Planult auditului de mediu

1.

Continutul si obiectivele auditului de mediu

Standardele din seria ISO 14000 referitoare la audit constituie instrumente care
permit unei organizatii sa monitorizeze eficacitatea SMM-ului si conformarea acestuia
cu standardul ISO 14001. Auditul de mediu este conceput sub forma de linie directoare
si nu sub forma de prescripitii obligatorii.
Auditul de mediu poate fi efectuat de catre organizatie, caz in care il numim
audit intern si, cel mai adesea, este realizat de catre auditori externi autorizati, caz
in care il numim audit extern . Acesta constituie dovada aplicarii unui management
sanatos al organizatiei si asigura prestigiu pe piata concurentiala.
In anul 2002 a fost elaborat standardul international ISO 19011 care inlocuieste
standardele SR EN 10011 ; 14010 ; 14011 ; 14012 -standarde ce priveau auditul de
management al calitatii si respectiv auditul sistemelor de management de mediu. Acest
standard reprezinta un ghid pentru auditarea atat a sistemelor de management al
calitatii cat si a sistemelor de management de mediu.
Auditul -in general-este o metodologie care permite evaluarea unei situatii in raport cu o
situatie de referinta. Auditul de mediu, sau eco-auditul, este, in acest context, un
instrument de gestiune cu ajutorul caruia se stabileste performanta masurilor aplicate
pentru protectia mediului.
Auditul propriu-zis este precedat de o analiza de mediu prin care se pun in evidenta
formele de impact ale activitatii economico-sociale asupra mediului.
Camera de Comert Internationala defineste auditul de mediu ca fiind un
instrument al managementului care consta intr-o evaluare sistematica, documentata,
periodica si obiectiva a modului in care functioneaza structurile organizatorice cu
atributii in managementul mediului, precum si a echipamentului ecologic, in scopul
salvgardarii mediului, facilitand pentru aceasta controlul managerial asupra diferitelor
practici si estimarea masurii in care se incadeaza in politica ecologica a intreprinderii si
in legislatia in domeniu.
Standardul ISO 14001 defineste si el auditul de mediu (Art. 3.6.).
Auditul de mediu poate reprezenta si un suport material al comunicarii, el poate fi
pus la dispozitia mijloacelor de informare mass-media, la dispozitia actionarilor, la
dispozitia partenerilor de afaceri, la dispozitia partenerilor in tranzactiile de vanzarecumparare.

Auditul de mediu a aparut la inceputul deceniului 1970-1980, cu scopul evaluarii

performantei ecologice a unor activitati din domeniile industriei petroliere si chimice. Mai
tarziu s-a inregistrat o extindere a activitatii de audit de mediu si in alte domenii, ca
urmare a urmatorilor factori :
- creterea frecventei accidentelor pe platformele industriale ;
- extindrea considerabila a reglementarilor privind protectia mediului la nivel
local, national, regional, global ;
- intensificarea actiunilor societatii civile, mai ales prin ONG-uri pentru protectia
mediului- in directia cunoasterii si limitarii efectelor negative ale activitatii economicosociale asupra sistemelor naturale, asupra mediului in ansamblul sau ;
- crestera frecventei situatiilor de recuperare a pagubelor de mediu, in contextul
creerii cadrului legislativ adecvat aplicarii principiului poluatorul plateste sau a altor
principii economice ale poluarii ;
Auditul de mediu se deosebeste de alte tehnici de evaluare a relatiei dintre mediu si
sistemul tehnico-productiv sau socio-economic cum ar fi evaluarea impactului asupra
mediului prin faptul ca in timp ce evaluarea impactului se refera la identificarea,
prognozarea, evaluarea propriu-zisa si comunicarea efectelor ecologice potentiale
asociate unui proiect de investitii (raspunzand in acest mod principiului actiunii
preventive de management de mediu), auditul de mediu consta intr-o activitate
centrata pe analiza sistematica a performantei ecologice reale ce caracterizeaza
activitatile dintr-oorganizatie.
Auditul de mediu se doreste a fi o examinare exhaustiva a sistemelor de management
si a instalatiilor, fara a intelege prin aceasta solutionarea completa si eficienta a
problemelor de mediu. El se inscrie intr-o politica coerenta de promovare a mijloacelor,
instrumentelor si metodelor care au drept obiectiv final conservarea capacitatii de suport
a mediului (autopurificare a mediului), ca variabila spatio-temporala.
Obiectivele auditului de mediu sunt :
evaluarea masurii in care managementul, sistemele si
echipamentele de protectie a mediului functioneaza la parametrii proiectati, in
concordanta cu cerintele respectarii conditiilor de mentinere a echilibrelor sistemelor
naturale ;
evaluarea gradului de
organizatiilor in materie de restrictii ecologice ;
domeniu ;

