Sunteți pe pagina 1din 59

1

Page
NOTIUNI DESPRE SOL

2
Page

Solul

Solul este un corp natural complex, alcatuit din material mineral, organic, apa si aer, In masa caruia au loc procese
fizice, chimice si biologice complexe.
Solul constituie, mediul (stratul) nutritiv cel mai economic pentru cresterea si dezvoltarea optima a plantelor, In vederea obtinerii
unor recolte de calitate superioara.
Principalele insusiri ale solului sunt fertilitatea si capacitatea de productie.
Fertilitatea este insusirea esentiala a solului de a retine si pune la dispozitia plantelor cultivate substantele nutritive,
aer si apa, de a creea conditii optime de temperatura, umiditate si aeratie in vederea asigurarii cresterii si dezvoltarii
plantelor, producerii de recolte.
In definitia fertilitatii, un loc aparte Il ocupa humusul, acesta constituind suportul energetic de asigurare cu substante
nutritive. Ca urmare, humusul, poate fi luat drept criteriu de baza In aprecierea gradului de fertilitate.
Humusul constituie un produs organic complex format din componente nespecifice (substante organice In curs de
descompunere) si componente specifice (acizi humici si huminici) rezultati din descompunerea resturilor vegetale si animale de
catre bacteriile aerobe. Continutul In humus pe adancimi de 30 cm poate atinge 60-90 t/ha pe soluri sarace si 200-300 t /ha pe
solurile fertile (cernoziomuri)
Solul poseda o fertilitate naturala (potentiala) atunci cand se gaseste In conditii naturale de dezvoltare si o fertilitate
artificiala, dirijata si modificata de om.
Solul, este format din stratul arabil, stratul de la suprafata (25-30 cm), rascolit, prelucrat de piesele active ale
masinilor agricole si substratul arabil (subsolul) stratul de la adancime (30-80-100 cm) care reprezinta rezerva pentru
hrana plantelor cu factorii necesari cresterii .
Solul este alcatuit din 3 faze : solida (50% din volumul total al solului), lichida (30-35%) si gazoasa (15-20%)
.
Faza solida provine din r o c i. Rocile sunt alcatuite din minerale, acestea din elemente chimice.

CaracteristicIle solului
Solul prezinta Insusiri fizice, chimice si biologice.
Insusirile fizice ale solului sunt: textura, structura, porozitatea, aderenta, compactitatea, plasticitatea, contractia,
densitatea specifica ,densitatea aparenta.
Textura solului (compozitia mecanica, alcatuirea granulometrica) reprezinta proportia In care fractiunile
granulometrice (graunciorii) intra In alcatuirea naturala a solului.
In functie de textura solurile pot fi: nisipoase ( nisip 95%,argila 5%), nisipo-lutoase (90 - 80% nisip, 10 - 20% argila), lutonisipoase (70 - 80% nisip, 20 - 30 % argila), lutoase (30 - 45% argila), luto-argiloase (45 - 60 % argila), argilo-lutoase (60-75 %
argila), argiloase (75 - 85% argila), greu argiloase cu peste 85 % argila.
In practica insa, dupa textura, solurile se impart in:
soluri usoare (afanate) In care predomina nisipul, destinate cultivarii plantelor neprasitoare, fertilizate cu Ingrasaminte
organice bine descompuse ;
soluri grele (compacte) In care predomina argila, sunt soluri greu permeabile pentru apa si aer, motiv pentru care ele
se lucreaza adanc si la intervale scurte de timp. Fertilizarea lor se face cu ingrasaminte organice putin descompuse si sunt
cultivate aceste soluri mai ales cu plante prasitoare;
soluri mijlocii, unde argila si nisipul se gasesc In proportii egale, sunt cele mai favorabile pentru cultura plantelor.
Textura solului se determina pe teren,orientativ, prin palpare. Proportia exacta a graunciorilor se stabileste in laboratoarele
de pedologie.
Structura solului reprezinta modul de grupare al graunciorilor de sol in agregate.
Structura solului se mentine si se reface atunci cand se aplica lucrari rationale, cand fertilizarea solului se face cu
Ingrasaminte organice, cand se aplica o alternanta sau o rotatie rationala a culturilor.
Porozitatea solului reprezinta spatiul lacunar. Graunciorii si agregatele lasa intre ele spatii sau pori. Porii pot
avea diametrul mai mare de 0,25 mm si atunci vorbim despre spatii lacunare necapilare iar cand diametrul lor este mai mic de
0,25 mm., vorbim despre spatii lacunare capilare. In aceste spatii se gaseste aer si apa. Spatiile lacunare necapilare detin
15-20% din volumul total al solului si sunt de regula pline cu aer; spatiile lacunare capilare detin 30-35% din volumul
solului si sunt In mod normal pline cu apa. In aceste spatii lacunare se petrec de fapt toate procesele chimice si biochimice
din sol. Reglarea spatiului lacunar se realizeaza prin lucrari ale solului: lucrari de afanare, atunci cand volumul spatiului lacunar

Page

este mai mic decat cel normal ; lucrari de tasare, cu tavalugul, atunci cand volumul spatiului lacunar este mai mare decat cel
normal.
Insusirile chimice ale solului sunt conditionate de starea de dispersie coloidala a diferitelor substante din masa
solului. Ele sunt reprezentate de : solutia solului,coloizii, puterea de retinere, reactia solului (pH).
Solutia solului reprezinta mediul apos In care se afla In stare de dispersie diferite substante minerale si
organice care participa la procesul de nutritie prin intermediul sistemului radicular.
Coloizii alcatuiesc complexul coloidal sau complexul argilo-humic din sol.
Puterea de retinere reprezinta capacitatea solului de a retine anumite substante cu un grad variat de dispersie.
Are o importanta deosebita pentru viata plantelor si deci pentru fertlitatea solului deoarece, puterea de retinere, Impiedica
levigarea substantelor nutritive, ele ramanand la dispozitia plantelor
Reactia solului =pH poate fi neutra (pH=7), bazica (pH mai mare decat 7), acida (pH mai mica decat 7). Majoritatea
plantelor prefera solul cu reactie neutra. Exista specii de plante care prefera reactia acida a solului,cum este cartoful, ovazul,
secara. Lucerna si rapita, In schimb, prefera solurile bazice.
Corectarea pH-ului acid sau bazic se face prin aplicarea amendamentelor si a ingrasamintelor chimice cu reactie acida
sau bazica.
Cunoasterea reactiei solului prezinta o importanta deosebita pentru cunoasterea si crearea conditiilor favorabile
cresterii plantelor. Pe teren, operativ dar orientativ, reactia solului se determina cu ajutorul unui aparat denumit pH-metru , prin
metoda colorimetrica.
Insusirile biologice ale solului se exprima prin activitatea intensa a microorganismelor, a plantelor, si a
animalelor din sol, fiind Indreptata In directia descompunerii si prelucrarii materiei organice si formarii humusului .
Microorganismele produc :

fixarea azotului atmosferic (bacterii simbiotice),


transformarea unor compusi ai fierului, sulfului si fosforului din forme inaccesibile In forme usor accesibile plantelor,
descompunerea substantelor proteice si transformarea lor In amoniac (bacterii amonificatoare) ;
oxidarea amoniacului si trecerea lui In forme de azot accesibile plantelor, proces cunoscut sub denumirea de nitrificare si
realizat de bacteriile nitrificatoare.
Plantele prin sistemul lor radicular furnizeaza In mod continuu resturi organice ce pot atinge 1-10 tone/ha.
Animalele de la cele mai simple, protozoare, si continuand cu ramele, transforma materia organica amestecand-o cu cea
minerala. Astfel, minusculele rame prelucreaza anual 400-600 tone de sol pe 1 ha teren agricol.

4
Page
N O T I U N I D E S P R E S P E C I I, S O I U R I S I H I B R I Z I

5
Page
SPECIA
Specia reprezinta un grup mare de plante, cantonate pe areale ecologice intinse, In diferite conditii pedo-climatice, care au
Insusiri biologice si morfo-anatomice distincte, dar asemanatoare. Specia reprezinta de fapt In productie planta cultivata (graul,
porumbul, cartoful) si este constituita din subspecii si varietati (graul tare si grazul moale, porumbul obisnuit si porumbul
zaharat), din soiuri si hibrizi.

SOIUL
Soiul reprezinta un grup de plante din aceeasi specie sau varietate, ce au Insusiri omogene biologice, morfo-anatomice si
de productie la toti indivizii din parcela cultivata.
Soiul este unitatea biologica, componenta biologica a fluxului tehnologic ce influenteaza direct recolta.
Soiul are insusiri specifice: perioada de vegetatie, perioada de coacere, perioada de recoltare, astfel ca ele pot fi clasificate,
la unele culturi, in timpurii, semitimpurii si tarzii.
Soiul se produce la 1-2 ani dupa scheme specifice pastrandu-si insusirile ereditare o perioada Indelungata de timp (5-20
ani). El este creat si verificat in statiunile experimentale timp de minimum 3 ani.
Soiurile se testeaza din punct de vedere al distinctiei, stabilitatii si omogenitatii, dar si al valorii tehnologice si economice. Soiurile
care nu mai corespund exigentelor tehnologice si economice sunt radiate si se scot definitiv din productie.

HIBRIDUL
Hibridul reprezinta o grupa omogena de plante format din 2, 3 sau 4 parteneri (parinti ) care se Incruciseaza
(hibrideaza) In fiecare an, dupa tehnici speciale.
Hibridul este productiv numai In generatia I-a si are insusiri mai bune decat soiul propriu zis: productie mai timpurie,
rezistenta la temperaturi scazute si la seceta, rezistenta la unele boli, port mai scund, chiar randament mai ridicat.
Hibrizii pot sa fie :

HS hibrid simplu ( A x B )
HD hibrid dublu (A x B x C x D ) A este soiul

mama,
B este soiul tata.

6
Page
NOTIUNI DESPRE CLASIFICAREA CULTURILOR AGRICOLE

7
Page
CLASIFICAREA CULTURILOR AGRICOLE

Clasificarea culturilor agricole se face in functie de fam. botanica, tehnologia comuna aplicata, destinatia productiei.

Plantele agricole cultivate In Romania

- - paioase: graul, secara, orzul, ovazul, orezul, meiul, triticale;


- - prasitoare: porumbul si sorgul.

1.

Cereale

2.

Leguminoase pentru boabe

- neprasitoare: mazarea
- prasitoare: fasolea, soia, lintea, bobul, nautul

3.

Plante oleaginoase

- neprasitoare: inul pentru ulei


- prasitoare:
floarea
rapita, soia, alune de pamant

soarelui,

4.

Plante textile

- inul pentru fuior, canepa pentru fuior, bumbacul

5.

Plante tuberculifere si radacinoase

- cartoful

6.

Plante furajere

7.

Tutunul si hameiul
Plante medicinale si aromatice

8.

ricinul,

- sfecla de zahar, cicoarea


- leguminoase furajere: lucerna, trifoiul, sparceta, mazarea
furajera,borceagul, soia furajera;
- graminee furajere: porumb pentru siloz, porumb masa verde,
iarba de sudan, secara furajera, sorg, firuta, golomat, raigras,
obsiga, paius, timoftica.
- alte plante furajere: dovleacul furajer, sfecla furajera, morcovul
furajer, rapita, topinambur, gulia furajera
- coriandrul, fenicululul, chimionul, menta, musetelul, cimbrul,
anghinarea, lavanda, nalba, tarhonul, valeriana, degetelul.

8
Page
NOTIUNI DESPRE ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC

9
Page
ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC
Completarea biodiversitatii agricole cu plante modificate genetic (OMG) desi o mare realizare a biotehnologiei, pune
probleme serioase specialistilor, organelor agricole si chiar cultivatorilor. Desi creatorii acestor forme noi de plante sustin ca
noile proteine sau microorganisme prezente in planta nu modifica compozitia chimica si calitatea produsului obtinut, in unele
tari Insa exista rezerve In ceea ce priveste introducerea lor In cultura.
Printre plantele modificate genetic se numara : porumbul, soia,rapita, orzul, tutunul.
In Franta , de exemplu, hibrizii de porumb OMG sunt interzisi.
In tara noastra legislatia este armonizata cu legislatia UE in proportie de 100% in privinta utilizarii OMG in conditii de izolare.
In UE sunt aprobate pentru comercializare orientativ circa 28 OMG, iar 18 OMG asteapta aprobarea pentru a fi introduce
In cultura.
Semnale In ceea ce priveste unele efecte negative ale OMG asupra sanatatii oamenilor sunt din ce In ce mai
numeroase. Se constata ca dupa consumul alimentelor transgenice poate sa apara fenomenul de alergie, rezistenta unor microbi
la antibiotice, toxicitate ridicata si chiar cazuri de cancer.

10
Page
NOTIUNI DESPRE SAMANTA

11
Page

S A M A N T A (M A T E R I A L U L B I O L O G I C D E I N M U L T I R E)

Pentru desfasurarea procesului de productie, a i nmultirii speciilor si soiurilor, precum si pentru sporirea productiei
vegetale, un rol important revine materialului biologic (samanta) cu Insusiri genetice superioare.
Asigurarea cantitativa si Imbunatatirea constanta a calitatii materialului biologic, adaptat conditiilor pedoclimatice din
tara noastra, constituie o componenta principala a tehnologiei specifice fiecarei plante agricole. Folosirea la Insamantare a unui
material semincer de calitate superioara, contribuie la exprimarea In conditii optime de cultura a Intregului potential productiv si
calitativ al plantelor, soiurilor si hibrizilor cultivati.
Folosirea semintelor din speciile si soiurile zonate ecologic are o deosebita importanta economica.
Producerea semintelor este In competenta Ministerului Agriculturii
Inmultirea reprezinta functia biologica comuna tuturor organismelor vii de a se reproduce.Cunoasterea mecanismului
Inmultirii la plantele cultivate si a factorilor care Il favorizeaza sau Il inhiba permit dirijarea lui in scopuri practice deosebit de
utile.
Plantele agricole se Inmultesc pe cale sexuata, generativa, prin seminte, sau pe cale vegetativa .

Samanta , din punct de vedere agricol, reprezinta materialul de Inmultire al plantelor agricole, rezultat In urma unei
tehnologii specifice, ce asigura mentinerea caracteristicilor genetice initiale si valoarea culturala corespunzatoare.
Din punct de vedere botanic, samanta reprezinta organul de Inmultire al plantelor cu flori si este rezultatul procesului
de polenizare si fecundare a florilor.
Principalele componente ale semintei sunt: tegumentul sau Invelisul semintei,endospermul (cotiledoane) si embrionul din care se
dezvolta noua planta.
In productia vegetala, notiunea de samanta are un sens mai larg, Intelegandu-se prin aceasta, partile plantelor prin
care acestea se reproduc.
De pilda : la unele specii de leguminoase (mazare, fasole, soia ), crucifere (rapita, mustar), denumirea de samanta se acorda
semintei propriu zise ; la cereale (grau, secara, orz, porumb) se foloseste denumirea de samanta pentru fructe (cariopse); la
cartof, se foloseste denumirea de samanta pentru tuberculi, prin care planta se inmulteste pe cale vegetativa, la vita de
vie se folosesc butasii ca material saditor, deci ca samanta, la capsuni, stolonii, etc.
Samanta trebuie privita ca factor esential al cresterii productiei agricole, ceea ce rezulta din urmatoarele atribute:
organ specializat al plantei ce permite acesteia sa se reproduca, sa dea urmasi in descendenta;
factor biologic ce asigura cresterea, dezvoltarea si perpetuarea speciei, culturii de camp;

veriga tehnologica In realizarea unei recolte ridicate si de calitate.

Samanta are o serie de caractere morfologice ce au o importanta pentru identificarea speciei, pastrare, tratare si ambalare inainte
de Insamantare. Ca principale caractere se pot retine: forma, marimea, culoarea si luciul.

Indicii de calitate ai semintelor


Pentru a fi introdusa in sol, samanta trebuie verificata calitativ prin efectuarea unor analize genetice, fizice, fiziologice si de
starea sanatatii.
In standardele de stat principalii indici de calitate ai semintelor se refera la puritatea biologica, la unele caracteristici fizice,
insusiri fiziologice si fitosanitare.
Puritatea biologica (autenticitatea), exprima apartenenta certa (sigura) a unei seminte la un anumit soi sau
hibrid. Se calculeaza In procente.
Puritatea fizica se refera la procentul de seminte pure din specia si soiul analizat, raportat la greutate,
determinandu-se procentul de impuritati (seminte de alta cultura, seminte de buruieni, resturi de pamant etc)
. Se calculeaza In procente.
Germinatia este insusirea semintelor de a incolti In conditii de mediu corespunzatoare si Intr-o durata de
timp stabilita pentru fiecare specie. Se exprima procentual (numarul de seminte care au germinat din
100 puse la germinat).
Samanta utila ( valoarea utila sau valoarea culturala) rezulta ca produs dintre samanta pura si germinatia
totala, exprimat In procente, cu importanta practica la stabilirea cantitatii de samanta la hectar.

