Ginecologia infantila

Adolescenta, cu tot ce presupune ea, este o perioada a descoperirilor si

curiozitatilor. De aceea, nu este de mirare ca multe adolescente isi incep viata
sexuala in aceasta perioada. Insa multe dintre ele nu cunosc importanta ingrijirii
organismului, precum si necesitatea de a merge regulat la un consult ginecologic
de specialitate. Nu sunt de neglijat nici dereglarile menstruale ale adolescentelor.
Insa oricare ar fi motivul, momentul primului consult ginecologic trebuie pregatit
din timp.
O tanara este recomandat sa mearga pentru prima oara la un control ginecologic
dupa ce si-a inceput viata sexuala, indiferent de varsta la care s-a petrecut acest
eveniment. In cazul in care fetele nu au avut inca primul contact sexual varsta
indicata pentru un consult preliminar este intre 13-15 ani.
Pentru majoritatea tinerelor, prima vizita la ginecolog va include doar daca este
nevoie o examinare externa, usoara a zonei genitale, dar nu tuseu vaginal si nici
examinarea cu valve, deoarece aceastea sunt recomandate femeilor de peste 21 de
ani. Cu toate acestea, daca tanara prezinta sangerari vaginale neobisnuite, perioade
ale menstruatiei foarte dureroase, secretii vaginale anormale sau alte probleme care
pot fi asociate cu sanatatea ei reproductiva, si daca s-a inceput viata sexuala, este
posibil sa fie necesara o examinare pelviana.
La medicul specialist, adolescenta va gasi informatii privind sanatatea ginecologica
si va invata mai multe despre factorii de risc si modalitati de a preveni bolile, in
principal cele cu transmisie sexuala. Oricum, parintii trebuie sa-si informeze copiii
asupra diferentelor dintre sexe, iar adolescentii trebuie sa afle ca prezervativul este
unica protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.

Prima etapa a controlului ginecologic o constituie o discutie intre

pacienta si doctor.
Comunicarea sincera dintre cei doi are menirea de a-l edifica pe medic cu privire
la problemele care au adus-o pe pacienta la control si care il ajuta pe ginecolog sa
afle la ce trebuie sa fie atent in timpul controlului, adauga Dr.Istoc.

Intrebarile doctorului vor fi: De ce te-ai prezentat la medic?, Cand a avut loc
ultima menstruatie?, Au existat probleme in copilarie sau in adolescenta legate
de aparatul genital?. Deoarece functionarea organelor genitale este influentata si
de afectiunile tiroidei sau ale hipofizei, medicul ginecolog trebuie informat in
legatura cu astfel de probleme.
Cel de-al doilea pas al vizitei la ginecolog este examinarea zonei genitale (daca
este cazul). Examenul propriu-zis incepe printr-o inspectie a zonei genitale. Mai
intai, medicul observa daca sunt probleme la nivelul tegumentului din zona
genitala. Dupa aceasta inspectie superficiala, se trece la examinarea cu valvele.
Prin acest examen, medicul observa peretii vaginali si apoi recolteaza secretiile
pentru diagnosticarea eventualelor infectii vaginale. In timpul acestui examen se
vizualizeaza si colul uterin, care poate fi sediul unor afectiuni asimptomatice.
Examenul cu valve nu este dureros, insa pacientele simt o mica senzatie de jena in
cazul in care exista un proces inflamator foarte mare in zona pelviana.
Odata incheiata si aceasta etapa, are loc cea de-a treia examinare: asa-numitul
tuseu vaginal. Acest examen este necesar pentru a scoate in evidenta eventualele
probleme ale uterului si ale anexelor genitale: trompele uterine si ovarele. La
sfarsitul examinarii se verifica si sensibilitatea vezicii urinare, care marcheaza
existenta unor procese inflamatorii la acest nivel. Controlul ginecologic propriu-zis
nu dureaza mai mult de cinci minute.
Dupa primul consult ginecologic, tinerele au nevoie anual de un examen genital, o
ecografie transvaginala, un examen Papanicolau si o ecografie mamara.
Prima vizita la doctorul ginecolog poate aduce cu ea multe emotii, insa la viitoarele
consultatii totul va fi mult mai usor. Este de asemenea esential sa gasiti un medic
ginecolog in care aveti incredere.

Cand trebuie sa mergi la ginecolog?

