Intrebarea 1.

Obiectul de
studiu al compoziei urbane;
Moduri de abordare a
compoziiei urbane;
Conceptul
de
compozitie
urbana se refera la modul in care
aceste creatii sunt alcatuite din
forme, culori, miscari. Compozitia
poate fi descrisa si ca structurare
a unor imagini intr-un ansamblu
omogen
echilibrat
si
indestrcuctibil care sa transmita
privitorului, consumatorului, idea
si emotia creatorului. Se creeaza
ca
o
clasificare
functionala,
gradual a spatiilor si volumelor pe
un teritoriu vast in functie de
topografia teritoriului, dar si
amenajarea
volumelor
de
arhitectura pe fragmente de
teritoriu cunoscute ca strazi sau
bulevarde,
piete,
ansambluri
arhitecturale. Spatiile cele mai
cunoscute si uzuale ca fiind
generatoare
ale
compozitiei
urbane sunt centrele civice si alte
centre de interes care produc cele
mai intense revelatii functionale
intre origini si destinatii, ce pot
produce atiti atractii sociale, cit si
vizuale, asemanatoare agorei si
forumului, a pietelor italiene sau
germane, dar uneori si perturbari
ale
ordinului
(
circulatiei
motorizate), in cazul in care
compozitia nu armonizeaza toate
componentele. Compozitia are
prioritar caracter estetic, iar
estetica in arhitectura si urbanism
este inteleasa de cele mai multe
ori
ca
organizare
ordonata,
echilebrata
si
unitara
a
componentelor ambientale. Se
caracterizeaza in dependent de
caracterul
plastic,
contemporan,urbanistic,
volumetric, compozitia detaliilor si
ambientala.
In general,compozitia urbana
este obiectul de studiu al imaginei
urbane. Imaginea urbana este
caracterizata
prin
abordarea
dinamica a compozitiei urbane.
Termenul de dynamic nu este
legat in mod obligatoriu de
miscarea
in
spatiu.
Prin
contradictie putem spune ca
abordarea static este un mod de
abordare
clasica
si
este
o
inregistrare ce nu corespunde cu
ceea ce inregistreaza mintea.
Intrebarea 2. Elemente
geometrice primare;
Elementele
de
baza
care
definesc
un
spatiu
sunt
considerate: punctiforme, linia ca

element unidimensional, planul ca

element bidimensional, volumul
ca element tridimensional
si
poate fi observant in toate mediile
spatial.
Punctual,
linia,
planul
si
volumul ca elemente conceptual
nu
sunt
vizibile,
exceptind
imaginatia, dar le putem simti
prezenta datorita faptului ca:
punctele marcheaza pozitii in
spatiu, liniile definesc limitele
planurilor,
planele
definesc
granitele volumelor, volumele dau
forma spatiului.
PUNCTELE-marcheaza pozitii
in spatiu care sunt relative pentru
mediul mostru inconjurator. Un
punct serveste p/u a marca: 2
capete ale unei linii, centrul unei
suprafete.
LINIA-DESCRIE
CALEA
PARCURSA DE UN PUNCT IN
MISCARE, SI POATE SA EXPRIME
VISUAL O DIRECTIE, MISCARE
SI/SAU O CRESTERE. ORIENTAREA
LINIEI
AFECTEAZA
ROLUL
ACESTEIA IN ORICE CONSTRUCTIE
VIZUALA ( linia vertical poate sa
exprime o stare de echilibru si o
forta de gravitate, linia orizontala
reprezinta o stare de stabilitate
sau o stare de repaos, linia oblica
este o deviere de la orizontal sau
vertical.)
PLANUL- ESTE CONSIDERAT A
FI
CA
O
MEMBRANA
TRANSPARENTA
CE
SE
INCADREAZA
INTRE
2
LINII
PARALELE.
Intr-o
constructive
vizuala, planele pot servi la
definirea limitelor sau granitele
unui volum. In proiectare de
arhitectura, noi putem opera 5
tipuri de plane: planuri de
deasupra (acoperis), planuri ce
divizeaza un alt plan si formeaza o
inchidere
a
suprafetei
unei
incaperi,
planurile
verticale(pereti), planuri ce are rol
de baza poate fi suprafata unui
teren ce serveste ca fundatii
pentru formele construite, planul
dedesupt (planseu) este element
orizontal
care
suporta
forta
gravitatiei in timpul miscarii sau in
momentul situarii obiectelor pe el.
VOLUMUL-pot fi analizate si
percepute ca alcatuite din: puncte
sau locuri unde mai multe plane
se intilnesc, linii sau limite unde 2
plane se intilnesc, planuri ori
suprafete ce definesc limitele si
granitele unui volum.
Intrebarea 3. Spaiu urban i
sit;

