TRANSPORTUL SI DISPERSIA

CURSURI DE APA SI IN LACURI

POLUANTILOR

IN

Sursele de poluare a apelor (a cursurilor de apa si a

lacurilor) sunt foarte diverse. Sursele de poluare trebuie analizate
tinand seama de specificul fiecarei activitati in parte care produce
poluare.
Substantele poluante sunt de natura organica si anorganica.
Substantele organice poluante sunt:
Substantele organice.
Substantele organice consuma oxigenul din apa atat in procesul
de dezvoltare, cat si in procesul de descompunere a lor. Bacteriile
aerobe care se gasesc in apa au nevoie de oxigen pentru
descompunerea acestor substante. Oxigenul este luat din oxigenul
dizolvat a carui concentratie maxima depinde de temperatura apei
si de capacitatea de aerare a apei la contactul cu atmosfera. Este
procesul de autoepurare a apei.
Titeiul si produsele petroliere insolubile deversate in apa, fiind
mai usoare decat apa, se ridica la suprafata si mpiedic pana la
blocarea totala a aerarii apei, producand astfel asfixsierea florei
i faunei.
Produsele petroliere solubile in apa, hidrocarburile, de
asemenea omoara organismelele vii, bateriile, (desi unele bacterii
au capacitatea de a metaboliza aceste hidrocarburi).
Titeiul si produsele petroliere confera apei miros i gust
insuportabile, chiar si la dilutii foarte mici de cca 1:106. In plus,
hidrocarburile se acumuleaza in organismele vii, afectand intregul
lant trofic.
Apa cu titei infunda filtrele din statiile de tratare, aduce
prejudicii si altor instalatii, de exemplu, instalatiilor de racire a
apei s.a.
Fenolii, derivati ai hidrocarburilor aromatice rezultati prin
inlocuirea unuia sau mai multori atomi de hidrogen cu gruparea
hidroxil (fenoli monohidroxilici insolubili in apa si fenoli
polihidroxilici solubili in apa). Sunt intalnite n special in
produsele petroliere din rafinariile de petrol. Este un produs foarte
toxic.
Acizii naftenici sunt de asemenea substante foarte toxice,
produse de industria petrochimica, cu diverse aplicatii.
Alte substane precum detergentii, pesticidele, sulfurile,
sulfonatii, hidrogenul sulfurat s.a. au efect toxic asupra florei i
faunei, unele cu proprietati de bioacumulare, dar si timpi de
rezistenta foarte mari.
Substante anorganice.
Printre substantele anorganice poluante se menioneaza:
- sulfatul de magneziu care contribuie majoritar la duritatea
apei, facand-o impropie consumului direct, folosirii la incalzirea
cazaneIor etc.;
- carbonatii si biocarbonatii solubili, care ceeaza la folosirea
apei probleme in fabricile de zahar;
- clorurile, care, peste anumite limite ale concentratiei, fac
imposibila folosirea apei ca apa potabila, in industrie, in irigatii;
- metalele grele, unele fiind toxice peste o anumita limita;
- fierul face apa nefolosibila in fabricile de hartie, in fabricile de
textile in sectiile de albire;
- sarurile de azot si fosfor favorizeaza dezvoltarea algelor;
- substantele radioactive, datorita impactului negativ deosebit
asupra organismelor vii;
- acizii si bazele diverselor elemente chimice fac apa impropie
la anumite folosinte, pot distruge viata prin depasirea concentratiei
maxime admisibile, pot produce coroziuni ale betonului si
metalelor etc.;
- apa reziduala de la termocentrale, centrale nucleare, poate,
prin ridicarea temperaturii apei din emisar, sa mpiedice folosintele
din aval, sa modifice conditiile de mediu;
- microorganismele provenite de la tabacarii, de la reteaua de
canalizare a centrelor populate, de la spitale, de la industria
alimentara s.a. pot fi foarte vatamatoare si chiar periculoase.
Emisii de poluanti din surse punctiforme

La o geometrie data a unui curs de apa sau a unui lac

descarcarea in emisar sub un unghi dat al unui efluent poluant
produce un jet a carui confluenta depinde in principal de raportul
maselor specifice ale efluentului si emisarului.
La contactul sub forma de jet, sau de panza, a unui fluid poluant
cu apa din rau, canal sau din lac putem avea, datorita diferentelor
de proprietate dintre poluant si mediul receptor, urmatoarele
situatiii care sunt in acelasi timp si faze
- de dezvoltare a fenomenului de transport al poluanilor:
- miscarea fluidelor net stratificate;
- miscarea la limita stabilitatii (sau instabilitatii);
- miscarea in stadiul avansat de amestec.
Unii parametri care ar putea caracteriza cantitativ fenomenul
dispersiei.
Este evident ca un amestec mai rapid al poluantului cu mediul
receptor se obtine prin distribuirea acestuia pe ntreaga sectiune a
curentului din mediul receptor sau pe o portiune cat mai mare
(fig.1.6)
Concentratia mai redusa a poluantului in mediul receptor se
obtine la debite de apa mari pe ru sau la debite si concentratii de
poluant mici.
Orientarea jetului de poluant contrar sensului de curgere a apei
n rau favorizeaza un amestec mai rapid al poluantului cu mediul
receptor.
Consideratii de ordin teoretic conduc la concluzia ca unul din
parametrii care ar putea caracteriza flotabilitatea ar fi diferenta de
densitate relativa: (delta ro/ro=roS-ro/ro).

Ecuatia dispersiei in albii deschise.

