Sunteți pe pagina 1din 6

PREDAN TUDOREL

ARTA SACRA, AN I, SEM I

Scena Rastignirii Domnului nostru Iisus Hristos


Rastignirea lui Iisus este un eveniment care a avut in secolul I. Acesta este cel mai
insemnat moment din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos. Ea constitue jertfa suprema prin
care Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat ia asupra Sa pacatele lumii si impaca pe om cu Creatorul.
Arestarea, procesul si condamnarea sa de catre pretorul roman Pilat din Pont sunt descrise de
cele patru evanghelii:

Matei XXVII, 33-56

Marcu XV, 20-41

Luca XXIII, 32-49

Ioan XIX, 16-37

Crucea
Crucea era cel mai crud instrument de tortura si de pedeapsa in lumea veche. Din
aceasta cauza, Romanii o rezervasera numai rebelilor si sclavilor. Iudeii o considerau un
adevarat blestem dumnezeiesc (Deut. XI, 23) o adevarata sminteala, un scandal (I Cor. I, 23).
Crucea putea sa aiba fie forma literei T (crux commissa), fie forma aratata
in iconografia crestina + (crux immissa), fie, mai rar, forma literei grecesti X (crux decussata).
Patimile Lui Iisus Hristos
Rastignirea era precedata, din oficiu, de flagelare, adica de o crunta biciuire, care ranea
pana la desfigurare trupul condamnatilor. Se foloseau, in acest scop, manunchi de bice
prevazute cu noduri, cu bucati de lemn, de os sau chiar de metal (flagellum, flagrum), care
raneau profund tesuturile si provocau hemoragii puternice. Adesea victimele sucombau sub
loviturile lor, sau mureau dupa aceea din cauza ranilor provocate de ele.
Chinurile rastignitilor erau infioratoare. Intre ele, cel mai insuportabil era setea,
consecinta inevitabila a obostelii, a febrei si mai ales a pierderii considerabile de sange.
Rastignitii erau fixati pe, cruce cu ajutorul cuielor, cate unul pentru fiecare mana si pentru
fiecare picior. Adesea, amandoua picioarele erau prinse de lemn cu acelasi cui. Pentru
sustinerea greutatii trupului, partea verticala a crucii era prevazuta uneori cu un suport special
sau cu un calus care consta dintr-un cui mai mare, infipt in asa fel, incat sa vina intre coapsele
victimei. Alte ori, rastignitii erau legati de cruce inainte de pironire.

PREDAN TUDOREL

ARTA SACRA, AN I, SEM I

Rastignirea Mantuitorului
Mantuitorul a fost rastignit in locul numit Golgota, cuvant ebraic insemnand
"Capatana". Golgota era o inaltime calcaroasa, care semana, de la distanta, cu o teasta. Era
situata in afara cetatii, in partea de Nord-Vest a orasului, la o distanta de cateva sute de metri.
Se ajungea acolo iesindu-se prin poarta lui Efraim, de unde porneau drumurile spre Samaria si
Galileia, spre Pereea, Cezareea, Iaffa si Betleem.
Sf. Matei descrie Rastignirea Mantuitorului astfel: "Si venind la locul numit Golgota,
care insemneaza locul Capatanii, I-au dat sa bea otet amestecat cu fiere; si gustand, n-a vrut sa
bea. Iar dupa ce L-au rastignit, au impartit hainele Lui, aruncand sorti, ca sa se implineasca
ceea ce s-a zis de Proorocul: Impartit-au hainele Mele lorusi si pentru camasa Mea au aruncat
sorti. Si sezand, il pazeau acolo. Si I-au pus deasupra capului vina Lui scrisa: Acesta este Iisus
imparatul Iudeilor. Atunci au rastignit impreuna cu El doi talhari, unul de-a dreapta si unul de-a
stanga. Iar cei ce treceau huleau, clatinandu-si capetele si zicand: "Cel ce darami templul si in
trei zile il zidesti, mantuieste-te pe Tine insuti! De esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe
cruce! Asemenea si mai marii preotilor, batjocorindu-L impreuna cu carturarii si cu batranii si
cu fariseii, ziceau: pe altii a mantuit dar pe El nu se poate mantui? De este imparatul lui Israel,
coboara-te de pe cruce, si vom crede in El. Nadajduia in Dumnezeu. Sa-l scape acum, daca il
vrea, caci a zis: Fiul lui Dumnezeu sunt. Asemenea il ocarau si talharii cei ocarati impreuna cu
El.(XXVII, 33-44)
Sf Luca noteaza in plus ca Mantuitorul s-a rugat si pe cruce pentru iertarea celor ce il
rastigneau si il batjocorau (XXIII, 34) si precizeaza ca unul dintre talhari a aflat mantuire de la
Hristos (XXIII, 39-43).
Ultimele clipe ale Mantuitorului pe cruce sunt aratate de Sf. Matei prin cuvintele: "Iar
de la al saselea ceas, intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la al noualea ceas. Iar in al
noualea ceas a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, eli, lamma sabahtani!, adica: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit? Iar unii din cei ce stau acolo, ziceau: Pe Ilie il striga
acesta. Si indata alergand unul dintre ei si luand un burete, l-a inmuiat in otet si punandu-l intro trestie, I-a dat sa bea. Iar ceilalti ziceau: Lasa sa vedem, veni-va Ilie sa-L mantuiasca? Iar
Iisus iarasi strigand cu glas mare, si-a dat duhul" (XXVII, 45-50).
Cele sapte cuvinte rostite de Iisus pe Cruce:
Parinte iarta-le lor ca nu stiu ce fac! (Luca 23.34)
2

