Sunteți pe pagina 1din 3

Laptele, aliment miracol sau otrava?

Lapte, doar cuvantul in sine ne da un sentiment de confort! Mai ales acuma iarna. Ce
zici de un pahar de lapte cald? Sigur ultima data cand ai auzit invitatia asta era de la un
prieten sau de la cineva caruia ii pasa de tine iar tu ai apreciat efortul!
Toata problema cu alimentele si in special cu laptele este ca sunt inconjurate de
importanta emotionala si culturala. Laptele a constituit prima noastra hrana. Daca am fost
norocosi , a fost vorba de laptele matern. O frumoasa legatura intre mama si copil. Daca
nu a fost laptele matern, atunci a fost laptele de vaca, laptele praf sau vreo formula. In
cazuri mai rare, pentru unii a fost chiar si lapte de capra , camila sau bivol.
Suntem o natie de bautori de lapte. Aproape toti dintre noi, bebelusi, copii, adolescenti,
adulti si varstnici bem sute de litri de lapte pe an. La asta mai adaugam alte zeci de
kilograme de branzeturi, unt si iaurt.
Dar oare este ceva gresit in asta? Vedem peste tot reclame cu oameni sanatosi si auzim
mesaje care ne incurajeaza si ne spun ca Laptele este bun pentru corp. Doctorii ne
spun: Trebuie sa bei lapte, altfel de unde iti iei calciul? Copii la scoala primesc lapte,
iar in spitale este o obisnuinta ca laptele sa fie adaugat in mancarea zilnica. Si de parca nu
este indeajuns nutritionistii ne spun de ani de zile ca laptele este parte dintr-o grupa
esentiala de alimente. Si astfel laptele este ceva normal in viata noastra de zi cu zi.
Ai putea fi surprins daca ai auzi ca de fapt in zilele noastre sunt foarte multi oameni pe
planeta Pamant care nu consuma lapte. Si nu numai ca nu il consuma, daca il consuma se
imbolnavesc.
Intr-adevar, dintre toate mamiferele, doar oamenii consuma laptele altui animal si nu
numai atat , o fac dupa ce depasesc varsta de alaptare.

Cine are dreptate? De ce atat confuzie? Si unde ne gasim raspunsurile? Putem avea
incredere in cei care promoveaza industria laptelui? Nutritionistii sunt la zi cu
informatiile lor sau pur si simplu repeta ce au fost invatati la randul lor de altii? Ce este
cu atatea voci care ne indeamna sa avem grija?
Cred ca exista trei surse viabile de informare. Prima si probabil cea mai importanta este
studiul naturii. A doua este studiul istoriei propriei noastre specii. Si in cele din urma
trebuie sa ne uitam la literatura stiintifica si la cercetarile facute in ce priveste laptele.
Dar hai sa incepem cu stiinta.
Si dam un simplu exemplu: din 1988 si pana in 1993 in arhivele medicale s-au inregistrat

peste 2700 de articole legate de lapte. 1500 dintre acestea au avut laptele ca piesa
centrala. Doctorul Kradjian, respectabil chirurg oncolog, a studiat 500 dintre acestea.
Rezultatele? Ce spun aceste studii? In cuvintele lui Kradjian aproape inspaimantatoare.
In primul rand nici unul dintre autori nu vorbeste de proprietatile laptelui asa cum sunt ele
ilustrate de industria alimentara, ca un superaliment, mancarea perfecta. Atentia
studiiilor este pe colicii intestinali, reactiile alergice, iritatiile intestinale, sangerarile
intestinale, anemie, infectii si salmonella. Mai puternica este exprimata frica infectiei
virale cu leucemia vacii si diabetul juvenil. Contaminarea laptelui cu sange si urina
precum si alte varietati de chimicale, insecticide si hormoni a fost de asemenea discutata.
Printre copii problemele sunt legate de alergii, infectii ale urechilor si a amigdalelor,
udarea patului, astm, sangerari intestinale, colici si diabet juvenil. La adulti problemele de
sanatate sunt legate mai mult de boli de inima si artrita, alergii, sinuzita, precum si altele
mai serioase ca leucemia si alte forme de cancer.
Cred ca raspunsul poate fi gasit si in legatura cu ce se intampla in natura, ce se intampla
cu mamiferele care traiesc in libertate.
Stramosii nostri din paleolitic sunt de asemnea un grup interesant care merita studiat. Si
iata-ne aici limitati de speculatii si dovezi indirecte. Cu toate acestea nu exista nici o
indoiala ca structurile osoase ramase arata o mare putere, o musculatura puternica si o
totala lipsa de urme de osteoporoza. Si daca cumva va ganditi ca este irelevant a-i studia
pe stramosii nostri din paleolitic, ganditi-va ca genele noastre sunt programate in acelasi
fel in care erau si acum 50.000 sau 100.000 de ani.
Ce este laptele?
Laptele este o secretie materna lactata. Un nutrient pe termen scurt special pentru noii
nascuti. Nimic mai mult si nimic mai putin. Invariabil, mama oricarui mamifer ii va oferi
lapte pe o perioada de timp imediat dupa nastere puiului ei. Cand vine vremea de intarcat,
mama isi va introduce puiul spre hrana specifica speciei respective. Un exemplu bun este
cel al unui catelus. Mama isi alapteaza puiul pentru o scurta perioada , apoi il invata sa se
hraneasca cu hrana solida. In consecinta alaptatul este o forma de hrana programata de
natura numai pentru noii-nascuti.
Este tot laptele la fel?
Asta depinde de unde ne luam laptele. Ne-am oprit la vaca datorita naturii ei docile,
marimii si a cantitatii mari pe care o produce. Intr-un fel aceasta alegere pare normala
si binecuvantata de natura , cultura si de obiceiurile noastre. Dar este naturala, normala?
Este intelept sa bem laptele unei alte specii de mamifer?
Hai sa ne gandim cum ar fi sa bem laptele unui alt mamifer, spre exemplu cel al
sobolanului. Sau poate laptele cainelui, pentru ca este cel mai bun prieten al omului. Sau

