TEBOUKA C 3EMIH ‘@auracmeckwe nosect# w pacexaat Nook ellerean dameparyps 1974 Fetifa cu care nu se va intimpla nimic Povestiri din viafa unei fetite din secolut XXI, agternute pe hirtie de cdtre tatal ei. IN LOC DE PREFATA Miine Alisa va merge la gcoald. Desigur, va fi o 2 ‘cu totul deosebita. De azi-dimineafi prietenii si cu- noscufii ei au si inceput sé-i videofoneze gi s-i ureze succes. Ce-i drept, insisi Alisa, de vreo trei luni fncoace, le-a feut eapul calendar tuturor, tot vor bindu-le despre zilele de scoala care 0 asteapta, ‘Bus, marfianul, /-a trimis fn dar un penar nemai- pomenit, pe care, deocamdaté, n-a putut si-l desfack nimeni: niet eu st nici tovarisii mei de mune®, prin- ‘tre eare trebuie s& amintese e& se aflau doi doctori fn stiinte si mecanicul-gef al gridinit zoologice. In ceea ce-l priveste pe Susa, acesta a declarat sus si tare e& se va duce impreuna cu Alisa la scoala, ‘a si verifice personal daca invifatoarea ei are sufi cienta experienfa pedagogica.‘Teribil de multé zarva... Din cite imi amintese, atunei cind m-am dus eu prima oari la scoal nimeni nea stimitatita zarva. ‘Acum, agitajia s-a mai potolit, Alisa a plecat Ia gridina zoologicd sisi ia rimas bun de la Brontea. Tar eu, profitind de faptul ci-i linigte in casa, am hotiitit si notez cu. ajutorul dictafonului citeva in- timpliri din viaja Alisei si a prietenilor ei. $i le vot trimite invafétoarel, Cred cX nu i-ar strica si afle cu ce persoand neserioasi urmeaza si alba de-a face, $i poate ci insemnarile astea au s-0 ajute si-i facd edu- catie fiieei mele, La inceput, Alisa era un copil ea toti copii. Asta, cam pind la virsta de trei ani. Drept dovada poate sluji cea dintii pajanie pe care sint gata sii v-o istorisese. Un an mai tirziu ins, cam de cind I-a inttlnit pe Brontea, in caracterul ef a inceput si se desluseascd din ce in ce mai mult iscusinta de a face totul altfel de cum s-ar cuveni, de a dispirea in momentul cel mai nepotrivit, ba chiar de a face cu totul intimpli- tor uncle descoperiri Ia care n-au putut sf ajungi niet savanfii cei mai vestifi ai zilelor noastre. Alisa «se cam pricepe si trag foloase de pe urma atentiei sare i se acorda, si cu toate astea are o suinedenie de prieteni credinciogi. Nowa, insi, pirintilor ei, ne vine tare greu s-o strunim. Doar nu putem sta tot timpul acasi: eu Tuerez la gridina zoologica, iar ‘mama Alisei construieste case, adeseori chiar pe alte planete, De aceea vreau s-o previn din vreme pe tnvita- toare, ca si stie c& n-o si-i fie nici ei ugor s-o scoata Ja eapit cu fiica mea. Sé asculte deci cu atenfie in- timplirile absolut avientice prin care a trecut Alisa fn diferite locuri de pe Pamint si din cosmos, pe par- cursul ultimilor trei ani, 6 AM FORMAT UN NUMAR. Alisa nu doarme. E trecut de ora noua si ea inci nu doarme. Ti spun: — Allis, inchide ochii imediat, 0& de nu... — Cade mu‘ ce, taticule ? ’ de nu, fi videofonez Babel-Cloanta. — Da’ cine-i Baba-Cloanta ?... — P&i, asta voi ar trebui s-o stifi, Baba-Cloanta- Cotoroanta eo baitrind urita gi rea, eare fi ménined Pe copii, Pe cet neascultator. — Da’ de ce? — Pentru eé-t rea gi o inghesuie foamea. — Da’ de ce o inghesuie ? — Pentru ci in bordeiul ei nu exist conducti de alimente. — Da’ de ce nu exist? — Pentru ed e un bordei vechi si pripadit, aflat undeva departe, intr-un fund de pidure. Alisa deveni atit- de curioasi, incit: ma pomienii e& se mai ridiedsi-n eapal oaselor: — Da’ ce, Iucreazd la 0 rezervatie naturalA ? — Alisa, culed-te imediat, m-auzi 2! Pai, mi-ai promis ¢-o chemi pe Baba-Cloanta Incoace. Haide, titicufule, de ce n-o chemi ? _— Ba am 5-0 chem! Dar si stii ck 0 siti pars rau. Mam apropiat de videofon si am apisat la intim- plare citeva butoane. Eram sigur cf nu se va produce nici un contact si, in felul acesta, pe Baba-Cloanja ‘mo Voi gsi acasi Dar am dat gres. eranul videofonului se Iumini, se aprinse si mai tare, apoi rdsuni un facinit scart:cineva apisase, la coldlalt eapait, butonul de recep- fie si, ined inainte de a i se ivi chipul pe ecran, 0 ‘voce Somnoroasa spuse: — Aici, ambasada marfiané. — Ce face, titicule ? Vine ? Imi strigd din dor~ mitor Alisa, — Doarme, i-am rispuns eu furios. — Aici, ambasada martian’, repet vocea. Am privit spre ecranul videofonului. De acolo se uita la mine chipul unui martian tinerel. Avea niste ‘ochi verzi, lipsiti de gene. — Scuzafi-mé, i-am spus eu. Cred ci am gresit numiérul, ‘Marfianul surise, Acum nu se mai uita la mine, ci undeva in spatele meu. Bineinfeles, Alisa se diduse jos din pat gi statea desculf pe dusumeaua rece. Bund seara, fi spuse ea marfianului — Buna seara, fetifo, — Va si zicd, Ja dumneavoastré locuieste Baba- Cloanja? Marfanol tm aruncd optivireintebitonre, — Stifi, i-am spus eu, Alisa nu vrea sii doarma siatunci ‘mam holirit sici videofonez Babei- Cloanfa, ca ea s-o pedepseasc’, Am format insi gre- sit numarul. ‘Marfianul zimbi din nou. — Noapte buna, Alisa, fi spuse, Trebuie sf dormi, ccAci altfel titicul tu are s-o cheme pe Baba-Cloanfal Marfianul imi uni si mie somn usor, apol intre- rupse legitura, — Ei, acum ai de gind si te duti la culcare ? am intrebat“o. Doar ai auzit ce {i-a spus nenea ila de pe Marte. — MA due, Da’ tu ai si ma iei cu tine pe Marte ? — Dati ai sa te pori frumos, vom merge la vara acolo. In cele din urmi, Alisa izbuti st adoarmi, iar eu. mam asezat din nou s& lucrez, Am rimas la birou pind la unu noaptea. Chiar atunct bizii indbugit sem- nalul de apel al videofonului. Am apisat pe buton, De pe ecran ma privi tint marjianul de la ambasada. — Va rog si ma scuzati cd vi deranjez la ora asta, {imi spuse, dar mi-am dat seama ci videofonul dum- hheavoastré ined nu e blocat si am presupus ck nu dormiti — Numa deranjati deloe. — Nati putea oare si ne venifi in ajutor ? spuse marfianul, Am riscdlit aici toate enciclopediile, am studiat toatd cartea de videofon si totusi nu izbutim si aflam cine este Baba-Cloanfa si unde locuieste BRONTEA Intr-una din zile a fost adus la Gradina zoologicl din Moscova un ou de brontozaur. Il gisiserd niste ‘uristi chilieni intr-o surpiturs de pe farmul fluviu- lui Enisei. Oul era aproape rotund si se pistrase de minune in straturile de pimint cuprinse de ingheful vesnic. Cind se apucard specialisti si-1 studioze, fgh ddur’ seama ci oul este cft se poate de proaspat. De aceea fu luata hotdrirea si fie depus la incuba- torul grddinit zoologice Desigur, nu prea spera _nimeni si iasi ceva din treaba asta, totugi, chiar peste o siptimini, radio- grafiile efectuate demonstraré c& embrionul de bron- tozaur incepuse si se dezvolte. Indata ce informatia fu comunicata prin interviziune, la Moscova ince- 9puri si soseascé de pretutindeni, pe ealea aerulii, 0 multime de savanti si corespondenfi de presi. Am fost nevoifi si le rezervim intreg hotelul_ Venus", cal cu optzeci de elaje, din strada Maxim Gorki. Dar nici acesta nu iva putut cuprinde pe toti, Opt paleontologi turei au fost gizduifi la mine in sufra~ gerle, eu, impreund cu un gazetar din Beuador, m-am retras la bucitirie, iar dows reportere ale revistet Femelle din Antaretida* isi gasira adapost in dor- hitorul Allis Cind mimica noastra ne videofond spre sear de pe planeta Nukus, unde luereaza la construcfia unui Stadion, erezu mai Intii cA n-a format bine numérul sia nimerit in alta parte. ‘Tofi telesatelifii teregtri retransmiteau imaginea oulul, Oul din fafa, oul din profi, schelete de bron tozaur sar oul Partieipantii la tun eongres al cosmofilologilor so- sia gi ei in plen la gradina noastra zoologici, dar la fra aceea n-am mai permis aceesul la incubator gi filologilor mu le mai ramase decit si se uite la ursit polar si In inseetele numite clugirite, aduse de pe Marte. Tn cea de-a patruzeci si gasea zi a acestet agitatit pe drept cuvint nebunesti, coaja oul incepu si tre- Salte, Sedeam in momentuil acela, impreuna eu prie~ tenul meu, profesorul Yakata, in preajma clopotulut transparent care proteja oul si beam ceai. Nu mai speram ea din oul acela s& iasi ceva. In uitima pe~ load nu-i mai facusem nici o radiografie, pentru ca razele Roentgen si nu-i diuneze ,pruncului* nos- tru, $I nici de previziuni nu ne puteam fine, micar sipentru faptul ef nimeni dintre noi nu se mai ocu- pase de cresterea brontozaurilor, Asadar, oul tresdri o dat gi incl o data, apoi... plesni, iat de sub coaja groasi ca o piele se ivi la 10 Jumina zilei un cipgor negru, ca de sarpe. Indata sun fcdnitul aparatelor automate de filmat. Stiam de asemenea ci la usa incubatorului se aprin- Sese o lumina rosie. Pe intreg teritoriul gridinit 200- logice Incepuse desigur o agitaie foarte asemanitoare cu ecea ce se cheama panied. Cinei minute mai tirziu, in jurul nostru se adu- ‘ar nu numai cei care trebuiat si se afle aici, ci si cei a ciror prezenfa mu era deloe obligatorie, dar care Incereau o dorinja arzitoare sa fie gl el de fata. $i deodata atmosfera deveni inabusitoare. In sfiryit, puiul de brontozaur iesi din géoace. — Taticule, cum il cheami ? imi ajunee Ja urechi © voce foarte eunoseuti — Alisa ! am exclamat eu. Cum at ojuns aici ? — ‘Am venit cu reports — Bine, dar copiii n-au voie si intre aici. Bayeu am ve. Am spus el sint feta te gf menu lisat — Doar sit prea bine e& nuci frumos 8% te fol0- sejti de asemenea relafii in seopuri personale ! — M-am gindit, titicule, cH lui Brontea, micut de el, 0 si-i fie urit si stea singur, fir copii in preajma, De aceea am venit. ‘Am dat: din mini a lehamite. Bram prea ocupat, ca s-0 scot pe Alisa din sala incubatorului, $i n-aveam pe nimeni in jurul meu care si se ocupe de treaba asta, — Stai aici gi nu pleea niedieri, isam spus, i m-am repezit spre elopotul straveziu, sub care prinsese si Iniste now-nascutul In seara aceleizile n-am schimbat o vorbé cu Alisa, MA supirasem pe ea. T-am spus la un moment dat si nu mai ealoe pragul incubatorului, dar ea imi ris- ppinse ci nu poate si-mi dea ascultare, intrucit i este fare mili de Brontea, Aga cf in ziua urmatoare fsi nficu din nou aparifia in sala incubatorului. De data ‘asta o aduseseré aici cosmonaufii de pe nava spatial Jupiter-8. Cosmonauii erau niste eroi vestifi si nu-i putea refuza nimeni. gif, Dit dininene, Bross, spur Asa eprepin- se de clopotul cu pricina. ‘Puiul de brontozaur o privi cu coada ochiului — Al cui e copilul asta? intrebi cu voce aspra profesorul Yakata. Mi-a venit si intru in pimint, nu alta, dar Alisa ‘nui omul care si se piarda ugor cu firea. — Nuvi sint pe plac ? ilintrebi ea. — Ba nu, dimpotriva ... Eu... ew am crezut ci te-ai ritielt pe aici . Profesorul nu se pricepea defel si stea de vorbi cu ftijle in reguld, {i spuse Alisa, apoi se adres nou- nascutului: SA stii, Brontea, cd am si viu si miine si te vad. Aga ef n-are si-fi fie urit Si se finu de cuvint. Ba, de-atunci veni aproape zilnie, Toaté lumea se obignui cu ea si n-o mai oprea nimeni la ugi. Cit despre mine, cum se zice, m-am spilat pe mfini, Mai ales ci de loeuit, locuiam chiar fn preajma gradinii zoologice, strada nici micar nu trebuia traversatd, iar tovardsi de drum isi gisea Alisa in fiecare zi, fara prea mare greutate. Puiul de brontozaur crestea vizind cu ochii. O luni mai tirziu ajunsese si miisoare doi metri si ju- rmitate lungime, astfel cf-1 mutarim intr-un pavilion anume construit, Brontozaurul se plimba prin ocol si mesteca tulpini tinere de bambus si banane. Bam- usu ne era adus cu rachete de marfuri din Indi iar cu banane ne aproviziona sovhozul ,,Cimpiile iri- gate“. Intr-un bazin cu peretii de ciment, aflat in mijlocal pavilionulul, plesodia apa caldujd, ujor si- rata, Aga li plicea brontozaurului. 2 Intr-o bund zi ins Brontea ii pierdu pofta de mincare. Trei zile la rind nu se mai atinse nici de bambus si nici de banane, In cea de-a patra zi, se ulea pe fundul bazinulul, cu capul mie si negru sprijinit de bordura din material plastic. Toate aces~ tea viddeau ci Brontea trage si moard. Bineinfeles ci. rnu puteam admite una ca asta. Doar era unicul nos- tru brontozaur. Cei mai vestifi doctori din lume se {gribird si ne vind in ajutor. Zadarnie insi. Brontea Fefuza iarba pe care i-o aduceam, vitaminele, porto- calele, laptele dulce, intr-un cuvint, refuza totul. Alisa nu aflase nimic despre aceasti tragedie. O trimisesem la bunica el, la Vaukovo. In cea de a patra zi insi deschise televizorul tocmai in clipa cind se transmitea un comunicat privitor la starea din ce in cce mai proasti a sindtatii 1ui Brontea. Nu stiu cum a izbutit Alisa s-o induplece pe bunica ei, stiu doar atit ca in dimineaja aceleiasi zile ne pomenirém cu a in pavilionul brontozaurulul. — Taticule ! fipi ea. Cum ai putut si-mi ascunzi una ca asta ?Cum ai putut ? — Vorbim mai tirziu, Alisa, mai tirziu, i-am ras- puns. Acum avem o consfituire. Era, intr-adevar, asa, Consfat aile, fara intrerupere. Alisa nu-mi mai spuse nimic gi se depart. Citeva clipe mai tirziu, cineva de ling’ mine scoase o excla- mafie de uimire. Am intors capul si am vazut-o pe Alisa cum sare peste bariera in ocol gi se apropie in fuga de botul brontozaurului, Tinea in mind o fran- eli. —Ia si minined, Brontea, fi spuse. Dumnealor vvad ef te lash sii mori de foame, De-s fi fn locul tu, ‘m-as plictisi si eu de atitea banane . . rea dura de trei 13Nici n-am ajuns bine la bariers, cf se si petrecu tun Tueru de neinchipuit, Lucrul care i-a adus glorie AAlise, iar nou, biologilor, ne zdruncing serios reputatia. Brontozaurul indlfa capul, se wit la Alisa, apoi Jud cu bigare se seam piinea din mini — Stai cuminte, titicule, mi ameninfa cu degetul ‘Alisa, vizind ed sint gata sé sar peste bariera. Bron- tea se teme de tine. — Nu va speriati, c& nu-i face nimic rau fetifei, spuse profesorul Yakata. Mi-am dat seama si eu de acest Iueru, Dar mi gindeam ce-o si se-ntimple daci seena asta 0 va ve- dea bunica, la televizor ? Ulterior, savanfii au discutat mult vreme in con~ tradictoriu pe marginea acestui episod. De fapt, mai discuta si astazi. Unii afirmA ei Brontea jinduise dupa o hrand mai variata,alfiisusfin e& avusese mai multi ineredere in Alisa decit fn noi. Oricum ar fi fost, pericolul trecuse Astiizi Brontea e pe deplin domestic. Cu toate e& 4 ajuns sii misoare treizeci de metri lungime, nimic nnu-i face mai multd plicere dectt so ia pe Alisa in cred i s-0 duc astfel la plimbare, Unul din asis- tenfii mei aficut o scar special si-atunci cind Alisa vine la pavilion, Brontea fyi intinde gitul, lung eit toate zilele, spre colful inedperii, apued usor, eu din {ii lui triunghiulari, sedrita aflaté acolo, apoi si-0 propteste cu indeminare de trupul acoperil cu o piele neagra, lucioasi, Dupii aceea, o plimba pe Alisa prin pavil inoata cu ea prin bazinul eu apa. mn, sau 14 TUTEKSIL Plecind spre planeta Marte, la 0 conferinfé, am Juat-o si pe Alisa cu mine, asa cum fi promisesem. ‘Am ajuns acolo cu bine. Ce-i drept, nu prea su~ portam starea de imponderabilitate side aceea am preferat si nu-mi pardsesc fotoliul Fiica mea insi zbura tot timpul, ea un fluturag, prin inedperile na- ‘vei spatiale, ba chiar a trebuit o data s-o dau jos din tavanul cabinei de comand, intrucit ii venise in minte si apese un buton de culoare rosie, care nu era altceva decit butonul de frinare in eaz de pericol, Pi- lofi insi nu s-au prea supirat. Ajungind pe Marte, ne-am plimbat prin oras, am cilatorit cu un grup de turisti prin desert si am vizi- tat Marile pesteri, DupA aceea ins n-am mai avut rigaz si mi ocup de Alisa, aga c& am dus-o pentru 0 siptimina la internatul de acolo. Pe Marte Iucreazit ‘mulfi specialisti de-ai nostri si marfienii i-au ajutat si elideascd un origel al copillor, adipostit sub o cupola imens&. E tare pleut in peisajul acela impo- obit cu arbori adusi de pe Pimint, Uneori copiit pleac in excursie, Atunci igi pun costume speciale, de astronauti, si ies, incolonali, in oras. ‘Tatiana Petrovna — asa o cheama pe educatoare — mi-a spus si nu-mi fae griji pentru fiicd-mea. La fel mi-a spus si Alisa. $i ne-am despartit pentru o siptamind intreaga, ‘A treia ai inséi Alisa a disparut. Intimplarea era cu totul iesiti din comun. Ar fi suficient si amintese c& de cind luase fina interna- ‘ul nimeni nu dispiruse de acolo si nici nu se rati- 15cise prin preajma Iui mai mult de zece minute. De fapt, in oragul de pe Marte este exclus si se poatd rritdci careva. $i asta cu atit mai mult cind e vorba de un copil, imbracat In costum de astronaut. Primul marfian intilnit in cale I-ar aduce fulger inapoi, la internat. Dar robotii? Dar servieiul de securitate? Nu, sa dispari pe Marte e absolut eu neputin{&. Si totusi Alisa dispiruse, ‘Trecuserd dowd ceasuri de la disparifia ei in mo- mentul in care, find chemat de la conferin}a, am fost adus eu 0 autogenileti-siltitoare la internat. Pesemne cd aritam eam rivisit, cici indati ce mi-am ficut aparitia sub cupola acestuia, tofi cei care se aflau aeolo tcur’, privinduem’ cu compa $i ce de lume se adunase! Toti profesorii si robo fii din intemat, zece marfieni in seafandre spatiale (au nevoie de acestea cind péitrund in atmosfera te- restr de sub cupola), o seamé de astronaut, Naza- tian, seful echipei de salvare, arheoiog’ . ‘Am aflat ci de un ceas postul de tcleviziune al cragului ineepuse si comunice din trei fn trei minu- te ca a dispirut o fetité sosit de pe Terra, Pe toate Videofoanele de pe Marte lickreau semnalele de alarmi, Cursurile geolilor marjiene fuseser& suspen- date, iar scolarii, impartiti pe grupe, cercetau orasul silmprejurimile, Disparijia Alisel a fost semnalati indati ce grupa i revenise de la plimbare, De atunet au treeut dou ore incheiate, iar rezerva de oxigen de care dispunea costumul ei spatial n-avea si dureze deci trei ore. Cunoseind obiceiurile fiieei mele, i-am intrebat pe cei de fafa daca eercetaserd ungherele mai neum- 16 é blate din clidirea internatulut si din preajma aces~ tuia. Poate e& Alisa diduse de vreo ,cilugarita* marfiand gi sta acum s-o studieze .. ‘Mi s-a rispuns ed nici o cladire din oras nu are subsoluri, iar toate locurile mai retrase au si fost cercetate de seolari si de studentii universitifii mar- tiene, care le cunose ca pe propriile lor buzunare. Eram supirat foc pe Alisa. De bund seama eit avea si apard dintr-o clipa in alta de undeva, eu aerul cel ‘mai nevinovat din lume. Si cind te gindesti ci fapta ci a provocat in ora mai multe necazuri decft 0 fur- tuna de nisip. Tofi martienii si pimintenii din oras ‘au fost sustragi de la treburile lor, iar echipele de salvare au fost puse toate in stare de alerta. Cit des- pre mine, intrasem de-a binelea Ia idei, Aventura asta a fiicel mele putea si aibi un demodamint tra gic. Echipele de salvare ne comunicau fari incetare situafia cereetarilor intreprinse: ,,Elevil gimnaziulut marfian Nr. 2 au cercetat stadionul. Alisa nu se afl acolo", .Fabrica de duleiuri martiene comunied: pe teritoriul ei prezenja fetijei n-a fost semnalati ,Poate cf intr-adevir s-a Incumetat si se ducd in vreun desert, m-am gindit la un moment dat, Dac scar fi aflat in oras, pin acum cei de aici ar fi gi- sit-o. Bine, dar desertul ... Se stie doar ci deser- turile de pe Marte n-au fost ine& explorate in intre- gime, astfel ci te poti pierde acolo in aga fel, incit niei peste zece ani si nu fii gisit. $i-apoi, regiunile mai apropiate ale degertului au gi fost cereetate pind Ja ora asta, cu ajutorul autosenilelor-siltitoare ... — Au gasit-o! strigd deodati un marfian imbra- cat intr-un chiton albastru, — Unde? Cum? Unde? se agitara cei adunafi sub cupola. 2 rat de pe ner— In desert. La dowd sute de kilometri de aici. — La douti sute de kilometri?! ineinjeles, m-am gindit eu. De unde s-o cu- noasca ei pe Alisa? De unde si stie ci de Ia ea te oti astepta gi la una ca asta?!" — Fetifa se simte bine si in curind va sosi aici, — Dar cum a ajuns acolo? — Cuoracheta postals, Sigur ei da! exclamé Tatiana Petrovna si iz- bueni in plins. Fusese cea mai tulburat dintre cei care se aflau de fat’, Toaté lumea siri s-o linisteasci. — Trecusem, intr-adevar, si pe Iingi elidirea pos- tei, Tocmai atunei se ineareau acolo rachetele po3- tale automate, Dar eu nu le-am dat nici o atentie, Doar le vedem cu tofii de cite 0 sutd de ori pe zi! Abia dupa vreo zece minute, cind un pilot martian ssosi cu Alisa de mind, aflarim si noi cum s-au pe- ‘recut lucrurile. — M-am suit acolo ca si iau scrisoarea, imi spu- se Alisa, — Care serisoare? — Pai nu mi-ai spus chiar tu, taticule, cd mama trebuie sd ne trimiti o scrisoare? M-am uitat si eu prin racheti ca s-o giisesc — Aiintrat in racheta? — Cum si nu? Usita aceea era deschisa gi am va~ ‘mut o sumedenie de serisori — Sipe urma? — Nici n-am apucat si mi sui, o& usita s-a si in- chis, iar racheta si-a Iuat zborul, M-am apucat si ‘aut butonul cu care s-o pot opri. Erau acolo o multi- me de butoane. Cind am apasat pe ultimul dintre le, racheta a prins si coboare si dupa aceea usifa 18 sa deschis din nou, Am coborit, dar n-am viizut in jural mea decttnisip. Nu mai era nici tanti Tania, nu ‘mai erau nici copii... ‘A apisat butonul de coborire fortati, rosti eu admirafie in glas marfianul eu chiton albastru, — Am plins si eu un pic, pe urma m-am hotarit sama duc acas — Cum ai stiut in ce directie trebuie s-o apuci? Pai m-am suit pe un delulet ea s& mé pot ulta primprejur. Tn deluleful acela era o usiti. De sus, de pe delulef, nu se vedea nimi. Atmel am intrat in ‘odaitai gim-am agezat acolo, — Care ujifi? se miri marfianul, In regiunea aaccea nuvi dest desertul — Ba nu, Era si usita, gi oddifa. lar in odaija aceea mai era si piatra mare, Ca o piramidi ogip- teana, doar ef era micufa de tot. fi amintest, t8ti- cule: mi-ai citit tu mie cindva o earte despre pira- midele egiptene. Pe neasteptate, cele spuse de Alisa produseri 0 puternici impresie nu numai marfienilor care erau de fat, ci si lui Nazatian, geful echipelor de salvare, — Tuteksii! fipara ei cu toi. — In ce loc a fost gisité fetita? Repede, coordo- natele! $3 cit ai clipi din ochi, 0 jumatate din cei prezenti ozbughira afari. Cit despre Tatiana Petrovna, care-o hranea acum ‘cu mina ei pe Alisa, imi povesti ef in urmé eu mai multe mii de ani pe planeta Marte a existat miste- rioasa civilizafie a tuleksilor. De la el nu s-a pis ‘rat decitnigte mici piramide de piatra. Pin in ziua de astizi, nici marjienii gi nici arheologii veniti de pe Terra n-au izbutit si descopere micar 0 cladire de pe vremea tuteksilor — doar acele mii piramide, = 19tisipite prin desert si ingropate adine in nisip. $i iat& ci Alisa a dat din intimplare peste o constructie durati de misteriosii tutekgi — Ai avut noroc si de data asta, i-am spus eu. ‘Totuyi, te voi duce imediat acasti la noi, pe Pimint, Acolo te poti rataci cit poftesti. Fra costum spatial. — Dac vrei si stii, si mie imi place mai mult si ma ritcese acasi la noi, pe Pamint, imi spuse Alisa -Doud luni mai titziu am citit in revista »Vokrug Sveta*! un articol intitulat: ,,fata cum a1 tau tuteksii*, In cuprinsul articolului se relata c& in deyerturile planetei Marte au fost, in sfirgit, desco- perite monumente extrem de prefioase ale culturii tuteksilor gi c& actualmente savanfii inceared si des- cifreze inseriptiile gisite intr-o construefie din acea vreme. Dar cel mai interesant Iueru era c& pe una din fetele piramidei aflate in interior a fost desco- periti imaginea perfect eonservati a unui tuteks. Pe aceeasi pagina a articolului se afla fotografia pira- midei cu chipul tuteksului Portretul cu pricina mi s-a pirut eunoscut. $i pe loc m-a cuprins o teribila binuial’. — Ascultd, Alisa, i-am spus ca muita severitate, vreau si recunosti cinstit: cind te-ai raticit in deser- tul de pe Marte n-ai desenat nimic pe piramida aceea? Inainte de a-mi raispunde, Alisa veni la biroul meu si privi cu Iuare-aminte fotografia publicat in re- vista — Exact. Asta esti tu, titicule, Numai e& eu n-am facut un desen, ci am zgiriat piramida eu o pietric!- c&, Ma plictisisem ingrozitor acolo... 20 SFIOSUL SUSA Alisa are mulji prieteni in lumea necuvintitoare- lor. Printre acestia, doi pisoi, o cAlugérifi: mariana cave isi are domiciliul chiar sub patul ef si imiti noaptea cintatul la balalaici, un ariet care ne-a fost chirias pentru scurti vreme, ca mai apoi si se in- toared aeasi a el, in pidure, brontozaurul Brontea — caruia Alisa ti face vizite la gradina zoologica — si, in fine, edfelul Rex al vecinilor nostri, dupa pi- erea mea un boldei pitic, nu tocmai pursinge. Cu 0 noua dihanie s-a pricopsit Alisa curind dupa ce s-a intors pe Pamint prima expediie trimist mai demult pe Sirius Pe Poloskov, unul dintre cosmonauti, I-a cunos- cut cu prilejul unei demonstratii de Inti mai, Habar n-am cum a procedat; atita stiu, ca Alisa mea e 0 persoan’ cu relafii, Ce-a facut, ce-a dres nu-mi ex- plic, dar s-a aflat si ea printre copiii venifi si le ‘afere cosmonautilor buchete de flori. Imaginati-va luimirea de care am fost cuprins, vazind-o la tele- vvizor cum traverseazé in fugé piafa, cu un minunchi cit toate zilele de trandafiri albastri, ca sa i-l inmine- ‘ze ui Poloskov in persoana, Cosmonautul 0 lud in brate, se uitar& amindoi 1a coloanele demonstrantilor, ca si plece apoi tot im- preuna Acasii, fliea mea n-a revenit decit spre sear, ti- nind in mind o geanti mare, rosie. — Unde ai fost? am intrebat-o. — Cel mai mult am stat la gridinita. 21— Dar cel mai pujin? — Piine-am mai dus sn Piaja Rogie — Sipeurmi? ‘Alisa pricepu cf m-am ultat la televizor simi ris- punse: Pe uml am fon gat sftp cosmo- — $i cine, ma rog, te-a rugat si fact acest lueru? = Un tovaris. Neat de unde si cunosti _— Spune-mi, Alisa nu {i sa intimplat niciodat& sit dui peste termenul de ,pedeapst corporali? — Cum si nu? E atune! eind ft se dt la popou ar ered ef asta se-ntimpli niimai im basme: — Mire teamé sf nu fae din basmul sta 0 poves- te adevarati Ia spune-mi, de ce ii viri mereu asl Pe unde nti ere oni sa Se pregiti sh arboreze o mind jgniti, ind Aeodata in geanta cea rosie pe care 0 inal fea In mina paru ef migea ceva, ~ ta ceo malt — Eeadoul pe eare Lam primit de In tovar Poloskov. Ky a — ‘Te-ai Yinut de eapul omului s-tiofere si eax ouritAsta-t culmea! Pet — Ba nu mam {inut deloc. Asta © usa, Tova- rigul Poloskov Isa edus tocmai de pe Sinus. Eun Ui de ssa, adied un suisnel $i Alisa seoase cu griji din geanta o vietate mic cufi cu gase libute, asemindtoare eu un pul de can- aur. Suginelul aven nigte ochi mari, ca de libeluld. Sid fnvirten in cap ‘cu repeziciune, ag Strins cu labutele superionre de costumagul Alse — Vesi? Asi inceput sind la mine, spuse Alisa MA due si-i fac culeugul. Cunogteam prea bine povestea suyilor. © cunostea toatd lumea si'cu att mai mult no, biologi La gra 2 Gina noastra zoologied, se si aflau cinei exemplare dinte-astea, iar noi ne asteptam din zi in zi ca fami- lia lor s& sporeasca. Poloskov ‘si Bauer diduseré de guisi pe una din planetele aflate in constelatia Sirius. Aceste vietSti ricute gi pasnice, care se finura scai de cosmonauti, se dovedira a fi niste mamifere, desi, dupa firea si obiceiurile lor se apropiau mai mult de pinguinii nos- tri piiminteni, Dovedeau acceasi ealma curiovitate $i totodata acelasi nirav de a se viri in locutile cele mai nepotrivite, Bauer a trebuit chiar si salveze intr-o 7i pe un susinel eare era gata-gata si se inece intr-un borean mare de lapte concentrat. Expeditia adusese cu ea chiar si un film de lung metraj despre viata susilor, film care a rulat cu mult succes la toate ci nematografele si videoramele de pe glob. Din picate, membrii expedifiei n-au avut rdga- aul necesar si studieze mai indeaproape aceste vie~ ‘afi. Se stia doar ci dis-de-dimineafa sus ist faceau aparitia in tabira cosmonautilor, iar spre sear dis- plireau undeva, pesemne in silasele lor spate prin- tre stinei, Dupa ce expeditia a parisit planeta ficind calea intoarsi spre Pimint, Poloskovdescoperi intr-una din ineaperile rachetei trei susi eare pesemne se ri ticiser’ pe acolo. Cosmonautul presupuse mai inti ‘ek susii fuseserd adusi acolo pe ascuns de eiitre vre- nul din membrii expedifiei, insi tovardgii lui au ne- gat cu atita vehement acest Iucru, incit el a fost nevoit si-giretragi acuzatia. Aparitia susilor a suscitat, desigur, o multime de probleme neprevazute. Inti si inti ei ar fi putut si reprezinte sursa unor boli infectioase necunoseute pe Pamint, Apoi s-ar fi putut intimpla s& piard pe drum, 23neizbutind si suporte fenomenul de transbordare. In sfiryit, niment nu stia eu ce se hrinese ... Si asa mai departe. Dar toate temerile cosmonaufilor se dovedira a fi lipsite de temei. Susii au suportat perfect operatia de dezinfectie si s-au hranit foarte ascultitori cu su- a si cu fructe conservate. Numai ci din aceasti pri ind si-au eipatat un dusman fn persona cosmo- pautului Bauer, cfruia fi plicea foarte mult compo- tul si care, in ‘ultimele luni de zbor, a trebuit si renunfe la el: fructele aveau si le ronflie calitorii clandestini in decursul indelungate! croaziere spatiale, una din suse didu nastere la gase susinei, In felul acesta astronava ajunse pe Pimint plinA ochi de susi si de susénei. Erau inst niste vietiti foarte inteligente 1 eau pricinuit niménui, in afari de Bauer, nici un fel de necazuri Imi amintese perfect momentul istorie al aterizarit acelei nave interastrale, cind, in fata aparateloc de filmat si a camerelor de televiziune, se deschise un chepeng, iar in deschizaitura lui se ivi o dihanie ne- maivizuté, cu sase picioare. Urmé un sir intreg de exemplare aidoma, dar cova mai mici. Peste intreg Pamintul se rostogoli un strigat de uimire. Inceta Insi tot atit de bruse, cind in spatele jivinelor aparu, cu surisul pe buze, cosmonautul Poloskov. Ducea in brafe un suginel minjit din eap ping in picioare ou lapte concentrat, © parte din aceste vietiti au fost giizduite la gra- dina zoologicd, iar alte citeva ramaser’ 1a cosmo- naufii care le-au indragit. Susinelul lui Poloskov a ajuns, dupa cum s-a vazut, in brajele Alisei, Dum- nezeu stie cum a izbutit si] vrijeasea ea pe seve rul cosmonaut Poloskov. 