Examenul acuitatii vizuale (AV)

AV exprima capacitatea ochiului de a destinge forma, dimensiunea, conturul si

detaliile elementelor din spatiu.
Examenul AV se efectueaza intr-o camera luminoasa mono-ocular (nu in acelasi
timp) in fata optotipului, ce poate prezenta litere, semne sau desene.
Optotipul trebuie situat la distanta de 5m fata de scaunul de examinare. Aceasta
distanta de 5m reprezinta distanta infinit oftalmologic care pentru un emetrop asigura
un repaus acomodativ cvasitotal.

Daca pacientul vede:

doar primul rand de sus al optotipului notam VOD (vedere ochi drept) = 5/50 =
1/10
si al 2lea rand de sus in jos VOD = 5/40 = 1/8
si al 3lea rand de sus in jos VOD = 5/30 = 1/6
si al 4lea rand de sus in jos VOD = 5/20 =
si al 5lea rand de sus in jos VOD = 5/15 = 1/3
si al 6lea rand de sus in jos VOD = 5/10 =
si penultimul rand de jos VOD = 5/7,5 = 2/3
si ultimul rand de jos VOD = 5/5 = 1 (vedere emetropa)

Daca pacientul nu vede:

primul rand de sus corespunde AV = 1/10, examinatorul ii arata un numar de
degete examinatului de la 4m si daca pacientul vede notam VOD = numara
degetele la 4m
daca nu vede, examinatorul ii arata un numar de degete examinatului la 3m si
daca vede VOD = nd la 3m
daca nu vede, de la 2m VOD = nd la 2m
daca nu vede, de la 1m VOD = nd la 1m
daca nu vede, de la 50cm VOD = nd la 50cm
daca nu vede, de la 20cm VOD = nd la 20cm
daca nu vede, examinatorul misca mana in fata ochiului examinat si daca
pacientul vede VOD = PMM (percepe miscarea mainii)
daca pacientul nu vede
urmatoarea miscare, se va face
examenul perceptiei luminoase. Se efectueaza in camera obscura, distanta de
examinator fiind de 4m.
Examinatorul
o sursa de lumina catre ochiul examinat pe care o
aprinde si stinge ritmic. Concomitent, pacientul trebuie sa spuna cand e
lumina/intuneric. Daca vede VOD = PL (percepe lumina). Daca nu vede VOD =
FPL (fara perceptia luminii = orb).
Daca pacientul vede PL, a 2a examinare = examenul proiectiei luminoase. Se
efectueaza intr-o camera obscura, mono-ocular, distanta de examinator fiind de 1m.
Examinatorul proiecteaza o sursa luminoasa in cele 4 directii principale ale privirii
( sus-jos, stanga dreapta) si concomitent pacientul trebuie sa indice directia de unde
vede lumina: VOD = PL sup/ PL inf / PL temporal / PL nazal.
In toate cadranele VOD = PL in toate cadranele.
Metoda Donders:
e o metoda subiectiva de determinare a refractiei oculare
un ochi emetrop = razele care vin paralele de la infinit isi formeaza focarul pe
retina