respectare

politicii

si

normelor

evaluarea gradului de respectare a legilor si reglementarilor in

mediului ;

diminuarea expunerii oamenilor la riscuri datorate degradarii

Sfera de cuprindere a auditului de mediu se refera la urmatoarele categorii de

probleme :
A)

Presiunea exercitata asupra mediului ca sistem.

Aceasta categorie cuprinde :

-istoricul desfasurarii activitatii intreprinderii in zona ;
-sistemul tehnologiilor, respectiv al resurselor utilizate ;
-sistemul de depozitare al materialelor si deseurilor : depozite amenajate la suprafata
solului, depozite amenajate in subsol ;
-emisii atmosferice;
-evacuarea apelor uzate;
-deseurile solide rezultate;
-deseurile lichide rezultate si care prezinta un risc ecologic major ;
-reziduuri de azbest ;
-evacuarea deseurilor in interiorul sau in afara zonei de desfasurare a activitatii;
-masurile de prevenire a deversarii produselor petroliere, chimice, etc.
-acordul de mediu, autorizatia de mediu, permise de poluare negociate sau
negociabile.
B)

Riscurile la care sunt supusi lucratorii. Aceasta categorie cuprinde :

-expunerea personalului la emisii atmosferice;

-expunerea personalului la factori fizici : zgomot, radiatii, caldura ;
-evaluarea gradului de expunere a personalului la aerocontaminatii si factori fizici
agresivi ;
-informarea personalului in legatura cu riscurile la care este supus ;
-metode si mijloace de verificare a sistemelor de ventilatie ;

-asigurarea echipamentului de protectie individuala ;

-informarea si formarea personalului in legatura cu posibilitatile de diminuare si de
evitare a riscurilor ;
-instituirea programelor de supraveghere medicala ;
-mijloacele si instrumentele de acordare a primului ajutor ;
-prezentarea si explicarea obligatiilor legale ale personalului in legatura cu
protectia muncii ;
-asigurarea dreptului personalului de a informa conducerea intreprinderii in
legatura cu unele riscuri.
C). Riscurile la care sunt supusi consumatorii. Aceasta categorie cuprinde:
-respectarea conditiilor legale de desfasurare a fabricatiei ;
-controlul la nivelul verigilor fluxului de fabricatie ;
-existenta programului de securitate privind respectarea conditiilor de fabricatie ;
-sistemul de etichetare ca forma de comunicare in legatura cu parametrii
produsului ;
-controlul calitatii produsului ;
-sistemul de ambalare, stocare, expediere a produsului ;
-proceduri de retragere a produsului de pe piata ;
-informarea clientului in legatura cu manipularea si utilizarea produsului ;
-derularea programului de formare si de informare a vanzatorilor ;
-publicatii si publicitate in legatura cu produsul oferit consumatorului.
D). Strategia de asigurare a securitatii activitatii din organizatie. Aceasta
categorie cuprinde :
-politica si regulile de asigurare a securitatii muncii, productiei si protectiei
mediului ;
-anuntarea si inregistrarea eventualelor accidente ;

-anchetarea si analizarea conditiilor de producere a unui accident;

-reguli speciale de acces in locuri periculoase, verificarea echipamentelor
electrice, a conductelor de transport, interventie in caz de avarie, etc.
-viteza de reactie in situatii de urgenta (stabilita in urma unor simulari sau situatii
reale);
-posibilitatile de interventie in caz de incendii;
-comunicarea, informarea in legatura cu strategia securitatii activitatii;
2.