Spaiu este forma obiectiv i

universal a existenei materiei,
inseparabil de materie, care are
aspectul unui ntreg nentrerupt cu
trei dimensiuni i exprim ordinea
coexistenei obiectelor lumii reale,
poziia, distana, mrimea, forma,
ntinderea lor.
Spatial urban este format nu
doar
din
elemente
fizicecladiri,strazi,parcuri,scuaruri,etc.ci si din oameni aflati in miscare
sau in interactiune cu acestea.
Configuratia spatial a unui oras,
distributia atractiilor si mediul
social au un rol foarte important in
miscarea indivizilor in spatial
urban..
Un sit este de obicei un anumit
loc sau spaiu geografic, o locaie
sau un teritoriu (mai mic). Exist
un
set
mare
de
tipuri
spaiale,putem spune situri ale
spaiului urban, precum cele:
acoperite, labirintice, erpuitoare,
sinuoase, luminoase, n vale, pe
creast, pe vrf, de tip belvedere,
etc.
La nivel abstract exist:
squarul englez, piazza italiana,
place
ul
francez,
parcul,
bulevardul, arcadele, promenada
pe mal, dar i o serie de noi tipuri
precum,
staia
de
metrou,
pietonalul comercial de tip mall,
gara, etc.
Intrebarea 4. Percepia
senzorial a spaiului
Din punct de vedere al
perceperii, spaiul, desemneaya
forma complexa, situarea sau
localizarea obiectelor unelor n
raport cu altele n funcie de
distana, marime, forma, pe care
le ntrein.
Spatiu fizic este constituit
din nsuirile fizice, materiale,
obiective
din
realitatea
nconjurtoare, material.
Spaiul comportamental
este partea n mediul nconjurtor
din care se deruleaz percepiile si
aciunile
umane.
Spaiul
comportamental
este
locul
coordonarii ntre percepie i
aciune.
La rindul sau spaiul fizic i cel
comportamental se mpart n:
Spaiu vizual
Spaiu auditiv
Spaiu tactilo-chinestezic (se
refera la pipait, gust, miros)
Perceptia vizual
Perceptia formei obiectelor
presupune proiectarea pe retina a
fiecarui punct al obiectului i
deplasarea
receptorilor
pe
conturul obiectelor si urmrirea

liniei care delimiteaz obiectul de

fond sau ambian.
Perceptia marimii obiectelor
implic fenomene de acomodare a
cristalului din ochi. Convergenta
globilor oculari si compararea cu
alte obiecte din ambian.
Perceptia distanei la care se
afl amplasat obiectul depinde de
prezena sau lipsa detaliilor de
structur
ale
obiectelor,
de
prezena sau absena reperelor
vizuale si de particularitile
nsuirilor
cromatice
ale
obiectelor.
Percepia spatiului vizual
este
data
de
mbuntirea
nsuirilor a obiectelor fizice i de
interaciunea lor cu sistemele
senzoriale.
Perceptia
sincretic
este
spontan,
primitiv,
confuz,
nedeterminat, cmpul perceptiv
este perceput in globalitate, fr a
fi ns suficient analizat. Un astfel
de tip de percepie este prezent
de regul la copii, la care nu s-a
definitivat formarea mecanismelor
perceptive.
Percepia analitic cmpul
perceptiv nu este perceput global,
structurat analizat. n acest fel
indivizii
se
concentreaz
pe
detalii, pe amnunte, neputnd
percepe ansamblul.
Percepia
sinectic
presupune stabilirea de raporturi
inter-relaionale ntre elementele
unui ansamblu, contient prin
gndirea ansamblului.