un ochi miop = focarul razelor care vin paralele de la infinit se formeaza in fata
retinei
un ochi hipermetrop = focarul razelor care vin paralele de la infinit se formeaza in
spatele retinei
metoda Donders se utilizeaza pentru a diferentia viciul de refractie de o afectiune
organica. Se aseaza in fata ochiului examinat un punct stenopeic (ecran metalic
perforat in centru).
In cazul viciului de refractie, AV prin cursul stenopeic se va imbunatati prin
suprimarea aberatiei cromatice si de sfericitate, iar in cazul tulburarilor de
transparenta a mediilor ochiului, AV prin punctul stenopeic se va inrautati prin
diminuarea cantitatii de lumina.
1. Pacientul fara nicio leziune citeste caracterele ultimului rand de jos al optotipului
corespunde AV = 1 daca e emetrop sau hipermetrop mic compensat prin
acomodare (+0.25 / +0.50 / +0.75 dioptrii sferice). Se aseaza in fata ochiului
examinat o lentila de +0.50 dioptrii sferice, iar in caz de hipermetropie
acomodatia se va relaxa si pacientul va vedea in continuare la fel de clar. In cazul
in care pacientul e emetrop va vedea mai slab prin +0.50.
2. Pacientul fara nicio leziune nu citeste caracterul ultimului rand de jos al
optotipului daca e miop sau hipermetrop mare care nu poate fi compensat prin
acomodare, sau hipermetrop mic la o persoana varstnica ce nu mai are
acomodatie. Se aseaza in fata ochiului examinat o lentila de +1D sferice si apoi o
lentila de -1D sferice si se intreaba pacientul cu care vede mai bine.
Miopul va vedea mai bine cu -1D, iar hipermetropul cu +1D. dupa determinare se
adauga D crescand din 0.25D in 0.25D pentru a afla gradul miopiei/
hipermetropiei orientativ
Ca regula in ochelari in caz de miopie ne oprim la cea mai slaba lentila cu care
pacientul vede bine ultimul rand de jos al optotipului, iar in caz de hipermetropie
ne oprim la cea mai puternica lentila cu care pacientul vede bine ultimul rand
(pentru a se relaxa acomodatia).
3. Pacientul citeste caracterele aceluiasi rand al optotipului dar le confunda. Adica
D spune/citeste C, iar E spune/citeste F, sau de pe acelasi rand, unele
litere le vede iar altele nu. In acest caz e vorba de astigmatismcare poate fi
miopic sau hipermetropic sau compus (combinatii de lentila sferica + cilindrica)
sau mixt (miopic si hipermetropic) si care se corecteaza cu lentile cilindrice.
Examinarea pleoapelor
La inspectie urmarim prezenta/absenta pleoapelor (ablefarie), grosimea, pozitia,
culoarea, deschiderea fantei palpebrale, starea marginilor sale (daca sunt tumefiate,
daca sunt prezente cruste/ulceratii).
Prin palpare putem depista daca exista procese inflamatorii sau dezvoltarea
unei tumori, inclusiv raporturile tumorale cu planurile subiacente, de care poate fi
lipita sau libera.
Din punct de vedere functional:
Mobilitatea reflexa a pleoapelor in raport cu sensibilitatea corneeana. La
atingerea corneei in mod normal apare o contractie a muschiului orbicular cu
inchiderea fantei palpebrale, si un reflex abolit in caz de hipoestezie sau anestezie
corneeana.
Reflexul la lumina in caz de iluminare brusca se produc mioza si strangerea
fantei palpebrale.
Sensibilitatea pielii pleoapelor prin atingerea lor cu un ac de seringa.

Examinarea conjunctivelor
Conjunctiva e o membrana fina ce tapeteaza fata posterioara a pleoapelor
(conjunctiva palpebrala) apoi se reflecta la baza pleoapelor ( conjunctiva fundurilor de
sac) si apoi trece pe fata anterioara a globului ocular oprindu-se la nivelul limbului
sclerocorneean (conjunctiva bulbara).
Pentru inspectia conjunctivei palpebrale superioare se prind cilii centrali intre
policele si indexul mainii stangi, se trage pleoapa in jos pentru a o indeparta de globul
ocular, timp in care pacientul priveste in jos. In acest timp se ataseaza indexul
sau o bagheta de sticla pe marginea superioara a tarsului, se trage in jos si in acelasi
timp se intoarce repede pleoapa.
Examenul secretiei conjunctivale
In secretia conjunctivala se pot descoperi normal germeni, leucocite
polinucleare si celule epiteliale. Conjunctiva e larg expusa la o multime de agresiuni
fzico-chimice si la actiunea germenilor patogeni care vin din mediul extern sau organe
vecine sau de la distanta, conjunctiva reactionand prin hiperemie, edem si secretie.
Examenul microscopic al secretiilor conjunctivale
Se face prin recoltarea secretiilor conjunctivale cu o ansa de paltina flambata
din fundurile de sac si se aseaza pe lama in strat subtire.
Se coloreaza cu albastru de metilen care evidentiaza bacilul Weeks si
diplobacilul Morax-Axenfel.
Metoda Gram permite distingerea gonococului sau pneumococului iar
insamantarea pe medii de cultura se face pentru evidentierea si izolarea germenilor
patogeni asociata cu efectuarea antibiogramei.
Reactiile conjunctivei:
Modificari ale secretiilor conjunctivale. Poate fi seroasa, serofibrinoasa,
seropurulenta sau purulenta in functie de agentul patogen si de intensitatea
inflamatiilor.
Poate fi abundenta in conjunctivitele acute sau redusa
cantitativ in conjunctivitele cronice.
Modificarile de culoare: hiperemia sau congestia care poate fi superficiala sau
profunda, in sector sau generalizata; hiperemia superficiala e produsa de iritatia
traumatica sau microbiana a conjunctivei; hiperemia profunda poate fi data de
inaflamatia corneei, irisului sau corpului ciliar; hemoragie subconjunctivala ce
apare ca o pata de culoare rosie-vie de forma si dimensiune variata, situata
frecvent la nivelul conjunctivei bulbare.
Modificarile de relief: edem al conjunctivei bulbare (daca e foarte proeminenta
se numeste chemozis conjunctival), foliculi, ulceratii sau flictene.
Diagnostic diferntial intre hiperemia conjunctivala si hiperemia corneana
Semne
Culoarea
Repartizarea
Aspect
Sediu
Provenienta
Mobilizare