Page

12

Puterea de strabatere este capacitatea germenilor (coltilor) de a strabate stratul de sol care Ii acopera. Se
exprima prin % de plante rasarite, raportat la 100 de seminte semanate.
Umiditatea semintelor este o Insusire foarte importanta pentru pastrarea semintelor In conditii optime. Se
determina in laborator, si se exprima In %. Fiecarei specii Ii corespunde o anumita umiditate la
Inmagazinarea semintelor: cerealele 14 %, leguminoasele si floarea-soarelui 11%, porumbul pastrat In
stiuleti 17%,etc.
Starea sanitara : samanta trebuie sa fie perfect sanatoasa, sa nu fie vatamata, atacata de boli, ciuperci,
daunatori.
Masa a 1000 de boabe (MMB) reprezinta greutatea a 1000 de boabe exprimata In grame. Valoarea ei se
determina prin cantarire si serveste la calculul privind evaluarea recoltei, la calculul necesarului de samanta
pentru Insamantarea unui hectar. S-a constatat ca din seminte mai grele rasar plante mai viguroase, cu
productii mari.
Masa hectolitrica (volumetrica) (MH) reprezinta masa unui hectolitru de samanta.Valoarea ei, se determina
cu ajutorul unei balante speciale numita balanta hectolitrica. Ea exprima calitatea semintei si este utilizata
la stabilirea volumului necesar depozitarii semintelor.
Analizele privind principalele Insusiri ale semintelor se efectueaza de catre Laboratoarele judetene pentru Controlul Calitatii
semintelor si a materialului saditor.

Recoltarea, conditionarea si controlul semintelor


Recoltarea .se efectueaza pe specii sau grupe de specii In functie de momentul coacerii si nivelul de umiditate din
samanta. La grau de exemplu, recoltarea se face la 14% umiditate, la orez la 16-17%, iar la porumb la 20-20%. Modul de
recoltare al semintelor prezinta o importanta deosebita pentru evitarea pierderilor si asigurarea calitatii acestora.
Conditionarea semintelor include toate operatiile aplicate semintelor pentru a corespunde cerintelor prevazute in
standarde privind materialul folosit pentru semanat.
Aceste operatii sunt: uscarea, curatirea, sortarea, tratarea, ambalarea si depozitarea.
Uscarea semintelor este necesara cand la recoltarea unei culturi se constata ca semintele prezinta un continut de
umiditate prea ridicat pentru a putea fi pastrate In conditii corespunzatoare. Uscarea semintelor poate fi facuta la soare, sub
soproane sau in magazii prin lopatare. Exista si uscatorii moderne unde uscarea semintelor se face cu ajutorul unor instalatii
speciale.
Curatirea si sortarea semintelor sunt operatii care constau in Indepartarea impuritatilor si separarea semintelor pe
categorii in functie de marime si greutate. Pentru aceste operatii se folosesc : vanturatoarea, triorul si selectorul.
Tratarea semintelor impotriva bolilor si a daunatorilor se face cu ajutorul fungicidelor si insecticidelor prin tratamente pe
cale umeda sau uscata.
Ambalarea semintelor usureaza manipularea, depozitarea si transportul semintelor destinate semanatului, preintampinand
si impurificarea lor. Pentru ambalare sunt folositi saci din fibre textile, cu capacitatea de 25-75 kg. Ei sunt prevazuti
cu etichete pe care sunt inscrise principalele date privind provenienta si Insusirile semintelor.
Depozitarea semintelor se face In magazii curate, igienizate, in stive asezate pe gratare sau direct pe dusumea,
dispuse In asa fel Incat sa fie asigurat accesul personalului care efectueaza controlul.
Controlul semintelor destinate semanatului este asigurat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei prin Inspectoratele
judetene pentru controlul semintelor si a materialului saditor. Ele sunt singurele organe abilitate sa emita buletine de
analiza, care sa permita folosirea semintelor pentru semanat. Impreuna, fertilitatea naturala si cea artificiala, formeaza
fertilitatea efectiva (economica) ce se manifesta prin nivelul si calitatea recoltelor realizate.

13
Page

NOTIUNI DESPRE INGRASAMINTE

14
Page

INGRASAMINTELE

Ingrasamintele reprezinta substante fertilizante de origine organica sau minerala care se administreaza in sol, fiind
transformate apoi in elemente nutritive, care completeaza In permanenta rezerva lor In sol.

Ingrasaminte organice
Ingrasaminte organice sunt reprezentate de : gunoiul de grajd, mranita, compostul, gunoiul artificial, ingrasaminte verzi . Lor li se
alatura Ingrasamintele lichide : urina si mustul de gunoi de grajd , tulbureala.
Ele Imbogatesc solul cu substante nutritive imbunatatind totodata proprietatile fizico- chimice si biologice ale acestuia.

Gunoiul de grajd reprezinta un Ingrasamant complex alcatuit din asernutul folosit la animale: paie, frunze,
rumegus, si dejectiile solide si lichide ale animalelor domestice. Acest amestec se depoziteaza pe o platforma in straturi
orizontale, se taseaza zilnic pana la o inaltime de 2 m. Se lasa sa fermenteze 3-4 luni timp i n care materia organica se
descompune partial sau total. Ajuns la un grad corespunzator de fermentare, se transporta in camp si se imprastie folosind
20-40 t/ha. La desfacerea platformei, gunoiul se scoate pe vericala pentru omogenizarea straturilor cu diferite grade de
descompunere.
Gunoiul de grajd se poate aplica pe orice teren si la orice planta, este deci un ingrasamant universal. Cel mai mare efect
asupra recoltelor il are gunoiul de grajd in primul an de aplicare dar influenta lui se manifesta si In urmatorii 3-4 ani.
Gunoiul de grajd se poate obtine de la toate animalele si este chiar bine sa fie amestecat intrucat compozitia lui difera de la
o specie la alta. Cel mai valoros este gunoiul de cabaline si taurine, care contine 75% apa, 20-30% substanta organica, 2- 5 %
substante minerale.
Gunoiul provenit de la ovine in timpul verii, prin stationarea acestora pe anumite parcele, se foloseste in tarlire , procedeul
cel mai ieftin de fertilizare, fara cheltuieli de administrare.

Mranita provine din rasadnite si reprezinta amestecul constituit din biocombustibil (gunoiul de grajd bine descompus)
amestecat cu pamantul care a servit ca substrat de cultura plantelor. Aceste doua componente se amesteca, se dispun in platforme
de fermentare, se lasa sa fermenteze 3-4 luni dupa care mranita se cerne si se foloseste ca o componenta importanta In amestecurile
de pamant folosite In legumicultura si floricultura.
Compostul rezulta din adunarea in platforme special amenajate si fermentarea oricaror resturi vegetale din camp sau
gospodarie: paie, pleava, coceni, vreji, frunze,s.a. Pentru o cat mai buna compostare se adauga apa necesara si cantitati mici de
gunoi . Durata fermentatiei este de 5-6 luni.
Compostul are aproape aceasi eficienta ca si gunoiul de grajd si se utilizeaza la fel ca acesta.
Gunoiul artificial este alcatuit din resturi de paie si fan. Ele se asaza pe o platforma; se alterneaza un strat de paie cu un
strat de gunoi de grajd, gros de cca 10 cm , pana se atinge Inaltimea de 2 m. Se uda cu apa sau cu must de gunoi de grajd, se lasa
sa fermenteze 4-5 luni, timp in care paiele, fanul se descompun si apoi se transporta la camp unde se Imprastie.
Urina si mustul de grajd reprezinta Ingrasaminte organice lichide care rezulta din colectarea In bazine special amenajate a
urinei din grajd si a mustului ce se scurge din platforma de gunoi. Se lasa sa fermenteze timp de 2-3 luni, In lipsa contactului cu aerul,
apoi se scoate din bazine, se transporta la camp cu cisterne speciale, Inchise. Cantitatea ce se administreaza la hectar este de 5-1015-20 t/ha. Incorporarea In sol se face imediat, cu ajutorul grapei sau a plugului. Se recomanda administrarea acestui Ingrasamant pe
fanate, iarna, prin Imprastiere pe zapada. Se mai poate aplica si odata cu apa de irigatie.

15
Page

Tulbureala este un Ingrasamant organic semilichid obtinut de la animale Intretinute In grajduri fara asternut, prin
adunarea In bazine de fermentare a dejectiilor solide si lichide Impreuna cu apa de spalare din grajd. Animalele au ca asternut
saltele din cauciuc. Dupa fermentare, tulbureala, se aplica pe teren In cantitati de 15-30 t/ha. Este folosita cu succes In tarile din
Centrul si Vestul Europei.

Ingrasaminte verzi reprezinta c u l t u r i de plante leguminoase care se incorporeaza In sol cand s-a realizat cantitatea
maxima de materie organica (de regula, la Inflorire).
Dupa recoltarea unei culturi timpurii, In luna iunie-iulie, terenul se ara si se Insamanteaza cu o planta leguminoasa. Sunt
recomandate In acest scop culturile de lupin, mazare, bob, sparceta, s.a. Pana la sfarsitul lunii septembrie aceste plante
cresc si ajung sa infloreasca ; In acest moment se trece cu tavalugul peste cultura, se toaca plantele cu ajutorul unui polidisc si se
Incorporeaza in sol odata cu aratura. Sunt preferate leguminoasele pentru ca pe radacinile lor cresc bacterii fixatoare de azot
care Imbogatesc solul cu substante nutritive.
Ingrasamintele verzi se aplica acolo unde nu exista posibilitati de transportare a ingrasamintelor, pe terenuri sarace In
humus (podzoluri, nisipuri ) deci unde solul necesita ingrasaminte.
Se estimeaza ca 1 hectar cultivat cu Ingrasaminte verzi poate inlocui 20 tone de gunoi de grajd sau 250 Kg NPK/ha , in
urma descompunerii lor.

Ingrasaminte chimice
Ingrasamintele chimice sunt substante de natura minerala, anorganica, produse de industrie si pot contine unul (simple) sau
mai multe elemente nutritive (complexe sau mixte) sub o forma usor accesibila plantei.
Ele pot fi Incorporate In sol sub forma solida (cristale, pulbere, granule) sau lichida (solutie apoasa).
Ingrasamintele pot sa contina macroelemente nutritive (azot, fosfor, potasiu) sau microelemnte (mangan, bor, cupru, zinc etc).
Valoarea unui Ingrasamant, adica compozitia si continutul In substante nutritive se apreciaza In substanta activa (s.a.), sub forma
de element chimic (ionul mineral) pentru azot (N) si sub forma de oxid de fosfor (P2O5) si potasiu (K2O).
Substanta activa reprezinta continutul de elemente nutritive de baza (NPK) din Ingrasamantul brut si se evidentiaza in procente.
Ingrasamantul este ambalat In saci de plastic pe care este inscrisa greutatea In kg. si substanta activa in %. Cand un
ingrasamant are sub 20% substanta activa se considera cu un continut scazut, iar cand are Intre 20-35% substanta
activa se considera cu continut mediu.
Cantitatea (doza) de ingrasamant la unitatea de suprafata se stabileste atat in substanta bruta, (150 kg/ha) cat si in
substanta activa (34% s.a.). Cantitatea de Ingrasamant trebuie astfel aleasa ca sa se obtina productii ridicate si profitabile.
Ele se grupeaza In Ingrasaminte minerale simple :
ingrasaminte cu azot
Ingrasaminte cu fosfor
Ingrasaminte cu potasiu

Ingrasamintele cu azot sunt ingrasamintele cele mai eficiente, avand ponderea cea mai mare in structura Ingrasamintelor. Sunt
usor solubile si se spala in sol, de aceea se folosesc Inainde de semanat si In perioada de vegetatie In stare solida sau
lichida.
Dupa forma azotului (N%) pe care Il contin se deosebesc :
- Ingrasaminte cu azot sub forma amoniacala : apa amoniacala (20% N s.a),sulfat de amoniu( 20% N s.a);
- Ingrasaminte cu azot sub forma nitrica : azotatul de sodium;
- Ingrasaminte cu azot sub forma amoniacala si nitrica : azotatul de amoniu ( 34% N s.a), nitrocalcarul (17-20% N s.a., 3540% CO3Ca)
- Ingrasaminte cu azot sub forma amidica : ureea ( 47% N s.a.)

Page

16

S-a constatat ca 1 Kg de azot poate aduce un spor de recolta la de 11-15 kg grau, la o doza medie de ingrasamant de 60-140 kg la
hectar.
Ingrasaminte cu fosfor sunt usor, mediu si mai greu solubile In sol, se antreneaza mai greu In adancimea solului si
se folosesc partial de catre plante, avand o actiune prelungita. Din aceasta grupa fac parte mai multe Ingrasaminte dintre
care superfosfatul reprezinta Ingrasamantul cel mai valoros. Substanta activa - P2O5 % - este de 16-18 % pentru superfosfatul
simplu si de 38-54 % pentru superfosfatul concentrat.
Ingrasamintele chimice cu fosfor, se aplica de regula toamna, fiind Incorporate sub aratura adanca de baza, pentru a
se solubiliza In timp si a Imbogati solutia nutritiva a solului.
Ingrasaminte cu potasiu sunt solubile In apa, totusi o parte a lor se imobilizeaza In sol sub forme greu accesibile
plantelor.Din aceasta grupa , sarea de potasiu ( 45% s.a.) si sulfatul de potasiu (48-54% s.a.) sunt cele mai frecvent utilizate
ca Ingrasamant de baza recomandat In deosebi plantelor tehnice, plante mari consumatoare de potasiu. In functie de planta, sol,
doza indicata este cuprinsa Intre 45-100 kg s.a. la hectar. Eficienta lor este ridicata, mai ales In complex cu Ingrasamintele de
azot si fosfor. Astfel de la 1 kg. substanta activa se pot obtine 1,5 2 kg cereale, 15-20 kg. sfecla de zahar, 10-15 kg cartofi In
functie de tipul de sol.
Ingrasaminte chimice complexe obisnuite sunt ingrasamintele alcatuite din 2, 3 sau mai multe elemente, de regula,
N, P si K.( 13% N, 26% P2O5, 13% K2O) si amonfosul ( 16% N, 48% P2O5 s.a)
Ele se aplica atat ca ingrasamant de baza cat si in perioada de vegetatie, In forma solida, granulata, fiind solubile In apa.
Ingrasaminte complexe speciale se folosesc In mod deosebit la culturile legumicole din camp si din sere, datorita
calitatilor deosebite pentru Imbunatatirea nutritiei plantelor. Pe plan mondial se produce un sortiment variat. Ele pot fi :
Ingrasaminte cristaline perfect solubile In apa, continand cca 60 % substanta activa NPK: ingrasamintele organo-minerale,
formate din macroelemente NPK si substante organice, naturale si sintetice.
Ingrasaminte cu microelemente se administreaza In doze mici de 20-100 kg/ha In sol sau pe frunze. Sortimentul
este compus din: sulfat de mangan, acid boric, sulfat de cupru, sulfat de zinc etc, cu un continut foarte mic de element nutritiv , de
0,01%.

Amendamentele
Amendamentele sunt substante chimice ce se aplica In sol In vederea corectarii reactiei solului. Amendamentele pot fi alcaline
(piatra de var,varul ars, varul stins, marna, spuma de defecatie) destinate solurilor cu reactie acida si amendamente acide
(gipsul, fosfogipsul, praful de lignit, clorura de calciu) ) pentru neutralizarea reactiei alkaline a solurilor.
Amendamente se aplica de regula toamna si se Incorporeaza In sol odata cu aratura adanca de baza. Cantitatile folosite sunt
cuprinse Intre 3 5 10 tone la hectar in functie de valoarea ph-ului. Ele mai au calitatea de a crea conditii favorabile pentru
dezvoltarea micorganismelor si ameliorarea structurii solului, de a mari eficacitatea ingrasamintelor organice si minerale
Incorporate. Eficienta amendamentelor este de 5-10 ani.

