Personalitatea juridica a Uniunii Europene (sediul materiei art.

47
TUE)
Pana la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeana era definita ca fiind acel
subiect de drept international, acea entitate sui generis care infiintata fiind prin
Tratatul de la Maastricht ( semnat in 1992 ) si avand personalitate juridica in
devenire ( emergenta), in existenta sa se sprijinea pe cei 3 piloni: 1. comunitar
2. politica externa si de securitate comuna 3. la origini s-a numit justitie si
afeceri interne, pentru ca prin Tratatul de la Amsterdam ( semnat in 1997, intrat
in vigoare la 1 mai 1999) sa devina cooperare judiciara si politieneasca in
materie penala. Dupa 1 dec 2009, prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea
Europeana a dobandit personalitate juridica, devenind in acest fel subiect de
drept international si substituindu-se si succedandu-i Comunitatii Europene.
Potrivit art. 1 al Conventiei privind reprezentarea statelor in relatiile lor cu
organizatiile internationale avand caracter universal (1975) se precizeaza ca
organizatiile internationale reprezinta asocieri de state constituite printr-un tratat
avand o constitutie proprie si organe comune, dar si personalitate juridica
distincta de aceea a statelor membre care o compun.
Art. 2 al Conventiei cu privire la dreptul tratatelor (1969) precizeaza ca
poate fi pus egal intre organizatiile internationale si organizatiile
interguvernamentale.
Declaratia cu privire la personalitatea juridica a Uniunii Europene,
punctul 24: Conferinta confirma faptul ca Uniunea Europeana are personalitate
juridica, insa acest fapt nu o va autoriza in niciun fel sa legifereze sau sa
actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele membre
prin tratate.

Obiectivele si valorile Uniunii Europene

Potrivit art. 3 TUE, Uniunea Europeana urmareste sa promoveze:
pacea
valorile sale
bunastarea poporului
Uniunea ofera cetatenilor sai spatii de libertate, securitate si justitie, fara
frontiere interne.
Uniunea instituie o piata interna care functioneaza actionand pentru
dezvoltarea durabila a Europei, intemeiata pe o crestere economica echilibrata si
pe stabilizarea preturilor, pe o economie sociala de piata cu grad ridicat de
competenta care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre progres
sociala bazata pe un nivel inalt de productie corelat cu un nivel inat de protectie
si imbunatatire a calitatii mediului. Aceasta promoveaza progresul stiintific si
tehnic.
combate excluziunea sociala si discriminarile
promoveaza justitia si protectia sociale, egalitatea intre femei si
barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor
copilului, coeziunea economica, sociala si teritoriala si
solidaritatea intre statele membre
respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice

vegheaza la protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural

european
instituie o uniune economica si monetara a carei moneda este
euro

In relatie cu restul comunitatilor internationale, Uniunea isi afirma si

promoveaza valorile si interesele si contribuie la protectia cetatenilor sai. Ea
contribuie la:
pacea
securitatea
dezvoltarea durabila a planetei
solidaritate si respect reciproc intre popoare
comertul liber si echitabil
eliminarea saraciei si protectia drepturilor omului si, in special, al
copilului
respectarea stricta si dezvoltarea dreptului international, inclusiv
respectarea principiilor Cartei ONU
Uniunea isi urmareste, indeplineste obiectivele prin mijloace specifice,
corespunzatoare in functie de competentele care ii sunt atribuite prin tratate.

Competentele Uniunii Europene

Sediul materiei:
T.U.E art. 4 alin. (1) si art. 5
Titlul I Categorii si domenii de competenta ale Uniunii
Europene T.F.U.E art.3, 4, 6
T.F.U.E art. 352 clauza pasarela
Protocolul nr. 25 privind exercitarea competentelor partajate
Declaratia nr. 18 cu privire la delimitarea competentelor
Declaratia nr. 24 anexata Tratatului de la Lisabona
Potrivit art. 5 din T.U.E, delimitarea competentelor Uniunii Europene este
guvernata de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competente este
reglementata de principiul subsidiaritatii si principiul proportionalitatii.
In temeiul principiului atribuirii Uniunea actioneaza numai in limita
competentelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratat pentru
realizarea obiectivelor stabilite tot prin intermediul tratatului. Orice competenta
care nu este atribuita Uniunii Europene prin tratate apartine statelor membre.
Potrivit principiului subsidiaritatii, in domeniile care nu sunt in competenta
sa exclusiva, Uniunea Europeana intervine numai daca si in masura in care
obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre
statele membre la nivel central, regional si local, dar datorita/din cauza
dimensiunii si efectului actiunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul
Uniunii Europene.
Prevederile art. 4 alin. (1) T.U.E precizeaza ca orice competenta care nu
este atribuita Uniunii Europene prin tratat apartine statelor membre.