Dezvoltarea Durabil a Ecosistemului Urban

1.

Ecosistemul urban
Problematica complex a mediului a urcat sensibil n topul actual al preocuprilor
tiinifice,nsumnd un volum impresionat de idei, ntrebri, controverse
interdisciplinare, argumente, care auconturat necesitatea unei abordri globale.
Oraele sunt ecosisteme: ele sunt sisteme deschise i dinamice care consum,
transform i emit material i energie; ele dezvolt i adapteaz; ele interacioneaz cu alte
ecosisteme. Ele sunt foarte artificiale i dominate de o specie oamenii dar pot
supravieui doar i oferi calitatea vieii folosind servicii de baz provenite din natur i
biodiversitate. Astfel de servicii care i au originea att n interiorul ct i n afara zonei
urbane includ regularizarea ciclului apei i climei, purificarea aerului, apei i solului,
producerea hranei i altor bunuri.
n ansamblu, ecosistemul urban este un complex de factori naturali i artificiali.
pozitivi inegativi, care aduc o serie de faciliti pentru desfurarea comod a vieii, dar
expun i la riscuri nociven funcie de modul de concepie, planificare i organizare a
elementelor sale i de modul de folosirechibzuit a acestora de ctre oameni.Din categorii
factorilor cu influen pozitiva asupra strii de sanogenez a ecosistemuluiurban,amintim:
reducerea spaiului de deplasare i acces rapid la variatele bunuri materiale i
spiritualeconcentrate pe arii mici;
creterea i diversificarea mijloacelor necesare desfurrii vieii; ridicarea nivelului
tehnicnecesar muncii, transportului; creterea nivelai de educaie i culturi.
Dintre factorii cu influen negativ asupra strii de sanogenez a ecosistemului
urban,enumerm:- aglomeraia datorit concentrrii populaiei, cldirilor, instalaiilor;existena industriilor generatoare de poluani ai acrului, apei, solului i a polurii sonore;diminuarea accesului populaiei Ia factorii naturali i expunerea la factori artificiali:solicitarea excesiv i intensificarea stress-ului psiho-social; diminuarea posibilitii
derelaxare, reconfortare, odihn, refacere etc.
Functionarea ecosistemului urban devine dependenta de fluxurile de energie si
materiale introduse de catre om, care sunt luate din zestrea capitalului natural, intr-un
ritm care depaseste capacitatea de refacere a acestuia. Una din cele mai importante
trasaturi definitorii ale ecosistemului urban o constituie circuitele energetice; acestea sunt
puternic perturbate de activitatile omului,aportul energetic al acestuia fiind determinat
pentru mentinerea sistemului socio-uman, dar si a unor asociatii de plante si animale din
teritoriul orasului. Hrana introdusa de om in oras este produsa in ecoagrosisteme.
Cantitatea de energie introdusa de catre om in ecosistemul urban prin diferite cai
(ingrasaminte,pesticide,dar mai ales energia de intrare din ariile industriale si de

locuit)depaseste cu mult energia solara introdusa in sistem de catre producatorii primari

si are drept consecinta puternica antropizare a teritoriului urban.
Crescand ca numar si dezvoltandu-se istoric (astfel in sec.16-lea pe Pamant traiau 450
milioane de oameni,in1900 s-au ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar in 1950 la peste 2
miliarde,astazi populatia planetei creste intrun ritm fara precedent ajungand la 5,8
miliarde de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde intr-un sfert de veac, stabilindu-se
probabil in jurul a 10 miliarde spre anul 2050) societatea umana a sporit mereu gama
resurselor folosite, ca si proportiile exploatarii resurselor oferite de natura. In aceasta
privinta este ilustrativ faptul ca in sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice,
in secolul al 19-lea se foloseau deja 62, pentru ca astazi sa fie utilizate toate elementele
cunoscute a exista pe Terra. In acest context general,patru resurse pamantul,apa,aerul si
energia raman cu totul fundamentate si permanent necesare, conditionand insasi
existenta umana. Este firesc, deci, ca tocmai starea acestor resurse si modul lor de
utilizare sa constituie,in primul rand, o preocupare majora pentru umanitate.
2.

Poluarea
Factorii de poluare urbana sunt cei care se incadreaza in factorii general valabil de
poluare a mediului inconjurator si se refera la: 1. Lipsa unei organizari si dezvoltari
economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabila
2. Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea
suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala
presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului. 3. Dezvoltarea
tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice. 4. Crearea de bunuri materiale care
incorporeaza resurse neregenerabile (sau greu regenerabile) si epuizabile. 5. Lipsa
unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului inconjurator constituie
acel factor de comportament care concura in egala masura cu alti factori,la degradarea
mediului. 6. Cresterea necesarului de apa in viitor. Crearea marilor aglomerari urbane
provoaca dezechilibre care pot sa se transforme in catastrofe
Conceptul poluare i tipuri de poluani
Descrierea conceptual a polurii mediului ia n considerare mai multe
elementeinterdependente, elemente care sunt redate de modelul polurii mediului,
elaborat de Hodgate (dupHaiduc, 1996). Modelul simplificat, prezentat schematic n
fig. 3. .1., descrie procesul de poluare amediului prin urmtoarele elemente:
- sursa de poluare,care emitepoluantul;
- transportul poluantului n mediul biotic sau abiotic precum i transformrile pe
care acestale sufer n mediu;
-inta(organismele, ecosistemele sau alte componente ale mediului afectate de
poluant), careceptor al poluantului.
Principalul factor al poluarii oraselor este industria;poluare datorata industriei
aceasta fiind o cauza a dezvoltarii asezarilor urbane. Intre industrie si urbanism exista

