jucam înainte. Mă refer la
Şejul sectorului suflete, Moartea unui artist, Ninge la ecuator, Oricit ar părea de
ciudat, Somnoroasa aventura. Nu exista, după părerea mea, motive de alarmare
în raport cu creaţia dramaturgilor ; dimpotrivă. Dacă e vorba să tragem un
semnal de alarma, atunci trebuie s-o facem în legătură cu unele piese slabe, care
sînt totuşi jucate, ajung în faţa publicului. De ce apar pe scenă asemenea texte,
départe de tendinţa mare, principală, a dramaturgiei noastre ? în primul rînd,
pentru că teatrele şi oamenii de teatru doresc eiectiv să joace multă dramaturgie
romînească nouă ; ofertele fiind mai reduse decît solicitarea, se înscriu în reper-

23
www.cimec.ro
tordu fel de fel de producţii. Printre acestea găsim şi piese care nu interesează
sub nici un raport, din punct de vedere artistic, dar şi piese care ar fi putut
deveni realmente bune, dacă autorilor li s-ar fi dat timp să mai luereze, dacâ
teatrele nu s-ar fi grâbit să le reprezinte şi ar fi avut mai multă exigenţă. Apoi,
pentru că multe din textele de vailoare reprezentate sînt, sau tind să fie, aşa-numite
piese „de idei", piese-dezbatere, ait capital dramaturgie important rămîne desco-
perit — aceila al pieselor valonoase, bogate, care sa se adreseze direct emoţiei,
necesităţii spectatorului de a visa şi de a se înduioşa, de a trăi puternic. Prin
această fisură pătrund melodramele, comedioarele lacrimogene, dramoletele
sentimentale.
Mă întorc astfe'l la ce spuneam înainte : idealul mi se pare a fi o drama­
turgie cît mai cuprinzătoare. Sînt necesare peisajului nostru teatral texte de orice
factura, bineînţeles eu o condiţie : sa fie de calitate. Să nu ui'tăm că se pot série
şi piese usoare foarte bune — amuzante, vii, foarte utile în feflul lor —, farse,
vodevimri (în treacăt fie zis, piesele uşoare pe care le tot criticăm nu ne displac
prin gen, ci prin ineonsistenţă, sînt usurele, nu usoare). De ce nu se scriu, să
zioem, povestiri alegorice eu sens actual ? De ce teatrul de hiperbolă — în stiluî
lui Maiakovski — este puţin prezent în preocupările dramaturgilor ? Deci, mai
multe piese, mai variate, poate chiar mai mulţi dramaturgi — iată ce cred că
impune solicitarea firească a teatrelor noastre faţă de dramaturgie. Toate teatrele
vor să aibă în repertoriu o piesă romînească pe care să o poată programa marţi
sau în altă zi proasta din punct de vedere al afluenţei publicului, având siguranţa
că spectacolul va umple sala.
Pasionant mi se pare mai aies sa discutăm despre piesele bune. Ce obiectăm
noi, regizorii, acestor piese, care ne plac şi pe care Je punem în scenă eu interes ?
Se întîmplă nu o data ca, în asemenea scrieri, deşi punctul de plecare este
interesant, sfîrsitul să devina curînd previzibil pentru cititorul sau spectatorul
avizat. Sînt piese care încep inédit, anunţă problème efectiv desprinse din viaţa
de fiecare zi, preoeupări importante, dar sfîrşesc în circuitul unor soluţii uzate,
tocite — piese care încep nou şi sfîrsesc vechi. Autorii deschid acţiunea printr-o
spargere de schema, dar o încheie întorcîndu-se la schema. în viaţă ■— ştim eu
toţii — se ivesc mereu fapte noi, relaţii noi, atitudini noi, şi din acestea apar
soluţiile noi ; în viaţă exista mullt imprevizibil.
Cred, de asemenea, că pe scenă ar trebui sa apară mai des şi mai bine
concretizat omul foarte obişnuit, foarte cotidian, eu problemeJe lui mărunte, dar
atât de mari, eu ritmul lui de existenţă, eu atmosfera, tonul faptelor lui obişnuite,
eu pulsul muncii şi preocupărilor de fiecare zi. Cum spuneam, multe din piesele
noastre bune se ammţă din capul locului „piese de idei", pornesc de la premisa
demonstraţiei făţişe, declarate. Mi se pare că ar fi interesante şi constructiile dra-
matice inverse, care dezvăluie ideea treptat şi firesc, urmărind desfăşurarea con-
flictelor aparent banale, dramatismul neordonat al trăirilor curente.
Intîlnim în piesele noastre mai interesante, caractère ferai construite, clare,
eu semnificaţii imiportante. Nu întotdeauna ele au destulă particularitate. Oamenii
reali sînt construiţi din mult neprevăzut. Paradoxal, în dramaturgia noastră mai
acţionează încă rigori clasieizanrte ; accentul cade mai mult pe unitatea unui
caracter decît pe dialectica lui fluentă, mobilă. Asta face ca eroii care exista
sa se contureze net şi rapid ca inidividualităţi, să se lase prea uşor cunoscuţi.
De la un punct al subiectului ştim cum vor reacţiona ei mai départe, deşi, în
realitate, oamenii se dezvăluie de mul'te ori prin reacţii-surpriză. în piesele care
plătesc tribut unei asemenea viziuni clasieizante, caracterele dramatiee arată
spectatorului prea puţine faţete. De obicei sînt doua : personajul pare închistat,
retrograd, dar se dovedeşte pînă la urmă viu, receptiv, hotărît adept al noului,
sau invers. Caracterele umane sînt eompuse, de fapt, din mii de faţete. Ceea ce
face în general interesantă o dramaturgie sînt oamenii pe care îi aduce în scenă ;
de aceea, diversitatea şi mobilitatea caracterelor constituie un obiectiv important
pentru orice literatură teatrală contemporană. Literatura dramatică actuală se
bizuie foarte mult pe sesizarea neasteptatului şi neprevăzutului din viaţă, carac-
terul contemporan ail unei piese este déterminât, de asemenea, de pătrunzătoare des-
ooperiri aie eontras>telor şi contradicţiilor esenţiale din viaţă, nu de formule.
Mai mulţi dramaturgi par atraşi de sfera teatrului poetic. Este foarte nece-
sară în arta noastră, cred, poezia prezentului. Dar se mai întâmpla ca poeticul sa
se obţină mai mult prin limbaj, prin anumite moduri de constructie, prin figuri
de stiL şi în asemenea cazuri piesele alunecă spre livresc, poeticul este înlocuit
eu formula lui. Pentru că poezia dramatică autentică trăieşte în primuU rînd în

24
www.cimec.ro
1MAGINI
DIN REPETIŢll

Teatrul
„Lucia Sturdza'Bulandra

CLIPE DE VIATÀ
de William Saroyan

Livin Ciulei (Toe), Gina


Patrichi (Kitty Dn-
val), Dorin Dron (Har-
ry)

OPERA DETREI^PARALE de Bertolt Brecht


Clody Bertola (Jeny) şi Toma Caragio (Mackie-Şiş) ; in planul doi : Aurelia Sorescu. Flavia Bnrei.
Coca Biano, Zot Anghel-Stanca, Mihaela Jovara, Isabela Gabor, Ina Otilia Ghiulea

www.cimec.ro
oameni, în muzicalitatea relaţiilor dintre ei, în bogăţia prezenţei lor, în factura
acţiunii.
O piesă nu este o ecuaţie, teatrul nu urmăreşte să rezolve matematie o
problème data. Viaţa eroilor nu începe de la zero la ridicarea cortinei şi nu se
încheie, la căderea ei, eu rezultate definitive. Ceea ce vedem pe scenă este numai
un fragment din existenţa mult mai vastă a eroilor, pe care o bănuim sau trebuie
să o bănuim dincolo de ramele acţiunii descrise. Multe problème nu se rezolvâ
în viaţa de fiecare zi tranşant, dintr-o data, şi soluţionarea lor abia se întrevede
în perspective. Tocmai datorită unei asemenea stări de fapt, drama şi chiar tra-
gedia sînt posibile în literatura socialistă. De aceea, cred că finalurile pieselor
noastre n-ar trebui să caute întotdeauna rezolvările absolute, totale. Dacă a
asistat la o piesă care deserie autentic un fragment din viaţa eroilor, spectatoml
poate să-şi închipuie destinul lor de mai tîrziu. Obişnuinţa soluţiilor definitive
este cam scolastică ; ea ţine mai puţin de domeniul teatrului şi mai mu'lt de
acela al fabulei, singurul gen în care morala finală este obligatorie.
Citim destul de frecvent piese care sînt grave sau vesele prin ton. într-o
asemenea comédie nu moare niciodată nimeni, tocmai pentru că e vorba de o
comédie. într-o asemenea dramă, în momentéle foarte dramatice, nonsensurile
ridicole — atît de emoţionante în viaţă — sînt evitate. Sînt tot rigidităţi care
dériva din nişte obişnuinţe clasieizante. O mai dialectică înţelegere a realităţii,
o mai sensibilă observare a contradicţiilor reale ar spori direct teatralitatea
textelor.
Deşi disparate, observaţiile pe care le-am înşirat ai ci se adună în jurul unei
preocupăiri centrale : aceea pentru diversitate, pentru bogăţia de inspiraţie, de
stil, de gen, pentru o percepţie mobilă şi dialectică a reali'tăţilor, eu toate faţetele
lor nenumărate şi nuanţale lor contrastante. Socotesc eă adesea este una din
direcţiile pe linia căreia eforturile dramaturgilor noştri pot continua şi consolida
succesele de pînă acum. Şi cred ca astfel vom obţine acea dramaturgie foarte
cuprinzătoare pe care ne-o doriin astăzi.

VLAD MUGUR:
„o dramaturgie străbătută de un mare
fior poetic"
I I ramaturgia noastră ? O văd dezvoltându-se în perspectiva optimiste a marilor
realizări ce se săvîrsesc şi se desăvîrşesc în tara noastră. reflectînd mutaţiile
etice ce au loc pe terenul transforma ri lor economice şi în sincron eu progresul
universului spiritual al contemporanului nostru. O văd plină de elan şi sinceritate.
redînd celé mai intime reflecţii ale scriitorului, necontenita luptă dintre nou şi
vechi, în această etapă. Socotesc că, în cei 20 de ani care au trecut, comedia
satirieă şi comeidia lirică au luat-o înaintea dramei psihologiee şi a poemului
dramatic. (Iar tragedia lipseşte din peisajul dramatuirgiei noastre.)
In afară de oîteva exemple fericite, dintre care citez Citodela sjărîmată,
Oameni care tac, Căruţa eu. pavaţe, Arcul de triumj sau Surorile Boga, drama nu
a putut ajunge din urmă comedia. Asta se datorează şi faptului că în comédie
avem o tradiţie mai puternică, eu rădăeini adînei. Elementul poetic s-a „strecurat"
şi él, mai adesea, în comediile scrise în ultimul timp. Sper ca dramaturgia noastră
să prindă aripi în toate dinecţiile genului, bogăţia de idei şi de imagini sa conso-
lideze conţinutul operei dramatice şi construcţia ei. Elementul poetic ar trebui
să capete un roi mai pregnant în dramaturgie. Nu mă refer la nuanţele delicate
de lirism apărute în comediile lui Baranga şi Mirodan, ci la aeele piese care
pot avea o structura poetică. Marile epoci de prefacere s-au reflectat într-o
dramaturgie străbătută de un mare fior poetic, rămînînd nemuritoare şi eloc-
ventă pentru fiecare timp. Să amintim tragedia greacă, Renaşterea. tea'trul lui
Shakespeare si dramaturgia Revoluţiei din Octombrie. Gît priveşte satira şi come­
dia poetică, aici avem. după părerea mea. reunite veritabile. Ar fi bine însă ca
în viitor să se évite facilul şi vulgarul (care, de altfel, nu aparţin genului). încă o
remareă : am impresia că, în unele piese originale, dialogul explică prea mult.
replica e prea lămuritoare. Metafora. subînţelesul, replica scurtă, laoonică, aptă

26
www.cimec.ro
să creeze şi să difuzeze imaginea, contrastele, afinităţile, ne dau, la un lac, senti-
mientul frumuseţii. Publicul înţelege mai mult decît credem noi şi poate surprinde
uneori idei la care noi niei nu ne-am gîndit. în apectacol, imaginea devine mai
pregnantă oînid pe scenă se creează o metaforă în locul difuzării unei teorii. în
ceea ce priveşte construcţia dramatică, cred că fiecare dramaturg trebuie să-şi
găsească forma şi soluţia teatrală menite să-i exprime ideea, tema. Construcţia
dramatică face parte din inspiraţia lui. Personal, sînt pentru o constracţie clasică
şi un univers tematic nou, dar asta nu înseamnă că am dreptate.
Cum pot ajuta teatrele mai eficient dezvoltarea dramaturgiei ? Chestiunea
este mai complicate şi suportă dezbateri ample. Desigur, o forma este încurajarea
dramaturgilor prin contacte directe şi contracte. Dar eu cred că, dincolo de sti-
mulare, creaţia este o problème personală a dramaturgului, teatrului revenindu-i
doar răspunlderea artei spectaeolului. In privinţa muncii eu scriitorul, vreau sa
ma refer la experienţa mea proprie. De pildă, punînd în scenă Portretul de-
Al. Voitin la Teatrul „Lucia S.turdza Bulandra", am vrut şi am izbutit să dăm
textului initial — o dramă psihologică — o uşoară tenta de satiră chiar la adresa
dramei personajelor, marcînd o atitudine nouă, contemporană faţă de o situaţie5
teatrală clasică. De fapt, marele ajutor pe care îl dăm dramaturgiei este că sesizăm
exact cea mai bună soluţie de spectacol a piesei respective. De trei ori am pus în'
scenă Arcul de triumf de Aurel Baranga, şi abia la a treia montare pe scena
Teatrului maghiar din Tg. Mures am „rezolvat" piesa. Prima oară am dorit un:
spectacol monumental, modalitate ce nu pria textului. Furat de imaginea specia-
culară, am trecut peste text, între piesă şi spectacol ivindunse un hiàt, care a
dat naştere multor momente formale. A doua oară, la Bacău, întelegînd greşeala,
m-am izbit de nepotriviri în distrdbuţie. ïmplinirea pe care consider că am dat-o
piesei a fost, cum am spus, la Tg. Mures.
Aceste păreri, expuse aici în rezumat, într-o discuţie amplă, ruecesită reveniri,
reflecţii profunde asupra fiecărei laturd a problemei, văzute séparât şi în inter-
dependenţă. Dramaturgia Şi teatrul nostru mérita o asemenea dezbatere de
profunzime.

CĂLIN FLORIAN:
„o autentică literatură de teatru"
i^ e pare că o forma de stimulare a dramaturgiei originale sînt concursurile.
Am lucra't în doua teatre — la Cluj şi la Oraiova — unde s-a organizat
oîte un concure de dramaturgie originală. Peste o sutà de piese se prezentaseră la
lecture, dar nici una dintre ele nu a oferit vreo surprizâ sau descoperire. Dupa
aîte-mi amintesc, ulterior s-au jucat unele din piesele prezentate în concurs, după
ce s-a mai lucrat eu autorii. Dar e normal să se premieze o lucrare care mai
necesită finisare, şlefuire ? O prima concluzie reiese de aici : nu lipsa unui sti­
mulent détermina piesele sa fie bune sau slabe, multe sau puţine. Problema debu-
tullui în dramaturgie este mult mai complexă. Mulţi debutanţi, considerind teatrul
o artă colectivă, ored că e suficient să „stîrnească" un subiect, pentru ca totul
să meargă bine, de la sine, in colaborare eu teatrul. Celor care-şi pun nădejdi
miraculoase în acest specific al teatrului — artă colectivă — trebuie să le spunem
că într-adevăr spectacoilul este o oreaţie de sinteză, dar incluzînd o operă literară
finite, actori profesionişti, un regizor calificat. Faptul că unii dramaturgi au înţeles
prin colaborarea eu teatrul posibilitatea de a realiza o lucrare dramatică eu un
concurs prea multilateral a adus multe prejudicii dramaturgiei însăşi. Am întîlnit
unii autori care spuneau că-şi dau adeziunea oricărui regizor care se angajează
să realizeze o variante soeniică proprie pe textul lor dramatic. Neîndoios, totdeauna.
regizorul a colaborat, colaborează şi va colabora eu scriitorul — repet. eu scrii-
torul, dar avînd în faţă o operă literară finită. Scriitorul însă trebuie să intre mai
mult în drepturile lui, chiar dacă e debutant, şi să demonstreze mai multă consec-
venţă în apărarea punctelor sale de vedere, în pofida observaţiilor pe care le
primeşte pe iparcursul colaborării eu teatrul. Receptivitate la observaţii nu înseamnă
abandonarea propriilor păreri. Spun asta fiindcă am observât. în discuţii eu diverşi
autori, că unii vor să ajungă pe scenă oricum eu prima sau a doua piesă — repet.
oricum —, în loC să se bată ca pe scenă sa apară în primul rînd ce au vrut ei sa

27
www.cimec.ro
sţpună. Nu cred că scriitorul care e dispus să mulţumeasca pe toată lumea numai
ca să se vadă jucat este un real autor dramatic, că el are ceva important de spus.
Faptul că pe baza unui text oarecare s-a realizat un spectacol nu înseamnă
neapăirat că X autor este neapărat dramaturg şi a scris o piesă. Dincolo de ce
joacă săptămînal teatrele, dramaturgia originale trebuie să existe ca literatură
dramatică. Indiferent dacă noi ne-am pune problema că anumite texte sînt sau
nu soenice, ele trebuie să existe, în primul rînd, ca opère literare de sine stătă-
toare. Vreau să amintesc tuturor că dramaturgul Camil Petrescu a existât prin
piesele sale, prin literatura dramatică, în pofida imputărilor de neteatralitate care
i s-au ad us. Noi nu putem educa un adevărat public de teatru dacă nu-i oferim
suficientă şi autentica literatură de teatru. în afara revistei „Teatrul", literatura
dramatică originală se difuzează insuficient. Simţim şi lipsa cronicii dramatice.
Nu mă refer la cronica spectacolului — care, de celé mai muilte ori, nemulţumeşte
atôt pe autor cît şi pe realizatorii spectacolului —, ci la analiza oritica a textului
dramatic. De obicei, oamenii de specialitate, în teatre, se plîng că autorii cronicii
tree uşor peste munca lor, analizînd în primul rînd textul. Eu, dimpotrivă, con­
sider că aceastà analiză a textului este extrem de săracă şi unilaterală, căci ope-
rează în funcţie de spectacol. Ca regizor — de pildă — simt de multe ori
nevoia, oînd lucrez o piesă origioială, să studiez un material docuimentar compe­
tent, sa găsesc analize critice profunde, revelatoare, aie textului dramatic. De
prldă, piesele publicate de revista „Teatrul" — indiferent dacă au fost reprezentate
sau nu — mérita atenţia cronicari'lor dramatici si, în orice caz, comporta o analiză
crdtică la obiect. De ce sa nu reeunoastem că, în presa cotidiană înideosebi, umi
cronicari se întîlnesc eu textul dramatic doar la spectacol ? Dacă, dimpotrivă
cronica dramatică s-ar ocupa de literatura dramatică tipărită, avînld în vedere
probleméle de construcţie şi meşteşug dramaturgic, colaborarea teatrelor eu dra-
maturgii s-ar reduce la esenţial, fiindcă piesa, la valoarea ei, ar primi din partea
teatrelor exact ce poate comporta un asemenea sprijin, eu mijloacele lui spécifiée.
Altfel nu e de mirare câ teatrului îi scapă problème care nu sînt de natură să
fie rezolvate numai prin arta spectacolului. De pildă, limbajul dramatic. Nu toate
teatrele au posibilitatea să îmbunătăţească, la un anumit soi de literatura, limbajuî
erorlor, din care pricină, şi din păcate, de pe scenele teatrelor, care ar trebui sa
fie „academii orale de limbă", se difuzează expresii de jargon, o vorbire sărăcă-
cioasă şi străină de frumuseţea şi bogăţia lionbii literare. Qperele dramaturgiei
noastre intră în contextul repertoriului clasic şi contemporan, stîrnind întotdeauna
comparaţii. Şi e nedrept ca astăzi, cînd dramaturgia noastră originală numără
succese de seamă, creaţii reprezentative pentru scrisul literar romînesc, să se
strecoare sub acest titlu şi scrieri sărace în conţinut şi forma, lucrări ocazionale,
lipsite de fiorul propriu autentioei creaţii artistice.

CRIN TEODORESCU:
„comunicare scenă-sală, în scopul
unei descoperiri"
I onsiderînid că asemenea dezbateri îşi extrag seva din analiza matériel prime vii
eu care lucrăm, as vrea să pornesc de la una din ultimele mêle experienţe de
regizor. De ce m-a interesat dramaturgia lui Sergiu Fărcăşan — şi în special
Steaua polară ? In primul rînd, pentru caracterele pe care le aduice în scenă.
Proca şi Athanasescu ne dau posibilitatea să cunoaştem oameni interesanţi, concret
individualizaţi — şi asta într-o epocă în care personajele de teatru încep să-şi
dizolve individualitatea, sa-si piardă calitatea de oameni vii, eu date partieulare,
în folosul unor simboluri générale, al unor personaje abstracte, de parabola, de
persona j e-metaf oră.
Ceea ce face însă calitatea specifică a dramaturgiei lui Sergiu Fărcăşan
nu este numai faptul că el urmează calea clasica de observaţie asupra vieţii, de
individualizare a personajelor ; ceea ce dă farmec particular literaturii sale este
faptul că în spatele fiecărei replici simţi pulsaţia caldă, pasionată, a unei inteli-
genţe active, simţi respiraţia sensibilă, adesea înfrigurată, a unui spirit anagajat
în procesul de transformare a vieţii, care trăieşte patetic, autentic, această angajare.

28
www.cimec.ro
Aceste continue trimiteri, pe care le cu/prind replicdle sale, către altceva
decît strietul material faptic observât, o anumită candoare, păstrarea unei purităţi,
a unei naivităţi curate în faţa vi'eţii, creează un climat moral propriu autorului.
Am insistât asupra acestor aspecte, pe care unii le-ar putea considéra secundare,
pentru că, duipă părerea mea, ele izbutesc să exprime o tendinţă importantâ
pentru momentul pe care-1 pareurge dramaturgia noastră. Socotesc că succesul
dramaturgiei originale în abordarea temelor contemporaneităţii este légat de învin-
gerea naturalismului, care, în forme directe sau deghizate, se instalase aici. Urma-
rind reacţiile sălii, observăm că publicul de azi nu mai răspunde la reproducerea
seacă a unor lucruiri dinainte ştiute. Uneori chiar terne nobile, încă neexplorate
nu-şi găsesc succesul méritât, din cauza modului de relatare, de imitaţie servilă a
realităţii curente, impus de puternice prejudecăţi naturaliste. Cred că teatrul tre­
buie să descopere spectatorului ceea ce exista nob il, mare, frumos, în realitatea
noastră, dar pe care el singur, spectatorul, încă nu 1-a descoperit.
Actul teatral presupune obligatoriu un moment de comunicare scenă-sală,
în scqpul unei descoperiri. Actorii realizează o comunicare eu spectatorii pentru
a le descoperi ceva ce ei nu cunoşteau, sau cunoşteau în mod vag, partial,
neprecis, pentru a-i îmbogăţi spirituaMceşte. în afară de asta, nu sînt decît bani
prăpădiţi degeaba şi muncă irosită. Repetarea unor imagini ştiute, imitaţia con-
venţională, după cum au presupus alţii că trebuie reflectată viaţa, lasă rece sala.
Am pornit de la exemplul piesei lui S. Fărcăşan pentru că solida construcţie
clasică şi atenta caracterizare realistă i-au făcut pe unii să creadă că sub faldurile
acestei forme s-ar mai găsi uin locşor ferit, unde conformismul şi rutina să se
poată adăposti pe vreme rea. Ndmic mai fais : succesul Stelei polare provine toemai
din măsura în care autorul ei e un inovator autentic, care a ştiut să surprindă,
sobru şi direct, un sunet nou şi grav al vieţii.

SERGIUFĂRCĂŞAN:
„drumul colaborării are nevoie de
lumina teoriei"
I acă ar fi să schematizăm părerile expriimate de participanţii unei discuţii
interesante de acum vreun an, am ajunge la următorii poli :
—■ Oameni de teatru — care sînt de parère ca autorii (în majoritate) nu
studiază legile construcţiei dramatice, aie compoziţei, nu citesc reţetarele, cărţile
de bucate care cuprind „know how"-ul, cheia, meşteşugul scrierià de piese.
—■ Autori — care sînt de parère că nici o opera de mare valoare nu s-a
ivh fără îneălcarea reţetelor sau regulilor existente la un moment dat şi că reali­
tatea noua ar revoluţiona în asemenea măsură dramaturgia încît legile sau regulile
ei şi-ar găsi o prea mică aplïcare.
Fireşte, e vorba de poli „ideali", pentru că, în fapt, mai nimeni nu e chiar
atît de unilateral. Ar fi prea comod ca orice autor — oriunde scrisul său încalcă
vreo cerdnţă a artei scenice — să declare că acolo se află, de fapt, nu un minus, ci o
inovaţie. Ar fi prea comod ca orice director de teatru sau regizor, oriunde întîl-
neşte un lucru ce se abate de la şablon, să-1 declare fie lipsit de măiestrie, fie
„de prestigiu", cuvînt de ocară prin care un director sau altul desemnează piesele
fără priză la public. Nimeni, cred, nu poate fi atît de unilateral, încît sa se
declare pentru sau contra reţetelor. Un lucru, însă, e sigur :
Cînd au pledat pentru continuarea experienţelor atomiee, unii savanţi au
invocat dezvoltarea excepţională a unor plante iradiate : de unde ştim, întrebau
ei, că mîine ştiinţa nu va descoperi influente binefăcătoare şi asupra omului ?
Majoritatea savantilor au replicat însă imediat : iradiaţiile au priit, întîmplător,
oîtorva organisme inferioare. Cu cît un organism e mai complex, eu atit şansele
de a-1 perfectiona pe cale întîmplătoare sînt mai mici. în organismul extrem de
complex pe care-1 reprezintă dramaturgia secolului XX, şansele de a face paşi
înainte pe cale întîirxplătoare sînt infinitésimale. Mai simplu spus, cine vrea să
înlcalce retetele, trebuie mai întîi să le cunoască ; încălcarea în cunoştinţă de
cauză nu garantează au'tomat succesul, dar măreşte numărul de şanse pentru
talentul autentic.

29
www.cimec.ro
Regizornl Dan Nasta discutînd en Anca Vereşti. Gh.
relian, Vasile Floresca, Ileana Predescu

INTRIGĂ SI IUBIRE de Friedrich Schiller


IM AGIS I DIS REPETITII

Teatrul „Luc'a Sturdza Rulandra"

FM CUMINTE, CRISTOFOR ! de Aurel Baranga


Regixoml Valeria Moiscsca, împreună ca Marcela Rasa si
Octavian Gotescu, interprcţii principal!, la o lecturà la masă

jaffÊttÊ' ^S?'

www.cimec.ro
Am ajuns la problema pe care o consider esenţială pentru dezvoltarea dra-
maturgiei şi a colaborării dintre autor şi teatre. Care este această problemă ?
Drumul colaborării : neted sau nu, are nevoie, neapărat, de lumina teoriei. Estetica
este şi trebuie sa fie générale : drama însă, are nevoie de teoria spécifiai lui ei,
de criterii réaliste şi suple pentru conlucrarea fertilă dintre literat şi omul
de teatru.
In dramatuirgia complexé a secolului XX, numele dramaturgilor de cel mai
mare ràsunet — să zicem Shaw, Brecht, Miller —, ca şi numele mai recent urcaie
pe firmamentul mondial, sînt totodată nume aie unor teoreticieni ai teatrului. Tot
mai des, apariţia unui autor care détermina o orientare este legată de un mani­
fest, expus sistematic sau nu, dar tot mai des existent. Doar eu principii estetice
générale, fără o teorie proprie, specifică, a dramaturgiei, exista piese, exista teatre,
dar e mai gneu să existe o mişcare teatrală. Nu sînt sigur că, la gradul actual de
diviziune a muncii, fiecare autor trebuie dublat de un teoretician sau „explicator*4
al propriei sale creaţii, dar existenţa unei teorii dramatice vii, în dezvoltare,
existenţa unor principii, réaliste şi suple, care să se opună rudimentelor de jude-
căţi, este tot atît de necesară ca şi dramaturgia însăşi ; fără teorde se pot ivi cîteva
piese bune, dar e greu să se ivească opère care să reprezinte un echivalent artistic
al revoluţiei artistice traite în tara noastră, al nivelului atins de ea, o înnoire
prin care conţinuitul revoluţionar sa fie ferit de forme vétusté şi ridicat la expresia
pe care o mérita.
Ca să nu vorbesc în abstract, iată un exemplu mărunt, meschin, de rudiment
care ţine loc unui principiu. Ce înseamnă, pentru un casier (ca să nu desemnez
altă funcţie din teatru), o piesă de succès ? El va aminti imediat necesitatea unei
inrtrigi sentimentale, combinate fie eu avenituri de epoeà, fie eu micile încurcături
ale unei comadii „drăguţe". Insă multe din numele de afiş ale ultimelor doua
decenii — inclusiv în ţări unde latura comercială este hotărîtoare — nu au, în
piesele pe care le semnează, nici unui din aceste ingrediente. As dori să fiu bine
înţeles. Nimeni nu e doctor. Cîţiva „doctori" de pe Broadway i-au oferit soţiei
lui Kurt Weil să pună în scenă Opera de trei parole, eu condiţia unei moder-
nizări. Oredincioasă memoriei compoziitorului, Lotte Lenya a refuzat. După ani, a
acceptât oferta unui producator mai mie, fârà bani, din off, care se angajase la o
transpunere fidelă, necomercială. Rezultatul a fost cel mai mare succès comercial.
un spectacol care s-a jucat — zilnic — mai bine de şapte ani ! Acolo unde nu
exista teorie, principiu, discuţie, exista rudimente de teorie, adevărurile celé mai
joase, plate, jalmice, comune, adevăruri de şuşanea şi aschii aie teoriilor de
şuşanea.
E neeesară o precizare. Vorbim atît de des de condiţiile favorabile create
artei noastre, încît uneori uităm de un anuinit spécifie. Socot, de pildă, că un mare
avantaj şi mij loc de autocontrol al dramaturgiei este legătura eu publicul.
Cred cà în colaborarea dintre autor şi teatru, înainte de a ajunge la etajele
superioare, trebuie vorbit de un prag, o usa, un minim. Dinspre autor, acest
minim trebuie să cuprindă şi o condiţie — uneori uitată, în vălmăşagul altor
considerente : a da actorilor de jucat.
Problema ar mérita un articol séparât. Cred că multe din piesele noastre,
sub influenţa unor rudimente de teorie care confundă realismul eu mica asemă-
nare, vrînd sa arate lucrurile „ca în viaţă", micşorează amplitudinea stărilor
sufleteşti ale persona j el or şi a exteriorizării lor : participanţii la şedinţa de grupâ
sindicală nu beneficiază de avantajul personajelor lui Shakespeare, care se tăiau,
plîngeau, se spintecau, cădeau, ţipau, horcăiau şi efectuau multe alte operaţiuni
cum nu se poate mai plăcute pentru un actor (domic de a juca, a trăi şi a mûri,
nu numai de a îua cuvîntnl pe scenă). Ce trăiiri le oferim noi actorilor ? Oare o
medie ternă, cuviincioasă (sau o comedioară pigmentată eu defecte de vorbire şi
glume pentru care spectatorul a fost pregătit de alte zece comedii) poate exprima
trăirile puternice aie spectatorilor contemporani şi valenţele fortissime aie acto­
rilor noştri ?
Dinspre teatru spre autori, principala cerinţă pe care aş îndrăzni s-o exprim
ar fi la regizori. în acţiunea de întruchiipare scenică a unei piese, mi se pare că
regizorui e figura centrale. Teatrul, replică după replică şi seară după seară, este
un teritoriu al surprizelor, şi pentru autori şi pentru actori. Regizorului, între
nenumărate alte lucrua-i, îi cer ca, în această luptă eu surpriza, sa nu se dea
bătut dinainte : dacă un luoru n-a mai fost făeut, dacă nu flatează obişnuinţele
aatorilor sau spectatorilor, asta nu înseamnă că trebuie renunţat de la început.

31
www.cimec.ro
înainte de a fi epuizat mijloacele de a-1 rea'liza. Oricîte economii ar fi necesare
şi de înţeles an viaţa unui teatru — la numărul d e decoruri, d e iperaonaje etc. —
ima singură r ă m î n e greu de explicat : economia de muncă, de efort, de încercare.
De la fiecare dintre regizorii eu care a m conlucrat a m avut de învăţat. De
la Radu Penciuleseu, în primul rînd, ce înseamnă realismul. Nu în artă, ci în
munca artistică. Ştie exaict ce şi cît sa ceară de la fiecare. El évita supramunca.
găseşte problemele şi momentele-eheie, perso najele-cheie, şi imprima colectivului
degajare, plăcere în muncă şi siguranţă de sine. El nu se socoteşte obligat să
plombeze, prdn artificii regizorale, slăbiciunile unui text, nici să-1 răstoarne
eu viziunea lui regizorală, ci să găsească cheia şi stilul unei piese, aşa cum e
scrisă ea. Am socotit că el, ca regizor, trebuie să aibă ultimul cuvînt în distribuée,
aşa cum şi el a socotit că, la text, ultimul cuvînt aparţine autorului. Spectacolul
ieşean, realizat de Crin Teodorescu, a scos la iveală un ansamhlu d e caractère, fie­
care în parte trăind o viaţă proprie, care-1 interesează p e spectator şi pentru ea
însăşi, independent de soarta, intrările şi ieşirile lui Proca. Nu cred în „erou!
pozitiv", fie el vreun Pavel Proca, ci numai în eroi la plural, al căror caracter
pozitiv reprezintă suma geometrică (şi nu aritmetică) a calităţilor lor.
Spre deosebire de Steaun poîară, care cere regizorului o anumită „trans­
parente", u n stil destul de precizat, a m vrut ca Sonet pentru o păpuşă să fie,
între altele, o piesă, c u m o n u m e a m în mintea mea, „demontabilă şi portative",
permiţînd regizorilor sa-i exprime mesajul pe căi foarte diferite.
Subiectivismul de autor nu e însă un luoru care să poată fi lepădat printr-un
efort de autocorectare. E adevărat, în rolùl „comicului pozitiv" Pirticescu (la Timi-
şoara, Gheorghe Leahu, în regia lui Dan Nasta ; la Petroşeni, Dimitrie Bitang.
în regia lui J e a n Stapler ; la Institutul de teatru, Virgil Ogăşanu) şi în cîteva
alte roluri, eu diferenţe de la un teatru la altu'l, actorii mi-au confirmât nădejdile :
dar dacă autorul a r fi avut regia vreunui şpectacol, e foarte probabil că l^ar fi dus
la dezastru. în inontarea realizată de absolvenţii clasei Béate Fredanov, în regia
asistentei Zoe Anghel, a m avut senzaţia că asist la o descoperire. A descoperi un
stil p e n t r u o piesă, p e n t r u un colectiv, pentru un public, înseamnă creaţie, ca în-
săşi scrierea piesei. (Nu e vorba de cerintele pe care le a r e faţă de text un regizor
sau altul. în această privinţă, realizatorii de la I.A.T.C., printr-o série de scurtări.
au fâcut spectacolul să piandă la replici, dar să fie adecvat pentru dinamica de
ansamblu adoptată.) Dintre regizorii eu care a m colaborat, Lucian Giurchescu, care
lucrează în prezent la Sonet, mi s-a p a r u t eel care ridică celé mai multe cerinţe
faţă de un text ; dar, exprimate făiţiş şi motivât, ele îţi provoacă plăcere, cei'
muncă, d a r o muncă plăcută, „liber oonsimţită", inspiratoare. Ceea ce a realizat
tînăra echipă a I.A.T.C. a fost o îmbinare ciudată şi neverasimilă în scris — pentru
cinc n-a văzut-o eu ochii — a commediei dell'arte eu ritmurile muzicii moderne,
o traire a rep'liicilor d i n tot eonpul, o joaeă şi o intensă satiisfacţie.
Se spune ca spectacolele I.A.T.C. reusesc adesea p e n t r u că studenţii „pun
suflet".
Am însă o întrebare, şi as fi fericit dacă ea ar strica somnul p e o noapte al
cîtorva amici infaillbi'li :
— Nu oumva şi ipentru că studenţii studiază ? Nu cumva pentru că încă n-au
aflat tot ?

ION OLTEANU:
„sa crezi în idee"
I j înd în opera clramaturguiui sî'nt cuprinse adevăruri de viaţâ, munca de
ipunere în scenă este o bucurie. Dimpotriva, piesa scrisă „ca din carte" dezar-
mează oamenii de teatru şi p e spectatori, care ştiu că exista n e n u m ă r a t e întrebări
emoţionante ale epocii noastre ce-^şi aşteaiptă răspunsul. Aş desprinde din ele,
pentru a da exemple, p e cele ale tineretului : m-ar interesa enorm să montez o
piesă care să pună ou profunzime — şi în acelaşi timip eu fiorul unie al creaţiei
artistice — problema datoriiior tinerei generaţii faţă de societate (căci despre drep-
turile acordate ştim multe) ; sau care să vorbească despre lipsa de răspundere în
căsătorie, despre vestejirea timpurie a dragostei, despre copilu'l căruia unui sau
altul d i n t r e pârinti i-a furat copilăria. Pe ait plan, teatrele asteaptă piesa în care

32
www.cimec.ro
să trăiască întreaga măreţie a Eliberării ; de aceea, piesei Pe o gură de rai de
Vasile Rebreanu şi Mircea Zaciu ar trebui să i se acorde atenţia exigentă care s-o
ajute să rămînă în 'literatura dramatică. Satul nou, colectivizat, eu multiplele lui
problème, lipseşte din literatura dramatică, şi nu sînt sigur că ceea ce s-a scris
în acest domeniu se situează la nivelul primelor piese inspirate din mediul munci-
toresc (Minerii, Cetatea de foc). Patosul luptei şi al înfăptuirilor acestei literaturi
de început avea un ait sunet, mai viu şi mai imipresionant decît al celor mai multe
piese despre sat. Aştept o piesă de o cadenţă interioară aspră scrisă de Eugen
Barbu, astept una subtilă şi poetică din partea unui poet ca Alexandra Căprariu
şi mă preocupă ideea ca, împreună cu autorul, să recitesc opera dramatică a lui
Miron Radu Paraschivescu.
Poate că unele teatre vor capta entuziasmul autorilor unor piese sense special
pentru teatrul în aer liber. ïntr-un mare spectacol popular, piesa lui Mihai Beniuc,
Horea, ar putea fi montată, într-o vară, ipe muntele Găina.
Pireocuparea pentru teatrul de idei şi modalităţile 'sale de expresie scenică
m-au făcurt să-mi concentrez interesul, în momentul de faţă, asupra scrisului
lui Dorel Dorian. Patosul vieţii cotidiene, eroii care trăiesc firesc şi eu modestie,
dăruindu-se în acelaşi timp total şi cu ardoare, năzuind să facă tot ceea ce pot
pentru a-şi împlini răspunderile umane, îl definesc pe Dorel Dorian ca pe scriitorul
apropiat de un gen de teatru nou. Dacă Vasile Rebreanu, Mircea Zaciu sau Mihai!
Davidoglu mi se par mai aproape de spectacolele populare de masă, Dorian sau
Everac se arată aproape de spectacolul „teatrului rotund".
Cred că bătă'lia ipentru aicest teatru rotund ar putea fi încheiată cu un
dublu cîştig : pentru cîţiva autori şi pentru mulţi, nemăsurat de mulţi actori. A
scrie pentru teatrul rotund înseamnă să nu reţii din ceea ce ai scris decît esenţialul,
surplusul căzînd de la sine (Dorian, de exemplu, are încă stufoşenie, balast teoreti-
zant, argumentare prea detaliată), iar a juca şi a monta în teatrul rotund înseamnă
să crezi in idee, nu numai pe jumătate — urmînd ca pentru cealaltă jumătate să
ceri ajutorul accesorialor.

