Universitatea de Stat din

Moldova
Facultatea de Istorie i
Filosofie
Departamentul de Istorie

Lucru individual
Consideratii generale.Istoriografia romanticmoment distinct in scrisul istoric
universal.Viziune , conceptie si metoda istorica

Elaborat: Digori Vasile

An. III, gr. II (tiine ale educaiei);
Verificat: arov Igor

Chisinau, 2016

CUPRINS

1.Consideratii generale ;
2.Viziune , conceptie si metoda
istorica a diferitor autori din
perioada romantic;
3.Concluzii;
4.Bibliografie.

Consideratii generale
Din start as dori sa afirm faptul ca istoriografia romantica vine in scrisul istoric universal cu o
noua conceptie pe care o profeseaza, prin metodele practicate si ideile politice incorporate.Nu mas teme sa afirm ca ea a devenit o revolutie intelectuala care si-a lasat amprenta asupra
civilizatiei europene si dincolo de hotarele continentului. Romantismul a insemnat o afirmare a
calitatilor umane, a valorilor emotive si estetice pe care rationalismul le-a neglijat. As spune ca
romantismul a dat expresie unei noi filosofii a istoriei. Cadrul de manifestare al romantismului a
fost Restauratia care prin dezbaterile ce le prilejuieste imprima istoriei un caracter militant. La
istorie apeleaza personalitati ca Chateaubriand, Joseph de Maistre, abatele Barurel care exprima
spiritul antirevolutionar. Partizanii liberalismului, ca Augustin Thierry, Jules Michelet, Franois
Guizot sunt aparatorii traditiilor democratice, incercand sa sustina mostenirea revolutiei prin
apelul la trecut, justificand-o.

Viziune , conceptie si metoda istorica a diferitor autori din

perioada romantica
In aceasta ambianta se cristalizeaza o orientare filosofica prin valorificarea gandirii lui
Giambattista Vico, filosof italian din secolul al XVIII-lea, autorul unei celebre lucrari, Scienza
Nova ale carei idei sunt popularizate de traducerea lui Michelet. Vico care s-a opus filosofiei
carteziene si rationalismului in general este integrat ideologiei romantice. El a afirmat ca stiinta
oamenilor nu este decat relativa, fiind numai o aparenta. In opinia lui, Dumnezeu stapaneste
realitatea. Istoria este vazuta de filosoful italian nu numai ca o istorie politica ci ca tot ce priveste
activitatea spirituala si materiala a omului. In esenta este umanitatea si opera sa prin ea insasi.
Un alt autor este si Johann Gottfried Herder

astfel prin operele lui, Filosofie a istoriei

umanitatii si Idei asupra filosofiei istoriei umanitatii,, a socotit popoarele deosebite unele de
altele, considerand ca nu exista o unitate umana, fiecare popor avandu-si individualitatea sa
proprie. Poporul in opinia sa formeaza un tot distinct, original, avandu-si caracteristici

particulare interioare. Pentru Herder unitatea umanitatii nu exista, fiecare popor formand o
entitate distincta manata de o forta interioara-Volksgeist, o realitate speciala care este proprie
fiecarui popor, inexplicabila. Aceasta originalitate este genetica, organica, care face ca fiecare
popor sa se dezvolte prin forta sa interioara. In aceeasi masura Jean Jacques Rousseau a fost prin
ideile sale la originea romantismului, fiindca a acordat atentie sentimentului caruia ii confera o
putere intuitiva, socotit superior ratiunii in procesul de cunoastere. Filosoful francez, prin
Discurs asupra originii inegalitatii printre oameni si Contractul social a contribuit la
afirmarea rolului poporului in istorie, acesta devenind un factor primordial in filosofia sociala a
romantismului. Pot sa mai afirm faptul ca ideologia romantica a contribuit in larga masura la
dezvoltarea interesului pentru Evul Mediu in care a vazut leaganul natiunilor. In apreciabila
masura Chateaubriand (1768-1848) prin lucrarile sale Eseuri morale si politice despre
revolutie, Geniul crestinismului si Martirii,, contribuie la sporirea interesului pentru Evul
Mediu exercitand o influenta asupra contemporanilor. El a sprijinit substantial dislocarea viziunii
rationaliste despre Evul Mediu, evocand in pagini celebre, crestinatatea medievala si legendarii
regi ai Frantei. Elogiul primilor crestini, viata acestora in catacombe, sentimentalizarea
crestinismului au contribuit la emergenta spiritului istoric romantic. La randul ei, Anne Louis de
Stel, influentata de Rousseau, a expus doctrina Revolutiei franceze si conceptele populare ale
progresului si perfectibilitatile umane. Lucrarile sale Literatura in relatie cu conditiile
morale si politice ale natiunii,precum si Germania au avut o influenta asupra cristalizarii
spiritului romantic. Acest interes pentru creatia Evului Mediu a fost prezent si in istoria literaturii
prin Abel Franois Villemain care in Schita a literaturii franceze in Evul Mediu a incercat o
tentativa recuperatorie a unei epoci ce fusese condamnata de rationalismul secolului al XVIIIlea. Aceeasi orientare se regaseste in istoriografia engleza unde interesul pentru anglo-saxoni se
asociaza criticii istoricilor iluministi prin John Whittaker si Saron Turner. Istoria anglosaxonilor a lui Turner a extins interesul istoricilor la Evul Mediu. Un aport hotarator l-a detinut
in cultivarea evului de mijloc Walter Scott prin romanele lui care au fost stimulative. Afirmarea
continuitatii istorice era orientata impotriva revolutiei, dreptul, fiind considerat ca o parte a vietii
nationale pe care trebuie sa se sprijine constructivismul statal. Istoria dreptului roman a lui
Savigny a accentuat: continuitatea dreptului roman si influenta sa asupra culturii si institutiilor.
De aici a rezultat constructivismul romantic cultivat de Wilhelm von Humboldt si de baronul von
Stein.
In galeria de istorici germani Leopold von Ranke (1795-1885) detine un loc prioritar, fiind
istoricul total ce reprezinta o piatra de hotar in istoriografia universala prin marile lui lucrari si
spiritul critic. Format in mediul romantic german, intr-o perioada de emergenta a