17
Page

NOTIUNI DESPRE PESTICIDE

PESTICIDELE

Pesticidele In agricultura se folosesc o serie de substante chimice care au rolul de a preveni si combate boliile si daunatorii
animali si vegetali ai plantelor cultivate. Aceste substante se caracterizeaza prin toxicitate ridicata pentru boli si daunatori, o anumita
durata de actiune, remanenta si aplicare simpla. Foarte multe dintre ele sunt toxice si chiar mortale pentru om si animale.
Pesticidele pentru combaterea bolilor si daunatorilor animali poarta denumirea de substante fitofarmaceutice , iar cele
pentru combaterea buruienilor se numesc erbicide.

Clasificarea pesticidelor

Criteriul de clasificare
Grupa de organisme pe care le
combate

Modul de actiune

Natura chimica

Starea fizica

Toxicitate

Clasificarea
a. virulicide(virulostatice);
b. bactericide (bacteriostatice)
c.fungicide(fungostatice) sau anticriptogamice;
d.cu actiune mixta (fungicida +zoocida);
e. insecticide chimiotropice (repelenti, antractanti);
f. acaricide;
g. nematocide si sterilizante de sol;
h.rodenticide;
i.moluscide(clasele c-j-au actiune zoocida)
j.erbicide.
a.de contact (atinge);
b.de ingestie (stomacale)
c.asfixiante (fumigante)
d.penetranta;
e.combinata;
f.sistematica.
a. anorganice sau minerale;
b. organice de sinteza;
c. organice naturale;
d. organo-minerale;
e. biologice
a. solide:
b. pulberi pentru prafuit la sol sau pe seminte;
- pulberi umectabile;
- pulberi solubile;
c. granule;
d. sub forma de pasta:
e. lichide volatile sau nevolatile;
f. gazoase.
a. extrem de toxice;
b. puternic toxice;
c. moderat toxice;
d. toxicitate redusa;
e. practic netoxic;
f. inofensive

Pesticide pentru combaterea bolilor si daunatorilor


Pesticide pentru combaterea bolilor si daunatorilor (substante fito-farmaceutice), sunt substante de natura
organica, minerala sau organico-minerala, si se clasifica in functie de agentul asupra carora actioneaza substanta activa, gradul
de toxicitate, actiunea fiziologica specifica in : fungicide, bacteridice, acaricide, nematocide, muloscide, raticide
Fungicidele denumite si substante anticriptogamice, au actiune asupra unor ciuperci (fungi). Se prezinta sub forma de
copusi minerali, organo-minerali si organici de sinteza ca: sulfatul de cupru, formalina, zeama bordeleza si alte produse.
Insecticidele au actiune toxica asupra insectelor parazite si se prezinta sub forma de compusi anorganici (bromura de
metil); sub forma de organo minerali, organofosforici, organici, foarte periculosi pentru om si animale; biologici.
Nematocidele actioneaza aupra nematozilor, viermi vizibili numai la microscop, care ataca radacinile unor plante.
Raticidele se folosesc pentru combaterea soarecilor din camp si depozitele de cereale.

Erbicide - Pesticide pentru combaterea buruienilor


Aparitia erbicidelor In tehnologia agricola si utilizarea lor In combaterea buruienilor constituie o veriga tehnologica
esentiala, fara de care agricultura nu se mai poate numi nici intensiva, nici moderna .
In afara de actiunea benefica a erbicidelor prin distrugerea buruienilor exista tendinta de supraevaluare a erbicidelor si de folosire
nerationala, cu efecte negative asupra solului si plantelor cultivate. De aceea, erbicidele trebuie alese cu mare atentie, numai dupa
experimentari Indelungate. Tinand seama de tipul de sol, planta cultivata, speciile de buruieni, gradul de imburuienare al terenului.
Erbicidele sunt foarte toxice pentru buruieni si inofensive pentru culturile agricole, in dozele prescrise fiind tolerate de
plantele agricole. Totusi, ele pot fi toxice si pentru plantele cultivate daca substanta este data In doza mai mare sau este aplicata la
alta epoca decat cea indicata, sau vine In atingere cu unele parti ale plantelor (lastari, frunze, boboci florali, tulpina tanara,etc).
Cercetarile au dovedit ca in sol unele erbicide sufera modificari din momentul aplicarii si pana la terminarea actiunii substantei. Astfel,
erbicidele triazinice se degradeaza biologic sub actiunea microoganismelor si plantelor si chimic datorita hidrolizei, obtinandu-se
amoniac si dioxid de carbon.
Erbicidele produse de industrie Intr-o gama foarte variata, se clasifica dupa compozitia chimica, mecanismul de actiune si
modul de aplicare In sol.
Clasificarea erbicidelor
Criteriul de clasificare
Natura selectivitatii

Clasificarea
a.fiziologica si chimica;
b. morfologica sau anatomica;
c. doza moderata:
d. mecanica (nu ajung In contact cu plantele );
e. neselective sau totale.

Natura chimica

a.ariloxiacizi;
b. compusi fenolici si toluide;
c. carbamice;
d. derivati de uree ;
e. derivati de triazine;
f. amide;
g. diverse.

Starea fizica

a. solutii;
b. emulsii
c. pulberi muiabile
d. granule si microgranule;
e. paste fluide;
a. de contact;
b. sistematice (se absorb prin frunze si radacini, hipocotil, coleoptil si radicele);
a. preemergent (Inaintea rasaririi culturii si buruienilor);
b. postemergent (Intotdeauna dupa rasarirea buruienilor).

Modul de actiune
Epoca de aplicare
Modul cum blocheaza procesele metabolice

a.inhiba reactia Hill (perturba fotosinteza);


b. inhiba respiratia;
c. hormonale;
d. inhiba germinatia si cresterea radicelei.

Dupa modul de actiune erbicidele se impart In 5 grupe:


Erbicide de contact sau cu actiune externa, totala, care prin atingere ard partea de la suprafata a buruienilor, acestea in cateva
zile uscandu-se complet. Din aceasta grupa fac parte: Roundap, Gramaxone.
Erbicide sistemice sau de actiune interna, care patrund in sistemul vascular al buruienilor prin absorbtia lor de catre
radacini sau frunze, fiind apoi circulate in toate partile plantei de catre seva, producand modificari morfologice si distrugand
unele functii vitale ale plantei. Dintre acestea facparte: Dual, Treflan, Metribuzin.
Erbicide persistente sau reziduale care actioneaza asupra semintelor si plantutelor tinere, stanjenind germinatia si rasarirea
lor. Ele se aplica pe sol, fiind absorbite pe cale radiculara odata cu apa.
Erbicide polivalente cu actiune asupra intregii flori.
Erbicide selective, care distrug numai anumite buruieni.

NOTIUNI DESPRE MASINI SI UTILAJE AGRICOLE

Masini si utilaje agricole - Particularitati

Pentru pregatirea unui pat germinativ cat mai bun, executarea lucrarilor de ingrijire si recoltare la timp a culturilor, productia
agricola dispune de o gama foarte variata de masini, utilaje si unelte.
Modernizarea in productia agricola impune extinderea si diversificarea mecanizarii lucrarilor agricole, deoarece asigura
cresterea productivitatii muncii, realizarea lucrarilor de buna calitate si la termene optime, ceea ce duce la cresterea recoltei si scaderea
costurilor in timp. Cu ajutorul tractoarelor si masinilor agricole se realizeaza fluxul tehnologic al lucrarilor agricole pe culturi.
Masinile si utilajele destinate productiei agricole trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. In primul rand ele sunt corelate cu
tehnologia si lucrarile specifice fiecarei grupe de plante. Ele se deplaseaza pe suprafete intinse de teren avand nevoie pe langa energia
executarii lucrului si de energia necesara deplasarii in gol. Masinile si utilajele trebuie sa fie pe cat posibil universale, usor de manevrat,
cu o greutate redusa, cu organe active demontabile, ceea ce permite o reducere a investitiei specifice, a consumului de metal si de
combustibil. Totodata, exploatarea lor va fi mai economicoasa si mai eficienta, iar consumul de combustibil mai redus, pe categorii de
lucrari. Masinile si utilajele In lucrul lor trebuie sa taseze cat mai putin solul, mai ales cel cu textura grea.
Tractoarele, sursa energetica In executarea lucrarilor, trebuie sa aiba un consum redus de combustibil, sa dispuna de ridicatoare
hidraulice si alte mecanisme pentru a putea actiona cat mai multe masini, utilaje si unelte si sa fie folosite la o gama larga de lucrari.

Sisteme de masini
Pentru o folosire eficienta a masinilor utilajelor si uneltelor, acestea se grupeaza in sisteme de masini specifice unui
sector de activitate, unei grupe de culturi, sau chiar unei singure culturi.
Prin sisteme de masini se intelege ansamblul de utilaje pentru fiecare sector de productie si chiar cultura agricola in
vederea mecanizarii integrale a lucrarilor din camp. Sistema de masini poate sa fie specifica pentru fiecare proces de productie
( pentru recoltarea cerealelor paioase, recoltarea porumbului, conditionarea semintelor etc) si comuna (lucrarile solului, semanat
si plantat, intretinerea terenului,etc).
In prezent agricultura dispune de sisteme de masini pentru toate culturile agricole cu care se efectueaza lucrarile
de la pregatirea terenului pana la recoltare si depozitare.
Sistemele de masini in productia vegetala conduc in mod evident la cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor
pe tona de produs.

Agregatul
O conditie esentiala in mecanizarea lucrarilor si in cadrul unei sisteme este cuplarea acestora cu sursa de energie, alcatuind
diferite agregate.
In functie de felul masinilor si utilajelor ce alcatruiesc agregatul, acesta poate fi simplu ( tractor + plug; tractor + semanatoare)
si complex (tractor + plug + grapa).
Productivitatea agregatelor reprezinta cantitatea de lucru executata de agregat in unitatea de timp, ea fiind determinata de
latimea de lucru, viteza medie de deplasare si timpul de lucru.
Mijlocul cel mai important de marire a productivitatii agregatelor il constituie Insa folosirea cat mai buna a timpului de lucru dintr-un
schimb prin:
- reducerea opririlor tehnologice ,
- inlaturarea deplasarilor in gol pe parcela si a celor de la un teren la altul si
- evitarea intreruperii procesului tehnologic, a defectiunilor, etc.

Clasificarea masinilor si utilajelor.


Componentele unor sisteme de masina se pot grupa:
- dupa modul cum sunt actionate: manual, hipo sau mecanic;
- dupa modul de executare al lucrarii : mobile (tractor, masina de recoltat) si stationare (masini de selectat
seminse);
- dupa felul lucrarii executate : masini pentru lucrarile solului (semanat, plantat, recoltat, conditionat,etc),
- dupa sectorul In care lucreaza: masini pentru culturile cerealiere, tehnice si furajere.
In agricultura tarii noastre se folosec peste 100 tipuri de masini si utilaje.

Principalele masini si utilaje folosite la culturile agricole


Lucrarea agricola
Pregatirea terenului

Masini si utilaje
pluguri clasice 2 5 brazde, pluguri reversibile 3 12 trupite, scarificator, discuri
grele, discuri usoare, grape cu discuri usoare, grape cu discuri grele, grapa stelata,
nivelator, tavalug inelar; tavalug neted; sape rotative; freze; combinatoare;
tocatoare de resturi vegetale; subsoliere.

Aplicarea ingrasamintelor

masina pt. administrat ingrasaminte organice; masina de administrat


ingrasaminte minerale centrifuga si amendament; cisterne mobile, avion,
elicopter.

Semanatul si plantarea

masina de semanat universala de precizie semanatori paioase cu 29, 31 pana


la 40 randuri; masina de semanat de precizie pneumatica semanatori
prasitoare 6, 8, 10 si 12 randuri; masina de semanat in miriste No tillage;
masina de plantat tuberculi de cartofi, e t c
masina de erbicidat MET, masina de stropit si prafuit; echipament de erbicidat;
avion, elicopter, instalatia de aspersiune; autopropulsata pentru erbicidat, cultivator
purtat (prasitor) cu sau fara fertilizare

Ingrijirea culturilor

Recoltarea produselor

Combine de recoltat cu 3 6 caisori, de regula cu tocator; combine de recoltat cu


flux axial; echipamente de recoltat porumb; echipamente de recoltat floareasoarelui; echipamente de recoltat rapita; combine de recoltat porumb, vindrover,
masina de recoltat cartofi; masina de recoltat sfecla; masina de recoltat mazare;
combina de recoltat in pentru fibra.

NO TI UNI GENE RALE DE TEHNICA AGRICOLA

Notiuni Generale de Tehnica Agricola

Procesul de productie agricola se compune din o serie de componente de tehnica cu care fermierul actioneaza asupra
solului si plantei In vederea formarii recoltei. Aceste elemente se grupeaza In metode, lucrari, procedee, In functie de sol, specie
si perioada de vegetatie. Ele pot avea un caracter general, cu aplicatie obligatorie la toate culturile agricole (arat,
irigatia, fertilizarea), sau un caracterparticular cu aplicatie pentru anumite culturi (musuroirea la cartofi ) sau aplicate numai
plantelor (combaterea bolilor si daunatorilor, fertlizarea foliara).

Asolamentul agricol

Asolamentul reprezinta amplasarea rationala a culturilor In timp si spatiu, pe sole sau tarlale, stabilite pe baza dezvoltarii
actuale si In perspectiva a unei societati agricole. Asolamentul poate fi perceput si ca un sistem rational de amenajare a
terenului si de lucrari ale solului, de aplicare a ingrasamintelor, In vederea cresterii fertilitatii si productiei agricole precum si
asigurarii bazei furajere pentru dezvoltarea cresterii animalelor.
In dimensionarea si delimitarea unui asolament se tine seama de o serie de criterii cum ar fi :
limite obligate (naturale, construite, hotare),relieful (panta, eroziunea).
- schema hidrotehnica ( prezenta canalelor, conductelor de aductiunea apei),
- forma si dimensionarea solelor ( unitate de cultura, unitate de exploatare, unitate de amenajare),
-

dimensionarea si specializarea exploatatiei agricole,

costurile productiei.

El presupune Impartirea unei suprafete In parcele denumite s o l e , pe care plantele sunt repartizate si supuse rotatiei.
Fiecare cultura poate ocupa Intr-un an una sau mai multe sole sau numai o parte dintr-o sola. Sola ocupata cu doua culturi se
numeste sola mixta, iar cea ocupata cu mai multe culturi, sola pestrita. Succesiunea culturilor In timp (pe sole) se numeste
rotatia culturilor, iar timpul In cursul caruia fiecare cultura trece prin toate solele asolamentului durata rotatiei. In cazul In care o
planta de cultura ramane sau se seamana doi sau mai multi ani pe aceeasi sol, fara a fi Inlocuita prin alta In perioada
respectiva, se numeste monocultura (de exemplu porumb dupa porumb).
Astfel,asolamentul contribuie la :
- adoptarea unei structuri adecvate a culturilor. O structura optima este determinata de factorii sociali-economici si
reprezinta procentul pe care Il ocupa In asolament anumite plante de cultura, alternarea lor si introducerea plantelor
amelioratoare (leguminoase) in rotatia culturilor. Toate acestea creaza posibilitatea valorificarii potentialului biologic al
plantelor, concretizat prin productii ridicate la hectar precum si economisirea unor mari cantitati de ingrasaminte cu azot,
pesticide si energie (30-35 %);
- inlatura fenomenul de oboseala a solului adica scaderea treptata a fertlitatii lui , datorata unor multiple cauze de natura
chimica, biochimica sau biologica. Unii cercetatori explica fenomenul pe seama inmultirii unor bacterii sau ciuperci
proprii anumitor culturi si a caror toxine secretate in sol stanjenesc cultivarea altor plante. Fenomenul In sine, prezinta
aspecte foarte complexe, unele Inca insuficient elucidate;
- contribuie la combaterea buruienilor, a bolilor si a daunatorilor. Din multitudinea posibilitatilor de combatere,
asolamentul se remarca prin controlul gradului de Imburuienare al culturilor sub pragul economic de daunare, fara a
necesita investitii suplimentare. Asolamentele multianuale,cu rotatii bine chibzuite, reduc sau elimina fondul biologic de
buruieni, nefiind necesara interventia cu erbicide pentru combaterea lor.
- contribuie la utilizarea judicioasa a ingrasamintelor sub aspectul efectului direct si prelungit;
ofera posibilitatea aplicarii unor sisteme rationale de lucrare a solului si de exploatare rentabila a tractoarelor si
masinile agricole.

Clasificarea asolamentelor

Se face tinand cont de diferite criterii ca :


- numarul de sole care compun asolamentul,
- numarul de ani ai rotatiei ,
- ponderea si importanta economica a culturilor,
- suprafetele ocupate de anumite plante sau grupe de plante ,
-

scopul pentru care au fost organizate, s.a.

