Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARI APARUTE
'lm11if 1~~llllI1111111
9"7 8 9 7 3 7 ~'2 5 1 5' 2 7
EDITURA FUNDATIEI
,
Pret: 155.000Lei
TVA9%:13.950Lei
Total: 168.950Lei
ROMNIA DE MA/NE
.- ~ l
"-\
TUDOREL BUTOI
PSIHOLOGIE JUDICIARA
CURS UNIVERSITAR
Editia a II-a
1.Butoi, Tudorel
159.9:34(075.8)
IOANA-TEODORABUTOI
TUDOREL BUTOI
PSIHOLOGIE JUDICIARA
CURS UNNERSlTAR
Editia a II-a
CUPRINS
CAPITOLULI
15
18
21
24
27
CAPITOLUL II
29
33
35
5
2.4. Infractorii organizati (cei care si premediteaza actiunea predilect finalizata de psihopatul sexual)
2.5. Infractorii dezorganizati (cei care nu-si premediteaza
actiunea - predilect finalizata de psihotici)
2.6. Clasificari
2.7. Violenta interpersonala
2.8. Atacul cu viol si/sau sodomia
2.9. Devianta orientata catre atac
2.10. Crima n serie
35
36
39
39
40
41
41
CAPITOLUL III
PERSONALITATEA INFRACTORULUI.
ALGORITMUL INFRACTIONAL
Personalitate - Ecuatie conjuncturala (situatie) - Element declansator
- Trecerea la act - Cuplul penal victima-agresor
3.1. Conceptul de personalitate n psihologia judiciara. Jean
Pinatel- "nucleul personalitatii criminale"
3.2. Concepte, tipologii, particularitati
3.3. Componentele personalitatii
3.4. Trasaturile personalitatii
3.5. Tipuri de personalitate
3.5.1. Tipologia lui c.G.Jung - extravert-introvert
3.5.2. Valoarea tipologiilor
3.6. Personalitatea infractorului recidivist - "paradoxul criminal"
- Eysenck - Mawrer
3.7. Particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de
infractori
3.8. Cuplul penal victima-agresor (identificarea agresorilor si
autoprotectia victimala)
3.8.1. Psihologia victimei - sursa orientativa n conturarea
de versiuni, ipoteze si cerc de banuiti
3.8.2. Strategii preventive si de contracarare a victimizarii.
45
50
56
58
59
60
60
61
64
69
69
72
CAPITOLUL IV
76
91
93
98
108
108
110
117
117
118
121
134
134
144
149
154
160
165
7
CAPITOLUL V
172
181
192
192
198
199
201
201
204
216
217
225
227
CAPITOLUL VI
230
230
II -a - COMPORTAMENTUL
SIMULAT
232
232
232
235
239
240
240
242
243
244
246
III - DETECTAREA
STIINTIFICA A CONDUITELOR
DUPLICITARE (SIMULATE - MINCINOASE).
UTILIZAREA TEHNICII LIE DETECTOR
POLIGRAPH
247
247
250
258
CAPITOLUL VII
265
265
9
A - Consideratii generale
7.2.1. Talent si vocatie n arta avocatului
7.2.2. Inteligenta n arta avocatului. Avocatul ca om
de stiinta
7 .2.3. Avocatul artist
7.2.4. Avocatul- profesionist al vocatiei
7.2.5. Moral si imoral pe terenul apararii
7.2.6. Personalitatea avocatului - profesionist si strateg
B - Psihologia apararii - Metode psihologice utilizate de avocat
7.2.7. Persuasiune - Sugestie - Transparenta
7.2.8. Comunicarea n raporturile interpersona1e (manipulare
mentala)
7.2.9. Influentarea convingerii intime. Procedee: argumentarea si persuasiunea
7.2.10. Pledoaria. Comentarii psihologice. Talent, inspiratie,
improvizatie
10
266
269
269
269
270
270
271
272
273
273
274
274
282
282
282
284
285
287
288
289
291
294
295
296
300
310
310
310
316
316
318
319
321
327
329
333
333
333
336
337
338
339
339
339
340
340
341
341
342
11
342
343
343
345
VIII
347
348
353
360
366
366
376
IX
DIN PERSPECTIVA
MEDIULUI
PRIV ATIV
378
378
379
380
382
382
383
384
384
384
385
385
386
387
387
388
389
390
ALE MEDIULUI
391
391
392
393
393
395
395
396
398
399
400
401
403
403
405
407
408
410
13
CAPITOLUL X
434
435
ANEXA.SUBIECTE
438
BffiLiOGRAFIE
14
EXEMPLIFICATIVE
STRICTA
PENTRU EXAMEN
414
414
415
420
420
423
425
430
430
432
433
440
Capitolul 1
princeps
1 Vezi
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciara,
Editura Sansa, Bucuresti, 1992 - selectiv, scurte extrase cap. I.
2 Codul de procedura
penala Titlul 1, Cap.!, art.3 - " ... trebuie sa se
asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si mprejurarile cauzei, precum
si cu privire la persoana faptuitorului".
3 Codul de procedura penala, Titlul 1, Cap.!, arLI - ". .. procesul penal
are ca scop constatarea la timp si n mod complet a faptelor care constituie
infractiuni" .
15
... este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau mprejurari ale cauzei,
organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist.
II Vezi tehnica tie detector si sistemul ]J5'ihocrim (n consens cu
preocuparile americane - serial crime, italiene scena del crimen, modus
operandi), "Revista de psihocriminalistica", an Il, nr.3, Fondatiunea Alecu
19
interdisciplinare
Coordonatele majore care defmesc preocuparile si contureaza
obiectul psihologieijudiciare se profileaza a fi urmatoarele:
A. Definirea domeniului de referinta, din perspectiva:
a) preocuparilor teoretice:
de a-si organiza si mbunatati aparatul teoretico-conceptual cu care
opereaza si, pe de alta parte, de a asigura functionalitatea acestui construct;
de a elabora modele teoretico-explicative privind etiologia unor
fenomene psihice de care se ocupa n mod preponderent;
de a unnari validarea unor modele conceptuale teoreticoexplicative, elaborate de psihologia generala si psihologia sociala, n unna
testarii acestora pe terenul specific activitatii judiciare;
de a oferi informatii n vederea sustinerii unor modele stiintifice
elaborate de psihologia generala si psihologia sociala;
b) preocuparilor practic-aplicative:
de a-si elabora o metodologie specifica de cercetare-investigare a
realitatii psihice din domeniul judiciar;
de a surprinde si evidentia prin intermediul cercetarii concrete,
legitati si regularitati specifice fenomenelor psihice din domeniul de studiu;
de a oferi organelorjudiciare infonnatii pertinente si utile privitoare
la realitatea psihica n sistemul judiciar;
~ de a ajuta efectiv organele judiciare n a stabili adevarul si a aplica
legea. In acest sens, psihologia judiciara are un rol important n a contribui
la evitarea comiterii unor erori judiciare datorate unor cauze psihologice;
de a contIibui la elaborarea unor programe recuperative si de a testa
eficienta acestor programe n cadrul institutiilor sociale specifice;
de a contribui prin mijloace specifice la organizarea unor programe
de actiune sociala preventiva;
21
psihologica
a actului de administratie
publica
23
Criminalistica
Drept
procesuaJ
penal
Drept
executional
(penitenciar si
politici penale)
Drept
penal
Psihanaliza
Psihologie
judiciara
Criminologie
N
Ul
CII
alle
Medicina legala
Psihologie
generala
Psihologie
sociala
18 P.Popescu-Neveanu,
Dictionar de psihologie, Editura Albatros,
Bucuresti, 1978, p. 577.
19 P.Golu,
Psihologie sociala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1974, p.35.
20 Tiberiu Bogdan, op.cit., p.30.
26
;
)
1
a
"
a
o'"
i,
l,
21
28
Capitolul II
29
- sens juridic;
- sens criminalistic (identitatea victimei).
4. Cnd a fost comisa crima?
omorului si n ce
34
Crima este de obicei comisa n afara zonei unde locuieste sau lucreaza,
autorul dnd dovada de mobilitate si calatoreste mai multi kilometri dect o
persoana obisnuita.
Fantezia si ritualul sunt impOltante pentru acest tip de personalitate.
Victimele sunt oameni pe care el i considera tipul "corect", pe care el i
poate controla (fie prin manipulare sau dominare), de obicei straini, cu care
are ceva trasaturi comune.
Infractorul este considerat sociabil si foloseste abilitatile verbale
pentru a-si manipula victimele si a prelua controlul asupra lor. EI este pe
deplin constient de gravitatea criminala a actului sau si este ncrezator n
abilitatile sale n confruntarea cu ancheta politiei. Probabil ca unnareste
reportajele de stiri privind crima si, frecvent, poate lua un obiect personal al
victimei, pe care l poate folosi pentru a retrai evenimentul sau pentru a-si
continua fantezia. EI este excitat de cruzimea actului sau si poate declansa
tOlturarea victimei. Controlul sexual asupra victimei joaca un rol impOltant
n scenariul sau. EI evita sa lase dovezi n urma sa si, de obicei, si aduce
propria arma.
Cadavrul este, de cele mai multe ori, mutat de la locul crimei. Autorul
face probabil acest lucru pentru a lua "peste picior" politia sau pentru a
preveni descoperirea lui prin transportarea ntr-un loc unde poate fi bine
ascuns.
25. Infractorii dezorganizati (cei care nu-si premediteaza
actiunea - predilect finalizata de psihotici)
37
CARACTERISTIC
AL
ORGANIZAT
- Scor ridicat al inteligentei
- Competenta sociala
- Calificare profesionala
- Competenta sexuala .
- Statut social ridicat
- Loc de munca stabil (tatal)
- Educatie inconsecventa n copilarie
- Tip controlat n timpul comiterii faptei
- Consum de alcool
- Stress situational (agitatie)
- Traieste cu un pmtener
- Mobilitate mare (masina buna)
- Yl111areste crima (n presa)
- Isi poate schimba locul de munca/orasul
NEORGANIZAT
- Scor scazut al inteligentei
- Inadecvat social
- Necalificat
- Incompetent sexual
- Statut social scazut
- Fara loc de munca (tatal)
- Educatie dura n copilaIie
- Tip anxios
- Consum minim de alcool
- Stress situational minim
- Traieste sin'gur
- Traieste sau lucreaza n
apropierea locului crimei
- Interes minim fata de eveniment
- Schimbare semnificativa de
compOltament (abuz de
droguriJalcooL religiozitate)
38
NEORGANIZAT
- Atac spontan
- Victima/locul este cunoscut
- Depersonalizeaza victima
- Conversatie minima
- Locul crimei este nengrijit,
ntmplator
- Victima este aleasa brusc, cu
violenta
- Constrngere minima
- Act sexual dupa moartea victimei
- Cadavrul este lasat la vedere
- Atma&unne prezente
- Cadavrul ran1ne la locul crimei
2.6. Clasificari
Bazndu-se pe experienta sa de detectiv criminalist, Vemon 1.Geberth
mparte crimele de natura sexuala n patru categOlii distincte:
.(,;
V'O}
Cel mai comun tip de crima de natura sexuala este acela generat de
violenta
interpersonala.
Acestea
includ
soti/sotii,
barbati/femei,
prieteni/prietene, prietene/prietene, prieteni/prieteni, si chiar rude de snge.
Crimele pot, de asemenea, implica si o a treia persoana, cum ar fi un
iubit/iubita parasit.
Moartea poate sa nu apara ca fiind motivata de sex, dar dupa
examinarea circumstantelor,
a elementelor de furie, ura, suparare sau
razbunare, se poate releva adevarata motivatie. De exemplu: politia poate fi
chemata ntr-un loc unde un barbat sau o femeie este gasita complet
mbracata si mpuscata n cap n stilul "executie". La nceput, aceasta
moarte va aparea a fi altceva dect o crima legata de sex. Pe masura ce se
39
27
n semninarii se vor aprofunda cu studentii particularitatile
psihologice ale omorurilor comise ntre homosexuali, respectiv efectele
catharsisului agresiv provocat de gelozie (vezi Caz Df. Dan Constantinescu ucis de cei doi parteneri cu 17 lovituri de cutit; Caz ,.Mihalea' - peste 27
lovituri etc. (Din arhiva personala a autorului - T.B.)
40
//
2.9. Devianta orientata catre atac
sadice'3..
'--"
~
31 Ptes.a a fost citita cu asiduitate
de catre asasinii lui Ioan Luchian
Mihalea (Pauri'-'!.on si Gavril Florea): n functie de cele aflate distrugnd
corpurile delicte.(\fez:i rechizitorii - Din arhiva personala a autorului - T.B.).
32 Trombitas Francisc (fost casatorit, apoi vaduv), autor a 5 omoruri cu
mobil sexual. comise de-a lungul a 8 ani de zile ntr-un mediu relativ restrns
- comunitate sateasca, zona de deal. munte -, cioban primitiv, fara instructie
si educatie, tensionat pulsional sexuaL raspunde biociclic dicteului criminal,
faptele fiind favorizate de consumul de alcool. Atacul criminal, viol si
sugrumare (fara jaf) este precedat de componente ale comportamentului
animalic: pnda pe carari singuratice, surprinderea femeilor n locuri izolate
(aparitie brusca si atac surpriza) - vezi Vl.Alexandrescu , Vnatorii de
ucigasi - Rev ... Pentru Patrie" n1'.112000, Editura MJ. pag.21.
33 Vezi Trombitas Francisc, op.cit.
43
44
Capitolul III
PERSONALITATEAINFRACTORULUI35
ALGORITMUL INFRACTIONAL
Personalitate - Ecuatie conjuncturala (situatie) - Element declansator
- Trecerea la act - Cuplul penal victima-agresor
36 Dragomirescu,
V., Psihosociologia
comportamentului
Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976.
37 Dragomiresc, v., op.cit. p. 9.
3R ldem,
p. 8.
39ldem, p. 8.
40ldem, p. 131-220.
46
deviallt.
42
Imaturitatea
intelectuala
nu se suprapune
cu rata scazuta a
coeficientului de inteligenta (IQ), ci nseamna o capacitate redusa de a
stabili un raport rational ntre pierderi si cstiguri n proiectarea si efectuarea
unui act infractional, trecerea la comiterea infhctiunii efectundu-se n
conditiile unei prudente minime fata de pragurile de toleranta a conduitelor
n fapt (Bogdan si colab., 1983).
IMATURlTATEA AFECTIVA. Consta n decalajul persistent ntre
procesele cognitive si afective, n favoarea celor din unna. Datorita
dezechilibrului psiho-afectiv, imaturitatea afectiva duce la o rigiditate
psihic~ la reactii disproportionate, predominnd principiul placerii n raport
cu cel al realitatii. Imaturul afectiv recurge la comportamente infantile
(accese de plns, crize etc.) pentru obtinerea unor placeri imediate, minore si
uneOJi nesenmificative. Nu are o atitudine consecventa fata de problemele
reale si importante, este lipsit de o pozitie critica si autocritica autentic~ este
nerealist, instabil emotional. Imaturitatea afectiva asociata cu imaturitatea
intelectuala
predispune
infractorul
la manifestari
si comportamente
antisociale cu urmari deosebit de grave.
FRUSTRAREA. Este o stare emotionala re simtita de infractor atunci
cnd este privat de unele drepturi, recompense, satisfactii etc., care
considera ca i se cuvin sau cnd n calea obtinerii acestor drepturi se
interpun obstacole. Frustrarea este re simtita n plan afectiv-cognitiv ca o
stare de criza (o stare critic~ de tensiune) care dezorgani7:eaz~ pentru
momentul dat, activitatea instantei corticale de comanda a actiunilor,
genernd simultan surescitarea subcOJiicala.
InfractOJii reactioneaza diferentiat la situatiile frustrante, <1ela abtinere
(toleranta la frustrare) si amnare a satisfactiei pna la un comportament
agresiv. Cei putemic frustrati au tendinta sa-si piarda pe moment
autocontrolul, actionnd haotic, inconstant, atipic, agresiv si violent, cu
unnari antisociale grave.
COlVIPLEXUL DE INFERIORITATE. Este o stare pe care infractorul
o resimte ca un sentiment de insuficien~
de incapacitate personala.
Complexul de inferiOJitate apare n urma unor deficiente, infinnitati reale
sau imaginare fiind potentate si de catre dispretul, dezaprobarea tacita sau
experimentata a celorlalti.
Complexul
de inferioritate
incita adesea
la comportamente
compensatorii, iar n cazul infractOluor la compOliamente de tip inferior
Olientate antisocial.
lPinatel (1971) arata ca la majOlitatea marilor delincventi exista un
nucleu al personalitatii ale carui elemente componente sunt: egocentrismul,
labilitatea, agresivitatea si indiferenta afectiva.
53
personalitatii
"Sistemul personalitatii",
asa cum l nvedereaza definitiile
prezentate, este lipsit de transparenta, astfel nct el nu poate fi cunoscut
dect prin investigatii complexe. Elementele sale constitutive, att cele
simple, ct si cele complexe, se afla ntr-un sistem de legaturi multiplu
detelminate, astfel nct fenomenul personalitatii este dificil de cunoscut si
reclama utilizarea unor mijloace stiintifice deosebit de sensibile pentru a
efectua o analiza eficienta.
Analiza este posibila datorita proprietatii personalitatii de a se
proiecta n lumea exterioara prin impulsuri, atitudini, conflicte, ceea ce
fundamenteaza si face posibil ntregul sistem al stiintelor compOliamentale,
inclusiv al psihologiei juridice.
n analiza personalitatii, n literatura de specialitate si n practica de
investigare pluridisciplinara, se disting doua planuri de analiza: planul
componentelor
personalitatii
biopsihologice
criteriu al tipologiei sale predominanta uneia din "cele patru humori ale
organismului" uman (snge, bila neagra, bila galbena, flegma), stipulnd, n
consecinta, existenta a patru tipuri temperamentale fundamentale: sangvini~,
melancolic, coleric, flegmatic. Termenii acestia sunt raspnditi si azi. In
limbajul cotidian, afIrma G.WAllpOlt, coleric nseamna irascibil, sangvinicul este considerat optimist, melancolicul- trist, iar flegmaticul- apatic.
3.5.1. Tipologia lui CarI Gustav JUNG- extravert- introvert
Axndu-se exclusiv pe criterii de natura psihologica, eG. Jung
considera ca exista doua tipuri extreme: cel introvertit si cel extrovertit, ntre
care se plaseaza tipul intermediar (amhivert), avnd caracteristici din
ambele tipuri extreme.
Dupa conceptia lui eG. Jung, exista doua orientari majore ale
personalitatii, si anume: fIe ca avem de-a face cu un om care se orienteaza
cu precadere spre lumea externa, lumea obiectiva (atitudine extravertita), fIe
ca orientarea persoanei merge mai degraba spre interior, spre lumea
subiectiva (atitudine introvertita). Ambele atitudini se regasesc la fIecare
individ, dar n mod obisnuit una din ele este dominanta si constienta, cta
vreme cealalta este subordonata si inconstienta.
Extravertitul tipic este sociabil, i plac petrecerile, are multi prieteni,
mereu simte nevoia sa aiba cu cine vorbi, nu-i place nici lectura solitara, nici
studiul individual. Mereu tnjeste dupa companie vesela, i place s~ riste,
actioneaza sub inspiratia momentului, si, n general, n mod impulsiv. Ii plac
glumele si pacalelile, mereu este gata de riposta, nu-si face griji, este
deschis, prietenos, optimist, rsul (si veselia) constituie elementul lui. Tot
timpul este activ, tinde spre agresivitate si-si pierde cumpatul usor.
Sentimentele sale nu sunt sub un control riguros, iar n genere extravertitul
nu este ntotdeauna o persoana demna de ncredere.
Introvertitul tipic este o persoana linistita, retrasa, care pretuieste mai
mult cartile dect oamenii; Fata de oameni, cu exceptia ctorva prieteni
intimi, este fomte rezervat. lsi face planuri de viitor si nu-i place sa actioneze
sub impulsul momentului. Tinde sa ia totul n serios si duce o viata
ordonata. lsi controleaza foarte strns sentimentele, prea rar se comporta n
mod agresiv si nu-si pierde usor cumpatul. Desi nclinat spre pesimism,
introvertitul, n general, este un om de ncredere care pune mare pret pe
valorile etice.
3.5.2. Valoarea tipologiilor
Tipologiile la care ne-am referit, ca si alte feluri de tipologii care au
fost elaborate de-a lungul vremii, au n comun faptul ca nu reusesc sa
60
infractorului
recidivist-
44
hedonism si, cu toate acestea, nu evita faptele care l duc, n ultima analiza,
la cele mai mari neplaceri.
n explicarea acestui paradox, Eysenck se refera la "legea secventei
temporale" stabilita de psihologul american G.B. Mawrer, dupa care: "un
anumit act (infractional) uman este determinat nu numai de
consecintele lui, ci si de aparitia n timp a respectivelor consecinte". Cu
alte cuvinte, "cnd o actiune are doua consecinte, una premiala
(pozitiva) si alta de sanctiune (negativa), ambele consecinte fIind
(teoretic) egale ca pondere (echiprobabile), atunci situatia (conflictuala)
se rezolva n functie de consecinta probabila cea mai apropiata (ca
aparitie n timp). In cazul unui act infractional, consecinta imediata
este premial pozitiva, n sensul ca da o satisfactie imediata morala sau
materiala, cta vreme sanctiunea l~ala este mai ndepartata n timp si
comporta un grad de incertitudine' ".
Studiul multirecidivistilor arata o conjugare de deficiente individuale
si sociale (E. Johanson, 1974), un cumul de deficiente sanitare, biologice si
intelectuale si o lunga istorie de excluderi si respingeri sociale ce i f~c
"marginali" fata de comunitatea n care traiesc (l Selosse si altii, 1974). In
cazul delimcventilor, deci, trecerea la actul infractional este o activare a
mecanismelor psihosociale ca reactie la excluderea si respingerea pe care o
sufera (N. Mailioux, 1971). Neacceptarea, respingerea sociala, dupa cum
am aratat mai sus, este un motiv puternic de actiune si, n aceasta
conjunctura, evident, comportamentul va fi directionat antisocial. Impactul
va fi cu att mai violent cu ct subiectul va fi mai puternic convins ca
agentul frustrator a actionat cu intentie (Willard W. Hartup, 1977).
