Sunteți pe pagina 1din 117

tftctmbrit 1964 (tnul IX)

!a
' N.

]
g$

I n ocett nwmâr

O piesfi ineditâ de
GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU

CÎNTECUL VIEŢIl
www.cimec.ro
Nr. 12 (anul IX) decembrie 1964
REVISTĂ LUNARA EDITATA DE
COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA Şl ARTA
§1 DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R
CÎNTECUL VIEŢII
d e G. M. Zamfirescu
(cu o imtroducere de Valeriu Rîpeanu) . . . 1
PE SCENELE TEATRELOR
Ion Cazaban
„DOMNIŞOARA NASTASIA" de G. M. Zamfirescu (Teatrul
Naţional „I. L. Caragiale") 40
Ana Maria Narti
„SOMNOROASA AVENTURA" d e Teodor Mazilu (Teatrul
d3 Comedie) «. 43
Ileana Popovici
UN CREATOR DE TRAGEDIE MODERNA : EUGENE
O'NEILL 49
Florian Nicolau
„BALCESCU" de Camil Petrescu (Teatrul Naţional „V. Alec-
sandri"-Iaşi) 57
Florin Tornea
„ANTON P A N N " de Luciam Blaga (Teatrul din Timişoara) . 61
Valeria Ducea
UN TEATRU CARE SE REDESCOPERA 68
Mira Iosif
„ŞTAFETA NEVAZUTA" de Paul Everac (Teatrul Maghiar
din Oluj şi Teatrul din Satu-Mare) 73
TURNEE
Teatrul dln Baia Mare ; Teatrul Maghiar din Cluj ; Tea-
trul G e r m a n din Timişoara 79
Stefan Tapalagă
LECŢIILE LUI LECOQ 89
MERIDIANE
Mihnea Gheorghiu
SPRE O NOUA INTERPRETARE A TEATRULUI ISTORIC
SHAKESPEAREAN 92
Ira Vrabie
TRANSFORMARILE REVOLUTIONARE ALE TEATRULUI
CLASIC CHINEZ 96
Margareta Bărbuţă
BRUXELLES, LONDRA, VENEŢIA 1964 98
N. Munteanu
BERLINUL „ZILELOR FESTIVE" 102
NOTE 104
D-ALE TEATRULUI 106
INDICE BIBLIOGRAFIC 108

C o p e r t a : Liliana Tomescu (Josie Hogan), Cristea Avram


(James Tyrone) şi George Demetru (Phil Hogan)
în „Luna dezmoşteniţilor" de Eugene O'Neill —
Teatrul „C. I. Nottara"
Foto: I. NAUMESCU, N . ŞVAICO
REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA
Str. Constantln Mille nr. 5-7-9 - Bucureştl - Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prln factorll poştall şl oflcllle poştaledln întreaga ţară
www.cimec.ro
PiUOOP*

QnUcul s
v

yiefn /
\

GMZAMFIRESCU
^fl/si*
a INSTlTUTULm_4_^ "^
DE I S I O R I A
4 li T E ^ www.cimec.ro Ilustratia: EUGEN MIHAESCU
t~ e mainuscrisul acestei piese se află indicaţia Iaşi, ianuarie 1938 —
Bucuireşti, iuiie 1939. îm ootombrie, la începutud lunii, George
Mihail Zamfirescu avea să închidă pentru totdeauna ochii. Cele patru
luni cîte au trecut între iuilie şi octombrie nnau fost în nici un fei
prielnice scrisului. în acel răstimp, Gemi — cum îi spuneau prietenii —
n^a mai avut puterea să ridice condeiul. A peregrkiat slăbit, cu faţa
desfigurată, peste care se aştemuse o paloare neobişnuită, prim sana-
torii, pînă cînd, în ziua de 8 octombrie, a plecat pemtru totdeauna
dintre cei vii. Aşa se explică de ce piesa pe care astăzi revista „Teatrul"
o publică, ca un omagiu adus unuia din reprezentanţii cei mai de
seamă ai dramaturgiei noastre, nu a fost terminată. Şi totuşi, aşa
cum ni se înfăţişează ea — ca un manuscris încă neîncheiat, asupra
căruia acest muocitor migâlos pînă la pedanterie ar fi revenit în mod
sigur — răsfrînge în paginile ei personalitatea lui George Mihail Zam-
firescu.
Eroii piesei sînt oamenii periferiei, hoinari, ca Iacov din „Mai-
danuil cu dragoste" sau Luca I^crimă din Domnişoara Nastasia. Ca şi
aceştia, poairtă îin suflet amărăciunile unei vieţi precare, lipsită de acea
fărîmă de lumină către care aspiră, naiv sau conştient, toţi eroii lui
G. M. Zamfirescu. Ca şi aceştia, au conştiinţa că răutatea unor oameni
cum este Maica nu-i o tairă sufletească, nu reprezintă o malformatie,
ci este rezuitanta uinei vieţi aspre, a unor loviituri aprige, primite de-a
lungul aniilor, a propriei neştiinte de a afila un sens major existenţei.
Cîntecul vieţii, ca şi întreaga literatură a lui Gemi. reprezintă do-
rinta omului de a ieşi din această condiţie a întunericului, a obscu-
ramtismului moral. Dacă privim atent opera lui vom observa că eroii
care repreziintă idealurile majore ale acestei lumi aspiră cu ardoare
să „ajungă la liman" nu prin mijloace reprobabile, odioase. Lor le sînt
străine acteile violente. Chiar un ins cum este Vulpaşin, de teama
căruia „tremurau şapte mahailale", nu are altă dorinţă decît să deviină
„om cuminte". Romantică prin excelenţă, opera lui George Mihail
Zamfirescu este uma din expresiile cele mai elocvente ale influenţei
gorkiene asupra literaturii noastre. Eroii săi nu se scufundă toti în
mocirla unei vietii abrutizante şi mediocre. Mahalaua lui George Mihail
Zamfiirescu, aşa cum ne apare şi diin această piesă, care vede acum
pentru prima dată lumina tiparului *, nu ni se înfătişează ca un peisaj
uman neted. E drept, şi în această piesă, ca şi în Domnişoara Nastasia,
ca şi în „Makianul cu dragoste", întîlnim oameni care au voluptatea
acestui trai mediocru, din care nici nu pot şi nici nu vor să iasă.
Mainifestă fie o reseminare nelimitată, fie o vudgaritate şi o duritate
excesivă. Dar George Mihail Zamfirescu a căutat şi acei oameni care
reprezintă dorinţa de evadare din promiscuitate, oameni care îmtru-
chrpează viitorul. Spuneam mai sus că toti aceşti eroi au ca trăsă-
tură fumdamentală dragostea pentru cultură. Prin ea şi datorită
ei îşi realizează fericirea atît domnişoara Nastasia, cît şi Frosa,
eroina din Idolul şi Ion Anapoda. Prin ea se va ridica Gil, eroul
acestei piese, în care m i se pare că recumosc anume date carac-
teristice personalităţii autorului. Domnişoara Nastasia, ca şi Frosa,
descoperă în luminile cărţii adevăirata bucurie a vietii. Gil va deveni
pictor. El reallizează acea aspiratie proprie eroilor lui Zamfirescu —
desăvîrşirea personalitătii, împlinirea visurilor pe caiea bucuriilor spi-
ritului, în ciuda conditiilor materiale în care trăiesc. Şi aici aş vedea
sernnificaţia deosebită a acestei piese, în contextul operei lui G. M.
Zamfirescu: oamenii mahalalei nu sînt mumai acei ce mărturisesc
rîvma nobilă de a întelege bumurile spirituale, dar devin ei înşişi
creatorii lor. în această perspectivă, cred că aprecierea, umeori nedreaptă
şi unilaterală, a operei lui Zamfirescu va trebui corectaftă.
Ceea ce mi se pare de asememea demn de subliniat este faptul
că Gil, pictorul-ucenic, nu se desparte de imaginea locuriLor ce i-au

* Cîtcva fragmente au mai apărut, în săptămînile ce au urmat morţii scriitorului,


în ..Romînia literară", direcţia Cezar Petrescu.

www.cimec.ro
2
vegneat anii copilăriei şi adolescentei. Gînd foştii săi prieteni îi aduc
în dar colivia cu pasărea într-însa, el le mărturiseşte emoţionat:
„Mi-aţi adus... tot maidanul, ou sufletul, cu cîntecele lui". Nu o nostal-
gie de esenţă semănătoristă, nu dorinţa anihilantă de a se reîntoairce cu
orice preţ în locuriile de baştină îl animă pe Gil. Este conştient că în
viaţa lui s-a petrecut un eveniment hotărîtor, decisiv, că a păşit într-o
etapă nouă : „Aici am învăţat să muncesc, să văd, să înţeleg, să simt,
să încep să-mi aflu un rost în lume." Drumul lui merge spre desă-
vîrşirea artistieă. Gil va duce ou el şi „cîntecele" maidanului, acea
zestre spirituală pe care, ca şi George Mihail Zamfirescu, nu o va părăsi
niciodată şi la care se va întoarce pîr.ă în ultimele olipe ale vietii.
De aceea, dacă am vrea să ştim cine este Gil, eroul piesei, am spune
foarte sinuplu : George Mihail Zamfirescu. Scriitorul, care îşi presimtea
sfîrşitul, a vrut să creeze în această piesă o imagine simbolică a căii
pe care a parcurs-o în viată. Nu sînt partizanul identificărilor biografice,
dar ultima scenă a piesei, care reprezintă de fapt şi uiltimele rînduri
scrise de George Mihail Zamfirescu, poate fi considerată un adevărat
testament literar. Scrisă poate cu un condei mai obosit, cu inflexiuni
sentimentaile mai pregnante, piesa pe care o veti citi constituie nu numai
cîntecul de lebădă al unui mare dramaturg, dar şi mesajul său de
caldă dragoste pentru iumea din mijlocul căreia a pornit, fără să
o uite vreodată.
Vdleriu Bîpeanu
Facsimil din ir.anuscrisul piesei „Cintecul vieţii 14

t*m,m,*m ■ t*m »J *£-kt 1» : ^»~.- »


www.cimec.ro
O bancă ruptă, adusă din cine ştie ce grâdină publicâ, pe care totuşi poate
să doarmă, în soarele dulce de toamnă, Gil. Dincolo de bancă sînt cîteva lăzi,
puse una peste alta, şi pe ele stau trei haimanale care cîntă, strînse una în alta şi
cu ochii în soare. Trei haimanale, pe care le putem numi, bunăoarâ: Sufleţel,
Sorcovăţ şi Bibilica. O fatâ. E bine să fie şi un glas de fată şi o frumuseţe proas-
pâtă şi sălbatică alături de doi dezmoşteniţi. Altminteri, le-ar fi viaţa lipsită de
orice farmec — prea tristă şi prea bună s-o sfărîmi în pumni, s-o faci praf şi
s-o arunci în vînt.
Fireşte că un mârăcine mare, crescut ca un umbrar pentru cei trei de pe
lăzi, rămîne un element plastic destul de romantic, dar noi îl înfigem acolo,
sălbatic cum e şi fără frăgezimi, ca sâ ştim câ ne aflăm pe un maidan. Pe un
maidan de la o margine de oraş şi în amurg. Au şi înserările jocurile lor de
culori şi pe urmă de umbre.
Aşadar : Gil doarme, iar Sufleţel, Bibilica şi Sorcovăţ cîntă. Cum se pricep,
cîntă. Cînd unul, cînd altul sau alta, cînd laolaltă. Nici ei nu ştiu dacă au glasuri
frumoase ori nu. Cîntă cum simt, spun ce simt — şi asta li se pare destul. Sînt
nebuni în felul lor, poate, dar nişte nebuni pe care îi putem crede şi iubi, tocmai
pentru marile lor păcate : setea de libertate şi credinţa că nu au altceva mai bun
de făcut decît să spună adevărul numai prin cîntec şi uneori prin lacrimă.
Mai sînt nebuni ca ei în lume ? Sufleţel ar răspunde, cu siguranţă, în cor
cu tovarăşii lui, că nu. Nici nu avem ce face cu mai mulţi. Trei, alături de Gil,
sînt destui, ca sâ înfiripe şi să trăiască o poveste în care-i vorba şi de soare —
soarele care nu ne mai încălzeşte inimile de mult...
Fărâ îndoială, un motiv în plus sâ-i ascultăm.
Sâ nu uităm : la început, Sorcovâţ, Bibilica şi Sufleţel cîntă împreună.
Cîntă aşa :

Viaţa care trece şi n e m i n t e — SORCOVAŢ (scutură banca pe care-i


Viaţa la ce bun ne-a mai r ă m a s ? culcat Gil): Pîine cu măsline.
Oe-a fost ieri şi ce-o fi înainte ? BIBILICA (îl bate cu scaieţi): Ia-te
Tot aşa : u n cîime d e pripas... după m i n e !
G I L (lovit în figură, se ridicâ repede):
B I B I L I C A : Ciorile s-^adună pe mai- Au ! (A rămas cu ochii la cei trei,
dane. îi recunoaşte şi surîde blînd). Voi,
SORCOVĂŢ : Vine toamina celor ne- mă puişori ? (Pe bancă, cu picioa-
voiaşi... rele sub el, cu cotul pe spătarul
BIBILIOA : Vîntufl. rece băncii şi cu capul pe braţ.) Nebu-
SORCOVAŢ : Ploile duşmame niilor !
S U F L E Ţ E L : Soare, frăţioare, cui ne
jlaşi ? SORCOVAŢ : Nu face mofturi, că e r a
TOŢI TREI : mai r ă u d a c ă te găsea ursuza aia
bătrînă dormind pe maidam.
Viată numai lacrimă şi m u n c ă G I L : Maica ?
Viaţă fără pret şi fără rost. SORCOVAŢ : Maică ţi-o fi, bunică ţi-o
Mila ta pe d r u m u r i me a r u n c ă — fi, t e priveşte. P e m i n e — ce să
Ura t a ni-i singur adăpost. spui ? — cînd o văd... (Se scutură.)
Ce-ai cu noi, c u m ă t r ă fără n u m e ? G I L (rîde): Te ia cu m î n c ă r i m e pe la
Vine toamna celor nevoiasi... tălpi, niu-i asa ? (Umbră pe figură.)
L a ce bun ne porţi aşa prin l u m e ? Sigur, a r e ea gură m a r e , Maica asta...
Soare, frăţioare, cui ne laşi ? B I B I L I C A : Parcă numai gură maire
a r e ? Venin, mă, otravă...
G I L (mişcă mîna, a dus pumnii la SUFLEŢEL : Ai uitat ce „nunită" t*-a
ochi, ca un copil, şi îngînă somno- făcut, cînd te-a găsit dormind pe
ros): Fratilor, fără muzicuţă, m ă ! maidan ? Adunase toată m a h a l a u a
Lăsati-o dracului ! (Gata să adoarmă cu morişca ei de babă oloantă. Mamă,
iar.) Să n-ai parte de u n pic de şi cum te o c ă r a ! Na, să-i sarâ
somm, cînd... ochii mă-sii dacă n u - m i venea s-o
SORCOVÂŢ (îl prinde de mînă şi-l scu- primd d e ciuf, să-i fac nasul feştilă
turâ pe Gil): Ce-ai mîncat aseară ? şi să-i dau foc, ca La o lumînare...
BIBILICA (îl loveşte cu scaieţi): Pîine SORCOVÂŢ : Las-că nici în casă nu
cu papară. se poartă mai bine. Nici cu tine, nici
SUFLEŢEL (îl prinde de picior): Dar cu Pestriţa, nici cu moş Turcalet,
alaltăseară ? săracu'.

4
www.cimec.ro
GIL (ar vrea sâ le răspundă şi e răsu- BIBILICA : Na, ca să crăpi de necaz
cit în el): Mă, fraţilor, eu... (A ră- că nu moare proasta după tine !
mas cu ochii în jos.) Asita, la u r m a GIL (copleşit): Pace ! Pace, m ă nebu-
uranii... (Se supără.) Ştiţi u n a şi niJloir.
buină ? Nici voi n u sîrateţi m a i buni SUFLEŢEL (tovarăşilor): Stati ! Dacă
ca Maica !
CEI TREI (la asta nu se aşteptau): vrei să te iertăm, pupă-i m î n a lu' m a -
Noi? d a m Fîrlifus.
GIL : Voi ! Mă sculaţi dki somn ca (Bibilica întinde mîna, pe care Gil
sălbaiticii, mi-airuncaţi scaieţi în cap i-o sărută. Toţi fac haz. Acum, toţi
şi pe u r m ă vă amestecaţi u n d e nu vă şi-au reluat locurile : cei trei pe lăzi,
fierbe oala. ca mai înainte, Gil pe bancă. Strînşi
S U F L E Ţ E L : A m îniţeles. (I-a întors unul în altul parcă ar forma o singură
spatele.) fiinţă.)
SORCOVÂŢ : Scuzaţi ! (I-a întors spa-
tele.) GIL (furat de zburdălnicia celorlalţi,
BIBILIOA : P a r d o n ! (I-a întors spa- dar mai ales de gîndul pe care abia
tele.) acum crede că-l poate mărturisi):
GIL : Mă rog. î m i face plăcere. Com- Mă puişori, a m avut o m i n u n e de
plilmente la mămica... (Răstoarnă vis, a d i n e a u r i ! Nu ştiu cum se fă-
capul pe spătarul băncii, cu braţele cuse, că parcă eram... (I se adunâ
deschise larg, şi închide ochii, tot ce tristeţe pe figură.) Nu asta cu visul,
spune acum, parcă ar fi o muzicâ ailtceva a m vrut să vă spun. Vorbind
în el.) Of, soaire, bumicule! Dulce cu voi d e Maica... (îşi strînge fruntea
eşti şi cum m ă mîngîi ? Parcă ti-ai în palme, cu necaz.) I a r m - a m pros-
lua şi tu r ă m a s bun de la mine... tit. Maica, aşa gură-spartă şi otravă
CEI TREI (cîntă grupaţi ca la ridica- cum o credeti voi, a r e dreptate să
rea cortinei, cu singura deosebire că mă certe. Cuim u m b l u eu pe stradă
acum sînt cu spatele la Gil): n u mai umblă nimeni. Aşa, hai-hui,
cu capui priin nori şi ou picioarele
Tiriplijc, p r i n toate gropile. Cind a m ceva de
Tiriplac, spus, orice, o iau razina, că nu se
Un hrotac m a i întelege nimic. „Fugi, că eşti ne-
Prost şi m i e bun" — strigă bătrîna la mine, şi se
Sarenn lac supără. Binenair fi, mă, să fiiu nebun,
Bîldîbîc, bîldîbîc, şi nu sînt. Asta^i, că uneori m ă simt
Oac. aşa de plin, e atîta fierbere în mine
Cine 1-a speriat ? şi a m atîtea de spus, că n-u ştiu ce
Un imusiu bosumflat... să aleg mai întîi şi cum să le strig
U i t e 4 : Gil tiiriplac pe toate dintr-o dată. Uite, să-mi fac
Bîldîbîc gînduirile gogoloş şi să d a u cu ele
Oac. d-azvîrlita — să scap de ele şi să le
GIL (cum a rămas crucificat pe bancâ, descurce cui i-o place. Şi-acum, tot
rîde şi le îngînă cîntecul): aşa. Visul a fost prea frumos să nu
vi-4 spun. Maica nu-i tocmai aşa de
Sorcovăţ afurisită să n-o apăr. Soarele e prea
Cioară^n băt... cald să nu-i zic : „săru^mîna, buni-
SORCOVÂŢ (atins): Mi se pare că cule, şi ferice de cine te-o mai în-
rîde de noi. tîlni la primăvară". Voi sînteţi tot
GIL: aşa de singuri pe lume, tot aşa de
Nădrăgilă Sufletel, năpăstuiti ca şi mine. Acum, în mîna
SUFLEŢEL (acelaşi joc): Cum ? A asta care vă strîinge mîinile, a r fi atît
spus ceva ? de mult de spus. Şi nu pot, pentru
GIL: că peste clocotul diin mine tipă alt-
Moare proasta după el. ceva, din mai adînc şi mai plin. Pui-
BIBILICA (acelaşi joc): Care proastă ? şori, îmi vine să cînt, să rîd şi să
Cine-i proastă ? plîng şi mi-e dor de ducă, mă. Nu
(încep toţi trei să-l bată cu scaieţi. ştiu încotro aş pleca. Numai atît : să
Gil se apără rîzînd, ascunzîndu-şi capul închid ochii şi să plec : oricum, ori-
sub crucea braţelor.) u n d e — n u m a i să scap şi d e l u m e
SORCOVĂŢ : S p u n e : cine-i cioară-n şi de m i n e şi de tot.
băţ? SORCOVAŢ (oftat): Mie-mi spui ?
SUFLEŢEL : Mai sînt Nădrăgiiă ? Na, SUFLEŢEL (la fel) : Cui îi spui ?
ca să te-nveti minte. BIBILICA (la fel) : Nouă ne s<pui ?

www.cimec.ro
TOTI TREI (ca şi cum ar arunca o po- SORCOVAŢ : Toamnă, fă ursuză papa-
vară de pe suflet): Of! sări-i-ar rudă.
ochii rnăHsii de viaţă...
GIL (are un fior): S-a dus soarele. BIBILICA : Vii ca să n e baţi ou bici
SUFLEŢEL : Nici n-a apus bine şi s-a de vint.
şi făcut frig. S U F L E Ţ E L : Ploiile le-aduci ca să ne
BIBILICA : A bătut t o a m n a la uşă, udă.
de mult. : Să stingi cei din u r m ă
SORCOVAŢ : Şi ce baltă de culori, la SORCOVÂŢ
bulgăraşi d e s o a r e *
apus. Să laşi b u r u i a n ă uinde-a
SUFLEŢEL (fior): Semne rele pentru BIBILICA :
fost o floare
noi, uşernicii, golăneţii şi flămînzii... Unde-i dor de viaţă să
(Fiorul s-a transmis de la unul la SUFLEŢEL: pui o cătuşe
altul şi se strîng mai mult, în ei şi în : Boala şi dezgustul :
grupul pe care l-au format. Melodia se SORCOVAŢ momîi după uşe
infiripă, acum, mai mult din tremurul BIBILICA : Toamnă p a p a r u d ă
glasului decît din dorinţa sau nevoia
lor de a cînta. Primele versuri sînt S U F L E Ţ E L : Buhă pe clopotniti
numai îngînate. Parcă şi-ar cînta sin- SORCOVAŢ : Soră de pripas.
gure ritmica şi expresia melodică. Să
rămînem, oricum, cu impresia că şi
versul şi muzica se înfiripă acum în * Cînd a înţeles că pentru el nu mai e scă-
pare, a scris cele şapte versuri de mai sus. Sint
ei, ca o poruncă.) cele din urmă rînduri ale sale în literatură, în
iulie 1939. (N.R.)

P R I M A P A R T E

Fireşte că nu se găsesc suflete frumoase şi oameni cu viaţa sfîşiată, rămasâ


fără rost, numai pe maidane. Pentru că sînt tineri, Sorcovăţ, Bibilica şi Sufleţel
pot să-şi cînte, alături de Gil şi oriunde, tristeţile şi să se simtă, în ciuda destinului
lor de oropsiţi ai maidanelor, liberi, în stare să îndure necazurile, dacă nu înşelaţi
de speranţa cd vor scăpa odată de ele. Sînt fericiţi, deoarece şi-au păstrat sufletele
întregi, curate. Turcaleţ, însă, e bătrîn şi nu-şi poate mărturisi durerile şi nevoile
în cîntec. Mai mult, nu le mai spune, de mult. Are tăria să şi le tacă, să şi le
ascundă. A primit loviturile vieţii cu atîta seninătate şi a pus atîta înţelegere şi
bunătate în felul lui de a se purta cu oamenii — aşa cum au fost oamenii şi în
viaţa lui —, încît a păstrat pînă acum, la bătrîneţe, o vioiciune de gînd şi o frăge-
zime a sentimentelor care-l apropie foarte mult de Gil şi de plozi în genere şi-l
depărteazâ foarte mult de Maica, o cumătră ca oricare alta, poate înrăită mai
mult de necazuri, de lipsuri, de tot ce poate fi scrîşnire şi dezgust într-o existenţă
cu nici un vis împlinit.
Rudă de departe cu Maica, Turcaleţ a fost adâpostit de mult în casa ei.
Doarme într-o odâiţă împreună cu Gil, iar alături de odăiţă e atelierul lui. Vara
face zmeie şi le vinde. Toamna începe să lucreze sorcove şi stele, pentru colin-
dători. în restul anului, face flori de foiţă, lampioane, abajururi, coşuleţe pentru
nunţi şi botezuri. Uneori, cînd e Maica încolţită de necazuri — pentru că Turcaleţ
mai mult pentru ea a muncit şi munceşte —, încearcă rame de melci, de carton
îmbrăcat în catifele ieftine şi colivii pentru păsărele. Un artist, în felul lui.
Atelierul este într-o încăpere destul de încăpătoare — o fi fost, pe vremuri,
cîrciumă sau han —, al cărei perete din fund este deschis, în arcadă largă, spre
un geamlîc prin care se vede maidanul şi, dincolo de maidan, cîteva case mici,
strivite în umbra unor ziduri cenuşii de fabrică. De-afară, se intră în atelier
printr-o uşă laterală, care nu se vede, căci e la capătul geamlîcului, şi se poate
trece prin altă uşă laterală, care se află de cealaltă parte a geamlîcului, în odaia
în care locuieşte Maica. Pe aceeaşi parte, în primul plan, e o uşă care duce în
camera în care dorm Turcaleţ şi Gil. Aşadar, cei ce vin s-o vadă pe Maica pot

6
www.cimec.ro
trece, traversînd scena, prin spaţiul dintre arcadă şi peretele cu geamuri, fărâ să
intre în atelier. Masa de lucru a lui Turcaleţ e pusă în lungul peretelui opus
intrărilor în camere. TJn scaun, dincolo de masă, şi în faţa mesei o bancă. în fund,
pe zidurile arcadei, de o parte, lîngă masă, un raft cu unelte şi materiale, iar
de cealaltâ un dulap. Unelte şi materiale şi pe masă. Scînduri de traforaj, speteze,
coli de hîrtie colorată, suluri de foiţă tot aşa de colorată, beţe rotunde şi sîrmă
pentru colivii, schelete de stea şi de sorcove, pachete de zmeie, înşirate pe o
şipcă prinsă de pod; şi tot pe şipcă înşirate colivii simple, dar şi cîteva în forme
diferite, de castele minuscule — colivii speciale pentru canari. în faţa rafturilor,
e o masă cu două scaune. Sînt şi pe masă fel de fel de resturi de materiale.
Turcaleţ stă pe banca din faţa mesei şi alege, dintr-o legătură mare, speteze
pentru zmeie de o anumitâ mărime. S-a înserat, a muncit toată ziua, se vede că-i
obosit, dar, ca să nu piardă timpul, alege material pentru lucrul de mîine. Pe
scaun, la masă, in faţa lui, e un vecin tot aşa de bâtrîn şi destal de curios şi
el, fără să aibâ pitorescul şi blîndeţea în figură ale lui Turcaleţ. Vecinul, să-i
spunem Trului, e un sărac numai petice, dar fără tristeţile şi disperările lumii de
săraci din care face parte. Dimpotrivă, e întotdeauna surîzător, convins de ce
spune pînă la religiozitate şi are mereu gust de vorbă. Un fel de nebun pisălog,
cum ar zice Maica...
Cînd se ridică cortina, Turcaleţ rîde cu poftă. Se vede că iar i-a spus Trului
ceva prăpăstios, în care nu poate crede.

TRULUI (însă nu renunţă aşa de uşor dincolo cu Vasilica — amîndouă su-


la ce are de spus): Stai să vezi, părate foc.
tinereţe. Nu rîde. Stai să vezi. Asta TRULUI (i-a pierit entuziasmul — se
pe care a m să ţi-o spun aouim e mai uită după pălărie): Să plec, cum
bună şi mai cu rost decît toate cele- s-ar zice ?
lalte. Aire să te facă să înţelegi că TURCALEŢ : La ce să pleci ? Mie
a m ştiut ce şi cum, în viaţa mea, şi îmi face plăcere să stau la taifas cu
că diavolul, pînă la urmă, tot o să-şi u n mosafir ca tine. Mi-e frică n u -
piardă papucii, ca să mai avem şi m a i să nu t e audă Maica şi să ne ia
noi un pic de noroc. la rost pe amîndoi — necăjită cum
TURCALEŢ : Să mai aşteptăm noro- e — că n-are p a r t e de un pic de
cul ? Tu ? Eu ? Cînd abia me mai linişte. Adică : spune ce vrei, că eu
ducem bătrîneţille şi peticiile ? Fugi, îmi văd de spetezele meie, da'mai
că... nu t e supăra, vecine, da' mi se domol, că n u sîmt surd.
pare c^ai dat în mimtea copiilor. TRULUI (a înţeles): Aşa ? Bun.
TRULUI (are priviri şi surîs de inspi- Atunci, fin' că o să vorbim mai în-
rat): Să mă supăr ? Ce, sînt prost ? cet... (Se ridică, îşi ia scaunul şi vrea
Tu mu orezi, pentru că nu ştii ce să treacâ, să se aşeze lîngă Turcaleţ.)
ştiu eu, pentru că nu simţi ce simt TURCALEŢ (înţelege ce vrea să facă,
eu. Numai de u n lucru îmi pare rău, se ridică, îl întîmpină, îl ia de umăr
că eşti şi tu, bătrîneţe, un prost ca şi-l duce la loc, la masâ): Nu, nu.
toţi proştii. Iacă, ţi-am zis-o, că m-ai Stai aici, că stai bine. (îl aşază pe
scos din papeni. Păi ce m-ar face scaun.) Poţi să vorbeşti şi în şoaptă,
pe mine, de m-aş fi un om filotim că asta nu mă împiedică să-mi aleg
şi de n u mi-ai fi, cum se zice, prie- spetezele. (Trece spre masă.) Aşa,
ten, să încerc să te fac tovarăş şi să acum spune c u m şi ce fel, ce-i cu
î m p ă r ţ i m norocufl. împreună, în loc millioanele cu care vrei ou tot dina-
să stau simgur acasă şi să aştept mi- diinsul să m ă pricopseşti.
lioanele ? Asta-i, că omului trebuie TRULUI : Stai să vezi.
să-i faci binele cu sila. (Se înfier- TURCALEŢ (pe bancă, la masă, mor-
bîntă.) Nu t e lua, vecine, după ne- măit): Stau, că altă scăpare n-am.
bunii şi proştii din mahala, care rîd TRULUI (n-a înţeles bine): Ce scă-
d e mine, că ăştia nu mă cred, pen- pare ? De cine să scapi ?
t r u că aşa sîmt ei blestemaţi : să tră- TURCALEŢ : Cum de cine ? De să-
iască săraci şi să moară ca nişte răcie ! Ce să fac ? P r e a ne cunoaş-
săraci. Porci, mă, care nu se despart t e m de mult, ca să nu-ţi primesc
de troaca lor cu borhot. Porci fără milioanele. Multe a m fost eu, în
credinţă şii fără... viaţa asta. O să fiu şi bogat. Numai
TURCALEŢ (a dus un deget la gură): să dai zor, că a m o presimtire. Maica.
Mai domol cu muziouţa, că Maica e Acum vine de dincolo şi iar nu te

7
www.cimec.ro
lasă să isprăveşti povestea pe care casa ei şi de gospodăriile celor două
mu mai ştiu de cîte ori ai început-o. fete măritate. Vorbeşte tare, se supără
T R U L U I : Tocmai. Stai să vezi. Mă repede, şi cînd se supără, nu ţine cont
uit la tine şi la alţi proşti din m a - de nimeni şi de nimic. Se simte că ea
hala, cum muinciţi, şi-mi viine să rîd. e stăpînâ. Vasiliea nu-i prea seamănă.
Uite-i, zic, că s-au canonit o viaţă, E slabă şi înaltă. Au luat-o plozii şi
şa tot pMiţa a u r ă m a s . P M i ţ i i-a fă- greutăţile de timpuriu. Săracă şi ea, în
cut mă-sa şi p M i ţ i a u să moară. felul cum e îmbrăcată. înrăită şi ea,
Nu-i asa ? (Turcaleţ ar vrea să-i răs- de viaţă şi poate de oameni. Fireşte că
pundă ceva, destul de resemnat şi în faţa mamei sale e destul de umilă.
împăcat cu destinul lui, dar vecinul Pune şi destulă prefăcătorie în asta,
nu-l lasă.) Stai să vezi. Cum o să pentru că aşa profită mai mult. Maica
se pricopsească ed, zic, dacă au m u n - şi Vasilica au trecut spre uşa laterală
cit aftât ? Cine a m a i văzut milioane de la ieşire. Se aud glasurile lor.)
care să tragă la u n mumcitor ? Ni-
m e n i ! Norocul e orb, d a r vede bine. MAICA : Aşa, fato, spume-i Pestriţii...
cînd vede. Şinatunci, zic, n - a m făcut VASILICA : Bine, numai că... o ştii
eu m a i bime că n^am m u n c i t ? Ba că-i nebună.
bine că nu. A m stat şi a m aşteptat, MAICA (supărată): Dacă-i nebună,
ca toţi bogătaşii lumii. Că aici e gata : adio şi n-arn cuvinte ! Să n - o
taina : să înţedegi că t u eşti ăla şi prind la mine, că-i rup picioarele.
să ai r ă b d a r e să aştepţi. Adică, să (Uşa de la ieşire, trîntitâ, şi un mo-
ai credinţă. ment de tăcere.)
TURCALEŢ : Şi matalle, vecine, de TRULUI (abia îndrăznind, în tăcerea
cînd aştepti ? ce s-a fâcut) : A m a r n i c ă muiere, ve-
TRULUI : Eu ? Ce te priveşte pe cine !
tine ? Să nu te amesiteci u n d e nu-ţi TURCALEŢ : Mie^mi spui ? Las-că-i
fierbe oaia. (Sentinţă.) Poftim, ca sâ d ă m un million şi scăpăm de păru-
v e z i : a m aş'teptat şi a m să aştept ială.
pînă o veni norocul. MAICA (vine în scenă, mormăind):
TURCALEŢ : Norocul ? (Ar rîde cu Sări-vnar, că n u mai scap de milogi
hohote, dar dincolo se aud glasuri şi de sclifosite. (Lui Turcaleţ.) Şi tu,
supărate.) Auzi, norocul ! Vine cu ce-mi stai pe-ntuneric ? Aprinde
Maica, să n e ia ia rost. lampa.
TRULUI (în panică): Vai de m i n e ! (Trului îi face semne disperate să
(îşi caută pălăria.) Unde mi-o fi...? nu aprindă lampa.)
TURCALEŢ : Aşa-i c-ai r ă m a s cu po-
vestea milioameilor nespusă ? Vorbă TURCALEŢ : Cînd o aprind, strigi la
lungă m a i sînteţi şi voi, imilionarii mine că fac risipă de gaz.
ăştia, mă. MAICA : Sigur că faci !
TRULUI (tot nu şi-a găsit pălăria): TURCALEŢ : Tocmai d-aia : m a i bine
Las^că m a i viu eu, mîine... să te-n- s t ă m p e întuneric.
văt cum să scapi de sărăcie. MAICA : Stai, sta-ti-ar popa la c a p
TURCALEŢ : Pînă u n a alta, n u te mai cu feştila stinsă, că nici tu nu eşti
grăbi, că — orice ai face — de gu- m a i bun ca ăilalţi... (în timp ce
riţa Maicii tot n u scapi. aprinde ea lampa, îl surprinde pe
Turcaleţ făcîndu-i semne lui Trului,
(Uşa laterală din fund, de la ca- să profite că Maica e cu spatele Za
mera Maicii, este trîntită cu putere şi el şi să se strecoare afară.) Ce, mă,
se aude un glas poruncitor, alterat de ai început să prinzi muşte, ca nebu-
alcool şi tutun : „Am zis, şi să nu mă nii sau... ? (L-a văzut pe Trului.)
supere nimeni, că-i prăpăd l" Cei din Sări-ţi-ar, aici erai ? (Către Turca-
scenă au tresărit. Trului, pentru că nu leţ.) Care va să zică, d-aia te găsise
are unde sâ se ascundâ, se face mic miila de gazorniţa m e a ? Să nu-1 văd
pe scaun. Turcaleţ a rămas cu spete- pe Sărăcilă cu păsărica în tărtăcuţă.
zele în mînă şi cu ochii spre cămara Brava ! Slavă cerului că trăii să t e
de unde s-a auzit glasul. Maica şi Va- văd şi părttaş la miiioane cu nebunii.
silica trec prin fund. Mama îşi con- Parcă te văd încăiicînd pe mătură...
duce fata spre ieşire. Maica e o femeie TURCALEŢ (reţinut): Soro, dacă poţi
în vîrstă, nu tocmai mărunţică, dar să-ţi verşi necazurile pe mine, fă-o,
destul de voinică. Necazurile nu au tre- că eu ştii bine că nu mă supăr. La
cut fâră să lase urme, dar nici ea nu u r m a urmii, nu-i pentru întîia oară
s-a lăsat bâtută tocmai uşor. Are des- cînd plătesc eu toate oaleile spairte
tulâ energie şi acum să vadă şi de de ginerii tăi sau de... (La masă, în~

www.cimec.ro
cepe sâ facă zmeie cu spetezele şi din cîntece de cocoşi. Cînd tace,
alese.) musteşte venin. Cînd se mişcă, scîr-
MAICA : Să tn-aud ! Să n u te-aud că ţîie. Cînd deschide gura, îi cotcodă-
le pameneşti riiumieile... ceşte diavdiuL p e iimbă.
TRULUI (îndrăzneşte, timid): Vecină, MAICA (o doare oricum): Fugi încolo,
puică, nu te mai supăra, b u n ă t a t e ! că eşti mai r ă u la gură ca o caţă.
Eu venisem numai să... Sărăcuţa m a m i i ! Ce vină a r e Vasi-
MAICA (răsucită): Să ce ? Nu ţi-am iica, dacă o nebună ca Pestrita...
spus să nu te m a i prind pe la noi ? TURCALEŢ : Vasiilica pe o parte, Pes-
Mă, sărăcia şi rîsul lumii, mult o trita pe alita, ginerii... Să nu mai vor-
să n e m a i încurcăm noi de tine ? bim. Ce crezi tu, că eu nu văd, nu
Mult o să mai ţii u m b r ă pămîntuilui ? simt, ruu înţeleg ? Tuspatru te duc
TRULUI : Păi... ce să fac, dacă... cu vorba şi te storc de paraie. Tu te
MAICA : Mori ! Asta să f a c i ! Sau superi, strigi, faci gaură-in cer cu
ia-o, lipanlijpa, spre bailamuc... ocările şi pe u r m ă te laşi jumuiiitâ
TRULUI (convins): Nu p o t ! Nu pot de gineri ca o gîscă. Asta n - a r fi
să mor, veciină, pînă n u văd ce fac niimic, că eşti stăpînă pe casa şi p e
ou miMoanele, oui le Las. Tocmai buzunaruli tău, cine ce a r e cu tine ?
d-aia venisem ia voi. Numai că, după ce te storc ăilalti
MAICA (asta e prea mult): Să mă de gologaini, te ia cu supărare m a r e
faci moştenitoare, nu-i aşa ? Cum şi-ncepi să strigi ia mine, la Giil, la
văd eu, sări-ţi-ar, îţi baţi joc şi de oamenii de pe ulită. (Ia o foiţă de
mine. (Caută o joardă.) Şterge-o ! Să ţigară, o netezeşte.) La u r m a urmii,
nu t e m a i prind... ce sîntem noi vinovati dacă...
TRULUI (spre uşă, speriat): Vecină, MAICA : î m i mai faci şi moraiă, nu-i
bine şi pomană cu sila nu fac. Dacă aşa ? (A luat hîrtia în care are tu-
m ă refuzi, eu rămîn cu milioanele tun, spre care Turcaleţ a întins
metle, iar tu... mîna să-şi facâ ţigară, şi se ridică.)
MAICA : Miilioaine ? Stai să te vindec Bine-mi faci ! Dă-i nas Lui Ivan, că
eu, lijnge-blide, şi de miliioane şi de se urcă pe divan. (Pasi — s-a întors
gărgăuni la cap. (L-a luat la goană şi ţipâ la el.) Toti, mă, toţi sînteţi
cu o şipcă. Trului a fugit, cu un ţipăt vinovati, şi tu, şi Gil, şi fetele, şi
scurt de spaimă — ea priveşte după ginerii. Vă tin în casa mea ca pe
el şi nu-şi poate stăpîni un rîs în- miiogi şi vă dau să crăpati din pen-
ciudat, mai mult un mîrîit.) Mă, că sioara şi din munculita mea, ca ia
pilină-i grădina sfîntuiui... (Aruncă nişte orbeţi.
şipca, paşi în scenă, se uită la Tur- TURCALEŢ : Slavă cerului, că şi eu
caleţ cum lucrează.) Ei nu, că ceva muncesc.
tfLuituraşi la cap ai şi tu. Toamnă în MAICA (în derîdere) : Sigur ! Mare
•toi şi mai faci zmeie. N-ai destule ? f a b r x a n t de turcalete. Ca să nu mai
Cine o să ţi Le mai cumipere ? S-a vorbim de h a i m a n a u a aia de Gil.
dus vremea ior. Flăcău, nu altceva, şi se tine de bră-
TURCALEŢ (n-are gust s-o contrazică): cinar cu toti mucoşii, pe maidan.
Aşa ? Atunci, poftim că nu mai fac... M-a făout de rîs. Mîine-poimîine, îi
(Se ridică, pune spetezele, coalele de vine gust de muiere şi n-are un meş-
hîrtie şi coca la o parte şi se şterge teşug, n-are un rost, n-are nimic.
pe mîini cu o cîrpă.) Cocoiloşeş.te-:I tu, fă-i toate voile, şi
MAICA : Te suipăraşi ! să vezi oum o să te blesteme cînd
TURCALEŢ : Eu ? Nu, de ce să... s-o trezi, ca un cîine, pe drumurj.
MAICA : Ba da, de adineauri. Mă, ai TURCALEŢ : Stai, n-o lua cu anasîna.
dracului, toţi cu ţîfnă. Nu mai poţi Nu zic că n-ar fi bine să-şi facă şi
să faci o glumă... (Stă pe bancă, la ei u n rost.
masă, în faţa lui.) Na, fă o ţigare. MAICA : Păi, atunci ? La mumcă. Să
(începe ea să răsucească una.) ia taurul de coarne.
TURCALEŢ : Fac — şi cînd mă vezi
fumînd, strigi La mine că-ţi umplu TURCALEŢ : Sigur. Numai că pentru
casa de putoare de mahorcă. Gil nu-i tocmai uşor de ales, taurul
ăsta. Pe el nu poti să-1 faci nici
MAICA (oftat): Acum poţi fuma, că fierar, nici potcovar, nici hamal în
sînt tare amăa'îtă. gară. Dacă n-ar fi râmas orfan sau
TURCALEŢ : Cum să nu fii, dacă a dacă a m fi a v u t noi, cel puţin, cu
fost Vasilica la tine ? Asta-i ca o ce să-1 d ă m înainte la carte...
pacoste, numai supărări aduce. Par- MAICA : A m înţelles. Dumnealui e
c-ai pllămădit-o din otravă, din sacîz rang mare, e prinţ.

9
www.cimec.ro
TURCALEŢ : Frinţ, să ştii t u ! Cînd nici noi nu a v e m de ce să ne credem
ai o simţire ca a lui, cînd ai o vioi- răsfătaţii lumii şi că plozdi ăştia cîntă
ciune şi un suflet ca al lui, mai ales, şi pentru mine, şi pentru dumnealui
poţi să te crezi şi primţ. P r i n ţ ade- (spre Turcaleţ), şi pentru matale...
vărat, nu aşa... stîrpitură d-aia scro- MAICA (se ridică): Ce, n u \i-e bine ?
bită care trece pe Calea Viotoriei. Ia t e rog ! P e mine să nu mă bagi
în ciorba lor, că t e iau de ciuf. Pof-
(Afară, pe maidan, larmă de glasuri, tim, obrăznicătura. Femeie serioasă,
risete, chemări.) ca mine, şi să m ă pună cot la cot
MAICA (paşi spre fund): Poftim, cu toţi...
i-auzi prinţui ! Răstoarnă m a h a l a u a GIL (o prinde de umăr şi o scutură):
cu toţi golănetii şi flămînzii d u p ă el. Soro, fă, deşteaptă-te şi spre soa-
Aşa print, na, să-ti fie-n nas. r e - n d r e a p t ă - t e ! Nu vezi, n u simţi,
n-ai înteles încă, drăguto, că toţi
(Pe scaunul pe care a stat Trului, sîntem milogii vietii ? Asta-i tot ce
cu spatele.) p u t e m f a c e : ori n e d ă m cu capul
GIL (glasul lui de afară, acoperind d e pereti, de disperare, ori ne min-
larma tovarăşilor — revărsare de tim că sîntem fericiţi şi cîntăm.
voie-bună şi de tinereţe): Sorcovăt ! MAICA : Aşa ? Atunci... cîntă, nepoate,
Şi voi toti, m ă nenicule ! Ne vedem cîntă fără grijă, că ale tale sînt m i -
mîine, dacă o fi soare... (Cîţiva răs- lioaneie lui Trului. Eu, una, mă spăl
pund tot aşa de nestăpînit: „mîine, pe mîini. Te-am luat şi cu vorbă
noapte bună, mîine". Gil intră în bună şi cu ocări, uneori cu sfatul,
scenă, vesel, zglobiu, cu totul învio- alteori cu joarda. Nimic nu s-a prins
rat sufleteşte.) S a l u t ! (La geamlîcul de tine. Nu m a i a m nici o putere.
din fund deschide un ochi de geam, Si nici proastă n u mai sînt, să mă
către cei de afară.) Mîine, m ă fraţi- m a i supăr şi p e n t r u tine. A m eu
l o r ! Rugaţi-vă să răsară s o a r e l e ! destule pe cap.
(Cei de afară răspund tot aşa de G I L : Aşa ? Atunci ne-^am împăcat,
zgomotos; Gil spre cei din scenâ, începem să ne-nteiegem.
rîzînd.) Ceata lui Papuc ! Toti a m MAICA : Te bucuri, nu-i aşa ? Te
fost trişti şi a m cîntat şi a m plîns, bucuri că rămîi fără stăpîn. (Il prin-
că vine toamma. Bunicule, matale de de umăr, îl întoarce.) Poftim, hal
ştii ce vreau să spun. Toamna celor de băiat m a r e ! Murdar, rupt, tăvă-
fără nici un rost pe lume. Mă u i t a m lit prin praf. Starostele maidanelor.
la ei şi parcă s^a răsucit ceva în Ce zice lumea care te vede ! Ce-ar
mine. P r e a e r a tristete m a r e . A m zice taică-tău, săracu', dac-ar mai
început să mă tăvăiesc cu ei prin t r ă i şi te-ar vedea !
iarbă, le-am spus drăcovenii, a m rîs G I L (cu un protest în gest): Să-i lă-
şi a m făcut tumbe, i-am pus să facă s ă m ,pe morti.
tumbe. Uitaserăm de necazuri. Cît MAICA (tare): Mortii, mă, ne văd şi
a m fost lîngă ei, parcă e r a u alte su- n e judecă.
flete. Acum, cîmd s-or trezi din nou G I L : Nu ştiu dacă a u de ce să ne
singuri... judece, dar ştiu că au de ce să ne
HAIMANALELE (departe, din ce în plîngă d e milă.
ce mai departe): MAICA : Bine, bine, ai noroc că nu-s
Viaţă numai lajcrimă şi muncă în toate apele mele. Să nu crezi c-ai
G I L (ascultâ, înfiorat): I-auzi... scăpat. Mai vorbim noi. Acum te las
HAIMANALELE : cu m a r e l e faibricant. Vezi că s-a-nte-
Viaţă fără pret şi fără rost. les adineauri cu Truiui să-i lase mi-
Mila ta pe d r u m u r i ne aruncă iioanele moştenire. Ce să spui, faceţi
Ura ta ni-i singur adăpost. o sfîntă treime, să rîdă şi curciie.
Ce mi-ai r ă m a s aşa, ca o mirono-
(Cîntecul se pierde. Gil l-a ascultat siţă ? Pupă-i mîna fabricanitului şi
în fund, cu fruntea lipită de geam, şi ascultă-1, c-ai să ajungi la covrigi.
a rămas aşa, ca şi cum cîntecul s-ar Na, fi-v-ar d e cap, că mi se-ntoarce
continua în el.) rînza cînd vă văd... Of, de m-ar
MAICA (a întors capul, intrigată de scăpa odată sfîntuletuil de puituroşi,
liniştea ce s-a făcut un moment): de nebuni şi de milogi. (Iese în ca-
Şi —■ acum — ce mi-ai r ă m a s acolo ? mera ei.)
La cine te uiti ? Pe cine m a i as-
cudţi? (Un moment de linişte apăsătoare.
G I L (a tresărit, se desprinde cu greu Turcaleţ, la masă, continuă sâ taie un
de lîngă geamlîc): Mă gîndeam că rotocol cu crestături pe margini, pen-

10
www.cimec.ro
tru un zmeu. Gil a rămas rezemat de se sileşte să surîdă.) Nu aşa, că nu
spătarul unui scaun, cu spatele la bă- eşti cuţu, să-ţi arăţi colţii. (Gil are
trîn, şi se uită în pămînt.) un surîs mai limpede.) Bun. Asta-i ceva
ou care p u t e m să r ă s c u m p ă r ă m toate
TURCALEŢ : Oricuim, să ştii c-ai scă- milioanele lui Truiui. (Gil rîde, Tur-
pat uşor. Mă aşteptam la o păruială caleţ îl ia în braţe şi-i culcă tîmpla
în toată regula. Astăzi, parcă ai fă- pe umărul lui — este, la amîndoi, un
cut dinadins. Ai luat-o razina pe mai- rîs cu lacrimi.) Bravo, mai bine aşa !
dan de dimineaţă. (Gil l-a privit, Să rîdem, să rîzi — să te văd, să
fără cuvînt — s-a întins pe banca te simt lîngă mine, să-mi m a i bucur
de lîngă masă, cu faţa în sus, şi-a şi eu bâtrîneţile...
acoperit capul cu un braţ şi rămîne GIL (are o tresărire şi un gest, nu fără
aşa.) Aire Maica asta destule p a n - joc şi răsfăţ, de atenţie): S s t ! Cît
dailii, n u înţelege ea lucrurile toc- o fi orologiuil ? (îşi răspunde singur.)
m a i bine, d a r să ştii că uneori a r e Şapte j u m ă t a t e , la castel îin poartă
dreptate. Răul nu ţi-1 vrea, orice s-ar o a r e cine bate ? (Rîde, sare de pe
spune. Viaţa, Gil, băiatuie, n u vine bancă, merge la dulap, îl deschide,
cu daruri p e n t r u nimeni. N-o să aibă scoate o galenă confecţionată de el,
daruri nici p e n t r u tine. Sîntem da- o pune pe masă, se urcă pe scaun,
tori să n e zbatem, să n e luptăm, să stă pe spătar, pune casca la urechi
plătim cu muite sudori şi m u l t e la- şi ascultă.)
crimi u n locuşor sub soare. Fireşte
că ce-ţi spui eu a c u m nu-i taină şi TURCALEŢ (intrigat la început, s-a
nici m a r e deşteptăciune. Tu eşti mai ridicat de pe bancă — cînd l-a văzut
deştept, m a i îndemînatic. A a d u n a t că scoate galena, are un gest de li-
pronia, în tine, toate darurile. Naşte- niştire): E r a m sigur ! (Dar şi de în-
riile pe care le faci tu, pentru stelele grijorare.) Numai de n-ar veni scor-
mele, sînt o m i n u n e . Traforajul p e pia aia bătrxnă...
care-1 tai tu e o dantelă, şi coliviile GIL (şoaptă, spre el): Muzică ! (îi
pe care le închipui şi le faci sînt ca face semn să se apropie.) Repede!
nişte castele din poveste. Ai făcut (Scoate casca, desface o cască, în
drăcovenia aia, de culegi cîntece şi timp ce Turcaleţ ascultă în fund,
giasuri din văzduh, ca un vrăjitor. atent, spre camera Maicii.) Ştii cine
Nu cred c-ar fi meşteşug pe care să cîntă, bunicuile ? Alţii a u plătit averi
nu-1 prinzi, cu c a r e să nu-ţi faci u n să-1 asculte... (Turcaleţ lîngă el —
irost, mult mai bun ca al altora, în Gil îi dă o parte din cască, şi pune
lume. Cînd stau cu tine la taifas, cît şi el casca. Turcaleţ stă pe scaun, la
sînt de bătrîn, a m ce învăţa. Te-a picioarele lui Gil, care a râmas pe
binecuvîntat cerul şi cu o m i n t e cu- spătar — ascultă amîndoi, furaţi.)
prinzătoare. Sufiletul tău, ce să m a i TURCALEŢ (dupâ un moment, luînd
vorbim ? Numai că toate d a r u r i l e casca de la ureche): T a r e frumos şi
astea miaiunate, la un loc, sînt o pa- t a r e puţin. Şi după atîta frumuseţe,
coste cînd eşti sărac. P e lîngă asta, ştiri sportive.
timpul trece. Maica n-o să m a i poată GIL (a luat şi el casca de la ureche
munci, eu o să mor mîine-poimîine, — a rămas cu ea în mînă): Buni-
iar tu, Gil, băiatuEe, tu... singur pe cule, ştii care-i cel m a i frumos cîn-
lume cum o să rămîi, şi numai blîn- tec pe care 1-am auzit în viaţa m e a ?
dete, b u n ă t a t e şi simţire... (Gil, aşa TURCALEŢ : A m şi eu un cîntec. Nu
cum e întins pe bancă, începe sâ ştiu dacă-i cel mai frumos, d a r se
plîngă — Turcaleţ se ridică.) Uite, potriveşte cu mine. Stai, cum vine ?
asta nu-mi place. (Spre el.) Să ştii Sigur că nu-1 ştiu pe d e rost. Vine
că-mi p a r e rău. Se vede că nu-i nici aşa, cu întorsături. Ţi-1 cînt, da' să
o deosebire între Maica şi mime, că nu rîzi de mine, că eu n-am trilluri
nici eu mu m ă pricep la altceva de- ca ăsta din cutioara ta cu minuni.
cît să inltru ou copitele îtn sufletul
tău. (Lîngă el, îl mîngîie.) Gil, băia- (Cîntă.)
tuile, nu vreau, nu pot să te văd
plîngînd din pricina mea. Dacă ţii Tinereţe, haină s c u m p ă
la mime... (Gil se ridică, a rămas pe Ce n-aş da să n u se r u m p ă !
bancă, cu genunchii aduşi spre băr- Bătrînete, haine grele...
bie şi prinşi în braţe, cu ochii în Ce n-aş da să scap de ele...
gol — Turcaleţ stă lîngă el.) Nu aşa. şi pe u r m ă nu ştiu cum mai vine,
F ă r ă lacrimă. (Gil îşi şterge ochii cu da' mi se p a r e că se isprăveşte aşa :
podul palmelor.) Şi fără tristete. (Gil îmbătrînesc şi-mi p a r e rău...