4 ‘Susa al nostru igi ducea traiul intr-o cosnifi mare, aflata chiar linga patul Alisei; nu minea nici o f3- rima de carne, noaptea dormea, si faicuse prietent din cet doi pisoi, fi era cam frie de calugarifa si se ‘apuea si toarei moleom.atunei cind Alisa il mingiia ‘sau ii istorisea din bueurille si necazurile ei. Crestoa Susa asta vazind cu ochii, astfel 4 dupa vreo dow luni de zile ajunsese cit Alisa, Se duceau amindoi la plimbare in pArculeful din preajma casei, jar Alisa nu-i atirna niciodat& zgarda de git. — Dar daci bagi pe careva in sperieti? 0 tntre- bam eu, Sau nimereste pe sud vreo masini ? — Ba n-o si bage pe nimeni in speriefi, ma con- trazicea Alisa. Daci fi pun zgardi, are si se simt& nit. Sa stil ci-i foarte simtitor! ‘Tntr-o sear, Alisa nu izbuti deloc si adoarma. Fi cu tot sojul de mofturi, rugindu-se de mine si-i ci tese din ispravile doctorului Aumadoare. — N-am timp, fetijo, i-am spus. Trebuie si ter~ min 0 lucrare urgenti, $i-apoi, a cam sosit. timpul i citesti de una singura. — Pai asta nu-t carte, e microfilm. Are litere prea marunte. — Nu sti ci-i un microfilm sonor? Dac nu vrei sf citesti, da drumul la sunet, — Nu pot si ma scol din pat. Mice frig, — Atunei stai si asteapta. Isprivese de scris pa- gina asta si am s& vin si-l pun fn priza. — Dac nu vrei si nu vrei, am si-l rog pe $usa. — N-ai decit, am zimbit eu. O clip mai tirziu ins am auzit din odaia de ala- turi o voce duioasi, microfilmata: ,,... si mai avea doctorul Aumidoare un ciel pe nume Hamham ..." Care va si zied, Alisa tot s-a sculat s& pund ay ratul in prizd. — Mary in pat! i-am strigat eu. Vrei si ricesti? 25~ Pai staw in pat! — Nui frumos si ma minfi, Cine a putut si des- chida aparatul? — Suga, Nu-mi doream citusi de putin ca fiiea mea si ajun- ‘88 © mincinoasd. Tocmai de aceea mi-am pus refe- ratul deoparte si am trecut dincolo, si stau foarte serios de vorbi eu ea. Ecranul microproiectorului atirna pe perete, Susa minuia de zor butoanele aparatului, iar pe ecran bietele animale boinave faiceau coada la usa bunului doctor Aumidoare. — Cum ai ajuns si-1 dresezi trebat-o, mirat, pe Alisa. — Nu lam dresat deloc. El singur se pricepe Ja it de bine ? am in- ia igi fraiminta Ibujele din fats, Se lisa o tacere penibild — Si totusi? ... am intrebat fn cele din urmi, — Va cer scuze, se auzi in clipa urmitoare 0 vo- ce guturala, nifel ragusitd. Si stifi ei, intr-adevar, am invajat Singur si mA descure. Dealtfel, nici nu-i atit de greu. Cel care vorbise era Suga in carne si oase. Pardon? am rostit eu, — Ziceam ci nu mi-a venit greu, repeti el. Si- apoi, chiar aseari v-am viizut umblind la aparatul asta. Cind i-afi aratat Alisei microfilmul despre Im- paratul cdlugiritelor... — Nu, nu, acum voiam si te intreb alteeva: Cum ai invaifat dumneata si vorbesti? — Lam predat eu lecti, interveni Alisa, — Nu pricep absolut nimi! Zeci de biologi ti'stu- diaz de atita vreme pe susi, dar nici unul din ei n-a rostit pind acum 0 vorbsi, 26 Vite e& Suga al nostru vorbeste. Ba chiar stie ‘i siciteascd. Asa-i cl stii, Suga? = Pufintel. — Imi povesteste niste Iucruri grozav de intere- sante — Sintem, intr-adevar, prieteni bunt. — Dar ia spune-mi, Suga, de ce ai ticut atta vreme? — S-asfiit,titicule,i-o lua inainte Alisa. ‘usa is pironi ochit in pimint, cu sfiala, DESPRE 0 FANTOMA. Vara, locuim la Vaukovo. Ne este foarte comod, Intrucit pind acolo eélitorim eu monoraiul, iar de la coborire pind la vila noastré nu mai avem de mers Gecit vreo cinci minute pe jos. In pidure, de cealalt parte a monoraiului, erese pitirel si minatarei, nu. mai cf sint cu mult mai pufine dectt cei care vin sa le culeags. Ma duceam la vilé direct de la gradina zoologie’, ar in loc si mi odihnese, nimeream in elocotul eve” imentelor loeale, Centrul lor era un bajat de prin vecini, pe nume Kolea, care ajunsese vestit in intre- gul Vnukovo prin fapiul e& le lua eu forja copiilor Jucarille, Venise la fa{a locului chiar gi un psiholog din Leningrad, eare a seris mai apoi o disertatie des- pre baiatul Kolea. Psihologul fl studia pe Kolea, iar Kolea minca dulceafa gi fécea nazuri. Ca si-l mai potolesc, a trebuit si-i adue de la orag o rachet& fo- {onicd eu trei oate, {In afard de el, mai locuiau acolo bunica lui, cAreia ii plices si discute despre genetict si care scria un 27roman despre Mendel!, apoi bunica Alisei, un alt bbaiat, Iura, si mama acestuia, Karma, trei gemeni de Pe 0 Strada vecina care imi eintau in cor la fereastri si, In sfirgit, o fantoma. Fantoma fyi avea silagul undeva la umbra unui mir si se oplosise pe acolo relatiy recent. In existen- {a ei credeau Alisa si bunica lui Kolea. Doar ele doua. Intr-o zi, sedeam cu Alisa pe terasi si asteptam ca noul nostri robot, produs de fabrica din Seelkovo, si ne faci niste gris cu lapte. Dar intre timp robo- tulut ise arseserd de dow’ ori sigurantele, asa eX eu si Alisa ne aritam indignarea faja de produsele sus- amintitei fabrici, dar de facut gospodarie nu ne di ‘dea mina, iar bunica noastré tocmai plecase la teatru. ‘Alisa imi spuse: = Si stich el vine si asta. — Care el"? — Fantomul meu. — Fantoma e ea gi nu el, am coreetat-o masinal, cu ochii la robotul cel buclucas — MA rog, consimfi Alisa. Las-si fie fantoma al ‘meu. Sti ce-a mai ficut Kolea? A luat de Ia cei trei gemeni niste nuci, Asta nu-io fapt& uluitoare? — Ba-i chiar uluitoare. $i ce spuneai despre fan- toma aceea? — Cici foarte cumsecade. La tine toata lumea-i cumseeade. Ih afar de Kolea. — Ma rog, in afard de el... Cred ei daci fi-as duce acasi vipera aceea care scoate foc pe ni, te-ai imprieteni si eu ea, ~ ‘Tot ce se poate. Da-i o viper cumsecade? "Mendel, Gregor Johann (1822-884) — notralist oustce, nme ‘orl senotek 28 — De treaba asta ined n-a intrebat-o nimeni. E de pe planeta Marte si daca te apropii de ea, te stro- peste cu venin fierbinte. — Probabil c& a jignit-o cineva. Da’ de ce ati adus-o de pe Marte? Aici n-am mai avut ce si-i rispund. Fata avea dreptate. Cind vipera a fost prinsi, n-a_intrebat-o nimeni daci vrea si plece de pe Marte. Iar in drum spre Pimint, l-a hipait pe clinele preferat al celor de pe astronava ,,Kaluga'. Din cauza asta cosmonau- jiin-au mai avui ochi s-o vads, Asadar, ce mai ¢ cu fanioma accea? am edutat eu si schimb subiectul. Cu ce seamana? — Nustiu, e& umblé numai pe intunerie. — Cred si'eu. Asta-i de cind lumea. Vid ci bu- nica lui Kolea fi-a istorisit cam prea muite basme . — Bunica Iui Kolea nu-mi povesteste decit des pre genetic’. De exemplu, cum a fost prigonit Men- del. — Bine, dar ia spune-mi: cum reactioneaza fan- toma ta la cintatul cocosilor? Nicicum. Da’ de ce ma intrebi? — Se zice c& orice fantomi care se respect tre~ buie s& dispar, blestemind cit 0 fine gura, in zori, Ja primul eintat al cocosilor. — Sia stii cé-1 intreb deseara — Bine-bine. — Si astazi am si ma cule ceva mai de vorbit multe eu el, —— Neal decit, Haide, gluma-i gluma si treaba-i treabi. Vad ef robotul a gitit grigul nostru, Alisa se agez si méninee gris eu lapte, iar eu — si citese analele grédinii zoologice din Guyana, Era acolo un articol deosebit de interesant despre mus- citel. O adevarat revolutie in zoologie. Lueritori- lor de acolo le-a reusit inmulfirea museéfeilor in fu. CA am 29condijii de captivate, Nou-nseujit aveat o culoare verde-inehis, in timp ce carapacea ambilor pitinfi era albastr ‘Astin soarele. Alisa imi spuse: — Fi, ewam plecat. — Incotro? — Si mi intiinese eu fantoma, Doar mi-ai dat — Am crezut ci-i o gluma de-a ta. Ma rog, dacd vrei si cobori in gradina, ducte, dar pune-fi jache- ta, cf s-a cam lasat ricoare, Si i nu te duci mai de- parte de marul acela. Ce si caut mai departe? El nu mA asteapta decit acolo, Si Alisa plecd in goan’. O urmaream eu coada ochiului. Nu voiam si dau buzna in lumea fante- ‘lor el, N-au deetts-0 inconjure gi fantomele, si vri- jitoarele, si cavalerii neinfricafi, si uriasii cei buni, ‘veniti de pe albastra planeta din basme.... Asta, fi- reste, cu condifia ea ea sf se culce Ia timpul potrivit si 84 nu fad nazuri la mineare ‘Am stins lumina din veranda, ea s0 pot vedea mai bine, Iat-o ea se apropie de marul eel batrin si ‘ramuros, apoi ramine loculu i in momentul acela ... O umbré albistruie se desprinse de trunehiul mirului sii pori in intim- pinare, Umbra pirea ci pluteste prin aer, fad si atinga p&mintul. In clipa urmatoare, apueind de pe birou un obiect mai greu, am si navilit spre seara verandei, cobo- rind elte tre trepte deodati. Treaba asta micrsi mai plicea deloc, Ori era o glum proast a cuiva, ori Ori, ce anume, n-am mai avut timp si-mi imagines, 30 — Mai incet, tata, facu Alisa intr-o goapta rasu- ntoare, auzindu-mi psi. Vezici-l speri Am apucat-o de mina. Inaintea mea silueta albis- ‘ruie se destrima incet in aerul inserarii, — Titicule, ce-ai fécut! Doar eram gata-gata siclsalvez! Si, in timp ce o duceam in brate spre veranda, Alisa se porni si urle in modul cel mai rusinos cu puting Oare ce si fi fost acolo, Ja poalele marului? ma sgindeam eu. Ohalucinatie de-a mea?" — De ce ai ficut asta? urla Alisa, Doar mi-ai dat voie .. — N-am facut nimic, i-am rispuns, nu exist nici un fel de fantome. — Dar Iai vazut si tu, De ce nu reeunosti? Si st c& el nu suporté nici o adiere. Nu-fi dai seama ci de fl trebuie £4 te apropii ince, si nu fact vint? Nu mai stiam ce si-i rispund. De un Iueru ins eram eu totul sigur: indata ce Alisa avea si adoar- mi, eu, cu un felinar in mini, aveam si scotocese prin toata gradina si dau de fantoma, — Cind te gindesti cd ti-a trimis gi 0 scrisoare ‘Numai ei acum nu fi-o mai dau — Asta-i buna! Ce serisoare? — Nu ti-o dau si gata Abia atunci mi-am dat seama c Alisa tine in pumn_ 6 foif% de hirtie. Ma privi lung, am privito hung si eu $i in cele din urmk eatadies! sh mi-o intindA Pe foita aceea erau notate, cu serisul meu, orele Ja care trebuie hriniti krumsii rosii din grédina noas- ‘rai zoologicd. Orarul eu pricina il eAutam de trei zile incheiate. — Unde ai gist notia asta, Alisa?— Intoaree-o pe partea cealalti, Fantoma n-avea hirtie, de accea i-am dat notifa asta a ta Pe dosul hirtiei erau asternute, cu un seris necu- noscut, urmitoarele rindur »Stimate profesor! Imi iau indrézneclé sa ma adresez Dv, intrucit am ajuns intr-o situafie din care nu pot sedipa fara ajutorul cuiva, Din nejericire, nu pot pardsi mict su- prajaja circulard, cu raza de un metru, centrul cd- reia il constituie marul din grédina Dv. De aseme- nea, in situatia jalnicd in care md aflu, nw pot fi biizut dectt pe intuneric. ‘Mulfurita fiicei Dv, o fiinfa cu un suflet bun si sensibil, am izbutit, in fine, sd stabilese o legditurd cu lumea exterioard. Sint profesorul Kuraki si am devenit victima u- nei experiente nereusite. Pind de curind experimen- tam posibilitatea transferului materiei la distante mari: Am izbutit sd transfer in acest mod, de la To- iio la Paris, doud eurci si 0 pisied. Tustrele au fost receptionate satisficator de edtre colegit mei. In ziua, fnsd, cind am decis si verific experimentul pe pro- pria mea persoané, siguranfele din laborator mi s-au ars chiar in momentul experientei, astfel ed n-a mai fost suficientdé energie pentru definitiverea transfe- rului. M-am destrémat in spafiu, iar partea mea cea ‘mai concentrata se afld pe teritoriul vilet Dv. In aceasta trista situatie ma gdsese de aproape doud siptimini, iar colegii, de bund seama, ma socotese dus dintre cei vi. ‘Va implor ca de indata ce vefi primi aceasta seri- soare, sé trimiteti 0 telegramd la Tokio. Cei de aco- 32 lo trebuie si repare de urgent sigurantele din la- boratorul meu. Atunci md voi putea materializa din ‘ Cu matfumiri anticipate, Kuraki ‘Am cercetat indelung eu privirea intunericul de sub marul din gridind. Apoi am eoborit de pe tera- si i m-am apropiat de tulpina pomului, Acolo se legina din nou o aureola abia vizibilé, palid-albas~ ‘ra. Uitindu-ma mai bine la ea, am deslusit conturul lunei siluete omenesti. ,.Fantoma* pirea el-si inall brajelea implorare ‘N-am mai stat si pierd timpul, Am ajuns in fugi a monorai si, chiar de acolo, din stafie, am videofo- nat. Ia Tokio, TToati aceasta operafiune n-a durat deeit vreo ze- ce minute, Abia in drum spre vila mi-am adus aminte e& ui- tasem 5-0 cule pe Alisa. Mi-am grabit pasi, Pe terasi era lumina aprins Stind la masi, Alisa isi ardia ierbarul si colectia de fiuturi unui japonez seund, cu chipul istovit. Ja~ onezul {inea in mfini 0 eréticioars gi, cu migcari de~ Ticate, minea gris cu lapte, neluinducsi ochii de Ta comorile Alise Zarindu-ma, oaspetele nostru imi facu 0 plectciu- ne adined si-mi spuse: — Sint profesorul Kuraki si vi rimin vesnic in- datorat, pentru ei, impreund cu fetifa dumneavoas- tra, m-afi salvat viata — Da, titfeule, dinsul e fantoma al meu, imi spu- sea rindul ei Alisa. Acum erezie. exist’? — Cred, i-am rispuns eu. {mi pare bine de cu- nostinf. 1 neg 0 pe roe iaOSPETH DISPARUTL Pregatirile pentru primirea labucililor se desfa- surau cu mult pompi. Niciodati sistemul nostru solar nu mai fusese vizitat de fiinfe venite de pe un astra atit de indepartat. Primele semnale ale labueililor au fost receptio- nate de citre stafia aflata pe Pluton, pentru ca trei zile mai tirziu legétura eu ei s-o stabilease’ observa torul radioastronomic din Londale. Labucilii mat erau inet departe, dar cosmodro- mul Seremetievo-4 era de pe acum gata. si-i_ pri- measti. Fetele de la ,,Trandafirul royu* tl impodo- bisera cu ghirlande de ‘lori, iar cursantii de la geoa- Ja superioari de poezie aledtuiser un montaj lite- rar-murical. Toate ambasadele refinuser& locuri in tribune, iar corespondenfii de presi vegheau zi si noapte la bufetul eosmodromului ‘Alisa locuia in apropiere, la vila noastra de la Vnukovo, si stringea plante pentru ierbar. Vola si aleatuiaseé unul care si-l poata intrece pe ce! al lui ‘Vania Spitz, din grupa mare, De aceea Alisa mu par~ ticipase 1a pregitirile ce se ficeau pentru primirea labueililor. Nici mécar nu stia dee. eu n-aveam 0 legiturd directé cu aceste pregitiri. Activitatea mea avea si inceap mai tirziu, dupa ce oaspefii vor fi aterizat. Intre timp, evenimentele s-au desfégurat cam in felul urmator: La data de 8 martie, labucilii au comunicat c& se plaseazi pe o orbiti circumterestra, Cam tot atunei 34 {insti a avut loc 0 coincidenfa tragic. In locul astro~ navei labueililor, stafile de dirijare au reperat sa- telitul suedez ,,Nobel-29", pierdut eu doi ant in ur- mi. Cind eroarea a fost descoperiti, s-a constatat ci astronava labucililor dispiruse. Echipajul ei trecuse la executareamanevrelor de aterizare si legaturile cutea fuseserii temporar intrerupte, La data de 9 mattie, la orele 6,33, labucili au co- municat ci nava lor a aterizat inir-o vegiune situata a 55°20" latitudine nordied si 37°40" longitudine es- tied, dupa sistemul de coordonate terestre, cu 0 ero re posibili de 15', deci pe undeva, prin imprejurimi- Je Moscovei. Ulterior, legaturile cu nava au fost din nou intre- rupie si, cu excepfia unui singur eaz, despre care voi vorbi mai incolo, n-au mai putut fi restabilite deloc. Abia intr-un tirziu s-a aflat eX radiafia terestré avu- fese o aciune nefasti asupra aparaturi de pe nava Indatd, sute de masini i mii de oament au si por- nit spre locul de aterizare al oaspefilor. Toate caile de acces erat pline de cei ce doreau si gisseasc pe labucili. Cosmodromul Seremetievo-4 a rimas pus- tiu, La bufet nu se mai afla nici urma de gazetar. Ce- ul de deasupra imprejurimilor Moscovei era plin de elicoptere, ornitoptere, turbinoptere si alte aparate de zbor. Parea e& nori de finfari uriasi pluteau dea supra pimintului Chiar daca nava labueililor ar fi intrat sub pimint sitot ar fi fost reperati. Dar ea n-a fost reperati. ‘Nici un locuitor de prin partea locului n-a vizut-o aterizind. Faptul era cu atit mai ciudat, eu cit in ris- timpul acela aproape tofi locuitorii Moscovei i. ai imprejurimilor ei priveau spre cer. ‘Se comisese deci o eroare.Catre seard, ind am revenit de 1a lueru la vila noastra, viafa normala a planetei era serios pertur- bata. Toati lumea se temea ea oaspefilor s& nu li se fi intimplat eeva, — Poate ca sint constituiti din antimaterie? dis- uta lumea in monorai. Poate ed, pitrunzind in at- mosfera terestr, -au volatilizat? — Fibra si se producti nici o explozie, fara si lase nici o urma? Vorbe de elaca! — Multe stim noi despre proprietitile antimate- — Dar atunci cine a comunicat ei aterizarea a gi avut loc? — Vreunul care se fine de glume. — Halal glume! Poate e& tot el a vorbit si cu cei de pe Pluton? — S-ar mai putea ca ei si fie inviibilt. — Asia n-are nici o importana. T-ar fi reperat aparatele ... $i totusi parerea cum et oaspelit ar fi intr-adevar invizibili Incepuse s8 elstige tot mai mulli adepfi MA agezasem in veranda gi mi gindeam: se prea poate ea oaspetii si fi aterizat chiar pe eimpul din Vecinatatea vilei noastre. Stau acum, sirmanii, Linga astronava lor si se mira: de ce n-or fi vrind pamin- tenii si-i bage in seam ? Te pomenesti c& se supara sisi jaw zborul!... Bram gata-gata si cobor seiile si sii mii due spre cimpul amintit, eind am vazut un gir de oameni ie~ sind din pidure. Se fineau eu tof de mind si inain- {au eu precautie, ca-ntr-o joaed de copii. Brau loca- tari vilelor invecinate. ‘Mi-am dat seama ci-mi ghicisera gindurile gi mi-o luaseri inainte, orbecdind in edutarea oaspetilor in vizibil. 36 Chiar in clipa acvea insi toate posturile de radio de pe Pamint difuzasera un comunicat special. Bra vorba de retransmiterea unei noi emisiuni a Jabueililor, reeeptionata de un radio-amator din Aus- tralia de Nord. In emisiune erau repetate coordona- tele locului de aterizare, apoi urmau cuvintele: Ne aflam intr-o padure.... Am trimis o prima echipa {n cdutarea oamenilor. fn continuare emisiunile voastre, Ne mir& intirziorea contactului cu pamintenii..“ Aiei legitura se intrerupsese. ‘Versiunea privitoare la structura invizibilé a oas- petilor inregistra pe loe alte citeva milioane de adepti. De sus, de pe terasi, am vazut girul veeinilor mei oprindu-se in loc, apoi revenind spre pidure. Chiar atunei pe terasd urea Alisa, finind in mind un co- suet plin eu frag. — De ce se tot agit astia? ma intreba ea, fara smi dea buna ziua — Care’ ,agtia? Si-apoi, s-ar cuveni sé spui mai {ntti buna ziua*, de vreme ce nu fi-ai vizut plirin tele de azi-dimineati. — Ba, de asear’. Cind ai plecat azi, eu ine mai dormeam, Bund ziva, titicule. Ce s-a intimplat? — Au disparut labucili -am rispuns — Da cum arata? — Nimeni ined nu stie cum arati. = $i-atunci cum de-au disparat? — Veneau spre Pamint. Au sosit gi-au dispirut, Mi-am dat seama ci vorbese anapoda. Si totusi sta era adevirul adevarat. ‘Alisa imi arunef o privire banuitoare — Pai se poate intimpla asa ceva? — Nu, nu se poate. De obicei, nu se poate, — Dar cum a fost: n-au nimerit eosmodromul? — Tot ce se poate. — Sivcam pe unde li s-a pierdut urma?— Pe undeva, prin preajma Moscovei. Poate chiar pe-aici, prin apropiere. — Pei fi cauta lumea? = Da. — Dar de ce nu vin ei singuri la lume? — Pesernne ei asteapta sA vind lumea la ei. Doar au sosit pentru prima oar pe Pamint gi nu cuteaza, probabil, si se departeze de astronava lor. Alisa tiicy, satistécuta pared de rispunsul_meu. Se plimbi incolo si incoace pe veranda, fara si Jase cosuleful din mina, apoi ma intrebi din no, — Dar pe unde or fi aterizat? Pe un cimp sau in- tro pidure? — Intr-o pidure. De unde sti? ‘Au spus-o chiar ei. Au comunicat prin radio, ‘Atunei e bine Ce anume? Ca n-au aterizat pe cimp. De ce? ‘MA temeam ci am dat de ei Cum asa?! — Bi, amzis-o sieu.. in gluma ‘Am stit de pe seaun. $tiam ci Alisa are o imagi- nafie bogata si totusi — N-am intrat in pidure, titicule. Pe cuvintul ‘meu ci n-am intrat. Am umblat dincolo, pe cimp. ‘Asta inseamna ca nu i-am vazut. — Alisa, spune-mi imediat tot ce stil. $i si nu-mi seomesti nimic. Ai vizut in pAdure niste fiinfe... ‘aga, mai ciudate? — Pe cuvintul meu cd n-am fost in paidure, — Bine-bine, pe imp. — N-am féceut nimie ru, $i-apoi, ei nu sint eftusi de putin ciudati. 38 — Raspunde-mi omeneste> unde gi pe cine ai va- zut? Nu ma mai chinui si pe mine gi intreaga omeni- re in persoana mea! — Da’ ce, tu esti omenire? — Asculti, Alisa... — Gata, titicule, 88 stii ed ei sint chiar ai venit impreuni eu mine, Fird si vreau, mi-am intors lute capul. Terasa {nsii era pustie. Daci nu-I puneam Ia socotealé pe bondarul care zumzdia in jurul nostru, fn afar de mine si de Alisa, nu mai era nimeni de fafa. — Nu te uita in jur, o& te uiti degeaba. Alisa oft si veni spre mine. Sa-{i spun drept, taticule, voiam si mi-i las mie, Habar n-aveam ef-i cautd oat ome- i. Au {ntinse cosuleful ei, plin eu fragi, Micl aduse chiar in dreptul ochilor, ‘ar eu, nevenindy-mi a rede, am distins clar doua fiinfe mititele, imbricate in scafandre spatiale, Brau minjite cu sue gi stateau flare amindoua pe o singura fragt. — Nu le-am facut nici un ru, repeti Alisa, spi- sita, Am crezut ed sint pitici din poveste .. Dar eu n-o mai ascultam. Stringind cu grijé Ja {nimi cosuleful Alisei, alergam spre videofon si mi indeam ca e si firese ea iarba si li se par& celor doi opidure deas, ‘Asa s-a desfésurat cea dintiiintilnire a piminteni- lor eu labucili PRIETENUL DIN TRECUT Experimentarea masini timpului avu loc in Sala ‘mic a Casei oamenilor de stiina. Trecusem fn ziuaaceea s-0 iau pe Alisa de la gradinifa si abia acolo imi didusem seama ci daci aveam s-o duc pind ‘casi, pierdeam inceputul experientei De aceea, ob- finind de la Alisa promisiunea ci va fi cuminte, am pornit amindoi spre Casa oamenilor de stiinfa Reprezentantul venit de la Institutul timpului, un ‘om foarte inalt si foarte chel, sta linga magina tim- ppului si le explica savaniilor adunafi in jur cum e aledtuit — Dupi cum stifi, spunea el, prima noastrét ex- perienji sa soldat cu un esec. Pisoiul pe care fl expediasem atunci in trecut a nimerit intr-o perioada de la ineeputul secolului al dowizectlea si a fécut explozie intr-o regiune situati in preajma riului ‘Tunguska. Acest incident a dat nastere la legenda ‘meteoritului de la Tunguska. De atunci nam mai inregistrat esecuri mari, Ce-i drept, in virtutea unor anumite legititi, pe care oricine le poate afla din brosura editata de cdtre institutul nostru, noi mu pu tem expedia deocamdati oameni si obiecte decit in deceniul gapte al secolului douazeci. Trebuie si men- fionez cA unii dintre cercetiitorii institutului nostru s-au si deplasat pind in acea perioadd, pistrind, fi- reste, cel mai desivirsit secret asupra prezenjei lor acolo, si au revenit eu bine inapoi. Cit despre proce eul insusi al deplastirii in timp, el este relatiy sim- plu, desi constituie rezultatul unei activititi indelun- gate a sute de oameni, Este suficient sa te incingi cu aceast centuri cronocinetic’ pentru ca... Dar a3 dori si uree pe podium un voluntar din rindurile celor prezenfi, pentru ca si pot demonstra cu ajuto- ul lui modalitatea de pregtire a unei célatorii in timp. 40 Se lisi o ticere penibilé. Nimeni nu se hotira si uree primul pe podium, Si-atunci, pe treptele aces- tuia ii acu aparitia — cine eredefi ? — Alisa, bine- Injeles, Alisa, care doar cu cinei minute in urmd isi daiduse cavintul ed se va purta frumos. — Alisa ! am strigat eu. Vino imediat tnapoi ! — Nu va speriafi, mi se adresa reprezentantul in- stitutului. Copilul nu va pati nimic. — N-o si pijese nimic, titicule ! imi strigé cu rmultd veselie si Alisa, ‘Lumea din Sald izbueni in ris, intoreind eapul, sf-1 caute din priviri pe severul pitinte al fetife cam vizatnevolt si las impresia ef nag flew cel in causa, Reprezentantul institutului o tncinse pe Alisa cu centura aceea, iar la timple fi fix’ un fel de eased radiofoniea. — Atit s1 nimic mai mult, spuse el. Acum omul este geta de a intreprinde ealatoria in timp, E sufi- cient si intre in eabina aceea, ca si se si afle in anul © mie noua sute saptezeci gi cine ‘De ce-a spus treaba asia ! am tresirit eu, fulge rai de-un gind inspiimintator. Alisa doar aifta a5 teapta |. ra insi prea tirziu ca si mai pot intervent, — Incotro, fetito ? Opreste-te! strigi:reprezen- tantul institutului. Alisa ins intrase in eabind si, pe loc, in fata ‘tregii asistenfe, se feu nevazuti, Sala intreagi a 05 un fipat de spaimé, Palid la fati, reprezentantul institutului da ini, incereind si potoleasca larma ce se isease. Vi Zindu-mi apoi e& mA nApustese pe interval spre po- dium, se aplecd peste microfon si spuse in grabi: 4a— Nu va speriafi. Copilul nu va pati nimic, Peste ‘rei minute se va afla din nou aici, in sali. Va asigur ci instalatia noastei funetioneaza perfect. A fost verificati in repetate rinduri. Linistiti-va ! Dumnealui fi venea usor si vorbeasci ! Eu, ins, ‘imisesem ineremenit pe podium si nu mf gindeam decit a soarta pisoiului eare se prefacuse in meteo- nit la Tunguska. Tl eredeam si nu-l credeam pe eel dinaintea mea.’ Gindifi-va si dumneavoastra: si-ti stii copilul aflat aproape cu o suta de ani in tre- cut !... Dar daca ii mai trece prin minte sh plece de ling’ masind 7... Daci se ratéceste ? — N-a5 putea sit mi due si eu dup ea ? Iam tn- trebat pe conferentiar. — Nu. Stafi,c& n-a mai rimas decit un minut... Dealtfel, s& stifi ci acolo are s-o intimpine un om de-al nostru — Asadar, acolo se afld un cercetitor de-al dum- neavoastra ? — Nu. B un om pe care I-am gisit acolo si care fa injeles foarte bine specificul preocuparilor noastre. Cealalté cabind se aflé chiar Ia domicilul sau. Desi trdieste in secolul doudzeei, profesiunea pe care 0 are ii permite si cilatoreasea in vitor. Chiar in clipa accea Alisa apiru in interiorul ea- binei. Cobori pe podium eu aerul omului care si-a findeplinit in chip exemplar datotia, ‘Tinea la sub- ioara o carte veche si groasa, — Afi vizut 21... exclama reprezentantul insti- tutulul In sala sestirni un ropot de aplauze. — Fetifo, ia povesteste-ne si noud ce-ai vazut acolo, i se adresi vorbitorul, nelisindu-ma niet si ‘mi apropii de Alisa. 42 — Am vizut nigte lucruri grozav de interesante, {i spuse ea. Pac ! si m-am pomenit intr-o alta odaie. La masi sedea un nene gi seria de zor. Cind m-a vazut, m-a intrebat: ,,Ai sosit, fetifo, din secolul douizeci si unu ?* am rispuns e& de acolo, pe- ‘semne, numai ca secolele astea mu Te-am prea numa rat, pentru ef nu gtiu nei si numir foarte bine: ‘umblu la gridinif’, sint in grupa mijlocie. Nenea mica spus cli pare bine si ed un pic mai tirziu va trebui si mé intore de unde am venit. ,.Dar pind atunci, zice, mu vrei si vezi cum arta Moscova éind fne& nici bunicul tau nu era niscut ?* Ba da, j-am spus, cum si nu ? $i nenea m-a dus si vid Moscova de atunei. Bra un oras ciudat gi pipernicit. Pe urmi Jam inteebat pe nenea cum il cheamé, mi-a spus ei-1 cheami Arkadi si ci serie nigte povesti fantastice despre vitor. Dar nu scorneste totul din capul ui, ci ii vin uneori in vizita oameni din vremea noas- ‘rd gi-i povestese cum e pe aici, pela nol. El nu poate 84 spuna asta niméinui, cei e un secret nemaipome- nit. Mica dart si 0 carte de-a lui... Pe urma pac ! sim-am Intors aici. Sala intimpind relatarea Alisei cu aplauze furtu- noase. Dupli aceea se ridied de la locul lui un academician vvenerabil si spuse: — Si sti, fetifo, cf fii in mina o carte extraordi nara: este prima edifie a romanului fantastic intitu- lat ,,Petele de pe Marte*. Neai vrea si-mi diruiesti mie cartea asta ? Ci dumneata oricum nu. stil si citesti — Ba nu, fi raspunse Alisa, Am si Invaf curing slam s-o citese negresit. 