Sunteți pe pagina 1din 3

Controlul procesului tehnologic de macinis

Controlul pe faze de fabricatie


Pentru asigurarea unei desfasurari normale a procesului tehnologic si pentru descoperirea
la timp a unor eventuale defectiuni pe faze de macinis este necesar ca intregul fux
tehnologic din sectia de macinat, ca si in cazul sectiei de pregatire a cerealelor pentru
macinis, sa fie controlat in mod permanent. In functie de caracterul controlului acestea se
impart in :
-Control operativ;
-Control calitativ-cantitativ (balanta de macinis)
Controlul operativ al produselor
Acest control da posbibilitatea tehnologului conducator al procesului de macinis fie pe
baza unor sondaje facute pe cale organoleptica, fie cu ajutorul sitelor de laborator, fie prin
determinarea balantei produselor pe anumite pasaje, sa determine regimul de lucru al
diferitelor utilaje sau pasaje luate in intregime.
Acest control se face oarecum diferit, in functie de caracterul lucrului diferitelor grupe de
utilaje.
Controlul efectului de lucru la valturi
Se va indrepta in special asupra regimului de functionare de la primele 4 sroturi care
hotaraste in final desfasurarea intregului proces tehnologic. Un control organoleptic, cu
totul sumar, se face prin recoltarea in mana a produsului ce iese dintre tavalugi, facanduse astfel aprecierea vizuala a gradului de sfaramare. Aceasta se observa mai ales prin
rasturnarea produsului in palme, astfel ca in primul rand sa se scurga din maini produsul
mare si in final faina. Daca in palma ramane un strat vizibil de faina acesta este un indiciu
orientativ ca tavalugii sunt prea apropiati si ca rezultat se obtine prea multa faina si prea
putine grisuri: deci regimul de macinis nu este bun. Un regim normal de srotare trebuie sa
duca in cazul acestui control la o albire a palmelor ca rezultat al depunerii fainii.
Acest control este cu totul relativ si devine ceva mai sigur numai dupa o indelungata
practica. Un control sigur il constituie determinarea procentului de grisuri si faina de pe
fiecare pasaj. Procedeul poate fi extins si la celelate pasaje din linia macinatoarelor unde
se determina procentul de faina obtinut la pasajul respectiv.
Controlul sitelor plane
Se face pentru a se vedea eficacitatea de cerrnere a acestora, adica in ce masura poate
asigura cernerea completa a produselor intermediare pe diferitele grupe, inclusiv faina; de
asemenea, acest control urmareste cantitatea in primul rand a fainurilor ce rezulta pe
fiecare pasaj in parte.
Pentru controlul eficacitatii cernerii se analizeaza refuzurile de sus si de jos, pentru a se
vedea in ce proportie se mai gaseste faina in ele. Controlul se face tot prin cernerea pe o
sita de laborator ale carei orificii sa fie acelasi cu cele de pe sita-plana. Cernerea se face
timp de 5 min, iar cernutul sitei respective trebuie sa fie de 10-15% fata de proba

controlata la refuzul de sus al sroturilor (primele 4 pasaje) si de 15-20% la refuzurile de


sus ale macinatoarelor sau cele de jos la toate pasajele.
Pe langa acest control care se face asupra capacitatii de cernere a sitelor plane se mai face
un control asupra calitatii fainurilor de la fiecare pasaj de cernere. In acest scop, pe
langa sitele de analiza a produselor indicate mai sus se amenjaeaza o planseta speciala,
impartita in compartimente mici, al caror numar va fi egal cu numarul punctelor de unde
se recolteaza faina pe toate pasajele. Pentru orietarea rapida, fiecare compartiment poarta
indicativul pasajului respectiv.
Cu ajutorul unei palete se face recoltarea probelor de faina, pe rand, de la fiecare pasaj, se
asaza in compartimentul respectiv si apoi, la masa de control, fixata la etajul sitelorplane, se face analiza organoleptica a tuturor probelor prin compararea cu etalonul fixat
dinainte pe fiecare pasaj in parte, la inceputul macinarii unei partide omogene de grau.
Prima masura in cazul fainurilor necorespunzatoare este eliminarea accesului fainii
respective din fluxul general pentru a nu inrautati calitatea acesteia. Cand eliminarea
aceasta influenteaza sensibil procentul de extractie al fainii, se opreste accesul graului la
srotul 1, se decupleaza toate valturile si, oprindu-se din functiune sita-plana cu
defectiune, se desface pachetul respectiv de rame in vederea remedierii defectiunilor.
In cazul ineficacitatii la cernere care ar putea fi provocata de oprirea periilor,
infundarea ramelor, ruperea sitelor, etc., se procedeaza, de asemenea, la desfacerea
pachetului respectiv de site. Cand aceasta este provocata de o supraincarcare a pasajului
(cantitatea de produs este mai mare in raport cu sarcina initial stabilita sau procentele de
produse de granulatie mica sunt de asemenea mai mari decat cele normale pentru acest
pasaj) se procedeaza la reglarea regimului de lucru la valturi.
Controlul operativ al regimului de lucru la masinile de gris se face aproximativ la fel
ca si la sitele-plane, recoltandu-se probe sub fiecare din cele patru site ale tuturor
masinilor. In acest scop, asemanator ca la control cu o planseta impartita in
compartimente similare cu cele descrise mai sus. Fiecare planseta va reprezenta una sau
doua masini de gris, avand de asemenea numarul de ordine inscris conventional al
masinii si nr de ordine al sitelor si indicatorul refuzului (R). Plansetele se confectioneaza
astfel incat sa fie comode de purtat si, pentru marirea contrastului se recomanda sa fie
vopsite in negru. Recoltarea refuzului si a produselor ded sub fiecare sita se face cu
ajutorul unei palete lungi de 400 mm, lata de 100-120 mm prevazuta cu margini laterale
inalte de 6-8 mm si cu un maner usor de apucat. Probele recoltate se pun in
compartimentele corespunzatoare plansetelor si apoi se analizeaza prin comparatie, la
lumina naturala directa sau la lumina artificiala puternica, cu probele etalon stabilite
anterior pentru fiecare produs.
In afara controlului facut pe grupele de masini principale din sectia de macinare,
controlul final se face asupra fainurilor gata de ambalat si a taratei, de la care in
majoritatea cazurilor se da semnalul de alarma pentru controlul procesului tehnologic.
Controlul operativ al fainii si al taratelor se face tot organoleptic, prin compararea cu
etalonul (proba Pekar pentru faina) sau prin cernere pentru determinarea granulozitatii
oria continutului de faina in tarate, care nu trebuie sa depaseasca 2%.