11
www.cimec.ro
(Se uitâ la Gil, care a râmas de mult şi-1 ascultarn, mă înfioram. Parcă-I
cu ochii în gol.) Nu-i frumos ? vedeam pe Crisitos umblînd prin m a -
GIL (a tresărit, parcă se întoarce cu hala cu picioarele goale prin zăpadă.
sufletul şi cu gîndurile de departe): Un coiLind pe care numai Sorcovăţ şi
Ba da, desigur ! Tot ce e r u p t din Suflletel ştiu să-1 cînte oum trebuie.
sufllet e frumos ! Cu sfintenie şi cu omenie... F ă r ă bice,
TURCALEŢ : Te cred. Casaţie, nu alt- fără buhai, şi fără clopotel. Mi-a
ceva ! Vrei să ţi-1 mai cînt o dată ? spus Sorcovăt c-o să ţi-1 cînte la
(Se umflâ în guşe.) îmbătrînesc şi-mi i a r n ă în prag dacă-i dai o stea — o
paaa... (A încremenit cu palma dusă stea pe care s-o lucrez eu. F ă r ă ca-
repede la gură, pentru că o aude pe pete de îngeri. Mă bate gîndul să Le
Maica.) fac o naştere cu Maria, cu Iosif şi
MAICA (din camera ei): Turcaleţ ! Ce, cu magii îmbrăcati aşa ca Lucrătorii
mă, ai înnebunit sau ai iotrat î<n de La noi din mahala. Cîti Cristoşi
anul mortii, d e urli aşa ca un nu se nasc şi a c u m ?
malac ? TURCALEŢ : Cristos a fost unul sin-
TURCALEŢ (se ridică — printre dinţi, gur, băiatuie.
cu un gest de ciudă): Sări-ţi-ar G I L : Dar credintele noastre cîte sînt
(paşi), că nu mai dormi şi tu somn şi în cîte feluri ie-au înfătişat oa-
cît mai greu şi m a i adînc, că nu menii, pînă acum ? A m să-ti a r ă t în
mai pleci şi tu prin vecini şi cît cărtile mele. (A lăsat casca pe masă,
rnai departe, că nu-ţi mai înfunzi şi s-a dat jos de pe scaun, a trecut,-
tu urechile cu bumbac, cu cît mai paşi — s-a oprit.) Uneori, cînd sînt
muLt bumbac — să mai răsuflăm şi singur pe maidan, îmi trec fei de
noi o clipă... feL de gînduri prin cap. Uneie destuL
de frumoase, altele năstruşnice. Viu
GIL : Vezi, bumioule, cum se r u p e ceva repede acasă, să ţi ie spun, dar m ă
în tine şi cum doare cînd te laşi fu- primeşte Maica, din prag, cu ocări,
r a t de suflet, cîind te simti crescut şi toate se risipesc. (Pe baneă, cu
cu o palmă mai mult decît ceilalti, cotul pe masă şi fruntea în mînă.)
şi se ridică spre tine o mînă care te Asta-i : că nu poti trăi înitre oameni
prinde de chică, te trage din slava dacă nu eşti ia f el cu ei.
în care te simţi şi te tăvăleşte prin TURCALEŢ : Şi cînd începi să te îm-
toate nimicuirile şi necurăteniile pă- paci cu oamenii, t e ia viaţa în pri-
mîntului ca să te facă la fel cu cei- mire şi te-ntoarce pe dos, după ce
laiti ? Pentru asta a m plîns adi- ite d ă cu capul de toti pereţii. (Se
neauri. Nu pentru moraila pe care smulge din tristeţe.) Las-o-ncolo, să
m i - a făcut^o Maica. Nu pentru sfa- n u 'mai răscolim tainele, că tot fără
tul matale buin. P e n t r u tot ce sim- întelesuri r ă m î n e m şi tot La prescură
team că se rupe în mine şi mă trage
spre pămînt, după ce trăisem o zi ca şi colivă ajungem. Uite (pune casca),
păsările ceruiui... Bine, a m să-mi fac eu zic că d-aia a născocit omu!i toate
u n rost, să muncesc, să fiu lucrător drăcovenkle şi miinunile astea : ca
ca Lerică sau Hulubaş... orice a m să să se înşale, ca să uite, ca să-şi
fiu, numai Gil de acum, nu. Orice o a r u n c e singur praf în ochi. (Ascultă,
să a m : casă, nevastă, plozi, bani — i se luminează figura.) Mare meşter
poate, prieteni, griji, necazuri. Numai ai fost, m ă nepoate !
sufletul de acum n-o să-1 mai am. Pe vremea mea şi a postaiionuiui,
Numai gîndurile fără frîu de acum numai u n diavol a r fi putut să scoată
n-o să le mai am. (Fruntea grea in o muzică aşa de frumoasă din cîteva
palme.) Am să mor putin cîte putin... şuruburi şi un ţ u m b u r u ş de cărbune.
(Ascultă, legănîndu-se pe scaun şi bă-
TURCALEŢ (lîngă el): Fugi, că eşti tînd tactul cu mîna.)
prăpăstios. Mai bine hai să... (Duce
casca la ureche, are un gest de ener- (Au intrat Hulubaş şi Lerică. Amîn-
vare.) Fi-v-ar... Dau un cîntecel cît doi, lucrători. Primul mai în vîrstă,
u n firfiric, şi pe u r m ă te ametesc cu mai stăpîn pe gesturi şi cu o dulceaţă
picioarele şi pumnii haidamacilor impusă în cuvînt. Surîde mereu, orice
sportivi. Dă-i la dracu'. (Vrea să ia i s-ar spune, şi se preface că nu înţe-
casca din mîna lui Gil, dar acesta o lege, cînd nu-i convine. Dar ţine minte.
păstrează.) Gil, mai bine hai să... Spune minciuna cu o usurinţă care-l
Stai, că era să uit. Nu mi-ai spus face şi mai primejdios. Nu se poartă
care-i cîntecul care-ti place. niciodată rău cu nevasta, în lume, deşi
GIL : Nu-i un cîntec de lume, buni- sîntem mai mult ca siguri că acasă se
cuie ! E un colind. Cînd e r a m mic poartă cu ea ca un tiran. Nu urmăreşte

12
www.cimec.ro
altceva decît să-şi facă interesele. Se TURCALET : Nu ştiu cum se face, mă,
declară, întotdeauna, de partea celui că de cinci aini, în fiecare săptă-
mai tare, dar nici nu uită să-l asigure mînă, te înţelegi cu Maica şi tot
pe cel slab că s-a purtat aşa ca să-i neînteleşi rămîneti.
cîştige încrederea potrivnicului şi sâ LERICA (rîde, ca şi Hulubaş, şi-i dă
poată, astfel, să-l apere şi raai bine. o palmă, peste umăr, lui Turcaleţ): Al
Bea numai ţuicâ : acasâ şi la cîrciumă. dracului, moşu', cum le potriveşte el !
Metalurgist. Vine de la fabrică, cu su- GIL (în acest timp, a mers la masa
fertaşul în mînă. Cînd stă pe scaun, din fund, a pus galena şi casca în
pune sufertaşul jos, lîngă el, şi pălăria dulap şi a pornit spre odaia lui; s-a
peste sufertaş. Cu mîinile mari nu ştie oprit cînd l-a auzit pe Lericâ dră-
niciodată ce să facă. Murdar pe figură cuindu-l pe Turcaleţ şi s-a uitat la
de sudoare şi cărbune. el, drept).
Mult mai tînâr, Lerică e şi mai tem- LERICA (îi înfruntă privirea) : Ce, m ă ?
peramental, mai sincer. Se vede clar Ce te holbezi aşa la mime ?
ce urmăreşte. Se simte, mai ales, in- GIL (s-a stăpînit, surîde) : Nimic. Nu
fluenţa lui Hulubaş. Lericâ spune ce şitii că aşa mă uit eu la cine mi-e
crede el şi ce n-are curajul să spună drag ? Hai, bunicule, hai la noi în
Hulubaş. Ar fi fost un ginere şi un odăită, că aci începe marele con-
om de înţeles, de nu l-ar fi convins siiliu... (A ieşit.)
cumnatul să se poarte rău cu bâtrîna, TURCALEŢ (paşi după el): Da, da,
pentru că numai aşa poate s-o stoarcă că bine zici... (Şi-a adus aminte.) Stai
de parale cît mai mult. Se ţine de că uitasem. (Repede la masa lui, în-
muncă, dar îi plac şi petrecerile cu cuie sertarul şi bagă cheia în buzu-
lăutari. Mai îngrijit îmbrăcat ca Hulu- nar.)
baş, mai curat. Poartă şapcă şi mîne- LERICĂ : Cum văd eu, ne lăsaţi sin-
cuţe de piele. Haină albastră. O şuviţă guri. Ca pe nişte străini.
de păr, inele, îi cade mereu pe sprîn- TURCALEŢ : Mai întîi că eu nu-s soa-
ceană. El scutură capul, s-o arunce după cră. Aşa că n-ai venit la mine. Nici
ureche. Pestriţa nu-s, să-mi t r e m u r e suQeţelul
Amîndoi s-au oprit şi privesc miraţi, de ce-o să zici şi ce-o să faci. Este ?
cînd la Gil, care i-a văzut, dar nu le Păi atunci ? Te pomeneşti că vrei să
acordă nici o importanţă, cînd la Tur- stăm la o parigorie. S-a făcut. Na,
caleţ, care continuâ să asculte, să se eu stau aici (stă pe scaun, la masa
legene pe scaun şi să bată tactul cu lui), tu stai colo. (Lerică stă pe
mîna.) scaun, masa cealaltă.) Să-i tragem o
parolă de cîtenn lună şi^n soare. Par-
LERICĂ (către Hulubaş) : Ce părere levu fransie ? Ce mai faci ? Bine,
ai ? Casă mare... Ia uite la ăsta mersi ? Uite, eu o duc cam prost cu
bătrîn. Parcă-I trage cineva de sfoară, bătrînetiile şi cu fabrica. Mor plozii pe
ca pe muţunache. capete, în mahala, şi scade clienteda.
HULUBAŞ (stă pe bancă, capătul din La fabrică la matale, toate bune ?
fund — pune sufertaşul pe ladă Şi oucoana ? Casnică, nu-i asa ?
şi pălăria pe sufertas): Ai trirnis Atunci, e biine. (L-a privit.) Ei, Le-
după Vasilica şi Pestriţa ? rică, neică, de ce taci ?
LERICA : Trimes. (Lîngă Turcaleţ, îl
prinde de mîna cu care bate tactul.) (Lerică şi Hulubaş nu-şi mai pot stă-
Sailutăm ! Sînteţi transportaţi, aiu ? pîni rîsul.)
TURCALEŢ (a tresărit, a luat casca) : HULUBAŞ : A r e haz, dînsul.
Păi... ce să facem ? Ne mai omorîm LERICA : A m să te iau, moşule, într-o
timpuil. (Priveşte prin încăpere.) Sin- noapte, la o petrecere. F ă r ă grijă.
gurii ? Huilubaş ştie : eu plătesc !
HULUBAŞ (răsuceşte o ţigară): Au TURCALEŢ : Adică.. mai pe romîneşte :
să vină şi dînsele. soacra plăteşte.
TURCALEŢ : Aşa ? Atunci s-o che- HULUBAŞ (rîde) : Na, că ti-a z i s - o !
măm... (Vrea s-o cheme pe Maica.) LERICA (a rîs, de asemenea): Ce să-i
LERICA (îl opreşte) : Nu, mai las-o ! faci ? Ginere ca mine costă scump...
Nu ine grăbim, cum s-^ar zice. (Rîde HULUBAŞ (atent, la uşâ — le face
spre Hulubaş, cu înţeles.) P u t e m să semn) : Dînsele, m i se p a r e .
facem şi cinste. Oamenii se înţeleg LERICÂ : Bine că s-au î n d u r a t ! Mi
m a i uşor la u n p a h a r de vin. Nu-i s-^a făcut şi foame de cînd le aştep-
asa, Huiubaş ? tăm.
HULUBAŞ : Sigur : voi cu vin, eu cu HULUBAŞ : Tocmai. Vorbim cu mama,
ţuică... şi dacă iese oeva, ne oprim la „Para-

13
www.cimec.ro
dis" şi-i a r d e m o Mtrişoară şi cîteva LERICA : Sigur că a m spus ! Ştii bine
ffledjcuilite. cît ţinem noi la matale şi... (îi oferă
LERICÂ : Gata ! S-a f ă c u t ! Poţi să te un scaun.) Stai, m ă m i e o ! Vasilico!
duci să le comamzi. Mergi, mosule ? O pennă. Ai să stai m a i bine pe
TURCALEŢ (ştie el ce ştie) : S-avem moale.
puţintică răbdare. Tu nu ştii vorba MAICA (nu se lasă deloc impresionată
neamţului : omui propune şi soacra de dovezile lor de dragoste: nu ia
dispune. loc. Rămasă în picioare, îşi mută
privirile de la unul la altul) : Da,
(Intrâ Vasilica şi Pestriţa. Mai tînără da, toţi în păr. Ferice de m i n e c-am
ca Vasilica şi măritatâ mai de curînd, a v u t fete şi-am ştiut pe mîna cui să
Pestriţa e mai sprintenă, mai frumoasă le dau. (O vede pe Pestriţa şi nu
şi mai capricioasă. E un animal plin se mai poate stăpîni.) Şi t u ? Ce
de dorinţi, pe care masculul din Le- cauţi ? Nu ţi-am trimis vorbă prin
rică îl stăpîneşte. Ascultă de el orbeşte. Vasilica, devreme, să stai acasă la
Pentru el e capabilă de orice. Poate tine ? Că n-ai casă de părăsit ? Că
să aibă şi suflet, dar e mic şi pierdut, n u te-a cules nimeni de pe maidan
sugrumat de pasiunea ei oarbă pentru sau din şantan, să te a r u n c e pe dru-
bărbat. Nu are cel puţin, ca Vasilica m u r i cîind i-o place şi cum i-o place ?
şi Hulubaş, inteligenţă, să se prefacă.
Trăieşte numai pHn instinct şi instinc- PESTRIŢA (plînge) : Cum era să stau
tul ei e dominat de Lerică.) acasă, dacă Lerică...
VASILICA : Ea săraca, mămico.
VASILICA : Poftim, că v-am a d u s - o ! MAICA (către Vasilica) : Vorba ! Să-
PESTRIŢA (repede, lîngă soţul ei, gata raca ? Fata mea ? Aşa a ajuns, s-o
să-l îmbrăţişeze, ca şi cum nu l-ar fi căineze alţii ? E ciungă ? E oioagă,
văzut de cine ştie cînd): Lerică, pu- m-a fost cuminte, n-a a v u t zestre,
iule ! nu-şi a r e casa şi rosturile ei ?
LERICA (rece) : Mai domol. (O ia de LERICA : Sigur, n-a zis şi n u zice
mînă, o asază pe banca pe care stă nimeni...
şi Hulubaş.) Stai aici, pîină u n a alta, MAICA : Şi cine SHD facă d e rîs în
şi fără mofituri. mahala, cine s-o ia de mînă şi s-o
dea afară din casa ei, din lucruşoa-
(Revine la scaunul lui.) rele ei ? Tu, mă ? Ai uitat cine mi-ai
VASILICA : M a m a nu-i acasă, ori... ? fost şi ce scuăă eşti ?
HULUBAŞ : Ba da. A m crezut că-i mai LERICA : La u r m a urmii, ce a m fost
bine să vă aşteptăm şi p e voi. şi ce sînt, m ă priveşte.
L E R I C A : Mi se p a r e că aşa a fost MAICA : Te priveşte pe tine şi m ă
învoiala. cosită pe mine.
V A S I L I C A : Da, vezi b i n e ! Atunci... HULUBAŞ : Mamă, dacă nu t e superi...
(Merge la uşa laterală din fund.) Eu cred că Lerică n-a spus c-o go-
Mamă ! Dacă nu te superi m a t a l e ! neşte pe dînsa sau c-o lasă. Numai
Bucuroasă de mosafiri ? aitît : că o duc greu, că sînt vremuri
MAICA (din camera ei) : Mosafiri sau grele, că cine să-1 ajute, dacă nu
milogi, fata maimii ? noi, care n-avem, cum s-ar zice, nici
VASILICA (rîde strîmb) : Păi... asta u n interes să afle m a h a l a u a ce facem
ai s-o vezi matalle, care eşti aşa de şi cum o ducem la noi în casă.
bună cu noi. LERICA : Sigur. Vine iarna. Ea m-are
MAICA (din camera ei): Aşa ? Ce să haină, eu fără palton. Vrem şi noi
spui ! M-au şi găsit în toane bune. să c u m p ă r ă m un purceluş, să-1 creş-
(Vasilica revine lîngă Hulubaş. Ră- tem, s ă 4 îngrăşăm pînă-n sărbători.
mîne în picioare. La cei din scenă, ne- Pe lîngă asta, fel de fel de amgarale.
astîmpăr. Nu ştiu ce atitudine să îm- Cum să le mai fac faţă ? Nu m u n -
prumute. S-a făcut tăcere.) cesc ? Să mă duc să fur ? La cine
să cerem, pe cine m a i a v e m noi pe
TURCALEŢ (nu fără înţeles) : S-a fă- lume ?
cut, Lerică. Tu plăteşti ! A r d e m o M A I C A : P e tine să te ai, m ă ! Că
litrişoară şi cîteva fleiculiţe. eşti om în putere. Nu mai fi mînă
(A intrat Maica. E primită cu res- s p a r t ă ! Lasă petreceriile.
pect destul de exagerat.) LERICA : Petrecerdile ! Trudit cum scap
HULUBAŞ : Săru-mîna. Te supărăm de la fabrică, beau şi eu o ţuiculită
mereu. Dacă te ştiam că nu te simţi ou pretenii.
tocmai bine... M A I C A : O ţuică şi cîte fleculite ?
VASILICA : Lerică a şi spus adineauri... Şi la fleicuilite, cîte sticle cu vin ?

14
www.cimec.ro
Eşti prost, m ă ! Aduni goianii, le dai PESTRIŢA (care a ascultat, pînă acum,
de băuitură şi d e mîncaire, şi pe u r m ă într-o atitudine de copil certat şi pus
rîd de tine, că eşti fraier. Pretenii ? la colţ, tresare şi se ridică, speriată):
Să crape toţi. Tu ai o casă şi o L e r i e ă ! Să nu pleci, puiuie, să nu
nevastă. Atît. Munceşte, că eşti în m ă laşi, să nu...
p u t e r e şi adumă, că eşti tînăr. Poftim, LERICA (se aştepta la intervenţia ei
m î n d r e ţ e de b ă r b a t şi s-astepte po- — nu ar fi exclus s-o determine chiar,
imana uneia ca mine. Să nu facă alt- prin felul cum a spus ultimele cu-
ceva, cinci ani, decît să se smiorcăe vinte şi nu mai puţin prin gest —
la uşa m e a : n-am, fie-ţi miiă, m-am ! şi se grăbeşte s-o speculeze) : Puica
P t i u ! Muiere, mă, cum m ă vezi, a m nenii, să nu crezi că nu m ă d o a r e
r ă m a s vădană cu fetele pe cap. Va- să ne despărţim. Te-am adus aici
sillica nici nu împlinise şapte ani. dinadims, ca să vezi cine ne desparte
Si nu m - a m încovoiat. A m muncit, şi să ne judeci pe fiecare, că numai
m ă ! A m r ă b d a t şi n - a m cerut. Sin- proastă nu eşiti, găinuşe dragă. Spu-
g u r ă : le-am hrănit, le-am a p ă r a t de ne-i şi tu, că ţi-e m a m ă şi nu se
firig şi d e arşiţă, de g u r a lumii şi poate să nu te creadă, că diin ce
de stricăciuini. Mai m u l t : a m fost cîştig a c u m la fabrică, abia mi-ajunge
în stare să le pun şi ceva godogani m i e singur s-o duc de azi pe mîine.
în sipet, ca să nu zică um nepricopsit Este ? Păi atunci ? De u n d e ? Să
ca tine că se-nsoară ou sărăcia lumii. fur ? De la cine să cer, că n-am
(Către Hulubaş.) Este, m ă ? inimă să te ţiu flămîndă şi dezbră-
HULUBAŞ : Este, cum să nu e s t e ! cată ia uşa mea. Mai bine, cum
MAICA (către Lerică): Şi tu ? Şi vod, ţi-am spus, ine despărţim...
sări-v-ar de gineri ? Arn zis că scap, PESTRIŢA (ţipă) : Nu p o t ! F ă r ă tine
dacă-mi văd fetele la casele ior, şi nu pot ! Mamă, dacă mă lasă Lerică,
u i t e că, de cinci ani, m - a m ales cu m ă omor ! (Gil apare în prag, atras
două pacoste mai mult pe cap. Ce, de ţipetele Pestriţei.)
mă, a m omorît oameni la drum, să
m ă canonesc toată viaţa ? Ce, mă, MAICA (neînduplecată) : B i n e ! Spîn-
v-am mîncat averile sau v-am a r u n - zură-te ! Turcalet, dă-i sticla ta cu
cat în spinare ciumele lumii ? G-ata ! spirt dematurat. A m să te plîng, a m
Cinci ani de milogeili v - a j u n g e ! Nu să te-^ngrop, şi pagubă^n ciuperci.
m a i a m ! Nu m a i d a u ! Cui nu-i PESTRIŢA (plînge, pe bancă): Ce-am
place, să se spîmzure. ajuns, ce-am ajuns... (Gil, lîngă ea, o
mîngîie.)
LERICÂ.: Bine, m a t a i e nu mai dai
— da' nici noi nu putem... VASILICA : Mamă, cum poti să te-n-
MAICA : Cum ? Care noi ? duri... ?
HULUBAŞ : Eu... pe m i n e să nu m ă HULUBAŞ (către Lerică) : Dînsule, noi
amesteci, Lerică, neică, fin'că... — ca bărbati — judecăm...
VASILICA : Noi, cum s-ar z i c e : m ă - MAICA : Grura ! Să nu facă nimeni
mica să trăiască ! pe milosul şi pe grijuliul, că mă ia
MAICA : M d a ! Numai că, de-acum cu s u p ă r a r e m a r e şi zboară prin
îmooAo, mămica o să trăiască numai geamuri. (Paşi în faţa lui Lerică.)
pentru sufletelul ei, dacă nu te su- Bine, Lerică puiuie, fata r ă m î n e la
peri mataie. mine. Bime că mi-ai adus-o tot fra-
HULUBAŞ : Tocmai ! Că stam cu ne- gedă şi frumoasă, n u smochină ca
vasta de vorbă : „Săraca mămica, zice Vasilica ?i cu un poşidic de plozi
dînsa, cît s-a zbătut pentru n o i ! " pe cap. Nici eu nu-s boieroaică. Şi
„Să crezi", zic, şi ce-mi viaie mie, nici tu nu eşti ciocoi, să-ncepem cu
că-i spui dînsii : „cînd ne-om mai procese sau cu alte nimicuri. Ne-am
înstări, s-o l u ă m pe m ă m i c a s-o înteies îin cîteva cuvinte şi ne putem
ţinem ia noi..." despărti fără supărare. Gata. Acum
ia-o din loc. Nu mai a v e m ce să ne
MAICA : Eu ? La voi sau la ei ? Fe- spunem. (I-a întors spatele şi aşteaptă
riHm-ar Al-^de-sus ! S-aştept e u îm- să plece.)
bucătură de la tine sau de la el şi
aşfeemiut curat şi goiogan ? Mai bine PESTRIŢA (disperată) : Lerică !
crăp de foame şi-mi fac culouş în VASILICA : M a m ă !
gunoiui maidainullui. HULUBAS : Dînsuie. Asta nu se face...
LERICA (se ridică) : Cum văd eu, orice VASILICA : Le stricăm casa, aşa, fără
a m spune, tot anapoda iese. N-am rost...
veinit să te s u p ă r ă m şi n-o să mai MAICA (s-a întors spre Lerică): Tot
stăm... n-ai pAecat ?

25
www.cimec.ro
VASILICA : La u r m a urmii, dacă n-ai MAICA : Afară !
gologani acum, o să mai aştepte
şi el. (Lerică ridică din umeri — are un
MAICA : Tîrguială, nu-i aşa ? Sări-ţi-ar, gest, către ceilalţi, ca şi cum ar vrea
fata mamii, că bine mă mai cunoşti. să spună că bâtrîna nu-i în toate min-
Unde-aţi ajuns voi, cu paiaţa sufle- ţile, şi iese supărat, trîntind uşa. Hulu-
tului, şi uinde-am rămas eu ! Că ră- baş pleacă umil, alături de Vasilica.
posatul sfărîma ceapa cu pumnul şi Nevasta scînceşte. Maica a rămas în-
o mîr.cam cu uin codru de mămăligă covoiată, cu spatele, aşa cum s-a în-
rece. Că ne culcam prinşi în braţe tors cînd a făcut gestul de izgonire.)
toată iarna, ca să ne putem încălzi GIL (către Pestriţa, care continuă să
mai bine, şi nimeni nu ne-a plîns. plîngă) : Lasă, nu mai plînge, c-o
Am muncit amîndoi, în fabrică. Aşa să găsim noi bami.
ne-am ridicat, mă ! Aşa ne-nam făcut
o stare, aici, la margine de oraş. Altă MAICA (a ridicat capul şi l-a scuturat
lume, mă, care a săpat pe brînci, ca cu o ultimă fărîmă de voinţâ — nu-
să-şi pună temelie. Şi voi nu sînteţi mai glasul îi tremură) : Fabricantule !
în stare să puneţi cărămidă peste că- Dacă a m greşit, dă-mi patruzeci de
rămidă. Să nu vă văd. Plecaţi ! pumni în cap.
VASILICA : Mămico, noi... TURCALEŢ : Aşa ? Bine. Stai să...
MAICA : Afară ! Şi tu ! Şi voi ! (Repede, lîngă ea, dar, în loc s-o
LERICA : Eu... n-am zis că... Să-mi lovească, îi sărută mîna, repetat, cu
aducă Pestriţa bani şi-o primesc... admiraţie.)

2
Acelaşi decor. Seara, tîrziu. Afară e vînt şi bate ploaia în geamuri. Ploaie
de toamnă tîrzie, amestecată cu fulgi de zăpadă. Lampa e aprinsă. Toată încăperea
e plină de stele: unele terminate, altele numai lipite cu hîrtie şi aşteaptă să li
se facă îngerii pe colţuri, şi naşterile, cele mai multe numai scheletul de lemn.
La masă şi pe scaunul lui, bătrînul lucrează la o stea şi cîntă, cu destulă sfială şi
privind, mereu atent, spre camera Maicii.

TURCALEŢ (cîntă): TRULUI : Ce să dorm, că n u se prinde


somnul de mine. Deschide repede, că
Ciine iubeşte şi lasă, nu stau mult. Am afilat ceva rău,
Să-i dea Dumnezeu pedeapsă. foarte rău...
Să-i ia mîna şi-un picior TURCALEŢ : Vai de mine ! S-o fi în-
Şi să rămîie chior. tîmplat ceva cu Gil.
(Pe melodia ultimelor două versuri.) TRULUI : Rău, foarte rău...
TURCALEŢ : Cum să nu fie rău, că
Să-i ia mîna şi-un picior 1-am trimis devreme cu nişte stele
(Bate cineva la geam.) în piaţă, la un librar, şi nu s-a
Şi s-ajungă cerşetor... mai întors. Niciodată n-a întîrziat
atît. Sînit tare îoigrijat. Spune, spune
(Bate cineva la geam, mai tare. Bă- repede, v e c i n e : ştii ceva de el ?
trînul a tresărit.) Care eşti acolo, TRULUI : B r a v a ! Stai la adăpost şi
m ă ? (Ascultă, altâ bătaie în geam — pe mine mă laşi afară, paparudă.
Turcaleţ se ridicâ, paşi spre fund.) Tu TURCALEŢ : Aşa-i, uitasem. Stai să
eşti, Gii ? (Nu-i răspunde nimeni, vedem dacă... (Ascultă spre camera
altă ciocănitură — bătrînul deschide Maicii, apoi revine.) Doarme. Şi aia
un ochi de geam.) Care eşti acolo ? tînără şi aia bătrînă. Treci la uşă.
TRULUI (figura lui apare în cadrul (Inchide ochiul de geam, merge la
ochiului de geam): Eu, vecine. uşă, o deschide, revine cu Trului în
TURCALEŢ (îşi face cruce) : Ptiu, ba- scenă.) Numai să vorbim încet, să
t ă ^ t e ! Nici pe-o vreme ca asta nu n u le trezim. Spune, ai aflat ceva
te mai astrmperi ? Mai r ă u ca stri- d e Gil ?
goii.
T R U L U I : A m venit să... Deschide, că TRULUI : De cine-ai spus, adineauri,
m-a făcut ploaia ciuciulete. că doarme ?
TURCALEŢ : Fugi de-aici, milionarule ! TURCALEŢ : Maica şi Pestriţa. S-au
Mai bine du^te acasă şi te culcă. oullcat devreme.

16
www.cimec.ro
TRULUI (e înviorat): Aşa ? Şi dorm TRULUI : Na, cap şi la time. Parcă
bine, adinc ? norocul se lasă dus de n a s de toa-
TURCALEŢ : Ce să facă ? Triste şi ele, neie şi de fasoanele taie.. .N-ai t i m p
şi destul de obosite. s-ascuiţi ? Cînid e vorba să te-mbogă-
TRULUI (respirâ adînc) : Slavă ceru- ţeşti fără să mişti u n deget ? Pu-
lui ! Bine aim adus-o dim condei. (Stă pă-mă, că n u mă m a i vezi, zice no-
pe bancă, instalat cît mai comod.) rocul şi trece m a i departe.
Aoum nu n e mai supără nimeni. TURCALEŢ : Ducă-se !
Poţi să afli taina cu milioanele mele. TRULUI : Aşa ? Şi cine pierde ?
TURCALEŢ (cade din cer): Ce-ai spus? TURCALEŢ : La anii mei, nu mai a m
Cum, adică, asta a fost daravela aia ce pierde. P e lîngă asita, p o f t i m :
cu ceva răiu, foarte r ă u ? P e n t r u asta n-am gust să mă mai ploconesc la
ai plecat de aeasă, în miezul nopţii o scîrbă de noroc care n-a vrut să
şi îmcă pe o v r e m e aşa de zbîrlită ? ştie de mine şaizeci şi mai bine
TRULUI : Te cred ! Cînd ai u n plan, şi de ani. Orezi că nu 1-am chermat,
încă unul aşa de măreţ, mu te sperii că mu 1-am aşteptat şi nu 1-am dorit,
de un puişor de vînt ca ăsta şi de că nu 1-am implorat, pe vremuri,
cîteva picături de ploaie. cînd e r a m tînăr şi plouau nenoro-
TURCALEŢ (paşi, necăjit) : Fugi, că ciriie îm j u r u l meu ? Simgurul nepot
eşti tralala ! Să nu te superi, vecine, — mort, iar Gil r ă m a s pe drumuri.
d' eşti scrâintit, eşti truiuliu, eşti stri- Maica văduvă numai la cîteva luni
goi, eşti... cum a spus Maica şi... de la p r i m a nenorocire. Looul de la
Obor şi casele de pe Cantemir —
poftim : n-am timp şi n-aim gust să luate cu japca de creditori, iar eu
te asculit. (A trecut la scaunul lui.) cu Maica, treziti peste noapte mai
Să m ă laşi în pace, că a m de lucru. săraci ca lov, abia a m găsit u n
(Stă, reia lucrul la stea.) Să nu m ă adăpost în coşmelia asta. Ce bine
Disezi, că sâint m-aude. m-<a vede, na mi-ar fi prins atunci cîteva miiş.oare,
greul pămîntului. Mă gîndesc la Gil, mu mai mult, ca să scap o parte
n u la milioamele unui ţîrcovmic al din loc, ori să scot casele de pe
noroculiui. Ai îmţedes ? Bun, dac-ai Cantemir din mîna datorniciilor. No-
înţeles... adio şi n-am cuvimte. (Lu- rocuă a căzut aiături, la un duşman
crează, nu-i mai acordă nici o im- peste drum, la o betivamcă. Niciodată
portanţă — e cu spatele la el.) în palma pe care o întinsesem ca
TRULUI : Te-am înţeies şi... datoria um milog. Norocui ? Dac-ar fi ca time
te calcă, dacă ai um pic de obraz, şi ca mine, făptură cu obraz care
să mă-mţelegi şi tu. Nu pemtru mine. să roşească şi cu inimă simtitoare,
P e n t r u binele tău. ştiu că nu i-ar merge bine, de 1-aş
TURCALEŢ (exasperat): I a r începi ? prim.de undeva. Bime a spus cine-a
Dă-i încolo de bine, omuie, că n - a m spus, că se a r e bine numai cu proştii
ce face cu el. Caută alt muşteriu, că şi cu tîlharii. Acum, norocui meu
pe mime — ce să spui ? — m-ai u m - (scoate cutia de tablă din sertarul
piut pînănn gît d e binele ăsta. Mi-ai mesei şi o trînteşte pe masă), uite-1 :
scos peri albi. pui în fiecaire zi, dim ce cîştig, doi-
TRULUI : Nu fi prost. Nu gomi norocul trei lei, ca să aibă mîine-poimîine
de lîngă time. Eu nu umblu cu go- Maica sau Gii cu ce să mă-ngroape.
goşi de tufă. Tot ce-am să-ţi spun TRULUI : Ştiam, e r a m sigur c-ai în-
e negru pe alb. Toţi milionarii şi ceput să miroşi a colivă. Şi mi te
arhimilionarii lumii şi-au povestit mai miri că n u vine norocul. Ce să
viaţa. Citimd ce-au spus ei şi aflînd caute la tine ? Prescurea pe care
cum le-a căzut norocul pleaşcă-n cap, ai pus-o d e o parte pentru dascăl şi
a m descoperit eu care-ii filozofia şi basmaua cu gologanii popii legati în
care-i şmecheria îmbogăţirii. Toţi mi- şapte noduri ? Pe cînd eu, asa cum
liomarii şi arhimilionarii pămîntului mă vezi, eu... a m început să m ă joc
a u fost nişte sărăcii ca m i n e şi ca cu milioanele. Nu le am, încă, da'
tine, la început. Numai a t î t : că au le aştept. Sînt sigur că nu mor pînâ
fost ceva m a i deştepţi ca tine şi ca n-au să vimă. Uneori le simt aşa
proştii dim mahaia, care nu vor să de-aproape, că-mcep să-mi fac socote-
m ă ascuite. Stai să vezi. liile şi planuriie. Nu cu sutele de
TURCALEŢ : Stau, da' să spui p e scurt. mii. Ce să fac, m ă vecine, cu cîteva
Ştii că, la airmată, ceie mai frurnoase scîrbe de sute de mii ? Cu miiioa-
mişcări se fac în trei timpi ? Aşa şi nele ! Stai să vezi. Mă răstorn aşa,
cu milionarii tăi. Trei vorbe şi un picior peste picior, şi chem furni-
cuvînt p e n t r u fiecare. zorii. Să-mi faci, zic antreprenorului,

2 — Teatrul nr. 12 17
www.cimec.ro
u n palat de zece milioane. Se face, TRULUI : A m şi uitait de cînd n-am
coane, zice, se faoe. Gata, zic, ia mai pus gheată în picior. Mi se pare
banii şi şterge-o, că n-am gust de Că 42.
vorbă. Pe u r m ă chem fabricantul de TURCALEŢ : Bun. Mă, zic, să-mi aduci
mobilă şi zic... (Schimbă atitudine, p a t r u mii de pereehi de galoşi, n u -
schimbă glas.) Vecine, dacă nu te m ă r u l 42. Şi pui în fiecare zi cîte
superi, n-ai cumva o cojiţă de pîine ? o pereche, ca să t e răzbuni.
TURCALEŢ (îl priveşte drept, lung — TRULUI : B r a v a ! Asta-mi place. A s -
se ridică, caută în raft, a găsit pîine cultă-mă pe m i n e : şi tu ai gusturi
şi cîteva măsline înfăşurate în jur- de milionar. Păcat că n u m ă crezi,
nal, le pune în faţa lui Trului) : Să că nu vrei să m ă asculţi. Stai să
nu te superi, tu — care te joci cu vezi. Eu... Unde a m r ă m a s cu poves-
milioanele... La m i n e nu poţi găsi itea?
decit o-mbucătură de om sărac... TURCALEŢ : Păi... unde-ai r ă m a s şi
TRULUI (începe să mănînce, cu foa- ieri, şi alaităieri, şi a c u m doi ani...
me) : Pîine albă şi măsiline ? TRULUI : Aşa-i, că bine zici. A m avut
TURCALEŢ : Destul de mici şi sărate ghinion. Las' că a c u m a m brodit-o
ocnă, măslinele. bine. Maica doarme. Pestriţa, la fel.
TRULUI : Ţi se pare. P e n t r u mine, care Gil nu-i acasă. Avem timp, pînă
le măninc aşa de rar, sînt m a i dulci mîine, să stăm la o parolă serioasă.
ca smochinele. Bune. Bei a p ă m u l t ă TURCALEŢ : Stăm, de ce să n u stăm ?
d u p ă ele şi a p a te umflă, te satură. Numai de-ar veni Gil acasă, să m ă
Stai să vezi. (Reia tonul şi atitudinea liniştesc. Niciodată n-a întîrziat atîta.
milionarului.) După ce-mi comand Şi încă pe-o v r e m e ca asta.
haine, fel de fel, chem cel m a i m a r e TRULUI : Lasă-1 încolo, vecine, că-i
băcan diin piaţă şi zic : grecule, să-mi băiat m a r e .
aduci şase butoaie m a r i de măsline TURCALET : Ce-are-a-face ! Mare, mic,
extra, zece de scrumbii, un iepure să-1 ştiu eu la adăpost, colo, culcat
şi un fazan. în odăiţa noasitră. Eu 1-am crescut, eu
TURCALEŢ : Un „ce" ? i-am purtat de grijă, n u m a i eu îi
TRULUI : Fazan. Un fel de găină n o - cunosc sufletul, şi speranţele, şi bucu-
bilă. Ştii, ca să dau o m a s ă pentru riile. Crezi c-am ascultat ce mi-ai
mosafiri. P e u r m ă c u m p ă r o fabrică, spus pînă a c u m ? A m prins cîte-o
un autamobii şi toată s t r a d a Lipscani. vorbă, la-ntîmplare.
Cumpăr şi Casa de Depuneri, cu tot T R U L U I : Va să zică, de atîta cinste
ce se află în ea, şi te fac director mă bucur ?
pe viaţă. N-ai să faei altceva... (Re- TURCALEŢ : Ce să-ţi fac ? Nu pot.
vine, atitudine şi glas rugător.) O (Se ridică.) Nu m a i pot să m ă p r e -
ţigară, cumva, dacă ţi-a mai rămas... fac. (Paşi, trece.) Nu m a i a m astîm-
TURCALEŢ : Este, cum să nu — da' păr. Mai stau cît ai n u m ă r a pînă la
tot proastă... (îi oferă.) o sută şi dacă nu vine Gil, plec
TRULUI : Bună, foarte bună ! (O d u p ă el.
aprinde.) N-ai furnat niciodată ţigară TRULUI : Pe-o v r e m e ca asta ?
făcută din m a h o r c ă şi jurnal, ca să-ţi TURCALEŢ : Pe-o vreme ca asta...
poţi da seama ce m i n u n e de ţigară-i TRULUI : î n loc să stai cu mine, să
asta ! (Reia ton şi atitudine.) Şi aşa. afli taina şi şmecheria norocului ?
Stai să vezi. N^ai să faci altceva decît TURCALEŢ : Gil e norocuil şi milioa-
ai să vii dimineaţa să-mi dai rapor- nele mele.
tul. Tu, directorul de la fabrică şi TRULUI (supărat) : Aşa ? Atunci sâ
toţi negustorii mei din Lipscani. Stă- ştii că te-ai ars ! Bani de la m i n e
pîne, zice unul, ieri a m avut atîta n u m a i pupi.
alişveriş. Brava, zic, dă la neica. Şi TURCALEŢ : Pagubă-n c i u p e r c i !
tu, zic ? Atîta, zice altul. Brava, dă TRULUI : Şi nici direotor nu te m a i
la neica. Şi-aşa adun milioanele. Pe fac !
u r m ă cumpăr alte fabrici, aite maga- TURCALEŢ : Altă pagubă-^n ciuperci...
zine şi... (îşi priveşte piciorul.) Na, TRULUI : Eşti u n prost şi un nereou-
că mi s-a rupt sfoara de la galoş. noscător.
Ştii, e cam larg şi-1 leg, să nu-1 pierd TURCALEŢ : Şi tu... eşti un nebun
prin noroi... pisăilog.
TUROALEŢ : Nu mai fi trist. Lasă că, TRULUI : Eu ?
după ce cumperi toate fabricile, TURCALEŢ : Tu.
chemi u n negustor de încălţăminte TRULUI : Să n u m ă superi !
şi-i zici : mă, să-mi aduci... Ce n u m ă r TURCALEŢ : Şi dacă te supăr, ce,
porţi la picior ? o să-mi iei caii de la bicicletă ?

18
www.cimec.ro
(Au ridicat tonul, au ajuns la ceartâ, place. Nu-i aşa că n-ai dormit pînă
sînt gata sâ se ia de păr. Pestriţa a a c u m ? Trei ceasuiri şi m a i bine, să
intrat repede, numai în papuci şi cu stai în pat şi să nu adormi, asta...
fusta prinsă în fugă peste cămaşă, cum cum a r zice millionarui : e rău, foarte
s-a dat jos din pat.) rău ! Tot aşa : fierbe sîngele şi u m b l ă
furnicile prin carne ?
PESTRIŢA : Ce-i cu voi ? Nici acum PESTRIŢA : Nu m a i ştiu ce să mă
n u vă mai potoleşte Al-de-sus ? Nu fac. Orezi că-i uşor ? Să te desparţi,
m a i poate creştinul să doarmă... d u p ă cinci ani, de u n b ă r b a t ca Le-
TRULUI (speriat) : Vai de m i n e ! N-o rică ? Să-1 vezi trecînd, de patru ori
f i auzit şi vecina ? pe zi, spre fabrică şi spre casă, la
PESTRITA : Sigur ! M-a trimis să văd doi paşi de tine, şi să nu t e vadă.
cine cu cine se cearttă. Să-i trimiţi scrisori, că nu mai poţi
TRULUI (în panică) : Să nu-i spui c-am de dorul lui, şi el să-ţi r ă s p u n d ă că
fost eu. Sau, ai puţintică răbdare, se simte m a i bine liber. Să afli că
să... (Caută.) Unde mi-o fi ? petrece cu alte femei. (Suspină.) Un
TURCALEŢ (ia pălăria de pe masâ Şi porc. (Plînge.) Nu mai pot trăi fără
i-o întinde grav, supărat, dar nu el. Să-mi dai sticla cu spirt dena-
mai puţin generos) : Poftim, dom- turat, cum a zis m a m a , s-o beau şi
nule. pe u r m ă să mor.
TRULUI (a luat pălăria) : Poţi să-i TURCALEŢ : Tu ? Să moară o m i n u n e
spui, da' m a i întîi să plec, să nu d e femeie tînără, ca tine, pentru o
m ă prindă aici, că iar p u n e mîna puşlama ca Lerică ? Sări-i-ar... Mai
pe joardă şd... (Către Turcaleţ, după bine să moară el.
ce l-a privit de sus.) Noapte bună, PESTRIŢA : Nu vreau. Nici el să nu
domnule. moară...
TURCALEŢ (nu-l priveşte, a împru- TURCALEŢ : Atunci... să trăiti amîn-
mutat o atitudine de totală indife- doi.
renţă) : Asta m ă priveşte personal. PESTRIŢA : Cum să t r ă i m ? Aşa, des-
TRULUI (către Pestriţa): Puică, găinuşa părtiti ? Viată-i asta ? Nu mai ştiu
moşului, somn uşor. Şi nici u n cu- cum să tip> cum să plîng, cum să
vinţel despre mine, către vecină. leşin, ca s-o sperii pe mămica, să-i
Auzi ? Că, pe u r m ă , stă şi noaptea moi inima.
la pîndă, şi ce m ă fac eu, u n d e mă TURCALEŢ : Nu faci nimic cu ase-
mai duc, cu cine m a i stau de vorbă ? menea farafastîcuri. Mai ales în faţa
PESTRIŢA (îl conduce) : Las' că găsesc u n u i asemenea j a n d a r ' de femeie
eu o minciună. (Au ieşit, Pestriţa şi ca Maica. Pe lîngă asta, să nu crezi
Trului. Se aude Pestriţa la uşă, tră- că bătrîna n-are dreptate. Nu-i vorba
gînd zăvoarele. O ciocănitură în numai de bani.
ochiul de geam.) Cine-i acolo ? (Pes- PESTRIŢA : Ba d a ! Lerică a zis că
triţa trece în fund, deschide fereas- m ă primeşte cum îi duc bani.
tra.) Tot n-ai plecat ? TURCALEŢ : Lerică, vezi bine, n u ur-
TRULUI (capul lui, în ochiul de geam) : măreşte altceva. Dar Maica ? Nu poţi
Ascultă, m ă mormoloc bătrîn. Poţi să spui că i-a venit uşor să vadă un
să faci pe bosumflatuil mult şi bine, fflecuştet d e tinerel ca Lerică aruncîn-
că de m i n e tot nu scapi. Mîine viu du-i fata plocon în braţe. De ce ?
iar. P e n t r u lene ? Nu. P e n t r u neascul-
TURCALEŢ (necăjit, în fund, şi i-a t a r e ? Nu. P e n t r u stricăciune ? Nu.
închis ochiul de geam în nas. Pes- P e n t r u cîtiva gologani.
triţa rîde. Bătrînul coboară, mormâ- PESTRIŢA : Scîrbos ! A fost t a r e scîr-
ind) : Pacoste. Asta-i mai rău ca bos...
rîia. Uneori mi-e necaz pe mine că TURCALEŢ : Păi vezi ? ! Ce-a înteles
nu pot să m ă supăr pe el, cum a r Maica din isprava asta a lui ? Că
zice Gill, veritabil. pune mai mult pret pe un p u m n de
PESTRIŢA : Ştii că m ă m i c a doarme. gologani decît pe tine. Asta-i dra-
LHam speriat, penitru că ştiam că vrei goste ? Nu. Asta-i faptă d e om cu
să scapi de el. cap ? Nu. Şi-atunci, ce-a zis bătrîna ?
TURCALEŢ : P o m a n ă ţi j ai făcut, nu Mai bine să se despartă acum, cît
a l t c e v a ! (Lîngă ea, bunic în ade- e tînără şi frumoasă.
văr.) Sărut ochişorii ăia de veveriţă PESTRIŢA (preocupată, frâmîntată de
şi guriţa şi sufleţelul şi... (O ia de îndoială şi gelozie): Ascultă ! Crezi
mîini, o aşazâ pe bancă.) Ia să stăm m a t a l e că Lerică se culcă în fiecare
noi la u n sfat, ca nişte preteni ce noapte cu altă ibovnică ?
sîntem. (O priveşte atent.) Nu-mi TURCALEŢ : Se laudă.

29
www.cimec.ro
PESTRIŢA : Sau că puţin îi pasă de deva, şi scăpai d e miine. Alergam,
mine, că se simtte mai bine fără plîngînd, la m a m a , care sitriga la m a -
mlne ? tale : fabricantule, să nu-mi baţi odo-
TURCALEŢ : Minte — ca să-ţi facă rul, că te spînzur de limbă... (Rîde.)
ţie-n necaz. AscuLtă-mă pe miaie : se TURCALEŢ (furat, cu ochii umezi în
perpeleste, de dorul tău, ca peşteie gol): Gil e r a m a i mic ca tine, dar
pe uscat. Ca mîine-1 văd la uşă, uite m a i voinic, şi tot aşa striga la
colo, cu şapca-n mînă, cerînd iertare. m i n e : să n-o m a i baţi pe Plestiţa,
PESTRIŢA (o inundă bucuria şi se că t e omol cu plaştia... (Rîd amîn-
ridică) : El, Lerică ? doi — amîndoi luptînd cu înduio-
TURCALEŢ (se ridicâ şi el): El, în şarea.)
c h i p de porumbel. PESTRIŢA : Stai, că era să u i t : e a d e -
PESTRIŢA (paşi, nu mai are astîm- vărat că Gil a plîns cînd m - a m m ă -
păr): Bunicule, a r fi... ar fi aşa de ritat?
bine, d e frumos, de dulce, că i-aş TURCALEŢ : Na, ce-o m a i fi şi asta ?
sări de gît şi 1-aş trage de păr, şi PESTRIŢA : Ştii că el n>u m n a spus
1-aş săruta. niciodată, dar a m simtit că-i ceva
TURCALEŢ (pornise spre masă — s-a cu el şi i-am spus mamii. Şi dînsa
oprit, cu un gest energic) : Nu, asta z i c e : a r fi dragoste cu păcat, că
să n-o faci ! Dimpotrivă, să-ţi ţii sîmteti veri buni. P e urmă, cînd e r a m
rangul şi ambiţia. M-ai văzut pe la nuntă, vine Vasilica la m i n e şi
mine, adimeauri, cu „milionarul" ? zice : fă, tu te bucuri că eşti m i -
„Poftim, domnule", şi i-am întins pă- reasă, şi Gil plînge ca un p r o s t ! O
lăria de la distanţă. fi a d e v ă r a t ?
PESTRIŢA : Aşa să fac şi eu cu Le- TURCALEŢ : P a r c ă m a i tiu eu m i n t e ?
rică ? Sînt cinci ani de atunci...
TURCALEŢ : S i g u r ! (La masă, adună PESTRIŢA : Că bine zici ! O fi uitat
uneltele cu ^ire a lucrat, le pune şi el...
la locul ior.) TURCALEŢ : Asta-i sigur ! Uituc ca el,
PESTRTŢA : Şi dacă se supără ? m a i rar...
T U R C - V . E Ţ : Cînd o-ncepe să-i fiarbă PESTRIŢA : Atunci... să vorbim alt-
şi lui -îngele ^i să-i alerge furnicile ceva. Ce-i acolo ? (Două coperte de
prin carne, fii sigură că n-o să m a i carton.)
aibă t i m p i ă se supere. TURCALEŢ (arată ce păstrează între
PESTRITA (lîngă masă, cu o privire coperte) : Naşteri pentru stele. Făcute
recunoscătocre): Nu ştiu cum să-ţi de Gil.
rn.uiţumesc, bunule, că-mi dai curaj PESTRIŢA (le priveşte, în tăcere) :
şi m ă faci să m ă siimt m a i puţin Frumoase. Şi-acolo ?
singură. Cînd stau lîngă m a m a , parcă TURCALEŢ : Modele de traforaj. Fă-
sînt p r o a s t ă : numai la Lerică mi-e cute tot de Gil. Oolivii. Le lucrez
gîndul şi iiu m-aş da în lături de la p r i m ă v a r ă .
la nimic, nuinai să-1 împac. Matale, P E S T R I Ţ A - (întinde mîna spre cutia
parc-ai fi vrăjiuor... (Bagă de seamă în care bătrînul îşi adună banii de
că bătrînul îşi adunâ uneltele.) Vrei înmormîntare, lăsatâ pe masă încă
să te culci ? din prima scenă a tabloului).
TURCALET : Nu. Fac u n pic de rîn- TURCALEŢ (a tresărit, a pus mîna
duială... pe cutie): Nu, asta... n u te priveşte
P E S T R I Ţ A : Atunci... mai s t ă m de pe tine. (Nu vrea să-i arate ce are
vorbă. Vrei ? (Stă pe masă, cu pi- înâuntru.) Esti prea tînără ca să nu
cioarele pe bancă.) Ţii minte cînd rîzi de miine cîaid ţi-aş spune.
e r a m rnică ? Nuiriai aici, pe masa PESTRIŢA (copil, ca odinioară) : Să
asta, mă jucam. Şi te supăram, că văd. Vreau să văd.
n u te lăsam să lucrezi, că-ti a r u n -
cam uneltele p e jos şi r ă s t u r n a m TURCALEŢ : Dacă eşti cuminte, ţi-a-
cutioarele ou ţiinte, ori r u p e a m flo- răt.
rile de sorcovă. PESTRIŢA (tot în joc): Poftim că sînt.
TURCALEŢ (pe scaun, clătinînd capul): TURCALEŢ : Să vezi, a m o datorie
Alte vremuri, puică, alte vremuri. pe care a u s-o plătească alţii pentru
P E S T R I Ţ A : Nu m ă mai astîmpăram. mine, şi-am adunat... (Deschide ca-
E r a m curioasă să văd ce ai în ser- pacul, îi arată.)
t a r e şi în toate cutiile, în pacheţele PESTRIŢA (ochii mari) : Bani ? (Ca
şi în pungi. Uneori mi-arătai. Alte- un vîrtej sub frunte.) Multi ?
ori, cîiîd nu mai ştiai unde ţi-e capul TURCALEŢ : Poti să cumperi cu ei,
de treburi, j a r t ! — o p ă l m u ţ ă un- pe şapte ani, o p a l m ă de pămînt...

20
www.cimec.ro
(Bate cineva în geamul din fund şi aie trezim. (O duce pe Pestriţa spre
fluieră, un semnal cunoscut.) Gil ! uşa odăii din fund.)
(Dâ fuga şi deschide. Pestriţa n-a PESTRIŢA (cu o grijă destul de cu-
auzit, nu-şi poate lua ochii de la rioasă) : S ă 4 culci repede. Şi să
cutie. Alte ciocănituri în geam şi alt adormi şi matale. Auzi ? Eşti t a r e
semnal, bătrînul a lăsat cutia pe obosit.
masă, cu capacul închis, şi a ple- GIL (declamat) : Ofelia, Ofelia, să nu
cat spre fund, cu paşi grabnici.) te m a i culci cu Lerică, scumpă fe-
Stai, h a i m a n a u a linmii, stai... (Merge cioară, c-o să te m u ş t e de nas şi
şi deschide. In timp ce lipseşte Tur- pe u r m ă n u mai ai ce face cu ba-
caleţ din scenă, joc la Pestriţa cu tistele.
cutia cu bani — ispită mai puter- PESTRIŢA : Ce-o fi băut de i-a luat
nică decît voinţa ei — bătrînul se minţile ? Urît face... (Spre ieşire şi-a
întoa,rce cu Gil.) Asta nu se face. adus aminte.) Culcă-1 ! Auzi ? Culcă-1
A m tras o spaimă... repede...
GIL (plouat, dar nu obosit, mai mult TURCALEŢ : Fii fără grijă, că-1 dofto-
copleşit, încîntat, cu o lumină nouâ ricesc eu...
pe figură, ca un om care se întoarce (Pestriţa a ieşit în fund, bătrînul
dintr o călătorie uimitoare, la care coboară spre Gil.)
nu se aştepta) : Nici nu ştii matale, GIL (se ridică, e stăpîn pe gesturi,
buniculle, de unde... (O vede pe Pes- pe cuvînt) : A plecat ?
triţa; lîngă ea, parcă se sfieşte s-o TURCALEŢ (surprins un moment) : Ia
* mîngîie.) Şi tu mă aşteptai... (Pe ascultă, să nu-mi faci inima sfîr-
bancă, la picioarele ei.) Nici nu ştiţi, lează, că m ă supăr. Mă rog, să ne-n-
voi, de u n d e viu. Frumoasă-i viaţa ! ţelegem : ţi s-a urcat b ă u t u r a la cap,
Tare-i frumoasă, mă, pentru alţii... ori n u ?
(Vers.) GIL (cu un neastîmpăr curios în el) :
TURCALEŢ (mai mult face pe supă- B ă u t u r a m a i puţin, gărgăunii — ceva,
ratul): Ce să spui : m a r e desco- ceva mai muilt. Pînă una alta, bine
perire ai făcut. Nu era nevoie să c-am scăpat de Pestriţa. Trebuie sâ
umbli hai-hui, pînă acum, şi s-ajungi s t ă m de vorbă. Numai noi. Am ajuns
acasă ca o jigodie murată, ca să afli la o răscruce. A m nevoie, mai mult
uaia ca asta. ca oricînd, de u n sfat. Lasă, nu te
G I L : Asa crezi ? Bine. Afflă, atunci, m a i încrunta asa, că n^ai să poţi citi
că m a i a m şi alte descoperiri. Dacă în mine ca în „Visul Maicii Dom-
vrei, le fac panglijci şi le scot pe nului" şi nici n-ai să pătrunzi o taină
nas, ca scamatorii. Poftim, ca să pe care numai vecinul cu milioanele
vezi. (Reazemâ capul de picioarele a r fi în stare s-o descurce. (Stă cu
Pestriţei.) Să nu te superi, scumpă bătrînul pe bancă.) Ascultă. Eu, bu-
Ofelie, dacă stau ou capuil între pi- nicule... (Nu găseşte cuvîntul, nu-şi
cioarele tale. află astîmpăr — se ridică.) Uite că
PESTRIŢA (gest să-l îndepărteze) : Ce, nici nu ştiu cum să-neep... (Şi-a adus
ai înnebunit ? ! aminte.) Stai că era să uit. (Caută.
TURCALEŢ : Gil ! (Duce un deget la îi dă lui Turcaleţ doi pumni de go-
obraz, ca şi cum ar voi să spună logani, pe măsură ce-i scoate din
c-a întrecut măsura.) Tocrnai tu ? îmi buzunar.) Banii de la librar. Pentru
p a r e rău... stelede pe care le-am dus. Numără-i.
GIL : Vbrbe, vorbe, vorbe... (Vers.) No- Nici o lipsă. Aşa. Şi încă ceva, altă
r u l de ooio seajmană cu o cămilă, dată să nu mă mai trimiti în oraş,
Polotnius, iar tu, Ofelia, esti o p r e - că-i pericol mare. Te trag de mînecă
făcută. Gata. Fă-ţi catrafusele şi plea- toate ispitele vietii. Cum m-au tras
că la mînăstire. pe mine, astă-seară. Ca nişte femei
minunate, în fata cârora îti vine să
PESTRIŢA (privire semnificativă) : Bu- plîngi de fericire, să-ţi pui sufletul
niculle... în palmă şi să-1 sufli spre cer, ca
TURCALEŢ : Am înţeles. (Face semn pe un fulg...
că Gil e beat.) Cine ştie cu ce hai-
m a n a s-a-nhăitat şi de cînd cutreieră TURCALEŢ (a luat banii de la Gil, a
cîrciumile. (Lîngă bancă.) Tu, fată trecut la masă, a pus banii în cutie
(o ia de mînă şi o dâ jos de pe şi cutia în sertarul mesei) : Cum văd
masă), te duci să faci nani, iar noi... eu, tot ai t r a s tu o duşcă de vin, pe
(rămas fără reazemul picioarelor Pes- unde-ai fost...
triţei, Gil se lasă pe spate, pe bancă)... G I L (l-a privit, surîs amar) : Să nu te
noi o să puinem capul la burlan, să superi, bunicule, dar vecinul cu mi-

21
www.cimec.ro
lioanele m - a r înţelege m u l t mai uşor, TURCALEŢ : Eu ? Să te bat eu ? Pen-
în clipa asta. Oricum, a m început să t r u cîtiva gologani ? Să ie spui c-am
cred, ca el, în noroc, în sfînta întîm- zis eu să le fie ruşine pe la nas.
plare, în viaţa asta care ne ia uineori GIL : A fost o glumă. Rîdeam tustrei
de mînă, ca pe milogi, şi n e arată şi vorbeam tare, ca pe maidan. Ajun-
drumul spre m a i bine. Ferice de ne- gem în centru. Fac eu cinste, zice
bunii care a u curajul s-o asculte. inginerui şi mă împinge pe o uşă.
T U R C A L E Ţ : Frumoase vorbe, n-am Cafenea. Nici biliard şi nici stos. Nu-
ce zice. Numai că, dacă nu mă lă- m a i lumioă şi oglinzi şi canapele.
mureşti, dacă nu-mi spui ce-i cu tine S t ă m la o masă. Comandăm capu-
şi pe u n d e mi-ai fost... ţinere cu frişcă şi cozonac. Mîncăm.
GIL : A m fost în cea mai luxoasă ca- Pictorul cere ţigări. Stăm aşa, picior
fenea de la centru, mă. peste picior, şi fumăm. Prieteni. Ori-
TURCALEŢ : Cine ? cum, zice inginerul, amioui ăsta — de
G I L : A m fost la teatru, cu boierii, m i n e era vorba — a r e mai mult
în lojă. taient decît zugravii care fac sfinti
TURCALEŢ : Cum ? rahitici priin biserici. Un elev ca el
G I L : Şi pe u r m ă a m mîncat la cel n-ai să mai gaseşti. Pictorul mă bate
mai m a r e r e s t a u r a n t — tot cu boierii. pe umăcr şi iar fumăm. Tot aşa : pi-
TURCALEŢ : Care boieri ? cior peste picior şi prieteni. P e u r m ă
GIL : Cine, cum, care boieri ? Eu. Aşa începe vîntul şi ploaia. Prăpăd. Na
c u m m ă vezi. Nişte boieri cu păsâ- — oftez — cum ajung eu, acum, pînă
rică la cap, ca mine. Acum ai în- la noi în m a h a l a ?
ţeles ? Nu ? Nici eu. Mi se p a r e şi TURCALEŢ : Ţi-era frică să nu te to-
a c u m c-a fost un vis... peşti. Sau începuse să ţi se urce
TURCALEŢ : Numai să nu fi fost de- boieria la cap. Aşteptai să tragă tră-
şertăciune goaiă, ca orice vis. sura la scară.
G I L : Să vezi. Mă duc cu stelele. Li-
brarul vede nasterea cu sfinţii şi GIL : Eu ? N-am ce zice, biine mă mai
magii îmbrăcaţd ca lucrătorii de la cunoşti...
noi, şi rîde. Pe u r m ă o arată la doi TURCALEŢ (sincer, dulce): A m glu-
muşterii. Un pictor şi un inginer. mit, mă, puişor.
Tineri amîndoi. Şi numai suflet. GIL : Nu ştiu ce-i cu matale. Numai
Parcă un Sufieţei şi un Sorcovăţ, n ă s - în răutăţi mă ţli de cînd a m venit
cuti sub altă zodie. Pictorui se miră. acasă.
Cine-a făcut asta ? Naşterea cu lu- TURCALEŢ : Eu ? N-am ce zice, bine
crătorii. li spun. Bravo, ai talent. Şi m ă m a i cunosti...
de ce i-ai îmbrăcat, pe Maria, pe GIL : Te cunosc, nu te cunosc... gata :
Iosif şi pe ceilalţi, ca pe nişte lucră- n u m a i a m nimic de spus.
tori ? A m citit undeva, dommule, că TURCALEŢ (prefâcut nepăsător) : Aşa.
şi alţi pictori i-au îmbrăcat pe sfinti Mai bine. Spui drept că nu e r a m
în vesminte din ţara lor. P e lîngă deloc curios să aflu... Nici n u se mai
asta, Iosif n-a fost meseriaş ? Bine, cade, om bătrîn cum sînt, să-mi pierd
bine — rîde inginerul —, d a r nu vremea cu toate onimicurile.
meseriaş rornîin. Acum rîd eu. Matale GIL (asta e prea mult): Nimicuri ?
să fii sănătos, că se nasc atîţia Cris- Frămîntările mele d e acum, sfîşierile
toşi şi la noi... Se uitau la rnine, sufietului meu şi viaţa m e a de mîine,
uite-aşa. nimicuri ? Afiă, atunci, că eşti un
TURCALEŢ : Să te ia la palme, nu fabricant cărpănos, un zgîrie-brînză
altceva... — cum a spus inginerul — şi un Tur-
G I L : Asta s-o crezi mataie. Nu ţi-Sim caleţ r ă u de gură. Să ştii că... de
spus, adiineauri ? Altfel de oameni m î i n e : pa, nu n e mai vedem !
amîndoi. M-au d e s c u s u t : cine sînt, TURCALEŢ (rîde) : Gil, băiatule, ar fi
ce fac, u n d e stau şi cu cine, ce o copilărie să crezi că... tocmai eu...
planuri am, cine m-a învăţat să de- GIL : Nimic ! Mă duc la pictor. Să
senez şi să colorez, ce cred eu despre nu m ă mai ia nimeni peste picior,
u n a şi despre alta. P a r c ă e r a u pro- să-i fie cuiva milă de mine şi să
curori. Nu le-am ascuns nimic. Vor- m ă ducă la teatru şi de acolo la
bind, ne-am pomenit umblînd pe restauraait, în loc să m ă lase să plec,
străzi. Mi se făcuse foame şi le fac golănet, cu talpa ruptă, prin ploaie
semn : hai să luăm cîte-uin covrig, şi vînt, ca să nu mai zică u n mora-
că fac eu cinste... Au rîs : \me banii, list simandicos că mi s-a urcat boie-
că te bate moş Turcaiet... ria la cap.

