Sunteți pe pagina 1din 241
lon Popa Marinela Popa Lim ro GRAMATICA FONETICA VOCABULAR ORTOGRAFIE $I ORTOEPIE Editie revizuitd, in conformitate cu noul DOOM Despre carte mile de fonetica si de vocabular, cat Lucrarea de fat& cuprinde atat noti si pe cele de gramatica (morfologie si sintaxa) si se adreseaza elevilor de gimnaziu, celor din cursul liceal, precum si viitorilor candidati la examenele de evaluare, de bacalaureat si de admitere in invatamantul postliceal si uni- versitar. Volumul a fost conceput pe baza programelor scolare si a manualelor alternative, avand, totodata, in vedere si programele examenelor mentionate anterior. Caracterul practic al lucrarii const in faptul c& dupd abordarea unor nofiuni teoretice sistematizate in fise recapitulative, au fost incluse exercttii de tipuri diferite, urmate de solutiile lor. Datorit’ modului de prezentare a no- tiunilor teoretice si diversitatii exercitiilor, credem ca lucrarea poate fi folosité eficient si de cadrele didactice in lectiile de dobandire a cunostintelor si in cele de recapitulare, sistematizare si consolidare. Despre autori Ion Popa (n. 1945) este profesor de limba si literatura romani. A publi- cat lucririle: Limba roménd — Subiecte date la examenele de admitere in licee si scoli profesionale in perioada 1972-1993. Rezolvari integrale si indruméri, Ed. Didactica si Pedagogica, 1993 (impreuna cu conf. dr. Dumitru Ivanus) si indrumétor de limba romana, Ed. Eurobit, Timisoara, 1994 (impreund cu conf. dr. Dumitru Ivanus). Este si autorul manualelor preparatoare de literatura romana (clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIll-a), a unor teste de limba si literatura romani, precum si al unor lucrari de fonetica, de vocabular si de gramatica, publicate la Editura Niculescu, Editura Teora si Editura Sigma. De asemenea, a publicat articole de specialitate in Tribuna invatamantului si Catedra. Marinela Popa (n. 1950) este profesor de limba si literatura romana. A desfasurat si desfisoara o activitate didacticd sustinutd, materializata in succesele meritorii ale elevilor sai la diferite examene si concursuri. De asemenea este autoare, impreund cu Ion Popa, a lucrarilor Literatura romana — manual preparator si Gramatica limbii romane pentru clasele V-VUI, precum si la celelalte lucrari apSrute la Editura Niculescu intre anii 1995 si 2000. lon Popa Marinela Popa Limba romana GRAMATICA « FONETICA « VOCABULAR © ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE - editie revizuitd, in conformitate cu noul DOOM - NICULESCU Deserierea CIP a Bibliotecit Nationale a Romaniei POPA, [ON ‘Limba roman: gramatied, foneticé. vocabul Ed, a 2, rev. in conformitate cu noul DOOM. ~ Biblioge ISBN: 978-973-748-708-7 ar, ortografie si ortoepie / Ton Popa, Marilena Popa. ~ Bucuresti; Editure NICULESCU. 2013 1. Popa, Marilena 811.135,1(075.33}(076.2) © Baitura NICULESCU. 2013 ‘Adresa: Bd. Regiet 6D (060204 — Bucuresti, Rominia Comment (+40)21-312.97.82 Fax: (#40)21-312.97.83 E-rul: editura@nicuieseu.ro Internet: wow.niculescu.ro Coperta: Carmen Lucuci ‘Tiplsit in Romania ISBN 978-973-748-708-7 ody transmis sub rico fora $i prin siciun mifor, electronic sau clr pate &rgrodush au vans sub ii amd tench mor. lator Je rajonate $i nterrayoraie privind Toate drepturle rezervate. Nicio parte a aceste! ri rmecaric.nclusv orn letocopiere, rregisvare sau prin orice sistem de stacare gi accesare@ dal, fr8 ‘Grice nerespectare 2 acestor preveder conduce fi mad automat la réspunderea pera fa de leh proprictteainoiectuala Editura NICULESCU este partoner si cistbuitor ical OXFORD UNIVERSITY PRESS in Romania, E-mail: oxford@niculescu.ro; Internet: www.oxford-niculescu.r0 Cateva precizari Lucrarea de fata cuprinde notiunile de gramatica (morfologie si sintaxa), de foneticd si de vocabular, de ortografie si de ortoepie, traténd toate problemele cuprinse in actualele programe si manuale alternative de gimnaziu si de liceu — in spe- cial pentru clasele cu profil filologic sau/si profil vocational. Astfel, sunt incluse toate tipurile de complemente circumstantiale si subordonatele corespunziitoare acestora, elementul predicativ suplimentar si subordonata predicativé suplimentard, anaco- Jutul, tautologia etc. La partea de fonetica s-a realizat o clasificare mai amanuntita a sunetelor, iar la vocabular au fost incluse notiunile referitoare la stilurile functio- nale $i la calitatile stilului. Cartea se adreseazd, in primul rand, elevilor de gimnaziu si de liceu, dorindu-se a fi un instrument util de lucru, de muncé independentd, atat in vederea pregéitirit lectiilor curente de la clasé, cat si in vederea examenelor de evaluare nationalé, de admitere in liceu (acolo unde se vor organiza), de bacalaureat si de admitere in invétémantul superior, deoarece acopera si materia care figureaza in bibliografia pentru examenele mentionate. De asemenea, lucrarea se adreseazi si absolventilor facultatilor de litere care se prezinta la examenul pentru titularizare in Invatamantul preuniversitar, dorind sa imbratiseze cariera didactica. Notiunile teoretice au fost sistematizate, vizind notele definitorii ale fiecarei parti de vorbire si de propozitie, ale fiec4rei propozitii subordonate, ale tuturor notiunilor de fonetica si de vocabular, iar caracterul practic al lucr&rii const’ in faptul c&, dupa abordarea problemelor teoretice, au fost incluse exercifii de tipuri diferite urmate de solutiile lor. Acolo unde a fost cazul, s-au facut observatii $i precizari, s-aul dat unele indicatii asupra modului de rezolvare a exercitiilor propuse. Aceast& noua editie a fost actualizata, in ceea ce priveste regulile ortografice $i ortoepice, pe baza editiei a doua a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii roméne, aparut in anul 2005. Ele vizeaza atat fonetica si vocabularul, cat si toate partile de vorbire. Datorita modului de prezentare a notiunilor teoretice si a diversit&tii exercitiilor credem ca lucrarea poate fi folositéi eficient si de cétre cadrele didactice in procesul instractiv-educativ, in lectiile de dobAndire a cunostintelor, precum i in cele de reca- Pitulare, de sistematizare si de consolidare a notiunilor si a deprinderilor dobandite. Ne exprimam totodat’ convingerea ci ca isi va dovedi utilitatea in pregtirea tuturor elevilor in vederea probelor pe care le vor sustine la examenele de evaluare nationala, de admitere in liceu, de bacalaureat si de admitere in invatémantul univer- sitar, precum gi in pregitirea profesorilor care doresc si se titularizeze in invatimant. Autorii Lista abrevierilor Ac. —cazul acuzativ; adj. ~ adjectiv (udjectival/adjectivala); adv. ~ adverb (adverbialV/adverbiali); advers, ~ adversativ(); APOZ ~ propozitie subordonati apozitional; art. — articol (articulat); atr, ~ atribut; AT — propozitie subordonati atributive; Avram, Gramatica ~ Avram, Mioara. Gramatica pentru tofi, Editura Academiei Roméne, Bucuresti, 1986; Beldescu, OOP —Beldescu, G., Ortografie, orivepie, punctuatie. Supliment al revistei pentru elevi ‘Limba $i literatura romana, Societatea de Stiinte Filologice din Romania, Bucuresti, 1982; cag — complement de agent; ce — complement circumstantial cumulativ; ce — complement circumstantial de exceptie; ci - complement circumstantial instrumental; cel — complement circumstantial de loc; ccm complement circumstantial de mod; ceo — complement circumstantial opozitional; cer — complement circumstantial de relatie; €¢8 ~ complement circumstantial de scop: esoe — complement circumstantial sociativ; cet — complement circumstantial de timp; cez— complement circumstantial de cauz’; CC - propozitie subordonatd circumstantiala cumu- lativa; CD ~ proporitie subordonat completiva direct’; CE — propozitie subordonaté circumstantial’ de exceptie; ed — complement direct: CI - propozitie subordonatd completiva indirect’, ci ~complement indirect; Clnstr ~ propozitie subordonata circumstantial instrumental; CL - propozitie subordonati circumstantial de | CM - propozitie subordonatd circumstantial de mod. sau modala; N ircumstantiald ~ propozitie subordonat: consecutiv’; conj. — conjunctie (conjunctionala); CO — propozitie subordonaté circumstantial opo- zitionala coord. — coordonati/eoordonate (coordonare, coor- donatoare); cop. ~ copulativ(2); CR ~ propozitie subordonat circumstantial de relatie; CS — proporitie circumstantial’ de scop; CSoc - propozitie subordonati circumstantial socia- ti CT propozitie subordonati circumstantial de timp sau temporal; CT —propozitie subordonat’ circumstantial’ con- ditional’; CY - propozitie subordonati circumstantiala con cesiva; CZ ~ propozitie subordonaté circumstamiala de ccauzi sau cauzal’, D, ~cazul dativ; 4d. diateza; DEL ~ Duda, Gabriela: Gugui, Aglaia; Wojcick Marie Jeanne; Dictionar de expresii si locusiuni ale limbii romane, Editura Albatros, Bucuresti, 1985; dem, ~ demonsirativ: det, — determing DEX ~ Dictionarul explicativ al limbii roméne, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998; Diaconescu, Probleme — Diaconescu, lon, Probleme de sintaxd a limbii roméne actuale. Constructie si analiza, Editura $tiintifica si Enciclopedici, Bucuresti, 1989; DLRM - Dictionarul limbii romane moderne, Edi- tura Academiei Romane, Bucuresti, 1958; 8 GRAMATICA. FONETICA, VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE dis}. — disjunctiva; DOOM, ~ Dictionar ortografic, ortoepic si mor- fologic al limbii romaine, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1982; DOOM) - Dictionar ortografic, ortoepic si mor- fologic al limbii roméne, editia a doua, revizuti si adiugitd, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005; eps — element predicativ suplimentar, F — propozitie subordonata circumstantial final, f.— genul feminin; f, sint. — functie sintacticd, G.—camul genitiv; GAy- Gramatica limbii romane, volumele I si Il, editia a doua revazuti si adiugiti, tiraj nou, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1966; GAq- Gramatica limbii romane, volumele I si Il, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005; gent. genitival; hot. — hotarat; Hristea, SLR —Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba romana, editia a III-a revazuté si din nou imbogiititi, Editura Albatros, Bucuresti, 1984; ine. - incidenta; ind. — independent’ inf. — infinitiv; interogativa; ~ imterjectie; Jordan, Robu, LRC — Jordan, lorgu; Robu, Vladi- mir; Limba roménd contemporanet, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978; Irimia, Structura — Irimia, Dumitru, Structura gramaticald a limbii romane. Sintaxa, Editura Junimea, Iasi, 1983; JOOP — indreptar ortografic, ortoepic si de punctu- tie, editia a V-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1995; uxt. - juxtapunere; LLR = Limba si literatura romand, revist8 trimes- triald pentru clevi, editati de Societatea de Stiime Filologice din Rominia; loc. ~ locutiune; m, ~ gemul masculin; Metea, Drincu, Modele - Metea, Alexandru; Drincu, Sergiu; Modele i teste rezolvate de analiza gra- maticalé pentru admiterca in licee sifnveidndnnal superior, Editura Petrion, Bucuresti, 1992; N. ~cazul nominativ; n.— genul neutru; Neamf{u, Elemente - Neamtu, G.G., Elemente de gramaticali, 99 de confucti/distincti, Editura Stiintificd si Enciclopedica, Bucuresti, 1989; neg, — negativ( i); nehot, — nehotirat; np ~ nume predicativ; nr, - numirul; pd ~ predicat: P — propozite; part, - participiu; pl. ~ plural; pn ~ predicat nominal; Popescu, Gramaticd ~ Popescu, Stefania, Gramaticit practicéi a limbii romane cu 0 culegere de exer- citi, Editura Didacticd si Pedagogici, Bucuresti, 1971; pos, — posesiv; PP — propovitie principal’; PR ~ propozitie subordonati predicativa; PRS — propovitie subordonatl predicativa suplimentar%, prep. — propozitie (prepozitional/prepozitionala); pron. ~ pronume (ptonominal/pronominal’); PS — propozitie secundar’, py~predicat verb Reg. ~ regent; rel. ~relativ; sb ~ subiect; SB - propozitie subordonate subiectivit; sg. ~ singular; subord. — subordonata (subordonator/subordonatoare), subst, ~ substantiv: substantival(@); Serban, Sintaxa ~ Serban, Vasile, Simtaxa limbii roméne. Curs practic, editia a doua revizut si completati, Editura Didactic’ si Pedagogic’, Bucuresti, 1970; V.~cazul vocativ; vb. — verb (verbal/verbal’) Partea | Notiuni de fonetica FONETICA este stiinta care studiazii sunetele vorbirii din punct de vedere fizic (articulatoriu si acustic), precum si calitatile fizice ale sunetelor. 4. SUNET. LITERA. ALFABET. CORESPONDENTA DINTRE SUNETE SI LITERE A. SUNETUL este 0 senzatie auditiva, produsd de o vibratie acustic4, totalitatea sunetelor vorbirii formand limbajul articulat ca facultate specific omeneasca. ~ Sunetele sunt fenomene fizice materiale si concrete. FONEMUL este unitatea sonori care nu poate fi analizata in unititi mai mici si succesive si care serveste Ja diferentierea unui cuvant de altul: cor, dor, nor etc. Este deci cea mai mica unitate sonora care intra in alcatuirea cuvintelor, contribuind la diferentierea lor. — Cu studierea fonemelor se ocupii fonologia, care studia antele acestora, care pot diferi de Ia 0 persoana la alta. fn manualele scolare, notiunile de sunet si fonetice sunt folosite, de fapt, cu sensul de fonem si fonologie. B. CLASIFICAREA SUNETELOR 1, Vocalele sunt sunete continue care se pot rosti fir ajutorul altor sunete si pot alcitui si singure silabe. fn limba romana exist sapte vocale: a, @, 4 (i), e, i, 0, u 1, Dupa gradul de deschidere, se clasific’ in: a)deschise: a; b) mijlocii: a, e, 05 c)inchise: (i), wi 2. Dupéi locul de articulare, se clasific’ in: a)anterioare: ¢, i: b)mediale: a, a, (i); ©) posterioare: 0, u. 3. Dupd participarea buzelor, se clasifica in: a) nelabiale (nerotunjite): a, a, a (7), e, ts b) labiale (rotunjite): 0, w 'i, de fapt, sunetele tip, si nu vari- 10 GRAMATICA. FONETICA, VOCABULAR. ORTOGRAFIE SI ORTOEPIE Sintetizand cele trei criterii, clasificarea vocalelor se prezinté astfel: Dupa participarea Gon ees A a ae Nelabiale (nerotunjite) Labiale (rotunjite) Dup’ locul de articulare a limbii Anterioare Mediale Posterioare ‘Dupa gradul de deschidere inchise i i@ u Mijlocii | € a ° Deschise | - a - II, Semivocalele sunt suncte care se aseamina cu vocalele, dar care nu pot alcditui singure silabe gi se pronunti la jumiitatea intensititii unei vocale. Ele intra in alcatuirea diftongilor sia triftongilor si sunt in numar de patru: g, j, 9, #, si se noteazi cu semnul , sub vocala cores- punziitoare. De aici se deduce ci &, i, 0, u pot fi atat vocale, cat si semivocale, pe cand a, &, 4 (i) sunt numai vocale. -e = vocali: bete, erdi, sferd etc.; semivocald: beat, meargd, sgard, vrga etc.: ~ i