In mod normal, o femeie aflata la varsta reproducerii, trebuie sa viziteze cabinetul

unui ginecolog odata la 6 luni. Insa, adolescentele trebuie sa se prezinte prima data
la ginecolog dupa inceperea vietii sexuale sau daca prezinta probleme de ordin
ginecologic inainte de inceperea vietii sexuale (sangerari abundente, dereglari ale
ciclului menstrual, secretie vaginala anormala urat mirositoare, galbuie sau
verzuie, in cantitate mare, etc). Mai mult, femeile ajunse la varsta maturitatii vor
trebui sa se prezinte la medicul ginecolog oricand observa aparitia nodulilor la sani
ori cand prezinta dureri suprapubiene, la urinare sau in timpul actului sexual, dureri
care
pot
semnala
prezenta
unei
infectii
urinare.
Adolescentele, inafara de vizita pe care trebuie sa o faca cat mai curand dupa
primul contact sexual din viata lor, mai trebuie sa viziteze cabinetul medical
imediat dupa prima menstruatie pentru o verificare de rutina. Totodata, este
recomandabil ca adolescentele, pentru inceput, sa nu foloseasca in timpul
menstruatiei tampoane interne, preferabile fiind cele externe (pentru a reduce riscul
de infectii urinare, dar si de alte posibile complicatii).

Ce trebuie facut inainte de vizita la ginecolog?

Inainte de a te prezenta la ginecolog informati-va in legatura cu medicul pentru a
evita orice fel de nemultumiri ulterioare. Din punct de vedere fiziologic, este bine
ca inainte de a te prezenta la ginecolog sa stii cand ai avut ultima menstruatie (sau
daca vorbim despre prima menstrutie, sa fii trecut macar 2-3 zile de la ultima
sangerare). Totodata, este bine ca inaintea consultatiei sa nu se faca spalaturi
vaginale, sa nu se introduca nimic in vagin (ex: tampoane) si totdata sa faceti un
dus sau baie inainte de control.

Ce se intampla la prima vizita la ginecolog?

In cazul unei paciente noi aflata la varsta adolescentei, medicul va incerca pentru
inceput sa castige increderea tinerei, dupa care o va supune unui set de intrebari
standard. Este important ca raspunsurile sa fie sincere, pentru ca vizita la ginecolog
sa fie in folosul adolsecentei.
Printre intrebarile pe care ginecologul le va intreba se numara:

La ce varsta ai avut prima menstruatie?

Cat dureaza menstruatia si cat de des?
Cum sunt scurgerile de sange in timpul menstruatiei?
Apar dureri in timpul menstruatiei?
Cand a fost ultima menstruatie?
De ce ai venit acum la doctor?
Ce boli ai mai avut?
Ce medicamente iei?

Ai facut de curand analize? Ce rezultate ai?

Cand a fost debutul vietii sexuale?
Ce metode contraceptive folosesti?
Ai facut avorturi? Daca da, de cate ori si cand?
Ai pierdut vreo sarcina? Daca da, de cate ori si cand?
Ai avut vreo boala cu transmitere sexuala? Daca da, cand si care.

Pentru unele dintre pacientele adolescente anumite intrebari nu vor fi adresate

pentru ca nu toate adolescentele au avut avorturi sau sarcini pana la primul consult
ginecologic. Deci este evident ca acele intrebari vor fi sarite.
Dupa ce are loc aceasta prima discutie cu medicul ginecolog, se trece la partea de
examen fizic sau in termeni medicali, anamneza.

Cum se desfasoara examenul fizic?

In functie de motivul pentru care adolescenta s-a prezentat la medicul ginecolog,
examenul fizic va urmari sa observe anumite semne si simptome importante pentru
medicul ginecolog. Cu toate acestea, toate examenele ginecologice trebuie sa
cuprinda examenul sanilor si al abdomenului, pentru a observa orice modificari de
forma, volum, consistenta a acestor organe.
Dupa examenul sanilor, la primul consult ginecologic, adolescentelor va urma
examenul cu valve (pentru adolescentele care sunt virgine se va utiliza tactul
vaginal, care presupune introducerea degetelor examinatorului pentru a simti daca
exista modificari de consistenta sau anatomice) a organelor genitale externe si
interne. In timpul tactului vaginal, medicul va palpa deopotriva abdomenul pentru
a putea examina corect ovarele, uterul si trompele uterine ale adolescentei. Este
important ca medicul ginecolog sa stie daca adolescenta simte vreo durere la
palpare.
Medicul va folosi un set de manusi sterile de unica folosinta/Intrucat vorbim
despre un examen medical pe care multe femei le rusineaza, este bine ca o ruda
apropiata de sex feminin (mama sau sora) sa le fie apropiate adolescentelor, pentru
a le ajuta sa treaca cu bine peste acest moment rusinos.
Pentru ca examenul organelor genitale sa fie realizat corect, este recomandat ca
muschii abdominali sa fie relaxati, ca de altfel si intreg corpul sa fie astfel. Inafara
de examenul cu valve care urmareste sa vada integritatea si modalitatea de
prezentare a organelor genitale interne, se va recolta cu ajutorul unui betigas o
cantitate de secretie vaginala pentru a evidential starea florei vaginale.