22
www.cimec.ro
T U R C A L E Ţ : GH, nu înţeleg... lîngă el.) Gil, ce-i asta ? Tocmai aoum
G I L : Gata. Aşa mi-a spus, cînd ne-am să plîngi, cînd... ? Nici nu ştii tu cît
despărţit, şi aşa fac : m ă m u t la el. sînt eu de vesel că — u n noroc ca
ăsta, nevisat...
TURCALEŢ : La cime ?
G I L : La pictor. GIL (plîngînd) : Ceartă-mă, bate-mă,
iartă-mă, bunicuile, c-am fost prost,
TURCALEŢ : Ce, mă, ai înnebunit ? adineauri, aiurit. Mi s-a părut că rîzi
G I L : Mîine mă aşteaptă. La el acasă. de mine şi-am vrut să t e necăjesc,
Şi m ă duc. M-am săturat de ocări, dar nu plec, n u ,te las singur, nu
de morală şi de trai prost. (Stă pe pot să plec de lîngă voi.
scaun, la masa rotundâ, cu spatele TURCALEŢ : Aşa ceva să nu mai
la bătrîn.) spui ! Să n u mai spui, că mă supăr.
TURCALEŢ (se clatină ca şi cum ar La noi, la mine, m a i ales, să nu te
fi primit o lovitură în plină figură, gîndeşti. O rablă ca oricare alta. Nu
fără veste): Acum, pune-mă tu cu m a i a m ce să cer de la viaţă, ce
capul la burlan, să m ă dezmeticesc... să sper şi să aştept. Mîine-poimîine
(Paşi, lîngă Gil — nu găseşte cuvîn- vine sfînta cu catastivul în care-mi
tul, e risipit.) Asta, vezi b i n e : cui sînt n u m ă r a t e zilele. Maica, la fel.
nu i-ar plăcea să aibă un ajutor ca P e cînd tu... tu eşti tînăr, puişor,
tiine ? Numai că, aici, tu ai fost meş- şi eşti dator să lupţi, să birui. Să
ter şi eu ucenic, pe cînd acolo... Sigur nu te uiţi în u r m ă , spune la poveste.
că acolo o să-ţi faci ailt rost în lume, Nu m a i esti un copil, să te cocolo-
că n-o să mai înduri mizeria de la şeşti lîngă mine. Eşti un bărbat, o
noi. Să ne ierţi, sufletelul moşului, minte şi o putere să m u t e muntii din
c-am fost săraci şi răi — săraci din loc. Gata : puiul a făcut aripi. Dacă se
miia ceruilui şi răi ca toti săracii sfieşte să zboare, se clatină craca şi-1
pămîntului, pe care-i întoarce neca- aruncă afară din cuib. P e lîngă asta :
zurile şi nevoile pe dos... Mă bucur, n u te duci peste ţări şi mări. P u t e m
mă... Oum să nu mă bucur, dacă-i să ne vedem, cînd ne-o fi dor... Viu
vorba de bineâe tău, de norocul tău ? la tine în vizită sau ne îmtîlnim acolo,
Bine că tu, oel puţin, scapi, t e rupi la caputiner cu frişcă, să stăm picior
din valea asta a plîngerilor. Nu, să peste picior. Mă îmbrac cu haina aia
nu crezi că m ă doare c-o să ne des- n o u ă de lustrin. La u r m a urmei, am
p ă r ţ i m sau... A m lucrat m u l t cu lam- să pun şi oravată. Păcat că n-am
pa şi^mi lăcrimează ochii, dar m ă guler tare. La o adică, putem să ne
buour din toată inima... Numai atîit scriem în fiecare zi cîte o carte poş-
să-i spui pictorului, c a r e o fi el a- tală. Nu-i aşa, puişor ?
colo : că-mi ia şi lumina şi bucuria
puţină şi a m a r ă , şi tot rostul traiului, GIL : Nu ştiu. Nu mai ştiu ce-i cu
da' eu tot nu sînt supărat pe el, mine. Lasă-mă să stau aşa (cu capuî
fin'c-a zis că sînt în stare să te bat pe umărul lui), ca altădată, cînd mi
dacă o să cumperi trei covrigi din se părea viaţa numai cîntec şi joc.
banii de la librar... Na, c-am început Toate gîndurile mi-s risipite şi mi-e
s-o iau razna. Spui palavre, în loc sufiletul ciunt, împărtit—
să t e las să te culci, că eşti ud şi TURCALEŢ : Mîine o să te deştepti
trudit. Lasă, că mai vorbim noi. Mîine înviorat. Afară o să fie soare. Viata
o să ne sculăm mai limpezi la cap o să clocote în jurull tău şi o să te
şi... pînă uma-alta : să stingem lampa. cheme. Ai să pleci cîntînd, ca un
(Se urcă pe bancă, stinge lampa. S-a soldat.
făcut întuneric. Numai prin uşa de GIL : Ce bine-ar fi să-mi pot a d u n a
la odaia lor, din primul plan, unde sufiletul, să-i cresc aripi şi să vă pot
e o lampă aprinsă, pătrunde în scenă cuprinde în ele pe toţi, toată lumea
o fîşie de luminâ galbenâ. In gea- asta de săraci şi de năpăstuiţi, să
murile din fund bate ploaia şi se văd vă duc cu mine pe u n d e m-or duce
de departe, cu lumini, zidurile fabricii paşii.
de peste maidan. Un moment de tă- TURCALEŢ : Tocmai asta să n-o faci,
cere, în întunericul ce s-a făcut. Apoi puişoi'! Sufletul tău e floare, mă, nu-i
se aude glasul bătrînului, ca o sfî- cîrpă în vîrf de băţ, să-1 scoti în
şiere.) Doamine, Dumnezeule, ce mic, bătaia vînturiior. Ascunde-1 de oa-
ce plumb şi ce scîrbă ti se face su- meni, apără-1, că altminteri ai să
fRetul, uneori, şi cum îţi vine să-1 plîngi amannic într-o zi.
verşi... (Dupâ o clipă, plînsul înă-
buşit al lui Gil. Turcaleţ, repede GIL : Sufletul, bunicule — sufletul meu,
care a cîntat întotdeauna pantru voi...

23
www.cimec.ro
3
Peste cîteva clipe, în acelasi decor.
Bătrînul şi Gil s-au dus să se culce. Uşa de la odaia lor e închisă.
în scenâ e întuneric. Afară a stat ploaia. Numai vîntul şuieră, în răstimpuri,
pe sub streşini. Trece luna printre nori şi aruncă, în răstimpuri, în geamurile din
fund, lumină. Mai ard luminile la fabrica de peste maidan. Trece un întîrziat,
cîntînd — cîntecul se duce cu el şi se pierde în noapte.
PESTRIŢA (apare din odaia din fund, GIL (lîngă ea, a prins-o de mînă, vrea
la început ca o umbră albâ, parcă să vadă ce ascunde) : Pestriţa, dacă...
prelinsă pe geamuri. S-a oprit, după PESTRIŢA (se zbate să scape) : Nu,
ce a înaintat cîţiva paşi în scenă şi lasă-mă. Să ştii că te zgîrii, că te
ascultă. Nu se aude nici un zgomot muşc şi... (A început o luptă surdâ.)
în odaia bărbaţilor. Cu siguranţă că Au ! Mîna! Mă doare ! (Un scîncet,
dorm. Merge spre masa de lucru a mai mult.) Pentru Lerică ! Nu mai
bătrînului, atentă, dibuind, cu braţele pot fără el ! Gil, puiule, lasă-mă...
întinse, antene. S-a oprit, tresărit: GIL : Nu se poate ! Asta nu se poate !
piciorul a atins banca. Altceva n-a PESTRIŢA (cu o nouă încercare să
fost nimic. A întins mîna, de din- scape, să fugă, Gil i-a râsucit mîna,
colo de bancă, de unde s-a oprit, dar ea nu mai poate stăpîni un geamăt
degetele abia ajung pînă la marginea de durere — cutia a căzut la picioa-
mesei. A făcut un pas şi încă unul, rele lor, banii s-au risipit).
spre capătul mesei, dar a tresărit din MAICA (glasul ei, din odaie): Care-i
nou şi a încremenit cu ochii la uşa acolo ? N-auzi, care-i acolo ? (Gil şi
din primul plan. Nu se mişcă. As- Pestriţa au încremenit, cu ochii spre
cultă, încordată. Apoi se întoarce, odaia bătrînei.)
smucit, spre masă şi caută repede, PESTRIŢA (repede, şoaptă): Mama !
cu febrilitate. Nimic. Nu-i pe masă Să nu mă spui ! Mă omoară dacă
ce caută. Braţele au rămas încurcate mă spui... (Paşi să fugă.)
printre hîrtii, foiţe şi cutioare): Parcă MAICA (a intrat cu o lumină în mînă).
aici era. (Palmele caută, pipăie, de PESTRIŢA (s-a oprit).
astă dată cu mişcări atente, precaute. GIL (în mijlocul scenei — cutia e la
Nu găsesc ce caută.) Unde să fi pus-o picioarele lui, banii risipiţi pe jos).
oare ? (Un moment, pe gînduri, ne- MAICA : Ce-i asta ? Ce-i cu voi ? (A
mişcată, aşa cum s-a aplecat peste pus lumina pe masa rotundă.) Ce, nu
masă, şi se repede în urmă, cu fe- s-aude ? Ce^aţi făcut aici ? (Vede cu-
brilitate egală, spre sertarul mesei. tia, banii pe jos.) Ai cui sînt golo-
L-a deschis. Caută. A găsit cutia cu ganii ăstia ?
bani. Un strigăt, repede, sugrumată PESTRIŢA (un mijloc disperat de sal-
de satisfacţie, şi scoate cutia din vare) : Banii lui Turcalet. Gil, mamă.
sertar. Â strîns-o la sîn şi priveşte A vrut să-i fure. L-^am prins cînd
drept, fără să se mişte, spre uşă. Nici a vruit să-i fure...
o mişcare, nici un zgomot nu se aude. GIL (a ridicat privirea spre ea, tre-
Nu mai are nici o grijă. Nerăbdă- sărit, surprins, mut).
toare, numai, să plece mai repede. MAICA : Cum ? (Lîngă Gil, l-a prins
în trecere, pe lîngă colţul mesei, a de umăr şi-l scuturâ.) Tu, Gil ? Ai
lovit o sticlă care se râstoarnă, cade, vrut tu să... ? în halul ăsta ai ajuns ?
se sparge. Pestriţa, spaimă, se în- N-auzi ? Nu răspunzi ? N a ! (O
toarce şi priveşte mecanic spre cio- palmă, încă una.) Scînnăvia dracu-
burile de jos. Uşa de la odaia bă- î u i ! (Spre fund, a împins-o pe Pes-
trînului s-a deschis. Ea vrea să fugă.) triţa, mai mult un brînci, să se ducâ
GIL (i-a tăiut drumul — e numai în să se culce — fata a ieşit. Bătrîna,
cămaşă şi pantaloni, desculţ. Se pri- oprită lîngă uşă.) Toate ca toate, dar
hoti la mine-n casă... Să fim înţeleşi !
vesc o clipă. El, cu nedumerire. Ea. Mîine, băiatule : catraf usele şi pote-
ca un animal încolţit) : Ce-i cu tine ? cuta ! (A ieşit trîntind uşa.)
Ce-ai f ăcuit ? Ce cauţi aici ? GIL (a tresărit la zgomotul uşii trîn-
PESTRIŢA (nu ştie cum să ascundă mai tite şi priveşte împrejurul lui —
bine, cu mîinile, cutia cu bani) : Ni- parcă s-ar deştepta dintr-un vis urît.
mic. Lasă-mă. Se rupe cu greu din loc şi porneşte
GIL : Ce-ai ascuns acdlo ? încovoiat, cu pasul greu, spre ieşire.
PESTRIŢA : Unde ? Ce te priveşte pe Afară, a fluierat, prelung, un gardist
tine? de noapte. Gil s-a oprit. Are un fior

24
www.cimec.ro
de frig şi se pipăie, se vede dezbră- tundă. Se apropie de masâ. Stă pe
cat... Şuieră vîntul iar pe sub stre- scaun. Braţele încrucişate pe piept,
şini. El are alt fior. Şovăie. Vede peste cutia cu bani. Alt fior de frig.
cutia şi banii pe jos. Se apleacă, îi Vede pelerina. O ia, din nou lîngâ
adună în cutie. Vrea sâ pună cutia masă. Ia cutia cu bani şi-o pune pe
la loc, în sertarul mesei, dar o pri-
vire spre odaia femeilor ne mărtu- genunchi, ascunsă sub pelerină, şi
riseşte gîndul lui: dacă lasă banii râmîne cu ochii mari în lumina lu-
acolo, Pestriţa poate să încerce din mînării. Cu un oftat în tăcerea ce
nou să-i fure. Paşi spre odaia bă- s-a făcut): Ce mic, ce plumb, şi ce
trînului. S-a oprit. Nu ştie ce sâ seîrbă ţi se face sufletul, uneori, şi
facă. Vede lumina de pe masa ro- oum îţi vine să-ft verşi...

A D U A P A R T E

Acelaşi decor, după cîteva ore de \a


u ultima
ulti întîmplare.
Soarele printre nori, biruitor.
Lumînarea de p e masâ a ars toată, , s-a s stins.
Gil a fost doborît de somn. Doarme rme cu c braţele pe spătarul' scaunului şi cu
capul pe braţe. O aripă a pelerinei i-a alunecat
ilunec de pe umăr. Dezvelit, cum a rămas,
Gil s-a strîns mai mult pe scaun.
Fluieră undeva o fabrică — lung şii pe urmă
u scurt.

TURCALEŢ (a băgat numai capul, prin Mi-a fost frică, sufleţeluâ moşului,
întredeschizâtura uşii de la camera c-ai piecat la pictorui tău, aşa : fără
lui. E ciufulit şi numai în cămaşă, să m ă scoli, fără să-ţi iei r ă m a s bun
cum s-a dat jos din pat. Nu e mai de la mine, fără... ca de lîngă u n
puţin îngrijorat) : Gil ! (Aşteaptă.) Gil, sltrăin.
eşti aici ? (Nici un răspuns.) Na, să GIL (n-a deschis ochii — dimpotrivă,
vezi poznă ! (A dispârut în camera se cocoloşeşte mai mult sub pelerină,
lui.) să se încălzească, şi răspunde cu un
GIL (a mormăit ceva în somn, s-a miş- glas care vine şi din vis şi din tris-
cat şi a adormit iar. Altă uzină flu- teţe, muzicalizat): A m să plec, bu-
ieră, şi tot aşa: o dată lung şi pe nicule, a m să plee. Craca s-a scuturat
urmă scurt). singură şi m-a a r u n c a t afară din
TURCALEŢ (a intrat repede, din că- cuib, cum ai prevestit aseară. A m
mara lui. N-a stat decît să-şi îm- aşteptat să te scoU, să-ţi dau cutia
brace pantalonii. E aproape în pa- şi...
nică): G i l ! (L-a văzut, s-a oprit, are TURCALEŢ : Care cutie ?
un suspin de uşurare.) Slavă ceru- G I L : Cutia cu bani.
lui ! (Lîngă el, îl bate uşor, mai TURCALEŢ : Care bani ?
mult i-a pus palma pe umăr.) Gil, G I L : Banii pe care a m v r u t să ţi-i
ce cauţi aici, inlmioară ? De ce n-ai fur azi-noapte. Stai că sînt la mine,
răimas în ipat ? aici... (Caută cu mîna sub pelerină,
GIL (fior, mai mult în somn): Frig ! are o tresărire ; a deschis ochii mari,
TUROALEŢ : Şi încă ce frig ! A m t r e - a rămas un moment aşa, încreme-
m u r a t eu, s u b plapumă, şi nu era nit, apoi aruncă colţurile pelerinei
să t r e m u r i t u aici, cum te afli ? (In în lături şi umblă cu mîinile, repede,
acest timp a ridicat pelerina şi l-a de-a lungul pulpelor, se pipăie în sîn
învelit.) — a rămas interzis un moment, cu
GIL (a strîns pelerina la gît, cu amîn- ochii în gol şi parcă încearcă să-şi
două mîinile): Frig ! aducă aminte.) Nu se p o a t e ! Erau,
TURCALEŢ : Păi vezi ce faci ? Asta-i i-am pus... A m uitat sau... ? Ştiu bine
ispravă de om cuminte, să pleci din că... (Se pipăie în sîn, caută pe masă,
aşternut şi să te cainoneşti ca un... ? se ridică, dă scaunul la o parte, să
Nici n u ştii ce spaimă mi-ai tras. vadâ dacă n-a căzut cumva cutia sub

25
www.cimec.ro
el, în timpul somnului — a rămas GIL (ca un ecou): Biaie, Maică, a m să
din nou nemişcat, cu o panică în el plec...
care creşte.) Asta... nu se poate ! MAICA : Să te duci nouă cu-a brînzii
TURCALEŢ : Ce-a fost, mă ? Ce şi să te văd cînd mi-oi vedea ceafa
s-aHntîmplat ? Ce cauţi ? — că mult venin mi-ai făcut tu, der-
G I L (şi-a prins capul în palme): Stai, bedeule!
bunicule, stai — că-mi crapă ţeasta. TURCALEŢ (căzut din cer, între ei):
Cînd... azi-noapte, cînd... e r a u aici. Ascultaţi, eu... m ă uit la voi şi v^as-
Am adormit cu m î n a îndleştată pe cult şi...
cutie, am... (Caută pe masă, repede, MAICA : Ce s-ascult, mă, prost bă-
şi sub masă — priveşte prin încăpere, t r î n ? Nu ţi-am spus că tu o să-i
nu ştie unde să caute mai întîi — porti păcatele şi ponoasele ? Na, ia-1
repede, la masa de lucru a bătrînu- şi pupă-1 şi pe u r m ă dă^te cu t ă r t ă -
lui, şi caută printre cutii, pe sub cuta de pereţi, că n u m a i tu i-ai ţinut
hîrtii colorate şi foiţe ; a rămas re- parte şi 1-ai cocoloşit, de-a ajuns
zemat de masă, cu un început de c u m îl vezi : u n stricat, u n borfaş
vîrtej în el.) Unde... u n d e să fie, că-n şi-o pacoste. Sau n-ai aflat ce-a fă-
altă p a r t e n-am... cut ? Stai să-ti spun, ca să te bucuri.
TURCALEŢ (din ce în ce mai mirat Pestrita 1-a prins, azi-noapte...
şi mai îngrijorat): Gil, ce cauţi sau GIL (cu o nouâ răsucire în el): Pes-
ce-i cu tine ? Mă sperii, n u în- t r i ţ a ! De ce nu vine Pestrita ?
ţeleg ce... MAICA : Ia ascultă, mă, să n u m a i
G I L : Nici eu... parcă nici eu nu m a i strigi aşa, la mine-n casă, că te ples-
înţeleg ce-i cu mine şi p e ce l u m e nesc de...
mă aflu ! (Are o tresârire şi cautâ PESTRIŢA (a intrat repede): Ce-i,
în cutia mesei — nu gâseşte nimic. mămico, cu cine... (Are o tresărire
Un strigăt de disperare.) Nu se cînd îl vede pe Gil şi pare că nu-i
poate ! Asta nu se poate ! (Şi mai poate suporta privirile.) Gil, de ce
înainte ca bătrînul să poată articula t e uiti la m i n e ?
un cuvînt, paşi spre camera femei- G I L : Surioară, nu ştiu dacă ti-am fă-
lor.) Pestriţa ! Pestriţa ! cut vreodată un bine, dacă te-am
MAICA (glasul ei numai, de dincolo): scăpat vreodată de o năpastă, dar te
Care-i ăla, m ă ? Ce vrei cu P e s - rog... m ă rog la tine ca la o icoană
triţa? să... Banii bunicului, Pestriţo, pe care
GIL (într-o stare de răsucire în el şi a v r u t să-i fure cineva, azi-noapte...
de neastîmpăr, care-l face să uite şi PESTRIŢA (repede, în panică): Tu ai
cu cine vorbeşte şi de blîndeţea lui vrut să-i furi ! Şi te-am prins ! Ştie
de totdeauna): Mă priveşte ce pof- şi mămica, a văzut şi dînsa că te-am
tesc ! A m să-i spun Pestriţii, nu du- prins şi...
mitale ! TURCALEŢ (are un gest de surprin-
TURCALEŢ (speriat): Ce faci, Gil ? dere şi îndurerare — cu capul în
Nu striga la ea, sufleţel, că-i nebună mîini pe bancă).
şi... GIL : Bine, surioară, eu a m vrut să-i
G I L : Pestriţa! fur ! Sigur că n u m a i un borfaş, un
MAICA (a intrat, dă cu ochii de Gil derbedeu şi un pungaş, un rîsul lu-
şi are un gest de surprindere şi de mii, ca mine, trebuia să-i fure. (Cu
necaz): Ce, tu erai ? Mai ai nas să o disperare care creşte din nou în
strigi ? Speram să inu t e m a i găsesc el.) Dar pe u r m ă a m a d u n a t banii
în casă, după isprava de azi-noapte. şi i-am pus în cutie. A m vrut să-1
G I L : Tocmai d-aia o aştept pe Pes- astept pe bunic să se scoale şi să-i
t r i t a : să l ă m u r i m isprava de azi- dau banii^n mînă, şi-am adormit pe
n o a p t e ! Numai eu cu ea p u t e m şti scaun că e r a m trudit... Nu ştiu cînd
cîţi hoti au fost şi ce isprăvi au fă- a m adormit, dar cutia era la mine,
cut. Pentru că a m a i fost cineva... încleştasem mîna pe ea, şi-adineauri,
MAICA : Nu mai spune ! Faci pe ne- cînd m - a m trezit, n-am mai găsit-u.
bunu', c u m s-ar zice, şi-ncerci să (Cu înţeles.) A mai fost un hot, su-
arunci moartea-n t i g a n i ! Mă, pun- rioară, care mi-a furat-o.
gaşule şi rîsul lumii, nu te mai zvîr- MAICA : Ce ?
ooli, că n u scapi. Te-a prins Pestriţa PESTRIŢA : Care hoţ ?
şi te-am văzut eu ! P e mine nu mă GIL : Asta a m vrut să te-ntreb şi eu :
prosteşti ! Pîn-aiei ti-a fost! Ţi-am care hot ? Cum m-ai prins pe mine,
m a i spus-o şi ţi-o spun şi acum : puteai să-1 prinzi şi pe el. Poate 1-ai
gata, la miine-n casă să nu te mai văzut, poate-1 bănui, poate tî se face
văd, să nu te mai prind ! milă de mine şi vrei să spui adevă-

26
www.cimec.ro
rul, să mă scapi, să-mi scapi sufle- CORUL (care a început sâ se audă,
tul de osînda asta ! Mă omori, su- îngînat şi de departe, dupâ ieşirea
rioară, dacă... Maicii, se aude lămurit acum):
PESTRIŢA : Vai de mime, mămico... e Viată fără pret şi fără rost —
mebun ! Nu ştiu nimic ; n-am văzut Mila ta pe drumuri ne aruncă...
pe nimeni. După ce 1-am prins cu
banii moşuilui, am plecat dineolo cu (Ultimul vers se pierde, parcă furat
matale şi m-am oulcait. M-am culcat de vînt — glasurile se aud tot mai
şi... am adormit şi... Să-mi sară ochii departe, dar la un moment dat se
dacă... desprinde lămurit, din îngînarea de
glasuri.)
MAICA : Nu te mai jura, fă proasto ! Ce-ai cu noi, cumătră fără nume ?
Tu mu vezi că-i minciună cu ciucuri, (Şi pe urmă se face linişte, linişte
s-o vadă şi-un prost ca ăsta bătrîn ? apăsătoare.)
Cine-a mai fost în casă, afară de TURCALEŢ (a ridicat capul din palme,
noi ? Sau... te pomeneşti că ţi i-am priveşte în jurul lui, parcă deşteptat
furat eu, nepoate ? Fugi, mă, că nu dintr-un vis urît — îl vede pe Gil
se prinde ! Cine-a vrut să-i fure-ntîi, şi vrea să se ridice, sâ se ducă la
torfc ăla i-a şterpelit şi pe urmă. el): Gil, băiatule!... (Dar nu are
GIL (cu o tresărire, către Pestriţa): Ai putere şi recade pe bancă — Gil re-
auzit, surioară ? Adevăruil ! Tu nu pede lîngâ el să-l sprijine ; bătrînul
crezi că ăsta-i adevăruil ? i-a luat mîinile, se uită la el şi pare
PESTRIŢA : Nu cred nimic, nu ştiu că nu-l vede, e deprimat.) Gil, su-
nimic ! (Plînge.) Ce-ai cu mine ? fletelule, uite c-am ajuns şi pacoste
MAICA : Asta are : că 1-am prins cu bătrînă şi orb, că vreau să te văd,
mîţa-n sac şi nu ştie cum să scape, să mă uit în ochii tăi, cum ştiu eu,
pe cine s-arunce vina. Nu-ţi fie frică, şi mi se pare că eşti mic şi negru şi
fata mamii, că nu^i merge borfaşu- departe. Nu ştiu cum să fac, mă, să
lui, cu mine! Mă, lepădătură de te-aduc mai aproape de mine, de
maidan, să nu-ţi mai aud gura şi să inimă, de tot ce-am crezut eu fru-
nu mai încerci să ne faci pârtaşi mos şi bun în tine. (Gil cade în ge-
isprăvilor tale, că te prind de chică nunchi în faţa lui.) Aşa ! (I-a luat
şi te scutur! Să mu mă scoţi din capul în palme.) Acum te simt lîngă
fire, că pun joarda pe tine şi te tri- mine. Ochii, să-ti văd sufletul prin
mit ferfeniţă la spital! M-ai înţe- ed. (Gil îl priveşte, fără să se mişte,
les, ori nu ? Şi încă ceva: haide, cu ochii mari.) Cu sufletul tău, pe
tălpăşita! Acum! Să nu te mai carenl ounosc şi pe care nu 1-am în-
văd ! şelat niciodată, vreau să stau la o
PESTRIŢA (sfioasă, dar cu un senti- parolă. Nu-i aşa că nici el n-o să mă
ment vădit de înduioşare): Mămico, înşele ?
săracu', să nu... GIL (ca un copil): Nu, bunicule, nu...
MAICA : Să taci ! (Către Turcaleţ.) TURCALEŢ : Bine ! (Un moment, să-şi
Şi tu, mă, ăla bătrînu' : să fim înţe- stăpînească emoţia — poate, să-şi
leşi ! Acum vezi ce şarpe ai încălzit adune gîndurile.) Gil... să ştii că ba-
la sîn ! Gata! Dă-i boarfele afară nii din cutia aia blestemată îi adu-
din odaie şi pupă-1, că nu-1 mai nasem tot pentru voi. Adică pentru
vezi ! Nici eu să nu-1 mai văd, cînd Maica, pentru tine, pentru cine-o fi
m-oi întoarce ! Cu tine vorbesc, Tur- lîngă mine, cînd o fi să mor. Nu
caleţ ! Să nu zici că nu ţi-am spus, erau prea mulţi şi nici de folos, că
că mă ia cu supărare mare şi pe n-o să mor rnîine-poimîine. Tu, mai
tiine, pacoste bătrînă ! (Paşi spre ca- ales, dacă ai fi venit să mi-i ceri,
mera ei.) Hai, fata mamii, lasă-i dra- ti-i dam cu dragă inimă. Mă înţe-
cului de stricaţi, sărinle-ar... (A ieşit.) legi, nu-i aşa ?
PESTRIŢA (paşi, în urma bătrînei — GIL : Da, bunicule, da...
s-a oprit şi priveşte spre Gil. cu milă TURCALEŢ : Aşa. Eu nu zic ca Pes-
parcă, în orice caz, cu o vădită emo- triţa sau ca nebuna aia bătrînă, că
ţie): Gil ! (Ar vrea să spună ceva i-ai furat sau c-ai vrut să-i furi. Nu
şi parcă nu găseşte cuvintele.) Să... cred. Nu pot să cred, mă ! Un om
să ştii, Gil, că... (O îneacă lacrimile ca tine, Gil, nu fură, nu poate să
şi iese repede.) fure. Numai că se-ntîmplă uneori să
ai nevoie de bani, să ai banii la-nde-
(Gil a rămas în picioare, cu bărbia mînă şi totusi să nu poti face nimic
în piept, mut. Turcaleţ, râmas pe cu ei, că nu-i stăpînul lor lîngă tine,
bancă şi tot aşa : cu capul în palme.) tocmai atunci, să-i ceri. Şi-atunci, ce

www.cimec.ro
te faci că eşti pus la mare-ncercare ? Maiea, plîngînd, şi-i spume, ce mi-a
Bunăoară, să zicem că tu, azi-noapte, spus şi mie, aseară, că se omoară
te-ai gîndit că nu poţi pleea la pic- dacă mai &tă departe de Lerică, şi
tor, aşa cum te afli, că ţi-ar trebui nu ştiu cum se face că bătrîna simte
nişte bani să-ţi cumperi o cămăşuţă, că nebuna ar fi în stare să se omoare
nişte pamtofi sau o hăinuţă. Ce să şi o ia cu frig pe şirea spinării, pe
spui, bun gîmd, că mi-ar veni şi mie Maică, şi-ncepe şi ea să plîngă, vai
peste mînă să-1 aud pe piotor, mîine- de papucii ei, că i se omoară fru-
poimîine, că te-a cules de pe dru- museţe de fată şi nu poate s-o scape,
muri, ca pe un golăneţ, că — fabri- că n-are bani. Şi eum plînge, şi-a-
cant ce mă aflu — n-am fost în duce aminite c^a văzut la mine nişte
stare să te trimit la uşa lui fără pe- gologani şi sare din pat. Tu o simti
tice. După cum vezi, am fost gînd orbecăind prin îmtuneric, vii repede
la gînd cu bucurie, ca-n minciunile aici, o prinzi cu cutia în mînă, şi
cărturăresii. S-a-ntîmplat, în timp ce ea, nici una, nici alta, de spaimă şi
tu te frămîmtai aşa, ca eu să dorm de ruşine, că ce-o să zică vecinii,
ca un prost, şi atuinci, pentru că n-ai oînd vor afLa că oe-a vrut să facă,
vrut să mă scoli, ai luat cutia cu aruncă vina pe tine şi... (Gil, acelaşi
bani şi ai vrut să pleci după cum- gest negativ, bătrînul începe să se
părături, hotărît să-mi spui, cînd t-ei înfierbînte.) Atumci vine aia tîmără
întoarce acasă, ce-ai făcut cu banii. să fure şd...
Pestriţa, care te auzise umblînd prin GIL (tresărit): Nu ! (Şi revine la to-
casă, dar nu ştia ce-i cu tine, vine nul lui de mai înainte, de copil do-
repede, te vede cu cutia cu bani în cil.) Nu, bunicule, nu...
mînă şi — zăpăcită cum o ştim —
strigă că te-a prins furînd. Este ? TURCALEŢ (gest de renunţare) : Dacă
(Gil, gest cu capul, negativ.) Bun, nici aşa nu-i, nu mai ştiu ! Ori sînt
nu-i mimic, să mai încercăm. Atunci, prost, să dai cu mine de-a dura
vine Pestriţa la tine şi plînge, cum pînă-n gîrlă, ori... mi-ascunzi ceva.
a plîns şi-n faţa mea aseară, că nu (Gil coboară ochii, bătrînul observă,
mai poate trăi fără Lerică şi ţi se parcă înţelege şi-i ia din nou capul
face milă de ea. Ştiai că eu am ceva în palme, îl priveşte în ochi.) Gil !
bani economisiţi şi tu te superi : na, Sufiletelul moşului ! Tu ştii că... pe
zici tu, adică sufere Pestriţa, care-i mîiiniile mele ai crescut, că eu te-am
tînără şi frumoasă, iar javra bătrînă leganat şi eu ti-^m fost şi jucărie
ţine banii la cutie. Să las banii acolo, şi adăjpost şi „înger, îngeraşul meu",
fără nici un folos — ai zis tot tu, ca-n rugăciune. Tu-mi cunoşti toate
adică — sau s-o fac fericită pe Pes- necazurile şi eu ti-am fost duhovnic.
triţa, cu ei ? Şi cum era la mintea Sîntem, cum s-ar zice, preteni vechi.
cocoşului, ai tras sertarul, ai luat Şi un preten ca mine nu se minte,
banii şi... (Gil, acelaşi gest negativ.) Gil. Faţă de-un preten ca mine, Gil,
Cum, nici aşa nu-i ? (Bătrînul începe nu poţi să ai taine, mai ales într-o
să fie contrariat, dar are, mai are întîmplare ca asta, care... mă vezi în
răbdare.) Stai să vedem, sufletel, ce stare sînt! Că orice pot să cred,
ce-ar mai fi ? (Se gîndeşte, are un mă, numai asta n u : c-ai fost în
gest de regăsire.) Da, ar fi şi asta... stare să furi ! Că orice blestem 1-aş
Stai tu azi-moaprte cu ochii-n tavan îndura şi orice năpastă, numai asta
şi te gîndeşti, ca omu' cu obraz, c-ai nu : să te ştiu hoţ, s-ajungi de bat-
fost miloguil pretenului tău pictoru', jocura lumii. Sufleţel, puiule, ar în-
care a plătit şi la capuţiner şi la semma să-mi văd sufletul călcat în
teatru şi la birtul cu boieri, şi zici picioare şi viata scuipată şi tăvălită
c-ar fi ruşine dacă nu i-ai face şi tu prim praf, că tu asta ai fost pentru
cinste, să vadă că nu eşti nici linge- mine : sufletul şi toată viata mea!
blide, nici sărăcie fandosită. Toate Acum întelegi de ce vreau să aflu,
bune, dar n-ai gologani. Nu-i nimic de ce eşti dator să-mi spui tot ce-a
— zici tu, adică —, are moş Turca- fost?
let şi-i thie de pomană. Am să-i iau, GIL : Cum să-ti spun, dacă nici eu nu
şi pe urmă-i spui cum a fost sau îi mai înţeleg nimic ? Banii au fost la
scriu o carte poştală. Şi-aşa : te duci mine. Stam pe scaun învelit în pele-
la sertar, iei cutia cu bani... (Gil re-
petă gestul.) Na, că nici aşa n-am rină, tinî'^e! cutia strîns îm mînă. Nu
brodit-o ! (începe să nu se mai simtă ştiiu cum şi cîmd am adormit, nu mai
bine pe bancă.) Stai, că mai am o ştiu ce^a fost pînă ai venit matale
bănuială. Se duce Pestriţa la şi m-ai trezit. Ce taine mai vrei să
afli'?

28
www.cimec.ro
TURCALEŢ (ridică şi el tonul, după MAICA : Ce ?
Gil): Ce căuta cutia cu bani la LERICA (a intrat, e cu chef — s-a
tiine? oprit şi a făcut un gest larg, cu mîna
GIL : Nu ţi-a spus Maica şi Pestriţa ? spre harmonistul de afarâ): Sst!
A m vrut să fur. (Harmonistul a tăcut — Lerică sa-
TURCALEŢ : Dacă te-au prins furînd, lută cu un deget la cozoroc, spre
de ce-au mai lăsat banii la tine ? Maica.) Săru'-rnîna, mamă-soacră !
GIL : Proaste ! Să nu t e superi, dacă...
TURCALEŢ : Şi dac-au r ă m a s la time MAICA : Ce cauti, m ă betivude ?
şi vreai să^i fuiri, de ce n-ai plecat LERICA (rîde): Hă, hă, păi dacă m ă
cu ei ? Ce nevoie mai aveai să aş- iei cu moraila, îmi p a r e r ă u de m a -
tepţi să se sooale hoţul de păgubaş ? tale că te crezi deşteaptă şi n u ştii
GIL : Nu ţi-am spus că v r e a m să ţi-i ce-ngroapă p i s i c a ! Na, că ti-am
dau în m î n ă ? zis-o ! (Sentimental şi lacrimâ.) Să
ştii c-o viată avem, şi dacă nici p-aia
TURCALEŢ : Atunci... n-ai v r u t să-i n-o petrecem şi n-o bem...
furi? MAICA : Bea, stricatule, pînă ţi-ei
GIL : N u ! pierde şi m i n ţ i l e !
TURCALEŢ : Cine-a vrut să-i fure ? LERICA : Şi dacă m i le pierd, ce ?
G I L : N-ai auzit ce-a spus Maica, adi- M i n t u e mele, şi gata ! Cine ce a r e
ineauri : cine i-a furat, pe cînd a m cu ele ? Eu rămîi p r o s t ! Nu-i aşa,
adormit. mă Gil ? Tu dacă eşti deştept şi cu
TURCALEŢ : Ia ascultă, mă, să nu-mi mintiîle^ntregi, ce cîştigi ? (Cu un
vorbeşti păsăreşte şi nici să nu mă gest de dispreţ.) P f i u ! Ai s-ajungi
duci în papainoage, că eu nu-s Iulia fabricant de turcalete, ca ăla bătrîn.
Poloneza, să văd cai verzi pe pereţi Ce mai faci, m ă buniculle ? î m i pare
şi în ceştile de c a f e l e ! Mie să-mi r ă u că n-ai mers cu m i n e la un
spui l ă m u r i t : ciine-i hoţul ? pa'ar de vin. Ce te strîmbi aşa ?
(A tresărit — Gil la fel. Afară se Miros a vin. Bine că nu miros a
aude, din ce în ce mai aproape, un har- gaz sau a oolivă, ca altii. Nu-i aşa,
monist cîntînd un cîntec de lume $i fă nevastă ? La u r m a urmii, cui nu-i
apoi un chiuit de om cu chef — bate place, n a (scuipă), să nu-mi dea res-
cineva cu pumnii în uşa de la intrare tuil. Nu-i aşa, Gil ? Aha, te strîmbi
şi se aude.) şi tu ? Cum s-ar z i c e : îmi porti
s î m b a t e l e ! Ce, crezi că nu ştiu că
LERICA (glasul lui): Fă, mamă-soa- ti-a părut rău că s^a m ă r i t a t Pes-
oră, scoală-ite ! triţa cu m i n e ?
TURCALEŢ : Lerică, sau... ? PESTRIŢA : Lerică !
G I L : El. MAICA : Mă porcule, să nu te mai
LERICA (mai tare cu pumnii în uşă): aud...
Mamă-soacră, n-auzi ? (Cîntâ râgu- LERICA (rîde): Hă, hăă, iar au în-
şit.) A m venit să-ţi cînt la poartă ceput muierile cu morala... (Către
şi tu dormi, dormire-ai moartă... Gil.) Ce să-i faci, m ă ? Aşa ne-a
GIL (rămas nemişcat, ca în clipa cînd fost soarta. Eu a m luat-o p-asta, că-i
a auzit harmonica afară): Beat mort. frumoasă. Tu te-nsori ou alta, că-i
TURCALEŢ (tot aşa, în aceeaşi atitu- cuminte. Altul dă peste u n a şi fru-
dine): Nu a ş a ! Se z i c e : beat ca moasă şi cuminte şi cu părălute,
u n porc... şi-atumci... brava om, lui, acolo : trai,
LERICA (după alte lovituri cu pumnii nenicuile, cu gologanii socrului ! Bisne,
în uşă): Pestriţo ! Fă nevastă, fă ! bine, poti să petreci, că eu nu mă
şi tu dormi, dormire-ai... supăr, mă ! Numai porc să n u fii,
PESTRIŢA (a intrat repede, transfi- să te dai la nevasta omului. M-ai
guratâ ; câtre cei din scenă): Lerică ! înţeles, m ă Gil ? Porc să inu fi fost,
Nu-i aşa c^a venit Lerică ? (Şi cum c^a stat Pestrita la voi, nici nu mai
Turcaleţ şi Gil o privesc fărâ cuvînt, ştiu cîte zile, şi... asta-i lucru' dracu-
repede la uşă. Maica a intrat după lui, mă, că iniima nu ştie carte !
cîteva clipe, atrasă tot de gălâgia de MAICA : Mă, gura numai petice, iar
afară, dar destul de tîrziu ca s-o începi ? Mult o să n e mai pisezi cu
mai poată opri pe Pestriţa sâ-i des- aiureliile tale ? Tu n u vezi că nu
chidă lui Lerică. Pestriţa, după ce mai ştii ce sipui şi pe ce lume te
i-a dat drumul lui Lerică, revine în affli ? Cime ţi-o mai fi dat să bei,
scenă şi se apropie de Maica, tot aşa bea-l-ar apele de la Drăgaică...
de transfigurată.) Mămico, a veinit LERICA (cu un gest tot aşa de larg,
Lerică ! ca şi cum i-ar interzice din nou har-

29
www.cimec.ro
monistului sâ cînte): Sst! Să nu mea ? Sau aşteptai să facă pe mi-
mă iei peste picior, mamă-soaoră, că loaga la tine la poarită, s-o primeşti ?
mă supăr, şi-i rău ! Milog n-am fost Mai bine-o tăiam bucăti şi-o dam la
la masa (nimănui şi nici nu sînt, c-am cîini, decît s-o văd umblînd cu limba
banii mei personali ! Am bani, mă, scoasă după tine.
să vă cumpăr pe toţi. LERICA (cu o privire semnificativâ
(Turcaleţ şi Gil s-au privit, tresărit.) spre Gil): Te pomeneşti că ţi-ai gă-
MAICA : Bine că ai, sărăcia lumii ! sit alt ginere...
Fă-le de petrecanie, la cîrciumă, sau MAICA : Asta mă priveste !
dă-i pe gîrlă, că puţin îmi pasă. Nu- LERICA : Şi pe mine nu ? Aşa crezi ?
mai la uşa mea să nu te mai prind (Rîde.) Hă, hă, dînsa de colo, parcă
cu pantahuza, mîine sau poimîine, că mi-ar juca inima-n arşice... Atunci
te miluiesc pe spinare, cu joarda. află, mamă^soacră, poamă acră, că iar
LERICA : Matale, pe mine ? mi s-au aprins călcîiele după fata
MAICA : Numai la uşa mea să nu te dumitale, şi... gata : am venit să-mi
mai prind, cu muzicuţă şi tămbălău, iau nevasta acasă !
cum ai venit acum, să mă faci de MAICA : Ce, mă ?
rîs în mahala. PESTRIŢA (cu o bucurie în ea, care
LERICĂ (rîde): Ha, ha, ha, na c-am o luminează): Lerică !
pătit-o : s-a supărat coana-mare. MAICA (către Pestriţa): Gura ! (Către
MAICA : Nu mă supăr, mă, că n-am Lerică.) Şi tu ! Ai venit să-ti iei ne-
pe cine! Abia te ţii pe picioare. vasta ? Care nevastă ? Pe care-ai fă-
Te-aş scoate din balamale c^o palmă. cut-o de rîs în lume şi pe care-ai
LERICA (gata de scandal): Pe mine ? pus-o la tîrguială cu mine ? Nu mai
Să te văd ! ai nevastă ! Du-te la-ntinzăturile cu
PESTRIŢA (speriată): Lerică ! care-ai petrecut pîn-acum, că nod
tl-am pus cruce ! Pestrita rămîne la
LERICA : Poftim, dacă ai curaj ! mine, că am unde s-o culc şi ce să-i
TURCALEŢ: Maică, lasă-1 încolo ! dau să mănînce şi nici bătrînă şi
Nu-1 vezi în ce hal... (Către Lerică, urîtă nu-i, să-mi fie teamă că n-o să
cu acelaşi ton împăciuitor.) Lerică, mai găsească o haimana ca tine l
puiule, nu zic... eşti tînăr, şi cine ce Gata, te-ai şters pe bot.
are cu tine dacă petreci.
LERICA : Asta-i : cine ce are cu mi- LERICA : Nu mai spune, coană-mare !
ne ! (Lacrimogen.) Banii mei, sufle- Stai că mai e şi Pestrita, dacă nu te
tul meu, Pestrita, pretenii mei buni... superi matale, şi s-ar putea să-ţi
şi gata ! Altceva n-am. Brava, mo- încurcăm socotelile. Nu crezi ? Stai,.
şule, că eşti deştept! Stai să te pup ! s-onntrebăm.
(ll sărută.) Mergi cu mine la cîr- MAICA : N-o mai întreba, că stau tur-
ciumă, să ne cinstim... ceşte-n sufletul ei.
TURCALEŢ : Bine, am să merg, dar LERICA : Ce-are-a face ? Matale stai
nu acum, băiatule! Ascultă-mă pe turceşte şi eu stau, cum s-ar zice,
mine ! Acum ar fi bine să te duci bărbăteşte ! Ce să-ţi fac ? Nu-i tot-
acasă să te culci. u n a ! (Către Pestriţa.) Pestrito, găi-
nuşa neichii, am venit să te iau aca-
LERICA (rîde): Hă, hă, hă, na, că să. Mergi cu mine sau rămîi cu...
te-ai prostit şi tu, moşule! (Lacri- PESTRIŢA (i se aruncâ de gît, fericită,
mogen.) Care casă, mă, fără Pestriţa ? cu lacrimile în glas): Lerică ! Nebu-
Ce viaţă am dus eu, mă, fără Pes- nule şi răule, de cînd te aştept!
triţa ? La asta nu te gîndeşti ? Sau
v-a părut bine că m-a lăsat singur, LERICÂ (rîde): Hă, hă, a rămas coana-
să-mi cînte bufnitele urîtului în cap ? mare de cărută...
TURCALEŢ (cu gestul omului care nu MAICA : Pestrito, bagă de seamă ce
mai are nici o putere şi se dă lao- faci !
parte): Aa... păi dacă-i vorba de una PESTRIŢA: Nu-s nevasta lui, mă-
ca asta, băiatuie, eu... nu m-amestec. mico ?
Nici nu ti-am dato-n brate, plocon, MAICA : Bine, fetita mamii, sări-ti-ar
şi nici nu ţi-am luat-o de la uşă. ochişorii, poti să fii nevasta lui mult
MAICA : N-ai gonit-o tu, mă nepri- şi bine, că eu te-am smuls din ini-
copsitule ? Şi n-ai înteles, mă, să- mă ! Numai să nu-ti pară rău, să nu
răcia lumii, în seara cînd mi-ai plîngi şi laptele pe care 1-ai supt.
a d u s o pe cap, că s-a isprăvit între Pacoste ţi^sd luat, nu bărbat. De pa-
noi, că nu mai ai ce căuta la uşa Coste am vrut să te scap ! Şi la pa-

30
www.cimec.ro
coste tenntorci ! Să nu te mai văd ! PESTRIŢA (numai un gest vag, s-o
Şi să nu te mai prind la uşa mea, reţină): Mămico... (Apoi, din nou, cu
c-am murit pentru tine şi sînteţi braţele prinse de gîtul lui Lericâ.)
marţi pentru mine. Asita-i : să vă Lerică, mă, ce dor mi se făcuse de
cînte popa la cap, că eu v-am îngro- tine !
p a t ! (A ieşit, a trîntit uşa în urma LERICA : Aşa ??? Te furnicau drăcu-
ei.) şorii şi pe tine ?

5
Au trecut multe luni — aproape un an.
Atelierul unui pictor tînăr, om de gust şi de talent.
Sîntem la etaj, într-o clădire modernă din centru. Prin luminatorul — aproape
tot aşa de mare ca şi peretele lateral în care a fost montat — se văd, în lumina
plină a soarelui, acoperişurile sau ultimele etaje ale unor clădiri tot aşa de moderne.
Pe unul din acoperişuri, o reclamă luminoasă în cerc. Pe faţa unei clădiri, în litere
mari, numele unui cinematograf de pe bulevard sau o firmă : reprezentanţa unei
cunoscute fabrici de automobile.
Spiendidă după-amiază de vară.
Atelierul are o intrare principală în fund şi o uşă laterală, care duce în
celelalte încăperi ale apartamentului. Intrarea principală şi uşa laterală pot fi
mascate de draperii în falduri grele — trase în lături acum. Uşiie din fund, de
altfeî, râmîn tot timpul deschise. Numai uşa de interior e închisâ. Un practicabil,
acoperit, pentru modei. Un şevalet şi o pînzâ mare, în îucru, pe eî. Sînt, şevaietul
şi pînza, cu spateîe. Un divan în prim-pîan, ia pereteie opus iuminatoruîui. Covor
pe divan şi pe zvd, iar pe iinia de sus a covoruiui, un raft cu suiuri şi cărţi de
artă, albume. Pe raft, cîteva vase şi bibeiouri, poate o statuetă sau o machetă.
Covoare, şaiuri, cîteva arme vechi, o masă joasă şi încrustată, tabiouri şi scuipturi
de vaioare. Nu muite, nu aglomerare. Numai ce găsim esenţiai, indispensabii
îocuiui şi atmosferei. Destuiă neorînduiaiă, dar nu mai puţin v'12, simpatica, în
care bunui-gust rămîne prezent. Nici un element romantic şi mai aies chitară. Un
patefon şi o discotecă pe un dispozitiv speciai.
Telefon, fireşte.
Gil stă pe practicabii şi spaîă cîteva pensule. Corect îmbrăcat. Nu poartă
halatui caracteristic atelieruîui. Pantofi şi pantaloni aibi. O cămaşă cu guierul
răsfrînt, în culori care aduc aminte de fularui pe care-i purta în primeie tablouri,
la ei în mahaia. Pârui, tot aşa, în neorînduiaiă. Are, însă, aîtă prospeţime în figură
şi altă vioiciune în priviri.
Francisc, tipui ciasic aî servitoruiui de casă mare, ţeapăn şi convins de
înaita iui misiune, pune rînduiaîă pe divan. Pemeie, mai aies, îi preocupă. Pune
o grijâ deosebită şi ar voi să pună tot bunuî-gust de care e capabii, în aranja-
mentui lor, dar pare că nu-i tocmai sigur pe ce face. Aruncă, din cînd în cînd,
priviri furişe spre Gii, ca şi cum i-ar aştepta aprobarea.
Gii însă nu-i acordă nici o importanţă. Spaiâ pensuîe şi fiuisră. Fireşte, un
cîntec care nu-i de ia ei din mahaîa. Sâ nu uităm c-a avut şi are ia îndemînă o
discotecă pîină de plăci cu uitimele noutăţi muzicaie, lansate prin iocaiuriie de
noapte din metropoieie apusene.
FRANCISC (dupâ ce s-a convins că FRANCISC (ochii mari): Cum ?
totul e în regulă pe divan — nu mai GIL : Foarte prost ! Ţi-am spus să nu
înainte de a face, cu două degete şi mai înşiri pernele pe lîngă perete,
de departe, o cută ce i se pare ar- ca pe soldaţi. Mă mir că n-ai ales
tistică, în adevăr, pe una din perne) : una mai mare, s-o faci căprar şi să-i
Acum cred că... (O privire la fel spre pui o nuia alături. Nici prăvăliaşii
Gil şi-i aşteaptă aprobarea.) Sînt si- de la noi din mahala nu-şi mai ex-
gur că are să vă placă. pun mărfurile aşa, în vitrine. (A ter-
GIL (numai pensulele îl preocupă) : minat cu pensulele, le pune la locul
Ai spus ceva, Francisc ? lor.)
FRANCISC : Divamuil. (încîntat de ope- FRANCISC : Aşa le-am pus întotdeau-
ra lui.) Cred că... ultima perfecţiune. na. E un aranjament olasic. îmi per-
GIL (a privit, un moment, îa divan; mit să vă informez că am fost imi-
şterge pensulele, atent): Prost. ţiat în arta interiorului de prima

31
www.cimec.ro
mea stăpînă. O principesă de pur- te simţi alt om. Ai îmbătrînit în
sînge. Un temperament de general. casa asta, Francisc, şi n-ai pătruns
„Francisc" mi^a poruncit principesa nici unul din adevărurile pe care un
— „doresc ca în clipa cîmd trec prin pllebeu, o h a i m a n a ca mine, le-a în-
oricare din încăperile palatului să văd ţeles aiumai după un an de citanie
şi mobilierul şi draperiile şi pernele şi muncă alături de uin Pauil Ionescu,
şi bibelouole încremenite, ca şi cum fără blazon, dar artist. Mare pericol
a r sta drepţi. Vreau să mă simtă că să fii nobil, Francisc, dacă n-au ajuns
sînt stăpînă". încă, pînă la tine, zvonurile de viaţă
GIL (repede, în picioare şi încreme- nouă. Se vede că-i o boală care lasă
neşte într-o atitudine cazonă — şoap- u r m e adînci.
tă după o clipă): Nu mişca, F r a n - FRANCISC : A m r ă m a s credincios pro-
cisc ! Trece principesa cu tempera- fesiunii mele, care cere prestanţă,
m e n t de generail... (Se înclină adînc, disciplină şi usage du monde...
ar vrea să rîdă, dar i se pare câ GIL (clocot; s-a stăpînit): Na, că era
citeşte pe figura lui Francisc o urmă să-i trînitesc una, ca pe maidan, fa-
de tristeţe şi rămîne numai surîs, rafastîcului ăsta de usage du monde,
dacă nu trist, destul de înţelegător.) să m ă ţie miinte. (Paşi — s-a întors
Trist, Francisc ? Fii serios, o m u l e ! spre Francisc şi aproape strigat.) Su-
Pentru o glumă ? La u r m a urmii, fiet, Francisc ! Asta cere ! F ă r ă su-
trece şi asita — aşa cum au trecut filet, înghiţim o prăjină, ne lipsim de
şi principesele dumitale cu cravaşe, convenţionalele favorite şi... (îl pri-
şi generaţiille de robi, pe care-i aud veşte, surîs ascuns.) Francisc, cînd
uneori suspinînd în mine. Cum poţi stai cu p e m e l e în brate, ai o ţimută
să te-ncrunţi, Fraincisc, tu care mai mult mai marţiailă. Cuin n u mai în-
porţi livreaua stăpînilor de ieri, din cape îndoiailă că asta îţi face plă-
momemt ce eu, care aim moştenit us- cere, să revenim la perna care vede
turimile loviturillor de cravaşe, a m şi ştie să cadă frumos pe divan.
putere să surâd ? Mai bine să uităm (Paşi, cu ton şi gesturi de catedră.)
ce-a fost şi să ne întoarcem la... per- Estetica ultramodernistă, Francisc, a
nele de pe divan. Ia-le în braţe. descoperit că obieotele au o sensibi-
FRANCISC (surprins): Pernele ? l i t a t e a lor, un fel de usage du
GIL : Exact. monde special, ca să-şi determine sin-
FRANCISC (se supune, cu o figură gure locul în spatiu. Ca să întelegi
prelungă — a luat cîteva perne pe m a i bine cum s-a ajums la această
braţ şi priveşte spre Gil, care-i face descoperire sortită să revolutioneze
semn să ia mai multe —, se supune în speciai pictura şi sculptura con-
din nou, dar nu le mai poate ţine temporană, a m să-mi iau permisiu-
bine) : P e toate ? nea să-ţi recomamd articolul „Con-
G I L : Sînt prea muiLte, nu-i aşa ? Bine ceptul artistic îm plastica modernă",
că te-ai convims. a p ă r u t în revista „Arta", sub sem-
FRANCISC (face o adevărată echili- mătura unui erudit profesor şi este-
bristică, ca să nu scape pernele pe tician de la noi — revistă pe care
jos): Dacă-mi permiteţi : sînt prea vei binevoi s-o găseşti dincolo, pe
multe pentru mine, pentru că... (A noptiera comaşului dumitaile. (Fran-
scăpat o pernă, încearcă s-o ridice, cisc aşteaptă cu pernele în braţe,
dar renunţă, deoarece ameninţă şi într-o atitudine destul de comicâ şi
altele să cadă, cu fiecare aplecare.) dornic să scape cît mai curînd de ele.
GIL : Să nu crezi că divanul n u a r e Gil îl priveşte cu coada ochiului, su-
u n „pentru că" al lui. Lasă perna rîde, pare câ are de gînd sâ-i ţină o
jos. (A mai căzut una, încă una.) La- adevărată conferinţă.) N-ai citit încă
să-le acolo. Dacă au căzut, erau de articoluil ? Mă mir. Noi, colaborato-
prisos. Aşa. P e celelalte... închide rii directi ai unui antisit apreciat, sîn-
ochii şi aruncă-iLe, u n a cîte una, pe t e m datori să ne infiormăm, ca să
divan. corespundem gravităţii pe care ne-o
FRANCISC (nu ştie dacă-i glumă, ori impuaie rolul nostru de importante
îşi bate joc de el cu tot dinadinsul) : personaje domestice. Să revenim la
...să le arunc, aşa, fără să văd unde articol. Aultoruil face un istoric al ar-
şi cum ? tolor plastice — şi a m să ţ.i-»l fac, la
G I L : Fii fără grijă. Vede perna şi rîmdu-mi, acum, ca să fii în perfectă
fără tine. Te miri, Francisc ? Nu cunoştintă de cauză — convims că
m a i fi aşa de ceremonios. Dezum- mumai aşa... (Francisc, care dâ de
filă-te ! Aruncă jerpelitura aia colo- mult semne de enervare, strănută.)
r a t ă de cioclu, de pe tine, şi-ai să S-a întîmplat ceva ?

32
www.cimec.ro
FRANCISC : Nu, nimic. Un fulg, pro- lui gentilete. L a r e v e d e r e ! (A închis
babiil... telefonul, se ridică.) Mă scuzi, Fran-
G I L : Te-a gîdilat la nas ? Ce să-i cisc ! Cam lungă convorbire, dar —
faci ? Se-ntîmplă... (Paşi, continuă unei femei, m a i ales — nu-i poti
cu acelaşi ton.) Gontinuăm. Te rog trînti receptoruil în nas. N-ar fi...
să n u m ă m a i întrerupi. Autorul face usage du monde! (Paşi, reia tonul
u n istoric al arteilor plastice, convins de catedrâ.) Şi-acum să revenim la
că numai aşa... estetica ultramodernistă şi la arti-
FRANCISC (e mai puţin scrobit ca colul...
înainte, are un accent mai puţin pre- FRANCISC : Voiam să vă rog...
ţios) : î m i permit să vă rog... GIL : Anume ?
G I L : Ţi-am spus să nu m ă întrerupi ! F R A N C I S C : Sînt convins că-i f oarte
F R A N C I S C : Voiam numai să întreb interesant articolul d e care voiti
dacă... sănmi vorbiti, dar... n u s-ar putea să
G I L (sună telefonul — către Francisc) : isprăvim, m a i întîi, cu pernele ?
Permiteţi, n u ? Mersi, Francisc. (Tre- GIL (ca şi cum n-ar fi observat pînă
ce la telefon.) A l o ! Da, eu. S â r u t acum): Pernele ? C u m se poate ?
mîna. Se poate să nu-ţi recunosc gla- Ai stat cu ele în brate, pînă a c u m ?
sul ? Placa ? A m primit-o. Foarte Nici n-am observat. Nu \i-am spus,
frumoasă : şi r o m a n ţ a şi baialaieile. adineauri, să închizi ochii şi să le
Le-am pus la patefon imediat. Adi- arunci, u n a cîte una, pe divain ?
neauri, cînd a sunat teiefonul, F r a n - F R A N C I S C : Exact. Nu ştiam, însă,
cisc tocmai le fredona. Da, scumpă dacă — aruncîndu-le aşa, fără să
Mona Lisa. Le fredona Francisc. El văd u n d e şi cum...
e lîngă mine, acum, şi te roagă să G I L : Nu ştiai ? Te pomeneşti că nici
crezi că r o m a n ţ a 1-a încîntat aşa de acum nu ştii ! Nu-i nimic. Ai să în-
mult, încît se simte foarte, foarte v e ţ i ! Să vorbim, m a i departe, des-
bine. Oum ? Francisc, insensibil şi pre...
antimuzicaH ? (Lui Francisc, după ce FRANCISC (repede): Ş t i u ! Oricum,
a astupat pîlnia receptorului cu pal- a m să încerc... (A închis ochii, arun-
ma.) Auzi, Francisc, ce c a l o m n i e ! că pernele una cîte una — cele mai
(Reia receptorul.) A l o ! Francisc t e multe cad pe divan, una sau două
asigură că n u mai e ceremonios şi lîngă divan —, a deschis ochi, pri-
g r a v ca înainte. Oricum, facem exer- veşte.) Acum e bine ?
ciţii speciaile de dezurnflare şi sper GIL : Foarte bine ! Nu-i aşa că diva-
să-i găsesc suffletul, în cele din urmă, nul e m a i îmbietor acum, mai prie-
răsucit prin fireturi. Fii fără grijă, tenos, că pernele sînt mai moi, mai
că t i m p avem. Skitem în vacanţă, vii parcă ? Adineauri, ţepene cum
patronul e la băi... Nimic, numai te- le înşiraseşi pe lîngă zid, nimeni nu
legrama de ieri. Ne a n u n ţ ă că a so- s-ar fi apropiat de eie, aşa cum nu
sit bine, că-i sănătos. Adresa lui ? s-a apropiat nimeni, secole întregi,
Ştii bine că mi-a interzis s-o dau de bunurile şi d e inima stăpînilor
cuiva şi mai ales... Nu, cu atît mai de ieri. Ei nu puneau suflet în nimic
m u l t unui model drăgălaş ca tine. şi pentru nimeni. Noi, cei de azi,
Vacanţă ideală : departe de toate încercăm să î m p r u m u t ă m şi lucruri-
preocupările din cursul anului. Da, lor ceva din sufletul nostru. P e vre-
asta cu plăcere. Sînt acasă, fireşte. muri, intrai într-un salon ca într-un
Te aştept. Da. Scuză-mă, te rog. Nu muzeu. Te lua cu frig. Acum intri
ţi-am multumit, pentru că nu ştiam ca într-un cuib în care simti că pal-
dacă ai trimis placa pentru maestrul pită o inimă. Francisc, du livreaua
Faufl. sau... Nu se spune pantru cine ? stăpînilor de ieri, că nu m a i avem
Atunci este a celui care a ascultat-o ce face cu ea, şi cere^le sufletul
întîi. Se aprobă ? Bun. Multumesc, înapoi.
scumpă Mona Lisa şi... (Lui Fran- FRANCISC (cu un tremur uşor în
cisc i-a amorţit braţul stîng, pe care glas): Nu ştiu ce să vă răspund.
ţine pernele, puse una peste alta, şi G I L : Vreau să fii u n om, Francisc,
mişcă mîna, cu o grimasă de du- n u strigoiul unei lumi care n-a avut
rere; a mai căzut o pernă, ame- altă moştenire să ne lase decît li-
ninţă şi altele să cadă şi el face d vrele şi ifose.
adevărată echilibristică sâ le păs- FRANCISC (se încîină): Sînteti foarte
treze pe braţ.) Da, sigur, te aştept. bun cu mine. (Sunâ telefonul, nu-l
Acum te las. Franeisc îmi face semn aude nici Francisc, nici Gil.) N-am
că putem continua convorbirea, dar pătruns încă întelesul cuvintelor pe
nu vreau să profit de proverbiala care... dar simt că sînteti foarte bun

S — Teatrul nr. 12 33
www.cimec.ro
cu mine. (Sună telefonul, nimeni nu-l pere cu ochii mari, poate miraţi, poate
aude.) încîntaţi — oricum destul de impresio-
GIL (il priveşte drept pe Francisc, vrea naţi. Vorbesc în şoaptă cu Francisc.)
să-i spună ceva şi-i tremurâ buzele.
Se întoarce, repede, ca şi cum ar BIBILICA : Cum, adică ? Aici stă el,
voi să-şi ascundă ochii, şi paşi spre în toată casa asta ?
luminator — s-a oprit cu spatele la F R A N C I S C : Aici e atelierul. Dincolo
Francisc şi se uită afară — sună te- sufrageria, salonaşul, dormitorul...
lefonul): Altă dată, Franeisc, o să BIBILICA : Nu m a i s p u n e !
varbim de casa îtn care te-ai născut. SUFLEŢEL : Ia ascultă, mă, frătie : el
de părimţii şi d e rudele p e care le-ai singur stăpîn, îm toate ?
orapsit, de numele t ă u adevărat, pe FRANCISC : Acum, în vacanţă, mai
care ,1-ai uitat... ales...
FRANCISC (a rămas cu ochii în gol, S O R C O V A Ţ : Birava ! Mai oeva ca bo-
şoaptă aproape): Mult, foarte mult ierii...
de aitunci... (Sună telefonul — a tre- S U F L E T E L : Şi-acum... treoem şi prin
sărit; lîngâ telefon, receptorul.) Alo ! alte odăi, ca să-1 găsim ?
Da. Vă salut. Acasă. Un imament, vă FRANCISC : Aşteptaţi u n mjament, ca
rog... (Către Gil.) Dammul inginer să-1 amunţ. (Paşi spre uşa de inte-
Priboi. rior.)
GIL (paşi spre telefon — sună afară, TURGALEŢ : Dacă nu te suiperi mataile.
e o mînă sfioasă care sună): Mi se Numai un cuvinţel. Ce face ? E să-
p a r e c-a suinat, Prancise. (A luat re- nătios ? Mulţumit ? Şi încă ceva : n-a
ceptorul.) Ailo ! întrebat, n-a pamenit niciodată de
FRANCISC (spre ieşire, s-a oprit): Sîin- noi ?
teţi acasă ? FRANCISC : Nu, nu-oni aduc aminte.
TURCALEŢ (trist) : Asa ? Bine, atît a m
GIL : Da. Pemtru aricine. (Francisc a vrut să... (Francisc iese.) Ai auzii,
ieşit.) Alo ! Salult! Bine, muâţumesc. Sorcovăt ? Niciodată n-a pomenit...
Da, toate îm reguRă. Numai o tele- SORCOVAŢ : Să vezi că n-o să ne
gramă. Sănătos, salutări. Asta-i tot. mai cunoască.
Da ? Mi-ar face o bucurie nespusă. SUFLEŢEL : Fugi, că eşti p r o s t ! Cum
Vă aştejpt. O escapadă la noapte ? o să varbească ed, cu paiaţa asta de
Vai de m i n e ! Da, da, aveţi dreptate. vicleim, despre noi ? Da' sînt sigur
Mjai a m m u l t e de văzut şi de învă- că-n inima lui...
ţat de la viaţă. A m şi eu o veste SORCOVAŢ : Crezi ?
bună să vă dau : o placă nouă. Si- TURCALEŢ (îşi face curaj) : Vezi bine
gur, o cîmtăm. Da, vă aştept. S a l u t ! că, în inima lui... (Lui Sorcovâţ.) Nu
(închide telefonul, trece, a văzut per-
nele căzute jos de pe braţul lui mai fi pacoste, mă ! Iar începi cu
Francisc, le ridvcă, aruncă una lîngă p r e s i m t i o l e ? Dacă nici eu nu-i cu-
divan — cautâ, cu ochii, nu mai are nosc sufiletuil, atunci...
unde să le pună pe celelalte şi iese BIBILICA : L a unma urmii, dacă face
cu ele. Afară, murmur de glasuri.) pe scîrba...
TURCALEŢ : Ia taci, gură de mahala.
FRANCISC (intrâ se înclină) : Poftiţi, Mai bine... (Caută cu ochii.) I a să
vă rog ! vedem, u n d e să ascundem noi coli-
(Intră Bibilica, urmată de Sorcovăţ, via ? Să-i facem, cum s-ar zice, o
Sufleţel şi Turcaleţ. Fata poartă o ro- suirpriză.
chie simplă, ieftină. Numai pălăria şi BIBILICA (caută, de asemenea) : Şi
poşeta sînt de imprumut. Ţine în mînă, colivia şi flloarea. Stai să vedem u n d e
toată înfăşurată in jurnal, o floare cu a r fi mai... ?
tulpină lungâ : parcă ar fi un lujer de (Cautâ toţi un loc potrivit prin încă-
crin. Nu-i mare deosebire intre imbră- pere. Gil a intrat repede, s-a oprit, e
cămintea lor de pe maidan şi felul vădit înduioşat, ceilalţi, cum căutau o
cum sînt îmbrăcaţi acum Sorcovăţ şi ascunzâtoare, s-au întors, l-au văzut,
Sufleţel. Sint încălţaţi însă. Au freză. sînt şi ei, un moment, tot aşa de muţi
Cămaşa încheiată la gît. Fularul, însâ, — fac impresia, Gil şi cei patru, că
tot colorat şi tot asa aruncat, cu o nu ştiu cum să înceapă, că nu găsesc
parte, peste umăr. Turcaleţ s-a gătit, cuvîntul.)
în adevăr, cu haina de lustrin, cu cra-
vatâ şi guler tare. E grav, ceromonios. SORCOVAŢ (şoaptă): Nu v-am spus
Tine în mînă o colivie cu un canar. eu, mă, că nu ne mai cunoaşte ?
Toţi au intrat cu sfială, s-au oprit lîngă G I L (un pas spre bătrîn, încă unul, cu
uşă, în fund, grup, şi privesc prin încă- braţele deschise): Turcaleţ, bunicule ?