Urmarind sa stabileasca principalele caracteristici psihologice de
personalitate ale unor "criminali nraiti" (hardened criminals), detinuti la un
penitenciar din S.u.A., F.W. Warbunton si altii (1967) au utilizat teste de
personalitate U.I. (Universal Index) n baza carora au putut stabili nu numai
existenta unor factori de personalitate care disting delincventul de
nedelincvent, ci si unele constelatii de factori specifici. Astfel, fata de
ceilalti, delicventii arata o tendinta marcanta de a ,,merge cu banda", dau
semne de neadaptare, sunt vanitosi si egocentrici etc. Egocentrismul - prin
care se ntelege incapacitatea de a tine cont de sentimentele, gndurile si
4S Cu toate ca aceasta "lege" nu este altceva dect o generalizare a unei
observatii de natura empirica si cu toate ca, n fond, ea nu explica fenomenul,
ci doar l descrie n forma generalizata, totusi, practic aceasta constatare este
greu de contrazis cu att mai mult cu ct pe un plan si mai general aceasta
"lege" face parte integranta din teoria nvatarii (Legea efectului).
62
65
66
fiind elaborat nu-si mai poate suspenda sau amna cu usurinta actiunea
infractionala48
INFRACTORUL
INTELECTUAL - escrocul, falsificatorul, santajistul. Exercitarea pe scara profesionala a unor asemenea actiuni infractionale presupune, din punct de vedere psihologic, necesitatea unor mijloace
intelectuale mai deosebite. La acestia, forta fizica este mai putin importanta,
n general fizicul trece pe un plan secundar si joaca un rol de decor care
faciliteaza n unele cazuri (escrocherii) savrsirea infractiunii. n afara de
unele "ustensile" de importanta minora, infractorii intelectuali si comit
actiunile n mod preponderent pe cale verbala. De aici rezulta doua
particularitati esentiale: un debit verbal adaptat rolului si adecvat scopului
urmarit, accesibil victimei. Principala anna de atac a infractorului intelectual
este minciuna. Escrocii si santajistii se caracterizeaza, n special, printr-o
elasticitate a gndirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slabiciunile
victimei si prin solutii rapide care duc la eschivarea si iesirea din
incurcatura49.
ASASINUL - este cel mai odios si cel mai nociv infractor. Acesta
manifesta irascibilitate, impulsivitate si agresivitate crescuta. Este
egocentric, dominator, avnd o capacitate de rationalizare scazuta, instabil si
superficial n contactul afectiv, ceea ce l face sa se angajeze n situatii
conflictuale, reactionnd violent. Comiterea infractiunii devine posibila
datorita intrarii individului ntr-un mediu care ofera situatii conflictuale de la
care el nu stie sau nu poate sa se sustraga.
Dupa motivul asasinatului (obtinerea unor avantaje materiale, ura,
razbunare, fanatism etc.) si gradul de violenta cu care infractorul savrseste
asasinatul, putem sa ne dam seama daca avem de-a face sau nu cu un
infractor nonna!. n cazul asasinilor nonnali nu este vorba de o placere
sadica, ci de o relaxare dupa o mare tensiune, n urma rezolvarii unei situatii
conflictuale pe cale asasinatului. Este deci o aparenta satisfactie momentana
dupa actul savrsit. Situatia conflictuala n care se afla asasinul este dublata
de un temperament impulsiv, de o motricitate marita, care se exteriorizeaza
prin violenta de ordin fizic. Asasinuleste insensibil la durerile fizice ale
altora si de aceea este lipsit de compasiune fata de ceilalti. Aceasta
48 La seminarii se studiaza cauza ,,7T" - 2 omoruri si 7 tlharii, n casa
peste persoane n vrsta - grupare de 3 tlhari din Rosiorii de Vede care
actionau pe raza Capitalei - psihologie si portret al autorilor (din arhiva
personala a autorului T. B.).
49 Se exemplifica prin cazuri reale din arhiviva personala T. Butoi vnzari fIctive de case, valuta falsa, maradona n casa etc.
67
50 Exemplificare
prin cazul .,Yadanescu"
asasini (Din arhiva personala a autorului T. B.).
68
si cazul "Prvulet"
- triplii
p. 100-105, n
69
52
70
1:!le'dlitate
masurile de autoprotectie sunt total insuficiente n rapOli cu riscul
T"itctimal.
Motivele sunt multiple si diverse, cele mai multe fiind de natura
~ologica si psihosociala:
a) consumul de alcool ce determina dezinhibarea conduitei SI
~imitareaposibilitatilor de anticipare a consecintelor unor actiuni;
b) infatuarea, aroganta, exacerbarea eului, trasaturi care conduc la
Sl.lpraestimareaimaginii de sine si a posibilitatilor proprii fizice si mentale;
asemenea persoane, prin contrast, subevalueaza pericolul si devin, adesea,
.
ictime ale difelitelor tiPUlide agresiune;
c) neglijenta si indiferenta, trasaturi care conduc la ignorarea totala, de
cele mai multe ori involuntara, a pericolelor de victimizare. Asemenea
persoane nu dau importanta masurilor de asigurare (Iasa sau uita usile
deschise, bunuri expuse etc.), nu manifesta grija n raport cu sine sau cu altii
(lasa copiii nesupravegheati n totalitate);
d) credulitatea sau nivelul de influentare, trasaturi care pennit
infi-actomlui stimularea si atragerea unei persoane n actiuni victimizante
(cazul infractorului escroc ce promite, n schimbul unei mali sume de bani,
sa-i faca un serviciu de mare valoare; sau, cazul fetitei care, dnd crezare
promisiunilor facute de a primi lucmri de valoare, devine victima unui viol
colectiv);
e) starile de izolare, fi-ustratiesi complexare ce pot fi abil exploatate
de catre infractori;
f) nivelul modest sau redus al capacitatiIOI'psihointelectuale, care
limiteaza fOalie mult posibilitatile persoanei de a ntelege si decodifica
intentiile infractorului potential;
g) nivelul de tulburare si dezorganizare psihica (fonne delirante,
halucinatorii etc.) pot, de asemenea, sa fie speculate de catre infractori.
Asadar, masurile ce se pot lua si care trebuie sa fie luate n vederea
evitarii riscurilor victimale pot fi clasificate n:
a) masuri de protectie sociala;
b) masuri de auto protectie.
a) Masurile de protectie sociala revin n special organelor judiciare
responsabile socialmente cu prevenirea infractorilor, sanctionarea
infractiunilor si pedepsirea lor. Existenta organelor judiciare, a normelor
jUlidico-penale, a sistemului de judecata si pedepsirea faptasilor, inhiba n
mare masura reactivitatea infractionala potentiala. Actiunile de paza, de
anticipare si prevenire a infractiunilor, ale organelor de politie,
promptitudinea si eficienta lor n descoperirea infractorilor, aplicarea
corecta a nonnelor de drept penal n rapOli cu situatia specifica diferitelor
73
57 W. Skogan, M. Maxfield,
Coping ,vith crime: Individual and
neighborhood reactions, Beverly Hills, CA: Sage, 1981.
58 O. Newmann, Defensible space: People and design in the violent
citv, London: Architectura1 Press, 1972 .
.
59 A. Karmen, op.cit., p. 97.
75
Capitolul IV
77
68
80
ldem, p. 24.
69
70
Idem, p. 26.
Idem, p. 26-27.
81
7l
72
82
mediu7 ..
7"'1
. Idem, p. 41.
83
74
84
ldem, p. 46.
75
76
ldem, p. 118.
p. 118.
Tratat de tactica
85
79
86
ldem,
p. 58.
SO
SI
85
86
90
Idem, p. 108.
Idem, p. 110.
87
Idem, p. 112.
91
.l
90
91
93
92
Idel7l, p. 116-117.
93
94
94
Eficienta marturiei involuntare este conditionata
de factori
emotionali ce stau la baza ei, interese, aptitudini, stari emotionale.
Va exista o distinctie ntre depozitiile martorilor care au ca obiect
fapte, evenimente legate direct de evenimentul produs (infl'actiune - fapta
savrsita) la care martorul a participat si pe care le-a perceput nemijlocitactionnd att memorarea voluntara, ct si involuntara - si depozitiile
martorilor cu obiectul fom1at att din pareri, ct si din convingeri care
realizeaza profilul moral al nvinuitului, inculpatului sau altor persoane actionnd doar memorarea voluntara.
Memorarea plastic-intuitiva presupune capacitatea subiectului de
9S
infonnatii sunt stocate temporal chiar sub fonna ionica, vreme de cteva
semnale n registrul senzorial sau n memoria senzoriala, de unde vor fi
transmise memoriei de scurta durata primare, fiindca aceasta este
considerata ca memorie activa. n memoria de lunga durata sau secundara
nu se stocheaza infolmatiile codate dect daca au fost repetate. n ceea ce
priveste martoml si marturia, infOlmatiile patrund n sistem prin canalele
senzoriale si sunt stocate pentru o vreme foarte scurta n memoria de scurta
durata.
O parte din infonnatii care se scurg n memoria de scurta durata
(primara) se vor transmite n memoria de durata relativ lunga sau n
memoria de lunga durata (secundara), de unde ele vor fi recuperate prin
utilizarea unor strategii (e. Morgan, R. King, 1975). Aceasta utilizare de
strategii se refera la "cautarea" n memorie, la eforturile depuse cnd stim ca
acele anumite nume ne stau "pe vrful limbii" (fenomenul Trebuie-OS dupa
lA.C. Brown, D. McNeil - 1966), iar "traducerea n comportamente"
nseamna transfonnarea continuturilor memorate - cautate si gasite - n
declaratia verbala sau scriptica.
Interesul pentru o anumita categorie de fapte faciliteaza repetarea, si
deci stocarea lor. Cnd cineva este vizat ca va trebui sa raporteze cele
vazute, urmareste atent desfasurarea actiunii, reusind sa retina ceea ce i s-a
cerut (ex. un cercetas militar trimis n misiune).
Constiinta sarcinii mareste att capacitatea de receptare pna la
nivelul optim, ct si stocarea infonnatiilor a caror recuperare devine facila,
numai ca asemenea situatii se gasesc n cadrul marturiei, cu precizarea ca o
persoana care unnareste desrasurarea unor fapte sau evenimente realizeaza
+.
. I martor 96 .
laptu 1 ca~ este un potentla
Infonnatiile care pot fi percepute sunt nelimitate, ele putnd proveni
din diverse medii, domenii, astfel nct capacitatea de memorare ar fi n
plina activitate, neavnd nici un moment de relaxare si de sortare a datelor,
lucru care ar duce la clacare. Ca si asupra celorlalte organe de simt
"vegheaza" anumiti factori care reglementeaza procesul de receptare si
stocare, actionnd prin nlaturarea acelor infonnatii ce constituie un surplus.
Asupra memoriei actioneaza "uitarea", ce constituie reversul pastrarii si
se manifesta sub forma neputintei reconstituirii unor date memorate,
ori n imposibilitatea recunoasterii unor evenimente traite la o noua
confruntare cu acestea ori reproducerea
sau recunoasterea lor
eronata97.
96
97
96
98
99
100
98
101
fetita purta o palarie si ce culoare avea, se poate folosi una din ntrebari care
releva o sugestibilitate crescnda:
1. ntrebare determinativa cu pronume interogativ:
"Cum era mbracata?"
"Ce culoare avea palaria?"
2. ntrebare incomplet disjunctiva:
"Purta fetita o palarie sau nu?"
3. ntrebare "da - nu":
"Purta ea o palarie?"
"PaIaria era de culoare roz?"
4. ntrebare expectativa - "da":
"Palaria era poate de culoare roz?"
5. ntrebare expectativa - "nu":
"Palaria nu era poate de culoare roz?"
6. ntrebare complet disjunctiva:
100
Idem, p. 148-149.
101
105
102
106
107
distorsionari11O
p.149-156.
t10
104
112
106
117
Idell1. p. 179.
107
anumit fel, deoarece interesul material sau moral poate determina o anumita
nesinceritate sau partialitate care se va reflecta si in marturie.
Cea de-a doua latura - legatura cu partile n proces - vizeaza pozitia
subiectiva a martorului fata de inculpat, nvinuit, partea vatamata, partea
civila, partea responsabila civilmente - adica acele rapOliuri de rudenie,
amicitie, dusmanie, afectiune, razbunare, teama, sentimente de antipatie sau
simpatie.
n baza art. 78 c.p.p., martorul este persoana care are cunostinte
despre noua mprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului n
procesul penal, adica este o persoana neinteresata n solutionarea ntr-un
anumit fel a procesului. In cazul n care participarea sa la procesul penal este
de natura sa serveasca la aflarea adevarului, din necesitatea de aduce la
cunostinta organului judiciar savrsirea unei fapte, date si mprejurari legate
de acesta, pe care de cele mai multe ori le-a perceput accidental, atunci
persoana respectiva - apare n calitate de martor care nu are vreun interes
propliu de aparat. Dar n cazul n care participarea sa are n vedere apararea
unui interes propriu atunci persoana respectiva nceteaza de a mai fi martor
si va avea calitatea procesuala necesara apararii intereselor n cauza, si
anume, aceea de parte, iar informatiile pe care le detine vor fi retinute si vor
constitui mijloace de proba, declaratie de parte n proces si apreciate prin
prisma pozitiei avute n proces.
Aceasta situatie a rezultat din incompatibilitatea ntre calitatea de
parte n proces si calitatea de martor, deoarece va exista o prezumtie de
nesinceritate. Pentru a nlatura aceasta consecinta negativa, art. 82 c.p.p.
instituie incompatibilitatea ntre martor si parte n proces, oferind totodata
persoanei vatamate un drept de 9ptiune ntre pozitia de palie civila, parte
vatamata si martor n proces. In aceasta situatie nu se va putea face
abstractie, de faptul ca persoana vatamata, desi a ales calitatea de martor, i
s-a cauzat un prejudiciu material sau moral prin savrsirea infractiunii, deci
marturia sa va avea un grad de partinire.
Depoztia sa va fi supusa unor elemente de deformare, chiar daca
persoana este de buna-credinta, deoarece perceptia si memorarea se
desfasoara pe un fond afectiv emotional, lucru care va detennina o
memorare lacunara. La toate acestea se adauga si tendinta de exagerare,
specifica psihologiei victimei 1] 8.
O alta situatie care ar putea sa creeze o prezumtie de interesare
materiala sau morala n rezolvarea cauzei, este cea data de suprapunerea
celor doua calitati - martor si sot sau raport de rudenie cu nvinuitul sau
liS
il}culpatul sau cu celelalte parti. n acest scop, c.p.p. prevede n aIt. 84 ,Jntrebari prealabile" - ca maIiorul sa fie supus Ia un sir de ntrebari privind
identitatea sa, ocupatia si adresa, apointrebarile trebuie sa vizeze relatia de
rudenie cu nvinuitul sau inculpatul sau cu oricare alta paIte si daca a suferit
sau nU,vreopaguba de pe unna savrsilii infioactiunii.
In situatia n care este ruda apropiata cu nvinuituVinculpatul sau cu o
parte n proces, acesta va fi absolvit de obligatia de a depune marturie. Este
nsa o exceptie relativa, deoarece rudele sau sotul pot depune marturie,
ramnnd la latitudinea lor daca-si manifesta acest drept sau nu. Aceasta
posibilitate de alegere, acordata sotului si rudelor apropiate a fost instituita
dintr-o ndoita explicatie - n primul rnd, exista aceasta legatura
sentimentala care detennina o conduita subiectiva si, n al doilea rnd,
motivele de suspiciune legitima care rezulta dintr-o atitudine de
particularitate ce poate fi manifestata de aceste persoane, derivnd din-prima
1atura
- a exp 1"Icatlel119 .
Organul legislativ a acordat aceasta posibilitate pentru a scuti
persoanele aflate ntr-o asemenea situatie de alegere ntre sentimentele
firesti si datoria de a spune adevarul. Rudele apropiate n acceptiunea c.p.
sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si
persoanele devenite prin nfiere potrivit legii astfel de rude (art. 149). Si n
cazul n care rudele apropiate precum si cele mai indepaltate depun
marturie, va opera prezumtia de partialitate (partinire). Asadar, n cazul
maIiorului din una din cele doua categorii, pozitia sa de impaItialitate va fi
n acel~si timp aInenintata120.
In viziunea acestora - parinti/sot - persoanele care au savrsit o fapta
prevazuta de legea penala - vor aparea ca niste persoane corecte, incapabile
de a savrsi o asemenea fapta. Astfel, n depozitia parintilor, fiul unnarit
pentru comportari huliganice este descris ca un copil simpatic, plin de umor,
caruia, ca tuturor de vrsta sa, i place sa se distreze, iar fapta comisa este
considerata ca o copilarie, gluma nevinovata. Sotia disparuta, pentru sotul
care o iubeste, va fi reprezentata ca o persoana deosebita din punct de
vedere fizic, mult mai tnara, elegantal21
O alta posibilitate de pelturbare a marturiei poate veni din situatia
reala n lantul mprejurarilor cauzei, al raporturilor n care se afla cu ceilalti
participanti n proces, al pozitiei sale subiective fata de cei care au o anumita
119
120
I21
112
Idem, p. 194.
Idem, p. 195.
Idem, p. 195.
122
123
113
125ld
114
em,p ..200
<
I EVENIMENT
2:' >,
>-
JUDICIAR
.
-
context spatio-temporal
vizibilitate - distanta
luminozitate
stare meteo
- ereditate
- iluzii
- integritatea
analizatofllor
senzoriali
- integriatea functionala
a creierului
- fluctuatii ale atentiei
(disfunctii de orientare-concentrare
SEN
/~
- spatiu
- distantele
- timpul - obiectiv
- subiectiv
- vitezele
Prelucrare
- expenenta
stocata
- integritatea
mentalului
(gndire_ rationamente)
- efectul ""halto"
.s~s
.~
IOglC pSIhologic
- an t1CIparea
- emotlvl1atea
- tipul materialului
de memorat
- cifre
- material verbal
MEMORARE
- imagini_ culori
- repet abilitatea memorarii
(STOCARE)
- tipuri de memorare
- interesul
- (interesele)
legaturile martoruluI cu
pricina, participantii
si solutia
- mediul socio-cultural
si de provenienta
a marotrului
sursei mal1uriei
direct
incertitudinii
- memoria de reproducere
- trainicia lanturi lor asociati ve
- presiunea oficialitatii
si solemnitatii
- sugestibi1itatea
de statut
- presiune mass-media
- izvorul
- (exercitiul)
capacitatea
- verbaL scrise
REDARE
- teama
(REACTliALlZARE)
exprimarii
de represalii
- buna-credinta
- reaua~credinta
(martor
mincinos)
- malter n eroare
mediat
- gradul de angajare
atlarea adevarului
zvon public
- eroarea de fapt
- simpatie - antipatie
(politist etc.)
EVENIMENT
()
'U
g.
g.
~
r:;
g-..
(1)
1"']
SCHE:\IA
(participare)
n
(")
()
"' ..]'"
FOR~L:\RlI
()
..;
(1)
~,i
-1
la
fata de magistrat
TEST1MONIAL
()
()
:\IARTURIEI
116
cogniti\
ale etiologiei
117
131 T. Ciarnea
si calab., Medicina
Editura Junimea, 1988, p. 322.
118
121
50 de ani n urma, un avocat nota: "Nu numai avocatul dar si ceilalti care au
legatura cu cazul sunt afectati de aceasta situatie. Este ca si cum ar conspira
CUliea, pentru a traumatiza copilul din nou". Aceasta opinie pare a se fi
adresat unor urechi surde, pentru ca la 30 de ani dupa afirmatia lui Crawford,
aceeasi problema se discuta din nou n Comitetul Thompson de pe lnga
Departamentul Scotian al Sanatatii si Internelor si al Biroului Coroanei. n
1975, acest organism analiza daca este necesara chemarea n instanta, ca
martori, a copiilor, victime ale unor abuzuri sexuale. Comitetul concluziona
ca "desi procedura actuala nu este cea mai adecvata pentru copii, care sunt
supusi n mod inevitabil unui stres suplimentar, cauzat de evenimentul
depunerii marturiei, nu exista nca o alternativa procedurala acceptabila, care
sa satisfaca interesele justitiei si sa fie impartiala fata de prti".
Cu alte cuvinte, deocamdata nu se schimba nimic n procedurile legale.
Au mai trecut 10 ani pna ce problema aceasta a copiilor sa fie abordata mai
serios n Marea Britanie, cnd mass-media au nceput sa faca publice
preocuparile psihologilor si ale celor de la asistenta sociala fata de
procedurile ce implicau chemarea n instanta a copiilor, mai ales n cazurile
de abuz sexual.
n Anglia si Tara Galilor situatia era deja mai proasta dect n Scotia.
Unele cazuri de abuz erau imposibil de urmarit penal, deoarece instantele nu
erau pregatite sa audieze ca martori copiii, dect daca acestia aveau cel putin
7-8 ani. Copiii mai mici erau chemati ca "martori incompetenti", situatie care
a determinat un avocat englez sa considere aceasta regula, procedura "Charta
de molestat copii".
La sfrsitul anilor '80, unele tari au nceput sa revizuiasca procedurile
legale de audiere n instanta a copiilor, iar psihologii din Australia, Canada,
SUA si din principalele state europene au studiat problemele comune aparute,
cautnd posibile solutii.
n 1985, Royal Scotish Society for the Prevention of Cruelt ta Children
(Societatea regala scotiana pentru prevenirea cruzimii fata de copii) s-a aratat
ngrijorata de situatia n care sunt pusi copiii atunci cnd apar n instanta si a
organizat o conferinta la Edinburgh, cu titlul "Copilul, victima a procesului
legal?".
