In Republica Moldova, hotararile judecatoresti nu constituie, de regula, un izvor de drept

deoarece judecatorul este chemat sa aplice legea, nu sa o creeze. Prin hotarari nu se stabilesc
reguli juridice ci solutii concrete si individuale, date pe baza unor acte normative deja existente.
Pe scurt, un judecator nu este tinut de solutia pronuntata de un alt judecator intr-o situatie data.
n sistemul de drept romano-germanic rolul principal, printre izvoarele dreptului, l ocup actul
normativ. Jurisprudena, practica judiciar, precedentul nu sunt recunoscute ca izvor de drept.
Dei s-a reactualizat problema relativ recent, s-a exprimat opinia c recunoaterea precedentului
judiciar ca izvor de drept ar fi un pas napoi de la principiul supremaiei legii. Fr a intr n
polemic cu reprezentanii acestui punct de vedere, trebuie totui constatat c rolul judectorului nu mai poate fi neglijat n condiiile actuale ale epocii de tranziie spre statul de drept,
cnd apar numeroase dificulti n realizarea dreptului este necesar s se ntreasc legtura
dintre tiina juridic i practica de aplicare i interpretare a dreptului. Ca de la orice regula,
exista si o exceptie. In cazul de fata, exceptia consta in acele hotarari ce ofera solutii obligatorii
pentru alte instante judecatoresti. Ne referim la recursurile in interesul legii, care sunt practic un
izvor de drept intrucat ele sunt obligatorii pentru toate instantele din Republica Moldova.