o interconditionare, industria fiind un factor sine qua non al urbanizarii, si, prin
urmare, acolo unde exista industrie exista si poluare. Industria, ca activitate
economica, elibereaza in aer, substante chimice, particule si gaze (dioxid de carbon
(CO2), monoxid de carbon (CO), hidrocarburi nearse, amoniac (NH3)), prafuri
industriale; deverseaza in apa si in sol reziduuri industriale nocive atat plantelor cat si
animalelor etc. Pana nu demult, energia folosita in industrie era data de arderea
carbunilor, lemnelor si produselor petroliere, care provoca o importanta poluare a
oraselor. Industrializarea excesiva care a caracterizat orasele ultimelor decenii a fost
cauza esentiala a cresterii concentratiei de dioxid de carbon (CO2) in atmosfera; daca
la inceputul revolutiei industriale cu baza energetica axata bazata pe petrol si
carbuni procentul de dioxid de carbon in atmosfera nu era decat de 0,030; astazi
acesta a ajuns la valoarea de 0,033, iar pentru anul 2050 se prefigureaza o valoare de
0,060. Un alt exemplu reprezentativ al poluarii industriale este dat de freoni (compusi
chimici utilizati in industria cosmeticelor si pentru instalatii frigorifice) care, ajunsi in
straturile superioare ale atmosferei, sub influenta radiatilor ultraviolete de mare
intensitate, se descompun eliminand clor, fluor etc., care ataca ozonul din atmosfera.
Trebuie adaugate inca doua exemple edificatoare: 1. La 3 decembrie 1989 in Bhapal
(India) o scurgere aparuta la uzina de pesticide a firmei Union Carbide otraveste aerul
cu metilisocianida, ucigand 3600 de oameni si imbolnavind 100 000, dintre care 50
000 ramanand pentru, tot restul vietii invalizi. 2. La 26 aprilie 1986, Cernobil
(Ucraina), un accident la centrala nucleara distruge reactorul si arunca in aer 5 tone de
combustibil; un nor radioactiv ocoleste Globul de mai multe ori, afectand in special
Ucraina, Belarus, Finlanda, Polonia, Germania, Moldova, Romania. Consecintele
imediate au fost 32 de victime, 150 000 de persoane evacuate, 115 sate abandonate
definitiv, 600 000 expusi radiatiilor, dintre care intre 7 000 si 25 000 s-au imbolnavit
de cancer; in toata Europa culturile agricole si animalele au fost expuse radiatiilor
vreme de mai multi ani; in anul 1990 circa 3 000 000 de persoane erau sub
supraveghere medicala, datele indicand ca zilnic au murit, in medie, doi pacienti ca
urmare a accidentului nuclear.
Industria cu toate componentele sale (industria energetica, industria metalurgica,
industria chimica (produse cloro-sodice, acid sulfuric (H2SO4), ingrasaminte chimice,
produse petrochimice), industria materialelor de constructii (ciment, var, caramizi
etc.) joaca un rol dublu in poluarea biosferei:
omul tehnicizat de astazi consuma o cantitate de oxigen incomparabil mai mare
pentru intretinerea arderilor in uzine, pentru diverse procese tehnologice; consuma in
continuu resurse naturale (petrol, gaze, carbune, fier, lemn) etc;
in acelasi timp industria emite produse si subproduse nocive mediului
inconjurator (polietilena, sticla, zgura, cauciucul, materiale radioactive materiale
greu biodegradabile) care nu pot intra in circuitele naturale de refacere.

Un alt factor care contribuie la degradarea mediului din interiorul si din afara
orasului il reprezinta agricultura.agricultura excesiva In sprijinul acestei afirmatii se
aduc urmatoarele argumente: folosirea necorespunzatoare a irigatiilor care pot aduce
apa freatica la suprafata si produce inmlastiniri; folosirea ingrasamintelor chimice, a
pesticidelor (de exemplu, din raspandirea extrem de larga a DDT-ului, detectat pana si
in ouale pinguinilor din Antarctica, s-a tras concluzia ca acesta s-ar putea structura in
lantul alimentar uman, acumulandu-se pana la pragul de pericol).
Totodata, agricultura poate afecta calitatea mediului inconjurator prin zootehnie,
necesara pentru satisfacerea nevoii de hrana a populatiei urbane; astfel, din marile
complexe zootehnice rezulta insemnate concentratii de dejectii si ape uzate. Zootehnia
reprezinta o sursa de poluare si prin cantitatile mari de soda calcinata si detergenti
folositi in actiunea de igienizare. De asemenea, agricultura, poate fi la randul ei
victima activitatii urbane prin extinderea teritoriului localitatilor, ocuparea de terenuri
de catre constructiile industriale, de catre drumuri etc. In ultimii ani se resimte tot mai
puternic o extindere teritoriala a orasului, extindere care actioneaza asupra zonelor
invecinate; se realizeaza astfel un flux continuu de distrugere a terenului arabil si,
apoi, a padurilor datorita defrisarilor efectuate pentru extinderea culturilor agricole.
Astfel, in cele mai multe cazuri, punerea in circuitul agricol a unor noi suprafete
arabile se face pe seama defrisarii padurilor, ducand treptat la disparitia acestora de pe
mari suprafete.
Continuand, pe plan mondial, cu ritmul actual de defrisare, de doua hectare pe
minut, se apreciaza ca padurile ar urma sa dispara complet in urmatorii 80-85 de ani.
Defrisarile pentru marirea suprafetelor arabile, concomitent cu practicarea unei
agriculturi intensive duc la scaderea apei freatice si la accentuarea dezechilibrului
ecologic pe mari intinderi. Sub efectul cresterii demografice si exodului rural asezarile
umane, si, in special, orasele devin o amenintare pentru mediul ambiant. Suprafetele
de teren sustrase agriculturii prin procesul de urbanizare si industrializare in raport cu
cele existente reprezinta cote importante in tarile dezvoltate: 28,0% in Belgia, 12,0%
in Marea Britanie, 9,2% in Olanda. Si in Romania proportiile acestui fenomen sunt
ingrijoratoare; de exemplu, capitala Bucuresti are o populatie de cateva ori mai mica
decat a Frantei, Paris, dar ocupa o suprafata mai mare decat aceasta. Nu odata fixarea
platformelor industriale s-a facut fara o preocupare pentru protejarea terenurilor
arabile, ca si cum suprafata acestora ar fi nesfarsita. Drept urmare, principalul factor
de productie din agricultura solul cade victima activitatii urbane, fie ca urmare a
degradarii lui printr-o activitate chimizata si mecanizata care forteaza pamantul peste
puterea si capacitatea sa de a furniza alimente pentru o populatie urbana in crestere,
fie prin introducerea in compozitia chimica a acestuia a unor substante nocive:
ingrasaminte chimice, reziduuri industriale deversate in apele raurilor, apele de ploaie
care aduna substantele otravitoare (uleiuri minerale, benzine, detergenti) din orase,

