Sunteți pe pagina 1din 12

Conceptul privind gestiunea

Definitia gestiunii!
Gestiunea unitatilor reprezinta o succesiune de decizii prin care managerul care este si
decidentul se asigura ca obiectivele stabilire vor fi atinse.
Gestiunea nu trebuie confundata cu managentul care reprezinta un nivel superior, o stiinta si
o arta de stabilire si asumare a obiectivelor.
Cuvantul gestiune provine din limba latina gestio si inseamna activitatea de administrare si
gospodarire a bunurilor patrimoniale.
Gestiunea poate fi definita si ca arta de a trai in realitatea cotidiana a proceselor economice.
Gestiunea patrimoniului unitatilor de alimentatie publica si agroturism
Patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor si valorilor economice pe care le gestioneaza
unitatile, precum si totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care si le asuma ca urmare a
bunurilor pe care le poseda; in patrimoniu sunt incluse si rezultatele economico-financiare
obtinute la sfarsitul unui exercitiu financiar.
Active:
Imobilizate
o Corporale
Terenuri
Mijloace fixe
o Necorporale
o Financiare
Circulante
Gestiunea mijloacelor fixe
Eficienta si viabilitatea unitatilor de alimentatie publica si agroturism sunt asigurate de
masura in care acestea dispun de un potential material al caror parametrii tehnici si
functionali corespund noilor exigente ale economiei de piata.
Aceasta presupune existenta unor mijloace fixe corespunzatoare ca volum, structura, calitate,
care sa permita obtinerea unor preparate culinare sau prestarea unor servicii de cazare si
agrement de calitate superioara.
Mijloacele fixe reprezinta totalitatea elementelor patrimoniale care participa la mai multe
cicluri de productie, au o durata de folosinta mai mare de un an, o valoare de intrare in
patrimoniu mai mare de 2500 lei ( aceasta se modifica periodic prin hotarare de Guvern in
functie de indicele inflatiei ) si care se trasnfera treptat sub forma cotelor de amortizare
asupra valorii productiei obtinute.
Mijloacele fixe sunt supuse uzurii fizice, determinata de actiunea factorilor fizici, chimici,
mecanici.
Mijloacele fixe sunt supuse uzurii morale, determinata de progresul tehnic in domeniu care
permite aparitia pe piata a unor mijloace fixe cu caracteristici tehnico functionale net
superioare celor deja existente.

Clasificarea mijloacelor fixe


Dupa particularitatile tehnico-functionale se disting 6 grupe:
1. Constructii ( cladiri indiferent din ce sunt realizate; ex. pensiuni, hoteluri, etc )
2. Echipament tehnologic ( aici sunt incluse masinile, utilajele, specifice fiecarui domeniu
de activitate; ex. aragaze, frigidere )
3. Aparate si instalatii de masura, control si reglare ( ex. aparate de aer conditionat,
cantare )
4. Mijloace de transport ( ex. tractoare, autoturisme )
5. Animale si plantatii ( animale de productie ex. vaci de lapte, animale de reproductie,
animalele de munca, iar plantatiile sunt reprezentate de pomii fructiferi si arbusti )
6. Mobilier, aparatura de birotica, echipamente de protectie a valorilor materiale si umane
Dupa destinatia economica:
Mijloace fixe productive care participa direct in procesul de productie ( ex. vacile de
lapte ) si mijloace fixe care participa indirect in procesul de productie ( ex. mijloacele de
transport )
Mijloace fixe neproductive care sunt destinate sa satisfaca trebuinte sociale ( ex.
camine studentesti ), culturale ( ex. sala de teatru ) si administrative ( ex. cladirile de
birouri
Dupa apartenenta:
Mijloace fixe proprii sau patrimoniale care apartin agentului economic, pt care acesta
calculeaza amortismentul si il include in cheltuielile de productie
Mijloace fixe inchiriate sau extrapatrimoniale care nu apartin agentului economic dar
care sunt inchiriate de acesta pe o perioada determinata, platind o chirie conform unui
contract
Dupa starea/gradul de activitate:
- Mijloace fixe active sau in functiune
- Mijloace fixe inactive sau scoase din functiune/casate
Cai de miscare ale mijloacelor fixe
Cai de intrare si iesire din gestiune.
Cai de intrare in gestiune a mijloacelor fixe:
Prin cumparare de la furnizori in baza facturii fiscale iar ulterior beneficiarul intocmeste
fisa mijocului fix
Prin lucrari de de constructii montaj realizate fie in regie proprie ( cand cu forta de
munca proprie unitatii se realizeaza constructia respectiva ) fie in antrepriza ( cand se
apeleaza la o societate specializata numita antreprenor ).
Prin plusuri constatate cu ocazia inventarierii ( care provin din neglijente in inregistrare,
in urma unor inventarieri inopinate se constata ca fapticul este mai mare decat
scripticul provenind din neinregistrarea la timp in evidenta a mijloacelor fixe cumparate
) se dispune inregistrarea plusurilor in documente si se aplica sanctiuni pt gestionar.
Prin leasing = reprezinta un contract incheiat intre o societe de leasing si un agent
economic prin care se transmite dreptul de folosinta, de utilizare, pe o perioada
determinata cu conditia ca la sfarsitul perioadei de contract societatea sa respecte
dorinta utilizatorului fie de a deveni proprietarul mijlocului fix respectiv, fie de a
prelungi contractul de leasing, fie de a restitui mijlocul fix respectiv. Contractul de

