Sunteți pe pagina 1din 100

3

y

*

S

*

&

ln acest numâr:

SIMPL E

COINCIDENŢ E

Piesâ in douâ porfi ţi un intermezzo de PAUL EVERAC

www.cimec.ro

teatrul

Nr. 3 (onul XI)

martie

1966

Revistâ lunarâ «ditatfi de

Comitetul

ji

Artfi

*i

de

de

Stat

pentru

Culturfi

Scriitorilor

Uniuneâ

din Republica Sociolistfi România

 

S

V M A

R

:

Radu

Bcligan

 

VITALITATEA

ARTEI

SGENIGE

.

1

 

SIMPLE

COINCIDENŢE

 

Picsă

în

două

părţi (zecc tablouri) dc

Paul Evcrac

 

3

V. Mîndra

BEDACŢIA ŞI ADMIMSTRArli Str. Constantln Mllle nr. 5-1-9-Bueureştl Telelon 14.35.58 Abonamentele se fac prin faetorll pestali *i oficille poştale din Intreaga ţară

rreţnl nnui abonament: XI lel pe trel Inni,

48 lel

pe saae Innl, 84 lel

pe nn an

COPERTA I ;

Sanda Tcma (Nadia), Ştefan Tapalaga (Boby U) sl Mlrrea Şeitillei (Hannel B . Mannel) tn „Insnla" de Miball gebas- tlan - Teatrul de Comedle

tţfiSgSfjM

-'^îi&ma,

*i % !9

■-

■*?

î

-£■

Mfţ, JdPw •

9Lk ^

. v

^Saj

«^X^^

■■:

,^ndPW. ^^ ^

VICTOR

ION

POPA,

INTRE

TEORIA

 

ŞI

 

PRACTICA

SPECTACOLULUI

 

.

40

Valeria

Ducea

 

„Ciuta"

de

V.

I.

Popa

Tcatrul

de

Stat

din

 

Piteşti ;

„Răspîntia

cea

mare"

de

V.

I.

Popa

 

Teatrul

dc

Stat

din

Bîrlad

.

44

 

* * #

Jlcana

Pojwvici

 

„Insula"

de

Mihail

Sebastian

la

Tcatrul

dc

Co-

 

medie

 

49

Ana

Maria

Narti

 

„A

doua

dragoste"

de

Corneliu

Leu

 

— Teatrul

ue

Stat

din

Constanţa

 

.

53

Aî.

Popovici

„Cu cine

bat" de Aurel

Storin — Teatrul

Mun-

 
 

citoresc

CFR

 

58

7oma

Pavel

„\u

fost

odată

 

două

orfeline"

de

Eugcn

Mirca

 
 

Teatrul

„C.

I.

Nottara"

61

Călin

Căliman

 

„Idolul

şi

Ion

Anapoda"

de

G.

M.

Zamfirescu

 
 

şi

„Rădăcini"

de

Arnold

Wcskcr

Teatrul

„Barbu

Delavrancea"

 

65

B.

T.

Rîpcanu

 

„Un

tramvai

nuniit

dorinţă"

de

Tennessec

Wil-

 
 

liams

Tcatrul

„Lucia

Sturdza

Bulandra"

.

71

Mira

losif

„Amooor !"

dc

M.

Schisgal

Teatrul

Mic

.

.

77

Florin

Tornea

 

„Omul

cel

bun

din

Siciuan"

de

B.

Brecht

Tca-

 
 

trul

„Matei

Millo"

din

Timişoara

.

80

C.

Paraschivcscu

 

„Mihai

Viteazul"

dc

O.

Dcssila

(secţia română)

 
 

şi

„Vrăjitoarele

din

Salem"

dc

A.

Miller (scc-

ţia

maghiară)

Teatrul

dc

Stat

din

Oradea

87

 

* *

*

A.

Băleanu

 

„Secretul"

Ilenei

Predescu

 

90

/.

P.