reziduuri menajere care, in final, ajung in sol. Un alt domeniu cu impact negativ
asupra mediului, ca parte componenta si functionala a orasului, este cel al
transporturilor. Acestea, pe langa poluarea solului, apei si aerului constituie si un
puternic factor de stres asupra populatiei urbane prin numarul mare de masini,
poluarea fonica, transformarea peisajului urban etc. Astfel, traficul rutier reprezinta
principala sursa a emisiilor de oxizi de carbon trafic rutier(circa 90%) si de oxizi de
azot (circa 59%), ocupa o pozitie mai modesta, dar comparabila cu celelalte surse, in
ceea ce priveste emisiile de bioxid de carbon, si are o influenta mai redusa in privinta
bioxidului de sulf (SO2) (circa 4%). Traficul rutier detine principala pondere in
domeniul emisiilor de hidrocarburi volatile (circa 45%), precum si la emisiile de
plumb, estimate a fi de peste trei ori mai importante decat cele generate de sectoarele
industriale. Contributia la fenomenul de poluare a motoarelor folosite in transporturile
urbane. Pe langa poluarea aerului de catre motoarele cu ardere interna prin: substante
toxice, poluanti atmosferici usor sesizabili (fum, miros), gaze cu efect pe termen lung
(bioxid de carbon), transporturile afecteaza mediul inconjurator intr-un mod agresiv,
ca o consecinta a dezvoltarii economice din ultimii patruzeci de ani care a condus la
cresterea continua a transporturilor de persoane (o sporire de 2,20 ori a numarului de
pasageri pe km) si de bunuri (de 1,75 ori tone pe km). Asemenea nivele de trafic
genereaza elemente de stres pe care populatia le accepta din ce in ce mai greu. Avand
in vedere complexitatea problemei transporturilor (siguranta traficului auto, influenta
lui asupra naturii), concluzia principala este aceea ca in zonele urbane trebuie
micsorata viteza maxima de deplasare (sub 30 km/h), cat si intensitatea traficului (de
exemplu, centrul orasului Goteborg nu este supus circulatiei rutiere). Pe langa cele
enumerate, transporturile afecteaza in sens negativ perimetrul oraselor prin
dezvoltarea infrastructurii si a retelei de drumuri si cai ferate; de exemplu, pierderile
de spatiu provocate de constructia autostrazilor sunt considerabile: o autostrada cu trei
benzi pe sens degradeaza cca. 8 hectare de teren pe km. O alta sursa de poluare
provenita ca urmare a activitatii urbane si ce afecteaza in mod vizibil natura este cea a
deseurilor menajere si industriale. In prezent cantitatea acestor deseuri a atins nivelul
cel mai ridicat datorita atat cresterii populatiei si agentilor economici, cat si cresterii si
diversificarii activitatilor urbanistice.
Principala problema in cazul deseurilor o constituie modul lor de gospodarire
(generare, incinerare, reciclare, refolosire). De altfel, semne privind considerarea
dezvoltarii deseurilor au si aparut sub forma scaderii ritmului de generare, sporirea
nivelului de reciclare si, respectiv, de incinerare a deseurilor.
Industrializarea si dezvoltarea economica au dus nu numai la cresterea cantitatii de
gunoi, dar si la schimbari in structura lui. In timp ce hartia si cartonul raman
componenta principala a deseurilor menajere in tarile dezvoltate (intre 15-40% din
greutatea totala a acestora), se constata aparitia altor categorii importante de deseuri.

Astfel, aluminiul, masele plastice si alte substante relativ noi le inlocuiesc tot mai
mult pe cele traditionale: sticla, otelul, fibrele sintetice.
In ultimele doua decenii, aproape toate tarile dezvoltate au ajuns la concluzia ca
datorita cantitatilor enorme si a caracteristicilor gunoaielor produse, aruncarea lor pe
terenurile virane sau deteriorate devine nesatisfacatoare ca metoda de depozitare.
gunoiToate aceste terenuri au scurgeri ce favorizeaza patrunderea in panza freatica a
substantelor toxice antrenate de apa ploilor.
Arderea gunoiului nu este un proces curat. Se produc tone de cenusa toxica si se
polueaza atmosfera. Combustia materialelor la temperaturi ridicate duce la ruperea
legaturilor chimice care elibereaza o serie de substante toxice. Acestea pot polua aerul
atmosferic sau pot fi luate de apa de ploaie si transportate in pamant, catre panza
freatica. Instalatiile de incinerare elibereaza in atmosfera oxizi de sulf si de azot,
dioxili si furani (substante extrem de toxice, suspectate a cauza cancer si defecte
genetice), metale grele (plumb, cadmiu, mercur). O alta forma de poluare o reprezinta
apa cu care se raceste cenusa fierbinte: apa devine in mod inevitabil contaminata cu
substante acide si pune probleme deosebite pentru depozitare, daca nu se poate
reutiliza. Desi multe instalatii sunt de tip energetic, cantitatea de energie produsa este
cu mult mai mica decat cea necesara pentru elaborarea materialelor care se
incinereaza. De exemplu, prin reciclarea hartiei se poate economisi de cinci ori mai
multa energie decat se poate obtine prin incinerarea ei; in cazul polietilenei, prin
reciclare se economiseste aproape de doua ori mai multa energie decat prin incinerare.
Prin urmare, managementul deseurilor menajere si industriale presupune dezvoltarea
cat mai multor optiuni: reducerea surselor (deci evitarea acelor procese care conduc la
producerea deseurilor), reutilizarea directa a produselor reziduale, reciclarea,
incinerarea cu recuperarea energiei inglobate si, numai ca ultima solutie, gropile de
gunoi. Desi guvernele prevad programe si bugete pentru reciclarea deseurilor
menajere si industriale, dupa un recent studiu realizat in SUA, 18 state din nord-est si
vestul mijlociu al SUA, vor cheltui de 8-10 ori mai mult pentru instalatiile de
incinerare decat pentru reciclare in urmatorii cinci ani. Din multimea activitatilor
caracteristice orasului, nu trebuie uitata cea turistica, care prin actiunile de agrement si
recreare contribuie in masura mai mica sau mai mare la distrugerea naturii. Din
nefericire, turismul, ca activitate de baza pentru anumite orase de profil, a condus in
final la distrugerea lor. Aceasta se materializeaza printr-un flux continuu de turisti,
extinderea cailor de acces, schimbarea profilului orasului dintr-un turistic intr-unul
industrial sau agricol care, in consecinta, au condus la artificializarea zonelor naturale.
Ca o concluzie, dezvoltarea anarhica a oraselor, care sa nu tina cont de necesitatile si
trebuintele omului poate sa duca, in cele din urma la distrugerea umanitatii. Depinde
numai de om, de vointa sa daca aceasta se va intampla sau daca el isi va schimba
modul de a gandi despre localitatea sa, despre societatea in care traieste.

