Sunteți pe pagina 1din 921

4

DICTIONAR UNIVERSAL
.4

AL

LIMBEI ROMANE
s

Tr.

F.;

www.dacoromanica.ro

X 12,119

>14

www.dacoromanica.ro

-1 ;.

DICTIONAR UNIVERSAL
AL

LIMBEI ROMANE
COPRINZAND:
1.
z

VOCABULARUL COMPLET AL LIZIREI VOIMITE I LITERARE, ARRAISMELE CULTURALE, EXPRESIUNILE IDIOMATICE, NEOLOGISMELE
UZUALE, ACCEPTIUNILE CUVINTELOR IN ORDINEA LOGIC/ A EVO-

LUTIUNII LOR CU EXEMPLE DIN VIOL DRAW SI CU CITATIUNI


DIN CEI MAI DUNI SCRIITORI ROMANI;
2. TERMINOLOGIA TIINTIFICA, ARTISTICA I INDUSTRIALA
3. NOMENCLATURA MITOLOGICA SI ForAcLoRICA;
4. ETIMOLOGIA VORDELOR POPULARE
5. VOCABULAR GENERAL BIOGRAFIC, GEOGRAFIC I ISTORIC CU PRIVIRE SPECIALA LA ROMANIA V LA TADILE LOCUITE DE ROMANI.
'

111111111.111111111

t.

DE
.

'

LAZAR SAINEANU
".

A OPTA EDITIUNE

Revazut

aclogit la Editia VI-a.

ORTOGRAFIA ACADEMIEI ROMANE

.;
A

EDITURA .SCRISUL ROMANESC1 S. A.


r

Fost Samitca

3.054
.71,

www.dacoromanica.ro

PREFATA
DIN PRIMA EDITIUNE (1896)

Opera prezenta imbratiseaza limba nationala In toate manifestarile vietii moderne: literatura, stiinte, arte, meserii, industrie,
comert... Ea este destinata a fi inainte de toate expresiunea uzului
contemporan, primul i principalul obiect al unui dictionar".
Partea fundamentala a oricarui dictionar national e tezaurul
de vorbe populare, e suma elementelor neaose ale graiului. Dar alaturea de acest fond primordial, care constitue fizionomia speciala a
bricarii limbi, i alaturea de stratul cuvintelor istorice care formeaza
caracteristica generala a epocelor trecute, exista o Intreaga idioma
suprapusa: terminologia literara, stiintifica, artistica, politica si tehnica.

E adevrat ea la noi acest vocabular de elemente culturale


exista abia de ateva decenii, dar el a ptruns atAt de adAnc In

vieata i educatiunea noastra, hick, numai multumita acestei suprapuneri, limba romana a putut deveni un organ demn de civilizatiune.
Numai multumita acestei inavutiri, fraza romneasca s'a putut degaja
de povara trecutului: need i expansiva, ea si-a luat avant in regiu-

nile cele mai Ina lte ale poeziei si ale cugetarii. Fraza moderna, cu
mladierea si mobilitatea ei infinita, comparat cu cea arhaicA, greoaie i zabavnica, tie dA oglinda cea mai fidela a evolutiunii noastre
sociale.

AceastA repede asimilare probeaza, cA importul de termeni


din sferele diverse ale cugetarii si activitatii umane corespundea
unor nevoi reale si permanente, ca acel import era rezultanta unei
transformAri radicale a societatii romAne sub raportul politic si intelectual.

Pe de alta parte, ruptura la noi intre tread i prezent s'a facut


Intr'un mod atAt de brusc, achizitiunile culturei europene s'au substituit atAt de repede unor institutiuni seculare, hick prezentul pentru

www.dacoromanica.ro

VI

alte popoare formeaza pentru noi un trecut adesea indepartat sub


raportul social, politic si linguistic. Astfel este, de exemplu, societatea romana Intre 1840 si 1860.
Arhaismele culturale
singurele cari ne intereseaza
pot dar
avea la noi o vechime de secole sau sa dateze de mai deunazi, din
ajunul contactului nostru mai serios co civilizatiunea din Occident.

De aci necesitatea conservarii unor asemenea arhaisme, fara


de cari prima pagina a Istoriei sau a Culturei nationale ar ramanea
o enigma pentru generatiunea actuala.

Ori de ate ori o vorba din trecutul nostru denota o demni-.


tate, o functiune, un rang, o moneda, o masura; sau exprima un fapt
de ordine politicA, juridica, militara, etc., ea isi afla In acest Dictionar un locsor, uneori chiar un loc de 'onoare, potrivit cu valoarea
si insemnatatea ei de odinioarl

Cat priveste vocabularul propriu-zis al limbei romane, el a


fost supus unui proces de elaborare de indoita natura: un proces
de eliminare i altul de augmentare.
Dictionarele existente contin pe fiecare pagina o soma de
vorbe cu totul iesite din uz i pe cari lexicografii 1 le-au transmis
unii altora Vara sa-si mai fi dat osteneala de a le verifica. Cele mai
multe dintr'insele n'au fost niciodata Intrebuintate in limba literara,
ramanand provincialisme izolate, iar altele au fost Inlocuite, in continua circulatiune a limbei, cu termeni in genere cunoscuti.

Am cautat a descarch padurea vocabularului romnesc de acei


arbori paraziti cari Impiedecau vederea-i, de acel aglomerat de vorbe
cari n'au figurat niciodatd Inteun text scris i cari au servit mai
adesea a spori volumul dictionarelor succesive.

Provincialismele sunt reprezentate in aceasta carte numai intro cat ele au patrons in domeniul literaturei.
Cei doi maiestri ai limbei noastre poetice, Alexandri si Eminescu, apartin ambii Moldovei l poeziile lor sunt pline de forme si
vorbe provinciale. Poezia, ca o mama duioasa, primeste in sanul ei
cu drag pe toti fii rasleti ai neamului ci darueste prin aceasta adoptiune un titlu de nobleta unor termeni, cari, fAr o asemenea fericita

imprejurare, ar ramanea uitati in sfera modesta a existentei lor.


Dintre prozatorii populari, Creanga c cel mai avut In provincialisme si el ne-a servit de izvor pentru aceasta parte a vocabularului national.
Trivialitatile si vorbele obscene au fost intentional omise,

acest Dictionar adrgsandu-se In primul rand tineretului scoalelor.

Sporirea materialului nostru lexical provine din utilizarea urmatoarelor elemente:

www.dacoromanica.ro

VII

1. ?MOM, cititi in vederea speciald a Dictionarului. Acesti au-

tori sunt mai toti scriitorii nostri de frunte, dintre cari ins tnt s'au
citat cu numele decat cei incetati din viat, i anume:
Poe

BOL1NTINEANII, ALEXANDRESCII, A LEXANDR1

i EMINESCII.

Prozatori: C. NEGRUZZI, b -LCESCII i ODOBESCII.


Proza populard: PANN, ISPIRESCU i CREANGI.

Poezia populard: colectiunile Alexandri, Teodorescu i Jarnik,


cel din urm cu omiterea vorbelor pur locale.
Principiul in alegerea citatiunilor a fost preferarea celor cu
coprinsul instructiv si atragtor. Poezia a procurat cel mai mare numar de asemenea exemple si elementului metaforie din domeniul
poeziei noastre i s'a dat o importanta. exceptionala.
2. FOLELORIIL roman: datini, credinte, eresuri, sArbdtori bdbesti.
3. VIOL GRAM, asa cum el sund in Muntenia si in special printre
clasele culte din Bucuresti.
4. NEOLOGISM; al cdror caracter necesar a fost mai sus indicat
si a cal-or raspAndire e adesea sprijinita cu citatiuni din autorii mentionati.
5. Literatura PERIODICI,

utilizatd cu anumite restrictiuni impuse

de spiritul limbei.
6. Nomenclatura TEOLOGICX,

in special cea din sfera Bisericei

ortodoxe.

7. Terminologia anumia, cu citatiuni extrase din Codicele Romaniei, editiunea Ghetu (1892).
8. Nomenclatura 1.maTARX,

pentru care s'a consultat scrierea

speciald a lui 13dlcescu cu indicatiunile complementare apdrute in


Uricariul din 1892.
9. Terminologia zunucoLX, cu utilizarea scrierilor lui

loan Io-

nescu i Aurelian.
10. Terminologia COMERCIALI, cu utilizarea Tarifelor generale ale

Drepturilor de vama din 1870, 1876, 1885 si 1891.


11. Nomenclatura sTinginoli i TEHNICI, intrucat a ajuns la o intrebuintare generaid. Pentru aceasta din urmd rubric& am imprumu-

tat cele mai multe definitiuni din Dictionarul lui Lithe, fard insd a
neglij consultarea literaturei indigene a materiei: Ornitologia parintelui Marian, Prodromul Florei romilne al raposatului Dr. Brandz, etc.
Definitiunea cuvintelor, simpl i clara, evit echivalentele traditionale i perpetuele retrimiteri dela o vorba la alta. Definitiunea

se rid obisnuit sub vorba popular (cf. ceas i orci) cu exceptiunea


cazului cnd aceasta din urm este mai putin comprehensivd (cf.
consiliu i Vat).

Numele proprii de persoane si de locuri formeazd un adaos


important, care motiveazd epitetul de universal dat Dictionarului
nostru. IsTonie nationald, ezoentem (antic& si modernd), FOLKLoara.

www.dacoromanica.ro

VIII

Bioaakria roman sunt relativ complete. Din aceasta din urmA,


persoanele Inca in vieata sunt In principiu excluse.
Pentru istoria romAnd, ne-am servit de operele d-lor Hasdeu,
Tocilescu si Xenopol; pentru geografia patriei, de Cantemir, Frunzescu si de publicatiunile Societatii noastre geografice; iar pentru
biografia nationala, de cercetdri personale.
In massa enorma de fapte relativA la celelalte popoare, pentru
si

care ne-am folosit de izvoarele cele mai recente, a trebuit sd ne


impunem oarecari rezerve si a nu mention decal ceeace a ajuns la
o intrebuintare genera15. Aceasta ne-a permis ca, in loc de o notita
seacd, sd proportionam explicarea dupd importanta evenimentelor,
locurilor si personajelor celebre din toate timpurile si din toate
Wile.

II

LA A DOUA EDITIUNE (1906)

AceastA nou editiune a fost obiectul unei revizuiri radicale.


Mai nu e articol care sa nu poarte urmele unei remanieri sau modificAri. Ar fi cu neputinth a expune cu deamdruntul,aceste numeroase
ameliordri, dar cred folositor a rezum sub cAteva rubrici principiile
generale, cari m'au cAlAuzit in prelucrarea Dicfionarului Universal.

Materlalul lexical. Vocabularul a fost de ast data cu mult


Inavutit. Pe and neologismele au fost reduse la strictul necesar,
omitandu-se galicisme si termeni prea speciali, vorbele populare au
fost sporite in mod simtitor. Nu doard c s'au adoptat WA' discernatant toate expresiunile locale: Dicfionarul Universal, prin caracterul si destinatiunea sa, nu poate deveni un repertoriu de provincialisme. Prima consideratiune pentru adoptarea termenilor de aceastd
categorie a fost extensiunea lor geograficd. WA, de exemplu, trei
culegeri de limbA popularA; Terminologia poporanli (1898) de Fr.
Dame, Glosarul din Ardeal (1906) de A. Viciu i 0 seamei de cuvinie
din Muscel (1905) de Radulescu-Codin. Pe and prima a intrat aproape
intreagA in aceastA nouA editiune, a doua e reprezentat cam prin
o zecime a coprinsului ei, iar cea din urm n'a dat cleat vr'o duzinA
din cele o mie si mai bine de provincialisme ce contine. InteadevAr,
scrierea rAposatului Dame imbrAtiseazA toatA Tara Romaneascd, aceea

a lui Viciu numai Transilvania, iar a lui RAdulescu-Codin un simplu


judet.

Afar de criteriul geografic, cel cultural a fost de asemenea


hotarAtor: tot ce se rapoartA la traiul material (locuinta, port, titttri-

www.dacoromanica.ro

Ix

---

ment, etc.) I la vieata sufleteasca (credinte, eresuri, etc.) a tAranului

din toate provinciile Daciei a fost admis MIA ovaire. La operele


deja consultate se adaoga, sub acest raport, Igiena fdranului roman
(1895) de Dr. N. Manolescu i Istoria medicaid a poporului roman
(1903) de Dr. Leon; apoi Proverbele Romdnilor (1895 i urm.) de I.
Zanne i Sdrbiitorile (1898-1901) de parintele S. Fl. Marian.
Din acela motiv, vorbelor culturale din trecut ii s'a dat o mai
mare desvoltare, sprijinind totdeauna ldmuririle date cu citatiuni din
autorii clasici deja mentionati. La acetia s'a adaos, in noua editiune,
loan Ghica, ale and Scrisori nitre V. Alexmdri (1887) of er o imagine
fidela a trecutului sub aspectele-1 cele mai variate, un trecut care abia
numra un secol i totui ne e mai putin familiar cleat antichitatea
greco-romand.

DefiniVunile. Aceasta parte delicata a Dictionarului a fost


obiectul celor mai serioase preocupari. In privinta terminologiei tehnice populare, scrierea mai sus citata a rapo,satului Dame ne-a adus

servicii apreciabile. Pentru nomenclatura botanica, ne-am folosit


(uneori chiar trite() repro ducere textuala) de Vocabularul botanic
(1906) al d-lui Zah. C. Pantu; iar cat privete zoologia, afard de
Insectele (1903) parintelui S. Fl. Marian, de notitele corespunzatoare
din Enciclopedia romernd (1896-1904). Aceasta din urma publicatiune

ne-a servit de asemenea a rectifica unele explicatiuni eronate din


domeniul biografic, statistic, tehnic i in special al muzicei indigene.
Bineinteles, utilizarea acestor diferite scrieri s'a facut potrivit cu cadrul modest al Dictionarului nostru.

Circulatiunea vorbelor. Afara de cuvintele comune intregei


Romanimi, s'au notat de asta data (pecat o permit cunotintele actuale) teritoriul sau provincia in care circuld vorbele locale admise
In aceasta carte. Nu-i poate de prisos a observa, in aceasta privint,
ca materialul lexical din Bucovina coincide in cea mai mare parte
cu cel din Moldova, jar vocabularul rnuntenesc cu cel din Dobrogea.
Aceea continuitate se constata /titre Banat i Oltenia,. intre Ardeal
i apusul Moldovei sau nordul Tarii romneti. Vorbele fara notatiune geografica apartin limbei comune sau graiului muntean, care
reprezinta astazi limba literara propriu zisa.

Lipsa unui glosar relativ complet al graiului moldovenesc,


ilustrat de luceferii poeziei romane, e pn astazi lacuna cea mai
simtitoare a lexicografiei nationale. Pana una alta, am tras folos din
glosarele inserate in $ezdtoarea (1892-1905) d-lui Gorovei i din
unele articole publicate in aceea revista asupra limbei lui Creanga.

Dispozitiunea tehnici. Dupa dorinta exprimata de mai multi,


s'a grupat la sfaritul vocabularului numele proprii. Acceptiunile cu-

ilintelor se succed in ordinea numeria i corespunzatoare, peat a

www.dacoromanica.ro

- X -fost posibIl, evolutiunii lor semantice. S'au intrebuintat caractere cursive

pentru citatiuni i explicatiuni, majuscule pentru numele autorilor 1


semicompacte pentru idiotisme sau variante lexicale. Forma nominala

a infinitivului s'a pus, dacA contine un sens ori nuanta de sens diferit de al verbului corespunzator (ex. abatere). Nu s'a tinut seamd
de derivatiuni artificiale (ca alilitiitoare, aballitor), cari n'au fost niciodata Intrebuintate in literaturd Intreaga dispozitiune tinde a InlesnI
cAutarea vorbelor i percurgerea repede a sensurilor variate.
Nume proprii. Aceastd parte speciald a fost deasemenea ameliorata 1 completatd, mai ales cht privete domeniul national. In
privinta istoriei, s'au consultat cercetdrile d-lui Dim. Onciu despre
Originile Principatelor Romilne (1899); \sub raportul geoerafiel, Marele Diclionar geografic al Romiiniei (1898-1902) a procurat unele
amAnunte folositoare, iar sub cel biografic, Dicflonarul contetnporanilor

(1800-1898) de Rosetti; in fine, clatele statistice romane i strine


au fost tinute in curent. Nomenclatura geograficA, fiind ca s zic
aa ilimitat, s'a pus tot ce a capAtat o importanta oarecare sociala
(istoricd, comercial, industriala).
Ortografia. In 1904 Academia RomanA a parasit cu total principiul etimologic i a primit scrierea intemeiat pe principiul fonetic,
de a se scrie adich sunetele vorbirii prin litere adaptate fiecdrula.
Cu modul acesta s'a pus capAt inconsecventelor, cari erau inevitabile
in ortografia anterioara prin caracterul ei ibrid fonetico-etimologic.
Noua editiune a Dicfionarului Universal a fost tipArita in conformitate cu Regulele ortografice ale Academiei Romane din 1904.
Etimologia. In aceastA notta editiune s'a adaos 1 etimologia
vorbelor populare. Indicarea formelor franceze la neologisme are o
simpl valoare ortograficd. Mentiunea frecvent OriginA necunoscutA"

insemneazd nu numai c proveninta vorbei a Minas obscurd, dar i


Ca solutiunile propuse nu sunt (ori nu mi s'au pdrut) satisfacAtoare.
Specialistul va recunoate uor ceeace aparline activitatii autorului
In aceastd directiune i ceeace revine cercetarilor din ultimul deceniu.
Ma mrginesc a cita sub raportul din urm Anuarul (1894-1906)
d-lui Gustav Weigand 1 Istoria limbei romtme (1901) a d-lui Ovid
Densuianu, carte insemnath prin scrutarea critica a materialelor i
prin preciziunea rezultatelor la care ajunge.
TrAgAnd folos din rezultatele tiintei, dar evitand cu tot din adinsul orice aparente de eruditiune, am cautat a da cartii o forma
populara, ca sa poata fi accesibild i folositoare tuturora i in primul
rand coalei.
TerminAnd, fie-mi permis a adresh in public multumiri fratelui
meu Constantin, SAineanu, profesor la liceul din Craiova, sub a caruia
Ingrijire s'a tiparit aceasta nota editiune.

www.dacoromanica.ro

XI
III

LA A TREIA EDITIUNE (1914)

Editiunea prezentA a fost deasemenea revAzut. Deci conservA


In liniamentele generale norma celei precedente, ea n'a incetat de a
fi sporit.