34
www.cimec.ro
TURCALEŢ (strigăt, în culmea feri- tulpină de mărăcine cu floare vio-
cirii): M-a cunoseut, mă ! Tot mai letă în vîrf.)
cunoaşte. (îmbrăţişare, luptă cu la- GIL (surprins, plăcut surprins) : Dom-
crimile.) Puişor, dragule ! Lasă-mă sâ nişoară, nu mă aşteptam... (Ia mărăci-
te ţiu aşa, să te simt pe i'nimă... nul.) Toate mulţumirile mele. (Pri-
(Rîde, cu ochii umezi.) Nu-i aşa că veşte tulpina, floarea violetă.) Nici
şi pe ei îi ştii ? Bibilica, Sorcovăţ... n-ai fi găsit o floare mai frumoasă,
GIL (trece) : Ouim să nu-i ştiu ? Dom- mai scumpă pemtru mine...
nişoara Bibilica. Te-ai făcuit frumoa- TURCALEŢ (în acest timp, a luat
să ! (l-a prins capul în palme, o pri- colivia, e lîngă Gil) : Şi un tzi-tzi-
veşte.) Frumuseţe sălbatică şi... Pălă- liur-tzin, ca să-ţi aducă a m i n t e de
ria, desitul de firumoasă, dar o să moi, puisor. Colivia a fost lucrată de
oumpărăm noi allta. (I-o scoate de pe mime. Ţi-aduci a m i n t e ? Tu ai făcut
cap, o priveşte.) modaluil. Pasărea a fost prinsă de
BIBILICA : Nici mu ştii cît m - a m r u - Sorcovăţ. Colivia a fiost adusă, pînă
gat de Pesitriţa (Gil — tresărire, o l a poairtă, de SufHeţel. Aşa că toţi
priveşte un moment, cu bucuria risi- a m făout ceva, că toţi ţi^o dăruim...
pită pe figură) pînă mi-a î m p r u m u - GIL (a luat colivha) : Buniioule, nu
tat-o. ştiu cum să vă multuimesc tuturor.
Nimeni, nici oel m a i m a r e bogătaş
GIL (şi-a revenit, vesel din nou — către din lume, nu a r fi găsit un cadou
Sorcovăţ şi Sufleţel, cu mîinile în- m a i frumos, mai apropiat de inima
tinse) : Şi voi ? Toit nede&păirtiti, tot mea. Mi-ati adus, prieteni, tot mai-
stapîmi pe maidan şi pe cîntece ? danuil, cu sufletui şi oîntecele lui.
SUFLEŢEL : Parcă a v e m ailtceva mai TURCALEŢ (către Sorcovăţ) : Vezi, m ă
buin, mai frumos ? tărtăcută goailă, că-i plaoe ? (Către
SORCOVAŢ : Sigur, cu tine-i altceva. Gil.) Fugi, mă — zice ăsta, Sorco-
Uiţd, te scuituri ca de ciuimă de ce-a văt, cînd ne plămuiam ce să-ţi adu-
fosit, cîmd ai un p a l a t ca ăs!ta. cem —, fugi d-acolo, că Gill e mare
BIBILIOA : Mă, limbă cu sfiîrc, iar m a h ă r acum, nu se uită el la un
îmcepi ? (îl dă pe Sorcovăţ la o parte, mărăcine şi la o păsărică. (Lui Sor-
trece lîngă Gil.) Stai, soro, să te ve- covăţ, arătîndu-l pe Gil.) Na, poftim,
d e m şi moi ! (îl măsoară cu privirea, că nu le mai lasă din mînă, parc-ar
îl prinde de umăr şi-l întoarce — fii odoare, nu altceva.
Gil se lasă, manechin, în mîinile ei.) GIL (a tresărit — paşi spre sonerie,
Mamă, oe cămasă cu bibiHuri şi ce... îi sînt ocupate mîinile cu mărăcinul
Tare te-ai făcuit firumos, scîrbosuie. şi colivia) : Sufletel, dacă eşti bun,
Să-i sară ochii mă-sii dacă nu m-aş sună dummeata.
amuireza de itine... BIBILICA (repede, îl opreşte pe Su-
TURCALEŢ : Vorba ei, p u i ş o r : te-ai fleţel) : Stai că sun eu. Unde-i tum-
făcut mai frumjos, m a i mare, mai... buruşull ?
siMeSL. Da' simt că tot bun, că tot G I L : Acolo, ia uşă (uşile din fund), sau
puisor d e altădată ai rămas. (I-a luat dincolo, pe mescioară. (Bibilica sună,
mîna.) Un am, dacă mu mai mult. cu un gest, şi ia atitudine de cu-
Nu mai speram să te văd. (îl mîn- coană rapid improvizată.) Multumesc,
gîie.) Nu-ii aşa că nu te superi dacă... domnişoară...
Obrăjorul tău şi... mînă aspră, ini-
mioară de cocă şi praf de la tra- BIBILICA (face impresia că tocmai
foraş. acum observă lucrul acesta) : Ia as-
GIL : Tot mai lucrezi ? (Către Sorco- cultă, mă domnuHe, ce tot mă iei cu
văţ şi Sufleţel.) Dar voi ? De ce nu „domnişoară" şi cu...
luaţi loc ? G I L (surprins — un moment intenţia să
TUROALEŢ (către ceilalţi, care pri- răspundă): Să nu te superi, dar...
mesc invitaţia lui Gil cu satisfacţie, (A intrat Francisc. Gil trece repede
obosiţi cum sînt de drum): Stai, peste stîngâcia lui de moment.) Mai
a r m a t a lui Papuc, că ai timp şi d2 avem un prieten, Francisc (ridică co-
taifas şi de lăfăiadă. Pînă uma alta... livia), tzi-tzi-liur-tzin ! (Dâ colivia
(îi face un semn Bibilicăi.) lui Francisc.) La mine în dormitor.
BIBILIOA (a înţeles) : Na, că uitasem... Pune-1 unde-i lumină mai multă. Şi
(Floarea pe care a adus-o.) Mă, noi încă ceva, Francisc (i-o arată), o floa-
sîntern săraci. Bani să-ţi cumpărăm re spre care scumpele taile priviri
ceva mai fiiumos, canci. Ţi-am adus nu s-au aplecat niciodată. Pune-o-n
simgura filoare... (Scoate floarea din cel mai frumos vas, ca să-i răzbu-
jurnal şi i-o oferă lui Gil — e o n ă m umilinţele. (Francisc iese — Gil,

35
www.cimec.ro
către ceilalţi.) Şi-acum... Nu-i aşa, uitati că m-a prins Pestrita furînd
bunicule ? Acum putem să luăm loc. banii bunicuilui, că am fost pălmuit
TURCALEŢ: Te cred ! (Gil îi oferă şi dat afară ?...
un fotoliu.) Mai ales că... Oe să spui ? BIBILICA (rîde tare) : Ha, ha, dacă-n-
Pe maidan şi pe străzi, veinind spre cepi cu gogoşi de tufă !...
tine, a fost cum a fost, c-am mers TURCALEŢ : Cum era să ored eu, mă,
uşurel-usurel, da' scările din palatul linimioară, una ca asta ?
tău mi^au tăiat picioarele. Cînd am G I L : De ce să nu crezi dacă aşa a
ajuns la uşă, gîfîiam şi parcă se da fost ? (Ca o precizare.) M-a prins
casa cu mine în căluşei. Pestriţa furînd...
G I L : De ce nu v-aţi urcait cu as- BIBILICA : Mai bine spune c-ai prins-o
censorull ? tu...
TURCALEŢ : Ce-o mai f i şi asta ? GIL (tresărit): Nu-i adevărat!
BIBILICA : Coşciugu-ăla pe care-4 trage BIBILICA : Cum nu-i adevărat, mă,
şi-1 lasă nu ştiu cine din pod ? Să-1 dacă a recunoscut ea singură ?
scape adormiţii, ori să se rupă sfo- TURCALEŢ: Nu atunci. Peste cîteva
ricica de sîrmă ? Aşa-i că te faci săptămîni. Se vede că isprava asta
tocană pînă jos ? Nu, nenicule, mai o rîcîia pe inimă, Eram numai noi,
bine urc pînă la cer în patru labe, acasă, într-o noapte, şi nu ştiu ce
ca Duluş. (Gil rîde.) i-o fi venit, că-ncepe să plîngă : „Bu-
TURCALEŢ : S-a fâcuit! Urc şi eu nicuile, suspină ea, pe unde-o fi Gil
după time. Numai că... ar fi bine să acum ?" Mie-mi sfîrîie sufletul şi-o
vorbim mai încet, că ne-aude galo- iau repede, ca la procuror. Gata, s-a
natu' ăla de-adineauri şi rîde de noi. făcut miel şi a spus tot. A vrut să-i
SORCOVAŢ : Tocmai! Nu vedeţi că şi ducă banii lui Lerică. Să vezi necaz
Gil se uită la voi ca la urs ? Ce să-i pe bătrînâ, cînd a aflat. „Să te spîn-
faci ? Tu te-ai subţaat, noi am rămas zuri cu banii de gît" — ftpă Maica
tot proşti. Mă mir că ne-ai primit. la mine şi pe urmă te boceşte pe
TURCALEŢ: Cine ? Gfl ? Să ne fi tine : „Sărăcuţu', i-am dat două palme
lăsat la uşă ? de i-au scăpărat ochişorii..."
BIBILICA: Asta le-ar fi pus capac GIL (chinuit) : Lăsaţi, nu mai are nici
la toate! Nici nu ştii de cînd te un rost, acum... (Se ridică, paşi.)
căutăm, de cînd stăm la pîndă pe SUFLEŢEL (mai mult pentru ceilalţi) :
la uşile cafanelelor şi pe străzi. No- Nu v-am spus eu ? Am intrat cu
roc că te-^a văzut Sufleţel, într-o copitede-n sufletul IUI.
seară, intiund aici. BIBILICA (nestăpînită, nu mai puţin
TURCALEŢ : Că bine zici ! Un an de sinceră) : Ce copită, mă ? Tu nu vezi
zile, puişor! Să nu te-nduri tu să că ăsta a fugit de noi fin-că era
ne dai un semn de viaţă ? Oel puţin sigur că-1 credem hot ? Nu-i mai bine
a ş a : mai de silă, mai de milă... o că 1-am lămurit ? Păi atunci ? Ce
carte poştală. Cîiteva cuvinte: mă, sîntem noi ? Fasonati şi spilcuiti de
aşa şi pe dincolo de sărăcii, mă aflu salon, ori oameni de pe maidan
bine mersi... (Către ceilalţi.) Nu ? care-ţi scapără ochii ou adevărul ?
BIBILIOA : Sigur ! TURCALEŢ : Brava, puică motată. (Că-
SUFLETEL: Staţi că nuni aşa! La tre Gil.) Să nu te superi, puişor,
urma urmii, ce sîntem noi, să-1 ju- dacă.„
decăm ? GIL (care rămăsese în picioare, cu faţa
SORCOVAŢ : Sigur: nişte pîrliti ca în palme, într-o atitudine tot aşa de
noi... chinuită, se întoarce spre ei, cu un
SUFLEŢEL: Ni se făcuse dor de el, gest frînt, mascat de stăpînire, şi cu
am venit, 1-am văzut şi... aşa : n-are un surîs) : Cum o să mă supăr ? Fata
nici un rosit să răscolim... asta — Bibilica — e o comoară. Are
BIBILICA : Asta s-o crezi tu. Să zică dreptate : cui îi scapără ochii în faţa
mersi, mai bine, că nu-i înfig mîna-n adevărului, să se spînzure. La ce-a
ciuf. Vorba ta, bunicule : nişte pre- spus ea mă gîndeam, adineauri, şi
teni ca noi, şi să nu se îndure, un la ceva mult mai simplu. Scuzaţinmă
an de zile... Las-o dracuilui, mă Gil, c-am uitat. (Sună.) Veniti de departe,
că asta nu se face. pe căldura asta — ca să nu mai
GIL (s-a întunecat, de cînd au în- vorbim de scăriie celor şase etaje.
ceput ceilalţi să-l învinuiască de tă- Sînteti însetati, flâmînzi...
cere, şi a privit în jos, răspunde mai BIBILICA : Mamă — şi încă ce sete şi
mult în şoaptă): Vorba lui — a ce foame...
lui Sufletel — ar fi fost mai bine SORCOVÂŢ (în ascuns, un ghiont) :
să nu răscoilim nişte amintiri... Voi Ce, eşti nebună ?

36
www.cimec.ro
TURCALEŢ (haz): Tot mîncău, cum fetăriei, plăteşte-i o înghetată dublă,
o şitii, puişor. Să nu orezi că nu i-am cu lingurită şi frişcă, şi spune-i că-i
c u m p ă r a t un eovrig, pe drum... face cinste Bibilica...
GIL (către Francisc, care a intrat) : (Francisc a ieşit.)
Francisc, noi a m uitat că a v e m mosa- TURCALEŢ (înduioşat) : Uite, la asta
firi. Fii bun, te rog, şi... n u m-aşteptam.
BIBILICA : Mie să-mi aduci o înghe- BIBILICA (la el): Stai să te pup, scîr-
ţată. Stai ! Una dublă, ia pahar, cu bosule, că t a r e eşti dulce. (Haos, se
s p u m ă m u i t ă în vîrf. adună din nou în jurul mesei.)
G I L : Cu frişcă, Francisc. G I L (îi bate pe umâr ori le atinge
TURCALEŢ : Parcă spuneai că ţi-e mîna, le poartâ degetele prin păr) :
foame. Ce bine-mi p a r e că vă a m lîngă
BIBILICA : Şi dacă ? A m şi eu un gust, mine. Parcă a m făcut un d r u m lung,
şi gata. Ştii cum ? A m văzuit undeva, ca să m ă întorc lîngă ai mei, după
o oucoană, pe buievard. O săptămînă un a n de robie şi m u n c ă aspră.
d-atunci, şi cald, iar eu cu gura arsă BIBILICA : Ce, m ă ? Tu şi robie ?
d e sete, că u m b l a s e m toată ziulica SUFLEŢEL : Ce să spui : dulce robie,
prin oraş. Mă u i t a m la cucoaină, ca în oolivia asta de aur...
u n milog, că ceruse o îngheţată, şi SORCOVÂŢ : Ce să m a i vorbim, de...
cînd ducea lijnguriţa la gură, m ă lua m u n c ă aspră.
cu leşin pe la lingurică, de poftă. S U F L E Ţ E L : Dacă tu t e plîngi, noi
Aşa că : las-o dracului de foame, bu- ce să facem, atunci ? Să ne punem
nicule. Face el Gil cinste cu o înghe- cenuşă-n cap.
ţată a c u m şi faci m a t a l e cinste cu BIBILICA : Nu m a i face mofturi, conte,
aJlt oovrig pe drum... că te lasă bafta şi iar ajungi pe
GIL : Ai înţeles, Francisc ? O înghetată imaidan...
sipeciallă, dublă, fcriplă... TURCALEŢ : Mă, că proşti mai sîn-
BIBILICA (către Francisc) : La p a h a r teti ! Nu ştiţi vorba cîntecu'lui ? (Cîntă
şi cu lingurită, domnule... ăsta ! (Că~ cum poate.) Decît regină şi-n colivie,
tre Gil.) Lingurită, m a i ales ! (Explică m a i bine liber...
greu.) Ştii, dacă nu-i cu linguriţă, n-o GIL (surîs) : Cum văd eu, m ă credeti
să mi se p a r ă b u n ă ca înghetata cu- tun fericit al pămîntuiui, un fel de
coanei de pe bulevard... pacoste îmbuibată şi leneşă, cocotată
G I L : Ai înţeles, Francisc ? Şi voi ? pe u n m u n t e crescut din tot aurui şi
(Către Sufleţel şi Sorcovăţ.) tot belşiugul lumii... Truiui nu v-a
SORCOVAŢ : Noi... (Ridică din umeri.) spus încă nimic ? Mă mir. Afiati,
SUFLEŢEL : Noi... dacă nu se supără atunci, că eu a m cîstigat milioanele
dînsu' (arutâ spre Francisc), numai pe care le visa el...
o cană cu apă reoe. BIBILICA : Bine, asta...
G I L : Ca în Depărăţeanu, Francisc : S U F L E Ţ E L : N-a zis nimeni că...
b ă u t u r a m e a de vară... Matale, bu- SORCOVAŢ : Oricum, n-o să m ă faci
niculle ? să cred că nu-i nici o deosebire între
TURCALEŢ : Păi (se scarpină în cap, ce-a fost şi...
parcă nu-i vine să spună), să nu GIL : Asta nu, fireşte. Dimpotrivă, vă
crezi că n-am dat şi eu în mintea asigur că-i o m a r e deosebire. Aici
copiiior. E tot aşa ca la Bibilica : u n a m învătat să muncesc, să văd, să
gust cu cîntec. Mi-ai spus tu, în înţeleg, să simt, să încep să-mi aflu
ultima noapte, c-ai fost la cafenea u n rost în lume. Aoolo, lîngă voi,
cu pretenul tău ingineru' şi cu pre- imă b ă n u i a m învătatul pămîntului,
tenu' tău pictoru' şi c-ati luat... c u m p e n t r u că izbutisem să fac o galenă,
s-ar zice : un camputiner. (Parcă şi-ar ipentru că învătasem să colorez o
spune ultima dorinţă.) Campuţiner naştere, să fac u n model de colivie
vreau, mă, sufletei, că d-atunci n u - ori de casitel pentru traforaj.
m a i la el m ă gîndesc.
GIL (câtre Francisc) : S-a înteles, F r a n -
cisc ? (Francisc se înclinâ, vrea sâ
iasă.) Şi încă ceva, Francisc. Dacă laşi, ianuarie 1938
vezi o fată săracă, obosită, uitîndu-se Bucureşti, august 1938
cu jind la bunătăţile din vitrina co- Bucureşti, 1939
www.cimec.ro
r:
;>y-f:ii:Şr--
: ';i;-r;-~:';;m-

;■;■;■; r,<p-;

; rSttS-:-■■■■■:-.■

MATHIAS (Mihai Mereuta) ; _ „Tonul


ăsta umflat e grcţos. Asa că. scurt
pe doi : «Ţine-te bine, bătrîne!» (tn
primul plan, Mackie-Toma Cara#iu si
Polly-Margarcta Pîslaru)

Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"


OPERA DE TREI PARALE
de Bertolt Brecht

PEACHUM (George Mărutză) : „Stau


si mă gîndcsc : dacă îmi dan fiica,
ultimul sprijin ai bătrîne(elor, întrc-
prinderea mea se prăbuşeşte şi nici
un chîor nu mai dă pe aici." (tn
scenă : doamna Peachum-Mimi Enă-
ceanu şi Polly-Margareta Pîslaru)

www.cimec.ro
LUCY şi POLLY (Rodica Tapalagă şi Margareta Pîslaru):
„Să ştii că schimb macazul
Şi nu-i permit persoanei
Sâ-mi murdârească obrazul. Ridicol!"

JENNY si MACKIE-ŞIŞ (Clody Bertola şi Toma Caiagiu):


.Şi s-a sfîrşit acel menaj model
De şasc luni, trăite în bordcl!"

u
www.cimec.ro
scenele
\ fcsabrelor

BUCURESTIIBBBB
w
I

„DOMNIŞOARA NASTASIA" de G. M. Zamfirescu


la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale"*

\j înd, în 1927, comedia tragică Domnişoa,ra Nastasia era prezentată pentru


întîia oară de compamia Buiaindra-Maximuian-Manolescu-Stoiln, publicului şi
criticii literare li se revelau suirprinzător, deconcertant, pe lîngă un diramaturg
deosebit de taientat, adîncimiile de omenie şi emoţie ale unei lumi atunci privită,
cel mai des, cu superficialiitarte, în aspectele ei pitoreşti şi frivole. Piesa contra-
zicea această tradiţie a teatruiui burghez, înfrunta optica obtuză cuirenită, provoca
un putemic şi răscolitor şoc de conştiintă. Mahaiaua Veseliei — în care trăiau
Nastasia, şi Luca, şi Vulpaşin, şi Soroovă — nu mai era obişnuita periferie „cu
brîu roşu sau floare la ureche", nu era nici măcar un loc oarecare de la marginea
oraşului, ci un spaţiu tragic şi simbolic totodată, de la margiinea societătii, unde
se frîngeau sufletele şi se desitrămau dureros, definitiv, visuriie unei aite vieţi.
Ceea ce sesizase înainite şi M. Sorbul în piesele sale, G. M. Zamfiirescu vede mai
larg, cu un simţ mai acut al implicaţiiilor sociale.
Cu o evoluţie tragică adînc determinată de societatea şi mediui în care
au trăit, Nastasia şi Vulpaşin se impun ca doi dintre eroii cei mai realizaţi şi
mai complecşi ai dramaiturgiei noastre moderne. Insuşi autorui insistă asupra com-
plexităţii eroiior săi : „Vulpasin rămîne — alături de Nastasia — un caracter
comipiex, un potential de viaţă cu toate cuimiie şi scăderile, cu toţi demonii şi
îngerii laolaltă". Construcţia dramatică a personajeior nu ţiniteşlte deci, lesne şi
după reţetele meşteşuguiui, efectui scenic, ci urmăreşte, interferează, fie în tragic,
fie în comic, contururiie unor psihoiogii, desooperă forţele ce le mişcă lăuntric,

* Regia : Ion Cojar. Decoruri şi costume : Mihai Tofan. Distribuţia : Raluca Zamfi-
rescu (Nastasia), Chiril Economu (Ion Sorcovă), Boris Ciornei (Vulpaşin)y Gh. Cozorici (Luca) r
Silvia Dumitrescu-Timică (Vecina), Draga Olteanu (Paraschiva), Didona Popescu (Niculina),
Dem. Rădulescu (Ionel), Vasile Manta (Luca Lacrimă), Gh. Popovici-Poenaru (Cîrciumarul),
Const. Rauţchi (Omul necăjit), Mircea Cojan (Haimanaua), I . Horaţiu (Cerşetorul), Gabriel
Florea (Orbul), C. Giura (Pacoste), Tanţi Benescu-Munteanu (Gazda), Gr. Nagacevschi (Pascu).

40
www.cimec.ro
semnificaţia aspiraţiilor şi gesturiior individuale, iar teaitralitatea origifnală a dramei
— din care fac parte chiar şi lesturile naturaliste, accentele sentimentaie — apare
şi se dezvoltă dintr-o zomă de umanitate bine specificată. Şi Nastasia, şi Luca,
şi Vulpaşin îşi doresc o nouă viaţă — limpede, fericită —, dragostea îi leagă
şi-i desparte, îi înaiţă şi prăbuşeşte pe toţi, într-o lume care pervertea şi usca
semtimenteie, învoibura şi zdrobea inimile. Nastasia — pură şi neabătută flla-
cără — şi Vuipaşin — aprig şi impuisiv — se împotrivesc şi duc lupta lor imegală
pînă la sfîrşit, luptă între ei şi amîndoi ies învinşi. Dar destinui social îi sileşte
să vadă unail în celălait un destin, dorit sau respins cu aceeaşi voinţă şi exas-
perare. Peste amîndoi şi peste ceiiaiţi apasă şi hotărăste acesit destin social. Soluţia
tragică are ceva din violenţa sfîşietoare a pieselor antice: căile sufieteşti aie
eroiior devin tot mai îinguste şi complicate pentru cei din afară, urmărite doar
prin imtuiţie, pentru ca, deodată, cîmd finalui irumpe cu tăioasă evidemţă, oroarea
să se schimbe în lumină, urietui nebumiei în strigăt de jaie. O lumină fulgeră
tare în noaptea acelei vieţi, dezvăluiindu-i orizomturiie închise. Piesa e poetică
nu mumai prim metaforele dialogului, dar prin zborui visuriior şi aspiraţiilor peste

41
www.cimec.ro
orizontul vieţii curente, prin incandescenţa trăirilor. Cu o concluzie sumbră, depre-
sivă — care sooate în evidenţă si limitele de cunoaştere şi reflLeetaire ale auto-
rului —, piesa rămîne totuşi o elocventă operă realistă, aicuzatoare. O atestă şi
mărtuiriile unor străluciţi interpreţi, numeroasele şi elogioaseie comemtarii ale
criticii diin vreimea 'lui şi de azi.
La comemorarea dramaturgului, opera sa prineipală, Domnişoara Nastasia,
a fost monltată de regizorul Ion Cojar, pexitru prima oară pe scena Naţionalului
bucuireştean, acolo unde se cuivenea să fie reprezmtată de muită vreme. Se pare
că regizorul a dorit să-şi situeze spectacoluâ în spiritull poziţiei estetice a lui
G. M. Zamfirescu, care îşi declara, îmtr-un artieol, imtenţia de a leaduce „teatrul
la rostui lui iniţial de factor determinant ai examenului de conştiinţă". Evitindu-se
în mod deliberat patetismul izbitor şi exaitarea din initerpretare, se cultivă, în
ansamblu, expresia reţinută, interiorizartă, firească, semnificativă. Cînd Nastasia îi
spune lui Vulpaşin : „parcă am fi în faţa judecătoriior", cei doi sîint întorşi
spre sală ; întreg spectacolui este astfel condus încît să păstreze limipede judecata
publicuiui în aprecierea întîmplârilor dramatice. Urmărind să descifreze şi să
explice profilul spiritual, evaluţia lăuntrică a personajelor, regizorui întrevede
cauzallitatea lor socială, face vizibLle condiţionăriile din atmosfera mediului şi
timpuiui. Totuşi, dacă sensul critic este exprimat cu claritate, iar anumite replici-
cheie sînt suficient marcate pentru a ne convinge de imposibilitatea de a obţine
iiridiviiduai fericirea în acea societate, trecerile de la un ton la altul (de la
visare la violenţă, de la tristete la resemnare, de la inconştienţă la durere...), de
la uin plan la altul, de la tragic la comic şi imvers, nu s-au înlăntuit totdeauna
pregnaint şi în creşterea necesară.
Mihai Tofan a căutat în scenografie mai întîi atmosfera, sustinută prin
culoare, umbre şi lumini, judicios alese şi distribuite, apoi sugestia cîtorva detalii.
Şi de astă dată, un decor fără tavan, pesite care se îmtinde un oer tratat grafic,
haşurat în gri, în roşu, un cer care participă dramatic, nu unui desfăş-urîndu-şi
solitar, inaccesibill, însteilata poezie.
Railuca Zaimfirescu, astăzi interpreta Nastasiei, a fost mai de mult, într-o
altă montare, un înduioşător Luca Lacrimă. Acum, a întrupat o Nastasie ce poate
părea neobişnuită, de o pronuntată cerebraliitate, cu manifesitări cîntărite raţional,
servimd întocmai imtenţdiie stiiistice ale regizorului. Actrita are sipontaneitate şi
sobrietaite m joc, înfătdşîndu-ne uin caracter complex, predominat de dîrzenia
aspiraţiillor. PianuriJIe ei, meditate şi pregătite fără întrerupere — să-şi schimbe
viata, mai tirziu, să se răzJbune pe ucigaşui Vuiipaşin —, îi dau o continuă con-

Chiril Economu (Ion Sorcovă)

www.cimec.ro
centrare interi!oară, o expiieabilă reţinere în gesturi şd miscări. Ceea ce nu exoiude
furia cu care-şi apără dragostea de „fetale" cartieruliui. Uneori izbucareşte brutal
faţă de Sorcovă („eşti prost bătrîn !", „iasă-Ie dracului de hamuri..."), căci resem-
narea lui îi oonttrazice visurile, dar se recu'lege scuitt şi devine bună, miloasă.
îo aşiteptarea lui Vulipaşin exprimă, cu toată fiinţa, un amestec de deznădejde
sorîşnită şi soîrbă ; privind-o, înţelegem că nu mai are nici un reazem, nici un
scop în viaţă, în afară de răzbunarea pe care o pregăteşte. Convingător şi clar
conturat, rolul s-ar impune depiin dacă ar cîştiga mai multă forţă şi inten-
sitate tragică.
Din păeate, partenerul ei, Boris Ciornei (Vuilpaşin), a sohiţat doar îin parte
şd exterior rolull său dificill. Vulpaşin a fost simplificat la un mod de existenţă
primar, instinctual, cu gînduri rare şi încete, împovărat de sentimeintul dragostei.
Dateie eroului — stîngăcia, inhibiţia sau şiretenia — actorul le expuine infaintil,
fără profunzime expresivă, aproape de marginea ridicolului. S-a estompat ast-
fel imagifliea eroului Luminat şi de străluciri nebuloase, de acei „îngeri" de care
vorbea şi dramaturgul.
Un bun Sorcovă, cald şi nuanţat, realizează, în schiimb, Chiril Economu,
îmbinînd exprimarea bătrîneţii fizice cu aceea a îmbătrînirii sufleteşti. RoHuI este
jucat ou muitiple faţete, evoilutiv, de la resemnarea şi nelkiiştea teanătoare de
la început, La revolta oimului cinstit, gata să denunţe pe criminal. Intsrpretul
relevă trăsăturile fuoidamentale ale personajului în momentele de duioşie, de
glumă tristă, ca şi în ciipele cînd vorba ascunde un fel de egoism şi îngrijorare
bătrînească. Bl face totull cu inaturaleţe şi sugestiv, de la oum ţine şd suceşte ţigara
pînă la cum ascultă, cum pocneşte din buze speriat, cum se fereşte de Vuflpaşiin
*au oum îi aruncă banii, cu dezgust. Intr-un rol insucficient construit — Luca —,
Gh. Cozorici a avut iaitegritaite şi calm bărbătesc, dar n-a reuşit să găsească un
scop, un sîmbure dramatic care să ne sporească interesail.
Nu putem îmcheia fără să amiintim pe cei care au realizat cîteva tipuri
auteintice affle periferiei de altădată : Siilvia Dumitrescu-Timică (Vetcina), într-o
comjpoziţie ilairiantă, sprintenă şi colorată, Draga Olteanu (Pairaschiva) şi Didona
Popesou (Nicul'ioia), cu apreciat aplomb comic, Dem. Râdulescu (Ionel), remarcalbil
în două scene de „amor" grotesc, C. Rauţchi (Gmul necăjit), o siluetă emoţionantă.
La oomemorarea lui G. M. Zamfirescu, opera sa capitală, Dovnnişoara
Nastasia, apare şi astăzi publicului la fel de răsooilitoare prin samnificaţiile şi
traigismull exis^tenţei eroilor săi.
Ion Cazaban

„SOMNOROASA AVENTURĂ" de Teodor Mazilu


la Teatrul de Comedie*
A

I n legătură cu Somnoroasa aventurâ, a doua piesă a lui Teodor Mazilu,


se poate repeta tot ce s-a mai spus despre teatrul autorului: se poate
vonbi despre inegalitătile care apar în campoziţiile lui dramatice, despre nepre-
văzutul eroillor pe care dramaturgul îi învesteşte cu ideile noului, despre o viziune
originală aisupra uinei teme preferate — fiiistinismul contempoa-an —, despre limbajul
caricatură. Ca şi în proză, în teatru, Maziiu se dovedeşte unul din scriitorii legati
de teime şi forme oare sînt afle unei structuri moralle şi artistiee aparte. Asemenea
creatori pot fi respinşi sau acceptaţd (ceea ce s-a şi întîmplat, de mai multe ori,
cu Mazilu), dar nu pot fi judecati după criterii care Le sînt străine. Nu-i putem
cere autorului Proştilor sub clar de lunâ să se despartă de satiră, să noi mai
transflorme în hidos şd grotesc automati^mele, pozale, ipocriziile mari si mici,
caro caută să acopere, cu falsă moraiitate şi pretinsă frumusaţe, prozaismul amar
al traiiulud şi spirituLui mic-burghez ; nu putem dori ca eroii Lui pozitivi să capete

* Regia : Dinu Cernescu. Scenografia : arh. Vladimir Popov. Distribuţia : Niki Ata-
nasiu (Ogaru), Agnia Bogoslava (Mătuşa Cleo), Iarina Demian (Gabriela),>«Amza Pellea (Ma-
nole), Gh. Dinică (Gherman), Ina Don (Stela), Valentin P l ă t ă r e a n u (Un admirator).

43
www.cimec.ro
reacţii obişnuite în lumea coşmarurilor filistine pe care o înfruntă ; nu putem
astepta ca scriitorul să renunţe la medii şi tipuri care ilustrează cel mai bine
ambiguitatea interiopă a unui mod de viaţă îneercuit, condammat de lumea nouă.
Putem spera însă ca el să fie cît mai credincios crezuilui său de moralist al
eticii comuniste; să nu-şi cheltuiască talentul şi fantezia în jurul unor motive
prea mărunte pentru forţa lui, să-şi purifice piesele de tot ce le îneetoşează, să
dea cît mai multă limpezime chemărilor sale spre simplitate şi adevăr în relaţiile
umane. In acest mod discutăm şi Somnoroasa aventură.
Avem de-a face cu un fel de divertisment satiric. Mobilul acţiunii este
mai puţin însemnat şi mai puţin amar în subtext decît cel din prima piesă a
autorului. O fetişcană foarte sănătoasă şi foarte obişnuită se lasă trecător sedusă
de moda senzaţiilor tari şi a nihilismului cinic. Ştim bine, de la început, că va
renunta la satanismul de împrumut, şi ceea ce ne interesează în primul rînd nu
este soarta ei — dacă şi cum va fi salvată—, ci galeria de atitudini, poze şi
tipuri care o va înconjura, în răgazul aventurii căutate cu orice preţ.
Construită astfel mai mult în jurul unui pretext dinamic decît pe coloana
vertebrală a unei actiuni importante, comedia ne îngăduie să citim limpede
cailităţdle şi slăbiciuniile scrisului dramatic ai autorului.
Calitatea cea mai de seamă a piesei este puterea ei de cuprindere, puterea
de a vedea, în micul gest banal, localizat precis, o problemă etică mare, deschi-
zînd o polemică mult mai largă decît aceea care s-ar reduce la satira rnora-
vurilor filistine cotidiene. Lupta lui Mazilu cu foamea de enigmatic şi straniu,
cu fascinatia negării şi cu misterul, cu cochetăria neantului şi a senzatiilor tari
vizează, dincolo de marginile subiectului, o multime din „miturile" sub care bur-
ghezia de pretutindeni încearcă astăzi să ascundă găunoşenia şi plictisul fără leac
al relaţiilor şi condiţiilor create după chipul şi asemănarea ei. Fără îndoială, a
trăi pentru a aduna mobile şi a te afisa în automobil este puţin atrăgător, şi
lipsit de farmec. Dramaturgul ne arată că o asemenea platitudine naşte „cerinte
morale" speciale. Tanti. Oleo, Ogaru şi Domnul Gherman simt nevoia de a se
arăta frumoşi în ochii proprii şi în ochii celorlalti, caută să demonstireze că trăiesc
o viată spirituală bogată. Eii colorează deci prozaismul existenţei lor cu vorbe
mari, îşi fardează acţiunile insipide şi de multe ori ticăloase cu locuri comune
grandilocvente, se ostenesc zadamic să mimeze cultura, bineînteles fără a face
vreun efort pentru a cunoaşte, cît de cît, ceva. Se ajunge astfel la o stranie
virtuozitate, un joc rafinat de ipocrizii, care tind să creeze confuzii între valoare
şi nonvaloare, să înfrumuseteze necinstea, egoismul cel mai brutal şi minciuna,
dîndu-le o înfăţişare civilizată, lustruită, cu pretentii morale. Mazilu îşi obligă
eroii să ducă acest joc pînă la ultimele consecinte, arătându4 mecanismul intern
şi dîndu-şi singuri definiţii.
Satira este cu atît mai savuroasă şi mai distrugătoare cu cît atacă miturile
filistinismului contemporan, în ipostazele jalnice, de import, ale unui miticism
care caută „să ţină pas cu vremea" ; ea descoperă ceea ce este veşnic şi general-
burghez în înfătişările precis oonturate ale filistinului bucureştean din anul 1963.
In Somnoroasa aventură, sloganurile eroului mic-burghez sînt deduse din moda
„culturală". Toti eroii se străduiesc să vorbească doct, să citeze cît mai multe nume,
să copieze expresii consacrate... „Ţi-a dat şi ţie o frază ca să ai cu ce să ieşi
în lume"... îi spune Manole Gabrielei, definind precis grandomania semidoctă a
mediului în care ea vrea să intre. Dincolo de satira semidocitismului, comedia dez-
văluie un aspect ilar neaşteptat al vietii de fiecare z i : în frazele pompoase şi
fără sens ale eroilor vedem, răstunnate, ca într-o oglindă care nu iartă, toate
ticurile verbale, stereotipiile de limbaj, ifosele de erudiţie şi ermetism ale acelor
specialişti în probleme de cultură, atît de des criticati (în presă şi prin viu grai),
pentru limba lor păsărească, pretentioasă, fără ecou în viata reală.
Principala slăbiciune a dramaturgiei lui Mazilu apare şi aici, ca şi în
piesa aniterioară, în subiect. Personajele sînt vii,. de neconfundat, pătrunse de
rarmecul adevărulliui vietii, chiar în liniile groase ale hiperbolei; dialogul este, în
felul lui, perfect, exprimînd pînă la capăt şi cu putere gîndul scriitorului, uneori
jucîndu-ii şi farsa prea marii faciMtăti ; momentele comice, privite izoOat, se
conistruiesc rotund, în caricaturi viguroase ale unor relaţii şi împrejurări. Dar
legătura comic-dramatică dintre toate acestea, cimentul care trebuie să le unească
în creşterea şd adîncirea ideii, se întîmplă să prilejuiască, nu odată, confuzii şi
inconsecvente. De pildă, mătuşa Cleo, la început, refuză categoric să-1 ajute pe
Ogaru („B^ni» nu-ti dau nici un ban !"), pentru ca, în final, să-i promită că4 va

44
www.cimec.ro
întreţine. Ajrticulaţiile acţiunii smt rigide, bruşte, lipsite de justificarea dinamicii
lăuntrice a caracterelioir groteşti. Şi însăsi acţiunea se arată săracă ; adunată în
jurul unui umic eveniment draimatic — răpirea GabrMei —, plasat spre sfîrşitul
piesei şi repede epuizat, ea susţiine greu edifioiuil momentelor descriptive şi ana-
litice. De aici se naşte sentimentul de repetare, de revenire la cîteva situaţii, mereu
aceleaşi : mătusa Oleo şi Ogaru dialoghează despre ticăioşia lor, Gherman îşi
explică seriozitatea, Manoile demască — totui cu puţine gradaţii, puţine nuanţe
ascendente. Aşa se face că scene admirabil scrise — discuţia de la centrul de ape
minerale din Cismigiu, monologul lui Ogaru despre ticăloşie, declaraţia de dra-
goste a domnului Ghenman — nu dau, împreună, un sentiment de puternică satis-
facţie.
Fireşte, cînd vorbim de acţiune, nu înţelegem prin asta acţiunea drama-
tică în general, ci acţiunea stilizată, ea însăşi comvenţianală, care să fie în
acord cu pairticularităţile acestui întreg univers dramaturgic. Stilizarea nu echiva-
lează, pe plamul acţiunii, cu amihilarea ei, ea nu duce la ştergerea dramatismului
şi la neglijarea resorturilor care pun eroii în mişcare. asigurîndu-le o evo-
luţie gradată. Există o logică teatrală şi psihologică aparte, şi în grotesc şi
în comicul absurd. în Rinocerii, oamenii încep deodată să se prefacă în fiare,
şi transformarea lor împarte orasui în două tabere. Este o luptă pe viată şi
pe moarte. Pe măsură ce înaintează actiunea, ideea se desenează tot mai clar,
desprinzîndu-se chiar din parabola subiectului. Un asemenea schelet sustime
trainic cele mai îndrăzneţe exagerări în caracterizarea personajelor şi în dialog.
In altă piesă a lui Ionescu, Amedeu sau Cum să ne debarasăm, un cadavru
enorm, ascuns întir-una din încăperi, creşte neîncetat, făcînd imposibilă viaţa celor
doi soti ce locuiesc acolo. Din nou vom urmări cu sufletul la gură ce se petrece,
pentru că totul porneşte de la o premisă cu adevărat dramatică. Dezarticularea
actiunii, impreciziile şi arbitrairul în subiect pot să dea naştere unor confuzii mult
mai largi. Aşa, în Proştii sub clar de lunâ, întoarcerea lui Emiilian în lumea
Ortansei, neprovocată de un puternic şi evident resort, nu motivează îndeajuns
cruciada ironică a eroului împotriva grandilocvenţei sentimentale. De aici, toate
discuţiile despre valoarea lui, despre ideile şi atitudinile lui.
Dramatuirgiei lui Mazilu îi lipseşte încă ştiinta actiunii. Este o silăbiciune
care tine de ini^erea în genul dramatic, dar care nu poate să pună sub semnuil
întrebării nici talentui satiric al autorului, nici intransigenta sa viziune etică
asupra lurnii contemporane.
* **
Spectacdlul Teatrului de Comedie continuă o traditie de căutare şi încu-
rajare a noului în dramaturgia originală. O distributie de prestigiu, care include
colaborarea cu artistul poporului Niki Atanasiu, o primă conlucrare cu un regizor
— Dinu Cernescu — şi un frumos debut scenografic — al lui Vladimir Popov —
dovedesc străduinta de a prezenta textul în cea mai bună lumină.
Dinu Cernesou şi^a dat seama de greutăţile pe care le ridică în fata regi-
zorului o asemenea montare, în ciuda calitătilor piesei. în răspunsul dat revistei
noastre, vorbind, la începutul stagiunii, despre proiectele sale, tînărul regizor
atrăgea atenţia asupra dificultăţiloir de a însufleti pe scenă spiritul comediei lui
Mazilu, în care satira îşi pierde vigoarea dacă nu e pătrunsă de „un fior sălbatic
şi tragic" şi stăruia asupra echilibrului nu tocmai uşor de găsit, care trebuie să
răapundă, în initerpretaire, structurii originale a dramaturgiei scriitorului, împle-
tind autenticitatea, adevărul de viată, cu conventia cea mai apăsată. Spectacolul
este izbutiit mai ales acolo unde multumeşte aceste exigente : în primul rînd, în
decorul şi costumele arhitectului Vladimir Popov — care intră, cu această reali-
zare, în rîndul scenografilor noştri ca o personalitate bine conturată — şi în creatia
unuia din cei mai interesanti dintre actorii tineri ai Teatrului de Comedie,
Gheorghe Dinică, aici domnul Gherman.
Decorurile şi costumele sînt tocmai cele de care piesa lui Mazilu are
nevoie, fiind, pe de o parte, îndeajums de schematizate pentru a nu contrazice
simplificarea dialogului şi a pune în valoare ideea şi rămînînd, pe de altă parte,
adevărate, uşior de recunoscut. Liniiie obieotelor-conture care îmbracă locuinţa
mătuşii Oleo, spatiul neutru, alb, al peretilor din grădină sau de la cooperativa
de traducei-i, încadrează în aşa fel siluetele şi mişcările actorilor încît le dau
puterea de generalizare a caricaturii, scot în relief întelesul comic. Detaliile de
costum — pălăria invincibilă a domnului Gherman, fusta cu bretelute şi ciorapii

45
www.cimec.ro
Agnia Bogoslava (mă-
tuşa Cleo) şi Gh.
Dinică (Gherman)

codoraţi ai Gabrielei —, ca şi fabulaasa îngrămădire de mobile şi lueruri de tot


soiul din apartamentul măfcuşii Oleo, sînt uşor de identificat, portretizînd un
mediu, o mentalliitate. Mullţi specitatori trebuie să fi trecut prin asemenea camere,
cu fotalii şi buifebe monumentalle şi disparate, cu pereţii năpădiţi de tablouri în
rame man&truoase (pentru a sublinia nonvaloarea unei asemenea colectii, Viadimir
Popov a păstrat în deoor numai cadrele tablaurilor, lăsîndu4e fără pînze), cu
planito decorative, busituri, vase ornamentale metaiLice, instrumen/te muzicale, pie-
destailuri fără rost, evantaie, jucării, blăinuri de animall în chip de covor. Cînd
asupra acestei locuinţe absuixie şi puţin luguibre începe să se aprindă încet lumina,
zmijlgînd din întuneric, treptat, fantomatioui bric-â-brac, publicul izbucneşte în
rîs: ideea comică trăieşte în decor, acuzînd vanitatea şi absurdul acumulării
fanatice. îndeajuns de autentic pentru a trimite precis la o realitate pe care o
cunaaştem, şi îndeajuns de fantastic pentru a sugera evoluţia parsonajelor spre
nimicnicie (Ogaru : „Iată că nu mai exist, iată că sânt numai un abur, o părere..."),
decorul este suplu, bogat în posibiilităţi teatrale şi comice.
Ca mai toate interpretările lui Gheorghe Dinică, damnuil Gherman este o
apariţie frapanită. (O modificare fericit adusă textullui, în final, a făcuit diin acest
parsonaj un rol cemtral în spectacol.) Dinică posedă o mare fantezie comică:
el nu scoate la iveaiă numai toate dateile de ridioal ale unui personaj, rapartînd
fiecare efect la idee, dar ştie să imiagineze, bogat şi nou, lumea spirituală, atmos-
fera care îl însoţeşte pe erou, în aşa fel încît acesta, intrînd pe scenă, ne uimeşte
da la bun început. Este aşa cum ni 1-am închipuit şi totusi parcă alltfel, cu reacţii
juste, dar care nu ne-au trecut prin minte, cu o claritate elegantă a deseinuiui scenic,
cu un adevăr al lui, foarte ouprinzător şi în acelaşi timp foairte particular. O
desăvîrşită luciditate, care adiuce tot timpuil ideea în primul plan, dar şi o mare
sinceritate, se contopesc în interpretarea aotorului; o zgîircenie clorită a mijioa-
celor — nici o repetare a unui gag reuşit, nici o încărcare a mamentelor mari —,
dar şi o adevărată frenezie oomică, o volu,ptate a acţiunii scenice, dau realizărilor
lui Dinică incandescenţă.

46
www.cimec.ro
Domnufl Gherman, aşa cuim ni 1-a înfăţisat ed, este omiufl „prea sarios", cu
totul gol sufleteşte, acţioinînd şi vorbind ca o păpuşă mecanică prost lucrată,
automatizat şi în expresiile chiipului, şi în efuziunile sale sentimentale. Asta
n u 4 împiedică să trăiască o viaţă a sa, stranie tocmai prin lipsa de omenesc şi
de vi/u, o via/ţă a cuviniteior goale şi a frazeHor sunătoaire, spuse pentru a demonstra
superioritate inteleeituaiă, o viaţă a rituall'urîlor cotidiene exeeutate cu voluptate, a
autoorespectudui fără margini şi a dispreţuilui infinit peotru oamenii „simpli".
Domnuil Gherman este mai mult decît biiiocratufl. perfect şi modern — cu automobil,
economii imjporttante şi soţie de lux : el esite o încarnaire a dogmatismului snob,
a frazedlogiei. Viduil său sufletesc nu înspăimiîntă numai pe ceilailţi — cînd
Gherman rîde sinisitru sau încearcă să facă şotii —, ci îl îngrozeşte şi pe el.
Atuinci cînd Dinică îşd roagă partenera să-il tragă de nas, să-i taie cravata, să-i
pună piedică, o stranie nelinişte, şi ea mecanizată, izbucneşte de sub înţepenirea
lui obişnuită. Ai zice că a asteptat îndelung asemenea prilejuri de zburdălnicie,
istovit de povara seriozităţii sale anoste. în final, cind se hotărăşte să nu mai fie
grav şi începe să se „zbenguie" (imposibil de notat în scris intonaţia pe care
interpretull o dă acestui cuvînt, străin de vocabularul erouilui), veselia lui fără
veselie, glumele lui jalnice, agitaţda chinuită sună trist. în această interpretare
simţiim fiorull „săibatic şi tragic" de care vorbea Cernescu, simţim părerea de
rău a autorului penltru oamenii care nu sînt oameni, proşti, fiindcă pun preţ
pe tott ce este lipsit de valoare în viaţă. Astfel se evidenţiază în interpretare o
temă importantă pentru comeldiile lui Mazilu : prostia, ca fenomen social, deter-
minajtă die poziţii şi relaţii sociaie, şi socialmente primejdioasă.
Niki Atainasiu pune în slujba partiturii lui Ogaru o experienţă prestigioasă
în comedie. Prezenţa lui în speotacol face o legătură între marea tradiţie cara-
gialescă, experienţa de comedie extravagantă a Capului de răţoi şi teatrud lui
Mazilu. Initeripreitud aduce, în comportarea erouflui, o precisă determinare socială
şi de istorie a moravurilor. Adolf Ogaru se arată ca desprins de-a dreptul din
cea-cuirille de afacerişti şi paraziţi sociali care se întîlneau în marile cafenele ale

47
www.cimec.ro
Bucureştiuiui de acum trei decenii. Agnia Bogoslova dă mătuşii Cleo toate ifosele
fostei cucoane — arogantă şi semidoctă, preţioasă şi vuilgară, suibtiilă în ipocrizie
şi desăvîrşit opacă faţă de tot ce nu ţine de cultul banului şd de automatismele
bunelor maniere. Cei doi escroci sînt portretizaţi cu ironie şi subtilitate. în legă-
tură cu aceste roluri se poate discuta, însă, despre concepţia regizorală. Dacă
personajele ar fi fost jucate mai puţin pe liniile unei satire generale a micii bur-
ghezii şi mai mult ca şarjă a unor stări de spirit mic-burgheze individiualizate,
ar fi cîştigat poate în forţă demascatoare, convingîndu-ne de perieolui încă viu
al mentailităţii pe care o încarnează. Fantele de modă veche, bărbatul fatail „dintre
cele două războaie mondiale" Ogaru era mai uşor de identificat, ca tip social, dacă
oficia cu mai multă solemnitate şi credinţă ritualul seducătorului tenebros de
profesie, cam în stilul lui Tyrone Power sau Charles Boyer. Şi monoiogul despre
ticăloşie ar fi căpătat mai multă gravitate, astfel. Mătuşa Cleo era mai nocivă
dacă se prezenta consecvent sub chipuil martirei — „femeia care suferă" şi
care trăieşte de pe urma aitora, tocmai fiindcă îşi exploatează abii veşnioul aer
de suferinţă.
Iarina Demian (Gabriela), la primul rol mai însemnat în teatru, reuşeşte în
multe privinţe. Eia ştie să exploateze comicul rmmetismuiui copilăros ai eroinei şi
ironizează, în jocul mondenităţiloir satanice şi naive, standarduri ale vampei 1963
— femeia-copil, femeia-dez'lănţuire a instinetuiui ş.a.m.d. Mai puţin gîndite sînt
apariţiile ei în tablouriie în care acţiunea principală nu4 revine, la îmceputul şi
la sfîrşitui spectacoluiiui. Amza Peiiea i-a. dat lui Manole farmecul prezentei saie
şi o bună înţelegere în mînuirea replicii. Poate că acest roi ar fi cîştigat mai
muită putere de convingere dacă i s-ar fi găsit, însă, un „timbru" mai individual,
o idee comică aparte, a lui. Pozitivii lui Mazilu sînt greu de jucat, pentru că
reprezintă o alită faţă a acelor exigenţe mora'le împinse pînă aproape de fana-
tism care se concretizează şi în satiră ; prin asta capătă şi ei, ca şi caricaturile
groteşti ale negativiior, o notă de fantastic. Poate că asemenea notă se putea
găsi în sinceritatea absolută a lui Manole, care trece peste orice conventie socială,
gîndind cu voce tare cele mai intime aprecieri despre lumea parazitilor. Oonven-
tionale, aparitiile lui Vaientin Plătăreanu în chip de tînăr admirator ai Gabrielei
au pus sub semnui întrebării necesitatea acestui erou secundar în piesă. Iar Ina
Don a condamnat definitiv, prin aparitii neutre, cel mai slab personaj al piesei
(Stela).
Elaborată cu întelegere şi pasiune pentru text şi lucrată cu minuţiozitate,
punerea în scenă a lui Dinu Cernescu s-a axat, de această dată, în principai pe
subtiiitătile muncii cu actorul, renuntînd în bună măsură la extravaganteie pline
de farmec, dar nu totdeauna prea bogate ca înţeles, care însoteau cîteodată mon-
tările acestui regizor. Tablouri şi momente întregi sînt foarte bine realizate. Nume-
roase actiuni, relatii, împrejurări scenice au fost create cu reală inspiratie satirică.
Astfei, tabloul de La chioşcul de ape mineraie se deschide într-o atmosferă de
lirism soiemn, în sunetele dulci ale Clopotelor, cîntate de Hodovanschi. (Multe
efecte comice sînt obtinute din contrastul dintre joc şi ilustraţia muzicală, elaborată
de inginerul Lucian Ionescu: după o replică patetică a mătusii Cleo, odată cu
căderea oortinei, izbucneşte din întuneric un cîntec siropos cu gondblieri ş.am.d.)
Sosirea lui Gherman, în Trabant, este precedată de sunetele unui galop triumfal
care anunţă sosirea lui Făt-Frumos pe un cal alb. In casa-muzeu de vechituri a
mătuşii Cleo, oamenii dispar printre mobile, se pierd, se caută şi se regăsesc
greu, copieşiţ.i de obiecte, desenul mişcărilor lor subliniind absurdui unor vieti
în care lucruriie tin loc de idealuri şi vise. Gherman îşi plînge disperarea cu
capul sprijinit de maşina de scris, sfîşiind în bucătele mici o foaie dactilografiată,
şi îşi glorifică iubirea semănînd un trandafir între clapeie aceleiaşi maşini. Un
cor de pisici îndrăgostite însoteşte descinderea banditilor în casa tinerei care
urmează să fie răpită. Şi o întreagă suită de asemenea „inventiuni" regizoraie
este pusă îh slujba ideii : demascarea prostului-gust şi a falsului romantism.
în munca regizorului se simte cîteodată, însă, şi o timiditate neîntîlniită în
alte spectacole semnate de ei, care se datorează, poate, primei întîlniri cu un
a.utor mult preţuit. Dacă spectacolui are inegaliităti şi momenite în care tensiunea
comică slăbeşte, asta se întîmplă cîteodată din pricina coborîrii într^un registru
de joc mai simplist; în asemenea scene, actorii joacă numai farsa, comedia
imediată, pierzînd cel de-al doilea plan, atît de important în ideaţia piesei, al
mariior tristeti ale autorului. în cîteva scene s-au mai strecurat gag-uri destui de
firave, ca sens (piimbarea femeuTmanechin la început, draparea mătuşii Gleo

48
www.cimec.ro
îin blana de tigru). Şi nu totdeauna regizorull a izbutit să înfrîngă o aniuime rezis-
tenţă a textului, care derivă din deficienţele de gradaţie comică înainte pomenite.
Astfel, spectacolul a pus în evidentă destul de judicios caiităţile textului, dar nu i-a
aooperit slăbiciunile. I se poate face directorului de scenă un reproş din asta ? Nu,
dacă judecăm după afirmaţiile unor tineri regizori în discuţia noastiră despre dra-
maturgie (din numărul 10); anuime, că a realiza spectacole care corijează şi
ascund lipsurile unei piese nu înseamnă a 4 servi pe autor, ci, dimpotrivă, a-1
invita la uşuirinţă şi comioditate.
Ana Maria Narti

UN CREATOR
DE TRAGEDIE MODERNĂ: EUGENE O'NEILL

„PATIMA DE SUB ULMI" (Teatrul Naţional „I. L. Caragiale")*


„LUNA DEZMOŞTENIŢILOR" (Teatrul „C. I. Nottara")"
j ^ crisul lui Eugene O'Neill poate f i considerat coloana vertebrală ■ a drama-
turgiei americane, trunchiul viguros din care pornesc principalele sale
tendinte de astăzi — căci reîntâlnim. idei, motive, probleme şi în opera unor
Arthur Miller, Tennessee WilMaims, Thornton Wilder etc. Cu o jumătate de
secol în urmă însă, piesele saie au provocat uin şoc în constiinţa contemporanilor ;
legănati de iluzia că păşesc pe un teren ferm, acestia au avut senzaţia că li s-a
deschis brusc, la picioare, un abis. Era vremea cînd America îsi construia febril
„marele mit" spre care se îndreptau priviiile întiregii lumi : exista o „tară a
tuturor .posibilităţilor şi a tuturor libertătil or "» îp- care orice om simplu putea
să devimă milionar, în care talentuil şi hărnicia au drum deschis şi bogătii nenumă-
rate nu aşteaptă decît să fie culese — o ţară a pămînturilor vaste şi fertile, a
terenurilor aurifere, chernînd la aventură şi la eroism. O Europă arsă şi pustiită de
flăcările primului război mondial, apăsată de ascensiunea fascistă, torturată de
plăgile mereu mai întinse ale sărăoiei, trimite către acest liman zeci de vapoare
cu emigrainţi. Iar mitul îşi are literatura corespunzătoare : o pojghiţă strălucitoare
acoperă fisuriie şi nemulţumirile, creează şi întretine legenda unui popor senin şi
fericit, trăind cu frica domn.ului şi în respectul iegilor. în acest context, O'Neill este
printre cei ce inaugurează linia mare a literaturii americane moderne — linia
unei literaturi aspre şi pline de forţă, încă lipsită de crezul vreunei afirmatii, dar
valoroasă prin sinceritatea brutală şi pasionată cu care refuză orice mistificare. De
la Dreiser şi Sinclair Lewis încoace, trecînd prin Steinbeck, Faulkner, Caldwell,
Hemingway, toti marii prozatori din „Lumea Nouă" s-au întîlnit în aversiunea
categorică împotriva fabricării unui univers de carton lăcuit. O'Neill a fost cel care
a ideterminat întoarcerea teatrului de peste ocean către temele grave ale vieţii
omeneşti, către dezvăluirea adîncurilor celor mai tainice ale conştiintei ; sub presiu-
nea lavei fierbinti a întrebărilor şi dilemelor operei sale, conformismul, jumătătile
de adevăr, platitudinile moralizatoare şi dulcege au sărit în aer, măturate de

