Tehnica sociometrica

Considerata de multi teoreticieni ca fiind o forma specifica de ancheta psihosociologica,

analiza sociometrica s-a impus odata cu aparitia lucrarii lui J. L. Moreno, We shall survive prin
care el isi manifesta intentia de a gasi o modalitate de sondare a relatiilor interpersonale din
cadrul grupurilor mici, mai cu seama a celor de natura preferentiala. Principalul instrument
utilizat in cadrul metodelor sociometrice il constituie testul sociometric care, de la Moreno si
pana astazi, a fost utilizat cu o dubla destinatie:
a)

sa permita determinarea locului pe care il ocupa un individ oarecare in contextul

relatiilor interpersonale din grup (cat de popular sau, dimpotriva, cat de izolat, respins,
ignorat este);

b)

sa permita detectarea structurii psihologice globale a grupului, cu diferitele lui

substructuri, in centre de influenta, grade de coeziune etc.

Prin intermediul acestui instrument se incearca o studiere a structurilor de grup prin prisma
factorilor psihologici, mai ales a atractiilor si respingerilor ce se manifesta in cadrul grupului.
Cercetarea cu ajutorul testului sociometric parcurge cateva etape distincte:
A) alcatuirea si aplicarea testului sociometric;
B) despuierea testului si alcatuirea sociomatricei;
C) intocmirea sociogramei;
D) reorganizarea grupului potrivit imaginii rezultate din test.
A. In cursul primei etape se construiesc si se aplica itemii sociometrici, prin care li se cere
subiectilor sa isi exprime preferintele, repulsiile si indiferentele fata de ceilalti membri ai
grupului din care fac parte in prezent sau din care ar putea face parte in viitor, in legatura cu
participarea la o activitate comuna (munca, invatatura, petrecerea timpului liber) sau la o situatie
comuna (locuitul in comun). Nu sunt vizate toate relatiile interpersonale, ci numai relatiile
preferentiale (simpatetice, afective) si relatiile perceptive avand drept continut reflectoriu
preferinta simpatetica.

George Bastin, pentru a imbunatati sistemul de obtinere a datelor cu privire la alegerile

preferentiale, trasforma testul sociometric intr-un chestionar, incercand sa obtina raspunsuri la
anumite tipuri de intrebari. Astfel, un asemenea chestionar va cuprinde urmatoarele parti:
a) motivatia (de ce se cere completarea chestionarului);
b)

crearea unei stari de incredere a subiectilor (ei vor fi incredintati de faptul ca acel
chestionar va avea un caracter confidential);

c) determinarea situatiei preferentiale; aici se va avea in vedere:

-

stabilirea limitelor ariei preferentiale (clasa, echipa de lucru etc.);

precizarea calitatii preferintei (alegere, respingere, indiferenta);

criteriul de alegere unul sau mai multe;

limitarea sau nelimitarea numarului de alegeri (respingeri);

utilizarea unei scari preferentiale si descrierea ei; de exemplu: Scrieti in

ordinea preferintelor, incepand cu cel cu care doriti cel mai mult sa fiti in
aceeasi echipa.

Chestionarul este destinat sa ofere date atat cu privire la afirmarea preferintelor de catre
un subiect (pe cine alege sau respinge), cat si asupra perceptiei de catre el a atitudinii afective
exprimate de ceilalti membri ai grupului (cine crede ca l-a ales si cine nu). Acest ultim aspect si
insemnatatea sa pentru sporirea eficientei unui astfel de instrument de investigare a fost semnalat
de catre Taguiri. El o numeste perceptie sociometrica si mentioneaza totodata faptul ca nici
un comportament interpersonal nu ar putea fi inteles fara a cunoaste maniera in care este
perceputa relatia de catre persoanele implicate. Un om plasat intr-un grup afirma George
Bastin citat de Jean-Claude Abric (2002, p. 132) actioneaza si reactioneaza nu in functie de
statutul sau sociometric real, ci conform pozitiei sociale pe care crede ca o are, in functie de
perceptia sa cu privire la legaturile care il unesc cu ceilalti.
O problema importanta ce tine de intocmirea chestionarului o constituie caracterul
formalizat al preferintelor. Subiectilor li se cere sa raspunda prin (+) pentru alegeri, (-) pentru
respingeri si (0) sau (X) pentru atitudinea de indiferenta. In alte cazuri li se cere sa insire intr-o