4 sunete 4 litere 3 litere si abateri de la aceastéi corespondenté I. Exista ins 1. Aceeagi litera poate nota sunete diferite: a) litera ¢ noteazi = vocala e: erd; semivocala rea; ~semivocala i: ea [ja]; b) litera i notea: ~ voeala i: in semivocala i: iarna; — sunetul / scurt, nesilabic: pomi; c) litera 0 noteas —vovala 0: ont: semivocala 0: soare; mivocala u: oameni (yame ni]; d) litera u noteaza: = vocala u: unu; — semivocala u: now, 2. Aceeasi liter’ poate nota grupuri diferite de dou’ sunete: a) litera xnoteazi grupul de sunete cs (axd, pix, sufix etc.) sau gz (auxiliar, exact, examen etc.). ~ litera x nu red insi grupul de sunete cs, care se pronunti cs si se scrie cu literele corespunziitoare (cs): complecsi, ficsi, lincsi, sfincyi etc.; 1, NOTIUNI DE FONETICA 13 - in limba romén& exist& cuvinte in care sunetele cs si gz sunt redate prin literele corespunziitoare si nu prin litera x, potrivit cu forma din limba de origine sau cu traditia literark: catadicsi, cocs, imbacsi, micsandrd, rucsac, scones, ticsi, vacs, zigzag $.a, ~in cuvantul eczemé, se scrie gi se pronunta {cz}: b) litera ¢ noteazt semivocala i + vocala e: el [je1] 3. Un grup de doua sau de trei litere noteaza un singur sunct: =¢ + efi) = é: ceas [éas}; ciorba [sorbal; ~g + efi) = &: geam [kaml; giuvaier [kuvaier]; ch + efi cheamé (k’ am 4}; chiar (k’ ar]; = gh + e(i) = g’: gheafi [g" ata); ghiaur [g’ aur]. 4, Doua sau mai multe litere diferite noteaz acelasi sunet sau, altfel spus, acelasi sunet poate fi transcris prin litere diferite: a) sunetul f se red prin literele: b) sunetul i se red prin literele: c) sunetul k se red prin literele: 2: hottiri, inainte, reincepe; &: cand, dénsul, romén; i: iar, vinete, ziduri; y: yankeu, yen, yoghi ¢: acar, bared, cot, car; k: kaki, karate, kurd; 4: Qatar; ch(e), eh(i): chin, chiul, rechin, chem; k(e), k(i): kilogram, kilowat, yankeu; qu(e), qu(i): Quinet; ©) sunetul v se red v: vai, vin, voi: relic ee oe vol 5. Corespondenta dintre sunete gilitere lipseste si in cuvintele imprumutate din alte limbi si neadaptate limbii romane: weekend [ichend|}, intermezzo fintermeto] etc 4) sunetul k” se red prin literele: [AAA 2. DIFTONG. TRIFTONG. HIAT A. DIFTONGUL este grupul de sunete alciituit dintr-o vocali si o semivocali alaturate, pro- nunfate intr-o silaba. Este de dou feluri: L.ascendent (urciitor), cand semivocala se afl inaintea voculei: fjerbe, jarba, leaf, mgard ete.; 2. descendent (cobordtor), cand semivocala se afli dupa vocala: ha jnd, noy, ray ete. ~Diftongul se poate constitui si din dou sunete alaturate apartinand unor cuvinte diferite, -dar pronuntate impreuni (fntr-o silaba); in aceasta situatie, in silaba care contine diftongul apare cratima, intre elementele componente ale acestuia: mj-a zis; 1j-a spus; sét-j dea etc. ~ fntr-un diftong, semivocalele ¢ si g apar intotdeauna ca prim element, iar celelalte semi- vocale (j si) pot fi sau primul, Sau al doilea element. B. TRIFTONGUL este grupul de sunete alcatuit dintr-o vocali si dow’ semivocale aliturate, Pronuntate intr-o silal Este de doud felu 1. progresiv, cind semivocalele preced vocala: aripjgard, cre jgane, legarcit, ete.; 2. centrat, cand semivocalele incadreazit vocala: bgay, legajcd, tréijaj etc. 14 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $I ORTOEPIE —Triftongii se pot constitui si din sunete akiturate, apartinnd unor cuvinte diferite, dar pro- nunfate impreuna (intr-o silaba); in aceasti situatie, intre elementele componente ale acestuia, se foloseste cratima in silaba care contine triftongul: mj-ay zis, mj-aj dat, ng-ay Idiudat etc. Observatie: Dupi consoanele é g, k’, g’ nu exist diftongi sau tiftongi care s& inceapa cu semivocalele e, i, deoarece, in aceasta situatie, e sau i sunt numai litere ajutétoare pentru serierea consoanelor & k’, g': ceas [Eas], geam [Zam], chiar (k’ ar], gheayd [g’ ata), ziceau [zi€au], vegheau [veg’ au]. — Atunci cfd e sau i sunt vocale urmate de 0 semivocali: cerce; [Cerdei], rochij [rok’ ii], e7 siij sunt diftongi, deoarece ¢ si primul i sunt vocale ale silabelor respective. C. HIATUL consti in rostirea consecutiva (in silabe diferite) a doua vocale alaturate. Vocalele aflate in hiat pot fi: 1. identice: cooperator, fiintd, licee etc.; 2. diferite: aer, cereale, poezie etc. —Hiatul se poate realiza si intre vocala final a unui cuvant si vocala initiala a cuvantului urma- tor (de acolo), numindu-se hiat in foneticd sintacticd. ~ in vorbirea neliteraré (neingrijita), se observa dou’ tendinte in ceea ce priveste hiatul: 1. reducerea (evitarea) hiatului, care se produce prin: a) contragerea sau reducerea celor doud vocale identice ori disparitia unei vocale, cand acestea nu sunt identice: alcol in loc de alcool, coperativa in loc de cooperativd, {inte in loc de fiinga, aspectos in loc de aspectuas, respectos in loc de respectuos etc.; b) transformarea uneia dintre vocalele in hiat in semivocala, realizindu-se un diftong: ca-is/eajs; c) introducerea unei semivocale intre vocalele hiatului: po-e-zi-e/po- je-zi-je. 2. crearea hiatului, care se realizeaz prin tendinta de hipercorectitudine in cuvinte de tipul: proroe, prolog, prerie, tostite adesea incorect: prooroc, proolog, pree Observatie: Hiatul nu se realizeaza niciodati intre o vocala gi un diftong, intre o vocal siun triftong, i intre doi diftongi ete. 3. FONETICA SI PROBLEMELE DE ORTOGRAFIE $I DE ORTOEPIE 3.1.A,A, A(0), E, I; EA, IE, 1A, Al —Literele a, d, 4, ? redau in scris vocalele a, a, i, litera e redi vocala e ~ poet, erd -, semivo- cala e— deal, seard -, semivocala i - ea, aceea ~ sau diftongul ie ~ era, el etc. -, iar litera i redi vocala i — viu, fir, in -, semivocala i — iar, ieri sau i scurt nesilabic ~ luni, insusé etc. E sii pot fi gilitere ajutdtoare (ffiri valoare fonetica) in combinatie cu ce, ge, che, ghe + vocal cu ci, gi, chi, ghi + vocali sau la sfarsit de cuvant: ceard, geain, cheama, gheatéi, ciorbé, cinci, unchi etc. ~ Litera y redi in scris vocala é cand este urmati de o consoani si la sfarsit de cuvant dupa consoani: yzriu, hobby; cand este urmati sau precedati de o vocali, reda semivocala i: yankeu, yoga, boy. ~ in ridacina cuvintelor, dupa desarta, insaldi, jalbéi, masin. dupi j se scrie si se pronuntia, e, i, nu ea, a, 4: asa, asazd, , saga, sal, sant, stra, sir, sepcar etc. 1. NOTIUNI DE FONETICA 15 Exceptie fac unele derivate de la jalba (jailbar), de la jar Gétratic, jarui), de la saga (séigal- nic, sdigui), de la sal (salut), de la sang (stinqulet, sdintisor) si de Ia satr rar, sdtrdreasé), —Daciis sij se afli Ia sfarsitul radacinii, desinentele, sufixele gramaticale gi lexicale se scriu, de regul, cu &, ea, 4: coaja, gogoasa, plaja infatiseazda; clujean, gresealii etc. Exceptie fac formele de conjunctiv ale verbelor terminate in g, j: sd furiseze, sai ingrase etc. — Substantivele si adjectivele feminine cu ridacina terminata in s, j se seriu si se pronuntit cudlaN,, Ac. si V. singular nearticulat (coaja,, plajéi, usitetc.), iar cand sunt articulate hotirai se scriu si se pronunta cu a, nu cu ea: coaja, plaja, usa etc ~Formele de plural ale substantivelor gi ale adjectivelor de tipul fruntasd, tovardsd, uriasci etc. se scriu si se pronunti cu e: fruntase, tovardse, uriase etc. = Se scrie si se pronunt’ d, nu e, dupa s, j, la pluralul substantivelor terminate in -are: anga- jare/angajari, infiitisare/infiitisdri etc., precum si in sufixele -dtor, -dimant: infricosditor, ingrdisdmant etc. = Verbele de conjugarea I cu tema terminat in s, j se pronunti si se scriu cu a la infinitiv prezent (a angaja, a aranja, a infatisa, a ingrosa etc.) si la urmitoarele forme care preiat sufixul a al infinitivului + indicativ imperfect, persoana a Ill-a singular si a I]-a singular si plural (angaja, aranja, infettisa, ingrosa — angajai, aranjai, infatisai, ingrosai, angajati, aranjati, inféitisati, ingrosati etc.); + indicativ prezent, persoana a Il-a plural (angajati, aranjati, infuitisati, ingrosati etc.); + indicativ perfectul simplu, persoana I singular (arigajai, aranjai, infatisai, Ingrosai ete.); * participiu si supin (angajat, aranjat,infaisat, ingrosat, de aranjat, de angajat), Exceptie fac aceste verbe la indicativ prezent persoana a Illa singular si plural, deoatece, conjugdndu-se dupX modelul lui a lucra, se sctiu cu ea: angajeazd, infittiseaza etc — Verbele de conjugarea I cu ridacina terminatit in s, j si cele de conjugarea a IV-a cu infini- tivul in f au, la imperfect, sufixul a: angaja, infatisa; amara, cobora, hotitra. — Verbele de conjugarea I cu tema terminati in k’, g’ si celelalte verbe de conjugarea a IV-a ter- minate la infinitiv prezent in / au, la imperfect, sufixul ea: urechea, veghea; iesea, sfarsea etc. ~Verbele de conjugarea I cu ridicina terminatd in ¢, j se scriu si se pronunta cu a, nu cu e la: + indicativ prezent, persoana I plural si a Ill-a singular si plural: angajaim, aranjam, infatisiim, ingrostim; ingrasd, ingroas@; + indicativ perfect simplu, persoana a III-a singular: angajd, aranja, inféitisd, ingro. etc. ~ Verbele de conjugarea I cu ridicina terminatd in g, j, ca si verbele a crea sia agrea, se scriu si se pronunti Ja gerunziu cu -@nd: angajand, aranjand, infitisand, ingrosdnd, creand, agrednd etc. — Verbele de conjugarea a IV-a cu ridacina terminati in s, j av infinitivul in ~, iar gerunziul in -ind, ca si verbele cu ridicina terminatd in 5, z, #2 a coji, a praji, a iesi, a paisi; cojind, prajind, iesind, pasind; a auzi, a gasi, a inghiti; auzind, gésind, inghitind. ~ Se scrie si se promuntd é, nu 7, in neologisme ca: imbold, implica, incrimina, incrusta, inden nizatie, infiltra, insera, investi (dar si insera, investi, fiecare cu un alt sens) etc.; se scriu si se Pronuntd atat cu i, cat si cu é: incarnafncarna, incorporafincorpora, nediferentiate semantic ~ Se scrie si se pronunti 4, mu d, in sufixul de la infinitiv al verbelor derivate de la onomatonee, care au d in ridicind: cardi, mardi, vajai etc ~ In sufixele -dreasd, -dirie se scrie cu a cénd se asociaz cu sufixul -ar, in general dupit consoane, deci si dupa s, j, ¢, cu exceptia consoanei gi (8) si a semivocalei é: birjdrie, cenusiireaséi, gogosdrie, dar: cazangerie, oierie. 16 GRAMATICA, FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE ~ in sufixele -ereasé, -erie se scrie cu e cfnd se asociaza cu sufixul er indiferent de consoana precedenta sau in neologisme: casierie, cocserie, frizerie, parfumerie, dat: marochindirie, papetitrie ~ Se serie 4, nu, in interiorul cuvintelor (mandi, réiméne, sdrg etc.), cu exceptia cuvintelor ‘compuse prin contopire in care al doilea cuvant incepe cu ? (bineinfeles) si a euvintelor derivate cu prefixe de la un cuvant care incepe cu ? (netnteles, preindmpina etc.) ~ Se scrie f in pozitie initiala si finalit @ncepe, cobor? etc.) si in-structura aledtuiti din pre- pozitiile iner(u), dintr(u). printr(u) + pronumele personal insu, insa, insii, insele: intr-insul, dintr-insa etc. —La inceput de silabi, dup’ i, se scrie si se pronunti e sia: istorie — istoria; vie — apropia; apropiem etc. —La inceput de silabi, dupi orice vocal in afar de i, se serie si se pronunti ée si ia: imbetia — imbdiez; intemeia — intemeiez etc. ~ in neologisme, la inceput de cuvant si de silaba care urmeaza unei vocale se scrie si se pronunti e, nu ie: ecran, ecuator, erdi, eroism, alee, idee, poem etc. Fac exceptie de Ia aceasti regul verbele terminate in i: atribui, constitui, contribui, tre- bui, care se scriu la persoana a IIl-a cu -ie: atribuie, contribuie ctc via; apropie - ~{n cuvintele din fondul vechi, se scrie si se pronunta ie, nu e, la inceput de cuvant sau la inceputul unei silabe care urmeaz dup’ o vocalii: iepure, iesire, baie, cheie etc. ~E initial din cuvintele eu, el, ea, ei, ele, esti, este, e, erai, era, erati, erau, desi se rosteste ie, se scric e. ~ Se.sctie si se pronunti e la sfarsitul cuvintelor formate cu sufixul -ete (finete, frumusere, tinerefe etc.), dar se scrie si se pronunti i in sufixul -aric (indemédnatic, romnatic etc.) sau la sfargitul unor pronume si adverbe: aceeasi, aceiasi, acelasi, aceleasi, inscisi, insusi, insist, iardsi, totusi, unde se scrie i, dar se pronunta un i scurt, nesilabic. ~ Se scriu si se pronunti cu ea formele articulate ale numelor unor zile: lunea, martea, mier- curea, vinerea; dat: joia. ~ Dupi consoanii, in general, se scrie si se pronunti ea, cu sau fara alternanti cu e: alean, neam: teatru; deal ~ delusor; steag — stegar; meargd ~ merge etc. —Tot ea se scric si se pronunta, in ridiicina unor cuvinte dupa s, z, {: méisea, seamd, seard, zeamd, feapd, feapdn. —Dupi consoanele b, p, v, f; m se scrie si se pronunti de cand exist sau nu forme alternante cu ia: pieri, dezmierda, pietre, vieri, obiect, subiect, piept etc. —Dupa aceleasi consoane ~ b, p, v, f, m—se serie si se pronuntii ia cdnd alterneaza cu ie: piard (piere), piatd (piete), biatd (biete), viatd (vieti) etc. Se scrie ea, nu ia, dupa ch, gh cand exist forme altemante cu e: blocheazé, cheamd, gheata, vegheazé etc. ~ Se serie ia, nu ea, dupi ch, gh cand nu exist’ forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur. oe oe rie si se pronunti ea, cand dup’ consoane, terminatiile -eascd, -eazé alterneaz cu ezi: intinereascd, sfarseascd, angajeaza, furiseazt etc. 4 cu -iese, -iez, se scrie si se pro- — Dupa vocale, cAnd terminatiile -iascd, -iaza alterne: nunta -ia: croiascd, alcdtuiascd, intemeiazd etc. ~ Se sctie si se pronunti ea la imperfectul verdelor de conjugarea a I-a, a Ill-a sia IV-a (taceam, punea, priveam, fugea etc.), cu exceptia unor verbe de conjugarea a IV-a termi- nate la infinitiv in i, precum a grdii, a trebui, a contribui, a instrui etc., unde se scrie gi pro- nunti ia: gritiam, trebuia etc. |, NOTIUNI DE FONETICA 7 ~ Se sctie si se pronunti i in cuvintele cdine, maine, paine, méini. ~ Litera o noteaz’ vocala @ atat dup’ consoani, cat si la ineeput de silab’ (dor, vino, om, pionier), semivocala o, cAnd este urmatii de vocala a si sti dup consoana (soare, floare, doure) si semivocala u cnd este urmata de vocala a si sti la inceput de silabi: oament, vioard etc. _3.2. O, U; 10, EO, OA, UA, UA wn Litera w noteazi vocala w cand sti dup consoana si la inceput de silabii (dur, urs, urmdi) si Semivocala w, in diftongii ascendenti (ziua, dowd) sau descendenti (au, nou), — Se scrie si se pronunta o, nu x, in cavintele: articol, matricola, miracol, pericol, ridicol, secol, spectacol, adaos, batjocori, dat se scrie si se pronunti w, nu o in detivatele lor: articula, dnmatricula, miraculos, periculos, ridiculiza, secular, spectaculos, adéuga, batjocura. ~ Se scrie si se pronunti u, nu a in cuvintele: auricul, fascicul, fasciculd, tentacul, vehicul, plapumd, repaus, dauné, marmuré (dar: marmorean). ~ Se sctie si se pronunti eo, nu io, dup’ consoane, in cuvinte ca: leorpai, pleoscti etc, dar se scrie si se pronunta io in cuvinte ca chiosc, bolndvior, pantofior etc. = Se serie oa si se pronunt ua la inceput de cuvant si de silaba, chiar cdnd nu exist forme altemante cu 0: oald, oaste, oameni, oarba, oazdi, oarecare; perioudd, furioasa, infioard, far- furioaré, linioara etc ~ Se scrie si se pronunti oa, dup’ consoane, in alternanti sau nu, cu 0: boald, coala, ycoalé, impresoare; angoasit, balansoar, coafor, fermoar, lavoar, savoare etc. ~ Se scrie si se pronunta wa, dup consoane, in neologisme ca: acuareli, cuanid, cuater- nar, cuart, guasd, iguand, scuar sau la inceput de silabi, cand nu exist alternanta 0 ~ oa: ziua, steaua, basmaua, a doua, a ploua, beicduane, bouar etc. ~ Se scrie si se pronunti ud, la inceput de silabi, in cuvinte ca: oud, pind, roud, ziud; doug, vouit, ploud. 3.3. Triftongii - EOA, EAI, EAU, IAI, IAU ~ Se serie si se pronunté eoa, nu ioa, in cuvantul leoarcdi, dar se serie si se pronunta ioa in cuvinte ca: inimioara, licrdimioard etc. Diftongul ioa urmeaza dupa o silaba terminat’ in vocalii: balaioard, duioasd, voioasé ete. ~ Triftongii eai si eaw se scriu si se pronunta la finala imperfectului verbelor de conjugarea alla, I-a si a TV-ain i (inclusiv dupi c, g, ch, gh) péireai- peireau; greseai ~ greseau; coseai - coseau; pldceai — plétceau; mergeai ~ mergeau; ocheai ~ ocheau etc. ~ Se scriu si se pronunti tot cu eai si eau si verbele de conjugarea I cu ridicina k’, g’ la per- Soanele a II-a singular si a I1J-a plural ale imperfectului, precum sila persoana I singular a per- fectului simplu: imperecheai — imperecheau; vegheai — vegheau etc. ~ Triftongul iai se foloseste dup’ vocala, in urmitoarele situatii: + la persoana I singular a perfectului simplu de la verbele de conjugarea I cu ridacina terminata in i: tdiai, mangdiai, inapoiai etc; * la persoana a I-a singular a imperfectului acelorasi verbe de mai sus, precum si a ver- belor de conjugarea a IV-a in i cu radacina terminata in vocal: taiai, voiai, suiai etc. ~ Se scrie si se pronunta éau dupa vocal la persoana a IIl-a plural a imperfectului verbelor din categoriile de mai sus: iziau, mangdiau, inapoiau, voiau, suiau etc. 18 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $I ORTOEPIE 3.4. Vocalele in hiat — Hiatul a-e se intalneste in neologisme de tipul aer, aerian, aerisi, faeton, maesiru, in ele- mentul de compunere aero si in cuvintele derivate cu prefixe sau compuse al ciror prim ele- ment se termina in a sia clror baz incepe cu e: contraexpertiza, supraevalua etc. ~ Se scrie si se pronunti e-e in cuvinte ca gheendt, feerie, feeric si in cuvintele compuse derivate cu prefixe ori sufixe in care primul ¢ apartine unui element constitutiv, iar al doilea € celuilalt element component: teleenciclopedie, reedita, coreeni. ~ Acelasi hiat, e-e, se scrie si se pronunt& si in: + formele de N.-Ac. singular ale unor substantive feminine: alee, idee, epopee ete.; + finalul unor substantive feminine nearticulate, la singular si la plural: maree, onomatopee, azalee etc. + formele de plural ale neutrelor terminate in -eu: apogee, clisee, ghisee, licee, muzee etc.; + formele de indicativ prezent persoana I si a I-a singular si de conjunctiv prezent per- soana I singular, a Il-a singular gi a III-a singular si plural ale unor verbe de conjugarea La ciiror ridacina se termina in e si al ciror sufix gramatical incepe cu e: creez, creezi, agreez, agreezi etc. — Hiatul i-a este prezent in forma de infinitiv a unor verbe de conjugarea I a cAror ridacin’ se termini cu i silabic (fnfia, linia, paria etc.) si in forma articulatd de N.~Ac. a substantivelor feminine terminate in i-e, comisia, corabia, familia, istoria etc. ~ Hiatul i-e este prezent in formele de N.-Ac. singular ale unor substantive feminine (familie, istorie, vie etc.), ale unor adjective feminine (grijulie, hazlie, sideffe etc.) sau in formele de N.-Ac. plural ale unor neutre ca: bisturie, chipie (are si forma de plural chipiuri) ete. — Hiatul i-i se scrie si se pronunti in urmiitoarele categorii de euvinte: + unele derivate cu prefixul anti- (antiinfectios, antiimperialist); + unele derivate cu sufixul -inra (fiinta, inftinta, desfiinta; stiintd, nes. c. + alte cuvinte de tipul: priintd, pustiire, sfiiciune, scriitor, loctiitor, viitor, miime, constiin- infdi, instiinga etc.); cios etc.; + substantivele feminine terminate la N.-Ac. singular, in i-e, la forma de plural articulat: academiile, béirbiile, viile etc. : « substantivele neutre terminate la N.