Intrebarea 5.
Determinarea n fizic a
imaginii urbane elemente determinante
Determinarea fizica a
imaginii
urbane
este
procesul fizic care se refera
la perceptie si se realizeaza
prin privire. Sunt trei factori
de determinarea a imaginii
in fizic: obiectiv in sit,
observator,
punct
de
observatie.
Din punct de vedere al
obiectivului in sit avem de
afacere cu mediul in care
conteaza dimensiunile sale,
forma sa, culoarea sa,
pozitia
elementelor,
prelucrarea sa (modul in
care este prelucrat ca volum

sau material, silueta sa,

terenul
sau
topografia
acestuia. Obiectivul in sit
poate devein element de
prestanta si se constituie
intr-o stare de contrast
dintre elemente si mediu.
Prestanta este generate de
intensitatea
in
care
elemental se impune.

Din punct de vedere al

observatorului avem de
afacere cu claritatea vizual
n raport cu calitile fizice
ale
acestuia.
Definirea
imaginii
urbane
din
perspective observatorului
se poate face prin relaia de
micare a observatorului n
raport cu obiectivul n sit.
Vorbind despre punctul
de observare am putea
spune c face referire la
poziie,
adic
la
caracteristicile locului de
observare.
Intrebarea 6. Privire si
perceptia definitii.
Aciunea de a (se) privi
i rezultatul ei. 1. Funcia
organic a ochilor, vz; mod
de
a
privi,
cuttur,
uittur. (Concr.) Organul
vederii; ochii. 2. Examinare,
apreciere,
considerare
(fugar, de ansamblu)
PERCPIE, percepii, s.f.
1. Proces psihic prin care
obiectele i fenomenele din
lumea
obiectiv
care
acioneaz nemijlocit asupra
organelor de sim sunt

reflectate
n
totalitatea
nsuirilor lor, ca un ntreg
unitar; imagine rezultat n
urma
acestei
reflectri.
Form
de
reflectare
nemijlocit
n
contiina
omului a realitii obiective
care
acioneaz
asupra
organelor de sim; imagine
care rezult din aceast
reflectare.
Perceperea include in sine
momentul de cunoastere si
rezultatul.
Tipuri
de
privire
si
perceptie
Pozitia topografica impune
un anumit tip de privire

Imaginea urbana rezulta

din
coroborarea
sau
compunerea
celor
3
componente (obiectiv in sit,
observator,
punct
de
observatie
ale
aranjamentului, compozitia,
urbanistica si al intimplarii).
Comentind
o
imagine
urbana
vorbim
despre
procesul constituirii imaginii
urbane
si
se
iau
in
consideratie:
sistemul
imaginii ca tablou, sistemul
procesului de desfasurare,
sistemul de asezare al
componentului. Astfel vom
discuta 3 tipuri de perceptie
al
spatiului:
perceptia
statica,
dinamica,
mnemotehnica.
Perceptia statica din
care rezulta un tablou ca
imagine spatial.

Perceptia dinamica are

la
baza
deplasarea
observatorului, iar directia

miscarii se constituie dintr-o

diversitate
de
tablouri.
Perceptia in cazul dinamicii
liniare se caracterizeaza prin
faptul
ca
imaginea
isi
pastreaza elementele dar se
din punct de vedere al
valorii.

Perceptia
Mnemotehnica are la baza
acumulare de imagini in
procesul de parcurgere a
spatiului.
Perceptia
mnemotehnica
este
realizata
prin
tehnica
mentala in momentul in care
peste perceptia panoramica
se constituie o imagine
mentala ce cuprinde o
suprapunere
de
imagini
succesive. Imagine mentala
este o imagine definita pe
un segment de spatiu dar de
cele mei multe ori este o
imagine definita global. Cu
alte
cuvinte
imaginea
mentala este o imagine
sprejinita pe impresii. Daca
nu exista un reper este
imposobila discutia despre
imagine mentala.

Intrebarea 7.
Mecanismul constituirii
imaginii urbane (teoria
cmpului structural
configurativ).
Situl
este
totalitatea
elementelor
de
mediu
natural sau artificial care se
impun percepiei referitor la
un anumit loc, ceea ce
nsemn c nu se poate
stabili o delimitare precis n
teritoriu.
Situl subsumeaz peisajul
i poate caracteriza printr-o
dominant
de
funcionalitate,
istoricete
sau
configurativ:
sit
arheologic, situri industriale,
situri rezideniale, etc.
Cmpul structural config.
este definit n spaiu care,
prin impunerea unei reguli,
i
constituie
structural.
Cmpul
struct.
are
o
ntindere n teritoriu n care
regula
se
aplic
cu
intensitate
maxim
sau
minim. Pentru a putea
lucra n cmpul structural
trebuie s definim o limit
de interes a regulii (un cmp
struct. evideniind o regul).