ordine preferentiala, de obicei de la 1 la 5 pe cei cu care doresc sau nu sa stea in grupul respectiv
(Eugen David, 2000, p. 145). Un exemplu de test sociometric este prezentat in anexa 3.
B. Dupa obtinerea datelor testului sociometric ele trebuie despuiate si prelucrate pentru
aflarea locului preferential pe care il ocupa individul in grup. O prima operatie in acest caz o
constituie construirea matricei sociometrice, adica a unui tabel cu doua intrari in care, atat pe
orizontala cat si pe verticala se trec cu initiala numele indivizilor grupului. La despuierea datelor
se citeste numele celui care a intocmit testul si se trec raspunsurile formalizate (de la 1 la 5) pe
orizontala in dreptul rubricilor verticale care indica pe membrii din grup, fie alesi, fie respinsi.
Pot fi luate in considerare si raspunsurile date de subiecti unor intrebari ce vizeaza modul in care
acestia percep preferintele posibile fata de ei ale colegilor din grup. Ele se trec in rubrica celui
care a intocmit testul, in dreptul celor pe care ii presupune ca l-au ales sau l-au respins (de regula
se foloseste culoarea albastra pentru alegere si rosie pentru respingere). Perceptiile se trec in
paranteze pentru a se distinge de preferintele exprimate. Pentru 3 criterii se vor trece 3 cifre,
fiecare din ele exprimand intensitatea alegerii facute (534, de pilda, exprima faptul ca pentru
primul criteriu a fost exprimata o alegere in primul rand, pentru al doilea criteriu in al treilea
rand si pentru al treilea criteriu un vot in al doilea rand). Pe baza datelor inscrise in sociomatrice
se pot calcula o serie de indici sociometrici.
Astfel, indicele de status sociometric ne arata numarul de alegeri primite de fiecare
subiect si deci, puterea de atractie exercitata de individ in cadrul grupului si se afla prin
insumarea pe verticala a numarului de alegeri primite, fie prin formula:
Iss = n / N-1
unde: n = numarul de indivizi care l-au ales pe X;
N = numarul total al indivizilor din grup.
Aceasta formula este preferabil de aplicat atunci cand efectivul grupurilor supuse cercetarii
difera. De pilda, doi elevi pot primi opt alegeri, dar intr-un caz ele vin de la 20 de indivizi, iar in
altul de la 36, ceea ce face ca statusul sociometric sa fie diferit (0.40 in primul caz si 0.22 in cel
de-al doilea). Analizandu-se fiecare membru al grupului prin prisma statusului sociometric se va
putea constata ca unii dintre acestia primesc un numar mare de alegeri (au deci un grad mare de
sociocentralitate situandu-se astfel pe pozitia de lider, de persoana centrala), iar altii primesc un
numar foarte mic de alegeri sau deloc situandu-se astfel in categoria izolatilor.

Prin insumarea pe orizontala a numarului de alegeri efectuate de fiecare subiect se poate

afla gradul de expansivitate afectiva a acestuia. Atunci cand prin testul utilizat apelam doar la
doua criterii (de pilda, activitatea in comun si petrecerea timpului liber) subiectii au
expansivitatea egala cu 2 (doua alegeri efectuate) impusa deci prin criteriile din test. In alte
situatii, subiectii pot face alegeri multiple si atunci indicele de expansivitate afectiva este diferit.
Este interesant de cunoscut si acest fapt intrucat se poate stabili o corelatie intre status si
expansivitate. Pe baza considerarii datelor inscrise in matricea sociometrica se poate realiza
astfel o prima analiza a structurilor preferentiale ale grupului la nivel individual care pune in
evidenta pozitia ocupata de fiecare membru al grupului in cadrul acestei structuri. Pentru aceasta
se poate calcula si indicele de status preferential al fiecarui subiect in parte, indice considerat
mult mai sensibil decat indicele de status sociometric, intrucat ia in considerare atat alegerile, cat
si respingerile efectuate de catre acesta. Formula de calcul utilizata este:

ISP = Na-Nr / N-1

unde: Na = numarul alegerilor exprimate de catre subiect;
Nr = numarul respingerilor primite;
N = numarul membrilor grupului.
Valorile indicelui de status preferential pot fi foarte diferite, atat pozitive, cat si negative, punand
in evidenta pozitia diferitilor indivizi in cadrul grupului: populari, lideri, nesemnificativi
(indiferenti), izolati, respinsi. Cunoasterea acestor pozitii ne da posibilitatea surprinderii gradului
de incluziune sociala a membrilor grupului, masura in care ei sunt acceptati sau nu de catre
grupul de apartenenta.
C. Pentru a trece la un nivel superior de analiza a datelor cuprinse in matricea
sociometrica si anume, la nivelul interpersonal al relatiilor socioafective constituite in cadrul
grupului, este necesara elaborarea sociogramei acestuia. Cu ajutorul ei putem urmari si in plan
intuitiv configuratia de moment a structurii socioafective a grupului, masura in care relatiile de
alegere (respingere) exprimate sunt unilaterale sau reciproce.
Ca forma de prezentare grafica a sociogramelor, cea mai utilizata este sociograma-tinta
conceputa de catre M. L. Northway si care cuprinde un sistem de cercuri concentrice in care
subiectii sunt dispusi in functie de gradul de popularitate. Astfel, in raport cu valorile indicilor de

status preferential calculat pentru fiecare saubiect investigat, putem stabili cinci categorii de
putere preferentiala, dupa cum urmeaza:
a) subiecti foarte populari avand un indice al statusului preferential cu valori de peste
0.50;
b)

subiecti populari avand un indice al statusului preferential cu valori cuprinse intre

