Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala

electric atomicFukushima din Japonia, care const din 4 reactoare nucleare, ca urmare a cutremurului
din nord-estul rii de la ora 14:46,] urmat de un tsunami de mari proporii. Centrala nuclear Fukushima I
a fost nevoit s recurg la acumulatoarele electrice de rezerv, dar acestea au o capacitate limitat.La 14
martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care administreaz centrala, a fcut cunoscut
c nici sistemul de rcire al reactorului 2 nu mai func ioneaz. Fr o rcire normal la un reactor se poate
ajunge la supranclzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului pn la o temperatur de
2.000 C, crescnd riscul topirii lui i al unor explozii. La 15 martie autorit ile din Tokio au anun at c la
reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat nveli ul acestuia, provocndu-se astfel
o cretere a radioactivitii n zona nconjurtoare. Administra ia centralei vorbe te despre "valori
dramatice ale radioactivitii". Drept urmare popula ia local din perimetrul de 30 de km n jurul centralei
(care nu era nc evacuat) a fost avizat s rmn n locuin e, pentru a nu se expune direct (este vorba
de aparatul respirator) radioactivitii crescute. Dup explozia de la reactorul 2 s-a anun at un incendiu la
reactorul 4 (care la cutremur era n revizie). De la acesta provine acum cre tere puternic a radioactivit ii
direct n atmosfer. Se speculeaz c reactorul respectiv ar avea dou guri de dimensiuni metrice n
nveli (carcas).
La data de 26 martie Tepco a fcut cunoscut c valorile msurate la parterul reactoarelor 1 - 4 este de 200
mSv/h, iar apa radioactiv scurs printr-o sprtur de la reactorul 2 are o valoare msurat de peste 1.000
mSv/h.
La 12 aprilie 2011 autoritile japoneze au mrit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la
nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a fost i nivelul declarat la
accidentul nuclear da la Cernobl n 1986.

Dosarele istoriei: Accidente

nucleare in Uniunea Sovietica
Cercetand istoria accidentelor nucleare din Uniunea Sovietica, nu poti sa nu fii uimit de gradul inferior in care se
proiectau parametri de siguranta pentru personal. E asta o alta dovada a modului de gandire a conducerii
comuniste?
Am incercat sa pun intr-o ordine cronologica unele datele culese de mine. Exista indicatii ca in Uniunea Sovietica,
intre anii 1947 si 1956, au fost multe accidente cu mari pierderi de viata si evacuari masive ale populatiei din jurul
localitatilor in care s-au intamplat, insa fiind la est de muntii Urali, in zone in care nici macar cetatenii sovietici nu se
puteau deplasa, autoritatile comuniste au reusit sa tina aceste accidente in total secret.
Persoanele in cunostiinta de cauza sunt, probabil, moarte de mult, iar datele specifice n-au ajuns niciodata in vest.
Primul accident nuclear sovietic, care poate fi coroborat cu mai multe surse, a avut loc in noiembrie 1957, la uzinele

Mayak, de langa Celiabinsk. Inainte de acea data, hartile sovietice militare aveau, in acel loc, trei orasele: Kashli,
Kastom si Predgorno.
Toate hartile compilate dupa 1957 omit complet aceste orasele, ca inexistente. Adevarul este ca au fost "rase de pe
fata pamantului" de o explozie nucleara la uzina Mayak, unde se rafina plutoniu. Deseurile radioactive se aruncau
intr-o mina parasita, unde, dupa o anumita perioada de timp, sedimentandu-se la baza cavitatii, au atins masa critica.
In principiu, a fost o explozie atomica subterana necontrolata, care a ucis peste 50.000 de persoane (evaluarile
agentiilor de specialitate din SUA) distrugand complet, vreo 5 sau 6 localitati de diverse marimi.
Urmatoarele accidente nucleare s-au tinut in lant, lovind greu flota de submarine cu propulsie nucleara a Uniunii
Sovietice:
13 octombrie 1960, submarinul K-8, pierde controlul racirii "miezului" reactorului, incinerand vreo sase membrii ai
echipajului.
4 iulie 1960, submarinul K-19 pierde abilitatea de a mai controla reactorul nuclear, ridicand temperatura, in interiorul
vasului, la peste 600 de grade. Jumate din echipaj a supravietuit, pentru a suferi o moarte lenta.
24 mai 1968, submarinul K-27 sufera defectiuni la sitemul de control si monitorizare a radiatiei la bord, fara sa-si dea
seama ca radiatia gamma a ajuns la peste 50 de ori nivelul maxim permis. Echipajul a inceput sa moara in drumul
spre port..
27 august 1968, submarinul K-140 sufera o crestere necontrolabila a puterii produse de reactorul nuclear, capitanul
ordonand folosirea acestui exces de energie in sistemul de propulsie. Submarinul a fost nevoit sa iasa la suprafata
intr-o croaziera de aproape 120 km pe ora, suferind avarii si defecte structurale.
7 noiembrie 1977, submarinul K-171, plasat la vreo 300 de km est de varful Peninsulei Kamciatka, a lansat,
accidental, 6 rachete nucleare. Au fost recuperate, dupa 12 luni, cu ajutorul SUA.
24 ianuarie 1978, satelitul artificial Cosmos 954, inzestrat cu un reactor nuclear, la 3 minute de la lansarea din
Kazahstan, nu reuseste sa se separe de racheta purtatoare si se prabuseste in Canada centrala, imprastiind o
multime de ramasite radioactive, pentru care Uniunea Sovietica a platit despagubiri cetatenilor canadieni afectati.
3 martie 1986, submarinul K-219 sufera o explozie la bord, pierzand 9 rachete cu incarcaturi atomice. SUA au asistat
flota sovietica in gasirea si ecuperarea acestora.
26 aprilie 1986, centrala electrica nucleara de la Cernobil intra intr-un ciclu ireversibil de crestere a temperaturii, in
unul dintre reactori, dupa care o explozie datorata presiunii aburilor avariaza o mare parte din complexul ei. Desenul
original nu prevazuse un "rezervor de retinere" a surplusului de aburi, presiune, temperatura si pierderi radioactive,
asa ca totul s-a descarcat in atmosfera, afectand aproape intreaga Uniune Sovietica la vest de Urali si o buna parte
din Europa. Oraselele din jurul centralei au trebuit evacuate, ramanand actualmente abandonate.
12 august 1986, reactorul nuclear de la Ignalina, din Lituania, un model identic cu cel de la Cernobal, a fost oprit,
pentru inspectii, care se pare ca nu au dus nicaieri, si in anul 2004, la recomandarile Comisiei Nucleare din Uniunea
Europeana a fost inchis definitiv.
Trebuie retinut faptul ca Uniunea Sovietica nu a fost singura tara cu accidente nucleare. SUA, Franta, Anglia, China,
Israelul, Iraqul, Africa de Sud, Pakistanul si India au avut partea lor de dureri de cap nucleare.