Astfel, se deosebesc urmatoarele tipuri de asolamente:


Asolamentul de camp: asolamentul care include principalele culturi agricole (cereale, leguminoase, plante tehnice ) si care, in
raport cu numarul solelor care Il compun, poate fi scurt (cu 3-5 sole), mijlociu (cu 6-8 sole) si lung (cuprinzand peste 8 sole ) . In
functie de numarul de sole si numarul de ani ,asolamentele pot fi de 2 ani ,de 3 ani, de 4, 5 sau 6 ani.
Asolamentul furajer: are rolul de a satisface nevoile fermelor cu furaje variate si de buna caliatate. Acestea se plaseaza de regula
pe terenurile ocupate cu pasuni si fanete, dar si pe ternurile arabile din apropierea fermelor de animale. Specificul acestui
asolament este faptul ca suprafata sa este ocupata cu plante de nutret : pentru masa verde, pentru fan, pentru boabe
(concentrate ). Rolul asolamentului furajer este nu numai acela de a produce furaje ci si de a imbunatati fertilitatea solului prin
cultivarea plantelor perene.
Asolamentul special : se organizeaza pentru anumite culturi, pentru anumite conditii speciale. Cele mai importante sunt:
asolamentele agricole irigate, asolamentele legumicole, asolamentele de pepiniera, asolamentele din orezarii, etc.
Asolamentul mixt: se organizeaza pentru probleme variate prin introducerea unui singur asolament cu destinatii multiple.
Acest asolament imbina componentele a doua sau mai multor tipuri de asolamente : cuprinde atat plantele de camp, cat si
plantele de nutret si legume si pot fi denumite de camp furajer, furajer de camp, furajer-legumicol, de camp-furajer legumicol,
primul termen indicand proportia mai mare a unor plante.
Asolamentul se constituie ca o componenta de baza a agriculturii ecologice .
El are un efect benefic, contribuind la depoluarea solului si sporirea fertilitatii acestuia.

Lucrarile solului

Lucrarile solului se executa cu diferite masini si unelte agricole In scopul realizarii unui mediu cat mai favorabil pentru
cresterea si dezvoltarea plantelor. Importanta lucrarilor solului se rezuma la :
- prin lucrarile solului, acesta se afaneaza, se marunteste sau se taseaza pentru a realiza un raport favorabil Intre spatiile
lacunare capilare si nacapilare Imbunatatind regimul de apa, aer si caldura din sol;
- prin lucrarile solului se combat buruienile si se distrug focarele de boli si daunatori;
- lucrarile solului si In deosebi cele cu Intoarcerea brazdei Incorporeaza In sol resturile organice (miristea, buruienile) care
sunt supuse procesului de descompunere, rezultand humus si substante nutritive;
- lucrarile solului intensifica procesele biologice si chimice din sol, intensifica activitatea microorganismelor, a bacteriilor
nitrificatoare si fixatoare de azot.

Clasificarea lucrarilor solului


Varietatea metodelor de lucrare a solului, conditionata de numerosi factori de productie, obliga la o clasificare a acestora,
necesara pentru executarea lor In mod logic Inainte si dupa semanat:
dupa rolul specific: lucrarea de baza sau aratul; lucrari de maruntire, nivelare si Intretinere a araturii; lucrari de pregatire
a patului germinativ, lucrari de Intretinere a terenului In perioada de vegetatie;
dupa tehnica: lucrarea cu nivelatorul (nivelarea), lucrarea cu grapa (grapatul); lucrarea cu cultivatorul (cultivatia);
lucrarea cu tavalugul ( tavalugirea); lucrarea cu freza, lucrarea cu modelatorul (modelarea).
Lucarile solului , dupa adancimea la care se executa se clasifica In:
lucrari adanci ,executate la adancimi mai mari de 10 cm : araturi
lucrari superficiale, executate la adancimi pana la 10 cm: nivelat, grapat, cultivatie, prasit, tavalugit.

Lucrari adanci ale solului

sunt lucrari care se executa cu plugul. Plugul, alcatuit din grindei pe care este fixata barsa pe care sunt montate trupitele,
executa o sectiune in sol pe verticala si una pe orizontala. Pe masura ce inainteaza plugul, rezulta fasii din pamant care
0
aluneaca pe cormana, fasii care se maruntesc, se rasucesc si se rastoarna sub un unghi de 135 . Aceste fasii poarta
denumirea de brazde. Totalitatea brazdelor constituind aratura.
Prin aratura se realizeaza o afanare a solului, se Incorporeaza In sol tot ceea ce exista la suprafata, iar din adancime se
scoate la suprafata sol structurat; se combat buruienile , bolile si daunatorii, se realizeaza o aerisire a solului . Araturii i se
atribuie si unele neajunsuri : ea favorizeaza eroziunea solului de catre apa pe terenurile In panta, distruge structura solului cand
este executata In conditii necorespunzatoare de umiditate si In plus este o lucrare costisitoare datorita volumului mare de sol
pe care Il mobilizeaza.

Clasificarea araturilor se face dupa urmatoarele criterii :


dupa adancime
dupa sensul de rasturnare a brazdei

dupa anotimp

Dupa adancime aratura poate fi :


- superficiala
12 -15 cm
- normala
15-20 cm
- adanca
20-25 cm
- foarte adanca
25- 30 cm
- profunda
30-50 cm
- de desfundare
50- 80 cm
- de afanare prin scormonire 30 70 cm
Inainte de arat, terenul se organizeaza, In sensul ca se delimiteaza parcele de forma dreptunghiulara cu latimea de 60-70 m si
lungimea de zeci, sute de metri. Daca la capatul parcelei nu exista un drum de acces, se delimiteaza o brazda de control
pe care se va Intoarce plugul si care indica totodata locul de introducere si scoatere a plugului din braza.

Dupa sensul de rasturnare al brazdelor deosebim :

aratura la mijloc (cormana): plugul intra In lucru la mijlocul parcelei si se intoarce cu brazda urmatoare pe langa prima
brazda. Se continua aratura spre marginea parcelei cu brazda 3 langa brazda 1,brazda 2 langa brazda 4 pana cand
parcela se termina de arat. Rezulta la sfarsit, la mijlocul parcelei o coama iar la margini rigole.

aratura la margine (laturi) : lucrarea Incepe dintr-o margine a parcelei si se Intoarce pe latura opusa, rasturnand brazdele
spre marginile parcelei. Ca urmare, la marginile parcelei apar coame iar la mijlocul parcelei o rigola.

Aceste araturi (la cormana si la margini) trebuie sa alterneze de la un an la altul pentru a evita denivelarea terenului.

aratura Intr-o singura parte, se executa pe terenurile In panta, cu ajutorul plugului reversibil, plug care permite
rasturnarea brazdei Intr-o singura parte, atat la dus cat si la Intors. Aratura Incepe din partea de jos a parcelei,brazdele
fiind rasturnate In aval. Rezulta In final o aratura fara coame si fara santuri, o aratura cu aspect neted. In felul acesta se
previne eroziunea solului deoarece toata apa provenita din precipitatii este dirijata spre sol si nu lasata sa se
scurga spre baza pantei.

aratura in spinari, se practica pe terenurile cu exces de umiditate. In terenul parcelat, In parcele cu latimea de 30 m, se
executa o aratura la cormana. La mijlocul fiecarei parcele va rezulta o coama iar la margini rigole care comunica
cu un sant colector amplasat la capatul terenului.

Dupa anotimp, araturile pot fi :


- de vara;
- de toamna-iarna;
- de primavera;

araturile de vara se executa imediat dupa eliberarea terenului de culturile care parasesc terenul vara. Lucrarea se executa
cu plugul i n agregat cu grapa la adancimi la care nu se scot bulgari.

araturile de toamna se executa de obicei la adancimi mai mari de 30 cm, cu plugul In agregat cu grapa, atunci cand
terenul este destinat culturilor de toamna sau numai cu plugul, aratura ramanand In brazda cruda cand terenul este

destinat culturilor de primavara. Araturile de toamna se pot prelungi pana la venirea iernii, pana cand pamantul ramane
dezghetat.

araturile de primavara se executa numai In cazuri exceptionale datorita inconvenientelor pe care le prezinta: ca sa aram
primavara terenul trebuie sa fie zvantat ceea ce presupune pierderea unei mari cantitati de apa acumulata In sol si In
acelasi timp Intarzierea lucrarilor ulterioare.Prin arat,stratul uscat de la suprafata este aruncat In adancime iar stratul umed
este scos la suprafata. Daca primavara este secetoasa, semintele Insamantate Incoltesc greu iar ulerior radacinile
nu gasesc apa suficienta si ca urmare plantele se usuca. Atunci cand totusi trebuie executate araturi primavara , se
recomanda ca ele sa fie executate cat mai timpuriu, superficial sau cel mult normal, cu plugul In agregat cu grapa
pentru a evita pierderile mari de apa.

Este bine de retinut ca aratura este lucrarea agricola care consuma circa 30% din cantitatea de motorina alocata tuturor lucrarilor
agricole mecanizate, ca urmare a consumului specific mare, ceea ce are repercursiuni economice negative. Executarea araturii In
mod corect poate reduce consumul de combustibil.

Lucrari superficiale ale solului

Ele pot fi lucrari de afanare sau de tasare a solului.


Nivelatul se executa pe terenul in prealabil arat cu scopul pregatirii unui pat germinativ corespunzator pentru semanat.
Lucrarea se executa cu netezitoarea sau nivelatorul, primavara pe terenurile ramase din toamna in brazda cruda.
Grapatul se executa cu ajutorul grapelor stelate, cu colti sau cu discuri cu scopul de a sparge bulgarii si nivela usor
brazdele In vederea pregatirii patului germinativ. Lucrarea se executa inainte de semanat dar si dupa, atunci cand solul a
format scoarta (crusta) sau pentru distrugerea buruienilor mici. Prin grapare se mai afaneaza pasunile si fanetele
naturale, terenurile ocupate cu leguminoase perene.
Cultivatia se executa cu cultivatorul care afaneaza solul fara a-l Intoarce ,In functie de piesele active cu care este
echipat (sageata mare, sageata mica, jumatate de sageata, laba de gasca, etc). Cultivatoarele pot prelucra solul intre
randurile de plante, In acest caz fiind vorba de o cultivatie partiala sau prasit, sau intrega suprafata cand se realizeaza cultivatia
totala.
Prasitul se executa pe terenurile cultivate cu plante prasitoare (porumb, cartofi, sfecla de zahar, floarea soarelui).Prin lucrarea
de prasit solul se afaneaza, buruienile se distrug, apa si aerul patrund usor In sol. Prasitul se executa la diferite
adancimi In functie de sistemul radicular al plantei. Daca la porumb prasilele sunt din ce In ce mai superficiale, la sfecla de
zahar, dimpotriva, pentru a favoriza cresterea radacinii, prasilele sunt din ce In ce mai profunde. Numarul prasilelor
este 3-4 pe parcursul unei perioade de vegetatie. Manual, prasila se executa cu ajutorul sapei.
Tavalugitul se executa cu scopul Indesarii, tasarii solului si maruntirii bulgarilor In vederea nivelarii solului . Se xecuta cu
ajutorul tavalugului inelar sau a tavalugului neted. Tavalugirea se foloseste la pregatirea patului germinativ atunci cand
aratura este bulgaroasa ; se recomanda atunci cand solul este prea afanat ; se aplica dupa semanatul culturilor de
plante cu seminte mici pentru a realiza un contact cat mai bun Intre sol si seminte .
Lucrarea cu combinatorul asigura o afanare buna a terenului, rasarire rapida si uniforma a plantelor, regim optim de aerisire;
se recomanda combinatorul cu grapa elicoidala sau grapa vibrocultoare In functie de sol si planta cultivata.
Lucrarea cu freza are rolul de a marunti si a amesteca solul si In acelasi timp de a distruge buruienile cu talie mica; se
utilizeaza cu atentie pentru ca poate produce prafuirea solului datorita turatiei mari a organului activ.

Sisteme de lucrari ale solului

Prin sisteme de lucrari ale solului se intelege totalitatea lucrarilor care se aplica solului, in succesiunea executarii lor
in vederea cultivarii plantelor.
Ele difera in functie de planta premegatoare, planta care urmeaza a se cultiva si de epoca in care se seaman.
Se cunosc patru sisteme de lucrare a solului :
sistemul de lucrare a solului pentru semanaturile de toamna ,
sistemul de lucrare al solului pentru semanaturile de primavara,
sistemul pentru culturile succesive,
sistemul pentru lucrari minime.

Sistemul de lucrare a solului pentru semanaturile de toamna

Toamna, in conditiile tarii noastre se seamana graul, orzul, triticale, rapita, secara si borceagul de toamna. Aceste plante pot
sa urmeze in cultura fie :
-

dupa plante care elibereaza terenul vara,

dupa plante care elibereaza terenul toamna.

Dintre culturile agricole, v a r a elibereaza terenul un numar important de plante: graul, orzul, triticale, rapita, borceagul,
mazarea, cartoful timpuriu, s.a. Imediat dupa recoltarea acestor plante, terenul se ara cu plugul in agregat cu grapa la adancimea
la care nu se scot bulgari. Pana toamna, cand se seamana , aratura se mentine afanata si curata de buruieni prin lucrari repetate cu
grapa.
Daca terenul se elibereaza t o a m n a de culturi (porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar), terenul pe care urmeaza sa
se insamanteze grau, orz, triticale, secara, imediat dupa eliberarea terenului se executa o aratura normala cu plugul in agregat cu
grapa. Daca terenul ramane bulgaros, prin lucrari cu polidiscul, bulgarii se maruntesc.
Pregatirea terenului trebuie facuta cu cel putin 8-10 zile Inainte de semanat pentru ca solul sa se aseze, semanatul facandu-se abia
atunci, Intr-un teren corespunzator.

Sistemul de lucrare a solului pentru semanaturile de primavera

Primavara se insamanteaza majoritatea culturilor: orz, ovaz, leguminoase, plante tehnice,s.a. Pentru a putea fi insamantate la
timp, terenul trebuie pregatit corespunzator. In functie de planta premergatoare care elibereaza terenul, fie vara, fie toamna sistemul de lucrare al solului cuprinde :
- aratura de vara, normala sau adanca,care se Intretine pana toamna afanata si curata de buruieni;
- aratura de toamna, normala sau adanca, lasata In brazda cruda cu exceptia zonelor secetoase unde terenul se
grapeaza sau acolo unde primavara se seamana plante cu seminte foarte mici.
-

primavara terenul se niveleaza cu ajutorul nivelatorului sau a grapei.

Daca semanatul se face timpuriu, terenul se pregateste prin grapat. Daca semanatul se face tarziu, terenul se mentine
afanat si curat de buruieni prin lucrari repetate cu grapa. Numai in cazul in care primavara terenul se prezinta puternic tasat si
imburuienat este necesara executarea unei araturi superficiale, cat mai devreme, cu plugul in agregat cu grapa.

Sistemul de lucrare a solului pentru culturile succesive.

Se recomanda eliberarea imediata a terenului de planta premergatoare, dupa care urmeaza o aratura la 12-15 cm
adancime, urmata de lucrarea cu grapa cu discuri In agregat cu grapa cu colti reglabili.

Sistemul de lucrare a solului pentru lucrari minime

Se recomanda: discuitul cu o grapa de discuit grea In loc de aratura; semanatoarea ROTOSEM dotata cu organe
active care realizeaza fasii In care se introduc semintele; folosirea unor agregate speciale; cultivatia totala cu un cultivator RAU.
Sistemul minim de lucrari (minimum tillage) si sistemul fara lucrari (no tillage) se practica In SUA si Canada la
culturile de porumb si soia si necesita o soluri usoare, afanate, destul de umede, fara buruieni.

Semanatul si plantatul

Semanatul este lucrarea prin care se introduc seminte In sol pentru a germina , a creste si fructifica, in vederea realizarii unei
recolte noi. La unele plante se introduce in sol, pentru Inmultire, organe vegetative (tubercului, radacini, rizomi, bulbi, etc), lucrarea
purtand denumirea de p l a n t a r e.
Pentru a se realiza un semanat si plantat optim trebuie avute In vedere urmatoarele aspecte:

pregatirea din timp a patului germinativ de o calitate cat mai buna;


executarea semanatului si plantatului la epoca optima;
folosirea unei seminte certificate;

pregatirea masinii de semanat si verificarea ei inainte de a intra pe teren;

controlul biologic al germinatiei si rasaririi plantelor pe parcela semanata.