* Regia : Horea Popescu. Decoruri şi costume : Dan Nemţeanu. Distribuţia : VŞtefan


Ciubotăraşu şi Toma Dimitriu (Ephraim Cabot),^Matei Alexandru (Simion), Const. Rauţchi şi
Mircea Cojan (Petru),-^ Emanoil P e t r u ţ (Eben),^ Marcela Rusu şi Simona Bondoc (Abbie),
Mircea Cojan şi Al. Hasnaş (Scripcarul).
** Direcţia de scenă : Ion Olteanu. Scenografia : Dan Nemţeanu. Distribuţia : Liliana
Tomescu (Josie Hogan), George Demetru (Phil Hogan), Cristea Avram (James Tyrone), Mih-
nea Moisescu (Mike Hogan), Valeriu Arnăutu (Stedman Harder)

4 — Tcatrul nr. 12 49
www.cimec.ro
şuvoiul tulbure şi viai al pasiunilor umaine. O'Neill a venit spre scemă ars de
dorinţa de a cunoaşte şi a înţelege omul aşa cum este şi viaţa cea adevărată. Iată,
de altfeSl, „profesiunea lui de credimtă", exprimată indirect în aspiraţiile unuia din
personaje —■ scriitorul niciodată realizat Charles Marsden (Straniul interludiu):
,.După ce ne vom căsători am să scriu un romain — primull meu romain adevărat!
Cele douăzeci de cărti pe care le-am soris sîmt doar nişte poveşti deşirate pentru
oamenii mari — cu femei bătrîne şi amabile, cu holtei glumeti şi cinici, cu perso-
naje drăgute, cu oameni îmsurati care întotdeauna se admiră şi se respectă reci-
proc, cu amanţi care ocolesc iubirea în şoapte potolite ! Asta am fost socotit pînă
acum, Nina.: un şoptitor de minciumi care adorm şi potolesc! Dar într-o zi am
sâ urlu toate adevărurile, am să le strig pe fată şd sănătos, aducînd soarele
peste umbra minciumilor. Am să strig : «Asta-i viata şi ăsta-i sexul, acestea sînt
patimile, ura, regretul şi bucuria, suferinţa şi extazul, aceştia sînt bărbatii şi
femeile, fiii şi fiicele, alle căror inimi sînt slabe şi tari, efl căror sânge este sînge
şi mu sirop nădăit !»"
Ce era viaţa — viata de zi cu zi, cu realităţile dure ale luptei pentru
existenţă — scriitorul a ajuns s-o ştie foarte profumd şi foarte amănuntit, din
proprie experiemtă. Ca şi alţi mari scriitori americani — Jack Londom, Edgar Alilan
Poe, Mark Twain —, el a străbătut ţar&, încercînd diferite meserii, cîştigîmdu-şi
cele mecesare traiului ca marinar, ca. actor, ca reporter. în aceşti ami ell a cunoscut
nenurnârati oamemi şi mai ales a pătrums tainele multor gesturi şi acţiuni omeneşti,
a îmţeles resorturile şi mecanismele sociaile care determină forimarea unor comcepţii
şi a unor caractere.
îmbibîmdu-şi astfel fiinţa de destine amonime din masa poporuiui său, Eugeme
O'Neill şi-a ales personajele dintre americanii de rîmd {fermieri, marinari, actori
de mîna a doua, mici căpitani de vas), aducîmdu-i în dramă cu mica realitate
aderentă rădăcinilor ce-i ileagă de viată (şi imtitulîndu-şi chiar um ciclu Dramele
mării şi ale pămîntului): cei cîtiva metri pătrati ai punţii, decupati dim ceată
de lumima lăptoasă a umui felinar şi de sumetul strident al unei sireme, un drum
prăfuit care se pierde, colinele ce mărgimesc zarea, pămîmtul pietros al unei
ferme. Sîmt ecouri care se regăsesc în îmcleştarea luptei cu ogorul a îndîrjitului
constructor şi fanaticului proprietar Ephraim Cabot şi în nebuneasca goană
către auruil Californiei a fiilor săi (Patima de sub ulmi); îm sărăcia fără sperantă
în care se zbate, ,pesite trei sferturi de veac, familia Hogan (Luna dezmoşteniţilor);
în eroziumea lentă ce marchează viata eroilor din Dincolo de zare sau în semti-
mentul de provizorat urmînd fluctuatîile unei vieţi sociale agitate pe care-1 trăiesc
cei dim Straniul interludiu.
S-a stabilit întotdeauma o legătură directă între viziunea sumbră a creatorului
şi viata sa (copilărie, adolescemtă, tinereţe) — apăsată de nevoi, neîntelegeri, umi-
linte. Piesa autobiografică Lungă călătorie în noapte (dată ipublicităţii şi jucată abia
la cîtiva ani de la moartea scriitorului) reprezintă în acest sens o mărturie ; titlul
ei defineşte totodată existenta ca domimată de sentimentul deznădejdii, incapabilă
să ofere omului altceva decît o rătăcire printre temebre. Este o convingere care
marchează o bună parte din opera lui O'Neill : „...vieţile noastre sînt doar mişte
stranii ş»i negre interludii în desfăşurarea electrică a lui Dunnnezeu-Tatăl !" con-
chide, la capătul şirului de încereări trăite, Nina Leeds. Dar amprenta unei
experiente individuale amare nu este suficiemtă pentru a explica acest umivers
artistic ,unic, ai cărui puls grăbit bate după o ritmică proprie — cîmd lent şi
sacadat, cu ecouri nelimiştitoare, cînd agitat de spasme. Pentru a pătrunde
structura sa intimă trebuie să întelegem cum i-au apărut scriitorului oamenii ţării
şi vremii sale : ca niste naturi bogate, de o excepţională vitalitate, rezistenti ca
rădăcinile arborilor, îmcătuşati într-un sistem de civilizatie care naşte egoism şi
iăţărnicie, distrugînd şi interzicînd comunicarea sinceră şi directă şi aşezîmd în
locul ei un barem de reguli sociale şi de conveniemţe rigide, falsificatoare. Vicisi-
tudinile luptei pentru existentă, legile concurenţei şi ale parvenirii — mai subtile,
îmtr-adevăr, dar nu mai putin crude decît legile juinglei — modelează omul, rete-
zîndu-i elanurile. Insul se retrage astfel în carapacea vietii lăuntrice. Pe tărîmul
îmgust al acesteia, umde guvemează subiectivismul, se descătuşează toate resursele
de energie şi foirţă ale umor fiinte ce nu se pot realliza la temperatura carac-
terelor lor totalitare şi exigemte, izbucnesc patimi şi instincte devastatoare, se
imstaurează uneori haosul. Un imdividuailism exacerbat pune eroul în contradicţie cu
lumea înconjurătoare — împotriva căreia n-are mici o putere — şi cu el îmsuşi ;
o sterilă Zbatere între impulsurile unor dorimti şi chemări, pe de o parte, şi

50
www.cimec.ro
zidurile de temniţă ale legăturilor cu oamendi, pe de alta, sfîşie suflete şi
macină vieţi. Ddin această dmposdbdldtate a rezolvărid, dimtr-un soi de fatalitate, să-i
zioem obdectivă — căci ţine nu de voiinţa unor forţe supranaturaie, oi de o ţesătură
de determimărd ale vieţii reale — derivă structura tragică a pdeselor sale. Trdlogia
Electra reprezintă aici un capitol aparte. (Schema rigddă a umui destin potrdvnic
iaispirată din teatrui antde grecesc — dstoria atrizillor — guvernează tragica destră-
mare a familiei Mannon, împiingînd la crimă o soţie răvăşită de patimă, un fiu
doiminat de dragoste inicestuoasă, o fiieă cu sufletul bîntuit de gelozie faţă de
tată, de amantul mamei şi de frate — fecioară ale cărei instdmete refuiate se
dezlănţuie cu atît mai cumplit, sfidînd onorabiiitatea burgheză. Piesa — cu uin
fimal impresionant — e îmsă exactă şi rece ca uin joc de şah, ca o descriptie
cliinică, în cruida dezlăntudirdior pe care le euprdm.de. Trama nu se potriveşte
epocii moderne, îşi pderde graindoairea şi forţa, eşuînd, ,pe undeva, în patologic.) în
ceMalte scrieri, relatia de conditionare care ghidează spre finalul sumbru are
o logică strictă şi este solid şi realist împlîntată în viaţă : iubirea adevărată, simplă
şi pură, care se oferă Anei Christie soseşte prea târziu, pentru că şi-a cheltuit
fiinta îin vîrtejuil depravării ; Ruth şi Robert Mayo se ratează şi se ddstrug unul
pe celălalt, îhrădtd de eşecuri şi de sărăcie, din zi în zi mai imeschini şi mai
iakiici în vinovăţia lor măruntă ; Abbie şi Eben Cabot vor merge la moarte
pemtru că şi-au jucat încrederea reciprocă şi iubirea la loteria averii, ajungîind
pînă la înselăciune şi crimă, o greşală antrenîind după sine alta, într-o reactie în
lanţ ; Nina Leeds va trăi o viaţă de compromis şi laşităţi, degradînd şd iubirea
pe care i-o poartă Darrel şi Marsden, pentru că nu a avut niciodată tăria să se
opuină imilei, respectului filial, comodităţii morale. (E semnificativ faptul că singurul
care-şi găseşte fericirea îin acest climat de tminciună este cel mai încliinat spre o
viaţă clădită pe conformismul pairvenirii sociale — Sam Evans.) Toti aceşti oameni
au o taină âin jurufl căreia se ânvîrtesc, o durere pe care o învăluie şi o ocrotesc,
ferindu-se s-o strige şi să ia o hotărîre. Drumul lor este greu, abrupt, întorto-
chiat. Ei actionează, se agită, fac planuri în care-şi investesc propria viată, nu se
opresc în fata cruzimii — mint, înşeală, ucid chiar. Obsedati de sentimente contra-
dictorii, de ură şi de milă, urmăriţi de oumplite remuscări, ei eşuează aproape
fără exceptie, căpătînd funcţie de argumente într-o arniplă tragedie a indivi-
dualisimului orb, a egocentrismului.
* * *

O'NeiLl a fost un maestru al constructiei teatrale ; el a ştiut să ridice barie-


rele timpului şi spatiului, să întrepătrundă realitatea obiectivă şi lumea lăuntrică,
realizînd în fiecare piesă o unitate rotuindă, deplină. Dar între aceste celule
distincte circulă teme, motive, ecouri dim care se constituie substanţa vie a
teatrului o'neillian. Libertate şi determinare, bine şi rău, păcat sd pedeapsă revin
mereu, reprezenitîind criterii de optiune, categorii filozofice şi valori concrete.
Obsesia uinei greşeli trecute, umbra unei fiinte dragi (mama — în cazul lui Eben,
al lui James Tyrome ; tatăl ucis — în cel al familiei Mannoin ; iubdtul pierdut în
râzboi — în cel âl Ninei) apasă viata eroiilor, istovindu-i în remuşcări. Aceste
reveniri vorbesc despre o anume continuitate de spirit, de esenţă, în căutarea
uinui anuimit răspuns. O'Neill i-a căutat cu pasiume, cu migală, desăvîrşind pemtru
aceasta procedee, experimentînd metode (dedublarea personalităţii m Dragostea nu
moare niciodată, concretizarea umiversului intirn şi confruntarea sa cu realitatea
în Straniul interludiu nu sîint jocuri gratuite ale meşteşugului), îmbogătind cu
valori încă meepuizate capitoilul teatrului de introspecţie. El a explicat astfel ceea
ce părea de neexplieat, demontînd mecanismui sufletesc. a refăcut pe scemă
procesul sentiiment-gîindire-cuvînt, a disecat, fibră cu fibră, fiinta omenească.
Eroul sau eroii, relaţiiile ior, gîmdurile, sentimemtele cele mai intime, patimi inccm-
troilabile, proiectiile acestora în zona de luciditate pe care şi-o păstrează aproape
toţfl. se iluminează pe rînd, în culorile spectrulud solar. Acest patetdc şi foarte
umam efort de înteilegere îl apropie treptat pe scriitor de cuprinderea mai adevărată
şi mai profuindă a veşmdced şi universalei suferinte îm care se zbate lumea sa.
Răspunsul la care ajunge îm ultima dintre piese (Luna dezmoşteniţilor) este,
evidemt, pairţiai, dar el nu face parte din zona „transcendemtalului", nu este nici
subiectiv, nici mărumt, ci de un. bun-simţ evidemt: la capătul uned nopti de haiu-
cinante mărturisiri, irevocabil ratatui James Tyrone se va recumoaşte simgur

51
www.cimec.ro
Şt. Ciubotăraşu (Ephraim Cabot)

Mirccla Rusn (Abbie) ţi Emanoil Petruţ


(Eben)

vinovat pentru trista-i degringoladă: „Urmările, întotdeauma, îi otrăvesc pe


oameni. Urmările faptelor".
„Urît trăiţi, dommillor", rezumase Cehov, cu inegalabila sa discreţie şi pudoare,
inimionicia vieţii burgheze a Rusiei prerevoluţionare. O'Neill pare să fie mai dur,
căci el le spume contemporainilor : inu vă amăgiţi cu aparenta strălucire a vieţii
voastre. Sînteţi bolnavi pînă în miezuil fiinţei. Bolnavi de egoism, de făţărnicie
şi de însingurare.
Autenticul umanism, luciditatea şi obiectivitatea iinvestigatiei, realismul psi-
hologic, patosul şi forţa cu care sînt dezbătute problemele sînt trăsături care se
topesc uma în alta, realizîind personalitatea impresionantă a unui autor care se
dovedeşte şi astăzi modern şi important prin oeea ce a avut de spus lumii.

Preferinţele Teatrului Naţional s-au îindreptat către una dintre cele mai
expresive piese ale scriitorului. Patima de sub ulmi e o tragedie absolută, perfect
construită, un monumant pe frontispieiul căruia ar putea fi înscris cuvîntul ură :
ură pentru această fermă frumoasă care te ţine în sclavie, ură faţă de părintele
împietrit la suflet, faţă de soţuil bogat, faţă de fiii dormici să pună mîna pe
avere, faţă de lumea din sat, care te priveşte chiorîş... Chiar şi dragostea neaşteptată
şi pustiitoare tîs^^Şte din miezul ttrii, din dorinţa de răzbunare şi umilire.
Umbra inecruţătorului destin e prezentă, dar referirile la tragedia antică, la
relaţia Phedra-Hypolit se justifică mai mult printr-o similitudiine de situaţii.
Tragedia nu este plasată aici prim simplă mişcare de translatie, impusă de
schema-model, aşa cum se întîmplă în Electra; psihologia şi mediul eroilor
justifică perfect reacţiile lor. Atmosfera e mai degrabă de o asprime puritamă,
solidă şi plină de rigiditate — un univers bibiic cu precepte severe. Famiiia
Cabot trăieşte izolată ; bătrînul Ephraim e un pionier care şi-a desteienit pămîn-
tul, a dezgropat cu mîna lui fiecare piatră, aşezîind în loc un crîmpei din sufletul
său, a udat cu cîte o picătură de sudoare fiecare plantă... Intreg universul său

52
www.cimec.ro
www.cimec.ro
afectiv a fost imvestit în această fermă ; pentru oameni nu i-a mai răimas nimic.
Simion şi Petru simt că aceeaşi sclerozare îi ameniinţă, constituţia lor morală nu-i
la fel de robustă, şi se smulg, evadînd către mirajuil aurului. Eben e un viitor
Ephraim, încă fragil şi neîmpliinit, torturat de speotrul mamei moarte, dar la fel de
aspru, de legat de pămînt, robit aceleiaşi patimi : „cîinele şi-a găsit un cîine ca şi
el de cîime" spun despre el Simion şi Petru. Iar Abbie, care vine din afară, aparţine
de fapt aceleiaşi familii spirituale, căci îmţelege să se vîndă pentru a stăpîni, adop-
tîmd legiile patimii şd ale uril Toţi aceştia n^au răgazul unei olipe de odihnă şi
mulţumire ; fieeare pas pe care-1 fac îi primde şi mai temeinic în angrenajuil ce-i
sfărîmă fără milă.
Existau trei premise ca monitarea Teatrului Naţionai să se ridice la înăl-
timea unui moment de artă ieşit dim obişnuit. îm primul rîmd, girul unui
regizor ale cărui spectacole au însemmat tot atîtea succese de prestigiu. Apoi,
distributia — „de zile imari", reunimd o echipă de actori mu muirnai deosebit de
talentaţi (în frunte cu artistul poporului Ştefam Ciubotăraşu şd cu artista emerita.
Marcela Rusu), dar plimi de forţă şi itemiperamemt, stăpînind o pailetă interpreta-
tivă apropiată teatrului o'neillian. îm al treilea rînd, decorul (Dan Nemţeanu) —
o constructie masivă şi greoaie, cu un aer mohorît, clădită din piatră şi scînduri
parcă umede, cdlorate în brum şi verde muced şi coolit, care scîrţîie din încheieturi
la fiece mişcare, în umbra unui frunziş apăsător şi întunecat. Cu toate acestea,
rezultatul nu este la mivelul aşteptşrilor.
Sentimantu! de insatisfacţie pe care-1 lasă spectacolul nu este uşor de
explicat, căci el are, îm ansamblu, um soi de oorectitudine matematică, o amumitâ
rotunjime a comtururilor, o oomsecvenţă fată de propria sa manieră. Cauzele trebuie
de aceea căutate mai în adînc, în modul cum a fost gîndit şi direcţiomat specta-
colul, în ceea ce se numeşte conceptia regizorală. Urmărimd reprezentataa, este
greu să sesizezi o intenţie clară, să descifrezi obiectivele, &upratema. Se creează
imipresia umei „reconstituiri scemice" a textului, realizată pe fragmente, montarea
părîmd compusă din sfere concentrice, ipe care regizorul le-a trasat încercînd să
se apropie de substanţa operei dinspre exterior spre nucleu. Horea Popescu a
refăcut atmosfera cu rnigală, dim elemente exterioare, a înălţat oontururile ei
materiale, a căutat spectaculosul în sunet, culoare, lumină, în atitudimi, alcătuind
scemă după scenă dintr-<o bogăţie de detalii. Acestea m-au izbutit însă întotdeauma
sâ fuzioneze, creînd pe scenă viata. Din această pricină, esenţialul — sentimentele
eroilor — mu-şi mai găseşte parcă locul, se scurge ,printre degete.
Regizorul pare să fi aplicat piesei o unitate de măsură camună, tratînd-o
prim prisma factologicului, scotînd în prim plan constructia şi eVolutia acţiunii,
şi mu uirmări'nd firul subteram al mutatiilor psihologice. S-a săvîrşit astfel o
schimbare de gen, Patima de sub ulmi fiind scoasă din zona itragediei şi consi-
derată strict ca o dramă a alienârii prin proprietate. Pe scemă izbucneşte însă o
supărătoare nepotrivire între acţiunile şi situatiile^limită îm care se găsesc perso-
najele şi temperatura coborîtă a actului scenic — mepotrivire care anihilează
emotia publicului, lăsîndu-1 îmtr-o nedumerită şi uşor iritată indi'ferentă. Aşa se
întîmplă în momentul dim dormitorul ccmjugal, cînd Ephraim mărturiseşte toată
cutremurătoarea căutare a unei vieţi zidite îm piatră, căutînd să şi-o apropie pe
Abbie. Actorii se foiesc, se dezbracă, cîinele urlă; dincolo de perete, Ebem se
zvîrcoleşte, îmnebunit de dorintă ; bătrînul caută de mult uitatele gesturi de
mînghere — dar ecouH tragic al confesiunii sale e Smnăbuşit de tot acest balast,
transformînd cuvintele rupte din suflet într-o sfătoasă istorisire. Este uma din
împrejurările îm care o metodă se transformă, prin exces, în contrariul ei, orien-
tarea în general realistă a spectacolului oomducînid la un fals psihologic» La fel
— îm scena din salonaş ; fuTtuna cutremură casa, cîinii urlă din nou, păsările
de noapte tipă, pendula bate (toate momentele importante ale spectacolului sînt
subliniate de această pemdulă !), cîteva lumînări îşi pîlpîie lumina tremurătoare.
Abbie ipirimeşte îmbrătişarea crucifieată ca pe um catafalc. Toate acestea exclud
avalanşa de sentimente ce supraîncarcă atmosifera momentului : teamă, speramtă,
dorimtă brutală, pură înfiorare în faţa dragostei, elam sincer al apropierii.
Horea Popescu s-a făcut cunoscut prin înclinaţia sa pentru spectacolul
viguros, amplu orchestrat, conturat îm pastă groasă. Unele dim laturile tempera-
mentului său artistic şi-au găsit de aceea mai greu corespondentul în semiîntu-
nericul misterios al acesbui univers îmchis. Explicatia psihologică pe care el o
propune pentru Siimiom şi Petru răstoarnă ipur şi simplu primul act, conducînd
doi actori ca Matei AJlexandru şi Constamtin Rautchi spre o imterpretare paro-

54
www.cimec.ro
distică absolut inadeevată. Cei doi fraţi, întrnadevăr aspri şi bolovănosi, apar aci
îndobitociţi şi animalizaţi, înghiontindu-se la mîncare, bufnind, rîgîind şi sforăind ;
momemtul rugăeiunii este tiratat inu ca o grăbită îndatorire a unor credincioşi
flămînzi, ci oa o miimare a ritului. „Greva" lor — clipa de eliberare — devine o
glumă, o şotie a unor bărbaţi cam chercheliţi. Aşa că, în ciuda textului, care
•expune explicit drama lor, cei doi apar caraghioşi. (Iar intenţia de a-1 înşela
pe Eben, luîindu-i punga cu bani, fără a-i da în schimb semnătura, nu aparţine
automlui şd inu este un amănunt fără importanţă, care poate fi lipit, prin trouvail
regizoral, pe earaeteruil <unui personaj.) Nici marea scenă a botezului nu mulţu-
meşte: în acest momeint culminant al piesei, în care tensiunile se ciocnesc,
bătrîinul trunchi viguros sfidînd întreaga lume, dansul e un uiltim argument de
bărbătie şi iforţă, menit să reducă la tăcere duşmănia, clevetirea, invidia. Dar
o veseilă sărbătoare cu bîrfeli mahalageşti, IOU matroane savant gruipate şi o
demonstraţie de dans parcă pregătită lasă în susipensie îmfruntarea.
Cel mai aproape de rofl. a evoluat Maroela Rusu, care a exprimat dublul
registru de socorteli meschine şi dorinti cotropitoare cu o voce metalică, rupîndu-se
din cînd în cînd în hohot, cu un zîmbet trist şi înghetat, ou o senzualitate funciară
îndelung zăgăzuită. După crimă, actrita izbuteşte unul din putinele momente emo-
tionante ale spectacolului : ea coboară scara încet, tocurile-i pocnesc pe fiecare
treaptă, şi se aşază pe scaun. Chipul îi esite răvăşit de o privi're halucinată, contra-
zieînd jumătatea de zîmbet înnebunit încremenită pe buze. Mai greu se încheagă
relaţia ei scenică cu interpretud lui Eben, căci Emanoil Petruţ nu intră în vîrsta
psihoilogică a ipersonajiului şi nu posedă acel amestec de candoare, sfială şi îndă-
rătnicie. Actorul mai este împovărat şi de amimtirea unor i-oluri mai vechi, căreia
— în lipsa unei conduceri regizorale ferme şi adecvate — îi dă frîu liber în
spectacol. Interpretarea sa — altfel plină de energie şi de zel — ridică din nou
problema mai veche şi mai generală a difioultătilor pe care le au de învins unii
actori buni din pricină că au fost distribuiti numai în anumite genuri sau numai
în roluri care le sînt mai ila îndemînă, fiind astfel, practic, aservitd unor şabloane.
Ştefan Ciubotăraşu a adus în scenă bin'ecunoscuta-i putere de captivare a
atentiei, autenticitatea unei naturi umane bogate. Cîteva tablouri — între care rnai
cu seamă cel în care-i vorbeşte Abbie-ei, în timp ce Eben a plecat să cheme
procurorul — vibrează de tensiunea un'or sentimente oontradictorii, actorul dînd
aici întreaga măsură a personalităţii sale. Marea sa forţă dramatică nu s-a dezvă-
luit însă pe deplin în acest spactacol. Desigur, aici chiar obiectiille pornesc de la
un nivel de măiestrie în sus, nu vizează mijloacele de expresie, desăvîrşite, aJe
interpretuilui, cît mai cu seamă conceptia asupra personajului ce i-a fost oferită,
şi care pare să-J. fi stînjenit, încorsetîndu-1. De aceea, conturul pe care acest actor
— cunoscut pentru vigoarea morală a personajelor pe care le creează — 1-a
atribuit Jui Ephraim Cabot s-a sprijinit mai mult pe o senzaţie de oboseailă, de
gol, decît pe dîrzenia şi neînduiplecarea „de ipatriarh" a erouilui.
* * *

Poate că, în ciuda banalitătii procedeului, e cazul să prezentăm pe scurt


Luna dezmoşteniţilor — piesă aproape necunoscută la noi. într-o fermă părăginitâ
şi sărăcăcioasă trudesc, pentru a-şi agonisi traiul zilnic, bătrînul şi beţivul Phil
Hogan şi neimaipomenita sa fiică Josie — un Hercule feminin, cu inimă bună,
gură slobodă şi reputatie proastă. Cei trei fraţi ai fetei au fugit la oraş să-şi caute
o viată mai uşoară. Tată şi fiică muncesc cot la cot, se ceartă şi se imai şi păruiesc
oîteodată, îşi trec cu vederea escapadele — bahice şi sentimentale —, într-o ciudată
camaraderie aspră, afectuoasă şi plină de umor, concentrînd toată energia sănă-
toasă şi vivace a Irlandei emigrante. Aventurile nu ocupă nici un loc în inima
Josiei; ele reprezintă doar mica ei răfuială cu viata ; fata iubeşte, cu o surprin-
zătoaire puritate şi dăruire, pe risiipitorul, dezabuzatul, fermecătorul James Tyrone*
— bărbat în declin, actor fără har, alcoolic înrăit, la un pas de nebunie. După o
noapte de coşmar şi poezie, scăldată în raze de lună şi în valuri de whisky, fata
cea sănătoasă şi puternică va renunta la imposibilul ei vis de dragoste, va avea
tăria să înlătuire pe cel ce nu mai poate fi salvat şi va lua din nou viaţa în piept.

* Este vorba de reluarea peste un deceniu a personajului J a m e s Tyrone jr. din Lungă
călătorie în noapte, care-1 reprezintă pe fratele scriitorului.

55
www.cimec.ro
Ca şi în Patima de sub ulmi, iubirea se întîlneşte şi se împieteşte cu dragostea
pentiru ipămînt; ca şi Abbie, Josie încearcă să aicătuiască un plan, să drămuiască
şi să profite; dar olimatufl. piesei e altul; există aici şi prietenie sinoeră, şi
devotaiment, şi dragoste, oamenid izbutesc să comunice unii cu alţii, şi toate aceste
sentimente autentice mătuxă ca un vai calculele meschine, egoismul primar.
Pe scenă se mişcă şi resipiră trei personaje, alcătuiind un univers la xnar-
ginea lumii, care sfidează pe orice intrus şi respinge convenienţele unanim accep-
tate. O coajă aspră, de brutalităţi ostentative şd glume tari, adăposteşte relaţii de
o rară gingăşie. într^un fel, piesa este poemuil luptei dintre vitalitate şi morbidi-
tate, dintre forţă şi slăbiciune, poemuil nevoii de solidaritate şi înţelegere; şi,
totodată, elegie la moamîntul umui cadavru încă viu. Iar Josie e, în iteatrul
o'neifliian, singura eroină care nu regretă şi nu se căieşte, care ştie să privească
înainte — nu o simplă femeie dominată de patimi, ci un om complet, cu simţul
realităţii.
Directia de scenă (Ion Qlteanu) a căutat motivele fundamentale ale Lunii
dezmoşteniţilor în forta creatoare a sentimentelor umane şi a subordonat întreaga
reprezentatie acestei idei. Pe scenă, o fată luptă pentru dragostea ed şi este
înfrîntă; importantă nu este însă înfrîngerea, ci faptul că în decursul luptei,
ca un metal înnobilat la flacăra ce-1 topeşte, ea devine mai matură, mai gene-
roasă şi în acelaşi timp mai gravă, mai hotărîtă, mai înţeileaptă, descoperindu-şi
toate resursele de omenie.
Spectiacolul este de o acuitate emoţională rară. Nu se apelează la nici un
fefl de elemente ajutătoare: recuzita elementară, costumele modeste, aproape
şterse, obfligă pe actori să creeze, prin simplul schimb de replici, atmosfera incan-
descentă, uşor stranie, a piesei. Datorită limpezimii cu care au fost stabilite,
secvenţă cu secventă, sarciniie pe care actorii par să le inventeze spontan, atenţia
se centrează tot timpud pe ceea ce este esenţial şi nimic nu se pierde în gol, nu
rămîne fără ecou ; din jocul contrapunctat al tensiunilor, din culoarea specială a
relaţiilor umane se creează o bogătie de semnificatii. Foarte lunga scenă în care
dragostea dintre Josie şi James trăieşte şi se consumă pe parcursua. unei nopti
sfîşietor de dureroase este un caleidoscop de trăiri care se topesc una în alta,
mereu surprinzător şi mereu adevărat.
Regia n-a făcut greşeaila de a luniina piesa în aib, de a-i împrima un
optimism de comandă, ce ar fi scos^o de sub semnul paternităţii ei artistice.
Dimpotrivă, deznădejdea se instaiează pe scenă cu forta unei prezenţe vii ; o
dublează însă un suflu de generozitate, de omenie întelegătoare şi gravă, o undă
de noblete aiutentică, purificatoare.
Spectacolui este, de fapt, axat pe jocul Lilianei Tomescu, care realizează
aici nu numai cea mai profuindă şi mai valoroasă creaţie din cariera ei de pînă
acum, ci o interpretare care o situează definitiv printre personalităţile artistice de
primă importantă în teatrufl. nostru. Actriţa nu are datele fizice cerute de r o l :
ea compune însă, din sunete şi gesturi, o atmosferă care o însoteşte, îi creează
un fundai şi o ampiifică parcă. Liiiana Tomescu are scene oînd joacă o Josie cam
brutală şi cam obtuză, aitele cînd se deschide ca o flloare, înfrumusetată de un
sentiment mare şi curat. Aşa este suita de „scene ale aşteptării" — cîmd e timidă,
tristă, jignită, hotărîtă să se răzbune, o clipă vuigară şi apoi fundamental diferită,
de o curăţenie adolescentină. Pe buze-i joacă un zîmlbet cînd amuzat, cînd cinic,
cînd dezarmat, tandru, înduioşător sau jalnic. Trecerile de la o stare sufletească
la alta sînt reaiizate ou un bogat şi foante fin registru interpretativ. Josie a ei e
un recital de compozitie — şi nu numai atât: e o demonstratie asupra puterii
literalmente fascinante a intefligenţei artistice.
Bogată în nuanţe şi foarte clară este şi interpretarea lui George Demetru
(Phil Hogan). Actorul, mdrumat spre autoinvestigare, îşi descoperă şi desfăşoară
rezerve de căidură şi umor încă necunoscute, se dezvăluie treptat, pune inteligent
în vaioare complicata partitură de surprize a rolului, construind un caracter plin
de savoare şi de autenticitate, greu de clasificat conform obişnuitdlor tipaje. Sînt
momente cînd fatetele dublului său joc ar putea fi mai subtil delimitate : Phil
îşi iulbeşte mult fata, dar şi initereseile proprii îi stau la inimă, viata 1-a asprit
peste măsură.
Pentru Cristea Avram, rolui lui James Tyrone e o încercare grea, trecută
la nivel maxim în raport cu posibilitătile unui aotor încă tînăr. O minuţioasă
gradaţie a tonurilor, o gamă de gesturi bine gîndită şi logic desfăşurată oaracte-
rizează jocul său. Interpretarea e convingătoare şi sinceră în scenele cînd actorul

56
www.cimec.ro
e amuzat, ironic, putin amar. Atunci cînd e însă năpădit de neagră disperare,
în scenele halucinaţiilor şi bîiguielii fără şir, portretul scenic explodează sub
presiunea purităţii juvenile. Efortul său nu are note false ; e vorba mai degrabă
de uin dat obiectiv, în oadrele acestei distribuţii — căci experienţa anumitor
sentimente şi stări de spiirit nu poalte fi mimată.
Sceniografia aparţiine lui Dan Nemţeanu, care explorează îin continuare şi
poate mai subtil universul o'ineilliain. Oreaţia sa este perfect acordată conceptiei
spectacoluilui: el a construit o casă ipentru inişte oameni aflaţi „la marginea lumii",
pentru nişte truditori săraci (cam boemi, cam neglijenţi, destul de puţin interesaţi
de îmfăţisarea locuinţei şi a lucrurilor hîrbuite şi despereehiate careni înconjoară).
B uin decor ce emană atmosferă — deşi se pot formuia rezerve cu privire la
culoarea loeailă a unui anume fel de sărăcie.
Descoperinld şi introducînd în circuitul artistic această piesă, Teatruî
„C. I. Nottaira" a făcut operă de cultură, cu atît mai meritorie cu cît nu s-a
m.ulţumit să pună în scenă o piesă inedită peintru publicul nostru, ci a ales un
text de o frumuseţe aparte şi 1-a servit cu o a'bnegaţie şi o competenţă ce aşază
premiera la nivelul uinuia din primele evenimente ale stagiunii.
Colectivul acestui teatru şi-a reafiirmat mereu, stagiuni de-a irîndul, stator-
nica orientare către marele irepertoriu, dorinţa de a realiza creaţii actoriceşti de
prestigiu. Izbînzile sale n-au fost la fel de numeroase, căci spectacolele n-au fost
întotdeauna armonios şi echilibrat conduse ; de multe ori s-a vorbit, la capitolul
gîndirii teatrale, despre neaprofundarea unor sensuri ale textelor jucate, despre
lipsa unui stii adecvat lor în montare. Recenta premieră se arată de bun augur
pentru etapa nouă în care se afflă teatruil.
Heana Popovici

«w

„BĂLCESCU" de Camil Petrescu


la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" *
I I eschizînd stagiunea 1964—65 cu piesa Bălcescu de Camil Petrescu, condu-
cerea Teatrului Naţional din Iasl a dovedit — în continuare — o matură şi
înteleaptă întelegere a spiritului cu adevărat contemporan în politica de repertoriu,
pregătind astfel calea unor noi şi frumoase realizări artistice. Una dintre cele mai
valloroase opere ale literaturii noastre dramatice de după 23 August şi-a dovedit
astfefl, încă o dată şi în chip strălucit, pe scena Naţionaluilui ieşean, profunda
şi permanenta ei aotualitate, ca şi virtuţiile ei ideologice şi artistice. Bălcescu
nu este o piesă istorică, şi aceasta nu pentru că se abate de la caracteristicile

* Direcţia de scenă : Crin Teodorescu. Scenografia : Marga Ene. Distribuţia : Const.


Dinulescu, Ion Omescu (Niculae Bălcescu), Virgiliu Costin (Arăpilă -A.1. Golescu), Const.
Sava (Băl-Ceaurescu), Şt. Dăncinescu (Alecu Filipescu-Vulpe), Ion Lascăr (I. Eliade), Ion
Omescu şi Const. Dinulescu (Avram Iancu), Saul Taişler (Lăcusteanu), Teofil Vîlcu (Prefectul
Moldoveanu), Marcel Finchelescu (C. Cantacuzino), Virgil Raiciu (Mitiţă Filipescu), Const.
Cadeschi (Săteanul dîrz), Nicolae Veniaş (Săteanul obidit), Adrian Tuca (Mitru Tabacul),
Petru Ciubotaru (Damian Tabacul), Al. Blehan (State), Nicolae Veniaş (Popa Neagu), v i r -
gil Raiciu (N. Golescu), Gh. Serbina (St. Golescu), Tr. Ghiţescu (Lenş), Marcel Finchelescu
(Lord Stuart), Sergiu Tudose (Dincă), Const. Obadă (Costache Chioru), Valeriu Burlacu
(Tell), Aurel Vizitiu (Ion Ghica), Ion Buraga (Dobrovici), George Macovei (Hagi-Curti),
Dorin Varga (Bibescu), Teofil Vîlcu (Odobescu), Mihai Grosariu (Solomon), George Popovici
(Mitropolitul), Valentin Ionescu (Ion Catina), Rony Alexa (Dorobanţul), Sandu Sendrea
(Fuad), Boris Olinescu (Voinescu II), Adina Popa (Ana Ipătescu), Cornelia Gheorghiu (Tiţa
Bălcescu), Violeta Popescu (Maria Cantacuzino), Aurel Vizitiu (Rosetti), Const. Cadeschi
(Prefectul Balint), Emilian Popescu (Alecsandri), Cristina Deleanu (Elena Filipescu), Elena
Foca (Madame Piou), Rella Ghiţescu (Chiva).

57
www.cimec.ro
genului, ci datorită putemicului suflu contemporan de care este însufletită. Camil
Petreseu, cu bogata şi multipla lui persanalitate creatoare, a realizat, prin figura
lui Bălcescu, continuitatea dintre lupta de la 1848 a poporuilui nostru şi revoluţia
p e care a înfăptuit-o Romînia de astăzi, urmărind nu numai firuil vieţii marelui
patriot, dar mai ales idealul său revoluţicxnar, întrevăzut cu claritatea unei viziuni
iucide şi profetice în acelaşi timp, înflăcărată de cele mai nobile s e n t i m e n t e ;
Camil Petrescu a fost condus, în realizarea acestei continuităti, de unitatea dintre
aspiraţiile de veacuri ale poporului nostru şi ideea de revoluţie, unitate pe care
Bălcescu a exprimat^o prin celebrele iui c u v i n t e : „Revoduţia rornînă de la 1848
n-a fost um fenomen meregulat, efemer, fără trecut şi viitar, fără altă cauză decît
voinţa întîmplătoare a unei mimorităti sau miscarea generală europeană. Revoluţia
generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei romîne. Cauza ei se pierde în ziiele
veacurilor. Uneltitorii ei sînt 18 veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului
romîn asupra lui însuşi." Astăzi, cîmd această „lucrare a poporului romîin asupra
lui însusi" stă la baza canstructiei socialiste în ţara noastră, figura lui Bălcescu

r
şi opera lui Camil Petrescu fac parte integrantă din epoca noastră.
Spectacolul Teatrului Nationail din Iaşa, pus în scenă de Orin Teodorescu,
este conceput şi realizat pe ideea acestei continuităti istorice. Fără a umbri cîtuşi
de putiin ampla desfăsurare a umei întregi epoci, revalutia este adusă în scenă mai
ales prin forta ideilar lui Bălcescu, priin nestăvilita lui pasiune revolutionară.
Constructia spectacolului este profund, unitar şi inspirat gîndită : piesa se desfă-
şoară într-un cadru monumental, care-i sublimiază măretia istorică, dîndu-i înăl-
ţimea şi aimploarea unei epopei. Datorită umui dispozitiv scemic bine găsit (sceno-
grafia — Marga Ene), mişcarea deloc exterioară a acţiumii se succede în ritm rapid,
concentrat, ca şi secvenţele unui film. Vasta frescă istorică este astfel permanent
străbătută de acea ardere interioară a ciocnirii de idei, caracteristică deopotrivă
autorului şi erouilui piesei. Spectacolul are grandoare şi fLuenţă, în acelaşi timp, iar
expresivitatea lui plastică şi dinamică este îm deplină concordamţă cu aceea a
semnificatiei. Oaristrucţ-ia sccnică parmite totodată şi o muiltiplicitate de planuri,
care se întretaie şi se suprapun armonios. Momentul în care palatul, devenit sediul
guvernului revolutionar, este asaitat de multimea care pătrunde, prin planuri
laterale, spre centrul scenei, situat pe un podium îmalt, este simplu, dar impre-
sionamt realizat. Sau, de pildă, jocul simultam — fidel indicatiilor autorului —
între dezbaterile dim guvemul revoluţiomar, care se desfăşoară sus, şi secventele
cvasicimematografice ale complotului boienlor, situate în „subsolul" podiumului,
creează efecte pe cît de sugestive, pe atît de firesc realizate. Pentru ca, apoi,
acelaşi dispozitiv scenic să permitâ realizarea peisajului ardelenesc de munte,
portului Galati etc. Toate aceste elemente de atmosferă, de ritm şi de expresie
scenică au meritul esential că nu vin să se adauge textului, să-1 „îmbogătească"

L ci, dimpotrivă, îi lasă libertatea de a-şi demcmstra tensiumea interioară, forţa


dramatică.
Aceeaşi întîiriire directă între text şi expresia lui scenică a urmărit-o regizo-
rul şi în lucrul cu rnterpreţii, şi în primul rînd în realizarea figurii iui Bălcescu.
Constantin Dinulesou, care a mai interpretat cu succes şi alte roluri de răspumdere
pe scena Teatrului National dim Iaşi, şi-a marcat de astă dată, în rolul lui Băl-
cescu, măsura depiimă atît a taientului său actoricesc, cît şi a unor înclinatii
deosebite pentru studiu şi căutări creatoare. Avînd şi avantajul (asupra căruia nu
insistăm îmsă deloc) al unei „măşti" impresionante, care iradiază simpatie şi emotie
în sală, Bălcesou înfăţişat de C. Dinulescu este, îm primuil rînd, acel „om între
oameni". Initerpretul nu caută să impună dim capul locului, în figura lui Bălcescu,
trăsăturile lui revoiuţionare, deşi începutul piesei 1-ar fi putut conduce spre
aceasta. Avînd clar şi ferm trasat acest scop, el conduce spectatorii firesc,
evolutiv, pe etape, spre perceperea acelei incandescente pasionate a eroului, cre-
dincios pînă la ultirna suflare marelui său ideal. Meritul de seamă al interpre-
tului şi al regiei în aceasrtă privinţă este nuamţarea crescîndă, reliefarea treptată,
dar fermă, a muiltiplelor aspecte a căror sinteză devine această trăsătură domi-
nantă a caracteruiui lui Bălcescu. Complexitatea personajului este atît de mare
încît evolutia e o grea încercare pentru interpreti. Camii Pefcrescu n-a urmărit,
vn redarea acestei complexităti, contraste direote, ci mai ales o nuantată transpu-
nere a maturii profund umane proprii eroului său. A da viată acestui personaj cu
o amplă vibraţie emotională, situată la o mare înăltime a ideilor, înseamnă de
fapt a găsi firul care leagă aceste multiple trăsături. Bălcescu este acelaşi şi cînd
îşi stăpîneşte revolta în fata nedreptătii, în fata oarbei lăcomii a boierilor, şi

58
www.cimec.ro
Constantin Dinulescn (Bălcescu) ş" Cornelia Gheorghiu (Tiţa Bâltescu)

cînd îşi povăţuieşte, răbdător şi fenm, în acelaşi timp, tovarăşii, vrîind să-i facă
să-şi înţeleagă menirea; şi îin duioşia lui nemărginită faţă de sora lui sau faţă
de prietenii adevăxaţi, ca Tabacul, şi m durerea profuindă faţă de soarta lui
Avram Iancu, ca şi în momentele cînd arde ca o flacără în entuziasmul lui
revoluţionar. Deplina unitate îintre om şi revoluţionar, adevărata tărie a lui
Bălcescu, convingerea neţărmurită a acestuia îin ideile şi idealul său 1-au condus
pe interpret spre o deplină şi frumoasă realizare actoricească.
Ca um exemplu (din multe aitele ce se pot da) pentru forta emotională şi
nivelul artistic la care sînt realizate momentele dramatice ale spectacolului, se

59
www.cimec.ro
cuvine menţion&tă scena întîlnirii dintre Bălcescu (Comsitantin Dinulescu) şi Avram
Iancu (Ion Omescu). Cu o intuiţie şi o expresivitate dramatdcă remarcabile, ambii
interpreţd au înţeles şi au redat pe depliin înseminătatea acestei scene, contribuind
la reuşita unui momenit cu adevărat dramatic. în rolul lui Avraim Ianeu, actorul
Ion Omescu (care interpretează aitermativ şi pe Bălcescu) a adus forţă, conciziune
şi un temperament artistic pregnant, vădit mai aies prin modul în caire joacă
„tăcerea" lui Iancu, expresivă pentru eroismul, dîrzeinia şi răsicoliitoarea lui dramă
suiflletească.
Valorosul coiectiv al Teatrului Naţional din Iaşi a slujit cu cinste vasta
galerie de personaje a piesei, caracteristică specifică reprezentaţiei. Unii actori au
izbutit să joace, fără aiici un neajuns penitru realizarea lor artistică, cîte două
„măsti", necesiitate dictată desigur şi de dificulitatea acoparirii atîtor roluri de
răspundere în suprafaţa spectacoluilui : Marceil Finchelescu (C. Cantacuzino şi Lordul
Stuart), Teofii Vîlcu (Prefectuil Moldoveanu şi Odobescu), Virgdl Raiciu (Mitiţă
Filipescu şi N. Golescu), Aurel Vizitiu (Ion Ghica şi Rosetti), Nicolae Venias
(Săteanui obidit şi Popa Neagu).
O interpretare pitorească şi semmificaltivă, în aceiaşd timp, se arată realizarea
portretului boierului Aiecu Filipescu-Vulpe de către artdstul emerit Şt. Dăncinescu.
In rolul dificiH şi muit discutat ai lui I. Eliade, artdstul emerit Ion Lascăr a
surprins măsura exactă a ceea ce a imtenţionat auitorul. Corneilia Gheorghiu şi-a
susţinut rdlui cu muită sponitaneitate, izbutind să redea gingăşia sufletească şi
devotamemtul de nedintit al Tiţed Bălcescu. Adina Popa a fost convingătoare
în rolul episodic, dar plim de semnificaţie, al Anei Ipătescu. Virgiiiu Cositin şina
înzestrat personajul (Arăpilă), sub aparemţa unei personalităti exuberante, cu o
noblete discretă, dar emotionantă. Cu o incisivitate fină şi sobră, artistul emerit
George Popovici a conturat portretull Mitropoiitului, precum şi Constamtim Sava,
pe cel al lui Băl-Ceaurescu. Comtributii pretioase au avut Adrian Tuca (Mitru Taba-
cul), Petru Ciubotaru (Damian Tabacul), Gh. Serbina (Şt. Golescu), Sergiu Tudose
(Dimcă), Valeriu Burlacu (Tell), George Macovei (Hagi-Curti), Dorin Varga (Bi-
besou), Valentin Ionescu (Catina), Boris Oiinesou (Voinescu II).
Muzica de scenă semmată de George Pascu merită o memtiune deosebită.
O adevărată deschidere de stagiume, bogată în semnificatii şi valori artistice,
care ne arată că Teatrui Natdonai dim Iasi este ferm hotărît să-şi continue
succesele din stagiunea trecuită.
Florian Nicolau
* **
Prezemţa aiiternativă pe afis a doi tituiari acordă spectacoăului şi o dimen-
siune experimentală şi merită să fie aparte subliniată. Oricîmd dublele distributii
sînt binevenite, priiejuind emulaţii profesionale folositoare, ba chiar necesare, îm dez-
voltarea umui colectiv. Cu atît mai mult în acest rol, considerat vreme de um
deceniu imabordabil, şi din pricima amimtirii pătrunse de vemeratie ce o păstrăm
neuitatului Băicescu însufleţdt de Mihai Popescu.
în reperele aceioraşi intenţii şi recomamdări regizoraie, Ion Gmescu reali-
zează, pe datele personaiitătii sale, um Bălcescu tăios, dur, cu o luciditate şi
înverşunare hrămite dim incompaJtibiiitatea idealurilor revoluţdomare cu tranzactiile,
compromisuriie în istorie. îm această imterpretare, interesant mi s-a părut mai
cu seamă efortui adtorului de a sugera detaşarea cerebrală a gînditoruiui şi luptă-
torului, Raţiunea lui veşmic trează nu-i îngăduie o clipă de armistitiu în bătălia
pemtru cauza poporullaii, mistuindu-1 pînă la uitima lui suflare. Aceasta nu înseammă
că partitura textului, covîrşitoare chiar pentru um actor cu mare experienţă, rămîne
în întregime descifrată. Momente de puternică intensitate emotională — întîlmdirea
cu Tiţa în închdsoarea Gorgani, monologui la moartea Tabacului, înfrumtarea lui
Fuad-Pasa — mu au aivut vigoarea şi vibratia cuvenite, au trecut fără stră-
lucdre. Totusi, şi acest Băilcescu damonstrează, nespus de clar şi cu multe semni-
ficatii, cît de importantă în formarea şi evolutia unui actor se arată îmtîlniirea
cu asemenea roluri.
www.cimec.ro M.I.
■ ■■TIMISOARAHIH

„ANTON PANN" de Lucian Blaga*


A

I n literatura moastră idramatică contemporană, dramaturgia ilui Lucian


Blaga face corp oarecum izotlat. Ea se înfăţişează — prin ideile şi
problematica ei, ca şi prin imijloacele ei expresive — parcă de sine stă-
tătoare, neaderentă liniilor de bază, realiste, pe care s-a dezvoltat în genere
teatrul nostru. Iscat — ca şi liirica sa — din gîndirea şi preooupăriile filozofului,
întrupînd în alcătuirea lui conoluziile şi o seamă de convingeri ale acestuia, scrisul
diramatic al lui Blaga a revendicat statornic, pentru a fi pătruns, o anumită
familiaritate cu universul de gîndire, ba chiar cu sistemul terminologic şi de
asociaţii, proprii aceluia care — sub zodia amară a anilor de crepuscul ai socie-
tăţii burgheze, bîntuiţi de „conştiinţă balnavă" — credea că descoperă în „orizon-
turile misterului" şi ale „revelării", în gîndirea magică — aşadar, dincolo şi împo-
triva darurilor şi cueeririlor raţiunii, dincolo şi împotriva reaOităţilor — conso-
larea trăirii fără orizont, dacă soluţia problemelor vieţdi îi este omului interzisă.
Fireşte, sub aceste auspicii, i se ofereau intens scriiitorului metoda şi procedeele
descărnării expresioniste a dramei de tot ce a r putea-o localiza, deci îngusta şi
aproxima, prin limitele unor viziuni şi imagini sociallmente şi istoriceşte concret
determinate. Pentru el, mitul şi llegendarul, simbolul şi imprecizia depăşeau chiar
terenul unor simple mijloace — adesea criptice — de comunicare. Substanţa
însăşi a convingerdlor lui se afla în elementul ei şi se fructifica în zonele fluide
şi neguroase ale insesizabillului şi incontrolabilului. In drama lui Blaga, omul
se descoperea terilfiat, meschinizat şi otrăvit de sine însuşi, în lume, mai ales în
lumea civilizaţiei în care se vedea existînd, lume pe care dramaturgul o înscria
de obicei în sfera „civilizaţiei de asfalt" a orasului, atît de des şi cu vehemenţă
atacată în altă parte de o întreagă dramaturgie a anilor premergători şi imediat
următori prăbusirilor şi marilor întrebări ale umanităţii, de după cel dintîi război
mondial. Blaga nu vedea drama omului în stare a se linişti ori a se lumina în
datele ei aparent mărunte, actuale, nici măcar prin licărul unei soluţii oferite de
o cunoaştere socotită de dînsul imposibilă. Prin întoarcerea la originar, la mit şi
prin apelul la marile zăcăminte de mister ale mitului, el o vedea însă atinsă de
fiorul apropierii de dimensiunile cosmice, străbătută de satisfacţia unei parti-
cipări la vibraţia etemului, împăcată şi organizată în forţele primare ale ances-
tralului şi în cele fârâ istorie ale firii. Drama umană se integra astfel neliniştii
dramatice a unei lumi stăpînite de forţa oarbă a „marelui anonim". Şi, ca
atare, accentul asouns de răzvrătire a omului faţă de starea alienată şi umilită
în care se vedea prăbuşit şi torturat în viaţa şi relaţiile lui cotidiene, ime-
diate, se risipea ori se oprea, într-o resemnare vecină cu dezerţiunea, la sen-
timentul ireversibilei „mari treceri" spre moarte, la conştiinţa „abisului" şi a
amăgirii continue în care se prăvălesc înţelesurile şi înţelegerile noastre, necesar
limitate şi şubrede. Zvîcnetul protestatar al dramei lui Blaga se frînge, aşadar,
nu numai datorită unei repulsii de formatie filozofică faţă de ordinea şi legile
materiei şi ale societăţii, dar şi datorită unei aspiratii dezarmante spre absolut.
ConcluzMle întunecate la care e nevoită să ajungă îşi caută şi îşi găsesc compen-
satia în mîngîierea marilor întoairceri : la natură, la veacurile „fără vîrstă" —
la acea „pax magna", în care răul şi binele se complinesc şi se împacă, la mit şi
credinţele mitice.
Blaga nu propune însă infuzarea unui mit arbitrar în dramă. Meditaţia şi
orientarea lui se organizează în corpul de credinte şi de construcţii ale închiipuirii,

* Regia artistică : Iannis Veakis. Decoruri : Elena Veakis. Distribuţia: Gheorghe Leahu (Anton Pann),
Cătălina Buzoianu şi Adriana Popovici (Ioana), Elena Simionescu (Coana Safta), Radu Avram (Protopopul
Niculae), Eftimie Popovici şi Miron Neţea (Poştaşul Panţu) Emil Reus (Ciurcu), Al. Ternovici (Naooleon
Furnică), Viorel Iliescu (Spurdercă), Daniel Petrescu (Bidu), Spiridon Cojocaru (Cocorandu) Garofita
Bejan si Dora Chertes (Nusca).

61
www.cimec.ro
ale căror rădăoiini sînt adînc înfipte — ou suculemţa lor genuină de expresivitate
— în soihil cugetării şi zicerilor poporuiui, al mărturiiilor lui despre miiemara
experiemtă dobîndită de el în truda şi iupta cu ceile ale vieţii şi cu viaţa. Acestea
populează şi sînt ohemate a susţine nu numai o argumentaţie filozofică, minată de
aluviuni străime, mistic şi rătăcitor metafizice ; nu numai freamătull şi frumzişul
bogat şi ambianţa — adesea apăsată de semitimentull umei amare disoluţii — ale
poemelor l u i ; mu numai dirame ori poeme dramatice ori pamtotmime (Zamolxe,
Tulburarea apelor, Meşterul Manole...), memite, prin îmsăsi carnaţia Lor înnegurată
de ateimparalitate, umei tratări care le realamă cu deosebire. Dar chiar împre-
juirări, conflicte, tipuri, deplin cristalizate de istorie, aşezate de ea pe făgaşuri
clare, îm luimima crudă a unor fapte şi făpturi precis comturate, sînt — ca îm
cazul lui Avram Iancu — subordonate legendarullui şi deviate îm trimiteri mitice.
E um procedeu izvorît, desigur, din acea senzaţie de îmcorsetare pe care cadruH
realităţii moţaomale — obiective — i-o destapta filozofului, din acea tentaţie a
,,dezmărginiirii'' de care Blaga n-a fost niciodată părăsit. Mai este însă şi um
procedeu a cărui obîrşie se revendică de la complexiumea prin excelemţă lirică a
scriitorului. Acesta se infiltrează — cu zestrea lui meditativă şi emotivă, ou meli-
niştile, uimirile, elamurile şi frîngerile lui, cu dispoziţia lui spre confesiume — în
tot ce a realizat şi dincoace ori dimcoio de poezia propriu-zisă : în simteza filo-
zofică, în dramă. Confesiunea se păstrează in adevăr — şi aici, îm dramă, ca
orice dezvăluire a unor taime mtirne — în discreţie. Iar dezvăluirea se oficiază,
firesc, ca să zicem aşa, învăluită — metaforizată ; şi, în măsura în care, smuisă
din sine, taina tinde a-şi cuceri preţuil gemeralităţii, metafora creşte la dimensiu-
nile mitului sau cearcă a i se încorpora.
Nu se poate spune că opera destinată de Blaga teatruilui ar fi vădiuvită de
încordări specifice coliziumilor dramatice; ea este îmsă pecetluită cu precădere
de valoriile poeziei lirice. Aceil „ascuns, dar extrem de intens dramatism", sesizat
şi de Ovid Crohmălmiceanu, îm „atîtea comfesiumi frînte" ale poetului, prezidează
în teatruil său imai degrabă, decît surprimderea caracterului dramatic al umor
situaţii şi reilaţii obiective. Sîntem, cu alte cuvinte, ou scirisui diramatic al lui
Blaga, în bună măsură, în faţa umui alt mod — ramificat — divers ipostaziat —
de demomstraţie iirică, de automarturisire. Şi în aceasta afllăm însoişirea lui capitală,
în aceasta stăruie, cu evidemţă, forţa lui emotivă iniţiailă şi de bază : în spomta-
neitatea, şi mai puţin îm construcţia deliberată, echilibrată, a dramaticului ; îm
caracterul de stare poetică îm care se doreşte împiinit (stins ori extins) fiorul
dramatic. De aoeea, şi elementele chemate a se închega după legile actului dra-
matic, într-o unitate caracteristică, scenic reprezemtabilă — de da ambiamtă şi cadru,
La caractere şi dinamica redaţiilor —, îşi arogă, alături de prapria lor functie
şi misiune, şi roiul şi calitatea unor tropi — de o expresivitate partiouiară, memij-
Locit vie, încairmată — cu care poetul simte că-şi poate potenţa, colora, ierarhiza.
comfrumta 'îmtre ele şi sineroniza la nevoie, gîndurile, sentimentele, convingerile,
deasupra şi simultan feluriteilor daruri şi procedee expresive cu care îşi încarcă
cuvîntull.
Această pastă grea de iiiricitate pătrumide şi resorturile acelor momente sau
scrieri dramatice în care poetul nu dă impresia a fi imtervenit în datele obiec-
tive ale realitătii, şi în care ne lasă să întîlnim viaţa — aşa-cum-ni-se-oferă-ea,
mişcată de o umamitate distinct diferentiată (îmaimte de a fi — sau chiar fără
a putea fi — ridicată la rang de mit), cu pasiuni, ambiţii, întrebări şi răspunsuri
ce se ciocnesc între ele „ca în viaţă", şi care poartă în ele o semnificaţie proprie
îndestulătoare (înainte de a putea descărca din ele şi prisosuil unor semsuri
metaforice). Asemenea sceme — tari, dramatice prin ede însele — ne întîmpimă
şi ne mişcă adesea, chiar în piesele de izbitoare factură merealistă, cînd poetul îşi
eliberează şi-şi lumimează privirile, de obicei îmtoarse înăuntru ori dispuse la
„plăsmuiri revelate", descoperind în juru-i izvoarele, argumentele, confirmarea ori
tăgada punctelor de vedere la care tine. Ne gîndim în treacăt la omul înlăntuit
de pasiumi comtradictorii şi silit a decide între ele, din Tulburarea apelor; la
răscolitorul moiment în care Meşterul Manole îşi zideşte soţia, transformîndu-se
sub 'Ochii moştri, din om, îm imit al pasiumii creatoare ; ia Avram Iancu înfrunitînd
solia lui Kossuth sau pe reprezentantii împăratului. Ne gîndim ila asemenea
momente, pemtru a recumoaşte din timp latentele reailiste, mocmind sub cenuşa
.tristeţii metafizice", de care a dispus totdeauna, împreună cu forţa poetică,
Luciam Blaga.