Initiativa a fost bine primita de catre avocati, politisti, psihologi,
activisti sociali, dar nu se poate afirma ca a existat o unitate de opinii. Un alt
magistrat scotian, Lordul McCluskey, a afirmat ca nu are dovezi dare cum ca
s-ar traumatiza copiii n instanta, iar stresul manifestat de acestia n fata Curtii
122
B) Procedurile legale
Cazurile n care sunt implicati ca martori copiii sunt, de regula, acelea
n care minorii sunt ori acuzati ori victime (cum ar fi cazurile de abuz sexual
sau de alta natura).
123
existenta unei relatii ntre copil si acuzat) ca mmiorul copil va colabora mult
mai bine cu instanta n acest mod dect COnfOIlTIprocedurilor normale (Legea
refollTIei justitiei - 1990).
n anul 1991, cnd s-a introdus sistemul de Televiziune n direct, n
instantele scotiene, existau diverse evaluari despre folosirea acestuia n alte
tari. O astfel de evaluare ntocmita n Anglia a scos la iveala faptul ca acest
gen de marturie televizata reduce nivelul de stres al copiilor, mbunatatind
calitatea depozitiei lor.
O alta evaluare, australiana, conchidea: "Starea emotionala a copiilor a
fost influentata n bine de folosirea televiziunii cu circuit nchis". Impresii
favorabile despre procedura folosirii mijloacelor TV au fost raportate n urma
ntocmirii unor mici studii pilot n Portugalia, Australia si n Noua Zeelanda.
Judecatorii pot autoriza folosirea n instanta a televiziunii cu circuit
nchis. Ei sunt cei care determina necesitatea folosirii acestei metode. Dupa
primul an de la implementarea metodei, succesul nregistrat prin folosirea
acesteia a demonstrat ca sunt ntrunite conditiile statutare n ceea ce priveste
vrsta si capacitatea copilului, relatiile dintre copil si acuzat, natura acuzatiei
si felul probei pe care copilul este chemat sa o faca n instanta. Comentariile
facute de judecatori n legatura cu efectul posibil pe care l are asupra
copilului nfatisarea n fata Curtii au fost bazate pe observarea reactiilor
copiilor n timpul audierilor atunci cnd sunt pusi fata n fata cu acuzatul si
avocatii. Aceste observatii si comentarii influenteaza si modul de analizare a
cererilor de ndepartare a copilului martor de atmosfera formala a Curtii.
n cel de-al doilea an ce a urmat implementarii sistemului, majoritatea
cererilor de folosire a sistemului de televiziune au fost nsotite de expertize ce
vizau capacitatea copilului de a suporta stresul depunerii maliuriei n sistem
traditional.
Decizii de aprobare a folosirii sistemului de televiziune au fost date de
catre judecatori n functie de fiecare caz n parte. n evaluarea posibilelor
efecte pe care le-ar avea asupra copilului depunerea marturiei ntr-o maniera
conventionala, judecatorii sunt legati de experti, trebuind sa se bazeze pe
recomandarile acestora.
a) Efectul sistemului Televiziunii cu circuit nchis asupra martorilor
copii
Interviurile luate la 71 de parinti, naintea proceselor, si la 37 de parinti
si 56 de copii, dupa procese, au relevat faptul ca unul dintre factorii cei mai
stresanti pentru copii l constituie confruntarea cu acuzatul. Cea mai neplacuta
experienta att pentru copii, ct si pentru parinti este legata de durata mare de
125
al Televiziunii cu circuit nchis a permis obtinerea unor probe din partea unor
copii, care, n alte conditii, nici n-ar fi desc~is gura. Totusi, probele aduse de
copiii mici sunt deseori superficiale si nu satisfac cerintele procesului penal.
Exista cteva diferente semnificative legate de calitatea probelor aduse de
copii prin metoda televiziunii si cele aduse prin marturia directa n fata Curtii;
cantitate a de detalii ce au fost furnizate de copii n fata Curtii se pare ca este
mai mare dect la copii care au depus marturie prin sistemul Televiziunii cu
circuit nchis. n orice caz, pentru a obtine mai multe informatii de la un copil,
trebuie sa se puna accent pe scurtare a duratei de timp de la sesizare pna la
nfatisarea n fata instantei, pe mbunatatirea capacitatii examinatorilor de a se
apropia de copil si de a-i cstiga ncrederea, si pe mbunatatirea sistemului de
ntelegere a minorilor, legat de notiune a de proces penal.
Adultii care-i nsotesc pe copii n camerele separate, unde s-a instalat
sistemul Televiziunii cu circuit nchis, contribuie la succesul metodei, chiar
daca, uneori, ei abat atentia Curtii asupra unor probleme de ordin practic, cum
ar fi calitatea deficitara a sunetului. n concluzie, este necesara o selectare si o
pregatire prealabila a persoanelor care nsotesc copii n camerele separate.
Scotienii sunt mndri de sistemul lor juridic independent si de inovatia
reprezentata n cadrul acestuia de Children' s Hearings, care a atras interesul
lumii ntregi. Recent s-au nregistrat mai multe schimbari de procedura legate
de chemarea n instanta, ca martori, a copiilor.
Juristii si psihologii nu mpartasesc mereu aceleasi opinii n ceea ce
priveste psihicul uman, dar n cazul copiilor chemati sa depuna marturie n
instanta de judecata exista o comuniune de idei cu rezultate benefice.
Reformele ncepute n ultimul timp vor continua sa fie analizate si dezbatute
si se spera ca rezultatele vor duce la mbunatatirea actualului sistem procesual
penal si civil scotian, cu influenta directa asupra bunastarii copiilor n cadrul
sistemului de justitie scotian.
Studii si cercetari referitoare la declaratiile martorilor minori:
Anul 1985 a marcat nceputul unor studii criminologice pentru
examinarea problemelor controversate legate de depozitiile martorilor copii.
Proiectul studiului includea cercetari n domeniul memoriei, analizarea mai
multor cazuri n care au aparut martori copii, interviuri cu acestia si cu
parintii lor. n cadrul studiilor experimentale pentru testarea capacitatii
memoriei copiilor martori, s-a observat ca cei mici (copii ntre 6-8 ani) pot fi
martori utili n procese, dar stilul cum sunt chestionati este foarte important,
mai ales n situatia n care sunt implicati n identificari dupa fotografii. Aceste
rezultate, coroborate cu altele, obtinute n ul1na unor experimente efectuate n
127
copii mai mari sau dect ale adultilor. Problema termenelor lungi de nfatisare
nu este specifica doar n Scotia, dupa cum a relevat un studiu recent ntocmit
n Anglia.
Studii psihologice de ultima ora au ajutat la depistarea principalelor
greutati cu care sunt confruntati copii ce apar n fata instantelor scotiene.
Acestea include mai multi factori de stres legati de interogatoriile din timpul
anchetei, confruntarea cu acuzatii, audierile. Specialistii au mai identificat si
alti factori de stres, mai putin evidenti, legati de lipsa de cunostinte despre
sistemul juridic si efectul termenelor lungi de nfatisare. Cele mai recente
cercetari asupra chemarii n instanta a copiilor, desfasurate n Scotia, au fost
realizate n scopul evaluarii unei noi reforme la folosirea televiziunii n
procesul penal, asigurndu-se astfel depunerea malturiei de catre copii n
exteriorul sedintei de judecata a Curtii.
129
134 Tactica ascultarii invinuitului, martorilor si minorilor. Confhmtarea si prezentarea pentru recunoastere, lucrare a Institutului de Crimi-
nalistica.
130
136
134
Idem, p. 149.150.
Idem, p. 158.
139 Exemplu de caz: n ziua de 30 august 1980, la Liceul Mihai Viteazu
a fost ucisa numita e.A. Cercetarea la fata locului si analiza datelor culese au
dus la concluzia ca actul criminal este opera unui bolnav psihic. Se presupune
ca criminalul se ntoarce ntotdeauna la fata locului, si tot personalul din paza
liceului a fost instruita sa supravegheze persoanele intrate n liceu, cu
prezenta suspecta. Dupa aproximativ un an si jumatate, personalul de garda a
sesizat prezenta n liceu, n portiunea critica a locului faptei, a unui tnar care,
ntrebat la modul direct "ce cauta n liceu", a raspuns: "Taci din gura ... ca-ti
crap si tie capul cum i l-am crapat si aleia grase si negre mbracata n halat
albastru", dupa care a parasit liceul. Dar indicase ce era mai caracteristic
pentru victima. Personajul era cunoscut ca fiind bolnav psihic; pe baza
depozitiei martorului de expectanta LP., a fost identificat ca fiind R.e. Era un
oligofren periculos, fara discemamntul faptelor sale si la a doua fuga din
spital. R.e. a fost interceptat de martorul de expectanta (instruit de politie),
retinut si anchetat. (N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Op. cit., p. 120).
135
137
138
141
136
li
un maltor, vaznd un detinut ntre doi gardieni, n camera de
ancheta, este nclinat sa-I "recunoasca" chiar si atunci cnd asemanarea
dintre infractorul real si cel prezent este foarte vaga sau inexistenta;
un mattor este introdus n cabinetul de instructie unde trebuia sa-I
identifice, din mai multe persoane, pe asasinul unei fete. Spre constemarea
tuturor, martorul l-a deserrmat cu celtitudine pe procurorul general ca fiind
asasinull44.
144
[45
Guilhermet, COl11l11ent
se font les erreures judiciaires.
Enrico Altavilla, Psihologia giudiziaria.
137
aflarea sa. Acesta fIind planul ideal pe care se ntlnesc cele doua aspecte, si
anume: conduita + constiinta si marturia. Desi la prima vedere am putea
spune ca marturia apare ca un element extrinsec persoanei magistratului
(ofiter de politie, procuror sau alt agent - exponent al autoritatii judiciare)
totusi ntre persoana magistratului si persoana martorului trebuie sa existe
rapOlturi de concordanta. Existenta unor raporturi de contradictie ntre
aceste doua nivele va avea repercusiuni asupra valabilitatii marturiei n fata
justitiei, care va sanctiona aceasta contradictie n doua modalitati distincte:
InIatura marturia fara a sanctiona martorul daca acesta a fost de
buna-credinta;
fulatura marturia si sanctioneaza martorul daca acesta a fost de
rea-credinta;
Magistratul se poate afla n una din situatiile unnatoare:
- a cunoscut caracterul nesincer al marturiei mincinoase si l-a acceptat
pentru a da o anumita solutie impusa de o anumita factura politica sau oculta
sau a fost corupt n acest sens;
- si-a neglijat rolul activ n admiterea si aprecierea probelor si a retinut
ca valabila o marturie mincinoasa sau o malturie falsa, ntemeiata, nca din
statu nascendi pe deficiente de perceptie ale martorului sau distorsiuni
ulterioare acestui momene49.
Cel de-al doilea element al raportului - martorul - constiinta si
conduita - reprezinta un domeniu ambiguu.
O persoana care compare ntr-un proces are o anumita motivatie.
Si pentru a nu cadea n una dintre extreme - de a vedea n orice manifestare
umana o umbra de interes, de profIt, asadar pastrndu-ne pe linia de
mijloc -, putem afmna ca martorul de buna-credinta, avnd ca interes
obtinerea adevarului si aducerea celor vinovati n fata justitiei, n aceasta
dorinta a sa poate fi "orbit", astfel nct marturia sa de buna-credinta, dar
falsa din punctul de vedere al continutului. sa produca alte efecte dect cele
scontate. Alta este situatia maltomlui mincinos, care al'e un scop, un interes
si n baza lor va actiona pentru a obtine rezultatul scontat.
Deosebirea va fi ca acesta nu se va lasa "orbit" de pasiunea pentru
dreptate. de aflarea adevarului, stiind adevarul sau nu despre savrsirea unei
fapte sau prezentnd faptele n mod denaturat, el va avea o atitudine
potrivita faptelor povestite, va ncerca sa convinga magistratul de adevarul
spuselor sale, asadar, n depozitia sa nu se vor ntlni acele cauze ce
altereaza depozitia martorului de buna-credinta.
149
154
156
~
"l
158
Academiei
Idel71,
]45
163
146
Jdem, p. 186.
Idem, p. 187.
Idem, p. 188.
166 Idem, p. 188.
167 Idem, p. 189.
168 Al. Binet, La descriptiol1 d'un object
Ciopraga.
164
165
---------
169
148
p. 114.
172
173'.
173
174
150
p. 236-237.
n depozitiile succesive ale mmtorilor, secventele activitatii infractionale, principalele momente ntreprinse de infractor sau de cel spre care se
ndreapta infractiunea si alte aspecte, se regasesc reproduse fidel n depozitiile lor n conditiile n cm'eau perceput faptele n aceleasi mprejurari.
Cnd exista concordanta sub aspectul mprejurarilor esentiale a
malturiilor simultane, cauza trebuie cautata n caracterul unitar pna la un
anumit punct, n identitatea proceselor psihice, n reflectarea corecta n
psihicul martorilor a faptelor esentiale, n similitudinea conditiilor de
perceptie sau n absenta unor cauze subiective de distorsionare a faptelor.
Acesta este aspectul pozitiv, deoarece concordanta malturiilor
similare se poate datora si unui cerc fraudulos realizat ntre martori si cel n
favoarea caruia unneaza a se depune marturia, asadar aspectul releicredinte. Att concordanta ct si nepotrivirile si gasesc cauza n conditii
obiective si subiective ale perceptiei. Avndu-se n vedere conditiile
obiective n care s-au aflat martorii n momentul perceptiei, similitudinea
conditiilor de perceptie nu nseamna identitate de conditii pentru toti cei
prezenti la savrsirea unei fapte. A percepe un fapt n conditii similare nu
nseamna a-l percepe n conditii identice.
Existenta, n cuprinsul depozitiilor simultane ale martorilor, a unor
contradictii, nepotriviri privind unele aspecte de detaliu, ti au originea n
cauze de ordin individual, subiectiv, inseparabil legate de personalitatea
celui ce percepe. Aceste nepotriviri de ordin subiectiv si au originea n
caracterul orientativ si selectiv al perceptiei, n faptul ca "fiecare om percepe
realitatea nconjuratoare prin prisma subiectivitatii sale proprii, n
concordanta cu anumite stari de motivatie actuala concretizate n tendinte,
.'
..17';'
trebumte, mterese'
'.
Un alt aspect al concordantei este cel n care depozitiile simultane
coincid total, se suprapun complet n privinta celor mai nesemnificative
elemente. Astfel, cele mai nesemnificative elemente sunt reproduse cu o
fidelitate uimitoare, nct se poate merge pna la identitate. Fiecare din
aceste depozitii, fiind, de fapt, o reproducere exacta si fidela a celorlalte,
lasnd impresia ca au fost nvatate pe dinafara. Dar chiar si n situatia unei
depline concordante ntre continuturile depozitiilor simultane, un numar de
depozitii nu pot calchia una pe alta, nu pot coincide total. Depoz'itia unei
persoane nu poate fi o copie perfecta a marturiei celui sau celor care n
conditii similare de loc si spatiu au perceput unul si acelasi fenomen. Este
situatia care va trezi suspiciuni organului judiciar, deoarece dovedeste ca
17';
este rezultatul unei ntelegeri realizate ntre maltori, eventual ntre martor si
mvmmt sau mcu1pat 176 .
Obtinerea de marturii se face prin ascultarea persoanelor care au
participat la savrsirea infractiunii sau care au luat la cunostinta despre ea
dintr-o anumita sursa, la sediul organuluijudiciar.
Toate aceste depozitii se vor face sub fonna scrisa ce este impusa de
limitele fIresti ale capacitatii de conservare n memorie a infonnatiilor, dar si
de ..natura activitatii
de cercetare a infi-actiunii,
de frecventa probei
177
'
,.,
testrmomale .
ntre prima depozitie si celelalte ale aceluiasi martor pot interveni
diverse situatii, si anume:
a) Depozitiile coincid pna la detaliu cu cea initiala, asadar sunt o
reproducere, o repetare a lor - cauza deplinei concordante poate sa rezide n
buna-credinta sau reaua-credinta a martomlui. Dar daca nu sunt motive ca
reaua-credinta sa fie suspectata, atunci punctul de plecare al verifIcarii si
aprecierii depozitiilor trebuie sa-I constituie prima depozitie, deoarece
celelalte sunt o repetare, o reproducere. Ayrault spunea: "Cea mai adevarata,
cea mai naiva si ntreaga marturie este cea dinti. Ce se spune pe unna nu
sunt dect prerncatorii si viclesuguri".
b) Pe fondul coincidentei n ansamblu a depozitiilor succesive,
martoml la ultima audiere se refera la aspecte care nu au fost comunicate
organului judiciar sau revine asupra unor explicatii la care face unele
corective;
c) Pe fondul coincidentei n ansamblu a faptelor se constata si
existenta unor contraziceri;
d) Cu ocazia ascultarii repetate, martorul revine asupra declaratiilor
initiale, face alte depozitii, deci si retracteaza prima malturie.
Concordanta ntre depozitiile succesive ale unuia si aceluiasi maltor
reprezinta o garantie de credibilitate. Maltorul, datorita unor cauze de ordin
obiectiv, putea percepe inexact si lacunar faptele, care se vor reflecta astfel
si n depozitiile sale succesive concordante, dar este posibil sa le fi perceput
corect, dai' sa le reproduca eronat Iara a fi constient de existenta acestor
deosebiri ntre perceptie si reproducere. Poate reveni asupra acestora, rncnd
unele corective, astfel pot apare contradictii ntre primele depozitii si
unnatoarele.
Martoml a constatat existenta unor discordante ntre primele si
unnatoarele depozitii, dai' asupra carora nu revine, fie pentru a nu se afla n
176
177
152
178 Idel7l,
p. 228-232.
153
,~~~~c_
continuturilor
179
154
Aceasta
intima
aIlchetatorului,este
convingere,
att
magistratului,
ct
SI
masurilor
legale
consecutive,
starilor
de fapt
180
181
182
Idem, p. 170.
Al. Ciopraga, Evaluarea probei testil71oniale... , p. 225-226.
Idem, p. 227-228.
155
183
156
Idem, p. 232-233.
importanta reala pentru cauza respectiva, deci ca mmiorul s-ar fi putut nsela
si asupra lor - ar fi o gndire excesiva si radicala.
Dar, daca eroarea este grosiera, vizibila, privind un element intrinsec
- de natura a modifica datele n care se circumscrie cauza, aceasta se
rasfi'nge asupra ntregii marturii, fiind de natura a o discredita.
Pentru a fi n masura sa discrediteze ntreaga marturie, eroarea trebuie
sa poarte asupra unor mprejurari esentiale, care datorita importantei lor,
trebuia 1Sf fi fost percepute si pastrate n memoria martorului, n mod
necesar 8 .
La aprecierea marturiilor succesive trebuie luate n calcul att
ntinderea si cm'acterul erorii, ct si aspectul cantitativ, adica numarul lor.
Existenta unei singure erori partiale, n general, nu este n masura a se
rasfi'nge asupra ntregii marturii, existenta unui numar mai mare de
contradictii chiar avnd un efect limitat la anumite mprejurari, este n
masura sa puna sub semnul ntrebarii vericitatea ntregii marturii 185.
Situatia va deveni sensibil modificata cnd martorul revine,
retracteaza ~na din depozitiile sale contradictorii. n acest moment, retinerea
depozitiei n ntregime sau numai a acelor palti asupra carora nu exista
contradictii, va depinde de ncrederea pe care si-o fOlmeaza organul judiciar
pe baza explicatiei date de martor cu privire la cauza contradictiei, de
masura n care aceasta explicatie se armonizeaza cu celelalte probe.
Situatia va fi diferita n cazul n care n cursul aceleasi faze, cu ocazia
audierii repetate sau n cadrul fazelor procesuale diferite - faza de urmarire
penala si faza judecatii - mmiorul revine asupra depozitiilor initiale, le
retracteaza, facnd noi depozitii care le contrazic, le anuleaza pe cele
dinti186.
158
retracta pentru a-si diminua pedeapsa, fiind mult mai constient asupra
recunoasterii sale.
n cazul martorului care revine asupra primei depozitii, consecintele
retractarii -favorabile sau nefavorabile nvinuitului sau inculpatului sau altor
parti - se rasfrng asupra altei persoane, nct vor lipsi si acele fragile indicii
de credibilitate a sinceritatii sau nesinceritatii retractarii. Asadar, va fi dificil
de stiu! care depozitie este sincera si care mincinoasa187.
In concluzie, sa vedem motivele care-l determina pe martor sa-si
schimbe declaratiile. Va fi necesar sa se cunoasca daca au avut loc influente
asupra acestuia. De vreme ce martorul relateaza liber faptele, inspirnd
ncredere organului judiciar cu prilejul primei depozitii, ulterior revine
asupra declaratiilor sale sustinnd ca ceea ce a declarat este fals, va nsemna
ca retractarea a fost dictata de ratiuni serioase, iar n spatele unei asemenea
atitudini exista motive temeinice.
Retractarea se poate produce spontan sau sub influenta unor forte
launtrice, afective sau forte straine, dar ntotdeauna este rezultatul unor
temeiuri serioase.
Dovada acestei retractari este data de faptul ca cel care revine asupra
primelor sale explicatii este un martor de rea-credinta - un martor mincinos.
Un mmtor de buna-credinta care retracteaza marturia este constient de
riscul acestui fapt, asadar motiv~le sale sunt temeinice188.
Organul judiciar aflat ntr-o asemenea situatie va trebui sa detelmine
motivele retractarii, dar si pozitia pe care o ocupa martorul n raport cu partile.