PREDAN TUDOREL

ARTA SACRA, AN I, SEM I

Adevarat graiesc Tie, astazi vei fi cu Mine in rai! (Luca 23. 43)
Femeie, iata fiul tau! Si ucenicului i-a zis iata mama ta! (Ioan 19. 26-28)
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? ( Matei 27.46; Marcu 15.34)
Mi-e sete! (Ioan 19.28)
Savarsitu-s-a! (Ioan 19.30)
Parinte in mainile Tale imi dau Duhul Meu! (Luca 23.46)
Moartea Lui Iisus Hristos
Cu acestea, activitatea Sa pamanteasca de invatator, de Profet si de Preot se incheie.
Acum, Hristos primeste moartea trupeasca, dandu-si viata pentru noi oamenii si-pentru a
noastra mantuire (Luca XXIII, 46; Matei XXVII, 50; Marcu XV, 37 si Ioan XIX, 30).
Sinopticii ne informeaza ca, in clipa cand Mantuitorul si-a dat duhul, pamantul s-a
cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, trupurile multor drepti din
Ierusalim au inviat si catapeteasma templului s-a rupt in doua (Matei XXVII, 51-53; Marcu
XV, 38 si Luca XXIII, 45). Sfasierea catapebesmei, adica a bogatei draperii care despartea
Sfanta Sfintelor de restul templului, simbolizeaza abolirea Legii mozaice, reprezentata in
deosebi prin jertfele de la templu. Invierea trupurilor Sfintilor decedati este cel dintai rod al
Jertfei de pe Golgota: nimicirea pacatului, boldul mortii. Dupa invierea Mantuitorului, aceste
trupuri s-au aratat multora in Ierusalim (Matei XXVII, 53). Deschiderea mormintelor,
despicarea pietrelor si cutremurul de pamant, care le-a provocat, sunt, ca si intunerecul,
fenomene extraordinare menite sa arate Dumnezeirea Celui pironit pe Cruce.
De aceea, Sf. Matei le descrie astfel: "Si iata, catapeteasma Templului s-a rupt in doua,
de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat si mormintele s-au deschis
si multe trupuri de sfinti adormiti s-au sculat; si iesind din morminte, dupa invierea Iui, au venit
in sfanta cetate si s-au aratat multora. Iar sutasul si cei ce impreuna cu el pazeau pe Iisus,
vazand cutremurul si cele ce s-au facut, s-au infricosat foarte, zicand: Cu adevarat Fiul lui
Dumnezeu a fost Acesta!" (XXVII, 51-53; Luca XXIII 47-49).
Iconografia Rastignirii Domnului
Reprezentari ale Crucii lui Hristos sunt cunoscute inca din prima era crestina. La
inceput se faceau reprezentari decorative ale Crucii (fara Cel rastignit) in absidele catacombelor
si mai apoi ale bisericilor. Pe la sfarsitul secolului al IV-lea, Prudentius a vorbit despre o scena
a Rastignirii intr-unul din poemele sale. La British Museum se afla o compozitie bine
3