leasing se incheie pt o perioada mai mare de 1 an si nu poate fi reziliat de niciuna


dintre parti ci cedat fie unui alt agent economic fie unei persoane fizice.
In activitatea de leasing sunt implicate trei parti: furnizori > societate de leasing >
agent economic
Rata de leasing cuprinde cote parti din valoarea de achizitie a mijlocului fix, include
TVA, dobanda aferenta creditului bancar, profitul societatii de leasing.
Inchirieri de la alti agenti economici conform unui contract
Donatiile

Cai de iesire din gestiune a mijloacelor fixe:


Prin vanzari catre diversi agenti economici
Prin inchirieri pe perioada determinata la alti agenti economici
Prin minusuri constatate cu ocazia inventarierii, provenite din furturi, sustrageri din
gestiune. Se identifica vinovatul iar daca nu se stabileste vinovatul contravaloarea
bunului sustras se trece pe cheltuieli exceptionale.
Prin casare, inseamna scoaterea din uz a mijlocului fix atunci cand nu este rentabila
pastrarea in activitate deoarece cheltuielile cu reparatiile sunt prea mari.
Pierderi prin calamitati naturale ( incendii, cutremure, inundatii )
Donatiile se fac cu titlu gratuit.
Amortizarea mijloacelor fixe
Utilizarea mijloacelor fixe pe parcursul mai multor cicluri de productie conduce la uzura lor
treptata. Valoarea uzurii este inclusa in cheltuielile de productie sub forma amortismentelor
iar operatiunea se numeste amortizare.
Conform legii mijloacele fixe se amortizeaza din momentul punerii in functiune sau darii in
exploatare si pana in momentul expirarii duratei normate de folosinta, moment care trebuie
sa coincida cu recuperarea integrala a valorii de intrare in patrimoniu.
Conform legii exista trei metode de amortizare:
1. Liniara presupune includerea in cheltuielile de productie a unor sume fixe in fiecare an
pe toata durata de folosinta a mijlocului fix, se numeste metoda liniara pentru ca suma
este constanta pe intreaga perioada.
2. Degresiva presupune multiplicarea cotei de amortizare liniara cu un coeficient stabilit
in functie de durata de folosinta a mijlocului fix, rezultand astfel cota de amortizare
degresiva.
Coeficientul este 1.5 cand durata de functionare este intre 2-5 ani
2 cand durata de folosinta este intre 5-10 ani
2.5 cand durata este peste 10 ani
Se numeste metoda degresiva pentru ca valorile amortizate variaza de la an la an
pornindu-se cu o valoare mai mare, dupa care treptat aceasta scare.
3. Accelerata - presupune includerea in primul an in cheltuielile de productie a 50 % din
valoarea de intrare in patrimoniu, pentru exercitiile financiare urmatoare se aplica
metoda liniara la valoarea ramasa de amortizat si la numarul de ani de utilizare ramasi.
Intrucat nu orice societate isi poate permite sa aplice metoda accelerata deoarece includerea
in cheltuielile de productie a jumatate din valoarea de achizitie a mijlocului fix determina
cheltuieli de productie foarte mari, este necesar acordul Ministerului Finantelor, respectiv
Directia Generala a Finantelor Publice pentru folosirea acestei metode.
In acest sens se depunde un dosar cu intreaga situatie economico-financiara, se calculeaza
indicatori de bonitate ( lichiditate, solvabilitate, rata de indatorare ) in cazul in care se