Factorii unui semanat si plantat optim se refera la adancimea de semanat, cantitatea de samanta la hectar si desimea
plantelor, suprafata de nutritie, epoca de semanat si plantat, care difera de la specie la specie si variaza cu zona climatica si
textura solului. Adancimea este determinata de dimensiunea semintei si textura solului: semintele foarte mici (rapita, in)
se seamana la 1,5 2 - 3 cm, iar semintele mari (porumb, fasole) la 5 - 8 cm. Pe solurile usoare semintele se introduc
mai adanc, comparativ cu cele grele, umede.

Epoca de semanat
Semanatul plantelor de cultura se face in anumite perioade in functie de particularitatile biologice ale plantelor.
Prin epoca de semanat, se Intelege intervalul de timp in care culturile pot fi semanate in conditii optime si cu rezultate bune. Pentru
conditiile climatice din tara noastra, epocile de semanat sunt scurte, iar Insamantarile se grupeaza in doua campanii : campania
insamantarilor de toamna si campania insamantarilor de primavara.
Campania insamantarilor de toamna. In cadrul acestei campanii se seamana (in ordine cronologica) : rapita (august), secara
de toamna, orzul de toamna, graul de toamna. Graul de toamna, care ocupa la noi cele mai mari suprafete, trebuie semanat
In epoca optima (20 septembrie 20 octombrie in functie de zona) pentru a intra fortificat In iarna.
Campania Insamantarilor de primavara cuprinde trei epoci :
0
epoca I-a cuprinde perioada de la topirea zapezii si pana cand temperatura solului atinge temperatura de 6 C.In
cadrul acestei epoci se disting doua urgente :
0
- urgenta I-a Incepe chiar de la topirea zapezii si dureaza 7-12 zile, timp in care temperatura solului se mentine intre 1 si 3 C. In
aceasta perioada se seamana plantele care au temperatura minima de germinare relativ scazuta : trifoiul, lucerna, sparceta,
mazarea, mazarichea, graul de primavara, orzul de primavara, orzoaica de primavara, ovazul etc.
0
- urgenta a II-a cuprinde perioada in care temperatura solului se mentine Intre 3 -6 C. In cadrul acestei urgente se seamana inul,
canepa, lintea, sfecla de zahar, se planteaza cartoful.
0
epoca a II-a Incepe cand temperatura solului s-a stabilizat la peste 8 C. In aceasta epoca se seamana porumbul,
soia, fasolea.
0
epoca a III-a Incepe cand temperatura solului a atins 12 C. In cadrul acestei epoci se seamana orezul, sorgul,
bumbacul, bostanoasele, se planteaza tutunul.

Pregatirea semintelor Inainte de semanat.


In pamant se pot introduce numai seminte de calitate, libere de virusi, boli si daunatori. Semintele trebuie sa fie curate,
sortate si calibrate. Ele se trateaza Impotriva unor boli folosind pesticide corespunzatoare. Semnificatia tratamentului semintei
ca masura de protectie este de necontestat, doarece cu cantitati reduse de substanta activa se lupta eficient cu cei mai diferiti
agenti patogeni In zona radacinilor si a frunzelor. Aplicarea fungicidelor direct pe samanta are ca efect dezinfectarea suprafetei
acesteia si distrugerea infectiei In bob. Insecticidele impiedica atacul de insecte rozatoare pe radacini, tulpini si frunze. De
retinut ca plantele monodicotiledonate (graul, orzul, porumbul) se cultiva numai cu samanta tratata.

Stabilirea normei de semanat


Necesarul de samanta, cunoscut si sub denumirea de norma de semanat, se stabileste In functie de densitatea optima a
plantelor la unitatea de suprafata. Aceasta, la randul ei depinde de specie, soi sau hibrid, zona pedoclimatica, posibilitatea
aplicarii irigatiei, modul de pregatire al terenului, metoda de semanat folosita, valoarea culturala a semintei folosite etc. Pentru
calculul cantitatii de seminte necesare la semanat se aplica formula :

D . MMB
Cs (kg/ha) = ---------------------------------------

In care :

Vu

Cs = cantitatea de samanta necesara in kg/ha


D = densitatea exprimata prin numarul de boabe germinate la m2
MMB = masa a 1000 boabe

Vu = P x G
100

P
G

= puritatea fizica
= facultatea germinativa.

Metode de semanat si plantat


Semanatul se poate face :
In randuri obisnuite cu semanatoarea SUP-21, SUP-29 si SUP-48 unde distanta intre brazdare este de 12,5 cm. La
aceasta distanta se insamanteaza cerealele paioase, mazarea, borceagul, inul, trifoiul,etc.
In randuri distantate, cu semanatoarea de precizie combinata (SPC - 6, SPC 8, SPC -12), folosite la plantele prasitoare,
unde distantele variaza In functie de specie, de la 45 la 100 cm intre randuri.
In benzi (fasii), cand 2-4 randuri distantate la 12-15 cm intre ele, iar intre benzi se lasa intervale de 25 -80 cm care se
prasesc, pentru culturi de fasole, rapita s.a.

Lucrari de Ingrijire a culturilor

Lucrarile de Ingrijire, numite si lucrari de intretinere a culturilor, cuprind lucrarile care se aplica solului si plantelor in
timpul perioadei de vegetatie, cu scopul de a le oferi conditii optime pentru crestere si dezvoltare.

Aceste lucrari se refera la distrugerea buruienilor, afanarea, nivelarea, tasarea, eliminarea excesului de apa, aplicarea
irigatiei, protejarea culturilor impotriva inghetului, combaterea bolilor si daunatorilor, realizarea unei densitati optime a
plantelor in cursul perioadei de vegetatie (rarit), fertilizari suplimentare, aplicarea unor lucrari cu caracter special (polenizarea
suplimentara, carnit, copilit, ciupit, mulcit, polit, etc). Pentru plantele de cultura care apartin aceleiasi grupe, lucrarile de ingrijire
sunt foarte asemanatoare.
Din acest motiv, lucrarile de Ingrijire sunt grupate in: lucrari de ingrijire pentru culturile de toamna, pentru culturile de
primavara neprasitoare si pentru culturile prasitoare.

Lucrarile de Ingrijire pentru culturile de toamna

Culturile de toamna ocupa terenul 8 -10 luni in cursul unui an agricol, incat intretinerea lor necesita mai multe lucrari,
comparativ cu culturile de primavara, mai ales datorita faptului ca in perioada toamna - iarna plantele sufera actiunea multor
factori negativi, care pot provoca daune mari: temperaturile scazute din timpul iernii, atacul bolilor si daunatorilor, excesul sau
deficitul de umiditate etc.
Pentru perioada toamna - iarna sunt necesare urmatoarele lucrari de ingrijire :

combaterea daunatorilor mai ales la cereale (gandacul ghebos), prin tratamente preventive si de combatere;
eliminarea excesului de apa pentru a preveni, In toamnele ploioase, fenomenul de baltire. Pentru a Inlatura excesul de
umiditate se deschid santuri pentru a conduce apa spre puncte mai joase;
protejarea culturilor Impotriva gerurilor se realizeaza prin folosirea soiurilor rezistente la ger, semanatul In epoca optima
si retinerea zapezii pe teren, prin instalarea parazapeziilor, mai ales acolo unde zapada este spulberata datorita vantului
puternic;

Pentru perioada de primavara :

verificarea starii de inradacinare a plantelor in functie de care se aplica lucrari de afanare sau de tasare a solului;
fertilizarea suplimentara asigura obtinerea unor importante sporuri de productie mai ales atunci cand se constata o
crestere lenta a plantelor, cand plantele sunt firave si prezinta o culoare galbuie;
combaterea buruienilor prin plivit sau erbicidat ;
combaterea bolilor si a daunatorilor prin aplicarea tratamentelor fitosanitare;
irigarea culturilor pentru acoperirea deficitului de apa mai ales in fazele critice de crestere si dezvoltare a plantelor.

Lucrarile de intretinere pentru culturile de primavara neprasitoare:

In aceasta grupa se incadreaza plantele care se seamana in randuri obisnuite: graul, orzul si orzoaica, triticalele, mazarea, lintea,
lucerna, trifoiul etc.
Principalele lucrari care se aplica acestor culturi sunt:
tavalugitul se aplica frecvent acestor culturi imediat dupa semanat, mai ales daca solul este uscat sau plantele de cultura au

seminte foarte mici;


grapatul se executa atunci cand solul a format crusta Inainte de rasarirea plantelor. In timpul rasaririi plantelor, lucrarea este
interzisa deoarece cauzeaza ruperea germenilor. Dupa rasarit, grapatul culturilor de primavara se practica mai rar si numai
dupa ce plantele s-au inradacinat si sunt suficient de fortificate;
combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor se face cu ajutorul pescticidelor, folosind masinile de stropit si prafuit sau aviatia
utilitara;
fertilizarea suplimentara consta in aplicarea Ingrasamintelor chimice cu azot sau complexe;
irigatia aplicata In zonele sau In anii secetosi.

Lucrarile de Ingrijire pentru culturile prasitoare

Principalele plante din aceasta grupa sunt: porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla de zahar, tutunul.
Pentru aceste culturi se aplica urmatoarele lucrari:

completarea golurilor este necesara la culturile unde semanatul a fost efectuat defectuos, datorita atacului unor
daunatori, sau altor cauze. Aceste goluri se completeaza manual, utilizand samanta umectata;

prasitul reprezinta principala lucrare aplicata acestor culturi. Prasitul se executa cu scopul distrugerii buruienilor si
realizarea unui strat afanat de sol la suprafata, care sa diminueze pierderile de apa prin evaporatie . Numarul prasilelor in
timpul perioadei de vegetatie este trei, dar poate varia de la doua pana la cinci in functie de aplicarea sau neaplicarea
erbicidarii, a irigatiei, sau de conditiile climatice. Prima prasila se aplica, de obicei, dupa rasarirea culturii, dar la unele plante,
care rasar greu (sfecla de zahar), semanatul poate fi facut cu o planta indicatoare (mustar), incat prasitul se face
tinand cont de randurile marcate de aceasta planta, care rasare foarte repede. Acest mod de executare a lucrarii este
cunoscut sub denumirea de prasila oarba. Prasilele pot fi superficiale (3-6 cm adancime), mijlocii (6-8 cm adancime) si
adanci cand se executa la 8-12 cm. La porumb, prima prasila se face cand acesta are 3 - 4 frunze, la adancime mare, iar
urmatoarele prasile vor fi mijlocii si superficiale. La sfecla de zahar prima prasila se face superficial, iar urmatoarele din ce In ce
mai adanc.

fertilizarea suplimentara se aplica cu succes la aceste plante cu ajutorul cultivatoarelor echipate cu fertilizatoare. Odata
cu executarea prasitului sunt introduse in sol si ingrasamintele suplimentare;

combaterea chimica a buruienilor, a bolilor si daunatorilor;

irigatia reprezinta si In cazul acestor culturi, una din importantele metode de sporire a recoltelor.

Combaterea organismelor daunatoare


Plantele cultivate si produsele depozitate sunt infectate si infestate, apoi atacate de diferite organisme daunatoare (boli
si daunatori) care cauzeaza diminuarea sau pierderea totala a recoltei. Speciile daunatoare au intrat si inca mai intra pe
teritoriul agricol al Romaniei, din cauze diferite. Un periculos daunator al cartofului, gandacul din Colorado a fost semnalat prima
oara in anul 1951, iar viermele vestic al radacinilor de porumb In 1996. Acesta se extinde tot mai mult in zonele ecologice
cultivate cu porumb.

Managementul integrat al protectiei plantelor

reprezinta organizarea rationala si luarea unor decizii reale si pertinente in lupta contra organismelor daunatoare, tinand seama de
mai multi factori ca:

programe de supraveghere a daunatorilor si dusmanilor naturali;


programe de supraveghere a starii culturilor pe tot sezonul;
praguri economice de daunare (PED);
metode selective de protectie;
existenta unor date suficiente privind biologia si organismele daunatoare, a practicilor agricole;
consultanta pentru aplicarea programului;
flexibilitate cu elemente de miniaturizare pentru fermele mici, dar si cu sisteme adaptate la fermele mari;
accentuarea folosirii serviciilor (seminte tratate furnizate de societati specializate, prognoza si analizare cu ajutorul sistemelor
informationale, tratamente aplicate de firme specializate);
specialistul de protectia plantelor devine medicul de familie al unui grup de ferme, gestionarul unui agrosistem ca parte
integranta a naturii;
o politica coerenta de educare, informare si extindere a cunostintelor de protectie integrata Insotita de o legislatie
specifica, adecvata.

Combaterea organismelor daunatoare tine de strategia protectiei plantelor, care cuprinde principii si reguli privind diversitatea
mijloacelor de lupta si a pesticidelor, combatibiltatea plantelor, animalelor si utilizatorilor la substantele chimice folosite, progresul tehnic
si cercetarea stiintifica in acest domeniu.
Combaterea organismelor daunatoare trebuie sa aiba In vedere urmatoarele aspecte:
intarirea controlului biologic si a carantinei fitosanitare la granite si In interiorul tarii;
semnalizarea imediata a intrarii daunatorilor necunoscuti sau mai putin necunoscuti pe teritoriul national;
evitarea arealului de raspandire si a contactului culturilor daunatoare In zona de infectare sau infestare;
aplicarea stricta a tuturor mijloacelor de lupta.

Organismele daunatoare

Pe glob
daunatori din
trei paliere:

activeaza circa 13 000 de specii daunatoare, iar In Romania 414 specii din care 234 agenti fitopatogeni si 180
regnul animal. In ecosistemul agricol se stabilesc interactiuni si relatii la nivelul retelelor trofice (de nutritie) pe
producator insecte fitofage;
planta insecta;
gazda parazit.

De exemplu: Intr-un biotop gandacul din Colorado poate consuma 60 80 % din biomasa vegetala a unei culturi, iar
lacustele chiar 100%, de aceea sunt considerate cei mai feroci pradatori. Reducand baza de nutritie a unui daunator acesta
poate fi scos de pe teritoriul atacat. Indepartand plantele gazda putem indeparta anumite insecte parasite. De exemplu:
lacustele prolifereaza cand vegetatia este luxurianta si se aduna In roiuri de miliarde de indivizi. Intr-o zi o populatie de 50 milioane
lacuste poate consuma 100 tone de materie vegetala.
In biocenoza agricola apare si o retea de agenti patogeni, gazde intermediare sau vectori, dar si virusuri fitopatogeni,
adevarate focare de infectie. Astfel, virusul mozaicat al porumbului este transmis de anumiti vectori. Prin Inlocuirea virusului
se poate reduce considerabil numarul de insecte daunatoare.
Bolile plantelor pot fi cauzate de ciuperci criptogamice (taciunele, mana, rugina), bacterii si virusuri. Daunatorii sunt
reprezentanti ai regnului animal: insecte, nematozi, acarieni, rozatoare. Bolile si daunatorii ataca toate organelle plantelor:
radacina, tulpina, frunzele, florile, fructele si samanta in tot timpul perioadei de vegetatie.

Bolile si daunatorii pot fi specifici pentru diferite culturi sau grupe de culturi. Dar sunt si insecte polifage care ataca orice
cultura agricola.

Principalele boli si daunatori la culturile agricole

Cultura si boala
Graul:
fainarea,
rugina,
taciunele, patarea

septorioza,

Sfecla de zahar: mana, cercosporioza;

Cereale:
semanaturilor

Cultura si daunatorul
plosnita,
afidele,

Porumb: gandacul ghebos, sfredelitorul, rozatoare, buha


semanaturilor, carabusul de stepa.

Floarea-soarelui : mana
Cartoful:
mana,
bruna a frunzelor.

alternarioza,

patarea

Sfecla de zahar: gargarita, musca, molia.

Hameiul : mana

Caroful: gandacul din Colorado

Secara: taciunele tulpinii

Canepa : molia

Porumb: taciunele , rugina

buha

Metode si mijloace de combatere

Pierderile mari de recolta au impus elaborarea unor metode diverse de prevenire si combatere a atacului organismelor
daunatoare.
Combaterea daunatorilor Incepe din momentul In care se depaseste pragul economic de daunare (PED), care
exprima nivelul de atac sau de densitate care produce pagube egale cu costul tratamentului si se situeaza la nivelul a 3-5
% din productie, in functie de planta de cultura. Pragul economic de daunare este conditionat de stadiul de dezvoltare al
daunatorului, starea de vegetatie a culturii si destinatia acesteia, toate in relatie directa cu factorul climatic.