Hiperemia conj superficiala

Hiperemia pericorneana, perikeratica/

profunda
Rosu-aprins
Rosu-violaceu
Intensitatea e max in Intensitatea max in jurul limbului (4-5mm
fundul de sac si diminua dist de limb) si diminua spre fund
spre limb
Retea
vasculara
cu Vase fine ce converg spre limb
mari
Superficiala
Vase conjunctivale
Miscarile
mucoaselor
conjunctivale
deplaseaza

Profunda
Vase ciliare anterioare
Miscarile mucoaselor conjunctivale lasa
vasele imobile

Extindere

vasele
Vasele pot invada corneea Vasele nu trec de limbul sclerocorneean
fara a se intrerupe la limb
(pterigion)
De la fundul de sac spre Invers
limb

Directia
curentului
sanguin
Testul
la Vasoconstrictia
vaselor Hiperemia nu dispare complet sau dispare
adrenalina 1 conj, hiperemia dispare mult mai tarziu (10-15min)
la 1000
complet, se albeste ochiul
Metode

1. Metoda digitala e o metoda imprecisa si relativa dar care se practica atunci cand
conditiile locale oculare nu permit aplicarea tonometrului pe cornee: conjunctivite,
leziuni corneene, plagi corneene, blefarospasm (zbat pleoapele, contractia
spasmodica a muschiului ocular), tuse constanta si necontrolabila.
Metoda consta in palparea bigitala a globului ocular transpalpebral. Pacientul
priveste in jos cu ambii ochi deschisi, degetele 3 si 4 de la ambele maini ale medicului
se vor sprijini pe fruntea bolnavului deasupra arcadei sprancenare a ochiului timp in
care cu cele 2 degete aratatoare se va palpa globul ocular deasupra tarsului si
limbului sclerocorneean. Palparea se va face intermitent, iar senzatia digitala va fi
Notam TOD tensiune oculara dreapta / TOS =
normoton digital cand tensiunea oculara e normala
hiperton digital cand tensiunea oculara e crescuta
hipoton digital cand tensiunea oculara e scazuta
2. Metoda tonometrica prin indentatie (depresiunea corneei) se efectueaza cu
tonometrul Schiotz care e compus din 2 sisteme: 1. Sistemul depresor al corneei
compus dintr-o tija metalica ce se misca vertical intr-un cilindru ce are la capatul
inferior o scobitura concava. Tija = 5,5g; tot aparatul are 16,5g. 2. Sistemul
inregistrator al deformatiei corneene ce e compus dintr-un ac indicator ce se misca in
fata unui cadran gradat.

Tehnica:
Anestezia topica (cu picaturi) a globului ocular prin instilatii de xilina 2% pentru
ca aplicarea tonometrului pe cornee sa nu fie simtita de pacient
Pacientul isi ia un punct de fixatie la 10cm deasupra ochiului liber (adica degetul
pacientului stang cand se masoara tensiunea oculara la ochiul drept si degetul drept cand
se masoara tensiunea la ochiul stang)
Pozitie comoda, culcat, cu specificatia ca gatul pacientul sa fie liber (fara
cravata) pentru a evita staza in jugulare ce determina cresterea presiunii in venele
episclerale ceea ce duce la o tensiune oculara crescuta
Pozitia corecta a tonometrului (perfect vertical pe cornee), indepartarea
pleoapelor ochiului examinat.
TOD si TOS = 5/5,5g (VN) sub VN sau valori negative (din 0.5 in 0.5) => tensiune
oculara crescuta; peste VN => tensiune oculara scazuta.
3. Metoda tonometrica prin aplanatie (aplanotonometria Goldmann) aparatul e
anexat biomicroscopului si se compune dintr-un dispozitiv de aplanatie si o balanta de
torsiune. Examinarea se efectueaza in pozitie sezanda, elementul presor se aplica pe