43Calatoria Alisei Povestire fantasticd Capitotal 1 ALISA — INFRACTOARE Intt-o bund zi, Iam facut Alisel urmatoarea pro- misiune: La vari, cind ai si termini clasa a doua, ‘am si te iau cu mine intr-o expeditie. Vom porni cu astronava Pegas in ciutarea unor animale rare pen- tru gridina noastri zoologic&. ‘Treaba asta i-am spus-o inc in timpul iernii, in- data dupa Anul nou. Totodata i-am pus si 0 serie de condifii: si invete bine, si nu faci boaciine si si termine cu nastrusniciile ei Alisa a respectat cum se cuvine toate aceste con- ditii si pirea ci planurile noastre nu sint amenin- fate de nimic. In mai ins, cu o lund inainte de a Porni in edlatoria noastra, avu loc o intimplare, gata si dea peste cap totul. In ziua aceea rimisesem si lucrez acasi: seriam un articol pentru ,,Buletinul cosmozoologie*. Prin usa deschisi a cabinetului meu am vizut-o pe Alisa ci vine de la scoala cu un aer posomorit si isi trinteste cit colo geanta cu dictafonul si microfilmele, A refu- zat de asemenea si ia masa gi in locul citi, ,Anima~ 44 Iele de pe planete depiirtate*, pe care o citea cu nesat fn ultimele luni, se apuci s1 rasfoiascd ,,Cei trei muschetari“. =~ Ai cumva necazuri ? am intrebat-o. — Nici pomeneali | imi raspunse Alisa. Da’ de ce mi intrebi ? — Asa mi s-a pirut. Alisa téeu 0 vreme, apoi lis’ cartea de-o parte si mA intreba: “— Taticule, n-ai cumva o pepiti de aur ? — Ijitrebuie una mare ? — Cam de un kilogram si jumatate, — N-am aja ceva, = Da’ una mai mica ? — Drept si-fi spun, niet una mai mica. N-am ni un fel de pepit. De fapt, la ce mi-ar folosi ? — Asta n-o stiu, faicu Alisa, Dar eu as avea ne- voie de-o pepita, ‘Am iesit din’ cabinet, m-am asezat linga ea pe divan si i-am spus: — Ia povesteste-mi mie ce {i s-a intimplat. — Nimie deosebit. Pur si simplu am nevoie de-o pepit — Hai, fii tu sincera... Alisa oft adine, intoarse capul spre fereastra, ‘poi isi lua inima in dinti si-mi spuse: — Taticule, sint o criminala. — Ocriminala ? — Da. Am comis 0 spargere, iar acum, binein{e~ Jes, au si mi dea afar de la scoala. *— Paeat, i-am spus eu. Dar, haide, continua, Sper si nu fie treaba chiar atit de inspdimintitoare cum pare la prima vedere. — Pai, si vezi, De curind ... et, impreund cu ‘Aliosa Naumov, ne-am hotirit ‘si pescuim stiuca 45faceea uriasd, care traieste in lacul de acumulare Tkginski si se Indoapi eu puii de peste, Ne-a vorbit despre ea un pescar. Tu nu-] cunosti — Bine, bine, dar cu pepita ce-ai vrut s& faci ? Un viroolae. — Un vircolae 7! - © momeali, adicd. Dintr-aia, metalic’. Am discutat cu copiii'in clasi si am hotiirit si pescuim stiuca in felul asta, Pentru o stiued obignuit’ folo- Sesti un vireolac obignuit, Pentru o stiuci uriasit ffi trebuie, desigur, unul ‘mai deosebit, Si-atunci, Liova Zvanski ne-a adus aminte de pepita aceea, Avem o pepiti In muzeul scolii, Mai bine-zis am avut-o. Grea, de vreun kilogram si jumitate, A dé- ruit-o scolii un absolvent. O adusese de pe centura de asteroizi. — Si voi ati furat-o ? — Fi, nu-i chiar aga, titicule, N-am luat-o decit sub forma de imprumut. Liova Zvanski ne-a spus ci tatil lui e geolog, asa eX va putea sii aducd Ja mu- zeU o alta pepitd, Iar deocamdat noi am hotirit si facem un vireolac de aur. Dintr-unul ea asta stiuea noastra uriasé ar fi mugeat la sigur. — Sicum afi procedat ? — Foarte simplu. Cind am hotarit totul, baietii au ‘spus cé le e fricd si sparga dulapul. Atunci am tras Ja sorfi. $i sorjii au seiizut pe mine, — Au cit — Poftim ? — Sorfii au cizut pe tine, — Pai da, sorfii au cdizut pe mine aga ei n-am mai putut si'dau inapoi. Mai ales ci nici n-ar fi bi- gat de seama cineva cit pepita lipseste, — Sipe urmi ? — Pe urmi ne-am dus la Aliosa Naumov acasd, 46 ‘am luat un laser si-am taiat afurisita aia de pepita in mai multe bueifi, Dupi aceea am mers la lacul de acumulare. Stiuea insi ne-a rupt lesa gi ne-a i ghitit vircolacal. Alisa rimase pe ginduri, apoi adauga — Poate ci nici n-a fost stiuca de vini. Poate ca ‘ea agafat lesa de vreun ciot, Vircolacul era foarte gre, L-am eiutat, dar nu lam mai gisit. Neam dat afund pe rind cite unul, dar degeaba, Crima yoastr’ a fost descoperit ? — Da, Pentru ci Zvanski s-a dovedit si fie un mare mincinos, Ne-a adus de acas4 un pumn de dia- mante, dar aur zicea ci n-are nici o farima. L-am ‘rimis inapoi cu diamantele lui cu tot. Cind colo, vine Elena Aleksandrovna si ne spune: ,,Copii, parlsiti muveul, Indata am si-i adue aici pe cei din clasa intii ‘34 Ie ariit exponatele,“ Ca si vezi ce coincidenfa pa- cditoasa | Bineinjeles, totul a fost deseoperit chiar atunci. Elena Aleksandrovna a dat fuga la director. )Sintem in pericol, zice (noi trageam cu urechea la liga cancelariei), cuiva i s-a trezit in singe vocea tre- ceutului !* Ce-i drept, Alioga Naumov ne-a spus c-0 si ia vina asupra lui, dar eu n-am fost de acord, Dac pe mine au scdzut sorji, eu si fiu si pedepsiti. Asta-i tot ce s-a intimplat, — Tot ? am intrebat-o surprins, Va si zicd, ti-ai simarturisit vina ? — Nu mi-am marturisit-o, recunoscu Alisa. N-am ‘mai avut timp s-o fac. Dar ni s-a dat termen pind miine dimineaja. Elena Aleksandrovna ne-a spus ci de nu va gisi miine pepita la locul ei, 0 si urmeze 0 discutie foarte serioasi, Asia inseamné ci miine vom fi eliminati din competifie, ba poate chiar dafi afara din scoala. — Din ee fel de competitie ? 4a— Miine trebuie si participlim la o curs de ba- Toane. Interscolard. Tar din echipa elasei noastre fa ‘cem parte tacmai Alioga, eu si ined unul, Egovrov. ‘Doar n-o sa poatd zbura Egovrov de unul sing. — Ai omis ined o complicate, i-am spus eu. = Care eomplicatie ? mi-ntreb& pe un ton cafe te faicea si ghicesti ci-si cam di seama despre cé-i vorba. Feat! jneileat si conventin pe care am stabiit-o noi amindol — Asa este. Am incilcat-o, didu din cap Alisa, ‘M-am gindit, insi, ei n-o si fie 0 inedleate prea ravi. Serios ? Sa furi o pepiti de un kilogram $i ju- miitate, 8-0 tai buedtji ca sii faci din ea vircolaci, 3-0 seufunzi in lacul de acumulare gi nici miear sii nu-{i recunosti fapta ! Ma tem ef va frebui si nimi acasd, Pegas va pleca fara tine, — Vai, titicule ! rosti Alisa cu glasul pe jumitate. are ce-i de facut ? — Stai si mediteazd, i-am spus, apoi m-am dus in cabinet si-mi ispravese articolul, Dar nu mai aveam chef de lucru, Tare uriti isprava. faicuse fiicd-mea impreuni cu colegii sii. Auzi, si strice ca niste copii mici un exponat de Un ceas mai tirziu, am aruneat o privire prin usa cabinetului in odaie. Alisa nu mai era acolo, Pesemne cca plecase undeva. $i-atunci i-am videofonat, la Mu- zeul de mineralogie, lui Friedman, pe eare il cunos~ ‘cusem eindva in munjii Pamir. Pe ecranul videofonului aparu un chip rotund, im- podobit de-o mustaji neagri. — Dragi um spus, n-ai cumva in depo- zitele tale o pepita ? Cam de un kilogram gi jumé- tate, 48 — Am gi de cinei kilograme. Dar pentru ce-fi tre- buie ? Pentru vreo lucrare de-a ta ? — Nu, pentru cineva de-al casei \, = Stiteu ce si-ti spun 7! facu Lionea, risucin- Nuss mustaja Toate astea snt inegistrate — Poate gisesti pe acasi vreuna mai pripadita, Ate nevoie fiied-mea, la scoalA, Alisa ? —\Alisa. — ‘tunel stii ceva ? spuse Friedman, Iti fac rost de o pepiti. Mai bine-zis nu fie, ci Alisei. Dar pentru asta, fa-ini gi tu un bine. — Cu placere, — Imprumutd-mi pentru 0 zi bleughepardul vostru. — Ceanuine ? — Bleughepardul. Ca pe-aici pe la noi s-au incui- bat soareci — Printre pietrele voastre 2! — Nu stiu cu ce s-or fi hrinind, dar sau oplosit. De pisici nici cd le pasd, iar cursele le ignord cu desaviryire. Or, stie toatii lumea ei daca vid si adul- ‘meci un bleughepard, au gi luat-o la fuga, Ce puteam si fac ? Bleughepardul e un animal rar, de aceea trebuia si-] duc eu Insumi la muzeu, ba s& mai si stau acolo, si-l pizesc, si nu sfisie cumva vreun vizitator. — Bine, Lionea, j-am spus in cele din urma. Tri mite-mi insi pepita chiar miine de dimineaté, prin ‘posta pneumatic’, ‘Am inchis videofonul si chiar atunci zbirnii sone- ria de la intrare. Am deschis usa. In pragul ei stitea un baiefel bilai, imbricat cu un costum de cercetitor al planetei Venus si avind la mineci o emblema de prim-explorator al sistemului sideral Sirius, 4 ret to yo tem 49— Va rog si ma scuzafi, imi spuse baiatul. Sinteti ‘curva tata Alisei ? — Da. — Buna ziua. Mi numese Egovrov. Alisa e acasi — Nu-iacasé. A plecat nu stiu unde. seat. Spunefi-mi: se poate avea incredere dumneavoastra ? /] — Inmine ? Eu socot cd se poate / — Atunei trebuie si diseutim ca de la bipdat la barbat ) — Vrei si spui ca de la cosmonaut la cossionaut ? — Si nu rideti de mine, se imbujord Bgovrov. Cu ‘timpul voi avea tot dreptul si port costuyhul fsta — De asta sint convins. Asader, ce- vrut si-mt spui ca de la barbat a birbat ? — Trebuia si particip impreund/ eu Alisa Ta 0 competitie sportivé, dar s-a petrecut o treabi dato- THU ciel filea dumneavoastra ar putea fi eliminaté. din accast competitie, Pe scurt, trebuie si aducd la scoala un obiect care s-a pierdut de acolo. Eu viel in- ines acum, dar vi rog si nu afle nimeni. M-aji n= feles ? — Te-am infeles, misteriosule, am rispuns eu. — Atunci, luafi-l Imi intinse un siculef, Siculeful era destul de grew — Eo popita ? — Stiti despre ce-i vorba ? — Stiu. — Da. Eo pepita. — Sper ef nu-i furata si asta de pe undeva ? — Vai de mine, cum o si fie furati ! Mi-a dat-o cineva de la clubut turigtlor. $i-acum plee. La re- vedere. 50 |, Nig n-am apucat sf reintru in cabinet, ed seria \gbiri ain now, De dain ata, in pragl i sttenu loua fetite. \ — Bund ziua, rostira ele in cor, Sintem eleve in sa intii, Va rugdm sé luafi asta pentru Alisa, ji-mi intinsera doua pungulife identice, apoi ple- alg in goana, Intr-una din pungi se aflau patru mo- neds veehi de aur, pesemne dintr-o colectie particu Jara. fn cealaltai — trei lingurife. Ce-i drept, lingu- rifele nu erau de aur, ci de plating, dar nu’ le mai puteam ajunge din urma pe cele doua fetife. Inet o pepitd fu depusi de un binevoitor anonim in tia noastra postalé. Veni dupa aceea Liova Zvanski gi incereé sicmt vire cu de-a sila in miini o cutie cu @iamante. Mat veni si un elev din cursul superior si-mi aduse trei pepite deodata. ind eram mai mic, colectionam minerale, imi spuse el Cit despre Alisa, ea nu reveni acasi docit spre sear. Inci din pragul usii mi se adres pe un ton solemn: — Titicule, poti si nu mai fil necajit. Totul s-a rezolvat. Vom pleca amindot in expediti. — Cum s-a rezolvat ? am intrebat-o eu, — Am gisito pepita. — Unde? Alisa abia izbuti si scoaté din geanta pepita pe care 0 adusese, cic aceasta pirea si cintireasca vreo sase-sapte kilograme. —"Am fost la nenea Poloskov. Comandantul astronavel nosstre, Cind a aflat despre ce e vorba, ‘sa apucat si videofoneze tuturor prietenilor lui. Ba mn-a invitat sila mas, aga c& nici nu mai mi-e foame, In clipa aceea, zi pe masa mea de lucru pepitele slcelelalte obiecte de aur eare se adunasera de dimi- reafé in casa noastr ° si— Vai-vai-vai ! exclami ea, Pai cu astea muzeul nostro si se imbogijeasca serios de tot. — Ascultl, pic&toaso, i-am spus eu. Si stii ca d n-ar fi fost la mijloc prietenii tai, nu te-as fi luat c nici un chip in expediti eg ok ate aoe wearin mel — O legitura directa. Sint convins ca n-ar fi stat sii alerge prin toati Moscova ea si adune obiegfe de ‘aur pentru un om foarte rau. / — Ei, nu sint eu un om chiar atit de rit, spuse Alisa, fara exces de modestie. ‘M-am cam incruntat auzind-o, ins chiar atunci risund clinchetul instalatiei de receplie a postei pneumatice. Am deschis chepengul si.am scos la iveala pachetul cu pepita de la Muzeul de minera- logie. Friedman se finuse de cuvint. — Asta e din partea mea, i-am spus Alisei intin= zindu-i pachetul. — Ia te uit& ! rosti ea. Inseamna c& gi tu imi esti prieten. — Cam aga s-ar prea, i-am rispuns eu. Numai ce te rog si nu-fi iei nasul ia purtare. ‘A doua zi dimineatii a trebuit s-o insojese pe Alisa Ia scoala, inteueit tezaurul ce se strinsese la domici- liul nostru atinsese greutatea de optsprezece kilo- grame, Dindw-i, la usa seolii, geanta cu aurul, i-am spus: — Til, am uitat cu totul de pedeapsa! — Care pedeapsi ? — Duminicd dimineaja ai si iei frumusel bleu- ghepardul de la gridina noastra zoologica gi ai si te duel cu el la Muzeul de mineralogie. — Cu bleugheperdul Ia muzeu ? Pai ala intr-o ureche. 52 — Tocmai de aceea, Bleughepardul fi va sper! \pe soarecit de acolo, iar tu vei sta sic] pazesti, ca nus sperie si pe viitator \ — De acord, consimti Alisa. Dar in expeditie to- tpi pleedm amino, da? “ Plecim, Capitotul 2 (CEL PATRUZECI St TREL Ultimete trei\siptimini dinaintea startului au fost pline de agitatie, de emotii si de alergitura nu totdeauna necesati, Be Alisa n-o mai vedeam eu zi- lel. In primul rind, trebuiau pregitite, verificate, transportate si rinduite la bordul Pegasului tot soiul de cust, curse, momeli funcfionind pe baza de ultra sunete, capeane, plase, generatoare de energie gi alte 6 mie de obiecte necesare pentru prinderea anim: lelor. In al doilea rind, trebuia si facem si rezerve de medicamente, produse alimentare, filme, cutil eu pelicula noua, diverse aparate, dictafoane, sofite, mi- eroscoape, mape pentru viitoarele ierbare, blocnote- suri, cizme de caueiue, ealeulatoare, umbrele de soa~ re si umbrele de ploaie, limonada, pelerine, palirii de pai, inghefati-pudrai, autogire si alte un milion de obiecte care pot si fie si care pot si nu fie ne- cesare intr-o expedifie. In al trea rind, de vreme ce in drumul nostru aveam si facem escale pe la di- verse baze stilntifice,statiuni si planete, trebuia si nam eu noi o seams de alte marfuri si colete: por- 53tocale pentru astronomti de pe Marte, serumbit la / borean' pentru exploratorii de pe Micul Arcturus) suede vigine, tus negra i clel de eauclue pentra ary heologi din sistemul 2-BC, halate din brocar eles trocardiografe pentni loeuitoril de pe planeta Fils o garnituri de mobil din lemn de nuc, cistigats de care un Tocuitor de pe planeta Samora la concatsil ‘Cine sie clgtigh" cu tema Cunoaste(t Sistemul Solar 2, dulceafa de gutui "(vtaminizata) pen ftullicenieni, precum si multe ale pachete 1 cadourh fare ne-au fot fost aduse pind in ultimul minut di haintea decoliri de catre bunicile, bunii, Sati Surorlle, tail, mamele, copil s1 nepott aceior pa inten! i losuitor ai altorplanete, pe care aveam Sct Inlnim in cursil expel, Pind la rma, «Pe- gasut nostnt ineepe sa arate, preci Arca Tul Noe, file ambulant, a magazin universal, ba chiat-a depozit de marfuri. Yn ultimele doud siptimin eu am slabit cu gase kilograme, iar cApitanul Pegasului, celebrul cos~ monaut Poloskov, a imbatrinit cu gase ani. ‘Avind in vedere cd Pegas e 0 nava de dimensiuni reds, echipajul stu nu e nicl el prea numeros, Atta timp cit ne aflam pe Pamint si pe alte planete,co- ‘andantul expedifet sint eu, profesorul Seleznev de Ia Gradina zoologic din Moseova, Faptul ci sint profesor nu inseamnA defel cd as fi un om bittin, fav seu parul alb. Sa intimplat doar ca inch din copilite sf ubese animalele, si niciodatd nui mi-am permis le dat amiellr, in schimbul unor minerale, timbre postale, aparate de radio sau alte obleee ine teresante de acest fel. La vitsta de 2eee ani, r-am {nsers n cereultinerilor naturalsti de pe ingd gra dina noastra zoologia. Pe urmi, absoivind scoala, fam mers s4 invaf mai departe, de data asa la unie 54 versitate, ca s4 ajung biolog. tn timp ce fnviitam aco- Jo, continuam si-mi petree fiecare zi Mberd la gré- dina zoologied si prin laboratoarele de biologie. Cind am absolvit si universitatea, stiam atitea despre vi {a animalelor, ineit am putut sa scriu despre ele pr ma mea carte, Pe atunci inca nu existau nave co: mice rapide, cum sint navele care zboard astizi pind jn cele mai departate colfuri ale Galaxici, aga cd nici zoologi cosmici nu erau decit prea putini. Bu ‘m-am numérat printre cei inti, De atunet au trecut douazeci de ani gi z0ologi cosmici gisesti citi vrei. Eu am ramas ins in rindul eelor dintti, Am intre- prins intre timp eélatorii pe o multime de planete si stele, si am ajuns profesor aproape fara si bag de Cind ins Pegas decoleaza de pe Pamint, stapinul navei si seful nostru, al tuturor, devine Ghenadi Po- Joskov, cosmonaut vestit si comandant de zbor. Ne cunoastem demult, cici nu o dati ne-a fost dat si ne intiinim pe indepsrtate planete si baze stiinfifice. Bl ne face adescori vizite si acasi, fiind bun prie- ten in special cu Alisa. De fapt, nu aduce deloc a cosmonaut viteaz, iar daci isi scoate uniforma de cipitan-astronaut, chiar ci-l poti erede_bibliotecar sau educator la graidinita de copii, Céci Poloskov e scund de staturi, are pArul balai, e un om teut si foarte delicat. $i totusi, in momentul cind se asaza pe scaunul siu de la postul de comanda a unei nave cosmice, capita parei o alta infatisare: glasul ti de~ vine risundtor, iar pe chip i se citeste hotdrirea si dirzenia. Poloskov nu se pierde niciodaté cu firea si este foarte respectat de membrii flotei noastre cos- mice. Cu mare greutate I-am induplecat si preia co- manda navei Pegas, intrucit cam tot pe atunci Jack O’Konyola voia cu tot dinadinsul si-i dea pe mini 95,noua astronavéi de pasageri pe ruta Pamint — Fiks, $i daca n-ar fi fost Alisa 1a mijloc, nici e& as fi iz- Butt si-] induplee. Cel de-al treilea membru al echipajului navel Pe- ‘gas este mecanicul Zelionii. Eun zdvahon de birbat 1 poarta o barba stufoast si rosie ca focul. Bun me- anic de inalt ealificare si a mai fost de vreo cinet ori in cosmos impreund cu Poloskov, Cea mai mare plicere pentru el ¢ si-gi faci de Iucra pe la motoare, ori si repare cite ceva in sala masinilor. Acesta e, desigur, un Iueru liudabil, totusi se intimpla uneori a Zelionii si intreaes mAsura si-atunei efte un apa- rat sau un dispozitiv foarte important ajunge si fie desfiicut in piesele lui componente tocmai cind tre- bbuie si fie pus urgent in funetiune. Zelionii este de asemenea un mare pesimist. Zice mere ci asta nu prevesteste nimic bun. Care ,asta” ? Indiferent. De exemplu, si-a lsat barb numai din pricina unet ccarfi vechi in eare a citit cd un oarecare negustor s-a tiiat cu brieful, a facut septicemie si a murit. Dest fn ziua de astizi nu mai exista pe Pamint un briei cu care si te poti tia, iar barbatil, in loc si se birbie~ Tease’, se ung dimineata pe obraz cu o past spe- Ciali, el si-a Lisat totugi barbi. De asemenea, in clipa {n care ajungem pe o planetii necunoscuta, ili awzim ppe Zelionii c& ne Indeamna si plecim de acolo, in- trucit nu crede si existe animale pe planeta respec tiva si chiar daca ar exista, n-ar fi din cele necesare grddinii noastre zoologice, iar daci ar fi totusi din cele necesare, nu le-am putea transporta pina acolo ete., ete, Noi ins ne-am obisnuit cu bombsinelile Tut si nu le mai bagim in seam, iar el, la rindul sau, ‘hu se supra pentru asta citusi de putin. Cel de-al patrulea membru al echipajului nostra, daca nu-l punem la socoteala pe robotul-bucitar ca 56 re se defecteazd cind {i-e lumea mai dragi, este Ali- sa. Dupi cum se stie, e filea mea, a absolvit de cu- ind clasa a doua, mereu face eite-o boactind, totust pind in prezent toate ispravile ei s-au sfirsit cu bine. In cadrul expeditiei noastre Alisa e un om fol ‘ici se pricepe si aibi grijé de animale gi mu se te~ me aproape de nimi. In noaptea dinaintea startului am dormit prost: mi se tot pirea ei umbli eineva prin cast gi trintey- te usile. Cind m-am trezit, am vazut-o pe Alisa im- bbracata din cap pini-n picioare, ca gi ¢ind nici nu scar fi culeat si doarma. Citeva clipe mai tirzit, am coborit spre autogirul care ne si astepta. Bagaje n-aveam cu noi, in afara mapei mele negre si a gen- {ii pe care Alisa si-o petrecuse pe dupa umar si de care crau prinse inotitoarele si harponul pentru vi- nitoarea subacvatiea care te infiora eu ri- ccoarea ei. Meteorologii pronosticasera ploaie pentru rele dupi-amiezii, dar, ca de obicei, fcusert o mi- ‘ch eroare, astfel cf ploaia lor stropise oragul ined fn timpul nopfii. Strazile erau pustii. Luindu-ne rimas bun de la ai nostri, lam promis c& le vom trimite serisori de pe toate planetele pe care vom poposi. Autogirul se ridici incet si se indrepta spre apus, {in directia cosmodromului. Am rugat-o pe Alisa si conduci ea aparatul, iar eu am scos la iveali listele de mirfuri, nesfirsit de lungi, cu mii de stersituri pe le, si-am inceput si le studiez din nou, cu multé atenfie, intrucit, doar cu o zi inainte, eépitanul Po- Joskov sustinuse sus si tare c4 de nu vor fi date jos din navi cel pufin trei tone de marfuri, Pegas nu se ‘waputea desprinde de Pamint, Nici nu mi-am dat seama ci am si ajuns la cos- modrom, Alisa pistra o expresie concentrati, ea gi 87ccind ar fi meditat intruna la cova foarte important, Era atit de cufundata in ginduri, inctt facu autogi- rrul si aterizeze in dreptul uni alte nave in care era incireafi purcelusi cu destinatia Venus. Zarind namila care cobora spre ei din inaltul ce- rului, pureelusii o zbughira care ineotro, robotii in- sofitori se luara dupa ei, si-i prinda, iar seful expe- difiet imi trase un perdaf zdraviin pentru faptul cd am lasat un copil mie si conduc autogirul. — Nu-i chiar atit de mic, am ripostat eu. Doar a absolvit clasa a doua. — E cu atit mai rusinos si faci ce-a facut | ex- lama seful stringind la piept purcelul pe care abia il prinsese. Pe agtia nu-i mai adundm nici pind de- sear’. ‘Jam aruneat Alisei o privire severd, apoi, luindu-i din miini volanul, am mutat aparatul spre silueta alba ca zipada a astronavei Pegas. In tinerejea lui, Pegasul nostru fusese o navi pos- tala de mare vitezii, Mai tirziu, eind au aparat nave mai rapide si mai incapitoare, Pegas a suferit trans- formari, devenind navai pentru expedifii, Avea cale mari, edi slujise la timpul siu cu credin{a echipele de geologi si arheologi, iar acum urma si fie de folos si gradinii zoologice. La bordul navei, Poloskov ne si astepta. Nici n-a- pucarim si ne dim ,,bund dimineafa", ci el ma gi intreba: — Te-ai gindit ce sa facem cu cele trei tone ? — 0 solutie ered ed am gisit, i-am spus eu, — So auim! ‘Tocmai atunei veni Ja noi o bunicutt spasita, cu © broboada albastri pe umeri si ne intreba: — Ncafi vrea s& luafi un pachejel mic pentru fiul meu de pe Aldebaran ? 58 — Poftim ! didu din miini Poloskov. Asta ne mai lipsea ! — Un pachefel numai atitiea, insist bunicuta. Are cel mult dou sute de grame. Ginditi-va si dum= eavoastra: si nu primeased biiatul meu chiar ni- mic de ziua lui ! Am siat si ne-am gindit, — Da’ ce confine pachetul nskov, eedind poritiile. — Nimie deosebit. Un tortulet, Lui Kolea ti plac atit de mult tortulejele ! Mai e si un stereofilmulet ‘care arata cum a invafat si meargi copiicel bAtete- ul lui, adiea nepotelul meu. — Fie, rosti morocanos Poloskov. Aduceti-le. ‘Mam uitat s-o vad pe Alisa, dar ea dispiruse. Deasupra cosmodromului prinse a se indlfa soarele, iar umbra prelungi a rachetei noastre ajungea pin la cladirea cosmoportului, — Ascultd, m-am adresat eu lul Poloskov. M-am gindit sa transportam o parte din inelreitura noas- tri pe Lund, cu nava care zboari pe ruta asta, De acolo ne va fi mai usor si ne lus startul, — Imi venise si mie ideea asta, spuse Poloskov. Pentru orice eventualitate, sii dim jos vreo patru tone. Asta, ca si avem 0 rezervi. — Cui si predau pachefelul meu ? intreba buni- cua, — 0 si vid primeasci robotul de In receptie, fi rnispunse Poloskov, apoi ne duser’im amindoi si ale- gem incirestura care urma si fie dat jos din navi, Dar eu coada ochiului mi tot uitam s-o vid pe Alisa; cind colo, imi atrase din nou atentia bunicuja de adineauri, Sia acum tn umbra Pegasulut st par- lamenta pe goptite cu robotul de la receptie. fn spa- tele ei se indlfa, cit muntele, au autocirucior peste misura de incireat, intrebé delicatul Po-— Poloskov, am rosit eu, ia te uita acolo. — Aoleu ! exclamai neinfriatul comandant. As- tac de-a dreptul insuportabil, ‘$i se repezi ca un tigeu spre bunicuté. Geri asta 7! rien el — Pachetelul, rispunse cu sfialé bunicuta, — Tortuleful ? — Tortuleful. (Glasul bunicutet fs soarea) — Muntele ala ?! — AscultS, eapitane, rosti cu severitate bunicu- fa, Dumneata vrei ea feciorul meu si minince tor- tuleful de unul singur ? Fara si-l impart cu cei o sutd treizect de colegi ai sii? Asia vrei dumneata ? — Nu mai vreau nimic !facu, slit de put ‘monautul. Ramin acasi si nu mai plee nied ‘Nu mai plee nictieri ! Infruntarea cu bunicufa dura o jumitate de ora gi se sf ca victoria Iii Poloskov. Inte timp, ea am ureat la bordul navei si am dat ordin si fie descir- cate de acolo toate portoealele, precum si garnitura ‘de mobili din lemn de nue. Pe Alisa am giisit-o intr-un ungher depirtat al tuneia dintre calele navei, lucru care mi umplu de mirare, — Ce faci tu aici ? am intrebat-o. Alisa piti intr-o clip la spate un sirag de co- vrigt si rispunse: — Fac cunostin{a cu nava, — Ducte in eabina noastra, i-am spus.eu si mi-am vizut de drum, In sfirsit, eitve orele dowisprezece, transbordarea mirfurilor lui sfirgit. Totul era in ordine. Contro- Jasem din nou, impreuni cu Poloskow, greutatea in cAreiturii rimase, dindu-ne seama ei dispuneam recipaitase vi- 60 acum de o rezeiva egal cu doud sute de kilograme. ‘Asta insemna e& ne puteam lua startul far niei 0 dificultate. Poloskov lué pe eircuitul interior legitura eu me canieul Zelionii, Acesta gedea In fafa tabloului de comandi sisi pieptina barb. — Putem porni ? il intrebi Poloskov aplecindu-se spre eeranul videofonului — In orice moment, ii rispunse Zelionfi. Desi nu-mi prea place cum sé prezinti vremea. —"Alo, dispeceratal, rosti Poloskov in microfon. Pegas e gata de star. "0 clipa, raspunse dispecerul, N-aveti cumva niste locurilibere ? — Nu, rispunse cu hotirire Poloskov. Noi nu Ind pasagert la bord. — Macar cine persoane, insist dispecerul — Pentru ce ? Oare n-au la dispozitie navele de pasageri ? — "Toate sint arhipline. = Cum aga? — Pi nu stifi? Pe Lund are loc astiizi meeiul de fotbal pentru cupa Sectorului galactic Pamint — planeta Fiks. — Da’ de ce pe Luna ? se mir Poloskov, pe care {otbalul nul prea interesa si care, in toiul pregitiri- Jor de plecare, rimisese in urma cu evenimentele, —"Sintefi cam naiv, spuse dispecerul. Cum 0 si joace fiksienii fotbal in condifile gravitatiei teres- ire ? De fapt, nici pe Luni n-o sf le vini prea usor 0 faci — Prin urmare, seorul va fi in favoarea noastra ? {ntrebi. Poloskov. — Ma indoiese, rispunse dispecerul. Fikstenit au ‘momit trei apiritori si pe Simon Brown din repre- zentativa marfienilor. 61— Treburile astea mi lasi rece, spuse Poloskov. Cind ne dati cale liberi ? — Si totusi ai nostri vor fnvinge, intervent in dis- cutie Alisa, care aplruse, fard s-o bigim de seama, pe puntea de comandi. = Ai perfect’ dreptate, fetifo, se inveseli dispe- cerul. Hai, poate luati totusi cifiva microbisti ? Ca ici pot transporta pe tofi amatorii, as avea nevoi de vreo opt nave. Nici nu stiu ce si fae, Solicitarile ccurg intruna. — N-am locuri disponibile, i-o retezi Poloskov. vig, Mi #0H,treaba cumneavoastr Porniti motos- rele. Poloskov lua legitura eu secfia maginilor. — Zelionii, ii spuse el mecanieului, porneste mo- toarele planetare. Dar cu vitezi mied. 84 vedem dack nu cumva mai exist o suprasarcing — De unde si fie suprasareini ? am spus eu re- voltat. Doar am recaleulat totul. Nava incepu si vibreze, pregitindu-se sisi ia zborul, — Cinci-patru-trei-dol-unu — start! rosti cipl- tanul. Nava tresalta si rimase loculu — Ces-a-ntimplat ? intrebii Poloskov. — Ce-afi pait ? intreba si dispecerul, care urma- rea startul nostru. — Nu porneste, rosti Zolionfi, V-am spus eu c-0 si dam chix |. Alisa gedea prinsi in curele de fotoliul ei si nici nu se uita la mine. — Si mai incerefim o dati, spuse Poloskov. — Nu mai e cazul, se auzi vocea lui Zelionti, Na- vva are o suprasarcind considerabil. Ci doar indiea- toarele sint in fafa mea, Poloskov incercé din nou si ridice Pegasul de la 62 pamint, dar nava nici nu se clinti, pared o fintuise cineva. Atunei Poloskov imi spuse: — Pesemne ci in ealculele noastre s-a strecurat 0 areseala, — Da’ de unde, i-am raspuns eu. Doar le-am ve~ rificat cu ajutorul ealculatorului. Mai avem o rezer- vi de doud sute de kilograme. — Dar atunci despre ce poate fi vorba ? Va trebui si mai dim jos o parte din inedreé- tur’. Nu avem timp de pierdut. Cu care cal si in cepem ? se auzi si glasul lui Zelionii, — Cu numirul unu, am propus eu. Acolo sint eo- letele. Si ne fie expediate ulterior pe Luna. — Ba nu cu numirul unu, spuse deodata Alisa. — Bine, am rostit eu, masinal. Atunci, cu numi~ rul trel. Acolo se afla custile si capcanele. — Ba nici eu numérul trei, spuse din nou Alisa. — Asta ce-o mai fi ? intreba cu severitate Polos- ky. Chiar in elipa aceea, insi, dispecerul Ini din now legitura cu noi — Pegasule, spuse el, am primit o reclamatie la advesa voastri. — Ce fel de reclamatic ? — Va fac legitura eu biroul de informatil Pe ecran apiru imaginea silii de asteptare. In fa- {2 biroului de informatii se adunaser’ o multime de oameni. Am deslusit chiar citeva chipuri cunoseute. ‘are de unde le cunosteam ? Una dintre femeile care stiteau m: ‘ghigeu spuse, privindu-ma drept in oc ‘— Asta-i chiar culmea ! Se poate si-i fi {n felul asta pe strengari ? — Care strengari ? am intrebat-o, uimit. — Doar i-am spus clar lui Alioga: pe Luni si stit eX nu pleci; ai cinei de trei pe trimestrul patru.