constata o situatie favorabila ale acestor indicatori se aproba aplicarea sau utilizarea
amortizarii accelerate, daca nu agentul economic este obligat sa foloseasca fie metoda liniara
fie metoda degresiva.
Evaluarea mijloacelor fixe
Prin evaluare se intelege operatiunea de stabilire a valorii mijloacelor fixe.
Mijloacele fixe pot avea o valoare de intrare in patrimoniu, o valoare reala si o valoare
reziduala.
Prin valoarea de intrare in patrimoniu se intelege fie valoarea de achizitie reprezentand
acea valoare specificata in factura furnizorului, pt mijloacele fixe cumparate.
Se mai intelege costul de productie pt mijloacele fixe produse, construite, obtinute, de catre
unitatea respectiva.
Valoarea actuala reprezinta valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit de catre un
agent economic iar in momentul intrarii lor in gestiune se stabileste o comisie care evalueaza
mijlocul fix donat tinand cont de caracteriticile, particularitatile altor mijloace fixe identice sau
similare cu produsele existente pe piata la momentul respectiv.
Valoarea de aport se mai intelege valoarea de aport pt mijloacele fixe care au constituit
aport in natura la formarea capitalului social al unei societati, aceasta valoare se stabileste tot
in urma unei expertize de catre o comisie de specialitate.
Valoarea reala reprezinta valoarea pe care o au mijloacele fixe la un moment dat. Stiind ca
prin utilizarea lor mijloacele fixe isi pierd o parte din valoare datorita uzurii, valoarea reala se
stabileste ca diferenta intre valoarea intrarii in patrimoniu si valoarea amortizata pana la
momentul respecitv, rezulta valoarea ramasa de amortizat.
Valoarea reala se mai numeste astfel si valoare ramasa intrucat indica suma ramasa de
amortizat pana la expirarea duratei normate de folosinta.
Valoarea reziduala reprezinta valoarea pieselor si subansamblelor recuperate cu ocazia
casarii mijloacelor fixe.
Gestiunea stocurilor
Stocurile fac parte din categoria activelor circulante.
Activele circulante reprezinta totalitatea elementelor patrimoniale care participa la un singur
ciclu de productie, au o durata de folosinta de pana la un an, au o valoare de intrare in
patrimoniu, mai mica de 2500 lei si care se transfera integral in costul productiei obtinute.
Stocurile se mai numesc si active circulante materiale si se impart dupa forma de existenta in
circuitul economic in:
- Stocuri de materii prime:
o Sunt acele bunuri care participa in procesul de productie direct, se regasesc in
produsul finit fie in starea lor initiala ( fructe si legume in salate ) sau in stare
transformata prin diverse procese de prelucrare termica ( carnea prin fierbere,
prajire, etc ). Materia prima este ingredientul de baza fara de care produsul finit
nu se poate realiza.
- Stocuri de materiale consumabile ( si cele auxiliare )
o Sunt reprezentate de acele bunuri care participa in procesul de productie alaturi
de materia prima la obtinerea produsului finit fara a se regasi de regula in acesta