Fie c concentratia poantului in apele emisarului intr-o sectiune data
la un moment dat. Ne referim la cazurile care se analizeaza in
practica, anume cnd se neglijeaza difuzia moleculara. Pentu
inceput vom considera poluantul conservativ.
Ecuatia generala a dispersiei in acest caz devine:

c
c
c
c

vx
vy
vz

v x ' c'
v y ' c'
v z 'c'
t
x
y
z x
y
z
Lungimea l de la care se aplica ecuatia dispersiei
unidimensionale se aproximeaza cu relatia lui Fischer (empirica):

l
b u0
2
b
R u*

unde b este distanta de la punctul de injectare a

poluantului la malul cel mai ndeprtat; R raza hidraulica; uo viteza medie a apei in albie; uo =

gh0 i - viteza dinamica; ho -

adancimea medie a albiei; i - panta energetica (sau panta

piezometrica); g acceleratia gravitatiei.
Se prefera deducerea directa a ecuatiei dispersiei turbulente
in miscare gradual variata
a albiilor deschise. Este important de subliniat faptul ca dispersia
(deci nu numai difuzia) de proprietate, de exemplu, de poluanti
sau temperatura, la miscarea gradual variata a fluidelor, in
particular la miscarea uniforma, are loc in special, datorita
neuniformitatii distributiei vitezei in sectiune, atat in regim
turbulent, cat si in cazul regimului laminar al curgerii.
Diferenta dintre cantitatea de proprietate (cantitate de
poluant, de exemplu) care intra si cantitatea de proprietate (de
poluant) care iese in timpul dt, in volumul de control este egala cu
cresterea cantitatii de proprietate (de poluant) in acelasi volum si
in acelasi interval de timp dt.
Ecuaiile Saint - Venant ale miscarii gradual variate,
nepermanente ale apei in albii de rauri.
Dou ecuatii guverneaza aceasta miscare a apei in albii de rauri:

z Q

0
t x

ecuatia continuitatii si

z
1 Q 2Q Q Q 2 Q 2

0
x g t g 2 x g 3 x K 2
ecuatia dinamicii, unde Q este debitul raului; z - cota suprafetei
libere; B - latimea albiei la oglinda apei; - aria sectiunii de
curgere; K - modulul de debit.
Coeficientul de dispersie de convectie.
Chiar si in cazul miscarii unidimensionale coeficientul de
dispersie Dt care include si influenta geometriei albiei i a
distributiei vitezei curentului in sectiune, constituie o problem
dificil de rezolvat.
Metoda de determinare experimentala pe teren a coeficientului
Dt Se considera valabila relaia pentru coeficientul de difuzie
turbulenta Dt la durate mari de difuzie

x 2 2 Dt t

unde

x2

Procesul conduce la degradarea calitatii apei si la efecte

daunatoare ecosistemului si omului, constand in dezvoltarea
excesiva a plantelor acvatice macrofite si microfite, schimbarea
culorii apei in verde, reducerea drastica a transparentei si capatarea
de miros si gust respingator, scderea continutului de oxigen,
scaderea biodiversitatii s.a.
Dupa cum se stie, n sezonul cald apele lacurilor se
stratifica,oxigenul dizolvat se gaseste in concentratii mai mari in
stratul superior - epilimnion - cu temperatura mai ridicata si
densitate mai mica. In conditiile inexistentei unei circulaii a apei
pe vertical, n stratul inferior - hipolimnion -oxigenul dizolvat este
n concentratie redusa: se produc procese anaerobe de
descompunere a materialelor organice cu eliberare qe nutrienti:
fosfati, amoniac, fier dizolvat. Zona cu gradient mare de
temperatura pe verticala se numeste termoclin .

este media patratelor abaterilor de

la distanta pe care o parcurg particulele de poluant, masurata

din sectiunea de injectare la o sectiune unde ajung dupa timpul
t.

Dispersia pe verticala a poluantilor in albiile raurilor.

In unele cazuri este necesar sa se cunoasca dispersia poluantilor si pe adancimea
curentului de apa din albiile raurilor si canalelor. Astfel de cazuri apar fie cand poluantul
intra in contact cu suprafata libera curentului din albie (jeturi de suprafata, depuneri din
atmosfera), fie cand poluantul se afla pe patul albiei (jeturi inecate, aluviuni poluate de
pe patul albiei).
Dupa Jabson si Sayre (I970) coeficientul de dispersie pe verticala
poate fi calculat cu relatia specifica dispersiei logaritmice a vitezei
data de Prandtl:

Dz ku z1
h
unde k = 0,4 este constanta von Karman, u*- viteza dinamica, h - adancimea curentului, z cota
curenta
Dispersia laterala a poluantilor in albiile raurilor.
Relatia (1.84) este asemanatoare cu relatia propusa de Elder pentru coeficientul de dispersie
laterala Dy (nu Dz) in canale:

D y u h

unde = 0,23 este un coeficient deteminat experimental. Ulterior

s-au propus valori mai mari, pana la = 10 pentru raul Missouri
Aspecte privind eutrofizarea lacurilor
Eutrofizarea lacurilor inseamna cresterea productivitatii lor
biologice, respective a productiei pe unitatea de suprafata si pe
unitatea de timp (an) de fitoplancton (alge plutitoare), perifiton
(alge bentice ), precum si macrofite (plante acvatice cu sistem
radicular), ca urmare a acumulrii in apa de elemente biogene
(nutrienti, materiale organice) naturale sau/si antropogene,
coninand in principal azot si fosfor, dar si amoniac si siliciu.
Eutrofizarea este un proces natural care se accelereaza ca
urmarea poluarii antropogene a apelor cu materiale organice fie de
la surse punctiforme (evacuari de ape uzate din centrele populate,
de la industria alimentara, mai ales de ape uzate neepurate), fie de
la surse difuze prin antrenarea de catre apele afluente a
ingrasamintelor aplicate pe terenurile agricole (eroziuni de
suprafata, scurgerea hipoderma, ape subterane ) .