Pentru a rezolva starea de

incomodare
i
contrast
dintre 2 cmpuri strucurale
configurative diferite, se
organizeaz al 3-lea cmp
vizual
care
presupune
implantarea elementelor de
configuraie spaial dintr-un
cmp structural n altul.
Adiacena unor cmpuri
structurale creaz anumite
probleme (bariere, limite).
Astfel de situaii nu sunt
favorabile
p-u
zonele
urbane. Sunt cazuri n care
avem cmpuri structurale
organizate diferit din punct
de vedere al configuraiei.
n aceste cazuri se poate
organiza un al 3-lea cmp
structural care s fie un
cmp de trecere sau de
interferen al acestor 2
cmpuri. Astfel, prin PUZ sau
PUD se pot impune anumite
reguli.
La nivel de operaiuni
urbanisticemodernizarea
urban genereaz problema
de ncadrare n mediul
construit.
Astfel
apare
nevoia de amestec ce se
refer i la funcionalitate.
8. Repere, dominante,
accente definitii.
Reper - Corp sau sistem
de corpuri la care se
raporteaz poziia unui corp
fix sau mobil; semn sau
obiect
care
uureaz
orientarea. Semn trasat
pe un obiect, pentru a
permite
recunoaterea
poziiei pe care trebuie sa o
ocupe acel obiect ntr-un
ansamblu; semn trasat pe

diferite piese care trebuie s

fie asamblate. Punct de
reper = semn care servete
la recunoaterea unui loc, la
orientare. (Top.) Indicator
de
nivel
servind
la
calcularea sau la verificarea
altitudinii unui punct de pe
teren. Reperul are misiunea
de a servi prin memorizarea
spatiului si se exprima
printr-o mare diversitate de
varietati.
Dominanta
care
domin; preponderent.
specific,
caracteristic;
dominator. II. s. f. 1. parte,
trstur
caracteristic,
fundamental. nuan
coloristic sau culoare n
exces
ntr-o
imagine
cinematografic,
un
diapozitiv sau o fotografie n
culori. 2. (muz.) treapta a
cincea
a
unei
game
diatomice; acord pe aceast
treapt. 3. focar de excitaie
puternic, precumpnitor la
un
moment
dat,
n
activitatea
nervoas
superioar. 4. (biol.; despre
un taxon) cu cel mai mare
numr de indivizi dintr-o
fitosau
zoocenoz.
Dominanta
este
un
component
ierarhic
superior ale interiorului
dat care se deosebesc
contrastant
fata
de
imprejurime
prin
parametri,
dimensiuni,
forma,
culoare.
Dominanta detine sarcina
principala
in
mediul
interior.
Accent

parti
ale
compozitiei sau element
care se evidentiaza dintre
celelalte detalii pe contul
unei solutionari deosebite a
unelor
caracteristice
functionale,
artistice,
conceptuale.
Puterea
accentelor in comparatie cu
dominantele este de ajuns
doar pentru o formare unei
parti
ale
spatiului,
iar

dispozitia lor poate ajunge la

degradarea
interiorului(orientirilor). Sunt
forme volumetrice precum
sunt cladiri inalte, siluete de
cartier, inaltimi naturale,
formele mai deosebite ale
acoperisurilor si tot ce este
tratat pe verticala si este
mai deosebit fata de media
volumelor
din
imaginea
perceputa, fiind elemente de
orientare de spatiu urban.
Repere,
dominante,
accente tipologii.
Repere sunt: (scara locala,
de cartier, de oras) / repere
pot fi: (legate de functiuni,
simbolice, adiative)
Dominante / Accente pot fi :
( inaltime, volum, culoare).