-Ac. singular in iu, la forma lor de plural articulat: artificiile, edificiile, serviciile etc.; ; : « verbele de conjugarea I cu ridicina in / si a celor de tipul sffi, la forma lor de gerunziu: abreviind, apreciind, sfiind, pustiind et + verbul a fi la gerunziu: fiind. ~ Se scrie si se pronunti o-e in neologisme ca boem, canoe, coerent, goeleta, poem etc. si in cuvintele compuse ori derivate al ciror prim element se termina in 0, iar al doilea incepe cu e: autoelogiere, ortoepie, coexistd etc ~ Se scrie si se pronunti 0-0 in neologisme ca alcool, zaologie, zootehnie etc. si in cuvintele compuse ori derivate a cliror prima parte componenti se termina ia o, iar a doua incepe tot cu 0: autoobservatie, fotoobiectiv, microorganism etc. ~ Se scriu si se pronunt’ cu hiatul u-a verbele de conjugarea I a cAror u: accentua, atenua, efectua etc. ~ Hiatul u-e se fntalneste in urmiitoarele categorii de cuvinte: + neologisme ca afluent, desuet, duel, duet, influent, siluetd, statuerdi (dar: statuie) etc.; + adjectivele feminine de tipul asidue, ambigue, continue, perpetue etc. la N.-Ac. plural sila G-D. singular si plural; idicind se termina in 1 NOTIUNI DE FONETICA 19 + verbele de conjugarea I cu sufix gramatical la indicativul prezent persoana I si a I gular si la conjunctiv prezent la toate persoanele la singular si la a Iil-a plura efectuer, (sit) efectueri, (st) efectuere. ~ Se scrie si se pronunti u-o in adjective neologice ca: afectuos, aspectuos, defectuos, fas- tos, impetuos, maiestuos, respectuos, somptuos, tumultuos etc. ~ Se scrie $i se pronunta u-u in neologisme ca: ambiguu, continu, perpetuu, reziduu, vacuum etc. si in formele unor neutre terminate in uw accentuat: atu, igh, paspartu ~ araul, atuuri etc. : ~ Se scrie si se pronunti a-a in cuvinte derivate cu un prefix terminat in a urmat de cuvantul de bazi care incepe tot cu a: contraatac, supraalimenta etc. ~ Se scrie si se pronunti e-a in neologisme ca: agrea, agreabil, alineat, bacalaureat, boreal erea, creator, ideal etc. si in cuvintele compuse si derivate al ciror prim element se termina in e urmat de al doilea element cu initiala neadaptat, readuce, liceal, cineamator etc. ~ Se scrie si se pronunti 0-a in neologisme ca: boa, coagula, croat, protozoare $i in cuvintele compuse sau derivate al ciror prim element se termina in 0 urmat de al doilea clement cu initiala a: fotoamator, radioactiv, coautor etc. 3.5. Consoanele ~ Se scrie si se pronunti b, nu y, in numele lunilor: februarie, septembrie, octombrie, noiem- brie, decembrie. ~ Se scrie b, desi se pronunti p, inainte de litere care noteazi consoane surde (rostite fri vibrarea coardelor vocale — p, f, 1, 5, c, $, k’, & 1, h) in neologisme (absent, abtine, dedesubt, obtuz, subtil etc.) sin cuvinte formate cu sub- (subcapitol, subscris, subsemnat etc.) ~ Litera ¢ urmatd de o consoani (afard de litera h), de a, a, 7 (4), o, u, si la sfargit de cuvant se Pronunta k: car, cretdi, rac etc. Cand este urmatd de i sau e, se pronunta é, nu f, in cuvintele: cifra, eilindru, ciment, civil etc. Se pronunti € si in alte cuvinte: cere, cerc, ceard, ceapa ete ~ Literele ch urmate de e sau i sc pronuntd A’ in cuvintele: chintal, chirilic, chirure, orchestra, Precum si in alte cuvinte: chin, chem, chenar etc. ~ Se scrie git si se pronunti gu in cuvintele: colegiu, naufragiu, omagiu, cortegiu, orologiu, Privilegiu, ravagiu, solfegiu, vestigiu ctc. : © Se serie si se pronunti jin euvintele formate cu sufixul -aj: abata), afisaj, aliaj, mesaj, peisaj, Persona), pasaj etc. In familiile unora dintee aceste cuvinte existi si forme cu g- mesaj-~ mesager; peisaj — peisagist etc. Exist ins’ si cuvinte care se seriu atat cu g i Exis se scriu atat cu g, cat si cu j: corigent — corijent: carti - cartilaj etc. | yo ~ Litera g se pronunti g, cdind este urmatd de o consoand (afard de litera h), de a, a, 4(D, 0 4 sau la Sfarsit de cuvant: grad, gard, drag. — Cand este urmati de e sau i se pronunti & (ger, gintd), iar combinata cu h si urmati de & sau i se pronunti g’: gheatd, ghindit i Se Serie si se pronunti h la initiala, In cuvintele halva, hazard, hegemonie, helesteu, hernie oe hieroglif hotel (dar: artag, alvité, arap, artigos, angara, elicopter, ierarhie, igiend ia won, precum si in elementele de compunere si prefixele neologice: helio-, hemo, rape, hexa, hidro-, hipo- (.cal"), hipo- (,sub", .in deficit"), hiper-: helioterapie, hemo. igie, heptagon, hexagon, hidroavion, hipodrom, hipotensiune, hipertensiune §.a. Exist ins $1 cuvinte care se pronunt: si se scriu atat cu h, cat si fara h: hilartilar (ilariant), hilari- tate/ilaritate; se scrie insa si se pronuntd numai hilar, cand se refera la hil. : GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 20 6 é litera h nw ate valoare foneticd (nu reprezinti un sunet): chem Combinata cu c. ¢ chin, ghem, ghid. ~ Litera k noteazit Aint: liv, quark. sesit de cuvant: kripton, kali, quark. a ee ese urmatd de esau i noteazA consoana K’: yankew, kilogram = i att ° din fon- ii de b sip se setie si se pronunta, de obicei, m, mu n, atdt in toate — a Seam fi s e cli sunt compuse c connnnthi edt gi ta cele mai multe neologisme, fie vi sunt simple, fie ek cunt sompuse dul vechi, Cate spunere sau derivate cu prefixe: ambulan/d, bomboandi, embarg in wcheta,imprejur, dimprejur etc. Fac exceptie de la aceasta regulunele neolo- i ns avanpost, avanpremiert, input, A ana, de vocalele a, 0, u sila consoana k, cand este urmati de o alti consoani, de vocalele a, 0, elemente de e ir i a, imprejur, imbleinit, impacheta, imprejur i ‘eisme si nume propri strine tn care se scrie si se pronuny gisme § : Canberra, Istanbul. : : “seamen in fata consoanelor f, v, in radiicina cuvintelor sau in afara ei, se serie si = a a sa a dupe rigine sau dupi traditie: confort, fanfard, infrastructurd (dat siz amy e fe i a 1, umfla, simfonie, Pamfile, Zamfir), convoi (dar si: amvon, cuneva, tramvai). fat, pamflet, . vintele: m1 junctiv, conjuncturd, contingent, icantin, conjt , conj cudn inte sa ~ Se sctiu si se pronunt Z ass “linevens foningine, genunchi,intendent, ndiuunchi (dat: corespunde, corup jelincvent, , tic, identifica, itinerar, traversa. . uae Litera q se pronunt k atunci cand este urmati de vocala u + alti voeali si, mai rar, vocale: quark, Qatar. ; : Daca este urmata de -we sau -ui se pronunta este urmat de -u(i), se pronunta ev: quiproquo. nan : il yg “pre a, frustra, Se seri se promuni cur uncle neologisme ca apropria (xs asus") expropria frst oprobriu, propriu, proprietate, improprit, proprietari (dat: repercusiune) si prepozitile p quebracho, quipu. in alte cuvinte, cand $i printre. i an ca lisertatie, Se serie si se pronunt& s in pozitie intervocalici in cuvinte ea oe ne ett a : i ele termina (i) sau -1 5 disident, episod, fisiona, sesiune, sesiza ete. si in neologismele a ' , di, di, et nd. entuziasm, fantasma, miasmé, plasma, pleonasm, prism, sarcasm, schi ~ Tot in poziti intervocalicd se sere si se pronumtz in euvinte ea: acnza aba, lee bear cenzurdt, confucie, entuziasm, famezie, paradiziac, afrodiziac etc. sau i -iza: ateriza, familiariza, regiza etc. (dar: finisa, vernisa etc.). 7 ~ Se sere se pronuni sin elementee de compunere evasé-(ovasinarin, crasianiform te) . vaso- (vasodilatatie, vasodilatator etc.), dar se scrie si se pronunté z in el punere fizio- si bazo- (fizionomie, bazofil). ; — fnaintea consoanelor surde c, ¢, k’, fh, p. 8, $f, £8e sctie si se pronunti ee naintea consoanelor sonore (in rostitea cirora coardele voeale vibreazi) b, av seseie se pron zn toate cuvntete din fond veck, da sin neologisme: descompunere deschide desface, rasturna; azvarli, izvor, zvon, zeurd, azbest, brizbiz etc. Fac except i aisberg, glasbeton, glasvand, jurisdictie Exist insi si cuvinte care se scriu fie cu s, fie filosofie s.a. . ist ins si cuvinte care s cl Sf i i ii, sceptic ete. ~Se scrie si se pronunta s inaintea consoanei ¢: ascet, scend, sceptic € i si crie si s is sau §, in neologisme, la inceput de cuvant, inainte de f sau p, se serie si se pronunti ae in functie de originea cuvantului: spalier, stand, standard, spirt, spita, star oe i plat), stoc, stoféi, stuc, strangula etc.; spaclu, spalt, spit, splint, stampild, stecar, . le plati), stoc, stofé, siuc, § 1, NOTIUNI DE FONETICA 21 —{naintea consoanelor sonore J, m, n, r, v se scrie si Se pronunti s sau z, neexistnd reguli generale de scriere si de pronuntare: breasla, maslind, asmufi, basma, snoavéi, trosni, trisni etc.; bezmetic, cazma, caznai, cizma, izlaz, izmd, zmeu et ~ Cuvinte care se scriu si se pronuntii cu s pot avea in acceasi familie cuvinte cu z: concis ~ concizie: curios ~ curiozitate; decis ~ decizie; precis ~ precizie ete Scriem si pronuntim insti: coraziv ~ coroziune; concluziv ~ conclucie; ocluziv — ocluziune. ~ Se serie si se pronuntaiz in forma de plural a cuvintelor mai noi in limba de tipul francezi, chinei, englezi ete, darj in cuvintele mai vechi: obraji, viteji, cneji, rreji etc. ~ Se serie si se pronunta s, m1/sau ci, in cuvintele obignuit, pagnic, vegnic. — Se scriu si se pronunti cu ¢ cuvintele: altcareva, altceva, altcineva, altcéndva, altcumy ‘a, astfel, astmii, batjocurd, jertf, optsprezece, pustnic, untdelemn, varstnic (dar: esmént, avan- gardii, avanpost, avanpremierd, avanscend) ~ Litera x redi in scris sunetele (grupurile de sunete) cs sau gz. Se pronuntd ¢s la initiala unor neologisme si a cuvintelor compuse cu elementul xilo-, ori inainte de vocale (in anumite neologisme): xantofild, xerox, xilogravurd, ax, box, com. plex, fix, excelent, excursie, expedia, expozitie, extemporal, mixt etc Se pronunti gz inainte de vocale, in neologisme ca: auxiliar, elixir, exact, exala, examen, executa, exemplu, exercitiu, exil, exista, exotic. Exist insi, in limba romand, i cuvinte in care grupurile de consoane cs, gz nu mai sunt redate prin x, ci prin literele corespunzitoare -cs: coes, coeserie, coesifica, ruesac, scones, vas, vétesui, viiesuitor, catadiesi, imbéesi, micsandrd, esi sau g: (zigzag); cuvanwul eczeny se scrie si se pronunta cu cz. ~ Se scriu cu x si se pronunti cs sau se scriu si se pronunt& cu s, potrivit cu forma din limba de origine, cuvintele: excava, excela, excelent, exceptional, exces, exclama, exclude, excretie, excursie, expedia, experientd, explica, exploata, explora, explozie, expoczifie, expune, exiaz, extemporal, extenua, extern, extinde, extraordinar; escadri, escadrild, escadron, escala. da, escala, escapades, eschimos, eschiva, escortd, escroc, espadrild, esperando, estetich, estom, Pa, estrada, estuar. ~ Litera w transcrie de regula sunetul v (watt, kilowatt etc), dar si alt cuvinte strtine neadaptate la sistemul fonetic al limbii romane. n aceeasi situatie se aflé si alte sunete si grupuri de sunete ch = ¢ (charter) sau 5 (chamois), J=h Gund), 2 = ¢ (Pinzgau), u = i (aluré), { (pizza) etc. inete (/— western), in 3.6. Consoanele,duble 5 Consoanele duble ce se scriu in cuvinte ca: aceelera, accent, accepta, acees, accident ete, 4h care primul c reprezintd sumetul k, iar al doilea sunetul d,fiind urmat dee saat { Consoanele duble se scriu si se promunti in cuvintele compuse si derivate cu prefixe unde con- Soana finali a primului element este aceeasi cu consoana initialii a celui de-al doilea element ~ mm: kilogrammetru, fotogrammetrie etc an: innémoli, innebuni, innora etc.: ~ 11: interregional, interregn, hiperrealism etc.; ~ $8! transsaharian, rassemiina etc. (dat: rdsuci, réisufla, transcrie). ~ in numele proprii sau in unele neologisme, repetarea aceleiasi litere poate fi lipsit’ de va- loare fonetica, noténd 0 singura consoani: Bolliac, Rosetti, watt s.a. 22 GRAMATICA, FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 3.7. Scrierea si pronuntarea cuvintelor de provenienta str: a unor nume proprii romanesti care folosesc alfabetul latin pistreaz’ grafia si pronuntarea -Ni roprii strdine din tirile i a are hen}, Racine [rasin], din limbile respectiye (Bordeaux [bordo], Miinchen (mii Shakespeare {secs pit], Zeiss [ta s] etc.) ~Unele nume proprii steline care sunt cunoscute si folosite de mai mult vreme, au fost adap- tate si se scriu cu grafia traditional: Florenta, Londra, Nisa, Praga, Varsovia, Viena etc... cu grafia si pronuntarea originale putindu-se folosi in luerairi de specialitate: Firenze [firentel, London [landan], Nice {nis}, Praha (praha], Warszawa [varsaval], Wien [vinJetc. Aceste ultime grafii se pronunti ca in limba Unele nume proprii latinesti $i vechi grecesti circula in limba romani atat intr-o forma traditionala adaptati, cat si in forma originard: August/Augustus, Rodos/Rhodos. ~Numele proprii striine din farile care folosesc alfabetul chirilic se transcriu ca in limbile respective, dar cu litere latine, iar pronuntia este ca in limba din care provin, cu mici modi- ficati in uncle cazuri: Oxeta ~ Onega; Toncrolt ~ Tolstoi etc. Fac exceptic cele adaptate: ‘Moscova fata de Moskva [pron. mascva] ~Numele proprii din tarile care foloses alte caractere (litere) decat cele latine si chirilice se redat in transcriere oficial cu litere latine si se pronunti ca in limba din care provin Beijing {beigin}, Okinawa [ochinava] etc. — Numele proprii de persoane roménesti se redau, in orice imprejurare, aga cufh fost scrise de purt&torii lor: Constantin Brancusi, V. Alecsandri, Cezar Bolliac, A. Russo, C. Negruzzi, G. Topirceanu, Al. Philippide etc. ~ Celelalte cuvinte — nume comune, nu proprii sau alte parti de vorbire se seriu potrivit cu vechimea intrarii lor in limb’; cele vechi si cu 0 circulatie mai mare in vorbire se reproduc fonetic (fotbal, lider, angro, miting), iat cele mai noi si cu o circulatie Jimitat’ se scriu si se pronunta ca in limba de origine: cowboy {cat boi}, loess [16s] etc. 4. SILABA. REGULILE DESPARTIRII CUVINTELOR IN SILABE A. SILABA este sunctul (vocala) sau grupul de sunete care cuprinde in mod obligatori & directus —_ ~ drept (mostenit) - direct (imprumutat) “> subtilis - subtire (mostenit) - subtil (imprumutat) > familia - femeie (mostenit) - familie (mprumutat), Exista gi triplete etimologice: “> scala scard (mostenit) scala (imprumutat) escaléi (imprumutat). Dubletele etimologice pot proveni si din alte limbi, nu numai din latina: > fr.bord ——- bor (pe cale oral) - bord (pe cale serisi). + Formatiile roménesti pe baza cuvintelor mostenite sau imprumutate au Iuat nastere prin: a) derivare: b) compunere: ¢) conversiune (schimbarea valorii morfologice). Elementul de baza al vocabularului limbii romane este cel latin, care dovedeste des- cendenta acesteia din limba latin& popular (vulgar sau vorbit8) si incadrarea ei in familia limbilor romanice alaturi de italiand, spaniola, franceza, portugheza etc. Ul, NOTIUNI DE VOCABULAR ai Datorit& originii ei latine, limba romana este definitd ca find , limba latin’ vorbit’ in mod neintrerupt in partea oriental a Imperiului Roman, cuprinznd provinciile dunarene roma- nhizate [...]". (Alexandru Rosetti, [storia limbii romane). Ill, Compozitia etimologica a lexicului rominesc moder 1. Din cele aproximativ 1500 cuvinte din fondul principal lexical, circa 60 — 66% sunt de origine latind (béirbat, bea, cap, face, frate, mast, mand, pdine, soare, stea etc.). 2. Dupi statistica lui D. Macrea (pe baza DLRM): a) cele 49 642 de cuvinte si variante inregistrate se pot clasifica dupa origine in 76 de grupe, dintre care numai 14 depiisesc 1%, si anume: —elementele latine mostenite detin 20,02% —elementele latine literare detin 2,39% —elementele franceze detin 38,42% ~-elementele italiene detin 1,72% —elementele vechi slave detin 7,98% —elementele bulgdresti detin 1,78% ~clementele bulgaro-sdrbesti detin 1,51% —elementele turcesti detin 3,62% —elementele maghiare detin 2,17% ~elementele neogrecesti detin 2.37% —elementele germane detin 1,77% ~elementele onomatopeice detin 2,24% ~elementele de origine nesigura detin 2,73% — elementele de origine necunoscuti detin 5,58%; b) clementele latine mostenite sau imprumutate si elementele de origine romanica (franceza si italiana) insumeaza 62,53%; c) 22,02% elemente latinesti mostenite reprezinti numetic 9 920 de cuvinte, dintre care 1849 sunt primite direct din latina, iar 8 071 constituie derivate pe teren ro- mdnesc de la cuvintele pe care le-am mostenit. 3. Laaceste categorii de cuvinte se adauga aproximativ 185 de cuvinte de origine autohtona wgeto-daci:: baga, brad, barzi, branzit, burtii, Cris, doind, melc, mos, Olt, prunc, sorici etc. B. DUPA FRECVENTA CUVINTELOR $I VALOAREA LOR DE INTREBUINTARE. STRUCTURA FUNCTIONALA Vocabularul limbii romane se imparte in: —vocabularul fundamental, numit si vocabular de bazé, vocabular esential, fond principal lexical, fond principal de cuvinte, fond lexical uzual; ~ masa vocabularului, numita impropriu si restul vocabularului. 1. Vocabularul fundamental contine aproximativ 1000-1500 din numirul total al cuvin- telor din limbi (cca 120 000); aproximativ 60 % din cuvintele vocabulanului fundamental sunt de origine latin’, restul de 40 % fiind de alte origini. 1. Cuvintele din vocabularul fundamental au urmitoarele caracteristici: a) sunt cunoscute $i folosite de toti vorbitori, find cele mai uzuale; b) au cea mai mare frecventit $i circulatie in vorbire, ©) au cea mai mare stabilitate si vechime: d) au mare capacitate de compunere si derivare; e) intra in numeroase locutiuni si expresié: f) se caracterizeaza prin polisemantism; 8) constituie partea mai conservatoare — sc schimb& mai incet, in legitur cu evolutia societitii. 