Sunteți pe pagina 1din 8

1.

Introducere
1.1. Scurt istoric
Inventia motorului cu aprindere prin comprimare de catre Rudolf Diesel la sfarsitul secolului
al XIX-lea a reprezentat un punct de cotitura in evolutia motoarelor cu ardere interna . Motivatia lui
Rudolf Diesel pentru inventia sa a fost obtinerea unui inlocuitor cu o eficienta mai ridicata
comparativ cu motorele cu aburi, care la vremea respectiva, aveau un randament foarte scazut [2].
In ceea ce priveste combustibilul utilizat, sursele istorice sunt foarte variate. Initial, motoarele
cu aprindere prin comprimare au fost proiectate sa functioneze cu uleiuri obtinute pe baza minerala.
La acea vreme, industria petroliera se dezvoltase puternic, iar productia combustibililor lichizi fosili
era relativ ieftina. Totusi, ideea utilizarii uleiurilor vegetale si animale ca si combustibil pentru
motoarele cu aprindere prin comprimare era cercetata, mai ales in perioada Primului si celui de-al
Doilea Razboi Mondial, cand combustibilii fosili erau intens folositi, iar materia prima era limitata
[2].
In perioada dinaintea Primului Razboi Mondial, tarile care aveau o dezvoltarea tehnologica
puternica cunosteau o evolutie puternica in ceea ce priveste mecanizarea, acest lucru fiind evidentiat
si in constructia motoarelor cu ardere interna, acestea fiind des folosite in industria grea, inlocuind
motoarele cu aburi, care isi atingeau limita tehnologica. Anglia, care era cea mai mare putere
coloniala la acea vreme, dispunea de resurse extrem de variate, printre acestea numarandu-se diverse
uleiuri vegetale, care au fost studiate la acea vreme ca si inlocuitori pentru motorina. In Rusia, pe de
alta parte, studiile s-au axat mai mult pe grasimi de origine animala, sursa acestora, fiind la vremea
respectiva, practic mai mare decat cea a combustibililor de origine petroliera.
2. Obtinerea biosdieselului, standarde si legislatie
2.1. Standarde si legislatie
Criteriul principal de evaluare a calitatii biodieselului il reprezinta includerea proprietatilor
chimice si fizice a acestuia intr-unul sau mai multe standarde. Aceste standarde de calitate ale
biodieselului sunt actualizate datorita evolutiei continue a motoarelor cu aprindere prin comprimare,
strictetea standardelor legislative in ceea ce priveste emisiile poluante, reevaluarile conditiilor de
obtinere a materiei prime si a metodelor de productie [1].
Standardele curente care guverneaza calitatea biodieselului variaza de la o regiune la alta. In
Europa, numarul de masini echipate cu motoare diesel este semnificativ mai mare decat in Statele
Unite ale Americii sau Brazilia, unde motoarele cu aprindere prin comprimare sunt utilizate
predominant in cazul utilajelor grele [1].

Principala materie prima de obtinere a biodieselului variaza de la o regiune la alta, in functie de


climat, resurse disponibile si modalitati de obtinere:

Europa: uleiul de rapita si de floarea-soarelui


S.U.A. si Canada: uleiul din seminte de soia si deseuri de ulei vegetal
Asia: uleiul de palmier si de cocos [1]

In Tabelul 1 sunt prezentate unele dintre cele mai importante standarde de calitate a
biodieselului in functie de regiune. [1]
Tara/Regiune
EU
EU
S.U.A.
Brazilia
India
Japonia
Africa de Sud

Standard
EN 14213
EN 14214
ASTM D 6571
ANP 42
IS 15607
JASO M360
SANS 1935

Tab. 1. Tari si standarde pentru reglementarea biodieselului

2.2 Obtinerea biodieselului


Procesul de obtinere a biodieselului din uleiuri vegetale sau animale implica o serie de procese
chimice prin care lipidele din uleiuri interactioneaza cu alcooli rezultand esteri ai acizilor grasi.
Principala reactie chimica se numeste transesterificare, existand si alte modalitati
(microemulsificare, piroliza, amestecuri cu diesel de origine petrolifera etc.), dar aceasta este cea
mai populara, reactia chimica fiind prezentata in Figura 1.