62
www.cimec.ro
Ni s-a părut necesară această repede incursiune în ansamblul operei drama-
tice a lui Biaga, îmainte de a me opri la ultiima lui lucrare — Anton Pann.
Deoarece, cu această uitimă lucrare, nu ne aflăim pe uin drum care se contitnuă,
ci, îri esentă, în pragul unor viziumi moi despre lume, al unor comcapţii care pre-
figurează acea îmelinare mărturisită de poeziile sale duipă Blibarare şi care,
cu deosebire, anunţă înţelegerea unor rosturi şi drumuri ale vieţii ce i-au fost, în
anii începuturiior şi cristaiizării gîmdirii sale filozofice, străine şd meadarente.
Fireste, nu ne aflăm în faţa umud abamdom totai ai manierei în caire scriitorul îşi
oonstruia şi îşi gîmdea draima. Instrumentaţia pe caire şi^a apropiat-o şii strunit-o
tndelung poetul inu este eliminată ; eşafodajui său artistic nu e răsturmat din
temeiii ; valoriie rnitice răsună îneă în cugetul poetuilui ca valori fumdamentaie în
explicarea vietii; izvoarele foilclorice sîmt mai departe absorbite pentru a deveni
substanţa intimHpopulară şi pasta grea-poetică a scrisului său. Toate acestea, păs-
trate, sînt puse îmsă acum îm slujba dezbaterii umor probieme ce-şi caută şi îşi
găsesc solutia în cercetarea şi cunoaşterea — noi în activitatea creatoare a dra-
maturgului — a sociaiului, a forţeior sociale. Prin prisma aceasta omaul capătă
la Blaga o altă destinaţie, o altă carnaţie, un ait destiin decît înainte — un alt
râspuns îmtrebăriior ce-i frămîntă : mai aproape de dînsui, 'mai aproape de reaii-
tate şi de adevăr.
Anton Pann a fost gîndită la răscrucea a două istorii, scrisă în anii de
sfîrşiit ai războiuiui, cînd Blaga, după ce, cu ineficace împotriviri, descoperise
buna-'credinţă a rătăciriior lui, folosită drept unealtă de mîna ticăi'oşiei fasciste,
desaoperea — cu „aplecarea firească şi gustui" ce-1 avea „pentru tot ce devine
în patrie / pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvorniţă" — mijind şi „mirabila
sămîntă" a mariior răsturnări şi trafnsformări irevolluţionare de azi. Cîmd în aceste
Lmprejurări îi îmjtîmpinau, cu aite dimensiuni decît cele revelate sub globul izolator
al gîndirii sale filozofice, omul din popor, elanurile lui, adevărateie lui năzuiinte.
Poetul se adună în sine ia acest sfîrşit şi început de iume, şi cugetă asupra
urmelor lăsate de „paşii profetului" de-a lungul anilor, asupra destiinului şi
rostuilui său de ipoet, asupra condiţiei 'Umame a poatului în lume, în lumea sa.
Anton Pann este expresia acestui crucial şi dramatic moment de reculegere.
Nu întîrziem încă asupra semnificaţiilor piesei. Subliniem deocamdată, în
ea, existenta masivă şi statornică, elibarată de vreo vădită frînă metaforizaintă,
a societăţii şi a unui dimat sociall, detectabile în timp, în istorie ; existenta umor
tipuri lumane cristalizate în psihologii, temperamente, ccmtururi, vîrste, cuiori iimpezi.
De o parte, lumea de „j'Oc" a poatului — deschisă şi aproape iniimii lui : Nuşca,
tîmăra birtăşită de la „Povestea vorbei", prietemii de libatiuni şi de voie-bună,
Spudercă, Biidu, Cocorandu — lumea omuiui de rînd, pestriţă şi guralivă, dar
cumsecade, ganeroasă şi nesofisticată. De altă parte — Lumea de „foc" a poetului :
bătrîna coană Safta (mijiocitoare la case mari, de madrigaiuri şi cîmtece de dor,
stoarse cu zgîrcenie negustorească din flacăra creatoare a poetuiui), protopopul
Nicuiae (jecmănitor şi el, cu mierea cucerniciei ipe buze, dar cu gheaţa meomeniei
în faptă, ai cîntăretului la sti'ana bisericii ce o patronează), editorul Ciurcu (omui
de afaceri, care cu litera şi cifreie unui contract se simte în drept să calce în
picioare principidle eiememtare ale bumei-credinte) — iumea care-i robeşte pe
poet şi-i „ţime îm robie sfîntui duh, ca să se pricopsească pe urma lui". Apeie
apar despărţite, refuzate unui contact împlimitor, total adverse uneie altora.
Anton Pann înoată înitre ele — cînd senin şi exuberant, ca om Sun rîndul
unora, cînd adumbrit şi prăbuşit, ca marfă ori unealtă printre ceiialţi. Comtra-
dictiiie sociale îi apar ciare; temdinţele istorice, în cruciai antaganism, de ase-
menea. Burgul hălăduirii saie, la împlinirea a „treizeci de toamne aurii" — Bra-
şovul de prin 1830 —, poartă nu numai geograficeşte semnificaţia unui hotar
între două cuituri ce se încalecă (cultura dim „împărătia Neamţului" şi cea din
„impărăţia Turcului"). Nici portul Nuşcăi („fustă şi sub i'ustă şalvari — i'usta
după moda de la Beci şi şalvarii din Ţarigrad") nu era un simplu capriciu
vestimemtar, cum mici faiimosul fes, cu care, împreună cu opera sa, istetul „fin
al Pepelei" a trecut îm amintirea posterităţii, nu era doar o simplă excentricitate
coloristică (de orientalism şi feudalitate întîrziat valahă) în salonul coanei Safta,
patimat de icoane bizantiine, dar deja asediat de „epoca Biedermayer"... în atingerea
cu luimea vremii sale, Anton Parun îşi simte propria lui conştiintă măcinată de
contradicţii, de meputinta împăcării lor — de neştiinţa neputintei împăcării lor.
„Bolmav de prea rnult suflet" — spre deosebire de Avram Iancu, cel „bolmav de
toate faptele" ; „cîntăret de strană cu apucături de vîntură-lume", neputîndu-se

63
www.cimec.ro
lipsi de ,,Iuimtiina diin dosuil ifiruniţii" şi silit a se uimilli ca „furnizor de stihuri" de
amor pentru dienţii coanei Safta ; tras între nevoia pîinii cea spre fiiinţă, dobîndită
anevoie, împlinind o datorie a făţărniciei ca psalt la biserica sfîntul Nicolae, şi
chemarea, deloc bisericească, de a trăd şi cîmta cele lumeşti, pasiumile mărunite dar
oneste ale omului măirunt şi onest — poefcul se vede „rătăcimd tot prin fumdături —
ieşind idin una, dînd într-alta" ; se simte izolat, „rămas ca o nălucă fără căpătîi
în Scheid oraşului" ; se simte sătul de viaţă şi dornic a încheia această viaţă în
care „toate anotimpurile i-au fost toamne, daldora de amărăciune şi de rugină",
şi în care viată, o siingură „primăvară" i-a înflorit: „eîind a cunoscut grădinile
Ioanei".
Ou totul distinctă ca personaj faţă de eelelalte mai sus pomenite (acestea
viguros şi precis întrupate), Ioana trece aeriană, difuz, ca o stranie indecizie, prin
piesă. Ea pare să aparţină altei kumi — singura lume, parcă, îm care poetul se
regăseste, se simte bine, âm care pătrunde ca într-un refugiu, şi după caire tînjeşte ori
de cîte ori viaţ)a şi lumea din juir îl apasă prea greu şi-1 hăituiesc. Aceeaşi Ioană
însă — mereu evocată ca un limam de limiste şi lumină curată, în orele lui
zgomotoase şi tulburi de ,/vînturare" şi de „pozne" prin cârciumi, iarmaroc şi
pe uliti ; aceeaşi Ioană, pe care, pentru la o păstra curată, air dori s-o tină departe
,,de toate astea", s-o vadă „trecînd priin lumea asta ca un vis" — îi provoacă, în
clipele cînd o are alături de dînsul, sentimentul unei încarcerări ce-i strangulează
şi înăbusă elanurile, îi îngustează oxi îi interzice orizonturile şi zborul spre ele.
Dorită ca marea, unica iubire, alătun de dînsa poetul e năpădit de conştiinta
neputinţei de a-si împlini meniirea, de a da ascultare chemării sale de poet. Ioana
nu e propriu-zis un personai — e întruparea unei metafore. Pretabilă, ca multe
metafore, unui sulbtdl joc de supoziţii, care desigur nu ni se impun neapărat
independente unele de altele şi care se pot interfera şi pot pretinde chiar a se
complini între ele. Ioana poate fi doruil de chietudine şi de odihnă, de ordine şi
de confort al omului ispitit veşnic de căutări şi încercări, lipsit de rădăcini şi
respins de răgazul unei adăstări la o mulţumire definitivă, Ioana poate fi — pe
aoeastă linie — mtruchiparea iubirii totale, a realizării în iubire. Ba poate fi
şi universul idealului, în gîndul poetului. Un ideal mîngîiat în ceasurile de
ascunsă retragere în sine, cînd binele, adevărul, frumosul, puritatea, umanul i se
înfătişează ca thite ultime ale umbletul'Ui şi visărilor lui şi cînd aoestea se opun
meschinului, cotidianului tulbure din preajmă, apărîndu-i, doar în forul intim
al individualitătii lui, realizabile doar prin realizarea lui ca individ desprins de
siocietate. Dar Ioama poate fi în acelaşi timp propria ei contradicţie. Realizarea
individului în solitudine e o amăgire dureroasă; iubirea înţeleasă ca o fericire
atotacaparatoare închistează, anulează fiinta omului, mai cu seamă cînd acesta
se simte, ca poet, destinat a se dărui tuturor. „Stăpînit am fost totdeauna de
suferinta iubirii unice", zice Anton Pann, dar iubirea aceasta „îmi devenea de
neîmdurat". Realizarea lui ca indiviid el o vede una cu realizarea sa ca poet. Vi&ul
lui cel mare e cartea la care scrie, de care Ioana se îndoieşte : „o carte în care
mtelepciunea se toarce singură, ca poveştile din o mie şi una de mopţi", care „va
mirosi îmbeişugat şi pestriţ, oa piata de lîngă Turnul Sfatului, cu adieri de
verdeturi şi ipeşte, de caşcaval, garoafe şi mătăsuri", în eare vorbele „vor suna
precum galbenii zaraMor care stau ou şatrele în şir, schimbînd florimi austrieci
cu ruble ruseşti şi cu parale otomane...". O asememea carte el n-o poate concepe
în singurătate — chiar într-o singurătate sugrumată de fericirea dragostei —, în
necunoaştere, în afara realitătilor înconjurătoare. „între patru pereţi focul n-are
vînt. între gratii — aripile sîmt chiar şi pentru păsâri o povară ! Eu trebuie să
mă ciocnesc de oameni, de lucruri, să îmfrunt valul şi întîmplarea." Cu Ioana
ne aflăm, asadar, în faţa neîmpăcării individului cu sine, într-o lume a cărei
alcătuire este ea însăşi în ascutită neîmpăcare... Metafora Ioanei este prin exce-
lentă dramatică. Şi ea creşte în dramatism pînă la dezlegarea problemei umane,
majore, pe care o ridică, pînă la desfacerea (sau tăierea) nodului de comjtradicţii ce
oonţiine, Spre această rezolvare ne poartă o a treia categorie de personaje — strîns
inrudite, prin înfăţişarea lor, cu cele din mediul realităţilor ambiante ale poetului,
dar a căror trecere, episodică ori imai stăruitoare în acţiune, lasă în urmă o dîră
de contrarietate, de ciudată nelimişte amestecată cu aburul unei neânţelese speranţe :
ursarul, poştaşul Pantu, ipaznicul de noapte al urbei... Sînt personaje care invită,
fiecare în parte, dim ce în ce mad dntens, cu o încărcătură poetică iproprie, spre
treptele mituiui, ale argumentului mitic şi ale împăcării în mit.

64
www.cimec.ro
Nu este însă nici pe depairte vorba de mitul de tip „mioritic" — îmbrăţişat
şi incorporat de Blaga operei sale ainterioaire. Nu e vorba de uin mit al fixităţii
istorice, scos din curgerea istoriei, „boicotînd" i&toria şi „organizînd" într-o „sofie"
— într-o înţelepciune — a supunerii şi a uimilinţei „ortodoxe", cugetul, credin-
ţele. visăriile, acţiunea — viaţa poporuiluii. Dimpotrivă, ne aflăm parcă în faţa uinei
adevărate mutaţii a convingerilor dramaturgullui-filGzof. Căci mituil pe care el îl
îmbrăţişează de data asta este nu numai opus tuturor celorlalte dinainte (aburite
de mistar şi plamind oa o apăsare sterilizatoare de avînturi deasupra omului), oi
de-a dreptud dezmimţirea, tăgăduirea lor. Acest imit, departe de a „boicota" istoria,
o asistă activ, o provoaeă, o împinge înaiinite ; departe de a întuneca orizonturile,
le luminează ; departe de a descuraja, îmbărbătează; departe de a cherna la
uniiilitate şi soxpunere, cheamă la demnitate şi răzvrătire împotriva medemniitătii
şi resemnărilor în nedeminitate. Este mitul iubirii de om şi de omenie, mitul
forţei j'Ustiţiare a poporuLui : haiducia. ditmaitul întregii piese e stăpînit de „zvonul"
prezenţei proteice — şi pretuitindenare — a hadducuilui Groza, îin oraşul şi împreju-
rimile oraşului de refugiu şi de sfîşieiri ai lui Anton Pann. Cel ce a găsit în
,,cîntecele ilui de ilume" iloc să cînte fapteie lui Jianu şi ale lui Tuinsu este, în piesă,
la tot pasul iîncetrcărilor ilui şi la cumpăna tutuiror întrebărilor ce-1 chinuie, întîm-
piinat de fata proteguitoare, dar neştiută — posibilă însă. sub înfăţişarea cea mai
ştearsă şi ineluată în seamă — a haiducullui. Atmosfera însăşi a vremii este
istoriceşte învolburată şi stă sub sernnul faptei lui îndrăznete — faptă de dreptate
şi sprijin pentru cei 'aflaţi în obidă, de rebeldune şi jaf pentru cei ce obijduiesc.
Haiducuil Groza, ce-şi ,^chimbă obrăzaruil de la un eolt de uliţă la altul", stă-
pineşte însă spiritele, mai degrabă prdn principiul necesitătii lui istorice, decît
prinitr-o existentă concret sesizabilă. De aceea, el este presupus în fiece mască
omenoasă oricît de anodină (în ursarul ce-şi joacă plin de tîlcuri ursul ; îin
paznicul de noapte, aH cărui cuvînt sibilinic, amintind apropierea ceasului al doi-
sprezecelea, cere oamenilor să aibă grijă de focul şi lumiina vieţii, pentru a zăgăzui
drumul nenorocului ; în ,poştaşul Panţu, purtătorul de veşti, cunoscătorul cel mai
îndeaproape al vieţii şa faptelor oamenilor din urbe). Şi Anton Painn e suspectat

Gheorghe Leahn (Anton Fann) şi Garofiţa Bejan (Nuţca)

www.cimec.ro
de haidueie. Nu numai, dijn eroare, de potera trimisă pe unmele haiducului ;
nu niumai de protopopul Niculae, care-1 presimte schimbîmd strama bisericii cu
„stranefle codrilor", Dar chiar de Panţu, postaşul, care-ii cdteşte în „Foaia pentru
minte", cînteceie îmchimate haiducilor, şi care, îln momentul de cuilme ail dramei,
va accepta să joace, pentru iiniştirea sufletească a eroului, rolul aducător de
justiţie şi de mîngîiere al lui Groza. El însusi, poetul — căruia îi este limpede
că Groza „îi încurcă" pe hăitaşi, „mai mult cu îndrăzneala gîndului decît cu desdşul
codrilor" — simte, de aitfel, în destinul lui frustrat de împrejurări, disponibili-
tatea răzvrătiirii şi generozitătii haiduceşti. <„Alta era să fie soarta mea, alta î
Dar pesemne mi-a fuirat-o cineva. Mi-a furat^o Groza !") Cu sentdmentufl. acestei
alienări se întreabă dînsul „păi ce faţă am eu ?" şi se visează, la ibalul încheierii
socotelilor cu viaţa, înveşmîntat şi împărţind dreptate şi dragoste în straiele
haLducuIui.
Mitul haiduciei, în care poporul îşi vede oglindiită propria lui faţă şd propria
lui forţă, înlesneşte şi rezolvarea idramaticei probfleme inJdividuale şi umane a
poetului : el se va realiza în sînul şi sprijinit de popor, integrat vieţdi şi zestrei
lui de judecată, de simţire, de visare şi de umanitate.
* * *

Drama Lui Anton Pann, asa cum o încheagă şi cum o încheie Lucian Blaga,
nu are cu izvoditorul „Spitalului Amorului" şi al ^ovestei vorbei", cu viaţa lui
aventuroasă şi cu problemele ilui personalle, decît o legătură sugerată. Nu avem
de-a £ace cu o dramă efectiv biografică, nici chiar cu o evocare propriu-zisâ.
în pofida cîtorva împrejurări ce ţin reallmente <deşi nu întotdeauna cu exactitate)
de viaţa lui ; şd în pofida cadruiui şi timipului braşovean, în care Anton Pann a
trăit reaflmente o vreme (nici acestea însă riguros fixate în piesă). Drama urmă-
reşte poate, şi izbuteşte, să aureoleze tipul de „martir al scrisului" care a fost
Anton Pann {Perpessicius), să descifreze în creaţia lui, de atîtea ori taxată drept
uşoară, frivolă, şi mai ales în trecerea lui picarescă prin viaţă, sensul greu, vecin
cu tragioul, ai unei existenţe înstrăinate — fără voie — de ea însăşi, într-o societate
strîmb asezată. Dar drama se ridică mullt deasupra acestei limite tematice. Anton
Pann se vrea mai degrabă — şi se îndreptăţeste ca atare, tocmai prin izbitoarele
aproximaţii şi libertăti metaforice pe care şi le-a îngăduit autorul — pretextul
simbolic al unei mişcătoare confesiuni de poet. Al unei confesiuni de poet ce-şi
descoperă, la capătul unor rătăcitoare meandre, drumul cel bun, Multe corespon-
denţe din „biografia" personajului Anton Pann cu uneile linii de desfăşurare ale
poetului „nebănuitelor trepte" vorbesc despre aceasta. Vorbesc despre aceasta şi
o seamă de motive ce^au trecut prin poezia lui şi care răsună mai puternic sau mai
stins în piesă, ca nişte chemări înapoi, ori ca nişte mustrări, ori ca nişte armonii
definitiv ancorate într-însul. Confesiunea nu e prin aceasta mai puţin grea de
ccnsecinţele unor conduzii ce sparg sfera fragilă şi limitele unei înseninări subiec-
tive, după un agitat examen de conştiintă. Limanul la care s-a oprit poetul
— odată cu Anton Pann al său — îi obiectivează acest examen. Confesiunea lui
dramatică se cere privită şi tratată ca o dezbatere sau ca o pledoarie. O pledoarie
în care graiul şd aparatul de expresie al poemului iiric se însotesc ou mitul, cu
simbolul şi metafora întrupate pentru a „dezmărgini" experienta personală de viaţă
şi de creatie a eroului (şi a autorului).
* **

Un.tima piesă de teatru lăsată de Lucian Blaga — această caldă mărturisire


de credinţă pentru o artă a demnitătii umane şi pentru promovarea temeliilor ei
populare —, ştiută pînă nu de mult doar fragmentar, a intrat în circuitul cunoaşterii
publice prin initiativa Teatrului de Stat din Timişoara de a o pune în scenă.
E un act vrednic de laudă şi de pretuire. Nu doar pentru că prin el s-a îneereat
pentru întîia oară valorificarea acestei lucrări de înalt interes artistic, aparţinînd
unui poet de rangul lud Lueian Blaga, dar mai ales pentru simtul de înaltâ
răspundere culturală cu eare s-a încercat şi realizat această valorificare. Căci
să nu ne sfiim a ascunde dificultăţile <într-un fel şi neajunsurile) scenice ale
lucrării. Anton Pann, înainte de a fi o constractde dramatică, este, mai mult
decît multe alte scrieri dramatice anterioare, o operă poetică de profundă învol-
burare şi atmosferă lirică. Nu cunosc, de altă parte, multe opere dramatice în

66
www.cimec.ro
caire erouil să solicite pe întreg parcursul dramei looul central şi permanent activ
al scenei, cuim se întîmplă în cazuil de faţă. Şi nu ştiu — aşa fidnd — ca iucrarea
respectivă să nu poarte totuşi amprenta a ceea ce se numeşte monodramă. Să
ne imai amintim apoi de cele trei categorid de personaie — reale, metaforice şi
mitdoe. Ajcesitea într-un poem liric pot circula în voie ; pe scenă, ele pretimd să
coexiste, să se topească într-o unitate de ansamblu, subliniindu-şi totuşi însu-
şirile JOff structural deosebite, în sfîrşit, repetăm, drama inu se consumă atît pe
scara acţiunillor idiramatice, cît pe aceea a stărilor, a aceentelor, a valoriilor expre-
sive aie cuvîrntului. Acţiunea dramatică se desfăşoară aici mai degrabă duipă legile
şi logica asociaţiilor de idei, care se aduină îin situaţii, decît după cele ale unor
îMănţuird dramatic senuiifdcative de fapte.
E icu atît mai meritorie fapta regizorală a lui Iannis Veakis, care a izbutit,
în mare măsură, să facă 'ddn asemenea dificultăţi virtuţi ale spectacolului. Solicitat
cu precădere, după proprda lui mărturdsdre, de substanţa prin excelenţă poetică
a piesei, regizoaul s-â străduit să pună sub semniul poeticului şi al reflectivităţii
îintreaga desfăşurare a drumului de încercări şi frămîntări al 'lui Anton Pann.
Cu aiutJorul unei scenografii de stampă evocatoare şi de sugestie, care nu se refuză
totuşi conturiurdlor clare şi amănuntului eoncret (decor Elena Veakds, costume în
oolalborare c,u Emdlia J.irvanov), uneori prea legată încă de litera indicaţdilor textului,
locul acţdundd a prdns itenta pestriţă a epocii şi a burgulud în care trăieşte, cîntă,
suferă şi se stinge eroul. Acţiunea curge apoi, punctată cu disoreţde de o muzdcă
de stenă (Nicollae Boboc) inteligent şd dnspirat ţesută din motive melodice aparţinînd
lui Anton Pann însuşi. Pe acest plan de culori şi atmosferă, Anton Pann se mişcă
in propriile lud actdund, îln propriul lud undvers de gînddre şd de vdată, ca în faţa unui
ecran de reminiscente ori de vdsare, pînă la visul crucdal — efectiv — al balullui
dinaintea morţdi. E un joc abda perceptdbil de interferenţă a reaâdtăţdd crude cu
realităţd bănudte ord dordite, ipe care Leahu îi sustine cu reţinere şd simplitate
elocvenită, deşi, de-a lungul nespus de întinsei saile partituri, ispitele gestului şi
ale itonului fals nu sânt tpuţine şi ar fi putut să-1 ouprdndă. Interpretul lui Anton
Pann joacă exuberanţa si jovdaldtatea vecină ou itruouilenţa, fără a pierde măsura
fondullud amar al veselded eroulud ; joacă năduful alienărid sale, cu accente de
îronie sugestivă, fără a le împovăra de un sarcasm stînjenijtor; joacă iubirea
(acele grele scene — pentru că prin substanţa ilor sînt pur metaforice — alături
de Ioana), joacă exalltarea în dragoste şi deznădejdea îin dragoste, fără a recurge
la patosiuil umezit în laoi-imi ori zvîcnit în gesturi convenţionale ; îşi joacă viziunile
şi împăoarea cu sdne şi cu lumea, îintr-o buourie calmă, ddn care n-a ddspărut
total amărăcdunea. Anton Pann al lui Gheorghe Leahu trăieşte astfel pe scenă,
firesc şi pldn, ca un emotdonant caracter, urmărind în aoelaşi timp, cu disoretie,
unda subterană a rolului — a confesiei.
Alături de interpretuil central, Dora Chertes — în Nuşca — joacă prospe-
timea vieţdi care se dăruie vieţdi, fără a fd frînată de prospetimea ed în carieră,
şd, ohdar în stîngăcddle ed, a fost un convdngător argument al înolinărilor spre
„vînturare" ale lui Pann. Mai puţin edificatori — mai lindard —, deşi nu fâră
certe eforturi de compozitii oaracterologice, Viorel Iliescu, Daniel Petrescu, Spiri-
don Cojocaru au confdgurat grupul de tovarăşi întru voie-bună ad eroului. Feţele
ce mutilează viaţa lui Anton Pann au găsit: în Elena Simionesou o bună mînud-
toare a estompei în caricatură, dar, în ce priveste protopopul Niculae şi Cdurcu,
negustorul de oultură, ale căror intervenţii sînit prea fugare în acţiune, interpreţii
respectivi Radu Avram şi Emil Reus n-au fost în măsură să ne ofere o imagine
conoludeotă pentru a iudeca prezenţa lor artistică. Cătălina Buzoianu, în rolul
aerian al Ioanei, şi Eftimie Popovici, în rolul de subtile triimiteri spre mitul
haiduciei, au făout eforturi vizibile de a se păstra, ca personaje alle piesei, pe
planul aburit ail sugesitiei metaforice.
în genere, sipectacoiui este ferit de asperităţd şi initdative explozive hazar-
date, chiar acolo unde asemenea iniţdative puteau să fie fdlosite (scena ddn cîr-
ciumă, scenele baluiui). Poate că, pe aiocurd, itdmiddtatea regdzoraiă nu-şi avea
temei. Tonalitatea iirică în care a fost acordat spectacolui amendntă uneori cu
monotonia şd cere unele apăsări de pedală. Nu e acesta însă un motiv să nu
recunoaştem, să nu preţuim din plin, din nou, ţinuta artistică şi de caidfdcare cu
care — de ia regizor, la interpretui tituiar şi pînă la eforturiie celorlalţi inter-
p r e ţ — echipa teatrulud tdmdşorean a slujdt difdcdiul text dramatic ai lui Blaga.

www.cimec.ro
Florin Tornea
Ti

UN TEATRU CARE SE REDESCOPERĂ

„SURORILE BOGA" de Horia Lovinescu*


„NOAPTEA E UN SFETNIC BUN" de Al. Mirodan**
„Fll CUMINTE, CRISTOFOR!" de Aurel Baranga***

1 / ele trei spectacole : Surorile Boga, Noaptea e un sfetnic bun şi Fii cuminte,
Cristofor!, prezentate de Teatrul din Gailaţi la deschiderea stagiunii, fixează
un moment în evoluţia acestui ansamblu, relativ tînăr. Se cunoaşte istoria echipei
gălăţene, care şi-^a început activitatea, în urmă cu zece ani, sub semnul unui buin
augur : a obţinuit în prima sa stagiune, la decada dramaturgiei originale, premiul I
pe ţară. Se ştie, de asemenea, că munca de pînă acum a acestei formaţii artistice,
concretizată în peste 2 700 de spectacole (63 de premiere, dintre care 30 cu piese
din dramaturgia originală), a dobîndit aprecierea unul public tânăr şi entuziast
provenit în cea mai mare parte din rîndurile muncitorilor din Galaţiul socialist,
aie studenţilor, caire au descris în jurul teaitruiui un cerc de simipatie şi afecţiune.
E drept, nu întreg şirull acestor spectacole a justificait deplin simpatia publioului.
Memoria inoastră, ca şi colecţiile ziairelor, păstrează, alături de amintirea cîtorva
spectacole de ţinută, a unor căutări creatoare rezolvate în lumini limpezi, edifi-
catoare, şi amărăciunea unor esecuri. Discrepanta calitativă, oscilatia între succese
reale şi compromisuri cu un gust indoielinic, dădeau teatrului gălătean trăsăturile
unei unităţi artistice încă nedefiniite. Uitimele premiere dovedesc că teatrul s^a
maturizat, că încearcă să-şi fruotiifice forteie, în raport ou un program de creaţie,
cu un \&L artistic în stare să-il definească, să-i determine personalitatea.
* **

Caietul-progiram oferit de teatrul din Gallaţi la primull spectacol solicită un


interes deosebit. In el am afiat expuse obiectivele concrete ale muncii teatrului,
nu numai în raport cu prezentul, ci şi în perspeotivă.
Să privim repertoriul teatrului aşa cum ni-i prezintă caietuiiprogram. S-au
jucat trei piese de Horia Lovinescu, AR. Mirodan, Aureil Baranga. O realizare

* Regia : Gh. Jora. Scenografia : Mihai Tofan. Distribuţia : Anca Maximilian (Ioana
Boga), Marga Georgescu (Valentina Boga), Nuşa Grupp-Stoian (Iulia Boga), M. Constanti-
nescu-Govora (Alec Gorăscu), Mihai Mihail (Mihai Mereuţă), Laurenţiu Mărgineanu (Ghighi
Mirescu), Ion Niciu (Radu Grecescu), P e t r e Gheorghiu (Pavel Golea), Monu Griin (Miluţă
Petrescu), Lavinia Anghelescu (Catinca Gorăscu), Sofica Albu (Eleonora Gorăscu), Tanţi
Romee (Eufrosina Grosu), Radu Jipa (Simion), Gr. Chiriţescu (Vasile Bontaş), Ion Ulmeni
<Col. Verzescu), Al. Năstase (Panait), Ion Veştea (Flaşnetarul), Traian Dănescu (Un munci-
tor), Leonard Calea (Sublocotenentul), Damian Bozianu (Sergentul), Şerban Bogdan (Un tînăr),
P u i u Dumitru (Alt tînăr), Lucian Temelie (Un soldat).
** Regia : Eugen Tudoran. Scenografia : Benno Friedel. Distribuţia : Constantin Săsă-
r e a n u (Anatol), Minodora Condur (Ueana), Ion Lazu (Ceteraş), Mihai Ioniţă (Alion), Stela
Popescu (Doctoriţa), Mitică Iancu (Ofiţerul de miliţie), Dorel Bantaş (Neurologul).
*** Regia : Traian Ghiţescu-Ciurea. Scenografia : Napoleon Costescu. Distribuţia : Sep-
t i m i u Pop (Valeriu Stambuliu), Tanţi Româe (Victoria Sava), Viorel Popescu (Cristofor
Bellea), Florica Cercel (Emma Bellea, Anca Stambuliu).

68
www.cimec.ro
programatică pozitivă. Teatrul caută să stabilească pe scenă ceie mai directe
corespondenţe cu aotualitatea, să răspundă misiuinii de a educa în chip sociaiist
publicul, punîodu-i în faţă aspectte şi procese aile formării profiluiui morai şi
social al omuilui nou. Inoluderea comediei Mitică Popescu a lui Camil Petrescu
în repertoriu exprimă dorinţa de a vailorifiea fondul nostru de dramaturgie
naţionaiă în faţa noii generaţii de spectatori. împreuină cu opera clasică Mult
zgomot pentru nimic de Shakespeare, repertoriul primei părţi a stagiunii gălăţene,
echilibrat şi armonios, oferă girul unei orientări serioase. Speotacolele care urmează
în partea a doua a stagiunii desenează o linie ascendentă. Constructorul Solness
de JJbsen, Oameni şi şoareci de Steimbeck sînt în măsură să arate că selecţia din
repertori'Ul universal a fost condiţionată exigant de sparui cerinţelor estetice ale
publicuiui şi de necesitatea dezvoltării armonioase a aotoriior. Alături de Ştafeta
nevăzută a iui Paul Everac, care impune pe scenă oamenii timpului nostru,
aceste opere, „de mare respiratie", constituie pentru colectiv un stimuieint în
efiortui de autoeducare şi depăşire, obligîndu-1 să crească în măiestrie.
* **
Aceiaşi caiet-program pune faţă în fată imaginea coleotivului gălăţean, aşa
cum se prezenta la înfiimtarea teatrului, ou cea de azi. Necesităţiie imipuse de

Dc la stînga la dreapta : Marga Georgescu (Valentina), Nuşa Grupp-Stoian (Iulia), Anca Maxîmilian
(loana) în „Surorile Boga" de Horia Lovinescu

www.cimec.ro
repertoriu pretindeau întregirea trupei, omogenizarea şi consiodidarea ei. Obisnui-
tele transferuri, nedoritele perrnutări au dus şi aici, în uLtimii ani, la primejdia
destrămării coleativiullud. Actuala condiucere (director : regizorull Ion Maxiimilian)
a tratat proiblema întregirii trupei ca o jproblemă dintxe cele mai importante,
exigent legată de ţelul artistic propus ; s a trecut de aceea la recrutarea unor
elemenite talentate din ultimele promoţii aile Institutuilui, astfel încît cifra 55, care
indică nuimăru! actual al membriilor teatrului, faţă de 27, cîţi se aflau în colectiv
în prima stagiune, nu reprezintă numai o crestere numerică : ea demonstrează
şi un spor de calitate. Osatura princapaiă a ansamblului o formează astăzi
un corp omogein de actori tineri şi foarte tineri. Ei îşi găsesc utiilizare în toate
spectaoolele pe care le-am văzut, repertoriul vairiat solicitîndu-i divers, obligîindu-i
la mobilitate profesională. împreuină cu cîţiva actori din generaţaa mai vîrstnică,
tinerii au izbutit să creeze acea ambianţă de comuniune spirituală care să permită
desăvîrşirea efortului de a aduce pe toţi interpreţii la umisonul uinui joc simplu,
atent la nuanţe, anallitic în ooniturarea caracterelor, străin de manierism şi rutină.
E necesară, credem — alăturd de mijloacele practice care asigură utiilizairea acestor
tineri şi stimularea lor în creaţii responsabile —, desfăşurarea unei temeinice şi
permanente munci de eduoaţde, în vederea stabilizării lor în coleotiv, creării unor
legături trainice, pătrumse de răspundere, între intei-preţi şi teatrul care îi ajută
să-şi împlinească personalitatea.
* **
Programul formaţiei gălăţene prevede rezistenţă la facilitate şi aproximaţie
în interpretare, la şablon teatral, aceleasi exigenţe rezultă din şirul spectaoolelor
văzute aci. Semnate de regizori diferiţi, Surorile Boga, Noaptea e un sfetnic bun
şi Fii cuminte, Cristofor! dovedesc — ca trâsături comune — rigoare şi acurateţe,
o minuţioasă elaborare. Toate trei evidenţiază capacitatea ansamblului de a
exprima, într-o concepţie regizorală limpede, evolutaa ideilor, cairaoterizarea judi-

70
www.cimec.ro
Constantin Săsăieanu (Anatol), Mino-
dora Condur (Ilcana) şi Ion Lazu
(Ceteraş) în „Noaptea e un sfetnic
hun" de Al. Mirodan

Florica Cercel (Emma Beîlea) şi Vio-


rtl Popcscu (Cristofor Bellea) în ..lii
cuminte, Cristofor !" de Aurel Ba-
ranga

cioasă a personajelor, priceperea acttorilor de a crea pe scenă atmosferă şi tensiune,


relaţii sincere şi sponifcane.
Realizait de Gh. Jora, spectacolul Surorile Boga se distinge prin măsura şi
echiiibrul montării, prin armonizarea multiplelor planuri aie actiunii. Refuzul
emfazei, grija acordată mişcării şi grupării personajelor, amiimarea figuraţiei,
reliefull sobru dat fiecărui roi au permis popularea cadrului scenic cu o lume vie,
autemtică, pătrunsă de un real sufilu agitatoric, dezvăluind sugestiv canitrasitul,
poziţiiile şd tendiintele diverse şi contradiictorii, specifice peisajului uman diin
orăşeiluil zguduilt de prefacerile Bliberării. Hoouil acestui act istoric în sufiletele
oamenilor, încrederea îin puterea transformatoare a partidului au fost vaiorificate
în spectacol datorită prezenţei mareante a lui Pavel Golea. Curajos distribuit în
acest rol dificil şi de mare răspundere, tînărul absolvent Petre Gheorghiu a
demonstrat că posedă acel limbaj care4 apropie dintr-o dată de inima specta-
toriilor. Fidel textului, Petre Gheorghiu a apăirut cu farmecul şi frumuseţea morală
a comunistijlor, caracterizaţi printr j o profuindă umanitate, o nepotolită sete de
acţi'une.
Subtextul trainsformării Surorilor Boga a căpătat valoare îin interpretarea
studiată şi anmonizată a actriţelor Anca Maximilian (Ioana Boga) şi Marga Geor-
gescu (Valentima Boga), care au dat simiplitate expresivă evolutied psihologice a
eroiineior. ilnterpretarea fără artificii a avut drept rezultat nu numai scoaterea
în relief a talefntullui umor actori, dar şi unitate stilistică, favorabilă conturării
nuamtate a tipurilor: Mihai Mihail (Mereută), M. Constantiinescu-Govora (Alec
Gorăscu), Iom Niciiu (Radu Grecescu), Monu Griin (Miluţă Petrescu). Omogeni cu
imteripretarea ansamblului snau arătat în joc şi actorii Laurentiu Mărgineamu
(Ghighi Mirescu), Lavimia Anghelescu (Gatinca Gorăscu), Grigore Chiriţescu (Vasile
Bontaş), Ion Uimeni (Col. Verzescu), fapt care arată că acest teatru dispune de
un efeotiv actoricesc capabil să rezolve probleme situate pe um pdan superior de
creaţie. In acest speotaool s-a putut vedea cîtă importanţă are rolul episodic dacă
actorui aspiră spi'e o înaită profesionaiitate şi dacă e atent la psihoiogia şi semmi-

71
www.cimec.ro
ficaţia personajuiui : e vorba de Sofica Aibu (Eleonora Gorăscu) şi Tanţi Romee
(Eufrosina Grosu).
Noaptea e un sfetnic bun îin regia lui Eugen Tudoran ni s^a înfăţişat ca un
spectaool temeinic gîndit, realizat cu ingeniozitate. Actdunea are ritim, o gradaţie
sigură, bine marcată. Intensitatea mai mult comică decît dramatdcă a interpre-
tărilor a dus la ştergerea divergentelor de stii ale textului, iar posibilele aiunecări
spre melodraimă din unele momeaite au fost abil evitate. Simplitatea şi adevărul
uman, umorui, care îmsotesc întîmplările piesei, presupusele ei drame, atmosfera
spirituală proprie dialoguiud lui Mirodan au deschis drum plăcut şi uşor lecţiei ce
i se serveşte orgoliosului inginer Anatol. Datorită interpretării convingătoare a
celor două personaje-cheie, Anatol şi Ceteraş, dezbaterea de idei menită să pună
î<n lumină problema răspunderii faţă de oameni, a cunoaşterii lor profunde, a
căpătat contur pregnant. Constantin Săsăreanu a subliniat cu inteiigenţă sensul
indignărdior anacronice ale lui Anatol ; Ion Lazu a dezvăiudt poziţia critică a
lui Ceteraş. Spectacolul se bucură de interpretarea deosebită dată de doi tineri
actori — Mihai Ioniţă şi Mdnodora Condur — rolurilor Alion şi Ileana, în două
compoziţii comice pline de fanmec. Stela Popescu (Doctoriţa), Mitică Iancu (Ofi-
terul de militie), Dorel Bantaş (Neurologul) au contribuit şi ei cu sinceritate şi
puitere de convingere la crearea unei atmosfere scenice reconfortante.
Pus în scenă de Traian Ghitescu-Ciurea, Fii cuminte, Cristofor! evidentiază
disponibilitatea pentru comedie şi a altor actori din teatru. Sorisă în numele ideii
de responsabilitate şi de înţelegere superioară a relaţiilor dintre oameni, res-
pectiv dintre soti, această „amabilă" satiră, cum o numeşte însusi autorul —
asupra căreia vorn reveni cu prilejul confruntării ei cu alte interpretări —, a fost
valorificată într-un spectacol plin de vervă, cu stiinta de a sublinia, fără gag-uri
de prisos, fără îngroşări, replica şi hazul. Detaliile şi actiunile imaginate de
regizor şi actori au creat un ritm dinamic, o pulsatie comică nu lipsită de
uşoare nuante lirice, corespunzătoare textului. Debutul în teatru al absolventei
Florica Cercel a fost revelator pentru regisitrui ei ampiu de posibiiităti interpre-
tative, pentru dezinvoltura cu care reuşeşte să parcurgă partitura complexă a
unui rol dublu (Emma-Anca). Distribuirea lui Viorel Popescu în Cristofor a
arătat că acesit actor, mai puţin utiiizat pînă acum, poate susţine cu siguranţă,
cu expresivitate, un rol comic de răspundere. Atentia pentru caiitate în munca
actorului s-a vădit şi în interpretarea pe care au dat-o personajelor Tanţd Romee
(doamna Sava), stăpînă pe sine atât în dramă cît şd în comedie, Septimiu Pop.
(Vaieriu Stambuliu), investit cu sensibiliitate pentru comedia lirică.
* * *

Fireşte, însemnările de pînă acum vorbesc numai despre unul din aspecteie
activităţii acestui teatru — cel pozitiv. Stacheta a fost situată la un nivei,
sub care teatrui intenţionează să nu o coboare, dar e ioc şi pentru eforturi de
depăşire a acestui nivei. Sînt încă nesatisfăeute cerinte legate de dictie, de plas-
tică la unii actori, de adîncire a concepţiei asupra rolului la altii. Atentia pentru
cuitivarea şi evoluţda profesională a colectivului, pentru lichidarea urmelor de
diletantism, reprezintă o coordonată importantă a muncii în teatru. Atingerea
stadiului de echipă canstituie tema permanentă a dezbateriior. Rod al ambiţiei
cîtorva tineri din ultimele pronuoţii, domici să ducă mai departe pregătirea artis-
tică şi de etică scenică asimilată la institut, la Galaţi s^a născut un studio
experimental. Aicd se predă de către un maestru de balet un curs de mişcare
scenică şi lupte ; ailt curs este dedicat vorbirii scenice. Ca exercitdu, se pregătesc
recitalurd de poezde, fragmente din piesele din repertoriu, mendte să prezinte
activdtatea teatruiui în depiasări, un spectacol-ooupe Caragiaie (Noaptea furtunoasă
şi Conu Leonida), într-o viziune nouă şi cu interpretd de alt tipaj decît cel
obişnuit. Pentru lărgirea orizontuiui cuitural al actoriior se preconizează cursuri
de limbi străine, informări periodice din lumea teatrelor de pretutindeni. Efortui
de a organiza sisternatic munca de dezvoitare a actoriior, efort în stare să ducă
la ornogenizarea trupei, la profilarea unud stil, e abia la început. El va da roadele
cuvendte, cu conditia de a fi contdnuat ou perseverentă, stagiuni la rînd, şi aii-
mentat cu noi şi noi initiative.

72
www.cimec.ro
Premisele oferite de începuitul acestei stagiuni stnit îmbucurătoare pentru că
arată aici existenţa unei conduceri înzestrate, care asigură un ciimat artistic
prielnic cresiterdd teatrullui. Dacă trupa de la Gaiaţi va continua ascendenit munea,
de la nivelul pe care 1-a atins da începutul acested stagiuni, ea va putea oferi şi
altor scene exemiplul unui drum deschis, o ferti'lă experienţă artistică. Dinaimismul
procesuiui muncii şi rezultatele ei, dinamism direct proporţional cu ritmui verti-
ginos de dezvoltare a oraşului Galaţd, oferă perspectiva unui progres cert.
Valeria Ducea

■ ■■CLUJ-SATU MARE

„ŞTAFETA NEVĂZUTĂ" de Paul Everac

r^asiunea regizorului Harag Gyorgy pentru conflicte şi subiecte contemporane,


preferinţa sa mărturisită pentru dramaturgia eroismului cotidian şi a unor
trăsături etice şi-au găsit un mod fericit de manifestare pe terenuâ piesei lui
Paul Everac — Ştafeta nevăzută. Alături de Moartea unui artist de Horia Lovi-
nescu, piesa lui Everac conferă prestigiu repertoriului Teatruiui Maghiar din
Cluj şi dovedeşite discernămînt şi simţ de răspundere îin preţuirea dramaturgiei
originale. Acest spectacol * cucereşte publicul prin cîteva caiităţi esenţiale — cu
deosebire autenticiitatea atmosferei şi veridiciitatea tipdlogică.
Ideiie piesei, metaforic exprimate în titlu — Ştafeta nevăzută —, se materia-
iizează în scenă prin amănunte de atmosferă şi trăsături de oaracter minuţios
desorise şi ordonate întrno imagine spectacuiară unitară. Regia nu a neglijat nici
o scenă aparent aridă, nu a trecut cu usurătate peste şedinţe sau discuţii cotidiene
de producţie. Fiecare moment s-a imitegrat riguiros îln compunerea de ansamblu
a mediuilui şi în definirea individualităţiior preocupate de problemele majore ale
conflictuiui, iar precizia detaliilor slujeşte reliefării datelor acestui confiict.
Speotîacolul este axat pe iinia frămîntăriior specifice unui coiectiv munci-
toresc, angrenat cu toate forţele salle în bătălia unei superioare tehnicizări şi
dobînddirii unor trăsăituri specifice conştiinţei sociaiisite, şi mai puţin în jurul
drumuiui eroului — Anghel Dobrdan — spre afirmarea unui principiu fundamentai
ai eticii socialiste.
Cadrui acţdundd se desenează din capul locuilui cu multă plasticitate. Ne dăm
seama de ia prima deschidere de cortină că Elena Tatu (Bisztrai Mârda) şd ingi-
nerui Giurcă (Pâsztor Jânos) suferă, adînc loviţa de nedreptatea învinuirilor aduse
fostului director Velcescu ; că funcţionarii Chirileanu (Schaaser Richârd) şi Pătuiea
(Kozma Lajos) sînt oportunişti şi caută în mod grosolan să linguşească noua con-
ducere ; că tînărul inginer Sorescu (Dehel Gâbor), nou venit, e complet în afara
problemeior colectivului; că instructorui de partid Boboc (Vadâsz Zoltân) vor-
beşte ca din carte, fără să aprofundeze o situatie reală...

* Regia : Harag Gyorgy. Scenografia : Cs. Erdos Tibor. Costume : Halay Hajnal. Dis-
tribuţia : Lâszl6 Gero (Anghel Dobrian), Bereczky Julia (Margareta Dobrian), Bisztrai Mâria
(Elena Tatu), Pâsztor Jânos (Anton Giurcă), Dehel Gâbor şi Tulogdy Bela (Mircea Sorescu),
Imredi Geza (Romulus Iliescu), Vadâsz Zoltân (Constantin Boboc), Mârton Jânos (Vasili Să-
voiu), Senkâlszky Endre (Dumitru Iacob), Szab6 Lajos (Spiridon Sturzu), Schaaser Richârd
(Onoriu Chirileanu), Kozma Lajos (Teodor Pătulea), Andrâsi Mârton (Ieronim Orzea), Bark6
Gyorgy (Nicolae Ii'imia), Szentes Ferenc (Emil Adiaconesei), Ille Ferenc (Petre Stogu), Nagy
Reka (Dochiţa Nedelea), Toducz Gyula (Gheorghe Pleşa), Angi B61a (Marin Veniamin),
Bencze Ferenc (Ion Stoica), Lâzâr Erzs6bet (Secretara).

73
www.cimec.ro
Finalul actului II al spectacolului de pe scena Teatrului Maghiar din Cluj

Imiprumutînd ceva din limbajui cimematografic, spectacolui e lucrat într-um


montaj nervos, cu secvenţe scurte şi trepidante. Mai ales în prima partte, momen-
tele se succed într-un ritm accelerat. Ciocnirile succesive ale lui Anghel Dobrian
cu coiaboratorii lui Velcesicu sînt violenlte şi dure. Discuţia cu bătrînul muncitor
Orzea (Andrâsi Mârton) se desfăşoară la o itermperatură ridicată. Apoi intră Giurcă,
şi tensiunea creşte şi mai mult, ajumgînd parcă la limită. Regizorul a dat carac-
terelor, în text numai schiţate, relief şi culoare, împlinindu-le pâină la adevărate
portreteHminiaturi. Giurcă într-adevăr o iubeste pe Elena Tatu şi discuţia ior din
laborator e umbrită de tristeţea şi nefericirea omului siliit să se despartă de
femeia iubiită. Inginerui Sorescu într-adevăr pare îmdrăgostit de Dochiţa Nedelea,
şi în scona „feiiicităriior" se bucură în primui rîmd de prezenţa ei. Spectacolui
cucereste şi printr-uin umor robust, care izvorăşte adesea din cele mai neaşteptate
situaţii. Secretara lui Dobrian (Lazâr Erzsebet) e comic inspăimîntată de eveni-
menteie la care asistă şi plînge în hohote, şi de firica comcedierii, dar şi in
intenţia feminiină de a 4 înduioşa pe noul director; în timpui discuţiei încordate
dinitre Giurcă şi ELeina Tatu, în laborator, o colegă îi urmăreşte cu o priviire lacom
indiscretă, gata să culeagă o nouă „bîrfă"...
Gradaţia intensităţii draimatice e supravegheată cu rigoarea reprezentatiei
clasice. Pîină la scena premiierilor şi felicitărilor, spectacolui are ritmui arătat
— alert, nervos. Cînd Dobrian are într-o străfulgerare reveiaţia adevăratei „viino-
vătii" a lui Velcescu şi descoperă eforturile, pasiunea, muinca încordată depusă
d<> celălalt purtător al ştafetei, străiucirea Margaretei Dobrian (Bereczky Julia)
păieşte brusc, Eiena Tatu are primui zîmbet de multumire şi drama începe să
se cristalizeze pe linii subterane adînci, adoptînd o cadentă gravă, un ton refiexiv.
Toate personajele piesei sînt caracterizate cu aceeaşi grijă pentru detaliu,
pentru relevarea datelor seminificative, pentru varietatea tipologică. Dar, indiferent
de realizăa-ile actoriceşti, mai mult sau mai puţim valoroase, se resimte în scenă
munca intensă penitru obţinerea omogenitătii stiiistice şi a tonalităţii uniitare a
spectacoluiui.
Laszlo Gero i-a imprimat ipersonajuiui iui Anghel Dobrian fermitate, imtracn-
sigentă moraiă, dinamism şi o violenţă tem,peramentală spectacuioasă, mai ales
în prima parte a spectacoiului. O creatie actorieeaseă remarcabilă aparţime lui

www.cimec.ro
74
Mârton Jânos, în roiul secretanului de partid Săvoiu. Iradiind un farmec deosebit,
reUevînd o strutotură morală alcătuită din înţelegere, nobleţe şi umanitate netlipsită
do umor, actoruil face sesizabil, îin iinterpretare, procesul de gîndiire ai personajului
şi izbuteşte să învăluie cu subtiilitate şd ironie getneroasă toate faptele şi hotă-
rîrdile acestuia.
Un factor impo'rtant în realizarea autenticităţii imaginii scenice îl deţine
scenografia. Deoorul seminat de Erdos Tibor are eleganţă şi supleţe, e conceput în
linii moderne, austere dar iumiinoase, şi oferă multiple posibilităţi desfăşurăirii
rapide a moimentelor. O notă aparte trebuie să fie acordată costumeior (Halay
Hajinal), care se impun prin ccmcepţie £n caracterizarea socială, tipologică şi psiho-
logică a fiecărui personaj. Spectacol de echipă omogen, demonstrînd muncă şi
seriozitate profesională, grijă pentru acurateţea imaginii scenice, Ştafeta nevâzută
a devenit, pe scena acestui teatru, o imiagioie vie şi plină de farmec a unui
calectiv muncitoresc angrenat într-un oonfliot adînc cu inerţia vechiului, cu
indifereinţa uoigătoare.
* **
Mai puţin omogen în interpretarea actaricească, chiar cu unele maivităţi
regizorale, sipectacolui Teatrului Maghiar diin Satu-Mare* emoţionează totuşi pro-
fund spectatorii.
Apare pe această soenă un erou, înoleştat într-un puternic oonfllict de con-
ştiimţă, un erou al ziledor noastre, şi, din această perspectivă, piesa devine o
dramă a luciditătii şi încrederii. Csiky Aindras, interpretul lui Anghel Dobrian,
descoperă, îotr-un chip personal şi tulburător, resorturille lăuntrioe care deter-
mină structura calitativ nouă a conştiinţei şi sentimentelor eroudui. Regizorul
spectacolullui, Kovâcs Ferenc, n-a urmărit aici, cu egală preocupare şi iinteres,
întregul compozitiei dramatice, sipre armionia unui spectacol, şi nici nu s-a preo-

* Regia : Kovâcs Ferenc. Scenografia : Paulovics Lâszlo. Ditribuţia : Csiky Andrâs


(Anghel Dobrian), Elekes Emma (Margareta Dobrian), Nyiredi Piroska (Elena Tatu), P. Mi-
klos Istvân (Anton Giurcă), Kisfallussy Bâlint (Mircea Sorescu), Nâdai Istvân (Romulus Iliescu),
Dioszeghy Ivân (Constantin Boboc), Acs Alajos (Vasile Săvoiu), Kollo Bela (Dumitru Iacob),
Văndor Andrâs (Spiridon Sturzu), Korcsmâros Jeno (Onoriu Zamfir), Torok Jâzsef (Teodor
Pătulea), Torok Istvân (Ieronim Orzea), Boer Ferenc (Nicolae Irimia), Kocsis Antal (Emil
Adiaconesei), Cseresnyes Gyula (Petre Stogu), Soos Angela (Dochiţa Nedelea), Kdmives Ba-
lâzs (Gheorghe Pleşa), Nagy Iza (Minodora Teică), Vajda Andrâs (Marin Veniamin), Tompa
Attila (Ion Stoica), Tarnoi Emilia (Secretara).