Sub raportul culturei trecutului, s'a utilizat romanul clasic al,


lid Filimon: Ciocoii vechi i noui (1862); iar in privinta epocei de
tranzitiune i a celei contemporane, opera dramaticd i umoristicA a
regretatului I. L. Caragiale.
Intrucdt tine de traiul i de credintele poporului, am tras folios
din Culegerile i Studiile ce Academia Romnd publicd dela 1908,
sub titlul colectiv: Din vieala poporului roman. RelevAm in deosebi:
Sarbalorile poporului (1909) de Radulescu-Codin i D. Mihalache,
precum i Industria casnica la Romani -(1909) de Tudor Pamfilie,

aceastd din urind publicatiune completand it unele parti lucrarea


rAposatului Dame, Terminologia poporand romanii (180).

Nomenclatura petilor i a uneltelor de pescuit a fost completatA cu nouele date aflAtoare in opera d-lui Gr. Antipa: Fauna Milologith a Romaniei (1909). In ceeace privete neologismele, s'a tinut
seamA de ultimele descoperiri, mai ales in ddmeniul aviatiunii.
Datele statistice au, fost deasemenea tinute in curent. Notitele
istorice i geografice corespund evenimentelor din urmd petrecute
in Wile balcanice. Dictionarul Universal e prima publicatiune, care
.nregistreazd modificArile importante de pe harta Europei orientale
cauzate de rAsboiul Aliatilor in contra Turciei (1912-1913), 1, in faza-i finalA, prin intervenirea decizivA a RomAniei.
Editiunea de fata, ca ci cea trecuta, s'a tiparit sub priveghierea fratelui meu Constantin SAineanu, profesor la liceul din Craiova.

IV

LA A PATRA EDITIUNE (1922)

Dictionarul Universal a inregistrat in 1914 prima mArire felltorial a Patriei. El saltild astazi o Ronfanie mare 1 glorioas, care
a intrunit, dupd o instrAinare seculard, mai toate ramurile raslete ale
neamului. Visul marilor patrioti a devenit astfel o realitate istoricd.
RAmAne acum ca Patria intregit s implineascA, in cercul culturei
europene, rolul civilizator ce-i a fost rezervat de secole. Fie ca o
erA de pace, de prosperitate 1 de progres sd o insoteasca in calea
fecunda a viitorului

www.dacoromanica.ro

XII

Aceastd nou editiune a fost push' in curent cu transformdrite


importante ocazionate pe harta Europei de Rdzboiul mondial (1914
1918) i consacrate prin Tractatul din Versailles (1919). Numeroase
articole din partea istorico-geografica poartd urmele acestor evenimente grandioase, la cari Romania a luat parte activd.
Multe tari din Europa, i in special Romania Noud, fiind intr'o
perioadd de refacere si reorganizare care Inca nu s'a terminat, unele
notite geografice i cateva date statistice vor trebui sa fie revAzute
inteo editiune viitoare.
Editiunea prezenta s'a facut subt ingrijirea d-lui M. Staureanu,
profesor la liceul din Craiova.

LA A CINCEA EDIT1UNE (1925)

Prezenta editiune a fost inavutita cu o Introducere, in care autorul cerceteazd desvoltarea Limbei romane in raporturile sale cu
Istoria i Cultura nationald. Pentru prima oard se expun aci nu numai
elementele externe, cari au contribuit la formarea i constituirea
graiului national, ci Inca si mai ales factorii interni cari l-au fecundat i imbogAtit. Evolutiunea treptat a limbei e astfel urn-tarifa paralel cu progresele materiale si intelectuale ale neamului nostru.
Cum 'editiunea de fata e reproducerea stereotipatd a celei
precedente, ameliorArile si sporirile au fost reduse, intrucat privete
vocabularul, la minimul indispensabil. De asemenea, in partea istoricogeografica, nu s'au relevat deck faptele si evenimentele cele mai importante. i unele i altele au lost grupate intr'un Supliment la sfaritul carpi.
Ma simt dator a multumi in particular fratelui meu Constantin
*dineanu, profesor la liceul *incai din Bucuresti, pentru concursul
ce mi7a dat la publicarea acestei noui editiuni.

www.dacoromanica.ro

XIII

vi
LA A $ASEA EDIT1UNE (1929)

Aceast noted editiune coincide cu a LXX-ea aniversare a lui


Laziir Saineanu. Credem a fi interpretul tuturor ceior ce s'au folosit
de Dictionarul Universal, ttrand autorului vieat indelungA i prosperA.

Ca prima lucrare de acest fel la noi in tard, Diclionarul Universal


a intAmpinat pretutindenea o prirnire binevoitoare. Ameliorat din edi-

tiune in editiune, el s'a arAtat demn de aceast favoare din partea


tineretului scoalelor si a publicului in genere.
Rdsp Audit In zeci de mii de exemplare in toate tArile locuite de
Romani, Dictionarul Universal a contribuit la formarea intelectuald a
generatiunii de tineri si a dat multor autodidacti posibilitatea de a se
cultiva mai departe. AceastA carte a binemeritat de cultura national.
Noua retiparire a fost obiectul unei deosebite solicitudini. Autorul
insusi si-a revizuit lucrarea dela un capAt la altul, inlturAnd erorile
ce se strAcurase In editiunile prdcedente, umplAnd unele lacune si
sporind in mod simtitor materialul lexical, inavutindu-1 cu noue citate
din autori contimporani. In speci,..1, partea istorico-geografica a fost
tinuta in curent sub raportul politic si statistic.
La rAndul nostru, n'am crutat niciun sacrificiu, ca hartie i liter,
spre a face din Dictionarul Universal o carte didacticd demnA de favoarea-i generala.
Editiunea prezentA s'a fAcut subt ingrijirea d-lui M. Stureanu,
lost profesor la liceul din Craiova.
EDITORII.

www.dacoromanica.ro

Xlv

SEMNE i AliKEVIATIUNI

a.
adv.
AL.

Anat.

a. Cr
Arhit
B1Lc.
BoL.

adjectiv
adverb
Alexandri
anatomie
inainte de Grist.
arhitectura

km.

Balcescu

Med.
Mit.
Mold.

Bot.
Buo.
bulg.

Bolintineanu
botanicil
Bucovina
bulgareete

cap.

capital&

CAR.

Caragiale

cf.

con f er, compara


citeete

cit.
conj.
CR.

d. Cr.
dial.
E.

Ex.

etc.
ex.
I.

fam.
fam.

Farm
fig.

Fit.
Film
Fig .

Ir.
Geom.

perm.
GR. AL

Gram.

gr. mod
int.
Ise.

conjunctinne
Creanga
diva. Crist
dialectal
Est
Eminescu
etcetera
exemplu
feminin
familiar
familie
farmacie
Sgurat
Filimon
filozofil

fizia

irancez )
geometrie
german (clasic
Gr. Alexandrescu
gramatica
grec modern
interjectiune
Ispirescu

italieneste
judet(e)
jurisprudenta

it.
jud

Jur.

lat.
lit.

loc.

m.
Mat.

Munt.
Msg.

n.

N.
N -E.
NRGR.

nemt.
num.
N.-V.
OD.

od.

pl.
pol.
Poe.
pop.
Pr.

prep.
rom.
rus.

rut.

S.
S.-E
S.-V.

serb.
slav.
st.
Teol.

Tr.
tig.

kilometru
latineete
literal
locuitor
masculin (satt mort)
matematice
medicina
mitologie
Moldova
Muntenia
muzica

neutru

Nord
Nord-Est
Negruzzi

nemteete (austriac)
numeral
Nord-Vest
Odobescu

odinioara
plural
poloneete

poezie populara tsau basin)

popular
pronume
prepozitiune
romaneete
ruse ete

ruteneete
Sud
Sud-Est
Sud-Vest
sArbeete

slavon (vechiu)
slant
teologie

Transilvania

V.

tiganeete
ungureete
Vest (sau vezi)

v.
Zool.

zoologie

ung.

verb (sau vezi)

2. 3. 4. etc. indica: seria acceptiunilor sau o succesiune cronologica.


li separa pirti de cuvant ori categorii de nume proprii.
N exprima intonarea vocalei corespunzatoare.
( ) contin rostirea numelor straine, explicatiuni secundare, accentul.
[ ] contin etimologia cuvintelor.
: indica un exemplu sau o citatiune.
; sfftreitul unei acceptiuni date, noug acceptiune.
* Steluta dinaintea unei vorbe (latine ori slave) indica o forma ipotetica.
Transcrierea vorbelor stritine, in partea ethnologica, e conforma cu alfabetul
roman, in afara de 6 (= co, ci), g (= le), DJ (= ge pi), A (= se, ei), 6 (.= on)
ei it (= en), aceste cloud din urma sunete nazale speciale vechii slavone.
NB,
SA se caute la Name proprii termenii cari lipsesc in prima parte a
1

Dictionarului.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE
Dintre toate idiomele balcanice, limba romanA e constituitA de

elementele cele mai variate 1 mai complexe. Nici o alta tail din
Orientul Europei n'a fost cutreierat de neamuri mai felurite ca tarile
coprinse intre Dunare si Carpati. Pe acest teritoriu s'au perindat dealungul veacurilor numeroase ginti i popoare, diferite prin origini, prin
limbd, prin obiceiuri_ Multe dintr'insele au perit, dupa o existenta
mai mult sau mai min efemerA, Far a las urme apreciabile. Colonizarea romanA e prima imigrare ce avu consecinte durabile sl definitive. Pe vechiul trunchiu roman s'au altoit succesiv ramuri rAslete
si purtatoare de roade mai mult sau mai -putin fecunde.
Vom enumera mai intai elementele etnice, cari s'au succedat Inainte i dup colonizarea Romani lor; vom cerceta apoi urmele lAsate

in limn de aceste roiuri de popoare 1 in cele din urma vom face


sa reias rolul ce ele au implinit in domeniul culturei nationale.

ISTORIA
In trecut 'raffle romane i-au primenit atat de des locultorii, in
cat abia putem imbratia cu privirea totalitatea acelor neamuri diverse. Nici u alt basin fluvial al Europei n'a vazut scAldandu-se in
apele sale atatea valuri de popoare ca Dunarea, ca batranul Danubiu,
care s'a intipArit atat de adanc in imaginatiunea poporului nostru,
Prin valea Dunarii s'au strAcurat toate acele semintii aziatice, cari
s'au revArsat apoi in inima Europei. Ad au stationat ele mai mult
sau mai putin indelungat. i atat de repede se fAceau aceste prein,
noiri de popoare, incat multe dintr'insele au dispArut idea ldsa altA
urmA de cat numele lor.
Perioada ante-romand i cea post-romana a istoriei noastre ofera
astfel un adevdrat mozaic etnologic de o importanta 0 de un interes
exceptional pentru istoria civilizatiunii din Orientul Europei.
Ca printr'un caleidoscop trec pe dinaintea ochilor notri element* etnice vele mai eterogene, vele mai bizare; graitiri radical

www.dacoromanica.ro

XVI

diferite; neamuri cu instincte slbatice, cad nimiciau cu o furie oarba


cultura existenta i lasau adesea in urma lor jalea 1 pustiul.
Si cu toate acestea din acea nesfarita varietate cfe paturi etnice
cari se suprapun, se absorb, se strivesc, n'a fames in mare parte de
cat un rasunet vag in paginile etnografului i urme numeroase i palpabile in pamantul insu al patriei noastre. Solul Daciei este brazdat
in toate directiunile de movile sau gorgane, de morminte seculare,

de arhive tacute, cari pastreaza in negrul lor pamant documente


istorice ale tarii noastre din timpii pe and istoria nu se scria cu.
condeiul" (Odobescu).

lath' numele popoarelor cari s'au succedat in trile romane in


decurs de peste un mileniu.
I.

Perioada ante-roma/IA

Sciti. Despre primul din aceste elemente etnice, despre Sciii


sau Scolotii de pe tarmurile Marii-Negre, parintele istoriei, Herodot,
ne-a lasat o descriere in couture atat de precize, in cat tiinta mo-

derna a putut deduce dintr'insa familia linguistica, din care facea


parte stravechiul graiu al Scolotilor. De sigur ea Dariu, nand intreprinse cunoscuta sa expeditiune in contra acestui popor, era departe
de a banui ca dumanii sai grdiau un dialect de aproape inrudit cu
al Marelui-Rege i c Perii i Scolotii erau deopotriva membri ai
familiei eranice.

Movile sau kurgane, cari se intind peste Rusia meridionala, Romania, Transilvania i Dobrogea, sunt singurele urme vizibile despre

existenta de odinioara a Scitilor Pontici. Dupa un traiu de cateva


veacuri pe tarmurile Marii Negre, ei au disparut pentru totdeauna din

istorie i memoria lor traiete in cele cateva nume de rauri (Prut,


Siret, Don, Tyras sau Dnistru, etc.), cad strabateau intinsele pustietali ale tarii lor.
Traci. Scolotii dispar absorbiti fiind de neamul inrudit al Sarmatilor, una din ramificarile puternicului popor al Tracilor, cad posedau odinioara mai tot Sudul Europei.
Tracii ocupau intinsul teritoriu de la Macedonia 'Ana la Azia
Mica i la Nord pana. la Istru. Ei erau fractionati intr'o multime de
triburi, a caror desbinare continua fu cauza slabiciunii intregului
neam. Dei Strabon ii separa strict de vecinii lor apuseni, llirii, cu
toate acestea limba traca pare a fi fost d'aproape inrudita cu cea
ilirico-epirota, din care insa n'au ramas decat cateva resturi neinsemnate. Dar o parte din Rid traiete Oita astazi in directa continuitate cu poporul supravietuit al Albanezilor, precum un trib trac romanizat s'a perpetuat in regiunea dintre Tisa, Dunare 1 Carpati.
Dupa ce au fundat regate puternice, dupa ce s'au !nuns pe am-

www.dacoromanica.ro

XVII

bele malurl ale Dundrii, ba o semintie track Dacii, pAnd i dincolo


de Carpati, Tracii dispar la rdndul lor dinaintea puterii coplesitoare a
Romani lor. i cu toate cA unul din triburile acestui neam important,
Bessii, a clrsistat pand in secolul al VI-lea ceea ce a fdcut pe unii
etnologi s deducA de la dnsii originile poporului nostru informatiunile rAmase de la cei vechi despre natiunea cea mai numeroasd
din lume dupd Indienia (cum numeste Herodot pe Traci), sunt neindestuldtoare si In mare parte confuze, dacd nu contradictorii, asa
cA, dup toate cercetArile fAcute pand astAzi, problema etnologicA a
Tracilor nu iese din domeniul ipotezei.
Geti.
Mai toti scriitorii vechi considerd pe Geti i Dad ca
acelas popor, deosebindu-se doar prin situatiunea lor geografick
Dupd Pliniu, diferenta intre cele cloud' popoare ar fi pur nominal:
Get fiind un nume familiar Grecilor, iar Dac Romani lor.
Ori cum ar fi ins, sigur este cA Getii apar pe scena istoriei cu
trel secole inajntea Dacilor. In timpul lui Herodot, ei s'aflau asezati
intre Hemul c1 Istrul, adicd In Bulgaria de astAzi. In secolul al IV-lea
a. Cr. ei trec Dun Area si fundeazd regatul geto-dac, intinzdndu-se
astfel pe ambele maluri ale fluviului. Getii pot fi considerati ca strbuni ai Dacilor carpatini, cari apar mai tdrziu In cmpiile dintre Tisa
si Dundre.
Peste doua secole Getii dominA pe ambele maluri ale Dundrii,
dar invaziuni de popoare noui II silesc a trece dincolo de fluviu si
a se aseza din nou in patria lor primitivd, la Hemu. Tara, ce ocupase intre Dundre i Dnistru, deveni astfel pustietatea Getilor. De
la ocupatiunea romand, numele de Get dispare cu desavarsire dinaintea

celui de Dao, singurul cunoscut de scriitorii posteriori.