Catalizator

Ulei vegetal

Alcool

Biodiesel

Glicerol

Figura 1. Reactia de transesterificare. R amestec de lanturi de acizi grasi, R alcool


3

3. Posibilitati de inlocuire a motorinei cu biodiesel


Dupa cum s-a mentionat in capitolele anterioare, inlocuirea motorinei ca si combustibil s-a
incercat inca de la inceputul dezvoltarii motoarelor cu aprindere prin comprimare. Principalele
substante incercate au fost uleiurile de origine vegetala sau grasimile de origine animala, multe
dintre acestea avand, mai mult sau mai putin, un anumit grad de succes.
Din acest punct de vedere se poate spune ca utilizarea biodieselului ca si combustibil alternativ
pentru motorina a cunoscut o dezvoltare in paralel cu cea a motorinei ca si combustibil. Principalul
impediment care a dus la monopolizarea motorinei ca si combustibil pentru motoarele cu aprindere
prin comprimare l-a reprezentat, in principal, dificultatea cu care biodieselul se poate obtine. Initial,
marile puteri coloniale, aveau resursele pentru a facilita utilizarea unor alternative pentru
combusitbilii clasici, dar destramarea acestora, izbucnirea celor doua Razboaie Mondiale, precum si
extinderea si dezvoltarea tehnologiei de extractie si prelucrarea a petrolului a dus la o scadere a
interesului pentru combustibilii alternativi.
Totusi, datorita impactului asupra mediului inconjurator, a variatiei pretului petrolului precum si
o crestere a presiunii opiniei publice, interesul pentru combustibilii alternativi a cunoscut o crestere
semnificativa, mai ales in ultimii ani.
Materia prima pentru biodiesel s-a diversificat. Daca initial se stia doar despre un numar de
limitat de plante care pot avea potential de exploatare, studiile stiintifice au dus la cresterea acestui
numar. Pe langa acest lucru, metodele de cultivare, recoltare si prelucrare s-au dezvoltat. Desi
aceasta crestere nu e atat de semnificativa incat sa duca la inlocuirea motorinei, aditivizarea acesteia
cu combustibili alternativi poate duce la o scadare a emisiilor poluante, a pretului la pompa si in
acelasi timp la crestere economica.
Trebuie mentionat ca incercarea de a inlocui partial sau total motorina sau orice alt combustibil
fosil cu combustibili alternativi are reprecursiuni pe mai multe ramuri, atat economice cat si sociale.
Din punct de vedere economic trebuie mentinut un echilibru intre producatorii si explotatorii actuali
de combustibili fosili si cei care vor contribui la producerea si prelucrarea biocombustibililor.
3.1 Efectele productiei biodieselului asupra economiei si a mediului
Impactul economic al aparitiei unei industrii noi este unul substantial, deoarece aceasta duce
la locuri de munca si oportunitati tehnologice noi, precum si la o crestere economica. Trebuie
mentionat, totusi, ca acest impact trebuie reglementat astfel incat sa nu apara disproportionalitati
care sa duca la o scadere a cresterii economice sau monopol pe piata nou creata.
Primul sector economic ce va fi afectat este sectorul agriculturii, deoarece, materia prima
necesara productiei de biodiesel se naste din acesta. In Tabelul 2 [3] este prezentata cresterea
productiei de biodiesel in principalele state membre ale Uniunii Europene.
4

Tab. 2. Evolutia productiei de biodiesel in principalele state ale Uniunii Europene