42 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 2. in vocabularul fundamental intra urmitoarele categorii de cuvinte: a) cuvinte ce denumesc obiecte sau acfiuni foarte importante: cast, masd, scaun, aprinde, arde, bea, face, ménca, merge, spala ete.; b) cuvinte ce denumesc béuturi sau alimente de prima necesitate: apd, lapte, branza, carne, cas, legume, pdine etc.; ©) cuvinte ce denumese parti ale corpului omenesc: barba, cap, deget, fata, frunte, gurd, mani, picior, ureche etc.; d) cuvinte ce denumese fiinge, animale sau pasari foarte bine cunoscute: baiat, barbat, fata, femeie, mos, om, cétel, lup, oaie, porc, vulpe, cocos, gdind, gascd, pui, ratd, vrabie etc.; e) cuvinte ce denumesc arbori, fructe (in special comestibile) sau flori: cires, mar, nuc, pom, fragé, ghindé, pari, poamd, floare, frunzd, iarba, urzicd etc.; f) cuvinte ce denumese culori mai importante (mai vechi si obisnuite): alb, albastru, gal- ben, negru, rosu, verde etc. g) cuvinte ce denumesc membrii unei familii si gradele de rudeni nepot, nora, soacréi, taté, viir etc.; h) cuvinte ce denumesc zilele siptémanii sau di ieri, lund, mdine, seara, toamnd, vreme, zi et 4) cuvinte care denumese obiecte casnice sau unelte diverse: ac, atd, casa, caldare, cheie, cleste, cuptor, cutit, fereastra, lingurd, lopati, perete, pernd, plug, pod, prag, sanie, sapd, sa, scara, topor etc.; J) cuvinte ce denumesc calitafi sau defecte: ager, bland, destept, vesel, aspru, gras, surd, urat, zgdrcit ete.; k) cuvinte referitoare la mediul tnconjuritor: apa, brad, cémp, cer, curte, izvor, vale, vant, zapadé etc.: }) cuvinte referitoare la locul sau la modul de desfiisurare a unei actiuni: acolo, afart aici, aproape, departe, inéuntru, jos, sus, bine, iute, incet, repede, usor etc. m) unele parti de vorbire cum sunt articolele, pronumele, prepozitiile, conjunctiile, numeralele pand la zece, verbele auxiliare si cele neregulate: al, cel, un; eu, noi, tu; in, la, pe; dacé, iar, sau; doi, cinci, sapte; avea, fi, vrea; da, sta etc. I, Masa vocabularului cuprinde circa 90 % din totalul cuvintelor limbii gi are in alcituire: ~arhaisme; ~tegionalisme; —elemente de jargon: ~elemente de argou; ~ neologisme; ~termeni din limbajul tehnic; —termeni din limbajul stiintific; ~unititile frazeologice. Cuvintele din masa vocabularului au urmitoarele trisdituri: a) formeazi partea cea mai mobil b) cuvintele apartin unor domenii diverse, unele de stricta specializare; ©) utilizarea lor este limitatit la: +0 anumitd clasi, grup social sau profesiona + un anumit teritoriu; + un anumit timp (o anumita epoca) 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, sensuri, forme gramaticale si constnuctii sin- a care au dispirut din limba comun’ ori au incetat si mai fie uzuale $i sunt de mai multe eluri 4) arhaismele lexicale — cuvinte vechi si/sau iesite din uz: armas, caimacam, ienicer, logoftit, saneata, vornic, chezas, polcovnic, vistavoi etc.; flict, fi, frate, mami juni ale timpului: luni, marti, an, ceas, Il. NOTIUNI DE VOCABULAR as ) arhaismele fonetice — forme vechi ale unor cuvinte de uz actual si general, invechita find doar pronuntia: hitlean, imbla, pre, rumpe etc., in loc de viclean, umbla, pe, rupe, ©) arhaismele gramaticale — forme gramaticale gi structuri sintactice invechite gi iesite din uz; ele pot fi: — morfologice: s-a fost dus, veizum, aripe, inime, lunge, manuri, palaturi, ruinuri etc.; —sintactice: El este nepot Mariei, Gazeta de Transilvania etc.; d) semantice sau de sens — contin unele sensuri invechite si iesite din uz: limba (,,popor”) méndru (,intelept’), tabari (,,a aseza tabira”) ete.; ¢) frazeologice care sunt constituite din ,,locutiunile, expresiile gi celelalte imbinari de ‘cuvinte cu caracter constant, care au iesit din uz” (Hristea, SLR, p. 122). Unele arhaisme se mai intalnesc in diverse locutiuni si expresii (a da ortul popii, a veni de hac). in operele literare se folosesc cu scopul de a evoca fapte din trecutul indepartat, pen- trua fixa in timp actiunea ori pentru a reliefa tasdturile caracteristice ale unei epoci, De aseme- nea, sunt prezente in scrierile stiintifice cu caracter istoric. 2. Regionalismele sunt cuvintele si faptele de limba, de natura foneticd si gramaticala, speci- fice vorbirii dintr-o anumit& regiune si sunt de mai multe feluri: a) lexicale ~ cuvinte folosite numai intr-o anumita regiune a {arii, avand deci o arie de cir- culatie maj restrans’: bai (,,supirare”), barabuld (,,cartof”), curechi (,,varzi"), sdimdadau (,porcar”), sabau (,,ctoitor”), dadéi (,,soré mai mare”) etc. b) fonetice ~ forme cu o circulatie mai restrans& ale unor cuvinte de uz general, diferen- ‘a fat de norma literari consténd doar in pronuntarea specifica unei zone geografice limitate: barbat (= barbat), bage (= bade), deste (= degete), gios (= jos), frace (= frate), méne (= maine), sinsi (= cinci) ete.; _ ¢) gramaticale — forme flexionare $i structuri sintactice specifice unei anumite regiuni si sunt: —morfologice: o facut, 0 fost, am plétitdrd, a mele, tot a culoare etc.; ~ sintactice: ei scrie, e tofi etc.; 4) semantice sau de sens ~ contin unele sensuti folosite numai in anumite regiuni ale vii: carte (scrisoare). Regionalismele sunt incorecte in raport cu norma literar4, dar, in sistemul graiului, ele constituie norma, ca in cazul rotacismului sau al palatalizdrii Unele regionalisme au si statut de arhaisme, deoarece unele graiuri conserva prin regiona- lisme cuvinte, forme, structuri si sensuri vechi. Regionalismele nu trebuie confundate cu unele cuvinte populate, ultimele fiind generale sau aproape generale: muiere (,,femeie“, ,,sotie"), maja (,,pisic&"), grumaz (,,gat") etc. 3, Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, intrebuintate de reprezen- tantii anumitor grupuri sau clase sociale cu intentia vadita de a evita exprimarea simpla, pro- prie oamenilor de rand, de a impresiona gi de a se deosebi de acestia, evidentiind astfel o ptetinsé superioritate cultural’: adiaforie (,,indiferent&"), micropsihie (,,sfiiciune”) — din limba reac’; bon jour (bonjur) (,,buna ziua”), madam (,,doamn&”), mon cher (,,dragul meu”) ~ din limba francezi; arrivederci (,,la revedere”), ciao (,,salutare”) ~ din italiana, 0.k., weekend ~ din engleza etc.; Elementele de jargon au constituit 0 surs4 inepuizabild de umor pentru unii set V. Alecsandri, LL. Caragiale s.a. 4, Elementele de argou sau termenii argotict sunt cuvinte sau expresii folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrnse din lumea interlopa (hoti, borfasi, vagabonzi) sau de alte grupuri sociale ca elevi, studenti, militari etc.: bistari (,,bani"), broscoi (,,revolver”), ciordi (,,fura”), curcan (,,politist”), gagiu (,individ"), parnaie (,,inchisoare”) etc. ~ din limbajul riufacato- tilor; bac (,,bacalaureat”), dirig (,diriginte”), mate (,.matematica”), scdiunel (nota 4”) ete. - din limbajul elevilor; arboricol (, nepregatit pentru examen”), binom (,cuplu de indragostiti”), vocale (,,absente”) etc.— din limbajul studentilor; caea (,,mitraliera”), lent (,,Jocotenent”), pifan (,infanterist”), tablagiu (,,subofiter’) etc. — din limbajul militarilor. itori ca 44 GRAMATICA. FONETICA, VOCABULAR. ORTOGRAFIE SI ORTOEPIE II, NOTIUNI DE VOCABULAR 45 Argoul este un limbaj conventional care indeplineste functiile unei exprimiri codificate a) de comunicare secreta (folosit pentru a nu fi in{eles cu usurint de vorbitorii care nu apartin grupurilor respective); b) de potentare esteticd (folosit pentru a epata printr-un limbaj fantezist $i inventiv). + Termenii argotici au urmitoarele trisituri: 4) se modificd frecvent, deoarece isi pierd caracterul secret, credndu sinonimie; b) circulé mai mult oral si de aceea existen{a lor este de scurta durata. + Termenii argotici apar prin: a) folosirea metaforei (a unor cuvinte cu sensuti schimbate, figurate, unele chiar termeni tehnico-stiintifici: premiat (,condamnat”), sticlete, gabor (.,politist”), lunetist (,,infor- mator"), streptomicind (,coniac”), ecologist (,.vagabond”) etc.; b) utilizarea de arhaisme si regionalisme: aprod (,infractor incepitor”), calpuzan (,.al- sificator de bani”) etc. ©) imprumuturi din alte limbi: misto (bine"), junior (hot tant, incepitor”) etc.; 4) derivare: smenar (,hot de buzunare, escroc”), ascultdétoare (,ureche”) etc.; ©) trunchiere sau/si abreviere: diriga (,ditigint3”), bac (,,bacalaureat’), lent (,locotenent”) etc. 5. Neologismele sunt cuvinte imprumutate recent din alte limbi (cuvinte noi). In categoria neologismelor intr nu numai cuvintele imprumutate, ci si cele create in inte- riorul limbii prin derivare sau compunere, avand obligatoriu un component neologic: — prefix neologic + neologism: apoetic: ~ prefix vechi romanesc + neologism: nefavorabil; —femi veche + sufix neologic: siiméinditorism. Lor li se mai adaugi a) calcul lingvistic savant: intrevedea; ,_b) cuvinte de circulatie international: filozof. in limba romana exist circa 50 000 de imprumuturi neologice care au patruns in limba romana dupa primele decenii ale secolului al XIX-lea, mai ales dupa 1830, cand imprumu- turile s-au facut mai ales din limba francezi si, indirect, din limba latina savant. Aceste imprumuturi s-au realizat din: a) limba latina savanti: aproba, biblie, colocviu, fabuld, literd, picturdt etc. b) limba francezi: arivist, monument, poezie, recamier, sergent etc.; ©) limba italiana: capodopera, operdi, spaghete, stabiliment etc.; 4) limba rusi: activist, izba, steag, sputnic etc.; ¢) limba german’: sortiment, stachetdl, tact etc.; ___ #) limba engleza: derbi / derby, penalti / penalty, sprinter, star etc. imprumuturile neologice din latina savant trebuie deosebite de cele mostenite din aceeasi limba: batran (mostenit) — veteran (imprumutat), chiar (mostenit) — clar (imprumutat), sub- tire (mostenit) — subril (imprumutat) ete. Majoritatea imprumuturilor neologice au o etimologie multipli side aceea, in multe cazuri, se admite 0 origine dubli. Imprumuturile neologice au dus la modernizarea si imbogatirea vocabularului, la dez- voltarea sinonimiei prin formarea unor dublete sinonimice (substantivale, adjectivale, ver- bale), limbajul devenind astfel mai nuantat: adancime — profunzime, cutremur ~ seism, aménuntit ~ detaliat, ceresc — celest, atata — incita, beinui ~ suspecta etc. Modernizarea lexicului s-a realizat prin neologisme de origine romanica: epidemie in Toc de molimé, rege in loc de rigd, casetdi in loc de besactea etc. __Inafard de modernizarea vocabularului, imbogitirea lui si dezvoltarea sinonimiei, neolo- gismele au si alte roluri: a) relatinizarea vocabularului prin neologismele din latina savanti si din limbile romanice: b) internationalizarea vocabularului; ©) dobandirea individualitatii si preciziei in limbajele de specialitate si imprumutul unor termeni stiintifici si teh astfel o bogatit Nu se recomanda intrebuintarea neologismelor care nu corespund unor nec Scare au echivalente perfecte din punct de vedere semantic, aceste neologisme de prisos numindu-se barbarisme. : . : a 6. Limbajul tehnic contine cuvinte si expresii folosite in diferite domenii ale tehnicii: bield, sistem de suspensie, strat fotosensibil, sasiu, culaséi/chiulasd, tacheti etc. . 7, Limbajul stiintific confine cuvinte si expresii folosite in diferite domenii ale stiinjei (ingvis- tic, biologie, fizic’, chimie, matematica, medicina etc.): adjectiv, aparat locomotor, elec- tron, fotosintezd, covalentd, dispepsie etc. 7 : Unele cuvinte pot apartine atat limbajului tehnic, cat si celui stiintific: segment, cilindru, tensiune etc. Termenii tehnici si stiintifici au céteva trisaturi comune: a) sunt, de obicei, neologisme; . b) se caracterizeazd prin monosemantism, deoarece exprimarea in aceste domenii presu- pune exactitate, precizie, rigoare; ) au, uneori, caracter international, . : d) se inmultesc accelerat datoriti dezvoltirii impetuoase a stiintei si a tehnicii; ) unii din acesti termeni au pitcuns in categoria cuvintelor folosite frecvent in vorbire. 8. Unitiitile frazeologice reprezintd ,combinatii stabile de doua sau mai multe cuvinte, cu un sens unitar” (Hristea, SLR, p. 139) si sunt de mai multe feluri: : a) locufiunile ~ grupurile de cuvinte mai mult sau mai putin sudate care au inteles unitar si se comport din punct de vedere gramatical ca o singur& parte de vorbire: a-si bate joc, a scoate din fire (locutiuni verbale), aducere aminte, parere de rau (locutiuni sub- stantivale), de treabd, cu dare de mand (\ocutiuni adjectivale), Maria Ta, cine stie ce, te miri ce (locutiuni pronominale), cu de-a sila, din cand in cnd (locutiuni adverbiale), (fata de, in afara (locutiuni prepozitionale), cu toate cd, ca si cum (locutiuni con- junctionale) etc.; : b) expresiile ~ imbinari stabile de cuvinte cu o pronuntati incarcatura afectiva: a spdla putina, a tdia frunze la céini; a face cu ou si cu ofet etc.; ©) expresiile idiomatice (idiotisme sau idiomatisme) ~ au un inteles figurat care apartine intregului grup frazcologic fiind imposibil de tradus ,,ad literam” intr-o alta limba: a fuma ca un sarpe, a nu-i fi boii acasi etc.; a 4) formule si clisee internationale — unitati frazeologice cu caracter conventional si in- ternational, aparute in diverse limbi de cultura si de civilizatic, in a c&ror structura intra si nume proprii si care au la baz’ legende antice (uneori biblice) sau chiar intampliri reale: raul secolului, turnul de fildes, mérul discordiei, fatt morgana, tabula rasa, rara avis, tale quale, arca lui Noe, calcdiul lui Ahile, patul lui Procust etc.; ©) perifraze ~ unititi frazeologice fri grad mare de sudura, dar cu o anumiti frecventi si inzestrate cu 0 doz oarecare de expresivitate: luceafairul poeziei romanesti, bardul de la Mircesti etc.; f) locutiunile de intensitate — sunt ,,colocatii stabile de termeni, dintre care unul adauga celuilalt un sens superlativ” (Hristea, SRL, p. 146): inghetat bocnd,, indragostit lulea etc. 3. CUVANTUL, UNITATEA DE BAZA A VOCABULARULUI CUVANTUL este ,.0 insiruire de sunete {...] care au un inteles si care capita in procesul comu- nicdrii diferite intrebuintiri gramaticale.” (GAy, I, p.14). La orice cuvant distingem doud laturi. 1. forma (expresia, semnificantul) prin care se infelege totalitatea sunetelor din care este alcatuit; 2. continutul (semnificatul, sensul) prin care se intelege imaginea mental pe care vor- bitorul i-o formeaza si o pistreaz in memorie, referitoare la un obiect. 46 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR, ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE Cuvantul este rezultatul asocierii dintre cele douti Iaturi si are un sens lexical si unul gramatical El este unitatea de baz a vocabularului, deoarece: a) are un sens lexical, fiind in acelasi timp gi o parte de vorbire care se imbind in propo- zitii pentru a realiza comunicarea; b) de la un cuvant deja existent se pot forma alte cuvinte noi prin diverse procedee (de- rivare, compunere, conversiune); c) intre cuvintele vocabularului se realizeaz’ diferite relatii semantice. 4. SEMANTICA. SENSUL CUVINTELOR A. SEMANTICA este stiinta care studiazi sensul cuvintelor. Ea se ocup3 cu: 1. studierea schimbarilor de sens al cuvintelor de-a lungul existentei lor; 2. analiza, sistematizarea si clasificarea sensurilor cuvintelor, existente la un moment dat. B. SENSUL LEXICAL este imaginea obiectelor reflectati in mintea noastra, deci intelesul pe care vorbitorii il atribuie unui cuvant. |. Cuvntul, considerat izolat, poate avea unul sau mai multe sensuri, dar intr-un context anu- mit nu poate avea decat o singurd semnificatie care rezulti din relatiile pe care cuvantul le stabileste cu celelalte unitii lexicale din context. Il. Dupi legitura dintre sensul lor si obiectele pe care le denumese, cuvintele pot avea: sens propriu; sens figurat. 