0.20 0.50;

c) subiecti acceptati avand un indice al statusului preferential cu valori cuprinse intre 0

0.20;
d) subiecti indiferenti al caror indice este de valoare nula;
e) subiecti respinsi al caror indice al statusului preferential primeste valori negative.
Fiecarei categorii astfel delimitate ii putem acorda apoi un indice de putere preferentiala
a carui valoare scade in raport cu scaderea valorii indicelui de status preferential astfel incat
subiectilor din prima categorie le revine un indice de putere egal cu +3, iar celor din ultima
categorie, un indice de putere egal cu -1. O asemenea delimitare este necesara pentru
construirea in cadrul sociogramei a unor zone preferentiale corespunzatoare cercurilor
concentrice in cadrul carora vom plasa subiectii din grup supusi investigatiei, in raport de puterea
lor preferentiala. Plasarea subiectilor in aceste zone ne va da posibilitatea vizualizarii modului in
care ei relationeaza in cadrul grupului, cat si orientarea atentiei noastre spre acei indivizi care au
reusit sa polarizeze in cea mai mare masura simpatia unui numar semnificativ de membri,
ocupand, prin aceasta, pozitia de lideri informali ai grupului respectiv (E. David, 2000, p. 147).
Totodata, in cazul in care in testul sociometric au fost incluse intrebari privitoare la modul in care
subiectii percep preferintele posibile fata de ei ale colegilor din grup, se pot calcula si diferiti
indici ai perceptiei sociometrice (Jean-Claude Abric, 2002, p. 134):
numarul de indivizi de care subiectul crede ca este ales;
numarul de indivizi de care subiectul crede ca este respins.
Acesti doi indici permit cunoasterea imaginii de sine a fiecarui individ aflat in situatie de grup; ei
pot fi comparati cu alegerile si respingerile efective, obtinandu-se astfel nivelul de constientizare
al fiecaruia cu privire la locul sau in grup este ceea ce se numeste acuitate perceptiva:

 numarul de indivizi care se cred alesi de subiect;

numarul de indivizi care se cred respinsi de subiect.
Acesti doi indici asigura accesul la imaginea pe care grupul si-o face despre fiecare dintre
membrii sai asa-numita imagine de sine la ceilalti exactitatea previziunilor putand fi si in
acest caz evaluata; cu cat imaginea de sine la ceilalti este mai aproape de realitate, cu atat
individul este mai transparent din punct de vedere social, si astfel se poate aprecia gradul in care
fiecare individ suscita la ceilalti impresii juste sau false.
Importanta analizei sociometrice pentru cunoasterea unor caracteristici definitorii pentru
grupul social este data si de faptul ca, in afara indicilor analizati mai sus, pot fi calculati si altii,
cum ar fi:
indicele de coeziune grupala;
indicele integrarii in grup;
indicele coerentei grupului;
indicele interesului pentru propriul grup etc.
(vezi Septimiu Chelcea, 1996).
Cu toate acestea, retinem atentia si asupra faptului ca, desi are o serie de avantaje
incontestabile, tehnica sociometrica nu trebuie absolutizata. Ea prezinta si o serie de limite
printre care, cea mai importanta este aceea ca dezvaluie doar structura grupului la un moment dat
fara a preciza insa cauzele, natura sau evolutia ulterioara a interrelatiilor din grup decat in mod
aproximativ. De aceea, cunoasterea in profunzime a acestor aspecte necesita coroborarea
rezultatelor obtinute prin tehnica sociometrica cu cele obtinute prin alte metode de analiza
psihosociologica (observatia, interviul, analiza documentara etc.).
Aplicatii si teme pentru reflectie
1. Precizati continutul si specificul testului sociometric; aratati cateva situatii in care el
poate fi utilizat.
2. Construiti sociomatricea si sociograma colectiva a grupului de munca din care faceti
parte si comentati rolul acestora in cunoasterea configuratiei de moment a acestuia.

3. Identificati avantajele utilizarii tehnicii sociometrice; exemplificati.

4. Comentati urmatorul text si desprindeti semnificatia lui psihosociologica: Unul din
principalele puncte de interes ale rezultatelor sociometrice este faptul ca ele pot fi puse in
relatie cu alti factori mentali si sociali. Cand ne interesam de statute, confruntam in
general extremele subiecti populari si lideri pe de o parte, izolati si exclusi pe de alta
parte in functie de diverse caracteristici ce fac obiectul unor masuri independente. Daca
se considera afinitatile sau clivajele, se cauta ceea ce au in comun membrii perechilor
amicale, in raport de perechile de subiecti indiferenti sau ostili (J. Maisonneuve, 1997,
p. 177).