9. Forma- ipostaze
complementare formei
arhitecturale volum i
spaiu.
Ipostaze ale formei: forma
(+) -volum; forma (-)
spaiu.
Cnd vorbim de corp
spaial, vorbim despre un
spaiu delimitat de masele
(faadele) cldirilor.
Forma este definit n
filosofie ca principiul de
organizare a materiei, ca
matrice ideal a lucrurilor i
este
perceput
n
arhitectur i urbanism n 2
moduri:
1). Forma n +
este
forma care mbrac din
exterior o mas, o cantitate
sau un fragment de materie
(coloan). Forma mai poate
fi considerat a fi nveliul
solid al unui spaiu pentru
care
ea
constituie
suprafaa exterioar i este
numit
extrados,
caracterizat
prin
sculpturalitate.

2). Forma n este acea

form care sap, scobete n
materia solid, pentru care
constituie
suprafaa
interioar, care mai este
numit intrados.
Forma (+) poate fi simpl
i complex. Simple pot fi
considerate
elem.
arh.:
coloane, ziduri, arce, grinzi,
cupole; complexe: volumele
construite.
Forme (-) simple: goluri,
ui, ferestre; complexe n
urbanism sunt considerate
grupuri de spaii i legturile
dintre ele.
Grecii modeleaz modeleaz
volumul n spaiu (sculptura
izolat n spaiul liber, o
astfel de abordare este
numit tectonic).
Romanii
modeleaz
spaiul n volumul construit
(ca incint i sunt numii
sptori
ai
spaiului).
Romanii au tendina s
nchid spaiul, chiar i cel
exterior. Spre ex. Forumul
este delimitat de portice.

11. Elemente de
configuratie spatiala:
privelishte, perspectiva,
axialitate;
Priveliste

o
stare
naturala a teritoriului in care
avem de a face cu un lok
din care se face observatia;
Cea mai simpla valoare a
spatiului este privelishtea.
Spatiul
amenajat
se
defineste prin valori de
vizualizare.
PRIVELESTEAeste o stare naturala intr-un
teritoriu care este raportata
la locul din care il privim.
Privelestea este ceea ce
integreaza ambientul unui
spatiu.
Astfel
se
pune

problema
concordantei
dintre priveliste si punct de
observatie. Din punct de
vedere urbanistic trebuie sa
avem un spatiu amenajat
de unde putem privi. Un
astfel de spatiu poate fi locul
de observatie fie si la nivelul
sitului care este implicat:
rolul logiilor este de a pune
in evident o priveleste dintrun spatiu interior.
DEZVALUIREA
PRIVELESTII-din acest punct
de vedere putem avea de
afacere cu o priveleste care
se dezvaluie treptat sau care
se
dezvaluie
brusc.
Dezvaluirea
inseamna
o
cuprindere a privelestii din
ce in ce mai larga sau avem
de afacere cu anumite
momente. Spre exemplu un
parcurs ce cuprinde anumite
privelesti.
Dezvaluirea
privelestii inseamna de fapt
o dinamica, o dezvaluire
progresiva a spatiului. O
categorie
specifica
de
privelesti este perspective,
in
fond
efectul
de
perspective este nu altceva
decit efectul generat in
contextual unei privelisti
limitate
si
directionate.
Vorbind despre perspective,
vorbim despre o imagine
construita, de un element
care este numit capat de
perspective.
Luam
o
clasificare a tipurilor de
perspective.
Perspectiva
directa
este perspectiva care se
constituie intr-un prim plan
si in acest caz conteaza mai
putin distanta.

Perspectiva
indirecta
nu se situiaza in axul
miscarii.
Perspectiva
discontinua

Perspectiva continua
Perspectiva
indirecta

Perspectiva
laterala

laterala

directa

Axialitate
In ARH si in URB axa este I
element de compozitie.
Axele
reprezinta
punctuatia compozitiei arhurb, ele fixeaza perioadele
spatiale. In fiecare sau in
orice compozitie exista un
ax
principal,
chiar
si
atuncicind compozitia nu
este simetrika in sensul
redus geometrik. In jurul
unui ax care este in acelasi
timp
si
orientator
se
organizeaza si orienteaza
suprafete generatoare de
volum.intr-o
compozitie
exista intotdeauna una sau

mai multe axe transversale,

care prin intretaierea lor cu
axul
pricipal
fixeaza
punctele compozitiei.
Axa este un mijlok de
plastika urbana, un ax poate
aparea intre 2 constructii
dar mai are si functii
colaterale in sensul ca
directioneaza si realizeaza o
ordine. Un ax introduce un
anumit ritm in fronturile
caldirilor. Un ritm este o
succesiune
de
cimpuri
structurale in care pasul
genereaza
imaginea de
cimp structural. Axul are
proprietatea de a crea
unitatea. In astfel de situatii
se
genereaza
ceea
ce
numim sistem de axe.
Termenul de axialitate se
refera la multitudinea de
axe.
Problema
tratarii
axialitati se refera atit la
spatii mari cit si la spatii
mici.
Axul
structureaza
o
anumita regula si este legat
intotdeauna de starea de
echilibru.