3.Boli provocate
SANOGENZ s. f. ramur a medicinei care se ocup cu asigurarea strii de
sntate a populaiei, studiind mediul social ca factor patologic, influena locuinei i a
condiiilor de munc.
Factorii care influeneaz starea de sanogenez ntr-un ecosistem urban
Principalii factori care stau la baza evalurii strii de sanogenez a
Ecosistemul urban sunt:a.factori de natur fizic b.factori de natur
chimicc.factori de natur biologic d.factori de natur psiho-social
Poluarea aerului ntr-un ecosistem urban
Surse de poluare a aerului ntr-un ecosistem urban
a. ntreprinderile industriale; b. mijloacele de transport;c. sistemele de
nclzire a locuinelor;d. ndeprtarea i tratarea reziduurilor
Poluarea apei ntr-un ecosistem urban
Principalele surse de poluare a apei ntr-un ecosistem urban
Surse organizate: ape menajere i oreneti, ape reziduale industriale, poluarea
apei cudetergeni
Surse difuze: cu caracter continuu sau permanent (canalizri urbane i industriale)
i cucaracter discontinuu, sezonier, temporar (antiere).
Principali poluani ai apelor subterane
Poluani care modific proprietile chimice sau biochimice (compui toxici
anorganici,compui organici greu digerabili, substane fertilizatoare, etc)
Poluani care modific proprietile fizice i organice ale apei (uleiuri, colorani,
suspensii,etc.)
Influena strii de sanogenez a habitatului intern asupra sntii comunitii umane
Pentru a evalua efectele pe sntate n urma expunerii la poluanii din atmosfera
habitatuluiintern, n funcie de sursa de provenien a poluanilor, s-au considerat trei
tipuri de expunere:
expunerea la poluani rezultai n urma combustiilor: fum de tutun, dioxid de azot,
monoxidde carbon;
expunerea la substane organice volatile i radon:
expunerea la poluani rezultai prin contaminarea biologic a aerului.Tabelul 5.7.
prezint o centralizare a principalelor afeciuni ale comunitii umane provocate
deexpunerea la poluanii habitatului interior preciznd tipul de poluant i sursa de la care
provine.
4.
Chiinu

Probleme eseniale ale ecosistemului urban Chiinu. n rezultatul cercetrilor din a.

2006-2010 privind impactul antropic a or. Chiiunu asupra calitii mediului, a fost
evaluat infl uena depozitelor de stocare a deeurilor asupra acumulrii metalelor grele
n sol i n plante [3], a depozitelor de stocare a deeurilor menajere solide (DMS) ca
surse de poluare a mediului [4] i impactul deeurilor industriale asupra fi tocenozelor
EUC [5]. A fost stabilit, c la asigurarea DD a EUC ar contribui efectuarea planifi crii i
realizarea unui management public performant al ecosistemului urban.
Problemele majore ale unui ecosistem urban sunt
[6]: a) calitatea ambientalistic, b) spaiul urban, c)trafi cul urban, d) consumul
energiei,e) emisiile urbane i deeurile.
Calitatea ambientalistic a EUC depinde de emisiile n aer a substanelor nocive i cu
mirosuri neplcute, fapt ce indic o cretere a gradului de poluare a mediului cu compui
toxici. n or. Chiinu acestea reprezint: 2,2 t H2S; 27,6 t NH3 ; 0,002 t C2H5SH; 0,004
t CH3SH; 139,4 t CO; 11,64 t NO2 ; 466,83 t CH4 emisii generate la staia de epurare
biologic (SEB) a apelor reziduale municipal
Spaiul Urban include suprafaa construciilor i ariilor deschise n interiorul oraului
i reprezint un sistem diversifi cat n spaiul geografi c cu suprapunere a
subsistemelor
sociale i economice. EUC reprezint un spaiu natural de 12035 ha, intravilan 8345
ha i 593,8 mii locuitori. n structura de destinaie sunt incluse: construcii i curi
5678 ha cu o extindere anual de 4045 ha; drumurile - 1287 ha; terenul agricol
intravilan 1536 ha, inclusiv 1350 ha cu destinaie arabil i peste 200 ha cu plantaii
multianuale; pdurile i spaiile verzi au suprafaa de 3157 ha n tendin de reducere
[1]. Complexitatea problemelor legate de managementul ariilor urbane este
amplificat
de necesitatea tranziiei socio-economice ctre o DD.
Pentru or. Chiinu o mare importan o au disparitile privind infrastructura
de baz, care const n lipsa continuitii privind construciile obiectelor industriale,
locative i, corespunztor, asigurarea acestora cu infrastructura necesar. Un exemplu
de disparitate urban este evideniat n teritoriul zonei Tracom. Terenurile sunt
gestionate inadecvat, pe alocuri sunt case de locuit private fr un sistem de
canalizare,
unde apele menajere i fecaliile sunt deversate direct n mediul nconjurtor, ulterior
ele nimeresc n r. Bc. Terenurile n aceast zon care este necesar de utilizat pentru
blocuri locative cu multe nivele, sunt ocupate sub diverse depozite i garaje improvizate,
n timp ce terenul luncii r. Bc este intens valorifi cat n scopuri economice.Ariile
deschise i cele verzi ale spaiului urban sunt un component important n protecia
mediului, pentru meninerea nivelului calitii acestuia i diminuarea impactului antropic
asupra ecosistemului urban. Ca exemplu de sector amenajat conform cerinelor ecologice,
servete sectorul Rcani, amplasat ntre str. Kiev-Aleco Ruso-N.Dimo. Aici blocurile

locative sunt dotate cu sistem de canalizare, iar ntre blocuri sunt amplasate zone verzi,
care asigur comfortul i calitatea aerului pentru locatari.
Consumul energiei consum realizat nu numai de autotransport, dar i de creterea
utilizrii energiei pentru nclzire i rcirea instituiilor de serviciu. El depinde de
managementul adecvat al spaiului urban i al resurselor naturale, n parte, ce include
Ecologia i Geografi a175Buletinul AM. tiinele vieii. Nr. 3(318) 2012
i combustibilul pentru autotransport. Realizarea unui management adecvat n EUC
ar
duce i la diminuarea consumului unei cantiti importante de combustibil. Acest fapt
a fost demonstrat pe exemplul gestionrii inadecvate a deeurilor n mun. Chiinu pe
parcursul perioadei de 10 ani (1991-2001) [8]. Datele [8] demonstreaz importana
managementului public performant a unui sistem urban nu numai din punct de vedere
economic, dar i socio-ecologic.
Emisiile urbane i deeurile. Activitile urbane genereaz majorarea cantitii de
emisii i deeuri. n ultimii ani are loc creterea volumului i schimbarea compoziiei
morfologice a deeurilor urbane [2]. Sursele de poluare a bazinului aerian din EUC
includ sursele mobile circa 234 mii uniti de transport i cele staionare (1002
ntreprinderi industriale, 292 cazangerii, 111 staii PECO, 7 baze petroliere .a.). Un caz
aparte l reprezint staia de epurare biologic (SEB) a apelor reziduale, unde n rezultatul
fermentrii anaerobe a nmolului n paturile de uscare i a lucrului sufl antelor n
bazinele de aerare emisiile de gaze nocive sunt semnifi cative.
Trafi cul urban este consumatorul principal al energiei urbane i sursa major a
emisiilor de poluani n aer i a impactului fi zic n mediul urban. n EUC actualmente
sunt nregistrate circa 234 mii automobile. Datele statistice indic, c emisiile de la ele
constituie circa 95%, ceea ce confi rm c transportul auto reprezint sursa principal de
poluare a mediului n or. Chiinu
4.Soluii: - Acum