Dad. Dacii ocupard regiunea cea mai nordicd dintre toate


triburile trace. La Sud ei n'au ajuns deck 'Ana la Dun Are, asa cd
numele de Dac nu ne lntAmpinA nicAirea pe pAmantul trac. Originea
lor tracd, ca descendenti ai Geti lor, este Ind' mai presus de orice Indoialk Locul de provenint al tuturor e la sudul Dun Aril, si anume
in Rodope, dupd indicarea lui Dione Cassiu.
Hotarele Daciei le fixeazA astfel Ptolomeu: la apus rdul Tibiscus
sau Temes, la miazd-noapte Carpatii c1 Dnistrul superior, la rAsrit
Siretul si la miazA-zi Dun Area. Ea coprindea dar banatul Temisoarei,
o parte din Ungaria, toatd Transilvania, Bucovina, Moldova (la apus
de Siret) si Muntenia. Romanizarea insA nu s'a sAvArsit pe toatA
intinderea acestei provincii: intreaga-i parte orientalA n'a fost atinsd
de dominatiunea romand.
II.

Perioada romanit

Pentru reimpopularea locurilor pustiite de lungile rdzboaie, Traian


transportd in Wile tlundrene ccoionii din toate partite lumii (ex tato

www.dacoromanica.ro

XVIII

orbe rnmano), mai ales din Orient, Dalmatia, Panonia i din Italia
meridionald.

Din amestecul sangelui intre poporul invins i cel invingator,


intre coloniile romane sau romanizate i elementul supravietuit al
Dacilor, se nate un popor inzestrat cu o viata noua, cu o forta remarcabila de rezistenta i de expansiune. Altoirea elementului roman
pe stravechiul trunchiu trac avu drept rezultat constituirea unei nationalitati romanice pe ambele maluri ale Dunarii. Graiul legionarilor
absoarbe cu desavarire dialectele locale indigene, in virtutea procesului istoric al desnationalizarii de catre un popor superior in cultura, cum s'a intamplat in Galia cu elementul celtic 1 in Spania cu
cel iberic.
Un singur element etnic a scapat de o completa romanizare,
Albanezii, care reprezinta in continattate directa un fragment din
marefi. familie Hided.

Cu introducerea dominatiunii romane, Dacia beneficia de toate


fruetele unei culturi superioare. Descoperirile epigrafice arunca o lumina din ce in ce mai intensiva asupra organizarii politice, asupra

start' sociale, asupra exploatarii pamantului i a muntilor, cu un


cuvant asupra intregului traiu al societatii din epoca romana.
Pentru inlesnirea comunicatiunilor i apararea hotarelor se construira osele (oseaua Calea Troianului sta. Inca in fiinta pe malul
Oltului) i valuri sau anturi (carora poporul le aplica numele stereotip de Valul lui Troian sau Troianul); iar pentru folosul populatiunii, apeducte, bai, temple.
Agricultura lu o mare intindere, industria se desvolta prin exploatarea bogatiilor metalurgice, cari faceau din Dacia un Eldorado
al Imperiului, iar Muffle ofereau mijloace de transport pentru marfurile exportate In restul Imperiului.

Din nefericire, intreaga aceasta cultura e de scurtd durata i


dispare odata cu legiunile romane. Inscriptiunile inceteaza cu anul
274 i nici un monument nu-i posterior domiliei lui Aurelian. Stapanirea romana n'a tinut cleat peste un secol i jumatate (104-274),
v'ro 170 de ani, aa ca Dacia fu, intre provinciile Imperiului, cea
din urma catigata i cea dintai pierduta.

Dar colonizarea se facuse pe o scara atat de mare, incat ea


contrabalanta prin intensitate durata cea scurta i lima romana e
martorul cel mai neindoios al acestei romanizari energice i complete.
III.

Perioada postromank

Evul mediu. Cu transportarea grosului locuitorilor in mijiocul


Meziei, in aa numita Dacia Aureliand (adica In Serbia i Bulgaria
e astazi), tara dela Nordul Dunarii, Dacia Traiand (adica Muntenia,

www.dacoromanica.ro

XIX

Transilvania t ganatul) ramase in prada barbarilor limp mai bine

de opt secole. Cei ramasi loculuimai ales oameni de rand, plugari


pastoriau cautat in vremuri grele un adapost in creierii muntilor
carpatini.
Muntele deveni adapostul secular al nationalitatii romne i locul

de scapare, unde nu se aventura piciorul barbarului. De aceea nomenclatura muntelui la noi, ca si in Tirol, este in cea mai mare parte
romanica si dovedeste astfel continuitatea persistentei elementului
indigen. Dar in munti rmasera cu desavarsire izolati de evenimentele contemporane. Astlel se explica tacerea generala a istoricilor
despre RoWnii dela Nordul Dunarii in rdstimp de aproape un mileniu : dela 274, cand dispare orice urma a vietii romane, Ostia. la
1164, cand cronicarul bizantin Niceta Coniatul (mort in 1216) face prima

mentiune cunoscutd despre prezenta Romani lor in Dacia Traiana. Un


exemplu analog de tacere seculara ii oferd Ladinii sau Reto-Romanii

din Tirol, despre cari nu se pomeneste nimic in lungul interval al


evului-me diu.

Din contra, cei trecuti peste Dunare furd Watt in curentul general al popoarelor balcanice i participara la viata lor comund. De
aceea ei stint mentionati de cronicarii timpului in perioade mai mult
sau mai pufin indepartate. In diferite randuri apar Vlahil in armatele
bizantine (in anii 968, 1013, etc,).
Traiul retras i marginit al Romanilor din Dacia Traiana contrasteaza cu viata activa i pribeaga a fratilor lor transdunareni
motiveazd intru catva totala lor absenta din analele timpului.
Astfel mai intreg evul-mediu al istoriei daco-romane e o pagina
alba, pe care multi s'au incercat a broda sisteme contrazicatoare,
(land nastere unei chestiuni arzatoare pentru rezolvirea careia s'a
recurs adesea la procederi straine de istorie. Daca insa aceste desbateri interesante, cari formeaza astazi o intreaga literatura, n'au avut
nici un rezultat pozitiv, ele au dat un impuls puternic la cercetari
multiple, scormonindu-se terenul in toate directiunile si scotand din
and in cand la iveald ate un document pretios, care arunca o HOrire in aceasta bezna seculard.
In genere insa, istoria noastra medievala ramane o enigma etnografica" (dupa expresiunea lui Niebuhr) si tot ce s'a scris mai prudent in aceasta privinta ne par urtnatoarele randuri ale lui Pi6, unul
dintre cei mai seriosi partizani ai continuitatii Daca aruncam din
nou o privire asupra dovezilor nouei teorii relative la originea Romanilor, daca considerdm ca celor mai multi barbati, cari au lucrat
la rezolvirea chestiunii, nu le lipsia nici talent nici stradanie i cu
toate ca s'a ingramadit un namol de stiinta istorica, etnografica, filoIogica, antropologica, etc., chestiunea intreaga rmane tot o ipoteza

www.dacoromanica.ro

XX
. . . Trebue s tnarturisim ca* astazi, dupd atata munch'
nu stim mai mult de cat stia, acum mai bine de 400 de ani, scriitorul bizantin Chalcocondila, cAnd zice: Muntele Pindu e locuit

nesigurg

de Valahi, cari graiesc una si aceeas limbA cu Dacii" (Daco-RomAni),


i aiurea : Limba Dacilor e asemenea celei Italiene ; ea este insa asa

de stricatA si de diferitd, in cat locuitorii Italiei abia ar intelege ce


vorbesc; de unde insA venir si se aezara. acolo cei ce grAiesc limba
romAneasch, n'am aflat'o dela nici un muritor si nici n'am auzit sA
se fi pomenit de asa cevau (Abstammung der Pumdnen, 1880, p. 18).
In lunga perioada. dintre secolul al III-lea pang la al
Goti.
XIII-Iea, tArile de la Dundre sunt expuse, ca nici o altA parte a Europei,
unui ir de invaziuni neintrerupte. Dup desertarea Daciei Traiane,
ea fu ocupatA, intre secolul al III-lea si al V-lea, de Vizigoti i de

alte semintii din aceeas familie, ca Gepizi si Vandali, cari par a nu


fi venit in contact direct cu populatiunea indigend. In acest flux al papoarelor, cultura romang se nimiceste cu desavArsire, dar 1 dAnsele
dispar nelasAnd adesea nici o urmg despre existenta lor. Un singur
monument arheologic Tezaurul de la Pietroasa pomeneste despre
existenta de odinioarA a elementului germanic la Nordul DunArii.
Slavi. DupA migratiunea popoarelor de origind germanicd, peninsula balcanicd e inundata in secolul al VI-lea de Slavi, natiune
agricold si primitoare de civilizatiune, care prinde radacini adAnci si

exercita o influenta considerabilA asupra poporului romAn de pe


ambele maluri ale DunArii.
Celelalte nean:uri, cari de cari mai sAlbatice si mai besHuni.
tiale, a cgror unica tintA era nimicirea ireparabild a culturei, apartin
in cea mai mare parte familiei turco-tAtare. RevArsAndu-se ca un pohoiu ingrozitor din fundul Aziei, ele Ii fac prima aparitiune in Europa

cu Hunii (dupd 300) i cu Avarii (pe la 550), a cdror infatisare fioroasA si fapte cumplite trAiesc mult timp in memoria oamenilor.
Peste un secol si jumAtate ei respAndesc, in i:runte cu haganii lor,
spaimA i nimicire in mai toala Europa.
Bulgari.Un neam din aceeas familie, Bulgarii, intemeiaz5. definitiv (pe la 660) un regat la Sudul DunArii, se slavizeaza complet prin
adoptarea ritului ortodox si a limbei slavone i intrA in legaturi de
strAnsa prietenie cu RomAnii din peninsula. Epoca de splendoare a romAnismului balcanic se confunda cu perioada de inflorire a imperiului
romAno-bulgar, fundat de fratii Petre si Asan, Domini Vlachorum et
Bulgarorum, cAtre sfArsitul secolului al XII-lea (1186-1257).

Unguri. Un alt neam aziatic, Ungurii sau Maghiarii, tau in


posesiune, pe la inceputul secolului al XI-lea, o parte din regatul de
odinioard al lui Atila i-si disputa cu alte cloud popoare turco-tAtare,
Pecenegi i Cumani, tarile de la Nordul Dunarii.

www.dacoromanica.ro

XXI

Pecenegi. Alungati pe la 900 din locuintele lor de lAngd Volga,


Pecenegii cdutarA un refugiu in Ungaria. Unul din triburile lor ocup
mai toat Muntenia, in special portiunea-i orientald, unde pand astAzi
amintirea lor trdiete in pichetul Peceneaga pe Dundre i in cloud pAraie

din Dobrogea cu acela nume, cari se varsh in Dunare. Dup nimicirea puterii lor de cAtre Bizantini pe la sfAritul secolului al XI-lea,
parte dinteinii se aeazA in Ungaria, sub numele de Bisseni, unde
traird sub proprii lor comiti 1 judecAtori (comites et judices) pAnd ce
se pierdur in neamul inrudit al Cumanilor.
Cumani.
IntinzAndu-se cdtre 1086 in Carpati, Cumanii coprind

Moldova i Tara RomAneascd painA dincolo de Olt. In secolul al


XIII-lea, Clementul cuman devine atAt de considerabil, In cdt ambele

tdri poartA numele de Cumania. De aci pustiau fArile invecinate:


Rusia, Ungaria, Bulgaria i Imperiul bizantin.

Ei stAturd In aceste locuri aproape un secol i jumAtate (1083


1220) 1 par a fi trait in bune relatiuni cu populatiunea indigend, de
oarece o mare parte dinteinii adoptarA in cele din urmA religiunea,
limba 1 datinile romAneti. De asemenea jucarA dAnii un rol important in istoria RomAnilor transdanubieni, sprijinind pe Asanizi sA
restaureze imperiul romAno-bulgar.
Existenta lor pe pAmAntul romAnesc o adeveresc mai multe nume
topice (peste 33) formate din Coman, Comana, ComAneti, nu numai
in Muntenia i Moldova, ci i In Transilvania: cloud' sate de pe lAngd
FAgAra se numesc Coman, intrebuintat i ca nume propriu personal.
Oraul Teleorman datorete de asemenea originea sa Cumanilor. Chiar
In Oltenia, un loc pe Olt se numete azi Cumanii (in vechime Vadul
Cumanilor") i tot astfel until in fata pe Dun Are (cf. i numirile rAurilor (Jzul i Oituzul).
Mongoli.
Dar toate aceste torente etnice nu erau decAt un
prolog la groaznica invaziune a Mongolilor (pe la 1222), cari amenintard cu o stingere totald cultura ario-semitd. Focul i sAngele
inseninau pretutindenea urmele acestor acali ai pustiului.
Pornind in 1227 de la poalele muntilor Altai, aceste horde impuserd Chinei stApanirea lor, distruserd. califatul de Bagdad, pustiirA
Rusia, care rAmase cloud secole sub domnia Hordei-de-aur i, in 1240,
sub conducerea lui Batukhan, nAvAlirA In Po Ionia, in Ungaria i in
Muntenia, prin muntii Braovului i ai FAgAraului.

Mari. Prin Tatar, numele primitiv al unui neam mongol 1


transportat apoi asupra popoarelor supuse de Gengiskhan, se intelege astAzi populatiunea turcd in numAr de vr'un milion i jumAtate,
rdspAnditd in Rusia, in Caucaz i in Siberia. Dintr'aceste diferite ca-

tegorii de Tatari ne intereseazd in special TAtarii din Crimeia, redusi astAzi numai la 250.000 de oameni, cart se ocupA cu pAstoritul,

www.dacoromanica.ro

XXII

dar cart odinioara avura frecvente raporturi i. ciocniri cu popoarele


invecinate: Rui, Poloni, Unguri, Ardeleni, Moldoveni i Munteni.
Turci. Existenta lor istorica propriu zisa incepe cu Osman I-iu
(1288-1336), primul sultan al Turcilor europeni, dupd care ei insii
primira numele de Oman lii.
Subt Amurat I, care cucerl Adrianopole, Turcii, in batalia dela
Cossova (1389), venird pentru prinha oara in contact cu Domnii Serbiei, Bulgariei, Albaniei i Munteniei in persoana lui Mircea, cu care
Baiazet I se ciocni apoi la Rovine (1394). Abia dupa un secol, Moldova, sub Stefan cel Mare, se ciocni la rndul ei cu Mahomet al
II-lea, cuceritorul Constantinopolei, in batalia dela Racova (1474).
Aceste prime raporturi ostile fur urmate de legaturi pacinice.
Cu venirea Turcilor in Europa se pune in sfarit capt epocei
haotice a invaziunii popoarelor.

Repeziciunea cu care apareau 1 dispreau de pe scena istorlei


aceste felurite aglomeratiuni etnice, confuziunea ce lasau in spiritul
contemporanilor, intreciocnirea i intrenimicirea atator culturi, firea
lor brutala i neastamparata au facut, ca analele timpului sa ramle
aproape mute pentru multe dinteinsele 1 ca putinele relatiuni existente sa transmita ecoul spaimei, ce imprtiau in jurul bor.
Una din aceste ginti barbare, Avarii, urmaii Hunilor, dup ce
au invadat Orientul i Occidentul Europei, Med 1.'44 de Carol Magnu, la sfaritul secolului al VIII-lea. Disparitiunea totald i neateptata a Avarilor a dat natere zicdtorii Perit-au ca Avarii" (mentionat de cronicarul rus Nestor) i acest proverb istoric s'ar putea
aplica tuturor barbarilor, cari au strabtut solul dundrean i carpatin.
In timp de veacuri, Romnii, fixati in ambele Dacii, au azistat la
aceste continue preinoiri etnice i, dupa scurgerea pohoaielor navalitoare, ei sttura neclintiti locului. Apa trece, pietrele Mazda.
II

LIMBA

Tad le din Orientul Europei au fost romanizate in urmatoarea


serie cronologica : Macedonia fu prefacuta in provincie romana la 146

a. Cr. i Tracia un secol mai tarziu sub Claudiu, la 46 a. Cr.; Iliria,


pe la 59 a. Cr. 1 Panonia, la 35 a. Cr.; in fine, Mezia fu supusa de
Liciniu Crassu la 29 a. Cr., iar Dada, de Traian la 107 d. Cr.
Cu alte cuvinte, intreaga regiune sud-orientala. a Europei a fost
incorporata lmperiului succesiv inteun interval de peste un secol 1
jumatate I aceastd opera de cucerire treptata incepe cu Macedonia
i se incheie cu Dacia.
Elementul etnic din aceste ase provincii Macedonia, Thracia,
Illyricum, Pannonia, Mcesia i Dacia apartineau la dou neamuri

www.dacoromanica.ro

XXIII

foarte importante, cari din timpurile cele mai vechi au ocupat SudEstul continentului: Ilirii i Tracii. Elementul trac dornina 4a Nordul
(Mezia i Dacia) si la Sudul Balcanilor (Tracia), iar cel iliric mai ales
in partea orientald (Iliria, Panonia, unde ii s'a suprapus elementul celtic), pe cand Macedonia forma oarecum un compromis i o tranzitiune intre ambele populatiuni, ei constand parte din Traci si parte din
L

Urine autohtone

Care a fost rolul elementului autohton in constituirea limbei romane ?