ION COJAR:
„principiul acţiunii în teatru este
sacru"
i i red că discuţia aceasta nu este utilă deoî't în măsura în care ar viza nu ce se
scrie, ci cum se scrie. Aceasta este o preocupare mai apropiată de profesia de
scriitor, de profesia de dramaturg, de faptul că exista totuşi o ştiinţă de a face
ca piesa să intereseze, ca publicul să nu piece de la teatru — aşa cum se mai întîm-
plă — la primul sau la al doilea antract.
Urmăresc de multă vreme cu mare interes şi plăcere piesele lui Dorel Dorian,
şi mi-am dorit să colaborez cu el. încă de la debutul cu Dacă vex ji întrebat, Dorian
stàpînea un conflict foarte dramatic, foarte bine surprins şi personaje bine angre-
nate în acest conflict. Exista în fiecare piesă a lui Dorian o atentă observaţie a
vieţii, o atentă caracterizare, un intens conflict dramatic. în ciuda unor opinii
contrare, piesele lui Dorian mie mi se par nu atît piese aşa-zis „intelectualiste",
cît piese de cioenire, piese de mare combustie interioară.
Totuşi, unii oameni de teatru — şi unii speetatorï — nu agreează piesele lui
Dorian. Ddn ce pricmă ? Din pricina unui limbaj foarte întortocheat, din pricina
rapetatelor explieaţii asupra unor gesturi ale personajelor, care scad puterea de şoc
a piesei, în sfîrşit, din pricina unei anumite „înnobilări" a personajelor, aş spune,
poate mai mult decît este necesar pentru caracterul şi provenienţa lor socială, mai
mult decît este posibil în mediul în care trăiesc. Odată 1-am întrebat pe autor :
nu ţi se pare că personajele taie seamănă între ele, prin felul în care ştiu să aibă
„un răspuns la fiecare întrebare şi o întrebare la fiecare răspuns" ? El mi-a explicat
că-şi priveşte personajele din punotul de vedere al evoluţiei lor, considerînd că va
veni o vreme cînd toţi se vor afla la acelaşi nivel, vor fi la fel de pregătiţi pentru
viaţă. Dar un asemenea procedeu alterează toemai ceea ce este valoros în teatrul
lui Dorian, observaţia lui asupra vieţii şi asupra conflictelor din viaţă. Dorian anti-
cipează însă asupra unor date — privind evoluţia conştiinţei personajelor — şi

S — Teatrul nr. 10 33
www.cimec.ro
ajunge la formuler! artistice pentru care publicul nu este pregătit în raport cu
aceasta am urmărit, montînd Ninge la ecuator, să subliniez acele situaţii în care
personajele din piesă se confundă cu spectatorul, mizînd deci nu pe momentele lor
de maxima inspiraţie şi de maxima pregătire pentru a răspunde întrebărilor ce li
se pun, ci tocmai pe momentele „de involuţie".
Eu cred în verificarea spectacolului prin public : chiar la prima reprezentaţie
cu Ninge la ecuator, am văzut spectatori foarte emoţionaţi, care regăsiseră în piesà
siruaţii şi dileme de care se loviseră în viaţă. Mi s-a confirmât părerea că în
Ninge la ecuator, exista un mare bulgare de aur ; dar acesta este ascuns într-o
abundenta şi foarte dura coajă de minereu nenobil, care explică, în parte, rezervele
cu care unii primesc piesa. Chiar eu — trebuie s-o recunosc — m-ara apropiat greu
de text, la prima lectură, din pricina demarajului greoi al acţiunii, şi abia în
tabloul 3 am descoperit un clement care să-mi stîrnească interesul. Am rëluat
atunci lectura de la început, convins că nu se poate ajunge la o asemenea tensiune
dramatică fără ca aceasta sa se simtă din primele pagini, şi am recitit comcentrîn-
du-mă asupra conflictului Şaru-Livia-Hurduc şi asupra dramei Didei, pe care le con­
sider de maxim dmteres. Apoi, am încercat o experienţă ; nu am dat piesa spre a f*
citită unor prieteni, sau colegi, oi am povestit ceea ce se poate povesti — adieă acţiu-
nea. Mulţi ascultători, dintre care unii nu aveau nimic comun cu teatrul, se arătau
captivaţi şi declarau că o astfel de piesă trebuie să fie extraordinară. Acelaşi lucru
s-a întîmplat şi la rapetiţii, cînd autorul şi cu mine am încercat, urmărind elucî-
darea tuturor sensurilor, să traducem în cuvinte mai directe intenţiile intime aie
textului. După ce au ascultat cu atenţie, actorii au întrebat : de ce nu este scrisă
piesa osa ? De ce este scrisă astfël încît valorile ei sînt înecate în atîtea justificări
întortocheate ?
Circula o prejudecată, şi anume că toate conflictele grave, angajante, sînt
predestinate unei tratări care trebuie sa epuizeze toate explicaţiile şi argumentele,
şi că este deci fatală o anumită neaderenţă a publicului, care simte, la un moment
dat, nevoia spectacolului mai usor, de destindere. Prejudecata se sprijină şi pe
viaţa scurtă a unor spectaicole de excepţională valoare. Şi iată că, nedorind să în-
frunte acest rise, dramaturgi de frunte părăsesc conflictele importante şi se îndreaptà
spre comedda uşoară. Dar are oare comedia o viaţă mai lungă şi mai... speeta-
culoasa ? Cred că aici se ascunde altceva, caci nu sînt de parère că drumul spre
comédie este singurul care se desichide dramaturgi lor. Şi am să ma sprijin din nou
pe un exemplu : de ce Moartea unui artist — despre care nu se poate spune câ
nu are un conflict foarte gray — atrage spectatori ? Pentru că, de la un capăt
la altul, piesa merge pe linia conflictului, prezentmdu-1 în toată amploarea, fără
a discuta pe mangi.nea lui şi fără a împăna totul cu comentarii lucide, prin care să
se expliciteze în detaliu poziţia autorului. Aceasta modalitate de a „proteja" con-
flictul din toate direcţiile nu-şi află, după părerea mea, rostul. Şi dacă asta se
întîmplă cu nişte terne relatav comune, aile vieţii curente — problème aie dragostei,
aie prieteniei, aie realizării profesionale etc. —, care ar fi soarta conflictelor de
tragédie contemporană ? N-ar fi ele ameninţate de un înec total, sub avalanşa unor
explicaţii didactice, neartistice ?
Am pus toate aceste deziderate — care privesc mai larg dramaturgia noastrâ
— în legătură cu scrisul lui Dorel Dorian, tocmai pentru că, în decursul perioadei
de cînd colaborăm, mi-am dat seama că are foarte multe lucruri de spus. Pasiunea
lui este de o rară incandescenţă, ea descoperă conflicte, terne, subiecte, creaţia lui
se arată foarte fecundă, şi pentru ca rezultatul să fie la nivelul acestei incandes­
cente e nevoie doar de un ton mai simplu şi mai direct
Mai exista un lucru care nu trebuie uitat : principiul acţiunii, în teatru, este
sacru. Bineînţeles că nu mă refer la acţiunea exterioară, pur fizică, ci la ideea-
acţiune. Teatrul cere ca atit analiza psihologică, cît şi caracterizările, să intervină
pe acţiune, să reiasă din ea, nu să fie servite în lungi pasaje discursive. Publicu!
vine la teatru să vadă ceva, nu să asculte ceva. Şi-am sa exemplific din nou cu
materialul cel mai proaspăt : reacţia publicului la una din scenele piesei Ninge
la ecuator — reacţie care se répéta la fiecare spectacol, într-un moment camàa
noi nu i-am acordat, la repetiţii, nici o importanţă deosebită : cînd Şaru, după ce-i
angajează pe Dida şi pe Iveseu, se întoarce spre prietenul său, cu replica : „Vino şl
tu, Hurduc !" Noi scăpasem aici o cheie esentială, omisesem să ne punem în situa-

34
www.cimec.ro
Liliana Tomescu si Cristea Avram
m

Teatrul „C I. Nottara"
IMAGINI DIN REPETITII
SINGURI SUB LUMINA LUNII de Eugene O'Neill
www.cimec.ro
ţia publicului, care a siimţit, eu excepţională receptivitate, că aici era surpriza, re­
plica de teatru structurată pe acţiune, concentrînd în patru cuvinte ceea ce s-ar
fi putut spune, eu mult mai puţin succès, într-un lung monolog despre toate fa-
ţetele prieteniei. Dratmaturgia este o profesie care se învaţă — şi se învaţă greu.
Poate că una din sursele celé mai bogate de învăţăminte o constituée toemai aceste
reacţii spontané aie publicului, pe care trebuie să le urmărim şi să le studiem eu
toţii — dramaturgi, regizori, actori.

ION TAUB:
„situaţiile scenice neobservate acţio-
nează din întuneric"
l i e asteaptà regizorul de la autorul dramatic ? Răspunsul la această întrebare
e de la sine înţeiles : piese bune. Mai precis, nu numai „bune", ci si „regiza-
bile", „jucabile" şi de succès la marele public. Ara ţinut să fac această precizare
pentru că noua noastră dramaturgie a ajuns la un stadiu de dezvoltare în care
trebuie să răspundă deplin şi cerinţelor sus-amintite. Să răspundă nu numai din
punctual de vedere al ddeilor pe care le transmite, al tematicii actuale şi majore sau
al abundenţei de aspecte aie vieţii noi : ci toate acestea să aparţină unor autori
dramatici care posedă ştiinţa, abiJitatea şi fantezia de a le aplica specifieului genului.
Aş putea să afirm că majoritatea pieseior originale jucate — şi chiar ne-
jucate —■ pe care le-a publicat revista „Teatrul", pe care le-àm ci tit şi le-am mon­
tât, ridică problème noi, interesante. Ideile, gîndurile, sentimentele autorului şi
ale eroilor erau inédite, valoroase. Dar necunoasterea sau neaplicarea riguroasă a
unor legi spécifiée şi obligatorii ale genului a lipsit multe din ele de posibiltatea
de a fi transmise eu acea irezistibilă sugestivitate care este specifică numai tea-
trului. Ca sa-si valorifice talentul, dramaturgul trebuie nu numai să fie un filozof
şi un poet, plin de profunzime şi de o fantezie sclipitoare, dar şi să cunoască şi
să aplice, eu luciditate, legïle obiective aie meseriei de dramaturg. Importanţa aces-
tora se poate demonstra si inversînd problema : cîte piese — sărace în conţinut,
în idei, eu o tematică de mult depăşită, cunoaştem şi am jucat eu mare succès,
numai datorită faptului că autorul a fost sau este un virtuos al meşteşugului ?
Asemenea piese trăiesc — foarte multe au supravieţuit veacuri — numai datoritâ
autorului, care a ştiut să exploateze posibilităţile spécifiée teatrului. Ele sînt şi
astăzi căutate eu pasiune de directori (teatru! are şi un plan financiar), de
regizori (sînt foarte regizabile), actorii se bat pentru roluri (sînt foarte spectacu-
loase) şi publicul este captivât.
Teatrul are anumite legi obiective şi obligatorii, valabile la orice modalitate
de expresie, fie ea clasică sau romantică, naturalistă sau realistă, expresionistă
etc. De pildă, împletirea conflictului principal, a acţiunii principale, eu conflictele
şi acţiunile secundare ; sau „loviturile" neaşteptate, care zguduie scena şi pricinu-
iesc întorsături gpectaculoaSe ; sau laconismul şi farmecul dialogului... — într-un
cuvînt tot ce ţine de tehnica construira unei piese de teatru.
Despre conflict, acţiune, dialog s-a vorbit mult. Observăm de altfel o preo-
cupare tot mai mare a dramaturgilor pentru perfection area acestor unelte. Con-
flictul din piesele lui Lovinescu, dialogul şi replica lui Mirodan sau Mazilu se
impun pe drept cuvînt şi publieuliii. Repet : şi publicului. Aş vrea să vorbesc
despre o a'ltă unealtă specifică genului, pe care o consider, în compoziţia unei
piese, la fel de importantă ca dialogul, şi anume situaţia scenică. Vorbesc despre
un element tehnic, necesar transpunerii în mod sugestiv, pe scenă, a unui text
literar. Dramaturgul trebuie să creeze baza, terenul fertil pe care să se desfăşoare
acţiunea. Numai situatii şi împrejurări teatrale bine găsite exprima puternic şi
sugestiv conflictul şi structura caracterelor. Aş vrea să dau un exemplu : „Bună
ziua, tovarăşe Popescu" este un salut conventional şi banal. Dar acest „bună ziua,
tovarăşe Popescu", într-o anumită situatie scenică, poate să fie de un dramatism
sfîşietor, sau, dimipotrivă, de un comic drezistibil. De multe ori se întîmplă, la premie-
réle pieseior noastre, ca toti creatorii spectacolului, inclusiv autorul, să se mire în fata
reacţiei publicului. S-a rîs la unele replici considerate de noi neinteresante (fidndcă
nu au valoare intrinsecă de „poantă"). S-a plîns „unde nu trebuia", nu s-a rîs unde

36
www.cimec.ro
eram convinşi că se va ride — dimpotrivă, pagini întregi de replici sipdrituale (eu ade-
vărat) au fost ascultate de public eu indiferenţă. Ce se întîmplă ? Acţionează din
intuneric situaţiile scenice neobservate, neexp'loatate, sau, dimpotrivă, absenta lor.
De vină e autorul, şi pe undeva regizorul, care nu a descoperit aceste lipsuri în
timpul montării speetacolului. Desigur că reacţiile-surpriză din spectacolele amin-
tite mai sus pot să aibă şi alte cauze : şi celé mai bune situaţii scenice create de
autor pot fi stricate de regizor, sau celé mai strălucite replici pot fi spuse prost.
Dar eu mă refer la regizori şi actori care nu pot fi învinovăţiţi de lipsurile piesei.
Nu pledez pentru primordialitatea formei faţă de conţinut. Susţin că defi-
cienţele şi stîngăciile în modul de exprimare teatral sufocă orice idei şi orice
conţinut, oricît de génial.

DOREL DORIAN:
„discernămînt, exigenţă, competiţie
şi imprevizibil"
I itlul nu trebuie să inducă în eroare. Sînt patru însemnări — poate cinci,
nici într-un caz un articol.
1. Se vorbeşte, ca de obicei, despre descoperirea temelor noi. despre abor-
darea unei tematici stringente (ca actualitate şi acuitate), pasionante pentru teatru
(proprie dezbaterii scenice). Nu pot să nu mă alătur acestui punct de vedere, aceasta
fiimd sarcina permanente, aş spune condiţia — poate chiar prima — a drama-
turgiei noi, socialiste. Nu cred însă că dramaturgii ar duce lipsă de terne ; în
fond, ele exista, nu trebuie inventate, şi cine nu le cunoaste (nu le bănuie, nu
le intuieşte) mă întreb dacă are, în general, vreo contingenta eu scrisul dramatic.
Problema aş formula-o invers : să nu abordezi tema numai pentru că ea exista.
Tema trebuie să fie pasionantă pentru tine (necesară ca moment de creaţie), să
o simţi (ca dezbatere), să fie a ta (ca posibilităiţi), s-o consumi atît de intens... încît
să nu-ţi rămînă decît s-o sorii. Limitări pe exiperienţă de viaţă, gen, medii şi surse de
inspiraţie ? Mai simplu : discernâmînt, maturitate, autodefiniri. Eşecurile — nu
mă refer la preferinţe şi ierarhizări arbitrare — nu sînt nici în cazul acesta
exoluse, dar vor fi trepte. Neplăoute, poate, eu atît mai mult necesare.
2. Se vorbeste despre nivelul actuai al dramatiirgiei — momentul calitativ
— şi, metaforic, despre ridicarea ştachetei exigenţei şi autoexigenţei. într-un anume
sens, un moment competiţional, termenului competiţie, poate puţin impropriu, re-
venindu-i aioi un roi stimulator. Competiţia însă, de régula, solicita participanţi
(mai mulţi decît numărul premiilor) şi piese — să nu ne alarmeze solicitarea in­
sistent cantitativă — din care să putem alege, eu exigenţă sporită, pe celé mai
bune. Antrenarea participanţilor, mi se va replica, nu e treabă administrative,
iar productivitatea autorilor nu ţine de consiiierea „scrieţi orice, avem nevoie de
piese". Dar lipsa de produetivitate, pentru care se pot găsi oricînd justificări épa­
tante (mu toti dramaturgii lucrează la potentialu'l lor maxim — e cert), are un
efect direct asupra selectiei şi, implicit, a competitiei. întorcîndu-ne la justificări :
plusul de calitate care se poate obtine prin lucrul îndelungat la o piesa este nein-
doios important. A nu-1 realiza ar fi în detrimentul lucrării şi, uneori, sufocanl.
Dar exista o experientă, o măiestrie, un plus de calitate care se obţin numai în
timp, prin lucrul la piese. Ceea ce n^ai fi reuşit la prima lucrare, eu oricite
stăruinte, se rezolvă adesea prin exiperienta oîştigată la a doua, sau la a zecea,
atunci cînd nu o cîştigi, cum se întîmplă adesea, la prima confruntare eu publicul.
Şi mai exista o experientă, la fel de importantă, a competitiei, a confruntării ne-
mijlocite diaitre piese şi autori, o selectare a temelor, o perfectionare (confirmare
sau infirmare) a mijloacelor. Munca dramaturgului, mai aies cînd dramaturgia
solicita o înnoire tematică, se înscrie într-un procès de dramaturgie colectivă. Expe-
rimentul devine obligatoriu, pericolul fiind repetarea banală şi nu înnoirea. Miile
de cercetători care nu vor găsi, poate, leacul cancerului, vor decide, în ultima in­
stante, descoperirea lui.
3. Se vorbeşte adesea despre un anumit „previzibil" şi neinteresant în desfăşu-
rarea pieselor noastre. Pe la sfîrşitul actului I, bănuieşti actul III, iar urmărirea piesei
9e transforma într-un joc : cît de exact ai anticipât rezolvarea. Spectatorul, fie şi

37
www.cimec.ro
profesionist, nu are menajamente : el nu vine la teatru — şi nu va veni niciodată
— să afle două-trei adevăruri, mai mult decît acceptate, confirmate istoriceşte
deplin. în comédie, deşi se prevede în égala măsură deznodăimântul, situaţia comică
sau cel puţin replica, atunci cind are haz, îl mai pot détermina la unele coneasii.
Dar în drama ? In drama în care actul III va restabili, în orice caz, adevărui,
dreptatea ? Soluţia, veche de cînd e teatrul, râmîne întoarcerea la neprevăzutul
uman, la drama reală a eroului, la evitarea simplificărilor şi a happy-end-urilor,
mai mult decît arbitrare. Fruntaşul de ieri, stimat pentru meritéle sale reale, poate
aluneca pe panta ratării, mediocritatea, conştientă sau nu, poate détermina şi ea
drame, iar micul proprietar de pămînt, inscris în igospodărie, poate păstra încă
multă vreme îm conştiinţă orgoliul rănit al micului proprietar, regretul vechiului
şef de familie, stăpîn al unor destine — ohiar atunci cînd avantajele materiale
imediate, în gospodărie, sînt în favoarea lui. Greşeala noastră porneşte de acolo
de unde „finalizăm" optimist toate aceste drame, pentru a-i da speetatorului „un
exemplu frumos" şi a-1 convinge de ceea ce, în siinea lui — pe planul marîlor
transformări sociale —, este de mult convins. Dar concesia în tratarea dramei se
intoarce împotriva dramei, minimalizînd eficienţa, efectul ei emotional. Şi poate
câ aici, în neprevăzutul uman, ar trebui căutat cel puţin unul dim criteriile reale
aie piesei de succès. Dar aie piesei inspirate din realităţile noi, socialiste, pledînd
implicit pentru etic şi demn, refuzînd mijloacele facile si tehnica bulevardieră.
4. Cum trebuie să fde eroii unei piese ? De unde reproşul, nu o data auzit.
al piïcticoaselor asemănări ?
Personal, subscriu integral te acest reproş, atumci cînd asemănări'le înseamnà,
de fapt, repetări de argumente, idei, ohiar şi particulardtăţi de vorbire, desi încerc
totodată convingerea că personajelor unei piese trebuie să le fie comună o anumită
zonă de spiritualitate, în stare să confère unitate dezbaterii scenice. Eroii lui
Camil Petrescu mi se par a fi mai curînd faţete multiple — diversificate —
aie aceleiaşi personalităţi. a autorului, formula dapLin satisfăcătoare într-o dezbatere
lucidă, care-şi propune, déclarât sau nu, eseul dramatic. Si poate ar mérita cîndva
discutât dacă Hamlet şi Groparu'l din Hamlet, profund diferiţi, nu păstrează o im-
pecabilă unitate chiar şi în argumente, idei, particularităţi de vorbire. Deci, nu
asemănare. ci unitate. Dar eu aceasta, intrăm, poate, întrnD problème depăşind
tema discuţiei noastre.
5. Exista piese care-si propun o acumulare lentă, o investigare spiiralat con-
centrică şi o apropiere, voit întîrzdată, de drama propriu-zisă a eroului. Exista
piese care refuză intriga, altele care o denunţă de la bun încaput. Exista piese care
creează de la primele replia o puternică tensiune, altele. după ultimul act. Exista
în ultimă instanţă, modalităţi care ne pot fi, într-o măsură sau alta. apropiate,
faţă de care ne putem manifesta acordul sau dezacordul, putem fi vehemenţi sau
ironici, estetizanţi sau patetici. Ar fi însă grav să nu vedem noul — tema profund
socialiste — şi să infirmăm acest nou în numele unor irmperfecţiuni inerente
oricârei creşteri. De aici şi meritul uned întregi pléiade de regizori care au apărat
noul acestei dramaturgii. Ştafeta nevăzută a conlucrării, a efortului însumat, a
perseverenţei trebuie dusă şi aici pînă la capăt. Şi dacă exista imperfecţiuini în
dramaturgia acestei étape de abordare a temelor noi. în această dramaturgie,
eu sau fără inerentele imperfecţiuni. trebuie persévérât.

GHEORGHE VLAD:
„pasărea măiastră care se cheamă
meşteşug"
I l e ani de zile, fie în paginile revistei „Teatrul", fie în alte pubiicaţii de
literature care binevoiesc să-şi aducă uneori aminte că exista şi o drama­
turgie în frontul nostru literar, se poartă discuţii despre felul cum trebuie să fie.
sa arate, să se comporte eroul dramatic, despre construcţia piesei, limpezimea şi
profunzimea replicii etc. etc. Fireşte, asemenea discuţii îşi au şi latura lor bună.
Schiimbul de idei înseamnà schimb de experienţă, folositor îndeosebi noua, celor
tineri, în această spinoasă meserie.
Pe de altă parte, nu ştiu de ce toate aceste schimburi de păreri, făcute in
jurul unor mese mai mult sau mai puţin rotunde, sau sub forma unor declaraţii

38
www.cimec.ro
scrise, îţi dau o senzaţie de vinovâţie. S-ar putea să ni se reproşeze : „Tot discutaţi,
tot despicaţi firul ân patru, dar rezultatul concret de ce nu se vede ?" De fapt, acest
reproş exista. Ni-1 aidresează tacit, de multe ori, scaunele goale din sălrle de spectacol,
ni-1 adresează, pe un ton savant şi doct, regizorii ; vehement şi revendicativ, actorii,
şi mai aies actriţele. Cum s-o scoţi la capăt ? Evident, seriind bine. Şi de ai'ci
începe „drama". Atacd o temă interesantă, cu un conflict puternic, original, dar se
constata că n-ai fost la înălţime în privinţa meşteşugului ; în piesa următoare, do-
vedeşti sau ţi se dovedeşte că ai făcut un pas spre ascunzişul acelei păsări măiestre
care se cheamă meşteşuig, însă, din păcate conţinutul de idei laisă de dorit. Fără
înjdodală, sînt şi excepţii : mă refer la cîteva din piesele care au văzut lumina ramper
anul trecut şi anul acesta : Moartea unui artist, Ştafeta nevăzută, Şejul sectorului
suflete — unde găseşti şi bogăţie de idei şi demonistraţii de meşteşug. Dar aici
este vorba de nişte autori (départe de mine gîndul de a limita numărul acestora
la Horia Lovinescu, Paul Everac şi Alexandra Mirodan) care au prins de coadă
pasărea amintită... Constructorii însă, de pildă (fiindcă din discuţiile noastre omul
muncii nu lipseşte), cînd ridică vreo cîteva blocuri la margine de oraş, nu spun că
au ridicat un carrier întreg decît după ce 1-au ridicat într-adevăr. Tot aşa şi noi :
avem datoria să clădim o întreagă dramaturgie de valoare, în măsură să satisfacâ
exigenţa spectatorului de astăzi, care, oricît 1-am acuza nod că mai aleargă după
„piesuţe ieftine" şi „comedioare uşurele", are nevoie de piese buine, tot aşa cum are
nevoie de locuinţe confortabile sau de locomotive electrice. Desigur, o piesă bună
nu se scrie cu usurinţa cu care se ridică, în prezent, un bloc, prin metoda cofra-
jelor glisante. Dar muneitorul care aplică această metodă trăieste cu totul altfel,
gîndeşte cu totul a'ltfel decât eel care ducea cărămizi cu spinarea pînă la etajele
opt sau zece. Este, cu alte cuvinte, un om modern, şi deci se cuvine să-1 zugrăvim
cu mij'loace moderne, nu cu celé folosite acum cîteva decenii. După mine, greutatea
stă în faptul că modélele eroilor noştri evo'luează cu atîta repeziciune, îneît, mai
de fiecare data, ne trezim în urma lor. De aceea, cred eu, o bună parte din crea-
ţiile noastre dramatice nu ţin afişul prea multe stagiuni, ba cîteodată nici una în
întregime. S-ar putea să fie la mijloc şi insuficienta meşteşugului cu care sînt
scrise aceste piese, dar cred că mai degrabă „de vdnă" este societatea noastră socia-
listă, care merge înainte cu o asemenea impetuozitate şi care, vai, nu are timp sau
nu vrea sa ne aştepte. Oare dramaturgii occidentali (regizorii şi actorii nostri ne
reproşează adesea cum că n-ara ânvăţa de lia ei) să fie în aceeaşi situaţie ? Mă în-
doiesc. Cred că este mult mai uşor să dărimi decît să construieşti. Or, aceşti
dramaturgi — mă refer la cei mai înaintaţi — dîndu-şi seama de racilele societăţii
în care trăiesc, de voie sau de nevoie, scot la iveală putrezi'ciunea, lipsa de orizont,
spaima concretizată în indivizi aparţinînd unui sistem social în descompunere. în
fond, care sînt celé mai valoroase opère aie dramaturgiei occidentale contemporane ?
Nu acelea in care accentul critic, demascarea sînt deosebit de puternice ? Moartea
unui comis-voiajor, Menajeria de sticlă, Rinocerii, Vizita bătrînei doamne... Oricine
este de acord că aceste piese sîjit foarte valoroase, dar sa nu ignorăm faptul că la
această valoare contribute şi temele respective, care de mult nu mai au nimic
comun cu realitatea din tara noastră. Ni se imputa sau ne autormiputăm o anumită
poleială, o anumită maniera reportericească şi, în sfîrşit, finalurile cu „happy-end"
din piesele noastre. Dar, la urma urmei, de ce să văd numai în negru o culoare
care este galbenă, roşie sau albastră ? De ce să mă sperie cuvintul reportaj, cînd
acesta se identifică cu j o parte din creatia lui Hemingway, fără a-i scădea cu nimic
din valoare ? De ce n as da o rezolvare fericită unui conflict, oricît ar fi de pu­
ternic, cînd însăşi viaţa noastră, societatea noastră, îl rezolvă într-un asemenea mod?
Pareă aud : „Asta se cheamă schematism, simplism". Se poate, dar dacă este ade-
vărat că teatrul, prin forta sa educative (şi se pare, nu ştiu de ce, că în ultima
vreme se pomeneste mai putin de acest lucru), ajută la modelarea oamenilor şi
deci a realităţii, nu-i mai putin adevărat că această realitate, aceşti oameni ne
modelează la rîndu-le pe noi, ne diriguie inima şi mîna atunci cînd ne aşternem
la scris.
Mă întreb dacă nu ne preocuipă prea mult grija ca piesele noastre, uneori
chiar înainte de a fi scrise. să rămînă cu orice prêt în istoria literaturii. Or, nicio-
dată sau rareori prezentul a putut să décida asupra acestui lucru. Principala noas-
tră grijă să rămînă aceea de a scrie, bineînteles avînd mereu în faţa ochilor
barometrul exigentei.
ïntr-o discutie recentă, cîţiva amici îmi reproşau că i-aş fi părăsit pe tărani.
Reproşul se baza pe faptul că în ultima mea comédie, Fumatul interzis, nu am pe

39
www.cimec.ro
Teatrul Maghiar din CluJ
ŞTAFETA NEVĂZUTÂ de Paul Everac

Szabo Lajos (Sturzu), Laszlo Gero (Dobrian),


Bereczky Iulia (Eta)

www.cimec.ro
Anca Neculce-Maximilian (Ioana) fi Mircea Constantincicn - Govora (Alec Gorăicu)

Teatrul din Galaţi


SURORILE BOGA de Horia Lovinescu
lista personajelor nici un purtător de căciulă eu vîrf ascuţit sau de iţari. Adevărul
este că nici o clipă nu m-am gindit să renunţ la un izvor atît de bogat de cunoaş-
tere cum este viaţa ţăranilor. Dar, din păcate, atenţia pe care teatrele din Capitală
o acordă pieselor „cu ţărani" nu-i deloc stimulatoare. Poale şi aici o sâ mi se spunâ
(ce bine-ar fi !) : „Daţi-ne piese bune, şi vi le jucăm". Recunosc, e probabil ca deocam-
dată eu sau alţii, la fel de tineri în meserie ca mine, să nu fim în măsură a oferi
asemenea pdese. Asta nu scuză însă lipsa totală de interes faţă de această problemă.
Sînt convins că, dacă un teatru din Capitală ar solicita unor dramaturgi de prestigiu
—■ ca Lovinesou, ca Baranga sau ca Mirodan, Dorian, Everac — o asemenea piesă,
nu zie toţi, dar unul sau doi ar scrie.
Ce să mai zic de distribuţiile de a doua mînă, de acea înfiorătoare concep-
ţie a unor directori de teatre şi regizorï : „neapărat să facem un spectacol, cum
o fi, pentru turneu la sate" ?
Ştiu că dramaturgia noastră mai are lacune, că experienţa unora dintre noi
lasă încă de dorit, dar mai multă încredere în noi din partea acelora care sînt
chemaţi să dea viaţă pieselor noastre n-ar strica, ba dimpotrivă, ar mări şi propria
noastră încredere.

BEATE FREDANOV:
„climat de încredere şi respect re-
ciproc"
I l iscutînd despre ceea ce aşteptăm noi, oamenii de teatru, de la dramaturgia
actuală, nu putem sa nu subliniem că dezvoltarea teatrului iromînesc, în ultimii
douăzeci de ani, se datorează în mare parte — şi este strîns legată — de însăşi
apariţia noii noastre dramaturgii, de succesele ei.
Aşteptările noastre se refera atît la conţinut, cît şi la măiestria formei
dramatice. Plecànd de la premisa că în centrui artei teatrale stă omul, în relaţiile
lui multiple cu mediul, apare limpede că trebuie surprinse conflictele semnificative
aie zilelor noastre.
Privind Expoziţia Realizărilor Economiei Nationale în cei douàzeci de ani de
la ELiberare, mi s-a parut că îndărătul minunatelor masini şi produse, care im-
presionează prin priceperea şi mâiestria cu care au fost concepute şi executate,
zâresc chipurile miilor şi miilor de oameni care le-au realizat. Aceasta nu s-a
produs fără ceea ce noi numim în teatru „conflicte", cioeniri de coneepţii, de men-
talităţi, înfrunitări de opinii şi comportări diferite, în cursul cărora s-au ivit
situaţii dramatice, s-au format şi călit noi caractère, au apărut noi trăsături morale
aie oamenilor. M-am gindit cite subiecte de piese ascund în ele miile de exponate
aie Expoziţiei...
Forma dramatică e o problème care se pune multor tiineri dramaturgi talentaţi.
ïmi amintesc că Mihail Sebastian ne împărtăşea odată că meşteşugul scrisului
dramatic — mai dificil decît al nuvelei sau romanului — se poate învăţa şi tre­
buie învăţat. Am şi eu convingerea că, printr-un studiu persévèrent al marilor au-
tord din dramaturgia universală şi nationale, se poate ajunge, eu o exigenţă con­
tinua, la ridicarea măiestriei.
Sînt convins că oamenii de teatru competenţi, cu o mare experienţă a sce­
ne!, pot contribui în mod efectiv la perfecţionarea unui text dramatic. Nu poate
fi vorba, desigur, de vreo imixtiune în opera de creaţie a dramaturgului. ci de
desăvîi"şirea formei ei. Pentru aceasta e necesară, în primul rînd, crearea unui cli­
mat de încredere şi respect reciiproc. ïmi permit să oitez ca un rezultat al unei
bune colaborări apectacolul de la Institutul de teatru „I. L. Caragiale" cu comedia
lui Sergiu Fărcăşan Sonet pentru o păpuşă, realizat de către studenţii clasei mêle,
înidrumaţi de tovarăşa lector Zoe Anghel.
Cum am găsit noi cheia spectacolului ? Cum am ajuns să tratăm textul lui
Fărcăşan în modul în care a apărut în spectacolul Institutului ?
în analiza textului am stabilit de la început că în piesă nu este vorba numai
despre „păpuşi", că „păpuşa" este o metaforă prin care autorul lasă să se înfrunte
pe scenă o atitudine creatoare, curajoasă, inspirată, şi una stearpă în legătură cu
calitatea şi jrumosul, în producţia noastră socialistă. Deci, noi am socotit că din

41
www.cimec.ro
spectacol trebuie să aipară că este vorba despire problema muncii creatoare. De
aceea, păpuşa n-a ocupat propriu-zis centrul spectacolu'lui, ci a constituit, aşa
cum a fost folosită, un mijloc, o metaforă dramatică pentru o dezbatere
în jurul acestei problème. Această tematică serioasă autorul a tratat-o într-o
forma alerta, eu umor sprinten, eu caractère sintetiice, de factura satirică. Astfel am
ajuns la ideea că ar fi bine ca stilul speetacolului sa se inspire din eel al commediei
dell'arte, stimulînd imagdna<ţia interpreţilor, în scopu'l de a împrumuta viaţă, carne
acestor caractère sintetice. Bineînteles că n-a fost vorba despre o imitaţie a com­
mediei dell'arte. Nu a apărut nici un Pantalone, dar modul cum a fost construit
spectacolul a oferit tinerilor interpret! maximum de libertate creatoare, favorizînd
contribuţii individuale în slujba ideii centrale a textului.
Ne-a ispitit sa traducem în acest limbaj scenic o piesă modernă : plecînd de
la comedia dell'arte şi depăşind-o în acelasi timp, conform eu necesităţile spec­
tacolului, şi nevăzând în aceasta nici o trădare a spiritului eontemporan al pieseï,
ci, dimpotrivă, valorificarea ei cea mai expresiva !