Elekes K.nma (Eta), Csiky Andrâs (Dobrian) şi Vândor Andrâs (Sturzu) în spectarolu! Teatrului din
Satu-Mare

www.cimec.ro
cupat în chip deosebiit de personaiele secundare. Dar a centrat dezbaterea scenică
pe evoluţia lui Anghel Dobrian şi a crizei cunoaşterii trăiite de el, acordînd
piesei dimensiuniile uned drame autenitice. Drama irumpe însă abia în actul III,
în scena din parc dintre Dobrian şi soţia sa, de aeolo coriifilictuil crescînd spre o-
neasteptată culkninatie. în primele scene, Csiky Andrâs ini lna arătat pe Dobrian
cu o reţinere premeditată, creînd falsa aparenţă a unui ins închis, puţin sec,
puţin rigid, dar cu desăvîrşire drept şi profund convins de necesitatea schiimbării
atmosferei, a stării de lucruri, chiar a oamenilor care au lucrat ou directorui
Velcescu. Acest Dobrian rezolvă scurt, operativ, proMemele, nu are răbdare să
discute amănunte de viaţă cu bătrînull Orzea, de pildă (excelent interpretat de
Torok Istvân), e de neclintit îh părerea pe care şi^a formait-o despre Giurcă
(Mikl6s Istvân), e iritat de împotrivirea surdă a ELenei Tatu (Nyiredi Piroska),
se bucură sincer şi copiiăros că poaite demonsitra priceperea şi calitătile saile, trans-
formînd totui radical şi actionînd rapid — de piildă numirea lui Soreseu (Kisfallussy
Bâlint) în iocul iui Giurcă. Dar, treptat, în convingerille acestui Dobrian se stre-
coară fisura unei bănuiedi, care se întinde, se adînceşte, pînă ce el ajunge la
înteiegerea fuigurantă a adevărului despre omul şi comunistuil Velcescu.
în discuţia cu chimista Tatu, Csiky Andrâs presimte, sesizează pentru prima
oară că în împotrivirea ei se manifestă dîrzenia unui caracter leail, intransigent.
Demnitatea, fermitatea chimistei îl derutează, şi acest Dobrian sigur de sine începe
să se îndoiască. Momentul este tratat cu deosebită subtilitate de căitre actor,
pregătindu-se trecerea spre marea izbucnire din actui III.
în familia Dolbrian, între cei doi soţi, se desenează un confllict violent, mai
pasionant decît orice confilict de dragoste, gelozie, fidelitate etc. din mulite piese
ale trecutului şi prezentului. La acest confilict bazat pe relatii morale, de antici-
paţie etică am spune, deci la acest coniflict conjugal, declanşat de ipotezele vino-
văţiei sau nevinovăţiei lui Velcescu, interpretii participă cu o intensitate dramatică
egală, realizînd cu măiestrie un mare moment dramatic. Csiky joacă sobru. Omul
reţinut, expeditiv, laconic se dezlăntuie într-un monolog patetic, vibrind pînă la
lacrimi. Ell exprimă mînia pentru orbirea lui de pînă atunci, ruşinea de a fi
participat la jignirea lui Velcescu, repuilsia pentru comoditate şi lingusiri şi^
cu pumnii strînşi şi gilasul strangullat de emoţie, aproape imploră, se bate pentru
sprijinui şi ajutorui pe care i 1-ar putea da Margareta, tovarăsa lui de viaţă.
Transformarea Margaretei se petrece în fata spectatorilor, Elekes Emma realizînd
o fascinantă traiectorie moraiă, o adevărată „operaţie pe viu", săvîrşită sub impe-
riui fortei moraie copleşitoare a lui Anghel Dobrian. La începuit închisă, ostilă
„nebuniei" de a se bate pentru reabiliitarea „altuia", îngrijorată de soarta lui
imediată, de viitorul pozitiei lor sociale, ea se ruşinează treptat de meschinăria
acestei poziţii şi reailizează valoarea etică reaiă a omului de lîngă ea. Elekes
Emma începe să plîngă, şi nu ştim dacă de durere sau de fericire, de ruşine sau
de mîndrie; plînsui tăcut, amestecînd zîmbetul cu lacrimile, anuntă învierea ei
suiflletească.
Pentru reaiizarea acestor exemplare momente draniatice, spedtacolul de pe
scena din Satu-Mare merită pe drept aplauzele entuziaste ale publicuiui, deşi
regizorui Kovâcs Ferenc a folosit adesea elemente de prisos (de pildă, comen-
tariui muzicai, ce subliniază destui de stîngaci momentele-cheie şi răsucirile
dramatice), într-o scenografie (L. Paulovics) interesantă ca linie, dair împovărată
cu explicitări plastice osltenitative.
Noile versiuni scenice aie piesei lui Everac aduc, fiecare într-un mod propriu
şi originai, viziiunea speotacuHairă bogată şi substantială a unei piese de certă vaioare
prin adîncimea problemei dezbătute şi sondarea universului moral al contem-
poranilor noştri.
Mira Iosif
www.cimec.ro
Victor Ionescn (Ştefăniţă-Vodă)

Teatrul de Stat din Turda


,,ÎN LUMEA APELOR" de Aldo Nicolai

Milena Rizescu (Mateea) şi Aurel Ştefănescu (Celestino)

www.cimec.ro
Biluska Anamaria (Carol) si Vârga Vilmos (Val)

Teatrul de Stat din Oradea (secţia maghiară)


„ORFEU ÎN INFERN" de Tennessee Williams

Teatrul de Stat din Oradea


(sectia romînă)

„HORIA" de Mihail Davidoglu

V. Constantinescu (Horia) şi M. Vla-


dimir (IankoviU)

www.cimec.ro
TURIUEE
•••• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• • ••
••
• ••••••••••••••••••••••••••• ••••••
» » • • » • • « • • - - - - • - -

TEATRUL DE STAT DIN BAIA-MARE

• „ROMEO Şl JULIETA" de Shakespeare


• „FERESTRE DESCHISE" de Paul Everac
• „CITADELA SFĂRÎMATĂ" de Horia Lovinescu
• „SCANDALOASA LEGĂTURĂ DINTRE DOMNUL
KETTLE Şl DOAMNA MOON" de John Priestley
Un teatru cu o biografie artistică nu Turneul a dovedit că teatrului băi-
prea întinsă. Curajos în repartoriu (do- m ă r e a n îi trebuie colaboratori devotaţi,
vadă : din repertoriuil shakespearean decişi să realizeze o conlucrare d e
şd-a fixat alegerea asupra lui Romeo mai lungă durată. O colaborare mai
şi Julieta). puţin preocupată de montarea unui
Trupa, care m a i poate fi completată, spectacol în timp record, cît, în pri-
nu este suficient de sudată, de omo- mul rînd, de ridicarea profesională a
genă. P a r t e din actori nu se află pe actorilor, de perspectivele şi destinul
o treaptă prea înaltă în ce priveşte teatruilui.
însuşirea profesiei (ceea ce s-a văzut Romeo şi Julieta, pus în scenă de
m a i ales în spectacolul cu Ferestre Marius Popescu, se arată, în ce pri-
deschise). Nu se poate spune că teatrul veşto interpretarea, ca un spectacol
a fost lipsit de regizori calificaţi, apţi iipsit de suflui care să-1 ânalţe şi
să îndrume aotorii. Adci au pus în să pună în lumină străiucirile tex-
scenă, cu cîţiva ani în urmă, Mihai tuiui. Deşi fundalul sociai-istoric d e
Dimiu şi Horea Popescu spectacOle la răscrucea lumii pe care se tese
care au ieşit din obişnuit (Inspectorul firul liric ai piesei este sugerat, deşi
de poliţie în regia lui Horea Popescu într-o anumită m ă s u r ă sensul ei tra-
işi-a adjudecat şi laurii unui premiu gic e sesizabil, muinca regizorului cu
republican). Dar o continuitate pe acest actorii n u este dusă pînă la capăt şi
plan superior regizorai nu s-a înfăp- distribuţia nu p a r e alcătuittă în chipul
tuiit pînă acum în munica teatrului şi cel mai fericit. P e t r e Dinuliu, interpre-
e probabiil ca aceasita să fie şi una tul lui Romeo, sobru în gest, cu o
din cauzele nivelării prin inerţie a mişcare frumos compusă, poartă cu el
preocupărillor profesionaile. o rigiditate apropiată uneori de e m -

79
www.cimec.ro
#,

^ Angela Berczniţchi (Ju-


lieta) şi Pctre Dinuliu
(Romeo) în „Romeo şi
Julicta" de Shakespeare

Julieta Strîmheanu (Irina) şi Mircea Olariu


<4 (Matei) în „Citadela sfarimată" de Horia
Lovioescu

fază, alteori însoţită de o candoare


uşor efeminată. Ion Mîinea rezolvă
schernatic rolul lui Tybalt. Ion Săsăran
(Mercutio) porneste rolul de la un ton
prea înalt, rămîne tot timpul crispat
în scenă, jucînd rectiliniu şi monoton.
Tentativele actriţei Lulu Savu (Doica)
de a obţine „efecte" au mutat accen-
itele principale asupra unor scene ilare,
în detrimen'tuil atmoslerei şi ţinutei so-
bre de care spectaoodul nu se poate
priva.
Dincolo de Ferestre deschise, reflec-
toarele teatrului n^au descoperit des-
tinele variate şi pline de culoare ale
eroilor lui Everac. Dacă ar trebui să
apreciem colectivul numai după acest
spectaeol, concluziile nu ar fi deloc
îmbucurătoare. Insuficienta muncă cu
actorul a regizorului Ion Olteanu s-a
vădit în schiţarea incertă a persona-
jelor, lipsite de intensiitate emoţională,
în mersul „în derivă". al conflictului.
Fragmentele de viaţă din care este
alcătuită piesa nu se leagă între ele.
Dacă pitorescul unor situaţii şi perso-

www.cimec.ro
raaje, aflat mai la îmdemîna actorilor, în caracterizarea tipologică, o gamă
este reaiizat, în schimb momenitele care de mijloaoe destul de variată) — şi
soiicitau o mai mare iratensitate dra- un mănjunchi de absoiventi, înzes-
maltică, expediate retoric, au râmas traţd, ai Jjnstitutulud. (Teatruil ar mai
schetmatice. Spectacoluil poarfră pecetea putea primi şi alte asemenea forte
grabei şi a impnovizaţiei. proaspete.) Dintre aceştia se remarcă
în Scandaloasa legătură dintre dom- Angeia Bereznitchi, a cărei ingenui-
nul Kettle şi doamna Moon (regia Mi- tate, liberă de orice artificii, s-a arătat
hai Radosllavescu), adresa satirică este în Julieta, şi care a demonstrat preci-
exactă, limpede şi cu fineţe exprimată, zie în jocul de comedie, în doamna
lumea piesei este privită, regizoral, cu Moon. în aite două roluai, de mai mică
un ochi refractar la vulgarităţi. Atmo- întindere — Rozica (Ferestre deschise)
sfera e bine realizată, ou respect evi- şi Caterina (Citadela sfărîmată) — am
dent penitru stil şi peratru o defiinire regăsit aceeaşi străduintă de a desco-
cît mai precisă a personajelor. Cu toate peri şi folosi mijloace cît mai adecvate
acestea, cei mai mulţi diintre actori nu creării unor imagini scenice convingă-
izbutesc să depăşeaseă planul unor in- toare aie personajelor. De asemenea,
terpretări coredte. Petre Dinuliu, coiegui ei de promoţie
Spectaoolul ou piesa Citadela sfârî- — deşi în ieterpretarea rolului dificil
mată (regia Petru Mihail), îin pofida ai lui Romeo nu a izbutit — dove-
uraor stridente în satirizarea unor per- deşte în Petru din Citadela sfărîmaiă
sonaje, în pofida umei cuprinderi şi ex- vibratie emotională, temperament sce-
plicări parţiale a roiuHui Matei, ni s-a inic, poate insuficient „lucrat", dar cu
părut corect construit regizoral, textul posibiiităţi multiple de dezvoltare.
fiind bine desoiifirat, cu o evolutie ac- în ce priveşite latura scenografică a
toricească mai gîndită, cu mai putine montăiriior, întrucît trei din cele patru
carente. Dar aici s^a făcuit simţită o spectacoie poartă semnătura aceluiaşi
altă slăbiciuine a colectdvuiui: vorbi- realizator de decoruiri (Amdirei Ivăneanu-
rea scenică defectuoasă, ignorarea va- Damaschin), se pot schita oonoluzii mai
lorillor sonore şi fionetice aie cuvîntu- ganerale. Există, sub acest aspect,
lui, dicţia insufiicierat de şlefuită, de- unede tendinte interesarate. Mai întîi,
bitul uneori trenatnt. (PrincipaLuil re- străduinţa de a potenţa expresivitatea
proş în această privintă se adresează decorului, de a 4 faoe să vorbească în
actoruilui Mircea Qlariu, interpretull lui spiritul piesei; apoi, intenţia de a cu-
Matei). prirade în imaginea scenică o metaforă
uşor descifrabilă, care să dea relief
• * * ideii, atmosferă dramatică speotacolului.
Ou toate acestea, la cei mai mulţi Perfectionairea dictiei, acordarea plas-
dintre actorii colectavulkii există pre- ticii scenice la expresivitatea tipolo-
mise pentru o creştere a valorilor şi gică, aprofundarea muncii la roi, spo-
pentru staitxwmicirea unui stii al inter- rul de efort îra ce priveşte măiestria,
pretării : de pildă, absenta trucurilor dorinta de îmbogăţire şi înnoire a mij-
şi cliseeior în interpretare, diferenţe loacelor de expresie, dezvoltarea sim-
nu prea mari ca stil de joc, o tendintă ţuiui colectiv în joc, întăriirea spirituiuj
aproape comună spre simplitate şi sin- de echipă, examinarea lucidă a posibi-
ceritate în realizarea roLurilor. La aces- iităţilor actuaie în raport cu reperto-
tea se adaugă, pe lîngă prezenta activă riul propus — toate acestea, devenite
a cîtorva actori mai vîrstnioi — bună- preooupări oonsecverat urmărite în tea-
Oară Luilu Savu (stăpînă pe meşteşugul tru, vor duce la confirmarea şi fruc-
actoricesc, cu disponibilităti pentru co- tificarea cu succes a unor resurse ar-
medie, dar şi ou valente desohise dra- tistice care, nu ne îndoim, există în
mei), ori Virgil Fătu (Olihton din Scan- colectivui de la Baia-Mare, dar sînt
daloasa legătură; călugărul Lorenzo acum încă irasuficierat valorificate.
din Romeo şi Julieta şi Grigore din
Citadela sfărîmată, care a demonstrat, Ilie Rusu

€ — Tcatrul nr. 1?
www.cimec.ro
TEATRUL MAGHTAR DE STAT DIIV CLUJ

• „MOARTEA UNUI ARTIST" de Horia Lovinescu


• „OPERA DE TREI PARALE" de Bertolt Brecht

Vizita acestui colectiv în Capitală a unui artist de Horia Lovineseu şi Şta-


fost considerată în unanimitate ca nn feta nevăzută de Paul Everac ; în con-
evenimemt artistic deosebit în peisajul tinuare — „acasă", Şeful sectorului su-
de început al stagiunii. Activitatea sce- flete de Ai. Mirodan.
nei clujene, urmărită cu consecvenţă, în altă ordine de idei, s-a arătat
în paginiie revistei noastre, în rezul- — cu ocazia turneuiui — diversitatea
tateie ei cele mai marcante, şi-a de- uinor forţe regizorale pregnante, împli-
monstrat din piin pluraiitatea de valori, nii^ea unor personalităţi artistice ma-
ou prilejul desfăşurării spectacoleior ture, de neconfundat. Cele trei seri
programate în acest scurt turneu. Reţi- ne-au pus în faţa a trei structuri regi-
nem, în primuil rînd, preocuparea sub- zorale, diferite ca timbru artistic, dar
stanţială şi consecventă pentru un tea- semnificativ legate prin aceeaşi înaltă
itru de actualitate şi calitate, sprijinit ţinută profesionaiă (Ştafeta nevăzută —
pe dramaturgia origiinală, alegerea regia G. Harag ; Moartea unui artist
oprindu-se asupra unora dintre cele — regia O. Rappaport ; Opera de trei
mai valoroase piese ale dramaturgilor parale — regia I. Taub). Harag, asupra
noştri fruntaşi. în turneu — Moartea spectacoluiui căruia insistăm în aite pa-

Nagy Reka (Cristina) şi Kovâcs Gyorgy (Manole Crndu) în „Moartea nnui artist" de Horia Lovinescu

www.cimec.ro
Uorian Ilona (Polly) ;i Horvâth Bela (Mackie Messer) în ,,Opera de trti paiale" de Bertolt
Brecht

gini ale acestui număr, este aşadar com- care îmsoţesc din plin jocui excepţio-
secvent pasiunii sale veritabile pentru mal al artistuiui poporului Kovâcs
dramaiturgia constiruirii socialisimului şi Gyorgy.
prefigurărdi noilor dimensiuni etice ale în sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, re-
contemporaniilor moştri. Piesa lui Lo- prezentarea Operei de trei parale de
viinescu a prilejuit demonstraţia tem- Bertolt Brecht a relevat ailte virtuţi
iperamenitului artistic viguros al regizo- regizorale, specifice lui Ion Taub, de
raiilui O. Rappaport, preferinţa sa pen-
tru ciocniri specitaculLoase, răsuciri vio- astădată în comfruntare cu rigorile pro-
lemte, culori spectacuLare puternice. fesionale dificile ale dramaturgiei
Acest spectacoll, analizat în paginile brechtiene. Adept al unei teatraiităti
revistei noastre imediat după pre- afişate, construite pe idee, partizam al
mieră *, se prezintă azi la un nivel atacuiku satiric violent, Taub a oferit
superior primed reprezentări, îndrep- piesei lui Brechit o haină bogată în
tăţiind şi mai murt decît înaiinte reco- culori, sublliniind savoarea celebrei
mandarea noastră de a permanentiza piese, pedaiîmd asupra facturii ei deo-
reprezenitaţia pe afişele teatruilui. Va- sebite. Intentiile parodistice au fost
lorile interpretative s-au adîincit, a spo- Sesizate uneori în mişcarea de an-
rit calitatea jocului tuturor protago- samblu, în ipiastica unor grupuri, îm
niştilor, s-a omogenizat ansamblul. Re- intrările şi ieşirile unor personaje, lu-
marcăm cîştigui actoricesc al tinerei mea pestriţă dim Soho prezentîndu-se
absolvento Nagy Reka (Cristina) şi de- într-o luimină crudă, cu o mişcare gro-
senul sobru, debarasat de accente ve- tescă mecesară. Totuşi, spectacolul s-a
tuste, acordat acum de Koos Szofia
(Claudia Roxan) personajului său. Con- resimtit de dificultatea imterpretării cri-
flictul dobîndeşte acuitate prim indivi- tice lucide. Tentoţiile operetei, ispiti-
duallizarea puternică a tuturor eroidor, toarele dai-uri aie comediei muzicale,
poate şi povara taraditied, au impietat
asupra desăvîrşirii şi consecvenţei ideii
* „Teatrul" nr. 5/1964. regizoraile.

83
www.cimec.ro
Nivelul artistic ridicat al scenei ma- un simiilar moment de aplauze — cE— i
ghiare reprezintă o sumă de mulţi fac- reşti la întâlnirea uinor exemple de
tori componenţi. Permanenţa aceiorasi inadtă măiestrie.
forţe regizorale şi vaienţele lor peda- Dintre artiştii cu matură experientă
gogice, măiestria interpretativă, grija şi neîndoios presitdgiu din acest colectiv,
pentru calificarea profesioinală, preo- am reţinut, ou priiejul turneului, ipos-
cupările legate de şlefuirea expresiei tazeie scenice vaioros diferenţiate ale
artistice, iată doar cîteva aspecte. iui Mârton Jânos {Săvoiu şi Jackob),
Dintre contribuţiile actoriceşti re- Lâszlo Gero (Dobrian şi Vlad), Horvâth
marcate în acest turoieu, impunâtoare Bela (Mackie Messer), Bereczky Julia
rămîne cuinoscuta interpretare a lui (Madam Peachum, Aglaia, Margareta
Kovâcs Gyorgy, în roiul lui Manole Dobriain) şi mulţi aitii — actori din
Crudu. Prezenţa unor asemenea actori generaţii diferite, dar cu aceeaşi ridi-
— ca atare creaţii — şi pe o scenă cată constiinţă profesională.
bucureşteană este îmbucurătoare; ea Confruntarea scenei maghiare cu pu-
merita să fie mai larg difuzată în blicul bucureştean a priiejuit analiza
rîndurile spectatorilor decît a putut-o vie a unei mimci artistice asidue, a
face un singur spectacol. în paranteză relevat incontestabila evolutie a aces-
fie spus, ne amintim şi de o altă mare tui hannic şi talentat colectdv şi ne-a
şi recentă creaţie a lui Kovâcs — promis totodată frumoase realizări vii-
Astrov, în Unchiul Vania, spectacolul toare.
Teatrului de Stat din Tg. Mureş. Re-
prezentarea ei la Bucureşti ar prilejui M. I.

TEATRUL GERMAN DE STAT DIN TIMIŞOARA

• „LUMPATIUS VAGABUNDUS" de J. Nestroy


• „PORTRETUL" de Al. Voiiin
• „INSPECTORUL DE POLIŢIE" de J. Priestley
Redescoperirea uinei piese uitate în sibiflităţile bogate de spectacol contem-
teatrele noastre, cuinoasterea unei trupe poran pe care le are textul (regia:
bine pregătite şi a unor actori de talent, Mauriciu Sekler şi Hans Schuschinig).
cu un stiil de joc originai şi matur — Povestea celor trei ucenici, puşi la
cam acesta ar fi bilanţuil turneuiui pre- încercare din vointa zîneior, pentru a
zentat la Bucureşti de Teatruil German arăta ce caie poate saiva tineretul de
din Timişoara, cu pieseie Lumpatius da spiritul vagabondajului şi ai traiului
Vagabundus de Johann Nestroy, Inspec- făiră rost — bogăţia sau diragostea —,
torul de poliţie de Johm Priestley şi nu interesează atît prin fabulaţia ei,
Portretul de Al. Vodtin. în parte moralizatoare, în parte zefie-
Se ştie că Lumpatius Vagabundus, o mist-amară, cît prin gratia şi farme-
piesă mult jucată în Austria şi Ger- cul împletirii de glume, situaţii năs-
mania, a cunoscut şi în ţara noastră truşnice şi cîntec.
o glorioasă carieră scenică, pe scenele Teatrui din Timişoara a montat acest
romîneşti şi germane; dar, nerepre- spectacol în spirituil textuiui — cu
zentat timp de două sau trei decenii, puţine şi neglijabiRe modernizări, care
veselul şi atrăgătorul vodevil al lui au apărut foarte nepotrivite (cîtiva paşi
Nestroy începuse să intre în tăcerea de cha-cha şi de twist) —, dar ou o
uitării. Trupa de la Timisoara nu nu- credintă în firumuseţea geinului, cu o
mai că ne-a adus aminte de existenţa sinceritate a glumei şi a cîntecului
acestei comedii veşnic tinere, dar ne-a comic care au cucerit. Trupa şi-a do-
şi dovedit prospeţimea încîntătoare, po- vedit cu acest priilej şi foarte temei-

84
www.cimec.ro
Scenă diii „Lumpatius vagabundus" de Nestroy

nica pregătire : actorii cîntă nu numai veseiie populară. Nemulţumitor ca pu-


just, dar expresiv şi cu haz (interpre- nere în scenă a fost doar tabloul in-
tele CamiMei şi Laurei — Irmgard troductiv, din lumea zeilor, jucat, nu
Sohati şi Hanneiore Waldek — chiar se ştie de ce, cu o gravitate străină
cu voci frumos lucrate), se mişcă şi piesei. Partitura, compusă din vechi
dansează cu farmec, ştiu să dezvolte pe cîntece vieneze, dar şi din reluări pa-
tscenă un umor de cailitate. Cîteva ta- rodistice ale unor foarte cunoscute arii
blouri au fost excelent jucate — de de operetă şi operă, a fost, totuşi, pu-
pildă, cel de la croitorui ajuns, Zwirn,
interpretat ou virtuoasă stăpînire a mij- ţin prea pestriţă. Redescoperirea aces-
loacelor genului de Ottmar Strasser. tui text şi a acestui autor echivalează
Şi spectacblul s-a desfăşurat din ce cu un act de cultură teatrală, important
în ce mai captivanlt, în veselia lui ne- în configuraţia întregului repertoriu din
stăpînită, ca o încîntătoare izbucnire de tară.

85
www.cimec.ro
Calităţile trupei s-au redovedit în In- drama actoruilui care se vede despărtit
spectorul de poliţie, spactacol îndeajuins de meseria sa, printr-un joc dur, pre-
de cenuşiu regizat de D. R. Ionescu, cis, oarecum abstract, pătruns de auto-
d a r jucat de interpreţi cu o m a r e aten- ironia a m a r ă a unui cabotiinism ferme-
ţie pentru ţiinută, pentru justa comu- cător. Baumert a jucat din nou con-
inicare scenică, pentru adevărul rela- centrat şi sincer, cu bărbătească reţi-
ţiilor de joc, ritmul şi calitatea vor- nere a vibraţiilor afective. (Mai palidă,
birii. Este uimitor să afli că unii din d a r justă în reactiile şi relatiile scenice,
aceşti interpreţi au fostt, acum cîţiva a fost Angela Falk.) Demonstraţia de
ani, amatori, într-atît de ireproşabilâ, virtuozitate dădea nasterea unui con-
profesional, este evoluţia lor scenică. trast ciudat, între jocui celor doi pro-
Rudolf Schati (Arthur Birling), Hada- tagonişti, gîndit „în mare", şi factura
m u t Beckei' (Scheila), Karl Hoffmainn textuiiui, mult mai intimă. Supradimen-
(Eric), Ursula Armburster (Sybil Bir- sionarea rolurilor şi mai ales a rolului
ling) şi Otto Grassl (Gerald Croft) au principai nu a pus întotdeauina replica
jucat ti^înd seama de datele de at- în cea mai bună lumină. Aşa se face,
mosferă şi stil ale piesei, schitînd con- totuşi, că diintre montăriile mai favo-
viingător aparentele d e rigidă eleganţă rabile textuil'Ui a fost cea uşor iro-
şi buină creştere ale mediului şi dînd nică, plină de umor, de la Teatrul
atentie semnificatiilor. I a r Hans Bau- „Lucia Sturdza Bulandra", interpretaire
m e r t (inspectorul Goode) a dovedit că care împlinea lacuinele partiiturilor şi
posedă însuşirea r a r ă de a comunica îi dădea multă căldură.
emoţii intense şi idei precise prin- Am descoperit, deci, un teatru care
tr-o prezeaiţă scenică aparent statică, este o temeinică şcoală (puţini din
idar concentrată şi densă. membrii colectivuiui au studii de spe-
Cel de-al treilea spectacol, Portretul cialitate), a m cunoscut actori cu mari
de Al. Voitin, în regia lui Hans posibiiităti şi cu o canştiiinciozitate
Schuschnig, a fost o adevărată de- profesională demnă de stimă. Acest
monstratie de măiestrie a actorului. teatru ar putea foarte uşor să devină
Spectacolul s-a sprijinit pe o adîncită unul dintre cele mai interesante din
analiză a situatiilor prezentate de piesă tară, dacă echipa lui regizorală a r cu-
şi pe o foarte bogată dezvoltare a re- prinde prezente mai diverse şi dacă
actiilor psihologice pe care asemenea spectacolele ar căpăta împlinirea unei
situatii le pot priiejui. Emmerich Schăf- scenografii mai inspirate.
fer (Grigore) a desfăsurat spectaculos A. 31. N.
www.cimec.ro
Teatrul Naţional din Cluj
„OMUL CU MÎRŢOAGA"
de G. Ciprian

Alexandru Munte (Vailam),


Ghcorghe Radu (Chirică) >i
AUxandru Marius (Inspecto-
rul gcneral). Scenă din repr-
tiţie.

Teatrul de Stat din Sibiu


„VULPEA Şl STRUGURM"
de G. Figueiredo

Sanda Maria Dandu (Melita)


şi Tcodor Portărcscu (Esop)

Teatrul Naţional „Vasile


Alecsandri" din laşi
„O FEMEIE CU BANI"
de G. B. Shaw

Cristina Deleanu (Patricia


Smith), Carmen Barbu (Epi-
fania), Gcorgc Macovei
(Alastair) şi Valeriu Burlacu
(Adrian)

www.cimec.ro
Moment din spectacolul ..Kcrmcsa"

Turneul Teatrului de marionete din Cairo

lmagine din spectacolul „Varietăţi"

www.cimec.ro
ARTA ACTOEULUl

Orice ar putea accepta un actor des- Aş încerca sâ înfăţişez o experienţă


pre sine (de fapt nu chiar orice), dar dobîndită aci şi sâ schiţez un mic cod
câ nu ştie să se mişte pe scenă, nu. de învăţăminte ce ar putea fi utile
Ai fi înclinat să crezi că nimic nu oricărui actor, împreunâ cu unele ade-
poate fi mai uşor decît să parcurgi văruri ce par cunoscute, dar nu însu-
— după întinderea rolului — centi- şite de fiecare slujitor al scenei.
metri sau kilometri de spaţiu scenic, Introducerea îmi pare a fi cea mai
urmârind mizanscena. Şi totuşi e vorba grea, pentru că ea presupune o sinteză
de o mişcare profund dramatică, inte- a celor învăţate la cursurile lui Lecoq
grată în necesitatea piesei şi specta- şi pe care îmi propun să le descriu
colului modern, o mişcare presupunînd metodic, ulterior. Aceste cursuri sînt
o maximă expresivitate şi funcţionali- închinate desăvîrşirii actorului şi ar
tate a gestului, dobîndite cu economie fi următoarele, din punct de vedere
de mijloace şi, mai ales, cu o totală al capitolelor sau jaloanelor puse de
aderare a lor la replieă şi situaţie. maestrul francez :
Este ultima şi cea mai anevoioasă a) Pregătirea fizică. Ea se face în
lecţie (deşi, aparent, ea ar fi prima toate şcolile de teatru, fiind absolut
şi nu cea mai grea) pe care am izbu- necesară oricărui actor.
tit, cred, să o învăţ la Paris, într-un Această pregătire trebuie bazată pe
nu atît de lung pe cît de concentrat, cunoaşterea ştiinţifică a corpului şi pe
de condensat curs al cunoscutului pro- posibilităţile fizice ale fiecăruia. Este
fesor francez Jacques Lecoq, maestru oare nevoie să insistăm asupra acestei
de mişcare scenicâ şi conducător al cerinţe elementare în activitatea acto-
unei şcoli speciale. rului ?

89
www.cimec.ro
Da, este. Pentru că nu orice pregă- Lecţiile lui Lecoq se adresează deci
tire fizică se dovedeşte potrivită me- cu pasiune şi exclusivitate actorului
seriei noastre. Pianistul exersează multe contemporan, a cărui artă presupune
ore pe zi spre a-şi dobîndi maxima dimensiuni neobişnuite şi o capacitate,
disponibilitate interpretativă pentru o de asemenea neobişnuită, de a-şi mo-
lucrare. El porneşte de la game sim- dela creaţia.
ple spre a obţine puritatea execuţiei Actorul modem este (sau ar trebui
lor şi ajunge la demonstraţii de vir- să fie) complex, să resimtâ o nevoie
tuozitate, pentru ca apoi, în concert, permanentâ de îmbogăţire profesionalâ,
aspectele tehnice să nu-l preocupe şi o nevoie de cunoaştere, atît pe tărîmul
să poatâ astfel lăsa frîu liber fan- artei în care se produce, cît şi al
teziei creatoare. Balerinul, care seara vieţii căreia îi dă glas şi al culturii în
interpretează pe scenă un rol de ample cîmpul câreia se situează. Solicitarea
solicitări şi variate resurse artistice, căreia trebuie să-i răspundă actorul de
face zilnic exerciţii la bară etc. azi impune cu necesitate desâvîrşirea
Ce face actorul ? Se pregăteşte în profesională a acestuia (paralel cu preo-
institut şi, fără supârare, îşi consumă cuparea intelectuală). Este chiar cazul
această pregătire, încet, încet, de-a lun- să ne întrebăm dacă arta actorului
gul unei cariere. (Cîştigînd în obişnu- contemporan mai are ca unicâ dimen-
inţa cu scena şi pierzînd în cunoaşte- siune talentul, intuiţia scenicâ, înzes-
rea posibilităţilor proprii, cel mai ade- trarea de a se „descurca" într-o situa-
sea, în calităţile sale expresive.) ţie scenică. Cu siguranţă că nu, şi
Dintre toţi artiştii, actorul este cel aceasta cel puţin din două motive:
care, după stadiul şcolar, munceşte în repertoriul şi publicul de azi, atît unul
cea mai mică măsură asupra propriilor cît şi celălalt fiind expresia unei epoci
sale aptitudini. în care arta are şi o dimensiune ştiin-
b) Improvizaţia scenică ; este un ca- ţificâ, o reală contribuţie la patrimo-
pitol în privinţa căruia există mai niul cultural, iar consumatorul de artâ.
multe poziţii sau şcoli (recentul coloc- nemaimulţumindu-se cu mici probleme
viu al I.T.I.-ului de la Bucureşti, în exprimate în mod primar în teatru,
primăvara acestui an, a fost o mostră pretinzînd să participe la o reală dez-
în acest sens). Ceea ce uneşte însă toate batere care atinge adesea o complexi-
şcolile este scopul pe care şi-l propun : tate ce solicitâ puternic personalitatea
intensa solicitare a fanteziei şi aplica- actorului in egală măsură ca om de
rea ei în cadrul convenţiei scenice. cultură.
c) Jocul cu masca. Acesta devine o In aceste condiţii, actorul, sub aspec-
preocupare mai amplă şi vizează desă- tul profesional, trebuie să tindă spre
vîrşirea expresivităţii corporale, ca şi desăvîrşire, pentru a îngădui spiritului
perfecta acordare a mijloacelor soli- său creator să se manifeste fără reţi-
citate cu masca facială la care se re- neri, inhibări şi incertitudini, tipice ca-
feră. zurilor în care lacunele profesionale
d) Tehnica şi sensul jocului în com- şubrezesc o întreagă muncâ.
media dell'arte. Acestea sînt cuprinse Aşadar, fără să-şi piardâ valoarea,
în studiul unei modalităţi de teatru în numai cuvîntul singur şi rostirea lui
care mişcării îi este atribuită o maximă nu mai constituie principala unealtă
expresivitate, o integrare dramatică. a actorului. într-o piesă care presu-
e) Pantomima; aceasta devine mai pune acţiune, personajul nu se mai ca-
apoi treapta superioară, de exegeză, un racterizează doar prin cuvînt, ci prin
studiu al mişcării dramatice, ce capătă prezenţă şi fapte. Piesele-epopee au ne-
o oarecare autonomie, o preocupare numărate personaje episodice care tre-
specialâ şi specializată. buie să se definească rapid, în apariţii
Amintind aceste capitole, n-am făcut scurte, dar cu atît mai expresive (cel
de fapt decît să parcurg programul mai adesea, acestea neputînd fi înzes-
cursurilor ţinute în 30 de lecţii ăe trate cu replici, ci doar cu acţiuni, cu
profesorul Lecoq. Simt însă cu precă- fapte ce trebuie să capete o mare pu-
dere nevoia să stărui asupra unor gene- tere de sugestie).
ralităţi cu caracter introductiv, nece-
Piesa de idei, cu nuanţă abstractă,
sa,re, cred, însăşi prezentării ulterioare,
mai detaliate, a cursurilor propriu-zise. îi cere actorului o deplină libertate in-
Această introducere caută sâ moti- terioarâ şi o maximâ răspundere în
veze de fapt cursul, să-i arate utilita- personalizarea rolului, a personajului.
tea, metoda, să sublinieze caracterul La acestea se mai adaugă tot mai
lui vital pentru actorul de azi. frecventele momente de virtuozitate

90
www.cimec.ro
plastică, cerute atît de text cît şi de Institutul nostru de teatru a acordat
concepţia regizorală. Este un fenomen acestui capitol din formarea actorului
ce ia proporţii în lume, tinzînd, pe cît un îoc însemnat, iar promoţiile de
se pare, să dimensioneze o nouă dra- tineri părăsesc bănciie şcoîii cu un
maturgie sau un nou mod de a înţe- bagaj important de cunoştinţe şi expe-
lege arta teatrală. Opera lui Brecht (şi rienţă. Deveniţi actori în teatre, ei în-
în speciaî cunoscuta Gperă de trei cep adesea să consume — poate chiar
paraie) este o dovadă. Ea îi cere acto- să părăsească — acest bagaj, ajungînd,
rului şi virtuozitate plastică, pe lîngă după un timp, să trăiască doar din
celelalte mijloace posedate la perfec- intuiţie şi rutină. Ambeîe triumfă atunci
ţiune. O altă piesă, West Side Story, cînd îipsesc studiuî, preocuparea şi an-
a însemnat un nou impuls. My Fair trenamentuî cotidian.
Lady se înscrie ca un preţios expe- Cursuî predat de profesoruî francez
riment pe aceeaşi linie. Lecoq (în privinţa căruia ar fi poate
Dar să ne gîndim la cîteva spectacole nimerit să menţionez că a îucrat cîţiva
de-ale noastre din stagiunea trecută. ani îa Piccolo Teatro din Miîano şi
Nu putem sâ nu ne amintim de crea- a pregătit cu regretatuî Moretti ceîe-
ţia îui Dinică în Umbra, a lui Pălă- bruî Arîechin) îî ajută pe actor atît
descu în Dracul uitat, creaţii în care în studiuî asupra roîuîui, cît şi în
virtuozitatea de mişcare şi pîastică a afara scenei, spre desăvîrşirea sa ca
dat textului o înaripare şi expresivi- artist.
tate cu totul deosebite. Jaîoaneîe acestui studiu — funcţia
Da? putem oare — încercînd a ob- dramaticâ a gimnasticii; studiuî res-
serva fenomenui teatral în ansamblu — piraţiei şi roîuî ei dramatic; mişcarea
să nu ajungem la concluzia că mişca- ca iîustrare a momentuîui psihoîogic;
rea nu este de fapt apanajul unui anu- mişcarea ca îimbaj aî omuîui — consti-
me stil de teatru, ci al TEATRULUI ? tuie de fapt înseşi eîementeîe artei
Trebuie, de aceea, s-o studiem nu noastre, uneîteîe desăvîrşirii ei.
numai legată de ceea ce în general îmi voi îngădui aşadar să mă ocup
este considerat a fi o „piesă de miş- mai detaşat şi, în aceîaşi timp, mai
care", cum se obişnuieşte să se spună amănunţit, de îecţiiie profesoruîui fran-
despre commedia dell'arte (asupra câ- cez, spre a pune îa îndemîna coiegiior
reia voi reveni mai amplu în viitor, mei din teatre atît cît am putut să-mi
în legătură cu interesantele lecţii pre- însuşesc frecventîndu-ie.
date de Lecoq), ci legată de rolul ei
în arta scenicâ. Ştefan Tapalagâ
www.cimec.ro
m. e r i d i a n e

SPRE O NOUĂ INTERPRETARE


A TEATRULUI ISTORIC
SHAKESPEAREAN

JX nul acesta şi cei doi următori sînt pe cale să reconsidere şi să eilucideze


cîteva dintre problemele centrale aie capiitolului de teatrologie universală
privind legătura strînsă dintre epoca şi opera lui William Shakespeare într-o
viziuine istorică contemporană. Acest lăudaibil act artistic şi culturail a fost deter-
minat, în mod practic, de sărbătorirea tetracentenarului naşterii sale, în mai toate
tările, şi va u r m a probabil pînă în 1966, cînd se vor împlini trei veacuri şi jumă-
tate de la moartea lui.
Unul dintre cede mai însemnate evanimente ştiinţifice prilejuite de tetracen-
tenar a fost a Xl-a Conferinţă Internatională Shakespeare, organizaită de Univer-
sitatea din Birmingham împreună cu British Council şi cu concursull lui Royal
Shakespeare Theatre, ţinută în luoa septembrie, la Stratford-upon-Avon. La această
importantă reuniune academică au fost luate în discuţie cîteva asipecte funda-
mentale ale creatiei dramatice şi poetice shakespeareene, pe temele permanenţei
umaniste a geniului de Ha Stratford, şi mi se pare vrednic de luat în consideraţie
faptul că această tematică a fost confiruntată cu reprezentarea, într-o suită unică
în felul ei, a drameior istorice ale lui Shakespeare, a epopeii saie naţionale.
Prezenta artei şi culturii romîneşti la această sărbătoare mondiailă e departe
de a avea un simplu caracter de tribut festiv. Aşa cum apare din eseul bibliografic
Shakespeare in Rumania, aicătuit de Alexandru Dutu şi tipărit de Bditura Meri-
diane, în coiaborare cu Comisia Naţională pentru UNESCO, precum şi din nume-
roasele culegeri de studii şi texte apărute în anii din urmă, ştiintele filologice,
teatrologia şi arta dramatică din \ara noastră au acordat o atentie Sipecială şi o
înaită preţuire valloirificării moştefnirii shakespeareene, încă din prima jumătate
a veacuiui trecut, şi, mai cu osebire, după eliberarea Romîniei, în deceniul încu-
nunat cu noua traducere integrală a operei lui Shakespeare în romîneşte, la care
au conltribuit cîteva dintre personalitătile fruntase aie culturii noastre, academi-
cieni, profesori, scriitori şi oameni de artă cunoscuta.
Şcoala shakespeareologică romînească (şi cred că ne poate fi îngăduit să
folosim acest termen) întruneşte azi n u m e şi lucrări de prestigiu şi sîntem înore-
dintaţi că din tînăra generatie de studioşi, ai cărei corifei participă anul acesta la
omagiul centenarului, se pot distinge mlăditele robuste care vor continua şi extinde
rezuiltateie muncii noastre în viitorui apropiat. Printre aceste lucrări sînt demne
de remarcat şi noile contributii la studiul pieseior istorice aie lui Shakespeare,
îin care se evidentiază concepţiile antifeudale ale umanistului popular şi legătura
sa structurală cu prezentul şi adevărul istoric al patriei sale. Spectatorii romîni ai
suitei dramatice de la Stratford au putut încerca un sentiment de legitimă satis-

92
www.cimec.ro
facţae estetică observînd în majoritatea spectiacoleior noua tendimţă, realistă, servită
de trupa britanică îin imterpretarea teatruiui istoric shakespearean.
Ideea lui Peter Hall şi a colaboratorilor săi apropiaţd (Peter Brook, Michael
St. Denis, John Barton şd Clifford WMiams), de a prezenta „pachet", îlntr-o suită
de şapte spectacole, piesele istorice, respectâod cronologia acţiunilor şi nu crono-
logia pieselor ca atare, a stîrnit discuţii îmtre shakespeareologi, dar a exemplificat
magistral concepţia a cărei partizană este şi şeoala romînească *, anume că cel
puţin şapte diin cele zece „oromicd" constituie uin tot imitair, o epopee naţionalâ,
operă a unui singur autor aplecat asupra muncii sale. De altfel, în epdlogufl. la
Henry V, piesă creată în jurufl anului 1600, Shakespeare arată că urmarea acestor
noi „cronici" se află în ceile trei părţi din Henry VI şi. în Richard III, scrise
anterior. Deplîngîmd, în cîteva scurte aluzid, sîingeroasele vremi ce au urmat după
happy-emdiul istoriei bunului său rege, el îşi trimite spectatorii la „istorii ce-au
mai fost reînviate pe această scenă", rugînd să „fie deci primită şi cea de astăzi
cu îngăduiinţă".
în susţinerea îndrăzneaţă a acestui punct de vedere just, concepţia regizorală
a recurs şi la o formulă adecvată în distributie, păsitrînd, de-a lumgul istoriei dra-
matizate de poet, acelaşi actor, în acelaşi rol dramatic, fapt care a prilejuit ereatii\x
şi campoziţdi impresfariarite unui mare număr de artişti valoroşi, mai cu seamă
timeri. Astfel, prinţul moştenitor, năzdrăvainuil şi derbedeul Hal, tovarăşul de bles-
temătii afl lui Falstaff, din Henry IV, devine în mod firesc, în piesa următoare, j
bunul rege Henry V, îin interpretarea acefluiaşi Ian Halm, iar neînfricatul şi per-
fidul tînăr duce de Gloster din Henry VI ajuinge, în piesa finală, monstruosuil
Richard al III j lea. Şi ca uin suprem rafinament, menit poate să sublinieze relati-
vitatea deosebirii, qperate de Shakespeare, dintre un „rege bun" şi un „rege rău",
acedasi excdlent actor îi joacă pe amîindoi, la un interval de 50 de ani de istorie şi
de o singură seară pe scenă.
Dacă diin aceste amăinunite nu se desprinde tendinta spre o conceptie nouă,
ca o trăsătură originală, fiindcă o experientă similară fusese încercată de teatrul
din Stratford şi în 1951, cînd aotorul Richard Burton a reuşit, fără prea muilt succes,
să treacă de la partitura printului Hal, la rolul titular din Henry V, ea însă repune
în vigoare un argument tematic însemnat îin teoria spectacolului elizabethain,
referitor la dezvoltairea tehnicii dramatice în suita seridlor de piese pe temele
preferate de public ; fiindcă e locul să ne reamintim că succesu! unei piese, sau
al unud personaj, sugera şi impunea, pe atuinci, autorului dramatic ideea continui-
tăţii în timp şi spaţiu a actiuinii sau caracterelor verificate pe scîndurile scenei în
confruntarea cu publicul său atotputernic. (De aici s-au tras şi exagerări, uneori
triste, dar allteori fericite, ca în cazufl modificării ccflnpflexuiui Failstaff din Henry IV
în personajufl ridicol din Nevestele vesele din Windsor, tardivă reîncarnare operată
direct „la cererea ipublicului".)
Precum se ştie, epopeea naţaonală la care ne referim începe istoriceşte în
ultiimii ani ai veacului al XlV-lea, cu uzurparea tronului lui Richard II de către
Henry de Lancaster, şi, după Războiul celor două roze, se termină prin îinfrîngerea
şi uciderea lui Richard III, ultimul rege York, în bătălia de la Bosworth în 1485,
cîmd se urcă pe tron Henry VII Tudor, bunicufl Elizabethei I.
Nu vom iinsista asupra caracterisiticilor de continut ale ciclului istoric shakes-
pearean ; ele au fost subliniate în multe din studidle romîneşti şi străine aflate la
îndemîna publiicului. Vom face însă, de la început, o constatare de foaid ce a
reieşit de-afltminteri şi din unul din referatele sustinute la Comferimta Internatională
Shakespeare, şi anume că : analiza oricărei piese de teatru nu poate fi conoludentă
decît în măsura în care noţiuinile fundamentale ale artei dramatice intră în con-
textul ei ; practic addcă, shakespeareologia devime literă moartă im clipa cînd se
desparte de teoria şi practica spectacolului shakespearean.
Patriotismul shakespearean, exacerbat în dramaturgia istorică, şi pe care un
comen.tatar francez î!l denunţa ca „strîmit şi rapace", nu poate fi înteles şi transmis
fără a comsMera că Shakespeare se adiresa bărbatilor şd femeilor timpului său în
limbajul cu care aceştia fuseseră deprinşi de contemporanii poetulud şi fără a
accepta că măretia autorului dramatic constă în faptul că efl reprezenta memoria
vie a uned ţări îm expansiune şi a unei epoci care se separa definitiv de trecut.

* Cf. „Scene din viaţa lui Shakespeare", Ed. Tineretului, 1958. Reluată de Leon Leviţchi
şi Victor Hanea în „Contribuţii la studiul pieselor istorice ale lui Shakespeare", din Analele
Univ. „C. I. Parhon". (Seria Ştiinţe sociale şi filologie, nr. 15, anul VIII, 1959 etc.)

93
www.cimec.ro
Această separaţie apare evidentă în limbaji£ omului de teatru printr-o operaţie
simplă şi categorică. Shakespeare nu vehiculează datele istoriei ca un muzeolog ;
el refuză maiteria moarta a eronieilor ţării sale. Valoarea profundă a acestora se
distinge, de pildă, de materia pieselor romane, priin faptul că dialogu! poetului cu
oompatrioţii săi este fdresc şi indiferent faţă de epoca la careii raiportează, pe rînd
texteie lui Flutarh îi cam stingheresc încercarea de a-â. îmbrăca pe englezi în togă.
Dramele istorice transmit curajos o luptă de opinii cortteimiporaină ou spectatorii
lor, în vreme ce capodopere, consacrate azi, ca Hamlet şi Othello, sau Macbeth şi
Regele Lear sînt universale în măsura în care sînt şi atemporale. Este, apoi, cu
atît mai interesantă încumetarea lui Shakespeare cu maiteria vie a istoriei încă
prezentă în memoria pubiicului său, cu cît generalizarea ed artisitică era o treaptă
memorabilă spre marile lui tipuri universale : azi nimeni nu mai contestă că
Richard II este o schiţă a lui Hamlet, că ducesa de Gdoster şi regina Margaret o
prevestesc pe lady Macbeth, sau că tragedia lui Henry VI, tracasat şi răpus de
furia celor- două case rivale, ni-1 apropie de nefericitul rege Lear. Grandioasa
viziune a timpului în progres, a roţilor istoried, care trec la fel peste cadavrele
regilor şi ale cerşetoriilor, apare mai bine din ciocnirea unor gigantice realităţi
palpabile decît diin confruntarea unor legende ou valoare de simbdl. Luînd, astfel,
ca exemplu, o piesă foarte rar jucată şi cu unele stîngăcii de ucenic-dramaturg,
cum e Henry VI, vom găsi cu greu în literatura dramatică universală un personaj
atît de autentic şi de modern în anacronismul său medieval, ca neputinciosul şi
onestul ed erou, chinuit de o epocă barbară şi sîngeroasă, după cum rareori veţi
afla o pledoarie împotriva războaielor şi militarismuilui anarhic, comparabilă cu
scena, din aceeaşi piesă, în care regele asistă, pe cîmpul de luptă, la remuşcăriie
unor ostaşi care şi-au ucis, orbeşte, fiinţele cele mai dragi — o scenă, aş zice,
vrednică de Mutter Courage sau viceversa.
în concepţia regizorală a lui Peter Hall, epopeea shakespeareană i-a apărut
ca o excelentă arenă de aplicare a teatrului său crud (theatre of cruelty) ila un
text dramatic din maireile repertoriu. După proprda-i formullă, orezul teatrului său
este de a demasca violenţa prin violenţă, arătând că sălbăticia inumanităţii pîn-
deşte de oriunde şi mereu, aproape de suprafaţa actelor omeneşti, şi că în datoria
omului ciivilizat, adică ratdonal şi democratic, e cuprdnsă, în primul rînd, datoria sa
faţă de pace. „Piesele istorice — ne spunea Hall, într-o seară de spectacol —
s'int suprasaturate de ipocrizia, corupţia şi violenţa de care e capabil omul şi
ceea ce transpare din ele este însusirea absolută shakespeareană de a crede în
spiritul omenesc. Atunci cînd compania noastră joacâ piese violente, o facem în
pacifisti declaraţi. Pentru Shakespeare, aceste piese erau un act politic. Shakespeare
ştia foarte bine că, deşi scria despre spiritul englez, el arăta cum ajung unii să
guverneze şi cum se poate totuşi guverna păstrîndu-ţi mîinile curate. în ce constă
lecţia lui ? E o lecţie de înţelepciune !" Pe scurt, Peter HaH opune violenţei, raţiu-
nea. Şi din şocuil lor zguduitor extrage nu numai moraia feudalismului confruntat
cu Renaşterea, dar şi morala lumii moderne, care a trăit coşniaruil fascdsmuilui şi
al guvernăiilor tiranice. El vrea să demonstreze însă că „omul e prizonierul
timpului său".
Filozofia acestei ccnceipţii regizorale are, desigur, o latură pozitivă şi acest
aspect apare limpede orişicui. în acelaşi timp, condluzia care ne aduce dinainte
ceea ce de fapt era de demonstrat nu e lipsită de scepticismul amar al existenţia-
lismului, ccnţinut în noua dramă a neîncrederii în progresuil spirituiui omenesc. Sub
această perspectivă, e greu să nu recunoşti un sîmbure de contradicţie între con-
ceptia spectaccilului şi a textului shakespearean.
Ţinînd cont de aceste limite, nu ne putem împiedica de a observa că spec-
tacolele lui Royal Shakespeare Theatre reprezintă o treaiptă superioară în interpre-
tarea teatruilui istoric shakespearean. în scurtul expozeu pe care ni-4 propunem,
ne vom îngădui o caracterizare uitilă a ciclului festiv de la Stratford. Ideea „lumii
ca scenă", promulgată în Cum vă place şi adoptatâ de Shakespeare din viaţa şi
drama elizabethană (Eminescu o relua în „Glossa" : „privitor ca la teatru"...), a
fost transpusă scenic în concepţia unei arii de joc fixe, uşor înclinate spre public
işi poditc cu plăci antdderapante de oţel, pe care se mişcă, ou o maximă repeziciune,
două panouri masive lateralle şi unul de fundal, cu puţine dar subtile şi extrem de
expresive modificări de decor, menite, în ansamblu, să sublinieze subtextul că-s
lallte lumi în joc, pe aceeaşi scenă, şi conform lozincii de pe firontispiciul „Globului",
că : „totus mundus agit histrionem" (toată lumea joacă teatru). Exetmplificarea
acestei idei nu ni se putea mai bine oferi decît cu Richard II, această tragedie

94
www.cimec.ro
liirică al cărei erou nu guvernează, de fapt, ci joacă în viaţă rolul uinui rege, rol
agrementat cu lungi tirade fiiozofice, încărcate de o poezie adeseoni gratuită.
Maxima preeiziune a mişcării scenice şi în general plastica şi muzicalitatea pătrun-
zătoare şi savantâ a spectacoiuiui au contribuiit în egală măsură la evidenţierea
valorijlor noi ale textuiui şi a ideii că : realitatea vie a oamenilor şi a actelor lor
nu-i, în fand, deeît transcrierea mersului irezistibil al timpului istoric, în termenii
inidividualităţilor trecătoare, ca firuil ierbii, care oreşte şi moare la vremea lui, ca
să răsară la fel şi alt fel îmtr-altă primăvară a omenirii. Pruncii şi cadavrele se
succed, pe scenă, cu înspăimîntătoarea seninătate a fenomenelor ireversibile ale
naturii. Aşa e Shakespeare.
Cu toate acestea, măreţia shakesipeareană respinge fatalismul biblic, iar spee-
tacolul modern se obiectivizează deajuns ca să reliefeze sensurile active şi pildui-
toare ale acesitui teatru bărbătese, diin profunzimea căruia se întruipează umainitatea
eroilor săi. Conflictul dintre Richard şi vărul său Henry de Bolingbroke, viitorul
Henry IV, e de natură politică. Aeest substrat era recunoscut de publieiul ellizabethain,
de vreme ce Essex a folosit această piesă ca un manifest în mica sa răseoală de
palat, caire 1-a costat capul. De fapt însă, în antiiteza personală Richard-Henry,
aimîndoi întruehipează o nedesăvîrşire şi un eşec, iar filozofia politică a lui Shakes-
peare îi alătură şi îi respinge, cu egală detaşare, pe amîindoi. Unui reprezintă inte-
îigenţa fără finalitate, celălait fapta fără i'dei ; nici unul şi nici celălalt nu puteau
asigura perpetuarea unei guvernări Utile societăţii, de aceea itriumfuil noului monarh
e trist şi prevestitor de rele. Interpretul lui Richard II (Davld Wanner), care a
înţeles instimctul autodestrucitiv al vanităţii aristooratului izolat de rigorile vietii
poporului, a fost mai tîrziu disitribuit în Henry VI, un alt înfrînt şi o altă victimă
a violentei, dar, acum, conştientă de slăbiciunea spiiritului, singur în faţa ignorantei
brutale, setoase de putere şi lipsrijte de frîna moraHă care e apanajul civilizaţiei.
Henry IV a fost interpretat ca o tragedie a ambiguitătii, a încercării de a încropi
o morală de stat pe terenul şubred al unei conşitiimte necurate. Venit la putere prin
graţia barioniei feudaile răziboinice, regele nu putea consolida pacea şi unitatea
regatului, fără a intra în ccmfiiict cu propria-i lume. în educatia pe care doreşte
să o dea fiuQjui său, setea de putere primează. De aceea, tovărăşia lui Falstaff
(Hugh Grififiith) echivalează, pe un anumit plan, cu o educaţie liberaiă, iar poltronui
burduhănos ni se înfătişează ca un personaj special, sub aparenteie căruia veghează,
dacă nu uin om cinstirt, în orice caz un sentimentai respiins de la ospăţul crud
al zeiior.
Creînd „diversiunea franceză" în planurile războinice ale seniorilor săi,
Henry V a fost uin „rege bun", în măsura în care a învăţat bine lecţia „Prin-
ciipelui" lui Machiaveilâi. Momentul oruciai de pe cîmpul de luptă de la Azincourt
ilustrează de minune noua fază de dezvoltare a monarhiei absolute, cînd pătura
medievală a orăşenilor şi tărandjlor liberi asigură un sprijin nou statului centralizat.
Tiradeie sale patriotice, folosite la timpui şi locul potrivit şi animate de o ccmceptie
poilitică foarte empirică, pregătesc, în ultima instanţă, ccmditiiie viitoruiui imperiu
britanic. Spectacoiul îl despodobeşte, cu subtilitate, pe Henry V de idealizarea la
care ar fi tentat orice interpret la prima lectură, şi ni-1 restituie, sub o aură
ironieă, fără a-i ciunti totuşi nimie din însuşiriie cu care Shakespeare a vrut să-1
înzestreze. Mi s-a părut semnificativă, în acest îmteies, scena finală dim Henry IV,
în care noul rege încoronat !1 repudiază pe Faistaff cu o răceală de gheată,
urmată de viclenia fermecătoare şi vioienţa cazonă cu care, în actui I din Henry V,
se pregăteşte de un război de cotropire în Franţa. Despre cele trei părţi din
Henry VI i(dimtre care ultimeie două au fost comcentrate cu muită competentă în
Edward IV), cel mai sîngeros spectacol shakespearean din cîte s^au putut vedea
pe o scenă, cred că e sufieient de semnificativ să reamintese accentui prelungit
pe care regia 1-a pus pe replica : „palatul meu este o temnită", rostită cu o durere
surdă de regele neînteies, replică al cărei ecou va răsuna, reorchestrat, în Hamlet.
Schimbările operate în text spre a asigura continuitatea acţiumii îmtre Henry V şi
Henry VI (prima piesă scrisă de Shakespeare) sînt în cea mai mare parte judicioase.
înteiegînd cu fideiitate atitudinea lui Shakespeare fată de politică şi putere, ca
fiind, îmdeobşte, irealistă şi critică, interpreţii au redat cu deeentă şi îm spirit modern
personajele episodice iiustre (Ioama d'Arc şi Jack Cade, căpetenia umei răzmerite
antiaristoeratiee), ferindu-se de versiunile unor cronieari englezi, care le defăima-
seră. Roiui Ioanei (Janet Suzman) e revizuit, ou delicateţe şi inteligentă, în spiritul
eroinelor lui Bernard Shaw şi Jean Anouilh.

95
www.cimec.ro
Im sfîrşit, Richard III, spectacoil care ar merita singuir o lumgă exegeză, fiindcă
mi s-a părut cel puţin la fel de interesant şi de valoros ca realizarea cinemato-
grafică a lui Laurence Olivier, a evidenţiat o comcluzie pe care istoria recentă a
omenirii a putut-o verifica, în paguba ei, în legătură cu patima paranoică pentru
putere şi cu primejdia de moarte pe care autocraţia a reprezemtat-o pururi penitru
viaţa publică, direct şi prin toate urmările ei. Comparaţia cu Hitler este adeseori
evidentă în spectacol, deşi se evită orice actualizare simplistă. Este impresionantă
atmosfera de cazarmă teutonică ce îmvăluie palatul regal după oe ultimul York
preia puterea. îm acelaşi timp, jocul divers şi foarte mobil al lui Ian Holm te face
să înţelegi farmecul personal al „monstrului", dar nu foloseşte pentru asta nici
unul din trucurile actoriceşti cu care ne-au deprins alţi imterpreţi de-a lumgul
anilor. Jocul său ager, în contact neîmtrerupt cu publicul, îi dă spectatorului posi-
bilitatea unei „completări" a personajului de pe scenă cu mvăţăminte dintr-o altă
zonă istorică, similară întrucîtva efectului de distanţare brechtiam, obţimut însă cu
o concentrare expresivă a mijloacelor dramatice clasice. Marea actriţă Peggy
Ashcroft deţime aci rolul reginei Margaret, văduva lui Henry VI, şi care, pe
parcursul celor trei „cronici" succesive, a trecut de la graţioasa şi abila mireasă
franceză la crimele reginei adultere şi la jalea bătrînei Casandre shakespeareane,
cu datele umei personalităţi impunătoare.
Popularitatea pieselor istorice ale lui Shakespeare este azi poate mai mare
decît oricînd, de la data scrierii lor. Im gemeral, teatrul şi filmul istoric au recîş-
tigat simpatia şi atenţia publicului din toate tările. Cred că acest fenomen pozitiv
se datoreşte creşterii comştiintei sociale şi estetice a spectatorului comtemporan,
dispus, azi mai mult decît altădată, să-şi revizuiască judecătile de valoare cu care
o istoriografie moştemită prin inerţie i-a alimentat concepţiile despre această lume
sau despre lumea cealaltă.
MihneaTGheorghiu
Londra, 1964

TRANSFORMĂRILE REVOLUIIONARE
ALE TEATRULUI CLASIC CHINEZ
Teatrul clasic chinez — acea moda- ceea ce numim „opera din Pekim" este
litate teatrală care îm termimblogia eu- una dim cele mai tinere forme de spec-
ropeamă poaTtă denumirea de „opera tacol, în vîrstă de cel mult două se-
din Pekin" — este mumit de chinezi, cole, în timp ce umele moduri teatrale
de obicei, teatrul din capitală — „tzin- locale — ca de pildă, teatrul „iuetziui"
ţziui". Ce înţeleg chinezii prin acest şi cel din Şao-si sînit mult mai vechi.
termen, de largă circulaţie, de „operă Dar poziţia ocupată înainte vreme de
clasică" ? Actorii teatrului traditional teatrul din Pekin era privilegiatâ.
chinez utilizează nu numai vorbirea Curtea imperială şi vîrfurile aristocra-
cîntată, ci şi vorbirea obişnuită, cu- tiei feudale considerau doar teatrul din
remtă, precum şi o vorbire caracteris- Pekin drept artă superioară.
tică, cu promumtată imtonaţie ritmică, Actualmemte, această fonmă teatrală
împreună cu pantomiima, acrobatia şi trăieşte un proces de îmnoire îm nume-
un limbaj special al gesturilor. Acest roase teaitre chimeze. La festivalul tea-
teatru foloseşte de asememea muzica, tral ce a avut loc în cursul acestui
însă într-o cu totul altă acceptie decît an, s-au îmtrunit la Pekin 28 de co-
opera europeană, ca teatru sintetic, lective, venind din 19 provincii, care
îmbinînd organic multe şi foarte va- au prezenitat 37 de spectacole. Caracte-
riate mijloace de expresie teatrală. Se ristică pentru acest festival este adu-
consideră pe nedrept că această formă cerea temelor oontemporane şi a unor
iteatrală ar fi „cea mai tradiţională", eroi de tip nou — mumcitorii, soldatii,
deci cea mai veche, ca origine. De fapt, tăranii — îm cadrul tradiţional.