Aparitia retractarii va determina si existenta unei contradictii ntre
marturiile succesive. Magistratul (procurorul), dar si judecatorul aflat ntr-o
asemenea situatie va putea stabili care malturie este de buna-credinta si care
mincinoasa, coroborndu-Ie si cu celelalte probe din dosar, cu faptele
petrecute si n rapOlt de legaturile care pot exista ntre martor si pa11i,mmtor
si nvinuit I inculpat, de aparitia unor elemente de notorietate privitoare la
nvinuit/inculpat ce pot aparea.
n unna identificarii adevaratului motiv al retractarii, a confruntarii
factorilor de credibilitate si de incredibilitate circumscrisi celor doua
declaratii succesive contrarii, a confruntarii lor cu ansamblul probelor
administrate, organul judiciar retine depozitia considerata sincera si nlatura
pe cea mincinoasa, indiferent n fata carui organ a fost data189.
>
Idem, p. 233.
Idem, p. 236.
189 Idem, p. 237.
187
188
159
190
160
191
192
193
194
162
Idem, p. 72-74.
Al. Ciopraga, Tratat de tactica criminalistica, p. 225.
195 Se aprofundeaza
la seminarii problematica
spete reale (din arhiva personala a autorului T. B.).
196 Idel71, p. 227-228.
corespunzatoare
unor
163
164
Idem, p. 230.
Idem, p. 230-231.
199
200
Idem, p. 233-234.
Idem, p. 234-235.
165
Primul aspect - extinderea marturiei - viznd elementele componente ale depozitiei, daca acopera total sau partial toate elementele
evenimentului la care malturia se refera.
Elementele componente ale depozitiei cuprind att conditiile
obiective n care m3.1torula asistat la evenimentul incriminat, adica locul de
unde a privit, auzit, apoi capacitatea sa de a retine n functie de timp, de
starea afectiva din momentul perceptiei.
Din punct de vedere psihologic, capacitatea de retinere este n functie
de capacitatea de infonnatii (input) care i-au parvenit concomitent sau
succesiv n legatura cu actul incriminat. Aceste infonnatii ar fi putut fi
receptate n mod eronat datorita starii afective, gradului de oboseal~
bruiajelor posibile sau o stare deosebi~ produse de o intoxicatie a1coolica
sau de stupefiante.
n aceasta etapa intervin att legile proceselor memoriale, dar si cele
ale memoriei involuntare, cunoscute n psihologie sub denumirea de
"memorie de scurta durata" (short-tenn memory), termen care se refera la
continuturile
memoriale privind verigile neesentiale ale un activitati
,
201
complexe .
Short-tenn memory este n functie si de capacitatea intelectuala a
subiectului, dar e foarte vulnerabila la distrageri de atentie = bruiaje.
De ce este importanta aceasta memorare? Nu att la retinerea
elementelor unui eveniment si la posibilitatile activarii acestora, ci mai ales
Ia stocarea llllonnatn
'-~"l 01'-)0)-.
Al doilea aspect - fidelitate a - conditionata de o receptie optima si de
capacitatea de verbaliz3.1'ea martorului. Transpunerea verbala fidela a
faptelor memorate implica procese psihologice. Persoanele cu o anumita
cultura, care poseda un debit verbal corespunzator pentm exprimarea exacta
a celor vazute sunt poate putine.
Al treilea aspect - gradul de credibilitate subiectiva - joaca un rol
important n marturie. In momentul nsiruirii la interogatoriu, faptele
unnarite de anchetator ncep sa se nsire de-a lungul unui dmm fara capat,
pentm moment, care merge de la o totala certitudine (subiectiva) pna la o
totala incertitudine exprimata n "nu stiu". Un subiect se gaseste n stare de
incertitudine atunci cnd este coniiuntat cu altemative dintre C3.1'e
nici una
nu este dominan~ gradul de incertitudine se afla n raport att cu numarul
de solutii, ct si cu forta relativa a reactiilor fata de alternative.
201
202
166
p. 173-174.
Idem, p. 176-177.
Al. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale
Editura Junimea, Iasi, 1979, p. 242-244.
203
204
n procesul penal,
167
205
206
168
Idem, p. 249.
Idem, p. 250.
207
208
ldem. p. 250-251.
ldem. p. 251.
169
209
210
2]1
170
Idem, p. 252.
Idem, p. 253.
Idem, p. 254.
010
~ : J el11. p.
~L, Jdel11, p.
755
~ .
255.
'1-4-
~ _ Jdem. p.
,10 Jdel11. p.
256.
258.
171
Capitolul V
219
Idem, op.cit.
173
174
B. CARACTERISTICILE INTEROGATORIULUI
222
de psihologie
judiciara,
Tipografia
223
f""
fapte reprobabile: viol, incest, crima etc., n prezenta unor persoane, altele
dect anchetatorul. n acelasi timp, maliurisirea nu este posibila dect o data
cu cstigarea ncrederii, cu trairea sentimentului de ntelegere, cel putin
umana, a drameijudiciare pe care nvinuitul o traieste.
Desigur, ramas singur cu nvinuitul, n rapOlturile de confruntare nu o
data tensionate, reprezentantul organului de unnarire penala poate avea n
fata o personalitate cu un mental disfunctional, disperat, razbunator,
simulant etc., capabil de gesturi hetero- si autoagresive.
Riscul profesional este o realitate la care anchetatorul consimte liber
si pe care si-l asuma din perspectiva profesionistului.
C. PLANURILE
SITUA TIONALE
178
227
judiciara".
179
(acesta nu stie daca banuitul din fata sa este cel care a comis infi"actiunea
vizata), nici de infractor (banuitul nestiind daca anchetatorul cunoaste vreuna
din faptele comise de el, cnd?, cum? si de unde? a aflat) (ex. tipic pentru
suspectii cerceta~ cu ocazia unor razii, scotocui, filtre de circulatie etc.).
In situa~a planului necunoscut, convorbirea dintre anchetator si
infractor este lipsita de temei infOlmational, iar respectarea prezumtiei de
nevinovatie blocheaza orice dialog constructiv pentru ancheta, mai ales ca o
persoana invitata la politie pentru o asemenea procedura de interogare ar
putea reclama pur si sunplu un abuz din pm1ea organelor de urmarire
penala.
Aceste situatii sunt excelente oportunitati de a clarifica prin
investigatiile comportamentului sunulat, unplicarea sau nu a persoanei
banuite n speta care face obiectul interogatoriului.
Referitor la planurile situationale ascunse sau necunoscute, apar
situatii neprevazute care pot duce la descoperirea ntmplatoare a faptelor n
cauza. Aceasta presupune rabdare, calm, tact n discutiile pUl1atede catre
anchetator cu orice persoana care nu are aparent nici o legatura cu fapta
comisa. Astfel se educa si se exerseaza intuitia, calitatile si aptitudinile
personale, valorificndu-se o data cu trecerea anilor n ceea ce se ntelege
ndeobste prinjler profesional.
a deosebita importanta n cadrul relatiilor interpersonale o are
autocontrolul anchetatorului asupra manifestarilor compOliamentului sau
expresiv (nervozitate, superficialitate, duritate, labilitate emotionala,
simpatie sau antipatie fata de persoana interogata etc.).
Autocontrolul nu este un exercitiu n sine, gratuit, ci, dimpotriva, este
o necesitate menita a contracara studierea anchetatorului de catre
persoana suspecta. Practica evidentiaza n acest sens existenta unei categorii
de infractori extrem de intuitivi si vicleni, capabili sa interpreteze cu abilitate
comportamentul anchetatorului, reusind sa-si de-a seama de impresiile pe
care le produc declaratiile sale, sau sa deduca ce infonnatii sau probe detine
organul judicim"n legatura cu obiectul ascultarii.
Creativitatea n gndu'e, capacitatea de prelucrare cu obiectivitate si
sunt critic a datelor, exersarea intuitiei si, ndeosebi, utilizarea investigatiei
tehnico-stiintifice a comportamentului simulat al persoanelor incluse n
cercurile de banuiti pot duce la eliminarea situatiilor de blocaj, n opinia
noastra, hazardul n solutionarea cauzelor complexe nefiind nimic altceva
dect expresia limitelor de competenta.
180
comportamentului expresiv
Observatia - consta n concentrarea tuturor mecanismelor
senzoriale prin care omul ia act de structura unui obiect sau de
particularitatile desfasurarii unui fenomen, a unei actiuni, a unor acte
de conduita. Observatia nu reprezinta un proces care are la baza exclusiv
func~a vederii. Datorita caracterului ei complex, cunoasterea care se
bazeaza pe observatie nu se limiteaza la aspectele de suprafata direct
sesizabile, ci, cu ajutorul mecanismelor gndirii Gudecata, rationamentul de
tip analitic sau sintetic, inductiv sau deductiv), patrunde dincolo de acestea,
dezvaIJlind laturi, aspecte noi, anterior necunoscute.
ln domeniul judiciar, observatia se bazeaza pe elementele de suprafata
care sunt cel mai usor de detenninat, si anume: simptomatica labila (include
toate aspectele dinamice ale corpului), pantomima (tinuta, mersul, gesturile),
mimica (expresiile fetei, modificarile vegetative, vorbirea) (Ceausu, 1978).
Fiecare persoana la ntlnirea cu o alta persoana (necunoscuta)
realizeaza, n cursul unui proces care la nceput este pur intuitiv si care
treptat devine constient, o cunoastere a nsusirilor psihice ale persoanei
respective si n functie de care si adapteaza aproape automat propriile
manifestari (gesturi, expresii etc.). Aceasta cunoastere se realizeaza la
nceput pe baza elementelor exterioare care sunt cel mai usor de sesizat:
statura, tinuta, mersul, gesturile, fizionomia, mimica si eAprimarea. Se
fonneaza, astfel, asa-numita "prima impresie", care constituie cel mai
important element de reglare reciproca a conduitei, la nivelul simtului
comun. Uneori, Plima impresie poate fi eronata, dar chiar n sitl'atiile n care
este corecta, aceasta reprezinta in mod cert o fonna insuficienta de
cunoastere a oamenilor. De aceea, trebuie sa acordam un credit limitat
primei impresii si sa apelam, ori de cte ori este posibil, la observarea
lucida, sistematica.
Exista n fiecare om tendinta fireasca de a cauta sa apara n fata
celorlalti semeni in lumina cea mai buna si, daca se poate ,ceva mai mult sau
altfel dect este (mai inteligent, mai important etc.). Aceasta duce la
intensificarea voita a unor trasaturi sau la ascunderea, mascarea altora (cu
att mai mult la persoanele care au comis fapte infractionale). De regula, o
reactie cu ct este mai rapida, mai apropiata de limita spontaneita~i, cu att
este mai adevarata. La unele persoane exista un decalaj, o lipsa mai mica
sau mai mare, de suprapunere ntre structura reala si cea prezentata prin
"masca sau poza", ceea ce da nastere unui comportament fortat, ascuns. De
aceea, observatiile asupra conduitei oamenilor trebuie sa fie mereu supuse
analizei pentru a discerne ceea ce este adevarat de ceea ce reprezinta numai
181
!~
sa ~e suficient pentru evocarea unei serii ntregi de nsusiri sau fapte ale
unmom.
n conditiile procesului judiciar, comportamentul nvinuitului sau
inculpatului este afectat de situatia speciala n care se afla, de starea de
frustare n fata autoritatii etc. impunndu-se o ct mai atenta analiza a
datelor observatiei, pentm a se elimina eventualele erori de apreciere a
comportamentului.
n continuare, prezentam o alta sursa de date cu privire la nsusirile
psihice ale oamenilor, care nsa nu se mai ncadreaza n ceea ce am denumit
mai sus simptomatica stabila sau simptomatica labila. Este vorba de aspectul
vestimentar.
MBRACAMINTEA constituie un indiciu asupra starii materiale a
individului, dar dincolo de aceasta ea are si multiple semnificatii
psihologice. Astfel, ea reflecta preferintele estetice, gustul celui ce-o pomia,
dar n mare masura si ideea pe care acesta si-a ,,face" despre sine, respectiv
cea pe cm"ear dori ca lumea sa si-o faca despre el. Desigur, mbracamintea
standard, de serie mare, nu ngaduie prea multe concluzii cu privire la simtul
estetic al individului ce o poarta, alegerea fiind detenninata, n mod evident,
n primul rnd de critelii mateliale.
Principalele aspecte ale mbracamintei care au o semnificatie
psihologica sunt: croiala, mbinarea culorilor, concordanta sau discordanta
fata de moda zilei etc.
Croiala neobisnuita, culorile stridente si, cu att mai mult, mbinarile
frapante de culoli, precum si tendinta exagerata de a fi n pas cu moda,
denota o oarecare superficialitate, o conceptie despre lume si viata care pune
prea mult pret pe aspectul exterior al oamenilor si lucrurilor. Aceasta nu
nseamna nsa ca la polul opus ntlnim nsusiri psihice pozitive.
Dimpotriva, atunci cnd mbracamintea este neglijenta, vadind absenta
oricaror preocupari de estetica si ordine, concluziile de ordin psihologic
sunt, cel putin, la fel de severe ca si n primul caz. Se poate vorbi de:
mentalitate retrograda, lipsa de respect sau chiar atitudine de sfidare a
nonne!or si uzantelor sociale.
In urma observatiilor comportamentului subiectilor se pot detecta
ctiva indici care constituie expresia psihologica a tempermnentelor.
Temperamentul
exprima dinamica generala a persoanei,
disponibilul sau energetic care se manifesta si imprima o nota dominanta
tuturor trairilor si comportarii sale. Dinamica temperamentala se
exteriorizeaza att n miscarile persoanei, ct si n afectivitate, n conduitele
voluntare sau procesele de cunoastere; ea se exprima n mimica persoanei,
n viteza si ritmul vorbirii, n aspectele scrisului sau etc.
189
192
196
probe certe ale vinovatiei. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca expresiile
emotionale, coroborate cu probe verificate, pot sublinia, adica pot confmna
sau infirma, ca un argument n plus, o teza valabila, constituind indici orientativi asupra tentative lor comportamentului simulat n ancheta judiciara.
5.3.2. Comunicarea non-verbala - reguli tactice specifice
raporturilor intelpersonale de opozabilitate si confruntare
Comunicarea dintre anchetator si nvinuit sau inculpat, nu se efectueaza numai pe plan verbal, utiliznd limbajul natural articulat, ci oamenii realizeaza transfer de informatii si pe alte canale, prin asa-numita comunicare
non-verbala, extralingvistica (gestica, mimica, fond sonor al vorbirii).
Canalele non-verbale realizeaza un surplus de comunicare,
transmitndu-se stari psiho-emotionale, anxietate, depresie etc. Avantajul
comunicarii extra-verbale consta n faptul ca acesta scapa, n general,
controlului voluntar, constient, crend astfel o posibilitate de acces spre
procesele infonnationale, att din sfera gndirii reflectate, ct si a nivelurilor
psihologice nereflectate, antrenate n comunicarea realizata involuntar.
Majoritatea transferului informational al afectivitatii are loc prin
canalele extra-verbale. In timpul conversatiei, comunicarea extra-verbala, si,
n concret, "contactele oculare" care au loc ntre privirile interlocutorilor n
timp ce vorbesc sunt foarte importante. Controlul din privire se efectueaza
de catre emitator (nvinuitul sau inculpatul) chiar si n timpul n care el
vorbeste. Pe parcurs unnareste reactia partenerului, reactie nca neverbala, si
n functie de ceea ce i se pare ca vede la el si ajusteaza a doua parte a
emisiunii sale. Astfel de controale oculare sunt facute fi:ecvent n cabinetul
de interogatoriu, mai ales atunci cnd nvinuitul sau inculpatul nu stie de ce
probe dispune anchetatorul si mai ales atunci cnd emite infonnatii
denaturate sau false. Pentru nvinuit sau inculpat este important sa constate
daca <l!lchetatorula "nghitit" sau nu infonnatia incorecta.
In timpul unei conversatii obisnuite sau al unei relatari, privirea
penduleaza la partener cu intermitenta. In momentele cruciale, exact la
argumentele cele mai importante, oriunde
ar fi, privirea revine la
interlocutor spre a controla daca a nteles, daca este de acord sau nu cu cele
relatate. Unnarirea acestei pendulari oculare cere din partea anchetatorului
foarte multa experienta si inteligenta, caci revenirea la privirea directa poate
semnala ca nvinuitul sau inculpatul a ajuns la un punct nodal, unde vrea sa
strecoare un neadevar care ar putea avea impOltanta.
Anchetatorul va obtine o infonnatie pretioasa, fie ca este un adevar si
atunci l apropie de lamurirea cazului, fie ca este o mincilma, si atunci poate
evalua mai corect gradul de sinceritate, respectiv de nesinceritate a banuitului.
198
I
II
II
'@
I
-11'
200
n care se oglindeste n cel mai nalt grad modul cum a fost pregatita aceasta
activitate235.
236
204
Aionitoaie,
de detaliu.
206
237 Definim
alibiul ca pe "un construct mental (strategie) cognitIvdemonstrativa, partial acoperita faptic, prin care persoana banuita cauta:
a) n timp - sa ramna ct mai aproape de timpul comiterii faptei;
b) n spatiu - sa se plaseze ct mai departe de locul comiterii faptei,
unde
crimei.
Editura
Stiintifica
si Tehnica,
209
Str'at de ,-igitenta,
continut
moral.
strat mtificial
filtm cu
etic si juridic.
creat plin interiOli-
zarea llonnelor
de inshuctie
si
educatie.
Conflict
Repwle
refuleaza tendintele
standardelor
sale.
necollfonne
Accepta
Strat de vigilenta
si
tendintele
si pulsiunile
acceptate
de cenzura
pellh'u a acorda
nerefulate
Constiinta
Exprima
pregatindu-le
starea prezenta.
dinte si pulsiwil
si a fi constientizat,
Str"atul constient.
vie la un moment
actionala,
Accepta
prezenhtlui, constientizndu-Ie
conte"\.tui stimulaIii e"\.ieme.
optim
n termeni
psihanalitici
detenninat
de subconstient.
In
acesta este
Reprezinta
pOl 11n
ll1shnctuale.
acumular
de energie ce se va
Rentom'cf~~
elibera
de Iizat~n i~Iconstient
si intra pennanent
cu realitatile
SUBCO,<STIENTl'L
In
exteme
Este replimata
de Supra-Eu
ahUlci cnd
<{eprezillta
Purtatoml
experientelor
fundamentale
ale speciei
un dat ancestral.
biologic.
Contine
vare a speciei
si trasatutilor
si rasei. Este
nahlraL primar,
instinctul
de conser-
si a individului
Schita instantelor
psihanalitice
(Tudorel Butoi)
210
ten-
carora le da valentele
239 T.Butoi,
Psihanaliza crimei - Studentii vor studia comportamentele
mecanismului psihanalitic si analizele de caz (omorul cu jaf - victima Ionescu
Maria, autor Tarantoc Maria si criminalul n serie Pascu Nicolae).
212
216
si moral-afective
ale anchetatorului
ntre calitatile ce structureaza profilul psiho-intelectual si moralafectiv al anchetatorului, psihologia judiciara se opreste n mod constant
asupra gndirii, memoriei, integritatii senzoriale, echilibrului psihologic
si, mai putin sau deloc, asupra capacitatii de a judeca diferite roluri si a
bunei-credinte.
Gndirea este un proces psihic de integrare a informatiei la nivel
conceptual prin care subiectul cunoasterii individuale "devine capabil
sa depaseasca limitele hic et nunc ale perceptiei si sa patrunda mai
adnc, nu att constatativ, ct mai ales comprehensiv-explicativ, n
esenta realitatii,,242.
n cazul anchetatorului, gndirea sa orientata spre
esenta realitatii j udiciare a evenimentului judiciar, caci numai aceasta esenta
poate fundamenta o solutie judiciara, trebuie sa se caracterizeze prin
claritate, profunzime, rigoare si sa se bazeze pe un dezvoltat spirit critic
autoreflexiv. De regula, faptele relatate n ancheta judiciara par ntotdeauna
reale, verosimile, dar se ntmpla ca unele din afmnatii sa fie, mai ales la
nivelul amanuntelor, contradictorii sau neplauzibile.
243
244
245
218
ldem, p. 209-227.
ldem, p. 210.
ldem, p. 221-222.
246
247
248
249
Idem,
Idem,
Idem,
Idem,
p. 225.
p. 226.
p. 130.
p: 249.
219
221
cut
c
oane
Omor
Omor
Omor
Omor
Inexistenta
faptei(nscenare)
Inexistenta
faptei(nscenare)
Versiunea
anchetei
(adevarata)
Inexistenta
Delapidare
faptei(nscenare)
256
Idem, p. 34.
225
227
val.
1,
Unione tipografica
229
I
1
.-1
Capitolul VI
Sectiunea 1
COMPORTAMENTUL INFRACTIONAL
DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICA
6.1.1. Consideratii de psihologie judiciara asupra vinovatiei
ca atitudine psihica si realitate juridica
Psihologie judiciara.
230
n ceea ce priveste cele doua forme sub care se exprima vinovatia intentia si culpa - se considera ca faptul intentionat este un fapt involuntar
care nu trebuia produs, caz n care se reproseaza vointei ca nu a mpiedicat
producerea faptei.
Vinovatia apare astfel ca o atitudine reprosabila sub aspectul modului
n care agentul concepe obligatiile sale fata de ordinea juridica, un mare rol
avndu-l valoarea motivelor care au stat la baza vinovatiei.
n aceasta teorie, vinovatia devine un concept autonom fara un
continut psihic. Evaluarea reprosului se face dupa criterii individuale si
sociale. Criteriul individual va avea n vedere modul de comportare a altei
persoane care, ntr-o situatie similara cu cea n care s-a gasit agentul si avnd
aceleasi nsusiri ca si acesta (vrsta, sex, pregatire profesionala etc.) ar fi
aCtion~tn alt mod, respectnd lege.
Insusirile individuale ale agentului si specificitatea situatiei sunt
transferate asupra altei persoane luate ca termen de referinta. Criteriul social
va tine seama de anumite circumstante concomitente faptei legate de
conditiile familiale, economice, sociale n care a actionat agentul si au
inf1uelltatasupra motivatiei faptei.