ZOE ANQHEL-STANCA:
„ideea nu trebuie epuizată prin cu-
vinte"
l \ u pot sa nu leg răispunsul la întrebarea „Ce cerem astăzi dramaturgiei"
de ritmul general al vieţii noastre. Oamenii trăiesc într-un tempo accélérât,
sînt tot timpul într-o dispoziţie receptivă şi au mereu ceva de primat : epoca este
puternic marcată de avîntul tehnicii, al descoperirilor ştiinţifiee. Bvoluţia lentă
şi maiestuoasă a comorilor spirituale aie generaţiilor trecute a părăsit ritmul sigur
şi cuminte al progresiei aritmetice, explodînd în infinitatea de posibilităţi a pro-
gresiei geometriee. Amprenta acestei „reacţii în lanţ" se simte în toate domeniile.
Să privim ziarele, revistele noastre : informaţii multe şi concise, nenumăratele
evenimente, titluri sintetice, o paginaţie care selectează, oferind lectorului criterii
de importanţă. Sau să comparant muzica de jazz — am luat exemplul unuia din
celé mai populare genuri muzicale — eu cea dinainte de război : ritmul e foarte
puternic, melodia foarte simplă, esenţială. Eu ored că această nevoie de laconism,
de sintetizare se sinite şi în dramaturgie — şi aceasta eu atît mai mult eu cît tea-
trul este o artă foarte populară şi accesibilă, care trebuie sa ise înnoiască odatâ
eu publicul.
Marele public care vine la teatru este format din oameni care muncesc, care
participa intens la transformările de care vorbeam, şi care a crescut în mod vizibil
— ca nivel de cunoştinţe, ca gust şi disoernămînt — în ultimii ani. Lucrînd la
Institutul de teatru, eu oameni foarte tineri, mi-am dat seama, pe de altă parte,
că puterea de înţelegere a tineretului s-a schimbat mult, că acesta intră în
viaţă devreme şi vede realitatea eu alţi ochi decît au văzut-o, la vremea lor, gene-
raţiile mai vîrstnice. Toţi aceşti sipectatori cer teatrului precizie şi concentrare, un
răspuns „la obiect".
Viaţa plină de solicitări pe care o trăieşte a mai créât publicului o obiş-
nuinţă nouă : nevoia de a fi activ, de anşi utiliza capacitatea de asociere şi deduicţie,
colaborînd la spectacol eu toate facultăţile intelectuale. De aceea, spectatorul mo­
dem gustă metafora şi simbolul — evident, celé de bună calitate —, dar évita
spectacolele încărcate de exjplicaiţii, care-i răpesc bucuria descifrarii.
Preferinţa pentru spectacolele scurte — doua ore, maximum doua ore şi
jumâtate — nu este o modă, nici o concesie făcută uşurinţei, ci tot rezultatul
studiului psihologiei publicului, al diagramei atenţiei, emoţiei, nevoii de reflecţie
a acestuia. Este foarte important ca reprezentaţia să se termine eînd spectatorul
a ajuns în momentul de culme a disponibilităţii intelectuale şi afective, cînd ar mai
vrea să vadă şi regretă că s-a sfîrşit, şi nu eu un sfert de oră după ce a trecut
intr-o stare de relaxare.
Ţinînd seama de toate acestea, cred că dramaturgia noastră trebuie să facă
un sait, nu atît în ce priveste tematica — unde se reflectă, în mare măsură, bo-
găţia vieţii —, cît în ce priveste mijloacele de exipresie. Acestea sînt înca uneori

42
www.cimec.ro
banale, moştenite din perioada „de grădinAţă", in care totul trebuia explicat, deta-
liat, comentat
Aş vrea să mă opresc asupra uitilizării cuvîntului şi asuipra forţei pe care
o are fiecare cuvînt în parte. De multe ori se vorbeşte despre concurenţa crinema-
tografului, în legătură cu marea putere de influenţare a acestuia. Mă întreb dacă
aici nu are un roi şi folosirea atît de parcimonioasa a replicii, care este aleasă în
aşa fel încît să încununeze tot ce a elădit imagines, care ne-a spus aproape totul,
dar a lăsat ceva, esenţial poate, asupra căruia ne concentram, pentru că nu poate
fi spus decît prin cuvinte. Or, dramaturgi ai noştri cu o personalitate artistică re-
marcabilă îşi scriu încă replica după o formula literară şi nu de teatru, amintind
dialogul de roman. Pe scenă, însă, curvîntul capătă forţă numai dacă în jurul lui
se oreează un spaţiu care să-i permită 'să răsune, să^şi epuizeze ecoul şi să se stingă.
Ca să mă exprim plastic, eu văd ouvintéle replicii de teatru ca fundamentul unei
clădiri ; cărămizile trebuie alèse eu grijă şi aistfel asezate, încît pe eîe să se poată
inălţa expresia scenică a ideii. In nici un caz, ideea nu trebuie epuizată prin
cuvinte, câci teatrul e făcut şi din pauză, şi din gest, şi din mimică, din decor sau
din lumină.
Am făcut, la Institutul de teatru, experiente interesante pe texte contempo-
rane. Anul acesta, pregătind producţia de absolvenţă a anului IV, eu Sonet pentru
o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, am tins spre descărcarea textului de pasajele foarte
literaturizate, spre eliminarea a tot ce mi se părea „vorbărie", evidenţiind ceea ce
împiingea înainte acţiunea, relatţiile dintre personaje. în acest iel au ieşit mai bine
în relief limbajul modem al Sonetului, construoţia frazei adecvată caracterului per-
sonajului, „logicul nelogic" al acelei lumi haotice de birocraţi. Cred că asemenea
experiente „de laborator" ar trebui făcute sistematic, fie la Institut, fie la A.T.M.,
pe linia unor studii aplicate, pe text. Ar trebui jucat textul întreg, aşa cum a fost
saris, apoi propusă varianta regizorului, care ştie, ca om de teatru, ce şi unde
trebuie tăiat, unde trebuie créât „spaţiu", „aer" în interiorul textului. Bineîntéles
că asemenea sistem de lucru presupune încrederea deplină a dramaturgului în
comipetenţa şi buna-credinfţă a regizorului — înlcredere de care noi ne-am bu-curat
din partea lui Sergiu Fărcăşan, an folosul atît al spectacolului, cît şi al piesei.
Regizorul nu este, la urma urmei, dusmanul de oare autorul trebuie sa-si apere
fieoe cuvînt scris, ci principalul colaborator întru realizarea deplină a operei sale,
în drumul ei spre spectator.
Aş mai avea de adăugat ceva din experienţa mea personală. La Facultatea
de regie am urmat un curs de dramaturgie, în cadrul căruia făceam dramatizări
după texte literare cunoscute. Teoria şi exerciţiile mi-au folosit cu prisosinţă în
muncă, mai aies la catedra de actorie, unde lucram pe texte dramatice diverse.
Scrisoil este o profesie —^mai gréa, desdgur, decît multe altele, totuşi o profe-
sie — care se şi învaţă, în cazul dramaturgiei, prin di'secarea, replică cu replică,
a tot ce s-a scris mai important în istoria acestei arte. Cred că ar fi interesant de
discutât, prin intermediul revislei, modul cum rezolvă dramaturgii asemenea pro­
blème de meşteşug, cum duc, în intimitatea camerei lor de lucru, dialogul cu bi-
blioteca de teatru. Mie md s-a parut că observ, în opera lui Horia Lovinescu,
plusul de teatralitate cîştigat la fiecare piesă ; odată cu fiecare etapă parcursă şi
depăşită, am sirraţit parcă triumful ştiinţei de a scrie teatru, adunate de la marii
dramaturgi ai lumii, care lasă ideilor lac să se exprime cu mereu mai multă cla-
ritate şi supleţe. Cred că ar fi interesant şi util sa punem astfel problema şi s-o
ducem chiar, eventual, pînă la înfiintarea unui curs de dramaturgie.
www.cimec.ro
un secDl
de scoalË
teatirală
ramîneaBCâ

D 1 * ^ ^ ăspunzînd aspiraţiilor mulţimilor, cărturarii, animatorii, marii patrioţi de


IJ^k la 1848 şi de la Unirea Principatelor (1859) au preconizat şi au înfăptuit
■^^ multe reforme democratioe, în toate domeniile.
Culturalizarea maselor, ridicarea poporului prin învăţămînt, ştiinţă şi artă a
fost una din principalele preocuipări ale acestei admirabile generaţii de intelectuali.
S-au gîndit şi la oficializarea şcolii teatrale, eveniment care s-a realizat pe vremea
domniei lui Alexandru Ion Cuza, ministru al instrucţiunii publiée fiind prozatorul
de frunte Al. Odobescu, iar consilier C. A. Rosetti, ziarist, orator şi om de stat.
Rosetti şi Odobescu au fost, mai tîrziu, membri în comitetul Teatrului National din
Bucureşti, dacă nu şi directori ai acestei importante instituţii.
Se jucase teatru în Muntenia şi Moldova şi eu cîteva decenii înainte de 1864.
La Bucuresti, Ion Heliade Rădulescu, şi la Iasi, Gh. Asachi însufleţiseră, eu entu-
ziasmul şi priceperea lor, primele reprezentaţii în limiba ţării.
Cînd se vorbeşte de începuturile teatrului romînesc, e drept a se pomeni eu
recunoştinţă de Ralu Caragea, fiica domnitorului de atunci. Ea a clădit primul
edificiu de teatru din Bucuresti, pe locul numit Cişmeaua Roşie, pe podul Mogoşoaiei,
la colţ eu strada botezată azd a Nuferilor.
Ralu Caragea a trimis şi pe tînărul Cos'tache Aristia să înveţe teatru la
Paris. La rîndul lui, Aristia urrna să dea lumină şi altora în eapitala Valahiei.
Aristia a luat lecţii eu cel mai mare tragedian al Framţei, Talma, protectorul lui
Napoléon şi apoi protejat al acestuia. Reîntors la Bucuresti, Aristia îşi începe
cursurile în 1834, predă lecţii de dramaturgie, recomandă o selecţie a repertoriu-
lui, o îndrumare spre realism a artei actoriceşti, căutînd să ridice pe viitorul
intenpret la un îna'lt nivel de culture. Dar, lipsit de sprijinul statului, Aristia e
nevoit, după o activitate de numai doi ani, să închidă porţile tinerei „universităţP.
Abia după cîteva decenii, în 1864, guvernull fţării se gîndeşte să ia în mînă
şi învăţămîntul teatral.
S-a făcut apel la toate forţele teatrale de atunci, în frunte eu actorul
Mated Millo, căruia i se încredinţează o oatedră la Conservatorul de artă drama-
tică din Bucuresti, înfiinţat în 1864, odată eu cel de la Iasi.
Asemenea lui Aristia, Millo învăţase şi el la Paris. Campion al realismului
în artă, el întemeiază o tradiţie care a fost continuată eu fidélitate de urmaşii
săi, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu, şi de cei mai tîrziu veniţi, profesorii
N. Soreanu, I. Livescu, Petre Liciu, Lucia Sturdza, Maria Filotti, V. Maximilian,
Ion Manolescu, Victor Ion Popa, actori eu toţii.

44
www.cimec.ro
Cine, mai bine ca un actor, poate învăţa pe cei mai tineri actoricescu]
meşteşug ? Dascăl în clasa de şcoală, dascăl pe scîndurile scenei, el va trece urma-
şilor făclia artei biruitoare.
Marii profesori, regizori de frunte, se recrutau din rîndul oamenilor de
meserie : la noi, un Matei Millo, Stefan Velescu, Paul Gusty, şi cei mai sus citaţi,
în frunte eu C. I. Nottara. Directarii de scenă eu reputaţie mondiale au fost
actori ou toţii : un Stanislavski, un Max Reinhardt, un Antoine, un Gémier, un
Copeau, un Dullin, un Jouvet.
în ultima vreme, s-au ridicat, în Bucureşti şi în alte capitale de regiuni,
o seamă de tineri regizori care nu provin din breasla actori cească. Ei s-au remarcat
în realizări interesante, care dénota o bogată cultură dramatică, un gust tot mai
pronunţat al decorului, al costumelor, al repartiţiei lumin/ii, al manevrării figu-
raţiei şi o lăudabilă preocupare de a adînci textu'l, de a-i extrage filozofia.
învăţămîntul nostru artistic a părăsit metodele empirice, trecînd la metode
de studiu ştiinţifice, analitice, complexe, formînd cadre de actori-cetăteni dedicaţi
ridicării şi înfloririi culturale a patriei.
Dincolo de acestea, profesorii trebuie să-i mai înveţe pe debutanţi cum să
înfrunte publicul, ca să nu le mai fie teamă de el, să le insufle curaj, să-i vindece
de timiditatea, de emoţia eu care fac primii paşi pe scenă. Marele tragedian-
cîntăreţ Şaliapin spunea :
„Actorului nu trebuie să-i fie frică de spectator, ci spectatorului de el.
Cînd vine în faţa rampei, el trebuie să domine sala, să para a spune celor din stal :
—■ Acum am intrat eu, trebuie să mă urmăriţi eu grijă, eu respect, fiindcă
îmi pun toţi nervii, toată sensibilitatea, intreaga mea fiinţă în slujba persona-
jului pe care-1 înfăţişez şi la a cărui traire trebuie să partieipaţi şi dumneavoastră,
eu atenţie şi interes, să colaborati, docili, eu mine, ca sa-'l ducem eu izbîndă pînă
la capăt ! la să văd cum o să vă purtati".
'E bine că elevii institutului sînt inistruiţi a nu se multumi eu ceea ce dau
in clasă, ci şi répéta, joacă în permanente, se produc necontenit. Asemenea violo-
nistului care exersează întreaga ziulică, actorul să nu spuie niciodată „nu sînt pre-
gătit". Permanentul exerciţiu îl duce la familiarizarea eu publicul, la dominarea lui.
As doni să se dea, la institutele de artă dramatică, o şi mai mare importantă
dictiunii. Articulatia, sonorizarea consonantelor înşile. Ultima silabă să nu mai
fie sacrificată, sa nu cadă în néant. Aotorul să^şi fortifiée plămînii, să^şi întărească
vocea. Să nu se legene în iluzia că, fiind un comedian realist, îi ajunge sa
vorbească din vînf.ul buzelor, ca să fie „natural". Mai mult temperament, mai
multă vibraţie, mai mult curaj, mai multă încordare §pre sublim.
* * *

în regimul puterii ipopulare, teatrul ca şi învăţămîntul teatral au dobîndit o


amploare şi un dinamism care întrec orice năzuinţe ale pasionaţilor antei scenico,
ale tuturor visătorilor care au militât pentru progresul dramaturgiei noastre
înainte de 23 August 1944.
La porţile templului marilor tragedii şi comedii se îmbulzeşte o tinerete
fi^emătătoare, care dă asalt prestigioasei citadele : teatrul înseamnă glorie, iar
gloria aduce şi îndestularea nevoilor materiale. Dar, în teatru, selecţia e severă.
Se cer foarte multe calităti celor ce înfruntă lumina reflectoarelor : un fizic
plăcut, o voce armonioasă, temperament, inteligenţă, muncă, disciplina, credintă
şi, înainte de toate, talent.
Sînt acestea observatiile unui om al condeiului, aie unui om care, în lunga
lui viată şi activitate obştească de autor, critic teatral şi director general al tea-
trelor, a încurajat cît a putut pe începători.
N. Băltăteanu, G. Vraca, Al. Critico, V. Valentineanu, Gh. Calboreanu,
A Pop-Marţian, N. Brancomir şi-atîţia alţii au débutât în piesele sau sub direc­
torate^ mêle. Am întîlnit şi în provincie actori care cîndva mi-au fost elevi.
Acum, ou prilejul repetiţiilor, la Teatrul National, aie primei mêle piese,
poemul féerie Inşir-te mărgărite, am avut bucuria să remarc printre interpreţi
o série de actriţe şi de actori. proaspăt ieşiţi din clasele Institutului de artă dra-
matică, şi cărora regizorul Miron Niculescu le-a încredinţat roluri importante.
•E vorba de Florin Piersic, distribuit în Făt-Frumos, roi pe care 1-a créât
Aristide Demetriad, magician al versului, actor cald, emoţionant prin lirismul şi
poezia în care îşi învăluia personajele interpretate. Florin Piersic a cucerit

45
www.cimec.ro
sufragiile publicului de la debutul sâu in cinamatografie şi teatru. Adela Mărcu-
lescu va avea de luptat ou amintirea neuitated Sorina, pe care Agepsina Macri a>
jucat-o de cîteva sute de ori, eu o poezie, o graţie şi un dramaiti&m de înaltâ
calitate.
Rolul greu al Vrăjitoarei, créât de N. Grigorescu, reluat de Calboreanu şi
Baldovin, a fost încredinţat din nou unui bărbat, excelentul C. Rauţchi, absolvent
al lnstitutului de teatru.
Aceştia trei, impreunâ eu C. Stănescu (Păoală) şi ceilalţi interpret din
lnşir-te mărgărite, au o sarcină destul de gréa : ei urmează unor înaantasi prestigiosi,
a căror amintire nu s-a şters încă.
Sînt încredinţat, date fiind reusitéle lor de pînă acum, că şi de rîndul
acesta vor izbîndi, spre fala lor, spre fala lnstitutului de pe băncile căruia,
datorită unor profesori emeriţi, au ajuns la lumina rampei şi a reflectoarelor,.
cucerind adeziunea unui public din ce în ce mai évoluât, deci mai pretenţios.
învâţarnîntul nostru teatral, de la a cărui oficializare s-a împlinit un veac,
îşi face din p'lin datoria, înzestrînd eu elemente valoroase teatrele din metropolă,
preoum şi pe celé din capitalele de regiune. Urăm instituţiei, profesorilor şi ele-
vilor rnuncă spornică şi succese din ce în ce mai ample, în slujba poeziei dramatice
romîneşti şi a întregului nostru popor, atît de dornic sa se înalţe prin învăţătură
şi prin frumuseţile artei, inspirate de muzele Thalia şi Melpomena.
Victor Eftimiu

Teatrul .Jăndărfcă"
„KATIA SI CROCODILUL"
prelucrare de
Margareta Niculescu.
după Nina Ghernet

Pupusile protagonislfe

46
www.cimec.ro
SiuDat
PIESĂ
ÎN
TREI
ACTE
(P A T R U
T A BJ_ O U R I)

DE
DOREL
DORIAN

www.cimec.ro \
Letiţia Dinu 26—27 ani ;
Horia Drăgan 32—35 ani ;
NLcolae Roşca 41—43 ani ;
Aurelia Viespe 18—20 ani ;
Mihai Albu 30—35 ani ;
Alexe M u n t e a n u spre 40 ani ;
Maria Roşca 32—33 ani ;
Tudose Catrina peste 50 ani.
Acţiunea — în zilele noastre.

Fotografia de pc pagina anterioară : Vera Moisescu (Letiţia) fi Eugenia Ba-


lanre (Aurelia) în speclacolul Teatrului de Stat din Ploieşti

A C T U L I
T A B L O U L 1
In scenă — locuinţa Letiţiei Dinu.
O camera mobilată eu gust, un vestibul — cît să marcheze intrarea în apartament, o
usa dublă sau, poate, un glasvand spre o a doua încăpere şi o comunicare, în sfîrşit, spre o
terasà, de preferintà spre rampa. Prin perdeaua descoperind în fundal singura feieastrà a
încàperii — luminile oraşului. E searà tîrziu; zgomotul stràzii, eu intermitenţe — atenuat; atmo-
sfera, intima. O masà ornatà — cinci tacîmuri îşi aşteaptă invitaţii. In rest : fotolii, un
aparat de radio, telefon — nimic neobişnuit, în afara unui colţ, mie birou-atelier, eu o plan-
seta pliantă fixată direct în perete, un taburet înalt, un lampadar modern-proiector şi nenu-
mărate schiţe, fotografii etc., într-o neglijenţă deloc supărătoare.
La ridicarea cortinei, în scenà — Aurelia Viespe, 19 ani (pentru ai casei — Reli), şi ingi-
nera Letiţia Dinu, 27 de ani, cuceritoare prin simplitate, degajare şi simpatia la care obligă
spontan.

LETIŢIA (la telejon) : î n seara acea- AURELIA (descoperire imensă) : Le-


sta, nici într-un caz... Nu înţeleg tiţia, tu eşti logodită !
urgenţa, e trecut de orele 9... (Ezită.) LETIŢIA : Ei, cum să fiu ? ! Aş fi
Şi-i o seară foarte importantă pen­ ştiut...
tru mine. (Subit amuzată.) Nu ! AURELIA : Leta, t e rog ! Viaţa mea
N-aştept nici un logodnic... Mă p r e - sînt secretele. J u r a - m i p e salata de
gătesc să-1 ucid ! (Revenind la to- boeuf !
nul anterior, sobru.) Mîine neapă- LETIŢIA : î n t r e a b ă mai bine eu cine
rat ! Tot materialul. Inclusiv cal- a m vorbit... Nici n-o să-ţi vină să
eulul economic... (Din nou amuzată.) crezi.
Faptul că-i luaţi a p ă r a r e a nu mă AURELIA : Cred tot ce vrei... Numai
convinge. Sînt rea. Nu-1 graţiez ! eu cine eşti logodită... Te rog ! Ultima
(Iar alternanţa.) Schiţele, sigur. Plus mea dorinţă ! Sau eel p u ţ i n un indi-
anexa doi. Totul !... Nici onomastică... ciu : dacă va fi astă-seară aici, p r i n -
Nu ! Sînt născută în august... (Apoi, t r e noi.
conjidenţă.) A m reuşit să conving LETIŢIA : Va fi... (Impresionată şi
patru nebuni să se adune în jurul acum.) Dar înţelege şi tu, a m vorbit
aceleiaşi mese... P e n t r u proiect, aţi eu Nicolae Roşca, din minister...
ghicit. Şi-n numele lor... Mulţumiri !... Unul m a r e d e tot. Un inspector !
Nu ! Tot îl ucid. Pentru că întîrzie AURELIA (eu aie ei) : Dacă e p r i n t r e
şi nu s-a ţinut d e cuvînt... La fel. oaspeţi, îl descopăr urgent. (Şi adu-
Noapte bună ! (Inchide telejonul.) nind cartonaşele eu numele invita-

48
www.cimec.ro
ţilor.) Drăgan, nu ! Se exclude, ca confundaţi. Trebuie să fie o altà
fiind violent, soheletic şi rece... Viespe, bătrînă... Vă aştept !
Munteanu— la fel, aflîndu-se. la sute AURELIA (imitînd-o) : „Aurélia Vies­
d e kilometri... pe, 19 ani, desenatoarea noastră..."
LETIŢIA : Or, tocmai acest Roşca, (Apoi, cu reproş.) Bine că nu i-ai
înţelegi, a primit sarcina să facă spus că sînt şi într-o bluză vernil...
pînă luni dimineaţă o expertize a LETIŢIA : De unde pînă unde ver­
proiectului nostru. Nu ţi se pare nil ? (într-adevăr, e de altà culoare.)
ciudat ? ! Zi, cu cine m-ai logodit ?
AURELIA : Cu nici unul ! Nu trebuia
AURELIA : Ar mai r ă m î n e Albu... să mă amesteci ! Te las fată bătrînă!
JSi, nu... Un romanţios ! LETIŢIA : Lasă-mă cum vrei tu... Dar
LETIŢIA : Asta in timp ce stimabilul adevărul e că, de cite ori vorbesc
nostru Horia Drăgan — exclude-1 cu Roşca, încerc nevoia de a cîş-
neapărat ! — a promis că va lăsa tiga timp, de a-i da cît mai multe
un exemplar al proiectului la direc- detalii, de a fi spirituală...
ţie şi, evident... a uitat ! Nu, trebuie AURELIA : Ei, ce să zic... dintr-un
n e a p ă r a t să-1 ucid... spirit în altul.
AURELIA : Cred că ajunge exclude- LETIŢIA : Penitru că imi-e teamă de el.
rea, Leta. Două sancţiuni sînt prea Mă inhiba !
mult. AURELIA (deconcertată) : Inhiba ?
LETIŢIA : Vorbesc de Roşca, Reli ! Adică t e urmăreşte, cum ar fi cra-
Voia să m ă întîlnesc cu el în oras iul de verde...
şi să-i aduc eu celé 17 planşe, schi- LETIŢIA : E un termen medical. O
ţele, totul... Asta la noua seara, pe paralizie a unui cenitru nervos.
ploaie, şi cînd aştept musafiri. AURELIA : Termina, Leto ! Ca tip...
AURELIA : Sau poate 'tot Munteanu ?... Ce, eu sînt medic ? !
O sută d e kilometri în plus, una LETIŢIA : E circumspect. Cu o ironie
în minus... în fond, fetele de azi... discrete...
LETIŢIA : P e n t r u că Roşca, înţelegi, AURELIA : Nu cînd vorbeste, dragâ.
a r fi v r u t să studieze proiectul încă Cînd tace ! Vreau sa zic, ca bar­
în oursul nopţii... Nu-i ajunge o du- bât...
minică... LETIŢIA : Patruzeci de ani... P a t r u -
AURELIA (disperată) : Leta, înnebu- zeci şi doi... Cu o privire rece, a-
nesc ! Eu te logodesc cu toţi trei ! tentă...
(Sună din nou telejonul.) AURELIA : Şi îţi évita privirea, cu-
LETIŢIA (la telefon) : Alo... da... V-am nosc. Cei mai periculoşi !
recunosout după voce... C u m ? Să t r e - LETIŢIA : Dimpotrivă ! Căutîndu-ţi
ceţi dv. să-1 luaţi ?... Nu... Nici un achii mereu, de parce te-ar sfredeli...
d e r a n j . Dar mă gîndeam... A m ezitat, AURELIA : Ei nu, că eşti demodată
cred, din cauza surprizei... De altfel. cu totul. Cum să t e sfredelească cu
dacă veniţi după nouă, o să ne cu- ochii ? Asta-i eel mult o impresie...
■noaşteţi p e toţi. Vreau să spun, pe Şi ochii nici nu sînt un criteriu.
toţi care a m lucrat la proiect. (Enu- Vivacitatea, da ! Febrilii, bunăoară,
merînd). P e Albu... Da, chiar Albu divorţează... Treizeci si unu la sută...
Mihai. E un băiat foarte bun... Scrie De asta 1-am şi scos pe Drăgan.
şi versuri... Nu, n-are alte vicii... Bonomii, dimpotrivă, rezistă... Nu
AURELIA (aparté, îşi continua calcu- ezi»ta ! Albu rămîne o şansă, serios !
lul) : „O bucură şi n-are alte vicii..." LETIŢIA : Eşti o nebună, Reli...
Să-i p u n e m lui Albu un plus. AURELIA : Nebună, eu ? ! Păi să-i
LETIŢIA : Şi p e Munteanu... Cum ? îl fi dus eu proiectul lui Roşca ! Şi
ştiţi şi p e Munteanu ? Noi îl numim «nu la noua — la douăsprezece noap-
„marele retras în ităeere"..., „marele tea. Pe ploaie torenţială ! Taifun !...
„eschi'mos*'... Nici nu i-1 desfăceam ! Nu ! N-apuca
AURELIA : „Retras"..., deci fără plus. el să-1 vadă... Uite asa îl luam :
Si „esehimos", pe deasupra... „Acest proiect, aceste saptesprezece
LETIŢIA : Pe Drăgan, da... Nu vi-1 mai planşe, dintre care douăsprezece în
recomand. tuş, sînt desenate de mine... Şi eu
AURELIA : Minus m a r e — e clar ! Se nu desenez mecanic, tovarăşe Roşca !
anulează direct ! Gîndesc... Plus intuiţia mea d e dese-
LETIŢIA : Şi să n-o uit pe Reli, adică natoare, şefă de promoţie, neîn-
Aurélia Viespe, desenatoarea noastră. curcată serios pînă la 19 ani cu nici
Nu. A r e numai 19 ani... Cum 93 ? O un bărbat... Ei bine, în numele în-

4 — Teatrul nr. 10 49
www.cimec.ro
crederii dumneavoastră necondiţio- un concert. Un recital de lieduri.
nate în anonima Aurelia Viespe, în (Pauză.) Spune-mi de ce 1-ai exclus
vîrstă d e nouăsprezece ani — ştiţi pe Drăgan ?
ce înseamnă nouăsprezece ani ? — AURELIA : Ca să se înveţe minte, de
semnaţi, vă rog, vizaţi-1, că-i su- aia ! Şi să nu mai fie rece, distant.
blim... Şi dacă da, încredere pentru Că-1 auzi vorbind şi parcă ar vorbi
înoredere, vă şi iubesc." din centrii ăia ai tăi, cum le spu­
LETIŢIA : C u m să-1 iubeşti ? ! neai că-ţi fac... te inhiba ! Şi mai dă-1
AURELIA : Ca p e un bun psiholog. încolo ! (Nerealizînd reacţia Letiţiei.)
omule, pe un om adevărat ! Şi nu Zi-mi de ăia doi, el cu ea... Mor să
iubire-iubire... Eu ziceam aşa, să-1 ştiu !
respect, să-1 admir. LETIŢIA : Se stimează. Şi stima între
LETIŢIA : Nu, Reli ! Roşca e un alt- oameni... Tu eşti foarte tînără, Reli...
fel d e om. N-are nimic din bărbaţii AURELIA : P e mine să mă stimeze
care ţi-au făcut ţie curte. mai puţin ! Sa mă adore, să mă
AURELIA : Mie ? (Dramă imensă.) Nu îmbrăţişeze ! Numai să pun eu mîna
mi-a făcut nici unul. Şi c u m mă pe u n u l din ăsta, şi-i fac un plan
văd cu negul ăsta pe obraz... Uită de muncă... îl distrug !
de suflet, tu ! Uită de rest ! LETIŢIA : Nu, Reli, nu-i de-ajuns. Şi
LETIŢIA : Roşca e foarte serios. asta a m înţeles-o mai ales la prima
foarte grav... E bătrîn ! noastră întîlnire în trei : eu, Roşca
AURELIA : Spuneai că a r e patruzeci- şi Drăgan.
patruzeci şi doi de ani. Or, tatăl meu AURELIA : Adică 1-ai luat şi pe Ho-
la ipatruzeci şi doi, dacă ite intere- ria. Dumnezeule ! Păi ăsta m ă scoate
sează... din sărite, p e mine, care a m nervi
de oţel... Desenez, acolo, o secţiune,
LETIŢIA : Sau poate nu-i bătrîn... Dar un fleac, şi el vine cu o riglă să mă
a m auzit d e el încă din timpul prac- vérifiée, dacă totu-i la scară. îi spun
ticilor mêle de vară, ca studentă, la că e. Nimic ! El verifică m a i départe...
Bicaz, la Borzeşti... Şi cei de acolo Şi p e urmă, chiar şi întîlnirile în
auziseră şi ei de Roşca, încă de pe trei, hai să vorbim cinstit... Asta
alte şantiere, mai vechi. înţelegi ? e un cinism, Leto dragă !
De omul acesta se aude d e aproape
douăzeci de ani. A fost peste tot, e LETIŢIA : Nici u n cinism... Lasă... Şi,
peste tot... la prima vedere, a fost întîlnirea cea
mai banală. Nu s-au spus lucruri
AURELIA : „... pe pămînt ca şi-n ce- neobişnuite, nu s-a întâmplat nimic
ruri." Devii mistică, tu, şi facem deosebit, şi totuşi a m simţit între
şi cultul ăla, c u m se numeşte, al el şi Horia o tensiune ciudată.
personalităţii lui Roşca ! AURELIA : Ei, ce-ţi s p u n e a m eu ? Nu
LETIŢIA : Iar acum, imaginează-ţi, ca trebuia să-1 iei !
şi cum a r fi aflat că noi trebuie să LETIŢIA : O evitare continua şi o su­
prezentăm un proiect — primul nos- pra veghere, ca şi c u m a r fi avut
t r u proiect —, a ajuns si-n minis­ între ei lucruri comune despre care
ter, inspector cu tehnica nouă. Ei, nu voiau să discute. Şi Roşca mi
ce mai zici ? s-a p a r u t p e n t r u p r i m a oară bătrîn,
AURELIA : Ba ! hărţuit, obosit parcă de toată a-
LETIŢIA : Ce ba ? ceastă tensiune interioară.
AURELIA : Pot să j u r că e însurat AURELIA : Şi Horia ?
d e la şaisprezece ani, din principia- LETIŢIA : Vorbea de o antipatie spon­
litate acerbă, şi a r e o nevastă urîtă. tané. Dar o antipatie care treptat
LETIŢIA : Frumoasă, Reli ! Şi nu nu- mi s-a transmis şi mie. Şi, d e fapt,
mai frumoasă, dar, c u m să-ţi spun ? nu o antipatie... O lipsă d e obiectivi-
inversul tău. tate, o teamă...
AURELIA : Inversul, da ? Află atunci, AURELIA : Spune-mi, Roşca nu-i cum-
l e rog, că a m dat şi probe la film. va u n tip asa, foarte înalt, solid,
Şi toţi regizorii, dacă ar fi fost des- cu un mers greoi ? N-a fost vineri
iepţi... dimineaţa la institut ?
LETIŢIA : Nu fizic, Reli. Invers ca fel LETIŢIA : Mi se p a r e că da...
d e a fi. Nu strigă, nu pretinde AURELIA : Atunci îl ştiu, el e r a ! Mi-a
nimic, nu bate din picior. recomandat să n u mai desenez în
AURELIA : Atunci îl înşeală... Ceva picioare, pentru că provoacâ o soli-
tot trebuie să facă ! citare a n u ştiu căror muşchi, care
L.ETIŢIA : E muziciană, Reli ! Drăgan se t r a n s m i t e la rîndul ei s p r e bazin.
spunea că a r fi ascultat-o odată la apoi spre braţe, s p r e încheieturi, spre

50
www.cimec.ro
falange... Şi m-a întrebat cîţi ani LETIŢIA : E şters !... Pînă oînd una
am. dintre idei, spre surpriza mea şi a
LETIŢIA : Nu era el ! lui Horia, a m descoperit că-i toemai
AURELIA : Ba da. Şi i-am spus : nouă- cea căutată d e noi. Şi Horia a spus...
zeci şi trei împliniţi. Merg pe nouă- AURELIA : Nu-1 amesteca pe Drăgan !
zeci şi patru. Ce, nu se vede ? Că Mă enervezi ! L-am exclus !
se apropiase Drăgan şi voia să stàe
neapărat ce discutăm. (Apoi, subit LETIŢIA : ... să plecăm la el pe şan-
aferată.) Dar ne mai trebuie un ta- tier, să-1 convingem să lucrăm îm-
câm, pentru Roşca... Măcar de for­ preună proiectul.
ma ! Să vadă că a m fi vrut să-1 AURELIA : Şi el, generos... Marele re-
oprim. tras în tăcere ! As fi putut să jur !
LETIŢIA : E liber al lui Munteanu. (Sugerează acceptarea.)
AURELIA : Cum liber ? LETIŢIA : A refuzat ! Spunea că ideile
LETIŢIA : Cum auzi. N-am vrut să sînt bunul poporului de cite ori sînt
vă spun dinainte ca va lipsi. Dar bune... aie autorului de cite ori sînt
d e acum e totuna. Citeste ! proaste. Şi timp d e doua ore, cît
AURELIA : O telegramă ! (Parcurgînd a m stat lîngă el, nena demonstrat
formularul ojerit de Letiţia.) „Cioc- din nou că ideii noastre — desi
niţi şi pentru mine. Stop. Un tră- făcusem unele calcule — îi mai lip-
dător forţat de împrejurări. Stop. Vă sea ceva... (Pe ultimele cuvinte, ne-
iubeşte, Munteanu !" (Apoi, dispera- observat de ele, a intrat inginerul
tă.) Letiţia ! Stop ! Asta înseamnă că Albu, treizeci-treizeci şi cinci de ani,
Munteanu nici într^un caz nu-ţi mai bine dispus, volubil, o sută de cu­
este logodnic... Pot să-1 şterg de pe vinte pe minut, si uneori peste.)
lista. Au rămas numai doi !
ALBU : Şi-i mai lipsea — fii cinstită,
LETIŢIA : Ai să răstorni farfuriile.
AURELIA : Ei bine, atunci pot să-ţi Letiţia — un fel d e nebunie con­
declar sus şi tare : dacă venea astă- crete, care s-o coboare pe p ă m î n t şi
seară aici, e r a m hotărîtă să mă în- s-o înaripeze... Asa cum poeţii îsi
drăgostesc de Munteanu. Pentru că transfigurează marile lor sentimen-
exista un al şaselea simţ care mi-a te în haina metaforelor incendiare.
spus-o, Letiţia. Şi m-as fi luptat şi Şi ideea aceasta a avut-o, din nefe-
eu tine, eu kilometrii, eu toţi. Deşi •ricire, Albu Mihai Leonard, inginer
nu 1-am văzut niciodată, d a r e al din greşeală, eu două n u m e mi ci,
meu, îmi place ! Adică îmi plac în u r m a unui obişnuit dezacord în-
ideile lui, cînd i le desenez... Au t r e părinţii subsemnatului, marna vi-
forţă, au neprevăzut... Şi laconismul 9Îndu-şi descendentul — poet, iar
acesta, simplitatea : „Vă iubeşte, tata — tenor... (Şi, în sfîrşit, înclinîn-
Munteanu !"... Fără să mă fi văzut ! du-se, într-o respiraţie mai largă.)
Şi fără să te întreb nici eu cum îngăduiţi-mi să salut în persoana
arată, dacă e însurat... dumneavoastră celé două generaţii
LETIŢIA : De la un şamtier la altul... de femei între care a m oscilat fără
Un fel d e Roşca mai tînăr. Cine să-1 speranţă şi fără să mă pot decide,
ia? în scurta mea existenţâ...
AURELIA : Şi fără să ştiu dacă m-ar LAETITIA : Albule !
iubi el. (Voîuntară.) L-aş constrînge ! AURELIA : Esti plioticos !
L-aş obliga, 1-aş omorî... Numai LETIŢIA : Vorbeşti ca o morişcă !
zi-mi că-i frumos ! AURELIA : Te uiţi nu ştiu unde, în
tavan... Femeile trebuie privite în
LETITIA : L-am văzut acum cincd ani faţă!
prima oară. De fapt, n - a m apucat LETIŢIA : Şi vorbeste-i, te rog, Aure-
bine să-1 văd. Avea o hîrtie în faţă,
un creion şi o mie de idei, care de liei, de Alexe Munteanu. I se în-
care mai năstruşnice, toate foarte chină. S-a îndrăgostit d e el !
cuminţi, după el... Şi mîna nu avea ALBU : Urale, atunci, şi petarde ! Pen­
cînd să schiţeze, ideile veneau une!? tru că acest om, stimată desenatoare
peste alitele, se îngrămădeau... Aurélia Viespe, are într-însul virusul
AURELIA : Ah, e frumos ! geniului... Desi l-am văzut rar, a-
pix>ape nu i-am vorbit, d a r îi citesc
LETIŢIA : Iar pe urmă a început să-mi comunicările ştiinţifice şi scrisorile...
scrie la institut şi acasă... Tot eu Omul acesta — ultralaconic — face
idei... adevărată poezie modernă p e înţe-
AURELIA : Letiţia, te rog. Munteanu lesul marilor mase. E un generos.
e şters de pe listă !

51
www.cimec.ro
S-ar putea créa trei institute care ALBU : R ă b d a r e ! Simţeam că mă
să-i dezvolte ideile. Şi, ascultaţi la cheamă ceva... Şi, într-adevăr, în ho-
mine, dacă se va înfiinţa într-o zi lul institutului, în semiîntuneric, în
un minister al ideilor publiée... faţa unui portar incapabil să a p r e -
AURELIA : Ah, simţeam că trebuie cieze frumosul — ma aştepta chiar
să-1 iubesc... ea.
ALBU : ... devii soţie d e ministru ! LETIŢIA : Care „ea" ?
AURELIA : Iar eu a m să-1 informez AURELIA : O „ea"... Inventează ! Toţi
cum vorbeai despre el. Te va lua soriitorii inventează o „ea"...
secretar. LETIŢIA : I-ai vorbit ? Spune d r e p t !
LETIŢIA : Aurelia, jigneşti un m a r e ALBU : „Domnişoară — sau poate nu
poet ! i-am spus domnişoară, nu-mi a m i n -
ALBU : M a r e — nu ! N - a m susţinut tesc — chiar dacă n-aş avea memorie
niciodată. Aprecierile acestea o să vizuală şi chiar dacă n-aş fi urcat
le aducă timpul... Dar dacă nu mă şi coborît aceste scări de 1564 de
înscriam la politehnică şi nu-mi dis- ori, exact anul naşterii lui Galileu
ciplinam fantezia prin toate teore- şi al lui Shakespeare, tot aş fi în-
mele lui iBuler şi legile lui Kirchoff teles că prezenta dumneavoastră aici
— asta a fost d r a m a mea ! — aş nu poate fi decît un m a r e mira col
fi intrat în manualele şcolare, la şi simbolul renaşterii mêle literare..."
scriitorii contemporani în viaţă, iar AURELIA : Şi ea ?
viitorii dumneavoastră copii, aflînd
despre mine, a r fi spus... ALBU : Nu mă î n t r e r u p e ! „Fetele ce-
lor de aici — continuu eu — poartă
LETIŢIA : încetează odată eu vorbă- însemnul efortului creator, al cău-
ria ! Mă obosesti, Albule ! tării înverşunate, şi le stimez... P e
AURELIA : Şi eu plimbatul ! cînd dumneavoastră, dimpotrivă, a-
ALBU : Dostoïevski mesura kilometri, veti însemnul inspiraţiei muzelor —
Hemingway scria în picioare... Dar şi vă stimez înzecit ! I n s t r u m e n t e ,
să nu uit... în prezenta dumneavoastră, a r oînta
singure, iar eu — pentru prima oară
AURELIA : Scoate-ţi m ă c a r pardesiul, inginer şi poet eu viziunea anului
că Ti-or fi scris îmbrăcaţi ! 10 000 — aş fi în stare să pun bazele
ALBU : Ara zis să ascul'taţi ! Astă- unui nou sistem de comunicare în-
seară, an j u r u l orelcr 8,30, aflîndu- tre oameni, p e prezumtii şi antici-
mă în institut şi în prapriul meu pări afective ! Iar asteptarea care se
birou... citeşte în această clipă pe fata dum-
LETIŢIA : La institut ? Tu eşti nebun... neavoastră..."
La 8.30 ? AURELIA : Eu chemam militianul !
ALBU : Prins fiind în frigurile crea- ALBU : Ea, nu... Mi-a spus că a m in­
ţiei şi ajungînd la momentul m a x i m tuit cît se poate de bine, şi că
de concentrare — ah ! ce poveste de într-adevăr astepta. „Pe mine !" —
dragoste ! sublima ! diafană ! —, cine a m strigat eu. Ea : „Nu..." Şi vrea
credeţi că intră p e uşă ? sa-mi spună p e cine. Dar n-am lă-
AURELIA : Femeia d e serviciu. sat-o, am păirăsit în fugă clădirea,
a m c u m p ă r a t un buchet de garoafe,
LETIŢIA : Un hoţ. i 1-am a d u s şi a m asigurat-o că nu-i
AURELIA : Un pompier. cer niei o favoare, nici o întîlnire, şi
LETIŢIA : O verişoară din provincie... nici măcar n u vreau să stiu cine e...
ALBU : Nicolae Rosca, domnilor ! Important p e n t r u mine, şi decisiv,
Roşca în persoană ! e că asemenea oameni exista !
LETIŢIA (surprinsă) : Acum o j u m à - LETIŢIA (nu fără admiraţie) : Esti un
tate d e oră ? nebun, Albule !
ALBU : Exact ! Şi ce mai încolo şi-ii- ALBU (scoţînd un buchet de garoaje
coace îmi cere proiectul. „N-am !" şi oferindu-i-l) : Ca să iubiţi nebunii,
„lEşti coautor !" „Tot n-am..." Si-i vă rog ! (Apoi, Aureliei.) Iar drama
spun că singurele copii sînt la tine, mea, ca să nu mai rîdeti de mine, e
îi idau n u m ă r u l d e telefon şi, smuls că-mi consum singur literatura, adică
definitiv d e s u b iimperiul muzelor, mi-o trăiesc... Nerămînîndu-mi, în
îmi iau pardesiul şi plec. rest, decît să mă complac în a fi
LETIŢIA : Lăsîndu-1 singur în birou ? un obişnuit şi foarte cuminte inginer.
Dar politeţea ta, A l b u l e ? LETIŢIA : Femeia din holul institutu­
AURELIA : Şi mai voiai să ajungi sori- lui, dacă t e interesează, deşteptule,
itor... îl aştepta pe Roşca, şi e într-adevăr

www.cimec.ro
muzieiană. Ce splendide garoafe !... mineaţă în munţi ; sa vă încredinţez
E r a soţia lui. toa'te tainele iubitului dumneavoastrâ
ALBU (alarmât) : P e Roşca ? (Conce- Alexe Munteanu — eroul unuia din
siv.) Lui îi tree eu vederea... viitoarele mêle romane... Sau să re-
LETIŢIA (hotărîtă să-l sperie) : Şi da- n u n ţ ă m la toate aceste extravagante
că-i povesteşte cum te-ai p u r t a t eu désuète, pentru o friptură în sînge,
ea — mă îngrozesc ! (Conwnsă de la miraculoasa bodegă din colţul aces-
contrariul, amuzîndu-se.) Ne va res- tei străzi, denumită, prin nu ştiu care
pinge proiectul ! caipriciu, „Paring" — bodega, nu stra-
ALBU : Mă va inţelege. Soţul unei da ! — unde sînt hotărît, de altfel,
asemenea femei trebuie să înţeleagă să vă aştept pînă la orele 22.00...
orice... Chiar şi poezia ! Iar pen­ (Aceleaşi, fără Albu.)
tru cinstea lui Roşca, pentru exacti-
tatea aprecierilor lui — ca şi pen­ AURÈLIA : Ei nu, că ăsta mă in-
tru farmecul unei astfel d e femei trece !
din anul 10 000 — garantez ! LETIŢIA : Zi că te-a fermecat şi eşti
LETIŢIA : Tu ai fi în stare să garan- gata să fugi după el chiar şi în
tezi pînă şi p e n t r u tine. Tu nu vezi pantofi Louis XV.
decît oameni cinstiţi ! AURELIA : Eu, după el ? (învingînd
ALBU : Şi mă mîndresc. Ar trebui sa un regret.) Noi sîntem construiţi pe
mi se acorde un premiu ! baza aceloraşi motoare eu explozie
LETIŢIA : Ai să stai lîngă Reli. interna : ţipăm, glumim, a r u n c ă m lu-
ALBU : Oricît a r fi d e dureros... asta mea în aer, susţinem că dragostea
nu ! a mûrit... şi iubim. Pentru că Albu
LETIŢIA : Cum, n u ? al tau — şi tu s-ar fi cuvenit să o
ALBU : Nu rămîn... P e n t r u că n-am ştii — e un îndrăgostit.
venit, vă rog să mă credeţi, decît LETIŢIA : Albu, şi îndrăgostit ! (E
pentru a vă explica de ce nu pot gata să rîdă.) Un inginer excelent,
să rărnîn. recunosc, un matematician de prim
LETIŢIA : Prea tîrziu. Ai promis ! rang — o confirm ; un uriaş cal de
ALBU : Fără să mă gîndesc... Dar pe- tracţiune trăgînd douăzeci şi patru
trecerea de astă-seară n-ar însemna de ore din douăzeci şi patru... şi fărâ
pentru mine decît un eşec. Nu ma de care n-am fi dus niciodată la ca-
priviţi aşa... Nu glumesc ! Totdeauna păt proiectul... Dar îndrăgostit, Albu...
a m visât că p r i m a petrecere de Asta nu !
acest fel mi-o va prilejui apariţia AURELIA : Ca un prost... Şi un ro­
unui volum. Inginerul a avut însă mantic ! Un romantic puţin démodât,
mai multă perseverenţă... scriitorul, cum o zicea chiar el, sau un scriitor
cred, prea puţină. Mă bucur deci de pe timpuri...
pentru voi, pentru proieot — ştiu LETIŢIA : Un scriitor din care nu vei
că m ă veţi menţine coautor chiar citi niciodată nimic ! Pentru că e
şi împotriva voinţei mêle. Dar nu- un scriitor oral ! îşi povesteşte subi-
mi cereţi să-mi sărbătoresc alături eetele de atîtea ori încît, în faţa
de voi, toastînd, amărăciunea... Dar foii albe de hîrtie, efortul îi va
asta-i de-acum literature proastă... părea inutil şi va fi secătuit...
Iar pe dumneavoastră (lui ReTî), AURELIA : ... Şi care te iubeşte !
pentru că n-aş dori să vă închipuiţi LETIŢIA : Tu vezi numai iubire.
că nu mi-ar fi plăcut să vă ţin AURELIA : Aşa cum Albu vede nu-
companie... îngăduiţi-mi să vă propun mai oameni cinstiţi. Şi ml s-ar cu-
să-i părăsiţi pe aceşti bătrîni. în- veni si mie un premiu... Dar te iu-
drăgostiţi de străluciirea primului beşte, Letiţia ! Iar mai înainte...
lor proiect, în care nu întrevăd decît LETIŢIA : Eşti demodată şi tu !
sîmburele altor o mie, la fel de AURELIA : ... Te vedea numai p e tinp,
strălucitoare — şi să vă rog să mă îţi vorbea numai tie, a fost in stare
însoţiţi... să inventeze o întreagă poveste ab-
LETIŢIA : Reli, nu-1 asculta ! Te va surdă ca să-ti poată oferi un buchet
duce pe drumuri greşite. de garoafe...
ALBU : ... Dispus fiind să vă vorbesc LETIŢIA (necrezlnd nici acum) : Al­
toată noaptea, p e străzi, despre ma- bu — îndrăgostit !
rele erou dostoievskian, Mîşkin ; să AURELIA : ... Şi va trebui să-1 şterg,
vă demonstrez teorema lui Taylor oricît îmi p a r e de rău, de pe lista
în restaurantul gării, deschis pînâ logodnicilor tâi.
în zori, să vă urc în aoceleratul LETIŢIA : Chiar te şi rog să-1 ştergi.
214, la 23.52, pentru a fi mîine di- AURELIA : Nemairămînînd decît unul

