Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA PETRU MAIOR TRGU MURE

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE,


JURIDICE
I ADMINISTRATIVE

Fenomenul Srciei

Materia: Sociologie
Profesor: Sonea Adrian
Student:Neamu Andrei
2016

Fiecare dintre noi a simtit uneori lipsa banilor. Aceasta este o experienta individuala si nu
inseamna acelasi lucru ca si problema sociala a saraciei. Desii banii sunt o masura a bogatiei, lipsa lor
poate insemna lipsa bunastarii dar nu si problema sociala a saraciei.
Saracia ca problema sociala este o rana cu radacini adanci care afecteaza fiecare dimesiune a
culturii si a societatii. Pe langa mentinerea unui nivel scazut de venituri printre membrii unei comunitati,
saracia inlcude limitarea accesului la servicii ca educatia, sanatatea, luarea deciziilor precum si lipsa
facilitatilor comunale ca apa, sanitatia, drumurile, transportul si comunicatiile. Mai mult, "spiritul
saraciei" permite membrilor aceleiasi comunitati sa creada si sa impartaseasca sentimente ca disperarea,
lipsa de speranta, apatia si timiditatea. Saracia, la fel ca si factorii care contribuie la aparitia si
mentinerea ei, reprezinta o problema sociala si, de aceea, solutia trebuie sa fie una sociala.
Definiia operaional a srciei presupune stabilirea unui prag absolut (n funcie de nevoile
umane de baz) sau relativ (n funcie de modul de via obinuit n societatea respectiv) care
delimiteaz populaia srac de restul populaiei.
Definiia operaional n termeni absolui: lipsa resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor de
subzisten.
Definiia european a srciei: considerm c sunt srace acele persoane, familii sau grupuri
ale cror resurse (materiale, culturale sau sociale) sunt att de limitate nct i exclud de la acele
standarde minime de via care sunt recunoscute drept acceptabile n societile n care triesc
(Consiliul European, Decembrie 1984).
Definirea srciei n termeni relativi, ca o situaie de deprivare relativ multipl: material,
social, cultural (educaional), politic, de mediu fizic de via. Prin acumularea dezavantajelor,
indivizii ajung s fie exclui din societatea n care triesc.
Definiia lui Townsend: o formulare social mai cuprinztoare i mai riguroas a nelesului
srciei, aceea de deprivare relativ. () Persoanele sunt n situaia de deprivare relativ dac nu pot
obine ntr-o msur suficient acele condiii de via hran, bunuri de consum, standarde de via i
servicii care le-ar permite s i asume roluri sociale obinuite, s participe n relaii sociale i s aib
un comportament obinuit, aa cum se ateapt din partea lor n societatea respectiv (Townsend, 1993:
33-36). Townsend, Peter: The International Analysis of Poverty. London: Harvester Wheatsheaf, 1993.
Saracia este unul dintre factorii cei mai importanti si mai frecventi,la noi indicele de saracie fiind
dintre cele mai crescute din lume(80% din populatie se afla sub limita saraciei).
Dupa Reissman saracia ar duce chiar la modificarea personalitatii umane.Saracii au o personalitate
orientata spre fizic si vizual si mai putin spre psihic.Ei ar fi personalitati mai degraba extrovertiti dect
introvertiti,orientati mai mult spre concret,sunt mai inceti,cu grija,rabdatori,perseverenti, neortodoxi.
Saracii,sunt impulsivi,orientati mai mult spre prezent sau trecutul imediat,cu o toleranta foarte
mare fata de tulburarile somatice si psihice.
Politic vorbind,a mentine saracia si denivelarea sociala a veniturilor,mentinerea saraciei
generalizate,este sinonim cu a invita fortele politice extremiste sa preia controlul societatii.

