De ce aripi?

E imposibil sa privesti spre cer

Si sa nu simti ca vrei sa-i apartii
Fara sa stii de ce,te simti stingher
Dar speri ca o sa poti zbura acolo intr-o zi .
Tanjesti dupa acel imens albastru
Ce iti promite ciudatul infinit
In care nu poti sa refuzi contrastul
Dintre fiorul soarelui si umbra norului alb,ratacit.
In tot acest CEVA neinteles
Simti VIATA a carei limite n-o vezi
Te resemnezi,caci nu ai de ales
Stiind ca doar la aripi tu visezi.
Aceasta brusca-alunecare in concret
Trezeste-n tine o mare-nfricosare
Esti coplesit de neputinta si regret
Si uiti mereu de simpla intrebare:
"DE CE ARIPI?"
Te uiti in jurul tau nelamurit
Incepi sa razi,dar te opresti subit
Poate de fapt,nimic n-ai auzit
Dar iata ca din nou la tine trei cuvinte s-au oprit:
"DE CE ARIPI ?"
Intr-o secunda insa,uiti ca priveai spre cer
Si brusc te lasi atras doar de pamant
Vrei ca acum sa te ajute el
Sa poti raspunde propriului tau gand
dupa 6 ani:atunci erai tu,acum este eu
In alergarea mea spre infinit,
Dorind sa ies din mine ca sa-l prind
Simteam cum creste ne-ncetat e mea durere
Si cum neantul vlaguia ce noi numim putere
In mine am ramas privind pierdut,ostil
C-al meu etern pe care cu patima-l doream
Se-ndeparta cand energia spre el o concentram.
Si in timp ce la el eu renuntam,in mine ucideam al meu copil.
Sub masca legendarului zambet- am continuat sa fiu
Si cerul de deasupra ,si soarele imens
Si florile ,si iarba ,si tot pamantul dens
Pe toate le vedeam,in mine le simteam-dar nu voiam sa STIU
Nu imi doream sa STIU ca timpul il urasc
Ca tot ce vad si fac e in al sau rasfat
Ca-n clipa urmatoare el poate sa ma uite
Iar eu devin pamant ,cu aripile frante.

Compatimind constant a mea rutina,

Si supunand hazardului al meu destin
Sub ceata,vant si ploi hraneam a mea rugina
Sub care golul meu parea mereu deplin.
Zambeam cu ironie la ce nu-ntelegeam
Priveam in jurul meu si umbre eu vedeam
Radeam cand visul meu era doar o taciune
Iar glasul sufletului meu sfarsea al sau oftat strigand spre cer
-Era a lui veche,neschimbata rugaciune
Purtam a mea fiinta in eter
Si zi de zi doream doar sa mai sper,
Sa sper ca-acest pamant ce liniste nu are
Se va opri candva ,cerand plangandiertare.
Si toate-acestea pana-n acea zi de iarna
Cand cerul zilei a ales s-astearna
Zapada alba peste a mea rascoala
Iar cerul noptii a ales o stea
pentru a putea vedea intunecimea mea.
Atunci am auzit din nou acea-ntrebare
La care nici viata si nici visul n-au raspuns:
De ce vrei aripi pentru-a ta chemare,
De ce vrei aripi pentru a fi sus
Cand ceru-ntreg doar pentru-aripile tale fu strapuns?