1, Sensul propriu este sensu! obisnuit, folosit in mod curent, care trezeste in mintea vor- bitorului imaginea obisnuit% a unui obiect, a unei actiuni sau a unei insusiri. Dupa importanta Ini functional’, la sensul propriu deosebit ~ sens propriu de bazd (principal, fundamental, denotativ): ~ sens propriu secundar (derivat). a) Sensul propriu de bazé (principal, fundamental, denotativ) este cel mai vechi gi cel mai obisnuit si constituie punctul de plecare al celorlalte sensuri, care sunt secundare: ~® Purta haina pe umeri. (parte a corpului omenesc”) ~ Vorbeste cu gura plind. (,cavitate bucali”) b) Sensul propriu secundar (derivat) rezulta din niste aseméniri sau analogii stabilite intre anumite obiecte si altele care se aseamina cu ele: “> Se lovise la umerii obrajilor. (,.pometi") <> Soarele nu patrundea pe gura podului. (,,deschidere a podului”) ensul figurat (conotativ) este sensul mai putin obignuit al cuvintelor, care trezeste in mintea vorbitorului o alt imagine, actiune sau insusire decat cea obignuit’, dand nastere figurilor de stil (tropilor): epitet, metafor%, hiperbol, metonimie, sinecdoca etc. <> Pe umerii terii s-a asternut o pliturd de nea, (,intindere, forme de relief") “>, Pe-un picior de plai, Pe-o gurat de rai...” (,peisaj fecrie”) (Miorita) 5. DINAMICA VOCABULARULUI. EVOLUTIA SEMANTICA A CUVINTELOR A. DINAMICA vocabularului este dati de totalitatea schimbirilor (cantitative) care au loc in cadrul acestui ansamblu. Il, NOTIUNI DE VOCABULAR 47 Vocabularul unei limbi, deci si al limbii roméne, este ‘intr-o continua schimbare, deoarece: 4) exist cuvinte noi care apar in vorbire (neologismele) pentru a denumi obiecte, feno- mene noi, inexistente anterior (garnizoand, virus, energie, febra, tensiune, combina, electro- tor, ampermetru etc.); : : . b) tite envinte, dimpotriva, dispar din vorbire (arhaismele) odata cu notiunile denumite a ynic, ienic hhiu, plies, ispravnic, comis etc.); aneafd, hatman, polcovnic, ienicer, spahiu, plate: i te) ae . ‘ exist cuvinte care isi modific& sensul, pe ling cel vechi dobindind si unul nou: man dra (,intelept” — ,trufas”) sau uncle euvinte mai vechi se inlocuiese prin altele noi (cinovnic — ‘functionar). : Dinamica vocabularului are drept cauze: a) dezvoltarea stiimtei si a tehnicii; b) diversificarea vietii materiale si culturale; ©) transformarile politice, sociale si economice; d) contactele cu alte popoare; ¢) schimbarea mentalititii oamenilor, a conceptiei lor despre viata. Vocabularul are: : a : a) o parte activa, formatii din cuvinte intrebuintate efectiv in toate imprejuritile; b) o parte pasiva, formati din cuvinte cunoscute sau recunoscute de vorbitor, dar nein- trebuintate. — : Unele cuvinte din vocabularul pasiv pot trece in cel activ, insi altele, cum sunt arhaismele, au frecventa zero si riman in vocabularul pasiv. B. in ceea ce priveste sensul altor cuvinte, se observa cA are loc o EVOLUTIE SEMAN- TICA a acestora, manifestati in cdteva tendinfe: |. Expansiunea sensului, care consti in lirgitea sferei de laun sens particular la unul general: lat. passer (,,vrabie”) - rom. pasire (clas de vertebrate”) Il. Restrangerea sensului, care consti in reducerea sferei de la un sens general la unul par- ticular: dihanie (,totalitatea fiintelor vii") — déhanie (animal silbatic”). : Ill, Degradarea sensului, care consti in inlocuitea unui sens vechi, cu altul nou, inferior Ee initial: mitocan (,,locuitor al unui mitoc”) ~ mitocan (om lipsit de bune purtari, de maniere”); IV. fnnobitarea sensului, cate consti in inlocuirea unui sens vechi, cu altul nou, superior celui initial: razboinic (,talhar, hot, ucigas”) ~ rézboinic (,luptitor, viteaz”). V. Evolutia sensului de la concret la abstract si de la abstract la concret: “> lat. pensume (,greutate cAntériti”) — pais (suplirare, necaz, durere); => intrare (,actiunea de a intra”) - intrare (loc de acces special amenajat") Vi. fnvechirea unuia dintre sensurile cuvantului, care iese din uz si trece in vocabularul Pasiv: limba (,,popor”), a avea cuvént (,,a avea dreptat Vil. Transferul de la sensul propriu, la sensul figurat: <> A sosit primavara. (,.numele anotimpului + Era in primavara vietii. (,tinerete”) : Vill. Polarizarea, care consta in constituitea a dou sensuri opuse in acelasi cuvdnt: => inurindi (,in spate, indir”) — fn urmdd (,.mai tirziu, apoi”). IX. Inlocuirea unui sens invechit cu altul now: : <> misel ~ ,sirac”, ,,sirman” (sensul etimologic, foarte vechi); ffricos”, ,,las” (sensul vechi); josnic”, ,,tictlos” (sensul nou). 48 GRAMATICA, FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 6. CLASIFICAREA CUVINTELOR DUPA NUMARUL DE SENSURI DUPA NUMARUL DE SENSURI, cuvintele se clasificd in: monosemantice si polise- mantice. 1. Cuyintele monosemantice au un singur sens si se intalnesc mai ales in domeniul stiintelor sial tehnicii: actinie, antibiotic, infarct, natriu, pix, poloniu, rabotezd etc., tot monosemantice fiind si majoritatea regionalismelor si a arhaismelor. 2. Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au doua sau mai multe sensuri, din care: a) unul este sensul primar sau etimologic (sensul initial) b) celelalte sunt sensuri derivate, care pistreazii in mate si sensul initial. ,obiect de mobil” (sensul primar) Cairtile sunt pe masé. ,méncare” (sens derivat) Masa a fost serviti. ,ospit, petrecere” (sens derivat) A fost acolo masé mare. ora mesei” (sens derivat) M4 viziteazd dupa masa. wa construi” Ei fac 0 casi. .a rezolva”” Mihai a féicat si aceastet problema. a redacta, a compune” a face Alina face compuneri frumoase. a tricota” Mama face un fular. »a valora, a costa” Cat face aceastii bijuterie? a merita” masa Scump, dar face! Parte a corpului Il doare capul. conducitor” Horia a fost capul réscoalei. ominte, inteligenti” Cate capete, atditea pareri. »extremitate” S-au oprit la capul podului. cap camer de baie” In baie lumina este aprinsa. baie wad” Apa din baie este calde »imbitiere” Copiti au facut baie la rau. Il, NOTIUNI DE VOCABULAR 49 Cuvintele polisemantice au si: 1, sensuri active (sensuri care se folosesc freevent); 2/ sensuri pasive (sensuri care nu mai sunt folosite sau care pot si apari numai in expresii): > carte — ,scrisoare” “P casti — ,,gospodarie” (a tine casa). Polisemia are ca surse: a) alunecitrile (deplasitrile) de sens, b) tropii (figurile de stil); ©) calcul lingvistic. 7. CLASIFICAREA CUVINTELOR DUPA FORMA SI SENS. RELATII SEMANTICE INTRE CUVINTE In functie de forma si sensul lor, civintele se clasifica in: - omonime; —antonime; — paronime; ~sinonime. A. OMONIMELE sunt cuvintele cu forma identicd si infeles total diferit, acelagi corp fo- netic trimitand la doi referenti diferiti. l. Omonimele trebuie si fie: ; —omofone (si se pronunte la fel, fiind aledtuite din aceleasi sunete gi si nu difere prin accent); ~ omografe (sa se scrie la fel). ll, Omonimele sunt de mai multe feluri: ~lexicale; ~lexico-gramaticale; - morfologice. 1, Omonimele lexicale apartin aceleiasi clase morfologice (sunt parti de vorbire identice) si sunt de dou feluri: a) totale (omonimia se mentine $i in flexiune, formele fiind identice in toatd paradigma lor, atit la singular cat si la plural): leu ban" (pl. lei) animal” (pl. lei) b) partiale (omonimia nu se mentine si in flexiune, pluralul avand forme diferite): > masé_ ,,obiect de mobila” (pl. mese) smultime” (pl. mase). 2. Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte care au forme identice, dar care sunt parti de Vorbire diferite, ce nu-si modifica forma la trecerea dintr-o parte de vorbire in alta: P noi adjectiv: Are haine noi. pronume personal: Noi mergem la scoald. 3. Omonimele morfologice sunt formele flexionare identice ale acelui (niste) cdrti = N.-Ac. pl.; (acestei) cdrti = G.-D. sg.; (acestor) cdirt Acest tip de omonime nu fac obiectul vocabularului si al semanticii cuvant. G-D. pl. Ul, Cuvintele polisemantice nu trebuie confundate cu omonimele, ambele avand o singuri form’ si mai multe sensuri. Ele se deosebesc pe baza urmiitoarelor crite! 1. criteriul semantic (omonimele sunt foarte indepartate ca sens, pe cand cuvintele poli- Semantice au sensuti apropiate derivate din sensul primar). 50 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE Cuvantul masa este polisemantic ~ vezi exemplele de la cuvintele polisemantice -, dar si omonim, cu sensurile: > ,obiect de mobili” — Cartea este pe maséi > ;multime” — O masdi de oameni mergea spre gard. Cuvantul cap este polisemantic ~ vezi exemplele de la cuvinte polisemantice -, dar si omonim, cu sensurile: “9 parte a corpului” — fl doare capul. > |promontoriu” - Acesta este capul cel mai de sud al Afri Cuvantul baie este polisemantic — vezi acelasi capitol -, dar gi omonim, cu sensurile: =» inctipere de baie” — Lumina este aprinsa in baie. <> mini” — Bi lucrau in baia de aur. 2. criteriul morfologic (omonimele pot si fie si parti de vorbire diferite ~ cele lexico-gra- maticale): > cer subst.: Era un cer senin ca lacrima, verb: Bi cer cirtile, 3. criteriul etimologic (omonimele provin din cuvinte diferite): > a seméina (,,a se asemina”) provine din lat. similare; a seména (,,a insiménta”) provine din lat. seminare. B. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formi diferita si inteles opus: bun # rdu; inalt # scund; repede # incet; urdtenie # frumuseje. |. Ele se clasificd in: 1. antonime lexicale, in care opozitia se stabileste intre doud cuvinte: a) cu rdddicind diferita: bucurie # tristete; b) cu aceeasi rédécind, opozitia realizandu-se prin: ~ prefixe antonimice: a impacheta # a despacheta; antebelic # postbelic. ~ prefixe negative sau privative: cinstit # necinstit; corect # incorect. 2. antonime lexico-frazeologice, in care opozitia se stabileste intre un cuvnt si o expresie frazeologica: a uita # a-si aduce aminte; rau # de treabii. 3. antonime frazeologice, in care opozitia se stabileste intre dou’ expresii frazeologice: a face de dou parale # a ridica in slavi; ao lua la séndtoasa # a stain loc. 4. antonime afixale, in care opozitia se realizeazA datorité afixelor: a) prefixale — opozitia se stabileste intre prefixe: hipotensiv + hipertensiv. b) sufixale — opozitia se stabileste intre sufixe: cdfelus # cdtelandru: Il, Antonimele trebuie si apartina aceleeasi clase gramaticale (parti de vorbire). Pot fi antonime urmitoarele pirti de vorbire: 1. adjectivele: acru # dulce; bun # réu; frumos # urdt; mic # mare etc 2. substantivele: bundtate # rdutate; frumusete # uratenie; bucurie # tristete etc.; 3. verbele: a aduna # a risipi; ada # a lua; a afirma # a nega etc.; 4. adverbele: sus # jos; aici # acolo; bine # rdu; repede # incet etc. 5S. pronumele: tot # nimic; 6. prepozitiile: inaintea # inapoia; 7. conjunctiile: $i # nici. Ill. La cuvintele polisemantice, antonimia se stabileste pentru fiecare sen: drept # nedrept; # stramb; a Btu! = 9 da ortul pop stilow Wt, NOTIUNI DE VOCABULAR 51 C, PARONIMELE sunt cuvinte foarte aseminitoare sau aproape identice ca formi, ins deosebite ca inteles, intr-o misurd mai micd sau mai mare 3 t. Paronimele pot fi substantive, adjective, verbe, conjunctii si ele apartin: L.aceleiasi categorii morfologice: campanie / companie (subst.); eminent | 4 pria / apropia (verb); or /ori (conj.). eke 2, unor categorii morfologice diferit SI i Penns rfologice diferite: miner (subst.) / minier (adj.); anuar (subst.) / anual Il. Paronimele pot sé difere intre ele: 1. printr-un sunet sau foner olua / evalua; 2. prin doud sunete sau foneme: inveterat | invederat, 3. prin modul de combinare a sunetelor, desi ele sunt i i , desi ele sunt aceleasi: cazual / cauzal; 4, prin prefixe: emigra/ imigra; es al 5. prin sufixe: familiar / familial; 6.prin sufixe si prin rédacina: oral (lat. 0s, oris) = ,guri” in sufixe s : , oris) = ,gurk” / orar (subst. ord); 4. prin numirul de foneme: : — —acelasi (ca in toate exemplele de mai sus); —cu un fonem sau doui in plus: abac / abaca: aj : ; apostrof | apostrofa; ; uur fone sau dou ipostrof | apostrofa; rondo I rondou; (a) IN, Atractia paronimici sau confuzia paronimica este fenomenul lingvistic care consta in faptul c& ,un paronim care e mai frecvent in limbi, si deci mai familiar vorbitorilor. il atrage pecel care este mai putin cunoscut, substituind-se acestuia din urma [..]” (Htistea, SLR, p. 26 “> Si-a féicut aluzii desarte, (in loc de iluzii) : a “> Casa are numeroase dependente. (in loc de dependinte) NV. Fotosirea corecti a . paronimelor presupune o mare atentie din partea vorbitori : r orbitorilor, care tre- bn si cunoasci foarte bine sensul acestora. : | sen cies testa unor paronime a constitu o srs inepuizaild de umor in opera unr ctiitori cum este ILL. Caragiale, unde sunt folosite, in acest sens ase confulzi canes folosite, in acest sens, numeroase confuzii paro- D. a a D.SINON IMELE sunt cuvinte cu forme diferite si inteles identic sau foarte asemiinitor, Un poate avea mai multe sinonime care constituie o serie sinonimicd sau un grup sinontinic: amor = dragoste, iubire; asupri = impila, exploata; adevéirat = real, autentic, veri : ila, exploata; adeve “ P ? I, » veritabil, |. Sursa principal a sinonimici este reehsa principal a sinonimici este imprumutul side aceea multe dintre sinonime sunt ogice, ceca ve contribute la moderizarea si fmbogititea masa a lexiculi adancime = profuuizime; amanunt = detaliu; aseméindtor = similar; cinstt folosi = utiliza; ingeidui = permite etc. : {Exist mai multe tipuri de sinonime: ~ lexicale; ~lexivo-frazeologice: 1g, ttazcloaive. | Sinonimele lexicale stabilesc relatia de echivalenta intre dou Prieten = amic; vechi = antic, arhaic ete 2 Sinonii * Sinonimele lexico-frazeologice s relatia de echi zeologice stabilesc chivalenta i cuval age sc relatia de echivalent4 intre un cuvant si o unitate onest; sau mai multe cuvinte: eee 7 foc rezervor etc. le frazeologice stabilesc relatia de echivalenta i inti f A inte d E ce: a spiila putina = a 0 lua la sdndtoasa. : oud unititi frazeologice: 52 GRAMATICA. FONETICA, VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE in functie de gradul de echivalent& semantica si de numarul de sensuri suprapuse sinonimele sunt: : 'a) Sinonime totale (perfecte san absolute) au sensul identic, sunt putine 1a numir si se stabilese imtre un cuvant vechi, popular, regional sau familiar si un cuvant literar ori iatre denumirile populare si termenii tehnici si stiintifici literari: cupru = arama; dalac = antrax; oleacd = putin; tuci = fontd etc. b) Sinonime partiale (imperfecte sau relative) au scnsul asemdindior si se intalnesc de regulii la cuvintele vechi si polisemantice: bun = pretios, valoros, bland, gustos; cuvéint = discurs, cuvéntare, uni =a lega, a impreuna, a conecta, a (se) solidariza etc. in cazul acestor sinonime nu se poate vorbi de o identitate a termenilor seriei sinonimice, deoarece: —unele dintre el: angoasa; —altele nu pot fi folosite in orice context: a stafiona a frange, a sparge. ©) Sinonime aproximative se intalnesc in operele li ‘sens figurat: ,cuibar rotind de ape = vartej; ,.ars — Pot fi sinonime: 1) substantivele: amic = prieten; 2) verbele: a zice = a spune; 3) adjectivele: frumos = chipes: 4) pronumele: el = dansul; 5) numeralele: intdi(ul) = prim(ul); 6) adverbele: cdndva = odinioard; 7) conjunctiile si locutiunile conjunctionale: dar = insti, pentru cd = din cauzd ca; §) prepozitiile si locutiunile prepozitionale: peste = deasupra; in ciuda = in pofida; 9) interjectiile: of = vai. Sinonimele trebuie sa apartina aceleasi clase gramaticale (parti de vorbire), si denumeasca acelasi aspect din realitate, s& se inlocuiasca in context — fara a schimba sensul enuntului ~ si si apartina, in general, aceleiasi variante a limbii ~ Sinonimele se stabilese pentru fiecare sens al unui cuvant polisemantic. IL. Sinonimia este o sursi inepuizabila a expresivititii, avand functia de a diversifica si nuanta exprimarea prin evitarea repetirii aceluiasi cuvant, de a sublinia, de a reliefa si de a preciza 0 idee ori de a diferentia si opune diverse notiuni. vorba; teamd = fricd, groaza, spaimé, © crestere a intensitat a sta; a distruge = a rupe, are unde cuvintele sunt folosite cu , »lava”, ,,flac&ra” = iubire ete. 8. MIJLOACE (CAI, PROCEDEE) DE IMBOGATIRE A VOCABULARULUI IMBOGATIREA VOCABULARULUI se face pe dowd cai principale: ~ intern’ (se imbogiteste prin crearea de cuvinte noi pornind de la cuvintele existente deja in limba); ~ externa (se imbogiteste prin imprumuturi din alte limbi si prin calc lingvistic). A. CAILE (MULOACELE, PROCEDEELE) INTERNE de imbogitire a vocabularului sunt — derivarea; —compunerea; schimbarea valorii morfologice (gramaticale) numita si conversiune. i. NOTIUNI DE VOCABULAR 53 1, DERIVAREA este procedeut intern de imbogitire a vocabularului cu ajutorul prefixel sawi al sufixelor ori prin inliturarea unui sunet sau a unui grup de sunete. a Baeste de dou’ feluri : — derivare progresiva; — derivare regresiva, 4. Derivarea progresiva consti in formarea d i Et : fe cuvinte noi prin adaugarea i asufixelor si este de trei feluri: , | ~ cu ajutorul preféxelor (prin prefixare); ~ eu ajutorul sufixelor (prin sufixare); — cu ajutorul prefixelor si al sufixelor (detivare parasintetic’) . Cuvintele formate astfel se numesc euvinte derivate. a) Derivarea cu prefixe : Giree Sunt sunete sau grupur de sunete care se adaugi inaintea unei teme lexicale 2 ale ori inaintea cuvantului de baza, cand acesta i a vert i : ae : cina: stribunic, reimpiduri, stritbun, stramos. eee Prefixele sunt dotate cu sens i 4 numai P sens pe care si-] valorificd numai cand intra i i es mai cand intr in combi Clasificarea prefixelor se face dupii mai multe criterii: ie cu un ~dupat vechimea si originea lor: s pefixe vechi, mostenite din latina Gin des. std): (a) inci, (a desface, stale: prefix vechi, imprumutate din slava (ne-, réiz-): neclar, a (se) réizgdndi; : Ey fixe neologice (noi : con-, im-, in-, inter-, ultra- etc.: apolitic, antebrat, ‘onstitean, impartial, incorect, interregional, ultramodern. : ~din punct de vedere semanti © pret ati E : ee sensul ,ftird”, ,lipsit de”: des-, dezs, de-, a- (descoase, declipi eee Se pee egnve, care neaga sensul cuvantului