In categoria materialelor consumabile intra: condimente, esente, mirodenii,


aditivi alimentari, combustibili fac parte din categoria materialelor consumabile
fiind reprezentati prin: combustibil tehnologic care realizeaza prelucrarea in
procesul de productie a materiilor finite ( pacura folosita la incalzirea cuptoarelor,
combustibil energetic folosit in procesul de fabricatie, )
o Piese de schimb folosite in inlocuirea pieselor uzate cu ocazia efectuarii unor
reparatii curente, periodice sau capital.
Stocuri de semi-fabricate sau semi-preparate:
o Sunt reprezentate de acele bunuri sau produse care nu au parcurs in totalitate
toate fazele sau etapele procesului de fabricatie iar pentru a deveni produse
finite este necesara parcurgerea unei alte etape de prelucrare ( toate produsele
de patiserie, pizza in stare congelate si apoi sunt supuse prelucrarii termice )
Stocuri de produse finite:
o Sunt acele bunuri care au parcurs in totalitate procesele tehnologice, au fost
receptionate si controlate, atestand faptul ca ele corespund normelor igienico
sanitare si pot fi livrate in vederea consumului.
Stocuri de produse reziduale:
o Sunt acele produse secundare rezultate in urma procesului de fabricatie dar care
nu au corespuns normelor de calitate fiind indepartate ( de ex. painea arsa,
necoapata este transformata in pesmet, crutoane )
Stocuri de ambalaje:
o Constituite cu scopul fie de a proteja produsele pe timpul depozitarii sau al
transportului, fie pentru a oferi produselor un aspect cat mai atractiv cu scopul
de a atrage consumatori.
o In categoria ambalajelor intra ambalaje refolosibile ( borcane, sticle, bidoane, etc
), ambalaje de natura obiectelor de inventar ( saci, lazi, paleti ), ambalaje de
natura mijloacelor fixe ( butoaie, cisterne, containere, etc )
Stocuri de marfuri :
o Acele bunuri achizitionate de societate in scopul revanzarii lor catre alti agenti
economici, activitate generatoare de profit obtinut din adaos comercial
o Stocuri de animale:
De munca
De reproducere
Productia in curs de executie:
o Se mai numeste si productie neterminata, reprezentata in agricultura prin
ogoarele negreadica acele suprafete de teren pregatite toamna ( arat, discuit,
semanat ) iar productia se obtine in anul financiar urmator
o In zootehnie productia neterminata este reprezentata de sporul in greutate al
animalelor supuse ingrasarii
Baracamente si amenajari provizorii:
o Sunt specifice societatilor de constructii, in momentul in care se amenajeaza
santierul si ele au rolul de a crea acel mediu propice pt depozitarea unor
materiale, echipamente, sau pt muncitori, spatiu pt servirea mesei, odihna,
o Durata lor este limitata pana la finalizarea constructiei respectiv
Obiectele de inventar:
o Sunt acele bunuri care ocupa o pozitie intermediara intre mijloacele fixe si
activele circulante, fie au o valoare de intrare in patrimoniu mai mare de 2500 lei
dar dar au o durata normata de folosinta mai mica de 1 an, fie au o valoare de
intrare in patrimoniu mai mica de 2500 lei dar o durata normata de folosinta mai
mare de 1 an. ( lenjerii, prosoape, obiecte de mobilier, etc )
o

Stocurile clasificate dupa apartenenta se impart in:


Stocuri care apartin unitatii patrimoniale, stocuri proprii sau patrimoniale si la randul lor
se impart in:

Stocuri care se afla in gestiunea societatii (depozite, magazii) si sunt utilizate in


activitatea curenta a societatii
o Stocuri care apartin societatii dar pe o perioada determinata nu se afla in
gestiunea acesteia ci in folosinta unei alte societati ( stocuri de fructe/legume in
custodie pe o perioada determinata contra cost )
o Stocuri trimise spre prelucrare la alti agenti economici
Stocuri care nu apartin societatii dar se afla pe o perioada determinata in gestiunea
acesteia ( stocuri extrapatrimoniale ) stocuri luate in custodie sau pt prelucrare de la
alti agenti economici.
o

