Mancarea nu reprezinta doar o placere, ci o nevoie primara.
Insa, pe masura ce omul a evoluat, l-a fel a evoluat si
mancarea. De-a lungul timpului, gastronomia si-a depasit conditia de necesitate fiziologica. Ea a ajuns la nivel de arta. Ceea ce e un lucru bun, caci hrana nu mai este vazuta doar ca si combustibil essential organismului, ci a fost ridicata la rang de ritual. Tragedia apare insa, atunci cand omul nu mai mananca pentru a trai, ci traieste pentru a manca. Distinctia dintre foame si apetit devine tot mai transparent, desi sunt doi termini distincti. Foamea reprezinta o necessitate, iar apetitul constituie de multe ori un moft. Foamea e o reactive fiziologica, atunci cand organismul constientizeaza scaderea nivelului de zahar in sange si au loc reactii hormonale ce declanseaza nevoia de a manca. Apetitul poate ascunde de multe ori obisnuite nocive, eventual un gol emotional. De multe ori un miros apetisant poate sa declanseze apetitul, chiar daca stomacul nu este nici pe departe gol. Apetitul, in schimb, nu are intensitatea foamei, deci poate fi ignorant. El poate reprezinta reactia la ceva delicious, care lasa gura apa. Nivelul apetitului poate fi influentata de creier. Constituie un mecansim invatat, care poate fi controlat si implicit schimbat. Dar in asta consta si marea problema, anume autocontrolul, caci daca foamea reprezinta vocea organismului, apetitul de multe ori se refera mai putin la golul din stomac si mai mult la golul din suflet. Multe din persoanele considerate obeze nu ascund o afectiune endocrina, ci anumite deficiente pe plan emotional, care le determina sa isi gaseasca antidotul in mancare.
Controlul apetitului constituie piatra de temelie in mentinerea
greutatii sau scaderea in greutate. Exista anumite principia de care un individ trebuie sa tina cont pentru a-si asigura nivelul optim de satietate. Se spune ca se recomanda ca o persoana sa se ridice de la masa pe jumatate satula. Nimic mai adevarat, deoarece creierul nu constientizeaza imediat ca stomacul este satisfacut, cu atat mai mult daca ritmul mesei s-a finalizat rapid. Cu cat o masa este mai bogata din punct de vedere caloric, cu atat digestia va fi mai lenta. Procesul digestive dureaza in mod normal 3 ore. Prelungirea acestuia poate duce la procese inflamatorii nefavorabile organismului, ce se vor vedea in timp. Umplerea stomacului cu mai multe calorii decat este necesar nu furnizeaza mai multa energie, din contra, slabeste rezistenta organismului. Servirea mesei nu trebuie efectuata contra cronometru. Aceasta intrecere contra timpului e in defavoarea sanatatii sistemului digestive. Mancatul rapid saboteaza silueta, caci senzatie de satietate nu se resimte in timp util. Chinezii nu au inventat betisoare pentru mancat orez doar din pur masochism. Imbucaturile mici, desi apparent sunt prea mici si prelungesc enervant de mult durata unei mese, reprezinta una din cele mai bune investitii nu doar in sanatate, dar si intr-o silueta de vis. Nu recomand adoptarea stilului chinezesc de a manca cu betisoare (e greu de construit aceasta dexteritate), cid oar savurarea mancarii in doze mici.