1 Semnificatia filozofica a muncii

In perioada antica munca insemna robia amului care nu poate poate supravietui in
nautra decit prin truda si oteneala.Munca este semnul instrainarii omului de suflet si de
constiinta intelectuala. La Grecii Antici munca semnfica mizeria omului si nu a
nobletei.
Munca semnifica legarea noastra de lumea pesterii ( adica de lumea materiei, de cea
de zi cu zi) in tipm ce intelepciunea ne face sa uitam ca omul este supus lumii material.
La latini se disting 2 termeni: Otium-timpul pentru studii; Negotium- timpul pentru
afaceri si munca.
Pentru latini munca are un sens negative si semnifica lipsa de timp liber.In dogmatic
crestina, munca semnifica o pedeapsa pentru pacatele care le-a savirsit, pe de alta parte
este o metoda de rascumparare pentru pacatele realizate. Munca este act excluziv
uman, unealta pe care o utilizeaza omul semnifica inteligenta.
Sensul uman al muncii este o transformare inteligenta a naturii.Acest sens consta in
utilitatea sa. A medita asupra muncii inseamna a intelege ca omul nu este nici spirit pur
si nici o fiinta pur biologica.
2.Evolutia sociala a muncii
Dintotdeauna, munca a avut rolul fundamental n existena omului i a comunitilor
sociale. Statutul muncii a evoluat n timp, acesta fiind determinat i influenat de gradul
dezvoltrii socialeconomice i de maturitatea creativ i social a celor care au prestat
munca.
Folosirea instrumentelor preistorice in perioada Antica si progresul pina la uzinele si
fabricile existente in sec. XXI se realizeaza ca mediatori intre om si natura. O data cu acest
progress are loc indreptarea omului de natura.
Mii de ani oamenii s-au servit de unelte acestea fiind o prelungire directa a corpului uman.
Inlocuirea uneltei prin masina este etapa care a scos omul din natura, facindu-l mai
pragmatic in acest nou mediu-tehnic. Este motivate introducind omului in acest nou mediu
prin realitatea societatii (revolutiile-masina cu aburi, a II revolutie industrial- motorul cu
aredere interna, energia electrica cu ajutorul fortei apei, a III energia atomica).
Folosirea masinelor(in activitatea omului) in procesul productiei, bunurile materiale
transforma radical conditiile existentei umane, astfel are loc cresterea productivitatii,
vitezii de lucru.
3.Realitatile si tendintele in sfera economica in sec XXI

4.Formele istorice de comunitate umana

Preistoria
este cea mai ndeprtat i cea mai ndelungat epoc din istoria
omenirii
se mai numete i epoca strveche sau primitiv
se mparte n dou perioade mai mici: epoca pietrei i epoca
metalelor.
a nceput odat cu apariia omului ndemnatic (Homo habilis),
adic a primului furitor de unelte i arme.
s-a ncheiat atunci cnd au aprut primele state i prima scriere.
Formele de comunitate uman
cete de vntoare
gini (gint = familie mare ce cuprindea toi urmaii unui strmo comun)
triburi (trib = mai multe gini la un loc).
Cultura imbraca in procesul sau istoric de dezvoltare forme specifice corespunzatoare
tipurilor de comunitate umana. Fiecarui tip de comunitate umana ii este propriu un anumit
tip de cultura. Cultura reflecta caracteristicile comunitatii umane in care se constituie si pe
care o reproduce.
6.Individ si societate
Omul este o fiinta sociala, el traieste in si prin societate. Se spune chiar ca cea mai
veche nevoie a omului este nevoia de celalalt. In afara societatii, in conditii de salbaticie,
omul risca sa piara sau sa se dezumanizeze. Interactionand cu semenii sai, omul invata
limba, valorile si regulile convietuirii sociale, devine parte integranta a societatii. Pentru a
intelege cum e posibila viata sociala, cum functioneaza societatea, sa analizam mai intai
locul si rolul individului in societate, modul in care indivizii, grupurile, colectivitatile se
integreaza in societate.
a). Statut social-Fiecare om ocupa un anumit loc si joaca un anumit rol in societate.
Locul (statutul) pe care-l ocupa ii confera anumite drepturi si indatoriri. Deoarece indivizii
fac parte in acelasi timp din mai multe grupuri sociale, ei vor avea mai multe statute. Din
ansamblul statutelor (pozitiilor sociale) pe care le detine o persoana, unele sunt foarte
importante, ii afecteaza viata in mare masura, altele sunt mai putin importante. Unele din
statutele pe care individul le detine le-a primit la nastere, de la societate: sexul, rasa, religia,
nationalitatea etc.; nu le-a ales, i-au fost date. Ele se mai numesc si statute atribuite. Pentru
alte statute avem posibiliatea sa optam. Ne alegem, de exemplu, profesia, prietenii,
sotul /sotia etc. Aceste statute depind, in mare masura, de preferintele, calitatile noastre.
Ele se numesc statute dobandite.
b). Rol social- De la persoana care ocupa un anumit statut, societatea asteapta un
anumit comportament. Rolurile se refera deci la comportamentele corespunzatoare unui
statut. Ele reprezinta punerea in act a drepturilor si indatoririlor prevazute de statutul
corespunzator.
Societatea ne acorda drepturi numai in masura in care ne asumam responsabilitatile
care decurg din aceste drepturi. Nerespectarea (neindeplinirea) indatoririlor atrage dupa
sine pierderea dreptului in cauza si este sanctionata de societate. Integrarea sociala este un

schimb de drepturi si obligatii, de costuri si beneficii intre indivizi si societate. Raportul

intre beneficii si costurile integrarii nu este acelasi in toate comunitatile, grupurile,
societatile.
Normele sociale indica modurile de comportament, conduita dorita de societate: ce se
cade, se cuvine, se face, trebuie, ai voie sau nu ai voie sa faci in tot felul de situatii: pe strada,
in familie, la scoala, in vizita, la serviciu etc.
7. Raportul dintre generatiile umane
Raportul dintre generaii const n continuitatea dintre ele, procesul translrii
reciproce, a nsuirii, pstrrii i utilizrii valorilor materiale i spirituale, a informaiei
sociale i experienei generaiilor precedente i existente. Continuitatea n viaa social
reprezint legtura fireasc dintre trecut, prezent i viitor, care asigur integritatea
dezvoltrii istorice. Ea exprim nsuirea selectiv i aditiv a ceea ce este necesar pentru
funcionarea i dezvoltarea progresiv a generaiilor. Un rol important n procesul
continuitii generaiilor l exercit tradiiile, care reprezint o component esenial a
contiinei de sine a unui popor, biografia sa intelectual, o carte de vizit pentru intrarea
n istorie i deci n viitor. Tradiiile, n opinia noastr, reprezint i o parte foarte
impuntoare a memoriei sociale a unui popor care ne ajut s rspundem celor ase de ceuri pe care le presupune cunoaterea de sine: Cine snt? De ce snt? Cum snt?, i mai ales,
Pentru ce snt? Unde? Cnd? Prin ele noi ne edificm propriul sens, distinct de al tuturor
celorlalte fiine existente, asemenea nou, un scop, ambele ns, accesibile tuturor
contiinelor, putnd fi neles, mprtit sau negat.
Generaia: o varietate uman n sensul riguros conferit conceptului de varietate de ctre
naturaliti. Membrii ei vin pe lume nzestrai cu anumite caractere tipice, cu anumite
dispoziii i preferine care le mprumut o fizionomie comun i-i difereniaz totodat de
generaia anterioar