Aprovizionarea cu stocuri constituie un obiectiv major al gestiunii. Aprovizionarea cu stocuri


peste necesar se numesc stocuri supranormative constituie un aspect negativ deoarece
angreneaza mobilizarea unor resurse banesti mari si sunt necesare si cheltuieli suplimentare
pt pastrarea in conditii corespunzatoare a acestor stocuri.
Dimensionarea stocurilor sub necesar se numesc stocuri subnormative, costituie un aspect
negativ deoarece determina intreruperi in procesul de productie si astfel scad incasarile.
Stocurile se clasifica dupa perioada de constituire astfel:
Stocuri curente
Stocuri de siguranta
Stocuri de pregatire sau conditionare
Stocuri speculative
Stocuri sezoniere
Intre ritmicitatea productiei si a vanzarii preparatelor obtinute si ritmicitatea
aprovizionarii trebuie sa existe o sincronizare continua, astfel daca unitatea se afla intro alta localitate fata de unitatea de la care se aprovizioneaza, daca se creste consumul
peste asteptari aceste aspecte face imposibila aprovizionarea cu resurse materiale in
momentul in care cele din unitate s-au epuizat, din aceste considerente este
recomandata constituirea stocurilor de resurse materiale .
Stocul curent reprezinta cantitatea de materiale ce trebuie utilizata in procesul de productie
intre doua aprovizionari succesive de la furnizor in conditii normale de activitate.
Stoc curent = consum mediu zilnic * T
Consum mediu zilnic se stabileste conform unei retete de fabricatie proprie unitatii sau
existenta in cataloagele de specialitate, reprezentand acea cantitate necesara dintr-un anumit
ingredient pt obtinerea unei unitati de produs finit.
T reprezinta intervalul de timp exprimat in zile intre doua aprovizionari succesive de la
furnizor, in acest sens se incheie contracte de aprovizionare cu diversi furnizori de resurse
materiale necesare in activitatea curenta a unitatii.
In aceste contracte se precizeaza atat cantitatile cu care trebuie sa ma aprovizionez cat si
pretul dar si intervalul dintre aprovizionari stabilit in functie de termenul de valabilitate al
fiecarui produs in parte.
Deoarece stocul este o marime dinamica nivelul acestuia este maxim cand soseste lotul de la
furnizor dupa care se utilizeaza in procesul de productie cantitatea scade si astfel stocul
curent atinge un nivel minim cand trebuie sa soseasca un nou lot de la furnizor, in felul acesta
exista o continuitate in activitatea de productie.

Exemplificare stoc curent


Unita
te de
mas
ura

Cons
um
medi
u
zilnic

Interv
alul de
timp
(zile)

Num
ar
clien
ti

Numar
aprovizio
nari

Pret
de
achizi
tie lei

Salam
de sibiu

Kg

0,05

30

30

40

45 kg

Oua

Buc

15

30

0.5

Ceafa
de porc

Kg

0,250

30

10

15

Specific
are

Timp
de
sigura
nta

Nr
Clienti
de
sigura
nta

1800
lei

20

1800
buc

900

1
20

225 kg

3375

20

Stoc
Can
titat
iv

curent
va
lor
ic

Stoc de
siguran
ta
cantitat
iv si
valoric
4
16
kg 0
lei
80
bu
c
20
kg

Stoc
total
cantit
ativ

Stoc
total
valo
ric

49 kg

196
0

40
lei

1880
buc

940

30
0
lei

245
kg

367
5

In cazul in care stocul curent cantitativ se determina pt un anumit numar de clienti si pt o