corneea anesteziata in prealabil dupa ce am

in fundul de sac
conjunctival fluoresceina 0.25% sau 0.5%.
Se invita pacientul sa clipeasca de mai multe ori pentru a repartiza colorantul.
Se deschide fanta luminoasa a biomicroscopului la max si se interpune un filtru
albastru. Presorul se pune in contact cu corneea pana cand observam 2 semicercuri
mici si indepartate, fapt ce arata ca presiunea aplicata pe cornee e slaba.
Dupa marirea presiunii de aplicare care egaleaza tensiunea oculara,
semicercurile ajung in contact prin partea lor interioara realizand aspectul literei S
culcat. In acest moment se citeste pe tambur presiunea exercitata in grame si se
inmulteste cu 10 pentru a afla presiunea in mmHg.
TOD si TOS = 18mmHg (VN): peste VN => tensiunea oculara crescuta sub VN =>
tensiunea oculara scazuta.
Exoftalmometria se efectueaza cu ajutorul exoftalmometrului Hertel care e
compus din o tija de otel care culiseaza 2 sisteme ce prezinta fiecare cateo oglinda
inclinata la 45 de grade si o rigla gradata. Apexul corneean se afla la aprox 14-16mm
anterior de rebordul
. Cand apexul proemina:
16-18mm => exoftalmie usoara
18-20mm => exoftalmie medie
20-25mm => exoftalmie mare
peste 25mm => exoftalmie foarte mare
sub 14mm => enoftalmie
Diafanoscopia. Transiluminatia sclerala
Principiul diafanoscopiei se bazeaza pe semitransparenta peretelui globului
ocular, perete ce poate fi traversat din exterior catre interior de un fascicul luminos
pentru ca apoi sa reflecte din interior catre exterior razele luminoase incidente.
Examenul se efectueaza in camera obscura dupa o prealabila anestezie locala
topica si midriaza medicamentoasa. Examinatorul se aseaza in fata pacientului pe
directia privirii bolnavului si cu ajutorul lampii transclerale Lange, exploram zona
cuprinsa intre limbul sclero-corneean si ecuatorul globului ocular.
Se reflecta retina (rosie) in poze (apar ochii rosii)
Interpretare
Daca pupila capata un reflex rosu uniform atunci diafanoscopia este negativa,
adica peretele globului ocular in acea zona nu prezinta niciun proces patologic
opac.
Daca pupila nu se lumineaza atunci diafanoscopia este pozitiva, peretele
globului ocular in zona respectiva prezinta un proces patologic dens si opac ce nu
permite trecerea fascicolului luminos trimis de lampa transsclerala Lange.
Examinarea aparatului lacrimal
Ap lacrimal = glanda lacrimala + cai lacrimale
Examenul glandelor lacrimale
1. inspectia pentru a evidentia portiunea palpebrala a glandei lacrimale, se
tractioneaza in sus si in exterior unghiul palpebral extern, timp in care pacientul
priveste spre varful nasului. Astfel se poate observa o subluxatie sau o luxatie a
glandei lacrimale, iar in caz de dacrioadenita acuta se observa marirea de volum a
glandei lacrimale
ce deformeaza marginea libera a pleoapei
superioare in S italic (culcat).