de bazii: ne-, in, i (nelipsit, incorupti- « prefixe iterative, care exprima ideea de repetit di, reedita); : * refie eu sons de superati: ultra, extra, supra hierar prea, super (alr _iadern,extrafin, supradimensiona,hipercorect, arhicunoscut preabun,superin prefixe cu sensul ,nainte”:ante-, pre- (antevorbitor, prenume, preziud etc); $ prefixe cu sensul dup’: past-(postliceal, postdataetc.); 8 1 ete co sensu wimposiv ant contra (antnfecios,conrandicat t.) ¢ efxe co sensu fmpreuni cu” cons om. co-(constleas, compatric cooperar et) refixe cu sensul ,sub masurd, dedesubt, in raport de subordonare”: hipo-, sub (hipotensiune, subapreciere etc); oe {etice usenet inten corti enter (nterpanea, itera ee) $ Bcfxe cu sensu nun: intra Gnracarpai, intramuscular et.) oe 2 sensul ,,peste”: trans- (transatlantic, transoceanic etc.); * prefixe cu sensul pentru": pro- (pronume, prodemacratie et.) Prefixe delocutive, care formeazii cuvinte de la locutiuni: insira, impatturi etc. din punct de vedere morfologic (dupi partea de vorbire pe care o formeazi) * substantivale (antebrar, incorectitudine, postfata ctc.); : * adjectivale (antirézboinic, arhiplin, nedrept ctc.): * verbale (intrepdtrunde, risuci, regési etc); # adverbiale (negresit ctc.). : riis-, réiz-, re- (riiscumpéira, réizgan- 54 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $i ORTOEPIE ‘Tinand cont de sensul prefixelor, se observ ci acestea pot fi: = sinonime: i-, me-s a-, i-; super-, supra- (ireal-nereal, amoral-imoral, superdotat-su- pradotat); ~antonime: im-, dez-; extras, intra- (imbraca-dezbriica; extracelular-intracelular); — omonime (nenumdrat — negativ; nemaipomenit ~ superlativ); paronime (disproportionat-despacheta); polisemantice (anormal-amoral). Dubla prefixare (supraprefixarea, cumulul de prefixe) const in adaugarea succesiva la tema lexical sau la baz’ a dou prefixe: fruncd — (a) infrunzi— infrunzit ~ neinfrunzit; padure = (a) impaduri — (a) reimpéiduri. Prefixele nu trebuie confundate cu elementele de compunere numite si prefixoide sau pseudoprefixe: aero-, auto-, bio-, geo-, hemo-, hipo- (,referitor la cal"), hidro-, iso- (izo-), macro-, micro-, mono-, multi-, omo-, orto-, poli-, pseudo-, tele-, zo0- etc. Prefixele sunt mai des intalnite si sunt mai productive decat prefixoidele. b) Derivarea cu sufixe Sufixele lexicale sunt sunete sau grupuri de sunete care se adauga la sfarsitul radacinii, cAnd aceasta si cuvantul de bazi sunt identice sau la sfarsitul unei teme lexicale, c&nd baza este un derivat: bunic (bun + -ic); gradinarie (gréidinar + -ie). fn afara sufixelor lexicale cu ajutorul cirora se formeazi cuvinte noi mai exist’: © sufixe gramaticale, cand creeazi forme gramativale (de timp si de mod): céntasem; « sufixe lexico-gramaticale, cind exprima un sens nou si o categorie gramaticala: ~ cantare (infinitivul lung); ~ rdjoi (masculinul de 1a feminin-sufix motional); ~ leoaicd (femininul de la masculin-sufix motional). Clasificarea sufixelor lexicale se face dup mai multe criterii: = dupa vechimea si originea lor: ‘* sufixe vechi provenind, in afara de latina, din slava (casnic, tocmeald etc.), din ture’ (barcagiu, hazliu, savantldc etc.), din maghiard (viclesug, valmésag, fie- ristrdu etc.) si din alte limbi: « sufixe neologice (noi): intolerabil, gdndirism, culturaliza, totalmente etc.; ~ din punct de vedere semantic: sufixe augmentative, cu care se formea i adjective care mares obiectele si insusirile: -an (lungan), -andiu (baietandrw, -iscanid (fetiscandi, -oaie (cdsoaie), -0i (méturoi) etc.; © sufixe diminutivale, cu care se formeazi substantive, adjective care aratii cd obiectele, insusirile si caracteristicile denumite de mici ca de obicei: -as (fluturas), -cioard (cdscioard), -el (bdietel), -ea (rdmurea), -icd (mémicd), -ioard (bolndvioart, -isor (binisor), -ulef (ursulep), -us (catelus), -ufd (citsupit) etc; « sufixe pentru denumirea unei colectivitati, care ajuté la formarea unor substan- tive colective: rie (viespdrie), -et (bradet), -ime (tcireinime), -ig (mardcinis), -iste (porumbiste) etc.; « sufixe pentru denumirea agentului, care aratd pe cel care efectueai exerciti o meserie: -agiu (camionagiu), -ar (fierar), -as (cosas), -er (oier), -ist (trac- lorist, -tor (muncitor) etc.; * sufixe pentru denumirea insusirii unor obiecte (formeazt adjective): -al (sip- tamanal), -ar (inelar, secular), -as (fruntas), -bil (auzibil), -iu (auriu), -os (lem- nos) ete.5 « sufixe pentru denumiri abstracte (formeazi substantive ce denumesc insusiri, caracteristici, actiuni): -antd (cutezantd), -etate (intdietate), -eald (tocmeala, ie (omenie), -intd (stdruintd), -ime (agerime), -ism (oltenism) etc: uneori adverbe vestea sunt mi 74 0 lucrare sau ll, NOTIUNI DE VOCABULAR ss * sufixe pentru indicarea modalitati (f a fi n formeazii adverbe de mod a (teste), -ig (pieptis), -mente (actualmente) etc.: ee « sufixe pentru indicarea instrumentului: -dtor (tocdior), -d rf sores (tocdttor), -du (mestectiu), = sufixe pentry indicarea provenientei locale: -ean (oltean) et « sufixe pentru nume proprii de familie: -eanu (Cor - pentrt re d ‘orneanit), -ese ila Weer -iu (Pricopiu), -oiu (Serbéinoiu) etc.; —— * sufixe pentru denumitea plantelor si a animafelo: -as (oporas),-el (ghiocel),- ar eur far), ceaned (dumbréiveancé), -itoare (ciocéinitoare) ete; : « sufixe care implici ideea de loc si indie locul unde se alla f implica idee nde se afla, se produce sau s din pees Are (blanire, sogosare te.) oo fin punct de vedere morfologic (dupa partea de vorbite pe cate 0 formeazi) substantvale: ar (bucitar), man Gurdmann, tate (stint), altura Ca 4 2, eal (ameteal, ea (dulceatd), ist (betonist ete acectvale al (epramanad, “as (nevoias), -ator (catutditor), -bil (locuibil), -cios ), ese (fritesc), -iu (cenusiv),-ui (verzui), -uriua (alb : * verbale:-a (brtzda), a (behat), “dnt (eldmndin) t Guy wor oe verbal (beheti), int (cléintaini), -i (curai), -iza (romaniza), -ut ¢ adverbial ay (chivas), este (itejste,-(piepts) ce © pronominale: -ica (atdtica), -ufat (miltéilurd), -icd (matalica) : ef ict (mi # de numeral: «ime (doime); ee nic * interjectionale: ~ica (aolica). septa -sufare suprasufnares, moldavean + ci ~» moldoveanca ard + -an —> (dran + ~céi —> téirancai + -utét > tairdincuta. = rei Ca si prefixele, si sufixele pot fi intre ele: ae = omonime: bitietan-lipscan; = antonime: iepuras-iepuroi: ~polisemantice: infloritor, muncitor, croitor, toctitor; Bae originar-original. : - g : tos Hele na tebe confundate cu sufixoidele sau falselesufie, care sunt adapt ae pi finale din civerse cuvinte cu circulatie intenationala: fil (romanofl) ~ jubitor Bb mane seater" fr droop -grame (orgaigrand) yschemit 1grafie)— , sctierey, log (dermatolog) — specialist”, -ci ? Sie emcees) le 1g) — Specialist”, -cid (vermicid) — ,ucidere” ete elicit se realizeaz3 conc cu sufixe §i dulce ~ (a) et rare posite \comitent cu sufixe i prefixe: duice ~ (a) indulci, . Derivarea regresiva consti i egresiva const in inkiturarea unui sunet sa i Vv Sau a unui gruy asimila Vorbitor unor sufixe, pentru a forma cuvinte noi: ee Bored it ( Prefix ul trans- se scrie- a i ‘si se pronunti cu s it a atl : s inainte de voc: si consoana a. antic, transborda, transfigura, transplanta etc. ee 58 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE Cand acest prefix se alitura unor cuvinte care incep cu s, se impune scrierea CO ss in derivate ca transsaharian, transsiberian etc., dar nu si in transcrie _ Prefixul ante- are sensul de ,,inainte” (antediluvian, antepenultim, antedata etc.), ar pre- Fixul anti- are sensul de ,,impotriva” (antipoetic, antisocial, antidemocratic etc.). Se serie gi se pronunti fst anticamerd (camera de asteptare”), pottivit cu forma acestuy cuvant in fimbe de unde a fost imprumutat, iri ca prefixul si aibi sensul de ,,impotriva”, Bxistl insi si termenul tehnic antecamerd ~ Formele negative ale participiului gi gerunziului care au adverbul mai intercalat intre prefixul ne- si verb se scriu intr-un cuvant: nemaiauzit, nemaipomenit; nemaiavand, nemaistiind etc. ~ Derivatele cu prefixe se seriu, de regula, tnte-un cuvant (antisocial, coopera, rdsucite, prescolar etc.), dar pot exista si urmitoarele exceptii in care se foloseste ima: ') la derivatele cu prefixul ex- cu sensul ,,fost”: ex-director, ex-ministru; b) la detivatele formate de la un pronume substantivizat, de la indicarea prescurtatd a unui an calendaristic, de la un nume propriu, de la o litera sau de la 0 abreviere: non-eu, post- *989, ne-Matei, pro-X, non-a, pro-NATO; ©) la detivatele cu prefixul ne- si re- urmate de 0 tem care incepe cu un f elidat: neemblénzit, re-nceput etc.; d) cfind se urmareste punerea in evidentii a prefixului: altra-progresist: e) ednd se repeti acelasi prefix sau exist mai multe prefixe diferite (derivate suprapre- fixate): extra-extrafin, rds-réiscitit etc.; £) cand se repeti aceeasi litera la sfarsitul prefixului si la inceputul cuvantului de bars riis-strabun; 2) cAnd trebuie realizatd deoscbirea dintre omonime: pre-fext (,preceda un text”) ~ pretext (,motiv"); re-crea (,.a crea din nou”) — recrea (,,a se odihni”). Derivatele din ultimele patru categorii (d-g) pot fi scrise si intr-un cuvant: sist, extraextrafin, pretext etc. _ Prefixele pot fi folosite si independent cénd se opun cuvantului de bazii sau unui cuvant derivat cu alt prefix: el este hipertensiv, iat celilalt ¢ hipo: ultraprogre- Il, COMPUNEREA este procedeul intern de imbogitire a vocabularului care consti in unirea, affiturarea oti abrevierea a dou sau mai multe cuvinte sau elemente de compunere de acelasi fel ori diferite din punct de vedere morfologic pentru a forma o unitate lexical noua. Compunerea se poate realiza prin: ~ contopire (unire, sudare, alipite); ~aldturare; ~ elemente de compunere: — abreviere. 1. Compunerea prin contopire se realizeazi intre cuvinte intregi, existente si independent in vorbire, care se scriu impreund si se comport formal ca o singurd unitate lexical, intrucdt Ie cavintele cu forme flexionare se articuleaza si flexioneaza ultima parte component’: bundivoint (bundivoinsa, bundivointei), unidelemn (untdelemnul, untdelemnului), farddelege (fardidelege Alinidelegit etc. Fac exceptic de la acest mod de flexiune cuvintele compuse care au. ca ultim el ‘ment o particuld invariabili: cineva (cuiva), cdteva (cétorva) ete. 2. Compunerea prin aliturare se realizeazit tot intre cuvinte intregi, existente si indeper- dent in vorbire, dar acestea se scriu cu cratima sau fn cuvinte separate, nefiind inca sudate din punct de vedere formal si de aveea la pirtile de vorbire cu forme flexionare se articuleazi nnumai prima parte componenti si isi schimbé forma numai primul termen sau ambit termer! cdine-lup (céinele-lup, cdinelui-lup), rea-credinya (reaua-credintd, relei-credinfe), Delta 1, NOTIUNI DE VOCABULAR 59 Dundrii (Deltei Dundrii), Marea Nea, a igri (Méirii Negre) etc. Fac excepti ltei Duneh a ' ie de Ia aces de flexiune cuvintele compuse prin aliturare care au ca prim element bene ian nou-ndscut (nou-ndscutul, nou-ndscutului) etc. eee Termeni cuvintcor compuse prin acest dou procedeerealzeat ine ipod de : botgros, coate-goale, bund-credintd, bundvoina. , don gros, coate-goale, , bundivointa, Delt a i@|©|©|—C—C—C)CcCCe a b) coordonare prin juxtay artis Te punere: artist-cetay -roman, Ta je oricare etc. itean, anglo-roman, Targu-Ocna, fiecare, 3. Compunereacu fee de -compunere se realized intre cuvinte intregi cu o existenti su eosin) ca ex depend eee clonat ance ere fend utobingrfie (auobiogrfia,aucbiografed Geen 2) inte cuvinteabreviate sulle, Nocti aoe eae ») Inte prfiolde i suftoide combina ince cle: flolog, biblioft calofilie etc, naff provesnd din greaca veche sau din tings nn nPunet® 8 toulee intemazo 4. Compineren prin abreviere sau prescurtare se realizeaz prin: reunit ‘dl cuva f reunirea unorfragmente de cuvant: Agrasem, aprozar, Centrofarm ete; aceste cuvi ¢ crit impreunat; : seeste eine ») altiturarea literelor initiale: itiale: SNCFR, ONU etc.; in seri i ' i CER, scrierea acestor cuvinte se poa _,losi punetul, dar utlizarea lui nu este obligatore; a ©) eunreaunot fragmente de cuvn a uno itr inal: TAROM, CONEL etn sex vintelor din aceastd categorie nu se folos: tr unsere ones 2 loseste niciodata punctul. \gmente de cuvant si a unor cuvinte intregi r reun ( e intregi: P : in scrierea acestor cuvinte nu se foloseste punctul; eee 8) eunirea unor Here inital ia unor euvintefnegk: F.C. Brasov servatie: Pornind de la raporturile intre termenii cuvi f realizate in ii cuvi vorbeste de urmitoarele tipuri de compunere: a. Dd 3 prin subordonare (hipotaxa); prin aliturare (parataxai sau j a , juxtapunere), care a ii "few ett punere), care corespunde, de fapt, coordonitii reali- c) prin vi 0; si ‘al jal Pen abv, care este © modal special de manifetre a compuneri realzate fic L, . (Vezi Angela Bidu-Vrancea ih ictic finge ir Pein fe gela Bidu-Vranceanu, in Dictionar de stiinte ale limbii, Pot sit fie mnie urmatoarele parti de vorbire: ~substantivele: floarea-soarelui, buh bstantivele: floare. , buhai-de-baltd, bundistar d-sparta, agate, Stefan cel Maree eee -adjectivele: galben-portocaliu, romdi i i , roméno-rui ? adjecivele: gelbenportocal so-turc, binecunoscut, cumsecade, es sien ~promumete: alice a inew,ceea ce, dumneavoasrsflecare, nici, orcine ee cece, doudizeci, treizeci si unu, cate doi, de trei ori : 7 ele: uns ; , de trei ori ete.; : verbele:a binevoi, a binemerita, a binecuvanta, a teleghida etc. = ~adverbele: devreme, uudeva, céndva,odatd,niioda, altadata et ~prepozitile: de la, de pe la, dinspre, despre, de langa, de pe lange etc. conjunetiile: deoarece, fiinded, ca si etc.; ° ~ interjectiile: hodorone tronc, hopa-topa etc, §. Ortografia cuvintelor compuse ~ Cuvintele compuse se seriu intr- ant tim’ sau f fe separate, fn functie ompuse se scriu intr-un cuvant, c! DE ti v , cu cratima sau in ct i ; st s inte s¢ unitatea morfologica, de ceea ce denumesc si de elementele componente. 60 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $I ORTOEPIE Se scriu intr-un cuvant urmiitoarele categorii de cuvinte: 4a) substantivele comune si proprii compuse prin contopite (unire, sudare, alipire), cu ele- mente de compunere si prin abreviere: untdelemn, bundistare, Campulung, aeroport, fotosintezd, aprozar, Plafar etc.; b) adjectivele compuse prin contopire (unite, sudare, alipire), cu elemente de compunere si, simultan, prin compunere si derivare cu sufixe: atotstiutor, binefiicdtor, autobiografie, balneoclimateric, béimarean etc.; c)unele feluri de pronume si adjective pronominale compuse prin contopire (personal, personal de politete, reflexiv, de intirire, demonstrativ, nehotirat): dénsul, dumnealui, siesi, insusi, acelasi, celdlalt, fiecare, altcineva etc.; 4) unele feluri de numerale compuse prin contopire (cardinale de la 11 pana la 19 si cele care arati zecile, cele ordinale, cele colective): unsprezece, doudizeci, dintdi, tuspa- tru, catesitrei; e) adverbele compuse prin contopire, in functie de termenii componenti: acasd, dinainte, dinafard, degraba, indeaproape, altédati, alaltdieri, astfel, nicidecum, niciodatd, oricdnd, bundoara, iardsi, undeva, totdeauna, pasiimite, dardmite etc.; ) prepozitiile ai ciror termeni s-au contopit, nemaifiind sesizate ca elemente componente despre, inspre, dintre, printre, deasupra ec; g) conjunctiile compuse ai ciror termeni au fuzionat: deoarece, fiinded, intrucdt etc.; h) unele interjectii ca: tralala, heirup, iacata. ~ Se sctiu cu cratima urmitoarele categorii de cuvinte, in functie de clementele lor compo- nente si de ceea ce denumesc ele: a) substantivele comune si proprii compuse prin alaturare: sud-american, prim-plan, liber-profesionist, dupa-masa, lacdtus-mecanic, bun-simt, bund-credintd, dublu-deca- litru, prim-ministru, cal-de-mare, du-te-vino, Bistrita-Nasiiud, Domnesti-Sud, Ana-Maria, Mihililescu-Braila, Stefan-Voda, Albd-ca-Zapada, Carul-Mare etc.; b) adjectivele compuse prin aliturare: afro-asiatic, indo-european; economico-social, romano-turc; alb-gailbui, verde-inchis, nord-asiatic; asa-numit, nou-ndiscut, drept-cre- dincios etc.; ©) adverbele compuse cu asta (astd-vard, astd-iarnd, ieri-seard, astd-noapte etc.) si unele locutiuni adverbiale (intr-adins, dintr-adins, calea-valea, treacdi-mearga etc.); d) prepozitia compusi de-a (cind intri in alc&tuirea unor locutiuni): de-a lungul, de-a valna etc.; e) interjectiile de tipul: tic-tac, haida-de, tura-vura etc. — Se scriu in cuvinte separate urmitoarele categorii de cuvinte: ) unele substantive proprii compuse prin aliturare, in functie de elementele lor compo- nente si de ceea ce denumesc acestea: Cémpia Burnas, Delta Dunarii, America de Nord, La Om, Trei Brazi, Oceanul Inghetat de Nord, Mihai Viteazul, Radu de la Afumati, Stefan cel Mare etc.; b) grupurile sintactice stabile care desemneazi impreuna specii, genuti, variet&ti de plante, de animale, de minerale, de substante etc.: apa oxigenatd, apd tare, ardei gras, Marele Alb, oxid de zinc et c) unele feluri de pronume sau adjective pronominale, de locutiuni si grupuri pronominale (personale de politete, relative, nehotirate): cel ce, ceea ce, Domnia Ta, Excelenta Sa, cine stie ce, cine stie cine etc.; 4d) uncle numerale cardinale si ordinale, numeralele adverbiale si cele distributive: reizeci si unu, a treizeci si una, de doud ori, a doua oard, cate doi etc.; e) unele locutiuni adverbiale: de asemenea, de jur imprejur, din céind in cand, din ce in ce etc; £) unele prepozitii compuse si locutiuni prepozitionale: de la, de langa, de pe la, in loc de, in afara de, odaté cu, in fata, din cauza etc; 9) unele conjunctii compuse si locutiuni conjunetionale: ca sii, cum cd, ci si, de vreme ce, odaté ce etc.; h) locutiunile interjectionale: nu zu, Doamne fereste, ia te uitd etc. Ml, NOTIUNI DE VOCABULAR 61 til. SCHIMBAREA VALORII MORFOLOGICE (A CLASEI GRAMATICALE) SAU CONVERSIUNEA este un procedeu prin excelent gramatical si consti in formarea unui cuvant nou prin trecerea de lao parte de vorbire la alta. Aceasti trecere se face fari a modifica forma cuvantilui, Piri a ada Al , fir a adduga vreun element de- rivativ sau component, ca la derivare si compunere. Cuvintele pot primi insi articol hots’ nehotirat sau demonstrativ. ae Prin conversiune, cuvantul capiti caracteristicile gramatics : gramaticale al einca a e parti de vorbire in care «ca adjectiv se acorda cu substantivul si are functie sintactic’ i tiv 8 . tie s de val sau nu- cant se atribut adjectival sau nu: * ca substantiv primeste articol, e determinat de adjectiv, i i Su ste articol, ljectiv, indeplineste functii si subiect, nume predicativ, atribut, complement; pes Msimtactice de + ca adverb devine invariabil si are functie sintactic’ de complement circumstantial. 