PREDAN TUDOREL

ARTA SACRA, AN I, SEM I

dezvoltata a Rastignirii, zugravita pe un os de fildes, reprezentare ce este datata in secolul al Vlea. In secolul urmator gasim aceeasi scena pe usa din lemn de chiparos a Basilica Sata Sabina
din Roma.
Reprezentari ale Crucii lui Hristos sunt cunoscute inca din prima era crestina. La
inceput se faceau reprezentari decorative ale Crucii (fara Cel rastignit) in absidele catacombelor
si mai apoi ale bisericilor. Pe la sfarsitul secolului al IV-lea, Prudentius a vorbit despre o scena
a Rastignirii intr-unul din poemele sale. La British Museum se afla o compozitie bine
dezvoltata a Rastignirii, zugravita pe un os de fildes, reprezentare ce este datata in secolul al Vlea. In secolul urmator gasim aceeasi scena pe usa din lemn de chiparos a Basilica Sata Sabina
din Roma.
Iconografia bizantina s-a dezvoltat completand relatarea Sfantului Ioan cu elemente
imprumutate din Evangheliile sinoptice: sfintele femei in spatele Fecioarei Maria, sutasul cu
soldatii, fariseii si multimea din spatele lui Ioan. Hristos era zugravit imbracat intr-un
colobium, inca viu, cu ochii deschisi, stand drept pe Cruce.
In secolul al XI-lea imaginea lui Hristos imbracat si viu pe Cruce a fost inlocuita in
Bizant, cu Hristos dezbracat si mort, cu capul plecat si trupul frant. Impotriva acestor
reprezentari din Constantinopol au protestat cu vehementa reprezentantii papei Leon al IX-lea
in 1054. Bizantul a creat un tip de rastignire clasic prin simtul proportiei, cautand sobrietatea si
inlaturand din persoanele de la picioarele Crucii, limitandu-se la esential: Maica Domnului si
Sfantul Ioan, insotiti uneori de o femeie sfanta sau de sutas.
Hristos este reprezentat gol, doar cu o panza care ii acopera soldurile. Curbura trupului
spre dreapta, capul aplecat si ochii inchisi indica moartea Celui Rastignit. Fata Lui, intoarsa
spre Maria, pastreaza o expresie grava a maretiei in suferinta, expresie care ne duce mai
degraba cu gandul la somn: trupul lui Dumnezeu-Omul ramane dupa moarte nestricacios.
Biruinta asupra mortii este simbolizata printr-o pestera care se deschide la piciorul
Crucii, sub varful pietros al Golgotei, piatra care a crapat in momentul mortii lui Hristos, pentru
a lasa sa iasa la iveala un craniu. Este capatana lui Adam care, conform traditiei ar fi fost
ingropat sub Golgota - locul Capatanii" (In. 19,17). Traditia iconografica a preluat acest
detaliu, provenit din izvoare apocrife, este pentru ca evidentiaza intelesul dogmatic al icoanei
Rastignirii: mantuirea primului Adam prin sangele lui Hristos, Adam Cel Nou, Care S-a facut
om ca sa mantuiasca neamul omenesc.
4

PREDAN TUDOREL

ARTA SACRA, AN I, SEM I

Crucea are opt extremitati - forma corespunzatoare unei foarte vechi traditii, considerate
cea mai autentica atat in Rasarit, cat si in Apus. Partea de sus a Crucii corespunde cu inscriptia
care indica acuzatia INRI (Iisus Hristos Imparatul Iudeilor). Partea de jos a Crucii este un
suport pentru picioare (un suppedaneum), pe care au fost batute in doua cuie picioarele lui
Hristos. Suppedaneum-ul crucifixurilor si cel din icoanele rusesti ale Rastignirii este de obicei
oblic. Aceasta inclinare a stinghiei de jos a Crucii, in sus, spre dreapta lui Hristos, si in jos, la
stanga Lui, capata sens simbolic: indreptarea talharului celui bun si condamnarea celui rau.
Fundalul arhitectural din spatele Crucii reprezinta zidul Ierusalimului. Acesta se gaseste
deja pe usa Bisericii Santa Sabina (secolul al Vl-lea). Detaliul acesta exprima adevarul cum ca
Hristos a fost rastignit inafara cetatii, dar, in acelasi timp, exprima o conceptie spirituala: asa
cum Hristos a patimit in afara portii Ierusalimului, tot asa crestinii trebuie sa-L urmeze si sa
mearga in afara zidurilor, pentru a-L descoperi. Partea de sus a Crucii, cu bratele intinse ale
lui Hristos, se profileaza pe fundalul cerului. Rastignirea la loc deschis arata semnificatia
cosmica a mortii lui Hristos, care a curatat cerul" si a eliberat intregul univers de sub
stapanirea demonilor.
In partea de sus este reprezentat soarele cu negru, iar luna este zugravita rosie ca
sangele. Eclipsa de soare de la rastignirea lui Hristos este descrisa in Evanghelii, dar Sfantul
Petru, citand o profetie de la Ioil (Soarele se va intuneca si luna va fi rosie ca sangele Ioil 3,
4;), afirma ca a avut loc o eclipsa de luna (Fa. 2, 20).
Maica Domnului, insotita de o sfanta femeie, se afla in dreapta lui Hristos. Sta dreapta,
tragandu-si mantia peste umeri cu un gest al mainii stangi, in timp ce dreapta si-o ridica spre
Hristos. Fata exprima durere stapanita, dominata de credinta puternica.
Atitudinea Sfantului Ioan, aplecat inainte, exprima neliniste si un fel de cutremur: tine
mana stanga intinsa spre Cruce, in timp ce cu dreapta parca ar vrea sa-si inchida ochii in fata
privelistii mortii Stapanului sau. Sfanta femeie si sutasul (fara aureole) stau in spatele Maicii si
al ucenicului. Femeia are trasaturile contractate de durere, cu mana stanga pe obraz, intr-un gest
de lamentatie. Sutasul - un om cu barba, purtand mahrama - priveste pe Cel Rastignit si Ii
marturiseste Dumnezeirea, ducandu-si mana dreapta la frunte, ca si cum ar vrea sa se inchine:
degetele sunt indoite intr-un gest ritual de binecuvantare.

PREDAN TUDOREL

ARTA SACRA, AN I, SEM I

Surse bibliografice si online:

Biblia Ortodoxa

Erminia piturii bizantine, Dionisie din Furna, Editura Sofia, Bucuresti, 200

ro.wikipedia.org

www.crestinortodox.ro