In cadrul acestei teorii se subliniaza dubla pozitie a intentiei: pe de o
parte, intentia este un proces psihic care explica fmalitatea si caracterul
actiunii volitive, iar pe de alta parte, este un factor revelator al atitudinii
interioare a agentului fata de ordinea jUlidica. De fapt, teoria normativa nu
conduce la o desprindere a proceselor psihice care nsotesc si se manifesta
n luarea hotarrii de a actiona si n punerea n executie a hotarrii, ci duce la
o adncire a acestora, la o examinare a lor n lumina ntregii personalitati a
agentului. Accentul analizei se muta deci, de la procesele psihice implicate
n savrsirea faptei, la procesele psihice care explica comportarea
faptuitorului, atitudinea sa interna fata de ordinea juridica.
b) Teoria psihologica a vHIovatiei
262
231
232
234
266
236
ldem, p. 203
267
Odobleja, St., Psihologia
Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 553.
268 Idem, p. 554.
Consonantista,
Editura
Stiintifica si
239
COMPORTAMENTUL SIMULAT
6.2.1. Notiuni si definitii asupra comportamentului
simulat
simulat. p. 51.
241
simulat
272
245
246
Aires, p. 58.
276 M. Sicot, A la barre de l'fnteqJOI, Pmis, 1961, p. 170.
247
278
Ibidem.
781
249
a) Indicatorii psihoftziologici
de depistare a nesinceritatii
284
250
Ibidem.
285 lE. Reid, FE. Inbau, Truth andDeception, The polygraph (Lie Detector)
Technique, Baltimore, 1966, p. 14.
286 De aici si o serie vasta de preocupari catre detectia n mod indirect a
aspectelor de nesinceritate, ncepnd cu Abrahamsen Kent-Rosanoff, Jung, Rosca
(tinlpul de latenta); A.R. Lucia Mira y Lopez (dereglarile n curba experientei
motrice); 1.MoInar (chestionarul tendintei generale de a fi nesincer), si tenninnd cu
substantele psihofarmaceutice (House-Claude-HerelTa) sau electrosocul (Corletti si
Bini) - vezi Tiberiu Bogdan, Psihologie judicim~a, Editura Stiintifica, Bucuresti,
1956,p.180-190.
287 M. Golu, A Dicu, Introducere n psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti,
1972, p. 190.
251
288
slunn.
252
258
pedeapsa mai aspra dect aceeq care era aplicabila n momentul n care a
exprimate
259
fapte sau mprejurari ale faptei, atunci cnd exista pericolul disparitiei unor mijloace
materiale de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt;
O. Testarea cu tehnica poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica din
considerentul ca, potrivit art. 113 c.pr.pen. pentru efectuarea ei organul judiciar pune
la dispozitia specialistului "materialele" si "datele" necesare,si deci, persoana asupra
careia se face testarea nu intra nici n categoria ,materialelor" si nici n aceea a
"datelor".
O. Desi nu este strict interzisa de lege, testarea cu tehnica poligraf echivaleaza
cu o ncalcare a principiului premmtiei de nevinovatie prevazut n Constitutie si art.
66 c.pr.pen., nvinuitul sau inculpatul frind obligat sa probeze nevinovatia sa;
O. Testarea cu tehnica poligraf constituie o valoroasa metoda de investigare
extrajudiciara care ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale unei
ini1-actiuni(E. Stancu, op. cit. , p. 152).
Din punctul nostru de vedere nu mpartasim n totalitate opiniile exprimate si
ne sustinem parerea contrara prin urmatoarele argumente:
* Argumente pro:
O. Art. 64 c.pr.pen. nu are caracter limitativ;
O. Materializarea remltatelor testarii se face printr-un nscris, n sensul legii,
dupa cum nscrisuri sunt si cele obtinute n etapa pre-test si n cadrul testarii propriuZIse;
O. Mijloacele tehnice de testare au un profund suport stiintific si sunt
procedee prin care se ajunge la descoperirea unei probe sau mijloc de proba;
O. Probele nu au valoare prestabilita si prin unnare remltatul testarii trebuie
coroborat cu celelalte probe si mijloace de proba administrate n cauza;
O. Daca n urma testarii se ajunge - prin desfasurarea unor activitati specifice
- la descoperirea autorului, rezultatul testarii trebuie admis ca punct de plecare n
identificare;
O. Testarea propriu-zisa si remltatul ei ar putea constitui un act premergator
urmaririi penale si asimilat acesteia;
O. Testarea foloseste mijloace tehnico-stiintifice necontestate;
O. Aceasta activitate are drept scop descoperirea autorului si probarea
vinovatiei; din acest punct de vedere, descoperirea automlui face parte, fara dubii, din
activitatile de prima urgenta care sa duca la lamurirea unor fapte sau mprejurari ale
cauzeI;
O. Trecerea timpului, fara descoperirea automlui, conduce evident att la
schimbarea situatiei de fapt, ct si la disparitia unor mijloace materiale de proba;
O. Interpretarea textului de lege - mt. 113 c.pr.pen. - este relativa;
O. Consideram ca prin "materiale" sau "date" trebuie ntelese nu numai
260
factori care pot sa influenteze negativ detectia simularii. Este vorba de asa-numitii
"factori frenatori", care nu trebuie confundati cu ncercarile de inducere n eroare a
poligrafului, acesti factori putnd sa apara si la persoanele sincere, inocente (Rene le
Chat, La technique de l'enquette criminelle, tom r, Editura Moderna, Bruxelles,
1959, p. 170). Astfel, Rene le Chat afIrma ca ,,noi ne temem ca un mecanism
oarecare ar putea vreodata sa se adapteze la particularitatile fIintei umane".
Principalii factori frenatot1 sunt:
) Starile fiziologice proaste, cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare, dereglarilor respiratorii, infectiilor etc.
Este adevarat ca pot apare astfel de situatii, dar aceasta nseamna
nerespectarea conditiilor pentru testarea la poligraf Examenul medical este absolut
necesar n faza de pregatire a testarii, una din conditiile obligatorii de testare fiind
integritatea starii psihice si fIzice ale persoanei (T. Bogdan, T. Butoi, op.cit., p. 355).
) Insensibilitate emotiva
Desi teoretic o asemenea insensibilitate poate fI acceptata, practic nu se poate
vorbi de o insensibilitate totala. Mai ales ca aparatele modeme nregistraza si alti
parametri - comportamentul ocular, activitatea electrica a scoartei cerebrale s.a. imposibil de controlat chiar pentru persoanele ce afIseaza o insensibilitate emotiva si
o stapnire de sine peste limita nOlmalului.
262
Capitolul VII
JUDECATA
- Coordonate psihologice -
Sectiunea 1
PSmOLOGIA MAGISTRATULUI
(Repere psihologice, exigente psihointelectuale si moral-afective)
7.1.1. ComentClYiijuridice si sodo-psihologice asupra actelor nonnative
CClYeregleaza implicClYeajudecatorului ca personalitate
in actul de justitie
Vom aborda mai nti latura teoretica pentru a releva care sunt
calitatile psiho-intelectuale si moral-afective impuse magistratului n
contemporaneitate.
Mai nti, trebuie sa fim constienti ca orice magistrat este, nainte de
toate, un om care nu este perfect, are propriile sale limite. Profesiunea sa, de
mare responsabilitate sociala, i impune autoeducatia, autocenzura,
pennanenta dorinta si pennanentul efort de autoperfectionare. Este nonnal
sa se aplice aici spusele lui Terentius: Homo sum et nihil humani a me
alienum puto. Dar nu trebuie sa uitam ca: Errare humanum est, a
perseverare diabolicum. A persevera n greselile incompatibile profesiunii
de magistrat, este diabolic si nu poate fi admis.
Munca magistratului mbina latura juridica, psihologica a actului de
justitie. Deci, activitatea lui nu poate fi rezumata doar la ncadrarea unui fapt
n textul legii si aplicarea unei sanctiuni prevazute de norma juridica. El
trebuie sa decida sine ira et studio, n conditii de impartialitate sa reflecteze
asupra argumentelor si contraargumente lor partilor din proces, obiectivul
fmal fiind realizarea dreptatii. Judecatorul este ca un matematician care,
avnd de rezolvat ecuatia unui proces, trebuie sa gaseasca toate solutiile
acelei ecuatii. Mai mult dect att, judecatorul trebuie sa aleaga solutia
potrivita, n alegerea careia intervin o serie de factori mai mult sau mai putin
cuantificabili. Aici apar si factori legati de psihologia magistratului privit ca
om cu defectele si calitatile lui. Acest om rationeaza, dar deciziile judiciare
sunt rodul, uneori, al unor antipatii sau simpatii, al unor prejudecati etc., n
mai mare sau mai mica masura. Prezenta acestor sentimente n luarea unei
hotarri judecatoresti afecteaza obiectivitatea, impartialitatea de care trebuie
sa dea dovada magistratul. De aceea, el trebuie sa lupte cu el nsusi n
vederea reducerii, pe ct posibil, a ponderii acestor sentimente n procesul
decizional. Oricum, magistratul va trebui sa se pronunte cu privire la cauzele
cu care este investit, pentru ca altfel, judecatorul- daca va refuza sa judece
- va putea fi unnarit ca culpabil de denegare de dreptate. Cauzele cu care se
confrunta instantele judecatoresti sunt de o complexa diversitate,
neputndu-se spune ca cele civile, de exemplu, sunt mai usor de solutionat
dect cele penale. Fiecare dosar are particularitatile lui, ascunde n spatele
filelor viata trecuta, prezenta si viitoare a unor oameni care au pozitii
procesuale diferite: reclamant sau prt, inculpat sau parte vatamata etc. In
toate aceste situatii, judecatorul - care este dominus litis - trebuie sa dea
dovada de mobilitate psihologica, sa se adapteze unor situatii din cele mai
diverse si din cele mai neprevazute.
Plin urmare, exigentele impuse unui magistrat n statul de drept sunt
legate de cunoasterea profunda si nuantata a dispozitiilor de drept material si
268
269
7.1.4.2. Gndirea
Gndirea unui judecator trebuie sa fie ndreptata spre esenta
evenimentului judiciar. Cauza dedusa judecatii are la baza o realitate sociala
care trebuie conturata cu precizie, pentru ca de stabilirea situatiei de fapt
depinde solutia juridica aplicabila n speta respectiva. Gndirea trebuie sa
se caracterizeze prin claritate, profunzime, rigoare si sa se bazeze pe un
dezvoltat spirit critic autoreflexiv. Mobilitatea gndirii, perspicacitatea,
pot duce la separarea aspectelor sernnificative de cele nerelevante, a celor
reale de cele imaginare, la sesizarea neconcordantelor.
Pe baza acestui proces psihic care este gndirea, judecatorul
realizeaza o reflectare a realitatii sociale pe temeiul careia unneaza sa traga
concluzii. Trebuie sa subliniem importanta spiritului analitic (care ajuta la
ntelegerea rapida si justa a elementelor unui fapt) si a spiritului sintetic, cu
ajutorul caruia se face trecerea de la particular la general, existnd nsa
riscul de a fi confundata usor analogia cu identitatea. Dar aceasta confuzie
este cu att mai grava cu ct niciodata nu vor putea fi ntlnite doua cauze
identice. O specificitate a rationamentului judiciar este interventia factorului
psihologic, ignorarea lui nefiind indicata deoarece un rationament poate fi
perfect corect din punct de vedere logic formal, dar sa duca la concluzii
false tocmai prin aparitia acestui element subiectiv.
7.1.4.3. Memoria
Un alt proces psihic de o deosebita importanta pentru activitatea
magistratului l constituie memoria care se bucura de o individualitate
specifica. Locul distinct ocupat de memorie n cadrul sistemului psihic
uman poate fi explicat prin faptul ca indivq:ii, n decursul vietii lor, intra n
contacte multiple cu mediul extern. In urma acestor contacte ei
receptioneaza informatii diverse pe care le stocheaza si le conserva pentru
ca apoi, pe baza experientei acumulate, sa le utilizeze n vederea desfasurarii
n conditii eficiente a activitatii umane. Memoria ofera personalitatii
umane o istorie a devenirii ei, legnd n timp comportamentele
anterioare
de cele actuale. Judecatorul opereaza cu principiul
reversibilitatii atunci cnd este solicitat sa stabileasca starea de fapt pe baza
probelor administrate n cauza. Stocarea informatiilor, deci interventia
memoriei apare atunci cnd magistratul trebuie sa coroboreze probele
administrate; cu acest prilej, infonnatiile retinute de memorie sunt
codificate, prelucrate si interpretate.
Judecatorului i sunt necesare att memoria de lunga durata, ct si
cea de scurta durata. Primul tip de memorie contribuie la pastrarea
270
Echilibrul. Toleranta
asupradeliberarii
n pronuntarea
sentintei
poate spune si despre avocat si procuror. Fiecare din acesti doi protagonisti
ai duelului judiciar are punctul sau de vedere si cu ocazia dezbaterii de fond
a cauzei ei vor cauta sa-si impuna opinia n fata completului. Argumentele
aduse de cele doua parti constituie stimuli pentru gndirea magistratulu~
stimuli ce interactioneaza cu experienta de viata, cultura si informatiile
desprinse din probele administrate. De cele mai multe ori, intima convingere
a judecatorului se formeaza abia dupa derularea duelului judiciar si dupa
ultimul cuvnt al inculpatului. n ipoteza n care aceasta intima convingere
nu s-a conturat, atunci legislatia procesuala vine n ajutorul judecatorului,
reglementnd institutia repunerii pe rol.
Momentul procesual n care se ia hotarrea n cauza dedusa judecatii
apare extrem de important. Judecatorul trebuie sa fie ntr-o stare de relaxare
atunci cnd pune pe talgerele balantei justitiei probele si argumentele.
Deliberarea n stari emotionale puternice nu va conduce la solutii legale si
temeinice. Judecatorul nu trebuie sa se lase influentat de presiunile
exercitate din exterior sau de unii factori subiectivi, straini cauzei. In situatia
contrara, toate dezbaterile de fond ale cauzei vor fi lipsite de importanta
cuvenita, iar justitia nu s-ar mai contura ca o putere independenta n stat, ci
ca una dependenta de forte obscure care au ca valori sociale valori straine
statului de drept.
Am ncercat pe parcursul acestui studiu sa aratam multiplele fatete ale
activitatii judecatorului, calitatile psiho-intelectuale si moral-afective ale
acestuia, prezenta acestora asigurnd o personalitate bine conturata si un
profesionalism de care va trebui sa dea dovada orice magistrat dintr-un stat
de drept. Analizarea psihologica a exponentului autoritatii judiciare s-ar
impune sa fie completata cu relevarea conditiilor materiale optime
nfaptuirii actului de justitie. Este adevarat ca aceste conditii materiale sunt
asigurate n legislatia romneasca (n Constitutie si Legea nr. 92/1992), dar
transpunerea lor n practica Iasa de dorit, aceasta avnd consecinte negative
pentru justitia romneasca. Pe viitor, pe masura mbunatatirii acestor
conditii, se va asigura o calitate corespunzatoare actului de mpartire a
dreptatii. Oricum, acum dar si pe viitor, toate fortele statului cu atributii n
acest domeniu trebuie sa-si uneasca eforturile, contribuind n mod hotartor
la o justitie de calitate, la executarea hotarrilor judecatoresti. Legea, privita
ca o regula de esenta rationala edictata de autoritatea statala, exercita o
anumita presiune asupra indivizilor particulari, cautnd sa evite devianta si
sa asigure confonnismul si fidelitatea acestora fata de modelul general
stabilit. Ideal ar fi fost ca oamenii sa fi interiorizat aceste norme si sa fi
respectat valorile proclamate de ele. Dar, ntotdeauna, ntr-o societate,
indiferent de contextul ei organizational, s-au manifestat tendinte de tip
281
A. CONSIDERATll
JUSTITIEI
GENERALE
304
284
305
285
avocatului -profesionist
si strateg
290
B. PSIHOLOGIA
APARAREA-NOTillNI
STRICT JURIDICE
Considerata ca o activitate procesuala complexa, apararea impune ca la
eforturile persoanei ce lupta pentru apararea drepturilor si intereselor sale sa se alature
si participarea unui aparator, care poate fi o persoana aleasa sau numita n proces, n
scopul de a ajuta paItile sa-si apere interesele ocrotite de lege.
Constitutia Romniei rezerva un loc deosebit dreptului la aparare, n art. 24
alin. 1, subliniind ca dreptul la aparare este garantat. n alin. 2 al aceluiasi articol se
arata ca n tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau
nwnit din oficiu.
307
O.sa fie membru al unui barou din Romnia. Pentru a fi membru al unui
barou, trebuie unnata procedura nscrierii n barou, precum si cea privind primirea n
profesie (art. 27 si urmatoarele din Statutul profesiei de avocat);
O.sa nu fie incompatibil potrivit legii.
Cazurile generale de incompatibilitate sunt urmatoarele: activitatea salariala n
cadrul altor profesii; activitati care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de
avocat sau bunele moravuri; exercitarea nemijlocita de fapte de comert. Art. 44 din
Statutul profesiei de avocat mai prevede ca sunt incompatibile cu exercitarea
profesiei de avocat faptele personale de comert cu sau fara autorizatie, calitatea de
asociat ntr-o societate comerciala n nume colectiv, de comanditat ntr-o societate
comerciala cu raspundere limitata sau ntr-o societate comerciala n comandita pe
actiuni si calitatea de presedinte al consiliului de administratie sau membru n
comitetul de directiune al unei societati comerciale pe actiuni.
n afara de aceste cazuri generale de incompatibilitate, legea (art. 39 din Legea
nr. 51/1995) prevede si unele cazuri speciale de incompatibilitate. Astfel, avocatul
este incompatibil de a asista sau reprezenta parti cu interese contrare n aceeasi cauza
sau n cauze conexe, precum si de a pleda mpotriva partii ce l-a consultat mai nainte
n legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii. De asemenea, este
incompatibil de a desfasura o activitate profesionala ntr-o cauza concreta avocatul
care a fost ascultat anterior ca martor n aceeasi cauza. Aceasta, deoarece, pe de o
parte, calitatile de martor si de aparator sunt incompatibile, iar pe de alta parte,
calitatea de martor are ntietate fata de aceea de aparator sau reprezentant al vreunei
parti n cauza. Este incompatibil si avocatul care a ndeplinit n cauza n care este
angajat ca aparator functia de expert sau traducator.
Profesia de avocat nu poate fi exercitata la instanta sau la parchetul unde sotul
avocatului ori ruda sau afinul sau pna la gradul al treilea inclusiv ndeplineste functia
de magistrat.
Pentru ca avocatul sa devina aparator este necesar sa fie ales de parte sau sa fie
desemnat din oficiu, n cazurile prevazute de lege, dupa procedura instituita de art. 63
si unnatoarele din Legea nr. 51/1995 si art. 141 din Statutul profesiei de avocat.
Desi nu este parte n procesul penal, aparatorul se situeaza pe pozitia
procesuala a partii ale carei interese le sustine si le apara.
Asistenta juridica pe care o acorda avocatii consta n sprijinul dat de acesta
partilor n cadrul procesului judiciar prin lamuririle, sfaturile si interventiile lor ca
specialisti n domeniul dreptului. Asistentajuridica este facultativa atunci cnd partile
decid singure n alegerea avocatului, dar asistenta juridica poate fi si obligatorie (art.
63 din legea nr. 51/1995). n acest sens, n art. 171 alin. 2, se arata ca asistenta
juridica este obligatorie cnd nvinuitul sau inculpatul este minor, militar n tennen
292
redus, rezervist concentrat, elev al unui institut medical-educativ ori cnd este arestat,
chiar n alta cauza.
Anumite categorii de persoane beneficiaza de asistenta juridica gratuita, asa
cum prevede art. 63 alin. 2 din Legea nI. 51/1995: "n cazuri de exceptie, daca
drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin ntrziere,
decanul barou1ui poate aproba acordarea de asistenta gratuita". Acestor categorii de
persoane li se adauga, prin Legea nI. 25/1990, si persoanele care fOl1nuleazaactiuni
sau cereri de orice fel, ori solicita consultatii relative la drepturile sau interesele lor,
vatamate n timpul evenimentelor revolutionare din decembrie 1989.
Avocatul si desfasoara activitatea n temeiul unui contract ncheiat n forma
scrisa, n cazul n care este ales sau n urma desemnarii sale de catre barou, atunci
cnd este numit din oficiu.
n ambele cazuri, proba calitatii de aparator se face prin mputernicire
avocatiala.
n ipoteza n care avocatul cumuleaza si calitatea de reprezentant al clientului
sau, pentm exercitarea anumitor drepturi are nevoie, pe lnga delegatia de aparator si
de un mandat special.
Aparatoml nvinuitului sau inculpatului are dreptul de a asista la efectuarea
oricarui act de urmarire penala (art. 172 alin. 1 Cod de procedura penala). Tot n faza
ul1naririi penale, aparatoml are dreptul de a lua contact cu nvinuitul (art. 172 alin. 5
din Codul de procedura penala).
Potrivit art. 172 alin. 7 din Codul de procedura penala, n cursul judecatii,
aparatoml are dreptul sa asiste pe inculpat si sa exercite drepturile procesuale ale
acestuia, n care se includ posibilitatea de a lua cunostinta cu dosarul cauzei, dreptul
de a fOl1nulacereri, dreptul de a ridica exceptii si de a pune concluzii asupra tuturor
actelor cauzei etc.
Pentru activitatea desfasurata, aparatoml este remunerat, sumele ce i se cuvin
fiind incluse n cheltuielile judiciare. Criteriul esential pentru munca acestuia este:
calitatea, cantitatea si eficienta muncii.
Legiuitoml nostl1l prin Legea nI. 35/1997 a creat institutia Avocatului
Popomlui, ca o institutie garant, pentru evitarea oricami arbitrar n relatiile
administratie-administratie, stat-individ. Art. 1 din aceasta lege prevede: "Institutia
Avocatului Popomlui are drept scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor n
raporturile acestora cu autoritatile publice.