Combaterea preventiva se refera la urmatoarele:

lucrarile agrotehnice , cum ar fi rotatia culturilor, aratura, semanatul executate la timpul optim;

crearea de soiuri si hibrizi rezistenti genetic la boli si daunatori si de forme de plante modificate genetic
(OMG) cu aceeasi insusire. In acest scop ameliorarea si selectia s-au perfectionat, practicand metode
ultramoderne care sa diversifice la maximum structura genetica a populatiei vegetale utile, iar pe aceasta
cale sa impiedice actiunea agresiva a organismelor daunatoare si adaptarea lor lanoile rezistente la plante;

igiena fitosanitara constituie de asemenea o masura importanta de prevenire sau reducere a atacului
parazitilor vegetali. In acest sens trebuie avute In vedere: utilizarea semintelor libere de boli, resturile vegetale
se colecteaza imediat dupa recoltare si se composteaza, dar fara sa fie infectate sau infestate; arderea resturilor
vegetale contaminate;

prognoza de lunga sau scurta durata reprezinta prevederea aparitiei in masa a speciilor de organisme
daunatoare, in anumite perioade de timp si pe anumite teritorii, precum si estimarea gravitatii atacurilor pe care le
pot produce;

avertizarea se refera la stabilirea perioadelor de aplicare a tratamentelor de prevenire si combatere a


organismelor daunatoare in functie de biologia acestora corelata cu fenologia plantelor gazda si cu
conditiile climatice locale;

functionarea serviciilor de carantina vamala care are drept obiectiv depistarea eventualelor organisme
daunatoare care ar putea patrunde cu materialele vegetale aflate in posesia calatorilor sau in/ pe diferitele
marfuri de natura vegetala;

monitorizarea reprezinta controlul, supravegherea si cercetarea micro si macrofaunei entomologice si


fitopatologice pe teritoriul tarii si se bazeaza pe managementul integrat al protectiei plantelor (M.I.P.P.). Sistemul
national de monitoring, care cuprinde si sistemul national de prognoza si avertizare, este realizat pe calculator
si introdus la toate statiile Laboratorului Central de Carantina Fitosanitara;

protectia pasarilor insectivore utile. Aceasta mare bogatie naturala trebuie conservata prin mijloace specifice
In cadrul programului diversitatii biologice si genetice. De aceea, in sezonul de primavara trebuie interzisa
vanatoarea lor, alterarea cuiburilor, distrugerea plantelor care le folosesc drept adapost si hrana.O atentie
deosebita trebuie acordata folosirii cu prudenta a pesticidelor In zonele populate cu pasari insectivore. In
present un lucru e cert : uciderea pasarilor duce la proliferarea insectelor daunatoare.

Combaterea curativa
are un caracter relativ agresiv asupra plantelor si solului si de distrugere a organismelor daunatoare.
In acest caz se folosesc metode si mijloace de lupta fizice, biologice si chimice, acestea din urma fiind preponderente.

mijloace fizice precum tratarea semintelor la o temperatura medie ridicata, sterilizarea solului, dezinfectia
masinilor, utilajelor si uneltelor In cazul unor micoorganisme care raspund la aceste tratamente.

mijloace biologice, introduse In practica apicola In ultimii 20 de ani si de mare perspectiva, apeland la
metode biologice clasice (zoofagi, acarifagi, feromoni, biopreparate) si moderne (exohormonii, endohormonii,
manipularea genetica a caracterelor insectelor, fungicide biologice, fitoncidele, micropesticidele).

mijloace chimice prin utilizarea diferitelor substante fitofarmaceutice tinInd sema de urmatoarele criterii:

In ce masura se justifica actiunea de combatere prin tratamente chimice;


alegerea celui mai corespunzator si eficace tratament In functie de daunator si cultura apicola;

stabilirea obligatorie a pragului economic de daunare (PED);


alegerea pesticidului cu cea mai mare eficacitate, cel mai redus consum, care nu produce dezechilibru In ecosistem ;

calculul raportului cost ebenficiu In executarea tratamentelor.

Tratamentele se aplica cu pesticide sub forma de :


- fumigante,
- aerosoli,
- stropiri,
- prafuiri,
- granule In sol,
- momeli,
-

tratamentul la samInta,

folosind masini terestre, avionul si elicopterul.

Combaterea integrala este un nou concept si o noua metoda in prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Se imbina
masurile agrotehnice si metodele biologice. Din acest punct de vedere ea are un caracter ecologic, de conservare si
aparare a mediului apicol in special si a celui inconjurator in general. Prin combaterea ecologica se limiteaza intr-o
oarecare masura efectele negative ale tratamentelor chimice si reduce cantitatea de pesticide si se diminueaza poluarea
culturilor, solului, oamenilor.

Buruienile si combaterea lor


Buruienile reprezinta plantele salbatice din lanurile cultivate care provoaca pagube plantelor cultivate ducand la
scaderea recoltelor si deprecierea calitatii acestora; buruienile sunt plante care se Intalnesc In lanurile cultivate, fiind straine de
specia, soiul sau hibridul cultivat.
Dupa provenienta, buruienile pot fi propriu-zise, cele care provin din flora spontana si conditionate care sunt
plante de cultura sau salbatice care au valoare economica, dar devin buruieni cand apar in culturi, de exemplu: orzul
in grau, floarea-soarelui in grau, etc. Pirul tarator, este cotat ca una dintre cele mai periculoase buruieni in culturi; prezent
insa in pajistile naturale, acolo este considerat ca planta furajera.
Diminuarea productiei agricole datorita factorilor biologici se apreciaza la 35% din valoarea recoltei potentiale. Pagubele
produse de agentii biotici, conform datelor statistice, se repartizeaza astfel : 13,8 % pierderi provocate de daunatori animali
(insecte si rozatoare), 11,6% pierderi cauzate de boli (ciuperci, viroze) si 9,5% diminuari datorate buruienilor.
Cecetarile din tara noastra (N. Sarpe) arata ca pagubele provocate de buruieni sunt urmatoarele: la grau 10 -70 %, la porumb
30 -95 %, la floarea soarelui 15 55 %, la sfecla de zahar 53 96 %, la cartof 42 - 72%, in sensul diminuarii recoltei intr-un
singur sezon agricol pe terenurile neplivite si neprasite.

Cum reusesc buruienile asemenea performante, se explica prin urmatoarele caracteristici :


-

buruienile consuma cantitati mari de apa (de 2 - 4 ori mai multa decat plantele de cultura) si substante nutritive (in medie de
doua ori mai multe );

buruienile au un ritm rapid de crestere contribuind astfel la umbrirea plantelor sau chiar inabusirea lor;

buruienile consuma o mare parte din cantitatea de dioxid de carbon si o parte din caldura producand inrautatirea regimului
0
termic din sol si din partea supraterestra imediata, respectiv scaderea temperaturii cu 2-4 C. Ca urmare se
inrautatesc conditiile pentru activitatea bacteriilor si pentru absorbtia elementelor nutritive;

unele buruieni (cuscuta, lupoaia) paraziteaza plantele de cultura, reusind prin intermediul haustorilor sa extraga hrana
elaborata de planta, producand astfel daune apreciabile sau chiar pieirea plantelor;

unele buruieni (pirul) elibereaza in sol substante toxice (agropiren) care inhiba cresterea plantelor de cultura
(graul). Chiar plantele sau semintele buruienilor pot fi toxice pentru om si animale (neghina, brandusa de toamna);

buruienile constituie focare de inmultire a bolilor si daunatorilor, ele fiind considerate plante gazda pentru numerosi
daunatori si agenti patogeni ai plantelor de cultura;

prezenta buruienilor mareste costul produselor datorita scaderii recoltelor cat si ca urmare a numarului sporit de lucrari
necesare pe terenurile imburuienate.

Particularitati biologice ale buruienilor


Buruienile prezinta o serie de particularitati biologice .
Cunoasterea lor permite stabilirea masurilor de prevenire si combatere a Imburuienarii culturilor.
a) Buruienile au o mare capacitate de inmultire : aceasta se realizeaza fie pe cale seminala, deci printr-un numar foarte mare de
seminte pe care le produc (stirul 500.000 seminte/planta, loboda 100.000, palamida 22.000 ) fie pe cale vegetativa prin organe
specializate ca: muguri radiculari (palamida), stoloni, bulbi ,s.a, fie prin ambele cai;

b) Estimarea rezervei de seminte de buruieni pe un hectar, este intre 540 milioane si 3 miliarde, ceea ce de fapt asigura
supravietuirea buruienilor in conditii de mediu diferite si chiar nefavorabile;
c) Germinarea semintelor de buruieni se face esalonat, acoperind prin rezerva de seminte existenta in sol o perioada indelungata de
timp. Germinarea esalonata este pusa pe seama mentinerii un timp indelungat, uneori chiar zeci de ani, a capacitatii de germinare a
semintelor;
d) Vitalitatea mare a semintelor si plantelor. Buruienile rezista foarte bine la temperaturi scazute iarna, la temperaturi ridicate
vara, la anaerobioza, la excesul de umiditate. Capacitatea lor de germinare ramane nealterata in conditii nefavorabile, fiind cunoscute
cazuri cand dupa 60 sau chiar dupa 90 de ani semintele au germinat;
e). Plasticitatea ecologica a buruienilor (capacitatea acestora de a creste in conditii foarte variate de mediu ) si adaptabilitatea
(capacitatea de a convietui cu anumite plante de cultura) reprezinta particularitati care stau la baza alegerii metodelor de combatere.

Sursele de Imburuienare sunt:


-

Solul : datorita scuturarii an de an a semintelor de buruieni pe sol si apoi incorporarea acestora cu ocazia diferitelor
lucrari, determina existenta unei imense rezerve de seminte, care se reface mereu pe seama buruienilor nedistruse si care
reusesc sa fructifice.

Terenurile necultivate: haturi, margini de tarlale, goluri din semanaturi, pajisti neIngrijite, reprezinta surse de
imburuienare atunci cand buruienile nu sunt distruse Inainte de fructificare.

Gunoiul de grajd: unele seminte de buruieni trecand prin tubul digestiv al animalelor isi pastreaza nealterata
capacitatea de germinare. Imprastiat pe teren, acest gunoi contribuie la raspandirea buruienilor.

Samanta folosita la semanat daca nu este conditionata, odata cu ea se introduc In sol si seminte de buruieni.

Metode combatere a buruienilor


Numarul foarte mare de buruieni cu o biologie atat de diferita, a impus elaborarea unei game largi de metode
combatere.

Acestea pot sa fie:


Metode preventive de combatere a buruienilor,cand se urmareste preintampinarea infestarii solului si a culturii agricole si
constau in: curatirea materialului de semanat, folosirea gunoiului de grajd bine descompus, distrugerea focarelor de
infestare cu buruieni, organizarea serviciului de carantina.

Metode de combatere (curative): agrotehnice, chimice, biologice.

In actiunile de combatere trebuie pornit de la pragul economic de daunare (PED), adica gradul de imburuienare al unui
teren si a unei culturi de la care duce la diminuarea cantitativa si calitativa a productiei si de la care se justifica economic
aplicarea masurilor corespunzatoare de combatere a buruienilor. Din studiile facute, acest prag difera, de exemplu de la 10 -18
buruieni anuale si 2 - 3 perene la mp. Pentru cerealele de toamna, la 5 10 buruieni anuale si 1- 3 perene la mp. la cartoful de
toamna.

Combaterea buruienilor pe cale agrotehnica


Metodele agrotehnice constau in:
lucrari adanci si superficiale ale solului,
aplicarea unei rotatii rationale a culturilor,
semanatul cu respectarea densitatii optime a plantelor,
plivitul si prasitul buruienilor, mulcirea, etc.
Aceasta metoda de combatere desi este in mare masura eficienta, totusi ridica cheltuielile de productie, cere mult timp pentru
lichidarea focarelor de buruieni, mobilizeaza masini, utilaje si oameni in numar mare pe o perioada indelungata.

Combaterea pe cale chimica sau ierbicidarea


este foarte eficienta, simpla, economica, permitand distrugerea buruieniloriIntr-o perioada scurta de timp.
Metodele chimice se bazeaza pe utilizarea erbicidelor (preemergent sau postemergent) si reprezinta metodele cu impactul
negativ cel mai puternic asupra indicilor calitativi ai produselor agroalimentare si asupra mediului ambiant.
Erbicidarea aplicata rational, in complex cu masurile agrotehnice, contribuie la ridicarea productiei si inlatura efectuarea unor
lucrari manuale care absorb foarte multa forta de munca.
Specialistii sustin ca erbicidarea este cea mai pretentioasa lucrare din intreg complexul de lucrari pentru protectia
plantelor. De aceea, pentru executarea ei in conditii optime se impun urmatoarele masuri:
alegerea masinilor corespunzatoare ca performanta, productivitate, consum de combustibil;
alegerea erbicidelor in functie de gradul de infestare, de starea terenului, de efectul asupra
buruienilor si de costul lor;
respectarea cu strictete a regulilor de protectia muncii;
uniformitatea tratamentului pe suprafata tratata, cu respectarea dozei de erbicid;
respectarea epocii de administrare numai la suprafata solului cu Incorporarea imediata la 5 cm cu
ajutorul grapei cu discuri,
Stabilirea dozelor omologate pentru fiecare erbicid, tip de sol si cultura agricola trebuie sa fie in atentia deosebita a
utilizatorului. Orice greseala in dozare poate duce la distrugerea culturii pe teren si la poluarea solului.

Recoltarea, depozitarea si pastrarea produselor vegetale

Recoltarea
Recoltarea este operatiunea finala din complexul de lucrari al culturii plantelor, prin care se strang de pe teren
produsele obtinute In procesul de productie agricola. Acestea trebuie stranse la timp, fara pierderi si cu cheltuieli minime.
Recoltarea difera de la o planta la alta . Astfel, cerelalele se recolteaza in faza de coacere sau in parga, cartoful cand
tuberculii sunt complet formati si coaja nu se exfoliaza, tutunul cand frunzele incep sa se ingalbeneasca, plantele furajere
pentru fan cand sunt inflorite etc.
Recoltarea majoritatii plantelor se face la maturitatea fiziologica (la coacere). Unele plante se recolteaza la maturitatea
tehnica, in special culturile destinate industrializarii ( sfecla pentru zahar, tutunul, plantele medicinale etc).
Recoltarea se face mecanizat, semimecanizat si manual, cu mijloacele adecvate. In vederea executarii recoltatului
in cele mai bune conditii, se executa o serie de lucrari pregatitoare.
In acest scop:
se verifica si se repara masinile de recoltat,

se face aprovizionarea cu carburanti si piese de schimb,


se asigura spatiile necesare, corespunzatoare pentru depozitarea si pastrarea recoltei stabilita pe baza evaluarilor.

Evaluarea recoltei consta in determinarea cantitatii de produse vegetale ce se poate obtine la unitatea de suprafata.
Pentru o evaluare cat mai precisa se efectueaza mai multe determinari dupa care se stabileste o medie. Evaluarea recoltei se
face diferentiat pentru fiecare specie in parte, in functie de o serie de indicatori.

Depozitarea produselor vegetale


Dupa recoltare, produsele vegetale sunt depozitate . Spatiile pentru depozitare difera In functie de sortimentul de
produse care trebuie pastrat pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Astfel pastrarea produselor boabe
(cereale, leguminoase, oleaginoase) care au un continut scazut de apa, se face in magazii de diferite tipuri sau in silozuri.
Produsele radacinoase, tuberculifere si alte organe de plante, cu un continut ridicat in apa, se pastreaza in pivniten sau in
silozuri.
Cele mai importante tipuri de constructii destinate depozitarii produselor agricole sunt urmatoarele :
Platforme , sunt cele mai simple constructii, descoperite, realizate din pamant batatorit, beton sau asfalt, amplasate
pe un teren ridicat, cu apa freatica la adancime. Ele servesc pentru depozitarea provizorie a porumbului stiuleti sau
pentru expunerea la soare a produselor cu umiditate excesiva.
Soproane, sunt platforme acoperite, fara pereti permanenti, care se folosesc intocmai ca si platformele, ele permitand
protejarea produselor de ploaie.
Patule sunt constructii din lemn, prefabricate de beton armat sau din metal, de forma prismatica, cu acoperis In doua
pante, sau cilindrica cu acoperis conic, destinate pentru depozitarea stiuletilor de porumb. Peretii patulelor (sipci,
sarma impletita) asigura o intensa ventilatie naturala ceea ce contribuie la uscarea stiuletilor.
Magaziile sunt constructii speciale, cu caracter permanent, pentru depozitarea si pastrarea produselor. Ele trebuie sa
fie constructii rezistente (din material lemnos, caramida sau beton) prevazute cu un numar corespunzator de usi si
ferestre pentru a asigura efectuarea operatiilor de depozitare si scoatere a produselor , precum si o buna aerisire
Silozurile sunt constructii moderne pentru depozitarea si pastrarea produselor agricole. Acestea sunt alcatuite din
elemente verticale numite celule (cu inaltimea de 30-50 m si diametrul de 6,3-16 m),In care se pot pastra cantitati
mari de produse (4-52 mii tone), timp indelungat. Ele beneficiaza de un inalt grad de mecanizare si automatizare.
Inainte de depozitare, toate spatiile se pregatesc in mod corespunzator: se repara, se curata, se dezinfecteaza.