Ion

Marinescu :

o

energie

în

continuă

mişcarc

 

92

COPERTA IV:

Carmen Stineseu (Totana)

nţrhl (Şbil() tn „Patima roşie"de Hihail

Sorbnl - Tealrul Naţional glale", văzuji de Kilvan

„I. L. Cara-

 

Dumitru

Solomon

si Const. Ra-

TEATRU L

LA

TELEVIZIUN E

Vesene : Victor lon Popa, Silvan

Folo :

94

I. Naumesen. Sandu Mendrea, A. Iloller, Dan Crigereseu

www.cimec.ro

£Î0584

Z I U

L

A

A

M O

A TEATR U

N

D

I

Ă

LU I

vifcalifcafcea

arfcei

ecenice

 

Teatrul

nu

este

-

ca

filmul

-

o

artâ

care

s-a

născut

sub

ochii

noştri,

da r

e

o

artâ

care

cautâ

şi

gâseşte

mijloacele

de

a

recunoaşte

şi

de

a

ţine

pasul

cu

marile

şi

tinerele

sale

rivale :

cinematogroful

şi

televiziunea.

 
 

Este

cum

nu

se

poate

mai

pasionantâ

aceastâ

confruntare,

care

marcheazâ

o

zonâ

largâ

din

istoria

contemporanâ

a

culturii.

Tn

serviciul

cinematografului

şi

al

televiziunii,

instrumente

de

expresie

beneficiind

de

o

întinsâ

putere

de

difu-

zare,

func v ioneazâ

tehni'ca

şi

toate

miracolele

ei.

Teatrul

nu

dispune,

în

fapt,

de

alte

mijloace

de

atracţie

decît

cele

de

acum

cîteva

mii

de

ani

:

chipul,

corpul

şi

vocea

unui

om

care

reprezintâ

anume

pentru

dumneavoastră

un

dramatic

fapt

de

viafâ.

Auxiliarele

iluziei

şi

ale

emofiei

au

râmas

cîfiva

metri

pâtraţi

de

scînduri,

perdelele

şi

lumina.

Dar

mai

ales

contactul

direct,

imediat,

între

 

scenâ

şi

salâ j

nici

un

perete

izolator,

fie

el

transparent

'ca

o

sticlâ,

fie

el

subţire

ca

o

pînzâ,

nu

se

interpune

între

actor

şi

spectator.

Publicul

are

în

fafa

sa

fiinfe

de

carne,

de

spirit

şi

de

sînge, octorul

are

în

fafa

sa

chipurile

acelora

corora

li

se

adreseazâ.

Acesta

este

inegalabilul

privilegiu

al

teatrului.

Televiziunea

şi

cinematograful

pot

reoliza

opere

strâlucite,

ele

nu

vor

putea

înlocui

însâ

niciodatâ

fiorul

pe

core

îl

naşte

o

salâ

de

teatru

cu scena, foaierul

şi culisele

lui.

 
 

A

spune

toate

 

ocestea

 

înseamnâ

a

ftfce

un

act

de

credintâ

în

vitalitatea

teatrului .

U n

ac t

d e

credinf â

e

astâz i

necesar ,

do r

rvu

suficient .

Oameni i

d e

teatr u

din

lumea

întreagâ

ştiu

foarte

bine

ei

nu

trebuie

conteze

numai

pe

dragostea

lor

pentru

scenă

 

şi

a

unui

 

public

de

mult

cîştigat.

latâ

de

ce

în

centrul

atenţiei

se

aflâ

dotoria

cuceririi

pentru

teatru

a

tinerelor

generaţii.

Mai

ales

în

Occident,

aceastâ

problem â

are

un

sporit

coeficient

de

gravitate .

Ea

a

revenit

'ca

temâ

principalâ

de

discufie

în

cîteva

colocvii

internafionale

şi

s-a

reflectat

în

numeroase

anchete

sociologice

şi

articole

tipârite

în

presâ.

Ce

poate

oferi

teatrul,

în

aceste

zile,

adolescentului

chemat

 

prea

adesea

de

titlurile

senzafionale

 

ale

filmelor

şi

invitat

frecvent

asiste

la

aventura

unor

destine

în

existenfa

corora

violenia

şi

erotismul

defin

o

parte

precumpănitoare ?

Ce

poate

oferi

teatrul,

în

cfceste

zile,

adolescentului

care

preferâ

comoditatea

unui

spectacol

vâzut

acasâ

şi

suficient

de

scurt

penrtu

a-i

lâsa

 

liber

restul

serii ?

 

Rdspunsul

nu

 

e

deloc

lesnicios

şi

mereu

pe

alt

colf

al

globului

s-au

realizat

reprezentafii

care

s-au

dovedit

a

fi

solufii

demne

de

întreg

interesul

nostru.