La final, daca se doreste, se poate realiza si o ecografie standard pentru a putea

vedea non-invaziv daca adolescenta este sanatoasa din punct de vedere clinic sau
pentru a inlatura orice suspiciune pe care examenul obiectiv o ridica.
Nu in ultimul rand, la medicul ginecolog puteti primi sfaturi in legatura cu
contraceptia, pentru a evita sarcinile nedorite.
Indiferent de motivul pentru care se va prezenta adolescenta la medic, trebuie avut
in vedere ca un examen ginecologic este intotdeauna obligatoriu pentru cine si-a
inceput viata sexuala, pentru a evita orice fel de infectii urinare, sarcini nedorite
sau chiar mai grav, tumori maligne.
Primul examen ginecologic al unei adolescente
O adolescent are nevoie de primul examen ginecologic (pelvin), dac:
a fcut sex mcar o dat;
are un flux menstrual care dureaz mult;
are secreii, sau dureri vaginale;
are dureri abdominale neexplicate, n partea de jos;
a fost abuzat sexual;
a ajuns la 16 ani (dup unii specialiti, la 18), fr s aib menstruaie.
Examenul este o ocazie de a-i verifica sntatea, a afla dac ai vreo problem, iar
dac eti activ sexual, s vezi dac ai boli cu transmitere sexual sau sarcin. Cu
aceasta ocazie, nvei mai multe despre corpul tu i ai ocazia s ceri lmuriri la
ntrebrile pe care le ai.
Inainte de examen, doctorul sau asistenta medical i pune ntrebari despre
sntate, n general, i despre activitatea ta sexual. Este un moment memorabil
din viaa ta i este normal s fii nelinitit.
Examenul ginecologic
Examenul ginecologic dureaz doar cteva minute i include:
Extern: examinarea vizual a regiunii pubice, prul i distribuia acestuia (prea
mult pr ridic suspiciunea de exces de testosteron); semne de infecie, edem sau
secreii (mirosul urt poate fi un semn de infecie). Pe msura procesului, medicul
i explic, gradat, etapele examinrii. Medicul ndeprteaz labiile cu degetul i
observ mrimea clitorisului; acesta poate fi mrit, cnd ai mult hormon masculin.
Prin ndeprtarea mai mare a labiilor, medicul cerceteaz himenul; pentru a fi mai

vizibil, i poate cere s te scremi, ori s tueti.

Intern: i se cere s te relaxezi, pentru a fi inserat un speculum subire (instrument
cu mner i dou lamele, care se desfac) n vagin, nclzit n prealabil; cu acesta,
pereii vaginului sunt deprtai, pentru a fi inspectai, ca i colul uterin, pentru
leziuni sau secreii anormale. Speculum-ul din plastic, de unic folosin, are n
capt o lumin, care se aprinde i face mult mai vizibili pereii vaginului i colul
uterin. Pe tot parcursul examinrii, doctorul poart mnui de unic folosin.
Medicul ia un frotiu, pentru cultura de microbi i proba Babe Papanicolau (BPap). Urmeaz examinarea manual a organelor interne. Medicul introduce blnd
un deget n vagin, apoi al doilea, iar cu cealalt mn palpeaz abdomenul, pentru
a preciza poziia i dimensiunea uterului, trompelor uterine i a ovarelor. Rareori
este necesar introducerea unui deget n vagin i altul n rect (examen rectoabdominal), pentru a simi mai bine organele pelvine. Medicul te avertizeaz c,
atunci cnd i introduce un deget n anus, poi avea senzaia de defecare.
Pe parcursul primei si celei de-a doua copilarii, in cazul fetitelor, pot fi observate o
serie de afectiuni ale aparatului genital carora trebuie sa li se acorde o
importanta deosebita, fiind nevoie de tratamente corespunzatoare.