53
www.cimec.ro
— şi acela, spre disperarea mea, Ho­ AURELIA : Aţi şi venit... Ce bine !
ria Drăgan. (începe să se îmbrace Mă şi ântrebam cui să solicit un
ca pentru plecare.) sfat.
LETIŢIA : Ce faci ? ROŞCA (intrînd) : Probabil, cum se
AURELIA : Nimic. A m fost invitatâ schimbă o siguranţă... Calm şi atent I
să asaltez „Parîngul" şi mă pregâ- AURELIA : Un sfat vital. (E gâta să
tesc să accept. se răstoarne eu scaunul.)
LETIŢIA : Reli, încui uşa j ROŞCA : ... Cum să-ţi păstrezi echi-
AURELIA : Rugîndu-te doar să nu te libruL
superi pentru tot ce ţi-am spus des- AURELIA (şi-a revenit) : De perspec­
p r e Horia... Pentru că ţi-am spus tive !
lucruri urîte. (Subit, camera a ra­ ROŞCA : Agitîndu-te cît mai puţin.
mas în întuneric.) Ce s-a întîmplat ? AURELIA : Mai grav : între a continua
LETIŢIA : Nu ştiu... Cred că o sigu- să desenezi în picioare şi a esca­
ranţă, ceva... (Speriată şi ea.) Dar lada noaptea un m u n t e — pun două
nu vreau să pleci, înţelege ! (La lu- fire, mai bine ! — ce vi se p a r e cel
mina unui chibrit şi apoi a unei lan­ mai puţin indicat ?
terne se îndreaptă amîndouă spre ROŞCA : Amestecul unui om dinafară.
tabîoul de siguranţă din vestiar.) (îşi scoate haina de ploaie.) Cred
Exact ce-mi lipsea... Să mor curen- că ajunge şi un fir.
tată. AURELIA : Şi dacă aţi fi avut, să zi-
AURELIA : Las' c-o repar eu... Rezist cem, o fată de vîrsta mea ?
la orice tensiune ! (Urcîndu-se pe un ROŞCA : As fi fo9t un >tatà démodât
scaun.) Parcă a r fi ştrut că sînt foarte şi conservator.
grăbită... S-a stins ca sa nu pot ple- AURELIA : Visul meu !
ca. (5e amuză.) Doi douăzeci... Des­ ROŞCA : Şi ţi-as fi recomandat... (ur-
tin ul ! măreşte mişcările Aureliei, atent în-
sa la usa de la intrare) să nu te
LETIŢIA (în timp ce Aurélia va de-, mai urci p e scaun... să porţi fusrte
şuruba siguranţa) : Să fii foarte a- mai lungi...
•tentă ! AURELIA (indignată) : Ce-aţi spus ?
AURELIA (jucind degajarea) : Mun- ROŞCA : ... Şi să pui mai puţine în-
teanu nu mai vine... (Agitîndu-se ex- trebări. (5e apropie de aceeaşi uşă de
cesiv.) Aici trebuie forţă, nu glumă ! la intrare, pe care o va redeschide
... Albu se va încurca şi el în „Pa­ larg, ca în aşteptarea cuiva.) îndrăz-
rîngul" lui pînă la ora închiderii... neşte ! (In prag, la lumina lanternei,
— dă-mi liţa ! — iar desenatoarea un bărbat de 32—35 de ani, foarte
proiectului, în lipsa a doi titulari... surprins de a-i fi fost anticipată pre-
totu-i să nu te enervezi ! — va zenţa.) Intră, tovarăşe Horia Dră-
oferi celor doi îndrăgostiţi o seară în gan !
doi... (Se aud bătăi în uşă.) A şi AURELIA : Ca-n filme ! (Şi pentru că
venit ! (Gest spre siguranţă.) Poate să în acelaşi moment se va stinge eu
n-o mai repar ? (Letiţia deschide usa totul lumina.) Cred că le-am a r s p e
vestiarului ; în prag, un om de 40— toate!
42 de ani.)
LETIŢIA (surprinsă) : Tovarăşul Roşca! CORTINA

T A B L O U L 2

Acţiunea în continuare, la interval de HORIA (iritare evidenta) : Iar cel care


minute. In scena, din nou în lumină îţi deschide e omul pe care te-ai fi
(siguranţele au fost reparate) : Nico- asteptat cel mai puţin să-1 -revezi...
lae Roşca, Horia Drăgan, iar peste pu- ROŞCA : ... la lumina unei lanterne.
tin — Letiţia Dinu. HORIA : Arderea siguranţei e un loto,
... ţine d e întîmplare... aş putea să
HORIA : T e apropii d e o usa, nu apuci admit. Dar în situaţia mea...
nici măcar să apeşi pe butonul so- ROŞCA : Cred că as ta ar fi fost idea-
neriei şi uşa ţi se deschide... lul... Să nu ceri explicaţii. J u c ă -
ROŞCA : Ca la o comandă secretă... torii la loto nu cer.
(Nu fără ironie.) Ciudat ! HORIA : Aş fi préférât să înţeleg...

54
www.cimec.ro
ROŞCA : Te-am zărit intrînd în holul HORIA : Şi a m mai băut, e adevărat,
clădirii, în timp ce ascensorul în şi eu Albu, tot pentru proiect, în
care mă aflam începuse să urce, a m urmă eu un sfert de oră, cînd por-
aproximat timpul d e coborîre, timpul nea de aici spre „Paring". (Se amu-
următoarei urcări... ză singur, bine dispus.) Şi a treia
HORIA : Cam poliţist... îmi displace oară, chiar dacă n-aş fi superstiţios,
lovitura de teatru. pentru acelaşi proiect, e p r e a mult...
LETIŢIA : Mai bine 1-ai fi convins p e
ROŞCA : Şi mie... (Tonul discuţiei.) Nu Albu să se întoarca.
•mai puţin. HORIA : Sà-1 fi întors ? D a r eu, daţi-
HORIA : Mai ales cînd eel care îmi mi voie, sînt toemai eel care a con­
deschide usa... t r i b u a în mod hotărîtor la această
ROŞCA (preluînd) : Sînt eu, Nicolae întîlnire restrînsă, în trei. Şi m-am
Roşca. Mă a ş t e p t a m ! bucurat, deşi...
HORIA : ... întîlnirea neavînd loc în- LETIŢIA : P o a t e ai dori să te cred ?!
tr-o locuinţă oarecare, ci a Leti- HORIA : O visasem în doi...
ţiei ! LETIŢIA : Petrecerea a fost stabilité
de mine. Cum să contribui ? La ce ?
ROŞCA : Nici într-o seară oarecare. HORIA : Aş fi p u t u t să încerc s-o
HORIA : Eşti deci la curent. Ai aflat amîn pentru mîine... Şi n - a m încer­
si d e t e r m i n a r e a proiectului. cat, deşi e r a m informat (ridică te-
ROSCA : A m fost însărcinat să-1 véri­ legrama lui Munteanu) de intrarea
fie. în probe...
HORIA : Dumneata ? (Pauză lungă.) Ai LETIŢIA : Abia acum ai aflat.
fi p u t u t să refuzi... HORIA : Şi n - a m încercat nici sa-1 în-
ROSCA : Am încercat. A insistât însà torc pe Albu din drum, dezminţim-
p r e a mult direotorul uzinei, iCa- du-i teoria eşecului...
trina. LETIŢIA : Asta-i urît !
HORIA : Deci, d u m n e a t a ? (Suprave- HORIA : A m contât chiar şi p e aver-
gherea continua.) siunea Aureliei Viespe, acest puştiu-
ROŞCA : Chiar eu. Nu s-ar spune câ lache grozav de amuzant, pe care
pari îneîntat. 1-am iritat cît a m p u t u t în ultimele
HORIA : Ba da... Mă bucur... Mă zile, de cînd m - a m întors în insti­
buouir chiar foairte m u l t ! (Intră Le- tut... Şi singurul lucru, în sfîrşit, p e
tiţia.) Ai ui-tat, Letiţia, să-mi spui care nu-1 p u t e a m prevedea, a fost
lucrul cel mai de seamă... Nu eşti arderea siguranţei, soneria defectă...
o gazdă atentă \ şi atenţia lui Nicolae Roşca în a-mi
LETIŢIA : Reli a r e un milion de se­ deschide usa. De unde, poate, pri-
crete. M-a obligat s-o conduc. mul moment de surpriză şi iritare.
HORIA : Şi n-ai u m p l u t nici paharele... LETIŢIA : Inventezi !
(Le umple el ; toastînd.) P e n t r u sea- HORIA : Deloc ! (Apoi, spre Roşca.)
r a de azi... pentru oaspetele nostru... Numai că, în locul dumitale, nu
şi p e n t r u stabilirea exacte a timpului m-aş fi s t r ă d u i t chiar atît d e mult
de u r c a r e şi coborîre ! să obţin verificarea proiectului.
LETIŢIA : P e n t r u ca să nu mai în- ROŞCA : Asta cred.
cepeţi eu obişnuitele voastre tăceri şi
ironii. HORIA : N-as fi exagérât nici în
ROŞCA : Iar eu — dacă dumneavoas- efortul d e a-1 obţine încă în astă
tră aţi uitat — pentru proiect ! seară...
LETIŢIA : Nu, n-am uitat. Aş fi fo- ROŞCA : Catrina a insistât să termin
losit însă cuvinte mari : p e n t r u acest verificarea pînă luni dimineaţa.
prim pas, pentru această bucurie HORIA : ... Preferînd, în ultima instan­
imensă... Nu. n-aş fi ştiut să sipun te, cred, şi un surplus de sinceri-
atît d e simplu ca dumneata : pen­ tate.
tru proiect !
ROSCA : Cu care a m să fiu de acord.
HORIA : Iar eu n-am îndrăznit. dintr- (Pauză lungă.) Şi-am să fac primul
o superstiţie : a m făcut imprudenţa pas : nu a m venit aici pentru pro­
să mai beau o data, şi tot pentru iect... cît pentru proiectanţi !
proiect, eu acest insuportabil Ca-
trina... care m-a informat, printre HORIA : Şi mai aies p e n t r u a stabili
al tele, că a încredinţat verificarea care-i contribuţia exacte a lui Ho-
proiectului unui bun specialist — ria Drăgan !
nu mi-a spus numele... DETIŢIA : Deci, o nouă discuţie... Vă
LETIŢIA : Zi c-ai băut p r e a mult ! interzic !

55
www.cimec.ro
HORIA : Ultima, Letiţia. Mâ angaje/ HORIA : ïncerc să-1 apăr, Letiţia.
solemn ! LETIŢIA : Faţă de cine ?
LETIŢIA (privire spre Roşca) : Vreau ROŞCA : Rămăsesem la A x m t e Drâ-
un angajament reciproc. gan...
ROŞCA : In orice caz, ultdma pe acest HORIA : Da, la Axinte, un muncitor
ton. oarecare — oricît vi s-ar părea de
HORIA : S-ar părea că unul din noi ciudată această biografie nocturnâ
îşi asumă un rise. —, care a căzut în '44 ... Şi a căzut
ROŞCA : A m să te ajut să pierzi cît — relatare cu totul nepotrivită în
mai puţin. seara unei petreceri — pentru că a
HORIA : Ei bine, atunci să ne întoar- făcut imprudenţa să aducă în casă
cem la contribuţia exactă a lui Ho- un om rănit, urmărit de poliţie, de
ria Drăgan la proiect ... (Derulează a cărui cinste, în marea lui nai-
o planşă.) Ceea ce, la p r i m a vedere. vitate, nu se îndoia... dar care, în
ar însuma sectoral B, linia de ali- mod ciudat — foarte ciudat, nu-i asa
mentare automata a agregatelor. tovarăşe Roşca ? —, a r ă m a s liber
(Rulează din nou planşa.) Dar, pre- tocmai atunci cînd Axinte Drăgan.
cizez, numai la prima vedere. Şi d e n u n ţ a t nu se ştie de cine — din
asta pentru că, lucrînd la proiect, nou foarte ciudat ! — a căzut. Dar
Horia Drăgan a realizat un lucru asta, nu-i asa ? — nu mai e légat de
eu mult mai important. proiect.
ROŞCA : îl aşteptam. LETIŢIA : Nu mi-ai spus niciodată !
HORIA (persiflant) : A reusit să se în- HORIA : P e n t r u că n-am v r a t să ştii
vingă pe sine... (Apoi, regretînd persi- că ani de zile a m cunoscut d r a m a
flarea şi autoaprecierea.) Adică nu, unei penibile infirmităţi sufleteşti. A-
exagérez ! A încercat ! Dar e o po- ceea d e a fi fost crescut de nişte
veste prea lungă ! Şi s-ar putea (Le- ruJde lîndepărtate şi obtuze, care
tiţiei) să-ţi strie puţin seara de azi. mi^au répétât zi şi moapte, eu înver-
LETIŢIA : Numai să încerci ! şunare, că oamenii sînt răi, în stare
HORIA : Nu-i după voia noastră, Le- sa se mănînce de vii... Că încrederea
tiţia... I-am făcut o promisiune lui în cel d e alături de tine echivalează
Roşca : să-i demonstrez exact con- cu sinuciderea şi că aşa i s-a cuvenit
tribuţia mea... * de d r e p t lui Axinte Drăgan — să
LETIŢIA : O să-ţi ridicăm o statuie ! moară ! Pentru că nu s-a mulţumit
HORIA : Nu-ţi cer... Şi nu ride, pen­ să-şi ducă crucea lui omenească.
tru câ nu toţi a m avut norocul dar s-a încumetat să mai poarte şi
Letiţiei Dinu, care în '44 mai era o o a doua, a nu ştiu cărui ideal...
puştancă... Nici pe cel al lui Catri- (Amuzat.) Dar astea nu mai sînt cu-
na, activist de partid. trecut prin vintele mele, vă daţi seama, ci ale
focul unor mari încercări. Nici al lui Albu, singurul om căruia m-am
entuziastului Alexe Munteanu, con­ hotărît cîndva să-i destăinui... Şi el,
struit dintr-o fibră spéciale, ultra- fireşte, tinde a fi scriitor. (Lui Roş-
rezistent la efort... Nici norocul lui ca.) Nu pari prea bine dispus. S-ar
Albu Mihai, care, sacrificîndu-şi pa- părea că nu-ţi place...
siunea şi răspunzînd unei sarcdni ROŞCA : Prea multă biografie... şi p u -
imediate, pornea să studieze motoa- tin prea patetic. (Pauzà.) Ai fi pu­
rele eu explozie interna. Aceeaşi ge­ tut sa te smulgi.
n e r a t e a mai cuprins şi oameni ca HORIA : Asta a m şi încercat. Şi în
Nicolae Roşca... 1947, cînd abia aveam şaisprezece
ROŞCA : De el nu te îngriji. ani, a m sosit pe şantierul de la Sal-
HORIA : ... Ori ca Horia Drăgan. va... Iar comandantul brigăzii, ţi-1
LETIŢIA : Care pe atunci era foarte aminteşti, tovarăşe Roşca ?
„bătrîn"... ROŞCA (se privesc lung) : Mi-1 amin-
HORIA : Nu era, n-avea nici el mai tesc.
mult de 12 ani, şi a r fi putut sa HORIA : Dar asta nu mai are impor­
aibă viaţa liniştită şi lipsită de fră- tante. Au trecut ani... Şi a m fost
mîntări a Letiţiei. Mai ales că Axinte şi eu pe şantiere, ca Munteanu, ca
Drăgan, tatăl meu, s-a n u m ă r a t şi Albu, ca Rosca. Dar pentru mine
el p r i n t r e cei care, asemeni lui Ca- anii aoestia au însemnat nu numai
trina, au trecut prin focul unor mari ani de constracţie...
încercări. LETIŢIA : Eşti prea grav, Horia !
LETIŢIA : Dar nu înţeleg legătura eu HORIA : ... ci şi de r e c o n s t r u c t in­
seara d e azi, eu proiectul ?! terna, subiectivă, a mea !

56
www.cimec.ro
LETIŢIA : P e 'tine, băutura te face trebuia să fie a steaguiui alb —, va
grav... Nu-mi placi ! fi a disputei, a marii confruntări.
HORIA : Şi a trebuit să mai anihilez ROŞCA : O aştept. Pentru asta — sau
şi otrava neîncrederii vechi, reani- poate şi p e n t r u asta — mă aflu
mată la fiecare lovitură nedreaptă, aici.
la fiecare eşec... P e n t r u că încrede- HORIA : Atunci a m să-ţi propun, ca
rea în cei din j u r ţi-o recapeţi re- început, sa ne amintim de prima
căpătînd încrederea in tine. Iar pro­ noastră întîinire, din '47, la Salva...
iectul acesta, cei aproape doi ani in- Dumneata erai comandantul briga-
vestiţi în aceste desene şi calcule ne- zii a Ill-a...
sfîrsite — lasă-mă să fiu grav... ROŞCA : Da, eu.
LETIŢIA : Şi v-aţi recunoscut ? V-aţi
LETIŢIA : Ei, hai, mai bea puţin. vorbit ?
HORIA : ... au însemnat pentru mine ROŞCA : Eu, nu. îl văzusem pe Horia
mai m u l t decît un proiect ! o singură data, pe cînd avea 12 sau
LETIŢIA : Atunci, seara de azi a r tre- 13 ani. Crescuse între timp.
bui sărbătorită înzecit. (Ridică paha- HORIA : Eu însă, da. încă din primul
rul.) P e n t r u proiect ! moment.
HORIA : Nu încă. Proiectul mai tre- LETIŢIA : De ce nu 1-ai întrebat ?
buie verificat d e Nicolae Roşca. HORIA : Ce să-1 întreb ? Ce să aflu ?
ROŞCA : Mă pot dezice. Nu e r a m decît un puşti oarecare.
HORIA : Tardiv... Iar cît îl priveşte nimerit cine ştie cum pe şantier...
pe omul acela, pe care Axinte Dră- Sancţionat mereu pentru indiscipli­
gan 1-a adăpostit în ianuarie '44 şi na... Zgomotos în afară şi timorat
care, în mod ciudat, a r ă m a s liber în sine...
cînd A x i n t e Drăgan a fost ridicat, ROŞCA : Să trecem la urmatoarea în­
şi pe care 1-am u r m ă r i t îndelung, tîinire, din '53, cînd aveai douâzeci
ca un Hamlet m o d e m , în dorinţa si unu de ani.
unei cumplite răzbunări, nu numai HORIA : Exact. Şi devenisem — viaţa
pentru trădarea în sine, ci şi pen­ nu-i lipsită de haz — colegi de
tru u r m ă r i l e ei... facultate.
ROŞCA : Omul acela... a m fost eu ! LETIŢIA : Dar n u se poate ! Dife-
LETIŢIA : Cum, d u m n e a t a ? renţa de vîrstă d i n t r e voi...
ROŞCA : Eu, Nicolae Roşca. Si acesta ROŞCA : Eu a m început mai tîrziu
este secretul mereu ascuns al rela- facultatea. La 29 de ani.
ţiilor dintre noi. Al vesnicei tensiuni. HORIA : Iar vîrsta, seriozitatea, pres-
Al acestei rememorări, poate puţin tigiul anilor de şantier i-au conferit
prea patetice... Şi al obositoarei în- tovarăşului Roşca autoritatea de a-1
trebări, niciodată formulate : a tră- judeca din nou pe Horia Drăgan.
dat oare Nicolae Rosca, sau nu ? Şi Atunci, în '53, ai înţeles, în sfîrşit,
te întreb, Horia Drăgan : eşti con­ cine sînt.
vins c-am t r ă d a t ? ROŞCA : A m înţeles că ai vrut să-ţi
HORIA : Nu mă a s t e p t a m la o în- acoperi comportamentul, indisciplina
trebare directe. Ca un bun jucător şi spiritul, hai să-i spunem meschin,
însă, ai hotărît să anticipezi creîn- prin numele lui Axinte Drăgan.
du-ţi atuul celui care joacă eu car- HORIA : Mai simplu : a m vrut să ma
tea pe faţă şi al celui n e d r e p t ă ţ i t fac înţeles : că a m fost înrăit... Cà
Dar ai greşit. Pentru Letiţia ai a r u n - am trecut printr-o drama...
cat a t u u l puţin cam prea devreme, ROŞCA : Ai fi p u t u t să ma acuzi.
nici nu şi-a revenit din surpriză, iar HORIA : N-aveam nici un fel de date
p e n t r u mine eu atît mai mult : pen­ precise. Sau nu le aveam eu. Şi
tru că eu te-am bănuit, e drept, dar nu le voi avea niciodatà.. Dar în-
n-am avut niciodată siguranţa de- yăţasem un lucru : că aruncîndu-ţi
pli nă că dumneata ai fost cei adă- în faţă numele, a r u n c şi bănuiala...
postit de tatăl meu. Şi mă pregăteam Bănuiala care poate plana asupra
să închid definitiv acest capitol... Au cuiva ... bănuiala — cea mai cum-
şi trecut prea mulţi ani. Dar pre- plită armă.
zenţa dumitale aici. dorinţa mai LETIŢIA (lui Roşca) : De ce nu i-ai
mult decît surprinzătoare de a ve- spus dumneata : „Omul acela sînt
rifica proiectul şi recunoaşterea de eu !" ?
acum cîteva clipe au schimbat ceva ROŞCA : Ar fi trebuit să-mi treacă
esenţial. Sună a provocare. Şi seara prin minte că m-a putut bănui... Ş;
de astăzi, a proiectului — seara care nevinovat, neacuzat de nimeni. ne-

57
www.cimec.ro
bănuind acuzaţia — cum aş fi pu- ROŞCA : După aproape o oră de aştep-
tut să mă apăr ? Ce-^aş fi putut sa-i tare în incinta comisariatului, am
spun ? fost chemaţi, unul cîte unul, în bi-
HORIA : De data asta ai jucat exce- roul unui ofiţer, plictisit, se pare, de
lent Şi ai echilibrat dezavantajul timipul pe care avea să-1 piardă eu
de la începutul partidei. noi. Primul am intrat eu. Aveam
actele în ordine şi mi-a dat un bi­
ROSCA : Eu nu fac nici un joo. N-aai let de libéra trecere. Următorul a
făcut niciodată. Şi nu m-am apărat, fost chemat comerciantul. în momen-
nu m-am dezvinovăţit. Peitru câ >tul acela, însă, necunoscutul, rămas
simplul fapt că am fast în casă singur eu mine, mi s-a adresat. Pen­
eu Axinte Drăgan, el fiind arestat tru el, biletul meu ar fi însemnat
şi eu — nu, nu înseamnă nimie ! rămînerea în libertate, salvaiea. re-
HORIA : Te-ai interesat totuşi de mine, vederea familiei. Discuţia eu ofiţe-
îndeaproape ! rul, dimpotrivă, arestarea, trimiterea
ROSCA : Era o datorie firească. Aveam pe front Riscul, pentru mme, exis­
şi o răspundere. ta... Dar era un rise relativ. Aş fi
HORIA : Sau poate remuşcărî, singu- putut să afirm că mi-a luat biletul
rul sentiment real, cum spune unul eu forţa... Că 1-am pierdut... Că mi-1
dintre prietenii mei... Deşi, fireste, ceruse să-1 vadă.. Eram, în fond, re­
chiar dacă ai avut remuşcări, vei format. Nu putea să mi se întîmple
évita s-o spui. nimie.
ROSCA : Ba da, recunosc : remuşcă- HORIA : Şi dumneata 1-ai crezut !
rile. Pentru că aş fi avut datoria ROŞCA : I 1-am dat... Neştiind pe
sa mă intaresez încă atunci, în '44, atunci că-1 am în faţa mea pe
oe s-a întîmplat eu fiul lui Axinte Axinte Drăgan şi neştiind că, peste
Drăgan. Dar asta am înţeies-o de- cîteva minute, aceiaşi ofiţer, scos
abia în '53. Şi de atunci te-am ur- din sărite de justificările mele nai­
mărit, e adevărat, pas eu pas. La ve, avea să mă ameninţe eu Cur tea
facultate, pe şantiere, la institutul marţială, eu lagărul şi, în sfîrşit, di­
acesta de proiectări. Şi cînd n-ara plomat, sănmi acorde sfermi de oră
putut s-o fac eu, pnn Munteanu, în care ori mă decid râ-l informez
singurul care ştia toată această dra­ cine era suspectul şi unde se află,
ma. ori mă arestează în locul lui, ris-
cînd celé mai grave sancţiuni.
HORIA : Deci recunoşti o dramă ?! HORIA : Şi te-ai speriat...
ROŞCA : Da, drama de a fi bănuit
Drama de a şti că exista un om, ROSCA : Din curtea comisariatului
chiar şi un singur om. care te con­ toc mai se pregătea să piece spre
sidéra un trădător, un laş, un duş- Bueureşti un camion eu efecte mili-
man. Şi pentru asta mă aflu a?ci... tare. Un sergent major — un fel de
Ca să te fac să înţelegi. Să mă cu- furier al comisariatului — mi-a şop-
noşti. Pentru că azi, prima oară, te tit să mă strecor m camion, să plec
cred în stare sa judeci şi prima parte spre Bucureşti, sa dispar.
a acelei întîmplări : cum 1-am cu- HORIA : De neprevăzut...
noscut pe Axinte Drăgan. ROŞCA : Neprevăzutul de-abia de ai ci
HORIA : Nu văd ce-ar mai schimba. începe. în camion 1-am regăsit pe
ROŞCA : M-ai înţelege mai bine... (A- Axinte Drăgan. O ştampilă oare-
prinzîndu-şi o ţigară.) într-un mie care lipsind de pe bilet...
oras de provincie, în urmă eu aproa- HORIA : Să trecem peste toate aceste
pe douăzeci de ani, o razie militară obositoare detalii. Vreau sfîrşitul is-
a ridicat de pe stradă trei oameni toriei.
suspecţi : un necunoscut, strain de ROŞCA : în noaptea aceea 1-am cunos-
oraş, un om ca la vreo treizeci şi cut... Sărind din camion in dreptul
şase de ani ; un al doilea, un comer- unei bariere, făcînd kilometri pe jos,
ciant, care scotea mereu la iveală urcînd într-un mărfar, ajungînd în
un bilet de mobilizare pe loc ; şi sfîrşit în Bucureşti şi ascunzîndu-ne
un al treilea, un tînăr de vreo două- în locuinţa unui cunoscut de-al lui.
zeci şi doi-douăzeci şi trei de ani, Acolo, venit să ne aducă alimente,
eu o infirmitate puţin vizibilâ, dar ori haine de schimb, 1-am văzut pen­
reformat militar, şi care, aşa cum tru prima oară pe Horia Drâgan. pe
presupuneţi probabil... atunci în vîrstă de numai doispre-
HORIA : Era chiar Nicolae Rosca. în­ zece ani. Şi tot acolo, într-o seară,
ceputul îmi place. 'mă întorceam de la un magazin unde

58
www.cimec.ro
făcusem cumpărături — a m avut Drăgan. F ă r ă să ştiu că toemai Ca-
surpriza să-1 văd p e Axinte Drăgan trina, de care vorbeai astă-seară...
încadrât d e agenţi. HORIA : Ştiai că nu-1 vei găsi !
HORIA : O nouă greşeală, tovarăşe ROŞCA : N - a m încercat sa-1 găsesc.
Roşca ! Ai pregătit mult prea mult Am avut în j u r u l meu zeci de oa­
această ciudată istorie, d e m n ă de meni care m-au preţuit. încrederea
pana lui Albu, şi ai pierdut din lor mi-a întărit demnitatea. Demni-
vedere că, în afara emoţiei pe care tatea care ne ridică deasupra defăi-
o poate transmite, o asemenea rela- mării, bănuielii ordinare şi suspiciu-
tare îngăduie şi obligă la cîteva nii !
întrebări : cine şi ce ar putea s-o
confirme ? Şi cine ar putea dezminţi HORIA : S-ar p u t e a să-i plaça Letiţiei...
faptul, mai mult decît evident, că Sună frumos. E aproape emoţionată !
dumneata, un om oarecare, p e atunci LETIŢIA : Sînt adevăruri, Horia ! Cri-
fără nici un fel de convingeri, în teriul încrederii, cel mai sigur cri-
cel mai bun caz un neutru, speriat teriu, e însăşi munca noastră. Tot
de întîlnirea eu un comunist, ai fi ce a m făout In aceşti douăzeci de
putut foarte bine, de teama u r m ă r i - ani. Ce a m devenit fiecare dintre
lor, să anunţi Siguranţa ? noi... (Părăseşte încăperea.)
ROŞCA : Mă _ aşteptam la toate aceste HORIA (ca pentru sine, preocupat, sus-
întrebări. In ordine, deci : contez tras) : Ce-am devenit ? (Primre a-
p e existenţa unui document în arhi- tentă spre Roşca şi, într-un tîrziu,
va comisariatului, privind cazul în hohot de ris, prelungit.) Femeile ră-
sine. mîn incurabil naive. Şi le încînta
HORIA : Să zieem că ar fi. N - a m să-1 frazele ! Iar dumneata ştii să încînţi...
cer. (Pauză.) Dar ai mai făcut o greşeală !
ROŞCA : Furierul trăieşte şi azi. Mi-a ROŞCA (nu mai suportă) : Aceea d e a
confirmat-o colegul dumneavoastrâ n u te fi pălmuit !
Munteanu, aflat cîtva t i m p în ace- HORIA (calm) ; De a fi cer ut proiec-
laşi oraş. tul, verificarea lui... Ca să mă ai,
HORIA : Coincidenţa, însă ? întîlni­ pentru orice eventualitate, la mînâ.
rea în camion ? Şi în cazul în care nu te cred şi
aş vrea sa acţionez...
ROŞCA : E de p r e s u p u s că Axinte a
povestit-o la timpul respectiv legătu- ROŞCA (ameninţător) : Répéta, te rog !
•rii sale superioare. Ca şi adăpostirea HORIA : Mai calm. Voiam să-ţi acord
mea. o ultimă şansă. (Se studiază reci-
HORIA : Ultimul fapt atunci, evident proc.) Vei verifica astă-noapte sau
necontrolabil, şi a n u m e : dacă în sea- mîine proieotul. E un proiect bun,
r a în care ai coborît după cumpă- muncit. Şi în afara aplicării ime-
rături, ai dat sau nu un telefon Si- diate în producţie — de care vor-
guranţei locale. bea Catrina —, ar urma să fie pre-
zentat, după oîte ştiu, şi pentru o
ROŞCA : Da, incertitudinea aceasta r ă - eventuală premiere... O distincţie spe-
mîne. Ca şi bănuiala. A m simţit-o cială...
îndeajuns. Dar, juridic vorbind, nu
eu trebuie să dovedesc că n-am dat ROŞCA : Eu îmi aştept încă şansa.
acest telefon, ci dumneata contrariul! HORIA : La sectoral B, anexa II, li-
P e n t r u că oamenii — aceasta e pre- nia de alimentare automata a agre-
misa existenţei lor în comun — sînt gatelor — sector proiectat integral
cinstiţi. de Drăgan —, în afara oricăror rele
HORIA : Totusi, i-ai povestit lui Mun­ intenţii, exista o anumită limitare...
teanu... o strangulare... care nu prejudiciazâ
ansamblul. Linia e utilă şi în această
ROŞCA : Mă obosea suspiciunea... Ne- forma. Evident... e départe de stră-
sfîrşitele aluzii şi insinuări răută- lucirea întregului. Sînt realist. Dar
cioase... Deşi n-am fost bănuit de alţi dumneata, ca un vechi si expéri­
oameni — nimeni nu m-a întrebat mentât inginer, vei înţelege mai uşor
niciodată nimic —, deşi a m simţit decît oricine că minusurile recunos-
încrederea celor din jur... cute de mine nu sînt decît deficien-
HORIA : Poate neinformaţi... ţele inerente unei étape de creştere...
ROŞCA : Nu o data m-a bătut gîn- şi nu mérita a mai fi consemnate.
dul să caut eu însumi un om, acel Ar fi o dovadă de înţelegere şi de
om care sa-1 fi cunoscut p e Axinte prietenie...

59
www.cimec.ro
ROŞCA (depăşit) : N - a m înţeles... leaşi hîrtii, voi găsi o dovadă din
HORIA : ... care m-ar obliga, la rîndul care va reieşi cu certitudine că ai
meu, să nu precupeţesc nici un efort trădat. (Fără nici un cuvînt, Roşca
în a căuta şi a descoperi, printre il pălmuieşte. Horia ezită citeva clipe,
hîrtiile rămase d e la tată'l meu, un apoi, suride, poate a observât şi re-
document din care să reiasă defini- intrarea Letiţiei.) Cred că-i prea mult
tiva dumitale nevinovăţie. Iar dacă, pentru o simplă glumă... Sper că nu
dimpotrivă, lipsurile ţi se vor părea te îndoiesti c-am glumit...
deosebit d e grave (reintră încet, neob-
servată, Letiţia), repet, cercetînd ace- CORTINA

A C T U L I I
T A B L O U L 3

Decorul din actul precedent — acelaşi mobilier, aceeaşi dispoziţie a recuzitei —, acţiu-
nea reluîndu-se după o scurtă întrerupere în timp, în raport cu finalul actului I. In scenă :
Letiţia Dinu şi Nicolae Roşca.
ROŞCA : Oricît a r părea de ciudat — în stare să-1 predau pe Axinte Dră-
şi nu ciudat ! dezarmant pentru un gan...
om care îşi formase despre dumneata LETIŢIA : Nu pot să cred !
o cu totul altă p a r è r e —, ai ales ROŞCA : Mă speriasem de moarte...
drumul celei mai mici rezistenţe. Ai Dar a m avut curajul, mai tîrziu.
invocat un pretext oarecare, un comi- să-i mănturisesc lui Drăgan vinovă-
sion banal — un pachet de ţigări, ţia mea de o clipă.
dumneata care fumezi două ţigări LETIŢIA : Şi el ?
pe seară —, p e n t r u a-1 obliga pe ROŞCA : „Nu-i cu adevărat curajos de-
Drăgan să coboare, şi să lipsească cît eel care şi-a învins laşitatea..."
astfel patru sau cinci minute, în care (Pauză.) P e n t r u m i n e o zicea. „Iar
să poţi afla ceea ce în prezenţa eroismul adevărat nu-i eroismul de
lui te-ai fi jenat să întrebi. o clipă, cît eroismul luptei de fie-
LETIŢIA : E puţin trist, recunosc. care zi, o perseverenţă uriaşă şi o dă-
ROŞCA : Iar acum, cînd ai aflat, în ruire". Cărui ideal ? — îl întreb ;
sfîrşit, de ce 1-am lovit — şi nu- „Ai să afli !" — şi 1-am aflat.
mi regret duritatea —, în loc să în- LETIŢIA : Ai fi putut să nu-mi spui.
cerci să descoperi substratul aces- ROŞCA : Trebuia. Ca să înţelegi că
tui şantaj şi să-1 dezavuezi, te strâ- şantajul nu mă va abate din d r u m !
duieşti să-1 explici... Să-i acorzi cir- Iar dacă linia de alimentare proiec-
cumstanţe ! Să-1 consideri, cu serio- tată de Horia e într-adevăr depăşită...
zitate... o glumă ! LETIŢIA : Horia n-a p u t u t s-o spunà
LETIŢIA : N-ar fi trebuit să-1 loveşti. serios !
ROŞCA : Asta cred... (Pe ultimele cu- ROŞCA : ... chiar dacă n-as şti că li-
vinte va pătrunde în vestibul, ascuns niştea cumpărată ou preţul minciu-
vederii lor, Horia Drăgan.) Şi mai nii nu-i linişte — tot aş refuza ?
cred că ar fi trebuit să-i m ă r t u r i - (Respira greu, obosit.)
sesc tot adevărul. (Evitînd privirea LETIŢIA : Eşti aprins la faţă, tova-
Letiţiei.) Pentru că eu a m o vinovă- răşe Roşca. Nu mai strïga !
ţie reală... O vinovăţie pe care aş ROŞCA : N-ar trebui... (Ca o scuză.)
fi putut s-o ascund. Nebănuită de Dar mă aprind încă foarte uşor...
nimeni. De nedescoperit. Sînt un pasionat al acestor proiecte...
LETIŢIA : Vinovăţie ? al santierelor, pasionat pentru tot.
ROŞCA : Da. î n noaptea aceea, la co- Şi cînd am intrat a ici (confidenţă),
misariat, cînd un nebun de ofiţer şi am văzut colţişorul acesta al du­
mă ameninţase cu lagăruL, frontul mitale, în care ai îngrămădit o plan-
şi moartea, în noaptea aceea, o cli- şetă, cinci vederi de la m a r e şi
pă. cea mai chinuitoare din cîte trăi- trei volume de versuri, m-am bucu-
sem, mi-am regretat gestul... Primul rat. Iar dacă a m trădat sau nu, cum
meu gest omenesc. Şi dacă aş fi fost credeţi voi...