Nu

am

refer

lo

inovafiile

zgomotoase

şi

care

câutau

salveze

teatrul

prefăcîndu-l

în

oltceva,

ci

la

acelea

'care

fâceau

totul

pentru

a

revitaliza

teotrul,

fâră

a-l

înde-

pârta

de

la

structura

lui

specificâ.

www.cimec.ro

 

în

adevâr,

ceea

ce

a

insuflat

viaţâ

activă

scenei

nu

a

fost

marioneta

electro-

nicâ

menitâ

înlocuiascâ

actorul,

propusâ

de

Akakie

Viala,

nici

arhitectura

noilor

sâli

de

spectacole

şi

nici

dramoturgia

care

împrumuta

temele

şi

unele

din

mijloacele

de

expresie

ale

cinematografului.

Dacâ

publicul

a

continuat

vinâ

la

teatru

a

fost

ca

sâ-i

vadâ

pe

Laurence

Olivier,

pe

Jean-Louis

Barrault,

pe

Nikolai

Cerkasov,

pe

Lucia

Sturdza

Bulanda

ori

pe

George

Vraca.

Cînd

un

spectacol

a

reunit

mii

şi

mii

de

spectatori,

aceasta

s-a

datorat

valorii

pieselor

reprezentate,

însuşirii

lor

de

a

râspunde

întrebârilor

conştiinţei

contemporane.

Oare

printr-un

simplu

accident

Vrăjitoarele

din Salem, Vizita

bătrînei

doamne,

Rinocerii,

Marat-Sade,

Cazul

Oppenheimer

ori

Celebrul

702

au

cunoscut

favoarea

celui

mai

larg

public ?

Revizuirea

textelor

ilustre

ale dramaturgiei

clasi'ce

printr-o

interpretore

actuală

a

constituit

cea

de-a

treia

împrejurare

care

a

întreţinut

interesul

spectatorilor

pentru

teatru.

Pe

multe

scene

ale

lumii,

spectacolele

cu

cea

mai

mare

afluenţâ

de

public

le-au

prilejuit

Shakespeare,

Moliere,

Cehov.

 

Cine

ar

fi

'crezut

aceşti

scriitori,

reprezentaţi,

pînă

acum

trei-patru

decenii,

mai

curînd

din

pietate

şi

cu

titlul

de

sacrificiu,

vor

fi

cei

mai

„comerciali"?

Cine

şi-ar

fi

închipuit

resursele

de

tinereţe,

de

forţâ

şi

de

neprevâzut

ale

teatrului

se

afiâ

în

opera

lor ?

 

în

emulaţia

dintre

teatre

şi

cinematograf

şi

televiziune,

teatrul

 

are

toţi

sorţii

sâ-şi

pâstreze

necontestatâ

şi

neuzatâ

vechea

sa

vrajâ.

Şi

o

transmitâ

celor

mai

proaspete

contingente

 

de

spettatori.

Cu

douâ

condijii :

nu

renun'e

la

ele-

mentele

sale

definitorii

şi

participe

intens

la

dezbaterile

actuale.

Ceea

ce

înseamnâ,

pînâ

la

urmâ,

unul

şi

ocelaşi

lucru.

Câci

nu

este

teatrul

o

artâ

prin

excelenţâ

publicâ,

implicată

direct

în

sfera

vietii

politice ?

Mai

e

oare

nevoie

reamintim

marile

momente

ale

teatrului

au

fost

acelea

în

care

el

a

luat

parte

la

bâtâliile

prezentului

purtat

spre

inima

maselor

de

valul

unor

preocupări

comune ?

succesul

lui

Beaumar'chais,

al

 

lui

Caragiale,

ori

al

lui

Gorki

şi

al

actorilor

care

au

jucat

în

aceste

piese

s-a

datorat

solicfarizârii

lor

explicite,

fâţişe

cu

mişcârile

înaintate

ale

umanitâţii ? Hotărît

lucru,

teatrul

a

fost

şi

trebuie

râmînâ

 

expresia

unei

confruntâri

şi

un

act

de

luptâ.

Aristot

are,

ca

şi

în

urmâ

cu

atîtea

secole,

perfectâ

dreptate :

„tragedia

nu

imitâ

oameni,

nu

istoriseşte

o

întîmplare,

ci

expune

un

conflict

şi

este

un

anumit

fel

de

a

acţiona".