Din idioma tracd au ramas putine resturi, dar ele permit a o considera ca apartinand grupului indo-european.
Din limba geto-daca, o ramura a familiei trace, ne-a ramas cateva glose transmise de scriitorii antichitatii, nomenclatura geografica
si o lista de nume proprii.
Acest material linguistic traco-dac se ridica la vr'o 280 de vorbe
(incluziv numele proprii de pe inscriptiuni). El se compune din nume
personale, etnice sau geografice, si dintr'o colectiune de vr'o 51 de
termeni botanici, in cea mai mare parte datoriti medicului grec Dioscoride, contemporan cu Neron (I secol d. Cr.), fare, in opera-i Despre materid medicalei, a intrunit o lista dintr'insele in diferite limbi
(daca, galic, egipteana), etc.
Dupd repetate i zadarnice incercari de ,a se raporta la acest
fond primitiv, trac sau iliric, unele urme ale vocabularului romanesc,
se poate afirma astazi cu sigurantd,. c nici o urma pozitiva n'a supravietuit din idiomele autohtone. Presupunerile fdcute in acest sens
.raman iluzorii. Ele se pot reduce la aceastd tripld categorie :
1 Vorba e romano-traca, adica a trecut deja prin gatlejul legionarului, ca argea, a cdrii evolutiune foneticd e aidoma cu cea de stea sau
mdrgea (in latineste, stella, margella).
20 Vorba indigend a fost ulterior imprumutata de la Albanezi, ca
mazeire.

3 Vorbele pretins dace sunt creatiuni ale limbei romane, ca


doind, aghiuld, iazmei, bordeiu, culbec, etc.

Cu un cuvant, pe cand traco-daca a disparut fara a Ids& urme,


ilirica a supravietuit in parte In albaneza de astazi.
H.

Latina vulgari.

Elementul ereditar
Primul si adevaratul temeiu al limbei romne

e graiul legionarilor, care, ca toate idiomele vulgare, nu diferea de


limba claselor culte de cat printr'un sir de particularitati de ordine
gramaticala si lexicala. Aceastd latina rustica constitue fondul vQcabularului r9matmci

www.dacoromanica.ro

XXIV

Mai toate prirnele impresiuni ale omului din popor, aproape In-

tregul vocabular al taranului pentru a exprina notiunile de Intaia


necesitate din lumea fizicl i intelectuald sunt de origin& romana. Unele

din aceste cuvinte latine tradeaza o conceptiune proprie poporului


roman; cele mai multe insa au pastrat ideile originare in virtutea
puterii conservatoare a limbei, care persista paralel cu tendenta-i
modificatoare.

Podoabele firii: cer, soare, luna, stele, parnAnt, apa i foc.


Impartirile timpului: an, lurid, saptarnAna, zi (dimineata, amiazi,
seara, noapte).
Anotimpurile: primavara, vara, toamna i iarna.
Fenomenele naturei: nor, negura, bruma, ploae, rotfa, grindina,
fulger, tunet, ninsoare, \rant.
Aspectele pamantului: 5es, camp, munte, rapa, vale, flu, tarm.
Fenomene intelectuale: minte, euget, intelegere, cunomtere, pricepere, 5tire, dor, ru5ine, teama, spaimA, adevdr, minciuna.
Credinte 5i eresuri: zAne, maiestre, striga (strigoiu), descantec,
vergelat.
Legaturi sociale: parinti, fiu, MCA', frate, sofa, bun, bunica, nepot,

cumnat, socru, ginefe, nora, vitreg, unchiu, matu5a, var.


Varstele omului: fat, far& Omar, fecioara i vergurd, barbat 5i
om, femeie 5i muiere, batran.
Corpul omului: cap, frunte, tampla, ochiu, sprAnceana, pleoapa,
geand, nas, nari, ureche, fata, buca, falca, dinte; masea, gura, limba
(gust), imparatu5 (cerul gurei), junghiu, Lunar, spate, brat, cot, alba,
pumn, deget, unghie, piept, pAntece, buric, spate, dos, coapsa, coasta,
genuchiu, pulpa, picior, calcaiu, talpa, piele, coama, par, barba.
Organe interne: creier, inima, plaman, ficat, rinichiu sau rarunchiu,
splina, mat.
Nomenclatura faunei 5i a florei e In cea mai mare parte latina.
Regnul mineral: aur, argint, arama, plumb, fier.
Casa 5i coprinsul ei: cas, masa, camin, curte, celar, scara,
treaptb, u5a, poarta, fereastr, scaun.

Dar ceeace trebue relevat mai cu seama, ca o trasur caracteristica, e seriozitatea, am putea zice solemnitatea, cu care poporul
trateaza cuvintele de origina latind. Pe cand celelalte contingente
lexicale capAta in gura RomAnului o nuanta progresiva de ironie
batjocoritoare, singurul element latin e crutat de aceasta tendenta
pronuntata spre parodie, de care n'au scapat nici macar cuvintele
sacramentale de origins slavo-greaca. In aceast exceptiune remarcabila se poate recunoa5te caracterul particular al elementului latin;
nu-ti bati joc de ceva scump, la care tii din baierele inimei. Ele=Mid latin este mai intim, mai aproape de sufletul natiund. Aceag4

www.dacoromanica.ro

XXV

tetrielie a limbei s'a pastrat cu mai mita scumpatate, flindca sguduise odinioara mai puternic intreaga fire a poporului roman i Mik
se infiltrase mai de mult i mai adanc in sucul i sangele sau.
Cate-va inovatiuni provinciale: albind, la adica vorbindstup";

mruntaie, maruntiuri"; subsoadi, ce-i subt aripa"; vdr, adevarate, cu sensul de vr bun.
Unele schimbari de sens s'explica prin caracterul de baltina al
Romanilor. Popor eminamente agricol, legionarul prefera clasicului
jacere, aruncare, pe vulgarul eruneare, a plivi un camp de buruieni,
a starpi balariile, de unde sensul generalizat de aruncare".
Pe de alt parte, viata milliard se oglindete in termeni ca aparare (pentru clasicul defendere), a face preparative; sarcina, bagaje
militare, etc.

Barba !us, subtituit lui vir in graiul legionarilor, desemna pe


omul barbos, pe cel ce purta barba ca vechii Romani, cari ignorau
rasul.

Cel mai important din aceti termeni militari e veteranus, batran.


Serviciul militar era lung i obositor: el dura 25 de ani i mai bine
i and 11 termina veteranul, el era inteadevar batran. Atunci capata
el diploma de honesta missio", titlul de WA' al legionarului ce'l insotea adesea i dupa moarte. Inc in timpul serviciului, legionarii se
cdsatoreau cu femei indigene i-i creteau copii in legal-. In acest
mod viata Iegionara devenea until din mijloacele cele mai eficaci de
romanizare.

In fine, cateva asociatiuni de idei pe cari limba romana le impartaete cu celelalte limbi romanice sau cu idicimele popoarelor
inconjuratoare: creqiin, in sena de om; lege, religiune; limb, natiune; lume, lumina 1 univers (ca In siavona i maghiara).
Originea limbei romane trebue cautatala Sud de Dimare. Intre
macedo-romana i daco-romana raporturile au fost continue. l cu
Italia s'a intrefinut raporturi vechi prin Dalmatia. Termeni ca mtrgun i stropire reflecteaza vorbele corespunzAtoare italiene martagone i stroppiare (rostit stropjare).

Impruntuturi ulterioare
Slavona. In cursul secolelor al VI-lea i al VI-lea au patruns
In limba romana prima patura de slavisme, cele mai vechi i cele
mai importante, cari au Intiparit o fizionomie particulara daco-romnei

in raport cu surorile el din Occident Influenta slavona a modificat


profund aspectul gramatical i lexical al graiului national. Ea continua in timp de secole sa." domine cugetarea religioasa i juridic&
traiul intim al poporului.
Aceasta influenta seculara a Slavilor a lase in vieata i In inima

www.dacoromanica.ro

XXVI

Romanului urme adAnci si nesterse. De aceeas religiune cu dansul, ei

i-au impartasit nu numai o parte din nomenclatura sa religioasa,


dar i multe din obiceiurile si credintele sale: Rusalii, Moroi, varcolac. Poezia populara e intiparita de acelas spirit. In basme si povesti ne intampina zmei si Pepe lea, creatiuni ale fantaziei slave.Un
contingent important contine flora (bujor, busuioc, hrisca, ovaz;
maslin, smochin, stejar) si fauna romana (cocos, gasca; cartita, dihor,
jder, lebada, liliac, paiajin, rac). Cu deosebire sunt de relevat expresiunile duioase i energice: chinta, dragoste, iubire, prieten, vrajmas,
grija, mild, sarman, vesel, voinic, viteaz, vrednic, destoinic, dibaciu,
iscusit, istet; apoi: gresald, munca, necaz, oglinda, primejdie, paguba,

plata, podoaba, sfat, spor, sfiala si treabd (cari n'au echivalente


latine). Mai departe, in sanul intim al familiei: dada, lele, nana,
nene.

Multe din aceste imprumuturi slavone au capatat o evolutiune


de sens proprie limbei romAne: vezi vorbele crdng (padure"), novae
(,1urias"), smeu, etc.; altele au devenit mai fecunde romaneste de cat

slavoneste, (land nastere la numeroase derivate cu nuante caracteristice (a se vedea, de exemplu, familia lexicala produsa de drag).
Uneori vorba slava a patruns romaneste in dilerite epoce: astfel
crdng i crug (ambele cu sensul primordial de ,Cerc"), dublet din
care primul termen reprezinta un imprumut vechiu (cum dovedeste
forma-i nazalizata), iar celalalt, un Imprumut mai nou dintr'o idiorna
slavica modern& care a pierdut nazalizarea: bulgara si sarba pentru
Muntenia, ruteana si rusa pentru Moldova.
E interesant a releva tendenta pejorativa, ce a prezidat la alegerea acelor cuvinte slavice, a caror notiune fundamentala avea deja
un reprezentant latin: iarba-balarie, os-ciolan, dorintd-pofta. Aceasta
tendenta predomina cu deosebire in limba modernd si atat terminologia religioasa cat i o build parte din elementul lexical de origina
slavona au devenit obiectul parodiei populare.
Gotica. Vizigotii au ocupat teritoriul dintre Prut si Nistru, poseciAnd mai tarziu provizoriu i Moldova (al carii nume actual se trage

din limba lor). Dar nu venira in atingere cu populajiunea romana,


ceeace explica lipsa totala de gotisme 1 in genere a elementului german in vocabularul romanese. Aceasta constatare o diferentiaza asemenea de lhnbile romanice din Occident.
Albaneza. Descendenti ai vechilor Ilini, Albanezii comunicara
de timpuriu un mic numar de albanisme RomAnilor din Macedonia,
cari le transmisera apoi RomAnilor din Dacia. Iata cele mai importante (relative in majoritate la sol i la accidentele sale): bucurie,
bunget, ceafa, cioc, copac, copil, curpen, ghimpe, gresie, groapa, magut* mos, mugur, naparca, parau, sambure, tap, tarc,

www.dacoromanica.ro

XXVII

Bulgara. 0 a doua palturd, Slavond, in limba roma* veni In


secolele XII XIII-lea dela Bulgari, neam ugric slavizat si stabilit pe
ambele maluri ale Dnnrii. Ei trAirA in contact intim cu RomAnii, cari

le datoresc prima organizare politicA si religioas; pe de o parte,


termeni ca: craiu, vodA, voievod; clucer, postelnic, vornic, etc.; iar
pe de alta: hram, popd, schit, staret vlaclicd, etc.
Celelalte Imprumuturi bulgaresti se rapoartd, in all de nume
de animate i de plante, la viata agricolA si pastoral (ogor, plug,
tArIA).

Bizantina. Cea mai veche pAtur de grecisme, in vocabularul


roman, e de origin bizantina. Si aci ArmAnii au servit ca intermediari. lard cele mai rdspAndite din aceste imprumuturi: agonisire, argat,
arvund, camAtd, condeiu, cort, crin, cutezare, folos, IncA, horA, ieftin,
mAnie, mirosire, pardsire, prisos, proaspAt, trufie, urgie.
Maghiara. Din capul locului in atingere cu populatiunea indigenA, cu RomAnii i cu Slavii, Ungurii suferir ascendentul cultural

al celor din urmA i exercitard asupra celor dintAi o influenta. lexicard putin insemnatd, ce-i drept, din cauza naturei sale teritoriale,
dar care se resimte deja In primele monumente ale limbei romAne.
Dela Unguri s'au imprumutat, pe lAngd cAteva numiri de plante
(hajmA, leutean, mohor, picioarcA, atratel, ciupercd), 1 de animale (coroiu, libut oim, uliu, vindereu), numele oraqului i al vechii
administratiuni municipale, al neamului i al uricqului; apoi o serie
de notiuni abstracte foarte importante, cari denotA o mare intimitate
sociald Intre cele cloud popoare: bAnuire, bizuire, chibzuire, fagaduire; gAndire, ingAduire, socotire, chip, fel, pildd, seamd. In genere
mai toate verbele in ul: alcAtuire, altoire, bAntuire, cheltuire, int Alfire, lacuire, mistuire, sarguire, suduire, tamdcluire.
CAteva vorbe de IntAia necesitate: aldAmas, bir, belsug, gazdA,
giulgiu, guler, ham, holdA, hotar, talpA, tobA, tintirim, viclean.
Frumoasele cuvinte gingaq i alean sunt de aceea originA: dar
pe cAnd Ungurul Intelege prin ellen numai pe vrAjmas sau protivnic,
RomAnul a concentrat in alean melancolicA duioie care se rAsuflA
in doinele sale.
'Mara. Elementul tAtAresc, In stocul turcismelor romAne, se
referd la traiul insu al TAtarilor CrAmleni i Nogai, cari, in timp de
aproape cloud secole, au venit in continua atingere cu Moldovenii.
De aceea vorbele tAtAreti figureazd parte ca termeni tehnici in letopisete, parte ele au persistat pAnA astAzi In graiul moldovenesc, lipsind in cel muntean 1 In idiomele balcanice (afarA de cazul cAnd
acestea au adoptat forma paraleld osmanlie).
ca beciu, olat,
Cumana.
Cele cAteva imprumuturi cumane
sunt adAnc InrAdAcinate in limbd si se bucurA de o mare cir-,
toiu

www.dacoromanica.ro

XXVIII

culatiune, ceeace indica o proveninta mai veche decat vorbele intrate prin filiera osmanlie.
Turca. Slavii i Grecii erau popoare de aceeas credinta i
de aceleasi datini cu Romanii, de aceea influenta lor se resimte in toate

manifestarile vietii religioase, sociale 1 intelectuale. 0 influenta de


all& natura a suferit limba noastra in curs de secole din partea Turcilor, un popor strain prin religiune, strain prin aspiratiuni. Ce ordine
de idei s'au putut imprumuta in asemenea imprejurari? Limba este, in
acest caz, oglinda cea mai credincioas: ea n'are de inregistrat nici
o notiune religioasa sau intelectuala propriu zisa, nici un verb originar (doar cateva sufixe si particule). Lumea, suprafata pamantului,
corpul omului i sufletul sau, vieata de familie
in toate acestea
nu se afla nici o urea, nici un reflex al elementului turcesc.
Regnul animal, ca i cel mineral, e putin reprezentat; din contra,
cel vegetal numara un contingent important.
Vorbe relative la casa si d'ale casei, la bucatarie i la produsele
gastronomiei orientale, la bauturi si la aparatul fumatului.
Cea mai mare parte a terminologiei comerciale, multe numiri
de mestesuguri, de industrii, de unelte si dichisurile respective (unele
privitoare la pastorit i la tesut).
Vorbe apartinand sferei militare si juridice dispdrute in mare
parte; cativa termeni de marina si mai tot ce privete calul.
Un numar de substantive i de adjective cu puante mai adesea
nefavorabile.
Literatura populara a pAstrat multe din aceste vorbe orientate. Bas-

mele muntene cunosc termeni speciali ca abdir 1 hirdm, dam 1


salafiu, saltand i prt, etc., mai toti deveniti straini limbei generale.
Cantecele populare posed, la randul lor, un intreg vocabular,
de caracter oarecum traditional, de aceeas origina. S amintim numai epitetul orioman, pe care baladele populare 11 dau ciobanului cu
turme sau cu oi multe, sinonim eu chiabur, arnbele vorbe de proveninta turceasca.