1. Adjectvul ii poate schimba valoares morflogics i a) substantiv ~ prin articulare cu articol hotirat, cu articol nehotard ic anos ve icol nehotarat sau articol demon- > Admird frumosul din naturd. “> L-aintémpinat un credincios al satu. > Cel harnie invard. b) adverb ~ cand determina un verb (altfel de verb decat cel copulativ personal): > Elcanta un céntec frumos. (adjectiv) “+ Timpul este frumos. (adjectiv) > El canta frumos. (adverb) a. Ssunetc? es fries | aut. (adverd) ubstantivul isi poate schimba valoarea morfologic’ in: a) adverb: | > Seara aceasta este minunaté. (substantiv) > Am sosit acasa seara, (adverb) b) adjectiv: > Zoe! Zoe! fii barbatd...” (LLL. Caragial i jerduta 7 fi .” (LL. Caragiale, O scrisoare pierduta) 3 Pronumele personal isi poate schimba valoarea morfologic’ astfel a) pronumele personal de persoana J, singular in N. poate deven i i p ; : veni sub: arti- culare cu articol hotarat: 2 oo “> Fiecare isi are eul sau. b) pronumele personale de persoana I neaccentuate, devin pronume reflexive: -> Elméa cheama. (pronume personal) denote 2d Hee (pronume reflexiv) } Unele pronume nehotardte, negative sau reflexive pot deveni prin articulare substantive: => Este la mijloc un ceva. : > A ajuns un nimic. 5. Prom? int. sina li - Pronumele de intarire, posesive, demonstrative, By i ive si onumele de intirire, ; , nehotirdte, interogative, relative si Negative isi schimbi valoarea morfologic’ in adjective pronominale: = : “> Elinsusi a fost martor. (adj. pron. de intiire) ~> Patrintii mei au plecat. (adj. pron. posesiv) -> Fiecare copil invata constiincios. (adj. pron. nehotarat) 2% Acest beiiat este elevul meu. (adj. pron. demonstrativ) 2 Ce carte citest? (a, pron. interogativ) => Te-am intrebat care carte ti-a pliicut mai mult. (adj i ed (adj. pron, relat ~> Niciun elev nu lipseste astazi. (adj. pron. negativ) a . II-a, singular si plural, in Ac. siD., forme 62 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 6. Numeralul isi poate schimba valoarea morfologicd in substantiy, prin articulare: oy A luat un trei. “> Treiul a fost trecut in catalog. 7. Verbul poate cipita diferite valori morfologice 12) substantiy (din infinitival lung format prin sufixare sau din participiu, supin, gerunzio, toate articulate): “> Intrarea este interzisa (din infinitiv) <> Invittatul stie multe. (din participiv) “ Recoltatul s-a terminat. (din supin) 2} L-a pus in intrandul de la soba. (din gerunziu) b) adjectiv (din participiu si gerunziu acordat): > Cartea cititit mi-a placut. > Se zarese cosurile fumegande. ¢) adverb (din participiu) =} 1 s-a raspuns ritstit si nepoliticos. 8. Adverbul poate deveni: , a) substantiy, prin articulare eu articol hotarat, nehotirat sau chiar nearticulat: + Binele cu bine se plateste. > Lam flicut un bine. b) prepozitie cu regim de genitiv prin at => Priveste inainte. (adverb) > Soseste inaintea lor. (prepozitie) ©) adjectiv: “> Este un barbat bine. 9. Unele interjectii pot deveni substantive prin ai “> Are un of. > Lam ascultat oful. rticulare cu articol hotrat: rticulare cu articol hotirdt sau nehotarat: Din cele aratate pana aici se observii cd: 1. Substantivele pot si provina din: a) adjective: Harnicul este laudat. b) pronume: = personal: Sentimentele sunt exprimate prin intermediul eu lic. + nehotirat: {1 frimanti un ceva anume. + negativ: Ce $-a intimplat acolo este un un nimic, * refiexiv: in sinea lui este convins de acest Incr, c) numeral: Zecele a fost obtinut pe nedrept d) verb la * infinitiv lung: Acolo este locul de intrare in stadion. + gerunziu: in partea dreapti este um intrdnd. «+ participiu: Rénigii au fost salvati. + supin: Culesul fructelor este in toi. ¢) adverb: Pentru aceasta fi voi face un mare bine. f) interjectie: Stiu cu oful lui in metalimbaj pot deveni substantive si conjuncfiile si prepozitiile: “> Daca” este conjunctie. “+ Pe la” este prepozitic. 2. Adjectivele pot s provin’ di a) substantive: “> ,,Si-acum ar vrea un neam céildu -arunce jug in gatul tu.” (G. Cosbue, b) pronume: «de intarire: Tu insuti esti 1% + posesiv: Fi sunt prietenii s + demonstrativ: Da-i acestui baiat cartea. Decebal catre popor) spunzator. Ml, NOTIUNI DE VOCABULAR 63 + nchotarat: Fiecare lucru isi are rostul siu. + interogativ: Ce problema ai de rezolvat? *relativ: Spune-mi/ la ce ord si te astept.2/ + negativ: N-am primit nicio veste de la el. ©) verb la: + participiu: Cartea citi mi-a plicut + gerunziu: Frunzele tremurande cideau din copac. ) adverb: Asa oameni rar intalnesti! : 3, Adverbele pot proveni din: | a) substantiv: Vara merg in concediu. b) adjectiv: El vorbeste corect romaneste. ©) pronume interogativ-relativ: Ce framos este afar’! 4) verb la participiu: Vorbeste riigusit. : ¢) conjunctie: Vine sicllanoi. 4, Prepozitiile pot proveni din: a) adverb: Deasupra pidurii se vede soarele. b) substantiv: A reusit gratie muncii. ©) verb la participiu: Datorité ajutorului primit a terminat la timp. B. CAILE (MULOACELE, PI ‘imboga CAILE (MULOACELE, ROCEDEELE) EXTERNE de imbogitire a vocabularului sunt: ~calcul lingvistic. pecideiaitbtaar wd UEXICALE constinie un mijloc extern de imbogitire a vocabu- contactul tre it i. A it ai ie fintre limbi gi se realizeaz de-a lungul timpului, avind i Imprumuturile sunt determinate de urmitorii factori extralingvistici: a) veciniitatea geografici a diferitelor popoare; , b) amestecul de populat . ¢) telatiile politice, economice si cul iti i . si culturale care se pot stabili ir a 2. imprumuturile se pot realiza: ae a pe cale directa (contactul nemijlocit dintre populatii); at ) pe cale indirecta (prin intermediul scrisului, al citi $i al culturi), . Imprumuturile sunt de dou feluri: . 7 imprumuturi mai vechi; ~ imprumuturi neologice (noi) a) tmpromuturte mai yechi au urmitoarele origini: ~slavii: id, Ae ne ee aoe oh fis plug, strand, vesel etc.; aceste imprumuturi : ulara (orala), fie pe cale cult prin biserica si pul athaisene mae sari he pr isericd si au devenit cu tim- igine cult) sau au intrat in vocabula eo cee chiar in vocabularul fundamental (unele din- ~maghiard: belsug, beteag, bi in, chip, ginge sanagtaghiar: betes, beens bere, chin, chip, gingas, hotar, lactt, mestesug, orag, pilddi, ~turceascé: balama, basma, cafea, casce , , cafea, cascaval, ch i i poate alana, basa afe al, chiftea, dulap, dusumea, halva, iaurt, mohair, ee arvund, cort, folos, métase, omidd, prisos, stol, traista, urgie (din ‘ , aerisi, chiverr it si indr ee nisi, epitrop, fandosi, lefter, molipsi, politicos, sindrofie, taifas impromuturite neologice au si ele origini diferit Jatin (din latina savant): adnota, dormita, insula, litera, pictor, rege, tecaur et. indi: acont, bariton, basorelief, campion, febrii, reumatism, stindard, teracotd ete.: 64 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE — germand: balonzaid, cocs, glaspapir, glasvand, rucsac, tislaifar ete; —puseascdi: agrotehnicd, combinat, exponat, instructaj, mecanizator, procuraturd, trans- focator etc.; ~ francezii: antet, automobil, bacalaureat, certificat, cosmar, faleza, fular, pension, sep- ticemie etc.; — englezd: aut, handicap, marketing, show, smog, stres, weekend, western etc. Il. CALCUL LINGVISTIC este procedeul extern de imbogatire a vocabularului care con- sti in imitarea modului de organizare a unui cuvnt strain cu ajutorul materialului lingvistic existent in romani si este de doua feluri: 1. lexical sau de structura (se creeazi cuvinte compuse si derivaie dup modele straine) cal-putere, semifinald etc.; 2, semantic sau de sens (se di un nou sens unui cuvant existent in limba romani): nebun (piesa de la jocul de sah). 9. FAMILIA LEXICALA (DE CUVINTE) FAMILIA LEXICALA (DE CUVINTE) reprezinté totalitatea cuvintelor inrudite ca sens. formate de la acelasi cuvant de baza si avand aceeasi ridicini. Ea este alcatuita din cuvantul de baz, cuvintele formate prin derivare (cuvinte derivate), prin compunere si prin schimbarea va- lorii morfologice. 1. CUVANTUL DE BAZA sau PRIMITIV este cuvantul de la care se porneste in alcatuirea unei familii lexicale. Baza (cuvantul de baz) prezinté urmitoarele situafi 1, nu mai este in uz: pie 2. exist numai regional: brurar; 3. nu se poate identifica in limba romana: aghiutél; 4. cdind baza exist’, derivatul prezint’ o caracteristica formal (virtuos) ori de conti- nut (inr@uri) care exclude posibilitatea formarii lui integral in romneste; 5, poate fi una dintre formele flexionare (forma de plural) a formei tip a cuvantului noduros, picura, omenie; 6. poate fi un derivat (grdindirie < gradini + -ar + ie), un compus (Intruloca < inte-un loc) ori o sintagma (mérinimie < mare + (de)+ inimé + -ie). Il. RADACINA este elementul comun intalnit la cuvintele care formeaza o familie lexicala. Raportati la cuvantul de bazi, ridticina prezinti urmatoarele aspecte: 1. ca forma, ridicina poate fi aceeasi cu baza sau diferité prin alternante fonetice voca- lice sau/si consonantice: ‘+ bun = stritbunie (identic); + floare — florar (diferita prin alternanta vocalic oa~o); « barbat > barbatie (diferita prin alternantele vocalitce si consonantice a~d, t~) 2. ca mirime, ridiicina poate fi egala cu baza sau mai micé + bun —» bunic (egal) * floare — florar (mai mic’), Il], CUVINTELE DERIVATE sunt cuvintele formate cu ajutoru! sufixelor sau/si al pre- fixelor lexicale (numite impreuna si afixe). Cuvintele derivate sunt cuvinte noi si, uneoti, parti de vorbire noi. Ele nu trebuie confun- date cu formele flexionare (de gen, numir, caz, mod, timp) ale substantivelor si ale verbe- lor. Aceste forme nu fac parte din familia lexical respectiva. ll, NOTIUNI DE VOCABULAR 65 IV. TEMA LEXICALA este 0 baz’ derivati constituit din radical si dintr-un sufix sau prefix la care se poate adauga un alt sufix sau prefix: bunic — strabunic muncitor — muncitoresc R+S P Tema R+S Tema § — aS Tema Tema impéidurit — reimpddurit PHR+S, P Tema Tema Temele lexicale sunt de dou’ feluri, in funetie de partea de vorbire care constituie pune- tul de plecare al derivarii: 1. verbale; 2. nominale: a) substantivale; b) adjectivale. 10. PLEONASMUL PLEONASMUL consta in folosirea mai multor elemente de expresie decat ar fi strict ne- cesare pentru redarea unui anumit continut ori in aliturarea unor elemente care au un infeles identic sau aseménator, oricare dintre ele cuprinzéndu-se in celalalt. |, PLEONASMUL SE CALIFICA dup’ mai multe criterii: ~al compartimentului limbii pe care il vizeaza; ~al formei sau al structurii; ~al gradului de suprapunere a ceea ce exprima termenii lui; ~al acceptirii lui in exprimarea ingrij Ml. Dupi COMPARTIMENTUL LIMBII pe care il vizeaz, pleonasmele sunt: 1. lexicale, cAnd se altura cuvinte cu acelasi sens, acestea fiind: a) propriu-zise — constau din alaturarea unui determinant al crui sens este inclus in sen- sul determinatului: conducere managerialé, nativi nascui, principalele prioriteyi etc.; b) etimologice — rezulta din folosirea alaturata a unor cuvinte inrudite dintre care unul fl cuprinde pe celalalt ca origine si ca sens: @ localizat unde va avea loc, despagubirea pagubelor etc.; ©) ale formirii cuvintelor — provin din necunoasterea sensului unor prefixe sau parti com- Ponente, mai ales neologice, al ciror sens este reluat in aceeasi expresie printr-un cuvant independent: cat se poate de profitabil, conlucreaza impreund, tricicleta cu trei roti, reia din nou et Informatia exprimati de unul dintre cuvinte se repet prin: * prefixe: interconditionare reciprocd * sufixe: poate fi credibil; * prefixoide: telecomanddi la distanta; + prin sufixoide: vermicid ucigator; 2. gramaticale, cand se altura aceleasi marci gramaticale: oudlele, si-a dobandit vitali- tatea sa, copilul ila micul, mai superior etc.; : 66 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 3, lexico-gramaticale, cand se alatur’i cuvinte considerate instrumente gramaticale (conjunctii, prepozitii, adverbe cu rol de intiire, restrictiv) care au acelagi sens: drept pentru care, dar insd, decéit numai etc. Ill, Din punctul de vedere al ACCEPTARII LOR, in exprimarea ingrijitd 1. tolerabile: praf si pulbere, oale si ulcele, intuneric beznd, am vétzut cu ochii mei etc. (aces- tea avind si valoare stilistica cu rol de insistent, de subliniere); 2. intolerabile: reediteazd din nou, cinstea si onoarea etc Pleonasmul — ca greseala de exprimare ~ a fost folosit ca mijloc de caracterizare a pet- sonajelor si ca surs& a umorului in numeroase opere literare ale lui ILL. Caragiale, Vasile Alecsandri s.a. 11. LIMBA LITERARA. LIMBA POPULARA. LIMBA VORBITA. LIMBA SCRISA 1. Limba este principalul mijloc de comunicare intre oameni. Limba folosit’ de intreaga colectivitate, de intregul popor, in procesul comunicirii poarti numele de limb’ comund. Limba comund cunoaste dou aspecte (variante) principale: limba literara si limba populara. Limba literar’ reprezinti aspectul cel mai ingrijit al unei limbi, respectnd strict regulile de intrebuintare corect& a ei (normele academice). Ea se bazeaz pe un sistem de norme, reguli si conventii necesare comuniciirii si se carac- terizeazi prin unitate, stabilitate si corectitudine. Limba literar’ reprezint’ limba cultutii unui popor, indiferent de domeniile in care este folosit — literatura, stiinta, ideologie, politica, administratie, presi etc. Ea se manifest mai ales in scris, desi cunoaste si aspectul vorbit. Limba populara reprezint% aspectul neelaborat al unei limbi si care este aproape gene- ral, fiind cunoscut pe intregul teritoriu, far a fi literar (corect). Ea este destinata in special ex- primarii (comunicirii) orale, aspectul scris fiind mai putin sau deloc folosit. Limba vorbita reprezint comunicarea realizati prin sunete si se foloseste in relatiile obisnuite dintre membrii unei comunititi umane. Comunicarea (folosirea ei) se realizeazi {n prezenta unui interlocutor (receptor), iar pe angi cuvinte vorbitorul apeleazi si la alte mij- oace de exprimare verbal’ (volum, pauze, intonatie), dar si la cele de exprimare nonverbal (mimici, gesturi etc.). Ea are un mai mare grad de afectivitate. Limba scrisi reprezinti comunicarea realizata prin semne grafice (litere) si este mai elaborati, impersonali. vizdnd un receptor absent. Ea are trisituri morfologice si sintactice specific Limba scrisi nu trebuie confundati cu limba literard, pentru ci aveasta din urmi are si un aspect vorbit, cici normele de exprimare trebuie respectate si in vorbite, in comunicarea orala. Totodatii nu trebuie pus semnul egal intre limba literar& si limba creatiilor literare, deoa- rece scriitorii pot folosi in operele lor si elemente ale limbii populare si chiar regionalisme. I. Limba operelor literare constituie un limbaj sau un stil functional al limbii literare, cunoscut sub numele de stilul (limbajul) beletristic, aldturi de celelalte trei stiluri (limbaje): tehnico-stiinti- fic, juridico-administrativ (oficial), publicistic (gazetaresc). Aceste stiluri (limbaje) se caracterizeazd prin anumite trasituri distinctive 1. Stilul (imbajul) beletristic (sau al literaturii artistice) se caracterizeaz prin: a) folosirea unor imagini artistice ca procedeu de comunicare, apeland la sugestie; b) bogiitie lexical (termeni argotici, de jargon, arhaisme, regionalisme, neologisme, vinte populare etc.); c) bogiitie sinonimica; 11. NOTIUNI DE VOCABULAR 67 d) predilectic pentru cuvintele polisemantice si pentru sensurile figurate (prezenta