60
www.cimec.ro
LETIŢIA : Bu, nu ! HORIA : P e n t r u că te-a flatat eu col-
ROŞCA : Vă priveşte, repet ! Proiec- ţişorul tău, eu pasiunea...
tul, însă, va trebui să trăiască. Să LETIŢIA (surprinsă) : Ai fost deci ai ci !
fie bun. Cel mai bun. Şi răspunzi Te-ai ascuns !
dumneata, răspund Munteanu şi Al- HORIA : A m fost ! Nu mi-e pic de ru-
bu. Iar p e Munteanu ar fi bine să-I şine. Şi a m fost de cînd şi-a recu-
chemi. El e lucid. E dinamic. E 10.30... noscut lasitatea.
Dacă-1 chemi la telefon şi—i explici LETIŢIA : Lasitatea de o clipă. Nu
ce şi cum, la 12 noaptea e în tren. aceea d e a-1 fi trădat pe Axinte
la 3 îţi bate în uşă, şi verificaţi tot Drăgan.
proiectul !
HORIA : Dar între una şi alta, în
LETIŢIA : Nu-1 chem ! timp, trecuseră doar cîteva zile. Doua
ROŞCA : Atunci îl voi chema eu. (5e sau trei. Ce a intervenit, în aceste
îndreaptă spre telefon.) cîteva zile, încît eu sa-1 pot crede ?
LETIŢIA : Nu d e aioi... E u continuu să ROŞCA : Mai întîi mi-am învins frica
cred în proiect ; a m fost responsa- — frica de a mă înfrunta chiar pe
bila lui. Cred şi în anexa B, pro- mine —, p e u r m ă singurătatea, che-
iectată de Horia Drăgan. Iar dacă mat pentru p r i m a oară să fiu ală-
totuşi proiectul e slab, ceea ce în- turi d e un om ; a m căpătat şi înţe-
seamnă că nicd eu n-am văzut şi legerea a ce se întîmplă în j u r ; şi,
am greşit, atunci o chemare urgente în sfîrşit, conştiinţa că exist, că pot
şi o verificare d e o noapte nu mai să fac ceva, că pot rămîne sau de-
rezolvă ni mie. veni eu însumi, şi în ultània zi,
ROŞCA : Pentru că-1 iubesti pe Drâ- cînd Axinte a fost ridicat — dorinţa
gan... de a-i lua locul. Dar toate aceste
LETIŢIA : Refuz să-1 acuz şi să-1 de- lucruri le-ai fi putut afla mai de
clar vinovat înainte de a fi cercetat mult, p r i n Catrina. (Citindu-l.) „Acest
eu însumi şi a avea cel puţin o do- insuportabil Catrina", pe care s-ar
vadă. fi cuvenit să-'l cunoşti ! Să-1 r e s -
ROŞCA : Refuzi să-1 judeci. Trebuia pecţi !
să-mi închipui ! Nu-i vei spune ni-
mic ! HORIA : Puţiin prea lucid pentru u n -
LETIŢIA : Cum să nu-i spun ? Să mă sprezeee noaptea şi puţin prea ironie
prefac ? Să s:. muiez ? Să mă ascund pentru a putea convinge un om.
de el ? Să-1 suspectez şi eu. cum a ROŞCA : Asta, d a ! Niciodată n-am
făcut-o el faţă de dumneata, ani ştiut să conving, să mă a p ă r şi sa
de-a rîndul ? par mai prost decît sînit. A m scris
ROŞCA : Va inventa ce va. Se va jus- aceste déficiente în toate biografiile
tifica. mêle. Iar dacă a r fi să mai adaug
LETIŢIA : Dar poate inventezi dumnea- u n a aş sorie că-s vinovat şi de şanta-
>ta ? Poate că naivitatea şantajului jul tău. Cunoscîndu-mă, n-ai fi îndrăz-
său te-a salvat ? De ce ar fi el mai nit ! (Se îndreaptă spre usa.)
rău ? LETITÏA : î n orice caz, d u p ă termi-
ROŞCA : D u m n e a t a u u mă :poţi aouza. narea verificării.
LETIŢIA : Dar pe el de ce s a 4 acuz ? ROŞCA : Neapărat ! (la planşele, pro­
Să pun sub semnul întrebării sen- iectul.) Vă informez i m e d i a t
timentele mêle ? Oare nu 1-am iu- HORIA : Cheia de la intrare, Letitia.
bit ? Nu-1 iubesc ? Să suspectăm ori- Adineaori n-am putut să cobor, era
ce ? Şi iubirea ? închisă usa de jos, de la bloc. (Ră-
ROŞCA : Bine. (S-a ridicat ca pentru masă singură, Letiţia pare nelinişti-
a pleca, în timp ce Horia va des- tă ; chemarea prelungă a telefonu-
chide şi va reînchide usa, ca şi cum lui reuşeşte greu s-o anime.)
toemai a reirvtrat.) Rămîne să vérifie LETIŢIA (la telefon): C i n e ? Maria
proiectul. Roşca ?... Da, sotul dumneavoastră a
HORIA : Cine şi ce ne garantează cà pleeat chiar acum... Nici un deranj...
ai să-1 veriflci cinstit ? întîlnirea ? Ştiu eu ? E primul meu
ROŞCA : Cum cine ? (Depăşit.) O ga­ moment de răgaz... Dar într-un fel
rantie a cimstei ?! Nu, la asta încă s-a desfăşurat foarte bine... Foarte
nu m - a m gîndit. Dar îl voi chema cinstit... O să vă spună chiar el.
pe coautorul dumneavoastră, Alexe (Pauză lungă.) Dacă vă menajez ?
Munteanu ; îl voi chema pe Catrina, M-ar jigni mai întîi p e mine. Cum
care cunoaşte proiectul şi el... aş putea ?... Timbrul schimbat ? Ah !
LETIŢIA : Eu a m încredere în Nicolae Timbrul vocii... Emotia, cred... Pentru
Roşca. E suficient ! că m-aţi sunat, vă simt agitată... şi

61
www.cimec.ro
I-aţi asteptat până la ora asta, ca tiere, din institut... Vrei să te răz-
o soţie ideală... Eu, nu... Cred că nu buni, acuzîndu-1 ? Spune cinstit !
se învaţă decît din practică, iar în HORIA : Şi-ai să mă crezi ?!
scurta mea experienţă anterioară... LETIŢIA : Te-am mai crezut o data.
Da, am mai fast, şase luni. N-am Acum cinci ani. în trenul acela eu
învăţat nimic. Nu ştiu să aştept, mă vagoane învechite, dintre Petroşeni şi
agit... Iar Drăgan... A, nu ! De ce 1-as Lupeni... Un compartiment întreg se
apăra ? Nici nu-i aici. A plecat sa-1 întrecea să-mi intre în graţii. Şi tu
conduce pe tovarăşul Roşca... Da, de mi-ai trimis un bilet : „Superiori-
vreo cinci minute. A luat şi proiec- tatea mea faţă de toţi cei prezenţi
■tul. Mi-a promis că-1 va verifica încă constă în timiditate, iar ca dovadă
în noaptea asta... Suferind ? Nu ştiam. suipremă : dacă nu ieşi imediat pe
Catrina mi-a spus ceva... Nu, Ca- ooridor să vorbim... trag semnalul
trina nu era invitât. N-am îndrăznit... de alarma !" Şi te-am crezut. (Pauză.)
Nici un deranj ! Sigur, sunaţi ori- Chiar 1-ai fi tras ?
cînd... La noi nu sînt copii... Copiii HORIA : N-ar fi fost prima oară. în
ar schimba foarte mult... Ştiu că nu toate visele mêle (refuză patetismul)
aveţi... A, nu-i tîrziu. O colegă, de-a trag mereu un semnal de alarma. Şi
mea... Dar nu aveţi pentru ce... Chiar trag... şi trag... (japt jără importan­
mi-ar face plăcere. Oricînd ! te) şi trenul nu se opreşte...
UETIŢIA (revenire deconcertantă) :
(Pe ultimele cuvinte, reintră Drăgan.) Deci, n-a fost o jignire ? Nu vrei
să te razbuni ?! Poţi jura ?!
LETIŢIA (închizind telefonul) : Soţia HORIA (accentuînd ironia) : Pe toate
lui Roşca. Era îngrijorată că încă semnalele de alarma, pe trenuri şi
nu s-a întors. pe prima zi a primei noastre iubiri...
HORIA (sec) : Un nebun ! LETIŢIA : Asta ai spus-o şi atunci. Tre­
LETIŢIA : Puţin cam monosilabic. nul toemai se oprise în Iscroni... Şi
HORIA : A tăcut vreo zece minute, mi-ai dat treizeci de secunde să co-
parcă eram străini, şi pe urmă — bor... în schiimbul unei plăci memo-
diseurs ! riale pe care urma s-o fixezi pe pe-
LETIŢIA : Din senin... Tu fără nici un ron : „Aici s-a născut, pentru a doua
amestec. Parcă te-aş cunoaşte de ieri ! oară în viaţă, un oarecare Horia Dră-
HORIA : L-am întrebat dacă a cerut gan, şi a început prima zi a primei
intenţionat să i se încredinţeze ve- sale iubiri..."
rificarea proiectului. De aici, o sce­ HORIA : Am fost s-o pun, serios ! S-a
ne. Indignare în crescendo, un taxi opus şeful gării. A spus că-s antiis-
care să-1 ducă la Oficiul central... cronist... Şi că Iscroni va întrece în
LETIŢIA : Un telefon lui Munteanu... felul acesta Mizilul. Că-1 părăseşte
HORIA : Marele dumnezeu ! nevasta... (Pauză.) Abia 1-ar fi iubit.
LETIŢIA : ... şi o furie neputincioasâ a LETIŢIA : Şi am făcut şase kilometri
lui Horia Drăgan împotriva mea, a pe jos, spre Livezeni, pe un drum
lui Roşca, a lui Munteanu ! mizerabil...
HORIA : Intentează-mi procès ! HORIA : A, nu, s-a asfaltat între timp.
DETIŢIA : Ar mérita să încerc. Dar LETIŢIA : Poate ite supără, însă, ascen-
un procès aparté. Al femeii care ţine siunea lui Rosca, ,poate eşti orgo-
la tine. lios, poate vrei să parvii ? Să-i iei
HORIA : Ce vrei ? Am şi eu nervi ! locul ? Să te dovedesti vigilent ? Poate
LETIŢIA : Nici într-un caz pe tanul ■ţinteşti mai sus ?!
acesta. Ci liniştit şi sincer. Ca-n faţa
'unui procuror dinafară. (De parcă HORIA : Letiţia, eu mă culc...
ar căuta un procuror potrivit.) A LETIŢIA : Ce date ai împotriva lui
unui ait Horia Drăgan. Roşca ? Eşti sigur că a trădat ?
HORIA : Exista unul singur. HORIA : Rămăsesem la drumul dintre
LETIŢIA : Unul înţelept şi cuminte. Iscroni-JLivezeni... N-am date. Presu-
Al meu. Şi care se aşază alàturi pun.
de mine, spunîndu-mi : nu te neli- LETIŢIA : Şi nu făcusem nici jumătate
nişti ! din drum oînd te-ai îngrozit aflînd
HORIA : Ce te nelinişteste ? că mu mai sînt o fetiţă, ci o femeie,
LETIŢIA : Seara de azi. Acuzaţia îm­ şi încă în plin divorţ... Şi regretai
potriva lui Roşca. Dacă ai date certe... aventura, sau poate jocul acela eu co-
(Horia tace.) Sau poate s-au adunat borârea din tren, eu plaça memorială.
doar jigniri, jigniri vechi, repetate... pe care prezentîndu-1 mereu, ca un
de acolo, de la Salva, de pe alte şan- actoraş oarecare, eu un singur roi în

62
www.cimec.ro
întreaga sa viaţă, căpătase pentru buni p e Axinte Drăgan. Asta îţi
tine aparenţa trăirii. Poate nici nu convine, cred ?
m-ai iubit... Ştiai că sînt soţia unui HORIA : Letiţia, fug... încă un cuvînt
ilustru profesor şi voiai să parvii. şi dispar o lună d e zile ! (Deschide
Ori aflaseşi că a m început o lucrare, usa, ca la o ameninţare reală.)
şi voiai să devii coautor, apreciat de LETIŢIA : Dar d e ce simţul tău de
.profesor... în timp ce complicaţia dreptate n-a acţionat mai de mult ?
mea, divorţul de acel om de care De ce abia acum ? Sau toemai d é ­
nu mă legase decît naivitatea şi o terminât de proiect ? Ţi se pare
recunostinţă absurdă, îţi încurca so- într-adevăr că e slab, greşit, l i m i t â t ? !
cotelile... HORIA (închide usa, resemnat) : Şi
HORIA : Să mă fi pălmuit, cum a atunci a m încercat un şantaj... (In-
făcut-o Roşca. El a fost mai cinstit cearcă să se amxize.) Ca sa salvez
Si la p a l m e rezist ! aparenţele... Să fiu premiat şi eu..
Sa a m bani !
LETIŢIA : Esti vanitos. LETIŢIA : Ar părea plauzibil.
HORIA : în numele vanităţii a m ramas, HORIA : Şi să-mi cumpăr un revol­
inu-i aşa, pe şantiere ? Ingineraş oa- ver : ca să te împuşc. Cu şase gloan-
recare... Gîndindu-mă zi şi noapte ţe oarbe, sa nu devin criminal. (Ri-
la tine, prostuţo, ca în romanele alea dicînd mina „solemn".) Pe toate sem-
naive de care ne amuzam „noi oa- nalele d e alarma — n-a fost nici
menii complecşi, eu problème...", deşi un şantaj !
naivitatea, Albu are dreptate, va tre- LETIŢIA : Deci, proiectul e bun. Nu-j
bui şi ea reabilitată într-o zi... Şi nici o limitare. Şi esti mîndru de
tot din vanitate a m lucrat la pro- el...
iectul tău, nu coautor, ci anonim HORIA : Să presupunem că da.
oarecare... LETIŢIA : Atunci de ce te-a afectat
LETIŢIA : Poate ai simţit că lui Roş- întàlnirea ou Rosca ? De ce tot pro-
ca nu-i plac ideile taie, feliïl tău de cesul acesta ? Şi cazuistica judiciară,
a fi, comportarea ciudată ? avalanşa de acuzări ? Pentru o sim­
HORIA : Spune, ce vrei ? ple glumă ? Să fim serioşi, Horia !
DETIŢIA : Să înţeleg. Ce ai eu el ? HORIA : Voiam sa aflu adevărul... Să
Ce urmăreşti ? Unde vrei să-1 aduci ? mă răzbun ! Poţi p r e s u p u n e orice !
HORIA : Să-şi recunoască vina ! LETIŢIA : Ce-mi ascunzi ? Deşi abia
LETIŢIA : ïnainte spuneai bănuiala. acum realizez. Tu spuneai că ai con­
D a r ai uitat... t r i b u a la această întîlnire în trei.
HORIA : Numai 30 000 de celule ner- Dar esti modest. Ai premeditat-o în
voase... Sîntem obligaţi să uităim. celé mai mici a m ă n u n t e !
LETIŢIA : Dar nu cea de-a doua zi HORIA : Inventează ! Poftim !
a iubirii... Venisem la tine din nou, DETITIA : ... Aflînd d e la Catrina
p e şantier. Şi am constatât că bei. înca de ieri că Roşca va face ve-
Sute de grame d e alcool, şi totul rificarea proiectului ; „uitând"... să-i
motivât, ca să rezişti la lucrul de mai duci eel de-al doilea exemplar,
noapte. ca Roşca sa fie obligat sa-1 solici­
te... să ne caute...
HORIA : Optsprezece ore pe zi. Din HORIA : E absurd !
proprie initiative ! LETIŢIA : Ştiind, în sfîrşit, că Mun-
LETIŢIA : Şi m-ai gonit. P e n t r u că teanu va lipsi ; felicitându-1 pe Albu
aim îndrăanit să-ţi spun că tot lu­ că s-a îndreptat spre „Paring" ; fe-
crul tău d i n acele citeva luni nu ricit că ai scăpat şi de Aurélia
valora nimic. Artizanat de duzină. Viespe... Da, tu aşteptai această în­
Alcoolizat Sufocat de invidie. Fără tîlnire cu Rosca. Iar în mine nu bâ-
o idee serioasa. Alunecînd spre ru- nuiad un obstacol... Pe toate sem-
tină. Zbătiîndu-te să redescoperi ceea nalele d e alarma — a fost un veri-
ce se ştia... tabil şantaj !
HORIA : Te-a instruit bine Roşca. HORIA : Ce ai cu mine, fato ?
L.ETIŢIA : Iar pe peron mai îneeneai LETIŢIA : Nimic. Te iubesc foarte
să-mi explici că plec din vina mea. mult.
HORIA : Bătea ianna la usa, godi- HORIA : Letiţia, fac crimă pasională !
inul, la reforma, proprietăreasa, ge- LETIŢIA : Şi ştii d e cînd te iubesc ?
loasă... HORIA : De-acum zece secunde...
LETIŢIA : Bine... Să presupunem atunci DETITIA : Din vara lui '62. Cînd ne-am
că singurul argument ar fi simţul revăzut la Mangalia... Cum de-ai
tău de dreptate şi că vrei să-1 răz- venit ?

63
www.cimec.ro
HORIA : Vară, cald... Adresa mea : bloc B, cvartalul I,
LETIŢIA : Dar puteam să nu fiu aco- apartamentul V... Adică veniţi acum,
lo! noaptea ?... Nu ! nu m ă mai mira
HORIA : Primisem semn ceresc. Se nimic... Şi să-1 bat pe Drăgan ? S-a
apropia ziua a treia... Şi mai afla- înţeles... Nu, nu sînt o fată deşteaptă...
sem că ilustrul tău soţ urmărea să îl bat !
se împace eu tine. HORIA : Cînd vine el, plec eu.
LETIŢIA : Şi-ai fost la el... LETIŢIA : Vine pentru proiect. Vor-
HORIA : N-am fost ! bise ou Roşca puţin mai înainte.
LETIŢIA : Vorbindu-i doua ore în sir HORIA : Cu atît mai mult.
d e primatul dragostei sincere... De LETIŢIA : Ce ai urmărit cu şantajul ?
etica noua a convieţuirii năsoute din HORIA : N-a fost şantaj !
iubire... LiETIŢIA : Numeşte-1 cum îţi place.
HORIA : Avea Albu o broşură. Ceva HORIA : O dublă încercare, asta e
eu codul familiei... Mi se pare, un tot ce a fost. Mai întîi a lui Roşca,
statut. dacă într-adevăr e cinstit, dacă va
LiETIŢIA : Asta îr> seana cînd — respinge şantajul... Dar o încercare
mi-ami ntesc foarte bine — se anun- ratată, pentru că fiind necinstit ar
ţase recitalul de lieduri al soţiei lui fi putut să procedeze la fel ; şi a
Roşca. Iar a doua zi, după ce Maria doua încercare — în privinţa pro-
plecase. am fost prima oară toţi trei iectului, dacă e bun, dacă înseamnâ
şi am sesizat tensiunea, tăcerea, sus- ceva...
piciunea. Dar nu mi-ai spus nimic. DETIŢIA (îngrozită) : încercări... Nou r
Te-ai asouns şi atunci. Chiar şi în joc de societate ! Din care să aflăm
a treia zi a iubirii. ce şi cît valorem. Fără să ne mai
HORIA (pentru prima oară de o duri- acordăm creditul relaţiilor de fiece
tate extremă) : M-am saturât de a- zi. Să nu ne mai apreciem după fap-
cest joc ! De urmărire... Nu mai su- te, realizări, competenţă, ci duipă a-
port ! Unde vrçi să ajungi ? cest joc al nervilor, mai mult sau
LETIŢIA : Aşa ai făcut şi tu eu Ni­ mai puţin rezistenţi... într-o suspi-
colas Roşca. Rechizitoriul chiar de- ciune continua : nu te cred, nu ma
aici încope : de ce-1 acuzd dacă n-ai crezi ! Dar se poate trăi aşa, Horia ?
date certe, o dovadă, un fapt ?! Fără să crezi în cel de alături de
HORIA : Să zicem că le am... tine, în om ?
LETIŢIA : De ce nu le-ai folosit ? Şi HORIA : Roşca e un caz...
ce-ai aştaptat ,pînă azi ? LETIŢIA : Mîine pot fi şi eu. Voi în- '
HORIA : Pentru că nu le a m eu... Dar tîrzia într-o noapte la institut. Voi
exista ! Dacă-1 întrebi p e Catrina. vorbi mai cald cu Munteanu. îţi voi
sînt sigur că ţi le-ar putea furniza... spune că florile acestea le am de
LETIŢIA (formînd un număr la tele- la Albu... Mă vei suspecta şi pe
Jon şi aşteptînd) : Alo... Casa Catri- mine ? Mă vei pune la încercări ?
«*na ?... Chiar dumneavoastră ?... Ier- Vei pleca şi te vei reîntoarce peste
taţi-mă câ sun atît de tîrziu. Le- 15 minute ca să ştii dacă tè înşel ?
tiţia Dinu... Da, e 10.44. Dar a m Nu poţi înţelege că jocul acestor în-
vorbit mai înainte eu soţia tovară- cercări distruge totul în noi ? Şi-i
şului Roşca, şi îmi spunea... Ştiu, fărâ jignitor... Jigneşte tot ce-i demn !
introduceri... Pentru proiect, exact. (Sună din nou telejonul.)
Dacă 1-aţi consultât... Şi tot în legă- HORIA : Alo... Da... Drăgan la tele- 1
tură cu tovarăşul Roşca... Măgari ? fon... E vina mea, tovarăşă Roşca.
N-am înţeles... A ! Pentru seara de S-ar fi cuvenit să vă sun... Soţul
azi... N-am îndrăznit, pur şi simp lu, dumneavoastră s-a răzgîndit în ul-
să vă invit... Şi n-a veni.t nici omul. timul moment şi s-a îndreptat spre
S-a amînat... Nu i-a călcat nici un Oficiul telefonic... Da, cel central.
tren... Atunci, probabil de asta, fi- Noaptea e unul singur. Urma 6à
indcă v-aţi rugat lui dumnezeu sa vorbească de aco'lo cu Munteanu.
nu-d calce. Aveţi relaţii, ştiu... Da. Pesemne, o fi aşteptînd convorbirea...
fără introduceri ! Voiam să vă rog Da, se obţin uneori foarte greu... Nu
doar, cînd aveţi t i m p disponibil... face nimic... Şi dacă revine curînd,
Cum ? Aţi mai auzit plaça asta ?... spuneţi-i că tovarăşul Catrina ur-
Şi aveţi timp destul... N-am ştiut... mează să sosească şi el... Letiţia va
înţeleşi ? Noi ? Cu cine?... Probabil . transmite şi ea să nu fiţi neliniştită...
că în alte problème... De ce să în- Şi pentru noi la fél, e o lungă noap­
chid ? A, ca să vă puteţi îmbrăca. te albă. Dar să nu uit... Poate vă

64
www.cimec.ro
amintiiţi ziua cînd aţi cîntat pe lite­ tot pentru p r i m a oară, că aş putea sa
ral, în 1962 ? Nu, din simplă curio- te pierd...
zitate... De cîţi and sînteţi împreună DETIŢIA : In a p a t r a zi 1-ai acuzat
cu tovarăşul Roşca ?... De şaispre- pe Roşca... Fără nici un temei ! Pe
zeee ?... E o performanţă, desigur !... o suspiciune a ta ! Surprins poate de
Vă urez şi eu... Noapte bună ! reîntîlnire... şi intrigat de faptul câ
LETIŢIA : Ce importanţă are ziua ? toemai el a fost aies sa n e aprecieze
HORIA : Am văzut odată un film... proiectul.
LETIŢIA : Eu o sută de filme. Ce HORIA : Da, a m riscat. Trebuia sa
importanţă a r e ? capăt răspunsul. Să învingă suspi-
HORIA : Un film pasional... Un bărbat ciunea sau să mă las învins. Sa
şi o femeie, spioni, singuri într-o cred în proiect şi în proiectele mêle,
cabană, noaptea, iubindu-se şi cău- sau să nu mai cred în nimic. Să
tînd totodată să afle unul despre ce- aflu în cine ai mai multă încrede­
lălalt aidevărul. Iar dimineaţa, ea se r e : în mine sau într-un om oarecare.
conviinge că el a minţit-o.... Şi trage ! Şi ce pui mai presus.
Cred că a m povestit foarte prost. L-ETIŢIA : Poţi pleca ! Nu fac oom-
LETIŢIA : Bine, noi putem inversa. promisuri cu m i n e !
Cumperi 'tu revolverul. HORIA : îţi cer pentru ultima oară...
HORIA : Sau inversăm totul : noaptea LiETiIŢIA : ïncercînd şantajul, ai spe-
a doi oameni cinstiţi, care nu se rat ca Roşca să J l accepte, fii sin-
bănudesc, care îşi spun numai llu- cer ! îl credeai vinovat... N-ai încre­
cruri frumoase : cum s^au găsit... Ce dere în nimeni... Nici măcar în mine !
i-a légat... Ce a fost în prima zi... HORIA : Deci, nu mai e nimic...
UETIŢ-IA : Voiai să ştii cine sînt şi LETIŢIA : Ba da, te iubesc foarte .
cît sînt de serioasă. Şi-ai făeut o mult. Dar nu pe cel oprit undeva
încercare : mi-ai trimis un bilet... lîngă usa, gâta acum de îugà. Ci pe
HORIA : în p r i m a zi a m observât câ Horia eel bun, care are încredere
ai o faţă destinsă. Şi o linişte mare. în mine, si în care am şi eu. întoar-
Că ştii să rîzi. Să te miri. Şi te-ai ce-te ! Rămîi !
fi mirât ohiar dacă ţi-aş fi propus
să fim soţ şi soţie...- (Aceiaşi, plus Albu şi Aurélia Viespe,
LETIŢIA : Sîntem din prima zi. foarte bine dispuşi.)
HORIA : Ai fi putut sa imi-o spui...
LETIŢIA : Cu treburi, una-alta... Cred AURELIA : Toată lumea în picioare.
că a m uitat. Iar în a doua zi ai Şi drepţi ! Compania de onoare ali-
vrut sa ştii ce şi cît am să-ţi tree niată... Aşa ! Marele strateg, Aurélia
ou vederea. Şi o noua încercare : Viespe, strecuirată în lagărul trupe-
mi-ai spus să plec, m-ai gonit ! lor refractare normelor de convieţui-
HORIA : în a doua zi m-ai oprit să re între ştiinţă şi artâ, readuce cu
mai beau. Fără cuvinte mari si ame- sine, viu şi nevătămat, pe inginerul-
ninţări inutile. Mi-ai spus că ai în- poet Albu Mihai Leonard... (Amuzîn-
credere în mine... Că sînt suficieat du-se copios.) Leonard, auziţi ?!
d e stăpîn şi de tare. Şi dacă vreau, ALBU : Fii serioasă. Aurélia !
pot înceta cu beţia. î n a doua zi, AURELIA : Dar Leonard numai cîteva
p e n t r u prima oară în viaţă, cineva ore, pentru că, în urma unei cereri
a avut încredere în mine. Si acel adresate încă în cursul zilei de mîine
cineva ai fost t u : Notariatului public, va deveni, pur
IJETITIA : în a treia zi ai venit pt> si simplu, Albu Mihai. (Sesizînd at-
ilitonal, să-mi prqpui să colaborăm mosţera ciudată.) Hei, dar ce-i cu
la proiect. încarcare şi atunci... voi ? Numai respira nimeni ? V-aţi
HORIA : în a treia zi. erai acolo pe transformat în locuinţă-muzeu ? Ori
plajă, într-un costum albastru. Şi poate v-a sugrumat fericirea ? (Lui
n-am vrut sa mă apropii de tine... Albu.) Sînt morţi !
Ci doar să t e privese de départe, de
sus... Semnînd o convenţie cu femeile LETIŢIA (primul suris) : Bine te-ai
aflate p e plajă, să nu poarte ni ci întors, viespe...
AURELIA : A mai rămas mortul nu-
una un costum ca al tău. Să te pot mârul 2...
recunoaşte. Şi cu toti bărbaţii, să nu HORIA : Cred că ai băut cam mult.
se uite la tine, să nu te întrebe ni- puştiulache !
imic. Dar n-<a respectât nimeni cor- AURELIA : Pe teorema lui Taylor.
venţia, contractul. Şi a m fugit sa
t e caut. pentru că mi^a fost teamă, pariu ! Cine o demonstrează mai re-
pede... Şi pe marele Mîşkin... Dar

t — Teatrul nr. 10 65
www.cimec.ro
tu (lut Horia) nici nu ştii cine a fost ALBU : Cu un om care bea... Fiţi atenţi
acest splendid idiot... Tu eşti un sim- la subiect.
plu Raskolnikov din „Crimă şi p e - HORIA : Interesant, într-^un fel...
deapsă". (Lui Albuj I-am spus-o ! ALBU : Şi bea peste măsură !
LETIŢIA : Odihneşte-te, Reli... L E T I Ţ I A ' : Va veni şi Catrina.
AURELIA : Mă odihnesc în acţiune... ALBU : Pînă cînd omul meu, înţelegL.
Albule, ai cuvîntul ! Şi nu répéta îşi pierde cu totul raţionea.
ce s-a spus. Cu angajamentele con­ HORIA : F r u m o s !
crete !
ALBU (vede garoafele) : Aţi uitat să ALBU : Şi aici retrospectiva : cine era
puneţi apă la flori. acest o m ?
AURELIA (indignată si ea) : Ca şi HORIA : Un om oarecare, cinstit...
c u m s-ar da gratis, şi n - a r costa şi ALBU : Foarte cinstit ! Douăzeci de
florile bani ! ani fusese omul eel mai integru, mai
ALBU : Nu banii, Aurélia, mă doare respectabil, mai devotat. învingîn-
doar simbohil. Flori fără apă, fă şi du-şi chiar vechiu'l fél d e a fi. J u s -
tu un efort... tificînd încrederea celor din jur...
AURELIA : Simboluri se mai găsesc. UETIŢIA : Ai să povesteşti restul mîi-
Cu banii e m a i greu... Vezi că se ride ne !
d e tine ! HORIA : Azi ! Mîme, omul e treaz.
ALBU : De mine rîdeţi ? De voi ! Care ALBU : Iar acest om, dintrnD data,
vedeţi în amestecul nostru aici o fiind beat, începe sa afirme lucruri
simplă întîmplare hazlie. Şi vă înşe- ce contrazic tot ce a făeut pînă
laţi a m a r n i c ! Eu ştiam încă înainte atunci.
de a pleca de aici că florile aces- HORIA : Acuză chiar o veche trădare.
tea sînt supuse pieirii. Dar vă în- ALBU : P u t e m p r e s u p u n e orice.
treb : ce aveţi cu florile mêle, sti- LETIŢIA : Ori încearcă un şantaj...
mate Horia Drăgan ? Şi de ce n e p r i - ALBU : Se poate foarte bine şi asta...
viţi cu atîta neînţelegere p e noi, care, Dar nu planul acţiunii n e intere-
în aceastâ noapte, unind eforturile sează aici, ci al u n o r idei învinse
a două generaţii — p r i m a trăin- în viaţă, d a r rămînînd vài şi moc-
du-şi viaţa d i n plin... nind în subconştient.
AURELIA : Asta sînt eu ! HORIA : Şi celălalt reeunoaşte, să zi-
ALBU : ... şi a doua meditînd... cem, că a trădat.
AURELIA : Asta sînteţi voi, care ui-
taţi şi de apă... Să vi se usuce ga­ ALBU : Ar fi cam poliţist. Creează
roafele. doar tensiune !
ALBU : ... a m ajuns la doua impor­ LETIŢIA : Ori că a şantajat ordinar...
tante concluzdi. ALBU : E prea tare. Să s p u n e m că
HORIA : P e n t r u conicluziile voastre ! a şantajat... inspirât.
(Şi bea.) HORIA : Mie mi-ajunge, Albu... Eu
AURELIA : P r i m a o voi expune eu... vreau deznodămîntu 1 ! f
că lui Albu Si trebuie o oră. Şi-ar ALBU : Asta e... că nu-1 a m ! Dar vin I
exista în viaţă, zice el, doar doua eu, scriitorul, şi afinm : p e om îl
bucurii : a cunoaşte — p e care a m reprezintă raţiunea, luciditatea, con-
să v-o explic altă d a t a — şi a créa. ştiinţa. Şi omul nu se defineste într-
Cum a r veni, n-a fost nimic înainte u n m o m e n t de slăbiciune, de contra-
şi aţi făcut u n proiect. I a r iubirea, ziCeri interne, nici măcar de beţie,
îmbinînd una şi alta. Dar cum ? (5e cînd veohiul din noi izbucneste... Slă-
miră şi ea.) Ti-am spus eu că uit, biciunea —■ e semn că lupta continua.
Albule ! Eu numai la practice-s tare ! Adevăratul om e eel care învinge,
LETIŢIA : Vreau să te sărut, Aurélia. eel lucid, conştient, şi eel care două-
Şi p e tine, Minai. C ă aţi petrecut zeci de ani s-a dovedit a fi om. P r o -
frumos. (Apoi, gest spre Horia.) Şi cesul deci — drumul parours —, nu
noi a m petrecut foarte bine... Ne-am accidentul, abaterea d e o elipă !
amintit o mulţime de lucruri. Tot
felul d e prostii... Ne-am şi certat ! LETIŢIA : A m să vă rog să vă ase-
A fost foarte frumos. zaţi... Şi să aflaţi şi voi ce s-a ântîm-
p l a t astă-seară.
ALBU : Şi a d o u a concluzie (Horia con­
tinua să bea), care va deveni su- HORIA : Să aşteptăm verificarea lui
biectul unei extraordinare nuvele ! Rosea !
LETIŢIA : Va veni şi Munteanu. L-a LETIŢIA : Nu mi-ai r ă s p u n s ce-ai spe-
chemat tovarăşul Roşca. rat de la acea încercare.

66
www.cimec.ro
HORIA : Să se gîndeaseâ o clipâ... AURELIA : Uitaţi un vas eu apă. L-am
Să mă privească amuzat... Şi să su- adus p e n t r u flori.
nîdă, poate ! Glumeşti, Horia Dra­ LETIŢIA : Profiţi şi azi că am coborît
gan ! la Iscrond...
LETIŢIA : Şi-apoi să spună : da ! HORIA : Iar eu, fiind puţin ameţit, vă
HORIA : Ca tu să-mi ceri iar sa întreb din nou : de ce abia azi,
plec?!... Să mă gonesti din c a s a ? ! după douăzeci de ani, marele Ni-
LETIŢIA : Adevăratul om e eel lucid, colae Roşca a recunoscut : „Omul
eonştient. Unde am ajunge dacă pe acela... sînt eu !" ?
toţi care greşesc i-am goni ?
HORIA : Adică tot mă iubeşti ?! CORTINA

u I II
B U
I n scenă, ca şi în primele doua acte, locuinţa Letiţiei Dinu. Glasvandul spre cea de-a
doua încăpere, deschis, îngăduie o mişcare mai largă şi spath" distincte de joc. Masa a fost
strïnsâ ; tacîmurile au cedat locul unor complicate desene şi schiţe ; planşeta pliantă din mi-
cul birou-atelier a fost şi ea ridicată, florile inginerului Albu — rechemate la viaţă.
La ridicarea cortinei, Mihai Albu şi Aurelia tocmai tree spre terasă, reamintim, ampla-
sată spre rampă ; Letiţia — ultimele aranjamente în interior ; Horia Drăgan — în faţa plan-
şetei, în micul birou-atelier.
Faţă de finalul actului II, n-au trecut decît 15—20 de minute. Inginerul Albu şi Aurelia
Viespe par să fi fost puşi la curent eu celé întîmplate ; semnele uşoarei grizări din finalul
actului II abia se mai fac simţite ; singur, poate, Drăgan, va manifesta, în continuare, o iri-
tare aparté fată de complicatele judecăţi poliţiste ale lui Mihai Albu.

ALBU (didactic şi evident ilar) : Ca Doi : că nu te-a pălmuit decît abia


inginer, obişnuit să ordonez datele în final — prea tîrziu ! Şi trei : cà
orieărei problème, sînt obligat să ob- totusi, la această oră, stă şi-ţi citeşte
serv, eu spiritul meu analitic şi treaz, proiectul.
următoarele raporturi ciudate : Ni- HORIA : Şi îmipotriva lui ? Fii la fel de
colae Rosca, în mod sunprinzător cinstit. Nu descoperi nimic ?
se deplasează la locuinţa Letiţiei. ALBU : Ba da. A recunoscut : „Omul
pentru a ridica un proiect. Urgenţa acela sînt eu", eu o întîrziere de
şi interesul, chiar şi pentru coautori, douăzeci de ani. A mărturisit, dacă
rămîn de neînţeles... Trebuie căuta- am înţeles bine, Letiţiei, o clipă de
te amprente ! laşitate. în defavoarea lui, dar nu-
DETIŢIA : Dar terminaţi odată ! Nu mai la prima vedere, şi în favoarea
fiţi copii ! lui prin cinstea mărturisirii. Apoi
AURELIA (pasionată) : Ca-n filme, Le- a refuzat să se apere... A acceptât
to dragă ! Eu nu pot trăi fără film. suspiciunea... L-a chemat pe Mun-
HORIA : Ieşiţi eel puţin pe terasă... teanu... A cerut ajutor... Deci, se spe-
Vreau să m ă pot gîndi ! riase şi el...
ALBU : ... î n timp ce întîlnirea eu Ho­ HORIA : Fii inginer, adună !
ria Drăgan n u p a r e deloc să-1 sur- ALBU : Nu-i simplă adunare, Drăgan.
prindă. (Aceeaşi ironie.) Mister ! Iar scriitorul din mine, care l-a cu-
AURELIA : Ba d^a deschis şi usa... Eu noscut şi el pe Nicolae Rosea, se ri­
văd aici o greşeală ! dica nu împotriva, ci în apărarea
ALBU : Un simbol ! lui. Şi aduc ca martor, dovadă pen­
HORIA : Iar eu vă dau afară ! Vă ba- tru mine supremă, toţi aceşti ani.
teţi joc ! HORIA : Putea să simuleze...
ALBU : Exact ! Şi reţin următoarele trei ALBU : Niciodată pasiunea, competenţa
elemente, care a r putea, sper, să te şi cinstea !
scoată din fire : primul — ştia că-1 HORIA : Replici de teatru... Vreau
suspectezi. fapte !
HORIA (venind spre el) : Spune odată ALBU : Faptele sînt acolo, départe...
ce vrei ! Sînt proiectele şi construcţiile lui.
ALBU : Să recunoşti că a acceptât să Zilele nesfîrşite de muncă, tonele de
discute eu tine. (Pauză.) Eu refuzam ! ciment, milioanele de kilowat-ore.