Factori, Cauze si Istorie:


Un "factor" sau o "cauza" nu inseamna chiar acelasi lucru. O "cauza" ets ceva care contribuie la
originea unei probleme ca saracia, in timp ce un "factor" este ceva care contribuie la mentinerea ei dupa
ce a aparut deja.
La scara globala, saracia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavajul, razboiul si cucerirea.
Intre acele cauze si ceea ce numim factorii care mentin saracia este o diferenta enorma. Diferenta consta

in ceea ce putem face azi. Nu putem merge inapoi in istorie ca sa schimbam trecutul; ceea ce putem sa
facem insa este sa eliminam factorii care perpetueaza acest fenomen.
Este bine stiut ca in urma celor doua razboaie mondiale multe natiuni europene au fost aruncate in
saracie; din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu si au fost nevoiti sa traiasca de pe urma
pomenilor si caritatii. In cateva decade, insa, aceasta situatie s-a schimbat: venitul domestic real al
natiunilor europene a crescut atat de mult incat multe dintre ele au ajuns sa fie printre cele mai prospere
si influente natiuni din timpurile moderne. Stim, de asemenea, ca multe alte natiuni au ramas in urma la
nivel global chiar daca au beneficiat de asa numitele "ajutoare" de bilioane de dolari. Intrebarea este De
ce? Raspunsul este simplu: deoarece numai simptomele au fost atacate, nu si factorii saraciei. O alta
clarificare importanta, la nivel macro sau national un GDO (produs domestic net) scazut nu inseamna
saracia insasi ci doar simptomul saraciei ca problema sociala.
Factorii saraciei (ca problema sociala) sunt urmatorii: ignoranta, imbolnavirea , apatia , lipsa de
onestitate si dependenta . Ei sunt considerati doar ca simple conditii fara nici o evaluare morala: acesti
factori nu sunt rai sau buni, doar sunt. Daca decizia unui grup de oameni intr-o societate sau comunitate
este de a reduce sau a elimina saracia, acel grup va trebui sa-si realizeze obiectivul fara a judeca ci doar
prin a observa si identifica factorii care duc la saracie pentru a-i putea elimina .
Acest lucru este cu atat mai important cu cat cei cinci mari contribuie la aparitia factorilor
secundari ai saraciei ca: lipsa de piete, lipsa infrastructurii, slabirea conducerii, proasta guvernare, lipsa
de locuri de munca, lipsa de pregatire, absenteism, lipsa de capital si altele. Asa cum am accentuat deja,
fiecare dintre acestia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezinta o problema sociala si contribuie
la perpetuarea saraciei; prin urmare, eradicarea lor este necesara pentru eliminarea saraciei.
Ignoranta:
Ignoranta inseamna lipsa de informatie sau lipsa de cunostiinte. Ea este diferita de stupiditate care
inseamna lipsa de inteligenta sau prostie care inseamna lipsa de intelepciune.
Potrivit unui vechi proverb "Cunoasterea inseamna putere." Din nefericire, unii oameni care stiu
acest lucru incearca sa pastreze informatia doar pentru ei (ca strategie de a obtine avantaje nedrepte) si ii
impiedica pe ceilalti de a o obtine. Din acest motiv, nu te astepta ca de fiecare data atunci cand vei
transmite o informatie sau aptitudine unei persoane, ea/el sa o imparta si cu ceilalti membrii ai
comunitatii.
La fel de important este sa detectam care este informatia necesara care lipseste intr-o comunitate.
Multi proiectanti si oameni de buna credinta care doresc sa ajute comunitatea sa devina mai puternica
cred ca singura solutie este educatia. Dar educatia inseamna multe lucruri si unele informatii nu sunt
neaparat importante. De exemplu, pentru agricultori faptul ca Romeo si Julieta au murit in piesa lui
Shakespeare este putin folositor; in schimb, ei trebuie sa stie tipurile de seminte care pot fi plantate in
solul local.
Si asta pentru ca informatia inclusa aici, spre deosebire de educatia de tip general (care-si are
cauzele istorice pentru ceea ce include in programul sau), este destinata consolidarii capacitatii si nu
"iluminarii" generale.
Imbolnavirea:
Atunci cand o comunitate are o rata inalta de imbolnaviri creste absenteismul, scade
productivitatea si bogatia este creata in cantitati mai mici. Prin urmare, dincolo de mizerie, discomfort si