anumita perioada se calculeaza, formula de calcul va fi urmatoarea:
Stoc curent = cost mediu zilnic * durata de timp * numar de clienti * numar de aprovizionari
Stocul curent valoric se stabileste inmultind stocul curent cantitativ cu pretul de achizitie al
produsului respectiv.
In conditiile in care apar abateri de la o stare normala de aprovizionare sau in momentul in
care apar situatii neasteptate pt onorarea comenzilor catre clienti trebuie sa existe in unitate
o rezerva de resurse materiale numita stoc de siguranta.
Stocul de siguranta reprezinta acea cantitate de resurse materiale ce trebuie sa existe in
unitate si sa fie utilizata in procesul de productie atunci cand stocul curent se epuizeaza si
apar disfunctionalitati in graficul de livrare.
Cauzele care determina necesitatea constituirii stocurilor de siguranta sunt:
Nerespectarea timpilor de aprovizionare de catre furnizori ( greve, drumuri blocate,
etc )
Nerespectarea cantitatilor aprovizionate de catre furnizori conform contractului
Cresterea exagerata peste asteptari a consumului in unitate, datorita unui numar
neanuntat de clienti care frecventeaza unitatea
Stocul de siguranta cantitativ: stoc mediu zilnic * ( t1 + t2 + t3 )
T1 = reprezinta timpul pt contactarea unui furnizor si pregatirea unui nou lot de produse.
T2 = reprezinta timpul necesar pt livrarea de catre furnizor a lotului comandat
T3 = reprezinta timpul necesar pt descarcarea, receptia si depozitarea marfurilor
Un stoc de siguranta este pt o perioada de max. 3-4 zile.
Stocul de siguranta valoric este : stocul cantitativ * pret achizitie
In functie de solicitarea de catre clienti a produselor se stabileste un timp de siguranta mai
mare sau mai mic si acest timp de siguranta ia in calcul si numarul de furnizori locali, zonali,
ai produselor respective.
Stocul de siguranta se stabileste tinand cont de numarul de clienti neanuntati, potentiali care
ar frecventa unitatea.
Stocul total cantitativ se determina insumand stocul curent cantitaiv si stocul de siguranta
cantitativ.

Stocul total valoric se determina insumand stocul curent cantitativ cu stocul valoric.
Stocuri speculative sunt acele cantitati de resurse materiale constituite de catre societate
cu scopul de a elimina influenta negativa pt societate a cresterii preturilor la produsele
respective ( cu ocazia sarbatorilor traditionale cand are loc o crestere a preturilor la produsele
specifice se aprovizioneaza pt a face o economie de resurse banesti ) sau se aprovizioneaza
cu scopul de a revinde la un pret mai are.
Stocuri de conditionare sunt specifice unitatilor de alimentatie publica care utilizeaza in
procesul de fabricatie bunuri care au nevoie mai intai de o etapa de pregatire, de conditionare
( sortarea si curatarea legumelor si fructelor )
Stocul de conditionare:
Consum mediu zilnic * timp de pregatire * numar de clienti
Stocuri sezoniere se constituie pt produsele care au un termen de valabilitate mare si care
pot fi depozitate pe toata perioada in care accesul la o pensiune sau restaurant nu este facil .
Consum mediu zilnic * durata sezonului * numar de clienti
Stocuri pt transport intern sunt acele stocuri ale unitatilor care au un depozit central iar
punctele de lucru de desfacere, productie se afla la distante mai mari.
Toate aceste categorii de stocuri angreneaza cheltuieli suplimentare atat pentru dar mai ales
pentru depozitare, pastrare, in conditii optime, din aceste considerente unitatea nu trebuie sa
isi constituie stocuri peste necesar dar nici stocuri sub necesar ci pe criterii bine
fundamentate sa isi constituie stocuri in cantitati optime.
Cai de miscare a stocurilor in gestiunea unei societati