Afectiunile inflamatorii
Vulvovaginitele si vulvitele reprezinta niste afectiuni inflamatorii care sunt produse
de microbi, iar factorii care le favorizeaza includ:
lipsa unei bariere mecanice care inchide vulva pana in perioada pubertatii
rezistenta scazuta in cazul infectiilor mucoasei vaginale, fapt determinat de lipsa de
hormoni estrogeni
masuri necorespunzatoare de igiena, fara sa se tina cont de faptul ca microbii
pozitionati in jurul anusului pot ajunge cu o foarte mare usurinta in zona si in
interiorul vaginului
Vulvita in cazul fetitelor care sunt afectate de oxiuroza se declanseaza din cauza
scarpinatului sau poate fi cauzata chiar de parazitul insusi care poate patrunde in
interiorul vaginului unde va depune oua. La aceasta varsta, afectiunea cunoscuta
sub denumirea de oxiuroza este una destul de frecventa si trebuia tratata
numaidecat.
Vulvovaginita micotica (implica ciuperci) este o afectiune care se intalneste deseori
in cazul fetitelor care au urmat tratamente prelungite cu antibiotice.
Simptomatologia include o secretie de culoare alba, grunjoasa, insotita de
mancarimi sau arsuri. Tratamentul presupune solutii concentrate de glicerina
boraxata si bicarbonat, intern, administrandu-se metronidazol, stamicina sau alte
antimicotice.
Vulvovaginitele cu corpi straini reprezinta o afectiune ginecologica ce poate produce
consecinte de o gravitate mare. Fetita poate introduce, in timpul jocurilor, in
interiorul vaginului diferite obiecte care sunt cauzatoare de aparitia unei secretii
serosanguinolenta, apoi purulenta. Tratamentul va fi prescris numai de catre un
medic specialist.

Infectia gonococica este o afectiune rara, aparand, de regula, ca urmare a unui viol.
Tratamentul trebuie sa fie unul extrem de energic pentru a impidica infectia sa se
raspandeasca la organele genitale interne.
Vulvovaginita cu trichomonas este o afectiune intalnita destul de frecvent si se va
diagnostica in urma examinarii microscopice a secretiei, dupa care se va stabili un
tratament de catre medicul ginecolog.
Leucoreea (scurgerea functionala) poate sa fie declansata si in afara infectiilor, fiind
produsa de un exces hormonal, in mod special in perioada dinaintea pubertatii.

Traumatismele vulvovaginale
Acestea pot fi reprezentate de niste contuzii simple care apar drept consecinte ale
unor loviri, intepatrui, caderi, taieturi sau tentative de viol. Tratamentul va fi stabilit
in oricare dinte aceste cazuri numai de catre medicul de specialitate.

Afectiunile tumorale
Astfel de afectiuni, desi sunt destul de rare, nu sunt deloc excluse.
Tumorile maligne sunt foarte rare, insa evolutia acestora este una de o gravitate
maxima in cazul in care nu sunt descoperite si tratate din stadii incipiente.
Tumorile benigne pot fi intalnite deseori sub urmatoarele forme:
polipii formati in canalul cervical
condiloamele, niste excrescente de culoare gri-rozalie aparute pe regiunea vulvara
tumorile chistice ovariene formate din pungi care au drept continut un lichid seros
sau mucos; acestea se recunosc in functie de simptomatologia lor specifica si
anume aparitia unei dureri in cadrul palparii abdomenului inferior sau in cazul
existentei unei pubertati timpurii
In toate cazurile, interventiile chirurgicale sunt destul de delicate si trebuie
efectuate numai de catre medici specialisti in vederea evitarii tulburarii dezvoltarii
ulterioare a organismului fetitei.

Malformatiile congenitale
Acestea sunt destul de rare, insa este neaparat ca ele sa fie depistate la timp. Chiar
din momentul nasterii este necesara depistarea si corectarea unor anomalii care
includ: absenta despartiturii dintre vagin si anus, alipirea labiilor, deschiderea
patologica a uretrei, absenta vulvei, malformatii ale himenului.
O categorie aparte de malformatii o constituie impefrorarea himenului si oblitararea
vaginului inferior, insa acestea se vor manifesta numai dupa pubertate, in
momentul in care sangele menstrual nu se va putea drena din cauza acestora,
acumulandu-se in uter si in vagin.
Malformatiile la nivelul vaginului consta in absenta partiala sau totala a acestuia,
ele descoperindu-se dupa pubertate, moment in care se va efectua si tratamentul.

Malformatiile la nivelul uterului sunt unele cu o frecventa mai crescuta si vor crea
neplaceri in perioada activitatii genitale. Vor fi diagnosticate numai dupa pubertate,
fiind recomandate, apoi, si mijloace de corectie de catre medicul de specialitate.