Aceasta institutie vine sa completeze golurile n apararea drepturilor si
libertatilor indivizilor.
Astfel, Avocatul Popol1llui contribuie la protejarea individului fata de
autoritatile publice si administrative si a drepturilor si libertatilor cetatenesti prin:
293
sesizata legal) sustinut de procurorul militar, s-a adus la cunostinta inculpatilor faptele
pentru care erau judecati si ncadrarea lor n drept. Expunerea procurorului a fost
obstructionata prin reprosuri zgomotoase si mimate de sotii Ceausescu, atitudine pe
care acestia nu si-au schimbat-o pe tot parcursul procesului.
A unnat apoi cuvntul inculpatilor, carora presedintele completului de
judecata le-a adresat ntrebari. Practic, nu s-a putut purta un dialog constructiv cu cei
doi, deoarece acestia raspundeau tot prin ntrebari.
Pomirile necontrolate ale Elenei Ceausescu si grija lui Nicolae Ceausescu de a
interveni n ponderarea ei si n stoparea dialogului, prelund raspunsul, au deteriorat
actul de ascultare pna la refuzul semnarii procesului-verbal de interogare pe care
presedintele completului de judecata l dictase n fom1a eliptica a posibilitatii
culegerii unor raspunsuri.
Dupa tenninarea "audierii", avocatii au luat legatura cu inculpatii; acestia
refuznd sa nteleaga situatia n care se aflau, au reactionat negativ fata de avocati si
nu au colaborat cu acestia.
Presedintele completului a acordat apoi cuvntul procurorului, care a aratat, n
sustinerea orala a rechizitoriului, unicitatea situatiei, dramatismul acelor zile, calvarul
din tin1pulregimului Ceausescu si lipsa unui act de acuzare anterior pregatit.
A unnat cuvntul apararii. Aceasta a ncercat sa-i incite pe acuzati la
raspunsuri ce puteau consta n dezvinovatiri sau recunoasteri de fapte si vinovatii.
ncercarile au ramas fara efect, nedetenninnd nici ntelegere si nici regret, cei doi
opunndu-se cu ncapatnare sa recunoasca nvinuirile si ncercnd sa se apere prin
preamarirea propriei personalitati impinsa pna la autoidolatrizare.
n fmal, aparatorul s-a pronuntat impotriva pedepsei cu moartea, sustinnd ca
pedeapsa reala ce se impunea celor doi era aceea de "a-i condamna" sa traiasca n
conditiile ce fusesera create poporului.
Ultimul cuvnt acordat inculpatilor s-a soldat cu acelasi esec, sotii Ceausescu
Nicolae si Elena negnd autOlitatea morala si considernd ilegitim completul de
judecata.
Dupa acordarea ultimului cuvnt inculpatilor, instanta s-a retras pentru
deliberare.
Verdictul, pe care toti l stiau dinainte, a fost condanmarea la moarte.
Concluzii:
Din punct de vedere juridic, "procesul Ceausescu" a avut loc prin ncalcarea
unor nonne procesuale legale, si anume: lipsa unui act de sesizare si nenregistrarea
acestui act necomunicarea catre inculpati a actului de sesizare, neefectuarea unnaririi
penale si a expertizei psihiatrice n timpul unnaririi penale, nefIxarea tem1enului de
judecata, imposibilitatea alegerii aparatorilor, nedeclararea recursului si nejudecarea
297
acestuia.
n ce priveste apararea, aceasta nu s-a ncadrat nici ea n normele procesuale
penale: lipsa unui aparator ales facea imposibila administrarea unor eventuale probe
n aparare. Refuzul celor doi inculpati de a comunica cu avocatii a ngreunat si mai
mult rolul apararii.
Solutia data de completul de judecata a facut ca argumentele pentru
demonstrarea si aflarea adevarului n acest proces sa nu mai fie scoase la lumina,
opinia publica neaflnd nici pna astazi adevarul n aceasta cauza.
Propunerea facuta instantei de catre avocatul apararii, de "a-i condamna pe cei
doi sa traiasca n conditiile ce fusesera create poporului", nu avea cum sa fie luata n
considerare de catre instanta pentru ca hotarrea de executare a celor doi era luata
dinainte.
,,Procesul Ceausescu", daca l putem numi astfel, a fost o forma atipica de
proces, mai bine-spus, un simulacru de proces. Scopul acestuia a fost executarea
celor doi dictatori.
Dar scopul procesului judiciar este altul: acela de a scoate la lumina adevarul,
or n acest proces adevarul nu a fost cunoscut. Au lipsit mijloacele stiintifice care ar fi
dus la aflarea acestuia. Abordarea psihologica, cea medico-legala si psihanalitica erau
necesare n acest caz.
Care a fost motivatia actului criminal? Cta intentie si premeditare a existat?
Cei doi sufereau sau nu de paranoia? La aceste ntrebari ar fi putut raspunde
psihologia mpreuna cu celelalte discipline stiintifice amintite.
298
300
309
apa din curte erau astupate, faptul ca usile camerelor erau ncuiate si ca naintea
calatoriei cumparase o mare cantitate de gaz si lumnari, precum si faptul ca avusese
grija de a lua cu el n calatorie toate actele de valoare.
S-a mai adaugat si faptul ca, la putin timp naintea incendiului, arhitectul
Socolescu primise o scrisoare anonima prin care fusese prevenit ca agentii societatii
de asigurare planuiau sa provoace acest incendiu.
Expertiza grafica a acestei scrisori a indicat ca scrisoarea ar fi fost scrisa chiar
de arhitectul Socolescu.
n evidenta a fost scos si un conflict anterior dintre arhitectul Socolescu si
Societatea de asigurare "Dacia Romna", izbucnit n legatura cu distrugerea prin
incendiu, n mprejurari ciudate, a unui depozit de materiallemnos din soseaua Mihai
Bravu, apartinnd lui Socolescu si asigurat la aceasta societate. Socolescu avusese si
o polemica cu respectiva societate de asigurare, ale carei practici le-a combatut n
ziarul scos chiar de el si care era intitulat ,,Ancheta".
Arhitectul Socolescu nu recunoaste ca a savrsit fapta de care este acuzat, iar
apararea (nainte de citirea actului de acuzare) cere sa se faca o descindere la locul
unde s-a produs incendiul.
Descinderea este admisa si cu acest prilej se fac o serie de constatari
importante.
Astfel, s-a constatat ca fumul de la focarul din pod nu putea fi vazut din strada.
Lnga unul dintre focare au fost gasite doua chibrituri rotunde, pe cnd chibriturile
din biroul lui Socolescu erau patrate.
S-a mai constatat ca lemnele asezate n curte, peste gurile de apa, nu puteau fi
asezate n alta parte, din lipsa de spatiu; ca sertarul biroului - n care se aflau diferitele
chei ale casei - era deschis si ca n curte se mai aflau nca doua guri de apa care
functionau. De asemenea, cele doua bidoane cu gaz cumparate de curnd de
Socolescu au fost gasite pline pe trei sferturi.
Cu ocazia interogatoriului, Socolescu s-a plns de felul n care a fost condusa
instructia. El a aratat ca judecatorul de instructie a refuzat sa faca constatarile si
verificarile pe care i le ceruse, ca i s-au pus n sarcina fapte inexacte si, n special,
pretinse datorii banesti care n-au putut fi dovedite, ca nu s-a tinut seama de faptul ca,
n trei sferturi de ora ct a stat acasa - n ziua plecarii la Sinaia - era materialmente
imposibil unui om sa pregateasca incendiul asa cum a fost pregatit, ca nu s-a
inventariat casa de bani n care ramasesera acte, bijuterii si obiecte de valoare, pe care
nu le luase la Sinaia.
n cursul audierii martorilor, unul dintre acestia a declarat ca, in afacerea
incendiului de la depozitul de cherestea din soseaua Mihai Bravu, un inspector al
Societatii "Dacia Romna" i-a oferit bani pentru a-l detennina sa depuna marturie
302
I
t#
I
I
i
Il
::;
ji
1,':
!~
Iti
ill
Adevarul? Justitia? Nimeni n-o crede. Voieste sa obtina despagubirea de 5.000 lei?
Nimeni n-o crede ca a pus patru avocati de frunte, [...], n scopul de a cstiga o
reparatiune baneasca de cel mult 5.000 lei. Cu aceasta suma ea nu ar acoperi nici pe
jumatate onorariul celor patru personalitati ilustre ale baroului. Atunci a venit aici ca
sa piarda baneste n acest proces? Nimeni n-o crede. Sau voieste sa se apere - si as
ntelege-o - de presupusele nvinulii ce i-am aduce noi...
Ce mobil ar fi avut domul Socolescu ca sa-si dea foc caselor lui, mobilierului,
cartilor si tablourilor lui? Si-a asigurat imobilul, mobilele si bibliottca la o valoare
exagerata si - prin incendiu - a voit sa ncaseze prima de la "Dacia". Iata mobilul
dumneavoastra. Si cu ce ati sprijinit aceasta afinnatie? n primul rnd ati pomit de la
o teza generala, care este o ofensa generala adusa tuturor asiguratilor. Ati afirmat ca
mai toti asiguratii, pe acest timp de criza, ar fi fericiti sa-si transforme n bani tot
avutul lor asigurat..."
Avocatul apararii ncheie pledoaria aratnd nca o data ca nu exista nici o
dovada care sa arate ca Socolescu a comis fapta: "Interes nu avea, mobilul nu exista".
n urma deliberarii, verdictul a fost: achitat. Verdictul a fost primit de
multimea din sala cu entuziasm.
Concluzii:
Entuziasmul manifestat de multimea din sala la smrsitul pledoariei demonstreaza succesul ce l-a avut Delavrancea n acest proces. Procesul Socolescu a nsemnat pentru Delavrancea unul dintre cele mai rasunatoare succese din cariera sa de
avocat, pledoaria rostita n acest proces ncadrndu-se n istoria elocintei noastre
judiciare.
Acest proces este important fiindca dovedeste ca bara a fost o tribuna de unde
spiritele naintate au denuntat si criticat cu curaj starile de lucruri, institutiile
retrograde si abuzurile autoritatilor.
Apararea a dezvaluit n acest proces practicile ilicite ale unor societati de
asigurare care, pentru a-si spori profiturile nu pregetau sa recurga la actiuni criminale.
Printre acestea, ,,metoda" incendierii unor imobile asigurate prezenta pentru autOlii
acestor acte doua avantaje: pe de o parte, unnele lasate de faptuitor la locul
incendiului erau de o asemenea natura, nct sa ofere organelor de ancheta ipoteza
incendierii imobilului de catre proplietarullui, caz n care societatea de asigurare nu
mai putea fi obligata la plata de despagubiri; pe de alta parte, producerea unor
incendii nspaimnta pe proprietarii de imobile care, de teama lor, se asigurau n
masa, sporind astfel veniturile societatilor de asigurari.
Totodata, apararea a ridicat obiectii privind lacunele anchetei, subliniind faptul
ca majoritatea m31iorilor au fost pusi sa semneze declaratiile consemnate de
judecatorul de instlUctie, fara sa li se dea posibilitatea ca, n prealabil, sa le citeasca.
305
----------------------~-~
sine, de catre ascultatori, dar trebuie sa fie totodata si tennenul cel mai
expresIv.
Un loc important n claritatea stilului l are si alcatuirea propozitiilor si
frazelor, locul n care sunt asezate cuvintele ntr-o fraza, adica n sens
gramatical, asa-numita topica. De asemenea, n gndirea avocatului trebuie
sa existe si o corectitudine logica, exprimata corect din punct de vedere
gramatical.
Pentru a se face nteles, avocatul va lasa timp suficient celui care l
asculta. De aici rezulta ca fonnularile lapidare trebuie rostite mai rar si apoi
aceste fonnulari trebuie dezvoltate si explicate.
Pe de alta parte, claritatea este n strnsa legatura cu cealalta conditie
esentiala a pledoariei: cu forta de persuasiune. Din aceasta cauza, ragazul
lasat ascultatori lor pentru a ntelege ce a spus avocatul nu trebuie sa fie prea
lung, pentru ca ar putea lasa loc, fie unor asociatii de idei ntmplatoare ce ar
deplasa atentia ascultatorilor fata de spusele avocatului, fie pentru a fonnula
obiectii sau a-si exprima nedumeriri.
O alta conditie a claritatii este concizia, n sensul ca prolixitatea
compromite claritatea printr-o abundenta inutila de vorbe. Pentru a realiza
claritatea, avocatul foloseste exact attea cuvinte, expresii, fraze cte sunt
necesare pentru a se face perfect nteles.
Pentru a se realiza claritatea trebuie evitate ambiguitatea, echivocul,
confuzia, trebuie evitat stilul greoi si indigest. Claritatea rezulta dintr-o justa
pendulare ntre abstract si concret, ntre general si particular.
Ordinea n care se succed cuvintele n fraza, ordinea n care se
succed frazele, ordinea n care se succed ideile, argumentele, faptele, este
una dintre cele mai importante conditii ale claritatii. Pentru realizarea
claritatii, frazele nu trebuie sa fie stufoase, orict ar fi de bogate.
Pentru a fi clar, avocatul trebuie, atunci cnd a nceput o problema, sa
mearga pna la capat, pna la elucidarea ei deplina, dar nu mai mult dect
att, pentru ca s-ar ajunge la o suprasaturatie de convingere. O problema nu
trebuie lasata n suspensie dect n mod constient si atunci cnd se ntmpla
acest lucru, trebuie anuntata amnarea rezolvarii ei, amnare ce trebuie
justificata si sa fie n acelasi timp convingatoare.
Lipsa de claritate a expunerIi poate rezulta si din ngramadirea unor
idei n aceeasi fraza, atunci cnd aceste idei nu au fost mai nti lamurite
rnd pe rnd si n mod distinct. Ele pot fi reunite dupa ce avocatul s-a
asigurat ca a fost nteles n legatura cu fiecare dintre ele. Sunt multi avocati
care se ntrerup pe ei nsisi.
Atunci cnd a aparut un anumit cuvnt si avocatul l-a auzit spus de el
nsusi, i se trezeste o asociatie de idei si paraseste pista pe care alearga catre
307
ntr-o masura mai mare sau mai mica. Expunerea ideilor trebuie facuta cu
usurinta si cu o ndemnare ce transmite si sugereaza, n acelasi timp, att
fermitatea convingerii, ct si ntelegerea lesnicioasa a lucrurilor spuse.
Expresiile ntrebuintate sunt limpezi atunci cnd expunerea se face
fara opintiri, fara efort vizibil, rara contorsionari, cu suficienta fluenta, cu o
anume miscare ritmica, cu un anumit elan, cu o anumita energie si alura.
Sectiunea III
DUELUL JUDICIAR310
7.3.1. Institutia judecatii din perspectiva
duelului judiciar
Cnd Socrate era judecat la Atena, procesele penale si civile erau deferite
tribunalului heliastilor. Judecator putea fi orice cetatean al orasului n vrsta de cel
putin 30 de ani. Anual erau trasi la sorti 6.000 de heliasti ce judecau prin rotatie.
Confonn legii atheniene n vigoare, fiecare parte din proces trebuia sa-si sustina
personal apararea. Acuzatorul era n cursul desfasurarii procesului pe acelasi plan cu
acuzatul.
Din cauza numarului mare de judecatori (501), tribunalul heliastilor nu putea
delibera asupra hotarrii pe care unna sa o dea, ci doar sa voteze asupra anumitor
310
312
de complet.
1. Verificarea identitatii civile a nvinuitului sau inculpatului.
Parcurgerea acestei etape este necesara si obligatorie pentru a nu fi nvinuita
alta persoana dect cea care a savrsit infractiunea. Verificarea identitatii
consta n ntrebari cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul
nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara,
313
314
,~
i
f
I
~
315
f
:fi
I,
i
y
i1
Procesul Ioanei D'Arc a stat sub semnul Bisericii, tribunalul care a judecat-o
fiind alcatuit din canonici si specialisti n teologie.
Prima parte a procesului, asa-numitul proces preparatoriu consta n interogarea
nvinuitei. Dupa ce aceasta faza se ncheia, urma procesul propriu-zis, bazat pe
rechizitoriul ntocmit n urma primei etape.
Tribunalul, prin judecatorii sai, a exercitat o adevarata presiune asupra
inculpatei, fiind departe de ceea ce legea numeste azi "prezumtia de nevinovatie", si
departe de rolul de arbitru pe care ar fi trebuit sa-I aiba.
Procesul n materie de credinta mpotriva Ioanei D'Arc s-a bazat doar pe
interogatoriu, nefiind ascultat nici un martor. De asemenea, uciderea ei s-a facut fara
o condamnare fonuala la moarte.
315
Fundamentul juridic al duelului judiciar este principiul contradictorialitatii, conceput ca garantia esentiala pentru aflarea adevarului n
procesul penal, prin aceea ca toate probele administrate n acurntia
penala sunt supuse discutiei partilor, procurorului, instantei si aparatorului.
Contradictorialitatea pune instanta de judecata n situatia de a percepe
probele prin filtrul punctelor de vedere eXpl1mate oral n sedinta de judecata
de catre toate partile cu interese contrare n rezolvarea cauzei penale317.
Punerea n discutie a partilor - nu numai a probelor, ci si a problemelor de drept penal si de drept penal substantial - este de competenta si
rolul activ al judecatorului - presedintelui completului de judecata, care
316
II
I!
I
318
Eta""
L"STA',"TA
de factura
- aintmirea (aprecierea)
- deliberarea:
(Con'4)letlu)
ADEVARuL-
si monrnte
DE JUDECATA
probeloc
- cluegerea pal'ffiloc
n fapt
- n drept
- opinia separata:
- cu privire la persoona
- COl1\'ingerea
intinE:
- stabilirea Vil1OVa~ilor si a
raplLutonuui
raspundailoc
- rooti varea horarrii judecatoresti:
- sentinta, etc,
ProcW'Of - acuzare
Avocat - allaratof
(discmliu-
- coroboreaza
probele arglUnentat
daronstrativ
catre proiectarea
terial tamnic,
ooobiI
Constl1IctlUlU aCl
indubitabil,
si de nezdnmcinat
sustinerea \inova~ei
- rechizitorilU:
apt a fi
construclluln
inelupallUln:
In convingerile
acuzaterial
si logic-
si a streOml dubilu
nstantei:
- allararea
pledoorial
a apararii
starii de
legalitate) etc,
- sesizarea
- proces-verbal
de cercetare
la fuJa 10Clulu
- declat1l~i - lrnrtOli
- lIrme plantare
- indicii identificarii
de constatare tell1~co-stiin~fica
- expertize - lredico-legale
- psihianice
- procese-verbale
- l[}ne digitale
- alte caregorii
- rapallle
- invimn~, inctu~
- vicrirre etc.
simuat
nota erientativa
- proces-verbal-
lnnmire
etc,
COJ11lOf!amenllUln
(poligraf)
(indicii) etc,
Butoi)
,
i
t
*
I,
2
r
I
1
I
1
Ii
1
4
r
327
generala ca efect
1
aparatorul poetului si-a fundamentat convingator cererea de achitare. Finalul
pledoariei a fost la naltimea nobilei cauze aparate:
"Florentinii, negustori si bancheri robusti, n-au crezut n divina misiune cu
care se simtea investit Dante. N-au recunoscut (si cum ar fi putut?) n omul cu chipul
supt si mersul grbovit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghiunitul fara
vina purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gndirea sa si visul
sau. Ceea ce ieri i-a fost imputat ca o crima de Lese-Patrie, este astazi speranta vie ce
nsufleteste si consoleaza lumea de pe tot pamntul" ...
,,L-au condamnat ca rebel: si era un profet".
,,L-au izgonit din cetate: si a avut ca patrie lumea".
,,Asupra capului sau, n locul securii infame, a cobort n lumina timpurilor o
coroana de glorie".
d)Ultimulcuvnt:
n ultimul cuvnt, naintea deliberarii, Dante Ricci, a explicat rostul rejudecarii
dupa aproape sapte sute de ani a procesului lui Dante aratnd ca documentele din
Libro del Chiodo si din Libri palerarum trebuie sa fie restudiate de juristi, nu numai
de istorici, filologi si literati, pentm ca tocmai juristii ar putea, cu tehnica si cu acea
"mens" ce le este proprie, sa le surprinda sensul si semnificatia; si daca s-ar putea
dupa sapte sute de ani, dincolo de o hagrografie de-acum conventionala, sa identifice
n fata dreptului si n fata istoriei, n fugarul politic f10rentin pe "Surghiunitul fara
vina".
e)Solutia:
A unnat verdictul - de achitare fireste - al judecatorilor, care, nainte de a-si
da votul, si-au motivat public opinia, cu argumente istorice si de drept. Unul dintre
magistrati a avut ideea ingenioasa de a invoca n beneficiul genialului poet doua
drepturi exceptionale: dreptul la extratemporalitate si dreptul la extrateritorialitate:
"Geniul nu traieste numai n epoca sa, ci anticipeaza viitorul. Geniul nu traieste numai
pe pamntul sau de bastina, ci n tot neamul omenesc".
n deliberarea publica a completului, fonnat din presedintele tribunalului,
Emesto Eula, fost prim presedinte al Curtii de casatie, iar ca membli ai completului
prestigiosiprofesoli universitari si nalti magistrati, s-a mai spus: "Ca uneori Dante a
lovit, n aspra sa batalie de cetatean si poet, pe stapnitorii vremii, n acele clipe el nu
a cedat numai constiintei sale libere de om al epocii sale; el s-a supus datoriei fata de
viitor. A putut Bonifaciu al VIII-lea, a putut Carol de Valois, au putut attia altii,
nobili, prelati sau suverani, biciuiti de el, sa-I numeasca rebel, dar rebelul de atunci
era ntemeietorul si crainicul unei civilizatii noi. Nu exista judecatori pentru ajudeca
geniul ... EI este singur. n aceasta singuratate se realizeaza ... rastumarea pozitiei
dintre el, justitiabilul si judecatorii sai, pentru ca judecatorii sunt astazi pulbere n
331
monnntullor, daca acesta mai poate fi gasit, n vreme ce el e viata vie n lume".
n concluzia acestui paragraf vom spune ca duelul judiciar este o metoda
judiciara cu ncarcatura psihologica orientata spre adevarul pe care I pretinde justitia
modema a statului de drept, bazata pe triada hegeliana: teza - antiteza - sinteza...