2. palparea ne permite sa constatam daca glanda lacrimala e sensibila, marita de

volum, indurata sau daca prin canalele sale excretoare se elimina puroi.
3. examinarea functionala a glandei lacrimale:
Testul Schirmer I se foloseste hartie de filtru cu lungimea de 3.5cm si
latimea de 0.5cm. Se introduce un capat al benzii de hartie de filtru in 1/3ext
a sacului conjunctival inferior dupa care pacientul trebuie sa stea 3 min cu
ochii inchisi. Interpretare:
o daca umectarea se face pe o lungime mai mica de 1cm = hiposecretie
lacrimala.
o Daca umectarea se face pe o lungime peste 3cm = hipersecretie
lacrimala
Testul Schirmer II identic cu Schirmer I doar ca in prealabil se efectueaza
anestezie topica ce suprima secretia lacrimala reflexa. Rezultatul in acest caz
ne ofera
iar diferenta aritmetica dintre Schirmer I si II este
secretia lacrimala reflexa.
Timpul de ruptura al filmului lacrimal - se instileaza o picatura de fluoresceina
0.5%, se cere pacientului sa clipeasca de cateva ori pentru a repartiza
uniform colorantul, se aseaza pacientul la biomicroscop cu filtru albastru si se
cronometreaza timpul scurs dintre momentul deschiderii pleoapelor si
aparitia primei zone intunecate (zona fara fluoresceina). In medie valorile
sunt cuprinse intre 11-17sec.
Testul de impregnare cu roz Bengal se instileaza cateo picatura de roz
Bengal 1%, se cere pacientului sa clipeasca de cateva ori pentru a repartiza
uniform colorantul => dupa 30sec se spala cu ser fiziologic. Se observa la
biomicroscop impregnarea conjunctivei bulbare nazale, corneei, conjunctivei
bulbare temporale.
Fiecare ochi se noteaza de la 0 la 9; segmentul ocular se noteaza de la 0 la 9.
Insumate dau intre 0 si 9. Absenta impregnarii = 0; impregnarea discreta = 1;
impregnare medie = 2; impregnare intensa = 3.
Examenul cailor lacrimale
1. inspectia:
ne permite sa observam lagoftalmia paralitica (in cadrul paraliziilor
faciale)
modificari de pozitie ale punctelor lacrimale
aspectul sacului lacrimal (daca e inflamat sau daca e sediul unei fistule)
2. Palparea - poate evidentia
Induratii la nivelul punctelor lacrimale, al canaliculelor lacrimale, sacului
lacrimal, iar prin compresiunea sacului lacrimal cu degetul, sub ligamentul
palpebral interior se evacueaza continutul sau purulent prin punctele
lacrimale
3. Studiul permeabilitatii cailor lacrimale
Instilam 1-2picaturi de Coragol 5% sau fluoresceina 2% sau albastru de
metilen 1% sau glucoza 33%
Instilam de 2-3 ori dupa care pacientul e rugat sa clipeasca de cateva ori.
Daca evacuarea lacrimilor decurge normal, dupa 5-10min secretia din nas
va fi colorata sau se introduce un tampon de vata in nas: dupa ce instilam
colorant => se coloreaza; la glucoza => gust dulce in gura asa este
normal
Astfel inseamna ca exista o obstructie
In cazul in care evacuarea nu decurge normal => spalarea cailor = dupa
anestezia topica cu xilina 2% prin instilatii in
cu ajutorul

unui stilet Bowmann se dilata punctul lacrimal inferior, invitam pacientul

sa priveasca in sus timp in care cu indicele mainii stangi tractiona, in jos si
in exterior pleoapa inferioara pentru a varsa punctul lacrimal inferior. Apoi
introducem varful stiletului conic in portiunea verticala a canaliculului si
apoi in portiunea orizontala a canaliculului care e paralela cu marginea
libera palpebrala. Scoatem stiletul si in canaliculul dilatat introducem
canula adaptata la o seringa la care in prealabil am aspirat ser fiziologic
sau o solutie dezinfectanta si injectam continutul seringii
Interpretare:
Lichidul injectat se scurge repede si continuu prin nas = caile lacrimale
sunt usor permeabile
Lichidul injectat se scruge prin nas dar dupa ce am exercitat o presiune
mai mare pe piston = caile lacrimale sunt greu permeabile (exista o
obstructie incompleta a canalului lacrimal nazal)
Lichidul injectat in canaliculul inferior reflueaza prin punctul lacrimal
inferior pe langa canula = obstructie la nivelul canaliculului inferior
Lichidul injectat prin canaliculul inferior reflueaza prin punctul lacrimal
superior = obstructia la nivelul portiunii comune a canaliculelor
Lichidul injectat destinde sacul lacrimal si se elimina cu intarziere prin
punctul lacrimal superior determina si evacuarea unei secretii purulente =
dacriocistita purulenta motiv pentru care elimina si puroiul.
Examenul vederii periferice sau campul vizual

Elementele de tip con si bastonas participa diferit in functie de luminanta:

La nivel de luminanta foarte scazuta participa doar bastonasele asigurand
vederea scotopica (nocturna)
La nivel de luminanta foarte crescut participa doar conurile asigurand
vederea fotopica (diurna)
La nivel de luminanta intermediar participa si conurile si bastonasele
asigurand vederea mezopica

