Serban Saru-Sinesti, ministrul Justitiei, este o structura psihica puternica, dar spre deosebire de

Gelu este bine ancorat in pragmatism, fara principii teoretice, ci cu solide repere practice.
Se manifesta in imposibilitatea de a se sti cu siguranta daca Sinesti este sau nu un criminal,
deoarece autorul ofera diferite puncte de vedere asupra relatiilor conjugale si a motivelor care ar
fi determinat-o pe Maria sa-1 acuze de omor.
Rational si bine pregatit profesional, priceput in aplicarea legilor juridice, Sinesti ii explica logic
lui Gelu Ruscanu ca singura care ar avea de suferit in urma publicarii scrisorii este Maria, care va
fi acuzata de nimfomanie: "in delirul lor erotic unele femei detracate nascocesc cu frenezie tot
ceea ce poate face placere amantului lor, tot ceea ce le arata pe ele ca pe niste fiinte exceptionale,
ca pe niste victime.
Justitia e mult mai putin credula Ea pretinde probe si mai ales pretinde probe tocmai unei femei
fara scrupule si fara demnitate, care-si tradeaza sotul, si necinsteste caminul".
Constient ca nu-1 poate convinge pe Ruscanu cu argumente teoretice, recurge la solutii
pragmatice si sugereaza ca daca nu vor publica scrisoarea in gazeta, va semna eliberarea din
inchisoare a lui Petre Boruga: "Voi cere dosarul lui si, daca va fi cazul, il voi propune pentru
gratiere".
Sinesti rezolva astfel situatia neplacuta in care se afla, demonstrand increderea de sine, in puterea
lui interioara care este de neinvins: "Nu ma sperie atacurile Stiu sa primesc lovituri, dar mai ales
stiu sa dau Si cel lovit de mine nu se mai ridica".