12 Tipologii ale: formei,

fatadei, gruparii
caldirilor;
Tipologii ale formei si
gruparii cladirilor
Locuintele pot fi grupate
in
functie
de
numarul
familiilor
cazate;
astfel
obtinem urmatoarea forma
de grupare a locuintei:

locuinta individuala, locuinta

colectiva,
forme
intermediare
(semicolective).
Locuinte
individuale permit : izolare
de vecini, permit eventuale
extinderi, contacte directe
cu natura, densitate mica a
ocuparii terenului. Locuinta
colectiva:
condetioneaza
relatiile
intre
vecini,
apartamentul nu permite
extindere,
reflecta
o
construire mai intensa a
terenului, permit investitii
reduse, necesita dotari cu
cladiri
social-culturale.
Locuinte
semi-colective
intrunesc
avantaje
si
dezavantaje
locuintei
individuale
si
colectiv,
locuintele
semi-colective
intrunesc spatii exterioare
private, accese separate,
inaltime
maxima
P+4E,
forma volumului:

culturale.
Dispozitia
alveolara se refera la
asezarea cladirilor in jurul
unui
spatiu
liber
cu
suprafata cuprinsa intre 0,10,3 ha. Ea creaza o alternare
armonioasa intre spatiile
construite si cele libere.
Alveolele
rezulta
din
gruparea rectangulara sau
libera a cladirilor si pot avea
deschidere catre strada sau
catre spatiul interior al
ansamblului.
Dispozitia
compacta este utilizata in
organizarea
ansamblurilor
cu grad inalt de integrare
functionala.
Dispozitia
compacta
genereaza
densitati mari fara a recurge
la
regimul
de
inaltime
exagerat.

Modul
de
asezare
a
locuintelor:
izolate
si
grupate(alaturate, grupate,
insiruite)
Gruparea
locuintelor: dispozitii liniare,
alveolare,
compacte.
Dispozitia liniara se refera
la asezarea cladirilor in
lungul strazilor, aleelor sau
altor
trasee
prestabilite.
Dispozitia liniara trebuie sa
fie
folosita
pentru
ansmabluri mici situate pe
terenuri inguste. Dispozitia
liniara
ingreuneaza
amplasarea dotarii social-

Registre: forma, culoare,

materiale, goluri.
Tipologa este o ramura a
matematicii care studiaza
proprietatile multimilor de
puncte neschimbatoare fata
de
unele
transformari
(structura
matematica
definita pe un spatiu cu
ajutorul
unor
parti
ale
acestui spatiu)

Tipologii de fatade

Clasificare dupa modul de

grupare:

Grupuri
de
cladiri
(lama, bara, turn)

Relatia (Cladire- Strada)

Mod de grupare a cladirii

alveolara

13 Relatia ConstructieLot; ConstructieStrada;ConstructieConstructie

Relatia Cladire
(Constructie- Lot)

1 Fatada la strada
Acces la strada
Spatiu public la strada
2 Calcan la strada
Acces lateral( creaza
confuzie )
3 Orientare libera in
raport cu strada
O situatie neclara p-u
orientarea accesului
14. Solutii de circulatie pu ansambluri de cladiri