Dintre toate statele membre, Germania a avut constat cea mai productie, fiind urmata de
Franta, Italia si Spania. Din punct de vedere economic, aceasta crestere a avut un impact pozitiv
asupra acestor tari, mai ales datorita directivelor impuse de Uniunea Europeana, una dintre aceasta
fiind Directiva Energiei Regenerabile ca mentioneaza ca pana in anul 2020 20% din necesarul de
energie sa provina din sursa regenerabile. Pentru atingerea acestui obiectiv e preconizata o productie
anuala de 30 milioane de tone. In prezent, productia de biocombustibili se afla in jurul a 10 milioane
de tone, din care 80% o reprezinta biodieselul, iar restul de 20% o reprezinta bioetanolul [4].
In ceea ce priveste necesarul de pamant arabil, la productia actuala si la nivelul curent, se
exploateaza o suprafata de aproximativ 7 milioane de hectare, din care 3.6 se afla in Uniunea
Europeana. Pentru a atinge limita impusa de Directiva Energiei Regenerabile pentru anul 2020, ar fi
nevoie de 21 milioane hectare de teren arabil, care reprezinta in jur de 21% din totalul suprafetei
arabile din Uniunea Europeana [4].
In prezent suprafata de pamant cultivabila este in descrestere, atat la nivelulul Uniunii
Europene, cat si la nivelul statelor memebre. Acest lucru are la baza mai multe cauze, principalele
fiind economice (scaderea relativa a veniturilor in sectorul agricol), scaderea calitatii solului
(scaderea pamanturilor arabile) si disponibiliatea resurselor (in principal lipsa apei pentru irigatii)
[4].
Din punct de vedere economic, trebuie luat in considerare impactul pe care il are materia
prima pentru biocombustibili (rapita, porumb, sfecla de zahar etc.) asupra necesarului de hrana. Un
studiu al Uniunii Europene a concluzionat ca evolutia ascendenta a productiei de biocombustibili (in
special bioetanolul, care foloseste materie prima porumb, sfecla de zahar, trestie de zahar) are un
efect negativ asupra pretului hranei, cu o crestere modesta in cazul cerealelor, dar cu un impact
puternic asupra uleiurilor vegetale [4].

Un studiu recent asupra disponibilitatii biomasei necesare pentru hrana si combustibil, a


abordat aceasta problema din punct de vedere energetic. La nivel de persoana, s-a estimat un
consum energetic intre 2500 si 3500 kcal (11000 15000 kJ), in Tabelul 3 fiind prezentate valorile
la nivel global (populatie estimata la 6.7 miliarde locuitori ) in TWh. Necesarul energetic, la nivel
global, este intre 7092 si 9959 TWh, iar la nivelul Uniunii Europene este intre 526 si 742 TWh.
Productia globala de hrana a fost estimata pentru anul 2009, la 9265 TWh, iar in UE la 310 TWh.
Dupa cum se poate observa, in Uniunea Europeana, productia de hrana este sub nivelul inferior
estimat de 2500 kcal, ceea ce inseamna ca a fost nevoie de un import semnificativ, aproape dublu
[4].
Consum 2500 kcal
10000
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0

Consum 3500 kcal

Productia de hrana TWh


9950 9265
7092

526

742

310

Tab. 3. Consumul energetic de hrana la nivel global si la nivelul Uniunii Europene


Pentru a atinge valorea de 20% pentru necesarul de energii regenerabile din 2020, este
nevoie de o productie de materie prima pentru biocombustibili de aproximativ 350 TWh, valoare
care reprezinta mai mult de dublul productiei actuale de hrana. Dupa cum s-a mentionat mai sus,
necesarul de pamant arabil pentru a atinge aceasta valoare este de 21 milioane hectare, in 2012 (anul
in care a fost realizat studiul) fiind utilizate 7 milioane de hectare, dintr-un total de 100 milioane de
hectare.
Din punctul de vedere al impactului asupra mediului, productia de biocombustibili duce la o
scadere a emisiilor de gaze cu efect de sera. In Figura 2 [5] este prezentata aceasta scadere in functie
de recolta si locatie. Se poate observa, ca pentru rapita in Uniunea Europeana, se inregistreaza o
scadere intre 40% si 60%, culturile de rapita fiind principala materie prima pentru biodiesel.