Arhitectura ecologica
Nu se poate discuta despre o abordare ecologica a mediului urban fara a preciza
cateva aspecte legate de modul in care aceasta influenteaza proiectarea habitatului urban.
In conceptia Patrick Crehan, Directorul Clubului din Amsterdam, termenul de
arhitectura ecologica nu are o definitie clara, interpretarea sa situand acest concept
intre arhitectura verde (ecologista) si cea durabila (Crehan, 2008).Arhitecturaverde
reprezinta practica de a creste eficienta cu care constructiile si terenul adiacent utilizeaza
si preiau energia, apa si materialele, si reducerea impacturilor negative ale acestor
constructii asupra sanatatii omului si mediului prin imbunatatirea metodelor de
proiectare, constructie, utilizare, mentinere si demolare intregul ciclu de viata (Petrisor,
2010).Arhitectura durabila inseamna conformarea arhitecturii verzi cu principiile
durabilitatii socio-economice si ecologice, respectiv internalizarea costurilor de mediu in

proiectarea si executia lucrarilor de constructii (Lee, 2007). In practica, arhitectura

ecologica raspunde la problema sectorializarii, reprezentata de faptul ca in decursul
evolutiei societatii omenesti s-a trecut de la o singura parcela care acoperea necesitatile
individuale la parcele specializate in locuire, loisir, producerea hranei, energiei etc.
pentru intregi colectivitati, astfel incat in curand suprafata Pamantului va fi insuficienta
pentru a acoperi nevoile locuitorilor (Petrisor, 2010); in ecologie, acest aspect este
masurat prin conceptul deamprenta ecologica, care reprezinta masoara presiunea
antropica exercitata asupra sistemelor ecologice aflate in regim natural, prin estimarea
suprafetei terestre sau marine capabile de productivitate biologica care ar trebui
regenerate datorita consumului de resurse si generarii de deseuri de catre populatia
umana, in conditiile dezvoltarii tehnologie si cunoasterii stiintifice din prezent. Altfel
spus, amprenta ecologica masoara suprafata naturala necesara pentru a sustine o
populatie umana care ar adopta in mod uniform acelasi stil de viata prin trei metode
(Chamberset al., 2000). Exista trei modalitati de determinare a acesteia: (1) estimarea
suprafetei (acoperite de vegetatie) care ar putea absorbi dioxidul de carbon rezultat din
arderea combustibililor fosili si neabsorbit de oceane, (2) calculul suprafetelor cultivate
care ar produce cantitatea de alcool echivalenta combustibililor fosili arsi si (3)
determinarea suprafetei de teren (acoperit de vegetatie) care ar fi fost necesara in trecutul
geologic pentru formarea combustibililor fosili de exemplu, padurile din care au luat
nastere carbunii in Carbonifer (Petrisor, 2008, pag. 80-81). In mod asemanator dezvoltarii
policentrice, prezentata in continuare, arhitectura ecologica exprima optiunea pentru
impacturi negative asupra mediului reduse si dispersate in teritoriu in locul celor
puternice si concentrate in marile aglomerari urbane de-a lungul intregului ciclu de viata
al locuintei, instalatiilor si materialelor de constructii. In sens restrans, arhitectura
ecologica se refera la optiunea pentru anumite materiale de constructii (in special cele
degradabile) si la performanta energetica a constructiilor, ce permite clasificarea
constructiilor in pasive,cu zero emisii,verzi(ecologice, durabile, sustenabile) etc.; printre
constructiile pasive se disting cele cu consum net de energie nul la nivelul sitului, cu
emisii energetice nete nule, cu cost energetic nul, cu consum nul de energie primara, cu
consum nul de energie produsa in afara sitului sau neracordate la reteaua de alimentare cu
energie
Oraele de mine trebuie s adopte un model holistic de dezvoltare urban
durabil
1. s fac fa provocrilor care apar ntr-o manier integrat, holistic;
2. s alinieze abordrile zonale cu bazate pe oameni;
3. s combine structurile guvernamentale formale cu structuri informale, flexibile de
guvernan care s corespund provocrilor existente;
4. s elaboreze sisteme de guvernan n msur s construiasc viziuni comune, care
s
concilieze obiectivele concurente i modelele de dezvoltare contradictorii;

5. s coopereze pentru a asigura o dezvoltare spaial coerent i o utilizare eficient

a
resurselor.
Sistemele de guvernan trebuie s fie adaptate la circumstanele noi i s in
seama
de diverse dimensiuni teritoriale (de exemplu supra-urbane precum i infra-urbane) i
temporale.
Oraele trebuie s aib o dezvoltare intersectorial i s nu permit viziunilor
monosectoriale
s stabileasc planurile a ceea ce ar trebui s fie viaa urban.
Este necesar o coordonare orizontal i vertical, deoarece oraele trebuie s
conlucreze cu alte niveluri de guvernan i s i consolideze cooperarea i crearea
de
reele cu alte orae pentru a partaja investiiile i serviciile necesare la scar teritorial
mai
mare.
Sunt necesare noi moduri de guvernan bazate pe responsabilizarea cetenilor,
participarea tuturor prilor interesate relevante i utilizarea inovatoare a capitalului
social.
n contextul legturilor slbite ntre creterea economic i progresul social,
inovarea
social reprezint o ocazie de a mri spaiu public de angajament civic, creativitate,
inovare i coeziune.
vii
Capacitatea de anticipare este un instrument relevant pentru a gestiona tranziiile,
pentru a elimina conflictele i contradiciile ntre obiective, i pentru dezvoltarea unei
mai bune nelegeri a capacitilor i realiti obiective.
Concluzii
Prezentul raport a parcurs trei etape: demonstrarea faptului c exist un model
european de dezvoltare urban (capitolul 1); dezbaterea punctelor tari, a punctelor slabe,
a oportunitilor i ameninrilor majore ale acestui model (capitolele 2 i 3);
concentrarea asupra provocrilor guvernanei pentru Oraele noastre de mine (capitolul
4).Concluziile sprijin principiile de baz ale dezvoltrii urbane i teritoriale, prioritile
i obiectivele care au fost exprimate n Carta de la Leipzig, Declaraia de la Toledo
precum i n Agenda teritorial 2020, subliniind importana consolidrii dimensiunii
teritoriale nviitoarele politici de coeziune. Raportul susine principalele obiective ale
strategiei Europa 2020, dar subliniaz necesitatea unor abordri holistice, integrate i
coerente ntre sectoare, niveluri de guvernare i teritorii.
Provocrile sociale, economice i ecologice trebuie s fie abordate att la nivel de
cartier,ct i n contexte teritoriale mai largi. Orae nu mai pot fi definite doar prin
graniele lor administrative, iar politicile urbane nu mai pot viza doar uniti
administrative la nivel de ora. Nu trebuie pierdute din vedere complementaritile