Caile

Sunt reprezentate prin cai de intrare in gestiune si cai de iesire din gestiune.
de intrare in gestiune sunt:
Din productie proprie rezultate fie in urma proceselor de prelucrare si fabricatie
( preparate culinare ) fie in urma cresterii cresterii animalelor ( oua, lapte ) fie in urma
cultivarii legumelor, fructelor, etc.
Prin cumparari de la diversi furnizori in baza facturii fiscale
Pentru prelucrare de la diversi agenti economici ( sunt primite de la diversi agenti
economici ingrediente supuse unui proces de prelucrare si livrate direct ca si produse
finite )
In custodie de la diversi agenti economici ( presupune pastrarea in conditii
corespunzatoare a unor fructe, legume contra cost )
Prin plusuri constatate cu ocazia inventarierii cand acestea provin din neinregistrarea la
timp in evidenta dispunandu-se astfel inregistrarea, introducerea prin intocmirea notei
de intrare receptie (NIR)
Donatiile

Cai de iesire din gestiune:


Prin consum propriu produse obtinute din productie proprie date spre consum
propriilor angajati
Vanzari, livrari, fie agentilor economici fie persoanelor fizice
Pentru prelucrare la alti agenti economici
Minusuri constatate la inventar
Scazaminte si perisabilitati pentru produsele la care se admit existand un nomenclator
cu limite minime si maxime, daca se incadreaza intre aceste limite se trec pe cheltuieli
exceptionale iar daca se depaseste limita maxima se imputa celor gasiti vinovati

Pierderi prin calamitati naturale


Donatiile

Sistemul de
Fluxuri
Fluxuri
Sistem
Sistem

gestiune al stocurilor este reprezentat de:


de intrari
de iesiri
decizional si de reglare
de livrari
Aprovizionari

Flux de intrari
finite
Flux iesiri

Proces de productie

Stocuri de productie

Livrari

Produse

Sistem informational
Cai de
livrare
Informatii
Reglare

Sistem decizional

Clienti

Pe baza informatiilor furnizate de catre contabilitate si compartimentul de analiza economica,


factorii de raspundere stabilesc masuri privind capacitatea de productie iar pentru aceasta
trebuie sa aibe in vedere constituirea stocurilor de productie, in acest scop trebuie sa regleze,
sa adapteze necesarul de aprovizionat prin lansarea unor comenzi catre diversi furnizori,
livrarea de catre furnizori a stocurilor prin aprovizionare se constituie in fluxuri de intrare si
implicit in realizarea stocurilor de productie.
Aceste stocuri sunt utilizate in procesul de fabricatie, devin produse finite iar pe baza
cererilor emise de catre clienti sunt livrate acestora reprezentand fluxuri de iesiri.
Tinand cont de factorii care intervin pe schema sistemului de gestiune a stocurilor, relatiile in
amonte si aval sunt urmatoarele:
1. Relatii de aprovizionare
2. Relatii de prestare a serviciilor
3. Relatiile de desfacere
4. Relatiile de concurenta
Relatiile de aprovizionare
Se stabilesc pe piata de aprovizionare cu diversi agenti economici denumiti furnizori.
Furnizorii sunt agentii economici care pe baza relatiilor de vanzare cumparare asigura
agentului economic stocurile de resurse materiale necesare.
Furnizorii sunt selectati dupa dimensiunea si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile de
livrare utilizate, sau alte elemente referitoare la climatul intern si care pot perturba graficul de
livrare.
Relatiile de prestari de servicii
Se stabilesc cu agenti economici denumiti prestatori de servicii.
Prestatorii de servicii sunt acei agenti economici care sunt in masura sa presteze servicii
necesare pentru derularea si desfasurarea normala a activitatii societatii beneficiare.
( prestare servicii de furnizare de energie electrica, apa, gaze, telefonie )