— Nici eu nu i-am dat voie lui Liova si plece 1a meciul asta, fl Intiri spusele o alti femeie. Putea foarte bine si-l urmireasci la televizor. — Aha-a! am rostit eu Incet, Abia atunci i-am recunoscut pe cei adunafi in dreptul biroului de in- formajii: erau pirinfii copiilor din clasa in care in- vata si Alisa. Totul e clar ! spuse Poloskov. $i avem multi clatori clandestini la bord ? : — N-am erezut c-o si iasi eu suprasarcini, fic Alisa. Totusi, nu puteau copiii si piarda meciul se- colului ! Cum adie&: eu sa-l vad, iar ei nu ? — Si avem mulfi calatori clandestini la bord ? re~ peti cui 0 voce metalic Poloskov. — Clasa noastra si alte dou’, paralele, rosti Alisa ‘cu jumatate glas. Asti-noapte, cind tata dormea, ne-am adunat la cosmodrom si am intrat in nava. ‘Nu mai pleci niciieri, iam spus eu. Nu putem ua in expeditie niste oameni iresponsabil — Taticule, n-am si mai fac ! se rugi Alisa. Dar crede-mii: am simful datoriei foarte dezvoltat. — Ne puteam face zob din cauza simfulut tdiu, riposti Poloskov. De obicei, fi iarta Alisei toate trasndile; acum ins se supirase din cale-afar’, — Haideti si-i scoatem la iveald pe _dumnealor, adaugi el ridicindu-se, Daca izbutim s-o facem intr-0 jumatate de ceas, vei rimine pe navi, Daci nu, vom pleca firi tine. Pe ultimul ,,caldtor clandestin® am scos din ca~ 14 dupa douizeci si trei de minute. Sase minute mai tirziu se si insirau cu tofii, amarifi foc, in preajma navei, iar spre ei veneau in goani din clidirea cos- moportului mamele, tatii si bunicile. In total, se aflaser’ Ia bordul Pegasului patruzeci si trei de eAlatori clandestini. Nici astizi nu pot si- a all 64 mi dau seama cum de-a izbutit Alisa si-i piteasci prin ealele navel, iar noi si nu-i observim pe nici ‘unui — Drum bun, Alisa, fi strigé de jos Aliosa Nau- mov, in momentul cind ajunserdm, in sfirsit, la tra- a navei. Si {ii cu ai nostri. $i si te Intorei cit mai repede revedere ! ii réspunse Alisa, Urita treaba a fesit, titicule, mi se adresii ea ceva mai tirziu, dupa ce ne depiirtarim de Pamint si pornirim in direc- fia Lunil — Uriti, intr-adevar, iam riispuns eu, Mi-e ru- sine pentru tine, — Da’ nu de asta vorbeam eu, spuse Alisa. Uite, cei dintr-a treia ,,B* au plecat tofi pind la unul ined asti-noaple, tn saci de cartofi, la bordul unei nave de marfi, Ma gindese acum ci ei au si fie pe sta- dion, iar clasa noastrd si cele paralele n-au si fie. Inseamni ci n-am meritat inerederea colegilor mei. — Da’ cu cartofii din saci ce-au facut ? 0 intre- ba, mirat, Poloskov. ‘Nu ti, i rispunse Alisa, Un timp rimase pe ginduri, apoi addugi: Cu ce ochi au sé ma priveascd Ta stadion cet dintr-a treia ,B" ? E ingrozitor | .. Capitotut 3 A AUZIT VORBINDU-SE DESPRE, CEI TRET CAPITANI? Dupi ce Pegasul cobori pe cosmodromul de. pe Luna, i-am intrebat pe tovaragii mei de cAlatorie: —'Ce planuri v-ati ficut ? Miine si stifi e& ple- ‘chm de aici la ora gase fix.Poloskov, comandantul navei, imi spuse cA va ra- mine la bordul ei, s-0 pregiteasc’ pentru zbor Mecanicul Zelionii ceru permisiunes de a asista Ja meciul de fotba. Cit despre Alisa, imi spuse si ea ci se va duce la soci, desi far nic! o plicere. — De ce ? am intrebat-o. — Ai uitat ? Be stadion o si fie tofi cei dintr-a treia ,B*, iar dintr-a doua, numal eu, singurd, $i dle vind esti numa tu — Eu? — Pai cine i-a dat jos pe colegii mei de pe nava ? — Bine, dar altfel n-am fi putut lua startul. $i- apoi, cum m-ar fi calificat parinfii acestor copii ? acl lise intimpla mai stiu eu ce? — Unde ?rosti cu nidut Alisa, In sistemul solar? La sfirstul secolului douzeci gi unt ? Dupa ce Alisa, impreund cu Zelionit plecars la meci, et mam decis si beau 0 cafea la un restau rant adevarat gi, In conseeinfé, m-am indreptat spre ssLunohod™ Uriaga sald a restaurantului gemea de lume. M-am oprit in dreptul usit cautind un loc liber gi, 0 ‘am auzito voce tunitoare: i vid ochii ? La una din mese geden vechiul meu prieten Gro- mozioka. Nil mai varusem de vreo cinel ani, dar imi aminteam de el mereu, Cindva, prietenia dintre noi fusese foarte strinsi; ne cunoscusem in ziua cind am iabutit sil salvez in jungla planetei Euridice. Se departase de echipa arheologica din care f&cea par- te, se ritdcise in jungla si fusese cit pe ce si fie sfipiat de Micul dragon, o namilé rapace, lung de Saisprezece met 66 Zérindu-mi la us’, Gromozioka igi cobort spre dusumea tentaculele ce le finuse pind atunei inco- Mite si nu-l ineomodeze, ig ese’ intr-un suris tenese gura lata de-o jumate de metru gi, intinzind spre mine ghearele sale ascutite, se repezi spre lo- cul unde mi oprisem, Un turist care, pind atunci, nu mai vizuse pesem- he nici un locuitor al planetei Ciumaroz, scoase un fipat de spaima si-si pierdu cunostinja. Gromozioka isi nu se simfi jignit. Ma imbrafisa cu tentaculele i mA strinse la pieptul su impodobit eu plici as- coutite, — Bitrine | ricni el ca un leu, De cind nu te-am_ mai vizut ! Eram gata si plec spre Moscova, si te vizitez, cind colo — s& nu-mi ered ochilor !.. Ce te-aduce pe aict ? — Plec intr-o expeditie, iam rispuns. Si caut animale rare prin toat Galaxia, Dar eu n-am dusmani — Las-ci stiu eu. Pe mine nu mi duci cu vorba, ripost’ Gromozioka, fluturindu-mi pe sub nas, a ‘mustrare, ghearele lui Indoite la virf. Stiind ce imaginatie bogata are amicul meu, n-am mai stat si-1 contrazic, — Vino la masa mea, imi spuse Gromozioka. Ro- bot ! Osticld de vin de Gruzia pentru bunul meu prie- ten gi treilitri de valeriani pentru mine. S-a mareat, rispunse robotul-ospitar si porni valvirte} spre bucitirie si execute comanda, — Ce mai nou ? mi-ntrebi apoi Gromozioka. Ce face sofia ? Dar fetifa ? A invafat si meargi copicel ? — Ehei, acum e scolirifa. A terminat clasa a doua, i-am rispuns eu, - 67— Amirabil ! exclama Gromozioka. Ce iute zboa- ri_vremea... $i, prada unui gind nostalgic, prietenul meu — fi- re extrem de sensibilii — scoase un oftat asurzitor, in timp ce din cele patru perechi de ochi prinseri a se rostogoli lacrimi aburoase, intepatoare. — Cesi cu tine ? I-am intrebat eu plin de ingri- Jorare. — Gindeste-te situ ce jute zhoard vremea, rosti el printre lacrimi, Copii erese, iar noi imbitrinim. ‘Cuprins de induiosare, Gromozioka slobozi pe niri patru trimbe de fum galben, intepator, care umplu Sntreg restaurantul, dar pe loe se stipini si zise: — Va cer seuze, onorafi clienfi ai acestul local Promit si nui vii mai pricinuiese nici un fel de ne~ pliceri. Fumul se prelingea printre misufe, oamenii prin- serd vare mai de care a tusi, iar unii dintre ei 0 si Tuasera din loc, parasind sala. — Si merge si noi, i-am propus eu, al risuflind, c& cine gtie ce’ poznii mai faci pe-aicl. — Ai dreptate, incuviinta supus Gromozioka, Ne-am retras in hol, unde amicul meu ocapi o canapea intreaga, iar eu m-am aciuat pe un scaun, alituri de el. Robotul ne aduse vinul si valeriana — mie imi didu pahar, iar ciumarozianului un borean de un litru, — Pe unde mai lucrezi acum ? 1-am intrebat. — MA asteapta o expedite arheologica pe Coleida. ‘Yom face acolo sipituri pentru a dezgropa un oras mort, Aici am venit dupa detectoare de infrarosi. — Si-i un oras interesant ? — S-ar putea, rispunse Gromozioka in doi peti. Bra din cale-afara de superstitios. $i, pentru a se 68 apira de deochi, isi petreca de patru ori coada pe sub ochii din dreapta gi spuse in goapt: Baskuri-ba- riparata. — Cind incepeti treaba ? este doud siptémini Iuim startul de pe Mereur. Acolo se afl momentan baza noastra. E un térim ciudat si neprielnic, am spus eu. Jumatate de planeti-t fierbinte ca focul, iar juma- tate —un pustiu glacial. — Nimie neobignuit, mi-o intoarse el si intinse iar tentacula dupa valeriand, Anul trecut noi am cdutat acolo vestigiile navel Pribegii nocturni. Si-am tras de ne-am spetit. Dar de ce vorbese mereti nu- ‘mai despre mine ! Ia spune-mi si tu de itinerariul vostru. — N-ay putea si-fi spun decit cu aproximatie, sam rispuns eu. Atita doar e& mai intfi vom poposi ppe la 0 serie de baze stiintifice din vecinitatea Sis- femului solar, iar apot vom porni fntr-o alta eélatorie, la libera noastra alegere. Avem timp berechet: trei luni incheiate, iar nava ne este destul de incipitoare. — Nui faci drum gi spre planeta Buridice ? — Nu, Fiinded Micul dragon se afla demult la Gradina zoologied din Moscova, iar pe Marele dra- gon n-a izbutit inc nimeni sé puna mina. — Chiar daca ai pune mina pe el, spuse Gromo- zioka, tot nu I-ai putea transporta cu nava asta a voastra. Iam dat dreptate, fie gi numai pe motivul cé ratia zilnicd a acestei namile’ reprezinta nici mai mult, nici mai putin de patru tone de earne gi banane, ‘Ticurdim. B atit de plicut sh stai uite-aga ling’ un vechi prieten, si si nu te gindesti nicer.’ Chiar tn clipa aceea insi 0 turisti batriioard, purtind pe cap © peruca violet, impodobita cu flori de ceara, se 69apropie de noi gi, sfioasd, Ii intinse lui Gromozioka ‘un bloenotes. — Avefi amabilitatea, il rugi ea, si-mi dati un autograf drept amintire ? — Cum si nu? rosti el, intinzind spre blocnotes, una din tentaculele lui cu gheare ascutite. Batrinica strinse ingrozit& din pleoape, iar minufa subfire incepu si-i tremure. Gromozioka desficu bloenotesul si ajternu cu un seris labarfat pe una din pagini: .,Tinerel si frumoasei pimintene de la admirato- rul ei ctedincios, venit de pe neguroasa planet Ciu- ‘maroz. Selena, Restaurantul ,Lunohod", 3 martie 2074", — Va mulfumesc, sopti bitrinica paigind mirunfel, — Ce zici, am seris bine ? ma intrebii Gromozio- ‘ka, Emotionant ? — B intr-adevir emotionant, i-am raspuns, Nu- ‘mai ci nu-i prea exact. — De ce? — Pentru ci dumneaei a fost tintiri eindva, mai demult. Acum e o biibuti tn toata legea. — Aoleu ! exclami Gromozioka. Pai avea florice- Je la pilivie. Stai o-o ajung din urmé si-i seriu alt- Lasi-te pligubag, prietene, I-am oprit eu. Ai 5-0 viti si mai tare in sperieti ‘M-da, rosti Gromozioka. Grea e povara asta a sloriei. $i totusi te incinta sa afli ci marele eosmo- arheolog de pe planeta Ciumaroz e cunoscut chiar si pe indepartata Luna paminteana ! N-am stat si-1 contrazic. Tn sinea mea ins eam. convins ci babuta nu vaizuse in viata ei nici un cos- moarheolog. Mai degrabii o impresionase infétigarea atit de neobignuiti a bunului meu prieten, se depart, 70 — Ascultd, imi spuse Gromozioka. Mia venit 0 idee. Sa stit cd te pot ajuta in cercetirile pe care le intreprinzi. — Cum’ adica ? — Ai auzit vreodata de Planeta celor rei Cé- pitani? — Pare am citit undeva despre ea. Dar nu-mi adue aminte cu ce prilej. — Atunei stai si asculta Gromozioka se apleci spre mine, imi puse pe lumir o fentaculd grea gi fierbinte ea focul, isi ne tezi plicile sclipitoare de pe pintecul rotund ea un balon gi i incepu istorisirea — In sectorul 19—4 exist 0 mic planetii nelo- cuit. Mai demult, nici macar n-avea o denumire, find cunoscutd doar printr-un cod cifrie. Astizi, cosmonaut fi zie Planeta celor Trei Capitani. De ce ii zie aga ? Pentru ca in prezent, pe-o culme pie- troasi a acestei planete se inalfa trei statui uriage, ‘Au fost ajezate acolo in cinstea a trei cApitani astro- haufi. Tustrei fusesera nigte exploratori vestifi gi gameni neinfricafi. Unul dintre ei era originar de pe Terra, altul de pe Marte, iar cel de-al treilea se nis- cuse pe planeta Fiks. Mereu nedespartiti, acesti ei pitant edlatoreau spre constelafil depirtate, coborau, pe planete unde alfii dinaintea lor nu reusisera si coboare si salvau lumi fntregi ameninfate de prime}- die, Ei au fost cei care au strabitut pentru prima ara jungla planetei Euridice, iar unul din ei a i2~ butit si-I impuste pe Marele dragon. ‘Tot ei au fost cei care au descoperit si au distrus euibul piratilor cosmici, desi acestia erau inzecit mai numerosi. Ei au fost eei care au coborit in atmosfera de metan a Golgotei si au gisit piatra filozofala pierdutt od nioarit de expeditia lui Kursak. Tot ei au fost cei ca- re ati aruncat in aer un vulean otravitor ee ameninfa a84 nimiceasci intreaga populatie a unei alte planete. Dar despre faptele lor eroice s-ar putea vorbi si dowd siptimini la tind... “—"Acum mi-am adus aminte, Lam intrerupt pe Gromozioka, Bineinfeles cA am auzit gi eu despre is- pprivile color trei eipitani. — Pi vezi, mormAi Gromozioka si mai didu pe at un borean de valerian’. Cam repede ti uitim pe roi nostri. Si asta nu-i frumos. Amicul meu latina in cap a mustrare, apoi igi relud vorba: Tn urma cu cifiva ani, spuse el, drumurile celor trei cipitant s-aui despa. Pe unul dintre ei la captivat proiec- tul ,,Venus* —" Am eunoseut si eu proiectul asta, I-am intre- rupt din nou. Va si zicé, a fost si edpitanul asta prin- tre cei care au porn si schimbe orbita astrulut ? — Da, Lui i-au plicut dintotdeauna proiectele grandioase, Si-atunci eind a aflat c& s-a luat hotari- ea dea se muta planeta Venus mai departe de Soa re gia i se modifica perioada de rotatie, spre a o trans- forma intr-o planeta locuibili, cApitanul de care-ti vorbese gi-a oferit indata servicile. $i a sivirsit 0 fapti maresji, intrucit savantii, hotdrind si faed din planeta Venus o gigantici nava interastrald, nu pu- ‘eau gisi alt om in intreaga noastré Galaxie care si ‘eunoased mai bine problemele tehnicii cosmice, — Dar ceilalfi dot ?1-am intrebat eu. — Despre Al Doilea eépitan se zice c& sia pier ddut viafa, desi nu se gtie pe unde si-n ce imprejurare. Cit despre AI Treilea, acesta a plecat recent spre una din Galaxille vecine gi nu va reveni decit peste eifiva fani. Ceea ce vreau si-fi spun Inst despre tofi acesti cipitani e ei in peregrinarile lor au intilnit, desigur, fo mulfime de pisiri si animale rare. $I cd fina doar si poate au lasat in legaturd cu asta o seamé de in- semana si jurnale de bord. 2 — Unde s-ar putea afla aceste jumale ? — Pe Planeta celor rel Cipitani, fireste. Acolo, {n prejma statullor despre eare fi-am vorbit gi care au fost fnilfate de contemporanii lor recunoscatori, in urma unei subseripfii intreprinse pe un numar de optzeci de planete, se afl un laborator gi un eontru memorial, unde locuieste in permanen{é un mare savant: doctorul Verhovjev. Este omul care cunoaste cel mai bine din intreaga noastra Galaxie toate ama nuntele privitoare la viaja si faptele celor trei c&pi- tani, Dacii ai si-l vizitezi si pe dinsul, si gtii cA n-o sa-ti para ru, — Iii mulfumese, Gromovioka, i-am spus, Dar nu. crezi oi ai biut destuli valeriand ? Doar ta singur te-ai plins eindva ef-ti face rau la inima. — Asa e, plesni din tentacule amicul meu, Imi face rau, intr-adevir. Dar sti $i tu c4, spre deosebire de voi, eu am trei inimi in piept. Tocmai de aceea nu. iebutese si-mi dau seama care dintre ele suferd din pricina biuturi Mai trecu un ceas, in care timp ne-am amintit de alfi prieteni si de alte aventuri prin eare ne-a fost dat si trecem impreund. Deodaté, usa holului se didu de perete gi in inciipere patrunserd o multime de paminteni si locuitori de pe alte planete. Cu tofii {i purtau pe sus pe membrit sclectionatei de fotbal de pe Terra, Cinta fanfara si risunau strigite de veselie. Din mulfime fisni spre noi Alisa. — Ei, ce zici, taticule ? imi strigh ea, zarindu-ma, Nu le-au fost de folos fiksienilor nici vedetele de pe Marte, Scorul final ¢ trei la unu. Urmeaza intiinirea pen teren neutru ! — Dar despre cei dintr-a treia ,B* ce se aude ? am intrebat-o cu vielenie. 3— N-au asistat la meci, spuse Alisa. Altfel i-as fi vvazut negresit. Pesemne ei au fost pring! si transpor- tafi inapoi, pe Pimint. ot in saci de eartofi. Aga le trebuie ! — Esti un om réu, Alisa, am remareat eu. — Ba deloc ! rica, lovit in sentimentele lui, Gro- mozioka. N-ai dreptul si jignesti o fetifa lipsita de apirare {Nu-fi dau voie. $i, apucind-o pe Alisa cu tentaculele, o ridicd pinin tavan. — Nu ! repeti el indignat. Nu-fi permit ! Fiica ta e si fiiea mea ! "—Bine, dar eu nusintfiica dumneavoastra, rostl de sub tavan Alisa, Din fericire, nu se speriase prea tare. Cu mult mai tare s-a speriat ins mecanieul Ze- lionii. Toemal in elipa aceea intrase in hol si 0 zarise pe Alisa zbitindu-se in tentaculele monstrului urias. ‘Pe mine nu mi observase. Din pragul usii se si re- ppezi, cu barba roseata fluturind ca un stead, si-1 izbi ‘cu putere pe Gromozioka drept in burt Gromozioka insi il prinse cu alt tentaculi si pause sus, pe Iustra. Apoi o cobori eu bigare de seama pe Alisa, 0 ageza pe pardoseala holului si-mi spuse — Mam cam enervat, nu-i asa ? — Numai un pie, fi nispunse fn local meu Alisa, poi adiugi: Va rog si-l dafi jos si pe tovardgul Zelionii. — Lasil acolo, si se Invefe minte, Si nu se mai repeada in viafa lui la arheologi, fi spuse Gromo- zioka, Nu vreau si-] dau jos. Tar acum, vi zic la reve~ dere pe desear’, Mi-am adus aminte ed pind la inche jerea zilei de munca trebuie si mai dau o raiti si pela depozitul central. Pacindu-i hitru Alisei din ochi, porni cu pasi ne- siguri spre iesire, Prin hol se rispindi in valuri un izdevaleriana. 4 Pe Zelionii I-am dat jos de pe lustra cu ajutorul celor din echipa de fotbal. Fapta asta a lui Gromo- vioka m-a cam supirat; desi arheolog talentat si bun tovaris, e nifel cam prost-crescut, iar umorul lui ca- pat uneori aspecte ciudate, — Asadar, incotro pornim de aici? mi intreba ‘Alisa, in timp ce ne apropiam de Pegas, — Intii si inti, cam raspuns eu, vom transporta © parte din ineireatura noastrii pe Marte, precum gi Ja baza exploratorilor de pe Micul Arcturus, De acolo vom pleca direct spre sectorul 19-4, mai preeis spre stafiunea stiinfified de pe Planeta celor Trei Capitani, — Traiasca cei trei cdpitani ! exclama Alisa, desi pind in clipa aceea nu auzise niciodati de el Capitotul 4 DISPARITIA MORMOLOILOR Exploratorii de pe Micul Arcturus i-au rezervat Pegasului o primire triumfali. Indata ce nava cobori pe plicile metalice ale pistei de aterizare ce prinse a se legina sub povara el in timp ce prin spatile din- tre placi timeau stropi de apa statu, ruginie, vent Jn mare vitezi spre noi 0 autogenileté. Din ea cobo- tira trei voinici ea din basme, purtind caftane ros, Smbriicate peste seafandrele ‘spatiale. In urma lor venir trei cosmonaute, Acestea purtau peste sca- fandre niste splendide sarafane. FlAcaii gi fetele du- ceau pe tavitradifionala pine gi sare. 6Dupii ce coborirdim cu tofii pe plicile metalice ale cosmodromului, ei ne mai prinsera de git si niste Bhirlande, impletite din superbe flori specifi eulut. ‘Tot in cinstea noastr’ exploratorii pregitisera in rmicujul salon al stafiunii un dejun festiv. Ni s-au oferit sandviguri conservate, rat conservata si com- pot din fructe conservate. Mecanicul Zelionfi, care indeplinea pe nava noastra si functia de bucdtar-sef, nu se Tis mai prejos. Aduse la masa festiva mete veritabile, frigel veritabilé cu coacize veritabile si — mai ales — cea mai veritabilé piine neagr& din cite exista. Caspetele cel mai de vaza fu, bineinjetes, Alisa ‘Toi exploratorii erau oameni maturi, copiil le ri- miisesera acasi — pe Marte, pe Pamint sau pe Gani- mede — gi tuturor le era dor de un copil adevarat. ‘Alisa rispundea a tot soiul de intreblii, incerea din isputeri spar mai naivi decit era in realitate, iar ‘dupa ce revenirim la navi, imi spuse: =‘Dumnealor doreau’ atit de mult si vada in mine o cocud nestiutoare, incit n-am vrut si-i dez~ amiigese, ‘A doua 2i descircarim toate marfurile si coletele destinate exploratorilor, dar aflar’m cd, din picate, ei nu ne pot invita si vinim animale din fauna lo- cali, intruelt incepuse sezonul furtunilo, toate ri rile si lacurile iesisera din albiile lor, aga tnett era aproape eu neputinti si mai intreprinzi o edlatorie pe suprafafa planete — Vreti si vi prindem un mormoloi ? ma fntreba seful statiet. — Fie gi un mormolot, am eonsimfit eu. Auzisem pin atunci de feluritele reptile care trdiau pe Arcturus, dar un mormoloi ined nu-mi fu- sese dat si vad, 76 este vreo doua ceasuri, exploratorii ne adusera ‘un aevariu de dimensiuni respectabile, pe fundul céruia dormitau citiva mormoloi Iungi de cite un metru si asemandtori cu niste salamandre gigantice. Dupi accea exploratorii ureara pe nava si o ladi plina cu alge. — Si aveli pentru inceput cu ce sé-i hrinifi, ne spusera ei, Dar bigati de seam ci mormoloit sint Jacomi si erese foarte repede. — Trebuie si-i mutam intr-un acvariu mai mare? cam intrebat eu. — Mai bine, i echipei Intre timp, tovarisii Iui ne mai aduser’ inca 0 Jada de alge. — Cit de repede erese mormoloit astia ? am in- trebat din nou. un bazin, Imi rispunse seful si va spun precis, intrucit noi nu-i vitate. Apoi zimbi enigmatic si incepu si vorbeasca des- pre altceva. — Spunefi-mi, I-am intrebat intr-un tirziu, n-afi avut prilejul si vizitafi cindva Planeta celor Trei Capitani ? Nu, imi raspunse el. Uneori insi ne vine in viziti doctorul Verhovjev, care locuieste acolo. A ‘recut pe aici si in urma cu o lund de zile. Trebuie s& vv spun insi ci-i un ins cam ciudat. — Ce va face 5-0 credefi ? — Mi-a spus, de exemplu, Intr-o zi, ci ar avea nevoie de schema navei cosmice Pesedrusul albastru, — Sice lucru ciudat vedeti in asta ? — Pesedrugul albastru este nava celui de Al Doi- Jea Capitan, dispirut fara urma acum patra ani, 7— Da’ de ce +o fi interesind pe Verhovjev nava asta ? — Toemai ! De ce 1-0 fi interesind ? S& stiti ed Intrebarea asta i-am pus-o si lui, Mi-a rspuns of s-a apueat si serie o carte, un fel de roman documentar despre faptele eroiee ale celor treicdpitani sic nus poate continua lucrarea nestiind cum era alcatt nava Pescirusul albastru. — Erao navi deosebita ? Seful statiei zimbi ingaduitor. — Vad cé nu prea sintefi la curent. Trebuie si stiti c& navele celor trei cipitani au fost construite Ia 0 comanda speciala, flind ulterior retugate chiar de citre cépitanii lor, care, dupa cum se stie, se pri- ccepeau la toate. Au fost niste nave extraordinare ! Construite in aga fel, incit si poata face fat oriciiror Intimplari neprevazute. Una din ele, denumits Eve- ‘rest si care apar{inea Primului cdpitan, se afli astizi ‘expusi la Muzeul cosmic din Paris, — Si-atunci de ce n-a solicitat Verhoviev acestui muzeu datele care ji sint de trebuinfa ? am intrebat — Pentru cd navele astea se deosebeau totusi una de alta, spuse seful exploratorilor. Capitanti erau niste oameni dintr-o bucati si nu le plicea si se rrepete in ceea ce faiceau. — Am injeles, i-am spus eu. O si-1 vizitiim ne- ‘gregit gi pe doctoral Verhovjev. V-as ruga chiar ‘ni dati coordonatele stafiunti sale. — Vile dau cu plicere, rosti seful exploratorilor. ‘Transmitefi-i din partea noastra cele mai bune ura, Si nu uitafi si mutafi mormololt intr-un bazin mai Ne luaram ramas bun de la exploratorii cei atit de ospitalieri, dupa care nava noastra se asternu iar la drum. i 8 Inainte de a ma culea, am hotarit si-i mai cerce- tez 0 dati pe mormoloi, Mi-am dat seama ci ase~ manarea lor cu salamandrele n-a fost decit aparenta. De fapt, aveau corpul acoperit cu niste solzi tari, sclipitori, ochii mari si tristi, impodobiti cu gene lung, iar coada, bifurcata, se termina cu dou peri dese si aspre. ‘Mi-am zis e& mormoloii pot fi mutafi in bazin gi a doua zi dimineafa: in cursul noptii n-avea ce si 1i se intimple in acvariul acela. Le-am zvirlit: dow brate de alge si am stins lumina in inediperea lor. In- ceputul fusese realizat: cele dintii animale destinate Bradinii noastre zoologice se gi aflau la bordul Pegasuli. ‘A doua 2i Alisa m-a trezit, ca si zic asa, eu noap- tea-n cap, — Taticule, mi-a spus ea, hai, scoal-te ! — Da’ ces-a intimplat ? ‘M-am uitat la cronometru: dupa ora navei noastre nu erau decit ceasurile sapte — Ce-i cu tine asa de dimineata ? — Vreau si vid eum 0 mai due mormoloii nostri. Doar sint animale cum n-a mai vizut nimeni pe Pimint. — Si cei cu asta? Pentru asa ceva crezi ci ¢ azul Si-1 scoli cu noaptea in cap pe bitrinul tau tata ? Mai bine puneai robotul in priza, si ne fi pre- itit micul dejun, iar intre timp ne-am fi sculat fara raba si — Da’ mai lasi-l ncolo, titicule, de micul dejun ! ma intrerupse destul de’nepoliticos Alisa. ‘Tam. spus si te scoi si sa te duci la mormoloi. Ceva in glasul ei avu darul sii ma nelinisteascd. ‘Am sirit din pat si, aga cum eram, am dat fuga spre inciperea unde Se afla acvariul, Spectacolul care mi se infatis acolo fu de-a dreptul uluitor. 19‘Mormotoii, desi lucrul pare de necrezut, crescusera {ntr-o singurd noapte mai mult decit de doud ori fata de cum fusesera in ajun, incit nici nu mai aveau loc in acvariu. Coada le iesea in afara, spinzurind pind aproape de pardoseala. — Nemaipomenit ! am exclamat eu, Trebuie si-t ‘mutim de urgenfa in bazin. ‘Am dat fuga si-l trezese pe Zeliont — Vino repede si-mi dai o mina de ajutor. Mor- moloii au erescut intr-atita, e& nu-i mai pot ridica de unul singur. — V-am prevenit eu, spuse Zelionii, $i ce o si ‘mai fie de-aci ineolo ! Of ! De ce-oi fi consimtit si ucrez.intr-o menajerie ambulanti? De ce ?! — Habar n-am, i-am raspuns, Hai si mergem. Zelionil isi puse halatul gi ma urmé bombinind. ind fi 2Ari pe mormoloi, isi infipse mina in barb si scoase un geamat prelung: — Mine, agtia au si ocupe intreaga navi! Din fericire, bazimul nostru era plin cu apd. Ajutat de Zelionti, i-am mutat acolo pe tofi mormoloii. Nu erat grei deloe, dar se smuceau cu putere gi ne lu- necau din mini, astfel e& dupa ce il coboriram in bbazin pe cel de-al treilea si ultimul, gifiiam de mama focului si eran lac de néduseala. Bazinul de pe nava noastré nu este prea mare: ‘misoara trei metri pe patru gi are o adincime de doi metri. Totusi, mormoloii se simfira in el mai in voie. Tncepuri chiar si inoate in cdutare de hrand. Nict nu fera de mirare c4 fliminzisera. Fapturile astea pa- eau vor si bat recordul intergalactic la viteza| de erestere, In timp ce-i hrineam pe mormoloi — golisem eu ‘acest prilej o jumitate din prima lad& cu alge — in ‘neipere intra Poloskov. Era spalat, proaspat barbie~ rit si imbrécat cum serie la carte. 20 — Mica spus Alisa c& mormoloii dumitale au cam cerescut, imi spuse, zimbind, — As | Nu-i nimic extraordinar in asta, I-am ris puns, dindu-i si infeleagi c& asemenea miracole mu constituie pentru mine nici un fel de noutate. ‘In clipa aceea ins’, Poloskov arunci o privire in bazin siramase cu gua cdscati. — Pai dstia-s crocodili !exclama el, Adevirati cerocodili | Ar putea si inghité gi un om. — Nu-fi fie teama, i-am spus, sint ierbivori. Alt inter, cei de pe Arcturus ne-ar fi prevent. ‘Mormoloii inotat la suprafaja apel, cdscindu-gi boturile enorme gi nesijioase. — Ia uite la ei, mai vor crapelnifa, spuse Zelionti. ‘Curind au si ne hapaiaset gi pe nol. Catre prinz, mormoloii ajunsesera la dot metri gi jumatate lungime i ispravisera prima ladi de alge. — Ar fi putut totus si ne prevind, bombinea Zelionii, avindu-i in vedere pe exploratorii de pe ‘Arcturus, Pesemne ci stiau prea bine treaba asta, dar ce si-or fi spus: lasi- pe specialisti si se descuree. — Ba nu-i adevirat ! strig’, revoltatd, Alisa, ei- reia exploratorii i-au daruit la plecare o autogenileta in miniatura, sculptata in lemn, un joc de gah facut din osul unui paratelipiped dispiirdt; cu mitenii in uurma, un coupe-papier mesterit din coaja unui. ar- bore de sticla, precum si alte obiecte interesante, fau- site de ei in lungile seri astrale. — Om trai si-om vedea, rosti cu un aer filozofie Zelionti gi plect s& verifice motoarele. Spre sear, lungimea mormoloilor atinse trel metri jumétate, Le venea greu si mai inoate prin bazin, astfel ci nu faceau decit si se legene Ja fundul apei, rnemaiiesind 1 suprafafa decit pentru a inna cite tun smoe de alge. Pett 6 pe tere a1Ducindu-ma la culeare, inceream 0 grea presim= fire care imi spunea cd nu voi mai ibuti sf ajung ‘cu mormoloii la gridina noastra zoologics. Cu pri- ‘mele animale pe care le urcasem la bordul navel o ‘cam biigasem pe minecd. Intr-adevar, Cosmosul le ‘fer uneori bietilor biologi paminteni niste enigme terbile, pe care nu totdeauna ei izbutese sf le des- A doua zi dimineaja, m-am trezit tnaintea tutu- ror. Am pont in virful picioarelor de-a lungul eu loaralui, gindindu-ma la coymarurile care mi chin sera toaid noaptea. Visasem ed mormoloi intrecuser’ fn lungime Pegasul, cd seapaserd afara si zburau prin ‘cosmos in rind cu nava si incereau chiar s-0 inghiti ‘Am deschis usa inedperii in care se afla bazintl citeva clipe, am rimas nemigeat in prag, witinduema cu bigare de seam’: nu cumva se urnese din vreo parte mormoloii si o pornese tiis spre iesire ? Tniuntru insé era linigte. Apa din bazin — neclin- {itd. Am pornit incet intr-acolo, La fundul apei se Intrezireau siluetele intunecate ale mormoloilor, Jungii acum de vreo patru metri. Am risuflat ugurat, poi am luat o prajina aflata Ja indemina gi am plim~ bat-o prin api, Ta te uitd ! De ce nu s-or fi migeind din loe mormoioii ? Prajina se propti in spinarea unuia dintre ei si ‘mormoloiul pluti ugor, inert, prin apa, impingind spre peretele bazinulti pe confratii sii. Nici acest nu se clinica AU murit, m-a fulgerat un gind. Pesemne ci au miutrit eu tof de foame.