67
www.cimec.ro
pul'sul lui, tahicardic, în d i p a fie- HORIA : Asta, în romanele tale I
cărei porniri... Şi regretul cînd pă- ALBU : Exista doar încercări prin care
răsea un şantier, bucuria cînd ajun- trecem în viaţă şi depinde cum tre-
gea la altul. Ne-ar trebui pentru asta oem. Unii tree — alţii nu.
o mie d e filme documentare, înţe- (Horia se retrace din nou spre „colţul"
legi, unde Roşca ar fi şi el, poate, plansetei, în timp ce Aurélia ua veni
unul din zecile şi sutele de mii de intr-un suflet lingă Albu, sprijinit
, eroi. Şi n-ad putea să ştii nieiodată. acum de balcon.)
urmărindu-i, care a fost el, ci doar AURELIA : Mîine demisionezi ! Te
că a fost şi el ! rog ! Nu mai fi inginer...
HORIA : Şi-atunei ? ALBU : S-a înţeles. Te-ai îndrăgostit
i ALBU : Lumea lui de afară n-o poţi şi d e mine !
aduce aici ! Doar lumea lui inte- AURELIA : Şi începi să scrii o carte...
rioară, şi ce a dobîndit el, ce a de- Un roman sau o piesă... Tot, cum a
venit, în aceşti douăzeci d e ani. fost ! (Pauză lungă.) Nu te iubesc
AURELIA : Şi toţi oamenii au o 'lume déloc.
a lor interioară ? Credeţi că am ALBU : Scriu că nu mă iubeai...
şi eu ? AURELIA : Ceva cu gelozie şi crime...
HORIA (necontrolat) : Tu n-ai să ai ni- Să fie de neprevăzut !
ciodată ! (Văzind reocţia ei, spaima.) ALBU : Atunci să arăt în romanuJ
Ori dovedeşte^mi că ai ! Poftim ! acela cum Horia Drăgan i-a făcut
ALBU : Aşa ai făout şi cu Roşca : „Ai cîndva curte celei de-a cincea surori
trădat ! Ori, dacă nu, dovedeşte-mi !" a Aureliei Viespe. Ar fi o lovitură !
Numai că reacţiile lor au fost dife- AURELIA : N-ar fi adevărat : sîntem
rite. Lui Reli i-au venit lacrimi în numai p a t r u surori !
ochi. Roşca a încercat dorinţa să te ALBU : Inventez : îl aduc în scenà
calce în picioare. Reli s-a réfugiât şi p e primul soţ al Letiţiei Dinu,
spre Letiţia : iubeşte-mă tu, Leta ; care va apărea p e n t r u p r i m a oară.
Roşca 1-a chemat în ajutor pe Mun- de-a dreptul în actul III. Şi care nu-i
teanu. în timp ce Letiţia te acuză profesor, ci anchetator de miliţie.
acum în tăcere, şi mie îmi vine sâ AURELIA : Să nu-1 aduci. Se încurcà
unlu : nu n e p u t e m jigni numai pen­ toată piesa !
tru că nu n e cunoaştem ! ALBU : Iar eu, p r e c u m Trigorin din
HORIA : Deci, Roşca e nevinovat... Pescăruşul lui Cehov, o voi seduce
ALBU : Hai să-1 lăsăm pe Roşca şi pe Nina Zarecinaia...
să vorbim despre Horia Drăgan. Da- AURELIA : Cine mai e şi Nina ?
că îl cunoşti... Un tip înalt, schele- ALBU : Poţi fi şi tu... Un pescărus
tic... oarecare.
HORIA : Ce te surprinde la el ? AURELIA : Şi ce va face Nina ?
ALBU : Ca inginer ? ALBU : Va renunţa, ştiu eu, la ceva...
HORIA : Cum vrei ! La u n ideal, la o pasiune mare... Pe
ALBU : De ce nu 1-a aeuzat pînă as- u r m ă va regreta... Va voi să revină...
tăzi pe Roşca ? De ce, suspectîndu-1. dar va fi prea tîrziu. Şi în ziua în
n-a căutat dovezi ? Nu ştia că Tu- care singurul om care a iubit-o se
dose Catrina 1-a cunoscut pe Axinte va împuşca...
Drăgan ? Şi de unde subita neîn- AURELIA : Cine o iubea ?
credere în proiect ? L-am lucrat îm- ALBU : Ait pescarus, să zîcem. Va dis-
preună ! De ce şantajul, apoi ? De părea şi ea !
ce singurului om pe care îl iubeşti AURELIA (simte că totuşi e o dramă,
şi te iubeşte nu i-ai spus niciodată deşi n-o înţelege) : Minai ! Să nu
nimic ? cuimva...
HORIA : Deci, singurul vinovat e Dră- ALBU : Ei, cum ? Albu Mihai e un
gan. inginer realist, care se va întoarce
ALBU : Dacà aş judeca după sistemul cuminte la proiectele lui şi va primi
lui Horia Drăgan. Dar inginerul din Medalia Muncii — oricît ar părea
mine refuză ! Şi afirmă că Horia d e ciudat.
Drăgan e prietenu'l lui. Prieten, chiar AURELIA (izbucnire ca la 19 ani) :
atunci cînd greseşte. Şi are încredere Ascunzîndu-ţi o dramă, ştiu eu ! Că
în el. Pentru că prietenia n u 4 arit- ai iubit-o p e Nina. Nina asta — Leti-
metică simplă : atîtea dovezi — pen­ ţia ! Şi ai ramas inginer numai de
tru, atîtea — contra, scad şi adun... dragul ei. Dar tu poţi mai mult...
Prietenia, demnitatea şi cinstea se mult mai mult ! Hai, scrie, Mihai !
verifică în timp ! Şi nu exista uni- ALBU : Nu poţi să scrii cînd n-ai cui
tăţi d e măsură. să citeşti. îţi ^mai trebuie şi^un om

68
www.cimec.ro
care sâ creadă in .tine l'ără să-ţi ierte ductor, de ziiarişti, de miliţie : ce
ndmic... Deşi se zice că se lucreazâ s-a întîmplat ? ce accident ? Şi eu să
la esta. S-ar proiecta undeva... le răspund : eel mai grav ! Am stat
AURELIA : Eu cred. Numai că nu în- alături de u n om, a m trăit împreună.
ţeleg ce vorbeşti... Amesteci pescă- ne-am sculat dimineţile şi a m pdecat
ruşi... Trebuie să ghieesc eine-i Nina... la serviciu, apoi a m stat la masă în
ALBU : Groparul din Hamlet făcea grabă şi a m plecat din nou... Am ci-
fi'lozofie în urmă eu patru sute de tit cîte o carte, ara fost la filme şi,
ani. Iar tu ai să-mi spui, transcriin- o data pe lună, la teatru... Fără '
du-1 şi neadăugînd nimic de la mi­ să ne dăm seama că noi doar ne
ne : Să fim seriosi, Mimai ! Unde ai vedem, stăm uneori alături, şi câ
mai pomenit un gropar ? De ce-mi nu me vorbim.
arăţi un craniu ? Nu înţeleg ce vrei... HORIA : Plătim amenda, Letiţia. Pen­
De ce-1 aduci în scenă ? tru atîta lucru nu se opreşte un
AURELIA : Să nu vorbim de gropar... tren.
Nu e bine ! Chiar dacă ad o drama. LETIŢIA : Trenul cel mare — nu ! Dar
Minai. trenul acela, al nostru, din care am
ALBU : Avem eu toţii, Reli ! î n viaţă, coborât la Iscroni ; trenul eu care
ca si în teatru, trăiesti zadarnic şi am venit într-o iarnă la tine, şi
n-^ai ce spune pe scenă, dacă n-ai trenul din vara care a urmat, cînd
avut şi tu bucuria ta, drama ta. Bu- ne-am întîlnit iar, ţi-aminteşti ?
năoară, sa aflu că 1-ai iubit pe Dră- HORIA : Şi eu făcusem contract eu
gan... •toate sezoni stele... Nici un costum
AURELIA : Iar inventezi ! la fel.
ALBU : Pe Munteanu... ori pe prostuJ LETIŢIA : Nici un contract ! Nici un
de Albu. Dar tu ai să spud din non joc ! Nu mai vreau să clădim pe ni-
că inventez. Să nu spui... sip. Vreau adevâr !
AURELIA : Suferim amîndoi... Ca-n HORIA : Au fost palate frumoase.
Pescăruşul acela ! LETIŢIA : Palatele din vis nu sînt pa­
ALBU : Numai că tu ai nouâsprezece late, sînt vise. Şi nu vreau nici un
ani. Şi la mouăsprezece ani e suffi­ palat ! Vreau această planşetă, acest
cient 6ă strigi tare : caut un om ! fotoliu, aceste fotografii, şi această
AURELIA (ca o chemare reală) : Hei. camera mare, în care Aurélia să
omule ! Te caut ! (Lui Albu.) Nu mi-a vină cînd vrea şi să se certe eu tine.
răspuns... Albu să stea pe terasă şi să-mi aducă
ALBU : Te-a auzit şi vine. Dar vine flori. Sau. dimpotrivă, tu să le strigi :
de départe. Va veni mai tîrziu. plecaţi ! Vreau sa rămîn singur eu
AU/RELIA : Strigă şi tu ! Leta şi vreau mult de tot să vor­
ALBU : N-ajută ! Numai la nouâspre­ bim.
zece ani. (Apoi, pentru că ea pără- HORIA (văzind-o alarmată.) Ce s-a
seşte terasa.) Şi caută la radio un întîmplat ? Ce-i eu tine ?
post. Unul eu muzică multă. Să nu LETIŢIA : Nimic. (li vine să şi ridă.)
se discute nimic. S-a discutât prea Am învăţat să muncim, să constru- '
mult ! im, să facem minunile celé mai mari,
(Letiţia s-a apropiat de Horia, rămas dar am uitat să vorbim. Nu mai ţin
singur în faţa planşetei, în colţul mi- minte nimic. Nici cum să aleg mo-
cului birou-atelier.) mentul... Nici eu ce să încep... Sau
poate sa te las pe tine, mai bine —
LETIŢIA : Ce-ai mai descoperit ? Ce şi eu sa am răbdare... Să te privesc
nouă strangulare ? şi să asoiilt... Să te întreb direct, fără
HORIA : Fiecare proiect — ca un ve- menajamente... Şi dacă nu sîntem de
hicul în plină viteză, ca un tren acord, să ţi-o spun ! Pentru că, în
ducînd undeva şi ducînd foarte dé­ fond, putem avea pâreri diferite. Tu-i
parte — ar trebui să aibă, pentru bănuieşti pe Roşca. Eu afirm că-i
un caz extrem, o deraiere, să zi- cinstit. Tu te superi pe Albu. Eu îl
cem... rog să mai vină. Iar dacà e nevoie,
LETIŢIA (anticipînd) : Un mic semmal ne putem şi certa. Mie grozav îmi
d e alarma. place. Dar c u m ? Nu mai ţin minte
HORIA (cfl. şi atunci) : Dacâ nu cobori nici asta... Pentru că, înţelegi, trebuie *
la Iscronî, în următoarele zece se- să ne şi certăm omeneşte ! Fără in­
cunde... sulte şi fără uşi trîntite. Şi să găsim
LETITIA : Aş refuza ! Prefer să tragi un drum... cuvîntul acela, apoi, care
semnalul ? să fim întrebaţi de con­ ar trebui să ne împace... Cum să fim

69
www.cimec.ro
de acord, la sfîrşit, fără sa fim pe- AURELIA : Dacă sînt eu aici — nici
nibili. Si toate aceste problème mă- o gràja !
r u n t e — dar teribil de mari ! — nu LETIŢIA : Noi avem foarte multă In-
pot fi discutate la sfatul popular al credere în el.
raionului, şi nici la tribunal, în ni ci MARIA : Mi-a povestit ceva... (Pauză,
u n fe'l de instanţă. Ci în forul nos- cît să se simtă că ar fi la curent.)
t r u intim. Increderea dumneavoastră are doua
HORIA : Va fi a p a t r a zi. tăişuri.
LETIŢIA : A patra a fost ieri. Am in- HORIA : Şi v-aţi speriat de urmări...
trat într-a cincea... LETIŢIA :' Horia, te dau afară pe
HORIA : Şi-n ziua a şasea, Letiţia... usa !
(Ar vrea s-o cucerească din nou.) HORIA : Ara cea mai deplină admi-
A m o idee grozavă ! (H şopteşte ceva.) raţie faţă de o femeie care vine să^şi
LETIŢIA : Ei, nu... Nu avem u n d e . Şi apere soţul. dar nu sînt dispus... (Nu
va ţipa... Copiii fac totdeauna scan­ indrăzneşte.)
dai !
MARIA : îndrăzniţi !
HORIA (uitînd de toate şi sincer) : Al- HORIA : Nu sînt dispus să tac !
bule, se intră în ziua a şasea ! Se MARIA (nu jără ironie) : Ce ştiţi des-
face lumea din nou... Cu oamenii. p r e el, dumneavoastră ?
şi vieţuitoarele toate...
HORIA : Dumneavoastră ce ştiţi ?
ALBU : O refacem, ei da... E prevăzut MARIA : Că^l iubesc de saisprezece
în planul de stat. A m fost si eu în ani. Cînd mai e r a m infirmieră, şi el
comisie. un simplu bolnav, u n rănit. Şi-1 cu­
(5e sunà lung. Se répéta.) nosc.
LETIŢIA : Să ştii că a venit marele
nostru Munteanu ! HORIA : Eu de-acum douăzeci. Atunci
HORIA : E Catrina ! El sună aşa ! E 1-am văzut p r i m a data... Şi îndrăz-
nervos! •nesc sa-1 judec mai aspru !
ALBU : Se întoarce Rosca ! Psihic de MARIA : Mai răuvoitor. Ca să vă ju­
scriitor, anticipez momentuil ! dec la fel.
(In prag — uşa e deschisă de Reli — HORIA : Nu aveţi încă dreptul !
Maria Roşca, o femeie la 30—32 de MARIA : îl am. Pentru că vă cunosc
ani, de o demnitate aparté.) mai bine decît toţi cei de-aici. Vă
cunosc şi puterea. Şi în toţi aceşti
MARIA : Mă iertaţi pentru vizdta a- douăzeci de ani. sau cei puţin în
oeasta tîrzie... saisprezece, dacă Roşca a fost li-
LETIŢIA : Dar vă nugăm. (Incurajare, niştit, a lucrat...
să intre.) HORIA (preluînd) : ... si a putut de-
MARIA : ... şi p e n t r u cei care nu mă veni „marele Rosca !"...
cunosc... MARIA : ... a devenit pentru un sim­
LETIŢIA : Luaţi loc ! plu motiv...
MARIA : ... eu sînt Maria Roşca. (în- HORIA : Nu i-a smuls nimeni masca !
cercînd să se scuze.) Nu puteam sa MARIA (negare discretă, dar ferma) :
nu vin... Pentru că suspiciunid dumneavoastrà
LETIŢIA : Poate doriţi o cafea ? i s-a opus încrederea mea.
MARIA : A, nu... A m urcat pentru cî- HORIA : Sentimentalisme naive !
teva olipe. Vin de la telefoane. So- MARIA : Convingeri ! Şi convingerea
ţul meu.... cea mai profundă, o veţi simţi într-o
HORIA : Cum ? încă n-a primit legă- zi, că în afara încrederii celor mulţi,
tura ? dinafară, a lui Catrina, Munteanu,
MARIA : Ba da. Dar începuse să con- a Letiţiei, trebuie să ai şi o a doua,
troleze proiectul, şi a r ă m a s acolo. în casă : încrederea celui d e alături
Umpluse tot ofioiul cu planşe. Noroc de tine.
că a m venit eu. Télefonista era foar- HORIA (accentuînd persijlarea) : Su-
te speriată. A r fi vrut să ceară aju- portul cei mai intim, femeia care
tor... (Ton brusc schimbat.) Dar nu iubeşte, soţia apropiată...
v-am spus încă pentru ce a m venit.
LETIŢIA : Tovarăşul Rosca n e promi- MARIA : Aţi formulât foarte bine.
sese că se va reîntoarce aici. M-am străduit isă fiu.
MARIA : Da, tocmai p e n t r u asta. Nu-mi HORIA : Explicîndu-i clipă de clipă şi
place cum arată... Foarte obosit... argumentînd... (Plictisit.) îmi ajunge ï
şi ahsent. Nu i-aim văzut uiciodată MARIA : Incapabilă să explic ori să
aşa. Ce-a fost eu el ? Ce i-aţi spus ? aduc argumente ; nu sînt juristă,
Şi .pentru ce să revină ? nici ingineră, în stare să demonstrez...

70
www.cimec.ro
Dar dormi nd lîngă el, respirînd li- CATRINA : Crede b a t ô n u l Catrina !
niştită... Directorul uzinei unde acest proiect
HORIA : V-aţi pregătit, observ, pentru va fi aplicat. Dublu lauréat. Ordinul
această discuţie... Muncii I-a, şi închideţi usa, ori în-
MARIA : ... m i r î n d u - m ă sincer cît de chideţi terasa ! Discuţiile sînt utile
mult reuşea să lucreze într-o sin- sau nu — curentul niciodată. (Pau-
gură noapte. ză.) Şi dacă mai faceţi adunări sin-
HORIA : Cu o detaşare ciudată. Aproa- dicale nocturne (coûta loc sa se aşe-
p e incredibil ! ze), faceţi rost şi de bănci. De la
MARIA : Nefiind niciodată îngrijorată statul în picioare îndelung se pot
decît p e n t r u oboseala lui. face artrite şi în orice caz varice.
HORIA : Sînt obligat să vă admir. (5e aşază.) Lui Drăgan, daţi-i haina.
P e n t r u ldrism. vă rog ! (In timp ce Horia se îmbra-
MARIA : P e n t r u forţă ! că.) Să fie demn şi frumos. Cal pu-
HORIA : Şi p e n t r u această „etică nouă", tin cînd vorbes'te cu mine. Iar tu.
cum s-o n u m i m ? Rosca (gest amical, bătrînesc) ce
MARIA : A increderii ! aud ? Ţi'pă la tine Hamlet, şi tu,
HORIA :Vă a d m i r d i n nou. n i m i c ? ! Viespe, citeşte procesul-ver-
MARIA : P e n t r u cei şaisprezece ani in bal!
■care, înfruntîndu-vă zilnic, a m fost AURELIA (în aer) : N-am scris nimic.
mai tare eu. CATRINA : Se ştie. Spune ce-ai tras
HORIA : Vă iubiţi soţul. E un merit. eu urechea.
MARIA : Bine. Vom continua să lup- AURELIA (viespe) : Horia — mai de
.tăm. toate, nervos...
ALBU (de pe terasă) : Vine tovarăşul CATRINA : Zi de Letiţia, întîi. Ea e
.Roşca. stăpîna casei ! Şi inginer-şef de pro­
HORIA : Planificînd deci totul exact ! iect. Ea răspunde de tot.
Chiar şi acest ultim demers. Stabi- AURELIA : Cănl dă afară p e usa...
lind decalajul : cine vine întîi, cine CATRINA (amuzat) : Ei, nu vorbi ?!
vine pe urmă. Şi tu ?
LETIŢLA : Horia, p e n t r u ultima oară ! AURELIA : Pe usa poate oricine. Eu
HORIA : Au mai r ă m a s cîteva clipe. îl d ă d e a m pe geam !
Aud urcînd ascensorul. Va intra. CATRINA : Şi Albu, între şi între...
(Deschide singur uşa.) Şi vom avea Cum a r fi, a scăldat-o ?
dovada. (In clipa în care apare Roş- AURELIA : El era cu raţiunea. Stu-
ca.) Dacă respinge proiectul sau nu. dia.
ROŞCA : Respins ? De ce ? (Vàzînd-o CATRINA : Dar raţiunea se bate, sti-
pe Maria.) Ce-i cu tine ai ci ? mate tovarăşe Albu ; raţiunea con-
MARIA : Te aşteptam. Spuneai ceva vinge, se luptă, nu stă !
d e proiect... ALBU (convins) : Am să modifie fina-
ROŞCA (depune proiectul pe masă) : lul.
Nu 1-am respins. Ë bun ! E foarte AURELIA : Iar Maria Roşca, păcat cà
bun ! n^aţi fost ai ci...
HORIA (vehement) : Poftim ! Şi ulti­ MARIA (scuzà) : Eu abia a m venit...
ma dovadă ! S-a confirmât. O avem. Aurélia !
ALBU : Nu dovedeste nimic. CATRINA : Am aseultat-o. O ştiu. Cîn-
HORIA : Ba da. M-a pălmuit pentru tă foarte frumos.
ansi dovedi fermitatea şi cinstea... AURELIA : Pentru mine e o sfîntă...
ROŞCA : P e n t r u că méritai ! CATRINA : Ce-nseamnă sfîntă. vie­
HORIA : ... şi a ajuns la coneluzia câ spe ? Că de emoţie, uite-o, dumneaei
proiectul e bun — recunoaştere fal­ a rosit...
sa, formală. p e n t r u ca in felu'l a- AURELIA : Sfînt e cineva p e care da-
cesta să mă oblige la recunoştinţă. că altcineva îl jigneşte, eu sar la bâ-
Să mă oblige să tac ! taie... şi-1 bat !
ROŞCA : Totuşi, e bun. Chiar şi în
anexa B, sectorul dumitale, exista CATRINA : Noroc deci c-am venit, câ
ceva nou. (Apoi, Mariei.) Au făcut ieşea şi confilict religios. Eu despre
un lucru frumos. (Din nou lui Dră- sfinţi a m cu totul altă parère. (Pau-
gan.) Recunoştinţă, pentru că am ză lungă.) Horia şi Roşca, vă rog !
spus adevârul ? Ar fi naiv ! (Semn să se aşeze toţi trei în jurul
aceleiaşi mese.) Şi voi care — ce
HORIA : Şi dacă eu nu cred ? vreţi ? De ce treziţi l u m e a din somn ?
(In prag, neobsertxit de nimeni, bătrî- Ce-aveţi cu telefonul ? De ce vă ru-
nul Catrina. 50—55 de ani.) peţi d e fapte ? De a d e v ă r ? De ceea

71
www.cimec.ro
ce a fost read ? (Revenind la japte.) gul uşii, o jigură ciudată, de timid, ni-
Axinte Drăgan a fost ridicat într-o merit din greşeală.)
seară de iarnă, aoum douăzeci de
ani. Şi d e ce a fost ridicat, cine e vi­ MUNTEANU : Vecindi m-au rugat să
novat de arestare, e mai greu de vă spun că-i deranjează scandalul...
aflat. Să amînăm. Dar Axinte Dră- LETIŢIA : Munteanu !
gan a nrurit abia in august, a două- MUNTEANU (ca şi cînd n-ar fi fost
zeci şi şasea zi, lîngă pădurea Bâ- vorba de el) : ... fiind ora trei.
neasa, şi vinovat de moartea lui — (Exact.) Trei şi unsprezeoe minute...
desi n-iam putut s-o dovedesc nicio- CATRINA : Alexandre ! Tu, tot ne-
dată —, sînt eu. (Pe momentul ge­ bun !...
neral de surpriză.) Axinte evadase MUNTEANU : M-a însărcinat comite-
din lagăr la începutul lui august. Eu tul d e bloc.
am fost tot timpu'l legătura lui supe- ALBU (exploziv) : O mie de petarde
nioară şi, evadînd, m-a căutat, cum p e n t r u M.A. ! Bine-ai venit, om de
era şi firesc, tot pe mine. în 26 au­ gheaţă ! Bine-ai venit, omule !
gust, transportam un camion eu mu- MUNTEANU (lui tot ii ninge şi-i
ndţii. Noi doi, Axinte şi Catrina, răs- plouă) : A m venit prost... Sînt ne-
punzînd de transport si constatînd eu om... Şi topit ! Care gheaţă ?
surpriză că în urma noastră, de la AURELIA : Să-i pregătim ceva... Poa-
un moment dat, se afla o maşină te i-e f oame.
nemţească. Ne urmărea. Viteză mai MUNTEANU (modest) : As dori un
mare oa a noastră, ddstanţa scădea... prosop...
Şi atunci a fost nevoie ca unul din AURELIA : Cum, un prosop ?
noi, eu ori Axinte Drăgan, să sarà MUNTEANU : Sînt murdair. Nespălat
din camion, şi eu o grenadă în mînă. de trei zdle.
eu pieptul nostru, eu viaţa, dar ori- LETIŢIA : Să te conduc la baie.
cum, să-i oprim. (Incearcă să-şi refu- MUNTEANU : Şi nedormit. Aş préféra
ze emoţia.) A m vrut să sar eu. Dar un pat ! (Alintînd.) Un pătuleţ... Un
Axinte, mai iute, a tras la sorţi ! pàtuc...
Şi-a coborît apoi tfără să-mi a r a t e mo- CATRINA : Adică voi aţi intrat în
neda şi fără să mai aflu vreodatà f u n c ţ i u n e ? ! Cu cît ? Zi odată, Mun-
dacă a fost într-adevăr „capul", cum tene !
se jurase el... Că trăgînd eu, asta-i MUNTEANU : La nominal. După gra-
sigur, oriee ar fi fost, „cap" ori „eo- fdc. (Refuzînd ejuziunea.) Şi patul...
roană", săream eu acolo şi ar fi fost vă rog... Că n-am cerut decoraţii...
el aici. Şi aşa, în ziua de douăzeci Uin pat. (Sugerind, poate, că ar şti
şi şase. ca un om oarecare, eroic şi ceva mai multe.) Aşezaţi-1, vă rog,
sfînt — asta înseamnă sfînt, Auré­ lîngă Rosca. Vreau să mor lîngă el.
lia —. Axinte Drăgan a mûrit. (Ho- ROŞCA : Fă tu mult pe nebunul !
ria s-a îndreptat spre fereastră. A- MUNTEANU (s-a întins pe pat, voce
ţară, treptat, a început să se lumi- stinsă) : Generatorul toemai imtra în
neze de ziuă ; Catrina il urmează.) funcţiune. Sincrondzam. Eram în mo­
Dar tu ai căutat totdeauna doar un mentul decisiv ai cuplării... Şi intră
vinovat de arestare, şi mai puţin sa o secretară (citează) : „V-a telefonat
afli pentru cine şi pentru ce a lup- cineva. Nu şi-a spus numele... V-a
tat. rugat să plecaţi imediat"... „Unde ?"
— întreb eu. „A uitat să transmita."
HORIA : întrebarea rămîne...
MARIA : Şd-ai plecat... (Gest cald, de
OATRINA : O aşteptam. Dacă Nico- mulţumire.)
lae Roşca e vinovat, voit sau nu. MUNTEANU : Nu, am sincronizat. La
de arestarea de-atunci... 22.40.
HORIA : Dacă astă-seară a minţit. MARIA : Ne temeam că pienzd trenul...
afirmînd că proiectul e bun... MUNTEANU : Da ' nu vă ştiu ? (Din
( CATRINA : ... şi dacă hrana ta sufie- nou la curent.) Aveam bilet de ieri...
tească şi otrava ta — suspiciunea. (A închis ochii.) Să vă fie ruşine !
din care 'vrei să-ţi faci un ideal şi AURELIA : A aţipit... (Deziluzie.) Ge-
un scop ad existenţei, se mai justifi- nerosuil Munteanu !
că şi acum, cînd se luminează de MUNTEANU (de départe): Eu — gê­
zi. neras ? Sînt antigeneros din prin-
HORIA : Eu pot dovedi că proiectul... cipiu.
AURELIA : Şi se spunea : „cu idei"...
(Pe schimbul de replici, ascendent ca MUNTEANU (jignit) : Cum „ou idei" ?
tensiune — un ciocănit discret : in pra- Mă jigniţi ! Eu trăiesc din salariu.

72
www.cimec.ro
AURELIA : Mai bine nu veneai ! ma ? De unde ? Câ tu erai fraier
MUNTEANU (brusc animât, dar tragic) : de tot...
Deci, să nu vin. Frumos ! Să evit şi HORIA (nu poate inţelege) : Şi limita-
întîlnirea?! (Pentru prima oară, un rea p e fluxul tehnologic ? Strangu-
Munteanu avind „foarte curioase larea din B ?
idei".) Sa nu-i mai spun lui Catrina,
d e la obraz, că la trei noaptea se MUNTEANU : Pentru moment nu-i ni-
doarme ? (Indignât.) Că nu mai e mic. A m văzut o licenţă străină. Sînt
flăcău ! Ce, face doua norme pe zi ? limitaţi şi nemţii !
Nu avem Codul Muncii ? CATRINA : Deci, s-o aplic ?
AURELIA (admirativ) : Uite la eschi- MUNTEANU : Aplic-o. dom'Je, rapid.
mos ! Gîstigi optzeci la sută. Şi nu te po-
CATRINA : Tu vezi de tine, adormi- trivi la strangulările lui Horia Dră-
tule! gan. Deşi, sitaţi ! (Pentru prima oară,
MUNTEANU (jignit şi acum) : Sau s-o volubil şi pasionat.) Aş mai avea o
iert pe Letiţia ? Că mă uit la ea — idee... dar ne costă trei ani. Sau
şi poftim ! Merge pe treizeci de ani poate nu ne costă ? Mai, Rosea ! (Il
şi parc-ar fi trecut prin războaie... trage spre el.) O putem combina cu
Cine e agresorul ? propunerea ta. Mecanizarea din mers,
AURELIA : Retras — retras, dar vede... fără scădetre d e plan... (Incîntat.) Fra-
MUNTEANU : Ei bine, nu ! (Tragic şi ţilor ! Uniţi ideea lui Horia cu pro­
acum.) E udtima oară în viaţă cind punerea mea, băgaţi-1 aici şi pe
am fost pus pe drumuri fără să mi Rosca, plus o femeie^cerber — fe­
se spună de ce. E impotriva raţiu- rn ei le saint o forţă, se revine la ma-
nii, tovarăşe Roşca ! Nu-i tehnic ! triarhat —, şi-n trei săptămâni.. Ce
Tehnica ne omoară... Secolul două- zic trei ?! Chiar în doua... (Constata
zeci ! lipsa de efuziune şi comunicare la
AURELIA : Strecoară şi idei... cei din jur.) Dar ce-i cu voi ?
MUNTEANU : Şi-ţi voi critica şi con- AURELIA (şoptit) : Monumente de pia-
soarta... Superbă, dom'Je, recunosc... tră...
Ar cuceri şi Italia... De F r a n ţ a nu MUNTEANU : Ce monumente ?
mai vorbesc... Dar nu ne mai da AURELIA : Mamuţi...
decît lieduri... Unde-i repertoriul MUNTEANU : Tu încetează odatâ !
mondial ? Şi tu, Albu — la fel ! Ni ci (Din nou, grav.) Ce-i cu tine, Leti-
un roman ? îţi liipseşte conflictul ? ţia ? P e n t r u cine am vorbit ? Tre-
Să-ţi aduc eu din Antarctica mea ! buie să mă întorc cu 4.40... Mai am
(Constata că-i urmărit de Aurélia.) doar patruzeci şi cinci de minute.
Tu, ce te uiţi ? Pierd trenul.
AURELIA : îţi urmăresc laconismul. AURELIA (sugestie radicală) : Scoţi
MUNTEANU : Mărită-te, e timpul... pumnalul...
AURELIA : Cu cine ? MUNTEANU : îl scot !
MUNTEANU : Faci zece bileţele şi AURELIA : Comiţi o crimâ...
tragi. (Foarte simplu !) MUNTEANU : Comit !
AURELIA : Cu un bileţel ? AURELIA : Şi te însori...
MUNTEANU : Si scrii pe toate Mun­ MUNTEANU (a devenit aient) : Cer
teanu. (Confidenţă.) As avea un post procuratura de stat ! Ce e cu voi ?
liber pe schema, de soţie-şefă, fără CATRINA : Vechea poveste, Muntene.
adjunct şi adjunote... Dar încadra- dar într-o haină nouă ! Drăgan e
re mică... convins şi azi că Roşca ar fi vino-
HORIA (nu mai rezistă) : Terminaţi vat de căderea lui Axinte Drăgan.
cu prostiile ! (Venind spre Mun­ Ei bine, Drăgane (s-a apropiat de el),
teanu.) N-ai venit aici ca să dormi! înainte de a-ţi oferi suficiente fapte
Nici să glumeşti cu Viespe... la care să poţi reflecta toată viaţa
MUNTEANU : Deci n-ai răbdat pîn' la — şi pe care nu întîmplâtor nu ţi
urmă (ca despre o victorie a lui), le-am spus pînă acum —, îţi mai
şi-ai vorbit ! Ma întrebam cît re- dau cinci minute. Să ştiu dacă-ţi men-
zişti. ţii acuzaţia. (Letiţiei.) Şi ţie, tot cinci!
HORIA : Mă interesează proiectul. Să reflectaţi împreună !
MUNTEANU : Cred şi eu. (Il „acuzà".) L'ETIŢIA : Cred că e prea tîrziu. (De
Fiiradcă ai nimerit-o. Ai scos şi tu parcă ar fi numai ei doi.) Mi-ai
un lucru frumos... Mai aies alimen- ascuns cîndva tinereţea, cum ai cres-
tarea... E o idee nouă. Chiar mă şi cut, neîncrederile taie. Mi-ai ascuns
mir... („Regretind".) Cum ţi-a venit, indoiala în privinţa lui Roşca şi sus-

73
www.cimec.ro
piciunea orescîndà. Mi-ai ascuns, pînâ HORIA (nereuşind să înţeleagă) : Cum?
şi astă-seară, neîncrederea în pro- Rudele mêle ? Prin mine ?
iect, şi conştiinţa unei limitări, pe CATRINA : Nu ţi-am spus-o pînă azi
care tu o credeai. ipentru că purtai şi tu, e drept, o vi-
HORIA : Vodam d e muilt să-ţi fi spus... novăţie a vîrstei şi a naivităţii de a-
LETIŢIA : Regretul unor erori ? O tunci. Ca să-i afli m ă s u r a şi s-o poţi
(recunoaştere mai mult decît tardi­ înfrunta, aveai navoie de tăria de
v e ? Ce-ai fi putut să-mi spui ? azi. O tăcie pe care ai căpătat-o pen­
HORIA : De ce-am fugdt d u p ă linistea tru că nu ai fost singur. La Salva —
ta, atunci în p r i m a zi... Cum n-am în brigada lui Roşca ; în institut —
îndrăznit să-ţi vorbesc despre mine, a'lături de ALbu ; pe şantiere — lu-
ca nu cumva să te pierd, într-a do­ crînd lîngă Alexe Munteanu ; şi aici
ua... Cum a m iubit în tine eeea ce chiar, alături de Letiţia Dinu. Da, nod
e u n u e r a m şi nu e r a m în stare : a m fost peste tot ! D a r tu ai răspuns
să fiu liniştit, să rîd, sa cred încrederii noastre eu suspiciunea ta şi
în cei din jur... Şi te-am iubit ciudat. as ta a fost tot o trădare. L-ai suspec­
iubind, aş spune, în tine, p e eel care tât pe Catrina că vrea să se arate
as fi putut deveni. M-am străduit grozav ; pe Rosca, la fel — învinu-
să devin, eu convingerea intima — indu-1 mereu. P e Letiţia chiar, că nu
repet, că aceşti douăzeci de ani nu te-ar înţelege... Dar noi, cîţi ne ştii,
trebuie să fie numai ani de con- controlăm tot, pas eu pas, verificăm
strucţie, ci şi de reeonstrucţie in­ de zece ori fiecare hotărîre a noastră,
terna, a mea. Iar proiectul, o treaptà, p e n t r u a ne convinge că-i bună, ale-
o victorie. î n proiect, însă, nu cre- gem fiece o m la locul lui, p o t r i v i t
deam. Atunci a a p ă r u t îndoiala. Iz- Nu pornim niciodată de la neîncrede-
buonirea d e astă-seară... Şi toemai rea în om şi nu-i suspectăm demni-
asta voiam să t e rog : să m ă ştergi tatea, nici cinstea, nied forţa de a se
d i n t r e coautori... Să nu-1 semnez ! Nici înldrepta, d u p ă ce a gresit. Credem şi
tu să nu t e considéra legată. Adică să în tine, azi ! (Refuzînd emoţia clipei.)
te gîndeşti... şi cum crezi — even­ Numai tu, Roşca, vezi, d e ce i-ai spus
tual, să nu rămîi lingă mine... Nu asa d e târziu : „Omul acela sînt eu!"?
mai sînt eel din u r m ă eu ani, e ade~ (Pe glumă.) Nu te-a lăsat Maria ?
vărat... dar răbufniri meschine, sau MARIA : Da, aţi ghicit. L-am oprit de
nu — numeste-le cum îţi place ! —, fiece data cînd ar fi vrut s-o facă,
vor mai fi. Suspiciunea a r e şi ea şi chiar eu cuvintele lui.
rădăeini, care refuză sa moară. Apoi. CATRINA : Care cuvinte, Rosca ?
aş fi fost şi gelos. M-aş fi îndoit de MARIA : „Oamenii cinstiţi nu se sicuzâ.
tine. N-aş fi cunoscut bucurii. Mereu Ei sînt p u r şi simplu cinstiţi".
singur. întrebSndu-mă, la nesfîrşit. CATRINA : Ei, nu vorbi ! Si filozof pe
dacă Roşca e vinovat de căderea lui deasupra !
Axinte Drăgan... P e n t r u că am cre-
zut-o, o cred şi acum... (Disperat.) ROSCA : Mult mai simplu, Catrina !
-Si nu mai v r e a u să cred ! CATRINA : Nu-mi spune mie. Lui !
(Gest spre Horia Drăgan.)
CATRINA : Nu, Rosca nu a trădat !
Rudele taie ! — şi nu rude, duşmani ROŞCA : Mult mai simplu, Drăgane. La
— faţă de care ai făeut imprudenţa Salva — nu ştiam cine eşti ; la fa-
să aminteşti d e casa unde-1 vâ- cultate — ce vrei ; p e şantiere — ce
zuseşi oîndva p e Axinte intrînd. Te- cauţi. Cum să-ţi vi'ndec eu neîncrede-
au trimis la el eu alimente, urmărind rea în mine, cînd tu nu credeai nici
doar confirmarea adresei şi neîntir- în Horia Drăgan ? P e n t r u că nu cre­
ziind să-1 trădeze. Avem aceste do- deai. Şi-am aşteptat. Că tu ai spus
vezi. Ca apoi, tot ei să te îndepăr- astă-seară, aici, multe lucruri urîte.
teze de amintirea lui si de noi, O să l e uit. D a r ai spus şi un lucru
transmiţânidu^ţi şi ura şi neîncrede- frumos...
rea în om şi felu'l lor de a gîndi, HORIA : N-am spus nici unul, Rosca !
trimiţînidu-te să strigi pe străzi. ROŞCA : Ba da. Despre proiect. despre
cînd nu aveai nici cinciisprezeee ani. anii aceştia, şi ce-au însemnat pentru
ceea ce gîndeau despre noi. Si cind tine...
te-am prins de guler, în Piaţa Pala- HORIA : Ani de muncă utilà.
tului — ţi-aminteşti ? — şi a m aflat ROSCA : Primii ani !
că te cheamă Horia Drăgan, a m în- HORIA : Şi un proiect util.
ţeles că răspund şi te-am smuls din ROŞCA : Primul proiect, Drăgane !
mîinile lor ! HORIA : Ce-nseamnă „primul", Rosca ?