 

Nu

are

importanţâ

da'câ

reprezentaţia

se

desfâşoară

 

la

lumina

lumînărilor

sau

sub

flacâra

reflectoarelor,

într-un

amfiteatru

sau

într-o

salâ

rotundâ,

important

este

ca

scena

fie

o

arenă

pe

care

se

înfrunte

personalitâţi

proeminente,

îndrâgite

de

public,

fascinanţi

„gladiatori"

artistici,

într-o

piesă

care

este

o

parte

a

vieţii

noastre.

Şi

anume,

cea

mai

dramaticâ,

cea

mai

pasionantâ,

cea

mai

bunâ.

Scriind

aceste

rînduri,

sîntem

în

consensul

întregii

noastre

comunităţi

artisti'ce

care,

cu

prilejul

Zilei

Mondiale

a

Teatrului,

mediteazâ

anul

acesta

din

nou

la

râspunderile

profesiunii. '

Ale

unei

profesiuni

care

nu

este

numai

o

vocaţie

şi

o

pasiune,

dar

şi

o

responsabilitate.

 
 

Conştiinţa

acestei

responsabilitâ'i,

noi

octorii

de

pe

aceste

pămînturi

o

avem.

Căci

ştim

foarte

bine

nimic

nu

descurajeazâ

mai

uşor

publi'cul

 

tînăr

decît

un

teatru

lipsit

de

credinţâ,

respins

de

idee,

exclus

din

actualitate

şi

neînsufleţit

 

de

individualitâţi

marcante.

Dacă

teatrul

românesc

 

a

devenit

o

funcliune

creatoare

în

ansamblul

culturii

noastre,

dacă

el

se

aflâ

într-un

acord

fericit

cu

cei

mai

tineri

spectatori,

este

fiincrcă

cercul

sâu

de

preocupâri

 

s-a

extins

considerabil

şi

a

urmârit

-

cu

amnezii

incidentale

şi

nereuşite

tolerabile

-

o

linie

de

gîndire

proprie,

înaltă.

Nu

o

spunem

numai

noi,

o

recunosc

toţi

cei

care

iau

contact

cu

spectacolele

româneşti.

Urmâriţi

ceea

ce

s-a

scris

despre

teatrul

nostru

în

presa

strâinâ

şi

veti

constata

îndatd

unanimitatea

 

unei

preţuiri.

A

unei

preţuiri

legitime,

în

care

-

spre

satisfacţia

nosatrâ

-

intrâ

uneori

şi

o

notâ

de

invidie.

Câci

beneficiem

de

ex'celente

condiţii

de

lucru,

de

criterii

 

sigure

 

şi

de

valori

autentice.

Condiţiile

socialismului.

Raclu Beligan

artist

al

vovorului

vicevresedinte

al Inrtitutului

de

Teatru

Interna(ionil

1

Din

a

tcior

iniţiativa

mai

lui

membrii

Ingmar

G.

Jean

Louis

al

Barrault,

Teatrului".

contribuie

teatrale.

noul

director

al

Ţelul

la

al

acestui

cunoaşterea

Teatrului

Peter

Brook,

Helene

W.

Weigel

Ţeatrului

organism

Naţiunilor,

recent

scena

Albee,

Kott,

a

fiinţH

care !ndepline>te

luat

Natiu-

Bijart,

la Paris un „Cartel Internaţional

functiile unui consiliu

nilor

Cartelului

Radu Beligan,

Giorgi >

internaţional,

pe

artistic,

este

valori

si

confruntarea

se

numără

:

Fclsenstein,

Fr.

ti

Ed.

Ian

Zeffirelli.

Teatrului

Maurice

Laurence

reprezentative

Beigman,

Tovitonogov,

R.

W.

Printre

Strehler,

International

Bing,

Olivier,

Wagner,

9

www.cimec.ro

' t

f

'

" ■'

Piesâ în două

pârii

(zece

tablouri)

In

fotogiafie

:

Carmcn

Galin

(Danicla),

Georgc Comtantin

(Kmil)

>i

Ovidiu

Moldt»\.tn

de PAUL EVERAC

(Sorin).