moarte, imbolnavirile constituie o cauza a saraciei. A fi sanatosi (a se simti bine) nu numai ca ii ajuta pe
indivizi sa fie bogati dar contribuie la eradicarea saraciei in comunitate.
Aici, ca si in alta parte, prevenirea este mai indicata decat vindecarea. Aceasta este una dintre
ideile de baza ale PHC (ale sistemului de sanatate primara). Daca populatia este sanatoasa economia
merge intotdeauna mai bine si asta cu atat mai mult cu cat daca oamenii sunt bolnavi ei trebuie tratati.
Sanatatea contribuie la eradicarea saraciei mai mult prin accesul la apa curata si sanatoasa, prin izolarea
sanitatiei de sursele de apa, cunostiinte despre igiena si prevenirea imbolnavirilor ---mai mult decat
clinicile, doctorii sau medicamentele care in comparatie cu prevenirea imbolnavirilor sunt solutii
curative mult mai costisitoare.
Trebuie sa reamintim ca aici ne ocupam cu factorii si nu cauzele saraciei. Nu conteaza daca
tuberculoza este indigena sau a fost introdusa de primii comercianti care au venit ; nu conteaza daca
HIV care cauzeaza AIDS a fost un plot CIA pentru a crea o arma de razboi biologica sau daca s-a
transmis de la maimutele folosite pentru a face supa. Acelea sunt doar niste cauze probabile. A cunoaste
factorii imbolnavirii poate duce la o igiena mai buna si la comportamentul preventiv, fara a mai
mentiona eradicarea lor.
Multi oameni considera accesul la sistemul de sanatate ca fiind legat de drepturile oamenilor,
reducerea mizeriei si cresterea calitatii vietii. Toate acestea sunt motive serioase pentru a contribui la
mentinerea unei populatii sanatoase. Pe langa faptul ca o populatie sanatoasa contribuie la eradicarea
saraciei, dorim sa sustinem ca cea din urma nu se masoara doar intr-o rata inalta de morbiditate si
mortalitate ci ca imbolnavirile contribuie si la alte forme si aspecte legate de saracie (nu numai la saracia
insasi).
Apatia:
Apatia este prezenta atunci cand oamenilor nu le pasa sau atunci cand ei se simt atat de slabiti
incat nu incearca sa schimbe lucrurile, sa corecteze nedreptatile, sa repare greselile sau sa-si
imbunatateasca conditiile de viata.
Uneori oamenii sunt atat de neputinciosi sa faca ceva incat devin invidiosi nu numai pe membrii
comunitatii ci chiar si pe cei din familiei. Mai mult, ei incerca chiar sa-i aduca si pe ceilalti care incearca
sa faca mai mult la nivel de saracie. Apatia naste apatie.
Uneori apatia este justificata de percepte religioase, " Dumnezeu ti-a decis soarta deci, accepta
ceea ce este dat." Aceasta forma de fatalism poate fi folosita in mod gresit ca scuza. Este OK sa credem
ca destinul oamenilor se afla in miinile lui Dumnezeu daca acceptam idea ca el ar putea decide ca ar
trebui sa devenim mai buni. Pe aceeasi linie, proverbul rusesc "Roaga-te lui Dumnezeu dar, de
asemenea, plimate pe mal" demonstreaza ca daca suntem in miinile lui Dumnezeu avem si
responsabilitatea de a ne ajuta pe noi insine.
Ne-am nascut cu multe abilitati: sa alegem, sa cooperam, sa ne organizam pentru a ne imbunatati
calitatea vietii; ceea ce trebuie sa evitam este de a-l folosi pe Dumnezeu sau Allah ca scuza pentru a nu
face nimic. Aceea este la fel de rau ca si un blestem asupra lui Dumnezeu. In schimb, trebuie sa-i
multumim lui Dumnezeu si sa folosim talentele date de el.
In lupta impotriva saraciei, mobilizatorul foloseste lauda si incurajarea asa incat oamenii (1) vor
dori sa si (2) vor invata cum ---sa ia controlul asupra vietii lor.
Lipsa de onestitate:

Atunci cand resursele destinate unei comunitati sunt deturnate in scopuri personale de catre o
persoana la putere, aveam de a face cu mult mai mult decat moralitatea. In acest set de training, nu
facem judecati de valoare a ceea ce este bun sau rau. Totusi, trebuie sa scoatem in evidenta ca un factor
major care duce la saracie este lipsa de onestitate a unor persoane care se afla la putere. Suma sustrasa
de la public si care este folosita de o persoana individuala este mult mai mica decat scaderea bunastarii
publice.
Suma de bani care este stoarsa sau deturnata nu este egala cu valoarea scaderii bunastarii unei
comunitati. Economistii vorbesc de "effectul multiplu." Acolo unde se investesc resurse noi, efectul
pozitiv asupra economiei este mai mare decat suma creata. Atunci cand banii de investitie sunt scosi din
circulatie, valoarea bogatiei de care comunitatea este deprivata este mai mare decat valoarea sustrasa de
fraudator. Atunci cand un oficial guvernamental primeste 100 de dolari ca mita, investitia sociala este
redusa cu aproape 400 de dolari care inseamna o scadere in bunastarea intregii societati.
Este cumva paradoxal ca ne suparam atunci cand un hot marunt fura ceva care costa doar 10
dolari, dar nu ii pedepsim pe cei cei care ocupa pozitii inalte chiar daca ei fura 1000 de dolari din banii
publici ceea ce inseamna 4000 de dolari paguba din venitul societatii ca intreg. Si asta deoarece, din
cauza bogatiei aparente, alegem sa il respectam pe cel de-al doilea hot si chiar sa il laudam pentru ca
acea persoana si-a ajutat rudele si vecinii. In contrast, ne trebuie politia pentru a-l proteja de primul hot
(cel "marunt") de a nu fi batut de oamenii de pe strada.
Cel de-al doilea hot reprezinta cauza majora a saraciei si nu primul care poate fi, de fapt, o victima
a saraciei care a fost cauzata de cel de-al doilea. Asa cum este descrisa in paragraful din stanga,
atitudinea noastra este mai mult decat ironica si reprezinta un factor care perpetueaza saracia. Daca il
premiem pe cel care cauzeaza paguba majora si il pedepsim numai pe cel care sunt de fapt victimele
reale, atunci atitudinea noastra gresita contribuie, de asemenea, la perpetuarea saraciei. Atunci cand
banii fraudati sunt scosi din tara si depusi in banci straine (ca de exemplu cele Elvetiene), atunci acea
persoana nu contribuie cu nimic la dezvoltarea economiei nationale ci mai degraba ajuta numai banca
sau tara straina.
Dependenta:
Dependenta rezulta din pozitia de primitor al caritatii. Dupa un dezastru, pe termen scurt, caritatea
poate fi esentiala pentru a putea supravietui. Caritate pe termen lung, insa, poate contribui la moartea
celui care o primeste si, cu siguranta, la continuarea saraciei.
Dependenta inseamna atitudinea si credinta ca cineva este atat de sarac incat nu se poate ajuta pe
sine, ca un grup nu se poate ajuta pe el insusi si ca depinde total de asistenta din exterior. Atitudinea si
credinta impartita reprezinta, in sine, cel mai important factor care justifica perpetuarea conditiilor in
care o persoana sau un grup devine dependent/a de ajutorul din exterior.
Pe acest web site mai sunt si alte documente care se refera la dependenta. Vezi de exemplu:
Dependenta, si Descoperirea Resurselor Ascunse . Atunci cand dorim sa scoatem in evidenta importanta
povestilor in comunicarea principiilor esentiale de dezvoltare, povestea Mohammed si Franghia este
folosita ca model de ilustrare a principiului ca asistenta nu ar trebui sa fie de tipul celei careia creaza
slabiciune prin incurajarea dependentei, ci ar trebui sa imputerniceasca.
Metodologia de imputernicire a comunitatii este o alternativa la oferirea de caritate (care slabeste);
ea furnizeaza asistenta, capital si pregatire comunitatilor cu venituri reduse prin identificarea resurselor
proprii si asumarea controlului dezvoltarii proprii ---adica, imputernicind. Mult prea des, atunci cand un
proiect are ca scop promovarea confidentei de sine, cei care primesc asteapta, cred si spera (pina in