poate lapte de cal sau de pisica. Cred ca se intelege ideea... laptele uman este pentru
bebelusi, puii de om, cel de caine este pentru catelusi, cel de pisica pentru pisicute si in
mod normal cel de vaca pentru vitei ..si tot asa. Este clar ca acesta este modul in care
natura a creat lucrurile, este indeajuns sa ne folosim ratiunea.
Laptele nu este doar lapte.
Laptele fiecarei specii de mamifer este unic si in mod specific construit astfel incat sa se
potriveasca nevoilor animalului respectiv. De exemplu, laptele de vaca este mult mai
bogat in proteine decat cel de om, aproximativ de 3 sau 4 ori mai mult. Are de 5 sau 7 ori
continutul de minerale al laptelui uman. Pe de alta parte, laptele matern contine de de 6
pana la 10 ori mai multi acizi grasi esentiali, in special acid linoleic. Si ca o simpla
observatie, laptele pasteurizat nu are acid linoleic deloc, pur si simplu laptele de vaca nu
este proiectat pentru oameni.
Hrana nu este doar hrana si laptele nu este doar lapte. Iar pentru o sanatate cat mai buna,
nu conteaza atat cantitatea cat calitatea hranei. Biochimistii si fiziologii iar in ultima
vreme pana si doctorii incep sa recunoasca faptul ca anumite elemente cruciale din hrana
permit unei specii sa isi dezvolte specializari unice. Este clar ca in cazul oamenilor, aceste
specializari sunt legate de dezvoltarea neurologica si controlul neuro-muscular.
Nu avem atat nevoie de o crestere masiva a oaselor sau a muschilor, precum au viteii. Sa
ne gandim la diferenta dintre nevoile unui pui de om si ale unui vitel. Este clar ca
bebelusii au nevoie in mod special de material pentru creier, nervi si coloana vertebrala.
Poate laptele matern sa creasca inteligenta?
Se pare ca da. Intr-un studiu remarcabil publicat in revista "Lancet" in 1992 (Vol. 339, p.
261-4), un grup de cercetatori englezi , a pus la intamplare bebelusi prematuri in doua
grupuri. Un grup a primit o formula speciala pentru bebelusi , iar celalalt lapte matern.
Amandoua fluidele au fost administrate prin tub stomacal. Acesti copii au fost
supravegheati timp de 10 ani, iar copii hraniti cu lapte matern au punctat in testele de
inteligenta cu 10 puncte mai mult decat ceilalti. Multe alte studii facute pe aceasta tema
au scos la iveala deficienta laptelui de vaca in acizii grasi esentiali, necesari pentru
dezvoltarea neurologica a noilor nascuti. Astfel in 1982, Ralph Holman a descris un caz
in care un bebelus care era hranit intravenos cu lichide ce contineau numai acid linoleic
prezenta probleme neurologice grave, pana cand i s-a administrat si acid alpha linoleic,
iar atunci problemele au disparut.