Pastrarea produselor agricole

Semintele de cereale, leguminoase si alte plante, fiind organisme vii, isi continua activitatea vitala si dupa recoltare.
Astfel, sub influenta unor factori ai mediului inconjurator, in masa de boabe se petrec o serie de procese fiziologice si
fizico-chimice care isi pun amprenta pe calitatea pastrarii si insusirile acestora.
Principalele procese fiziologice care prezinta importanta la pastrarea semintelor depozitate sunt : postmaturatia,
respiratia, incingerea, incoltirea s.a.
Postmaturatia sau maturizarea fiziologica reprezinta continuarea proceselor fiziologice dupa recoltare, pana la
desavarsirea tuturor Insusirilor biologice. Semintele se recolteaza la maturitatea tehnica, adica la coacerea in parga.
In aceasta faza, capacitatea germinativa este redusa si numai dupa un interval de timp, dupa perioada repausului
seminal, la maturitatea fiziologica, ea devine normala. In timpul maturizarii fiziologice in seminte se petrec procese
biochimice complexe: se incheie sinteza compusilor proteici macromoleculari, se maresc moleculele hidratilor de
carbon, scade activitatea enzimelor si respiratia semintelor, se reduce continutul de apa, se imbunatateste calitatea
tehnologica a semintelor. Cunoasterea proceselor de maturizare fiziologica a semintelor implica aplicarea unor
masuri adecvate pentru pastrarea lor.

Respiratia semintelor este influentata de umiditate, temperatura, aerisire si de capacitatea higroscopica. Cu cat
umiditatea semintelor este mai ridicata, cu atat respiratia este mai intensa, si pierderile sunt mari.

Incingerea semintelor . Ca urmare a intensificarii proceselor fiziologice din masa boabelor, precum si a activitatii
microorganismelor, se degaja o cantitate insemnata de apa si caldura. Cand umiditatea si caldura din masa de
boabe depasesc o anumita limita apare fenomenul de incingere, de obicei in vetre. Incingerea produce schimbari
chimice datorita intensificarii activitatii enzimatice, provocand deprecierea calitatii semintelor. Ca urmare, in timpul
pastrarii semintelor trebuie luate toate masurile de evitare a incingerii. In acest sens, in spatiile de depozitare pregatite
din timp se depoziteaza numai seminte conditionate si se asigura conditiile optime de temperatura si umiditate.

Incoltirea semintelor reprezinta un fenomen cu urmari foarte grave, deoarece au loc pierderi mari de substanta organica
si o accentuata degradare a calitatii produselor. Cunoscand factorii care pot provoca incoltirea (aer, caldura,
umiditate), trebuie luate toate masurile de prevenire a acestui fenomen.

Pentru pastrarea semintelor In cele mai bune conditii se folosesc diferite metode, si anume:
pastrarea prin uscare,

pastrarea prin racire,

pastrarea prin aerare active,

pastrarea cu ajutorul unor substante chimice, etc

Indiferent de metoda de pastrare, produsele depozitate trebuie supraveghiate si controlate periodic, astfel sa se poata preveni si
combate fenomenele nefavoravile. In timpul pastrarii, chiar in conditiile cele mai favorabile de pastrare, masa semintelor
scade datorita reducerii continutului de apa prin respiratie, dar si datorita operatiunilor de curatire, manipulare si transport.
Toate aceste pierderi natural poarta denumirea de scazaminte admisibile (perisabilitati).

46
Page
CULTURA

CEREALELOR

47
Page

CULTURA GRAULUI

Zonarea ecologica.
Cultura graului este extinsa pe intreg teritoriul Romaniei, deoarece conditiile de clima si sol corespund cerintelor acestei
plante.
Zonele foarte favorabile pentru culura graului sunt zonele de campie din Vestul tarii, o parte din Campia Dunarii, Campia
Transilvaniei si partea de Nord-est a Moldovei, aproape toate formele de relief si toate tipurile de sol, in afara de cele
nisipoase, saraturoase, erodate, baltite si asezate pe pante mari in zona colinara.

Locul In asolament
In asolament, sunt considerate foarte bune premergatoare pentru cultura graului: leguminoasele pentru boabe
(mazarea, fasolea, soia) dar si rapita, borceagul de toamna, trifoiul, lucerna, inul de ulei si fibre, iar ca bune
premergatoare: porumbul pentru siloz, sfecla de zahar, floarea soarelui. In general se evita cultura graului pe terenurile
imburuienate si pe cele infestate cu boli sau daunatori transmisibile prin resturile vegetale si pe cele tratate cu erbicide
triazinice. Asolamentul de 3 - 6 ani cu leguminoase si alte culture timpurii este cel mai indicat. Dupa 3 - 4 cicluri de
productie, rotatia grauporumb in zonele cerealiere se intrerupe si se introduce o planta leguminoasa pentru refacerea
solului si pentru prevenirea atacului de boli si buruieni.

Soiurile
In Romania sunt recomandate de catre Ministerul Agriculturii 36 de soiuri de grau moale (Triticum aestivum) si 4 soiuri
de grau tare (Triticum durum), majoritatea fiind creatii ale cercetarii stiintifice romanesti.

Pregatirea terenului
consta in fertilizare, aratura si pregatirea patului germinativ. Fertilizarea cu azot si fosfor se face in functie de
specie, soi, fertlitate, dozele de Ingrasaminte pot varia de la 50 110 kg. N si 30 -80 kg P2O5 la hectar. Azotul se
administreaza 1/3 sau toamna, inainte de semanat iar restul primavara; fosforul la aratura de toamna in totaliate.
Lucrarile solului , In functie de recoltarea plantei premergatoare, constau in aratura adanca (toamna) , nivelarea, lucrarea
cu grapa, pregatirea patului germinativ.

Semanatul.
Se foloseste samanta certificata din soiurile zonate cu limita minima de 99,5 % puritate biologica, 99 % puritate
fizica si 90 % capacitate de germinatie.
tratamentul semintei consta din fungicide contra malurei si taciunelui si insecticide;
epoca de semanat a graului de toamna este 1-10 octombrie in sudul tarii si 25 septembrie 5 octombrie in zonele
colinare si nordul tarii. Semanatul prea timpuriu sau prea tarziu, mai ales in sol uscat, provoaca un rasarit neuniform

48

sau chiar pierderea plantelor.


numarul optim se asigura printr-o desnitate a boabelor germinabile de 450-550 la mp folosind 150 -200 kg
samanta/ha.
distanta de semanat este 12,5 cm,
adancimea de semanat 3-6-cm in functie de starea terenului (umed sau uscat, textura), valoarea MMB si portul
soiului (scurt sau lung)

Page

Ingrijirea culturii
Ingrijirea culturii consta in lucrari de fertilizare si irigare, prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Lucrarile incep
din timpul iernii si se continua pana la recoltat.
distrugerea crustei de gheata , iarna, aceasta se sparge cu tavalugul stelat, in caz contrar plantele se asfixiaza si
mor;
fertlizarea se face la sfarsitul iernii sau primavara devreme folosind ingrasaminte cu azot in cantitate de 40-80 kg/ ha
s.a.
prevenirea caderii plantelor, se efectueaza in perioada de formare intensa a paiului, cand plantele au o inaltime de
20-25 cm, prin tratamente aplicate cu masina sau cu avionul.
irigarea solului se practica in toamnele secetoase prin doua udari: de aprovizionare cu 400-600 m3/ha apa si de
rasarire dupa semanat cu 500- 600m3/ha apa. Primavara, la formarea bobului, se mai pot aplica doua udari.
erbicidarea este obligatorie data fiind frecventa mare a buruienilor in culturile de grau. Epoca optima pentru
aplicarea erbicidelor este primavara cand plantele se gasesc in faza de infratire, la aparitia primului internod, iar
buruienile de gasasec in faza de rozeta.
combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie preventiva, curativa si integrata.Tratamentele chimice se recomanda
In timpul perioadei de vegetatie, de regula doua, , gama produselor chimice fiind foarte variata: fungicide si
insecticide.
Recoltarea
Recoltarea se executa cu combina cand boabele au trecut de coacere in parga si au ajuns la coacere deplina. Umiditatea
boabelor trebuie sa fie de 15-16 %. Intarzierea recoltarii dupa aceasta faza provoaca pierderi insemnate de productie.
Productia variaza intre 3000 -5000 kg/ha la potentialul biologic al soiurilor in conditii de agrotehnica superioara.

CULTURA SECAREI

49
Page

Zonarea ecologica.

In tara noastra are cea mai mare raspandire in zonele subcarpatice si deluroase si anume In zonele cu un climat
umed si racoros din Transilvania, Moldova, Oltenia si Muntenia.

Locul In asolament.
La secara se obtin recoltele cele mai bune cand se cultiva dupa leguminoase pentru boabe, plante furajere, cartoful
timpuriu. Rezultate bune se obtin si atunci cand se cultiva dupa graul de toamna si porumb. Suporta monocultura
numai atunci cand se folosesc ingrasamintele, dar nu este recomandabil.

Pregatirea terenului
Dupa premergatoare se administreaza toamna, odata cu aratura de baza 200-250 kg/ha superfosfat, iar primavara 75100 kg/ha azotat de amoniu. Dupa aratura terenul se grapeaza.
Pregatirea patului germinativ se efectueaza inaintea semanatului, cu grapa cu discuri sau cu combinatorul.

Semanatul
Secara se seamana mai devreme decat graul,, epoca de semanat fiind 5 - 15 octombrie in sud, iar in nord 15 - 20
septembrie. Semanatul se face In rinduri simple la o distanta de 6 - 12,5 cm Intre randuri. Cantitatea de samanta
necesara este de 120-210 kg/ ha, realizand o denssitate de 400 pl/mp. Adancimea de semanat este de 4-6 cm in functie de
textura solului.

Ingrijirea culturii.
Pentru obtinerea unor productii bune, in timpul iernii trebuie sa se faca controlul si supravegherea permanenta a
semanaturilor deoarece plantele de secara sunt sensibile la grosimea stratului de zapada si la baltirea apei provenite din
ploi sau topirea zapezii.

Recoltarea
Recoltarea culturilor se executa cu combina de recoltat cereale cand umiditatea boabelor a scazit la 14-15 %, dupa care
se transporta si se preda la bazele de receptie direct de la combina.Concomitent cu recoltarea au loc balotarea paieleor,
transportul acestora si eliberarea cu utilajele din dotare.
CULTURA ORZULUI

50
Page

Zonarea ecologica

Pentru cultura orzului zonele cele mai favorabile sunt cele din Campia de Vest a tarii, Campiei Romane, partea de est a
Banatului si cea de sud a Dobrogei. Zone favorabile pentru cultura orzului sunt dealurile din vestul si sudul tarii, Campia
Transilvaniei si Podisul Tarnavelor.

Locul In asolament.
Cele mai bune premergatoare pentru cultura orzului sunt leguminoasele anuale, inul pentru ulei, rapita de toamna, cartoful
timpuriu, floarea soarelui, sfecla de zahar. Sunt contraindicate ca premergatoare culturile care se recolteaza tarziu.

Pregatirea terenului.
Dintre ingrasamintele chimice se recomanda cele cu fosfor 30-100 kg/ha P2O5 si cu potasiu 80-100 kg/ha K2O
administrate toamna in sol odata cu aratura de baza. Ingrasamintele cu azot se vor administra fractionat tinand cont de
pericolul caderii orzului, in doza de 40 120 kg/ ha N. In timpul iernii sau primavara devreme se pot da 40-80 kg/ha, iar
restul dozei se poate aplica in perioada de alungire a paiului. Pregatirea patului germinativ consta in mentinerea terenului
curat de buruieni si afantat pe o adancime de 4 - 6 cm pana in ziua semanatului prin lucrari repetate cu grapa cu discuri In
agregat cu grapa stelata.

Semanatul .
Pentru a avea o cultura de orz cat mai buna, cu plante bine Infratite pana la intrarea In iarna, o importanta deosebita
o are respectarea epocii de semanatcare depinde de zona climatica unde urmeaza sa se Infiinteze cultura.Perioada
optima de sempnatse siteaza Intre 20 septembrie si 10 octombrie. Densitatea plantelor este de 400-500 la mp, distanta
dintre randuri de 12,5 cm, iar adancimea de semanat de 3-4 cm. Cantitatea de samanta necesara pentru 1 hectar este
de 180-220 kg.

Ingrijirea culturii
Combaterea buruienilor in perioada de vegetatie se realizeaza cu erbicide ca SDMA si STMA In doze de 1,5
2,5 l/ ha cand buruienile sunt in faza de rozeta , iar in aer sunt 15 C.In caz de seceta , necesarul de umiditate se poate
completa prin 1-2 udari, cu norme de 500-800 m3 la hectar.

Recoltarea
Recoltarea se face mecanizat, cu combina, In maximum de 3-4 zile bune de lucru, cand boabele ating 14-15 % umiditate.
CULTURA OVAZULUI

51
Page

Zonarea ecologica

Zona de cultura a ovazului de toamna este situata In Campia de Vest, Podisul Transilvaniei In judetele Timis,
Calarasi, Severin, Mehedinti.

Locul In asolament.
Cele mai bune premergatoare pentru ovaz sunt leguminoasele pentru boabe si plantele furajere care elibereaza terenul
devreme. Nu sunt indicate ca premergatoare sfecla de zahar si furajera decat dupa trei ani, in vederea prevenirii
infestarii.

Pregatirea terenului
Lucrarile de pregatire a terenului difera in functie de planta premergatoare si de rezervele de umiditate din sol. Ovazul valorifica
foarte bine efectul remanent al ingrasamintelor organice aplicate culturii premergatoare. Pentru realizarea unor productii mai
bune se recomanda administrarea ingrasamintelor chimice pe baza de NPK.
Dozele sunt urmatoarele: N 40 60 kh/ha administratat fractionat, P2O5 60 70 kg/ha, K2O 40 50 kg/ha.
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza toamna inaintea araturii de baza deoarece sunt ingrasaminte greu solubile.
Dupa premergatoarele care elibereaza terenul mai tarziu se efectueaza o aratura de 18-20 cm adancime, urmata de o lucrare
cu grapa cu discuri. Dupa premergatoarele timpurii solul se lucreaza cu grapa cu discuri, dupa care se executa o aratura mai
tarziu la 10-15 zile. Pregatirea patului germinativ se efectueaza in ziua sau preziua semanatului cu grapa cu colti sau cu
combinatorul.

Semanatul.
Pentru semanat se foloseste samanta tratata apartinand soiurilor zonate. Epoca de semanat pentru ovazul de toamna
este 1-10 octombrie, iar pentru ovazul de primavara, martie devreme si chiar in ferestrele iernii. Densitatea de
2
semanat este 400 450 boabe germinabile / m , cantitatea de samanta de 180 -200 kg/ha, adancimea de semanat 3-4
cm, iar distanta dintre randuri 12,5 cm.

Ingrijirea culturii
In functie de gradul de infestare cu buruieni a lanului se recomanda erbicidarea terenului aplicarea facandu-se cand
plantele de ovaz sunt infratite. In combaterea bolilor si daunatorilor se aplica tratamente care se fac la samanta, prin
scufundarea acesteia 15 minute In solutie,dupa care se usuca la umbra.
Prin aceasta operatie se previne infestarea cu taciunele zburator. In timpul vegetatiei se fac tratamente impotriva
gandacului balos.

Recoltarea

Page

52

Recoltarea se face mecanizat cInd boabele de la varful paniculului sunt la maturitate, iar cerealele sunt de culoare
catacteristica soiului si au consistenta fainoasa.

CULTURA PORUMBULUI

53
Page

Zonarea ecologica.

Pentru realizarea unei concordante intre caracteristicile termice ale zonelor agricole din tara noastra si particularitatile
0
biologice ale speciei si hibrizilor s-a facut cartarea sumelor temperaturilor superioare pragului biologic (10 C) si
determinarea cerintelor termice ale plantelor.
S-au stabilit trei zone de favorabilitate pentru cultura porumbului :
zona foarte favorabila situata in campia din vestul si sudul tarii,
zona
favorabila
situata
in
campia
Baraganului,
Moldova,
Campia Transilvaniei si campia de Vest,
zona putin favorabila ocupa suprafete inseminate in dealurile subcarpatice, acelor din Dobrogea, pe solurile
nisipoase din Oltenia.