momentul constientizarii) ca un proiect va oferi doar resurse pentru instalarea unei facilitati sau serviciu
in comunitate.
Deoarece sindromul dependentei este dintre cei cinci factori majori ai saraciei, el ocupa si un loc
central in preocuparile mobilizatorului comunitar.
Acestia contribuie la aparitia factorilor secundari ai saraciei ca de exemplu: lipsa pietelor, lipsa
infrastructurii, slabirea conducereii, proasta guvernare, lipsa locurilor de munca, a aptitudinilor,
capitalului si a altora.
Solutia la problema sociala a saraciei este solutia sociala de eliminare a factorilor saraciei.
Msurarea srciei: profunzimea srciei
Deficitul mediu relativ de srcie (poverty gap) diferena medie ntre valoarea resurselor de care
dispun persoanele/gospodriile srace i pragul de srcie. Cu alte cuvinte, valoarea resurselor care ar
trebui transferate persoanelor srace astfel nct ei s i depeasc situaia de srcie. Pentru a permite
comparaii ntre ri, deficitul de srcie se exprim ca procent din pragul de srcie. Se mai utilizeaz i
denumirile de decalaj mediu relativ sau de profunzime a srciei. De asemenea, se poate calcula i
deficitul median relativ.
n Romnia, n 2002, deficitul mediu relativ de consum a fost de 7% la nivel naional, respectiv
4% in urban i de 11% rural (conform World Bank, 2003). Decalajul median relativ de venit, n acelai
an, a fost de 22.5% (conform CASPIS, 2004).
NIVELUL DE VIATA.SARACIA
Nivelul de viata mediu al unei tari se masoara ,de regula,printr-un indicator economic:produsul
intern brut (PIB),care in tarile bogate se ridica la mai multe mii de dolari lunar pe cap de locuitor iar in
cele sarace la cateva zeci de dolari.Nivelul de viata inseamna venituri totale,mai prcis ce si cat se poate
cumpara (bunuri si servicii calculabile in bani) ,dupa cum explica Jean Fourasti.
Ceea ce reprezinta importanta pentru nivelul de trai este repartizarea veniturilor pentru
satisfacerea diferitelor categorii de trebuinte:ce parte din total se cheltuieste pentru trebuintele primare
(alimentatie),cele secundare(produse industriale,imbracaminte,locuinta si echipamentul
acesteia,circulatie,etc) si cele tertiare (servicii de tot felul,timp liber,cultura ,refacere si
distractie,etc.).Nevoia de a cheltui cea mai mare parte a veniturilor pentru satisfacerea trebuintelor
primare indica un nivel de viata scazut.Cu cat mai ridicat este procentul de venituri alocabil pentru
satisfacerea trebuintelor secundare si tertiare,cu atat nivelul de viata este mai ridicat si ,implicit ,calitatea
vietii este mai buna.O asemenea raportare a nivelului de viata la strructura trebuintelor este specifica
,dupa Jean Fourasti,societatilor moderne,industriale.Pana la construirea acesteia,deci pana in secolul al
XIX-lea in tarile cele mai dezvoltate si secolul XX in cele subdezvoltate , ,,nivelul de viata a ramas
vegetativ in intreaga lume si la scara maselor de muncitori si tarani.Atunci saracia caracteriza
majoritatea populatiei masata la baza piramidei sociale,doar straturile medii si , mai ales, superioare
fiind scutite de ea . Societatea moderna a rezolvat in linii mari ( in tarile dezvoltate) problema