Ironia poporului, care n'a crutat de parodiare o build parte a


elementului slavo-grec, urmarit de spiritul satiric al Romanului
pana si in domeniul terminologiei religioase, ameninta intregul contingent al elementului turcesc. Cuvinte ca: aferim, afif (ififliu), babalac
(baccea), berechet, fudul, habar, hal, halal, naz, renghiu, zeflemea, etc.

sunt toate intiparite de o doza mai mult sau mai putin mare de
ironie ptimista.
Cireaca. Imprumuturile cele vechi din bizantina contrasteaza,
sub raportul social, cu grecismele din epoca fanaribta intrate in limba
dela sec. XVIII-lea Incoace.
Influenta Grecilor se resfrAnge mai ales asupra terminologiei re-

www.dacoromanica.ro

XXIX -

ligioase. Cateva numiri de plante (anghinara, chile& boboc, conopida,


crin, garoafa, lamaie, portocala, rodie, smeura, trandafir, vlastar), de
animale (chit, cucuvaie, scatiu, scrumbie, stacoj, tar) si mai toate cu-

vintele culturale: tipar, dascal, etc. Am motenit apoi dela dimii,


pe deoparte, ananglzea 1 lipsa, pe de alta, folosul 1 prisosul; pe de
o parte, cutezarea, pe de alta, frica; pe de o parte, agonisirea, evlavia
magdierea, pe de alta, patima, cu mai tot cortegiul ei (pizma, etc.).
Verbe de mult incetatenite, ca : prdsire, pedepsire, sosire, formeaza un contrast cu ingrediente superficiale ca catadicsire, metahirisire, pliroforisire, i ceilalli musafiri provizorii in-isire, cari s'au
dus tot atat de repede, cum au venit. De asemenea, cuvinte ca cositor, drum, hord, noim, temeiu, adanc inradacinate in limba, dovedesc o origina mai veche i se deosebesc fundamental de vorbele
introdusd in epoca Fanariotilor, a cal-or circulatiune devine din ce

in ce mai marginita i sunt fatal menite a sucomba sub povara


ironiei populare. Aa sunt: anost, apelpisit, chir, cocon, chiverniseala,
ifos, ipochimen, mutra, nostim, parapon, procopseala, sindrofie, torn-

baterai alti reprezentanti de aceasta categorie, cari formeaza un


izvor nesecat pentru literatura umoristica.
Ruse. Dela sec. XVIII-lea, rusa a exersat o oarecare influenta,
politica i sociala, asupra Moldovenilor mai ales. Rusismele de aceasta
categorie intrate pana la jurnatatea sec. XIX-lea au avut o existenta
efemera i disparura odata. cu introducerea administratiunii i vietii
sociale din Occident. Ele nu au astazi decat o valoare istorica.
S'adaogam ca rusa a fost unul din primele intermediare cari au

facut sa intre in romanete cativa termini occidentali (mai ales de


ordine administrativa), consacrati sub aceasta forma speciala prin
Regulamentul Organic.

Nemteasca. Saii, aezati in Transilvania dela secolul al Xll-lea,


mai ales in oraele Sibiu qi in tam Barsei, au venit in contact freevent cu Romanii.. Ei au lasat urme curioase in vocabular, ca pnf,
turn; ca tat (Latte), mold, figl. Cativa termeni profesionali, ca joagdr i oblu (Hobel), cum mai toata nomenclatura tipografica. Cateva
numiri de haine mai ales taraneti (ca laibar, ondroc, ort) i cateva
name de monede ieite din uz.
Austriacii, la randul lor, ne au dat cativa termeni administrativt
i militari, cari insa mai toti au ramas in graiul ardelean. De la ei
provin numele instrumentelor muzicale: timbal& fiterd, mai ales taut&

de unde ldutar, devenit nume generic aplicat tuturor muzicantilor


ambulanti cari executd muzica Vara note, din memorie. De asemenea:
capelmaistru, clavir, flafnetd, pe langa paucd.
Datorim chelnerilor austriaci tot ce privete beraria (bere, chel-

ner, hall* tal), pe langa caputiner i pari.

www.dacoromanica.ro

XXX

Austria ne-a servit mai intai ca intermediar intre Occident 1


Orient. A ailiitori induntru, adicA in centrul Europei, insemna odinioara in Moldova a porni la Viena, iar Imbrdcat nenzjege era sinonim
cu purtand haine europene, adica austriace, in opozijiune cu moda
orientala ce a durat pana la 1850.
IV.

Neatnuri striiine interne

In afard de acjiunea idiomelor exotice inconjuratoare ce le tre-

curam in revista, limba romana a mai prima unele vorbe de la


elementele etnice din vechiu aezate in jara i anume-:
ENTRE.
Cativa termeni veniji mai ales din Moldova, unde Evreii
au fost In totdeauna mai numeroi de cM In Muntenia. Aceste imprumuturi aparlin graiului evreo-german, care nu-i de cat un dialect
austro-bavarez, amestecat cu vorbe din vechea ebraica i cu Imprumuturi slave (ruseti sau polone). De aceast origina sunt: balabustii
qi belfer, gheseft i nzecher, habolnic i pltic, etc. (v. Vocabular).
0 nuanjoa ironica le e inerenta tuturora.
rem. De la secolul al X1V-lea imigrMi In jara din Grecia,
Tiganii, deveniji robi i famai astfel pan& la 1842, au lasat cateva
urme In vocabuTarul romanesc: barbs, ciocan gros; benga, naiba;
ealdit, gade, etc.
Celelalte imprumuturi de aceasth proveninja se rapoarta la traiul

i apucaturile lor: radar, tanana, etc., pe langa verbele a ciurdi, a


fura, i mai ales a pili, a bea vartos, verb care circula 1 in Moldova
sub forma a chili (de unde cizileal, bautura).
V.

Limbi speciale

Limbile speciale difer de limba comuna sau generala prin particularitaji din resortul eicluziv al vocabularului. Astfel sunt bunoarA graiurile tehnice sau profesionale, cari au inavujit limba cu
numeroase aplicMiuni metaforice, variate 1 pitoreti. Vom arata mai
la vale sensurile figurate ce poporul a indus din sfera tehnologiei.
Aceste limbi speciale au uneori un aspect particular, recurgand
spre a nu fi injeles
la vorbe straine necunoscute, la metafore
caracteristice. Ele au dat limbei generale caliva termeni cari merita
a fi relevaji. De aceasta categorie sunt:
GRULIL COEIRESC.Putini din termenii propriu zii ai acestui graiu

au patruns in limba cornuna. Cel mai obinuit e fit 1 chiul, in locujiunile colareti: a trage la fit sau a trage un clziul, a lipsi de la
coala, a umbla trengarind, generalizat apoi In: a juca un renghiu
sau o festa cuiva. De aci derivatul clziulangiu, cel ce trage chiuluri,
deci haimana, trantor.

www.dacoromanica.ro

XXXI

onenn, MILITAR. - Cele mai multe din aceste vorbe au rAmas


cercuite in sfera cazarmelor, avAnd toate un sens ironic: cazon,
deqcd, teat, etc.
GRAIIIL HOTILOR. - Cel mai curios din aceste limbi speciale, graiul

hotilor sau cArditorilor, e caracterizat prin vorbe imprumutate din


idiome strine (greaca modernA, evreo-germanA si mai ales tiganeste),

prin alterAri formale, prin imagini bizare. Dar mai nici unul din
acesti termeni nu pare a fi ajuns la o intrebuintare generald.
VI.

Influenta occidentala

De la a doua jumdtate a secolului al XIX-lea, civilizatiunea Apu-

sului, reprezentatA in prirnul rand prin Franta, s'a revArsat ca un


torent fecundator asupra societatii romAne, care tocmai se lepAdase
de jugul coplesitor al Orientului. In cAtiva ani tot bagajul trecutului
ced definitiv locul influentei occidentale. Noua ordine politica si
administrativd, carierele sociale si intelectuale se resimtird profund
de recenta stare de lucruri. Terminologia literarA i tiintifica a fost
complet renovatd.

Notiunile abstracte (de cari limba era asa de sArach) venir


atunci cu profuziune s imbogAteascd vocabularul romAnesc.

Negresit o transformare atat de bruscd nu s'a efectuat Mit sbucium, mai ales in perioada-i de tranzitiune (1850-1870). Pe de-o
parte, curentul neologic amenintA s devie cotropitor si chiar dAuntor spiritului limbei, iar pe de alta, contrastul !Titre limbagiul trecut
si prezent era plin de peripetii cornice, din cauza alterdril termenilor
neologici In gura claselor micei burghezimi (v. mahalagisme).
Dar procesul novator ii continua mersu-i ascendent si astAzi, dupd
aproape un secol, se poate mAsura influenta-i oportund i binefcdtoare asupra limbei si inteligentei nationale.
CAteva din aceste neologisme se prezint subt o Indoit forma,
ca influentd i progres, alAturea de inreiarire i prop4ire. Forme le
din urmA sunt tentative de romAnizare partialA (modelatd in genere
dupal corespunzAtoarele germane Einfluss i Fortschritt), Incercdri
dealtmintrelea ramase izolate.
Aceastd imbogAtire a vocabularului avu drept rezultat o abundantA sinonimie. Astfel, pe lAngd neam i noroci, se adaose succesiv
natie, popor i ginte. Termenul de popor a fost introdus de carturarii
ardeleni, cari l'au modelat dupd italianul popolo.
Cum limba e refractarA oricArii superfluitAti, ea a introdus (si
continua a introduce) nuante delicate intre termenul indigen si cel

importat. Acesta e cazul mai ales al putinelor vorbe abstracte, cari


ii aveau deja echivalente romAnesti, bunAoard amor i dragoste, pasiune i patima. Termenii neologici posed o valoare mai comprehen.

www.dacoromanica.ro

XXXII

siva i mai generala, pe and numirile de batina sunt mai intitne i


mai concrete: dragoste sau iubire are un caracter mai uman, pe and
neologismul amor se poate aplica deopotriva divinitatii i muritorilor (cf. i expresiunea amor propriu); pasha:ea coprinde toata gama
micdrilor sufleteti, pe cand corespunzatoru-i patirnd s'a restrans (in
afara de sensul sari religios) la apucaturi mai ales vitioase.
Acest proces de diferentiare semanticd e departe de a fi terminat.
El va contribui a da limbei mladierea i abundanta necesara spre a
exprima ideile cele mai inalte ale cugetarii i sensatiunile cele mai
delicate ale sufletului. Multumita acestei inavutiri ideate, limba romana

a devenit un organ demn de o cultura superioara.


VII.

Influente mutuale

Idiomele straine Invecinate


bulgara i sarba, maghiara i
au contribuit asffel succesiv la inavutirea fondului latin al
vocabularului romanesc. Dar limba romana, la randul ei, n'a ramas
Vara actiune asupra acestor idiome. In lipsd de studii pregatitoare,
nu-i cu putinta a se preciza de pe acutna elementele ce au primit
din romanete. Ne mdrginim a atrage atentiunea asupra atributiunilor
eronate ce se comit in aceasta privintd. Se decerne adesea idiomelor
straine ceea ce ele datoresc limbei noastre:
10 Bulgara a imprumutat din romanete, intre altele: inturc7,
polona

i meleov, melciu: primul, terrnen ciobanesc ce pastorii


notri l'au transportat pretutindenea In migratiunile lor (odata cu
geileata); cel d'al doilea, vorbd de batina.
20 Sarba posedd, intre altele, baliga, termen ciobanesc (de origina obscura) i blavor, arpe, cest din urma reflectand pe al nostru
&Uttar: pe and vorba s 'explica romanete prin elemente indigene,
ea e cu desavarire izolata in familia idiomelor slave.
3 Maghiara, mai ales, a adoptat romanisme numeroase, in special termeni pastorali, ca baciu (ung. bacs), Orkin (ung. kerldny),
mocan (ung. mokdny), etc., cum in genere tot ce privete traiul i

ciutura,

indeletnicirile ciobaneti.
Un termen indigen ca pdpuqd a patruns din romanete in idiomele

slave de la Nord (rusa, ruteana, polona,) i in ungurete, cum i derivatul sari pdpupiu.
0 cercetare amanuntita a acestor influente mutuale e menita a
restabili cumpana in bilantul diferitelor imprumuturi etnice 1 a scoate
in relief importanta fiecdruia din aceti factori in constituirea culturd, din Orientul Europei.
VIII.

Factori indigenl

Iata ramurile strdine cari rand pe rand venira sa se altoiasca pe


vechiul trunchiu roman. Dar avutul de batina i imprumuturile succesive constituesc ele oare evolutiunea integrala a graiului national?

www.dacoromanica.ro

XXXIII

Nici de cum. La acest fond solid si durabil trebue adaos constanta colaborare a masselor, continua creatiune a poporului.
Aceasta creatiune poate lu formele cele mai diverse. Ne vom
margini a cita agentii cei mai eficaci pentru imbogMirea limbei 1 in
primul rand: onomatopea i metafora.
A.

Onomatopea.

Onomatopea sau creatiunea spontand e un vast domeniu, ce n'a


lost inca metodic explorat, cum o merit. S'amintim cele doua ale sale
categorii principale:
I. -- VORBE imivarvE, cari tind a reproduce sunetul lucrurilor reprezentate i anume:
a) Glasurile animalelor: bazaire, borborosire, caraire, ciripire,

croncanire, maraire, miorlaire, sbarnaire, schelaldire, etc.


b) Sgomotele in general: bubuire i duduire, haulire i huire,
scartaire, etc.
c) Freamatul frunzelor sau al aripilor in sbor: falfaire si fasaire,

iluturare sau flusturare, de unde fluture (o creatiune indigena)

fluqturatic.
. d) Vorbirea ingaimata: bombanire si dardaire, balbaire si bolborosire, dondanire i troncanire.
e) Sunetul instrumentelor: drang i dranganire, fluer, Mined, etc
Onomatopeile sunt in genere independente si corelative in diferite limbi, iar nu imprumuturi propriu-zise (caz cu totul izolat).

2.
Interjectiuni si exclamari in genere, din cari unele pot da
nastere unor forme gramaticale, ca haida! huideo ! (de unde Izaideti
i huiduire). Aci se rapoarta strigatele catre vite ca sa apuce la dreapta
sau la stanga (hilts! cea!), cari asemenea se constata in limbi diferite
si uneori cu sensul opus.
3.
Vorbe luate din graiul copiilor, constand mai ales din repetarea acelorasi silabe (v. dada).
Un exemplu curios e mdmdligd, termen trecut din graiul prun-

cilor in cel al adultilor. La inceput vorba, sinonima cu

nuimulicei

(cf. stipdligil din sapd), desemna asa numita papa a pruncilor, iar la
-urm nutrimentul principal al taranului. Sensuri analoage ne intampina la Francezi 1) si la Grecii anadoleni 2). Vorba romaneasch, cu
intelesul actual, s'a raspandit la popoarele invecinate: Sarbi, Ruteni,
Unguri i Greci moderni.
De aceeas proveninta e paparudd, vorbd ale carii numeroase
1) Cf. in franceza: Man an signifie du pain, du gAteau et toute espece de nourwiture propre aux enfants" (Rtif de la Bretonne). V. Romania, t. XV, p. 592.
2) Cf. if.c4.1.1.z, pain (=-- mama), in limba copiilor greci din Kastellorizo, in Turcia
zialicS (Memoires de la Societe de Linguistique, t. XIII, p. 68).

Dictionar Universal

www.dacoromanica.ro

)(XXIV

variante t) indica o origina infantila. Forme le corespunzatoare proventale 2) sunt o noua dovadd despre originea-i copildreasca, ceeace

explica existenta vorbelor corespunzatoare in idiome independente.


Alt exemplu despre rolul graiului copiilor in crearea de termeni sau in modificarea lor ne oferd numirile melcului. Apelativul
general melc sau melciu reflecteazd pe latinul milacem (metateza din
limacem), ca i in unele dialecte italiene si franceze. De aci melclu
(de unde se trage bulgarul mereov), pe langa forma redusa. melc.
In Ardeal se zice cocobelciu 1 cuculbee (de unde forma scurtat
moldoveneasca culbec, (vechitt) cubekiu, in Banat cucumelciu). Elementul initial e vorba copildreasca coca, gaoace (cf. francezul coque).
Dar cum se explicd forma belciu, paralel cu melciu? Acest schimb
al labialelor e tocmai una din trsurile fonetice ale graiului copiilor.
Ca sal faca pe melc a iesl din gdoace i sa-si arate coarnele, copiii
ii cnta:
Me lc, melc, codobelc,

Scoate coarne bouresti...

Codobelc e o alterare din cocobelc, adica melc cu gaoace, raport


nalog cu francezul limaron i colimaon.
4.
Refrenul cantecelor: daimi-daind! exclamare de duiosie a
cantecelor din Maramures, paralel cu doina-doina! 3) a celor din Romania. Acest ton melancolic la sunetul fluerelor ciobnesti a trecut

asupra cantecelor insasi de jale si de dor. Refrenul aduce cu cel


francez: don-don, don-don, don-daine, don-don! Aceasta original naturald explica existenta independenta a vorbei la Litfani: daina, cantec din popor.
Un exemplu ;i mai instructiv e refrenul colindelor: leru-lerui 4),
Doamne! asupra careia s'au emis atatea ipoteze imaginare 5). In realitate, acest refren bandtean e identic cu cel francez: laire-lanlaire!
1) Cf. babaruga (I3ihor), paparuga (Banat), papaluga (Moldova), etc..V. S. Fl. Marian, Srbatorile la Romani, 1901, p. 304-326.
I) Cf. In Languedoc, babaraudo i papalaudo, iazni, gogorit (cf. Bihor, goo,
paparuc15).

3) Cu variantele: Al daina i ddlna dal (la Mott); ei dam g dainam f (Zarand)


el nam i dainam I (Temisoara). V. Dietionarul mi Tiktin.
4) Variante: leroi-leo, lerom, lerumi, etc. (v. Gaster, CrestornUtie romand, t. II, P.
324, 325, 326, 327, 329, 331).