nationalismului, Leopold von Ranke anunta spiritul pozitivismului prin critica istorica pe care a
profesat-o. In conceptia lui Ranke a existat o unitate a lumii romano-germane pe care s-a
intemeiat civilizatia europeana. In viziunea lui influenta Revolutiei franceze s-a tradus in
accentuarea rolului ideilor directoare si a tendintelor dominante in fiecare secol. Ideea lui majora,
a unitatii popoarelor romanice si germanice era rezultatul epocii Restauratiei, istoricul a subliniat
in opera lui importanta Reformei si Contrareformei.
Intre marii istorici care au detinut un rol de prim plan, Jules Michelet (1798-1874) reprezinta fara
indoiala, prin opera lui o permanenta a istoriografiei moderne cu influente in istoriografia
secolului XX, asupra Istoriei Noi care l-a retinut intre antemergatorii conceptiei istorice
profesate. Savant, poet, istoric, romancier a reinviat in opera lui trecutul, depasind prin viziunea
lui, simpla reconstituire de fapte. Influentat de Giambattista Vico, a carui opera a tradus-o, de
Herder, in general de ideealismul german, a fost un exponent al liberalismului si ca atare, un
admirator al revolutiei democratice.
Din randul marilor istorici francezi romantici il prezint aici si pe Augustin Thierry (1795-1856)
el reprezinta spiritul liberal, o personalitate angrenata in politica, avand un debut jurnalistic, fiind
unul din cei mai de seama publicisti istorici in epoca Restauratiei.. Formatia lui este romantica,
el acordand loc spiritului liberal, manifestand interes pentru culoarea locala, situandu-se pe
pozitiile starii a treia, vazand in istorie o confruntare intre rase, intre aristocratie si democratie.
Istoria pe care o propune este o istorie a poporului pe care o socoate ca trebuie scrisa, atata
vreme cat adevarata istorie a acestuia zace in pulberea arhivelor.
Intre istoricii romantici se plaseaza la loc central Franois Guizot (1787-1874), istoric universal
prin excelenta, admirator al realitatilor engleze a scris Istoria revolutiei in Anglia , pe care a
continuat-o cu Istoria republicii in Anglia si Oliver Cromvell si Istoria protectoratului
lui Richard Cromwell si restauratia Stuartilor. La el metoda stiintifica prevaleaza. Pentru el
orice idee urmeaza sa rezulte din fapte, sa fie dominata de rigoare, prudenta, de rezerva, de
spiritul stiintific, de o metoda filosofica. In gandirea sa orice idee generala nu poate avea
valoarea reala daca nu rezulta din fapte. In ordinea politica, in lumea reala, faptele sunt
atotputernice si legitime. Guizot a fost insa si un istoric al civilizatiei, in prelungirea spiritului
secolului luminilor care nu s-a limitat la faptele de ordin politic, cum observa Georges Lefebvre,
ci se orienteaza pentru a cuprinde ansamblul civilizatiei.
CONCLUZIE : tragind o line concluziva as putea remarca faptul ca istoriografia romantica a
reprezentat o epoca prin aportul avut in cunoasterea istorica a natiunilor si fenomenelor istorice

europene si de pe alte continente. Inspirata de filosofia unor mari ganditori ca Vico, Herder,
Rousseau, a asociat propriile reflexii izvorate din practica istoriografica. Contributia ei esentiala
a fost ca a ilustrat istoriile nationale si deopotriva istoria civilizatiei. Romantismul istoriografic a
cunoscut o ampla raspandire in toate istoriografiile europene, in Rusia prin Karamzin, in spatiul
romanesc prin Kogalniceanu si Balcescu care se inspira din conceptiile istoricilor romantici
germani si francezi atunci cand trateaza istoria propriei natiuni din perspectiva poporului.
Romantismul a contribuit la institutionalizarea istoriei, prin invatamantul istoric, societatile
create si revistele publicate. Romanticii au promovat spiritul identitar. In egala masura
romantismul istoriografic a contribuit la cristalizarea istoriei universale, a celor europene in
special, care a facut posibila aparitia marilor sinteze din perioada urmatoare. Pozitivismul a dus
mai departe acest demers dintr-o alta perspectiva.

Bibliografie

1. Barnes, H., A History of Historical Writing,

New York, 1963, p. 178-206.
2. Bourd, Guy, Herv Martin, Les
historique, Paris, 1983, p. 115-136.

coles

3. Lefebvre, G., La naissance de l'historiographie

moderne, Paris, 1971.
4. Kraus, M. si Joyce D. Davis, The writing of
American History,
Norman, 1985.