Campul vizual = totalitatea punctelor din spatiu pe care un ochi imobil le

poate cuprinde reprezinta campul vizual care poate fi mono-ocular (pentru
fiecare ochi in parte) sau binocular rezultat prin suprapunerea campurilor
vizuale mono-oculare.
Limitele periferice ale campului vizual mono-ocular sunt diferite de la
individ la individ pentru ca depind de proeminentele regiunilor invecinate.
Astfel:
Superior, campului vizual are 45-50 de grade si depinde de
proeminenta arcadelor sprancenare
Inferior, campului vizual are 50-60 de grade si depinde de
proeminenta pometelui
Nazal, campul vizual are 50-60 de grade si depinde de proeminenta
nasului
Temporal, campul vizual are 80-90 de grade si nu depinde de nicio
proeminenta.
1. metoda prin comparatie ne ofera informatii orientative despre campul vizual.
Examinatorul si examinatul isi inlatura ochelarii deoarece acestia pot ingusta
campul vizual din cauza ramei si se aseaza fata in fata la o distanta de 60100cm. ambii isi acopera ochiul de aceeasi parte, adica:

a. pentru examinarea campului vizual al ochiului drept examinatul isi

acopera ochiul stang iar examinatorul acopera ochiul drept
b. invers pentru celalalt ochi
c. apoi examinatul va fixa ochiul examinatorului
d. examinatorul va plasa indexul propriu la jumatatea distantei dintrei ei
pe care il va deplasa in cele 8/4 directii ale privirii dinspre nevazut spre
vazut, adica dinspre periferie spre centru, timp in care examinatul
trebuie sa afirme cand si daca a vazut indexul. Rezultatul va fi raportat
la campul vizual al examinatorului.
2. Perimetria Goldmann - un aparat computerizat proiecteaza spoturi de lumina
de intensitati diferite ale cupolei. Pacientul confirma perceperea fiecarui spot
luminos prin apasarea unui buton. Aparatul inregistreaza raspunsurile si le
cartografiaza alcatuind o harta.
Leziunile cele mai frecvente sunt:
Stramptorile ale campului vizual care pot sa apara in glaucomul cronic
avansat, afectiuni inflamatorii ale nervului optic, in dezlipiri de retina sau
Scotoamele reprezinta lipsa campului vizual, care pot fi pozitive
(pacientul e constient de prezenta lor) sau negative ( nu sunt observate
de pacient) sau absolute (in caz de insensibilitate retiniana totala) sau
relative (in caz de diminuare a sensibilitatii retiniene).
Examenul simtului cromatic sau vederea culorilor
1. Metoda de denumire se proiecteaza, pe un ecran transparent, lanterne
colorate. Examinatul sta la 5m de ecran si trebuie sa precizeze culoarea
fiecarei lanterne.
2. Metoda de egalizare se utilizeaza anomaloscopul Nagel care detecteaza
discromatii cu ajutorul ecuatiei Rayleigh (rosu+verde=galben). Se prezinta
pacientului 2 plaje colorate suprapuse. Plaja inferioara e galbena, cea
superioara e luminata in rosu si verde.
Se cere examinatului sa combine rosu cu verde pana la obtinerea unui galben
asemanator cu al plajei inferioare.
Interpretare:
Protanopul:
o Cel care nu vede culoarea rosu
o Egaleaza plaja galbena inferioara cu rosu superior
Deuteranopul:
o Cel care nu vede verde
o Egaleaza plaja inferioara galbena cu verde superior
Tricromatii foloseste fie prea mult rosu, fie prea mult verde
3. Metoda de discriminare utilizeaza plansele pseudo-izocromatice Ishihara,
adica planse formate din mozaicuri colorate in diferite tente de culoare ce
alcatuiesc litere sau cifre.
4. Metoda de comparatie sau asortare se ofera pacientului 4 penare ce contin
fiecare cate 84 de pastile colorate. Se cere pacientului sa aranjeze in fiecare
penar pastilele in ordinea progresiei tonalitatii lor. Examinatorul va nota
ordinea indicata de examinat pe baza numarului de pe dosul pastilelor si apoi
se efectueaza o diagrama ce diagnosticheaza orice modificare patologica
simtului cromatic. Cel mai utilizat e testul Ishihara.

Discromatopsiile sunt de 2 tipuri:

Prin absenta perceperii unei culori fundamentale (rosu/ verde/ albastru):
o Protanopia reprezinta absenta perceperii culorii rosu ce apare la
discromatii tip Dalton.
o Deuteranopia reprezinta absenta perceperii culorii verde ce apare
la discromatii tip Nagel.
o Tritanopia - reprezinta absenta perceperii culorii albastru care e
extrem de rara
Discromatopsii prin deficienta de perceptie a unor culori fundamentale:
o Protanomalia deficienta de perceptie a culorii rosu
o Deuteranomalia deficienta de perceptie a culorii verde
o Tritanomalia deficienta de perceptie a culorii albastru (ipotetica)