96
www.cimec.ro
/

Calectivele teatrelor participante la


Festival au încercat diverse formule
de reprezentare, bazate toate pe eve-
nimente inspirate din viaţa contempo-
rană. Artiştii chinezi au căutat să cre-
eze stiluri noi, readaptând mijloacele
de expresie tradiţionale — cîntec, dia-
log, acrobaţie, muzieă, decoruri. Aceste
eforturi de modernizare a vechii for-
muile tradiţionale tind spre o adevărată
transformare revoduţionară a teatrului
dasic chinez.
în repertorii, alături de piesele cla-
sice, în care naraţaunea are în centru
aventurile unor generali din familia
Yang, romane clasice ca „Cele trei re-
gate", „La ţărmul apei", sau mitologice
— „Tulburări în Regatul Celest", „Re-
gele maimuţelor" şi „Vrăjitoarea şi
scheletul", au îneeput să apară piese ce
tratează cele mai stringente probleme
ale ccntemporaneităţii, bazate pe reali-
tatea chineză.
Artiştii chinezi, dornici să aducă o
contribuţie eficientă la opera de edu-
care a oamenilor muncii şi la construi- 'lonşc Tce-lin în rolnl unei membre a Comunei
rea socialismului, au întreprins, cu în- populare
cepere din anul 1963, o reformă îndrăz-
neaţă a genului clasic, urmărind ca
arta teatrală să reflecte mai puternic
xealitatea.
Cele 37 de piese jucate în cadrul luţionară a poporului chinez, lupta de
Festivaluilui vorbesc despre lupta revo- clasă, consti-uirea socialismului. Cute-
zanţa reformelor nu împiedică menţi-
nerea principalelor caracteristici ale
formei clasice — caracterul ei de artă
Actriţa Kuon Su-ciuan (tînăra revoluţionară'i sintetică.
în piesele pe temă contemporană Cu-
cerirea fortăreţei bandiţilor, Trei ge-
neraţii, Soarele roşu de pe muntele
Kehchan, Armata poporului din Yenan,
cîţiva actori s-au evidenţiat prin crea-
ţ-ii deosebite. Ei aduc pentru prima
oară pe scena clasică omul simplu,
constructor al socialismului. Astfel, ac-
torii Tchao Yen-hsia, Ma Lien-liang şi
Kieou Cheng-jong realizează cu multă
veridicitate imaginea unor partizani în
piesa Muntele Tukiuan, a cărei acţiune
se petrece în anul 1927, în perioada
luptelor împotriva Gomindanului. O
altă piesă care s-a bucurat de mare
succes este Detaşamentul revoluţionar
de femei. Tînăra artistă Yang-Tsieu-
ling realizează cu multă puritate chipul
tinerei eroine principale, Wu Kiong-
hua, o sclavă din insula Henan. Ea se
înrolează într-un detaşament revolu-
ţionar feminin, condus de partidul co-
munist. Evolutia tinerei revoluţionare
concentrează întreaga acţiune.
Transformarea socialistă a agricul-
turii, ca şi evocarea condiţiilor feudale

www.cimec.ro
în care trăiau ţăranii chinezi înainte ciune şi curaj, damascâmd comploturile
de revoluţie sîmt teme care au inspirat trădătorilor.
mulţi dramaiturgi. Astfel, spectacolul Reprezentaţiiie Operei din Pekiin pe
Două surori eroice din stepă, realizat teme contemporane pasionează specta-
îin forma unei drame tradiţionale, înfă- tori de toate categoriile. Muncitorii şi
ţişează dramatic eforturile eroice prin tinerii studenţi, care foirmau o categorie
care două timere fete salvează o turmă de spectatori ref ractară la spectacolele
de oi, proprietatea gospodăriei colective Operei diin Pekin, au devenit astăzi
din satul lor. publicul cel mai entuziast al acestui
Opera din Pekin a prezentat în acest amsamblu. Numeroase articole seminate
Festival şi o piesă intitulată Stînca de artisti şi scriitori de frumte sînt
roşie, după romanul cu acelaşi titlu. în mărturia unor calde aprecieri.
1949, în ajunuil eliberării oraşului Cion- Festivaiul nu reprezintă decît un
kim, orgainizaţia dandestină a Partidu- prim pas, dar el a şi lăsat să se între-
ilui Comumist Chinez din acest oraş dă vadă uriaşele perspective care se des-
o luptă crîincenă împotriva inamicilor. chid în domeniul reprezentării temelor
Un trădător se strecoară în rîndul contemporane. Se formează un reperto-
iuptătorilor comunisti şi politia ares- iriu, se creează o nouă modalitate dra-
tează pe principalii conducători. Supuşi maturgică şi de spectacol.
celor mai orude torturi, aceştia îşi con-
tinuă lupta în închisoare, cu înţeiep- Irina Vrabie

LONDRA
1Q04
(NOTE DE S P E C T A T O R )

j \ m îin fată cîteva caiete-program de la spectacdlele văzute în primăvara


acestui an la Bruxelles. Ele indică un repertoriu variat, în general alcătuit
din lucrări dramatice de notorietate universală, prezentate uneori cu mîmdria
primei montări în limba franceză — oamanii de teatru din Bruxellles tin să-şi
manifesite imdependenta spirituală fată de capitala dramaturgiei franceze, Paris —,
alteori cu simplitatea nobilă a actului de cultură.
Deosebirea de condiţii materiale între Teatrul Natiomall din Bruxelles şi
teatrele particulare este evidemtă. Teatrul Nationail are o clădire modermă, consitruită
acum trei ani, cu două săli realizate după cele mai noi cerinte ale tehnicii teatrale.
El are o trupă permanentă şi o activitate contimuă, ritmică, împărtită înltre capi-
tailă şi provinicie. O piesă se joacă în capitală pînă la epuizare, apoi se deplasează
în t^ră, îm timp ce la sediu se prezintă noul spectacol, pregătit paralel. Am văzut
aici, cu sală plină îmcă, Opera de trei parale de Brecht-Weilî, în regia lui Jacques
Huisman şi scenografia izbutiită a lui Denis Martin, într-o concepţie foarte apro-
piată de spectaeolul de music4iaHl satiric, îm care umorul şi ironia erau permament
prezente, pentiru a îrudepărta publicul de primejdia înduioşării. Roiuil lui Mackie era
interpretat de cîmtăreţul de muzică uşoară Rene Louis Lafforgue (care a realizat
acest rol şi în spectacolul pus îm scenă la Paris, în 1955, la „Theâtre de Poche"),
care mi s-a părut a fi mai bun cîntăret decît actor. La acelaşi teatru se repeta

98
www.cimec.ro
atunci Fedra de Racine, în regia lui Julien Bertheau. In sala mică a Teatrului
Naţionall, destinată pieselor „de cameră" şi spectacolelor experimentale, am văzut
Le ciel de lit (Baldachinul) de Jan de Hartog, o piesă în două personaje, romanul
unei perechi, de la căsătorie pînă la adînci bătrîneţi, simplu, veridic, fără mari
pretenţii de profunzime. î<n dorinţa de a stimuda creaţia dramatică originală şi de
a lansa noi autori, Tealtrud NaţionaH a prezentat îh sala mică un spectacol
alcătuit din două piese într-un act, scrise de doi tineri autori belgieni : Le
Wurlitzer de Philippe Darel (scurt instantaneu, cu aparenţa unui joc gratuit,
dar cu o ascuţită observaţie a vieţii) şi Anul 1 de Jean Louvet, moment drama-
tic cu o profundă senunificaţie socială. Interesan.t e faptul că spectacolul la
care am asistat a fost urmat de discuţii cu speotatorii, în cadrud cărora am ascultat
multe o'bservaţii judicioase cu privire la cele două piese. Această consudtare cu
spectatorii este o metodă frecventă de autoverificare, pe care teatrul o foloseşte
cu ajutorull Fundaţiei „Teatru şi Cultură", o organizaţie menită a stimula creatia
originală şi a cultiva interesul publioudui larg peiitru teatru. Spectacolul însuşi,
pentru a putea fi pus în scenă, s-a bucurat de sprijinul unei alte organizaţii,
denuimită „Mişcarea de cultură ipopulară Liaison 20".
Lucrînd în condiţii materiale grele, teatrele particulare se instalează pe
unde pot, închiriimd săli sau înjghebîndu-şi o sadă din te miri ce. „Teatrul de buzu-
nar" („Le Theâtre de Poche"), de piddă, are o sală mică, de cel mult 200 de locuri,
şi-şi face un titlu de glorie din prezentarea, în premieră mondială de limbă
franceză, a ceflor mai noi oipere idramatice străine. Am văzut la acest teatru un
spectacol excelenit jucat cu piesa dramaturgului englez James Saunders Data
viitoare îţi voi cînta, care în 1963 a primit premiul criticii dramatice britanice
pentru cea mai bună piesă a anului. Scrisă după cel mai „dlasic" canon al con-
ventiei teatrale — piesa se construieşte pe scenă, de către actoriininteirpreţi, care-şi
analizează şi-şi întruchipeazâ alternativ personajele —, lucrarea lui Saunders e
inspirată dinltr-un fapt real, povestit în cartea lui Raleigh Trevelyan Un pustnic
descoperit. Faptul e însă ntunai un pretext pentru o dezbatere la înaltă tensiune
despre existenţă, despre personaiitate, despre om. Conciluzia pesimistă a piesei
— existenţa n-are nici \m scop, nici viaţa nici moartea nu au nici un sens, iar
ceea ce pare a fi personalitate umană nu e decît un joc gratuit de aparenţe
şi false aparenţe, imposibil de comunicat, deoarece toţi sîntem închişi în noi
înşine, ca într-o temniţă — explică probabil slaba audienţă a spectacoLului (mica
sală era pe jumătate goală), în ciuda jocului strălucit ai unor aotori de înaltâ
tinută intelectuală şi pregătire tehnică temeinică.
într-o mică pivniţă din miarginea splendidei Grande Place a fost amenajat
un teatru, denumit „Theâtre de Quat' Sous" („Teatrul de trei parale"), cu o săliţă
de vreo 80 de locuri şd o mică scenă sub bolta de cărămizi a pivniţed, m care
numai fantezia şi pasiunea pot suplini condiţiide tehnice elementare ale plantârii
unui decor. în această ambiantă am văzut ipiesa într-un act a lui Tennessee Wil-
liams Deodată, vara trecută — o anchetă dramatică în jurud mortii unui tînăr,
foarte bine construită, dar îmbibată de obsesii sexuale şi de reziduuri ipsihana-
litice. Spectacolul se completa cu o suită veselă de scene satirice, înfăţişînd mora-
vuri de la începutud secolului. în seara aceea de duminică în sală erau 32 de
spectatori.
Un spectacod coredt cu piesa lui Qscar Wilde Bunbury, în versiunea franceză
a lui Jean Anouidh, ne-a oferit Teatrul „Moiiere", într-o sală de stil clasic.
O muncă de pionierat în directia educării artistice a tinerei generatii
exercită Teatrul pentru copii din Bruxedles, sub conducerea lui Jose Geal, actor,
regizor, autor dramatic. Mici istorioare morale ca Ambrosio ucide timpul de
Arthur Fauquez sau prelucrări după opere universale ca Aventurile lui Robinson
Crusoe formează repertoriul acestui teatru, pe afişul căruia am găsit cu plăcere
titlud binecunoscut al basmului lui Ion Oreangă Punguţa cu doi bani, în prelu-
crarea scenică a lui Jose Geal.
* * *

Dintre cele mai interesante lucruri văzute la Londra merită a fi mentionat


în primul rînd modul cum este jucat şi ascudtat Cehov. Atît Unchiul Vania la
Teatrul Naţional, cît şi Pescăruşul, prezentat de „The English Stage Oompany"
în sala Teatrului „Qeen's" se jucau cu sădi pline, deşi cel dintâi se afla la a
doua stagiune, iar cel de-al doilea se apropia de sfîrşitul unei stagiuni. Expli-

99
www.cimec.ro
caţia ? Niveluil înalt al interpretării, într-o concepţie cu adevărat contemporană,
în sensul apropierii lumii lui Cehov de sensibilitatea publicului de azi, fâră mici
o denaturare a textului, ci prin deplina sa valorificare. N-am întâlnit în aceste
spectacole nici atmosfera „cehoviană" apăsătoare, făcută din pauze fără sfîrşit
şi rostirea gravă, prevestitoare de nenorociri, a textuilui. în ambele spectacole,
deşi puse în scenă de regizori diferiţi, autenticitatea vieţii trăite pe scenă, cu un
amestec profund organic de comic şi tragic, crea o legătură permanentă între
scenă şi sală, anulînd distanţa de timp şi spaţiu între opera lui Cehov şi publicul
lcmdonez de azi.
Pescâruşul s-a jucat la Teatrul „English Stage Company", în regia subtilă a
lui Tomy Richardson, avîmd-o ca protagonistă pe Vanessa Redgrave — fiica marelui
actor — în rolul Ninei, iar în rolul Arkadinei pe marea actriţă Peggy Ashcroft.
îneeputul spectacolului pare să ne anunţe o comedie. publicuil rîde la fiecare
poantă, recitarea Ninei e făeută cu cel mai prefect diletantism, Maşa îşi poartă
prim scenă blazarea tragi-comică, umblînd şleampătă şi despletită, cearta Arka-
dinei cu intendemtul pentru caii de la trăsură e de um comic extrem. Şi totuşi
pe undeva se simte pregătirea dramei, ţipătul pescăruşului o prevesteşte discret,
iar monologul Ninei din final e cutremurător prin simplitatea şi concentrarea
lui emoţională, fără pic de patetism.
La Teatrul Naţional, Unchiul Vania a fost pus în scemă de Lauremce
Olivier, care a interpretat şi rolul doctorullui Astrov — um medic de ţară, cam
necioplit, pe care profesia şi condiţiile grele de viaţă 1-au golit de orice fel de
romantism, dar care nu se poate împiedica să gîndească la viitor, cu luciditatea
şi generozitatea spiritelor înalte. Copleşitoare prin complexitatea şi exoresivitatea
ei a fost imterpretarea umchiului Vania de către Michaeil Redgrave. încă de la
prima sa intrare în scemă, actorul purta în sine toată oboseala, sfîrşeala anilor
pierduti în zadar, dar fără ostentatie si lamentatii patetice, ci cu o mare discreţie,
cu un simt al pudorii faţă de propriile sentimente. Pe aceeaşi linie reailistă care
evită idealizarea personajelor, Sonia (Joan Plowright) apărea ca o fată de t a ră,
naivă, fără pretentii imtelectuale, simceră şi de o mare puritate. Caracterul de
tragi-comedie al piesei lui Cehov apărea limpede, umorul tragic al dramaturgului
stînd la baza însăşi a interpretării. Demm de semnalat este de asemenea decoruil,
de o extremă simplitate. schimbările fiind realizate prin simple, dar măiestre
schimbări de lumină, cadmil fix (trei pereti) păstrîndu-se atît pentru scenele de
interior cît şi de exterior. Bfectul era de-^a dreptul miraculos şi descoperirea
mecanismului scenic a avut forta unei reveăatii (scemograful se mumeşte Sean
Kenny, iar maestruil de lumini Johm Read).
Tehnica aceasta a schimbării rapide a decorului, datorită constructiei sale
ingenioase. am mai întîlnit-o la Teatrul National şi în siDectacoluil cu piesa Ofiţe-
rul recrutor de dramaturgul englez din secolul al XVIII-lea George Farquhar.
Multitudinea tablourilor piesei — o veselă şarjă amitimiilitaristă, care-şi dezvăluie
azi deplima actuailitate — se succeda cu repeziciune uluitoare, mentinîmd tempo-ul
şi ritmul spectacolului la o tensiune înaltă, datorită, în afara jocului actorilor
şi regiei lui WiiUiam GaskiLl, compozitiei decorurilor, alcătuite din panouri mobile,
apte a compune într-o clipă o piată cu zeci de case, interiorul unei case nobile,
saila tribunaluilui sau orice alt loc cerut de actiune. Iată o problemă care ar merita
um studiu mai temeinic dim partea soenografilor noştri.
Spectaicolu;l cu piesa Andorra de Max Frisch, pus îm scenă de Lindsay
Anderson, se desfăşura îmtr-un decor masiv, compact, compus parcă din zidurile
albe, în zig-zag, ale unui oraş vechi şi paşnic. Am întîlnit aici, în rolul eroului
principal Andri. pe actorul Tom Courtemay, cunoscut publicului nostru din filmul
„Singurătatea ailergătorului de cursă lungă", şi care cucerea prin modul de a-şi
construi personajul dinlăuntru, modiificîndu-şi caracteristicile exterioare — mersul,
privirea, ti^uta — după starea lăuntrică a eroului. Din păcate, spectacoluil, inegal,
avea pasaje naturaliste, care coborau şi îngusttau semnificaţiile piesei, luîmdu-i
din puterea de geineralizare.
Nnam să amintesc decît în treacăt de excelentul spectacol Vai, ce râzboi
drăguţ! prezemtat de „Theatre Workshop", în regia directoarei acestuia, Joan
Littlewood, pe text de Charles Chilton, cu colaborarea întregului colectiv. Despre
el s-a mai scris în paginile revistei „Teatrul". Vreau numai să semnalez un
element caracteristic al spectacdlului, şi amume îmbinarea organică a convemtio-
naluilui în forma sa cea mai pură (cu Pieroţi şi Colombine care cîntă şi dansează)
cu realisimul cel mai profund, avîmd drept rezultat un spectacol agitatoric în

100
www.cimec.ro
sensui cel mai bun al cuvîntului, combativ şi pLLn de umor, şarjă satirică de o
rară ascuţime la adresa războiuilui.
Am observat de altfel din spectacolele văzute că, acolo uinde se face teatru
6erios, nu se admite niciodată gratuitul. Nu vorbese, desigur, de zecile de teatre
de music-hall sau de comedie cu caracter comercial, pur distrativ, care sînt destul
de ffiumeroase la Londra. Vorbesc de cele care activează ca instituţii de cultură şi
care practică o antă de nivel îinalt, cu seopuri educative limpezi, declarate chiar în
caietelenprogram, cu adresă directă ila spectatori. Aceste teabre fac o artă realistă
de cea mai bună calitate şi o serioasă muncă de culturailizare.
De piidă, Teatruil „Sireina" („The Mermaid") a pregătit, în cinstea celei de-a
400-a aniversări a lui Shakespeare, un spectacol intitulat The Canker and The
Rose (Cangrena şi Trandafirul), alcătuit de Philip Collins şi RonaLd Draper dupâ
texte autentice din epoca elizabetană şi evocînd pe această cale îintreaga epocă a
lui Shakespeare, sub dublul său aspect (de unde şi titlul spectacolului), negativ
şi pozitiv, îmtr^o succesiuine de scene dramatice şi comice oglindind contrastele
epocii. După un asemenea spectacol, lumea pieselor lui Shakespeare îţi apare mai
aproape, mai limpede, mai familiară.
O calitate esenţială a teatrului englez, în spectacolele văzute, este umorul,
faimosul umor englezesc, care nu e o legendă, ci o realitate, şi care apare ca un
pigmeffiit al bunului-gust şi al măsurii artistice. Mai accentuat 1-am văzut mani-
festîndu-se în comedia The Reluctant Peer (Nobilul fără voie) de William Douglas
Home, o usoară satiră la viaţa politică aotuală, în care marea acriţă Sybil
Thoirndike obţiinea uin succes de largă popularitate.
Deşi lipsit de o sală proprie permanentă, teatruil pentru copii desfăşoară
3a Londra — şi în general în Anglia — o activitate prodigioasă, la care participă
actori profesionişti şi amatori, profesori, scriitori, compozitori. Am văzut cîteva
spectacoile prezen.tate de trupe profesioniste, care m^au încîffitat. în cea de a 36-a
stagiune a sa, Teatrul „Bertha Waddel" a prezentat un spectacol alcătuit din
scheciuri, cîintece, pantomimă şi dans, plin de haz şi de tîlcuri morale, în care
actorii se dovedeau pregătiţi pemtru un teatru complet. Trupa „Western Theatre
Ballet" a prezentat un spectacoil în care efectul emoţional al mişcării era folosit
pentru exprimarea unor aspecte ale vietii contemporane, îintr-un limbaj artistic
complex, în care poezia şi umorul erau mereu prezente. îndeosebi tabloul intitulat
„Mods and Rocketrs", îin care se îffifăţdşau, cu mare expresivitate, cu finete şi
ironie de bun-gust, moravuri ale tineretuiui de azi, a dovedit forţa de comu-
nicare şi de influentare a artei coregrafice, care e departe de a se limita la tipa-
rele dansuLui clasic.
* * *

Teatruilui penitru copii i-a fost consacrată o sectiune a Festivalului inter-


national al teatrului dramatic oi'ganizat în cadrul Expozitiei Bienale de artă plas-
tică de la Venetia. Includerea sa în programul unei manifestări intemaţionale
de asemenea prestigiu scoate teatrul pentru copii din situaţia minoră în care
s-a aflat pînă nu de mult, conferindu-i, odată cu consacrarea, noi răspunderi şi
obligaţii. Spectacolele prezentate la Venetia aveau uin caracter educativ pronunţat
şi tindeau spre o valoare artistică pe care, deocamdată, numai parţial au atins-o.
Amuzanta, dar putin naiva piesă a lui Arthur Fauquez Ambrosio ucide
timpul a fost prezentată şi la Veneţia, în aceeaşi interpretare de la Bruxelles.
O pledoarie pentru pace, un protest împotriva războiului, constituie tema piesei
Frontiere înflorite de Don Raffaello Lavagna, preot dramaturg, pasionat susti-
nător a l ' teatrului pentru copii ca mijloc de educatie a tinerei generatii. Piesa
a fost prezentată de compania „Carro di Tespi" din Roma şi, în ciuda unor
naivităti, s-a bucurat de sucees. Tot o trupă italiană a prezentat o dramatizare
după Aventurile lui Pinocchio de Coliodi, care, în spectacol, a pierdut mult din
pricina intei-pretării roLului principal de către o fetiţă, cu toate defectele carac-
teristice copilului—actor—diletant—vedetă. Problema interpretării rolurilor de copii
în teatru a fost de mai multe ori discutată şi încă există controversa : actori-copii
sau artişti maturi în travesti. Am avut la Venetia încă o confirmare a tezei
care combate prezenta copiilor pe scenă, atît prin spsctacolul cu Pinocchio, cît
şi prin spectacolul prezentat de Teatrul pionierilor din Zagreb cu piesa Biberce,
dramatizare în versuri după un basm popular de Ljubisa Dokic. în ambele
spectacole, tocmai eroul principail aducea în scenă slăbiciuniile diletaintismului,

101
www.cimec.ro
nefiresioul şi lipsa de oonvingere, datorită injterpretăirii siângace şi pretenţioase
a unor aotori-HOopii. In schiimb, spectacolul cu piesa Plouft, mica fantomă de
Maria Clara Machado, prezentat de oomipania „Ahouva Lion" din Paris, a adus
un arguiment hotărîtor în sprijinui tezei contrare, a folosirii actriţelor în travesti
pentru rolurile de copii.
Oraşul lui Goldoni a găzduit în timipull Bienaiei oîteva trupe străine, despre
spectacolele cărora am relatat cu alt prilej. Iinteresant e jfaptul că, în perioada
Bienalei, aotivitatea teatrală nu s-a limitat numai la prezentarea unor spectacole.
Expoziţia de bibliografie shakespeareană, expoziţia de scenografie italiană, de
scenografie cehoslovacă, ca şi aceea intitulată „Teatrui polonez azi" au completat
în mod fericit peisajul teatral, iar discuţiile cu spectatorii organizate în foaierul
Teatrului „La Fenice", pe marginea fiecărui spectacol, au adus un stimuient
binevenit, contribuind la clarificarea unor problame şi la strîngerea reiaţiilor
înitre teatru si spectatori.
Margareta Bărbuţă

BERLINUL „ZILELOR FESTIVE"

Toamna aceasta am participat ca ob- Am început cu urmărirea spectaco-


servator ia „Zilele festive" ale Berll- ielor unor colective consacrate, care
nului, manifestare cuituraiă care pri- mi-au produs, de altfel, şi cea mai
lejuieste anual, în capitaia Republicii mare satisfacţie.
Democrate Gertmane, confruntarea a Una din cele mai interesante atractii
numeroase formaţii artistice — teatrale artistdce ia Beriiin, în momentul de
şi muzicaie — din R..D.G. şi din alte faţă, mi se pare a fi Opera comică
ţări. unde activează cunoscuitul regizor Fel-
Cele 15 zile festive din aniul celei senstein. Aci am văzut două spectacole
de a XV-a aniversări a R.D.G. s-au remarcabile : Barbă albastră şi Povesti-
desfăsurat cu o ampioare deosebită. rile lui Hoffmann. Deosebite ca factură
Pentru a da o imagine mai cuprin- muzicală şd ca dramaturgie, cele două
zătoare a programuiui de manifestări, spectacole au totuşi o trăsătură co-
este suficient să menţionez că, în afara mună ce ţine, bănuiesc, de profillul tea-
colectivelor artistice berlineze, iprezante trului, care se distdinge structural de
cu cele mai valoroase spectacole aflate teatrele muzicale obişnuite. Aparent,
în repertoriul ior penmanent, precum nimic extraordinar, nimic izbitor. Cu
şi cu o serie de premiere, au mai toate acestea, cîtă originalitate ! Origi-
participat cinnci colective din regiuni, naiitate, în primui irând, în găsirea
iar de peste hotare 12 oolective de oele celor mai adecvate mijioace de ex-
mai diferite genuri (teatre dramatice, presie ale genuiui, în âmbinarea lor
muzicale, de estradă, de păpuşi şi ma- fericită într-un tot unitar şi organic.
rionete, de balet şi de pantomimă, co- Interpretii sînt deopotrivă cîntăreti Şi
ruri, orchestre, ansambluri de cîntece actori dramatici, în stare să creeze ima-
şi dansuri), precum şi un număr în- gini ale unor parsonaje vii, pline de
semnat de soiişti de prestigiu care au adevăr, cu o mare farţă de convingere
susţinut progirame variate. în aceste şi înciintare artistică. Aceşti interpreti,
zile, cluburile oameniior de cultură aproape îără exceptie, au reuşit, printr-o
şi artă din Berlin, frumos amenajate, pregătire temeinică şi o îndrumare oom-
au oferit 'priiejui unor întâteiiri inte- petentă, să învingă inerţia conventio-
resante şi utile între artiştii germani nalismiilui din genui teatrului de operă.
şi oaspeţii de peste hotare. Sint încredintat că tocmai în aceasta
Mărturisesc că în faţa unui astfel de constă caracterul inovator al spectaco-
program nu mina fost prea uşor să mă lelor de la Opera comică. Mai trebuie
decid unde să merg, ce să văd şi la remarcat rolul activ ai scenelor de
ce să renunţ. masă, alcătuite nu din grupuri de co-

102
www.cimec.ro
rişti sau balerini, ci din persomaje activ extrem de dificil să ie transpui scenic.
particilpante la acţiune, pe tot parcuirsul Colectivul ansamblului berlinez face o
prezenţei lor în seemă. Cîmd e cazul, demomstraţie de lupte îm care veri-
ele cîntă sau dansează, asigurîmd o dicitatea este dublată de actul artistic
firească contimuitate speotaooluilui. Ca- creator, şi, în aceste momenite, se trans-
drul plastic, generos, oferind uin spaţiu mite publiciului, la cea mai înaltă ten-
de joc variat şi eomod, creează şi o siune, ideea de bază a spectacolului.
atmosferă priellnică unei strălucite des- La Deutsches Theater am văzut două
făşurări a spectacolului. în sfîrşit, să spectacole: Ifigenia in Taurida de
mu uit aportul deosebit al factorilor Goethe şi Pacea lui Aristofan, într-o
tehnici. De altfel, ia unul din specta- versiune germamă nioderniizată.
cole a fiost aplaudat de public, pe
bună dreptate, şi grupul tehmiciemilor Cultura artistică a oolectivului acto-
de scenă. ricesc şi, mai ales, măiestria vorbirii
Berliner Einsemble continuă să-şi scenice au iimprimat spectacolului cu
menţină prestigiiul binecunoscut, cu se- Ifigenia în Taurida sobrietate şi dis-
ria de speetacole brechtiene Opera de tincţie. îmtr-um mod mai deosebit a f ost
trei parale şi Ascensiunea lui Arturo reailizat spectacolul Pacea. Cred că nu
Ui poate fi oprită — două dim cele mă înşel dacă afinm că aici se simte
mai valoroase reprezentaţii ale acestui oarecare influentă brechtiană. Unii
ansaniblu. După ani de zile se joacă imterpreţi ies îm am'Uimite momente la
şi acum cu sălile plime, iprospeţimea im- rampă cîmtînd songuri, ipe scenă apare
terpretării păstrîndu-se ca la premieră. jazzul modern, imterpretii damsează ceva
Nu este cazul să insist asupra acestor asemănător cu twist şi cha-cha. Sînt
speetacole atît de amplu comentate în oare acestea, singure, în măsură să
presa de speciaiitate. Aş dori mumai sublinieze contemporaneitatea come-
să subliniez un fapt care m-a impre- diei ? Pacea iui Aristofan îmi apare
sionat în mod deosebit, şi anume dis- cu o semnificatie mai iprofundă. în
ciplina de creaţie a actorilor. Jocul lor maniera grotescă a spectacolului se
este simplu, clar şi expresiv, ceea ce remarcă excelemtu!l actor de comedie
face ca fiecare moment, fiecare situa- Duren, care reuşeşte să alterneze mo-
ţie să ifie receptată ide public cu cea mentele de un haz irezistibil cu cele
imai mare exactitate. I>oi dintre actorii de autentilcă trăire a unor sentimente
de firuinte ai teatrului : Wolif Kaiser şi profunde, prin care păriritele comediei
Ekkchard Sohall au realizat creaţii me- antice îşi exprimă mesajul său umanist.
morabile, primul în Mackie Messer Cu dramaturgia germană aotuală am
(Opera de trei parale), iar al doilea făout cumoştintă prin mijlocirea umei
în Arturo Ui (Ascensiunea lui Arturo dramatizări după un romam al lui
Ui poate fi oprită). Dar ceea ce carac- Theodor Eontane — mare scriitor rea-
terizează aceste spectacole este omoge- list critic dim secolul XIX. Este vorba
initatea ansamblului, în care orice apa- de o satiră la adresa moravurilor din
ritie scenică, aparent chiar ineînsem- fanulia burgheză, cu uneQe implicatii
nată, comunică o semnificaţie bine de- de ordin politic. Spectacolul (la Teatrul
finită. în felul acesta, concepţia spec- „Maxim Gorki"), interpretat cu miul't
taoolului apare preginant, fără echivoc. haz şi spirit critic ascuţit, este bine
Cu prillejul zilelor festive, ia Berli- apreciat de pulblicul berlinez.
ner Ensemble a avut loc premiera Tra- Din spectacolele prezentate în cadrul
gediei lui Coriolan de Shakespeare în- „Zilelor festive" am mai ireusit să văd
tr-o prelucrare a iui Brecht. Realizat satira amtimilitaristă Cartofi prăjiţi cu
în mainiera specific brechtiană, acest de toate de Arnold Wesker, în imter-
sipectacol pe o temă clasică are o pu- pretarea excelemtă a Teatrului Naţional
tennică rezonanţă contamporană. Sub- din Bruxelles, şi Rokoko-Cocktail —
liniindu-se tragedia poporului în pe- originalul spectacol de mimiaturi al
rioadele istorice firăimîntate, şi lăsîn- Teatrului „Rokoko" din Braga.
du-se ipe plainul al doiiea meînţelegerile O surpriză plăcută pentru mine, ca
dintre olasele dominante, Coriolan şi pentnu berlinezi, a fost prezenta,
apare ca o iromie amară la adresa ero- la „Zilele festive", a ansamblului deba-
ismuiui Ibelioos. Ou totuil remarcabilă let al Teatrului de Operă şi Balet din
este măiestria cu care au fost realizate Bucureşti, care a prezentat două spec-
scenele de lupte. Nu rareori ni se tacole : Romeo şi Juîieta şi tripticul
întîmplă să asistăm la spectacolle unde compus din Amorul vrăjitor de De
asemenea scene sint de-a dreptul peni- Falia, Bolero de Ravel şi aotul II din
biie prin naivitatea şi stîngăcia reali- spectacolul Iancu Jianu de Mircea
zării Lor, pentru că, îmtr-adevăr, este Chiriac. Aplauzele prelungite ale exi-

103
www.cimec.ro
gentuiui public berlinez, îndeosebi la uai spectator n u d ă semine de îngrijo-
Iancu Jianu, rrcnau bucurat, desigur, fă- r a r e că va întîrzia să-şi ia paltonul
cîndu-mă să trăiesc aceleaşi emoţii cti atunci cînd spectacolui se apropie de
colectivul de artişti romîni. sfîrşit. Ascultă cu atenţie şi deferenţă,
Un ouvînt şi despre publicul berli- iar la finai nu-şi precupeţeşte răsplata
nez, a cărui disciplină este demnă de faţă de creatorii spectacoluiui.
remarcat. Nici un spectator nu se află
în picioare cînd se ridică cortina, inici N. Munteanu

E • NOTE • NOTE • NOTE • NOT


PRESA DIN R.D.G. gerieni contemporani, consacrate pro-
blemelor actuale ale Algeriei şi Africii
vorbeşte despre u n interesant eveniment în general, şi piese de Calderon, Mo-
în viaţa culturală a ţării, şi anume, dra- liere, Goldoni, Brecht.
matizarea poemului lui Johanines R. Be- Una din principalele sarcini ale tea-
cher, „Marede plan", pusă în scenă la trului fiind şi renaşterea vechii a r t e
Deutsches Theater din Berlin. Realizat populai'e algeriene — vocale şi core-
în anul 1931, cînd fascismul îşi făcea grafice —, a fost creat, sub egida
cu zgomot loc în viaţa politieă a Ger- Teatrului Naţaonal, u n ansamblu popu-
maniei, poemul lui J. R. Becher a fost ilar.
scris sub impresia călătoriei. întreprinse
de dînsul în 1929 în tîinăra republică
sovietioă şi a fost închinat poparului
sovietic. Poemul a m a i fost dramatizat „THACH SANH" ESTE TITLUL
la Berliin în 1932. După cum apreoiază UNEI LEGENDE
presa de specialitate, regizorull Wolff-
Dither Panse a dat dovadă, în această foarte vechi şi foarte popuiare în
nouă montare, d e o imare măiestrie Vietnam. Adaptată pentru scenă, ie-
scenică. genda aceasta a bimelui care triumfâ
asupra răului a fost recent jucată de
t r u p a teatrală „Kim Lan" şi repre-
zintă — după aprecieriie criticii —
u n m a r e efort în domeniul moderni-
TEATRUL NAŢIONAL DIN BUDAPESTA zării teatrului „cheo", autorUl scena-
a deschis noua stagiune cu Tragedia riului, Viet Dung, dînd dovadă d e un
omului de Imre . Madach, celebrînd în evident spirit inovator în m u n c a difi-
felul acesta o sută de ani de la naş- cilă de a dramatiza legenda, menţinînd
spiritul milenarei ei traditii. Regizorul
terea marelui poet maghiar. Artista Tran Huyen Tran, secondat de artiştii
Heddy Varadi, în rolul Evei, a r e o scenografi şi costumieri Doung Bich
creaţie subliniată de critica dramatică. Lien şi Bui Xuan Phei, a reaiizat un
spectacol care se bucură d e u n m a r e
succes din partea publicului din Hanoi.

ÎNFIINŢAT ABIA DE UN AN,


Teatrul National diin Alger a prezen- ANUL ACESTA A AVUT LOC LA PARMA,
t a t m a i m u l t e spectacole cu piese din
d r a m a t u r g i a algeriană şi universaiă. în Italia, cel de-al X I I 4 e a Festival
Din repertoriul acestui teatru fac parte, international al teatrului universitar.
pe lîngă lucrări ale idramaturgilor al- Cu acesit prilej, participantii a u stat

104
www.cimec.ro
de vorbă şi despre legăturile echipelor concursului prevedea diferite forme de
universitare de aimatori cu teatrele popuilarizare a teatrului. La acest con-
profesioniste, îin sipeciall despre ajutorul curs, care a durat mai bine de un
pe care acestea dtn urmă î! oferă celor an, au participat peste 700 de centre
dintîi. în timp ce în Italia acest ajutor cuilturale şi diferite unităti ale orga-
se pare că e niinim — după cum scrie nizatiilor de masă activînd la sate, ca
„Sipario" —, exemple pozitive s-au vă- de pildă cămine cuiltuirale, biblioteci şi
zut în Franţa şi Anglia. E vorba de cluburi, precum şi 21 de teatre pro-
patronajuD. şi asistenţa artistică pe care fesioniste. Juriul concursului a hotărît
Comedia Franceză ile acordă formaţdei să acorde următoarele premii : premiul
„Groupe de Theâtre antique de la Sor- I, casei raionaie de cultură din Slupsk
bonne" din Paris, cum şi de interesul şi Teatrului din Grudziadz ; premiul II,
nemijllocit pe care îl dovedese teatrele Teatrului „Fredro" din Gniezna; pre-
Old Vic şi Royal Shakespeare Company cuim şi trei premii acordate unui nu-
ipentru secţia teatrală a Universităţii măr de trei echipe teatrale de amatori
din Manchester („University of Man- din trei localiităţi diferite.
chester department of drama").

MERITÂ A Fl TRADUSE ÎN CIFRE


DIN MANIFESTĂRILE TEATRALE realizările vietii teatrale poloneze, în
ALE ANULUI ÎN CURS, iperioada ultimilor 20 de ani. Astfel,
tot în Italia, atrage atenţia şi numeroase oraşe au fost înzestrate pen-
spectacolul realizat de Antonio Rac- tru prima oară ou teatre, şi anume:
cioppi la „Ridotto deH'Bliseo", specta- Bialystok, Bieilsko, Grdynia, Gniezno,
coil ce se intitulează II quarto giorno di Grudziadz, Kielce, Lublin, Radom,
primavera (A patra zi de primăvară), Rzeszow şi Tarnow. în prezent, există
prin care au fost comemorati 100 de în Polonia teatre în 37 de oraşe (în
paşnici cetăteni italieni asasinati de că- perioada 1936/37 fiind numai 15). Pînă
tre călăii fascişti germani. în 1964, în Polonia au avut loc peste
400 de premiere ale dramaturgiei ori-
ginale. în această perioadă — ceie
O INIŢIATIVĂ
două decenii — piesa jucată cel mai
mult este drama lui Leon Kruczkowski
VREDNICĂ DE TOT INTERESUL intitulată Nemţii (29 de montări). Ur-
a avut-o Ministerul Culturii din Po- mează apoi O chestiune de familie de
lonia, împreună cu redactia revistei J. Lutowski (20 de montări), Prima zi
„Zarzewie" {„Flacăra"), în legătură cu de libertate de L. Kruczkowski (19
propaganda artei teatraile în micile oră- montări). Printre autorii contemporani,
şele şi la sate. Pentru a da o pon- rcei mai productivi sînt R. Brandstaetter
dere mai mare acestei propagande, a şi L. Morstin — cîte 11 piese ; Borsz-
fost imitiat im concurs intituiat „Satul, kiewicz, S. Mrozek şi J. Zawieyski —
mai aproape de teatru". Regulamentul cîte 10 piese.
www.cimec.ro
PIESE CU TEATBU

Juan Alvarez Pablo Maria Enrico Camerillo


sau
cunoştinţe de limba belgiană
Acţiunea se petrece în cabinetul directorului Teatrului..., într-o
frumoasă dimiineaţă de sfîrşit de stagiune.
SECRETARUL LITERAR (cu ton de proclamaţie): Tovarăşe
director! Am dat lovitura! în stagiunea viitoare vom fi
primii cu o piesă contemporană formidabilă.
DIRECTORUL : Mă bucur. Ai textul ? L-aş citi şi eu...
SECRETARUL : Vine şi textul. îin exolusivitate pentru noi. Nimeni
nu ştie nimic. Turneu la Bucureşti... surpriză generală...
cronici... m-am gîndit şi 'la programul de sală : un balcon
pe copertă !
DIRECTORUL : Cine-i autorul ? Un consacrat ?
SECRETARUL : Nu-i de la noi. Spaniol, sau argentinian, sau
guatemalez... încă nu ştiiu iprecis.
DIRECTORUL : Bine, dar... la capitoiul dramaturgie contemporană
străină avem un Brecht.
SECRETARUL : Brecht ? ! (Cu plictiseală.) Pe ăsta îl joacă toţi.
Şi (se apropie de urechea directorului, deşi nu mai e nimeni
de faţă), fie vorba între noi, Brecht n-are nerv. Nu mai ţine
la spectatori. Nu vedeţd ? Acum toate teatrele sînt în căutare
de nume noi, lansează, dau lovituri, descoperă. Noi să rămî-
nem la Brecht ? îmi pare rău, dar trebuie să v-o spun
deschis : sînteţi puţin conservator. Şi cu regret, dar con-
servatorismul nu mai ţine. Aţi observat în presă, sau poate
la o*adio, pînă şi în Anglia conservatorii...
DIRECTORUL : Mă rog, mă rog. Se poate... Si cine-i guatemalezul
dumitale ?
SECRETARUL : CameriJllo. Cu doi 1. Juan Alvarez Pâblo Maria
Enrioo Camerilllo. Nuniai numele ăstuia pe afiş face două-
sprezece săli pline.
DIRECTORUL (stînjenit) : N-am auzit de el.
SECRETARUL: Nu-i un argument, tovarăşe director, nu-d un
argument. (Secretarul literar îşi mustră directorul cu ară-
tătorul, ca pe un elev bun care nu şi-a pregătit lecţia.) Vă
înţeleg (privirea lui blîndă exprimă numai înţelegere şi
duioşie), nu aveţi timp să urmăriţi presa străină. Eu însă
(surîs modest) mai răsfoiesc, mai iau în imînă o revistă
franţuzească, ba una italiană, mă desourc niţel şi în limba
bedgiană...
DIRECTORUL : Mda.
SECRETARUL : Văd că sînteţi sceptic. Dar aiflaţi de ia mine:
scepticismuâ nu mai ţine. Ce s-a întîniplat cu Goldwater
la alegeri ? Ei ? Aha, nu sipuneţi nimic. Adică tăceţi. Era
de aşteptat...

P'AL^ TBKTP'UVU
www.cimec.ro
DIRECTORUL : Ce ? Să tac ?
SECRETARUL : Nu, să iasă Johnson. Apropo, ştiţi cum se cheamă
piesa lui CameriUo ? (Directorul tace.) Aşa^i că nu ştiţi ?
Nici nu vă trece prin cap. Vedere de pe balcon. Traducere
'literală. Personal am făcut-o, Ăsta titlu ! Mai sugestiv deeît
Vedere de pe pod a lui O'Neiil.
DIRECTORUL : Miller. Cu doi 1.
SECRETARUL : Vă legaţi de amănunte. Şi ce dacăni cu doi 1 ?
Nu-i un argument, tovarăşe director, nu-i un argument. Aveţi
idee ce fel de piesă e Vedere de pe balcon ? (îşi dă seama
de gafă.) Adică ce vă întreb eu, cînd dv. mici n^aţi auzit
de autor ? ! E o piesă rară. Şi, pe deasupra, monfigurativă.
(Directorul e stupefiat.) Aha, v-am dat gata. Inchipuiţi-vă :
Teatrul de Stat din... îin turneu la Bucureşti cu prima piesă
nomfigurativă jucată pe scenele noastre ! Delir, nu alta !
DIRECTORUL (ros de o bânuială ascunsă): Şi unde ai citit
dusmneata piesa este nonfigurativă ?
SECRETARUL : îocă n-am citit-o, sînt in căutarea ei. Am citit
despre ea. Toată presa din străinătate face iun tapaj moin-
stru în jurul ei. Uitaţi-vă ce scrie în publicaţia asta bel-
giaină (scoate o publicaţie belgiană din buzunar şi citeşte).
„Vederea de pe balcon a lui Cameriillo e o piesă rară, o
culme a .nonfLgurativismului..."
DIRECTORUL : Fii bun, dă-mi şi mie puţin revista.
SECRETARUL (lezat, i-o dă): N-aveţi încredere în cadrele d v ,
tovarăşe director ? (Directorul citeşte.) Aveţi şi dv. cunoştinte
de iimbă belgiaină ? Mă bucur. O să ine întelegem de minune.
(Directorul citeşte.) Caut piesa, o dau lâ tradus, o băgăm
imediat m repetitie... (Directorul citeşte.) Ideea merită şi
o primă... cred eu. (Directorul citeşte.) Oricum, tun Camerillo
pe afişul teatrului inostru... (Direciorul citeşte.) Părerea mea...
DIRECTORUL (a terminat de citit) : Cred că o să rămînem la
Brecht. Deşi o-are nerv...
SECRETARUL : Asta nu-i un argument, adică, voiam să spun
că vă liipseşte curajul, tovarăşe director. Lipsa de curaj nu
mai tine • ored că ati citit presa... în Arabia Saudită...
DIRECTORUL (se pare că a citit presa): Ştiu, tovarăşe, ştiu.
Dar d-ta ştii cine-i Camerillo ? (Secretarul literar face o
mină de om jignit.) E pictor, domnulle !
SEORETARUL : N u 4 uin argument, tovarăşe director, nu-i un
argument. Ce, pictorii nu au voie să scrie piese ? Cocteau...
N-ati cittit ? O piesă rară... Vedere de pe balcon.
DIRECTORUL (nu se ştie de ce, cam furios): E tablou, domnule,
e taiblou !
SECRETARUL (s-a înfuriat şi el) : Găsim noi şd celelalte tablouri !
DIRECTORUL (brusc calm): E pictură, nu ştiu dacă mă întelegi...
SECRETARUL (dimpotrivă, mînios): Nu-i un argument, tovarăşe
director, nu-i un argument. Adică, cum, pictură ? Nu-i
piesă ? Nuni nonfigurativă ? Nu-i Vedere de pe balcon ?
Nu4 rară ? Nu-i Camerillo ? (Se montează in timp ce se
îndreaptă spre uşă.) Nu-i turneu ? Nu-i program de sală
cu iun balcon ? Nu-i curaj ? Nu-i primă ? Nu-d delir ? (Iese.)
Nu4
CORTINA
(piesa de faită fiind nonifigurâtivă)

www.cimec.ro
Bumitru Solomon
1
indice i t e a . t r ! ! : !
bibliografic | 1 9 6 4
ANUL IX

PIESE DE TEATRU
CĂLINESCU (George) — Ludovic al XlX-lea, piesă în cinci acte, mr. 7.
DEMETRIUS (Lucia) — Intîlnire peste ani, piesă îin şapte tablouri, nr. 8.
DORIAN (Dorel) — Ninge la ecuator, piesă în trei acte (şapte tablouri), nr. 5.
DORIAN (Dorel) — Oricît ar părea de ciudat, piesă în trei acte (patru tablouri), nr. 10.
EVERAC (Paul) — Ştafeta nevăzută, piesă în t r e i acte (12 tablouri), nr. 1.
LOVINESCU (Horia) — Noaptea cea mai lungă, piesă în două părţi, n r . 2.
MAZILU (Teodor) — Somnoroasa aventură, comedie satirică în trei acte, nr. 4.
NAUM (Gellu) — Insula, comedie în două acte, nr. 11.
PASTOR (Constantin) — Stăpînul apelor, piesă în trei acte, inr. 9.
STORIN (Aurel) — Duminică fâră fotbal, o comedie în trei reprize, nr. 3.
ŞTEFÂNESCU (Mircea) — Eminescu, d r a m ă în două părţi, nr. 6.
ZAMFIRESCU (George Mihail) — Cîntecul vieţii, piesă în două părţi, rar. 12.

ARTICOLE, STUDII, REPORTAJE, RECENZII


ALEXANDRESCU (Mircea) — Pe marginea unor spectacole brechtiene, nr. 3.
ATANASIU (Niki) — întilniri artistice creatoare, nr. 11.
BALEANU (Andrei) — Teatrul romînesc în dezbaterea contemporană de idei, inr. 6.
BÂLEANU (Andrei) — Gorki, dramaturgia revoluţiei şi poezia în teatru, nr. 11.
BELIGAN (Radu) — Ziua mondială a teatrului, nr. 3.
BELIGAN (Radu) — O artă a marilor sinteze, air. 8.
BRÂTAŞANU (Al.) — Maturitatea scenografiei noastre, nr. 7.
BRESLAŞU (Marcel) — Ţăndărică, nr. 3.
CIULEI (Liviu) — De la teatrul emoţiilor spontane la teatrul de idei, n r . 8.
DELEANU (Horia) — Sean O'Casey, un original poet al dramei, nr. 11.
^ D U C E A (Valeria) — Teatrul popular : artă nouă, nr. 1.
^ D U C E A (Valeria) — Patosul iniţiativei populare, nr. 8.
EFTIMIU (Victor) — Publicul, nr. 8.
EFTIMIU (Victor) — Un secol de şcoală teatrală romînească, nr. 10.
ELVIN (B.) — Idei şi personaje în teatrul lui Horia Lovinescu, nr. 1.
FURDUI (Dem.) — Dacâ arta actorului nu s-ar înnoi, nr. 10.
ILIESCU (Adriana) — Cîteva procedee în construcţia personajelor, nr. 3.
IOSIF (Mira) — Surprizele scenei, nr. 2.
MIRODAN (AL) — Obligaţiile maturităţii, nr. 8.
NARTI (Ana Maria) — Teatrul cu punţile reconstruite, nr. 2.
NARTI (Ana Maria) — Gîndirea scenografică romînească azi, nr. 8.
NARTI (Ana Maria) — Cea mai nouă promoţie de actori, nr. 9.
RUSU (Ilie) — Fişe pentru o istorie comparată, nr. 8.
SILVESTRU (Valentin) — Eroul în legăturile lui cu iumea (I), nr. 6, (II) nr. 7.
SZABO (Lajos) — Şcoala de teatru din Tg. Mureş, nr. 8.
ŞELMARU (Traian) — Miroiu, Gore — şi „Şeful"... („Şeful sectorului suflete" pe
scena Teatrului de Comedie), nr. 1.
ŞELMARU (Traian) — Ceva despre măiestrie, tehnică şi stil (Pe m a r g i n e a specta-
colului „Noaptea e un sfetnic bun" de Al. Mirodan ila Teatrul „Lucia
Sturdza Bulandra"), nr. 2.
ŞELMARU (Traian) — După douăzeci de ani, nr. 8.
TANASESCU (Dorina) — Prestigiul internaţional al păpuşarilor romîni, nr. 7.
T A P A L A C A (Ştefan) — Lecţiile lui Lecoq, nr. 12.

108
www.cimec.ro
TORNEA (Florin) —Anglia lui Falstaff — măşti şi oameni („Nevestele vesele din
Windsor", pe scena Teatrului Naţional „I. L. Caragiale"), inr. 1.
TORNEA (Florin) — „Richard al III-lea", pe scena Teatrului „C. 1. Nottara", nr. 3.
TORNEA (Florin) — „Rinocerii" pe scena Teatrului de Comedie, nir. 5.
TORNEA (Florin) — Drumul şi cuceririle regiei noastre (I), rar. 7, (II) nr. 8.
T. (Fl.) — Teatrul Tineretului, nr. 3.

A 400-a aniversare Shakespeare


TORNEA (Plorin) — Printre noi, nr. 4.
DUŢU (Alexanidru) — Pe scenele romîneşti, nr. 4.
NARTI (Ana Maria) — Cum îl jucăm. nr. 4.
CRIVĂŢ (Dana) — Shakespeare la lucru, nr. 4.

DISCUŢII, ANCHETE, INTERVIURI, PORTRETE, MĂRTURII, MEMORII


AL. (M.) —Ovidiu Rocoş în „Hagi Tudose", nr. 2.
ANGHELESCU (Marcel) — Rolurile mele, nr. 7.
ATANASIU (Niki) — Aurel Baranga la 50 de ani, nr. 1.
BUZESCU (Aura) — Al treilea deceniu, nr. 8.
COMAN (Ion) — Un bilanţ şi un program de lucru, nr. 3.
DAVIDOGLU (Mihail) — Laudâ zilelor noastre, nr. 8.
DEMETRIUS (Lucia) — La comemorarea lui fleorge Mihail Zamfirescu, Amintiri
de la „13 +1", nr. 10. â
EVERAC (Paul) — Torţa, nr. 8.
GHELERTER (Moni) — A provoca, a primi, a realiza o literatură dramatică, nr. 8.
GHEORGHIU (Miluţă) — Tradiţia unei vechi scene, mr. 7.
GIURCHESCU (Lucian) — începutul, nr. 8.
GRÂMADA (Ilie) — Organizarea ştiinţifică a creaţiei, nr. 1.
MIHAILESCU BRÂILA (Şt.) — M-am format în aceşti ani, nr. 7.
NARTI (Ana Maria) — Premisele echipei de teatru (patru convorbiri eu directorii
de teatru : Radu Beligan, Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Horia Lovi-
nescu), nr. 11.
PAVLESCU (Ion) — în căutarea firescului artistic, inr. 1.
PERPESSICIUS — Omul de teatru (la comemorarea lui Mihai Emiinescu), nr. 6.
POPOVICI (Al.) — Cu Costache Antoniu despre el şi despre alţii..., nr. 1.
POPOVICI (Al.) — Revista de ieri, de azi, de mîine (cu Nicuşor Constamtinescu
despre el şi despre alţii), nr. 2.
POPOVICI (Al.) — Cu Victor Eftimiu despre el şi despre alţii, nr. 3.
POPOVICI (Silvia) — Prezent, nr. 8.
SADOVEANU (Ion Marin) — Ion Niculescu, inr. 1.
SILVESTRU (Valentin) — Colocviu între generaţii, nr. 8.
STORIN (Gh.) — 58 de stagiuni, nr. 8.
ŞELMARU (Traian) — Un ultim omagiu lui George Vraca, inr. 5.
TORNEA (Florin) — Eminescu, gînduri despre teatru, nr. 6.
T. (Z.) — Cu Horia Lovinescu despre umanismul nou în dramaturgie, nr. 6.
— — „Prietenii" de Lucia Demetrius, la masa rotundă, inr. 2.
— — Ion Marin Sadoveanu, nr. 3.
— — Stagiunea 1964—1965 — GînduH, proiecte, realizări (anchetă ; răspund :
Horia Lovimeseu, Sică Alexandrescu, Horia Popescu, Liviu Ciulei, Dinu
Cernescu, Criin Teodorescu, Radu Penciuilescu, Valeriu Moisescu, David
Esiig, D. D. Neleanu, Ion Cojar, Semkalsky Endre, Eduard Jurist şi
Ian Mustaţă), nr. 9.
— — Dramaturgia originală în discuţia creatorilor
23 de răspunsuri la întrebările : Ce aşteaptă teatrele de la dramaturgi,
ce aşteaptă dramaturgii de la teatre (răspund : Sică Alexaoidrescu,
Horia Dovinescu, Moni Ghelerter, Radu Penciulescu, Miron Niculescu,
Lucia Demetrius, Paul Everac, Lucian Giurchescu, Horea Popescu,
Luician Pintilie, David Esrig, Valeriu Moisescu, Vlad Mugur, Călin
Fioriam, Crin Teodorescu, Sergiu Fărcăşan, Ion Qlteanu, Ion Cojar,
lon Taub, Darel Doiriain, Ghearghe Vlad, Beate Fredanov, Zoe Anghel-
Stanca), nr. 10.

109
www.cimec.ro
Tineretul în teatrul romînesc
VRACA (George) — Tineri de azi, tineri de ieri, nr. 4.
— — 17 regizari (Dinu Cernescu, Ion Cojar, Mihai Dimiu, David Esrig,
Farkas Istvan, Călin Florian, Lucian Giurchescu, Harag Gyorgy, Valeriu
Moisescu, Vlad Mugur, Margareta Niculescu, Radu PenciulesctL, Lucian
Pintilie, Horia Popescu, Ion Simionescu, Ion Taub, Cornel Todea), rir. 4.
— — Actori tineri despre ei înşişi, nr. 4.

Reuniunea I. T. I.
EELIGAN (Radu) — Prefaţă la întîlnirea I.T.I., nr. 4.
LOGHIN (G. Dem.) — Pregâtirea profesională a actorului şi improvizaţia, nr. 5.
SAINT-DENIS (Michel) — Improvizaţia — mijlitc de dezvoltare a aptitudinilor
actorului, nr. 5.
TOPORKOV (V. O.) — Rolul improvizaţiei în întruchiparea personajelor, nr. 5.
IOSIF (Mira) — Colocviu la tribună şi pe scenă, nr. 5.

Centenarul şcolii teatrale romîneşti


— — La centenarul şcolii teatrale romîneşti, nr. 11.
— — Pagini de istorie, nr. 11.
ANTONIU (Costache) — Şcoala şi teatrul, nr. 11.
— — Oaspeţi străini despre Institut, mr. 11.

Plenara Consiliului teatrelor


BELIGAN (Radu) — Repertoriile (din referatull „Aspecte ale stagiunii 1963—1964
şi proiectul de repertorii pentiru stagiunea 1965"), mr. 9.
B A R B U Ţ A (Margareta) — Valorificarea scenică a dramaturgiei originale (din refe-
ratul „Despre unele prdbleme privind valorificarea scenică a dramatur-
giei originale"), nr. 9.
MUNTEANU (Nicolae) — Profilul şi stilul de muncă în conducerea teatrelor (din
referatul „Profilul şi stilul de muncă al directorului de teatru"), nr. 9.
— — Puncte de vedere (intervenţii îm dezbateri ale l u i : Zaharia Stancu, Radu
Penciulescu, Radu Beligan, Crin Teodorescu, Gh. Leahu, Liviu Ciulei,
Dan Nasta), nr. 9.

CRONICA SPECTACOLELOR
BUCUREŞTI
TEATRUL:
„Lucia Sturdza Bulandra"
Noaptea e un sfetnic bun (Al. Mirodaâi), nr. 2 ; Jocul de-a vacanţa (M. Sebastian),
nir. 3 ; Orestia (Eschii), nr. 5 ; Domnul Biedermann şi incendiatorii (M. Frisch),
nr. 7 ; Inima mea este pe înălţimi (Saroyan), nr. 7 ; Dragă mincinosule
(J. Kilty), nr. 11 ;
de Comedie
Şeful sectorului suflete (Al. Mirodao), nr. 1 ; Rinocerii (E. Ionescu), nr. 5, Somno-
roasa aventură (T. Mazilu), inr. 12.
Evreiesc
Frank al V-lea (Fr. Durrenmatt), nr. 11.
I.A.T.C.
Sonet pentru o păpuşă (S. Fărcăşan), nr. 7.
Mnncitoresc C.F.R.
N-avem centru înaintaş (Nieuţă Tăinase), nr. 6 ; Ninge la ecuator (Dorei Dorian),
nr. 11.

110
www.cimec.ro
Naţional J . L. Caragiale"
Nevestele vesele din Windsor (Shakespeare), nr. 1 ; Nora (H. Ibsen), nr. 1 ; Maria
Stuart (Schiller), nr. 3 ; Ştafeta nevăzută (P. Everac), nr. 5 ; Moartea unui artist
(H. Lovinesou), mr. 6 ; Eminescu (M. Ştefănescu), nr. 7 ; Domnişoara Nastasia
(G. M. Zamfirescu), nr. 12 ; Patima de sub ulmi (E. O'Neill), inr. 12.
„Nottara"
Act veneţian (Camil Petrescu), nr. 2 ; Richard al IH-lea (W. Shakespeare), nr. 3 ;
Este vinovată Corina ? (L. Fuiga), nr. 6 ; Zizi şi... formula ei de viaţă (S. Dră-
guşanu), nr. 6 ; Hipnoza (Şt. Beniuc), nr. 11 ; Luna dezmoşteniţilor (E. O'Neiil),
nr. 12.
Regional
Punctul culminant (Gh. Vlad), nr. 5.
Tineretnlui
Nu prea albâ ca zăpada şi motanul descălţat (Al. Popovici), nr. 5.
„Ţăndărică"
Elefănţelul curios (N. Oassian, după o povestire de R. Kipling), nr. 1 ; Eu şi materia
moartă (M. Crişan şi R. Stănescu), nr. 6.

Î N RESTUL ŢĂRII
TEATRTJL
Bacăn
Noaptea regilor (W. Shakespeare), nr. 9.
Baia-Mare
Romeo şi Julieta (W. Shakespeare), mr. 12 ; Citadela sfărîmată (H. Lovinescu), nr. 12 ;
Ferestre deschise (P. Everac), nr. 12 ; Scandaloasa legătură dintre domnul
Kettle şi doamna Moon (J. B. Priestley), nr. 12.
Braşov
Pericles (W. Shakespeare), nr. 9.
Cluj (Naţional)
Fata fără zestre (A. N. Ostrovski), nr. 7 ; Judecata (T. Boşca), nr. 11 ; Pe o gură
de rai (M. Zaciu şi V. Rebreainu), nr. 11.
CIuj (Maghiar)
Moartea unui artist (H. Lovinescu), nr. 7 ; Ştafeta nevăzută (P. Everac), inr. 12 ;
Moartea unui artist (H. Lovinesiou), nr. 12 ; Opera de trei parale (B. Brecht),
nr. 12.
Constanţa
Femeia îndărătnică (Shakespeare), nr. 9.
Craiova
Hagi Tudose (Delavrancea), nr. 2 ; Troienele (Euripide), nr. 7.
Galaţi
Surorile Boga (H. Lovinescu) nr. 12 ; Noaptea e un sfetnic bun (Al. Mirodan), nr. 12 ;
Fii cuminte, Cristofor (A. Baranga), nr. 12.
laşi
Festival de tragedie antică, nr. 5 ; Steaua polară (S. Fărcăşan), nr. 6 ; Şeful secto-
rului suflete (Al. Mirodan), nr. 6 ; Noaptea regilor (Shakespeare), inr. 9 ;
Bălcescu (Camill Petrescu), nr. 12.
Uradea (secţia romînă)
Luceafărul (Delavrancea), nr. 1.
Uradea (secţia maghiară)
întoarcerea din vis (L. Dernetrius), inr 1.
Petroşeni
Sonet pentru o păpuşă (S. Fărcăşan), nr. 7.

111
www.cimec.ro
Piatra-Neatnţ
Orfeu în infern (T. Williams), nr. 3 ; Noaptea e un sfetnic bun (Al. Mirodan),
nr. 3.
Piteşti
Punctul culminant (Gh. Vlad), nr. 5 ; Şeful sectorului suflete (Al. Mirodan), nr. 6.
Satu-Mare
Ştafeta nevăzută (P. Everac), nr. 12.
Sibiu
Punctul culminant (Gh. Vlad), nr. 5.
Timişoara
Şeful sectorului suflete (Al. Mirodan), nr. 6 ; Egor Bulîciov şi alţii (M. Gorki), nr. 9 ;
Sonet pentru o păpuşă (S. Fărcăşan), nr. 7 ; Anton Pann (Lucian Blaga), nr. 12.
1 imişoara (german)
Lumpatius vagabundus (J. Nestroy), nr. 12 ; Portretul (Al. Voitin), nr. 12 ; Inspec-
torul de poliţie (J. B. Priestley), nr. 12.
Tg. Mureş
Şeful sectorului suflete (Al. Mirodan), nr. 6.

OASPEŢI DE PESTE HOTARE, TURNEE


— — Royal Shakespeare Company la Bucureşti, nr. 2.
CRIVAŢ (Dana) — Turneul Teatrului Royal Shakespeare Company, nr. 5.
LIPATTI (Valentin) — Tumeul Comediei Franceze, nr. 7.
POTRA (Florian) — între Goldoni, commedia delVarte şi gustul contemporan (Tur-
neul Teatro Stabile di Genova), nr. 6.

MERIDIANE
ALEXANDRESCU (Mircea) — însemnări italiene, nr. 2.
BARBUŢA (Margareta) — Bruxelles, Londra, Veneţia, 1964 (Note de spectator)
nr. 12.
BERECHET (Mihail) — Spectacole pariziene, nr. 11.
CRIVAŢ (Dana) — Festivităţile Shakespeare de la Stratford-upon-Avon, nr. 7.
CRIVÂŢ (Dana) — Teatrul romînesc peste hotare, nr. 8.
CRIVÂŢ (Dana) — întîlnire cu Arnold Wesker, nr. 10.
GHEORGHIU (Mihnea) — Spre o nouă interpretare a teatrului istoric shakespearean,
nr. 12.
MUNTEANU (Nicolae) — Berlinul zilelor festive, nr. 12.
VRABIE (Ira) — Stagiunea teatrală în U.R.S.S., nr. 11.
VRABIE (Ira) — Transformările revoluţionare ale teatrului clasic chinez, nr. 12.

VARIA
ANTRACTE
I. (M.) — Valorificînd un Shaw inedit, nr. 5.
N. (A. M) — Un nou Marin Miroiu, nr. 2.
N. (A. M.) — Victor Hugo ? Da, dar cum ?, nr. 5.
N. (A. M.) — Evoluţia regizorului, nr. 5.
P. (I.) — Comedia de epocă — azi, nr. 2.
P. (I.) — Actorii şi poezia, nr. 2.
D-ALE TEATRULUI
CRIŞAN (Mircea) — Mîna regizorului, oir. 3.
SOLOMON (Duimitru) — Cînd vin sunetele, nr. 10.
SOLOMON (Dumitru) — Piese cu teatru, nr. 12.

W 2(10

i*2* www.cimec.ro
CREMA „NUTRIN" ARE EFECT NUTRITIV PENTRU PIELE. PREVINE ŞI COMBATE
FORMAREA RIDURILOR. FORTIFICĂ EPIDERMA Şl REGENEREAZĂ PIELEA.
SE RECOMANDĂ PENTRU ORICE TEN.

CREMA VITAMINATĂ „DOINA" ESTE O CREMĂ GRASĂ. PENTRU


ÎNTRETINEREA Şl ÎNFRUMUSEŢAREA PIELII. CONJINE VITAMINELE A.D.F.

CREMA „DARCLEE" CONŢINE VITAMINA E. INTENSIFICA FUNCTIUNEA CE-


LULELOR PIELII. LE NUTREŞTE Şl CATIFELEAZĂ TENUL. SE RECOMANDĂ ÎN MOD
SPECIAL PENTRU PERSOANELE TINERE CU PIELEA FETEI USCATÂ Şl NORMALĂ.
www.cimec.ro
FARDUL PENTRU GENE C O N T U R
este o cremâ specialâ care asigurâ o frumoasâ şi plâcutâ machiere,
dâ emolienţâ şi strâlucire genelor, datoritâ constituienţilor şi pig-
menţilor speciali negri sau bruni, mârind astfel expresivitatea ochilor.
Crema este neiritantâ, chiar dacâ vine în contact cu ochiul.
l a reuşita machiere a genelor contribuie *i slstemul modern de etalare a fardulul.

FOLOSIND FARDUL PENTRU PLEOAPE S Â N D Â


ochii devin mai expresivi. Fardul se fabricâ în c'nci nuanfe de culori
diferite, care se pot asorta cu ochii şi îmbrăcâmintea dumneavoastrâ.
e LILAS PASTEL • BLEU PASTEL www.cimec.ro
e VERT PASTEL e BLEU VERT • ALBASTRU
. ^ „ ^
"^^

s*

www.cimec.ro