O alta concluzie de ordin psihologic este aceea ca natiunile civilizate nu ramn
niciodata tributare erorilor judiciare si ca timpul nu nseamna si uitare, ceea ce rezulta
ca si noi putem beneficia de dreptul exceptional al extratemporalitatii, pentru ca
memoria istoriei este de lunga durata.
332
a adevarului?
334
..
duelul judiciar, chiar daca acesta este mai dur, iar uneori presarat cu
incidente ntre parti sau delicte de audienta.
Din punct de vedere psihologic, convingerea intima este acea traire
psihica interioara a judecatorului ca o anumita stare de fapt este asa si
nu altmiteri, fundamentnd dupa sine echivalenta starii de fapt cu
situatia din drept. Psihologic, intima convingere este o ncarcatura
mentala si afectiva care-I echilibreaza sufleteste pe judecator, dndu-i
senti"!entul ca nu a gresit n apreciere si, respectiv, judecata.
In toate cazurile, judecatorul trebuie sa scoata la iveala diferentele
individuale ale cazului, sa le supuna unei critici, unei analize logice
stiintifice serioase, nainte de a trage concluziile ce se impun. Numai analiza
detaliata si severa a realitatii poate sa-I conduca pe judecator la evidenta,
singurul criteriu obiectiv pe care va trebui sa se bazeze convingerea intima si
apoi solutia procesului.
Din noianul de amanunte contradictOlii, care se etaleaza n fata
magistratului, acesta va trebui sa faca o selectie migaloasa si sa construiasca,
sa reconstituie faptul infractional cu toate mobilurile sale economico-sociale
si psihologice, cu toate consecintele faptului. Cu drept cuvnt spunea
Flovrens: "Toata arta experientei consta n puterea de a descoperi fapte
simple", adica rezultatul analizei trebuie sa duca la o justa simplificare a
faptelor.
Daca pentru marturii, juramntul ramne ultima garantie, se pune n
mod firesc ntrebarea: Care este garantia ultima a intimei convingeri pe care
se fundamenteaza o solutie judiciara? Din perspectiva psihologica, aceasta
garantie nu poate fi alta dect respectarea de catre magistrat Gudecator) a
principiilor si legilor de formare a probelor, a utilizarii criteriilor
psihologice, iar din perspectiva etica, garantia este moralitatea judecatorului
si buna sa credinta.
Garantia intimei convingeri este dubla, pe de o parte, pornind de la
principiul constitutional al separatiei puterilor n stat, iar pe de alta parte,
princiRiuI independentei magistratilor si impunerii lor numai legii.
In ultima analiza, executa un drept la intima convingere pe care se
fundamenteaza posibilitatea magistratilor, ce constituie un complet de
judecata, de a avea opinie separata.
Pentru a asigura corecta functionare a intimei convingeri si a face
deliberarea de orice influenta, aceasta va avea loc imediat dupa ncheierea
dezbatelilor si se va face n secret.
Judecatorii vor delibera mai nti asupra aspectelor de fapt din cele
strns legate de probatiune si apoi asupra celor de drept (calificarea faptei si
aplicarea pedepsei).
335
336
327 Art. 63 alin. 1 c.pr.pen. - "Constituie proba orice element de fapt care
serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea
persoanei care a savrsit-o si la cunoasterea mprejurarilor necesare pentru justa
solutionare a cauzei. "
Art. 64 c.pr.pen. - ,,Mijloacele de proba prin care se constata elementele de
fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile nvinuitului sau ale inculpatului,
declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente,
declaratiile mm-torilor, mscrisurile, nregistrarile audio sau video, fotografiile,
mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medicolegale si expertizele ".
328 V. Dangaroz si calab., E,plicatii teoretice ale Codului de procedura
penala romn, Editura Academiei, 1975.
329 C. Bulai, Drept penal romn. Partea generala, Editura Sansa, ]992.
337
Declaratiile nvinuitului vor fi influentate de tensiunea psihica postinfractionala, tensiune determinata de teama de raspundere, de teama
acuzarii.
O influenta negativa asupra fOlmarii declaratiilor o constituie si
existenta factorilor obiectivi si subiectivi determinativi n procesul de
perceptie al nvinuitului sau inculpatului (conditii de vizibilitate nefavorabile, tensiunea psihica existenta, deficiente ale organelor de simt etc.).
De asemenea, declaratia poate fi influentata negativ sau pozitiv de
metoda si mijloacele de interogare folosite de organele de unnarire penala.
Aceste metode vor trebui adaptate tipului de personalitate al fiecarui individ
si, de asemenea, nsusi anchetatorul (chiar si magistratul) va trebui sa-si
adapteze si controleze anumite trasaturi de personalitate.
Prin unnare, desi nu li se acorda o forta probanta supedoara altor
mijloace de proba, declaratiile nvinuitului sau inculpatului au o valoare
particulara, ntruct servesc la conturarea continutului constitutiv al
infractiunii sau cel putin la cunoasterea pozitiei subiectului fata de fapta
savrsita, magistratul avnd n vedere toate aceste aspecte.
7.4.2.2. Declaratiile partii vatamate
Partea vatamata este subiectul pasiv al infractiunii, adica persoana
care a suferit prin infractiune o vatamare fizica, morala sau materiala.
Fiind subiect principal n cauza penala, declaratia partii vatamate este
inerenta, mai ales ca se presupune ca victima are cunostinte nemijlocite cu
privire la fapta si faptuitori.
Fonnarea declaratiilor este precedata de un proces psihologic deosebit
de complex, marcat de capacitatea de receptionare a infonnatiilor, de
prelucrarea si stocarea memoriala a acestora, precum si de existenta unor
factori obiectivi si subiectivi de distorsiune ce influenteaza receptia.
Magistratul va trebui sa distinga n declaratia partii vatamate si
influentele negative datorate starii de tulburare afectiva a victimei si
concretizate n denaturarea inconstienta a celor percepute. De asemenea,
trebuie avuti n vedere si anumiti factori ce altereaza perceptia actului
infi'actional: fenomenul de iluzie, sugestia, efectul ,,halo".
Declaratia partii vatamate poate fi influentata si de buna sau reauacredinta a acesteia, deoarece victima este interesata n rezolvarea cauzei
penale, dar mai presus de toate n dovedirea vinovatiei faptuitorului, fapt ce
va duce la pedepsirea acestuia. Aceasta expresie a laturii vindicative pur
umane ce exista n individ, poate duce nsa la strecurarea n declaratie a unor
elemente de anumita natura, neveridice, care sa detennine agravarea
raspunderii nvinuitului sau inculpatului.
338
Ex.: Cazul Vrabioru - Daca s-ar fi constatat drept cauza a mortii lovirea,
341
--
--
~~----~-------------~--------------
------~-
-------
345
-----
---
_-
..
..
--
va aparea mai apropiat de cel invocat de el. Aceasta obligatie supusa unei
analize mai atente poate da nastere la interpretari nu lipsite de "patima".
Daca ncercam o abordare psihologica, consideram ca un element de
pornire l va constitui buna-credinta a judecatorului.
ludecatorul(magistratul) trebuie sa dea dovada de profesionalism pe
durata ntregului proces si, de asemenea, de buna credinta. Supunerea lui
numai legii trebuie dublata si de latura morala a personalitatii sale.
Doctrinele moderne de drept au dat diferite definitii bunei-credinte,
toate nsa pornind de la cunoscuta maxima romana: Honeste vivere, alterum
lwn laudare sum qui que tribunere.
Avnd n vedere ideea fundamentala ce ne preocupa, respectiv bunacredinta a magistratului, am preferat o definitie analitica, pornind de la
convingerea ca o scurta prezentare a laturilor conceptului bunekredinte
serveste mai eficient deontologia activitatii de judecator si ideea de justitie.
346
Capitolul VIII
EROAREA
JUDICIARA. MECANISME
PSllIOLOGICE
SI IMPLICATII
Faptul ca Ion Stefanescu se afla permanent n posesia unui pistol mic, cal.
6,35mrn;
Declaratia fiicei spaIatoresei:
Luarea pontului;
Spargerea sertamlui;
Putea sa fie luat "pontul", sa fie pus la cale modul de operare, dar fapta sa
o fi facut altii (n lumea interlopa sunt lucrate frecvent ponturi comune);
judecata
si constiinta
magistratului.
legea lasnd solutionarea
cauzei "Ia
luminile si ntelepciunea
judecatorului".
Reaua-credinta
a magistratului
n solutionarea
cazului
excede
problema
conving~rii
intim~,
ca motivatie
p~ihologica
a pronuntari
hotarrE.
Judecatorul
nu mai este subiectul
pasiv al erorii de fapt, el
provoaca
sau cel putin accepta producerea
erorii judiciare,
atitudinea
sa
psihica tinnd de domeniul
intentiei.
EI a ignorat total, cu buna stiinta,
probatoriul
administrat
n cauza care conducea
la concluzia
nevinovatiei
inculpatului
sau a cunoscut
caracterul
sau faJs, contrafacut,
pronuntnd
-'
d'e conaamnare
.
1pam1ur"33, .
totUSI. o 110tarare
a meu
m CAZUL
SACCO - V ~NZEITI
24 decembrie
1919, Bridgewater, n apropiere de Boston, SUA. Un
autoturism marca Buick blocheaza calea unui camion ce transporta suma de 30.000
dolari, salariile pentm muncitorii unei fabrici de ncaltaminte. Din autoturism coboara
3 barbati nannati care nu reusesc, totusi, sa opreasca camionul.
15 aprilie 1920, South Braintree. tot n apropiere de Boston, SUA. Doi
indivizi necunoscuti ii mpusca pe doi salariati ai unei fabrici de ncaltaminte si le
sustrag suma de 30.000 dolari, salariile lucratorilor. Tlharii dispar cu un autoturism
marca Buick. Observatiile maltorilor nu sunt elocvente, se contrazic. La sediul
politiei se primeste un telefon anonim prin Cal'e se da un indiciu. Se fac cercetari. n
absenta celui denuntat de catre telefonul anonim, un anume Coacci, de origine
italiana, politistii iau unna unor apropiati ai acestuia. Nicola Sacco si BaItolomeo
Vanzetti sunt arestati sub acuzatia de palticipare la al doilea atac si, respectiv la
ambele atacuri (Vanzetti). Cei doi sunt emigranti italieni, ambii sunt membri ai
miscarii anarhiste, miscal'e deloc agreata n SUA. n baza unor probe irelevante si
insuficiente, beneficiind si de serviciile unei aparari fOalte slab pregatite si ineficiente.
cei doi acuzati sunt condamnati la moarte pentru asasinat de gradul nti. Desi opinia
publica din America si Europa li se alatura celor doi. acestia sunt executati dupa mai
mult de sase ani de asteptare.
Dupa 50 de ani de la momtea celor doi. n Ullna efectuarii unor noi anchete,
contraanchete si expeliize s-a putut dovedi nevinovatia acestora. La 20 iulie 1977 s-a
pronuntat reabilitarea lor oficiala si s-a proclamat ziua de 20 iulie, zi de atnintire n
ntreg statul Massachusetts.
Date rezultate din cercetarea lafata locului:
- Soferul camionului atacat n prima actiune declara ca agresorii erau trei.
Unul dintre ei era inalt. brunet si pUlia o mustata foalie deasa. Ei foloseau un
autotrn1sm Buick.
- Al doilea atac - masina folosita aici era aceeasi cu cea din primul atac. Cele
sase gloante trase asupra victimelor au fost mat'cate de catre medicii legisti. Singurul
)~
3_<;
glont mortal care a atins-o pe una dintre victime a fost notat cu un ,JlI" roman. n cele
din urma totul va depinde de el.
- Att Sacco, ct si Vanzetti purtau asupra lor arme.
Erori de interpretare - disfill1ctii n exigentele de competenta
1. Faptul ca cei doi acuzati sunt membrii ai miscarii anarhiste nu este o
garantie ca cei doi au comis cele doua atacUli;
2. Lipsa alibiului pentm cele doua atacuri al lui Vanzetti este doar un indiciu,
dar nu si o garantie ca el ar fi comis faptele;
3. Faptul ca acuzatii si-au nvatat depozitiile pe dinafara, ei neputnd vorbi
bine limba engleza nu nseamna ca ei sunt nesinceri;
4. Disfunctii n exigentele de competenta ale avocatilor apararii: absenta
capacitatii de persuasiune, comunicare redusa, lipsa de argumentare - pm1icipare la
sedinte, practic, inexistenta.
Efecte psihologice de distorsiune a intimei convingeri
Rea-credinta datorata:
1. efect Halo - apartenenta celor doi acuzati la miscarea anarhista;
2. efect Halo - condamnarea lui Vanzetti la 12 ani nchisoare pentm primul
atac a ncurajat instanta n condamnarea celor doi si pentm cel de-al doilea atac;
3. judecatoml Webster Thayer, presedintele completului, era un magistrat
integru, dar era un om al traditiei, iesit dintr-o veche familie americana, un puritan
cm"e cu greu i-ar putea ntelege pe imigrantii nca slab integrati, oameni care
vocifereaza, care gesticuleaza, latini (,,Marile crime ale istoriei" - Bellemare P.,
Nahmias, J-F, p. 11);
4. confuzia produsa de numeroasele expertize balistice cm'e nu au avut
concluzii fom1e clare;
5. confuzia produsa de marturiile cm"enu erau prea clare.
Subiectivism al cOlpului de jurati datorat faptului ca selectionarea lor s-a facut
din oficiu, mpotriva vointei lor.
Ignoranta:
defectuoasa
a apararii
a contribuit
la acuzarea
celor
doi.
356
Inculpatul devine, dupa cum am mai spus, din acuzat victima, fiind
uneori, n cazul relei credinte a magistratului, antecondamnat nca din faza
urmaririi penale, n care se aduna probatoriul cauzei. Se ncalca astfel, n
mod flagrant, principiul prezumtiei de nevinovatie, care functioneaza n
favoarea inculpatului pna n momentul pronuntarii hotarrii de catre
instanta de judecata, singura n masura sa aprecieze vinovatia sau
nevinovatia acestuia. Incalcarea acestui principiu nseamna nu numai
lipsirea nvinuitului sau inculpatului de un drept al sau fundamental n
procesul penal, ci si inducerea pentru inculpat a unei stari de teroare, de
tensiune psihica, acesta realiznd ca probatoriul cauzei i este nefavorabil,
rechizitoriul sustinnd vinovatia sa, desi el se stie nevinovat. Individul simte
ca i s-a mcut o nedreptate si resimte acest lucru mai mult dect ca o simpla
frustrare, ci ca pe un complot mpotriva sa, el se simte prins n mecanismul
judiciar statal si strivit mra nici o putere de aparare. Este un moment critic,
de ruptura, care intra n sfera ireparabilului.
Trebuie amintita nsa si posibilitatea repararii prejudiciului suferit n
unna condamnarii pe nedrept, de catre inculpat, posibilitate conferita de
lege (art. 504 si urm. c.p.).
Practica judiciara a mers pe principiul "repararii att a consecintelor
negative patrimoniale, ct si morale suferite de o persoana ca urmare a
faptei ilicite, savrsita de o alta persoana, sau alte suferinte de ordin psihic"
(Deci?ja C.SJ. - Sectia civila nr. 1995/29.10.1992).
In completarea legislatiei interne, art. 50 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului ratificata si de Romnia, prevede posibilitatea acordarii
"partilor lezate, o reparatie echitabila", ntelegnd prin aceasta att
acoperirea prejudiciului material, ct si moral, binenteles n masura n care
se poate vorbi de o ,,reparare", n adevaratul sens al cuvntului, a
prejudiciului moral, iar acesta poate fi evaluat n bani336.
A
336
AFACEREADREYFUS
359
D. nu nseamna Dreyfus;
Efectul
incontestabila:
n recw:~:
Halo:
specialist
grafolog
egal
cunoscator
sigur,
proba
360
este ucisa
Cl!
o ferocitate
desprinse din cadavrul cioprtit simt gasite n puncte diferite din parcurile Capitalei.
Zvonul despre un nou Rmaru ala1111eaza autoritatile care ordona prinderea de
urgenta a ucigasului.
Echipa de anchetatori, n unna cercetarilor efectuate ntr-un timp record, l
gaseste vinovat pe Gheorghe Samoilescu, o cunostinta ntmplatoare a victimei.
Initial fusese scos din cauza pe baza probelor adunate pna atunci. Samoilescu este
condamnat la 25 de ani nchisoare si executase deja 4 ani de deten~e, cnd absolut
ntmplator, este arestat adevaratul criminal, Romca Cosmici, care si marturiseste
vinovatia si n cazul Anca. Procuratura s-a vazut nevoita sa revizuiasca dosarul prin
care s-au sustinut nvinuirile ce i-au adus lui Samoilescu condamnarea, ordonnd, n
final, scoaterea de sub unnarire penala a acestuia, executarea pedepsei fiind antelior
suspendata prin ordinul procurorului general.
prin tortura dupa metode inchizitoriale. Cednd psihic, Elisabeta Samoilescu a scris
pur si simplu declara~a Plin care afuma vinova~a sotului sau dupa dictarea
anchetatOlilor.
3. Sinuciderea parintilor inculpatului n cursul Ulmalirii penale a fost
interpretata ca dovada a vinovatiei acestuia "fiind consecinta temerii de unnarile
omorului comis n locuinta lor si ale patticiparii Silviei Satnoilescu (mama
inculpatului) la sectionarea si transportul cadavru lui", desi este stiut ca un fapt de o
asemenea natura nu poate constitui o proba peltinenta si concludenta n fata instatltei.
4. Petele de snge descopelite n baia apattamentului parin~lor lui Samoilescu
au fost considerate ca apartinnd cu certitudine victimei, desi datOlita procesului de
hemoliza rezultat n unna spalarii cu apa a pardoselii nu se putea stabili grupa de
361
snge din care provenea. Astfel, o unna neutra, irelevanta, prin concluziile sale, a fost
interpretata celt n defavoarea nvinuitului.
5. Procesele verbale de recunoastere a corpurilor delicte au fost ntocmite, cu
ncalcarea dispozitiilor procedurale si cu ignorarea principiilor psihologiei judiciare:
mmtOlilor le-au fost prezentate numai corpurile delicte ca atare, Iara a fi incluse ntrun grup de obiecte cu caracteristici apropiate. De altfel, n general, n actele
procedurale s-a consemnat ca martorii recunosc cu certitudine lucrurile ca apartinnd
parintilor inculpatului, desi sustinelile se retereau la perioade situate cu 5-7 ani n
unna, iar sacosele respective erau obiecte de serie Iara elemente de individualizare.
B. Ignorarea probelor n aparcwe
Au existat probe clare care demonstrau ca Samoilescu nu poate fi autorul
crimei, care nsa au fost nlaturate:
exigentelor de competenta
D. Problema
363
365
366
tizei;
Forta sugestiva a unor date preliminare;
Teama de a contrazice o apreciere aproape stabilita sau grija de a
nu dezamagi;
Netemeinicia concluziilor poate fi rezultatul crizei de timp;
Lipsa posibilitatii unei examinari prealabile a probei asupra
caruia expeltul este chemat sa se pronunte;
Confruntarea personala a expeltului cu inculpatul n fata
tribunalului;
Necesitatea unei continue perfectionari n ceea ce priveste
pregatirea de specialitate si gradul de obiectivitate;
Necesitatea nuantarii unor aprecieli;
Formularea unor concluzii de mare probabilitate etc.
11. Erori produse prin examinarea unui scris sau a unei voci n
limbi straine
342
CAZUL ROSENBERG
tehnician la aceasta baza, a fost obligat de catre cumnatul sau, Julius Rosenberg, sa
sustraga planul bombei atomice. Astfel. Julius Rosenberg si sotia sa Ethel, sunt
arestati si acuzati de spionaj. Avnd n vedere gravitatea faptei prin consecintele ei
dezastruoase, opinia publica americana cere condamnarea celor doi Rosenberg, la
moarte. Desi apararea si-a facut bine datoria, iar probele materiale invocate au fost
irelevante, totusi, instanta de judecata ii gaseste vinovati de spionaj si i condamna la
moarte. La data de 19 iunie 1953, la aproape 3 ani de la arestare, sotii Rosenberg sunt
executati pe scaunul electric.
n 1975, o data cu ridicarea secretului asupra dosarelor afacerii si studierea
unor documente din arhiva FEl, s-a constatat ca Julius Rosenberg vndu-se, ntradevar, secrete Uniunii Sovietice. O data cu el fusese executata si sotia sa Ethel, care
nu avusese nici o implicatie n aceasta afacere si nici n alte afaceri de aceeasi natura.
Ethel Rosenberg a fost nevinovata.
Date rezultate din cercetarea lafata locului:
Faptul ca cei doi soti erau evrei, dar si comunisti (n perioada respectiva
se demla un vadit proces mpotriva evreilor comunisti din SUA);
Autorul asasinatului, Raoul Villain este arestat la fata locului, fiind prins n
flagrant delict
La perchezitia corporala efectuata asupra asasinului se constata prezenta a
doua pistoale. Inculpatul a declarat ca cel de-al doilea i era necesar n cazul blocarii
primului.
Erori de interpretare
n expertiza psihiatrica;
Villain a fost prins n flagrant delict El nu si-a negat niciodata fapta pe care nu
a regretat-o nici o secunda. Cu toate acestea, tribunalul a hotart achitarea lui. Mai
mult dect att, doamna Jaures, sotia victimei, constituita ca parte civila n acest
proces, este condamnata la plata cheltuielilor de judecata. Este o alta cauza n care
politicul se implica njustitie.