figu- rilor de stil); ¢) imbinarea exprimirii rationale cu cea emotions 2, Stilul (limbajul) tehnico-sti adresdndu-se afectivitatii cititorului. fifie se caracterizeaza prin: b) evitarea sinonimici si inlaturarea omonimiei care poate genera confuzii; ¢) folosirea unui limbaj specializat, de obicei neologic, in diverse domenii ale stiintei si tehnicii, in sensul folosirii unor termeni proprii fiecirei discipline; 4d) intrebuintarea unor abrevieri, simboluri, formule, semne conventionale; e) ignorarea sensibilit&tii si a imaginatiei cititorului si oferirea unei informatii exacte; £) lipsa reliefului stilistic, prezenta unui ton neutru, depersonalizat: g) folosirea cuvimtelor cu sensul lor de baz (denotativ) 3, Stilul (limbajul) juridico-administrativ (oficial) are ca elemente definitor a) prezenta unor formule speciale, consacrate, stereotipe, clisee, cuvinte si sintagme spe- cifice; b) inliturarea inventiei verbale, sensul cuvintelor find cel propriu (strict denotativ); ) ptezenta sabloanelor pentru evitarea confuziilor si a echivocului: d) accesibilitatea si perfecta sistematizare (ordonare) a materialului pe puncte, pe paragrafe etc. €) exprimarea concisi, precisa, clara, simpli; f) fraza este lipsiti de relief stilistic 4, Stilul (limbajul) publicistic (gazetiresc) are urmatoarele caracte a) este limbajul (stilul) functional specific presei: b) se caracterizeazd prin diversitate lexical, printr-un vocabular bogat din diferite domenii; c) sunt prezente neologismele, inovatiile lingvistice si unele expresii stereotipe: la ora actual, la ordinea zilei, din surse care doresc sti-si péstreze anonimatul etc., 4) sunt folosite procedee menite si starneasci interesul cititorilor: titluri eliptice, meta- forice, constructii retorice, exclamative etc.; ¢) sunt utilizate si unele figuri de stil si superlative explicite. In afara acestor stiluri mai exist si un stil colocvial, care indeplineste functia de comu- nicare in relatiile particulare, intime, neoficiale, in cercuri restranse (familie, rude, prieteni, colegi de serviciu etc.). El se caracterizeaza prin naturalete, relaxare si degajare in exprimare, comunicarea nefiind supus% unor reguli (norme) Totodat, se mai vorbeste despre stilul epistolar (propriu compunerilor corespondent’), despre stilul oratoric (propriu unor compozitii destinate spre a fi prezentate in public sau despre stilul didactic (ca variant a stilului stiintific, propriu invatimantului). Ill. Stilurile, indiferent de felul lor, au cateva trasaturi generale, comune si obligatorii 1. Claritatea consti in formularea si exprimarea limpede a observatiilor, ideilor, gandurilor si sentimentelor, incat cititorul s& inteleagi cu usurinta mesajul, Abaterile de la claritate sunt: a) obscuritatea — expunerea confuza si greoaie; b) echivocul — comunicare confuza, care poate 2 pretabili; ©) nonsensul — se formuleazi si se exprima idei coniradictorii; ) galimatiasul — exprimare in care abunda idei confuze si o ingrimidire de cuvinte fara sens, expuse greoi, incdlcit. ‘a mai multe intelesuri si deci inter- 2. Proprietatea consti in utilizarea cuvntului celui mai potrivit, in cunoasterea exactii a sen- Suluj cuvintelor, pentru a formula si a comunica ide, ganduti si sentimente. Opusi acestei calititi este émproprietatea sau lipsa de proprietate, care consti in folositea improprie (neadecvat4) a cuvintelor, a sensurilor, a constructiilor, in anumite contexte, a unora in locul altora, din cauza necunoasterii sensurilor, ceea ce duce la incompatibilitate semantic’. 68 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 3. Precizia consti in intrebuintarea numai a cuvintelor necesare pentru a formula si a expri- ma ideile, gandurile si sentimentele. Abaterile de la precizie sunt: a) prolixitatea — consti in a face risip de termeni, in a folosi mai multe cuvinte decat este necesar, astfel comunicarea inciircdndu-se cu cuvinte de prisos; b) digresiunea — abaterea de la ideea central a comunicrii prin dezvoltarea unor idei paralele si suprapuse ideii centrale. 4, Corectitudinea consti in respectarea regulilor gramaticale in formularea si comunicarea ideilor. Abaterile de la corectitudine sunt: a) solecismul — lipsa de acord intre subiect si predicat si a oricarui tip de acord, folosirea incorecta a prepozitiilor, a conjunctiilor si a locutiunilor conjunctionale, confuziile paro- nimice, in general, abaterile de la normele gramaticale; b) anacolutul — intreruperea si modificarea unei construc aceleiasi unititi sintactice. 5. Puritatea consti in folosirea cuvintelor infelese de toti cei ce vorbese aceeasi limbi si sunt admise de limba literara. Abaterile de 1a puritate sunt: a) folosirea abuzivé a unor athaisme, regionalisme, neologisme sau a unor termeni argo- tici, a expresiilor dure, grosolane; b) utilizarea modificdrilor metaplastice: proteza (adéugarea unui sunet la inceputul cuvan- tului), epenteza (introducerea unei consoane intre dou sunete), paragoga (introduce- rea unui sunet la sfarsitul cuvantului), afereza (ciderea unui sunet sau grup de sunete Ja inceputul cuvantului), sincopa (suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate, in interiorul cuvantului), apocopa (ciderea unui sunet sau grup de sunete de la sfarsitul cuvantului, metateca (schimbarea ordinii sunetelor). in afara acestor calititi generale, stilul mai are si unele insusiri particulare (naturalere, simplitate, armonie, sobrietate, finete, demnitate, elegantd, retorism, umor, ironie, oralitate) care se manifesta diferit de la un scriitor la altul, de la 0 oper’ la alta. sintactice ineepute in cadrul EXERCITI 1. Precizati care dintre cuvintele de mai jos apartin vocabularului fundamental si care masei vocabularului. Alcituiti, apoi, enunturi cu cate trei termeni din fiecare categorie: amalgam, amuzament, antic, apa, balustradéi, barba, bea, brat, buldozer, buletin, cires, combinat, coni- ac, crede, dinamiza, divan, fiu, fractie, frescd, fugi, impur, lapte, limba, mér, mand, nas, portocali, sare, soare, sord, treisprezece, zece. 2. Indicati cirei categorii de cuvinte din masa vocabularului apartin termenii de mai jos: acestt, aiesti, am platitara, artificiu, bield, bistari, carii, cilindru, covalenta, gios, hatménie, hidrolo- sie, ignora, logoftt, lunge, madam, mangli, mardeald, misto, o fost, ogrinji, paharnic, pardon, Parte de propozitie, pane, piston, postelnic, pre, pusce, rumpe, segment, sdigui, tébari (,.a aseza tabira”), teoremd, vazum. 3. Formulati propozitii sau fraze in care s& folositi: a) patru arhaisme de tipuri diferite; b) patru regionalisme de tipuri diferite; ©) patru neologisme propriu-zise; NOTIUNI DE VOCABULAR 69 d) patru termeni stiintifici; e) patru termeni tehnici; f) patru termeni argotici; g) patru termeni de jargon. 4. Dati cate cinci exemple de termeni stiintifici din urmatoarele stiinte: chimie, fizic’, ma- tematic’, biologie, gramatic’. 5, Folositi in propozitii sau in fraze, atat ca termeni stiintifici, ct si ca termeni tehnici cu- vintele: cilindru, obiectiv, segment, tensiune. 6, Alegeti regionalismele dintre cuvintele de mai jos si precizati-le sensul, dandu-le echi- valentul din limba literari: afluent, antispastic, arie lateralé, axiomé, bai, barabule, birdu, bolt, bormasind, catand, ciubot, colb, curechi, cusma, dada, digestiv, encefalita, faigddéiu, hemoglobind, hexagon, hipertensiune, infucie, lepedeu, monom, ortopedie, poloboc, relief, retea hidrografici, ruji, sistem de directie, solstitiu, sasiu, sisturi bituminoase, tacheti, zeci- male. 7. Grupati cuvintele ramase la exercitiul anterior in categoriile lexicale cdrora le apartin. 8. Precizati care sunt formele corecte ale cuvintelor de mai jos: a) bleumarin ~ bleumaren, complet - complect, conjunctura — conjucturd, convalescentei ~covalescentai, corabora ~ corobora, corabora ~ colabora, cremvusti ~ crenvursti, decrepitudine - decreptitudine, delicvent ~ delincvent, demisie ~ dimisie, desuetudine ~ desuetitudine, detaliat ~ detailat, divident ~ dividend, filigran — filigram, fraticid — fratricid, funerarii - funeralii, importuna — inoportuna, intreprindere — intreprindere, juristconsult ~ jurisconsult, loialitate — loaialitate, moneddi — monetit, monedei — mo- nezii, monetérie — monedarie, monetar ~ monedar, percepte ~ precepte, premisa— pre- mizdi, presedingie — presidintie, prizonier —prizioner ~ prizoner, repercursiune ~ reper- cusiune, resou~ reseu, somptuos ~ somtuos, stres ~ stres, teritor — teritoriu, usufruct — uzufruct, vindecativ— vindicativ; b) cromozon ~ cromozom, exchibitie — exhibitie, magaziner — magazioner, topogan — tobo- gan, vilegiaturd — viligiaturd, aeropag — areopag, aversiune ~ adversiune, avocat ~ advocat, corigent ~ corijent, itinerar —intinerar, iredentism — iridentism, juristdictie ~ Jurisdictie, plebiscit — plebicist, renumeratie ~ remuneratie, revendicare — revindecare, transcedental ~ transcendental, proiect — proect, chifiea ~ piftea, incrangdturd ~ increngdturd, condescendent ~ condenscendent, identitate ~ indentitate, cearceaf — cearsaf, intrepid — intrepid, caserie — casierie, surub — surup; ©) asambla — ansambla, ansamblu ~ asamblu, contingent ~ contigent, genuflexiune — genoflexiune, inopinat ~ inopinant, indemnizatie — indemnizatie, jurisprudentat— jurist- prudenti, ostatec ~ ostatic, paliativ — paleativ, preerie — prerie, proroc — prooroc, respectos — respectuos, sacrosant ~ sacrosanct, siringd — seringd, pogrom — progrom, revelion ~ reveion, solariu — solar, vesteci — vesteji, sifonier ~ sifoner, tigardt — tigare, sorecar ~ soricar, impieta — impieta, prozodie ~ prosodie, filosofie — filozofie, milieu — mileu, capod - capot, benoclu — binoclu, alandala ~ halandala, adcloga — adctuga, claun = clovn, complementar ~ complimentar, blacheu ~ placheu — blachiu, caramela ~ caramea, carbit ~ carbid, vanitos ~ vanituos, hebdomader ~ hebdomadar, istm ~ ism, disertatie ~ dizertayie, taitei — tdtietei, tirbuson —tirbison, turcuaz — turcoaz, lénlug — Uintuc, expropia — expropria, grahan — graham, bacnoté ~ bancnotd, maiou— maieu, ingurgita— ingurgita, japonolog — japanolog, ldscaie lescaie, mercerizat - mercelizat, obstetrica — obstreticd, patinoar ~ patinuar, pasdmite — pasit-mi-te, dard-mi-te ~ dartimite. 70 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE 9, Gasiti unul sau mai multi termeni neologici sinonimi ai cuvintele $i ai expresiilor de mai jos: a) adanc, adancime / adanc (subst.), améénuntit, amestec, aspru, a banui, belsug, betiv, caraghios, calatorie, a cere, cerere, chin, cinstit, citet, ciudat, a contocui, a consfinti, culme, a da foc, a da in vileag, destept, dovada, a se face de ras, a face din téntar armeisar, a face rost de ceva, féqarnic, folositor, gresealdl, a hotdiri, inima, tmprejurare, ingdduitor, ingdmfat, intdritor, imtamplare, invinuire, lacom, a se lémuri, a o lasa balta, lipsd, manos, a mari, a marturisi, a micsora, molipsitor, a muri, néidejde, ndrav, neatér- nare, neschimbator, nesigur, noroc, obraznic, a oglindi, a péirdsi, pdrere, pedeapsé, a pedepsi, a precumpéini, premergéttor, prielnic, rdutdcios, siguranté, simtdmant, smalt, a sovdii, a tdigétdui, trist, a umbla pe coclauri, varstd, vesnic, vinovat, zadarnic, zgarcit; b) améinunt, a asupri, a atata, baie, burlac, biruinta, binevoitor, biruitor, a burzului, ceas, chemare, chezas, cheviisie, cind, cinste, crapiturd, cutremur, cenusiu, ceresc, copilaresc, coroiat, credincios, cuviincios, a cdi, a coti, dambla, dusméinos, a déirama, a dezgropa, a dezvinovatti, a drege, fildes, folosinta, felurit, a faigddui, a folosi, gazda, gélagie, geamie, geanta, glas, granitd, greutate, gras, iad, izvor, indtltime, incitpatdnare, incor- dare, indemédnare, inflorire, insemnditate, indeménatic, infiordtor, insemnat, insufletit, intunecat, a imbuntitati, a tmpdrti, a inainta, a inapoia, a indibusi, a incepe, a inchipui, a incolti, a ingddui, a ingropa, a inféiptui, a intdri, a intovetréisi, a intepeni, a invinui, Jjertfa, josnicie, leac, leat, les, limbut, linistit, a lingusi, mat, méncacios, mlddios, necu- viintd, nenorocire, nutret, nebun, nepdrtinitor, nestitios, nevinovat, a n&dajdui, a néidusi, anéizui, oboseald, caches, obosit, a opri, a osdndi, peruzea, pesterd, pizmd, préipastie, prilej, prostie, pamédntesc, primejdios, a plati, rai, rasunet, a rugini, scop, sfetnic, sin gurdtate, slovd, soartd, sotie, stih, stingditor, stricdciune, sigur, singur, statornic, stitruitor, sufletesc, a scrdnti, a seca, a sfarsi, a sfétui, a stérui, a starpi, a strica, sal, taind, tavan, tristete, timpuriu, tineresc, trebuincios, teastd, titei, ucigas, urmare, urmas, uimit, urécios, usor, a umfla, a usura, vesnicie, vremelnic, zestre, zgdrcenie, zugray, a zdmbi, hotérare, moarte, surghiun, adesea, a despiirti, presupunere, a ponegri, indoielnic, nascocire, uimit, uimire, mérgini, porunca, ospat, intémpléttor, intelegere, necredincios, asemiinditor, gresit, preventiv, milos, sfant, permanent, dérnicie, culme, invatat, nemilos, intreg, dusman, a crede, a bantui, a povesti, infocat, indréiznet, ingro- itor, degeaba, destul, inadins. 10. Identiti rieti neologismele din textele de mai jos: a) Nu este cu putinai sti-ti alegi un domeniu oricat de ingust $i umbrit din istoria romani (faird sat constati ci Nicolae lorga a trecut pe acolo si a tratat tema in fundamentul ei.” G. Calinescu) b) Adevatrul etern, de care nimeni n-ar trebui sii se indoiascti, e cd orice om care mun- ceste este supus greselii, insd tot att de adevitrat e cd fiecare dintre noi ar trebui sé invete din propriile si firestile sale gregeli ca si din erorile altora ©) Cea ce caracterizeazd mai intai de toate personalitatea lui Eminescu este o asa de covarsitoare inteligenté ajutatd de o memorie caéreia nimic din cele ce-si intipéirise vreodatéé nu-i mai scapa (nici chiar in epoca alienagiei declarate), incat lumea in care trdia el dupa firea lui si fard nicio sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indeménd.” (Titu Maiorescu) d) ,,Caracterul insti al unei scoli bune e ca elevul sit invete in ea mult. Odata interesul inteligenjei trezit pentru obiecte, odatat simturile si judecata deprinse la observatie, ele- vul ajunge prin proprie gdndire la rezultate care nu stau in carte. Destul ca scoala n-ar trebui sii fie o magazie de cunostinte straine, ci o gimnasticd a intregei indivi- dualitati a omului; elevul — nu un hamal care-si incarcé memoria cu saci de coji ale unor idei strdine, sub care geme, ci un om care-si exercité toate puterile proprii ale NOTIUN! DE VOCABULAR n inteligentei, intarindu-si aparatul intelectual, precum un gimnast isi imputerniceste pan-in gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n indeménare.” (M. Eminescu ~ ,Opere, XT") ©) .N-am posibilitatea sd-mi dau viata pentru un utilaj, nu vreau sa castig admiratia celor ce li s-a oprit ceasul acum doudi decenii, care se mird cdi nu suntem cum au fost et atunci celor ce ne spun cum trebuie sé lucréim, desi sunt specialisti in pisciculturd sau in cul- tivarea foilor de dafin.” (Augustin Buzura) £) Se afirmé, pe bund dreptate, ca dintre numerosii munti a cétror indltime este exagerat de mare, Everestul e cel mai greu de urcat nu numai din cauza altitudinii lui uriase (8 846 m), ci si din pricina versantilor sai (uneori prea abrupti) sau a imensilor ghetari care au contribuit din plin la moartea a zeci de alpinisti celebri si, in egala méisurd, a serpasilor insotitori. 41. Precizati sensurile proprii si figurate ale cuvintelor evidentiate din textele de mai jos si aritati cu ce sens sunt folosite: a) Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci inainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi ce ritsar Din umbrai de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sé-mi zambeased iar. Va geme de patemi Al méirii dspru cant, Ci eu voi fi pamént In singuréitate-mi.” (M. Eminescu, Mai am un singur dor) b) Noi n-am lunecat peste nimeni, In tulbure-al gloriei ceas. Sidi frunza in codri ciulita, Sa dea, de-i primejdie, glas. (Ana Blandiana, Doind) 12, Folositi in propozitii sau fraze, atat cu sens propriu, c&t si figurat, cuvintele: argint, flaccira, fulger, a ofta, oglindd, pédure, sulitd, stea, foc, inime. 13. Precizati care dintre cuvintele urmatoare sunt monosemantice si care sunt polisemantice. Alcktuiti propozitii sau fraze, cu cate trei cuvinte din fiecare categorie: afect, antibiotic, cap, cair- bune, curent, a electrifica, a face, facultate, gurdi, limbéi, mast, motrice, omogen, supersonic. 14, Formulati cel putin trei propozitii sau fraze in care si folositi cu sensuri diferite cuvin- tele: a bate, des, poarté, scoald, a trece, a veni, dovedind astfel polisemia lor. 15. Alcatuiti cel putin cinci enunturi in care verbul a crépa si aiba sensuri diferite. 16. Precizati sensurile verbului a bate in exemplele de mai jos: Lumina imi bate in ochi. Mai intai bafi oudile, apoi adaugi fain. 72 GRAMATICA. FONETICA. VOCABULAR. ORTOGRAFIE $1 ORTOEPIE La lumind, rochia ei bate in albastru. Nu inelege unde bati cu vorbele tale. Témplarul bate cuiele in lemn. Clopotul batea de trei ori pe