necesare ntre abordrile funcionale la nivelul marilor aglomerri i metropole i

abordrile culturale i sociale care implic angajarea i responsabilizarea cetenilor la
nivelul cartierelor. Trebuie inut seam att de realitatea teritorial la scar mai larg, ct
i de i forma urban intern. Politicile urbane vor trebui s asigure compatibilitatea ntre
iniiativele sectoriale cu impact spaial i iniiativele la nivel local. Pentru a ndeplini
aceste obiective, trebuie ca mecanismele de coordonare fixe s fie completate cu cele
flexibile, pentru a se asigura dialogul i cooperarea ntre nivelurile teritoriale i
guvernamentale, precum i ntre sectoarele vizate de dezvoltarea urban.
Tensiunile ntre diferitele interese vor trebui depite. Vor trebui negociate
compromisuri ntre obiectivele concurente i modelele de dezvoltare contradictorii. O
viziune comun este important pentru a susine acest dialog.
O baz de cunotine solid este necesar pentru a susine nelegerea potenialului de
dezvoltare foarte necesar, nainte de elaborarea oricrei viziuni asupra viitorului.
Aceste cunotine nu pot proveni exclusiv de la experi, ci trebuie nelese i, uneori,
chiar produse n comun de ctre toi cei interesai. n plus fa de mbuntirea
disponibilitii i comparabilitii datelor i cunotinelor teritoriale bazate pe surse
precum ESPON, Auditul urban i Atlasul urban, sunt necesare date mai puin tangibile.
Implicarea prilor interesate i a cetenilor este esenial pentru adresarea de ntrebri
adecvate, pentru evaluarea
elementelor adecvate, pentru asumarea responsabilitii pentru strategii i pentru
mobilizarea potenialului endogen.
Strategiile vor trebui s in cont de diversitatea oraelor: traiectoriile lor de
dezvoltare,dimensiunea, contextele demografice i sociale i capitalul lor cultural i
economic. De exemplu, va fi important s se examineze relevana strategiilor de
specializare inteligent n acele orae sau regiuni care se confrunt cu dificulti specifice
din cauza convergenei dintre dificultile sociale, economice i demografice.
Inovarea va trebui s fie ncurajat s sprijine tranziia ctre Oraele de mine.
Oraele de mine ar trebui s fie diverse, coezive i atractive, ele ar trebui s fie
ecologice i sntoase, i ar trebui s aib o economie puternic i incluziv. Potenialul
diversitii socio-economice, ix culturale, de generaii i etnice ar trebui s fie exploatat
la ntreaga capacitate ca o surs de inovare. Strategiile de inovare trebuie s fie multiple,
s vizeze serviciile i tehnologia,precum i inovarea social i instituional.[]
consider c, n actualul tumult economic, n condiiile n care criza financiar a avut
deja consecine grave asupra ocuprii forei de munc i asupra bugetelor publice,
trebuie s ne mobilizm toate forele pentru a atenua consecinele negative asupra celor
mai vulnerabilesegmente ale populaiei.
Inovarea social nu este un panaceu, dar dac este ncurajat i valorizat poate oferi
soluii imediate pentru problemele sociale urgente cu care se confrunt cetenii. Pe
termen lung, eu vd inovarea social ca parte a noii culturi de abilitare pe care ncercm
s o promovm printr-o serie de iniiative, ncepnd cu Agenda social rennoit. []

Jos Manuel Barroso, Preedintele Comisiei Europene, 31 martie 2009

Inovarea va trebui, de asemenea, s abordeze aspecte organizatorice i instituionale,
deoarece vor fi necesare noi forme de guvernan pentru a face fa complexitii
provocrilor viitoare.
n corelaie cu inovarea social, problema valorilor i a eticii a fost subliniat de mai
muliexperi n timpul procesului de reflecie.
Strategiile de cretere economic favorabile incluziunii vor trebui s depeasc
consecinele negative ale decuplrii creterii economice de dezvoltarea social i s
soluioneze problema cercul vicios al declinului demografic i economic, cu care un
numr tot mai mare de orae europene se vor confrunta n anii urmtori. O abordare
coerent a strategiilor de cretere inteligente, incluzive i ecologice trebuie s fie
adoptat, astfel nct divergenele i contradiciile ntre aceste diferite obiective s poat
fi depite i ndeplinirea unui obiectiv s nu fie n detrimentul atingerii celorlalte.
Lipsa resurselor financiare, puterea fiscal sau de reglementare redus sau potenialul
insuficient de dezvoltare endogen creeaz dificulti pentru dezvoltarea armonioas
i durabil a multora dintre oraele europene, dup un model ideal de atractivitate i
cretere.
Oraele care i reduc dimensiunea vor trebui, probabil, s i redefineasc baza
economic i s gestioneze tranziia ctre noi forme de organizare economic, social
i de amenajare teritorial.
n plus, n cazul n care tendinele actuale continu, excluziunea social i segregarea
spaial tot mai mari vor afecta un numr din ce n ce mai mare de regiuni i orae,
inclusiv cele mai bogate. Zone caracterizate de srcie i lipsuri exist deja n cele mai
bogate dintre orae europene, iar srcia energetic afecteaz cele mai vulnerabile
grupuri, n special n oraele cu un stoc locativ srac sau nvechit.
Exist o justificare politic solid pentru acordarea unei atenii speciale zonelor mai
srace n contextul oraului i al teritoriului, fapt subliniat de Carta de la Leipzig i de
Declaraia de la Toledo. Educaia i formarea joac un rol crucial n permiterea
mobilitii sociale i spaiale, precum i n stimularea ocuprii forei de munc i a
spiritului antreprenorial acest raport subliniaz, de asemenea, importana capitalului
social, dincolo de educaie i formare,incluznd competene relaionale. Incluziunea
social nu ar trebui s fie, ns, un obiectiv numai pentru politicile pentru persoane;
abordrile bazate pe oameni trebuie combinate cu abordrile zonale. Abordarea exclusiv
a problemelor oamenilor poate ajuta oamenii s se ndeprteze de probleme i poate
contribui la srcirea suplimentar a zonelor dezavantajate;abordarea zonal poate s
nlocuiasc problema sau s aib efecte de blocare comunitilor locale. Astfel cum s-a
subliniat i n Declaraia de la Toledo, acest raport subliniaz rolul strategic al regenerrii
urbane integrate, ncadrat n conceptul mai larg de dezvoltare urban integrat, ca o
perspectiv important pentru realizarea unei serii de obiective, ca de exemplu:
asigurarea participrii cetenilor i implicarea prilor interesate n realizarea