Spectacolul

Tcatrului

Mic

din

Bucuresti.

www.cimec.ro

UJ

Emil

Vlăsceanu

-I Teodora

Vlăsceanu

u

Sorin

Vlăsceanu

Daniela

Buzura

->

<

z

0

Gheorghe

Cecilia

Dănilă

Buzura

Epure

Coman

Moş

Florică

Predoiu

Vicki

Miclescu

K

Mia

Caraman

u

Agripina

(voce)

d

 

Yirsta

şi

calitatea

personajelor,

 

locul

şi

timpul

acţiunii

 

vor

reieşi

 

din

text

 

R

I

N

T

I

 

U

1

Cameră

de

zi

într-un

apartament

de

tocana,

da

?

Vrei

să-ţi

sparg

cîteva

bloc.

Uşi

spre

baie,

bucătăric.

dormitor,

 

ouă,

ţi-e

foame ?

 

studio.

Uşă

din

antrcu.

 

EMIL : De lup. Deşi am luat o brînzoaică

Năvăleşte

un

tînăr:

16

ani.

suplu,

di-

namic,

foarte

simpatic,

cu o undâ

de

şmc-

cherie

şi franchefe

care îl

prinde.

Zvîrle

servieta.

aruncă

haina

cam

strîmtă

de

pe

el,

îşi

scoale

mîncarc

din

răcitor,

o

încălzeşte,

îţi

aprindc

o

(igară,

drumul

la

radio,

se

piaplănu,

îmbucă,

frunzăreşte

repedc

o

revistă,

îmbucă

 

iar,

îsi

dezlipeste

un

plasture

de

pe

o

rană,

îşi

cxaniincazâ

fa\a.

tulciele

din

barbă,

mai

ciuguleşte

 

din

mîncare.

 

răstoarnâ

cărţile

din

servietă

pe

dormeză

;

şi

în

timp

ce

face

cu

prccipitare

 

toate

aceste

lucruri

şi

a ajuns

cu masa

pe sfîrşite.

 

uşa

se dcschidc

din

nou

si apare

un bărbat

de

39 de

ani.

destul

de suplu,

destul

de

dina-

mic,

destul

de simpatic.

cu

o undă

de

deş-

şi

francheţe,

care

îl

prinde,

si

tcptăciune cu o servietă cealaltă.

pe

care o asază

 

linistit

lîngă

EMIL : Bună,

SORIN

o SORIN : Mă descurc.

EMIL : Cum

duci ?

fiule.

trăiţi.

:

la

Cîmpina.

SORIN : S-a

marcat, vine băiatul. Ştii ce

mai

avem

astăzi ? Sfeclă.

Salatâ

de

sfe-

clă.

Eşti

baftos,

tată.

EMIL : Baftos.

M-a

căutat

cineva ?

(Des-

face

un

plic.)

Invitaţie :

a

75-a

come-

morare

(Altul.)

Comitetul

pentru

cu

ocazia

Telefoane ?

 

SORIN : Nu

cu EMIL : încolo, linişte ? SORIN : Pace pe pămînt. Aşa a mai

interesele

prea.

Mi

se pare

mama.

erau

Grossu,

de

zbîr-

mele

la C.C.S. A vorbit

nîit

telefonul,

dar

personale.

EMlL

(puţin

ironic)

:

E

bine

nu-1 laşi

stea

degeaba. Tot îl plătim,

nu ?

 

SORIN :

Eu

ce

zic

!

Rentabilitatea

întîi

de

toate ! Slănină

îţi

pun ?

EMIL : Sînt

sătul

de slănină.

(îşi

freaca

frunlea

obosit.)

De

cînd

fumezi

tu ?

SORIN : Mă

fac

fumez.

(Iese

si

vor-

beşte

din

bucătărie.)

 

EMIL :

V-a

obligat

de

la

şcoală

?

Cre-

deam

material didactic, dacă e cazul.

v-a

obligat. Să ştiu să-ţi

procur

EMIL : Şi mamă-ta ?

încă.

 

SORIN : Nu

te obosi

cu problema,

se

re-

SORIN : N-a venit

 

zolvă. Cum ţi-a mers pe teren ?

 

EMIL : Ea ce face ?

 

EMIL :

Binişor.

M-a

plouat

trei

zile

la

SORIN : îmbunătăţeştc activitatca tehnico-

Luduş.

Pe

aici

a

plouat ?

 

economică

a întreprinderii

nr.