* — Ce sa intimplat, tticule ? imi ajunse la urechi slasul Alise. ‘Am intors capul. Flica mea sta descul{a pe par- doseala de plastic, de aceea, in loe si-i raspund la Iintrebare, m-am ristt la ea 82 — Treci si punefi ceva in picioare ! Imediat ! Vrei sa rcesti ? Chiar atunci insi usa se deschise gi fn ine&ipere in- tra Poloskov. In spatele lui straluci, ca 0 pildlaic, bbarba mecanicului Zelionfi — Ce s-a intimplat ? mi intrebara Alisa pleci in fuga sé-i puns pantofi, iar eu, fara si le rispund tovarisilor mei, am incereat din now Sil trezese la via} pe unul din mormoloti nemiseati “Trupul i se migea sor prin bazin, ca si cind ar fi fost {gol pe dinduntru. Ochit ii erau Inch. — S-a isprivit cu ei, rosti intristat Zelionii. $i cind te gindesti cum ne-am striduit aseara si-i ti- bireim aici. V-am spus ei nu-mi prea miroase a bine. Minuind prijina, am Intors mormoloiul eu burta fn sus. Nu mi-a fost prea greu s-0 fac. O clip mai tirziu ne-am dat seama cu tofii et avea burta spin- tecata de sus pind jos. In bazin nu se aflau, de fapt, decit pieile celor trei monstri, Datorit& solzilor tari, acestea le pistraserd forma trupucilor. — Meda ! facu Zelionii privind jur imprejur, Vid 4 puil au iesit din gioace, = Care pui ?intreba Poloskov. — Ge bine ar fi so sti gi eu | rispunse Zelionti — Stimate profesore Seleznev, mi se adresi atunci, pe un ton oficial, Poloskov. Dupa cum aati Juerurile, incep si ered ci pe nava mea cireuls in prezent niste monstri necunoscuti care au stat pti pina de curind in trupul mormoloilor. Spune-mi, aa- Gar, unde ar putea fi acesti mongtri ? ‘Am intors eu prajina trupurile celorlalfi mormoloi Arita sile la fel. — Habar n-am unde ar putea si fle, am recunos- cut eu fir sovaire, a 83,— Bine, dar, in momentul in care ai venit incoace, usa era desehisi sau inchisi ? ‘Gindurile mi se invilmajeau in cap. — Nu stiu, Poloskov, i-am rispuns eu. Poste ci era deschisi, ‘poate c era inchisi... Nu mai fin minte, — Meda ! fic Poloskov, apoi se intoarse si porni spre iesire, — Ineotro ? i intrebat Zelionii — MA due si fac 0 inspectie, zise Poloskov. Prin ‘toatit nava. Te sfaituiese si pe dumneata sii controlezi sala maginilor. Dar nu uita sé te si inarmezi cu ceva. Nu se stie ce-a pulut si iasi din pielea mormoloilor {istora. Poate niscaiva balauri ? Plecara amindoi, dar peste citeva minute Poloskov reveni gi-mi aduse un blaster, un pistol eu raze. — Mai stii ce se poate intimpla ? imi spuse clati- nind din etp, Cit despre Alisa, eu ay incula-o tn ca- ina, — Asta-i bund! strigi fiied-mea. Eu, una, trebuie ssi-mi verific teoria mea. — Ia lasi-ma in pace cu teoriile tale, m-am rastit Ia ea. Hai in eabina, Allisa se zvircoli ca o pisici sAlbatic’, totus am In- cuiat-o in cabin, ducindu-ne apol sa ‘controlam In~ ciperile navei, Uimitor de multe cale, compartimente, culoare si alte fnedperi se pot afla intr-o nava pentru expedifii de dimensiuni relativ reduse | Ne-au trebuit trei ceasuti incheiate pind izbutirdm tustrei, protej du-ne unul pe altul, si cereetim intreg Pegasul. ‘Monstrii erau de negisit. — Asta-i situafia, am spus in cele din urmi, Hai si luam micul dejun, iar dupa aceea sé mai contro- 1am o data toaté nava. C4 trebuie si fie ei pe undeva, 84 — Vreau si eu si iau micul dejun, rizbi din ca~ bind vocea Alisei, care ne auzise convorbirea prin intermediul telefonului interior. Dati-mi drumul de la arest. Am cliberat-o pe Alisa si am dus-o sub escort pina la salonul central, Inainte de a ne incepe dejunul, am incuiat usa, poi ne-am ajezat blasterele pe masa, ca s& le avem ln indemind, — Mister profund ! fcu Poloskov Inghifind grisul cou lapte, Tare ag vrea si stiu unde s-or fi ascuns fiinfele astea ? Poate in reactor ? Sau te pomenesti cA au izbutit si iasi afara ? — Misterul Asta e cam sinistru, spuse Zelionii, Nu pprea-s pe gustul meu asemenea mistere. Mormoloii mi-au repugnat de cum i-am vizut. Fil drégut gi dii-mi ibricul eu cafea. — Eu mii tem ci enigma asta e de nedezlegat, -spuse Poloskov. ‘Am dat din cap, in semn cf sint de acord cu el. — Bae de dezlegat, interveni Alisa. — Tusa taci din gurd, — Nu pot sh tac. Dacd vrei, vi-i gisese eu. Poloskov ineepu si rid. Rise Indelung si din toata — Trei barbafi in toata firea i-au ciutat fard niet un rezultat timp de tret ceasuri, iar tu vrei si-i gi- ssejti de una singuri ? — P&i aga-i mai usor, spuse Alisa, Pui rimisag, ‘cu mine c-am si-i gisese ? — Cum si nu, rise in continuare Poloskov. Da’ pe ce? — Pe indeplinirea unei dorinfe, propuse Alisa. — S-a facut, Incuviinga Poloskov. — Si sti ins cd am si-i caut singura. 85— Ba dleloc! am sirit eu ca ars. N-ai si te duct Singur niediei. Ai uitat ci pe nava ar putea si cir- ule nite mongtri despre eare habar nut aver? ram suparat pe exploratorii de pe Areturus pen- tru glumele lor prime}dioaeeram supitat pe mine insumi ei mi dusesem la culeare in Toc si pindese momentul cind fiinfele acelea necunoseute au iesit aferi din pielea mormoloilor,eram supérat si pe Alisa, i pe Poloskov, care se jineau de rimagaguri copildrestt intr-un moment de-o asemenea gravitate seaan St mensem, spuse Alisa, ridicindu-se de pe — Mal inti, bea-i ceaiul, am spus eu asprime. Alisa igi goli paharul cu eeai, apoi se indrept cu multi hotatire spre inciperea unde se afla bazinul Pomirim si noi in urma ei, simjinduene prosti de-a binelea. Cine ne-o fi pus, mi rog, si ne Iuim dup mintea ei ? Alisa cereetit in graba toata incdperea, I rugi apot pe Poly st mute din lr Is de neh eve lar acesta se supuse, zimbind pe sub mustata, In cele din urma, Alisa tevent la bazin g-1 oeoi,privind cu Iuare-aminte induntru, La fundul apei se intrezi- reat gi acum pieile negre ale mormoloilor, iar pe dea supra pluteau fire de alge — Vite, spuse Alisa. Luafi-i de acolo. Dar cu bigare de seamé, ei sar putea si va sari din mina. Si-atunci am vazut cu tofiie& pe un smoe de alge stiteau, una ling’ alta, trei broseafe. Mat bine-zi, frei fiinfe foarte asemandtoare cu broscufele noas- tre pimintene. Toate trei — mici eit un degetar. ‘Am pus mina pe ele gi le-am dat drumul intr-un borean. Apol, regretindu-mi sincer inedpafinarea de pina atunci, am intrebat-o pe Alisa: 86 — Ia spune-mi, motato, cum de-ai izbutit si des- coperi adevirul ? — Intrebarea asta mi-ai mai pus-o, titicule, si cu alte ocazii, zise ea, far a incerea si-si ascunda min: dria, Fapte cf voi sintefi cu totii niste oameni mari gi destepti. $i judecati cu totii — aga cum mi-ai spus cindva — ntr-un mod logic. Eu nu sint atit de des- ‘teapta si judee aga cum imi trsneste prin cap, M-am gindit cam asa: de vreme ce Astia sint niste mormo- loci, inseamn& c mai incolo trebuie si apara si nis- te broaste, Broscufele sint ins& totdeauna mai scurte decit mormoloeii. Voi afi umblat cu pistoalele prin nav si cautafi niste monstri cft toate zilele, iar eu ‘am stat in cabind si m-am gindit ci nu trebuie pe- semne si te uifi totdeauna in sus gi si cauti ceva trias. Poate e& trebuie sit mai scotocesti si prin un- ‘ghere si si cauti niste broscufe numai atitiea. $i asa iat de ele. Bine, dar de ce au stat broastele in ditamai 8 veliguri ? se mir’ Poloskov. — La asta nu m-am gindit, recunoscu Alisa. Nu mica treeut prin cap si mi gindese. Dar daci m-a5 fi gindit, poate ci n-ag mai fi gisit nici o broscuta. — Durmneata ce parere ai, profesore ? mi-ntrebi Poloskov. — Ce plirere si am ? Va trebui mai intii si sta~ diem cu toatd atenfia inveligurile mormoloilor. Poa- te cf sint aidoma unor fabrici care prelucreazi al mentele, ca si obfini din ele un produs concentrat pentru hrana viitoarelor broscute .... Sau poate ci lunor asemenea fiinfe mari le vine mai usor si se apere de dusmani . . — Nu uita, nene Poloskov, c& ai si-mi indepli- nesti o dorint, rosti cu severitate Alisa, — Bu nu uit nimic, niciodati, ti raspunse raspi- cat cépitanul. 8rCapitotul 5 SFATURILE DOCTORULUL VERHOVTEV De Ia bordul astronavei noastre i-am expediat doctorului Verhovjev 0 radiogram& cu urmitorul confinut: ,,Sosim vineri. Iesifi-ne in intimpinare.* Verhovjev ne rispunse indatd, aritind cd va fi feri- cit si ne intimpine $i sii ne servease drept ciliuzs ‘cu ajutorul cosmosalupei sale, pentru ca noi sii pu- tem traversa fara grija perieuloasa centuri de aste- roizl care graviteaza in jurul Planetei celor Trei CA- pitani La ora fixata, frinaraim in dreptul centurii de as- teroizi. Un roi dens de uriage blocuri de piatra ascundea, aidoma unui pile de nouri, suprafafa plane- tei, Pe tofi ne cuprinse o ciudati emofie. Aveam im- presia ed Intilnirea cu doctoral Verhovfev ne va oferi prilejul unor intimplari deosebite si pline de tile. Poate chiar al unor aventuri pasionante, ‘Cosmosalupa doctorului fisni dintre aste © sigeata argintie. Dar iat-o eA a si pornit inapoi, invitindu-ne pared s-o urmim, — Mi auzi, Pegasule ? risund in difuzor 0 voce joasa. Urmeazi-mi, — Tare as vrea si stiu cum o fi aritind doctorul ‘sta la fafa ? spuse Alisa, care sedea impreund cu noi la postul de comanda, intr-un mic fotoliu de a- ‘mortizare, construit anume pentru ea, Pesemne ci s-a plictisit stind atita vreme de unul singur. Nuci rispunse nimeni, Poloskov conducea nava, eu fiiceam pe ofiferul de navigatie, iar Zelionti nici fu ge ala Ja postul de comand: ‘rimisese fn sala ‘masinilor, 88 Pegasul igi schimbii directia, ocoli un asteroid col- {uuros si, indati, lunes ascultator spre suprafata pla- netei ‘Sub noi se desfigura cit vedeai cu ochii un deyert intins, doar ici-colo intretaiat de vai adinci si mareat de rotocoalele unor cratere, Sageata argintie a cos- ‘mogalupei zbura mereu inaintea noastra, indicindtt- ne traseul. Coborisem mult. Acum puteam deosebi stincile razlefe si albiile uscate ale rfurilor care gerpuiserd pe aici altcindva, Pe urma, drept in fala noastrd, des- lugirdm pata verde intunecata a unet oaze. Printre arbori, se inilfa cupola stafiunil stintifice. Cosmo- salupa lui Verhovtev fficu un viraj si eobort pe o plat- forma, Exemplul doctorului il urmaram si noi. Dupii ce Pegasul se opri, leginindu-se pe amorti- zoare, iar Poloskov spuse ,,In ordine !*, am zirit pe terenul dintre verdeata oazei si nava noastré trei statui impunitoare. Pe un piedestal inalt_ stiteau, daltuifi in piatra, cei trei eipitani. Chiar din locul in eare ne aflam se putea distinge ea doi dintre ef sint oameni. Cel de-al {reilea era un fiksian inalt, cu trel picioare. — Am ajuns, fiicu Alisa, Putem iesi afar ? — Ai ribdare, i-am spus. Inci nu stim ce com- ppozitie are atmosfera de aici si nici temperatura ef, ‘Tu ce scafandru spatial ai de gind si imbraci ? — Nici unul $i Alisa imi feu semn spre unul din hublouri. ‘M-am uitat afard. Din eosmosalupa argintic cobo- rise un om purtind un eostum din cele mai obisnuite, iar pe cap o palarie gri, cam mototolita. Ridicase mina, salutindu-ne. 29Poloskov puse in funcfiune difuzorul exterior gi Iintrebi> — In atmosfera de aici se poate respira ? Omul cu palaria gri didu energie din cap. Cu alte cuvinte: puteti iesi fara nici o grifé Citeva minute’ mai tirziu, ne intimpina chiar in areptul sear. — Fifi binevenifi la aceasta stajiune stiinfificd, ne spuse el si ficu o pleciiciune. Am atit de rar pri Jejul sa primese aici oaspefi ! Se exprima cam dupa moda veche, cum i era, de fapt, sicostumul. rea si alba vreo galzeci de ani, Era un omulet scund, slibut, cu infifigarea unei bibufe blajine. Chipul ii era intretaiat ‘de cute mirunte, Omuleful ba igi mijea ochii, ba suridea larg, iar atunci cind obrazul i se mai si destindea, cutele se netezeau ele, aritind mai albe. Degetele doctorului, Verhov- {ev erau lungi gi subjiri. Didu mina cu noi, apoi ne invité si mergem cu el in clidirea statiunti. Tl ur- méream, indreptindu-ne spre arborii verzi ai oazei — Cum se face c& atmosfera de aici confine oxi gen ? T-am intrebat eu. Vid ci suprafata planetei nnuci decit un vast desert, — Atmosfera ambianti e artificiald, imi spuse doctorul. A fost creat pe vremea cind s-a ridicat an- samblul sculptural pe care ati vizut. Peste citiva ani tot aici va fi construit si un important muzeu, in- cchinat eroilor cosmosului. Vor fi expuse navele cos- mice care si-au Incheiat cariera, precum gi tot felul de rarititi de pe alte planete, Doctorul se opri inaintea unui bloc de piatra, pe care se aflau sipate citeva cuvinte in limba cosmic’: Aici se va indl{a Primul muzeu al Cosmosului — E cea ce vi spuneam adineauri, zise Verhov- ev. Muzeul dsta va fi construit prin colaborarea lo- 90 cuitorilor de pe un numar de optzeci de planete, Deocamdati a fost instalat aici un reactor putemic, ‘menit si extragi oxigenul din rocile planetei. In mo- mentul de fafé, aerul inca nu este de foarte bund calitate, La inaugurarea muzeului, ins, el va fi col ‘mai bun din intreaga noastréi Galaxie. Tntre timp, ajunserim cu. tofii la poalele monu- mentului. Acesta era inalt et 0 casi cu dowiizeci de ctaje. Ne opririm si, ridicind privirea, contemplarim indelung siluetele’ de piatra ale celor trei cApitani.. Primul cépitan era tindr, zvelt, cu. umerii largi ‘Avea nasul nifel cir, iar pomefil usor litérefi, Capi tanul zimbea. Pe urmarul lui sedea o pasire ciuda- ti, cu dou piiscuri gi eu 0 superba eoronit din pene daltuite in patra. ‘Al Doilea eipitan era ceva mai fnalt de statura ‘Avea un piept foarte lat si picioare subfiratice, asa cum sint tofi pamintenii eare s-au nascut si au locuit pe planeta Marte. Chipul ii era ingust si uscativ. Al Treilea cipitan, originar de pe planeta Fiks, avea, dupi cum am mai spus, trei picioare si purta tun seafandru spafial cu easca dati pe spate. Cipt tanul se sprijinea eu mina de crengile unor tufe, si ele daltuite in piatra. — Ce tineri sint cdpitanii ! exclama Alisa — Ai dreptate, fetifo, zise doctoral Verhovfev. Ei s-au acoperit de glorie ined din tinerete. ‘Patrunseriim in umbra ayternuti la poalele arbo- rilor si, mergind de-a lungul unei alei largi, ajunse- rim curind la clidirea statiunii. Era aledtuita din incperi vaste, pline pind la refuz eu lazi, containere si tot felul de aparate. — Am gi inceput si primese exponate pentru vii- torul muzeu, ne spuse, ineereind pare’ si se seuze, doctorul. Si'mergem acum si la birlogul meu. a1— Aicea-i ta fel cum era la noi pe navi la ince pputul cilitoriet, rosti eu incintare Alisa, Intr-adevar, eroindu-ne drum spre. silagul lui Verhovtev, prin inciperile acelea tiesite de bagaje, avuraém si'noi impresia ed umblim prin comparti- mentele Pegasului, intesate Ia plecare de bagaje, colete si Kit eu fel si fel de aparate. Un ungher aflat printre sirurile de containere si burdusit eu cirfi, cutii eu mierofilme gi alte obiecte, constituia, de fapt, dormitorul si eabinetul de lucru al doctorului Verhovjev, unde abia izbutise si incapa tun pat de campanie, plin gi el de hitti si microfilme Sia os simtiti-vt ca acast, ne spuse doo- torul De fapt, era limpede pentru orieine — numai gazda mu sesizase — ci in talmes-balmesul accla nu exista nici un loc unde si te ayezi. In momentul ur- mitor Verhovjev dirimi fir voie un maldir de hirti, foile zburara prin incipere, iar Alisa se repezi sii le adune. — V-afi apucat si serieli un roman ? fl inteebi Poloskov. Da’ de unde ! Dar nu-i mai pujin adevirat ef viafa celor trei eapitani e incomparabil mal intere- santa decit orice roman. §i meriti cu prisosintA si fie descrisi, spre a sluji drept exemplu generafillor viltoare, Din picate, Insd, eu sint lipsit de har sctii- toricese. ‘M-am gindit cd Verhovjev o eam face pe modes- tul, Oare nu se dusese chiar el la baza exploratorilor de pe Micul Arcturus, spre a gist schifele navel cu care eilitorise cindva unl din cei trei cApitani ? — Asadar, tise doctorul, cu ce ag putea fi de folos dragilor mei oaspeti ? 92 — Nis-a spus, am inceput eu, ci dumneavoastra, tpi absolut totul despre viata gi caitoriile celor trei capitani — Eo apreciere cam exagerati, fticu Verhovjev siJ-am vizut ci se imbujoreaza de emofie. De-a drep- tual exagerata | Isi pusese paliria pe un teanc de carfi, palaria lu- neca de acolo, iar el o tot prindea si o ageza la loc. — Cei trei cipitani, mi-am relat eu vorba, au. avut prilejul si colinde un mare numar de planete necalcate de piciorul omului, Au intilnit in peregri- nile lor tot soiul de pasari si animale nemaivizute. Se zice ca au ramas de la ei 0 seamé de eaiete cu in- semnéri, Or, noi am pornit tocmai in citutarea unor ‘animale care ar putea si viefuiasci pe asemenea planete necunoscute. N-afi vrea si ne dati o mina de ajutor ? — Va si zied, aga stau Iucrurile 2... rosti Ver- hovjev si eazu pe ginduri, Paliria Iu se folosi de acest prilej, luneca din nou de pe teancul de cit si dispiru sub pat. Ah, daci ag fi stiut asta mai emul! icule, pot si-i spun si eu ceva dumnealui ? ma intrebai Alisa. — Te ascult, fetifo, se rasuci spre ea Verhovjev. — Am observat adineaori ed pe umarul unuia din- ‘re cei trei capitani se afl o pasire cu doud pliscuri si cu 0 coronifa pe cap. La gradina noastré zoologica nu exist’ o asemenea vietate. Poate stifi dumnea- voastri ceva despre pasiirea asta ? — Nu, zise doctoral. Nu stiu aproape nimic. Da’ paldria mea unde-i ? — Sub pat, spuse Alisa, V-o scot eu, numaidectt, — Te rog si nu te obosesti, zise Verhovfev si se viri el sub pat. Afard nu-i mai rimfseseri decit pi- 93cioarele. Isi cduta pilaria prin intunerieul de acolo, stirnind fosnet de hirti si vorbinduene in continuare, — ‘Sculptorilor eare aveat sh realizeze monumen- tul, zise el, Ii s-au dat ultimele fotografi ale eipita- nilor, iar ei le-au ales pe acelea care le-au plicut mai mult — Si fi scornit aceasta pasire din capul lor ?1-am. intrebat eu, aplecindu-ma spre pat. — Nuenu ! exclama Verhoviev si ghetele it tresi- ira, Pozele acelea le-am vazut gi eu. — Si mu stie nimeni unde au fost fotografiati ? — Primul eipitan nu se despirjea niciodalé de ppasirea asta, imi raspunse Verhov{ev, dar in ziua in care a pornit spre planeta Venus, a datuit-o celui de ‘Al Doilea cApitan. Dupi cum stfi, insf, mai tirziu, Al Doilea capitan a fost dat disparut. Impreund cu la dispirut si pasirea — Prin urmare, nu se stie nici micar de pe ce planeta provine ? Verhovjev jesi, in sfirgt, de sub pat. Paléria {inea, mototolita, in pumn gi parea tare stinjenit. — Va rog i'ma scuza}i, ne spuse dl, Am cam {ntreeut misura cu palatia mea, — Deci nu se stie de unde provine pasirea asta ? ‘am repetat intrebarea, — Nu-nu, rispunse in grabs Verhovfev. — P&cat, am oftat eu, N-am avut noroc. Vad ci nu ne putefi ajuta cu nimie, Iar not ne pusesem ati- tea sperante in dumneavoastra ! — Cum si nu va pot ajuta ? se simti ofensat doc- torul. Doar am ealatorit $i eu foarte mult, Lasafi-ma doar si mi gindese nifel... $i doctorul se gindi pref de trei minute, apoi ne spuse Gata ! Mi-am adus aminte! Pe planeta Euri- 04 dice se giseste 0 fiara edreia ii zice Micul dragon, Ba cica s-ar mai afla tot acolo si Marele dragon ... — Asta 0 stiam. Marele dragon a fost impuycat cindva chiar de cétre unul din cei trei capitan — De unde stifi treaba asta? ma intrebi Ver~ hovev. — Mi-a spus-o un prieten de-al meu, arheologul Gromozioka.. — Ciudat ! féieu Verhovlev si ii aplecd fruntea intr-o parte, cercetindu-ma cu privirea, ea si cind m-ar fi viizut intiia oer. In eazul asta, arn si ma mai gindese nifel ‘Se mai gindi citeva minute, apoi aduse vorba des- pre cilugiriele de pe Marte. Era 0 informatie de-a dreptul ridicola, Calugarifele de pe Marte nu numai 2 se giisesc la toate gridinile zoologice, dar uni. le fin chiar pe lingé casa. Are si Alisa 0 célugariti dintr-astea, ‘Verhoviey ne mai vorbi despre mormoloi, despre muscofepii de pe planeta Fiks, despre pisirile infer- nului care se intilnese pe planeta Trul si despre alte animale la fel de binecunoscute, descrise toate in cartea ,Fauna Galaxiei noastre*. — Nu, De aceste animale n-avem nevoie. — Vii rog si ma seuzati, vise din nou, cu mult politefe, Verhoviev. Sa stifi ins ci in activitatea mea m-au interesat in primul rind fiinfele rafionale. Animalele nu mi-au prea iesit in cale. Totusi, poate i ma lasafi si mai mai gindese oleacd ? ise cufunda din nou in meditatie. ‘Unde am mai fost eu oare ? se intrebit apoi si {si rispunse tot el: Da, da, am mai fost si pe Planeta pustie — Pe care planetii? — Pe Planeta pustie. E destul de aproape. Se afl {ntr-un sistem sideral veein cu al nostru, 95— Bine, dar daci i se zice Planeta pustie, in- seamni ei’ acolo nu traiese nici un fel de animale, spuse Alisa — Asta Inca nu se stie precis. Eu, de exemplu, am sosit acolo odata, intr-o zi de luni, Am vizut e& tot cerul gemea de pisiri. A doua 2 insd, adici marti, neam mai vazut nici una, Ne-au inconjurat in schimb haite intregi de lupi. Precum si nenumirate turme de cerbi. Micreuri, au pierit gi unt, si alfil Planeta a ajuns eu totul pustie — Poate ca lupii si cerbii au plecat intr-o alta regiune ? — Nicidecum, zise Verhovfev. La mijloc trebuie si fie eu totul alteeva. Noi aveam la bord o salupi de recunoastere si, din euriozitate, am dat ‘ocol intregit planets. Tipenie de animal, tipenie de pasire, O planeta pustie gi nimie mai mult. S-an mai mirat gi alii de treaba asta. Daca vrei, va dau chiar acum coordonatele planetei. — Va mulfumese, i-am spus eu. Daci nu vi mat puteti aminti nimic, nu v-ag ruga dectt sii ne dati taietele acelea eu Insemnivile edpitanilor. Sint con vins ef au viizut tot soiul de animale. — Da’ cine v-a vorbit, ma rog, despre insemnd- rile lor? mé intreba doctorul si din nou Lam vizut %-$iInclind capul intr-o parte. = ‘Arheologul Gromozioka, prietenul nostru, — Sh stifi c& nici n-am auzit de aceste cate Si-apoi, ce nevoie avefi de ele ? Uite cf mi-am mai dus aminte de niste animale, De skligii aceia de pe planeta Sesineru, Sint acolo — puzderie. Mi-a vorbit despre ef mult lume. — Va mulfumese si pentru aceasti informatie, ‘-am spus eu, dar in sinea mea fineam morfig si dau cu ochii de insemnicile cépitanilor. Doctorul Verhov- 96 fev insi nu finea citusi de pujin s& ni le arate. Ceva de care nu-mi dideam seama fl facuse s& nu aibi ineredere in noi — Cu multi plicere, zise Verhovtev. jg, 50m cum rane cu Insemnivie 7 inte — Vai, fetifo, a ce-fi mai trebuie nigte biete in- semnari ? $i-apoi, nici nu se gasese aici, Am impresia cc se afla tocmai'pe planeta Fiks. Sint depuse acolo la arhiva, Da-da, la arhiva. Doetorul Verhovjev se Jovlor, casi dnd s-ar fi bucuretde-o minciund bine ieluita — Mia rog, faceti cum credeti, ise Alisa, Doctorul para din nou stinghert, isi infund’ pind peste sprincene piliria motoiolita si rosti eu jumi- fate glas: — Afi mai putea vizita gi tingul de animale de Ta Palaputa, — Tl vom vizita neapirat, i-am spus eu, De tirgul {sta am auzit demult. a a — Atunei sint gaia si vi condue 1a navi, zise doctorul, Se ridied gi ne purti iar printre lizile gi containerele acelea, de data asta spre iesire. Mergea tepede, ca si cind s-ar fi temut ed ne vom rizgindi sivom rimine acolo, ‘Ajunserdm iar in dreptul monumentului gine opri- vim in preajma lui, — Ces-a intimplat, de fapt, cu Al Doilea cipitan ? 1am intrebat pe Verhovjev. — Sica pierdut viafa; o stifi tot atit de bine ca simine, imi rispunse el. — Ba noi stiam ci a fost dat disparut, Doctorul Verhovjev se mulfumi si inalfe din ume- xii lui ingusti. — Da’ pe Primul efpitan il putem gisi ? nu m-am dat eu bitut. Elo mai fi trind ? trey ce pe ree Po— Da, Lucreazai pe undeva, prin cosmos. — La realizarea proiectului ,,Venus*, nu-i asa ? Bine, dar acolo muneese citeva mii de persoane. — P&i vid ed stiti singuri cum si-] gasifi, In rest, tu vei mai afla nimic de la mine. — Va priveste, am dat eu din umeri. In cazul asta n-avem decit si vi muljumim pentru ospitalitate. Ce-i drept, ne inchipuiam c& intiinirea noastra se va desfaigura mai altfel —"Asa mi-am inchipuit si eu, sun laconic ras- punsul Tui Verhovjev. i — Poate dupii ce va vei ispravi romanul, ne vefi trimite si now’ un exemplar. — V-am mai spus doar cA nu scriu romane. Nu ‘mii pricep, Cine a mai niiscocit si treaba asta ? — Mé refer la romanul care v-a determinat sii vi duceti in urmi cu o luni la exploratorii de pe Micul Areturus si s4 le cerefi informatii privitoare la Pes- cedrugul albastru, — Poftim ? Doctorul Verhovjev isi agit brafele. Care Pesedrug albastru ? Care exploratori ? De sase Tuni n-am mai dat pe acolo. — Bine, bine, am spus eu, vazindu-l total des- cumpéinit, SA stifi ch nam vrut si va jignese cu — Aga mai zic si eu, fieu Verhovtev. In orice caz, daci 0 si mai avefi drum pe aici, am si fiu bucuros si vil revi. Mai ales pe acoasta fetifi incintitoare, Intinse mina s-o mingtie pe Alisa, dar ea facu un pas inapoi si mina doctorului rimase spinzurata in — Dee, si nu uitafi, spuse el, oprindu-se in drep- ‘tul monumentului celor trei cépitani. Sklisii de pe Segineru gi enigma Planetei pust — Va mulfumese, i-am spus. N-o sé uitim. 