74
www.cimec.ro
ROŞGA (se privesc lung) : E prima oarâ MARIA : Sa ne amintim de noaptea
cànd vrei eu adevărat să-ţi răsipund. aceasta. A foot o noapte frumoasă...
CATRINA : Şi nu se putea mai d e w e - AURELIA : Zi, Albu, şi tu ! N o sa
me, ci azi — n-o mai lungi, măi Roş- te critice nimeni !
ca —, pentru că suspiciunea trebuia să ALBU : Să fiu chemat la tribună —
moară într-însul, asta voiai să spui, în acel an 2000 — şi întrebat : V-a
şi a mûrit ! Fie-i ţărîna uşoară ! Şi fost greu, nu-i aşa ? Aţi înfrînt la-
treci la alte coneluzii, că mai aveai şităţi şi duşmani ? Aţi înains suspi-
tu ceva pentru ziua de azi. ciuni ? Iar eu să răspund : Da, cam
ROŞQA : Aş fi avut un mesaj din aşa a fost... Oricît a r părea de eiu-
partea lui Axinte Drăgan. dat!
AURELIA : Ca în romanu'l lui Albu !
Mă jur ! CATRINA : Dar nu i-ai spus niesa-
CATRINA : Lasă acum romanele, Vies- jul. Nu-i încă „2000", Roşca !
ipe ! ROSCA (lui Horia) : Fii demn. Şi sa
AURELIA : Se făcea că-i un mare con­ visezi ceea ce n-am cutezat noi a-
gres, unde vin toţi constructor^ ţă- tunci. Din partea lui Axinte Drăgan.
rii, în anul 2 000. AURELIA : Eu a m două visuri : să fac
ALBU : Termina, Reli. Nu-i scris încă un fais în acte, să nu se afle că
nimic ! atunci, în '44, încă nu mă născusem.
AURELIA : Ba era scris, ştiu eu, ca Şi visul doi : să vină odată un Mun-
fiecare constructor să prezinte, ca teanu, un Drăgan, un Albu, sau
pe-un carnet, la intrare — un vis. poate altul, mult mai grozav ca ei,
Dar vouă vă e teamă ! Ruşine ! Voi şi să-mi spună : Reli, tu eşti foarte
n u visaţi nimic ! frumoasă... Te iubesc nebuneşte !
MUNTEANU (ca in primul moment al LETIŢIA : Şi va veni !
venirii) : Cum să visez ? Sînt în AURELIA : Ei, as ! Că eu sînt proas-
criză de timp. Si-s nedormit. Plec tă să-1 cred... (Pauză.) Şi-am să-1
peste, optsprezeee minute... A m să cred, cum zice tovarăşul Roşca,
visez în tren... oricît ar părea de ciudat !

c o
www.cimec.ro
R T I N A
LA COMEMOBABEA
LUI GEOBGE MIHAIL ZAMFIBESCU

ammfjri
delà
„13+r

■ înd 1-am cunoscut, Domnişoara Nastasia se juca de cîţiva ani -la Teatrul
^L j Bulandra-Manolescu-Maximilian^Storin, şi Madona eu trandajiri îi cîştigase
^™^ un număr de cititori tulburaţi de zbuciumull, de febra, de întrebările şi
râspunsurifle tînărului scriitor, care irupsese, în amîndouă genurile, eu îndrăzneală,
patetic. Dacă, în proză, o anuimită lume de cartier, îmbrăcată în ridicolul neştiinţei
preitenţioase, molipsdtă de fUisttnismul micii burghezii, mai fusese şi de către alţi
scriitori privită eu umanitatea pe care o dau apropierea, adevărata cunoaşitere,
simpatia care înlătură ridicolul şi măsoară adîncimile dramelor autentice şi umile,
în teatru, „mahadaua" apărea, cred, pentru prima oară eu dimensiunile ei omeneşti
în Domnişoara Nastasia, în acede raporturi tot atît de dramatice între indivizi şi eu
acea năzudnţă de ieşire din condiţia lor strîmtă pe cît o pot avea celé mai „intere-
sante" făpturi — interesarxte prin naştere sau situaţie — care populau alte piese. Auto-
rul, fireşte, îl citise pe Gorki, dar n u 4 citise numai el în ţara noastră. Şi în afară de
asta, Zamifirescu aducea o lume auitohtonă, nişte problème desprinse din viaţa vie
şi o crîhcenă, aprinsă dragoste pentru lumea despre care séria.
în -toamna anului 1932 ne afla'm cam fără întrebuinţare nicăieri un grup de
absolvenţi ai Conservatorului de artă dramatică. Teatrele serioase, subvenţionate,
nu aveau nevoie de noi, deşi bătuserăm la uşa lor, eu insistenţa sau eu timiditatea
eu care eram înzestraţi fiecare. Am găsit o piesă — Krankheit der Jugend (Molima
tlnereţii), o piesă gréa, sumbră. în care era vorba de deruta morală, tragicà

76'
www.cimec.ro
aproape, a tineretului german din acei ani premergâtori ascensiunii hitlerismului.
Autorul ei, Ferdinand Bruckner, pipăia atunci cu antene sensibile acel început de
descompunere care a dus curînd la situaţia zugrăvită eu o atSt de lucidă disperare
în următoarea lui piesă. Rasele. Am găsit şi o sală ! Lîngă Piaţa Rosetti, la Sindi-
catul Ziariştilor din acel moment, la etaj, în afară de cîteva birouri, exista o săliţă
pentru şedinţe, cu o minuisculă scenă-estradă, fără culise — fără îndoială —, fără
rampă, fără rivaltă, fără cortină, fără nianic. Aranjasem să plătim chiria sălii
din viitoarele încasări, de care nu ne îndoiam nici o clipă, să jucăm în serile în
care sala nu era înohiriată pentru baluri, să repetăm către seară, cînd se încheiau
zilnicele cursuri de dans aie şcolii „Achim si Simion", care aveau loc acolo.
Mi-ajdue aminte că ne-am adunat într-un birou mie, la sfirsitul uhei după-
mese. Erau acolo Tanţi Cocea, subţire ca o nuia, încordată ca un arc, de o sălbatică
frumuseţe, Emil Botta, caborît parcă din lună, ca o rază străvezie de lumină, tor­
turât de propia lui sensibilitate ca de un blestem, Ion Gheorgniu, Ion Damian,
Dida Predescu, un talent robust şi fierbinte care s-a pierdut pe drum, s-a înstrăinat
de teatru, eu, şi poate şi alţi tineri de care nu-mi mai aduc aminte. Stăteam faţâ
în faţă, cu textul dinainte, şi înţelegeam că ne trebuie un regizor. Toarte erau atît
de bine aranjate după capul nostru, toate puteau să meargă înaripat, dar uite,
n-aveam regizor ! Ne-am gîndit atunci la George Mihail Zamfirescu, care mai
făcuse regie la compania „Masca", care scria articole fierbinti despre o nouă formula
de teatru, mai aproape de adevăr, de actualitate. Nu-i vorbisem încă, TIU-1 găsisem.
Colegul nostru Damian ne-a lăsat acolo, în biroul cel mie, şi a plecat în oraş, să-1
caute la Capsa. Ştia că uneori îşi bea cafeaua la Capşa, la masa pe care, în colţ,
o ocupau soriitorii. L-am asteptat. Nu ne era greu atunci, la MÎrsta noastră, să ne
înehipuim că un om matur va fi tôt atît. de nebun ca noi ca să pornească într-o
aventura absurdă.
Şi, itotuşi, omul matur, scriitorul care îşi croise un drum, care era destul de
sărac ca să nu-şi mai piardă vremea cu încercări ce n-aveau să ducă nicăieri, a
foot tot atît de smintit ca tinerii înfriguraţi de curajul lor, de ideea lor năstruşnică.
A venit. Voia să ne vadă, să ne audă, să ne cîntărească.
A intrat pe uşă. Era un om subţarefl, brun, din care vedeai de la început
numai ochii, nişte ochi infiniţi, negri, şi parcă tot timpul oît am luorat împreunâ
tot ochii ăştia arzători ne-au îndrumat şi ne-au stăpînit.
I-au plăcut încrederea noastră. prospeţimea noastră, entuziasmul nostru. A
rămas, şi am început să repetăm.
A mers greu. Uneori, cursurile şcolii de dans durau mult, dansatorii nu se
mai îndurau să părăsească sala. Alteori nu se făcea focul. Repetam pînă foarte
tîrziu. Vorbeaim mult. Vesnic, din text şi alături de textul propriu-zis, se iveau zeci
de problème de artă, de teatru, de literature. Oamenii tineri pot vorbi la nesfîrsit.
Plecam acasă după ce se retrăgeau tramvaiele. Fiecare dintre noi pleca pe jos.
Nimeni din acest coleotiv plin de ardoare nu cred că a avut vreodată bani penitru'
o trăsură, pentru un taxi. Zamfirescu locuia în Ferentari. Noapte de noapte pleca
acasă pe jos şi începuse frigul. Cred că drumurile asitea în ger au pregătit într-un
fel boala lui de mai tîrziu. Alteori sfîrşeam repetiţiile când porneau tramvaiele de
dimineaţă. Nu pentru că le aşteptam, dar pentru că n-am mai fi plecat niciodată
de acolo.
Pentru că Gémi, cum i se spunea în lumea literară şi în teatru, avea mult
mai multă experienţă decât noi, şi-a dat seama că, orioîte talente ar fi avut la
îndemînă, eram toţi prea cruzi ca să ţinem în piicioare un speetacol greu. Rolul
principal féminin, mai aies, avea nevoie de o actriţă care să şi ştie ce face, nu
numai sa se dăruiască absolut, cum eram toţi porniţi s-o facem. A adus atunci
între noi pe Mania Antonova, care absolvise numai cu cîţiva ani înaintea noastrâ.
dar care jucase roluri importante la Teatrul Bulandra. care deci, la năvalnicul ei
talent, avusese vreme să adauge tehnică, ştiinţă.
Compania avea să se numească „13 -f- 1". Nu ştiu de ce nici azi. Nu eram
treisprezeee, dar numele trebuia să sune nou, deosebit, ciudat. Eram doar un
teatru de avangardă !
Gémi Zamfirescu cunoştea, fără îndoială, curentele atunci noi în lume :
expresionism, inipresionism, suprarealism etc. Ceea ce făcea el în regie, sau ceea
ce se numeşte azi, cu puţină emifază, „concepţie regizorală", era o treabă foarte
cuminte, foarte serioasă. Fără să adauge, fără să placheze nimic deasupra textului,
ca o marcă personală a „concepţiei lui regizorale", mergea pe toate sensurile lui, în
adîne, pe firesc. dar nu pînă la „cotidianul" care mi se pare că e azi modem

77
www.cimec.ro
Primul interpret al lui Vnlpaşin. Prima interpréta a Nastasiei, Sorana
Gh. Storin Topa

(pentru bunul motiv că într-o opera de artă se notează esenţialul şi nu eotidianul),


pe sineeritate, dar nu sineeritatea actorului, aceea de acasă de la el, ci a persona-
jului, pe uşoare contraste de umbră şi lumină, care puneau în valoare ceea ce
trebuia subliniat. Autor dramatic el însuşi, nu se suprapunea autorului, se socotea
numai cel dintâi şi cel mai însemnat interpret al ideilor lui, de la celé principale
pînă la nuanţele celé mai subtile.
Era cald, prietenos, apropiat. Mi-aduc aminte că uneori îi lipseau parcă
cuvintele eu care voia să explice o situaţie, un moment dramatic. Sărea pe scenă
eu iuţeala lui de căpriţă şi nu spunea replica în locul actorului, aiu. Dar făcea un
gest, privea spre partener, şi înţelegeam. Trăia atât de intens textul în fiecare
moment, încât gestul sau privirea aceea, extrem de expresive, lămureau tot.
„13 -f- 1" adunase on jurul lui o seamă de >tineri. Veneau uneori să asisrte la
repetiţiile noastre, dacă îmi aduc bine amante, Cicerone Theodorescu, Eugen Ionescu,
Eugen Jebeleanu, Traian Selmaru, Radu Popescu. Premiera a avut loc în seara de
31 decembrie 1932, şi a venit lume 1 Nu m-am mirât atunci, în clipa aceea, pentru
noi itotul era natural — dacă a doua zi ne-ar fi chemat Teatrul National să ne
angajeze pe toţi, eu spectacol eu tot, nu ne-ar fi parut ciudat. Mă mir aizi. Cînd
eşti tînăr, iminunea e lucrul cel mai firesc, pe ea o aştepţi doar !
Cortina am făcut-o noi din pînză de sac. Am cusut-o noi, în timpul repeti-
ţiilor. Decor n-am avut. Ne-a împrumutat Mimi Enăceanu o canapea si doua scaune
de acasă de la ea. în aotul II puntam o roehie împrumutată tot de la Mimi Enă-
ceanu, şi în actul IHI, Tanţi Cocea încălţa pantofii mei din actul II. Am avut o
singură série de afişe în ajunul premierei, şi — vai ! — cît au fost de puţine ! în
ziare, prieteni ai tinerei companii, Felix Aderca, Eugen Ionescu o vestiseră cititorilor.
Spectacolul a avut succès. Presa s-a ocupat de el, mai aies tinerii cronicari,
care se mai puteau încă molipsi de enituziasmul altora. Cred şi azi că era un
spectacol bun. Sobru, simplu, dramatic. Nimic din tremoloul melodramelor juCate

78
www.cimec.ro
Chiril Economu (Ion Sorcovâ)

IMAGINI DIN REPETITIl

Teatrul National „ I . L. Caragiale"


DOMNIŞOARA NASTASIA
de G. M. Zamfirescu

Raluca Zamfirescn (Nastasia) şi Bo­


ris Ciornci (Vulpaşin)

www.cimec.ro
pe celelalte scene, nimic din tonul revuistic al pieselor bulevardiere la miodă atuncl
nu rasuna în el.
Fireşte, imediat a răsărit din pămînt un domn bine îmbrăcat, care s-a oferit
să facă administraţia companiei. Şi, tat atît de firesc, nici unui dintre noi n-a
văzut vreodată de la el nici preţul unui bilet de tramvai. Ba chiar, tocmai oînd
începuse lumea, publicul mai larg să vină la spectacolul din mica sală de pe
bulevard, Sindicatul, la sfîrşitul lui ianuarie, ne-a dat afară, pentru că nu primise
nici un bain, conform convenţiei dinitru început, de la administratorul cel nou.
Gémi Zamfirescu s-a îmbolnăvit. Păstrând nuariele 'teatrului şi pe unii din
actori, Sandu Eliad şi a'poi Iosiff Ligetti au mai jucat acolo doua spectacole. Dar
pe Gémi 1-au doborît frigul şi oboseala. Ziua scria la „Maidanul eu dragoste",
seara répéta, noaptea alerga prin ger din Bulevard în Ferentari. Pentru un om
firav, a cărui singură forţă e arderea interioară, fusese prea mult.
„Maidanul eu dragoste" i-a adus satisfacţii mari, fără îndoială. Ion Anapoda,
jucată la Teatrul National, trebuie să-1 fi bucurat, dar alte piese care n-au văzut
lumina rampei, i-au măcinat liniştea. Asa cum i-au imăcinat-o şi cei doi ani
petrecuţi la Iaşi, in calitate de regizor al Teatrului National de acolo, cu toate
satisfacţiile artistice pe care i le-au adus, dar ia care s-au adăugat intrigi, sabotare.
micile şi marile mizerii care colcăiau in teatrele noastre in acea epocă.
în 1939, vestea morţii scriitorului, pe care îl ştiam bolnav, dar pe care afecţiunea
noastră se încăpăţîna să-1 creadă vindecabil, ne-a fulgerat eu o mare durere. Avea
patruzeci de ani. Omul generos, fierbinte, permanent chinuit de întrebări, perma­
nent în căutarea unei formule de artă care să oglindească marea căutare de adevăr,
de depăşire de sine, de dreptate socială, pe care o descifra în umanitate, închisese
imensii lui oohi plini de căutare. înainte de a-i fi bucurat destul cu toate imaginile
minunate aie lumii. îşi încrucişase pe piept mîinile harnice, care ar mai fi putut
scrie încă mult, din ce în ce mai aproape de năzuinţa lui către desăvîrşire. Tuber-
culoza n-a fost nicicînd pentru scriitorii tineri din generaţiile trecute un accident
romantic. A avut temeiuri prea adevărate, crîncene.
iLiteratura lui stă mărtsurie a acestui mare zbucium si a unui mare talent

www.cimec.ro Lucia Demetrius


Dacă aria actorului
nu s-ar înnoi...

eatrull reprezinta viaţa in ima- „M-am sculat — mărturiseste el —


giiuHe celé mai apropiate de dintro singură săritură, treaz doar pe
aiparenţeile ei. Aşa cum în na­ jumătate. în întuneric, eu un chibrit
ture luerul cei mai mărunt şi mai neîn- ars am scris ;pe pachetul de ţigări
semnat constituie o forţă indispensabilă „singurul picior", şi am adormit la
în imentinerea unui itmems echiilibru, pe loc. Dimineaţa m-am chinuit vreo doua
scenă nimie din celé ce se văd sau ceasuri să descopâm cunx ajunseseră
se spun nu se trece eu vederea, nu e aiceste cuvinte aici."' Mai tîrziu, reamin-
neutru. De aceea, pe actor îl preocupă tinidu-si imaginea în timp ce lucra
atît de mult amănuntul. Atunci cînd „Noru'l în pantaloni", căutând cuvin-
îşi construieşte personajul, el se gîn- tele de dragoste pe care un însingurat
deşte la problemele majore aie pie- le-ar putea rosti singurei lui iubite,
sei, aie rolu'lui său, dar tot timpul il a scris că va veghea asupra ei. o va
frămîntă detalii aparent neînsemnate iubi
aie realităţii scenice imediate : cum precum soldatul mutilât de război
mă aşez aicd, cum tree prin scenă ca el, omul nimănui, gonit de toţi,
să ajung acolo ? Asta fiind scena şi îşi apăTă
acestea fiinid <vorbele pe care le ros- singurul picior.
tese, care trebuie să fie poziţia mea Ca şi scriitorul, actorul creator se
faţă de partener, ca relaţia să se în- află aproape tot timpul într-o activi-
firipe ? Din ce am văzut în diferite tate de creaţie. 'El merge adeseori pe
îmiprejurări diai viaţă, pînă acum, mi stradă vorbind de unul singur, imagi-
s-a fixât în memorie vreo scenă ase- nîndunşi cît de grozav va fi într-o
mănătoare ? Dacă reţin vreuna expre- scenă dintr-o piesă data sau improvi-
sivă, colorată într-un fel, dar nu cfoiar zată pe moment. Dacă e adevărat că,
cea care mi-ar trebui, atunci cum să printr-un capriciu al naturii, în împre-
fac s-o aduc pe acolo ? Aşa cum, for- jurări în care nemdi îi sînt solicitaţi
ţat de rigiditatea ritmului şi a rimei. în mod deosebit — fie că e vorba de
poetul stă să introduce în versul său durere, mînie sau extaz —, sub atitu-
cuvinte potrivite ca sunet, dar a că- dinea reclamată de circumstanţa data
ror semnificaţie nu se apropie de îi tree totusi prin cap o sumedenie
ideea pe care vrea s-o redea. decît de gînduri fără ndci o legătură eu
după multe chinuri, tot asttfel, aotorul, starea la care este supus, apoi să ştiţi
construis de litera textului pe care tre­ că, în asemenea situaţii, pe actor îl
buie să-1 rostea&că, îşi cheltuieşte fan- bate gînldul cum şi în ce ocazie ar
tezia înceroînid să găsească şi să com­ putea valorifica pe scenă starea eufle-
bine împrejurările de viaţă în care tească din acel moment. Multe dm a-
asemenea vorbe s-ar putea rosti. eeste crîmpeie de viaţă. imposibil de
Aruncînd o privire în carnetul său transcris şi care nu pot fi fixate de­
de note, MaiakoN'ski descoperă mici çà t în memorie, se vor pierde, dar
însemnări rimate, sumedenie de expre- multe vor fi folosite eu rod bogat unde
sii stranii. notaţii cifrate, fără mici ndci nu gîndesti. Cu cît într-un roi
o legătură între ele, dar pe care, în­ momentele de viaţă sînt mai nume-
tr-un mod sau altul, le va transforma roase şi mai bine îmbinate. cu atît
eu timpul în versuri. •'•^aţia se impune mai mult. Adunate

« — Teatrul nr. 10 81
www.cimec.ro
din locuri diferite, la date diferite, pri- reusi sau nu. De aceea. un regizor
tocite şi stilcite, ele curg unui din inteligent, inspirât, care vorbeşte fru-
celălalt, compunind o altă viaţă ; şi mos despre unele momente aie viito-
aşa cum, citinid o pagina a unui scri- rului ispectacol şi despre metodele prin
itor, urmăreşti firul faptelor fără a te care a r p u t e a fi realizate, provoaca
intreba care din cuvintele citite i-au în rindul actorilor şi o anumită suspi-
venit autorului in m i n t e de la îneeput ciune. Oare nu cumva tot entuziasmul
şi care au fost adăugate ulterior, prin- său s-a cheltuit într-am procès de în-
tre rindurile manuscrisului, tot ast- chegare literară ? Teatru'l a r e arta lui.
fel p e n t r u spectator un spectacol tre­ Descrierea vieţii este o activitate
buie să fie rezultatul simplu, împlinit. prea complieată ca s-o poţi prinde în
al unei munci complexe şi grêle. cîteva reguli ; ea cere o neîntreruptă
Gîndind astfel fiecare moment a] îmbunătăţire a mijloacelor de joc,
rolului, compunind milimetric viaţa p r i n permanenta în'loeuire a proce-
personajelor, actorii pricepuţi ajung sa deelor vechi eu al tele.
ţină publicul aient, chiar atunci cînd Iată d e pi Ida, oîteva din procedeele
joacă într-o piesă proastă. La fiecare care socotim că şi-au trait traiul.
frază rostită, spectatorul speră că acu-
acu se va înfdripa o u m b r ă de con­ în economia unei piese de teatru,
flict şi chiar dacă, pînă la urmă, plea- fiecare personaj, fiecare caracter, e
că dezamăgit din acest punct de ve- adus eu anumit rost. Dar adeseori.
dere, păstrează actorilor o amintire dramaturgul plasează mai întii perso­
plăcută. Ei îi a p a r ca nişte oameni najul eu prioina în acţiund ce nu sînt
autentici. vii, simpatici, care pareă s-au menite nici pe départe să-i dezvâluie
pregătit tot timţpul să spună ceva im­ rostul. Asa cum autorul unui roman
portant, d a r n-au izbutit s-o facă, iar poliţist îl ascunde p e criminal, pe toată
piesa — ştiu şi eu ?! — ca un înce­ întinderea romanului său, în grămada
put promiţător al dramaturgului. în de personaj e, aparent cinstite, dioăcia
treacăt fie spus, exista autori drama- dramaturgului alege situaţii in care
tici care sînt mai mult decît datori personajul se comporta ca un carac­
unor actori ca Beligan, Ciubotăraşu, ter comun, incert, si altele in care el
George Constantin, Bănică şi mulţi nu mai poate acţiona decît conform
alţii. eu sine insuşi. „Noi s e m ă n ă m f oar te
rar eu noi înşine — spune Dostoïev­
P r i n apariţia în ultimul timp a atî- ski —, n u m a i în a n u m i t e momente,
tor modaldtăţi d e a scrie şi a juca, foarte rare, figura omului scoate la
prin strădania de a convinge marele iveală trăsăturile lui ceie mai esen-
public să caute în fiecare spectacol ţiale, preocuparea lui cea mai carac-
noul — rolul regizorului a crescut. teristieă."
Asta nu înseamnă însă că rolul acto­
rului şi-a pierdut ceva din importanţă. Ce se întîmplă de obicei ? La lectura
Dimpotrivă, daeă recunoaştem în crea- piesei, nimănui nu-^i scapă amănuntui
ţia actoricească un act făcînd parte sau întorsătura serioasă de lucruri în
din concepţia asupra spectacolului, care eroul nu mai poate aoţiona decit
trebuie să recunoaştem că pe drumul potrivit eu firea sa lăuntrieă. Şi aşa
de a descoperi noul, nu se va face cum in viaţă treci eu buretele peste
nici un pas atâta timp cât şi tehnica dovezile clare de prietenie p e care
actorioească nu se va înnoi, atîta timp ţi le^a dat un prieten care, ulterior,
cât relaţia actorului eu personajul va te-a decepţionat, socotindu-le simpis
rămîne aceeaşi ca acum cineizeci de jocuri ale perfidiiei, eroui nostru pri-
ani. Aiei e punctul în care trebuie să meşte parcă o pecete şi ajunge la în-
se facă salturi, altminteri, degeaba vor demîna tuturor comentariilor, numa;
apărea în spectacole decoruri fistichii. în lumina unui singur fapt.
degeaba se va desfiinţa cortina şi scena Actorului i se reeomandă de multe
se va prelungi în sală. înţelegînd bine ori : „personajul dumitale trebuie să
piesa şi făcîndu-şi elar înţelese inten- fie «o lumină» sau *un vulcan»- sau
ţiile in transpunerea lor p e scenă, re- *<culmea ;perfidiei». Nu o d a t ă m-am
gizorul va asigura succesul numai dacă gîndit însă că, de fapt, sarcina inter-
va ajuta pe actori să-şi realizeze ro- pretului e să chibzuiască bine unde şi
lurile aşa cum ei le văd prinzînd via- prin ce acţiune fondul caraeterului
ţă. Oricît haz a r avea anumite soluţii trebuie să se dezvăluie, şi u n d e e mai
regizorale, cînd sînt povestite, actorul bine ea el să nu se definească. Un
le supune unui examen sever, con- om nu poate să fie tot timipul „o
fruntîndu-le eu legile fireşti ale dezvol- lumină", „un vulcan" sau „culmea per-
tării vieţii, examen la care ele pot fidiei".

82
www.cimec.ro
Spun asta pentru că, interpretànd in mii de gesturi mărunte, mi ci porniri
majoritatea oazurilor roluri de tineri de neînvins care nu scapă nici unui
iuţi, inimoşi, am fost adeseori obligat ochi ; în schdmb, clipa declaratiei şi
să sar şi să ţopăi, şi cînd trebuia şi a dării cărţilor pe faţă, pe care se
cînd nu. De cite ori auzeam asemenea contează atît de mult în teatru, in
sfaturi, mă gîndeam la colegul mea viaţă e de multe ori amînată cu tea-
mai în vîrstă, Ion Dueian. Acest ac­ mă, tăinuită. în evul mediu se spunea
tor nu numai că joacă la cîteva teatre că limba îi e data omului pentru a-şi
deodată, unde cîntă şi danseazà, după ascunde gîndurile.
cum se cere, dar colaborează perma­ N-ar strica, cred, ca teatrul să ţină
nent la radio si televiziune, apare des mai mult seama de acest vechi afo-
în filmele romîneşti, scrie, commune, rism. Greşeala care se face deseori e
desenează, predă lecţii la Instituîul că, hotărîndu-se cam care este de fapt
de teatru, e automobilist si saporter adevarata faţă a personajului, vorbele
sportiv pasionat şi, de curind, director pe care urmează să le rostească sînt
de teatru. Un om care ştie să-şi im­ împărţite în doua categoiïi : celé, ca
parte timpul între atitea activităţi, şi să zicem aşa, sincere, conform firii
le rezolvă onorabil, se chearnă fără în- lui, şi celé false, de circumstanţă, iar
doială un om iute, un dinamic. Ei prin joc se previne spectatorul asupra
bine, cine îl cunoaşte pe Ion Luc.an semnificaţiilor, neţinîndunse seamă că
ştie că el apare <ca un om potolit. replicile — fie sincere sau nu — apar-
care vorbeşte ipuţin şi rar, spunînd în- ţin aceledaşi persoane şi că ele tre­
totdeauna numai ce trebuie, merge buie, într-un caz sau altul, să fie ros-
alêne — pe scurt, nu se repede, nu sa- tite cu aceeaşi sinceritate. Oare am
lută din fugă, nu deschide uşile eu mai fi în viaţă, cum se întîmplă ade­
spatele, nu-şi propteşte mîinile in şol- seori, victime ale unor false infor-
duri, nu întoarce repede din cap, aşa maţii, am mai lua drept bune inten-
cum fac pe scenă toţi interpreţii ro- ţiile deghizate ale cuiva, dacă atunci
lurilor de oameni „dinamită", după cînd ni le-ar mărturisi, interlocutorul
nişte procedee arhicunoscute. E mult s-ar feri să ne privească în ochi, ar
de cînd acest fel de a juca nu ma' face pauze penibile, care să maroheze,
spune nimic nou. însuşi Napoleon i-a chipunile, că inventează pe loc ceea
spus într-o zi actorului său préférât, ce spune, şi-ar muşca buzele cu sub-
Talma, tragedian prin vocaţie : „Tal­ textul „na, c-am încurcat-o", cum fac
ma, dumneata vii cîteodată dimineaţa actorii pe scenă în asemenea situaţii ?
la mine, la curte. Aici vezi prinţese în viaţă, un om care minte crede şi
care şi-au pierdut iubiţii, suverani care él, într-o măsură, în celé ce spune.
şi-au pierdut ţările, foşti régi cărora Toate atituidinile unui om în viaţă,
războiul le^a luat înaltele lor titluri. în diverse împrejurări, se adună cum-
generali vestiţi care nădăjduiesc să va şi se scad, alcătuind, de fapt, per-
pună mîna pe ooroană sau oare cer- sonalitatea acelui om, iar actorul tre­
şesc onoruri. în jurul meu vezi ambi- buie să-i reconstituie pe rînd toţi ter-
ţii dezamăgite, rivalităţi îndîrjite, vezî menii ecuaţiei, nu numai rezultatul ei.
catastrofe, întristări ascunse, dureri Ar fi uşor dacă elevului i s-ar cere
care irump. Desigur, toate acestea sint doar rezultatul problemei. El 1-ar afla
tragedii, curtea mea e plină de astfel pur şi simplu de la alţii şi 1-ar répéta
de tragedii, şi eu însumi sînt figura papagaliceşte. Profesorul vrea de obi-
cea mai tragïca a vremii noastre. Cu cei sa ştie cum a procédât elevul ca să
toate astea, ne vezi ridicînd mîinile ? ajungă la dezlegare, şi e mai bucuros
Ne studiem gesturile ? Afectăm poze ? să constate că învăţăcelul a făcut nu­
Imităm grandoarea ? Nu-i aşa că nu ? mai cîţiva paşi în drumul spre rezul-
Noi vorbim natural, vorbim ca ori ce tat, decît să ştie că acesta a învăţat
om însufleţit de un interes sau de o pa- demonstraţia cea bună pe dinafară.
siune. Tot aşa au făcut şi alţii care au Spectatorid sînt un fel de examina­
ocupat înaintea mea scena lumii şi au tion. Fiecare din ei, măcar şi cel mai
jucat itragedii pe tron. Iată exemple asu- simplu, se simte şi chiar e, într-una
pra cărora mérita să refleotăm." sau alta din problemele ridicate de
Geniul găseşte întotdeauna esenţa piesă, mai tare decît cel de pe scenă.
faptului de viaţâ în afara stereotipu- Stăpînind acel rezultat ca pe o con-
lui. Eminescu spune : „Mă cunoşteau cluzie la care a ajuns prin propriile
vecindi toţi, tu nu m-ai cunoscut", nu sale eforturi si descoperind că perso-
„Te văd mereu în faţa mea" sau „Nu najul e adus în piesă în numele aces-
pot trăi fără tine". Unii îndrăgostiţi se tui rezultat, actorul se poate lansa în­
demască în fata unei lumi întregi prin tr-un sens sau altul, pe parcursul di-

83
www.cimec.ro
verselor scene, poate da atenţie multor ditatea, perfidia celui ce le rîvneşte eu
situaţii care, luate în parte, n - a r putea orice p r ê t ca p e un bun ce i s^ar cu-
nici una sa para drept esenţială pen- veni. Se poate şi aşa. Dar acea ură
tru personaj. E deajuns dacă, în spec- ucigaşă eu care se năşteau odinioară
tacol, a'titudinea cea mai caracterdsticà feoiorii feudalului se poate explica şi
eroului — cea pe care pictorul tre­ pornindu-se de la motive psihologice
buie neapărat să o intuiască şi să i-o de data mai recentă. Oare nu asta
atribuie în portretul sau — pîApîie de înseamnă, în primul rînd, a juca o
doua sau trei ori pe faţa interpretu- piesă clasică într-un sti.1 modern ? Tre­
lui. Ba şi acest lucru înseamnă prea buie căutate şi aflate acele taine su-
mult, dacă actorul ne dă, prin joc, po- fleteşti, acele ciudate complexe psihice
sibilitatea să dedueem sensul rolului care-1 détermina la un m o m e n t dal
oa o „rezultantă a tuturor apariiţiilor pe eel bun să se facă rău, pe eel
sale". A créa această premise ! Iată rău să facă bine — în aparenţă, chiar
un mod de joc care trebuie să-1 ispi- fără motiv, iăsînd să se înţeleagă ce
tească pe actorul contemporan, mai covîrşitoare importanţă prezintă, în
mult decît găsirea atitudinii celei mai cultivarea uneia sau a alteia dintre
caracteristice a personajuiui sau. aceste porniri, mediul în care trăieşte
Astfel procedînd, Mihai Popescu 1-a personajul.
créât pe Iago — unul din celé mai Asa începe pregătirea momentului
sinistre personaje aie lui Shakespeare dramatic.
— înfăţişîndu-1 ca pe un tip aparent I n teatrul cilasic, trecerile se produc
luminos, seducător. (Ar fi greu de cre- aideseori brusc, fără explicaţii sau r e -
zut că Othello, bărbat inteligent, prin plici ajutătoare. Goneril face tatălui
mîinile căruia a trecut conducerea atî- ei următoarea deelaraţie :
tor oameni, se înorede pînă în pînzele Iubirea mea nu-i vorbă s-o cuprîndă
albe într-o fiinţă care se arată d e la Şi-mi taie răsuflarea cînd o spun
prima vedere acră, vicleană, dubioasà.) Cad te tube se nemăsurat, o, doamne !
Liviu Ciulei 1-a conceput pe Jac­
ques Melancolicul ca pe unul ce-şi Iar în scena următoare ea spune :
ascunde adeseori (poate prea ades) Ah, zi şi noapte-n jiecare ceas
tristeţea sufletească sub zîmbet, con- Nici un prilej nu pierde să nu fie
siderînd că e deajuns ca natura sa Nesuferit şi să mă păgubească
melaneolică să se dezvăluie în mono- Făcînd scandal şi casa răsturnindu-mi.
logul vîrstelor şi în cuvîntul de bun- Eu nu mai pot răbda. Suita lui
rămas. Din cale-afară s-a obrazniçit
Cea mai frumoasă lecţie d e teatru Iar el la harţă sare din orice.
din ultimele stagiuni ne-au dat-o ac- Bătrin neputincios, se tot agaţă
torii englezi eu prilejul turneului făcut De-un sceptru ce nu-i mai aparţine !
eu Regele Lear la Bucureşti. Uimin-
du-i pe unid eu îndrăzneala lor crea- Cîte nu presuipun aceste vorbe ! Cîte
toare, aeeşti actori n-au făcut decît sa acţiuni prealabile nu pot duce la ase­
confirme ceea ce alţii gîndeau de menea condluzili ! Din ale, prin ur-
mult, şi anume că o asemenea inter- mare, trebuie deduse inidicaţiile după
pretare complexé este necesară tea- care trebuie să se conduce fiecare din
trului m o d e m — fie el englez, eu tra- părţi în momentul ideclanşănii conflic-
diţie de sute de ani, fie lapon, înfi- tului.
inţat, după cum anunţă ziarele, în Goneril aipare în scenă neliniştită.
anul acesta. eu convingerea faptului că trebuie sa
Dacă se vorbeşte d e atac asupra per- se întîmple curînd ceva neplăcut. în
i onajului, apoi azi fiara trebuie lovită
lortal, eu mi ni m u m d e efort şi eu
maxima pricepere, într-un loc neştiut.
celé spuse de ea slugarnicului Oswald,
vedem mai curînd încercarea de a
găsi în oohii interlocutorului o apro-
Am să dau un singur exemplu : bare decît declaraţia unor convingeri
Lear o alungă pe Cordelia şi lo- deplin întemeiate. Figura ei p a r e a
cuieşte, împreună eu suita sa de o sută spune la fiecare vorbă : „asta e, şi nu
de oameni, la una din mult preaîn- mai a m nici o vină în celé ce vor
datoratele saie fiiee, Goneril. Aici, de- urma".
venind curînd o povarà, se jîune la Apare regele eu suita. Comportarea
cale aîungarea lui. S-ar fi putut destul lor a r e sarcina de a o détermina pe
de uşor ca, accentuindu-se mobilul Goneril să pună piciorul în prag. Cei
ciocnirii — averea, rangul, puterea —, despre care s-a spus că „s-au obraz­
sa se sublinieze generozitatea şi li- niçit" trebuie sa se comporte ca nişte
niştea celui care le stăpîneşte, şi cupi- adevărati derbedei. Unul, toropit de

84
www.cimec.ro
băutură, moţăde într-un colţ ; altul o Ciubotăraşu e un actor fără calităţi
fixează p e noua sa stăpînă cutezător, fizice sau vocale deosebite. Nu se cu-
obraznic ; din ironic, bufonul devine noaşte sursa précisa nioi a căldurii
insolent, iar regele însuşi se comporta umane ipe care o degajă în fiecare rol,
ca un bătrîn smintit care-şi face de nioi a farmecului său scenic. Probabil
cap. că ele se compun dintr-o série în-
Incidental vine de la sine. Con- treagă de însuşiri sufleteşti ce se fac
diţiile p e care Goneril le pune ta- remarcate numai atunci cînd sînt a-
tălui nu trebuie expuse fostului rege daptate personajelor sale. Poate că de
intr-un mod categoric, neînduplecat, aceea îi u r m ă r e ş t i jocul cu atîta aten-
pentru ca acesta sa se înfurie. Cel ce ţie. Doar din cînd în cînd, rupând uita-
se agaţă d e un sceptru ce nu-i mai rea de sine în care ai căzut, priveşti
aiparţine, cel ce, într-un moment de în jur şi nu vezi nici un spectator
vanitate oarbă, îşi reneagă p e cea mai clipind. Cuvintele le auzi în continu-
dragă dintre fiice, se va a'prinde în are ; deodată, îţi dai seama că toate
faţa oricărei condiţii şi-si va répudia astea se petrec într-un teatru, şi o
si pe cea de-a doua fiică, fără să stea bucurie fizică îţi străbate trupul, ca
mult pe gînduri. E, poate, singurul în faţa unei mari sărbători. Dacă joacă
moment din ipiesâ cînd spectatorul e într-o piesă con tempo rană, inspirată
inclinât să o înţeleagă pe Goneril. din biografia unei persoane în viaţă —
Aşa a hotărît regia. Drama trebuie să de pildă, un miner vestit, Erou al
înceapă încet, ipe neobservate, iar spa- Muncii Socialiste —, şi a doua zi după
ţiul de-a lungul căruia se consuma tre­ spectacol ai ocazia să-1 cunoşti pe ade-
buie m ă s u r a t eu multă precauţie. văratul erou în carne şi oase, n-ai
Hotărîrea odată luată, Lear ordonà putea spune despre el decît că faţă
împachetarea. Plecarea nu se face în- de creaţia actoruilui a r a t â ca u n sub­
să mai înainte d e a lăsa cîteva amin- altern, ca un ortac din echipă.
tiri : Lear aruncă foc prin vorbele Aşa cum se întîmplă, Ştefan Ciubo-
sale şi, ca să-şi potolească furia, r ă s - tăraşu nu e întotdeauna strălucit în
toarnă D masă uriaşă pe care se mai roi.
află cîteva vase. Ceata îl imdtă, răz- Ba, aş putea spune că, d i n zecile
bunîndu-se fiecare pe ce aipucă, iar de creaţii pe care le-am văzut, doai'
cruda şi înveninata Goneril, cea oare două sau trei erau fără cusur. Celé
fusese blestemată să-i sece pîntecul, mai multe din rolurile sale sînt rea-
rărmne după plecarea lor în scenă sa lizate doar în parte. Atunci, îl vezi
verse lacrimi adevărate. mizînd cu atîta convingere p e acele
Ndeăieri, Shakespeare nu pomeneste laturi aie personajului de c a r e dis-
de lacrimi, nici de devastarea caste- pune în mod cert, încît şi cel mai
lului. Sînt acţiuni deduse din interpre- pretenţios spectator sau critic şterge
tarea unuia sau altuia din cuvintele din memorie imaginea (pe care şi-a
destinate sa fie rostite pe scenă. forma t-o la lectură şi o accepta pe
* * * cea înfăţişată pe scenă. Alteori, con­
stata că proporţia datelor de caracter e
nesatisfăcătoare. Se întâmplă şi aşa. Ur-
După părerea mea, Ştei'an Ciubotà- mărind de data aceasta mai putin ac-
i-aşu este un bun exemplu pentru ac- ţiunea şi observînd mai de-aproape
torul care caută în permanente să-şi mijloacele de expresie, mai găseşti în
înnoiască mijloacele d e expresde ; fie arsenalul de trouvailles-uri aie acto-
că joacă rolul principal într-o piesă rului, un anumit fel de a pufni pe
sau u n film, fie că coiaborează oca- nas, care să însemne că partenerul
zional la interpretarea unui scenariu 1-a „înculat", un anumit fel de a
radiofonic, fie că récita nişte versuri rosti, p r i n t r e clipiri dese şi scurte, cu
pe o scenă oarecare, această preocu- vocea scăzuta, loingind putin cuvin­
pare a sa este vizibilă. tele, menit să a r a t e că în clipa aceea
Regizorii îl diistribuie des, deoarece e stapînit de o emoţie pu terni că, şi
simpla sa prezenţă màreste şansele de al tele...
suoees. E ştiut că în ceea ce priveşte
reconstituirea adevărului vieţii — ade- Toate aceste procedee însă, el le fo-
văr de c a r e o piesă are tot atîta nevoie loseste tara sa apese pe ele, cum fac
oît are nevoie o fdinţă d e suflet — actorii netalentati care cred că în tea­
are întregi de analiză tearetică, săp- tru secretul cel m a r e este a poseda cît
tămîni de efort regizoi-al nu fac cît o mai multe cîrlige din astea.
clipă de luciditate a puternicului său în asemenea momente, se arată culti­
instinct actoricesc. va conştient de faptul că nu face un