alimentatiei pentru majoritatea populatiei ; in aceasta societate , accentul s-a deplasat pe satisfacerea in
masa a trebuintelor secundare, iar in societatea postmoderna accentual se deplaseaza din nou , el cazand
acum pe satisfacerea trebuintelor tertiare , de servicii . In toate tarile dezvoltate , saracia caracterizeaza
situatia unor categorii sociale destul de conturate: somerii,oamenii in varsta fara pensie sau cu pensii
mici,personae handicapate,copii orfani,etc.
Printr-un oarecare consens,cercetatorii acestei problematici disting doua genuri sau trepte
ale saraciei : cea absoluta si cea relativa. Peter Townsend foloseste pentru aceeasi distinctie expresiile de
saracie totala si partiala. Temeiul acestei distinctii il constituie stabilirea a doua nivele . Primul este cel
al ,,minimului de subzistenta , insemnand ,, minimul de resurse necesare unui om sau unei familii
pentru a-si procura suficienta mancare,pentru mentinerea sanatatii fizice,deci pentru simpla
supravietuire, iar cel de al doilea nuvel este cel al ,,minimului social , insemnand resursele necesare
pentru satisfacerea trebuintelor. Cei ce traiesc sub minimul de subzistenta se afla in conditia saraciei
totale sau absolute , iar cei ce traiesc sub nivelul minimului social se afla in conditia saraciei partiale
sau relative.Aici trebuie subliniat faptul ca insasi notiunea de saracie totala sau absoluta este si ea , in
sens sociologic, relativa.Chiar nevoile de alimentatie,accentueaza Peter Townsend, nu pot fi definite, in
chip abstract, pentru toate imprejurarile sociale, ci sunt in mare masura dependente de conditiile sociale
si ocupationale in care ele se manifesta.Standardul minim al nevoilor de alimentatie este altul in
societatea industriala decat in cea preindustriala, altul in societatile dezvoltate de astazi decat in cele
subdezvoltate, altul in diferite regiuni ale aceleiasi tari, altul si altul la oameni cu ocupatii si moduri de
viata diferite,etc.Din acelasi motiv, in cele din urma, insasi distinctia dintre saracia absoluta si cea
relativa este relativa, minimul de subzistenta fiind si el ,, social .
Saracia unei parti din populatie,respectiv atenuarea saraciei depind ,alaturi de nivelul
veniturilor directe,de structurile protectiei sociale instalate intr-o societate si de modul de functionare a
acestora.Societatea poate proteja , intr-o mai mica sau mai mare masura, categoriile sociale
dezavantajate sau cu risc de pauperizare , alocand pentru acestea fondurile necesare si punand in
functiune un sistem de institutii corespunzatoare.
Formele de privatiune mai sus mentionate saracia de diferite grade au consecinte evident
negative asupra calitatii vietii categoriilor sociale si indivizilor afectati.Aceste consecinte negative nu se
restrang doar la cei direct afectati, ci se rasfrang , intr-un fel oarecare , in mod nefavorabil asupra intregii
societati.Este vorba despre faptul ca privatiunile si pauperismul se constituie alaturi de alte cause in
factori de dezintegrare sociala : genereaza comportamente antisociale , favorizeaza alcoolismul si
consumul de droguri ,alimenteaza infractionalitatea si criminalitatea.Luand aceste aspecte in
considerare, apare cu toata claritatea ca optimizarea sistemului de protectie sociala indiferent de forma

concreta in care aceasta urmeaza a se realiza este importanta nu numai sub aspect caritabil , ci si in
interesul bine conceput al societatii in ansamblu si al tuturor compartimentelor sale.
In concluzie, un nivel de viata foarte ridicat,asigurat prin venituri foarte mari , nu
inseamna automat o calitate foarte buna a vietii, dar un nivel de viata foarte scazut,saracia,privarea de
cele necesare unei vieti indestulate la nivelul mediu inseamna cu siguranta frustrarea de o viata buna,
calitativ corespunzatoare.

Bibliografie:
1.Tesliuc Cornelia Mihaela, Pop
Lucian, Tesliuc Emi Daniel " Saracia si

sistemul de protectie sociala ",


Editura Polirom, Iasi, 2001
2.http://www.referatele.com/referate/
economie/online11/Saracia--Combaterea--saraciei-referatelecom.php
3. Mihilescu Adina, Minimul de trai
i costurile sociale: concepte
operaionale n
analiza calitii vieii, Editura A92,
Iai, 2004;

S-ar putea să vă placă și