5) S'a bAnuit succesiv, in acest refren, o aluziune la Impaeratul Aurelian, la zeii


!Mini Lar qi Lemur, la divinitatea slava' Lelo, etc. DupS ipoteza cea mai recentS, hailerul-Doamnel ar fi o alterare din latina bisericeasca Halleluiah, Dominel V. Nona Revista Romana din 15 Ian. 1901.
Toate aceste presupuneri dispar dinaintea.caracterului fundamental al exclamArii.
PeIrenurile, ca forme onomatopeice, se pot reg5s1 independent In diferite limbi I cu
valori deosebite. De aci l multipla diversitate a variantelor.

www.dacoromanica.ro

XXXV
II.
\TORRE EXPRESIVE. Pe cand onomatopeile tind la imitarea
materiald a sunetuiui sau strigatului, vorbele expresive denota mai ales

actiuni sau stdri prin combindri fonice potrivite cu notiunea corespunzatoare. Si ele, ca si onomatopeile, se pot regdsi independent in
timp i in spatiu.
0 vorba ca fluer revine cu aceleasi initiate in francezul fklzute
(modern flate). lath de pada, formele ce acest nume are in proventala : flahuto, flaito, flauto, fleuto, fleito, fluito, etc.
Numele ce poarta trunchlul in diferite idiome e i mai semnificativ. Romanii, ca toate popoarele agricole, posed un mare numdr
de asemenea sinonime, tot atatea vorbe expresive pe cari in zadar,
s'a incercat pand acum a le trage din alte limbi.
E de observat ca aceasta familie lexicala a adoptat adesea sensuri metaforice i ca, spre a regasi intelesul primitiv agricol, e nevoie
sa recurgern la corespunzatoarele lor din Italia, din Franta si de aiurea.

Astfel but, trunchiu, nu s'a conservat romaneste deck in derivate (butuc, buture), dar tulpina primordiald ne intampind in vechiul
scandinav butr, trunchiu, i in proventalul boto, bouto, tulpina.
Mai mult Inca : bont, care nu-i decat forma-i nazalizata, revine
in proventala: bount, lipsit de coarne, adicd trunchiat.
Acelas tip se prezinta in vechea proventala si ib Engadin, sub
forma asimilatd bust, butuc, de unde romaneste buVean.
Bud, conservat in derivatele budur (si ca nume topic) si bilddratai
(=)uduran), sinonim de butuc, la figurat. Sensul primitiv s'a conservat in proventala : boudourro, trunchiu i bdddran, pe land sinonimul moudourro, acesta reprezentat romaneste prin mddor, modoran,
sens paralel cu Marcia (in loc de buduran, subt influenfa analogica
a lui bade). Forma-i amplificata bord supravietueste asemenea in proventalul bourdo, trunchiu. Derivatul nostru bordeiu 1) e paralel cu vechiul francez bordieu (din borde, colibd), italieneste bordello. Sinonimul cocioabd insemneazd trunchiu" In macedo-romana (cuciubc1).
Clot a pastrat romanete sensul primitiv agricol, ca si derivatul
ciuturd, galeata (constand la Inceput dintr'un trunchiu scobit), dar ciut
e excluziv metaforic. Forma-i nazalizatd, ciont sau ciunt, conservd sensul material si cel figurat.
Din contra, ciong sau clung, ca l forma-i italiand cionco, ii gaseste originea in ital. ciocco, trunchiu, cum al nostru ciump, trunchiu,
e paralel cu ital. cioppo, ciumpav.
ACeasta bogata sinonimie botanicd (cu frecventele aplicari metaforice) denotd un popor agricol prin excelenta, cum au fost Romanii
in toate timpurile.
1)- Sinonim cu moldovenescul buldii (de unde bojdeucii) cocioaba, forma ampficata din tulpina bujd, varalela cu bust de mai sus.

www.dacoromanica.ro

XXXVI
B.

Metafora.

Al doilea factor considerabil pentru desvoltarea limbei e metafora, cea lexicologica bine inteles, iar nu cea retorica, de care
s'a tinut pn acutna excluziv seama. Transferarea dela o notiune la
alta se face pe baza unui termen de comparatiune, care scapd de
multe ori, caci unele din aceste imagini s'au sters cu timpul, pierzandu-si transparenta prirnitiva.
Limba veche cunostea areate, berbece, care s'a conservat in bucovineanul arete (munteanul erete), un fel de soirn care rapeste panerelele (si de aceea numit aiurea berbecul i Input vreibillor). Apelativul

din urma face aluziune la firea rapace a pasdrii, pe and numirea


de berbece" sau berbecel se rapoarta la vocea-i, care aduce intru
atva cu un behait. 1)
Unele din aceste imagini pot 'area suprinzatoare la prima vedere.
Romanii nutniau lumina ochiului papilla, adica fetita" si aceeas
comparatiune ne intampind in idiomele cele mai diferite din Europa
i din Azia.
Roranul si Albanezul nurnesc, la rndul lor, nodal gtlejului omu-

for, adica petit bonhomme" si aceasta curioasa metafora nu-i nici


ea izolata: Malaiezii o chiama copilul limbei" (anak lida).
Pricina acestei universalitati e Ca poporul din toate climele e de
tiastina poet, iar viziunile-i, simple si naturale, se impun fireste pretutindenea oamenilor pe aceeas treapta de cultura.
'Nana de usa poarta numele de cdpil, cele cloud carlige mad ale
uei fiind aseranate cu doi feciori, iar mladitele porumbului se numese copileti, adia copii mici (ori frail i put), Intocmai cum Francezul zice filles d'artichaut la vlastarele de anghinara.
Romanul zice geamului ochiu, pe and Englezul nutneste fereastra ochiul vntului" (window), iar Slavul ochium (okno), adica ochiul
casei.
Unele parti ale corpului isi au simbolismul lor particular: fata,
fruntea i obrazul sunt considerate ca sediul semeliei i al randriei,
de unde notiunile de infruntare, obraznic i rasfatare, corespunzand
sinonimelor italiene sfacciato 1 sfrontato.
Metafora lexicologica imbratiseaza mai tot domeniul limbei. Sa
extragern din aceasta mind nesecata doub. serii de aplicatiuni cu deosebire frecvente :
1.

MIETAFOBA zooLoara. Anirnalele domestice mai ales au atras

de timpuriu atentiunea omului din popor. El a observat cu interes


traiul 1 apucaturile lor, din cad a tras o sumd de imagini, azi in
1) Forma modermi arete (erete) diferd prin origina ei de cea veche hordf (haret),
alodern hardu, dar ele s'au influentat mutual, de uncle forma contaminatd lierete,

www.dacoromanica.ro

XXXVII

mare parte sterse, ceeace explica cg acesti ferment au scapat pang


acum atentiunii etimologistilor.

Mt de pild, notiunile cari se rapoarta la numele unuia din


aceste animale, la pisica" :
a) Feare, lanturi (cu aluziune la ghiarele pisicei); cdtuqi, sens
analog sinonimului spaniol gatillo, pisica si carlig. Polonul kotusz,
instrument de tortura (dela care unii trag vorba romaneasca), tradeaz
aceeas imagine (polon kotusz, pisoiu);
b) Ghem (dupd atitudinea ghemuita a pisicei): mototolire (form&
asimilata pentru rnotocolire) de la motoc, cotoiu. Aceeas imagine a
reflecteazd sinonimele ardelenesti coted, ghem, si motcei, jurubita. In
graiul german din Bavaria, Katze, insemneazd ghem de canepa ;

c) A se infasura in blanuri (si a se strange ca cotoiul In pielea


sa): incotomeinare, sens aplicat gatelilor exagerate ;
d) A cauta In toate partite, a rdscoli cautand (ca cotoiul in perioada goanei): scotocire i scociorire, cotrobaire (din cotoarbei);
e) Spic lung si mladios la floarea amentaceelor (comparat cu
parul matsos al pisicei): mate, malioare, termen botanic comun lirnbilor romanice;

f) Trifoiu, planta numita si coada pisicei", nurnire familiar&


dialectelor ;

g) Baba cicalitoare (pisica batrana.): cotoarbei i cotoroantii (vezi


Vocabular).

Faptul c aceeas imagine revine in doug idiome diferite i independente nu poate deck s confirme realitatea metaforei ca cea,de
carlig" sau veriga de lant" (=igheara de pisica), ce ne Intampin la
cele cloud extreme ale domeniului romanic, In Spania si in Romania.
Tot astfel cfitel (pentru bulb" de usturoiu), adica bulbul conceput

ca puiul plantei, gaseste imaginea-i corespunzatoare in sinonirnul


francez caTeu, bulb (din vechiul francez caiel, catel).

Asemenea paralelisme semantice dau o tarie particulard unor


imagini indraznete i surprinzdtoare la prima vedere. Vocabularul
ofera in aceasta privinja o mina nesecat de constatari analoge.
Astfel, sbierare a trecut dela vite la om; strigare denota la inceput jalnicul glas al strigei, sau buhei, pe cand sinonimul tipare, care
inseamna. Inca in Ardeal asvarlire", porneste dela notiunea primitiv

de tisnire" (cf. ardeleneste tip, ipat). Tot asa, in proventala moderna, giscl inseamna totdeodat a tisnl si a VIA.
2.

META/MEE TEHNICE. Si mai numeroase ca cele precedente, me-

taforele tehnice imbritiseaza toate ramurile activitatii umane. Exemplele urmatoare vor fi de ajuns a scoate la iveala aceasta diversitate.
E vorba de metafore:
1.0 Agricole : cutreierare, metaford analoga latinului preragrari, a

www.dacoromanica.ro

XXXV1II

strdbate campul treierand; scormonire, primitiv a rdsturna brazda cu


cormana plugului.
20 Pastorale: imbulzire, la adicd vorbind a strcurd in saci bulzii de cas ; inchiegare, constituire ; intarcare, primitiv a inchide vitele
in ocol (tarc) spre a le desparti sd nu mai sued; smulgere, a mulge
tare, etc.
30 Textile: incdierare, a pune in caier. Notiunea de luptd" se degajeazd din tehnica tesutului, stativele purtand chiar numele de rdzboiu; intremare e a intinde panza spre a o tese; indrugare, a toarce
cu drugul, apoi a spune vrute si nevrute (ca la sezdtori); Inclcire e,
la adicd vorbind, amestecarea caltilor la melitatul cnepei, de unde
notiunet generalizatd de nincurcare".
De almintrelea, intreaga nomenclaturd a tesutului
furc, ite,
panzd, urzeald
a piitruns in domeniul metaforic i unii din acesti
termeni tehnici (ca rost) sunt de o fecunditate particulard.
40 Vandtoresti: sbuciumare, primitiv a canta din bucium, cum

scornire insemna la inceput a chema cu cornul (sens conservat in


cantecele populare):
La vanat cd mi-au ie0t,
Ciutalina mi-au scornit...

De ad notiunile generalizate de agitare violenth (sbuciumare)


de idee bruscd (scornire).

Ca termeni tehnici generalizati se mai pot Cita impr4tiare i


intdmpinare, ambele trase din sfera militard; injghiebare, metaford
luat'a dela morari, etc. Cum se vede, cei mai multi din acesti termeni
generalizati n'au conservat de cat sensul figurat, pe cand cel tehnic
a fost ldsat uitdrii (de unde adesea uitarea provenintei lor speciale).
C.

Apelative indigene.

Multe nume latine (mai ales de pdsdri) au fost definitiv inlocuite cu echivalente populare. Termeni ca alauda i luscinia, conservate pretutindenea in domeniul romanic, au devenit romneste ciocdrlie, pasdre cu ciocul tare si groscior; privighetoare, numire de
origind legendard (v. Dictionar). Legende analoge circuld i la celelalte popoare romanice, dar numai romaneste apelativul traditional
s'a substituit definitiv numelui de bastind.
Latinul anima, suflare, a devenit romaneste inim, dar suflet e
o creatiune indigend, rdspunzand sinonimului clasic spiritus (suflare).
De altd parte, latinul verbum a fost inlocuit cu cuvdnt (latineste
convertum, adunare), asociatiune de idei coniund sinonimului slavon
(vorbd) i celui turcesc (taifas). Cuvantul e conceput ca organul unel
colectivitati.

Frumosul termen desmierdare are o origind foarte umild: el iese

www.dacoromanica.ro

XXXTX

din camera dadacelor. Limba veche a posedat probabil o vorba


mearda (lat. merda), murddrie, vorba conservata. *Inca in macedo-romana, de unde desmierdare, a scoate pruncul din murddrie, a-I curata

in fasa. Notiunea de netezire" a condus la cea de nrasfatare", raspunzancl intocmai venetianului desmerdar (Jar mondi i bambini
lordati da merda", Boerio) si proventalului desmercla (brener un
enfant, le nettoyer de ses matieres fcales, le dbarbouiller", Mistral).
Alte cateva conceptiuni proprii: manuyi, adica mna mica; palark (pentru pararie) a deserrinat mai intai peruca si la urma acoperamantul capului; nebun, sinonim de ran", dupd conceptiunea vulgard a perversitatii firesti a alienatilor, etc.

Ironia populatit.

D.

Mai toate Imprumuturile de origind moderna, in special cele grei turcesti, au devenit un obiect de parodie. Chiar vechii termeni juridici, ca bazaconie, qugubaf i sglobiu, au degenerat de la
sensurile de far& de lege" si de criminal" in cele de glurna, pozna"
ceti

si de poznas".
Numele comic de Aglziufa, dat necuratului, insemneaza la adica
sfantulet".
Titulatura strain& mai ales a avut sa sufere de aceasta continua
degradare (v. titulatura).
Numele proprii sunt adesea expuse : Viad i Vladufa, in sens de
,,prost" (numele acestea fiind odinioara foarte raspandite i devenite
astfel banale).
Scapatarea cuvintelor e un alt aspect al ironiei populare. Nume
ca Letin, Litfa (Litfan") si Venetic (Venetian") denota pe strain,
eretic sau pagan, dupa conceptiunea ortodoxiei. Mandrie inseamna,

in limba veche, intelepciune"; miel, sarac"; nernernicstrdin";


scarbd, mahnire", etc.
Multe din cuvintele slavone din sfera religioasa poarta urmele
parodiei populare. Astfel recitarea popeasca ingaimata si monotona
poporul o numeste blasgonie, form alterata din blagoslovenie. Verbul
bisericesc a blagodari, a da har Domnului, modificat in blogodori, a
aitins sa Insemneze: a vorbi in bobote, mai cu seama despre popi.
Aceeas soarta o avu sinonimul san bogonisi (cf slavon bogonosef,
cu frica lui Dumnezeu), si unul 1 altul facand aluziune la rostirea
confuza a rugacinnilor slavone de odinioard.
E.

Eufemism.

Din motive superstitioase poporul evita a rosti numele necuratului -sau al za.nelor rele:

Naiba nu-i de cat o exclamare prezervativa: n'aiba (parte)!

www.dacoromanica.ro

XL

lelele sau Dame le sunt expresiunt eufemice pentru znele rele


cari paralizeaza, numite inca Frumoasele sau oimanele, pe lnga.
Milostivele, acest din urma epitet aduand cu cel de Eumenide din
Grecia anti&
laznet, fantorna, insemneaza, la adicA aiasmd", care prezerva
de duhurile rele.
F.
Etimologie populard.
lata cate-va exemple semnificative:
Filfison, june flusturatic, subt influenta lui falfai", ecou alterat
al refrenului revolutionar francez: Vive le son (du canon)!
Farmazon, fermecator (in basrne), insemneaza primitiv francmason", nume pe care poporul if aldtura de farmec, de unde notiunea de vrjitor".
Firoscos, alterare din filosof" (cu sensul de astrolog" in graitd
popular), din cauza prejudiciului vulgar ca unde e invatatura multa
e si nebunie multa.".
Curioase stint interpretarile populare ale insectei suterane ziSd

in Muntenia corbp4nitei, un fel de cartita sburatoare ce aduce cu


greierele, insecta vatamatoare agriculturei. Numele-i moldovenesc
conopigeriiii pare a fi forma primitiva: finala raspunde slavului sturift, greiere, preces de un element obscur pe care (aranul 11 interpreteaza cocoana chifterit (i scurtat, chifterita).
Insas poezia popularal substitue uneori vorbe mai cu noima (ori

pretinse astfel) unor termeni arhaici azi iesiti din uz. Intr'una dirt
Baladele lui Alecsandri (t. I, p. 46) e vorba de salvari de ciorai
laid", ceea ce aiurea e zis: cu salvari de ociirlai" (v. Dictionar) ;
iar in cantecul copilaresc privitor la coarnele melcului, citat mai sus,
scoate coarne boiere#i" (in loc de boure#0, adica mandre, falnice
(in loc de ca ale bourului" sau zimbrului deodinioara).

Traditiuni populare.
Am mentionat mai sus cantecul melcului ce-1 reciteazd copii,
datina strabund a paparudelor si numele legendar al priveghetorii.
G.

Traditiunile populare an lasat urme interesante in viata si in limba

romana; latd ateva exemple:


Asfinfit, apus, numire inseparabila de 'epitetul sfant", ce se O.
soarelui in povesti si in collude: apunerea astrului e conceputa ca sanctificarea-i. Celelalte idiome balcanice, albaneza i greaca moderna,
exprima aceeas notiune prin a se face Domn sau Imparat". Apunerea

soarelui e continuarea suveranitatii sale in afard de domeniul sau


propriu.