Iar acestia sunt selectati pe baza unor informatii referitoare la calitate, tarifele practicate, si
alte informatii care intereseaza bunul mers al derularii activitatii.
Relatiile de desfacere
Se stabilesc fie cu agenti economici fie cu persoane fizice denumiti generic clienti.
Clientii sunt selectati strict in baza unor informatii referitoare la politica utilizata, relatiile de
plata, gradul de solvabilitate, fiind selectati astfel acei clienti carora le sunt livrate cantitati
mari, care sunt buni platnici, cu un grad de solvabilitate ridicat si care isi respecta in totalitate
clauzele contractuale.
Concurenta reprezentata de agenti economici care produc bunuri sau presteaza servicii
destinate aceleiasi game de trebuinte sau nevoi disputandu-si in felul acesta aceiasi clienti.
Pentru o diferentiere se utilizeaza notiunea de marca.
Marca este acel semn distinct prin care agentul economic isi diferentiaza, isi identifica
produsele, lucrarile, serviciile, de cele identice sau similare cu alte unitati.
Imitarea, falsificarea marcilor cu scopul de a induce in eroare consumatorul cu privire la
calitatea produsului respectiv se pedepsesc prin lege cu privare de libertate.
In sfera unitatilor de productie se foloseste notiunea de marca de fabrica iar pentru unitatile
din sfera comertului notiunea utilizata este marca de comert.
Elaborarea programului de aprovizionare
Are doua etape, etapa de pregatire a programului si etapa propriu zisa a programului de
aprovizionare.
Etapa de pregatire:
1. Se identifica materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, toate
resursele materiale necesare societatii intr-o anumita perioada.
2. Se identifica furnizorii sau prestatorii de servicii care raspund cerintelor si exigentelor
unitatii sub aspectul cantitatilor de aprovizionat, a preturilor practicate, a graficului de
livrare, a relatiilor de plata.
3. Se stabilesc cantitatile necesare din fiecare resursa materiala prin determinarea
consumului specific.
Consumul specific reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazut a fi utilizat
in procesul de productie si necesara pentru obtinerea unei unitati de produs finit.
Consumul specific ia in calcul trei categorii de elemente:
- Consumul net sau util
- Pierderile de materiale
- Materialele sau produsele recuperate
Consumul net reprezinta cantitatea care se regaseste efectiv in produsul finit.
Pierderile de material apar in mod firesc in urma procesului de prelucrare prin fierbere,
coacere, prajire, afumare, sau din cauze tehnico-organizatorice care determina risipa cu
implicatii negative asupra cheltuielilor.
Materialele recuperate apar in mod firesc in urma fasonarilor, portionarii, unor resurse
materiale dar nu corespund unui anumit sortiment sau tip de preparat insa pot avea o alta
destinatie utila in activitatea de productie ( bucati de carne cu slanina, oase, etc )
Consumul specific = cons net + pret materiale recuperate

Se utilizeaza in activitatea de productie si indicatorul coeficient de folosire productiva care


exprima masura sau proportia in care materialul se regaseste in produsul finit.
Coeficient de folosire productiva = consum util / consum specific * 100

Determinarea consumului specific pentru anumite preparate din carne:

Specificar
e
Materii
prime
Carne vita
cal. I
Slanina
Carne porc
lucru
Total
materii
prime
Materiale
consumab
ile
Sare
amestec
Piper
Nucsoara
Boia dulce
Usturoi
Fibrisol
Jabarot
Mate
diametru
21 mm
Total
materiale
consumab
ile
Total
Cheltuieli
de
fabricatie
Cheltuieli
de
productie

Crenvursti, norma de consum specific 1.3


Consum
Pierderi
util
Consum
Pret de
de
( produs
specific
achizitie
materiale
finit )

Valoar
e

32,5

42,25

9,75

17

718,25

17,5

22,75

5,25

159,25

50

65

15

14

910

100

130

30

2,4

3,12

0,72

3,12

0,05
0,03
0,05
0,1
0,3
0,1

0,065
0,039
0,065
0,13
0,39
0,13

0,015
0,009
0,015
0,03
0,09
0,03

50
40
25
10
30
40

3,25
1,56
1,625
1,3
11,7
5,2

45 m

58,5

13,5

1,5

87,75

3,03
1903,0
05
10

1913

Cost de productie = ch productie / productie = 1913/103.03 = 18.56 lei


Marja de profit = 10 % = 1.85 lei
TVA aferent marjei de profit = 0,44 lei
Pret de vanzare = 20.79 lei / kg

S-ar putea să vă placă și