Locul In asolament.
Amplasarea porumbului in cadrul unui asolament asigura obtinerea unor productii sporite fata de monocultura.
Practicarea culturii porumbului dupa el insusi mai multi ani la rand determina intensificarea atacului bolilor si
daunatorilor si infestarea cu buruieni, cu deosebire cele perene, rezistente la ierbicide. Desi mai putin pretentios la
rotatie decat celelalte culturi, realizarea unui nivel ridicat de productie este posibila numai prin cultivarea porumbului in
asolament de 4-6 ani si evitarea amplasarii dupa el insusi mai mult de 2-3 ani.
Porumbul se cultiva in rotatie dupa cerealele paioase, relatia grau porumb fiind cea mai frecventa in marile zone
ecologice agricole. Se cultiva si dupa prasitoare (soia, floarea soarelui, cartof). Se evita ca plante premergatoare sfecla de
zahar, mai ales in anii secetosi.
Hibrizii.
La porumb se cultiva numai hibrizi, creati sau aclimatizati in Romania si destinati pentru diferitele zone ecologice.
Hibrizii de porumb se diferentiaza prin precocitatea si prin reactia specifica la actiunea conditiilor nefavorabile de
mediu, de aceea se recomanda cultivarea a 2-3 in ferma. In zonele cu seceta si arsita din a doua jumatate a verii se
cultiva hibrizi mai timpurii, care scapa de influenta negativa a acestor fenomene meteorologice

Hibrizii de porumb grupati In functie de suma unitatilor termice active necesare de la semanat la maturitate
0
801 -1000 C

0
1001-1200 C

0
1201 -1400 C

0
1401-1500 C

0
1501 1650 C

foarte timpurii

timpurii

semitimpurii

semitarzii

tarzii

Hibrizii se vor alege dupa criterii stiintifice avand In vedere :

tipul lor (hibrid simplu, hibrid dublu, hibrid trilinial);


perioada de vegetatie (foarte timpurii, timpurii, semitimpurii, semitarzii, tarzii);
cultura irigata;
producerea pe baza de androsterilitate citoplasmatica;

54

rezistenta la erbicidele pe baza de imidazolinane.

Pregatirea terenului

Page

Pregatirea terenului include nivelarea, fertilizarea, lucrarile de mobilizare a terenului, irigarea de aprovizionare si pregatirea
patului germinativ inainte de semanat.
Nivelarea se executa numai pe terenul care prezinta denivelari si este uscat dupa recoltarea plantei premergatoare,
prin lucrari succesive, cu grapa cu discuri si cu nivelatorul 2,8 odata la 3-4- ani.
Fertilizarea se aplica cu cea mai mare atentie avand in vedere ca porumbul este o planta mare consumatoare de
substante nutritive.

Ingrasamintele cu azot se recomanda In doze optime de 90 -135 kg/ha N la porumbul cultivat dupa cereale
paioase. In cazul altor premergatoare dozele se corecteaza, in sensul ca dupa plante perene si soia se reduce
cu 20 kg/ha, iar dupa floarea soarelui, porumb si sfecla se maresc cu 15-20 kg/ha. In conditii de irigare
dozele totale se majoreaza cu 40-60 kg/ha. Eficienta mai buna a azotului se obtine prin aplicarea sa
concomitant cu fosforul in doze de 30-40 kg/ha sub forma de ingrasamant complex de tipul 22:22:O sau
16:16:16.
Ingrasamintele cu fosfor se coreleaza cu azotul introdus in sol si sunt recomandate doze cuprinse intre 20-80
kg/ha P2O5..
Fertlizarea cu potasiu este necesara uneori pe solurile brune puternic podzolite si pe podzoluri, mai ales cand
acestea au fost amendate si se aplica inainde de aratura adanca de toamna cu doze de 40-118 kg/ha K2O.
Ingrasamintele organice sub forma de gunoi de grajd se incorporeaza cu aratura adanca pe solurile
grele o data la 3-4 ani, pe celelalte soluri brun roscate de padure se recomanda 30-50 t/ha.

Semanatul.
Semanatul se va folosi numai samanta hibrida F1 provenita din loturi semincere certificare si analizate, cu valoare biologica si
insusiri de calitate ridicate, tratate cu fungicide, ambalate si etichetate corespunzator. Porumbul se seamana bob cu bob,
cu semanatori de prasitoare cu sau fara fertilizare (in Romania semanatori SPC- 6 sau SPC-8).
Momentul Inceperii semanatului este determinat de realizarea la sol, la adancimea de 10 cm, a pragului minim de
0
temperatura pentru rasarire ( 8-9 C), dar nu mai devreme de 10 aprilie. Semanatul se incepe cu hibrizii tardivi si se
incheie cu cei mai timpurii. Numarul optim de plante la unitatea de suprafata este de 45-60 mii plante recoltate /ha la
hibrizii timpurii, 40-55 mii plante /ha la cei semitimpurii si 40-50 mii plante / ha la cei tardivi in cultura neirigata. Pe
terenurile irigate se mareste numarul de plante cu 10-15 mii plante/ha. Adancimea de semanat pe soluri mijlocii si grele 57 cm, pe soluri usoare: 6-8 cm. Distanta intre randuri : 70 cm si 70 + 2 x 30 cm. Necesarul de samanta este de 14-30
kg/ha in functie de caracteristricile boabelor si densitate.

Ingrijirea culturii
Ingrijirea culturii consta din lucrari ale solului, fertilizarea si irigarea solului in toata perioada de vegetatie, pana la
recoltare.
Lucrarile de Ingrijire a plantelor incep imediat dupa semanat, in primele 4-5, inainte de rasarire.
Lucrarile solului Incep cu combaterea crustei prin lucrari cu grapa cu colti reglabili sau cu grapa rotativa. Cand

Page

55

porumbul a ajuns in faza unei perechi de frunze se va grapa a doua oara, cu scopul de a distruge buruienile si a
mentine stratul superficial al solului In stare afanata. Pe masura ce plantele cresc se executa 2-3 prasile
mecanice pe rand cu cultivatorul.Se pot executa si prasile manuale pe rand mai ales acolo unde auaparut buruieni
periculoase, cum sunt palamida si costreiul.
Fertlizarea In vegetatie se aplica in mai multe etape pentru stimularea proceselor de crestere. Se vor administra
ingrasaminte cu azot, concomitant cu prasitul in doza de 40-50 kg/ha N, la fiecare prasila. Fertlizarea foliara se
aplica cu echipamente de erbicidare in cantitate de 300 l/ha, folosind un ingrasamant comercial in
concentratie de 1,5 % care contine biostimulatori de crestere, Mo si Zn. Se aplica doua tratamente, primuliIn faza
de 4-6 frunze, al doilea cu 8-10 zile mai tarziu, In faza de 8-10 frunze.
Erbicidarea completeaza lucarile agrotehnice in combaterea buruienilor, iar uneori este salvatoare pentru recolta.
Erbicidarea se recomanda diferentiat pe baza unui program legat de asolament, planta premergatoare si prezenta
buruienilor.
Combaterea organismelor daunatoare se face cu diferite substante fito-farmaceutice prin tratamente asupra
semintelor in primul rand si asupra plantelor in perioada de vegetatie.

Recoltarea.
Ajungerea porumbului la maturitate coincide de regula cu faza in care umiditatea boabelor este in jur de 30-32 %, in
perioada septembrie-octombrie.
Recoltarea mecanizata a porumbului se face cu combina in doua variante:
sub forma de stiuleti depanusati;

sub forma de boabe.

Productia poate atinge 5000 15.000 kg/ha in functie de precocitatea hibrizilor, tipul de sol, zona ecologica si
agrotehnica aplicata.

CULTURA SOIA

56
Page

Importanta

Soia este o planta cu Intrebuintari multiple. Ea are o deosebita importanta pentru alimentatia oamenilor, hrana
animalelor si pentru industrie. Boabele sale contin peste 30% substante proteice cu valoare nutritiva ridicata si 17- 20%
ulei comestibil. Principalii constituienti sunt: protide (40%), lipide(12-25%), glucide (10-15%), saruri minerale de Ca, Fe
,Mg, P, K, Na, vitamina A, B1, B2, D, E, F, lecitina. Ca proprietati terapeutice se poate remarca: rolul constructiv, energizant,
remineralizant, echilibrant cellular. Boabele contin principalii amino acizi esentiali in cantitati mai mari decat In carne. Uleiul
de soia contine acizi grasi nesaturati ceea ce Ii confera proprietati hipocolesterolomiante. Este un nutret deosebit de
valoros pentru animale sub forma de faina, turte, masa verde (fan, siloz). Datorita bacteriilor nitrificatoare de pe radacini
poate produce 50-150 kg. N la hectar, ceea ce asigura o crestere a fertilitatii solului.

Zonarea ecologica.
Studiile efectuate au condus la delimitarea urmatoarelor zone :
I-a In campia din sudul tarii si Dobrogea
II-a In campia din vestul tarii,
III-a partea de nord a Campiei Romane,
IV partea de est a Moldovei si Campia din nord-vestul tari,
V-a partea de vest si sud-vest a Transilvaniei si partea de nord a Moldovei. Soia prefera solurile cernoziomice, brune roscate
de padure, de lunca ,dar nu sunt recomandate solurile nisipoase si saraturile.

Asolament.
Soia este mai putin pretentioasa la planta premergatoare, ea constituind insa o buna premergatoare mai ales pentru
cerealele de toamna. Ca plante premergatoare merg culturile timpurii de grau, orz, plante furajere neleguminoase, pe
terenurile irrigate sau neirigate, dar si cele tarzii, porumbul, sfecla de zahar, cartoful in zonele umede si irrigate. Se
cultiva in rotatii de doi ani (soia grau sau soia porumb) si de trei ani (soia grau porumb).

Soiurile.
Avand In vedere importanta culturii soiurile se aleg cu multa atentie dupa durata de vegetatie:
Soiuri foarte precoce
Soiuri precoce
Soiuri semiprecoce
Soiuri semitardive

Soiuri tardive

Soiurile se repartizeaza pe cele cinci zone ecologice In asa fel ca plantele sa ajunga la maturitate in prima jumatate a lunii
septembrie. In acest sens in zonele mai calde (I,II,III) se cultiva soiurile tarzii si semitarzii, iar in zonele mai reci soiurile

Pregatirea terenului.

57
Page

precoce si foarte precoce.

Lucrarile de pregatire a terenului sunt aceleasi de la cultura porumbului.O atentie deosebita se acorda pregatirii patului
germinativ, lucrandu-se solul cat mai putin in primavara, pentru conservarea apei In sol. Fertilizarea inainte de semanat
se efectueaza numai cu ingrasaminte In doze de 30- 60 kg P2O5 la ha, care se Incorporeaza in sol odata cu aratura. La
pregatirea patului germinativ se aplica erbicide preemergente, pe toata suprafata terenului.

Semanatul.
Inainte de semanat cu cel mult 2-4 ore se face bacterizarea, adica tratarea semintelor cu Nitragin-soia, folosindu-se 2-3
flacoane pentru 100 kg. seminte. Tratamentul se executa in camp, manual prin lopatare sau semimecanizat cu ajutorul
unui dispozitiv special. Epoca optima de semanat este prima decada a lunii aprilie in zonele sudice si vestice ale tarii si
in ultima decada a lunii aprilie prima decada a lunii mai In zonele mai nordice. Distanta intre randuri este 50 cm sau
in bezi cu 3 x 45 cm. Intre randuri si 70 cm intre benzi. Se asigura o densitate de 500-550 mii boabe germinabile si 400450 mii boabe recoltabile la ha. Adancimea de semanat este 3-6 cm In functie de starea terenului.

Ingrijirea culturii.
Imburuienarea excesiva a terenului cultivat cu soia impune lucrari de intretinere a solului prin prasile mecanice si
manuale la care se adauga erbicidarea cu foarte bune rezultate. Tratamentul cu erbicide nu exclude efectuarea
prasilelor mecanice si chiar plivitul pe rand pentru eliminarea buruienilor perene. Pentru combaterea bolilor si
daunatorilor se apeleaza la tratamente chimice. Soia necesita irigarea terenului in perioada de vegetatie, in fazele
critice acoperind prin udari deficitul de apa. Se aplica 2-3 udari cu 500-700 mc/ha. Irigarea se face prin aspersiune sau prin
braze.

Recoltarea.
Lucrarea se efectueaza mecanizat, cu combina, imediat ce umiditatea boabelor a scazut sub 15%.

CULTURA FLOAREA-SOARELUI

58
Page

Importanta.

Semintele de floarea soarelui contin acizi grasi nesaturati (peste 90%) si saturati (7-9 %), acid palmitic, stearic,
vitamine, fosfatide si gliceride. Uleiul de floarea soarelui cu reale calitati nutritive este si dietetic, cu rol terapeutic in
combaterea hipercolesteromiei si arterosclerozei. Uleiul se mai foloseste la fabricarea sapunurilor si vopselelor. Turtele si
sroturile rezultate de la extragerea uleiului contin substante proteice ce se folosesc drept nutreturi concentrate in hrana
animalelor. Soiurile furajere se remarca prin productia mare de tulpini si frunze, care se folosesc in stare verde, fan si
insilozate. Floarea soarelui este o valoroasa planta melifera aducand un aport de cca. 30 kg miere la hectar de pe urma
polenului recoltat de albine.
Zonarea ecologica.
Floarea soarelui se cultiva indeosebi in zona de campie, pe terenuri irigate sau neirigate, cu soluri profunde, cu textura
mijlocie, fertile. Se evita terenurile nisipoase, erodate si acide neamendate.

Asolament
Asolamentul trebuie stabilit corect fiind o cerinta obligatorie In lupta contra bolilor, daunatorilor si buruienilor. Cele
mai bune premergatoare sunt cerealele paioase si alte plante cu inradacinare superficiala. Se accepta si porumbul,
sfecla de zahar si lucerna. In rotatia culturilor nu se cultiva leguminoase anuale, rapita, fasolea si soia ca
premergatoare, acestea fiind propagatoare a putregaiului. In asolament revine pe aceeasi parcela dupa 4-6 ani pentru a evita
infectarea cu mana.

Hibrizii
H i b r i z i i sunt singurele forme de plante care se cultiva la floarea soarelui, ei inlocuind soiurile prin precocitate si
continut ridicat in ulei.

Pregatirea terenului.
Fertilizarea se stabileste in functie de zona de cultura si fertilitatea solului. Ingrasamintele chimice cu fosfor ( 250-300 kg/ha
superfosfat) se aplica toamna si se incorporeaza in sol odata cu aratura adanca, iar ingrasamintele cu azot ( 200-250
kg/ha), fazial, odata cu prasilele. Lucrarile solului sunt cele uzuale, in mod asemanator cu cele pentru porumb.

Semanatul.
Samanta trebuie sa apartina soiului destinat pentru zona respectiva, sa provina din ultima recolta, sa fie mare,
plina, sanatoasa, sa aiba puritatea de cel putin 97% si facultatea germinativa de 96%. Semanatul incepe cand in sol, la
0
adancimea de semanat, se realizeaza temperatura de 6 C, calendaristic 20 martie 15 aprilie; adancimea : 5-7 cm,
distanta intre randuri 70 cm, cantitatea de samanta necesara pentru 1 ha este de 4-6 kg.

59
Page

Ingrijirea culturii

Combaterea buruienilor prin erbicidare se face preemergent si in timpul vegetatiei.


Combaterea bolilor si daunatorilor se impune In toata perioada de vegetatie folosind substante fitofarmaceutice specifice.
Polenizarea suplimentara este o lucrare importanta pentru detinatorii de stupi dar si pentru cultivatori. Se instaleaza 1-2 stupi
/ ha In vecinatatea plantatiei, ceea ce aduce si un spor de productie de 300-600 kg/ha datorita acestei activitati a albinelor.

Recoltarea
Recoltarea mecanizata poate incepe cand 75-80% din calatidii sunt de culoare bruna, iar umiditatea semintelor a scazut
la 14-15 %. Durata normala de recoltare este 6-8 zile. Recoltarea se face cu combina echipata cu echipament de
recoltat floarea soarelui.
Productia
Productia de floarea soarelui se poate realiza in medie la 2.500-3.000 kg/ha, ajungand pana la 3.500-4.500 kg/ha in conditii de
agrotehnica corespunzatoare.