98 Doctorul mai statu multd vreme in dreptul uriage- lor statui de piatra care fi infatisau pe cei trei cipi- tani si isi fluturd spre noi pilaria mototolita. Razele discurilor solare eare coborau spre asfinfit sedldau in lumina chipul doctorulut, preschimbindu-l parca gi pe el intr-o statuie, dar cu mult mai mica dectt cele din preajma lui, — A-a-a! auzirdim deodata un strigit din de- partare, ‘Ne intoarserim capetele si-l vazurim pe doctor cum aleargi spre nav, inotind prin nisipul uscat. — Am uita-a-at ! striga el. Am uitat sf vi spun, ceva-a-a ! Ajunse giflind in dreptul nostru $i, timp de vreo doui minute, stitu si-si tragd risuflarea. Tot voia si zicd ceva si nu-si mai isprivea vorba. — Bos ...giftia doctoral. De pe piede .. Alisa incered si-i vind in ajutor: — Bostanul ? il intreba ea, — Ba nu-u... boschefeii. Am uitat... si vi amintese... despre boschetei — Care boschefei ? — Stiteam chiar Iinga ei... sam uitat si vii rat. Doctorul fntinse mina spre statuia celui de Al Trei- lea c&ipitan, Pind si de aici, de departe, unde ne aflam ‘acum, desluyeam impede ei la picioarele statull sculptorul infatisase o tufa fnalta, daltuindu-i eu pri- cepere crengile si frunzigul. a 99— Eu am crezut cf sti acolo doar aja, de frumu- sefe, spuse Alisa. Ba nu, Asta-i unul din boschefel. N-aji auzit niciodata de ei ? — Niciodata, — Atunei va rog sii mi ascultati. Numai dowd minute... Agadar, cind Al Treilea cipitan a coborit ppe-al optulea satelit al stelei Aldebaran, i-a fost dat i serlifficeased prin desertul de-acolo. Ramasese fara api si fara pic de hrand. Stia ins ck dach nu va ajunge pind la clidirea statiunit de pe acea planet, hava cu eare sosise va fi sortit pieirii, ec toyi mem- bri echipajului ziceau bolnavi de febri cosmica, iar vaccinul se giisea numai la stafiunea stiintified: 0 stafiune parasita, aflata in muntii Sierra-Barracuda. até ci atunei cind puterile Incepura sé-1 pard- ease pe cipitan, cind raticise drumul prin nisipurile fare il inconjurau, auzi deodat un cintee ce risuna din depirtare, Mai intii a crezut cé-i o halucinatie. ‘Totusi si-a adunat ultimele puteri gi a pornit in di- rectia de unde veneau sunetele. Dupi vreo trei cea~ suri a ajuns tivis Ja un bosehet scund. Boschefeti cu pricina erese acolo numai in jurul micilor bazine de apa, iar inainte de a se poni cite-o furtuna de nisip, frunzele lor se freaci una de alta si scot niste sunete ‘melodice, lisind astfel impresia c4 boschefeii cinta. In acelasi chip boschefeli din muntii Sierra-Barracuda i-au ariitat cApitanului, prin cintarea lor, drumul spre api, I-au adapostit de teribila furtund de nisip si au salvat viata celor opt cosmonaufi care trdgeat ‘Si moard, doborifi de febra cosmicd. In cinstea aces- ‘tui eveniment, ling statuia celui de Al Treila cipi- tan a fost seulptat un asemenea boschetel. De aceea, zic eu, ar fi nimerit si vi abateti si dumneavoastra pe cel de-al optulea satelit al stelei Aldebaran si si 100 cdutafi in munfii Sierra-Barracuda boschefeii de care va vorbesc. $i-apoi, in afara ‘cloialte falta, ale lt Al Tell cdpitan sees etn fear sear in virful boschefelor se desfac nigte fori gin fosforescente. eee eee — Vi mulfumese, iam spus doctorului Verhov- fev. Vom incerea negresit si gisim boscheteli si sii dducem pe Pamint — Da' in ghivece pot si ereascd 7 ntreba Alisa, — Probabil ca da, zise doctorul. Desi, drept si vi spun, eu nu -am vizut niciodata, Sint foarte greu de sisit, Nu cresc deeit in jurul izvoarelor aflate chiar Jn central desertului din preajma munfilor Sierra- Barracuda. Sistemul sideral Aldebaran nu era prea de- parte de locul unde ne aflam, de aceea am hott si iutm boscheteii despre care ne pomenise doctorul si, dacd avea i fie eu putin{a, st le agcultim cintarea, De optsprezece ori a ineonjurat in zbor galupa nnoastrtcosmici desertul in care se rticise cdpitanul si doar la a nowisprezecea incercare am zarit intr-0 vale adinea urme de verdes}. Salupa noastra eobort spre dunele de nisip si vazuram cu tofii un briu de tufe care imprejmuia ochiul unui izvor. Bosehefeii aceia nu era fnalti, abia dacd. imi ajungeau pind la briu, Aveau niste frunze lungi, ar- inti dedesubt, si nite ridcini scurte gi groase, care jegeau usor din nisipul afinat, Am sco astfel, cu mult bigare de seama, cine! boschofei,alegindu-i pe aceia in virful cdrora zarisem flori imbobocite, apoi ‘am umpluto lada mare cu nisip si am ureat trofeele la bordul Pepasului In aceeasi zi nava fyi Iu zborul de pe planeta aco- perita de degerturi si porni mai departe, 101Indat& ce operafiunea de accelerare lua sfirsit, ‘mi-am pregatit aparatul de filmat in speranja ci bo- bbocii din virful boschejeilor vor inflori cit de curind. ‘Alisa igi scoase si ea hirtia de desen gi acuarelele, La un moment dat, auzirim cu tofii o melodie plicuta. — Ce-i asta ? se mir mecanicul Zelionfi. Ca doar zn-am pus magnetofonul in prizi. Cine i-a dat dru- mul ? De ce nu mi lisafi si mi odihnesc ? — Boschefeii nostri int’ ! strigi Alisa. Pesemne eA se apropie o furtund de nisip ! — Poftim ? se mir Zelionii. De unde pind unde furtuna de nisip in cosmos ? — Si mergem, titicule, si vedem boschefeti, ma ‘trase de min Alisa, Haide ! ‘Apoi o zbughi inaintea mea spre cala unde ti depo- aitasem. Eu am mai intirviat putin, ca si-mi ineare aparatul de filmat. — Vin si eu, zise mecanicul Zelionii. N-am vazut {in viaja mea niste boschetei cintatori. M-am gindit atunci ci o fi vrind, de fapt, si arunce 0 privire prin hublou: daca vine intr-adeviir o furtund de nisip spre nav: ‘Nici nu apucasem si-mi incare bine aparatul, cind am auzit un fipat rasundtor. Am recunoscut glasul Alisei. ‘Am lisat totul ball si m-am repezit spre cala in. care intrase Alisa. — Taticule ! fipa Alisa. Ia te uit ce s-a-ntimplat! — Ajutor ! risuni si glasul mecanicului. Ne atacé | ‘Am ajuns in goandi la usa calei. In prag, am dat nas in nas cu Alisa si cu Zelionii. Mai bine-zis cu Zelionli, care o ducea pe Alisa in brale. Mecanicul pparea tare speriat, iar barba ii flutura, batuta pared de vint. 102. i-atunci, tot acolo, in pragul ugii, am zarit bos- cheleli. Pivelitea fu pe drept cuvint infticosdtoare. Tue iepisera eu toate din lada cu nisip gi pleat acum spre nol, trigind-s! anevole riddeinile lor seurte si urite la vedere. fhaintau in semicere, leg nindu-si erengile, bobocit Ii se desficusers.¢t font trandafirii le pilpiiau printre frunze ca tot atifia ochi pitrunsi de ameninfare. ‘aig LE at | AH Zetiont gi-mi-o tntinge pe — Inchide usa mai repede ! -am strigat eu, ins era prea tirziu, In timp ce ne impingeam unul pe altul ca si ne facem loc, cel dintii dintre boschefei trecupragul, sstfel es am fst nevi sh ne retragem in coridor Unul dupa attul, bosehefti tsi urmard edpeten Zelionl, apésind in drum toate butoanele de alan. mi, fugi spre puntea de comandi dupa arma, tar eu am inglicat o-perie de dusumea care sta de peretesi-am incereats-0 apir pe Alisa. Filea mea se oprse Iingi mine gi se uita la boschefel eu 0 pri= ‘iro fx, coun lepue noel unt arp boa, — Fugit iam strigat eu, Prea mult n-o sf fine locului ! ec Boschefel ig infipsera erengile viguroase in coada Periei gi incereau sh mi-o smulgh din mini, Eu am Ditut ih retragere. — Mai finest asa, tittle ! tn sti 0 Tua la fuga. ia Sa »Noroc ci macar Alisa nu mai e in primejdie“, mica trecut prin minte, eel In ea ce mh privea pe mine, pericolul inea mu trecuse. Boscheteit ineercau ‘sii ma impinga intr-unul din ungherele inc&perii, iar unui mi puleam apira eu nimic; peria nu-mi mal era de nici un folos. a — La ce-i trebuie lui Zelionii aruncdtorul de flé- 103cdri 2 am auzit deodatd, venind din difuzor, glasul cApitanului Poloskov. S-a intimplat ceva? | Te'Ne-au atacat boschefeli, -am raspuns precipi- tat, Dar si nuvi dai lui Zelionii arancitorul acela. Am i incere sic ineui in eala, Dupa ce tree pragulusit Ge legitura, ff dau de veste ca si manevrezi dum- heata dispozitivul de inchidere. = Estt cumva in pericol ? mA intrebii Poloskov. = Nu. Deocamdata rerist pe pozifi,-am réspuns. Tn clipa urmatoare, boschejelul care se apropiase cel mai mult de mine trase cu putere de perie si mi-o Ssmuilse din mfini, Peria zburd tocmai la celdlalt capit ‘al coridoruli, iar boscheteii, insufletifi parca de fap~ tul ed acum eram dezarmat, pornird spre mine strin- gindu-si rindurile. ‘Chiar atunei am auzit in spatele meu niste past Abit SrA cot, Alisa? am fips, Ingrozt. Intoarce-te rnumaidecit ! Astia sint mai tari ca leit!” i Dar Alisa se si strecurase pe ling mine, repezin- du-se inspre bosche(ei. i “Pinea in mind un oblect mare si scipitor. M-am napustit pe urmele ei, dar am alunecat si am cizut. Ultima imagine pe care am relinut-o a fost cea a flicei mele, inconjurati de crengile amenintétoare ale tufelor care prinsesera vat — Poloskov ! am ricnit eu, Ajuto~ ‘Toemai atunel isl cintecul boscheteito veste. Se aulzi in schimb un plescit insotit de sus- Peu-am ridicat in picioare gi am vizut un tablou din ‘cele mai pasnice. % ‘Alisa se afla chiar in mijlocul boschefeilor si turna peste et api dintr-o stropitoare. Boscheteti fi legi- hau crengile, striduindu-se si nu piardé nici un strop de lichid si suspinau de plicere .. 104 Dupa ce am dus boschefeii inapoi in cal, am ridi- eat de jos peria cu minerul rupt si, stergind dusu- ‘meaua, am intrebat-o pe fiiei-mea, ‘plin de curiozi- tate: — Cum de ti-a trecut prin minte s& procedezi cum ai procedat ? oe — P&i n-a fost, titicule, 0 treaba prea complicata. Boschefeii doar sint gi ei niste plante, Asta inseamna cf trebuie sé fie si ei stropiti cu apa. Aga cum ai stropi niste moreovi, Pe cind noi i-am scos frumusel in nisipul lor, i-am pus in ladi, dar de stropit, am uitat sici stropim, Cind m-a luat in brate Zelionii, ca i mi salveze, mi-a trecut prin minte un gind: oare casi la ei boschefeli nu triese chiar in preajma apei ? Pai pe Al Treilea cdpitan toemai cintarea lor 1-a ajutat sa dea de apa. Tar de cintat, ei cinta pentru i simt ci se apropie o furtuna de nisip care va usca acrul si va astupa ochiurile de apa. Ii sperie, adici, faptul ca ar putea sé sufere de sete — De ce nu mi-ai spus-o atunci ? — Pai m-ai fi crezut ? Doar te-ai lupiat cu ei de arc ar fi fost tigri. Ai uitat cu totul e& nu sint decit iste tafe obignuite pe care trebuie #8 le stropest zilnic. — Astea si tufe obignuite ? morméi Zelionii, Si dea buzna pe coridoare dupa api ! Aici imi veni rindul mie, ca unui biolog ce sint, s& trag eoneluzile. — Asa lupta ei pentru a supraviefui, am rostit, eu, In desert, apa se giseste in cantitate mica, izvoa- le se intimpla si sece, si, ca si mu moar, bosche- pleacd si-pi astimpere setea in alta parte, Din zitia aceea boschefeli au vieluit pasnic in lada lor cu nisip. Doar unul din ei, eel mai mie si mai neastimparat, iesea adesea din lada si ne pindea la capitul coridorului, tot scuturindu-si erengile si cin~ 105 Pe ee ee a ee eetind, doar-doar i-om mai da niste api. Am rugat-o pe Alisa si nu-l risfefe stropindu-l peste misur’, ‘edel si aga apa fi picura din virful ridacinilor. Bi fnsd fi era mild de nipirstoe i, pind a luat sfiryit e&- litoria noastra, i-a tot dus api cu paharul. Nici asta fnsi n-ar fi fost 0 nenorocire, Dar Intr-o zi Alisa i-a dat si guste nigte compot si de atunci boschefelul ne ‘ajine mereu calea. Lipdie prin coridoare, lisind urme peste tot, gi ni se vir orbeste, cu frunzigul lui, prin tre picioare, i \N-are in el minte nici de dou’ parale. Compotul {ns fi place la nebunie. Capitolal 7 ENIGMA PLANETEL PUSTIL 7 ma-ntreba Polos- — Ineotro pornim mai kov. ‘Sta ling mine, cereetind o hart cosmicd. Era in= dicat acolo traseul spre Palaputra, unde stiam ci exist un titg de animale, Pe aceeasl harta, insa, punctasem un alt traseu: era cel ce ducea cfitre Pla~ neta pustie despre care ne vorbise doctorul Verhov- Ie te Palaputra putem ajunge orien, i-am re Seas ean ona aerereg we e 108 avem cit ne-ar trebui, interveni Zelionii in eonvorbi- rea noastri. Tot la Palaputra va trebui si facem si Plinul. Cé pe Planeta aceea pustie n-avem nici o ni- dejde. O si raminem in pani de carburanfi cind ne-o fi lumea mai draga. Stai si-asteaptA dup’ aceea si ‘mai treacii cineva pe acolo. cantitate suficienta, de asta eram sigur. exagera ca de obi — Sii dim totusi o raita si pe Planeta pustie, am. spus eu. E o planeta enigmatic, iar dezlegarea unci enigme e tot ce poate fi mai interesant, $i astfel nava noastri porni in directia Planetei pus Din piicate, insi, doua zile mai tirziu, ne-am dat Seama ci doctorul Verhovfev ne oferise niste coor- donate nu tocmai exacte. Dupa calculele noastre, ar fi trebuit s& ne gi apard tn fafa ochilor steaua in ju Tul careia se rotea planeta, totusi nici acum nu ve- deam inainte decit vidul. Ce era de ficut ? Am hotirit si mai colinddm prin spatiu ined douszeei si patru de ore, iar daci situa- fia avea si rimind neschimbati, si ne intoarcem, ‘Am lual aceasti hotirire seara, inainte de ciné, iar dupa ce stituriim la masé, Zelionii se duse la statia de radio si transmiti pe Pimint o radiograma cum c4 1a noi totul e in ordine si ci zborul decurge nor- mal. L-am insofit si eu. Imi place foarte mult si stau ling’ Zelionii in timp ce incepe si apese butoanele aparatului de emisie~ Teceptie, iar cosmosul, atit de imens si de pustiu, prinde viafi, Ascult atunei cum stau de vorba intre ele planetele si bazele cosmice, cum se interpeleaza ‘avele interastrale si cum transmit radiofarurile au- tomate, instalate pe asteroizi si pe planete nelocuite, 107tot soiul de informatii privitoare la situatia de aco- Jo, la traseele torentelor de meteorifi si la pulsar ‘in timp ce Zelionii igi aleituia radiograma, ince- ‘pusem si risucese si eu butonul aparatului Deodat mi-a.ajuns la urechi o abia auzité voce de femeie: — Mé aflu in sectorul 16-2, zicea femeia. Am ob- servat tun torent de meteorifi cu totul necunoscut, care se indreapta spre sistemul Bluk. Peste 72 de ore torentul va traversa ruta de pasageri Bluk — Fiks. Rog a fi avertizate toate navele cosmice. — Ne gisim si noi chiar in sectorul asta, ui Zelioni. — Am auzit si eu comunicarea, imi rispunse el. Mi-am dat seama ci lisase radiograma deoparte si nota acum in jurnalul de bord stirea transmis de ava anonima. — De vreme ce nava asta se giseste in sectorul nostrt, ha si-i Intrebimm pe eei de acolo daci ne pot pune ceva despre Planeta pustie, i-am propus Tui Zelionii. Poate ne-am depirtat de traiectoria sta~ bila? Zelionii incepu si-mi spund cd nava cu pricina se _giseste la o prea mare departare de noi, astfel cA cei de acolo n-o si ne poata auzi, el statia noastra de ‘emisie-receptie se va defecta cu siguranta, c& femeia care a transmis avertismentul privitor la meteoriti neare de unde si stie ceva de Planeta pustie, cit ‘aceasta precis cd nici nu exist. Mecanicul fi da fnainte cu bombineala, dar mina lui nu inceta si risuceases butoanele aparatului si cind, in cele din lurma, nava necunoscuti ne reception’ apelul, el spuse: — Aici nava Pegas. Ne aflém in seetorul dum~ neavoastra, indreptindu-ne spre Planeta pustie, dar rnu stim dacs zburiim pe o traiectorie corecta. am spus 108 — Vom verifica imediat, rosti aceeagi voce de fe- meie, Comunicati-mi, vi rog, coordonatele dumnea- voastri exacte. ‘Am luat legiitura cu puntea de comanda si Polos- oy ne didu informatia ceruti, Am transmis chiar atunci coordonatele. — E clar, rosti glasul de femele, Sa stifi c intre dumneavoastra si Planeta pustie se afl un nor de praf cosmic si datorita lui nu puteti vedea steaua ‘care va intereseazi. Continuati-va drumul fara nici 9 gj: mine veHl dept norul despre care v-am vorbit. — Va mulfumim foarte mult, m-am adresat_ eu navei aceleia necunoscute. Coordonatele si stifi ci le-am aflat pe Planeta celor Trei Cépitani, dar nu ni le-a comunieat un cosmonaut, ci custodele mu- zeului de acolo, Ne-a fost teama i nu le fi gresit. — Vorbifi despre doctorul Verhovfev ? intreba — Da. Il cunoasteti si dumneavoastra ? — Ba chiar foarte bine, zise femeia. Este un bi- ‘rin minunat, un om foarte cumsecade. Ce picat c& nu v-am intiinit mai devreme. Trebuia si-i transmit 0 serisoare, dar nu mai pot ajunge la dinsul. Nu am timp, Veti reveni cumva la Verhovjev ? — Nu, i-am rispuns, Mai avem de célitorit spre planeta Bluk, in oragul Palaputra. Sintem biologi gi ‘am plecat in ciutarea unor animale rare. — Sint biolog si eu, zise glasul de femeie. Poate ‘cA ne vom intilni cindva, Acum n-am timp. Trebuie ssi mi gribese. Scopul meu e si gisesc nebuloasa vie. — O ultimi intrebare, i-am spus. Dumneavoastrt ‘v-aji abiitut vreodati pe Planeta pustie ? — Cum si nu ? zise femeia. Marile de acolo sint pline de pesti, ins pe uscat nu exist nici un fel de animal, Va dorese succes. 109Din difuzor se auzi un vuiet surd si trosnete de paraziti — A pomit motoarele eu toati viteza, spuse Ze- lionli. Se grabeste. Ce-o mai fi si cu nebuloasa aceea vie ? — O asemenea nebuloasi nu exista, i-am raspuns. Pe femeia asta am mai intilnit-o cindva la 0 confe~ inti si -am spus inci pe-atunci cd se ingald. $i-apoi, nai auzit ce pirere are despre doctorul Verhovjev ? Cica ar fi un bitrin minunat. — 0 fi, dar eu unul nu pot avea ineredere in el, ‘mormai Zelionfi. Daci-i un om minunat, de ce ne-a spus lucruri neadevirate ? Ba zice cf serie un ro- ‘man, ba ci nu-l serie. De ce a incercat si ne con vingi c& nu a fost pe Micul Arcturus ? $i de ce n-a vrut sé ne arate insemnirile celor trei efpitani ? Zicind acestea, Zelionii se apucd iar si-si alca- tuiasea radiograma, Femeia a avut dreptate. Chiar a doua zi zirirdim fnaintea noastra o stea de dimensiuni reduse, fn ju- rul cireia nu se rotea decit 0 singuré planeta. Pe- semne ci era tocmai cea pe care o ciutam, adica Planeta pusti ‘Am ajuns spre sear pe malul unui lac, aflat la capitul unei cimpii intinse pe care crestea o iarbi scunda, gilbejita, Ploua marunt: 0 ploaie intermina- bild si plictisitoare. Staturdim mult& vreme privind afari prin hublourile navei. Nicdieri nu se zirea nici un animal, nici 0 pasire. Poate ci planeta e, in- ‘r-adevar, lipsita de viefuitoare ? Allis si Zelionfi se dusera si aduci apa din lac. Lipsini cam multi vreme, dar eu nu mi-am_ ficut griji, intruett fi vedeam prin hublou cereetind eu atenjie ceva pe malal lacului Pe urma Zelionii reveni la nav, dar nu ured spre puntea de comand, ci se duse la el in cabin, 110 — Ce cauti ? -am intrebat prin interfon. — Imi caut undita, zise el. In Jocul asta i-o puz- darie de pesti. Am luat api cu gileata si cind colo, vedem in ea irei pejti uite-atita. N-ai vrea si mi- ninci $i dumneata 0 ciorbita de peste ? — Nu, i-am rispuns cu hotarire. $i nici pe voi nu va sfatuiese, Pind gi pe Pimint existi pesti otravi- tori, iar a gati ciorbi de peste pe-o planetii nelo- cuit mi se pare un Iueru cel putin neserios. — Bine, bine, zise Zelionii, Atunci 0 si pescuim ceva pentru colectia dumitale. lect iar, in fug, spre mahul Iacului, ar eu, lind cut mine pelerina Alisei, ca nu cumva fata si-mi ri- cease, precum si un mic navod, am. pornit la rindul meu intr-acolo. Zelionii refu2d categorie si foloseasca nivodul, zi- ‘ind ci asta nu-io treabi demna de un sportiv care se respectii, or el se considera fi tocmai unul din tr-acestia. in schimb eu, cu Alisa impreund, prinse~ rim cu navodul atit peste, ei ne umplurdim eu el i pestele Ia bordul navei. In lurma noastra veni si Zelionti, ud leoarcd, sisi trans- porta prada in viviera. — Nu uita si inchizi trapa navei, i-am spus, pu- nindu-mi jos galeata, — N-am si uit, imi rispunse el eu un glas eare ti vvadea tulburarea. ‘Dusese atit de mult dorul peseui- tului, ineit acum, daca n-ar fi fost afar’ atit de In- tunetic, ar fi stat cu undifa in mind toati noaptea. Primul lucru pe care I-am facut a doua zi, a fost s4 mé uit afara printr-unul din hublouri. Dincolo de geamul acestuia stralucea aprig soarele, iar in jurul navet se roteau o mulfime de past — Ia te uiti ce mai Planeta pustie ! am rostit eu cu glas tare gi m-am dus si-mi trezese tovardsii. Aga iPlaneta pustie mai zie si eu, am repetat. Teri _am prins peste, astizi ne inconjura cirduri intregi de Pisa. T-am desteptat pe Alisa si pe Poloskov, cit despre Zelionii, acesta se si afla in picioare. Umbla prin re- zervele iui de lese si crlige de unditi — Imi pregitese uneltele pentru o prada gras, {mi spuse. Simte inimioara mea ci-gi fae pe-siel ve~ Jeatul stiue eit mine de mari. — Numai si fii eu bigare de seami, am cdutat ‘eu si-l previn, Vezi si nu te pescuiasea pe dumneata ‘reo stiued dintr-astea, Dupa aceea m-am dus la trapa, eu gindul si vid piisirile mai de aproape. Curind' am’ descoperit 0 freabi cam neplicuti: cuprins de febra pescuitului, mecanicul uitase aseard trapa larg deschisi.. Noroe ‘c& mi pitrunsese induntru vreun animal, pestii ins disparuserd tof, fara urmé. Pesemme ci pasdrile fraseri totusi pe gura trapei, ca inte-o pester’, gi Taserd cu ele tot ce peseuisem not in ajun. — Bo inealeare foarte grava a diseiplinei cosmi- ce, zise Poloskov, aflind la micul dejum despre gre- ‘seila lui Zelioni. ‘Port inst si eu o vind in treaba as- fa, Dealtfel, ca i profesorul. Bra de datoria noastra sh verifiedm trapa. — Bine, dar nu s-a intimplat nici o nenorocire, ise Alisa. Zelionii gi cu mine o si prindem acum zece vedre. Nici nu va inchipuiti eft peste misund in Jacul asta t — Nu-i vorba de asta, riposti Poloskov. Trebuie si ne fie elar e& daci se mai intimpli o dati o ase- ‘menea greseali, nu ne ramine deeit sé ne intoareem casi. Inseamni ei nu sintem eu tofii decit niste gu- i-eascd gi, prin urmare, nu avem ce cluta in cos- mos. — Iarti-ma, edpitane, spuse Zelionti 2 Tsi diidea seama, fireste, de boaciina sivirgité, In- ‘s4 gindul la pescuit il tulburase atit de mult, ineit ‘un picior se si afla pe malul lacului. ‘Mi-am pregatit plasele pentru prins pasiri si am seos afara arma la care, in loc de gloante, foloseam nite ace unse cu o substanta somnifera. In timp ee mi ispriveam pregitirile, Zelionii se si ayezase pe malul apei. fl urmaream eu coada ochiului, mirin- du-ma de aerul lui posomorit. ,,Pesemne e&-f si acum cu gindul la gregeala facut", mi-am zis eu, Chiar atunci vremea se inrdutifi bruse. Din se- nin se abdtu un vint puternic. Rabufnirile lui pleca- 74 iarba la pimint, dusera cu ele pisirile din vaz~ dub si stimniva valuri inalte pe intinderea lacului. In citeva minute sus, pe cer, nu mai ramase nici o pa- sare. Zelionii se ridiea si porni spre nava. Mi-am spus si eu ca este cazul si-mi duc plasele finiuntru si si agtept ca vintul si se potoleasci, iar pisirile sa iasi din ascunziguri. — Bi, cum e? lam intrebat pe Zelionii. Pot si te felicit pentru o prada grasi ? — N-am pescuit nimic, zise el. Nu musca deloc. — Cum aga ? Chiar dumneata mi-ai spus ef lacul geme de peste. — Asta a fost aseard, Acum, pesemne ci tot pes- tele s-a last la fund. — Mi-au zburat si mie toate piisirile, i-am spus cu, Asta inseamna ca am avut ghinion amindoi. Si asieptim sA se mai insenineze, Nu vrei si mergi si deseari la pescuit ? Poate eA aici pestele nu-l pofi prinde decit la asfintitul soarelui ? — Nu stiu, zise morocinos Zelionti, Planeta asta nurmi face o impresie bund. Doar nu degeaba i sa spus Planeta pustie. Uite pestele, nu e pestele ! Uite pasirea, nu e pasdirea ! trate se pe een ae— Priviti !striga Alisa, care venise ling noi gine. ‘auzise discutia. Uitafi-va colo ! Un iepure ! Prin iarba silta intr-adevar un animal mititel, TL ‘urmirea in goani un altul, ceva mai mare, Nici nu ‘apueariim si-i destusim ca lumea, ci ne si pierira din ‘ochi, doar iarba continua si se legene in urma lor, bituta de vint. - — Ai vazut ? iam spus mecanicului, Nu-i cituji e pufin o planet pustie. Sint gi animale pe-aici — N-avea grijai: 0 si dispard gi ele, prevesti Ze~ lionii Nu-ti amintesti de vorba lui Verhovtev ? Chit ‘ck in Verhovjev n-am pic de incredere. ulti, Zelionfi, i-am spus, hai si vedem unde ji s-a viit pestele, Dim drumul unui biosemnaliza- tor in apele Tacului, il reglim pentru indicarea de pesti si cum da de-tin peste, ne si transmite semna- ful — Fie, spuse Zelionii. Sa gtii ins in Incul sta ‘bu mai e nici urma de peste. Sint pesear batrin gi stiu cind o apii ramine pustie. ‘Am adus de la bordul navet biosemnalizatorul_ gi iam dat drumul in lac. Aparatul avea o carcasi im- permeabila si era previzut cu un motoras. -Mi-am pus efile la urechi, gata sii receptioner semnalele. Indicatoarele arta c& biosemnalizatorul coborise pind-n fundul lacului, apoi se deplasase spre mijlo- cul acestuia, Dar nu transmitea niet un semnal. La- cul piirea lipsit cu totul de viefuitoare. O jumitate de ord mai tirziu, a trebuit si mi las pigubas. Bio- semnalizatorul n-avea cum si greseasca, or, asta in- semna ei in lac nu mai era nici urma de peste. — Daci n-ag fi pescuit aseara eu mtinile mele, i-am spus lui Zelionii, n-as fi erezut tn ruptul eapu- lui cd-n lacul asta se poate afla vreo vietuitoare. Ver- hovjev a avut dreptate: e o planeta cam eiudata. 4 — Asta ziceam si eu, mormai Zelionil, stringin~ du-si undifele si pornindo spre Pega. — La orizont se vede o turmé de antilope, rosti cu glas rasundtor difuzorul De fapt, era vocea lui Poloskov, care, aflat sus, pe puntea de comands, zrise peserneantilpele de de- ai Eu insi imi gi didusem seama ei stepa miguns de animale. Prin arbi se fugireau soarecii de cimp, un fistar se ridied in doud picioruse, aidoma unui {- rus, iar pe malul lacului treeu un alt animal, semi nind cu un pui de urs. — Nu-i nimie care sA ne sperie, am spus eu. N-avem deci si scoatem autosenileta si sit pornim spre turmi, Poate mai prindem si alte animale, Dar niein-am coborit bine autogenileta de la bor- ul Pegasului,c& se porno ploaie torentiala. Bra cu mult mai puterniea decit cea de ieri: se napustise bruse, iar picurii ei ripdiau cu zgomot pe caroseria autoseniletei, M-am repezit in maging, cu Alisa du- a mine, si, fra a ne mai pasa de ropotul ploii, am pornit prin step, in directia turmei de antilope, Antilopele insé dispirusers. N-am mai gisit nici alte animale, iar mai tirziu, ¢ind am coborit din ve- hicul si m-am aplecat si vid mai bine soareeii care se zbenguisera prin iarba, mi-am dat seama el ;oa- reciipieriserd si ei. De data asta am lansat biosem- nalizatorul pe deasupra cimpiei. Dupi ce ajunse pind aproape de orizont, aparatul reveni spre mine, spulberindu-mi. orice indoiala: pe planeta unde po- Posisem nu se mai afla picior de animal, — Pofi si mai zicl ceva ? i-am spus cu amid ciune lui Poloskov dupa ce urcardim autogenileta la bord si ne adunardm eu tof in salonul navei. E in- tr-adevir o planet pustie. Tare n-a5 pleca de aici pind cenu i-am dezlega misterul. Ss us— Doar nu putem rimine aici 0 vesnicie, ripostt Poloskov. $i-apoi, ‘nu sintem noi primii care am descoperit ca aici existi 0 enigma. Poate ci mis~ terul Planetei pustit nici nu va fi descifrat — Ce ri imi pare e& Zelioni a uitat trapa des chisi, spuse Alisa. Am fi rimas micar eu effiva pes- tigor. —"sa nu mai vorbim de asta; omul e si aga foar~ te necijit, am intrerupt-o eu, Totusi e la mijloc 0 ‘reaba curioasa: cind am sosit aic, plows, iar lacul tera plin de peste; a doua zi dimineata zburau pe sus Stoluniintregi de psi; cum s-a port vintul, s-at imprigtiat pasar, si-au apirut animalel . ~ Taticule, spuse bruse Alisa, fla e4 am dezle- sat tana acestei planete ! sigur, cise morocinos Zelionii. Pink acum nea putt s-0 dezlege nimeni, suite e& vestitul Sher- lock Holmes, alias Alisa, a venit si a dezlegat-o ! — Fi mai prudent, Zelii, ise adresh Poloskov. Eu, de exemplu, am mai pierdut un rémiisag facut cu Alisa. Mai demult, cind am avut de-n face cu mormoloii ~"Asa este, Adu din cap Alisa, Asta pentru ci sfindirea mea nu-iea a unui om de sin, — Hai, motato, povesteste, am indemnat-o eu. — Pot'si nu vi’ povestese, ci s& va arat ? = Com vrei. — Attn! vi rog si ma asteptaf nifel, Viu numai- aecit — Vrei si cobori din nava ? Pai afara plows. — Nu-fi face griji, titicule. Ma strecor printre pileatur, Tar daca five fried st! mu patese ceva, ur~ ireste-mA prin hublou, MA reped pin-la.malul laculii si vin inapoi. ‘Apropiindu-ma de un hublou, am si vazut-o pe Alisa alergind spre lac, cu peletina pusi pe cap, apoi 116 uind api din el eu o eildarusi. O dati, ined 0 data... . In cele din urma, pornt iar in fugi spre navi. Tnirind in salon, Alisa’puse clldarusa pe masi, = Vitati-va si voi, ne spuse. In cildarugi inota alene un pestigor. — Ho, ho! exclama Zelionfi. Am uitat eu totul ca cel mai bine pescuiesti aici pe Inserat. Unde-mi sint undifele ? — Sai nel, spuse Alisa si cufund mind in api. ‘Scouse pegtele din cildare gicl azvini pe mast — Ce faci, Alisa ? — Daei e aga cum gindese... Incepu Alisa, dar chiar atunei, sub ochit nostri se petrecu o stranie metamorford. Pestisorul zvient de vreo dou ori, didu din coada si, pe dati, aripioarele incepura a i Se preschimba in ‘api, solzi — in pene si, clteva clipe mai tiraiu, vizurm pe masé, netezindu-si ful- Bil, psdruicd de-o gchioaps. fn timp ce urmiream cu gurile ciseate cum se transforma pestele acela in pasire, ea batu din aripi 51 igi lua zborul. Se lovi curind de tavanul salon — Puneti mina pe ea ! am strigat eu. O si se 1o- vveasca riu de tot! — Stai, titicule, ei asta nu totul, spuse Alisa, Pasirea se mai lovi de citeva ori de tavan apot cizu din nou drept pe masi. Cizind acolo, continua Si-si schimbe infijiarea. De data asta ti pierird pe- ne aripile Incepuri a ise girci si, n cele din urma, vzuiram pe masi un soricel. Soricelul lunect in j pe piciorul mesei si disparu intr-un colt —Acum {i-e clar totul ? ma-ntreba Alisa spuse pe un ton triumfator. Cam avea dreptate 0 faci: doar nu {i se intimpla prea des si dezlegi © taina care s-a dovedit a nu fi pe masura atitor bio- Jogi de renume. 