Capciin, canibal, e o amintire ramasa din Alexandria sau povestea lui Alexandru Macedon.

www.dacoromanica.ro

XLI

Craiu nou. Luna nu-i mai putin ca soarele un obiect de adorare,


la care flacaii si fetele tarance se roaga pentru implinirea dorintelor lor.

Expresiunea craiu nou, pentru lun noua (in forma de corn), e


o urma a acestei credinte I) ce o regasim la Unguri (iit kirdj) si la
Poloni, la cari aceasta faza a astrului noptii poarta deasemenea nunide de printisor" (Icsienzyc).
H.

Vorbe istorice.

Asemenea vorbe isi gasesc explicarea in evenimentele trecutului :


descalecare, cu sensul de colonizare sau de asezare definitiva inteun

teritoriu ;rumn, cu intelesul de serb"; NO, de neam pagan", etc.


Unele arhaisme din sfera milliard de odinioard s'au conservat
in niste locutiuni locale cristalizate, bundoara ceambul, obuz i podgheaz (v. Dictionar); allele, ca bogata nomenclaturd a hainelor
boieresti, au descins treptat diferitele trepte sociale spre E-ai gasi
un ultim refugiu in costumul rustic din zilele noastre.

Contaminarea.
Dintre factorii secundari sa mentionam in treacat conraminarea
sau fuziunea a cloud vorbe sinonime sau inrudite prin intelesul lor:
I.

mocan, devine, in graiul popular, moccirfan i mocofan, subt influenta


analogica a vorbelor cocarI i dolofan, prima cu aluziune la alimentarea ciobanului, iar cealalta la mersu-i greoiu. Iata alte cateva exemple:
Ciocoiul, strngator de biruri, a devenit rand pe rand ciocloaavci
i ciocoro(fleandurd), sub influenta vorbelor cioclu 1 cioard, ambele

facand aluziune la rapacitatea neomenoasa a ciocoiului. Numele-i e


identic cu al corbului, zis i ciocoiu gulerat2). Intr'un glosar slavoroman dela inceputul veacului al XVII-lea, el poarta numele slavizat de
cioatnitii (cf. ciocoti), care e intrebuintat i cu intelesul de ,lingusitor

josnic" in traducerea ahleleneasca a Noului Testament din 1648 3).


Infiripare reprezinta un compromis din fire 1 intrupare, pe cand
sinonimul moldovenesc intruthipare e o fuziune din chip si intrupare.
Matracuca, sinonim in botanica populard cu mlitrgund, reprezinta o fuziune a acestei din urma cu vorba invechita (cacti domneasca), planta purtand inca numirile de Doamna mare i de Impdrciteasa buruienilor. Termenul se aplica ironic unei muieri neroade si
fudule. Cateva nurniri banatene de sarbatori superstitioase reprezinta
formatiuni analoge: Rusitori, Todoruse, etc. (v. Vocabular).
1) Ea existit si aiurea. La frapcezi, de pildS, in diferite provincii, se invoc5 luna
nota ca dispensatoarea viitorultu (Sbillot, Folklore de France, t. I, p. 53). Dar nici
un apelativ traditional n'a consacrat acolo aceast5 credint.
2) Tot astfel, in graiul francez din Poitou, corbinou are sensul de straugator de
biruri (derivat dela corbeau, corb), ca i in vechea francez5.
3) V. Hasdeu, Cuvente din Bcitrani, t. I, p. 273 (unde autorul derivS ciocotni(ei din
s'avul i5ot, c515u) i Supliment p. 49 (unde Gaster apropie vorba de turcul eokadar,
ciohodar). Pentru alte ipoteze etimologice, a se vedea Cihac, Dictionnaire, t.11, p. 55.

www.dacoromanica.ro

XLII

Uneori vorba, care modifica pe alta, e mai putin stravezie. Acesta


e cazul lui bostromengher, care figureaza o singurd data intr'un basm
rnuntean de Ispirescu (p. 325). Culegatorul insus nu-i cunostea sensul
preciz, care rezulta din alaturarea-i de corespunzatorul moldovenese potromenghiu, vorba frecventh in Muza lui Stamate (cf. p. 405 :
potromenghiu al insotitilor sau casatoritilor"). Primul element e proto
sau potro (cf. protopop, rostit de popor i potropop), iar al doilea e
scurtat din mehenghiu (in Muntenia, mehengher, scurtat mengher), iscusit, viclean. Literal, potromenglzia insernneaza arhi-siret, mester
intrigant. In fraza lui Ispirescu: ramase uluiti ca niste bostromengheri",
va sd zica ca niste intriganti demascati, ale caror uneltiri au fost date
pe fata. Dar motivul schimbarii elementului initial din potromenghiu
in bostromengher') ramane obscur.
J.
Bogatie lexicala.

Sinonimica romaneasca e una din cele mai abundante. 0 notiune ca barbatie" figureazd pe lnga cea de vitejie i voinicie, in
afara de neologismele: bravura i eroism ; cea de gad& e reprezentata prin: gealat sau omul sdngiurilor, prin calau i Izengher (cest
din urma cu sens restrans in limba moderna), pe langa ardeleanul
hoher.

Notiunile defavorabile mai cu seama sunt cu prisos prevazute


(v. articolul sinonim). Un termen ca Inchisoare e redat prin: gros i
tumurlug, cu aluziune la butucul in care se prinde picioarele celor
intemnitati; duba, ce deseamna la adica carul penitenciarului, cum
gherla, numele orasului omonim; puscarie, al crui sens primordial
e arsenal", si temnita, la adica vorbind, inchisoare intunecoasa; in
fine, bodarlau 1 umbra, apelative ironice.

Am relevat deja tendinta de diferentiare ce se manifest in


aceast profuziune lexicald. Aceast tendinta va merge accentuandu-se paralel cu desvoltarea insasi a inteligentei nationale.
Izvoarele acestei sinonimici sunt numeroase: limba veche i Hotta,
echivalente provinciale (Muntenia si Moldova, Banat si Transilvania),
idiomele straine (slava, maghiara, turca) si mai ales contactul cu
Occidentul
toate aceste elemente au venit rand pe rand sd in-

avuteasca aceast nomenclatura, constituind o exuberanta de sinonime, care ofera criitorului abil o mina nesecata pentru exprimarea
1 nuantarea ideilor sale.
Izvoarele vocabularului sunt astfel numeroase i eterogene. N'am
atins, in expunerea de mai sus, deck factorii esentiali in desvoltarea
seculara a graiului national.
9 Aceasta curioasd expresiune lipsete tuturoz dictionarelor, chiar i recentullp
Dictionar al Academiei Romdne.

www.dacoromanica.ro

XLIII

Aceste diferite elemente, etnice i linguistice, au contribuit la inchegarea nationalitatii si a limbei romAne. Ramura extrema a gintii
latine, neamul romAnesc se ure prin originile sale pAnd la strvechile popoare, caH au impopulat Europa orientala, iar limba, pana
la secolul al II-lea d. Cr. Aceasta n'a fost definitiv constituit decAt
peste un mileniu, in secolul al XIII-lea.
Prime le noastre monumente literare, de coprins excluziv religios,
nu apar deck in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea. Cugetarea
nationala ramase timp de aproape trei secole ca incatuata subt influenta greco-slavond. Poezia se iveste abia in prima jumatate a secolului al XIX-lea, dar ea nu capt o valoare cu adevarat artistica
decAt in a doua jumatate, subt influenta succesiv francezd (Alecsandri)
1 germand (Eminescu). Acesti poeti fruntasi s'au inspirat totdeodata si
din poezia populard, izvor de perpetua reintinerire a geniului national.

ill

CULTURA
Avutul de batind roman si imprumuturile etnice din diferite epoce
sunt elemente pretioase pentru istoricul culturei nationale. Vom enumer
mai la vale principalele sale manifestari, incepand cu traiul si indeletni-

cirile de ordine materialA si sfarsind cu preocuparile mai inalte, sodale i intelectuale. Elementelor de batinal li se suprapun (mai ales
de la 1850 incoace) achizitiuni recente venite din Occident in doze
mai mutt sau mai pulin apreciabile.
Agricultura.
Romnii, ca i Romanii, sunt un popor eminamente agricol, dar terminologia plugarului e foarte saracA in cuvinte
de bastind: arare, camp, paintint, samanare i secerare.
Majoritatea-i e slavond: brazda i gIie, ogor si plug, imblatire
i plivire, sadire. Terminologia agricola i-a pastrat caracterul ei indigen i n'a adoptat decAt foarte putine neologisme (cf. batozii),
Pstoritul.
In opozitiune cu RomAnul agricol sau sedentar,
RomAnul pastor ducea o viata nomadd.
Pe deoparte, dela secolul al XIV-lea, ciobanii nostri au pornii
la apus in muntii Dalmatiei, inaintAnd pAnA la Triest; iar pe de alta,
in Nord-estul Europei, colonizand Galitia i contopindu-se cu Ruteni,
au lasat numeroase urme in toponimia galitiana cum i in costurnat
si in unele datini de ale Huteanilor.
In departatele lor migratiuni, pastorii romAni au transportat unii
termeni pastorali i au adoptat ei insisi alti straini.
Astfel e cazul cu vorba breinza, care era la inceput o varietate
clq cas, preparata in orAelul elvetian Brienz. Pastorii romAni au Hispandit vorba peste tante invecinate. Intr'un document raguzan dela
1357, brenca e tradus cu caseus valachicui". Ea juca un rol atAt de

www.dacoromanica.ro

XLIV

insemnat, In gospodaria Raguzanilor, incat fu intrebuintata ca miiloc


de schimb, pe Lana moneda.
Sa amintim de asemenea c vorbele sat i ceiturz, imprumutate

dela Albanezi, au insemnat la inceput casla", adicd au fost termeni ciobaneti.

Mai toata nomenclatura pastoral& e de bastind: pastor i pacurar, WI-ma si pasune, cas si lapte, unt si zer, chiag 1 staul.
Un mic numar de vorbe indigene (obscure): jintita si urcid, baciu i strunga. Termeni eminamente pastorali ca ciuturd i gdleatei, cum

si baciu, au fost rdspanditi de ciobanii notri la mai thate popoarele


invecinate (iar nu invers, cum achnite Cihac).
Turcii, popor neao pastoral, au imbogatit acest fond cu numiri

secundare. Astfel: pastorcioban, cacascaval, lapteiaurt, etc.;


apoi numiri de locuinte ciobanesti: cl, odaie (pentru vite), otac,
perdea (de oi).
Putine nume slave: stAna si tarla, izlaz i suhat.
Doua-trei unguresti: imas i salas.
Tesutul.
Terrninologia textild e constituita in cea mai mare
parte de elemente latine: furca. i ite, fus i tort, panza si trama, rost
i spata, scarmanare, toarcere i urzire._ Dar stativele 1 rdzboiul (de
tt-sut) sunt slave, iar darac, mosor i borangic, turcesti.
AceastA industrie casnicd a tarancei si-a pdstrat caracterul sau
traditional.

Imbrdaminte.Ca numiri de vestminte sau straie, putine vorbe


de bastina: camasa, saric, zeghe. Dela Slavi am luat: caciula. i custn,
ojoc i !mind; de la Unguri: catrinta i mintean; de la Sai, cateva

nume de haine taranesti, pe laugh gheroc si spenter; de la Unguri:


nadragi; de la 1<ui: jiletca, palton, surtuc, numiri pe carr ei insisi
le-au luat de la Francezi. Acestia ne-au dat, de la 1860 incoace, numirile: pantaloni, pardesiu, redingota, vesta.
Dar cea mai mare parte a acestei nomenclaturi e turceasca. Taranul si taranca au pastrat o mare parte din hainele bogate ce impodobiatt garderoba boierilor i a cocoanelor din trecut. Costumul
claselor nobile din secolul al XVIII-lea (i din prima jumatate a secolului al XIX-Iea) a trecut prin diferite faze, inainte de a dispare din
societatea inalta, descinzand treptat dela boieri la neguthtori 1 preoli,

la lautari si tigani, la haiduci i thrani, la cari s'au mentinut liana


astazi.

Astfel taranul (si in parte taranca) poarta pada astazi: anteriu,


dulama, fermenea, giubea, ilic, mintean i malotea; la cari se adaoga
hainele taranesti propriu-zise: ghebh, ipangea, libadea, suman i zabun.
Varietatea acestor numiri anteriu, dulama, gheba, ipangea, subh,
suman, zabun reprezinth in realitate una si aceea haina pentru
timpul rece si croith asa Ca acopera pe toate celelaltc,

www.dacoromanica.ro

XLV

Numirile ce poarta fota Variineasca in diferite localitati rezuma


aceste multiple influente inconjurdtoare: cea simpla se chiama pestelcii
1 vlnic (in Oltenia); cea dubla, zeivelcd i opreg (peste Olt), pe Lang&
catrinfii (in Moldova).
Incaltamintele sunt deasemenea de origiuile cele mai diferite (co-

mertul importandule de pretutindenea): cizmele ne vin dela Unguri,


cioboatele dela Rusi, ghetele i botinele din Italia si Franta.
Casa. Casa si coprinsul ei au multe numiri de bastind sit unele
slavone: gard, gradina, grajd, pivnita, pod, prag, pridvor, zabrea. Cele

de origina turceasca sunt numeroase (casele vechi din orase fiind


cladite in mare parte de zidari veniti din Turcia): bina, beciu, canat,
cat, ceardac, dusumea, geam, hambar, iatac, odaie, parmaclac, tavan.
Obiectele din interior, mai ales acoperamntul i asternutul patului, sunt deasemenea de importatiune orientala: cearsaf si macat,
cerga si chilim, mindir si saltea, perdea si musama, peschir si cala-

balk.
Bucataria a mostenit termenii: came, paine, sare, Mina si tot ce
o priveste (macinare, cernere, framantare, coacere), lingura si cutit,
pranz si dna. Un mare numar de turcisme (mai ales pentru vase culinare): bardac si ceanac, cazan si ceaun, chisea si chiub, ibric i
lighean, etc. De asemenea pentru varietatile de supe, de tocane, de
dulceturi si placinte. Bucataria a Minas esential greco-turceasca,
abundand in sosuri, dresuri si mancalri picante.
Pe cand la tard cladirile isi conserva aspectul lor traditional,
in orase edificiile au incercat si ele ipfluenta progresului occidental.
Arhitectii moderni, inlocuind pe zidarii dirt trecut, au dat caselor
urbane Q infatisare europeana. De aci o nomenclatural speciala: edificiu si apartament, fatada i coloana, coridor si balcon, cabinet si
camera (anticamera), salon, parc, etc.
Mai toate numirile de mestesuguri sunt de origind
Meserii.
straina:
Brutar, de la sasescul brut, paine neagra, sinonim cu slavonul
pita (de unde pitar) i cu polonul jdmblei (din nemt. Semmel). Chif la
e deasemenea saseasca, iar franzela, greceasca, i pandipanul, turcesc.
Tamplari, ai caror termeni sunt in majoritate nemtesti sau sasesti,
dar putini numai au reusit a se romaniza, ca oblu (randea), etc.
Multe din aceste profesiuni au venit din Orient si anume:
Bacanul, cu unele articole coloniale: cafea, mezeluri.
Barbierul, cu termenii profesionali: cimbistra, perdaf, perciune,
zuluf.

Boiangiul, care intrebuinta colorile cele mai variate i anume:


albastru (civit, lulachiu, marmaziu, micsuniu); galben (naramgiu, samaniu, turungiu); rosu (carmaziu, cicudiu, conabiu, ghiurghiuliu, ghivi-

www.dacoromanica.ro

XLVI

ziu, pembe); verde (claclariu, fistichiu, havaiu). Aceasta gama a colorilor, cu multiplele lor nuante si combindri, constitue cromatica popu-

lard, care joaca un rol insemnat in industria casnica a tdranului.


Casapul a retinut terrnenii: cirvis, parlagiu, zalhana.
Cizmarul, cu nomenclatura-i speciala: calup, ciri, mucava, pingea, saftian ; si feluri de incaltaminte (conduri, fileri, iminei, pap.uci).
Termenul calapocl e grecesc.
Croitorul se serveste Inca de vorbele: tighel, bucmele i ireturi,
copci i paftale.
Dulgherul: burghiu, cherestea, ciripie, randea, bidinea, chenar;
mistrie vine din greceste; vorba teslei,, din slavoneste; gialfiu, din
ungureste.
Zidarul: cazma, meremet, moloz.
Mester e vorba ungureasca (din nemt. Meister), calfd vine din
turceste.
Nomenclatura profesionald e in genere conservatoare. Ea a incercat putine modificari subt influenta apuseana, conservandu-si fizionomia anterioara. Terminologia poporana e bogata mai ales In metafore i vorbe pitoresti, de cari s'a tinut seama in corpul Dictionarului.