Etapele elaborarii auditului de mediu

Activitatea de audit de mediu se desfasoara in baza unui protocol intre beneficiar si

executant, cu respectarea unei proceduri institutionalizate. Pentru a-si asigura
premisele unei eficiente sporite, auditul trebuie sa se structureze pe urmatoarele etape :
I. Etapa premergatoare- pe parcursul careia sunt vizate urmatoarele
obiective :
-

identificarea activitatii pentru care se executa eco-auditul ;

-constituirea echipei de lucru ;

elaborarea planului de realizare a eco-auditului.

II. Etapa de elaborare propriu-zisa a eco-auditului- care consta in :

cunoasterea sistemului de control al activitatii de management si
evaluarea capacitatii de efectuare a acestui control ;
-

identificarea punctelor forte si a punctelor slabe ale controlului ;

colectarea, sistematizarea si corelarea informatiilor (constituirea unei baze

de date) ;

evaluarea constatarilor ;

comunicarea catre organizatie a constatarilor facute.

III. Etapa finala- in care au loc :

-elaborarea si prezentarea unui proiect de raport ;

-elaborareasi prezentarea raportului final;

-elaborarea planului de actiune pentru imbunatatirea performantei ecologice a
activitatiiorganizatiei;
-urmarirea aplicarii planului de actiune elaborat.
I.

Etapa premergatoare

Pentru parcurgerea acestei etape este necesara promovarea unor relatii de cooperare
atat in cadrul echipei de lucru cat si intre echipa si beneficiarul auditului. Echipa trebuie
sa cuprinda atat personal cu experienta din interiorul organizatiei cat si, obligatoriu, cel
putin un expert din afara organizatiei pentru a asigura credibilitate raportului final.
Deoarece culegerea informatiilor presupune dialogul cu conducerea si cu lucratorii,
echipa de lucru terbuie sa promoveze relatii de cooperare cu partenerii de dialog si sa
nu-si asume rolul unui organ de inspectie si control.
II.
Etapa de elaborare propriu-zisa a eco-auditului-se face dupa
urmatorul algoritm de lucru :
a). Cunoasterea mecanismelor de control a activitatii manageriale care
presupune :
-

cunoasterea procedurilor si metodelor formale de efectuare a controlului ;

sistemul de gestionare a informatiilor si supravegherea procesului

tehnico-productiv ;

evaluarea graficelor de inspectie si intretinere a utilajelor, instalatiilor,

etc. ;

-constatarea existentei sau inexistentei echipamentelor de control acolo unde

exista o probabilitate mai mare de aparitie a unor disfunctionalitati.
b). Identificarea punctelor forte si a punctelor slabe ale controlului. In aceasta
faza se fac constatari cu privire la urmatoarele aspecte :
-delimitarea si definirea clara a responsabilitatilor ;
-capacitatea de expertiza a personaluluiorganizatiei;
-existenta unui sistem informational managerial corespunzator particularitatilor
diferitelor structuri organizatorice;
-sistemul de delegare a atributiilor, competentelor, responsabilitatilor;

Astfel structurata, documentarea privind parametrii controlului intern poate

conduce la concluzii cat mai apropiate de realitate in legatura cu eficienta acestuia.
Informatiile obtinute pe parcursul intregii documentari trebuie grupate folosind
criterii adecvate fiecarui segment investigat, astfel incat CONSTITUIREA BAZEI DE
DATE A ORGANIZATIEI IN DOMENIUL MEDIULUI sa permita atingerea obiectivelor
auditului in conditii de eficacitate si economicitate.
C) Evaluarea constatarilor facute necesita o confruntare a observatiilor cu fiecare
membru sau cu un subcolectiv al echipei de lucru pentru a elimina eventualele
contradictii precum si pentru a oferi conducerii intreprinderii posibilitatea unor clarificari
de situatii acolo unde echipa de lucru considera ca exista confuzie.
III. Etapa finala
Discutiile din timpul auditului de mediu se finalizeaza sub forma unor sinteze
scrise asupra constatarilor celor ce au realizat documentarea de eco-audit, sinteza in
legatura cu care s-a realizat consensul partilor implicate.
Auditul de mediu realizeaza evaluarea compatibilitatii dintre activitatea unei
organizatii si restrictiile ecologice formulata sub forma unui diagnostic global. Acest
diagnostic se poate baza pe grile de analiza care vizeaza:
1. Importanta rezervata problemelor de mediu in strategia generala aorganizatiei;
2. Reflectarea problemelor de mediu in strategia de comunicare si marketing;
3.