unuimodel social mai durabil i mai incluziv n ntregul mediu construit i n toate
zonele sociale ale oraului existent1; abordarea schimbrilor climatice, a schimbrilor
demografice i a mobilitii ca provocri urbane majore; asigurarea unei mai mari
coerene ntre problemeleteritoriale i cele urbane; promovarea unei nelegeri comune a
abordrii integrate.Prezentul raport subliniaz recomandrile Agendei teritoriale 2020
privind ncadrareadezvoltrii urbane ntr-un context teritorial legat de Strategia Europa
2020 i privindpromovarea unei dezvoltri teritoriale policentrice echilibrate i a utilizrii
n orae, zone rurale i regiuni specifice a abordrilor de dezvoltare integrat.
Una dintre provocrile dezvoltrii teritoriale armonioase a Europei, astfel cum a fost
identificat n Agenda teritorial 2020, este ritmul rapid de preluare a terenurilor ca
urmare a rspndirii aezrilor de densitate sczut, i anume extinderea aglomerrilor
urbane. Au fost deja elaborate strategii de reciclare a terenurilor (regenerare urban,
reabilitare sau reutilizare a zonelor abandonate sau neutilizate) n contextul politicii de
coeziune acestea pot juca un rol-cheie n viitor, mpreun cu alte strategii ecologice, cum
ar fi crearea de centuri verzi i/sau coridoare, ecologizarea oraelor i promovarea
respectrii nevoilor familiilor i pe cele ale persoanelor n vrst prin spaii publice i
servicii pentru toi, n aceleai timp mbuntind gestionarea resurselor materiale i a
fluxurilor n interiorul oraelor (metabolismul urban, reciclarea, soluiile energetice
locale).
n conformitate cu Agenda teritorial 2020, prezentul raport subliniaz, de asemenea,
necesitatea integrrii teritoriale n zonele funcionale transfrontaliere i subliniaz
importana mbuntirii conectivitii teritoriale i a cooperrii ntre oraele europene.
Orae nu pot fi definite doar prin graniele lor administrative, iar politicile urbane nu
mai pot viza doar uniti administrative la nivel de ora. Importana guvernanei pe mai
multe niveluri a fost subliniat ferm de Parlamentul European i Comitetul Regiunilor.
Aceasta este n deplin conformitate cu concluziile acestui raport: politicile la nivel
european, naional,regional i local trebuie s fie corelate unele cu altele.
Prezentul raport extinde conceptul de guvernan pe mai multe niveluri. Politicile
referitoare la cartiere trebuie s fie coordonate cu politici care abordeaz nu numai
aglomerrile mai mari sau teritoriile n care sunt ncorporate oraele, ci i zonele
nvecinate. Principiul subsidiaritii, care a fost consolidat prin Tratatul de la Lisabona,
implic nu numai faptul c un nivel de guvernan mai ridicat este n curs de a fi nlocuit
cu un nivel inferior, ci i faptul c se construiesc noi relaii ntre diferite niveluri, de
exemplu ntre nivelurile european i
local. Numrul de actori implicai n procesul decizional i de elaborare a politicilor
trebuie sfie extins, astfel nct s includ o gam larg de pri interesate, inclusiv
ceteni. n esen,este necesar ca politicile s funcioneze ntr-un cadru de guvernan
multiscalar.

Este responsabilitatea tuturor nivelurilor de guvernan s garanteze faptul c

potenialul oraelor i a aglomerrilor urbane poate fi valorificat pe deplin n beneficiul
tuturor cetenilor Europei. Viitorul Europei depinde de oraele noastre de mine
.Ernest Atanasiu, Iulian Mosu si Stefan Stana au venit cu o alta propunere: inverzirea
blocurilor din capitala, si nu numai, intr-un proiect intitulat Unitatea Verde. Mai exact, cei
3 sustin ca este nevoie de:
"O interventie simpla care sa elimine toate aceste neajunsuri si sa creasca valoarea
ambientala la nivel stradal si urban. O structura metalica usoara, cu fundatii proprii, care
nu afecteaza structura blocului, legata punctual de balcoanele existente la nivelul fiecarui
etaj.
Interventia asupra cladirii existente este minima: se inlatura doar parapetii
balcoanelor si se maresc golurile de ferestre pentru a permite trecerea din orice camera
spre noua terasa. Fiecare terasa include ghivece supradimensionate care vor permite
cresterea unei perdele verzi bogate. Local se vor planta arbusti si arbori de mici
dimensiuni care vor creste pe inaltimea mai multor etaje.
Separarea vizuala intre terase care apartin altor apartamente se face cu plasa metalica
care va gazdui in timp o vegetatie cataratoare."
5.Viitor
Noile cldiri verzi sunt inspirate de natura si se comport ca un adevarat ecosistem.
Se pare ca acest gen de arhitectura se dezvolta pe mai multe arii: materiale de constructie,
energie, apa, deseuri, exploatarea corecta a terenului etc. Cred ca nu ar fi total gresit sa
spunem ca este un fel de arhitectura ecologica, de vreme ce preocuparea arhitectilor este
sa minimalizeze impactul negativ al cladirilor asupra mediului ambiant. Imaginati-va ce
ar insemna daca maine v-ati trezi intr-o casa in care nu ati mai consuma curent electric de
la reteaua electrica, ci doar ceea ce casa Dvs produce prin propriul sistem de colectare a
energiei solare. Specialistii vorbesc despre termoizolatii performante, ferestre eficiente
din punct de vedere energetic, cu infiltrari minime de aer din exterior si ventilatie cu
recuperator de caldura. Tot ei mentioneaza tehnicile solare pasive prin care inteleg
garantarea unui confort termic interior stabil pe parcursul unui an, dar si tehnologii
solare active, care transforma energia solara in energie electrica si termica cu
posibilitatea stocarii ei. Cladire zero-energy sunt cladiri autonome (care nu consuma
energie din retea), care inregistreaza zero consum de energie si zero emisii anuale de
carbon. Ele folosesc energia eoliana, pompe de caldura, microhidrocentrale sau panouri
solare. Atentia pe care specialistii o acorda orientarii catre soare permite cladirii sa
capteze si sa utilizeze eficient energia solara. In occident deja au aparut demult panourile
solare montate pe acoperisurile caselor, in vreme ce , in zonele traversate de vanturi,
centralele eoliene transforma forta vantului in energie electrica. Tot in gospodariile
domestice au aparut sistemele de incalzire solara pentru apa. Acestea se compun din