7— Cum de fi-ai dat seama ? am intrebat-o. — Pai chiar tu mi-ai deschis ochii, Ti-ai amintit ¢f, eri cind a plovat — am dat de pest, cind a Inseninat — au aparut pasirile, iar cind a inceput s Sat vintul am vizutanimaio, — ,Ai perfeeta dreptate,i-am spus, Este un sis de adaptare deva dreptuluimito, ins pe plancla asta, cu totul justificat. Vietitile de aici adopta. de flecare data forma cea mai potrvitd. imprejurivilor. In felul acesta nu se tem nici de vint, niet de ploaie, nici de soare, Poate cla venirea iernii mai niscocese si alteeva =, (sta se poate veritia,zise Alisa, Hai si punem pestisorul in frgider. Nu am mai pus acolo, dar i-am confectionat cove in eae ea un aceaiy eno presen poi ceasuriintregi urmaind eu nesat cum iese pes. tele din api ca si zboare pe sus in chip de pasire ori §-0 zbugheasel dupi aceea intr-un ungher al eolvie, lunde i pusesem cutiafa eu mincare. Capitotul CE NE-AU ISTORISIT URECHEATH oti colectionaril sf amatorii de lucruri exotice din sectorul opt al Galaxiei obignuiese si viziteze planeta Bluk. Aici in preajma orayulut Palaputra, se onga- nizeazl o dati pe siptimina un ting special, Tntreaga noastr’i Galaxie numara citeva miliarde de colectionari. Cei din Sistemul solar, de pilda, se aduni in prima duminied a fiecaret lunt pe planeta Marte, unde tirgul are loe pe un podi aflat ling us Marele canal. Mi s-a povestit, de asemenea, ed si in nebuloasa Andromeda exist’ 0 puternici asociafie de colecfionari, iar pe una din planetele de acolo sint atit de numerosi, incit au preluat conducerea, si in~ ‘treaga industrie a planetei nu mai produce acum de- cit albume de marci, pensete filatelice si acvari Pe la colectionaii de pe Marte m-am mai abittut, si altcindva. Am facut rost acolo de niste pesti zbu- tori rar intilnifi, pentru gradina noastra zoologiea. Planeta Bluk insi n-am avut prilejul s-0 vizitez alaputra se dovedi sa fie un oras nu prea intins, Se aflau insi acolo o multime de hoteluri gi depozite. Git despre cosmodromul din Palaputra, acesta putea i pe misura oriedrei capital. Jndata ce nava Pegas enbort pe pista de beton, se indrepti spre ea un automobil in care se aflau eifiva strajeri. — De unde veniti ? Iau intrebat ei pe Poloskov, feinind chiar in dreptul scart, — De pe Pamint, le réspunse cépitanul. — Asta pe unde 0 mai fi? — In sectorul trei, Face parte din Sistemul solar. — Thi, Asa binuiam si eu, zise seful strajerilor. Semana foarte mult cu un ventilator. Avea trei urechi mari, iar in timp ce vorbea, isi rotea eapul cu. atita iujealé, incit stirnea eu urechile un vint in toata regula, Tocmai din aceasti catzi locuitorilor de pe planeta Blukli se gi zice ,urecheafi Strajerii urcard Ia bordul Pegasului si intrard in salon. — Ce aveti de vinzare ? ne intrebi unul din ei — Am venit sii vedem, i-am rispuns eu, dac& nu ‘cumva am putea gisi pe la dumneavoastra niscaiva animale interesante, ca si le ducem la Gradina z00- logici din Moscova, 119— Asta inseamna ci nu vrefi s& vindeti nimie ? {intrebi strajerul i — Nimie — $i n-avefi la bord nici un fol de animale ? — Animale avem, i-am spus eu, dar nu le vindem, — Va rog si mi le aratati, zise strajerul — De ce sé vi le ardtim ? interveni Poloskov. Vi sintem oaspefi si e cazul si necredefi pe cuvint, — Pe dumneavoastri v-as crede, zise urecheatul, dar vad cdi eunoaste{i prea putin pe coleefionari, Ne cara aici din toata Galaxia fel si fel de jivine, iar noi Pe urmé tragem ponoasele. Alté dati eram politicost simu controlam nimic. Astizi insi controkim toate havele. Sintem pafiti. Si strajerul, stimind vint cu urechile, ne istorisi lurmatoarea tristé intimplare: — Nu demult, aici in tirg, a aparut un ins care venise cu matfa de vinzare. Adusese eu el un siculet mititel si un borean, In borcan avea nigte viermi albi. Amatorii de pisiri i-au apreciat pe dati. Viermii aveau calorii multe si erau pe gustul pisirilor. A venit, deci, un colectionar si i-a cumpairat un borcan. ‘A mai venit altul, a mai venit si al treilea. Neguti- torul isi desfacea saculeful si scotea de acolo mereu alfi si alfi viermi, Pind la urma sa aledtuit un gir {intreg de colectionari care voiau si-i cumpere. Al dows sute douazeci si treilea din eet care sedeau la rind, s-a dovedit sd fie renumitul eoleetionar de pes tigori exotici, pe nume Krabakas din Barakas. Sta acolo, 1a rind si, neavind ce face, se uita cum scoate negutitorul viermii din siculet cu boreanul. Pind Ia urmé si-a facut socoteald ci in siculeful acela n-ar Putea sa ineapa decit trei borcane si jumatate de viermi. In clipa aceea Krabakas din Barakas si-a dat 120 seama ci Ia mijloc i-o treabié necurati. S-a apropiat de negutator si I-a intrebat: ,Sacul dumitale e far fund — Banu, urechimea-ta, il intrerupse ajutorul siu, cind strijerul-sef tocmai ‘ajunse aici cu istorisirea, Krabakas din Barakas I-a intrebat asa: De unde scofi dumneata viermii astia ™* ‘Vezi-fi de treabii ! sri cu gura cel de-al treilea strajer. Niei pomeneali de-asa ceva. Krabakas din Barakas i-a spus: ,.Di-mi te rog sacul si mé uit inl, — Gura ! se ofii strajerul-sef la cele dou aju- toare. Vi miinine urechile dack m& mai intreru- pefi!... Agadar, negutitorul acela, desi a auzit lim- pede vorbele lui’ Krabakas, nu le-a acordat nici un fel de atentie, Poate pentru ci acest Krabakas ¢ lat numai de-o jumitate de milimetru, desi in lungime misoar opt metri in cap si seaming el in un vierme subfirel-subtirel, de culoare al- YVasind cum sti treaba, Krabakas s-a intors catre colectionarii aflafi in urma lui si le-a strigat Mie nu-mi place deloc negufitorul sta suspect !* — larté-mii, urechimea-ta, nu izbuti nici de asta data si-si fini gura ajutorul strajerului-sef, dar imi permit si observ ci in momentul acela Krabakas di Barakes le-a strigat celorlalfi colecfionari asa: ,Pu- refi mina pe hot !* — Esti nebun ! sivi en gura cel de-al treilea strd- jer, Krabakas le-a strigat: ,.Sind o fiinfa tot atit de rrafionalé ca si dumneata, negutitorule, si te poftese ssi-mi acorai atentia cuvenitd. Aga ci, fi-te mata cu sicule{ul incoace !* — Basta ! isi vinturd furios urechile strajerul-sef. ‘Mine imi dau demisia ! Strijerii se luara la cearti, de data asta in graiul lor cu totul de neinfeles, care consta in aceea ci-si 121fluturau intr-un fel foarte curios urechile. fn salon se ised 0 adevarata furtund gi nu se stie cum s-ar fi isprivit sfada aceea a strijerilor, daci o rabufnire de vint nar fi dat jos de pe masi cafetiera eare se afla acolo, Cafetiera se sparse, iar strijerilor li se ficu rusine pentru felul in care se purtasera. — Va rugim si ne seuzaf, zse gel urecheatilor. ‘Am cam intrecut misura, — Nu-i nimic, nici nimie, am spus eu, striduin- ducma si nu zimbese gi adunind de jos cioburile cafetierei, in timp ce Alisa diduse fuga si aduci © cirpa pentru a sterge biltoaca din dreptul mesei. — Krabakas din Barakas, deci, continual m marele urecheatilor, e-a fleut cunoscute colectiona- rilor binuielile sale'si, unindu-si cu tof forfele, au zbutit si-i ia negufitorului sictletul situ cel mitite Au vizut intt-adevar c& din viermi acefa nu puteau fnedpea iniuntru decit numai vreo dot pumni. Scu- turind insi mai mulfi viermi din sfeulet, acestia, in ‘azul tuturor, au inceput si se divida in doua si si creasci. Deodatd, de Ia celdlalt capat al piefel s-a auzit un fipit de spalmi. Ce se intimplase ? Unul din amatorii de pisiti cintatoare a presatat intt-o colivie Viermii abia cumparafi si si-a dat seama ef ei au Pornit si se inmulfeased chiar acolo, sub ochi Ii — Ba nu, zise al doilea strajer, zvienind din turechi. Imi permit si te contrazie, urechimea-ta .. Dar geful situ nu mai stitu si-i asculte parerea, {si apued adjutantit de urechi, fi didu afara din sa: Jon, trinti usa in urma lor gi ise, surat: — Acum am si vi pot povesti in nite. ar in clipa aceea usa se intredeschise gi prin eri- iturd se ivi urechea strajerului celui atit de inda- rite, — Imi permit si... ncepu el. — Hi mu, aga mu se mai poate ! Strajerul-sef se 122 ropti in usd cu spatele si numai astfel izbuti sisi fontinue isforsiren: Sea Gonstatat fn cele din ura ca viermil acestia se inmulfese, inte-adevar, cu 0 vi- teza fantasticd. Atit de repede, ineit in zece minute se fac de trei ori, iar intr-o ord de sase sute de ori ‘mai mulfi decit fusesera inifial Dar de hranit cu ee se hranese ? Intrebii, mi- rata, Alisa — Cu acr, rispunse seful, Cu aer, fireste — Ba cu ‘oxigen ! {ipa din spatele si cel de-al doilea strajer. — Banu: eu azot ! rani cel de~al trelea. Strajerul-sef isi cuprinse obrazul cu urechile de rusine pentru subalternii sai, Abia peste eini minute {si reveni atit eit si-si poati sfirsiistorisirea. — Inconcluzie, n-au trecut nici trei ore gi intreg tirgul din Palaputra era acoperit cu un strat de viermi, gros de-un metru, Colectionarii fugisera care Incotro, — Dar negutatorul ? facu Alisa. — Negujatorul a dispirut si el in invalmageala, — Adica a sters-o, résuna din spatele uy — Curind mormanul de viermi s-a lafit in toate directile. Catre sear a ajuns in centrul. orasulut Maginile pompierilor, eare tumau peste ei api si spumi din extinctoare, nu izbuteau si faca fafa ea~ Jamitifii. Lumea incerea si dea foe viermilor, si-i otriveasc’, si presare peste ei D.D:T., si-i ziro- beasca in picioare, dar totul era in zadar. Aerul din jurul planetei se impufina clip de clip’. Semnale S.OS. porniri de pe planeta Bluk spre toate colfu- rile Galaxiei, De salvat insi planeta a salvat-o tot Krabakas din Barakas. Le-a asmufit impotriva vier- milor pe minciroaice —niste pisiruici numai de-o schioapa, dar atit de lacome, incit nici un colectionar care se respect nu se incumetii si le fink acast, in 123colivie, edict ar ajunge curind la sap& de lemn. In cele in urma, deci, am izbutit s& scépam de potopul vier millor, desi minciroaicele, odata cu acestia, au hie bait si toate furnicile, albinele, viespile, fintarii flu turii, gindaci, téunii, precum si gindacii de bilegar care lis-au aflat in preajmé, Dar de ce pusese negutatorul in vinzare niste viermi atit de periculosi ?intrebi Alisa — Cum — de ce ? Pentru ci voia si aiba si el un cistig. Doar siculeful acela era pe drept cuvint fara fund, — Nu, zise Alisa, ésta nu-i un motiv. Doar negu- atorul nu era un prost: pin’ Ia urmi, colecjionarit tot s-au dumirit despre ce-i vorba, — Sigur ci nu era un prost !‘striga de dupa usa un strijer. A vrut, de fapt, si ne distruga planeta ! = Pai, de ce ? — Asta n-o mai stim, marturisi strjerul-set si, depirtindu-se de usi, igi Msi ajutoarele si intre induntru. N-o stim, ins de-atunei ne-am apucat si goniroim toate navele care ne sasese ain Sistomul — De ee tocmai din Sistemul solar ? — Asta-i un secret al nostru, spuse primal strajer. — Nuri nici un secret, interveni cel de-al doilea. Adeviirul e ci de-acolo venise negufatorul. Adic& din Sistemul solar. Era Om, — Din ce in ce mai ciudat, am spus eu. Dispuneti micar de vreo descriere a Ini ? Cam cum arta omul sta la fata ? — Nicicum, Nowa ni se pare a tofi oamenii arataé lafel — Totusi nu se poate si nu fi avut unele parti cularitati mai deosebite, — Avea, intr-adevair, o particularitate, spuse aju- torul strajerului. 124 — Ia mai taci ! il repezi geful. — Ba n-am si tac, spuse ajutorul. Omul acela ppurta pe cap un acoperamint cu boruri orizontale gi cu o adincituri transversal deasupra, — Nu pricep, am indlfat eu din umeri, Ce adinci- turi transversal o mai fi siaia ? — Urechimea-ta, arati-i, rogu-te, fotografia, zise ajutorul. Poate ci dinsii o sine dea o mind de ajutor. — Nu-i voie. Fo fotografie secretd. — Ba este voie, De vreme ce eu am gi vorbit des- prea, inseamna ci nu mai secret’. — Ba n-ai vorbit. Tu ai tridat un secret de stat ! — Cuatit mai mult — Nemaiavind incotro, urechimea-sa scoase din buzunar o fotografie. Una mototoliti, cu contururi neelare, ficuté pesemne de un amator, totusi nela- sind Ioe nici unei indoieli: cel din poz nu era alt- cineva decit doctorul Verhovjev in persoand. Intr-0 mina {inea un borean, in cealalta — un sac mititel. — Extraordinar! am exclamat eu in culmea mira — Tcunoasteti ? — Cum si nu, Locuieste pe Planeta’ celor ‘rei i-vai-vai ! Pe-o planeta atit de frumoas si ocuiaseé un om atit de uricios ! Cind I-afi vazut ul- ‘tima oar ? — Doar cu trei zile in ura, — Pe la noi a fost luna trecuti. $i-acum, urma~ {i-ne, si vi controlim nava. Poate aveti si dumnea- voastri niscaiva viermi la bord. — Nuavem nici un fel de viermi. — Toarna la gogosi, fi sufl& sefului cel de-al doi ea urecheat. Nu vrea si mirturiseased, — Daci o luafi asa, si stifi ed n-o sf va dim voie ‘si ies in oras, ne spuse seful. Unde aveti telefonul? 125O sa va socotim pe tofi bolnavi de ciuma galactica. Atunci, vrind-nevrind, o si vi luafi zborul. Altmin- teri va trintim o dezinfectie, de-o si vA mineafi un- ghiile of afi venit pind aici, — Si stifi cd nu v-am pus nici un gind ru, am {ncercat eu si-l potolese. Pe omul din fotografie nu ram vazut decit o singura data. Ba poate nici n-a fost el. Doar exist si oameni care seaman leit intre ei. $i-apoi, 1a ce i-o fi trebuit unui doctor, di- rector de muzeu, si faci nego cu viermi ? — Nu stiu, rosti cu tristefe strijerul-sef, Stiu doar atit, c& se fin belelele lant de capul nostru, Nu ve- defi ? Pina si increderea in cei ce ne viziteazé ne-am pierdut-o. — Dar ce-afi mai patit ? — Nici nu ma intrebati. Cineva ne-a nimicit aproape tofi guralivii. — Guralivii ? — Da, da. Pasirile noastre preferate, Capitotut 9 AVEM NEVOIE DE UN GURALIV Spre tirgul colecfionarilor am plecat, impreund cu Alisa, pe jos, urmind ca autogenileta si vind tot acolo ‘cam peste dous ceasuri. Era o dimineafi frumoasi, cu cerul senin, porto- cali, cutreierat de niste nori pufogi, verzui; nisipul de sub picioarcle noastre era moale, albastru. Ajunserim eurind pe strada principal a oragului, ‘De-o parte gi de alta se ndlfau hoteluri, Nu seminau deloc unul cu celalalt, intrucit fiecare din ele fusese 126 construit pentru locuitorii unor planete sau sisteme siderale diferite. Se afla acolo, de pildd, hotelul Krak, asemini~ tor unui balon cu care se joaci copii, numai cd avea un diametru de vreo suta de metri. De sub cladirea hotelului risireau capetele unor antigravitatori, Aici poposeau tot felul de peregrini cosmici, nomazi, obis- nuifi cu starea de imponderabilitate. Aveau obiceiul si cilitoreasc’ folosind cometele sau torentii de me- teorifi, unde isi instalau corturile, ‘Treeurim dupa aceea pe dinaintea hotelului ,Cui- busorul-minune, Avea si el forma unel sfere, dar a uunela eu suprafaja solid’ de tot gi flind pe jumitate ingropat in pimint. La intrarea in hotel zariram o inscriptie: ,Numaj pentru locuitorii planetelor cu atmosfera de gaz metan*. Prin usa intredeschisi se strecurau guierind suvite subjiri de gaz. Urmétorul era hotelul numit ,,Tigaia": peretii si — desi previzuti cu o suti de straturi izolatoare — erau atit de incinsi, incit nu te puteai atinge de ei Hotelul era destinat locuitorilor a tot felul de stele, pentru care o baie in lava incinsi e la fel cum ar fi pentru noi sedldatul in apele unui iaz intr-o zi de ‘Mai erau gi alte hoteluri: unele suspendate in aer, altele ingropate in pamint, altele cu usa de intrare pe acoperis, ori neavind deloc nici usi, nici ferestre. Deodati insk vazurim in fata noastra o clidire nu ‘prea mare, cu coloane la fajada, cu niste ferestre din cele mai obignuite si cu o usi la fel de obignuit’. Pe firma aflati deasupra intririi sta seris: ,,Volga". — Ia te uit’, taticule, imi spuse Alisa. Hotelul ‘sta pesemne ci-i pentru oameni. ‘Ne oprirdm inaintea lui, efci ne f’icea multi pla~ cere si-] privim: ca i cind am fi intilnit un vechi prieten. 127Pe usa hotelulul ies! un om inalt, purtind uniforma de cosmonaut al flotet comerciale. Ne salut cu 0 rmiscare a eapulut — Bund ziua, fi rispunserim. De unde sintefi ? — Am adus de pe Terra pe planeta Bluk niste regeneratori de oxigen, ne raispunse cosmonautul, ‘oprindu-se. Afi auzit pesemne si dumneavoastra de iifania celor de aici: erau eft pe ce si-si piarda tot oxigenul. In timp ce am continuat sit discut eu cosmonautul, Alisa sla ling mine si cerceta cu privirea fatada ho- ‘elului, Deodata ma apuca de mina, — Taticule, exclama ea, priveste cine-t acolo ! La una din ferestrele aflate la etajul al doilea sta doctorul Verhovjev in carne si oase gi se uita la mine. Intilnindu-mi privirea, se trase iute din dreptul gea- mul — Imposibil ! am strigat eu, plin de uimire, Omul {sta n-ar fiavut timp si ajungé pind aici ! — Hai si vedem cum a izbutit s& vind, zise Alisa si ma smuci de mina. Usa de intrare era masiva, cu incrustatii, iar mi- nerul fi era poleit cu aur. Holul avea si pe dinduntru {nfitigarea unui palat imparatese. Pe ziduri erau zu- gravifi inorogi si felurite zine, iar de-a lungul pere- filor se ingirau lavije de lemn, Pesemne ci arhitectit cei urecheati urmarisera la televizor celebrul serial In doudzeci de episoade, intitulat,,Boris Godunov“. Ajungind in mijlocul holului, m-am oprit, — Ia stai nifel, Alisa, i-am spus. Mie povestea asta si sti ed nu-mi place deloc. — Dece, titicule ? — Pai, gindeste-te si tu: abia ne-am despartit de doctorul Verhovjev si am ajuns aici, unde strajerit ne spun ci dumnealui era cit pe ce si le distrugi 128 planeta cu potopul acela de viermi, iar acum, dupa hhumai citeva clipe de la istorisirea urecheafilor, si-1 vedem pe doctoras la fereastra hotelului ?! E im- osibil 1 — Cu atit mai mult, zise Alisa, E cazul si-1 intre- bam eum gi ce, == MA Tog, am ridicat eu din umeri, apoi m-am_ apropiat de o masi lung’ la care, intre lebsida im- paiata si-o cupa din material plastic, sta reeeptione- ul, imbrdeat intr-un eaftinel ab, — Spune-mi, te rog, Iam intrebat, ce camera ‘ocupa doctoral Verhovtev ? — Un bob zibava, flaciule, Imi spuse recepjione- rrul, apoi isi duse urechile la spate si deschise 0 cfr- foaie legata in piele si previzutit cu cheutori meta- lice. Verhovtev.... murmura el. Vethov-fev. Da, se afld, — $i unde il pot gisi ? — A tras la iatacul al optulea. Catul al doilea, iatacul al optulea. Ii sinteti niscaiva ortaci ? Da, il cunoastem, i-am rispuns cu prudenta. — Picat mare, zise ‘receptionerul, ea un cilat hain gi nedomolit si aibé ortaci, la prima vedere atit de blinzi si inimosi. ‘Cum vine asta ? I-am intrebat. V-a supirat ea — Ducefi-vi, zise urecheatul. Al optulea iatac, $i spunefi-i abragului luia cd de-o mai fierbe eirati {n pat si de no-o mai strica robofii-stolnici gi postel- nici, I-om ruga si-si cam ia tilpasifa de la hanul nostru, — Si cind te gindest, i-am spus Alisei in timp ce uream seara, cind te gindesti cf mi sa plrut aft un ‘om din cei mai pagnici ! In fafa ne veneau, coborind treptele, tot felul de fiinfe umane : lineieni, fiksieni si multe altele, care $= Pent a pe eece fedlocuiese pe planete cu accleasi conditil ca cele de pe PAmint, Unii dintre ei duceau in miini colivii cu pé- sii, acvarii, albume de mérci, ori numai genti si sacoge. Pesemne, se duceau gi ei la tirgul colectio- narilor. ‘Camera cu numarul opt se afla chiar la capatul unui coridor lung, pe dusumeaua céruia erau aster nute 0 mulfime de covoare persane. Ne opritim in reptul une usi din plastic, vopsita In aga fel ca si imite lemnul de stejar, si-am apisat butonul soneriei Nici un raspuns. ‘Atunci am bitut usor in tiblie. Zguduita, usa se intredeschise. Inciperea, de dimensiuni reduse, era mobilata gi impodobit cam aga cum se poate vedea in ilustrafille unor romane istorice despre trecutul pimintenilor. Se afla aici o lustri de cristal gi-o Tampa de gaz fird fitil, un samovar din wolfram si tun paravan japonez. Doctorul Verhov{ev insii nu se afla nicdieri. — Doctore ! am rostit eu cu glas tare. Esti aici ? Nici un rispuns. Alisa intra in ineapere si arunc& o privire in spa- tele paravanului, Stind in pragul usii, icam spus, stinjenit: — Si mergem, Alisa. Nu se cade si patrundem aga intt-o odaie strain’ — Imediat, taticule. In spatele meu se auzi tocmai atunci o respiratie fntretaiaté. Am intors eapul gl-am vazut un om gras Gin cale-afara, imbricat intr-un costum de picle neagri. Avea niste buze groase gi citeva bairbii su- prapuse, care i se revarsau peste guler. — Pe cine efutafi? ne intrebi el ex 0 voce sub- tire, delicaté, ca de copil. — Cautim 0 cunostinga de-a noastra, i-am ras- puns eu. 130 — Vii rog sf mA scuzati, zise omul, dar eu stau {in camera de alaturi si doar eu cinct minute in urma mi-am auzit vecinul pleeind. Toemai de accea m-am gindit sé va anunt si pe dumneavoastra, — Nustiti unde a plecat ? Grisanul isi scirpin’ birbiile, se gindi nifel, apoi spuse: — Cred ci la tirgul colecfionarilor, Altundeva, unde si plece ? Am pirisit hotelul si, la rindul nostru, ne-am in- dreptat spre tirgul cu pricina. ,,E un om tare curios doctorul Verhovjev asta“, m-am gindit in sinea mea. Lasardim in urma un hotel in forma de acvariu — aici poposeau locuitorii planetelor acoperite in intre- gime de api — precum gi un altul, care arta ca un ceainie, Din girliciul ceainicului fisneau suvije de aburi — aici locuiau kuksii, veniti de pe planeta Pa- rasel. Acolo domneste 0 atmosfer’ toridi, toate apele dau in clocot, iar planeta e vesnie invaluita in nigte aburi fierbinj Din hoteluri ieseau grupuri, grupuri de calator. Mulfi purtau seafandre spatiale, care mai de care mai deosebite. Unii se tirau pe jos, alfii ne treceau in zbor pe deasupra capetelor. La picioarele noastre migunau. colectionari ceva mai mari decit furnica, iar alturi de ei defilau alfi colectionari cova mai’ mici decit elefantul. Pe masuri ce ne apropiam de ting, mulfimea de- venea tot mai compact, de aceea am luat-o pe Alisa de mina, s& nu calee din nebigare de seama pe careva [pe picioare sau si nu o calee pe ea careva din in- timplare, ‘Tirgul se intindea pe 0 raz de multi kilometri si cra imparfit in citeva sectoare. Initial am trecut prin sectorul colecjionarilor de scoici, apoi prin cel al bi- bliofililor, ne-am strecurat anevoie prin puhoiul de ". 131 ee ee a ee ee ae eT Te‘oameni masafi in sectorul colectionarilor de minerale si pietre prefioase. Printre tarabele cu flori am ina~ intat destul de ugor, doar intr-un singur loc am fost nevoit s-o iau pe Alisa in braje, deoarece era gata- gata si-i vind rau de Ia parfumul trandafirilor fik- sient. De cum am ajuns inst in sectorul filatelistilor, am auzit-o pe Alisa spunindu-mi — Taticule, stai putin. Pe o intindere de vreo mie de metri se aflau ingi- rate o sumedenie de misufe pliante. Din spusele unui biistinag am aflat ci numérul lor ajungea la paispre- ‘zece mii trei sute, In dreptul masufelor sedeau fila telistii — cite doi, iar pe ici, pe colo si cite patru. Paceau intre ei schimb de miiret postale. Cei care nu ‘mai aveau loc la misuje se tocmeau stind in mijlocul drumului sau pur si simplu plimbindu-se prin bazar. ‘Alisa cumpiirii 0 serie de mirei mobile in relief, re- prezentind pisiri de pe planeta Sirius, o mare& muntenegreani din anul 1896, un clasor pentru mir- cile fiksiene, care avea darul de a asoza automat, la ocul cuvenit, marea, de cum 0 apropiai de cl, In scurt timp fiicd-mea schimbi marea muntenegreand pe altele dowi de pe planeta Sesineru. — Astea sint anume pentru tine, titicule, Imi spuse Alisa. Una dintre marci era complet albi, iar pe cea de ‘a dova se puten distinge doar o ineripfiec eu litere marunte: Un tind sklis Ia pagune*. — Ty, titicule, voiai si vezi um sklis, nu-i asa? — Bine, dar unde-isklisul ? O si apardi mfine, rosti grisanul pe care-l in- filnisem mai adineaori la hotel. Ne ajunsese. din rm. — Cum adic —miine ? 132 — Pe mircile astea imaginea nu apare in fiecare ai, ci doar in zilele cu sof, ma limuri grisanul, "— Dar coalalti marea ee va infitiga ? — Coalalti ? Cealalti n-o si Infaitiseze nimic. E ‘o marci folosit. — Si-atunci ce rost mai are ?! m-am mirat eu. — Asta-io marei rarisima, Locuitorilor de pe pla- neta Sesineru nu le place si serie serisor, si de acoea aproape toate marcile lor postale ajung fn mina telistilor nefolosite. Tar cele folosite sint extrem de rare. Fetita dumitale a procedat bine procurindu-si ‘march atit de rar Rostind aceste vorbe, grisanul ne fieu din mind si 0 lui din loc, in salturi, mai departe. Tar noi era eit pe-aci sé ne riticim prin muljimea aceea de sectoare, sectorase gi sectiuni in care era impirfit tirgul. Dar toemai atunei rsunaré undeva fn fata noasir’ fipete de pasire, ricnet de fiare 9i {uit de insocte. Ajunsesem in alta pia tiesité de colivii, aevarii, cust, fareuri. Acesta era toemai sec torul destinat lighioanelor eosmice. Pind gi mie, vechi cosmobiolog, imi venea foarte greu si ma descure in lumea aceea pe care 0 aveam fn fafa ochilor, Jivinele si oritiniile se dovedean a fi atit de felurite, iar posesorii lor de asemenea, ba chiar mai abitir decit ele, ineit mi-am inceput toria prin pia comitind 0 mare gafa. M-am apro- pat de o pasire eu penajul de un albastru inchis, ce sta proptiti pe trei picioare galbene, de vreo doi metri lungime, Unul dintre ele era legat cu un Lin- ug intins pind la stapinol ei, 0 aparitie inchipnita din globuri multicolore, descinsa de pe o planet ne- cunoseutd mie; I-am intrebat pe stipin cit costi pasirea aceea minunati., In aceeasi clip’ Ins, past- Tea imi rspunse intr-o curati limbi cosmic’: 133— Bu au ma vind. Dar dac& vrei, pot si-fi vind acest pluribalon bulinar. lar pe mine te-aj ruga si ‘nu mi jignesti. “Asadar, Incurcasem lucrurile, n-am bigat bine de seama cate pe care-l fine de lant. Colectionarit si regustorii din jur izbuenira in tis, iar pasirea, mi- rilindu-se pe loc, mA poeni eu clontul et lung drept {in moalele eapultt Mam grébit s-o iau la sinitoasa, flindei pe pa~ sire 0 apucaserd nabidaile gi se pregitea acum de alta lovitur — Titicule, rosti deodata Alisa, vino putin In- coace. la ulte ce interesant e ‘Micam intors privirea de la gindacii cristaloizi, pe care voiam de mult si-i achizifiondm pentru graidina zoologicd, sim-am uitat la Alisa, Se oprise in fafa unui aevariu mare gi gol. Alaturi se afla un seiunel pe care sta euibarit un pitic. = Uiticte gi tu, ce animale interesante vinde omul acesta, — Dar nui vad nimic. Acvariul.e gol Onule{ul oft amarit sisi sterseo lacrima — Nu egti dumneata primal, rosti el, nu esti pri- mul eare spune una ca asta ! — Dar ce ai in acvariu ? -am intrebat eu respee- tuos. Microorganisme ? — Bi, asta-i chiar culmea ! zise pitieul. Insupor- tabil ! Gata, plee. Imi iau lumea-n cap. — Taticule, imi sopti Alisa, dar atit de tare, c& se auzi la zece metri distant, acolo are pesti aerient invizibili. Mi-a spus-o chiar dumnealui, — Invizibili?! — Fetia stie ce spune, glisul piticul. Astia-s cei ‘mai obignuifi pest invizibit. — Foarte interesant ! am raspuns eu. Dar cum anume fi pescuifi ? 134 ee ee ee Cu plasele, ma lamuri piticul. Cu plasele invi- zibile. Pestii zboara eit zboard, cad in plasele invi bile gi ew ti due acisica. — As putea si apuc gi eu unul ? am intrebat. — S& apuci unul ? | Piticul era uimit la culme. Cum adied si apuci unul ? — Cu mina. — Pai, n-o si ai cum si-l fi. — De ce? — Pentru ci pestii stia invizibili sint foarte alu- reco, Ti seapi una-dous, nici n-apuci si-i atingi, ci-fi si scapi din min. Mi se pare ci mu mA crezi pe cuvint, Nu iam raspuns. Atunci piticul prinse a gesticula si exclama: = Poftim ! Uité-te, apuci-i, di-le drumul afard. Face vrei ! Umileste-ma ! Jigneste-ma ! Piticul smulse de pe acvariu o eirpa mare, ma {ngficd de braf gi mi sili si vir mina fnduntra, — Ei? tipi el. Cum e ? Ai prins ceva ? Nu, n-ai s& izbutesti dumneata sé prinzi nimic. ‘Mina mea nu simfi decit golul din aevariu, Nu era acolo nici urma de peste. — Aici nu-i absolut nimic, am declarat eu. — Fipoftim, afi vizut ? se adresi pitieul, cu obra- ji giroind de lacrimi, citre grupul curiogilor ce fa ccuserd cere in jurul nostru. Dumnealui sa convins personal c& pestiisint atit de lunecosi, tneft nui poti prinde, dar nu vrea s-0 recunoasci. Atunei am fnceput si-mi vintur mina prin acva- riul gol-goluf, si numai ce am scos-o afar’, cf piti- cul se porni iar pe tipat. — Vai de mine, mi-a mitrisit toti pestisorii, I-a bajgat fn boala ! D-apoi nu mi-am bitut eu gura pind acum ci nu-i voie si vinturi mina prin acvariu ? Poftim, am rmas sirac lipit ! Sint ruinat ! 