- in strategia de productie;

4.

- in startegia de asigurare cu rezerve umane;

5.

in strategia juridica si financiara;

6.

- in strategia de cercetare-dezvoltare

Paul Baker propune in anul 1992 un continut al grilelor, continut structurat pe cinci
nivele de reprezentare in care 5 este nivelul cel mai ridicat si 1 este nivelul cel mai slab
de reprezentare a fenomenelor si proceselor de mediu in efortul general al organizatiei.vezi exemple de grileEvaluarea importantei globale acordata conservarii mediului prin actiuni directe
si/sau indirecte in strategia generala a organizatiei are ca punct de plecare: NIVELUL
IERARHIC DE ASUMARE A RESPONSABILITATILOR DE MEDIU. In acest sens, in
practica se intalnesc mai multe situatii;
-

asumarea responsabilitatii de catre managerul general;

asumarea responsabilitatii de catre un compartiment care poate fi :

o

compartiment specializat pentru protectia mediului ;

compartimentul de protectia si securitatea muncii ;

compartimentul de supravegherea si verificarea calitatii productiei ;

compartimentul de relatii cu publicul ;

asumarea responsabilitatii de catre mai multe compartimente ;

Inregistrarea unor rezultate semnificative pentru conservarea si mentinerea

functionalitatii ecosistemelor naturale, deci a mediului, este strans legata de resursele
financiare necesare acoperirii costurilor de :
-

control al poluarii si realizarii proiectelor de corectare sau remediere a

unor factori de mediu. De exemplu, proiecte de reconstructie ecologica.
investitii in domeniul protectiei mediului.

Modalitatea de finantare a acestor eforturi poate fi un buget separat sau un buget

integrat in structurile apropiate existente. O solutie de compromis este aceea a unui
buget integrat sau dublat de un mecanism de identificare a obiectivelor politicii de mediu
si de exercitare a controlului indeplinirii acestora. Aceasta este responsabilitatea
managerului general sau a unei structuri ierarhice de varf.
Un element ce poate releva starea de spirit imprimata in domeniul conservarii
mediului il reprezinta MOTIVATIA INVESTITIILOR ECOLOGICE in mijloace de
productie. Aceasta poate pozitiona activitatea organizatiei la limita inferioara a
imperativelor legislative referitoare la mediu -motivatia in acest caz fiind obligativitatea
ce recurge din incadrarea in nivelele minime acceptate- sau, dimpotriva, poate exprima
un voluntarism cu perceperea investitiilor ecologice ca avand implicatii majore asupra
pozitionarii organizatiei pe piata de capital si, in ultima instanta, asupra performantelor
economico-financiare ale organizatiei.
Un alt domeniu de evaluare in timpul auditului de mediu este acela al
comunicarii. Intr-o organizatie in care in cadrul managementului de mediu comunicarea
este un proces continuu se vor realiza numeroase avantaje in planul imaginii cu privire
la activitatea de protectie a mediului. Comunicarea interna cat si cea externa se afla
intr-o relatie de feed-back deoarece comunicarea interna da consistenta mecanismului
de transmitere a imaginii organizatiei si sporeste eficienta comunicarii externe. Primatul
trebuie sa-l aiba comunicarea interna, fiind necesara difuzarea oricarei informatii mai
intai in mediul social intern si apoi in cel extern, ca o conditie a valorificarii
competentelor personalului organizatiei in cauza, a experientei acestora castigata in

timp. Rezultatul imediat al comunicarii interne il reprezinta FORMAREA-INFORMAREA

RESURSEI UMANE ce activeaza in organizatie.
Constientizarea responsabilitatilor de mediudesi reprezinta o dimensiune a
comunicarii in managementul de mediu, are o importanta aparte. Atunci cand aplicarea
in practica a informatiilor provenite din comunicarea interna si cea de pregatire nu este
numai de natura imperativa ci este si motivational-comportamentala, personalul va
adera mai usor si aplicarea unor solutii adaptate la realitatea imediata va fi sustinuta de
personalul propriu si prin aceasta se va obtine o sporire a eficientei.