rezervoare de stocare si colectoare de energie solara care sunt folosite pentru incalzirea
apei. In constructia caselor eco sunt folosite materiale specifice, alese datorita
proprietatilor lor, din mediul natural: lemnul, argila, piatra, lana, hartia, inul, canepa,
algele, pluta, nuca de cocos, bambusul, calcarul sunt cateva dintre materialele care sunt
folosite in arhitectura sustenabila, avand avantajul ca nu sunt toxice. Dar impresionant
este modul in care acest gen de proiectare se ocupa de reciclarea deseurilor. Astfel,
consumul de apa poate fi redus prin stocarea apei de ploaie si reciclarea apei menajere.
Acest gen de arhitectura verde cunoaste o popularitate din ce in ce mai mare in lume.
Arhitectura ecologica
Nu se poate discuta despre o abordare ecologica a mediului urban fara a preciza
cateva aspecte legate de modul in care aceasta influenteaza proiectarea habitatului urban.
In conceptia Patrick Crehan, Directorul Clubului din Amsterdam, termenul de
arhitectura ecologica nu are o definitie clara, interpretarea sa situand acest concept
intre arhitectura verde (ecologista) si cea durabila (Crehan, 2008).Arhitecturaverde
reprezinta practica de a creste eficienta cu care constructiile si terenul adiacent utilizeaza
si preiau energia, apa si materialele, si reducerea impacturilor negative ale acestor
constructii asupra sanatatii omului si mediului prin imbunatatirea metodelor de
proiectare, constructie, utilizare, mentinere si demolare intregul ciclu de viata (Petrisor,
2010).Arhitectura durabila inseamna conformarea arhitecturii verzi cu principiile
durabilitatii socio-economice si ecologice, respectiv internalizarea costurilor de mediu in
proiectarea si executia lucrarilor de constructii (Lee, 2007). In practica, arhitectura
ecologica raspunde la problema sectorializarii, reprezentata de faptul ca in decursul
evolutiei societatii omenesti s-a trecut de la o singura parcela care acoperea necesitatile
individuale la parcele specializate in locuire, loisir, producerea hranei, energiei etc.
pentru intregi colectivitati, astfel incat in curand suprafata Pamantului va fi insuficienta
pentru a acoperi nevoile locuitorilor (Petrisor, 2010); in ecologie, acest aspect este
masurat prin conceptul deamprenta ecologica, care reprezinta masoara presiunea
antropica exercitata asupra sistemelor ecologice aflate in regim natural, prin estimarea
suprafetei terestre sau marine capabile de productivitate biologica care ar trebui
regenerate datorita consumului de resurse si generarii de deseuri de catre populatia
umana, in conditiile dezvoltarii tehnologie si cunoasterii stiintifice din prezent. Altfel
spus, amprenta ecologica masoara suprafata naturala necesara pentru a sustine o
populatie umana care ar adopta in mod uniform acelasi stil de viata prin trei metode
(Chamberset al., 2000). Exista trei modalitati de determinare a acesteia: (1) estimarea
suprafetei (acoperite de vegetatie) care ar putea absorbi dioxidul de carbon rezultat din
arderea combustibililor fosili si neabsorbit de oceane, (2) calculul suprafetelor cultivate
care ar produce cantitatea de alcool echivalenta combustibililor fosili arsi si (3)
determinarea suprafetei de teren (acoperit de vegetatie) care ar fi fost necesara in trecutul
geologic pentru formarea combustibililor fosili de exemplu, padurile din care au luat

nastere carbunii in Carbonifer (Petrisor, 2008, pag. 80-81). In mod asemanator dezvoltarii
policentrice, prezentata in continuare, arhitectura ecologica exprima optiunea pentru
impacturi negative asupra mediului reduse si dispersate in teritoriu in locul celor
puternice si concentrate in marile aglomerari urbane de-a lungul intregului ciclu de viata
al locuintei, instalatiilor si materialelor de constructii. In sens restrans, arhitectura
ecologica se refera la optiunea pentru anumite materiale de constructii (in special cele
degradabile) si la performanta energetica a constructiilor, ce permite clasificarea
constructiilor in pasive,cu zero emisii,verzi(ecologice, durabile, sustenabile) etc.; printre
constructiile pasive se disting cele cu consum net de energie nul la nivelul sitului, cu
emisii energetice nete nule, cu cost energetic nul, cu consum nul de energie primara, cu
consum nul de energie produsa in afara sitului sau neracordate la reteaua de alimentare cu
energie
Acesta este un concept de design (de planseta) care a mai fost implementat in trecut
la scara mai mica. Va rog sa postati pe site daca ati gasit astfel de proiecte incununate de
succes, pentru a le da exemplu.Conceptul ia in considerare atat necesarul structural cat si
necesitatea de a obtine o expunere cat mai mare a masei verzi la lumina solara. Este
importanta si relevanta incadrarea in planul de urbanism.Ca si estetica
constructiei.Factorul social are o importanta covarsitoare, oamenii fiind pricipalii
beneficiari ai "Orasului verde".Alte concepte implementate in constructii terasate
obisnuite, fara a fi necesara modificarea lor structurala.
6. Concluzie
Urbanizarea reprezint una din marile probleme ale omenirii. Complexitatea
problemelor legate de managementul ariilor urbane este amplifi- cat de necesitatea
stringent a tranziiei socio-economice ctre o dezvoltare durabil. Fenomenele negative
din orae au un caracter global i sunt n direct conexiune cu celelalte probleme ale
umanitii, n special cu creterea demogra-fiic. n plus, problemele legate de marile
concentrri de energie i materiale din orae necesit restructurarea aezrilor umane la
nivel micro i macro, prin transformri i conversii ale zonelor funcionale urbane, printrun atent manage-ment al ritmului nlocuirii structurilor spaiale i tehnice i prin
promovarea diversitii sub toate aspectele sale: social,urbanistic,
funcional,tehnologic, cultural i politic.
ntruct mai bine din populaia planetei este concentrat n mediul urban, oraele
reprezint un factor important n asigurarea dezvoltrii durabile la nivel global.[24] Din
acest motiv, educarea tuturor grupurilor sociale, inclusiv a celor defavorizate i
marginalizate, cu privire la progresul social, economic, cultural i politic poate contribui
la o dezvoltare incluziv i durabil a capacitii oraelor de a rspunde nevoilor
cetenilor. Promovarea toleranei i respectului, asigurarea oportunitilor de nvare pe

tot parcursul vieii i crearea de orae i societi incluzive sunt cteva dintre prioritile
Educaiei pentru Dezvoltare Durabil pentru asigurarea unei urbanizri sustenabile.
Structura lor difera de cea a sistemelor naturale aflate pe acelasi nivel ierarhic datorita
prezentei si influentei cu caracter structurator a omului. Din aceste cauze, diversitatea lor
este redusa, ceea ce le face incapabile de productivitate biologica si dependente de
energia introdusa de om. Aceasta necesitate de a importa energia transforma sistemele
ecologice urbane in paraziti ai celor naturale. Alaturi de parazitismul energetic, tendinta
continua de expansiune a acestor sisteme (masurata de amprenta ecologica) si
concentrarea activitatilor umane reprezinta motorul fenomenelor de deteriorare a
mediului, care au condus la criza ecologica.
Solutia la aceasta criza o reprezinta dezvoltarea durabila, bazata pe integrarea si
echilibrul aspectelor economice, sociale si ecologice, si materializata in profil teritorial
printr-o structura policentrica la diferite scari. In interiorul oraselor, aceste ingerinte
conduc la fenomene de remodelare avand ca obiectiv cresterea calitatii vietii locuitorilor,
reunite sub numele de regenerare urbana.