85
www.cimec.ro
lucru grozav. Sînt sigur că dacă i-ai acasă. După mărturisirile vecinilor de
atrage atenţia că ceea ce face se chea- apartament, rosteşte uneori o frază de
mă teatru vechi, a r r ă s p u n d e eu can- o sută d e ori, pînă i se p a r e că sună
doare : „parcă eu nu ştiu ?" cum trebuie. Chiar cînd stă de vorbă
î n repetiţii, e încordat, receptiv şi eu tine, întoarce citeodată capul într-o
un pic surescitat. Mulţi nu înţeleg a- parte şi, fără stinghereală, începe să
desea de ce o fi ţinînd atît d e mult bolborosească. La el n-ai să întâlneşti
la o întoarcere a capului, la o pauză. niciodată respectarea întrutotul a ace-
Printre altele, trebuie spus că in tea­ lor indicaţii de interpretare pe care
tru trebuie să fii „cineva" ca să-^ţi poţi au'torul le scrie în paranteză. După
permite o pauză, fiindcă, in general, asemenea studii, Ciubotăraşu găseşte
se cere „ritm, ritm". Dar pnintr-o bună nuanţe de ton şi intenţii de mişcare
cunoastere a vieţii — calitate care eşti mai subtile, mai interesante decît aie
dispus să crezi, la un moment dat, autorului însuşi.
că reprezintă aproape in exclusivitate La repetiţie, el vine eu o imagine
marele său talent dramatic —, ştie ce clară a modului cum va procéda, şi
înseamnă o pauză cînd e vorba de începe lucrul ou partenerul, ca fie-
ritm. rarul care bate eu calfa, la doua cio-
cane, acelaşi fier roşu. Vrea să dea
Doi oameni discuta aprins. Fiecare acestui fier o anuimită forma, dar calfa
urmăreste mai mult firul propriilor nu ştie întotdeauna care. De multe ori
gînduri decît ce aude. Deodată,. unul renunţă de la început a-i explica şi
încetează. Cum se zice, cade pe gîn­ încearcă sa repare, prin lovituri pro-
duri. Celălalt continua eu glas mai prii, eît poate din ceea ce calfa a
moale, făcînd pauze mai mari, apoi stricat. Alteori, încearcă să-şi dea pe
tace şi el. Se aude un scîrţîit de uşă, faţă intenţiile, dar, cum se ştie, în a r t ă
cineva constata „e fără douăzeci" şi aceasta e o chestiune tare complicată.
se mai petrec cîteva lucruri de mică Pentru un creator nu exista întreba-
importanţă. Acum se consuma momen- re mai plicticoasă decît : „de ce aşa ?"
tul de cea mai m a r e încordare. Gîndu-
rile care pină acum le dădeau ghes Fiind o artă colectivă, teatrul obligă
au ajuns să-i stăpînească pe cei doi pe actori, regizori şi pictori să se în-
în aşa fel încilt i-au lăsat fără glas. ţeleagă p r i n grai de la început. Dar
De cite ori nu te-au impresionat cu- neputinţa d e a te exprima întotdeauna
vintele cuiva, şi atunci cînd încerci să la nivélul celor ce-ai gîndi't sau in­
ţi le reaminteşti, îţi apare în minte, tuit îngreunează această îniţelegere si
ca lucrul cel mai bine reţinut, expre- de multe ori e mai bine cînd oamenii
sia celui eu care vorbeai. Atunci, prd- de teatru se înţeleg pe un teren în
vindu-1, ai căutat şi poate ai înţales care sensibilitatea şi imaginaţia bîj-
ce 1-a déterminât să-ţi vorbească. Iată bîie, decît p e altul în care raţiunea pă-
deci că, într-un dialog scenic, accentul şeşte la sigur. In asemenea momente,
nu trebuie să cadă neapărat p e cuvînt. Ciubotăraşu devine nervos, şi gîndul
că s-ar putea ca negăsirea terenului
Actorii care nu ştiu să facă o pauză comun de înţelegere să împiedice naş-
in joc aliniază vorbele p e care le ros- terea unui lucru frumos îl face să t r e -
tesc la egală distanţă una de cealaltă, mure. Işi acuză colegii de pasivitate
întoemai ca arborii dintr-o p ă d u r e şi lipsă de interes.
plantată, apoi sînt nevoiţi să pună ac­ Toate astea se uită însă atunoi când
centul în mod mecanic p e unele din munca se t e r m i n a eu bine.
ele. De aceea li se spune că-şi cîntă El r ă m î n e pentru unii din colegii
rolul, adică supun cuvintele din re- săi un actor mare, d a r un partener
plici unui ritm strain lor, întoemai buclucaş, iar p e n t r u public, un actor
ca vorbele unui cîntec. mare pur şi simplu.
Ce se întâmplă însă ? Ciubotăraşu
lucrează la rolul lui enorm de mult Bumitru Furdui
www.cimec.ro
întîlnire cu
/iRNOLD
H/ESKER
• „TINERII FURIOŞI"
• DATE DINTR-0 BIOGRAFIE DE DRAMATURG
• CENTRUL 42

/v Anglia, deceniul VI, secolul XX

ï I ntr-o cronică apărută în 1958, an „Observer", criticul Kenneth Tynan scria :


I „Acum doi ani, English Stage Company nu exista încă. Gît de trist, cît de tern
*^^trebuie să fi arătat teatrul nostru ! Despre ce oare discutam pe atunci, noi cei
oare frecventam sălile de spectacole ? După numai doi ani, de-abia îmi amintesc
care era peisajul teatrall pe care ni-1 oferea Lonidra înainte ica George Devine să-şi
deschidă «atelierul»- din Piaţa Sloane şi să4 cheme pe John Osbonne ca să ne tre-
zească cu retorica sa inceridiară. în ce climat mort vegetam ! între noi vorbeam
despre Brecht şi viitorul dramei poetice ; iar în faţa celor de peste hotare, înghi-
ţeam în sec şi ne lăudam cu Terrence Rattigan ; cronicarii sufereau cumplit pentru
că-şi făceau meseria într-un desert. în doi ani, după 28 de premiere, Royal Court
a schimbat radical situaţia... A transformât teatrul într-un subiect pasionant ca pe
vremea lui Ibsen... şi a furnizat repertoriului modérai o adresă permanente la
Londra".
Să încercăm să ne facem o imagine a peisajului teatral londonez dinaintea
apariţiei „tinerilor furioşi". Fără comentarii, e suficient să consultăm repertoriul
stagiunii anterioare : majoritatea pieselor de succès erau traduceni din Ugo Betti,
Feydeau, Anouilh, Roussin ; Opera de trei parole a ilui Brecht, Aşteptîndu-l pe
Godot de Beckett şi Cîntăreaţa cheală de Ionescu se strecurasera printre piese
87
www.cimec.ro
bulevandiere, poliţiste şi comedii muzicale recent imporiate din America. Cîţiva
clasici bine jucaţi (printre care un Hamlet in interpretarea lui Scafield, pus în
scenă de Peter Brook, şi un Rege Lear eu John Gielgud şi Peggy A&hcroft) figurau
alături de Domnul Kettle şi doamna Moon a lui Priestley, Mese separate a lui
Terrence Rattigan, o comédie în stil cehovian a lui Gerald Savory. Christopher Fry
nu mai sorisese nici o noua dramă în versuri, John Whiting nu-şi anunţase nici
o première. Dramaturgia engleză era în acel moment seacă, convenţională şi ana-
crondcă. Comedia de sa'lon, melodrama poliţistă şi farsa îşi dispu'tau publilcul, al-
cătuind o densă coaliţie, prdn care tforţele realităţilor eontemporane de-abia pătrun-
deau. Acelaşi croniear mai sus citât amintaşte : „eel ale cărui cunoştinţe despre Am-
glia se limitau la informaţiile eulese din dramaturgia naţională ajungea la con-
cluzia că stamdardul de viaţă în ţara noastră era eel mai évoluât din kerne. Piese
englezesti despre oamani care nu-şi puteau permite luxul de a avea o vilă pe
Coasta de Azur erau tot atît de puţine ca englezii icare aveau vile pe Coasta de
Azur... Pentru a deveni personaj dramatic trébuia fie să ai un vernit anuail de
3000 de lire sterline. fie să fia omoiit în casa euiva oare avea acest venit..."

Byron şi Shelley n-au fost, la rîndul lor, nişte „tineri furioşi" ?


Divorţu'l dintre teatru şi viaţă nu mai putea continua, eu atît mai mu'lt
eu dît viaţa devendse prea efervescentă. Gîndirea si sentimentele nu mai erau de
mult un privilegiu de clasă. Prea erau iiumeroşi ced care aveau ceva de spus.
De pildă, generaţiâ care copîlăirise în timpul războiului, perioadă în care
experienţa şi dezdluziile se acumulează în proporţie înzecită ; o generaţie tînăra
care credea că trăieşte într-un stat socialilst, dar care ajunsă la vîrsta înţelegerii
descqperă că în acest stat relaţiile de exploatare între clase au rămas, în chip
misterios, intacte. Din rînduri'le tinerilor se ridi'că prdmii duşmani ai sistemului so­
cial în care trăiau (şi mai trăiesc înică). Fenomen firesc : Shelley şi Byron n-au fost
şi ei, la rîndu-le, nişte „tineri furiosi" ? în anii 1930, tinerii Steinbeck, Dos Passos.
Odets au ameninţat ou vorbele şi pumnii „ordinea" americană. Revoltaţii din Anglia
contemporană însă se deosebesc de cei de altădată ; ei au deschis ochii asupra
lumii, tocmai pe eînd părinţii lor năsooceau bomba atomică. iEi au de înfrînt
nu numai nedreptatea, ci şi nesiguranţa unei ameninţări copleşitoare. Tăcerea nu
mai e posibdila, concetăţenii trebuie să afle, să fie avertizaţi de nenorocirea care
poate deveni inevitabilă, de inqportunitatea unei ordini împietrite. Scriitorii englezi
conisacraţi, plini de măisură şi bun-gust, ise văd obligaţi să primească în universu!
rafinat al artei lor, eroii prost crescuţi, nespălaţi chiar, care duc după ei „iz de bu-
cătărie" si au îndrăzneala să^şi ba'tă joc de stat, biserică şi cultură. Clasa mun-
citoare şi inteJectualii ei îşi fac, eu coatele, drum la tribună. Sînt imperfecţi, sînt
neciopliţi, dar aduc eu ei o vigoare si un adevăr care nu pot fi ignorate. Deocam-
dată sînt puţini la număr, doar celé oîteva personaje aie romanelor lui Kingsley
Amis, John Wain şi Iris Murdoch, scridtori pe care presa otficiaflă îi „salută" des-
criindu-i ca pe „nişte tineri care într-o societate mai severă ar fi fost trimisi ia
muncă gréa de la vîrsta de 14 ani, ca să nu mai aibă timp să filozofeze şi să
enunţe idei incompatibile eu condiţia lor". Dar anemia pernicioasă de care suferea
întreaga artă burgheză avea eu disiperare nevoie de un tonifiant : în picture se
impune şcoala denumită peioratLv „a orematoriului sau a lăzii de gunoi" din cauza
subiectelor. inspiraite din domendul gospodăresc ; regizorii şi producătorii de filme
oaută scenarii în care autorii să se aingajeze, să da poziţie faţă de realitate, faţă de
societate şi adevărul social ; George Devine şi Joan Littlewood — directorii teatrelo:
Royal Court şi Workshop — iniţiază concursuri şi cdtesc zi şi noapte piese, pe care
nu le vor perfecte, dar în care sa existe viaţă şi vdgoare.

în seara zilei de 8 mai 1956


In seara zilei de 8 mai 1956, a avut loo la Royal Court, premiera piesei
Priveşte înapoi eu mînie, scrisă de un tînăr actor de 27 de and, pe nume John
Osborne. Rareord un fenomen de cultură îşi poate preciza eu atîta exaotitate data
nasterii. Intrebat despre ce este vorba an piesa lui Osborne, agentul de presă al
teatrului a răspuns : „Despre un tînăr furios". Expresia a fost păstrată pentru a

88
www.cimec.ro
défini o intreagă generaţie de tineri intelectuali care nu aspira la titiul de
intelectuali, găsind cuvîntul fais şi pretenţios. Care, ca şi Jimmy Porter, eroul
piésed lui Osborne, nunsi pot afla locul în orînduirea sooială a statului capitalist.

Cine sînt „tinerii furioşi" ?


La oiumai două săiptâmîni dupa première, spectacolului Priveşte inapoi eu
mînie, Teatrul Workshop prezintă o piesă de Brendan Behan, a cărei actiune se
petreoe într-o inehisoare, în noaptea premergătoare uned execuţii (The Quare
Fellow). „Nu este o lucrare despre înehisori, ci despre oameni", anunţă programul.
Tema piesei este inalienabilitatea demnităţii umane — nimeni şi nimic nu poate
amputa un om de demnitatea sa, nid măcar cri ma legalizată. Ghiar şi cei care
alcătuiasc „drojdia sooietăiţii" au o demnitate.
De altfel, foarte curînd, eroii pieselor noilor dramaturgi vor fi consideraţi
.,drojdia societăţii". Primul care-i numeşte astfel este Sommerset Maugham într-un
articol apărut în „Sunday Times" (deoembrie 1956). Ceea ce nu împiedică însă
ritmul vertiginos în care aipar lucrări desipre aceasta lume. La Royal Court sînt
prezentate în continuare piesele lui Osborne, aie lui N. F. Simpson, John Arden,
Ann Jellicoe, Angus Wilson, Nigel Dennis, Christophor Logue ; la Workshop, ală-
turi de Brendan Behan, sînt juicaţi Shelah Delaney, Wolf Mankoviitz, Frank Norman.
Pe seenele teatrëlor de provincie sînt puse piesele lui Arnold Wesker, Bernard
Kqps, Doris Lessiing ; iar la radio şi televiziune, celé aie lui Alun Owen, John
Mortimer, Peter Schaffer ; se pomeneşte tot mai des numele lui Hardld Pinter,
ca şi cel al lui Robert Boit, WilliB Hall şi jnu'lţi alţii.
E greu de caracterizat aceşti scriitori. Ei nu al'cătuiesc o şcoală sau un
curent literar. Dimpotrivă. Toţi se vor inidependenţi şi refuză să recunoască vreo
afiliaţie artistică, vreo influenţă majora sau o datorie faţă de cineva. Au totuşi
trăsături comune : sînt eu toţii rezultatul aceleiaşi cauze, şi în operele tuturor —
cel puţin în celé de început — se simte aceeaşi exasperare care s-ar putea traduce
in cîteva vorbe simple : aşa nu se mai poate. Şi desi majoritatea sînt angajaţi din
punct de vedere politic — cîţiva dintre ei au o pronunţată atitudine marxistă, alţii
sînt socialişti, în orice oaz toţi mărturisesc încliinatii de stînga —, în operele tlor
se simte o puternică derută şi de multe ori imiposibilitatea găsirii unor răspunsuri
plauzibile care să le goneascà inohietuidinea şi nesiguranţa. Ceea ce-.l face, de pi Ida,
pe N. F. Simpson să mediteze asupra absurdului vieţii, iar pe Osborne asupra
perioadei victoriene „cînd oamenii încă găseau cauze măreţe pentru care sa
moară".
Altă trăsă'tură comună care îşi găiseşte ecou în piesele lor este originea
modestă a autorilor. Mici intelectuali de provincie, simpli meseriaşi sau mundtori,
tinerii furioşi aduc pe scenă un limbaj crusd şi proaspât şi — pentru priima oară
în Anglia — clasa muncitoare şi ţărănimea (tocmai pentru că apar pentru prima
dată, aceste clase exploatate au putut fi confundate — de către un ochi neavertizat
sau prudent — cu „drojdia societăiţii"). Tinerdi furioşi infirma noţiunea de „civilizat",
care în Anglia, pînă in 1956, însemna graţie, politeţe, detaşare, redîndu-i vechiui
sens etimdlogic ; prin a fi civilizat ei înţeleg a lua parte la viiaţa societăţii, a se
sirnţi responsabili de soarta ei. Operele lor sînt imperfecte, cîteodată stridente şi
stângaee. dar în toate, străbate ca un fir roşu ideea că arta e viaţă şi nu o
alternative sau un refugiu în care te ascunzi de viaţă. Este o dramaturgie care
încă se adresează unei minorităţi, dar, după cum séria în 1956 cronicarul ziarului
..Observer", „e important să ştim ce reprezintă această minoritate : numeric cu-
prinde aproximativ 6.733.000 de oameni, adrică tioti locuitorii Angliei în vîrstă de
20 pînă la 30 ani".

Arnold Wesker : „cînd nu voi mai putea trâi din scris,


ma reîntorc la meseria de cofetar"
Diriti'e tinerii dramaturgi englezi care s-au afirmat în ultimii ani, cel a
cârui nemulţumire şi „furie" se apropie cel mai mult de atitudinea •revoluţiona-
rilor marxişti este Arnold Wesker. Născut într-o famdlie de emigranţi stabilité în
cartierul săracilor din estul Londrei, Wesker a fost nevoit de timpuriu sa mun-
ceasscă pentrti a-şi cîştiga existenţa. Meseria lui de bază este bucătăria. A lucrat

89
www.cimec.ro
în bucătăriile câtorva restaurante, apoi a deveniit cofetar şi, în cele din unmà,
dramaturg. în vîrstă de 32 de ani, autor pînă m prezent a cinci piese jueate cu săli
pline atît în Anglia cît şi în America, Arnold Wesker mărturiseşte eu simplitate :
„Atunci cînd nu vod mai putea trăi din scris, mă întorc la prăjiturile mêle".
L-am întïlnit luna trecută, în timpul celor cîtorva zile petrecute in Romînia.
Destul de mărunt, are mişeări iuţi şi doi oohi căprui apropiaţi şi vii. Părul răvăşit
■din fotografii'le apărute în reviste pe vremea cînd i s-a jucat prima pdesă, s-a
rărit muilt şi s-a scurtat.
— Cînd şi cum aţi început să scrieţi ?
— La 14 ani compuneam în fiecare zi o poezie. Mai tîrziu, am vrut sa
urmez o şcoală în care să învăţ să scriu scenarii de film. Am plecat la Paris şi
am luerat într-un restaurant mare. Era o muncă cumplită, în primele zile ore-
deam că nu voi rezista. Lîngă cuptorul încins, după ce isprăveam de pregătit
mîncarea, umpleam ore în şir tăvile chelnerdilor care treceau într-un ritm nesfîrşit
pe lîngă mine. Am strîns barii ca să-mi cumpăr şase luni de libertate. M-am
însoris la London School of Film Technics, care tocmai se înfiinţa, unde m-am
ocupat mai mult de vopsitul şi zugrăvitul localului decît de tehnica de film şi
am scris Bucătăria ; m-am apucat să povestesc cum arată o zi în bucătăria unui
mare restaurant. Unul din personaje spune in actul I : „Bucătăria aceasta rău
mirositoare e ca lumea... Totul se desfăşoară într-o iuţeală prea mare ca să-ţi dai
seama ce se petrece. Oamenii intră şi ies, învălmăşeală mare, gălăgie asurzitoare.
Te împrieteneşti cu cineva, dar pleci şi J l uiţi numaidecît." Pentru mine viaţa pe
care o trăisem în bucătărie era un fragment din viaţa contemporană, modernă
în înţelesul larg al cuvîntului, cu toate problemele şi asipectele ei multiple. Am
scris această piesă în chip spontan, ca şi cînd aş fi notât pentru mine nişte
întîmplări şi nişte gînduri ce mi-au trecut prin cap. De-abia după aceea mi-am
dat seama de obligaţiile noii mêle meserii.

Tofi artiştii îşi gâsesc în viatâ un izvor inepuizabil


—. Dar şi pieseïe următoare, trilogie mundtorească Supă de pui cu ovăz,
Rădăcini şi Vorbesc despre Ierusalim... sint tot autobiografice ?
— Da, toţi artiştii de altfel îşi găsesc în viaţă un izvor inepuizabil. Eu nu
pot vorbi decît despre experienţele mêle personaie. Un subiect trebuie mai întîi
să-1 trăiesc, abia apoi îl pot aşterne pe hîrtie. Dar aici intervine prima dificultate,
care solicita artistului o mare disciplina : despre ce experienţe personaie sa
vorbească ? Dineînţeles nu despre cele care i se par lui capitale, ci numai de
experienţele care interesează cu adevărat. O dragoste nefericită poate să fi chinuit
nespus pescriitor, dar oare acest caz particular mérita adus la cunoştinţa întregii
omeniri ? Intr-o epocă cu precxcupări majore ca a noaistră nu ne e permis să irosim
arta pe fleacuri. Arta trebuie folosită drept cale de cunoaştere şi arma de apărare.

Eroismul zilelor noastre, ca şi dragostea şi ideile noastre


au nevoie de un limbaj poetic contemporan
A doua dificultate : găsirea unui limbaj poetic care să se potriveascà temei
sau poveştii respective. Ne inspirăm din viaţă, aleigem terne majore, înfăţişăm
oameni obişnui'ţi, dar cum ne exprimăm ? Vorbirea cotidiană nu este destul de
expresivâ, nu răsună pe scenă, în faţa unei săli pline, destul de convingător. O
seamă de cuvinte, odinioară frumoase, s-au tocit fiind prea mult folosite şi nu mai
înseamnă aproape nimic. Cît îl invidiez pe Shakespeare ! în vremea lui ori.ee cuvînt
avea o rezonanţă proaspătă, era plin de înţeles. Pe de altă parte, personajelor
noastre nu li se potriveşte nici grandilocvenţa romantică. Eroismul zilelor noastre,
ca şi dragostea şi ideile noastre au nevoie de un limbaj poetic contemporan. în
Supă de pui cu ovăz, Sarah Kahn care seamănă, care este de fapt mama mea,
vorbeşte ca ea. Totuşi, elanul ed revoluţionair trebuie să fie redat pe scenă cu
mai mult patos : „Toată viaţa mi-am închinat-o unui partid care luptă pentru
libertate şi frăţie... Sociallismul este lumina mea... Omul poate fi frumos. Urăsc

90
www.cimec.ro
Central 42

oamenii urîţi, urăsc invidia, nimicnkaa, meschinària. Am nevoie de lumină. Sînt o


femeie simplă. Ronnie, dar am nevoie d e lumină şi de dragoste." Nu se poate
margin! doar la aftnmatia : „sînt m e m b r e de partid !" Găsirea limbajullui pôetic.
artistic, contemporan este de altfel o problème a tuturor artiştilor, fie ei scriitori,
pi'Otori sau regizori ; chiar dacă unealta acestora nu sînt cuvintele, trebuie să fie
foarte atenţi la modul de exprimare. la amestecul culorilor sau intonaţiile gla-
sului şi măsura mişeărilor. Un regizor care ored că a găsit tonal just este David
Esrig, al cărui spectacol Umbra m-a impresionat în mod deosebit.

N u avem voie sa nu fim cînstifi


— Odată subiectul şi limbajul aies, incepeţi să scrieţi. Ce alte dificultăţi
aveţi de rezolvat ?
—■ FLnalul. Vorbesc oamenilor despre viaţa mea, le împărtăşesc din expe-
rienţa mea, dar eu un tel precis : să-i ajut, să-i învăţ œ cred că este bine. De

91
www.cimec.ro
multe ari am aflat înainie de a inicepe să scriu că in realitate lucrurile nu se
petrec asa cum ar trebui. Ce sa fac ? Să ma transform într-un învăţător, să
ignorez realitatea care mi-a fast potrivnică şi să născoeesc un final didactic ? Nu
cred că e bine. Nu avem dreptul să nu fim cinstîti.
Poate e greu să fiu urmărit. Să încerc să vă dau un exemplu. Am terminât
de curànd o piesă A lor cetate de aur, a cărei temă este compromisul. Eroul este
un arhitect care vrea să transforme societatea şi are convingerea că va izbuti
dacă va ridica şase cetăţi, în care oamenii să fie proprietardi tuturor bunurilor,
ai caselor oît şi ai mijloaaelor de praducţie, fabricilor şi uzinelar. Se bizuie pe
ajutorul sinidicatelor, al partidu'lui laburist — e însă obligat să accepte donaţiile
conservatorilor, să ridice o singură cetate în loc ide şase, şi aşa, din compromis in
compromis, reuşeşte să înalţe un oraş frumos, devine celebru şi i se acordă titluri
de nobleţe. Societatea însă n-a izbutit s-o schimbe.
Cam aşa se petrec de obiced lucrurile la noi. Dar oamenii trefouie să creadă
în idealuri, nu avem voie să-i descurajăm. Am imaginât acţiunea desifăşurîndu-se
pe două planuri : prima scenă se petrece într-o catedrală, unde tînărul venit eu un
prïeten sa ajute la restaurarea clădirid vorbeşte eu entuziasm despre idealurile
sale. Pe parcurs am păstrat acest filon al idealului, îmbinându-1 eu povestea reală.
Piesa are în felul acesta doua finaluri : unul apoteotic pe planul ideal, şi eşecul
arhitectului pe planul real. în felul acesta pot avertiza pe oameni de un pericol
care-i pîndeşte la tot pasul — compromisul — şi, în acelaşi timp, le pot comunica
credinţa mea că idealurile generoase, în celé din urmă, triumîfă.

Ma tern de compromis
— De ce v-aţi ales ca temà campromiswl ?
— Pentru că mă tem de el, lupt împotriva lui şi nu izibutesc totdeauna
sa-1 ocolesc. Muncesc de patru ani la organizarea Centrului 42. Am sperat să pot
créa, eu ajutorul sinidicatelor şi al laburiştilor, un rezervor de forte artistiee în
stare să satisfacă nevoia tuturor — a muncitorilor, ţăranilor, provinicdalilor —
de a se bucura de lumină şi de frumos. E o veche convingere a mea, că poporu-
lui i se cuvine artă de cea mai înaltă calitate. în Anglia, clasele de jos au obiceiul
de a mînea cartofi prăjiiţi lîngă orice fel de mîneare. Ei bine, poporul are dreptul
să mănînce hrana cea mai consistentă, nu trebuie să se mulţumească eu cartofi,
cum nu trebuie să se mulţumeaseă niei eu rudimente de artă. (Repet, de fapt.
afirmaţia pe care am făcut-o în piesa mea Cartofi prăjiţi eu de toate.) Am orga-
nizat un festival, am fost prin centrele muncitoreşti .mari, ne-am zbătut îin greutăţi
financiare uriaşe. Sprijinul material din partea sindiicatelor şi a laburistilor a fost
foarte mie, aproape inexistent. De curînd, un mare bogătaş ne-a dăruit o magazie
dezafectată în nordul Lonidrei, un fel de hală cirCulară, altă data atelier de
réparât locomotive, apoi depozit de băuturi, iîn care noi vrem să ne facem sediul.
Putem respinge oferta ? Avem nevoie de ajutor. îl primim de unde vine. Dar
oare compromisul se va opri aici ? în ţara noastră, în ultima vreme se duce o
politică de îneurajare a artei. însă din eu totul alte motive decît am vrea noi. Se
unmăreşte „ocuparea timpului liber" al oamenilor. Pe oînd noi, ne luptăm să
dovedim că arta este o necesitate vitală, ca apa şi hrana, nu o distraoţie, nu un
mod de a-ţi omorî vremea. Nu vrem sa abdicăm de la crezul nostru ; pe de altă
parte ne trebuie fonduri...

Centrul 42, rezervor de forfe artistiee


— Am auzit cà du. aţi jolosit o parte însemnatà din veniturile aduse de
Cartofi prăjiţi eu de toate pentru amena jar ea Centrului 42.
— Dar insuficientă. Pentru amenajarea sediului nostru şi organizarea Cen­
trului e nevOie de sume mult mai mari. Vrem sa ne construim în interiorul clă-
dirii o sală pentru spectacole de teatru, operă, balet şi concerte, o sală de
expoziţie etc. Să strîngem şi să formăm în jurul nostru un grup de artişti, în
aşa fel încît Centrul să devină, aşa cum am mai spus, un rezervor din care oricine
simte nevoia — şi oriunde — sa se poată alimenta.
— Cum a luat maştere Centrul 42 ?

92
www.cimec.ro
—' In 1960. trade-union-unie au votât o rezoluţie — rezoluţia 42 — numită
„Cercetări cu priivire la conidiţia artelor", după care sindicatele au început sâ
în'treprindă diverse acţiuni de sprijinire a artei. Centrul 42 a fost o replică con­
crete, prin care a m vruit să a r ă t cum cred eu că trebuie aicţionat în acest sens.
— Şi ce manifestări lartistice \aţi organizat pînă în prezent ?
— De cum s-a aflat de Centrul 42, înainte încă de a ne fi înfiripat, am şi
primit scrilsorï de solicitare. Am alcătuit atunci în grabă un festival — nu ma
întrebaţi prin ce minuni şi eforturi a m reuşit să adun cu împrumut banii nece-
sari ! — pe care 1-am prezentat, la côte o săptămînă interval, iîn şase din oraşele
mimed toreşti care ne iravitaseră. Festivalul a durât, în fiecare oraş, cîte o săptă-
mînă. î n program e r a u :
— O pieisă de teatru nouă scrisă d e Bernard Kops (Solly Gold) în care e
vonba de un imjpostor escroc, caire de cîte ori găseşite cîte o victirnă, îi dă aeesteia,
în schimbul banilor subtilizaiţi, o fărâmă d e fericire.
—■ O expozrţie a pictorilor locali — profasionişti, amatord şi copii.
—■ O altă expoziţie, de fotografii (am fi dorit să cuprindă fresce, tablouri etc.,
dar trebuia să fim economi), care înfăţişa evoluţia mişcăirid sindicale în Anglia şi
caracteristticile ei în prezent, şi în care a m urmăriit să subliniem că, în oiuda anilor,
această mişcare e abia la îmceputurile sale.
— Un spectacol de teatru cu muzică, în care a m prezentat Povestea solda-
tului d e Stravinski şi o piesă de a mea, intei^pretată o data pe muzică idlasica
si o data pe jazz.
— O seară de poezie şi jazz, .pentru care am adunat cei mai buni cintăreţi
de jazz din ţară.
— Un concert folcloric.
—■ Un spectacol cu Hamlet, în interpretarea unei truipe de tineret din Londra,
condusă de Michael Croft.
— Luicrul eel mai interesant in caldrul festivalului a foist fară îndoială
Meşterul şi uneltele, uin spectacol d e proză, versuri, balet, muzică simfonică şi
populară, proiecţii de film etc., construit pe baza textului lui Charles Parker.
Aoesta a cules pe banda d e magnetofon cîteva ore de discuţie cu diverşi munci-
tori despre munoa lor ; a aies şase jumătăţi de oră — fiecare des,pre altă meserie
— şi a înohiipuit cîte un spectacol după specificul regiunii în cane eram. La
Wellinborough, subiectul spectacolului a fost pielăria, la Leicester, prehicrarea fire-
lor de bumbac şi mătase, extragerea cărbunelui la Nottingham, preluicrarea meta-
lului la Birmingham, muinca în docuri la Bristol şi, in sfîrşit, eflectronica la Haies.

Trebuie sa redâm poporului deprinderea de a participa la spectacole


— Cum a primit publicul festivalul ?
— Foarte bine, deşi nu cred că reuşita noastră să fi fost dqplină. Dar am
izbutit să aducem atît la spectacole şi concerte, cît şi la expoziţii, un n u m ă r foai-te
mare de oameni. De altfel, acesta este primul puract al programului nostru : să
radăm poporului deprinderea d e a participa la spectacole. Urmărim ca, p e măsură
ce treoe timpul, preţul biletèlor să scadă, şi în celé din urmă intrarea să devina
libéra. După ce activiitatea noastră va căpăta un caracter organizat, vom înoerca —
concomitent cu reducerea preţului de cost al biletèlor — să formăm gustul publi-
oului, să-1 educăm. Şi, mai aies, să-1 scăjpăm de sub influenţa cronicarilor, al căror
verdict, atît în Anglia cît şi în America, hotărăşte, fără d r e p t d e apel, soarta
oricărei manifestări artistilce.
— Această ipasionantă activitate \vă ingăduie isă contirmaţi isă scrieţi ?
— De la Cartofi prăjiţi n-am mai terminât nimdc. A lor cetate de aur trebuie
ravăzuta şi a m în luoru o piesă despre dragoste şi căsnicie. Mai încolo voi găsi,
desigur, şi timp pentru scris. Deocamdată mi se ipare mult mai importante şi mai
urgentă organizarea Centrului 42.

www.cimec.ro
Dana Grivăţ
PIESE CU TEATBU

CÎND VIN SUNETELE


PARTEA I
Acţiunea se petrece pe scenă şi în sala.

CHIRIAC : Dîmta m-ai î n m a t ?


VETA : Eu ?... nu.
CHIRIAC : Spidon mi-a s... că...
SPECTATORUL (în şoaptă, către Spectatoare) : Ce spune ?
SPECTATOAREA : Nu înţeleg. Da' nu-i de rîs. (Se uită în jur ca
să se convingă.)
CHIRIAC : Almic, nu m-ai smpornceşti ?
VETA : Ce ! eu să-ţi poruncesc dumitale ?...
CHIRIAC : Smprînceşti, fîrşte ; num'şti stpnă ?...
SPECTATORUL (asudă) : Tu înţelegi ?
SPECTATOAREA : Ssst ! Aşa-i rolul.
SPECTATORUL (reproş tardiv) : Ţi-am spus să n u iei bilete la
stal.
SPECTATOAREA : Dacă n-am găsit m a i b u n e ! Da' nici nu mi-ai
spus !
UNUL DIN FATÀ : Linişte, vă rog, nu se înţelege nimic...
SPECTATOAREA (către spectator) : Vezi ? Taci din gură. (Spec-
tatorul înghite în sec şi-şi duleşte urechile.)
VETA : Da.
CHIRIAC : Ţparebine dce-ai fcut ?
CEL DIN FATÀ (se întoarce iritat) : Dar tăceţi odată, pentru d u m -
nezeu !
SPECTATORUL : N - a m zis nimic.
SPECTATOAREA : Vi s-a părut, tovarăşe...
CEL DIN FATÀ : Nu prieep ce se spune ,pe scenă. Să fie lAnişite !
Sînteţi lia teatru, ce dra... (Frînă.)
VETA : Dacă o vrea dumnealui să mergem, trebuie să merg, fi-
reşte.
SPECTATOAREA : Se aude foarte bi... (înghite restul, pentru că
vede înroşindu-se ceafa Celui din faţă.)
CHIRIAC : Csătecrtzi cumploiatudmtale ?
SPECTATORUL (la urechea Spectatoarei) : El vorbeşte pe altà
limbă.
SPECTATOAREA : Da' ea cum înţelege ?
CLEL DIN FAŢÂ (fără să mai intoarcă capul) : Ţţţţţţţţţ...
CHIRIAC : Jtencdtă !
SPECTATORUL : De ce nu s-o fi tradus ce spune el ?
SPECTATOAREA : Parcă la Comedia Franceză s-a tradus ? (Cel
din faţă strînge pumnii.)
VETA : . . A m isprăvit...
CHIRIAC : Jrtencdtăşi...
CEL DIN FATÀ (se întoarce, eu sfială) : Nu vă supàrati, ce-a spus
adineaori ?

94
www.cimec.ro
SPECTATORUL (dulcea răzbunare) : Linişte, vă irog, sîntem la
teatru. Ce... (Spectatoarea îl înţeapă eu cotul.)
CEL DIN FATÀ (trece peste „lecţie") : Nici din rîndul dumnea-
voastră nu se aude bine ?
SPECTATORUL (logic) : Dacă-i mai în spate...
VETA : Cum pofteşti să-ţi zic ?
CHIRIAC : Cmiazspnîeri .
SPECTATORUL (ride).
SPECTATOAREA (reproş) : De ce rîzi ? Nu vezi că-i dramă ?
SPECTATORUL : Dacă-i comic... (Ride.) Auzi :• cmiazspnîeri...

PARTEA a l!-a
Acţiunea se petrece la garderobă, după terminarea spectacolului.
GARDEROBIERA : Aţi mai avut ceva ?
SPECTATORUL : Nştgaloşşoscoşă.
GARDEROBIERA : Nu-nţeleg.
SPECTATORUL (sincer mirât) : Ţmsps:glşşoscşâ.
GARDEROBIERA : Umbrelă ?
SPECTATORUL : Numbrlă : glş.
CEL DIN FATÀ (care acuvn e in spate) : Galoşi, tovarăşâ.
GARDEROBIERA : Păi de ce nu spuneţi clar ? (îi dă galoşii si
sacoşa.)
SPECTATORUL (nu pricepe) : Cm ?
GARDEROBIERA : De ce nu vorbiţi clar ?
SPECTATORUL (ridică din umeri) : Glşisai mei. Scşainvstmea.
(Pleacă.) 0
OEL DIN SPATE (care a fost Cel din jaţă) : Dumnealui e actor ?
GARDEROBIERA (nu ştie).
CEL DIN SPATE : Sau e uşor influenţabil ?
GARDEROBIERA (nu ştie nici acest lucru, îl serveşte pe eel din
spate).
CEL DIN SPATE : Mlţmsc
GARDEROBIERA (leşină).
Sfrşt

Dum itru Solomo n

www.cimec.ro
TEATRUL „G I. NOTTARA"
B-dul Hagheru nr. 20 — Telefon 15.93.02
PREZINTÀ
în stagiunea 1964 — 1965 urmâtoarele spectacole :

SALA HAGHERU SALA STUDIO

OEDIP REGE ZIZI SI... FORMULA El


DE VIAŢĂ
OEDIP LA COLONOS de Siilouiii Drăguşanu
de Sofocli"

ESTE VINOVATÀ CORINA? CASA CU DOUA INTRARI


de Laurenţiu Fulga de flalderon de la Barea
PEER GYNT
de Henrik Ibsen UNCHIUL VANIA
de A. P. Cehov
ACT VENETIAN
de Camil Petrescu
SCANDALOASA
CARIERA PE BROADWAY LEGĂTURĂ DINTRE
de James Lee
DOMNUL KETTLE
CIOCÎRLIA SI DOAMNA MOON
de Jean Anouilh de J. B. Priestlev

DRAGOSTE,
POVESTE NOUA
de H. Nicolnide

SONET
PENTRU O PAPUŞA
de Sergiu Fărcăşan

I. P. I.. C. 372»
www.cimec.ro
,-
conxiiR
FARD PENTRU GENE
Fardul pentru gene „CONTUR" este o cremă specială, care asigură
o frumoasă şi plăculă machiere, dă emolienţâ şi strâlucire genelor, datorită
constituienţilor şi pigmenţilor speciali negri sau bruni, mărind astfel ex-
presivitatea ochilor.
Crema este neiritantâ, chiar dacă vine in contact eu ochiul.
La reuşita machiere a genelor contribuie şi sistemul modem de
etalare a fardului.
Ambalajul special metalic este constitua din două parti respectiv rc-
zervorul, încârcat eu cremă, si o periufâ metalicà spiralâ, care pâtrunde in
interiorul rezervorului si se incared in mod uniform eu fard.
La folosire, deşurubaţi capacul si prin tragere scoateţi periuta.
Prin învîrtire pe gene, periuta spiralâ, încârcatâ eu fard, realizeazâ
machierea si totodatâ curbarea genelor.
Pentru încârcarea eu fard a ambalajului se produc rezerve.
Meîncârcarea se efectuează astfel:
— Deşurubaţi capacul ambalajului, opus celui eu periuţa, scoateţi
rezervorul şi înlocuiţi apoi.

FARD PENTRU PLEOÂPE „SÂNDÂ


Folosind fardul pentru pleoape
„ S A N D A " , ochii devin mai expresivi.
Fardul se fabricâ în cinci nuanţe de
culori diferite, care se pot asorta eu
ochii si îmbrâcâmintea dvs.

• LILAS PASTEL • BLEU PASTEL


• VERT PASTEL •
• ALBASTRU
BLEU VERT
Ç>(/MA^
Produsul se prezintâ într-un tub de masâ plasticâ, ceea ce
face ca folosirea şi pâstrarea lui sa fie f o a r t e practice.
www.cimec.ro
» ta" fli

www.cimec.ro
I 1
JHIij,
I