Trestie
de
zahar, Brazilia
Biocombustibili
din
a
2-a
generatie
Ulei de palmier
Sfecla de zahar,
Uniunea
Europeana
Rapita, Uniunea
Europeana
Porumb
Porumb, SUA

Procentul de reducere a gazelor cu


efect de sera

Fig. 2. Reducerea procentuala a gazelor cu efect de sera a materiei prime unor


biocombustibili raportata la combustibilii fosili

Variatia diverselor emisii poluante

In ceea ce priveste emisiile de noxe, utilizarea biodieselului in diferite concentratii duce, in


general, la o scadere a particulelor materiale, a concentratiei de CO (monoxid de carbon) si de
hidrocarburi (HC), dar duce la o crestere a oxizilor de azot (NOx). In Figura 3 [6] sunt prezentate
efectele diferitelor concentratii de biodiesele intr-un amestec cu motorina.

Concentratia de biodiesel
7

Fig. 3. Impactul diverselor concentratii de biodiesel dintr-un amestec cu motorina asupra


emisiilor
In ceea ce priveste consumul de combustibil, acesta are tendinta sa creasca o data cu
cresterea concentratiei de biodiesel, datorita faptului ca biodieselul are o putere calorica mai mica de
cea motorinei, ceea ce inseamna ca e necesara introducerea unei cantitati mai mari in camera de
ardere pentru a atinge performate similare cu cele ale motorinei.
In Tabelul 4 sunt prezentate diverse puteri calorifice ale biodieselului din mai multe surse in
comparatie cu motorina.
TIP COMBUSTIBIL
CAPACITATE ENERGICA [J/kg]
Motorina
805959
Biodiesel pe baza de uleiuri vegetale
499066
Biodiesel pe baza de grasimi animale
484412
Tab. 4. Capacitate energica motorinei si diferitelor forme de biodiesel
Se poate observa ca atat biodieselul pe baza animala sau vegetala are o capacitate energica
mult mai scazuta decat cea a motorinei, de aceea utilizarea unui combustibil bazat pe o concentratie
de 100% biodiesel ar duce la cresteri semnificative de combustibil, care ar reduce semnificativ
impactul asupra emisiilor de noxe. De aceea sunt preferate amestecuri de biodiesel-motorina,
concentratia optima fiind de 20-30% biodiesel si restul motorina.
4. CONCLUZII
Impactul biocombustibililor in toate formele sale are implicatii in toate ramurile economice,
sociale si al mediului inconjurator. Pentru utilizarea acestora in locul combustibililor clasici, trebuie
mentinute mai multe echilibre.
Din punct de vedere economic, este nevoie de reglementari pentru a asigura o tranzitie cu un
impact negativ (costuri) cat mai redus si unul pozitiv (dezvoltare tehnologica, locuri de munca etc.)
cat mai mare. Intrarea pe piata a unor producatori noi trebuie sustinuta, iar crearea de facilitati noi,
infrastructura si locuri de munca trebuie favorizata, pentru a creste interesul produsului si in acelasi
timp pentru a-i creste influenta.
Alt punct care trebuie atins este echilibrul dintre nevoia de pamant arabil pentru hrana si
utilizarea acestuia pentru a produce materia prima a biodieselului. Din acest punct de vedere, trebuie
realizat un echilibru care sa asigure o productie suficient de mare, dar care sa nu afecteze negativ
productia de hrana.
Ultimul aspect il reprezinta impactul asupra mediului. Productia si exploatarea biodieselului are
un impact cu mult redus asupra mediului in comparatie cu cea a motorinei, iar emisiile de noxe
poluante de la masini sunt, majoritatea, reduse. Totusi, acest avantaj se mentine doar prin standarde
8

si reglementari care sa mentina calitatea biodieselului la un nivel suficient de mare, incat sa nu duca
la o crestere a emisiilor poluante.