135Privitorii murmurau posomoriti in vreo douizect de graiuri si ma priveau cu dezaprobare Pind si Alisa gasi cu cale si-mi spun : — De ce ai facut asta, titicule ? = Bine, da-i posibil si nu pricepe(i ci-n acvariu nu se afl nimic ? m-am adresat eu eelor din jur. De unde s-o stim noi? imi rAspunse printr-o alta intrebare un ins vargat ca un tigra, cu mustifi albe, locuitor al planetei Tkes. $i dact omul spune adevarul ? Dact pestii lui sint chiar invizibii si na ppt fi pringi ? Ce doveri avem ci ne minte ? — Just, fu de aceeasi plirere urecheatul. Ce rost favea si zboare el Incoace, de pe cine slie ce planeta, cu acvariul gol ? Ca si-l vinds iar g iar in fiecare zi, am rispuns Dar nimeni nu ma mai asculta N-am avut incotro gi i-am plitit piticului costul celor zece exemplare rare de pesti. Profund migeat de gestul meu, piticul, care nu se ajteptase pesemne i ceder cu atita usurinfi, imi mulfumi gi ma asigu- ri c&, daca va prinde vreun peste invizibil, faduc’ neapirat mie. Jar in clipa fn care am dat si plecim, fispuse Alisei : — Fetifo, ingdduie-mi si-fi ofer un mic dar — Cum s& mu, rosti Alisa. Vol fi chiar foarte bu- curoasi — Tine, Piticul se scotoci prin buzunare si scoase de-acolo mina goald. Isi potrivi apoi mina efus, de pared ar fi avut intr-insa cine gti ce, si i-o intinse Alise. — Asta, ficu el, ciciulita fermecata care te face invizibili. Ia-o, nu te jena. Tmi place si fac oameni- lor de treabii daruri nieprejuite. Numai si fii cu ba~ gare de seama, Ciciulifa e fesuti dintr-un fir atit de 136 subfire, Incit n-are pie de greutate, niei nu simi cind fii in mini. ‘Alisa fi mulfumi escrocului, schit gestul e& ascun- de datut in gentua ef, dupa care o porniraim amindoi mai departe. Deodati, Ia picioarele noastre se repezi o faptura foarte ciudati: aducea eu un balon pufos proptit in niste bastonase, ajungindu-ne noua pind la gentinchi, Faptura asta avea o culoare uimitoare — rogu-a- prins cu picifele albe, cum e ciuperca palairia gar- peli — Taticule, prindel! imi strigi Alisa, A fugit dela cineva. — Nici nu ma gindese, i-am rispuns, virind in buzunar portmoneul zdravin usurat. S-ar putea si nu. fie animal, ei vreun colectionar care cauta vreo jivi~ ni ce i-a fugit de acasi, Atita ar mai lipsi ca eu si-1 prind, iar el si cheme de indata politia, si se pling 4 Iam jignit, nebinuind ce individ injelept este. In acceasi clips insi ne aparu in fafa ochilor, fi- rnind-o tot intr-o goand pe urmele balonului rosu, un Gitamai sarpe grisan, cu dout capete, imbrica ‘r-un selipitor seafandru spatial — Ajutor ! striga garpele, Mi-a fugit indicatorul Balonul cel ros da si se piteased indaratul pici relor mele, dar sarpele igi intinse unul din cele o sui de picioruse ce i se balabineau de-o parte si de alta a trupului gil prinse pe fugar. Ca prin farmec, Tonul igi schimba culoarea din rogu in galben gi: strinse piciorusele lui drepte, ca niste bastonase, — Iertati fie-mi intrebarea, m-am adresat miti- halosului garpe, ce animal e asta ? imic de soi, raspunse sarpele. Avem din- tr-lgtia o mulfime pe planeta noastrd Noi le zicem Indicatori. De vorbit, nu stiw si vorbeasea, dar igi schimba culoarea in functie de dispozitia in care se 137afl, Jar culorile ce le imbraca sint grozav de intere~ sante, N-aveti intimplator 0 bucata de zahir ? — Nu. — Picat, ftieu sarpele si scoase la iveala nu gtiu de unde o bucati de zahir. ‘Cum dadu cu ochii de zahir, balonagul se mute tot in liliachiu. — Uitafi-l cum se bucura, spuse garpele. Nu aga ‘ch-i frumos ? — Foarte, am incuviinjat eu. — Noi nascocim pentru ei alte gi alte senzatii, ca em culori neobisnuite. Dac vreti, ii trag 0 seatoale’ gi el se face negra. — Nu, nue cazul, am spus eu. N-afi vrea si nt-l -vinde{i noua pentru Gridina zoologica din Moscova ? — Asta nu, raspunse unul din capetele sarpelui; in vreme ce capul celilalt se plecd in ticere. Putem face schimb. — Bine, dar eu n-am ce va ofert in loc. — Pai, imi dati exemplarul asta, fivina asta micu- 44, spuse sarpele araitind simultan cu zece picioruge spre Alisa. — Imposibil, m-am impotrivit eu, striduinducma 4 nu mi supér, mai ales e4 putin mai inainte chi eu luasem o faptura rafionala drept pasire. Asta-i fiiea mea. — Pfui, ce grozivie! exclama sarpele infuriat, Voi chema de indata autoritifile de ordine. Aseme- nea fapti este cu desivirgire interzisd ! — Ceanume ?1-am intrebat eu cu uimire, — Si faci negot cu propriile tale odraste. Dup’ ‘cum interzis e gi si le schimbi pe alte jivine, Oare nai cititinstrucfiunile afigate 1a intrarea in bazar? Sintefi un monstru gi un barbar ! — Da de unde ! am izbuenit eu in tis. Eu pot 5-0 138 vind pe Alisa in aceeasi mésura in care ma poate si ea vinde pe mine, — Cu atit mai rau ! tip’ garpele, stringind la piept balonul colorat; indieatorul se speriase, probabil, caci spinarea i se feu albi, cu cruciulife rosii de sus pind jos. Auzi, s& faci fata negof eu propriul ei ‘tat! Unde-afi mai pomenit una ea asta? — Va dau cuvintul mea de onoare e& noi nu fa- com negof unul cu altul! La noi, pe Terra, nui se obignuieste, in general, ca un pirinte si faci negot ‘cu propriit sii copii, si nici copiti, eu paint lor. Noi am venit impreund aici si cumpirim niste animale rate pentru gréidina noastra zoologica. Sarpele statu putin pe ginduri, apot rosti: — Nu stitt ce si fac: si vi ered, au ba ? Mai bine sil Intrebiim pe indicator. E atit de sensibil! $i, in- linindu-si capetele spre indicator, 1 intreba: Pot fi crezute pe cuvint fapturile astea ciudate ? Indicatorul se invalui deodata intr-un verde fru- ‘mos ca smaraldul. — Oricit ar pirea de ciudat, dumnealui mi in- eredinjeaza cd va pot da crezare. Sarpele se linisti brusc, adaugind pe un alt ton: — Dar ai vrea si te dau dumnealor ? Indicatorul deveni auriu, intocmai ca o raxi de soare. — Vrea, si ind foarte tare, tilmici sarpele starea afectiva a indicatorului, Luafi-l pind nu ma rizgin- dese, $i si luati si indrumarul ,Regimul alimentar al indicatorilor si modul in care se dobindese starile afective de un trandafiriu gingas — Dar nu stiu ce v-a5 putea da in schimb, — Nimic, rispunse garpele. Bu mi-am manifestat neinerederea fat de dumneavoastra gi astfel v-am ofensat. Daci in schimbul indicatorului veti gisi de 139‘cuviin{ si-mi acordafi scuzele cuvenite, voi fi fe~ rricit pina la apusul soarelui, — Bineinfeles, noi nu sintem citugi de putin su- pavafi pe dumnesvoastra, Lam asigurat eu, — Nici un pic, intr si Alisa In acelagi moment, garpele fi facu mea picioruselor sale balonului-indicator; acesta zburit prin vizduh gi iz drept in miinile Alisel Riimase la fel de auriu la culoare, doar pe spate, vil pare, alergau mereu dungulite albastre. — E muljumit, spuse sarpele si se urni iute din loc, tiris, firs. a mai lua seama Ta vorbele noastre. Tndicatorul siri jos din miinile Alisei si porni du- PA noi, leginindu-se pe piciorugele ul subjiri. si arepte. Tn drum, ne-am intilnit cu o intreaga familie de turecheafi: un ditamai urecheat, cu nigle urechioaie mai ceva decit ale elefantului, nevasta lui, urechea- ta, gi ase urecheati mititel. Duceau eu ei o colivie eu un canar. Ta uite, titieule ! exclama Alisa, Ala-i canar ? Da. — Ba nu-i canar, spuse urecheatul-tati, E pa- sirea paradisului, Noi n-am avut de gind s-o cum- pairim, ef, de fapi, cdutam un gural — Sin-am gisit, strigi in cor liota_urecheatilor, stirnind o palé de vint cu urechiugele lor. Nici unul micar. — E do-a mirare | intra In vorbi si urecheata. Nu mai departe decit anul trecut jumitate din ting era plin de guralivi, iar acum nu giscsti tipenie, poti 88 daj cu tunul. Dumneavoastra nu ave stire care si fie pricina ? — Nu, am rispuns eu. — Nici noi, spuse urecheatul. Nu ne rimine dectt si prisim pasiirea paradisului 140 s ‘Taticule, Imi spuse Alisa dupa plecarea ure- cheatilor, si noi avem nevoie de un gurali — Dece ?m-am mirateu. = Fiinde’ toti au nevoie de guralivi. — Perfect, si mergem atunei si ciutim un gura- liv, am incuviinfat eu. Dar mai intfl uiti-te ew luare~ aminte la paingul-fesiitor-troglodit de colo. Daci-i de vinzare, il cumparim numaidecit, Asta-i visul dintotdeauna al gridinii noastre zoologice. ‘Capitotal 10 AM CUMPARAT UN GURALIV Impreund cu Alisa am colindat tirgul de la un ea- pat la altul, achizijionind pentru gridina noastri Zoologici optsprezece exemplare de animale si pi- sari, in marea lor majoritate absolut necunoscute pe Pimint, — Nu stifi unde am putea face rost de un gura- liv ? intreba Alisa la tot pasul pe colectionarii sau vinzitorit innit in cale Raspunsurile erau dintre cele mai felurite. — Ehe, guralivii au incetat si mai faci oui, — Guralivii au pierit din pricina unei boli miste- rioase, — Pe guralivi nu-i pofi fine pe ling’ casi. = Cineva a cumpirat tofi guralivii de pe planeta. — Dar nici n-au existat vreodat guralivi pe-aici. Sialte, sialte raspunsuri de felul asta. Asa se face ci n-am putut sine dumirim ce anume s-a petrecut in realitate, 'Toji recunosteau e& odinioara guralivil fuseserd pisiri dintre cele mai obisnuite si mai in- aanGriigite in gospodariile bistinasilor si in gridinile zoologice. Dar in ultimul an dispiruserd aproape ct desivirgire. Se zvonea cd umblaserd niste oameni din casi fn casa si cumparaseri to}i guralivii, Se 2vo- nea ci cineva furase guralivii de prin gradinile zoologice. Se zvonea ci toate piisirile din principala crescitorie de guralivi se Imbolnivisera de friguri gi Pleriserd pind 1a una. Si cu eft mai zadarnice erau strdaniile noastre de a gisi un guraliv, cu atit mai aprig dorea Alisa fie sl numai si vada 0 pasare din- tr-astea. — Dar, de fapt, prin ce se distinge guralivul, l-am fntrebat pe Krabakas din Barakas, cu care tomai fécusem cunostin|a. — Prin nimic, imi spuse politicos Krabakas, fii cindu-qi colae coada lui albastri. Atta doar ef vor beste. — ii si papagalul vorbeste, am spus eu. — De papagali n-am auzit, habar n-am cum ara- 48, Dar s-ar putea ca la dumneavoastra acolo sali se spund la guralivi papagali. — Tot ce se poate, am incuviinjat eu, desi con- sideram putin probabil i intiInesti papagali pe aceasta planeta. Dar unde-ar putea si existe ? — Ce nu stiu, nu stiu, imi spuse Krabakas din Barakas. Poate cé au existat chiar pe planeta asta, ‘Am auzit e& guralivii pot si zboare prin spafiul in- terstelar, dar ci se intore intotdeauna la euibul na- tal! — Nu cred si mai gisim vreun guraliv, i-am spus Alisei. Va trebui si facem calea-ntoarsi, Cu atit mai mult, cu cit indicatorul tu a fliminzit de-a binelea Indicatorul mi-auzi vorba gi, in semn de aprobare, se fic verde-deschis la chip. ‘Tocmai o cotiser’im spre iesire, cind deodaté ma 142 ‘opri locului strigitul lui Krabakas. Ca un virtej al- bastru, se ridiease-n vizduh deasupra coliviilor. — Hei, fipa el, paminteanule, vino iute incoace ! ‘M-am dus, Krabakas se feu ghem si spuse: — Aji vrut si vedefi un guraliv ? Puteti spune ci ‘afi avut un noroe fantastic, In dosul coliviilor s-a pi- tit un om care a adus un guraliv get-beget, in toata puterea cuvintului i Far a mai asculta pind la capit, Alisa se si repezi inapoi, iar in urma ei lipaia iute-iute indicatorul, mulat de curiozitate in toate culorile curcubeului. Indaratul zidulut inchipuit de colivii se ascunsese un urecheat marunfel, cu urechile strins lipite. Tinea de coad o pastre mare, alba, cu dow pliseuri gi cu ‘ coronia aurie in crestet, — Vai, exclami Alisa, O recunosti, titicule ? — Oarecum, am spus eu. — De ce ,oarecum* ? | mi ingin’ Alisa. Pai asta-i pasirea ce st pe umérul statuli Primului eXpitan. Alisa avea dreptate. Mi-am reamintit pe loc. Fi reste, chiar un guraliv diltuise sculptorul pe umi- rul cipitanului — Vindefi pastirea asta? l-am intrebat pe ure- cheat. — Sst! gopti el. THeofi, ec altminteri ma duceti ‘si pe mine, si pasdirea asta la pierzanie. — Cumpirafi-o iute, fara mult vorba | imi gopti Ja ureche Krabukas din Barakas. As fi cumpirat-o chiar eu, dar dumneavoastra vi e mai de folos. S-ar putea ca asta si fie ultimul guraliv de pe planeta, — Dar nu inteleg de ce atita mister ? ! am intre~ bat cunedumerire. — Nici eu, rispunse stapinul guralivului, Lo- ‘euiese departe de orag si vin rareori pe aci. Cindva, demult, cu ani in urmd, guralivul asta a venit in zbor Ja mine acasi. Era sleit de puteri gi rénit. I-am acor- 43.dat ingrifirile cuvenite, Lam timaduit si de atunei a ramas 88 trdiasci in casa mea, Dupa cum mi-am dat seama, pasirea asta a colindat la viaja ei pe cele ‘mai diferite planete, Vorbeste multe limbi. Acum citeva zile, venind in orag eu nigte treburi, m-am In {ilnit la canting cu un vechi prieten. Am stat pe in delete de vorba de una, de alta sila un moment dat ‘mi-a spus ci nu se mai afli niet un. guraliv in oras, e umbld nu stiu cine care fi cumpara sau ii ucide. ‘tune! j-am mirturisit e& am gi ew aeasi un guraliv. Ai grija de el", m-a slituit amicul. $i taman atunei 5-a apropiat de noi un pimintean, care ne-a spus ci ‘yrea si cumpere el guralivul meu — Purta pilirie ? intreba bruse Alisa, — Da, raspunse urecheatul. Da’ dumneata de un- de sti — Batrin si slab ? — Dada. Inseamné cé-i el, hotati Alisa — Care — el"? intrebi Krabakas din Barakas. = Chiar avela care vindea viermisori. — Bineingeles, ala e, migelul ! exclama Krabakas. — Stafi pujin, nu mA intrerupefi, ne opri ure cheatul. Atunci am refuzat si-i vind pasiirea mea in- dragité gi m-am intors acasé. Si ce crede}i ? In accoasi noapte m-am pomenit cu cineva eare da si se stre- coare la mine in casi. Iar a doua noapte era cit pe e simi puni foc Ia casi. Noroc de guraliv ei s-a esteptat Ia timp gi m-a trezit si pe mine, Aseara am descoperit. un gant neterminat, spat la temelia ca- sei mele. Iar pe la o bucati de noapte eineva mi-a zvirlit in odaie un pietroi cit toate zilele. Mi-am dat seama astfel e& daci mai jin pasirea in casi, pot si-mi iau adio de la viaji. Daci nut vie fried de moarte, luafi-o dumneavoastra, dar si stifi ei eu ‘unul na réspund de urmari, 1a — Luafi-o, ne sfitui Krabakas. Eo pasire rari, blind, si-apoi, dumneavoastrét orieum urmeazi sit plecaji de pe planeta asta, N-aveti a vi teme de ni- mic, qin, titieule ? ms Intrebs Alisa, intinzind Nici n-apucai si _rispund, cind guralivul usor avint gi se list drept pe umarul Alisei {7 1 revedere prictene oft din ane urechea- tul. T-am platit cum se cuvine urecheatului, care 0 si Iu iute la picior. Niei macar banii nu stitu si-i nu- mere, — Guralivul poate fi hrinit cu piine albi, ne spuse la despirjire Krabakas, gi cu lapte. N-ar stri- ca si-i dati gi sirop de miicese. ‘Spunind acestea, Krabakas se faicu iavdigi un ghem albastrt gi se ajozi la loc pe colivia canarilor Ne-am indreptat spre iesirea din ting, Alisa mer- gea in frunte, purtindu-l pe guralivul ei pe umir. E drept cf nu scosese intre timp nici un eavint, dar asia nu ma nelinistea citusi de putin. In urma Alisei venea pis-pis indicatorul, care, ingindurat, isi tot schimba culoarea. Dup’ indicator pigeam eu, dueind de legatoare paingul-lesitor-troglodit, faptura accea ‘aproape rational, extrem de rara gi silitoare, pe care didusem o sum astronomicd, Paingul impletea de or, cu indeminare, un fular de lind in carourl; ca- patul fularului, impletit, se gi tira acum pe jos. Din spate inainta o autogenilet, incireati virf cu acvarii si colivii, incit n-ai fi gisit, si fi edutat eu lumina- rea, un loc cel pujin pentru o persoand. De pretutin- deni intoreeau spre noi privirile colectionarii, repe- ‘ind fn zeei de graiuri: — Tauitafi-va, aia due un guraliv. lua ean de pe eee 145— Un guraliv ! — Un guraliv viu si nevataimat! Deodaté guralivul nostru igi inclind eapul intr-o parte siincepu a vorbi. ‘Atentie, spuse cl. Debarcarea pe aceasti pla- neta este imposibilé, Eu tree pe o orbité. planetard, jar tu, scumpe amice, nu uita si pui in fune{iune amortizoarele. e ‘Spunind asta, quralivul incepu s& turuie, fir nici © pauzi, intr-o alta limb, necunoscutt noua, si 0 imu astelvreo dows mite — Asa papagel mai zie gi eu !spuse Alisa. Gurativa tea pled urea la vorbele Ais si repeta: Brey — "Asa papagal mai zie si eu! ‘Apoi mai cugeti un timp gi rosti cu glasul meu: — Dar mu infeleg de ce atita mister ! Apoi din now eu glasul fostului su stapin: tn aceeasi noapte m-am —pomenit cu cineva care da si se strecoare la mine in casi. Tar a doua noapte era eit pe ce si-mi pund foc la casi. — E clar ea bund ziua, am spus eu, Am avut un noroe orb, Alisa: ista-i un superpapagal, mai papa~ gal decit tofi papagalii. Dumnealui memoreazd cite ‘cuvinte poftest, i ined din prima clip’. Tn vremea asta guralivul se-apuci din now si turuie: ‘Asculti cipitane Doi, eu unul n-am ce sicti in schimb. Daca vrei, ial pe guralivul meu. EL ifi va aminti mereu de peregrinarile noastre, e& doar cipijina lui inmagazineaz’ totul, pind la ultimul eu vint. lar tu stii eum si-1 ghidesi ca si objii textul dorit Guralivul igi rispunse Tui insusi cu alt glas: — Mulfumese, eApitane Unu, Ne-om mai intilni 146 Apoi, din gitlejul guralivului razbira niste sunete tremurate, niste duduituri, ca si cind undeva in de- artare isi lua startul, spre indljimile cerului, o nava cosmies, — Taticule, tu infelegi ce spune el ? mi intreba Alisa. Pareli da, i-am rispuns eu. Am impresia ci astea sint glasurile eelebriloreXpitani. Lisardm piata in urma, strdduindu-ne si ocolim sectorul filatelistilor, spre a nu ne inghesui prin mulfime cu ineireitura noastré neobisnuitd. La un moment dat se repezi in intimpinarea noastri cu- noscutul grasan tn costum negru de piele — Bi, cum e? ne intreba el. Ati sit ce ciulati ? — Da, i-am rispuns eu, Totul e-n ordine — Am cumpirat si un guraliv, spuse Alisa, min- dr nevoie-mare. $i dumnealui gi-a amintit nise i= cvuri alit de interesante, cum nici nu va inchipui Sicn acelagi timp, guralivul igi deschise iar pliseu tile, ii potrivi coronifa in erestet gi prinse a vorbi eu glasul Primului eipitan: — Tu $tii bine, eApitane Doi, eit jinduiese si plee in nou in cosmos. Dar toate in lumea asta au 0 li- iti. Grisanul se-ntoarse spre Alisa, il observ pe gura- liv gi faja i se lifi ea 0 lipie, iar ochii i se albiri, pierzindu-se in adincul gavanelor. — Vindefi-mi-l mie, spuse grisanul — Dar de ce ?! m-am mirat eu — Asa trebuie, urmi grasanul, si ntinse miinile spre pare Gutralivui se sume sisi infipse cu sete clonjurile fn degetele grisanulut — Au! fips grisanul. Creatura blestemata ! De «ind te eaut eu | — Luafi-va mina! I-am avertizat. be 147vveni in fire. — Scuzafi-ma, rosti el. Dar caut de mult un gu- raliv. Am pornit special dupa el in calatoria asta, de lao departare de optzeci de ani-lumind, Dumnea- voastri nu mi puteti refuza ! Va dau pe el cit imi coreti — Dar eu n-am nevoie de bani dumneavoastra, ‘am spus. $i apoi, noi, cei de pe Terra, nici nu-i mai folosim. Luvim bani cu noi doar eind plecdim in cos- ‘mos, pe planete unde ei mai sint in vigoare. — Atunei vi dau pe pasirea asta orice dorifi ! ‘Vi dau o intreaga gradina zoologica ! — Nu, am rispuns eu ferm. Dupa elte-mi amin- tesc, guralivii au disparut aproape eu desivirsire. La gridina noasira zoologied el va fi tn plind sigu- anti. — Dati-mi-l ! spuse griisanul cu riutate. Ca de nu, viel iau cu de-a sila 1 — Incereafi numai ! i-am intors-o eu, Pe alituri trecur doi urecheati fn uniformi de polifisti. M-am intors spre ei si le cer ajutor, dar nea mai fost nevoie, grisanul se fieu neviizut, de pareé-l inghitise pamintul, Tar noi am pornit-o mai departe, — Ai viizut, titicule, de guralivii astia e legatat © taind, imi spuse Alisa, Tu si nu-l dai nimanui, — Nucfifie team, am linistit-o eu, Am luat-o pe un drum pustiu. Dineolo de imprej- muirea joasi a pielei stiruia larma. In fati se si Profilau siluetele hotelurilor din oragul Palaputra, Deodatsi, se auzira in urma noastra nigte pagi usori. ‘M-am intors eit ai clipi si-am rimas inmirmurit de uimire, Pe drum alerga, incereind s& ne ajungai din urma, 148 doctorul Vethovjev. Avea pilliria dati-ntr-o parte, costumul botit, iar la infatisare arata si mai slab ea Inainte. — Profesore, imi spuse el giflind, vai pajte 0 ‘mare primejdie. Nici nu-ti inchipui ce bine-mi pare cd v-am ajuns din urmé ! Sint de-a dreptul fericit ! — Despre ee primejdiei vorba? I-am intrebat, — Toata primejdia vine de la guraliv, Daci nu ‘va lisafi imediat pigubasi de el, nava voastr’ e sor- titd pieiril. V-o spun cu siguranta. = Asculté, doctore Verhovjev, i-am spus eu su- pirat, comportarea dumitale mise pare mai mult decit stranie, Te-ai cam Inconjurat de mister acolo pe Planeta celoi Trei Cipitani, no-ai spus ed habar -ai ce pasire este infijigat pe monument, In afar de asta, dup’ cum ne-a fost dat si auzim, dumnea- ta ai venit aici si ai incereat s& distrugi oxigenul de pe planeti, vinzind in stinga si-n dreapta viermii aceia albi. 'Te-ai purtat urit si la hotel: ai fiert exen- vursti pe pat si ai stricat robofil-stolniei de acolo. Tar acum pretinzi si-fi dim dumitale guralivul.,. Stai asa, nu mé-ntrerupe. Cugetii mai bine la toate astea, dupa care poli s4 vii la noi pe navi, si-acolo vom discuta in tihna si pe Indelete, © si regrefi, imi spuse Verhovjev si-si stre- ‘cura mina in buzunar. Indicatorul se féieu rosu de spaimn, Paingul-jesi- tor-troglodit {1 ameninfi pe Verhovjev, scuturind fularul ined neterminat. — Atentie, taticule, are pistol! strigi Alisa, Poloskov ! am rostit eu In microfonul ce-+ atirna la git. Noteaz coordonatele mele | Sintem primejdie. Urgent —ajutor ! Auzindu-mi vorbele, Vechovjev rimase in cum- pind, inmarmurit. Spre norocul nostru, pe drum apiiru o ceaté mare de colectionari, care tirau dupa M9cei un indaratnic elefant verde. Verhoviev siri peste imprejmuirea pietei gi dispiru. — Vai, co-mi plac mie toate astea! 0 auzil pe Alisa. Ce aventuri de-adeviratelea ! — Si-fi spun drept, mie nu-mi prea plac ase- ‘menea aventuri. Noi venisem doar si adundm ani- male pentru gridina noastré zoologica si nu si ne rizboim cu doctorul Verhovjev. ‘Trei minute mai tirziu putea deasupra noastri salupa de pe Pegas. Era Poloskov, care zbura in aju- torul nostru. Salupa ne acompanie din vizduh, inain- tind incetigor si conducindu-ne pind la navi, unde ajunserm fird nici un fel de complicatil Capitotal 11 SPRE SISTEMUL MEDUZEL De cum am aranjat animalele in custi si le-am dat de mincare, am treeut pe punte si am expediat o te- legrama la baza exploratorilor de pe Micul Arkturus. ‘Telegrama avea urmatorul confinut: aVerificai unde se afta doctorul Verhovjev. Am impresia ci nu este cel drept care se da." Spre searai ne veni rispunsul: »Doctorul Verhovfev nu se afla pe Planeta celor Trei Capitani. Altceva nu vi putem deocamdatti co- — Faptul ci nu se afl pe Planeta celor Trei CA- pitani il stiam gi fara si ne-o spund ei, zise Poloskov deseifrind telegrama, Dumnealui se aflA aici, Pentru guraliv am megterit o colivie mare pe care am atirnat-o in salonul navei. Cit era ziua de lung’, 150 ee pasirea indruga fel gi fel de vorbe in graiuri necu- noseute noud, in schimb nici 0 iota despre vreuntl in cipitani. Totusi Poloskov eredea in spusele mele siale Alisei. — Si eu sint de parere 4 Asta-i guralivul care a aparfinut Primulut eBpitan, iar acesta i I-a déruit celui de Al Doilea atunei clad s-au desparfit — N-a pornit oare Verhoviev prigoana dupa toti guralivit, toomai pentru ef voia si-l prind& pe aces ta ?intrebi Alisa — Lae i-ar fi folosit ? am intrebat eu. — Cum la ce ? Not stim doar ed Al Doilea eipi- tan_a dispirut fir urmé, $i nimeni nu are habar unde se aflé. Stim de asemenea, ci el avea un gura- liv — Asa e ! spuse mecanicul Zelionti. Nici vorba | Fetita noastra are perfecta dreptate. Capitanul nu-i, fn schimb guralivul se aflé aici. Rezulté ef guralivul stie unde-i cipitanul. Lucru pe care vrea si-] afle gi Verhoviev. ‘Atunel de ce face din asta un mister ? am in- trebat, Noi i-am fi dat eu placere o mind de ajutor. Se auzi un eiocinit. Cineva ne venise in vizita — M-am dus si deschid. Pe scara navei se afla grasanul in eostum negru de piele. — Iertafi-mi deranjul, rosti el. Am venit si-mi cer seuze pentru felul in eare m-am purtat eu dum- neavosstra acolo, la ting. Dar, stifi, doream atit de mult si cumpir un guraliy, ineit mi-am pierdut cum- paul. — Nu face nimic, i-am spus. Co-a fost a fost. Nu- ‘mai cd guralivul oricum nu fi-l dam. — Dar nici n-am nevoie, rosti vesel grisanul. Ag vyrea numai si nu rimineli cu o impresie proasta despre mine, De aceea, contind pe amabilitatea dum- 151neavoastrd, vi rog si nu mi refuzafi sisi primifi, la despirfire, acest dar din partea mea. Tmi intinse un animal extrem de rar: 0 broasca~ {estoasi de diamant de pe Menata, Carapacea acestei broaste este din diamante veritabile 1 striluceste atit detare, inct itt i ochil — Va rog s-o luafi, nu va sfiifi, ma indemna gra- sanul, am trei exemplare dintr-astea, Nu trebuia si primese, fireste, eadoul din partea acestui individ atit de ciudat; s-ar fi cuvenit si fiu mai prudent, Dar o broasci-festoasi de diamant nut se afla in nici o grdin zoologics de pe Mapamond inci ani de zile colindasem in ciutarea ei, si uite lise gisise un om care ne-o oferea in dar. — Nu mi refuzati, repeti grisanul. La revedere. Poate ef ne-o fi dat sf ne mai intiinim, Luati aminte: rnumele meu e cunoscut pe vreo suti de planete gi mi se spune MucalitulU. Si, tropaind cu inedlyarite sale pe sear, vizitatorul nostru o porni in salturi spre Palaputra Se asterneau umbrele amurgului, eel doi sori ai pla- netoi scipitara in acolagi timp intr-o parte gi in coa- Tats a orizontulus, astfel e& deasupra cosmodromului stralucea jerigtea’a dou’ asfinfituri, unul mai fru- ‘mos decit aitul. $i mi-am zis atunci ef nu se cade totusi si gindesti rau despre oameni. Sé-l luim, de pilda, pe grisan, e un adevarat entuziast in domeniul biologiel. Si eu citi generozitate ne-a oferit cxem- plaral acesta de animal atit de rar M-am intors fn salon Intr-o excelent dispozitie aritindule prietenilor mei darul primtt Broases-festoasi trecu din mind in. mind, incintin- dur pe tofi cu jocul acela fantastic de lumini in dia mantele earapacei sale —Incotro ne luim zborul ? intrebi Poloskov dupa einai, 152 — Spre skligi, spuse Alisa, pe planeta Sesineru. — Fle, am incuviinfat eu, oricum aveam de gind si mergem Intr-acolo. $i deodati, guralivul nostru, care pind atunei sta tuse molcom ji ne privise eum ne beam ceaiul, ei pata iar grai, — TT te pregatesti de zhor 7 intreba el eu glasul Primului cipitan. Da. Plec in intimpinarea lui, rispunse tot el cw slasul celui de Al Dollea capitan. — Bine, eipitane Doi, daci dai cumva de greu, cheami-mi-n ajutor. — Daci-mi va fi eu puting. — Trimite guralivul. Fl imi va destusi ce si eum. Doar gtiu si-l fac si vorbeascd. Ii transmifi lui toate ‘aminuntele. — $i-acum, la revedere. — Larevedere. Guralivul amuti — Bi, ai auzit, nene Poloskov ? Intreba Alisa — Am aur, cum si nu, dar nu tipa aja tare, ris- ‘punse Poloskov si cizu pe ginduri Guralivul clatind coronija din erestet, cumpainind parei daci e cazul si continue sau nu, $i bruse rosti Tar gi sacadat, cu glasul celui de Al Doilea cépitan. — Ia-o spre sistemul Meduzei ‘Asteptam si vedemn daci mu va continua si vor= beasei, Dar guralivul inchise ochit gi-si viri capul sub apa — Rezulté e& Al Doilea eépitan, aflat in primej- die, La trimis pe guraliv dup’ ajutor, spuse Alisa, are cum si-Ifacem si vorbeascé? ‘Asteptafi putin, am siriteu. De unde pind unde ‘ji ajuns Ja eoneluzia asta? Doar guralivul nu s-a dlus pe Venus, unde luereaza Primul cipitan, ot sa {ntors pe planeta natala. Inseamnd e& nu 1a trimis 153nimeni nicdieri. Al Doilea eépitan putea pur si sim- plu plan. Skatunet gualival a ints th zbor vga Posi, spuse Polosov, si se rdiot de Tesi din salon gi reveni peste vreo cinci minute, aducind cu sine 0 hart 2 Galaxiei, O intinse pe ‘mas, impingind cestile mai la o parte, si impunse cu degetul in marginea hari. — Aici, spuse el, se afla sistemul Meduzei. Com- plet neexplorat. In cadrul Iui sint 0 seamé de planete. Propun si ne lum zborul intr-acolo. Daci Al Doilea cApitan mai e viu, fi vom veni in ajutor. Daca a pie- rit, vom afla, in ultima instanfd, unde s-a intimplat accidentul. — Dar el putea si moar chiar in cosmos, am observat eu. — P&i, ce putea si i se intimple unui vestit eipi- tan ca el fn spatiul cosmic ? — Si explodeze nava, de pilda. — Dar guralivul a rimas teafar si nevatimat — Cite nu se pot intimpla ! ‘Am tdcut, La urma urmelor, expeditia noastra avea de rezolvat 0 seama de probleme ale ei, or, ni- meni nu stia daca in sistemul Meduzei existi, in Reneral, vreo specie de animale. Pind am fi ajuns in sistemul acela si ne-am fi Intors, s-ar fi seurs tot ‘impul destinat misiunii noastre. Si-apoi, in afara de spusele guralivului, nu cunosteam nimic altceva. Al Doilea cépitan putea sé fi fost acolo, dar si fi pierit {intr-o alt zonié a Galaxiei. Toate aceste presupuneri Je-am gi impirtisit tovarisilor mei. Dar cu eit vor- beam mai mult, eu atit mai putin eram convins de justefea spuselor mele gi cu atit mai lesne imi dideam 3eama e& nu izbutisem si-i conving nici pe Poloskov sinict pe Alisa 14 — Bine, am incuviinfat eu, incercarea_moarte n-are. Pleedm. Dar cu conditie: si dim mai intii o raitd pe planeta Sesineru. Trebuie totusi si me du- mirim si noi ce hram poarta sklisi dia. — Bun, fu de acord Poloskov, urmirind eu dege- ful pe harli. Planeta asta ne e fn drum. In plus, pe pparcurs vom putea si facem popas si pe alte planete, si cautim si pe acolo animale rare pentru gridina) noastra zoologica. — Siacum, la culcare, am spus eu. Mline de mineaféi ne lum startul. Au fost hrénite si adapate toate animalele ? — Da, s& triifi, tovardige conducitor al expeditiel, rispunse Alisa, clireia fi revenea aceasti treaba. — Dar broasca-festoasi de diamant unde-i ? am {intrebat eu — Adineaori era aici, rdspunse Poloskov. Unde-a disparut ? ‘Am pierdut o ora intreagi, scotocind prin toata ava, cas-o gisim, in sfirsit, doar cu ajutorul indi- catorului, care o dibui chiar linga trapa. — Se vede ci avea de gind si-gi ia tilpisita, ii didu pirerea Zelionii. Si doar v-am_prevenit. Cu broagtele astea festoase trebule si fii numai ochi Indicatorul se ingalbeni ‘Am scos tabelul de nuante ale sentimentelor expri- ‘mate de indicator, pe care mi-l oferise garpele eu dou capete, si am Spus: — Culoarea galbenii — neincredere. — Vash zici, mu ai ineredere in broasea-festoas&? {1 intrebs Zelionii pe indicator. Nici eu. Indicatorul se ingélbeni atit de tare, inett pind si lumina becurilor piru c& paleste. — Perfect, am rostit atunel eu. © virim tntr-o ‘cused. 185