15. Unitatea
semnificativa de spatiu
Definitie:
Stare
caracteristica in sit si se
refera la modul in care sunt
intretsesute elementele de
spatialitate . Tot aici pot fi

incluse
si
mijloace
de Clasificare reperelor :
expresie plastic
o Orientative(
caracter
de
Elemente de spatialitate:
orientare)
caracter
de
Centre (noduri): Locuri in o Agreative(
agreement)
care datorita unor activitati
sau unui interes al omului o Tsinta( merg pana acolo)
se manifesta o anumita Clasificarea in raport cu
semnificatie(piata urbana,
modul sau de exprimare
edificiu public, spatiu urban o Prin functionalitate
al umui edificiu)
o Simbolice
Parcursuri( traseie): Din 3 Semnificatia reperelor
directii posibile, numai cele o Locale
2
orizontale
formeaza o La nivel de zone( la nivel de
campul actiunii concrete a
cartier)
omului, planul in care o La nivel de oras( orasanesti)
acesta se poate deplasa cu Mijloace
de
expresie
mijloace proprii. Verticala in
plastic
mod curent e interzisa. Pot Gabaritele(
caracteristici,
fi mai multe feluri: liniare,
dimensiuni)
labirintice)
Scara(
raporturile
dintre
Domenii: Teritorii (lacuri,
volume, volum si spatiu
mari,
deserturi,
paduri,
adiacent,
dintre
spatiu
regiuni, ashezari) definite
reconstruit)
de limite
Culoarea
Limite: a) naturale( ape, Simetric/ Asimetric
rauri, paduri, munti)
Mod
de
distributie
a
b)artificiale(
parcursuri,
elementelor consistente.
imprejmuiri, fortificatii)
Repere: Elemente care pot
apartine
domeniilor Intrebarea 16. DEFINIREA
centrelor sau parcursurilor
SPATIULUI URBAN(obiecte
singular;
CALITATI ALE SPATIULUI
monumente,
fantani,
URBAN
piarete,
intersectii
sau
Sunt calitati care se
schimbari
de
directia definesc in plan fizic si
strazii)
abstract.
Calitatile
Toate acestea alcatuiesc abstracte se nasc din calitati
harti mentale( cognitive) fizice. Calitatile abstracte
care ordoneaza perceptia sunt rezultate din actiunea
spatiului
spatiului respectiv si sunt
Reperul are misiunea de a dependente
de
starea
servi prin memorizarea individului care ajunge spre
spatiului si se exprima aceasta constatare. Cu alte
printr-o mare varietate
cuvinte
determinarea
Reperul creaza o stare de abstracta a spatiului este un
personalizare
a
unui proces cu mintea individului,
anumit loc. Nu putem vorbi astfel putem crea 7 caltati
de semnificatia unui spatiu ale
spatiului:
3
caltati
daca nu semnalizam in elementare,
3
calitati
cadrul ei macar un reper
constituitive sintetice si o
Dominanta poate fi un reper, calitate selectiva:
dar nu intotdeauna un
1. Cea mai simpla calitate
reper poate fi o dominant. a
spatiului
este
Exista repere care nu Dimensiunea si implica
intotdeauna a functia de efectiv starea comensurabila
dominant
a spatiului respectiv si care

genereaza scara. Aici pot fi

incluse
proportia,
scara,
tipuri de scara.
2.
Deschiderea
spatiului vorbim implicit
despre o inchidere. Aceste
calitati rezulta din existenta
sau inexistenta planurilor
verticale in limita spatiilor,
dar si dintr-o abordare
dimensionala
a
acestor
spatii
3. Umplerea spatiului
este raportul intre ceva ce
se afla in cadrul spatiului si
spatiu propriu-zis. Cu alte
cuvinte este vorba despre
un raport intre obiect si
spatiu
liber.
Umplerea
defineste de fapt o atractie
vizuala.(constituitive)
4. Orientarea
este
calitatea
constituitiva,
cumulativa,
ia
in
consideratie
dimensionalitatea,
deschiderea,
umplerea.
Orientarea este un raport
intre deschidere si umplere.
Deschiderea
realizeaza
raportul
de
orientare.
Deschidere
este
opusa
elementului de umplere. Un
alt aspect important al
orientarii este axialitatea.
Axialitatea se defineste prin
orientare. Orientarea pune
in evidenta importanta unui
loc la nivel de compozitie.
5.
Forma
calitatea
constituitiva,
cumulativa.
Forma este acea calitate
care concretizeaza raportul
dintre configuratie si scop.
Forma este o racordare la
scop.
6.
Culoare
calitate
constituitiva,
cumulativa.
(selectiva)7. Stilistica ( calitatea
constituitiva,
calitativa,
selectiva a spatiului) este o
calitate
ce
defineste
unitatea unui spatiu si
contribuie
la
asocierea
diferitor elemente materiale
si unitati de timp diferite.