Controlul extractiilor de faina


Toate fazele tehnologice constituie un lant complex al tehnologiei de macinis aplicate in
unicul scop de a separa pe cat posibil toate partile valoroase din bobul de cereale,
respectiv faina. Tinand seama de multitudinea acestor operatii, de complexitatea lor si
modul de legatura dintre ele, acest ansamblu tehnologic se mai poate numi si ansamblu
de operatii pentru extragerea fainii din bob. De aici si denumirea de extractie care se
foloseste pentru desemnarea rezultatelor aplicarii tehnologiei moraritului.
La faina si la tarate este strict necesar controlul procentului de extractie realizat: inutil se
asigura calitatea corespunzatoare la faina daca aceasta nu este insotita si de realizarea
procentului de extractie impus de normative. Orice minus inregistrat in procentul de
extractie al fainii indica un proces tehnologic nereglat corespunzator, respectiv un regim
de macinis nesupravegheat. Aceasta duce la pagube considerabile pentru intreprindere
prin neprelucrarea eficienta a materiei prime, motiv pentru care orice minus de extractie
este imputabil conducatorului procesului tehnologic.
Calculul extractiilor se face plecandu-se de la cantitatea de grau intrata la macinis la
srotul 1, respectiv la graul neto, curatat de corpurile straine, de o parte de invelis, si cu
umiditatea pe care o are in acest punct din care se scade apoi pierderea mecanica. Prin
pierderea mecanica se intelege pierderea de umiditate in decursul desfasurarii procesului
tehnologic, care are loc prin evaporarea unui procent oarecare de apa, datorita incalzirii
produselor, ca urmare a sfaramarii repetate a acestora. Evaporarea este intensificata si de
curentii de aer folositi pentru aspiratia tuturor masinilor; pierderea mecanica la morile cu
macinis dezvoltat variaza intre 0.7-1.2%
Practic, calculul extractiilor se face si prin stabilirea raportului dintre cantitatile de
produse rezultate din macinis fata de suma acestora (gris de consum, faina alba, faina
neagra si tarate)
Controlul extractiilor trebuie facut de cel putin doua ori pe schimb si in mod obligatoriu
la predarea-preluarea schimburilor intre echipe, la schimbarea regimului de lucru la
valturi si la schimbarea lotului de materie prima ce intra la macinis.
Controlul extractiei totale se face operativ astfel: se ia cantiatea de grau intrata la
macinis pe o anumita perioada de timp (30 min sau 1-4 h) si cantitatea de tarate rezultata
din macinis pe exact aceeasi perioada de timp. Cantitatile se iau de la cantarele automate,
prin care trece graul imediat inainte de a ajunge la srotul 1, si cel prin care trece tarata
rezultata din fabricatie. Se scade pierderea mecanica din cantitatea de grau care pentru
aceeasi moara nu are variatii prea mari si deci este cunoscuta, si in final, se face raportul
procentual intre tarate si graul net; prin diferenta apoi se afla extractia totala de faina.
Acest sistem de calcul este cu totul orientativ in cazul fabricarii a doua sortimente de
faina si suficient de exact in cazul extractiilor directe.
Pentru un calcul exact al extractiei trebuie sa se determine pe o perioada scurta de timp
cantitatile exacte de produs (faina alba, gris de consum, faina neagra si tarate). Se
toatalizeaza toate cantitatile si apoi se procedeaza la stabilirea proportiilor dintre aceste
produse, prin impartirea pe rand a fiecarei cantitati de produs la totalul tuturor produselor.