4.

SORIN :

A

încercat

dar

n-a

îndrăznit.

EMIL : Bravo. (Uede (igara.) Ai musafiri?

C-aveam

antrenament.

Apropo,

ştii

SORIN : Pe tine. (Stinge (igara.) Mă coşti

a

terminat

Fănuş

emiţiitorul ? Am

con-

un leu, tovarăse. Ceasul râu. iţi încălzesc

versat

cu

nişte

băieţi

din

Austria :

4

www.cimec.ro

„—

Was

machen ?

Gut.

Freundc.

eşti

mai

dezgheţat

niţel

la

minte,

parcă

Frieden

"

Nic

i

n u

1-a

costa t

scump ,

îi

face

plăcere

te

atingă.

Nu

suportă

c-avea

bobinele

de

la

taică-său.

nimic

modern.

De-aia

e

mamut !

EMIL : Fănuş

e

ăla

bondocul ?

 

EMIL :

Şi

cît

ţi-a

dat ?

SORIN :

Care

bondoc ?

Aiurea,

Fănuş

e

SORIN :

S-a

zgîrcit

rău

 

:

trei

Zicea

ăla

cu nasul

mare, creţul. Vezi

dacă

stai

c-am

copiat.

M-a

văzut

el,

auzi,

de

la

prea

mult

în

deplasare,

tovarăşe ?

Rupi

cinci

metri,

chior

cum

e

!

?

legătura

omleta !

cu

masele.

(Revine.)

A

sosit

şi

EMIL : Mda,

SORI N

e

Groza v

grozav.

fi

n- o

Cin e

1-a

pu s

EMIL :

Bravo,

Sorinel !

Şi

salata

cine

a

se

uite ?

Şi

mai

întîi

n-am

prea

co-

dichisit-o ?

 

piat. A

spus-o

în

duşmănie. Mă

are

mai

SORIN :

Cin'

s-o

dichisească ?

Mama !

de

mult

la

suflet,

pot,i

întrebi

şi

bă-

EMIL :

Cînd ?

 

ieţii.

„Tovărăşelul

acela

înaltul,

care

o

SORIN :

Aseară,

eu

ştiu ?

Nu-mi

place

 

dai

într-o

zi

uşa

jos

cu

coarnele

"

bag

în

prerogativele

altora,

aşa

Aşa

se vorbeşte în ziua

de

azi

?

pe

la

opt

trecute

fix

am

uşchit-o.

EMIL :

Nu-ţi

spune

pe

nume ?

EMIL :

Şi

ce

faci

tu

seara,

construieşti

SORIN :

Mai

mult

în

beţe

ia.

„Ai

emiţătoare ?

 

crescut

ca

neghina",

cică.

„Te

uiţi

la

SORIN :

 

Mai

construiesc

mai

emit

carte

ca

la

poarta

nouă

!

Ori,

fiindcă

direct

 

nu

e «Sportul

popular»,

nu

mai

cunoşti

EMIL :

Aha.

 

literele ?"

 

Face

pe

subtilul,

animalul.

SORIN :

Patru

canale

şi

stereo.

Uneori

Da'

ce ? Sportul

nu e încurajat

de

stat ?

nici

nu

e nevoie

de

atît.

Noroc

nu

se uită

nimeni

în

gura

lui.

EMIL :

Şi

programul,

interesant ?

EMIL :

De

ce?

SORIN : Variat. Depinde

de bambina

care

e

pe

recepţie.

EMIL : Şi

SORIN : Aşa

cine e pe recepţie la ora

aplici

tu

principiul

asta ?

neames-

SORIN : Dacă şi-1 scoate Face

la

mereu

toane

bune,

e bolnav. Mai are anul

pensie,

scapă

şcoala

crize.

Pe

urmă,

cînd

de

e

8

şi

9

în

serie.

îţi

ăsta

el.

în

mai

tecului EMI L :

în

probleme

interne ?

Progresezi.

fiule.

(în

trcwut.)

Şi

torn ? EMIL : Va

tot

zică

asta

e

situaţia.

cu

notele,

cum

stăm ?

 

SORIN : Arc

fclul

de suceli, se

poartă

SORIN : Cum

stăm ? Amestecat.

0

se-

nasol,

ce

mai

!

Cînd

se

înfurie

ne

face

cundă,