374
I
~
~
:M;
I
J
,l
1;
.1i
I
~;
W
1'
377
Capitolul IX
PSIHOLOGIA
- Detentia penitenciara -
Sectiunea 1
FAPTUITORUL DIN PERSPECTIVA MEDIULUI PRIV ATIV
9.1.1. Notiuni generale. Puncte de vedere si acceptiuni
asupra pedepsei prin privarea de libertate
acestea resimtite de catre detinut drept atingeri ale integritatii sale ca fiinta
umana.
n multe cazuri impactul privarii de libertate asupra componentelor
personalitatii este dramatic, genernd sioBennanentiznd conduite diferite
fata de cele avute anterior n mediul liber:' 6
Pentru a ntelege mai bine acest lucru este nevoie sa analizam grupul
de oameni privati de libertate. Viata n nchisoare este o viata grea, aici este
anulata orice intimitate, totul este la vedere pentru ceilalti. Un loc important
l ocupa relatiile interpersonale din cadrul grupurilor de detinuti care sunt
grupuri eterogene. Apar relatiile de atractie - respingere - indiferenta si a
liderilor informali.
Relatiile interpersonale sunt o golire, o risipire de sine, nu te poti
ascunde de pmtea rea a conduitei celor din jur, dar mai rau, posibilitatile de
schimbare aproape ca nu exista.
Penitenciarul creeaza un tip aparte de relatii interpersonale care au un
continut dinamic si modalitati apmte de structurare si manifestare.
Doi sunt factorii care determina aceste relatii interpersonale:
Cachul specific al penitenciarului
a) Mod de organizare;
b) Genuri de activitati;
c) Supraveghere pennanenta .
Specificul populatiei penitenciare347
Privarea de libertate mbraca mai multe forme. Analiznd izolarea
psihica si psihosociala, pe de o parte, si privarea de libertate prin executarea
unei pedepse penale ntr-un loc de detentie, pe de alta parte, vom constata ca
ntre ele exista o multitudine de diferente ce prezinta aspecte specifice si
manifestari complexe.
Deosebirile sunt de ordin fundamental si vizeaza latura cantitativa ct
si pe cea calitativa:
a) Din punct de vedere cantitativ - privarea de libertate se ntinde pe
perioade mai mari sau mai mici, durata condamnarii constituind principalul
factor stresor;
b) Din punct de vedere calitativ - privarea de libertate da nastere unei
game complexe de framntari psihice si psihologice ncepnd cu criza de
detentie.
346 Gheorgh F., Pihologia penitenciara,
Editura Oscar Print, Bucuresti 1996
- selectiv, scmte extrase si prelucrari personale.
347 Bogdan T., Santea I., Comianu R., Comp011amentul
UlIUln n procesul
judiciar- Editura Serviciul Editorial si Cinnnatografic M.I., Bucuresti 1983
381
detinutului
348
382
v., Butoi
all1lediului privativ
A timpului personal:
A comportamentului social:
<suspendarea
viitorului;
.
relativitatea trecutului;
<:
izolare;
abandon.
Stresul prelungit n faza de ancheta, intrarea ntr-o colectivitate de
anonimi, controlul riguros al conduitei, dependenta de personal, densitatea
maxima (supraaglomerarea) favorizeaza aparitia si cronicizarea unei
patologii specifice. Apatia, lipsa initiativei, pierderea interesului pentru
lucruri, oameni si evenimente, anestezia afectiva, incapacitatea de a mai face
planuri, resemnarea fatalista, toate acestea contureaza nevroza penitenciara.
Inexistenta unui spatiu personal, absenta unui refugiu, a sta treaz ntro ambianta monotona, epuizarea subiectelor de discutie conduc frecvent
spre caderi afective, degradarea imaginii de sine si deci spre o adaptare
patologica.
Frecvent se constata o adaptare pasiva la conditiile vietii din
nchisoare prin adaptarea unei atitudini filosofice sau evitarea concentrarii
pe anumite probleme incomode. Chiar daca multi detinuti au avut nainte de
a veni n penitenciar o personalitate robusta, n timpul executarii pedepsei se
383
stigma350.
n:
I
I
.i\:
~
~
386
9.1.13. Personalitatea
I
~
i!i
1
infractorului
componente sunt -:
egocentrismul;
labilitatea;
agresivitatea;
indiferenta afectiva.
Nucleul personalitatii criminale este o structura dinamica, este
reunirea si asocierea componentelor amintite, dintre care nici una n sine nu
este anonnala.
Jean Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului ca nucleul
personalitatii nu este un dat, ci o rezultanta. Analiznd comportamentul
infractional, autorul arata ca infractorul nu este retinut n savrsirea actului
sau de oprobriul social, deoarece este labil, incapabil sa se organizeze pe
tennen lung si, tot asa, nu este n stare sa depaseasca obstacolele care apar n
calea '!,ctiuniilui criminale, deoarece el este dinamic si eminamente agresiv.
In acelasi timp, el reuseste sa depaseasca si aversiunea fata de acte
odioase, caci, fiind indiferent afectiv, nu-i pasa de nimeni, nu nutreste
sentimente de simpatie fata de nimeni si, n consecinta, poate comite orice
infractiune.
9.1.14. Caracteristici ale personalitatii si modificarile sale
pe parcursul executarii pedepsei cu nchisoarea
1
t
387
il
.1
li'!'::
"
::1;
li'
'1
Iii
ti
,i,1
i'
il
li
I
~
i11
)li.
Il!
9.1.16. Problematica
:~
~'
ii:
Recidivisti ordinari;
Recidivisti din obisnuinta.
infractorului recidivist
Cunoasterea
personalitatii infractorului recidivist constituie
fundamentul masurilor ce se ntreprind pentru a se realiza prevenirea
eficienta a comportamentului deviant.
Atitudinea comportamentala a celor care comit fapte antisociale se
afla n strnsa relatie cu mediul educational, fonnativ, cu factorii
psihosociali individuali si de mediu care mentin recidiva.
Caracteristicile psihologice ale infractorului recidivist ar putea fi:
Tendinta de a merge cu banda;
Semne de neadaptare;
Vanitos si egocentric;
primeste greu dezaprobarea;
Il stimuleaza aprobarea.
Prezinta o imaturite intelectuala, dar aceasta nu trebuie nteleasa ca
fiind identica cu un coeficient de inteligenta QI scazut.
355 Vasile P., Banciu D., Factori sociali care favorizeaza repetm-eafaptelor
antisociale - Simpozion, Bucuresti, 1983.
390
Privarea de libertate implica mai multe forme, iar din punct de vedere
calitativ da nastere unui fenomen deosebit, si anume socul ncarcerarii.
Acest lucru determina o gama complexa de fi"amntari psihice si
psihosociale, ncepnd cu criza de detentie manifestata de la nchiderea n
carapacea tacerii pna la comportamente agresive si autoagresive
(sinucideri, autoflagelari). In comparatie cu starile accidentale de izolare,
privarea de libertate n sistemul detentiei are drept consecinta, absolut
specifica, nlaturarea simbolurilor exterioare ale personalitatii prin
obligativitatea purtarii uniformei de detinut, care standardizeaza modul de
viata si estompeaza pna la anulare diferentele individuale. Socul depunerii
se manifesta si prin restrngerea libertatilor individuale. Relatiile
interpersonale, lipsa de informatii, regimul autoritar, sunt resimtite drept
atingeri ale integritatii sale ca fiinta umana.
391
Acest fenomen este determinat de cele mai multe ori de modul cum a
rezolvat fiecare detinut problema ispasirii356.Cnd pedeapsa este apreciata
ca fiind masura faptei, conditia de zi cu zi exprima o acceptare supusa
tuturor rigorilor, cnd pedeapsa este vazuta ca fiind mai aspra dect
infractiunea comisa, detinutul considera ca i s-a facut o nedreptate si sufera
o sanctiune nemeritata.
Ca unnare, detinutul va ramne nempacat, revendicativ si ostil
administratiei locului de detentie, dominat de sentimente de victimizare.
Cu ct adaptarea la viata de penitenciar este mai buna, cu att
toleranta fata de conditiile de mediu este mai mare, chiar daca n aceasta
situatie problema incompatibilitatii ntre detinuti, ca unnare a istoriilor individual~ si particularitatilor de personalitate, ramne cronic nesolutionata.
In ceea ce priveste fenomenul de perceptie asupra mediului
penitenciar, acesta este determinat de o multitudine de factori - materiali si
spirituali; obiectivi si subiectivi; sociali si psihosociali; care numai n
corelatie si interdependenta devin relevanti pentru ntelegerea climatului
specific mediului privativ. Gradul de cultura redus, dar mai ales semnificatia
negativa atribuita executarii pedepsei cu nchisoarea, i fac pe multi
condamnati sa nu aprecieze corect mediul din penitenciar.
392
etic-juridic-psihologico
n ,Revista
nca n U1111a
cu decenii, criminologul canadian D. Clelmner (1940) a
semnalat fenomenul de plizonizare, definit ca "socializare" la cultura
devianta a detinutilor, proces prin care detinutul ajunge sa adopte sau sa
mpartaseasca punctul de vedere al ncarceratilor privind lumea din
penitenciar si societatea n general.
Prizonizarea incumba adoptarea unei atitudini ostile (fatise sau
ascunse) fata de personalul nchisorii, fata de lumea din afara si,
concomitent, dezvoltarea unei loialitati fata de ceilalti detinuti, splijinirea
reciproca mi de cte ori interesele reale sau imaginare ale detinutilor intra n
conflict cu unele dispozitii ale autoritatii. Fara ndoiala ca adoptarea acestei
nonne carcerale, ca si alte nonne de acelasi fel, att de caracteristice
subculturii carcerale, sunt generate dintr-o putemica motivatie, care se
subsume~
asa cum am vazut ca a formulat A Maslow, categoliei de
motive desemnate prin "necesitatea apartenentei la grup".
n aceasta situatie, primul pas, motivat psihologic, va fi stradania
detinutului de a se integra grupului infonnalde detinuti, de a-si dezvolta
conduite dezirabile prevalate n acest grup, printre altele si de supunerea
neconditionata fata de liderul infonnal, chiar daca risca sa fie prost vazut de
cadre. El va opta pentru situatia gratifianta (imediata), deci face cauza
comuna cu grupul de detinuti, caci detinutii sunt mai n masura n a-l
sanctiona premial sau penal dect cadrele.
Stanton Weeler (1968) subliniaza ca "fenomenul de prizonizare, de
integrare n grupul detinutilor, de identificare cu subcultura carcerala este
doar o prima faza n evolutia detinutului", caci n cea de a doua faza din
viata de detentie se poate vedea limpede fenomenul de deprizonizare.
Cu alte cuvinte, la nceputul detentiei, asumarea rolului de captiv este
logica la infractori, cu ct se apropie nsa momentulliberarii ei vor tinde sa
adopte un rol tot mai apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere
social. Fara ndoiala ca si aici exista o motivare calculativa, caci un
comportament adecvat poate prescUlta, uneoli n mod sensibil, durata
sentintei.
9.2.4. Ierarhia si statutul
ni
asa
numitii
cautati (persoanele
cedm
primesc
pachete). Un fraier
sau nepot de
intra
functIe
de avantajele
de care cel
pOZItiIlesupenoare
pot benefiCIa,
la
rapid n grupul smecherilor daca este cautat.
Subcultura de penitenciar sustine instalarea unei asemenea ierarhii.
Sistemul detinutilor de culegere a informatiilor se focalizeaza asupra noilor
veniti pentru a afla infractiunile pentru care au fost condamnati, statutul
social exterior, probabilitatea de a fi cautat.
Cnd informatia nu este suficienta sau accesibila, noul detinut este
supus testelor, adica unor situatii impuse de cei din grupul n care a fost
repartizat, pentru a i se detennina reactiile si stabili statutul. Detinutii
considera ca, n general, odata stabilit statutul (prin aceasta metoda), acesta
nu se mai schimba.
Detinutii au o ierarhie depreciativa a infractiunilor pe care le-au
savrsit. Pe baza acesteia o serie de detinuti dobndesc un statut de paria,
fiind izolati si sanctionati de grup.
Detinutii considera inacceptabile: atacarea si terorizarea copiilor,
homosexualitatea, omorul sadic sau omorul parintilor sau batrnilor. Cea
mai evidenta reactie ostila este fata de violatori, mai ales cnd victimile sunt
minori. Reactia ostila merge de la izolare pna la agresarea zilnica.
394
I
I
il
ii
397
9.2.8. Teritorialitatea
358
Bucuresti, 1974.
399
Acest fenomen psihosocial care are loc n penitenciar este conditionat, ntotdeauna, de acumularea unor tensiuni n interiorul unui grup de
detinuti, avnd diferite cauze:
Atitudini neconfomnste;
Prezenta unora cu inadaptaIi marcante la mediul penitenciar;
Revolta penitenciara.
Lund in consideratie specificul vietii de detentie (frustTarile care
privesc independenta si nevoia general umana de afectiune), deseori actele
violente au rolul "de descarcare afectiva, de usurare, de catarsis (prin
sentimentul de mplinire si satisfactie ce-l ul1neaza)". Micile acte agresive,
de obicei trecute cu vederea, trebuie considerate ca semnale pentru ceea ce
este valorizat de detinuti si ncalcat de cineva: forta, prestigiul, vrsta,
loialitatea, sentimentul de siguranta.
400
9.2.11. Panica
b)
Cauze favorizante:
Calitatea indivizilor care fac parte din grup (structuri
B. Fazele panicii:
a) Faza premergatoare, cuprinde:
acestea;
Autoritatea liderilor;
Experienta grupului in situatii deosebite.
b) Faza de soc
n aceasta faza pericolul apare instantaneu sau progresiv. Acest
pericol poate fi si imaginar (zvon). La aparitia pericolului, grupul se structureaza in patru categorii:
~) Faza de reactie
In aceasta faza majoritatea
deval0l1zarea de sine.
402
sunt depresivi,
exprimnd
prin cuvinte
Editura
403
E.S. Shneidman (1980) defmea suicidul "un act uman de ncetare din
viata, autoprodus si cu intentie proprie". Se poate detalia aceasta definitie ca
fiind "actul autooprimarii existentei, desfasurat ntr-un moment de tensiune
afectiva sau de perturbare a constiintei"
Sub unghi psihologic, suicidului i se acorda semnificatii multiple, ca
aceea a curmarii singuratatii, a razbunarii ca ultima sau unica solutie a unei
situatii intolerabile, nlaturarii dependentei.
O alta semnificatie este aceea a mentinerii onoarei; se considera ca
suicidul poate fi o surs'a de usurare. n fun~tie de semnificatiile suicidului
ntlnim:
405
o multitudine
si o
410
sau
respmgere,
Editura
413
Capitolul X
PSllIOLOGIA
ACTULUI DE ADMThi'ISTRATIE PUBLICA
- Responsabilitati profesionale si implicatii conjuncturale
viznd relatia functionar public - cetatean
361
417
umane
420
363
364
Idem,p. 316-317.
Idem, p. 320.
421
si comportamentul
uman
423
SI
psihice
425
A. Continutul observatiei:
1. Simptomatica stabila, care cuprinde trasaturile bio-constitutionale
ale individului:
naltimea'
.
,
Greutatea;
Lungimea si grosimea membrelor;
Circumferinta cranian~ toracica, abdominala;
Trasaturile fIzionomice, aspectul capului, fetei, fruntea, nasul,
barbia, pometii obrqjilor, ochii, maxilarele.
Chipul este oglinda sufletului, iar ceea ce se arata este o imagine a
ceea ce nu poate fi vazut. De aici decurge concluzia ca bucuriile sau tristetea
si pun amprenta asupra sufletului.
2. Simptomatica labila cuprinde multitudinea comportamente lor si
conduitelor flexibile, mobile ale individului:
Conduita verbala
Conduita estetica
Conduita inteligenta
Varietatea expresiilor comportamentale, afective, atitudinale.
B. Forma de observatie:
a) Autoobservatia - este orientata catre surprinderea particularitatilor
propriului comportament.
b) Observatia propriu-zisa - este orientata catre observarea
manifestarilor comportamentale ale altor persoane.
c) Prezenta sau absenta observatorului:
Directa - bazata pe prezenta observatorului si pe constientizarea
ei de catre subiectii observati;
Indirecta - observatorul este amplasat n umbr~ cu vedere
unilaterala sau benefIciara de TV cu circuit nchis;
Cu observator uitat - ignorat (observatorul este prezent,
cunoscut grupului)
Cu observator asCW1S(n spatele unor draperii sau paravane).
426
Editura Didactica
SI
A. Tipul
ntrebarilor:
428
Ipotetice.
Ancheta pe baza de ntrebari se bazeaza pe raporturile dintre
pmticipantii aflati fata n fata.
V. Metoda biografica - se refera la istoria persoanei n cauza - mai
este denumita cauzometrie sau cauzograma - si este necesara n stabilirea
profilului personalitatii persoanelor.
VI Metoda analizei produselor activitatii - Aceasta metoda se
refera la compuneri, desene, creatii literare, materializate n diverse
disponibilitati psihice, infonnatii despre nsusirile psihice ale individului.
Vll. Metoda psihometrica - Vizeaza masurarea capacitatiiOI'psihice
ale individului n vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare, validitate,
fidelitate, standardizarea, esalonarea.
Clasificarea metodelor:
Dupa modul de aplicare: individuale si colective
Dupa materialul folosit: verbal, neverbal
Dupa durata lor: cu timp strict determinat, cu timp la alegerea
subiectului
Dupa continutul masurat: inteligenta, memorie, atentie etc.
Dupa scopul urmarit: teste de performanta, comportament,
cunostinte, nivel intelectual, atitudini, inteligenta.
VIll. Metoda modelarii si simularii - Consta n crearea unor
scheme logice ale organizarii si desfasurarii diferitelor functii psihice:
perceptie, gndire, memorie.
Strategii de cercetare psihologica:
Strategia cercetarii genetice - studierea genezei, evolutiei
fenomenelor psihice a comportaITIentelor n plan istoria-filo-genetic si
individual-auto genetic;
Strategia cercetarii comparate;
Strategia cercetarii psiho-patologice - ce consta n studiul
tulburarilor sau devierilor functiilor psihice si comportamentale n scopul
completarii si precizarii legilor generale si paIticulare de organizare si
manifestare a psihicului normal;
Strategia cercetarii longitudinale - presupune unnarirea unuia si
aceluiasi individ de-a lungul mai multor etape ale evolutiei lui;
Strategia transversala - consta n cercetarea mai multor indivizi
aflati Ia niveluri diferite de dezvoltare.
429
431
ii;
il
i'
I
1,lli;
l~
l'
I!
li
!'
1::'
il:
il
~1
III:
argumentul pozitiei personale, argumentul autoritatii, argumentul amenintarii, argumentul aluziei, argumentul insultei.
n exercitiul contactului interpersonal, functionarul public va apela la
argumente cu caracter pozitiv: explicatia, comparati a, analogia, diverse
structuri de rationament (dilema, inductia, deductia, paradoxul, reducerea la
absurd,altemativa) practica demonstrnd ca, dublate de ton, gestica si
toleranta, acestea garanteaza moralitatea relatiilor interpersonale.
10.3.3. Determinanti psihologiei tinnd de caracter
1
10.3.4. Aspecte psihologice particulare ale contactului
dintrefimctioncwul public si public (grupuri sau multimi)
satisfacerea, n cadrul legal, a tuturor solicitarilor cetateanului si sentimentele sale de a le fi dus la ndeplinire conform obligatiilor care i revin.
1
)l
t
t(
li
437
l
t
)
1
ANEXA
SUBIECTE EXEMPLIFICATIVE PENTRU EXAMEN
1.
III.
l - Repere Olientative asupra compOliamentelor simulate (martor
mincinos, nvinuit, inculpat) din perspectiva compOlimnentului aparent
(mimica - gestica)
2 - Consideratii psihologice asupra vinovatiei sub fonna intentiei
3 - Probleme psihologice ridicate de interogatoriul viznd "timpul
critic" (spargerea alibiului)
IV.
- IT. Butoi)
v.
l - Tipuri si trasaturi de personalitate n conceptia lui Jung si Eysenck
(extraversie - introversie; tipmi tempermnentale: coleric, sanguin, flegmatic,
melancolic - descriere, caracterizare, efecte conjuncturale n declansarea
actului infractional)
438
Vll.
l - Comentmii asupra "paradoxului penitenciar" - Eysenck - Mawrer
(Legea secventei temporale)
2 - Psihologia interogatoriului "unui participant despre activitatea
celorlalti" (cercetarea infi'actiunilor comise n grup)
3 - Exigentele atribuite "psihologului criminalist n explorarea scenei
crimei" - comentati conceptele de "amprenta psihocomportamentaIa",
"profiler crime", "serial kiIler"
VIII.
NOTA:
a) - studentii vor elabora subiectele dupa materia din curs, tratatele si
bibliografia de specialitate recomandata
b) - exemplificarile se vor face din analizele de caz dezbatute n
cadrul seminariilor
c) - opiniile persona le, argumentarile si alte analize de caz sunt
binevenite si apreciate contextului n masura apOiiului constructiv la
problematica stricta a subiectelor n materie
439
BffiLIOGRAFIE OBLIGATORIE
NOTA:
n unna studiului bibliografiei, la seminarii studentii (individual sau n colectiv
de 2-3 studenti) vor aprofunda anumite tematici pe care le vor pune n dezbaterea
grupelor (sub forma de referate, analize de caz sauproblematici de lamurit).
EX: 1 - Componenta persuasiva (emotional-afectiv-empatica) n pledoaria
avocatului
2 - Interogatoriul psihanalitic - procedeu modem de selectionare a suspectilor
3 - Tehnica de detectie a comportamente lor simulate ("lie detector" sub raport juridic si psihologic)
4 - Psihologia martorului mincinos (valoarea orientativa a indicilor mimicogesticulari)
5 - Perspectiva "psihologiei exploratOlii" asupra cmpului faptei
6 - Psihologia martOlului minor etc.
440