Negotul s'a marginit mult timp la Brasov si la Lipsca


Comert.
(de unde lipscaie). Dar Turcia si tarile balcanice au jucat in trecut
un rol important. De aceea o buna parte a terminologiei comerciale

e turceasca: alisveris, saftea, chesat, ciit, clever, dughiana si magazie,


cantar si terezea, dark teanc, top, testea, raft, tejghea, musteriu,
ghiotura i toptan, mofluz, samsar, zaraf, cusur, naht, pesin, veresie.

Dintre masuri, pogon 1 stajen, bagel i vadr sunt slavone;


chila, dimerlia i ocaua, turcesti; litra i drama!, grecesti, etc.
Monedele reflecteaza, la randul lor, diversitatea elementelor etnice:
a) Rusesti: carboava sau carboanta, copeica, grivna, rubld, sorocovat;
b) Poloneze: potronic, zlot;
c) Sasesti: bancuta, creitar, firfiric, gros, ort, sfant, taler;
d) Grecesti: aspru, costanda, dinar, icosar, left, perper, venetic;
e) Turcesti: irmilic, nisfea, para., rubea;
f) Indigene: ban, galben, gologan, lescae, pol.
Numirea de lett e tradusa din turceste.
Aceste monede, ca i vechile masuri si greutati, au iesit din uz
odata cu 1ntroducerea sistemei metrice in 1864 si In 1881. Atunci francat deveni leu (nou), iar.banul, centime!.
Posta a fost introdusa la noi dupa 1850 de Rusi, cari ei insisi o
luase dela Nemti. Cu mull mai tarziu au intrat termenii occidentali:
Iran care, recomandare, timbru, etc.

www.dacoromanica.ro

XLVII

Nomenclatura comerciald a fost renovata subt influenta occidentald: activ i pasiv, agio, band si bancher, bursa i capital, cassa si
credit, finante si cont, politd, import i export, inventar si monopolr
trafic si tranzit.
In fine, cat privete mijloacele de comunicare, introducerea cdilor
ferate a importat si ea o nomenclatural tehnic speciald: gard, shin,
cheiu, peron, locomotivd, etc.
Medicina.
Mu It timp inseparabila de magie, medicina a con-.
servat Inca acest caracter in credintele poporului. Termeni ca vraciu
(doftor si vrajitor) si farmec (leac si vraja) atesta aceste credinte. Numele boalelor si leacurilor stint in parte slavone, dar Grecilor moderni
le datorim numirile de: doftor, mamos st lehuza, dropica si oftica,
pe langa cele privitoare la farmacie (spiter, alifie). Un mic numar de
turcisme: hap, dalac, dambla. Odata cu infiintarea coalelor de

medicina, se introduse o intreaga nomenclatura franceza, din care


putini termeni au ajuns inteadevdr populari (ca. refeta).
Diferite elemente etnice au contribuit a forma noArmata.
menclatura militara.

Putine numiri de bastina: arc si sageata, arma


pi

oaste, batale

lupta.

Cate-va supravietuiri slavone sabie, steag, tabard.


De la Unguri: cdtand, doba, dorobant, pandur.
Vorbe turcesti (inca populare): alaiu, carauld, ceaus, conac, fisic, ghiulea, leafd, tain, tulumba (pe langa cioltar si harp, herghelie).
Restul, odinioard foarte abundant, nu mai are astazi decat o importanta istorica.
Austyiacii au dat: flint i ranita, lagar i granita, ant i treang,.
etc. Alti termeni (ca beirbunc, etc.) sunt cunoscuti nUmai peste munti.
Da la Rui (1828-1839): cazarma, dejurna, mundir,,volintir; cum.
si numirile gradelor : aghiotant, cdpitan, ofiter, maior, ghindrar, numiri
luate de la Nemtii) i acetia de la Francezi, dovedind astfel caracterul complex al acestei nomenclaturi.
0 data' cu adoptarea institutiunilor Apusului, un mare numar de termeni anteriori fura inlocuiti cu neologisme franceze (mai ales pentru
ierarhia militara i echipament, serviciul militar, fortificatiuni): armata
(dupditalienete), soldat sitrupd, artilerie, cavalerie, infanterie, stat-major,

batalion, companie, divizion; colonel, locotenent, sergent, caporal,


exercitiu, mars, post, sentinela, manevre, parada; tubrigadier;
nic& galon, esarpa', chipiu;
atac, bastion, redan, transea.

Justitia.
Afara de cativa termeni juridici de origind ungureasca (aldarnas, cheza, rava), mai toata nomenclatura e slavo1) De aci unele neologisme subt o Indoitd forma, oriental i occidentalA : armte
i armarti, diprar i caporal, ghindrar Ii general, print i principe, etc.

www.dacoromanica.ro

XLVIII

greacti. Pentre primele carp tiparite la nol fura Pravitele, prelucrate


din greceste. Si din acelas izvor deriva: catagrafie, catastif, clironom,
condica, diatd, epitrop. Slavonul pravild e sinonim cu grecul ednon.
De la Slavi provin de asemenea: bastind, uric, zapis, jail* Ora,
pricina, soroc, zalog.
In fine, dintre termenii juridici turcesti, odinioara foarte numerosi,
nu s'a conservat decal- cei relativ la adjudecare (amanet, areciu, mezat,
telal) si la locatiune (acaret, castiu, chirie, vadea).
In 1855, Codul Napoleon, substituindu-se definitiv Condicilor si
Pravilelor din trecut, introduse la noi un intreg vocabular juridic francez : acuzare, anchetd, crima, deliberare, delict, grefier, instructiune,
interogatoriu, juriu, migistrat, procedura, procura, pledoarie, rechizitoriu, substitut, verdict.

Politica. Vocabularul mostenit dela Romani n'a pastrat nici o


urtna de terminologie politica sau administrativa. Inceputurile unei
asemenea organizari se datoresc mai intai Slavilor, apoi Sailor si
Ungurilor.

Dela Slavi avem, inainte de toate, ierarhia civila i titlurile onorifice. In opozitiune cu taranul si mosneagul, stau boierul i jupdnul
cu numeroase trepte ierarhice. Alaturea de imparat si Domn, se vede
eraiu i vod, iar sub dansul : ban, vornic, hatman, postelnic, vistiernic, stolnic, medelnicer, clucer, etc. 1 intreaga acea organizare altoita
pe complicata titufaturd a Bizantiului.
Un fragment din insa titulatura Bizantiului : cmis, logofat, spdtar.
Dela Unguri mai avem: aprod, bir, hotar, vama, pe langa. arab

pe and stramosescul utak se restranse la locurile intarite sau la


resturile ruinate din trecut. Tot Ungurilor li se datoresc termenii adrninistrativi prceilab, pdrgar 1 oltuz (acesta numit judet in Muntenia), numiri pe cari ei insisi le-au luat dela Sasi (Burggraf, Burg:r
si Schultlzeiss).

Intreaga epoca fanariota este sub dependenta imediata a vietii


.
politice si sociale a Turciei. Curtea si societatea inalta respird o atmosfera absolut orientala si aceasta nu numai in ceeaceprivete administratiunea i ceremonialul oficial, dar in vie* de toate zilele, in
imbracaminte si in mancari, in feltd de a fi si de a simti al claselor
boieresti, se observd un contrast prolund cu traiul anterior i cu
viata noastra moderna. Acea calchiare a modei orientate a durat
peste un secol si, cu tot caracterul ei provizoriu i nepopular, ea
constitue un capitol curios si interesant din istoria culturei noastre.
Toata organizarea administrativ a trecutului, care, sub diferite
aspecte, a durat pana pe la 1850, a cedat definitiv locul unei organizari i nomenclaturi venite de la Francezi. Societatea china, guvernul, titulatura, administratiunda fura cu totul renovate. De atunci s..t

www.dacoromanica.ro

XLIX

introduse in timbal un intreg vocabular neologic : patrie, Stat, constitutiune, Camera, Senat, deputat, sufragiu universal, vot, ministru si
minister, functiune i functionar, prefect si subprefect, impozit, perceptie, etc.
Religiunea.
Prima patura a nornenclaturei bisericesti e de
origind latina: biserica, botez, crestin, cuminecare, Dumnezeu. In urma
slavona si greaca devenird izvoarele, cari au alimentat-o in timp de
secole. Se stie ca primele noastre monumente literare din secolul
al XVI-lea sunt traduceri din slavoneste.
De la secolul al X-lea, o sumd de cuvinte bisericesti trecura din
slavona in romana (colinda, iad, icoana, liturghie, praznic, raiu), cum
si numirile relative la ierarhia eclestastica, la serbari, la cult, etc. Din
numeroasele slavisme ulterioare multe apartin azi trecutului.
Desi vocabularul bisericesc, de origind slavona, a fost cu mult

redus, el constitue Inca elementul cel mai copios al terminologiei


ecleziastice.

Tot ce priveste vieata religioasa e de origind slavo-greaca: clugar si mandstire, schit si schimnic, staret i tagma.
Pe cand toate celelalte institutiuni ale trecutului au intrat in domeniul istoriei, inlocuite fiind cu inovatiuni occidentale, religiunea
(pentru motive usor de inteles) a ramas in afara de orice influenta a
Apusului. Se tie ca Letin, adica catolic sau de biserica romana, e
sinonim in graiul popular cu eretic sau de lege lepadat".
In prima jumatate a secolului al XVI-lea nu se
Tipografia.
tiparesc decat carti slavone. In 1546, Sasii fac s'apara la Sibiu Catehismul row-Mese, destinat a converti pe Romani la luteranism. Cea
mai veche carte romaneasca, Evanghelia, se tipari in 1560 la Braov
de judele sasesc Benker. Abia peste un secol, sub Mateiu Basarab
si Vasile Lupu, se infiinteaza tipografii in Muntenia si in Moldova.
Cartile slavone si grecesti covarsesc mult timp pe cele romanesti.
Vocabularul tehnic al tipografului n'a conservat decat foarte putine urme din nomenclatura slavo-greacd. Ea e in cea mai mare parte
saseasca (zat si zetar, caste si sif, ciofleaga i ursu, spalt i
vingalac) si mai n'a suferit alte incalcari straine. 0 initiativa de romanizare a acestei nomenclaturi ssesti (ca culegcitor, zetar, culegeiu,
vingalac, etc.) a incercat-o Petre Ispirescu, culegatorul tipograf", dar
ea a ramas izolata.
Invatdmintul.
Imprejurarile grele prin cari s'a strecurat po-

pont], silit Hind a cduta in fundul muntilor un adapost impotriva


potopului a zecimi de limbi pagane, l'au facut s pearza mai toate
cuvintele culturale. Desi a mantuit din acest cataclism cartea 1 scrierea, precurn i dorul de a intuit& dar in coala slavond trebui el sa
mearga spre a-i insusi citirea si in aceea a Ungurului socoteala, reDieVonar Universal

www.dacoromanica.ro

zervandu-si latinescul dumped pentru echilibrul sau intelectual. Cu


toata influenta fatala, ce au avut-o Grecii in trecutul neamului nostru,
totus lor li se datoresc elementele instructiunii: dascklul si grdmaticul, condeiul si hartia, coala i rigla i, mai presus de toate, tiparul,
ne vin dela dansii.
Termenul chiar de coalci e de origina transcarpartind, primele
noastre institutiuni scolare fiind intemeiate de invatatori ardeleni.
La 1860, vechiul alfabet cirilic, de care s'a uzat in timp de aproape
patru secole, a fost definitiv inlocuit cu cel latin. Aceast simpl modificare a grafiei fu inceputul unei adevarate revolutiuni intelectuale.
Inteligenta romaneascd, cercuita in timp de veacuri in lumea slavogreacd, veni pentru prima oara in contact efectiv cu civilizatiunea apuseand. 0 era noud, de consecitrte incalculabile, se deschise pentru
desvoltarea intelectuala a neamului.
De pe la 1850 (prima noastra Universitate a fost inaugurata In
1869), cultura occidentala patrunde la noi In masse din ce in ce mai
compacte i transformd intreaga noastra vieat civila, politic, juridied
si militara. Invatamantul mai ales a fost cu totul reorganizat in sensul

apusean. $i odata cu aceast reforma scolara, un intreg vocabular


stiintific, literar si artistic se introduse in limn. In acest enorm stoc
de neologisme, termenii abstracti ocup fireste primul loc. Ei lipsiau

In cea mai mare parte si deci introducerea lor a fost oportuna


necesara.

Toate celelalte organisme sociale, armata si justitia, ca comertul


industria, au fost (cum s'a vazut) cu totul europeanizate. Vieata civil suferi si ea o profunda transformare in locuinta i imbracaminte,

in modul de a fi si de a cugeta. 0 desvoltare literard

si stiintifica,

necunoscuta generatiunilor anterioare, a fost urmarea binefacatoare a


curentului occidental, ultima si cea mai eficace din influentele diverse
ce le-au incercat neamul si limba In cursul evolutiunii lor milenare.

www.dacoromanica.ro

A
adv. sdravAn, tare ca abanosul : fade
A M. /ntaia Merl a alfabetului. In vechiul alfabet romanesc, derivat din cel tot abanos, Icarian si vartos PANN.
cirilic si in uz pada la 1860, ea poartA abate m. egumen, stare( (la Catolici).
abate v. 1. a depArta, a inlAtura a
numele de az. V. az.
at int. exprimA o surprindere sau ui- abate un car din drum ; 2. a-i veni cuiva
mire (mai adesea neplbcutA): a ce om pe neasteptate (o dorintA, un gand): ce-i
a prep. 1. aratii o pozitiune exterioarb : abdtuse ? 3. a se depArta: se abate din
a casd ; fig. a minte ; 2. o presimtire : cale ; fig. se abate dela subiect; 4. a se
rniroase a..., fig. nu-i a bend ; 3. mo- opri In treacat: se abate la coliba ; 5.
dul : merge a lene ; 4. precede orice in- (galicism) a dobori, a se precipita : rimfinitiv, distingandu-1 de forma-i nominalA puri ce abateli tot pe pamdnt Bot.; pe
II

corespunzfitoare :
facere [Lat. AD].

a face In raport cu sinifirea-rni dereroasa s'abate dorul


greu At.. [Lat. AEBATTEFtE

tr, abattre].
a art. V. aL
m. Itocala confula ce provine din- abatere f. 1. depArtare

tfun a neintonat, median sau final: barbat (din barbel), cillare (din cal).
A m. son reprezentand a rostire mai
energicA si mai aclancA cleat cel precedent i provenind obisnuit dintr'un a urmat de o nazal'a : pagan (lat. PAOANUS).

sensul 5 dupii
(si fig.), di-

gresiune ; 2. contraventie politieneascA ;

3, Gram. exceptiune.

abatie f. manAstire mare catolicA: cilia-

& din Westminster.


abatoriu n. zalhana, local unde se
taie vitele (= fr abattoir).

abAtut a. (galicism) fig. descurajat


de slavona i turca, earl posed acelas son. astfel zice Domnul, tHst i abdtut Box..
alba! int.exprimand mirare I indoabc m. 1. primele litere ale alfabetului
caret totdeodati : aba Dragomire, cdnd 2. fig. inceputul unei arte sau atiinte.
abdich v. 1. a se leplcla intr'un mod
pled tu ? CAR. [V. ga].
abh f. 1. postav de Lana' groasA (obis- !solemn de puterea supremfi (vorbind de
nuit alba) din care se fac haine tArAnesti itm impArat, rege sau Domn): 2. fig. a
2. bainA din aba. Abaua, ce constitue pi ,renunta la : a abdica libertatea.
rumem (lat. ROMANUS) ; a lost apoi propagat

abdicare I. renuntare la tron. Cele


astAzi un obiect de industrie casnicA Ora.neascii, era odinioarA importatA, Ca multe 'mai cunoscute abdicAri au fost : a lui Ca-

din postavurile ordinare, din Turcia, de iro] Quintu in 1556, a lui Napoleon I In
unde numele lor orientale : aba, dimie, 1814, a lui Cuza in 1866, si a lui Milan,
regele Serbiei, Id 1889. Cele mai recente
saiac, suman. [Turc. ARA].
abagerief. prAvAlie sau fabricA de aba : !stint abdicarea ImpAratului german WilDuca-Vodd slujise de copil la abagerie. 'helm II si a tarului Bulgariei Ferdinand
abagiu in. 1. cel ce face sau vinde (ambele In 1918).

aba ; a treia Wit ei era locuitd numai de abdomen n. 1. burtA, partea de jos
abagli fi gditanari
; 2. cel ce lucreazii a pantecelui care contine matele ; 2. parhaine tArAnesti din aba ; ipangele, min- tea posterioarA a corpului la insecte.
tene, nAdragi, sube, tuzluci. [Turc. ABADJI].

abajur n. aparat care concentri

abdominal a. privitor la abdomen :

muschi abdominali.
abecedar n. cArticicA ce coprinde alcoboarii lumina unei lamp{ (= fr. abafjour).
fabetul spre a InvAta pe copii sA citeascA.
abanos in. 1. arbore din India! al a- aberati(un)e f. 1. Astr. miscarea arid lemn e negru 2 tare, Intrebuintat in parentA a stelelor fixe ; 2. Fiz. deviatiu-

tamplArie finA si in strungArie (Diospyros nea razelor luminoase ; 3. fig. rAtAcire a ,

ebenum); 2. fig. foarte negru : par de mindi aberafiunea ideilor.


abia adv. 1. anevoie, cu greu
abanos. [Turc. AHANOS, din gr. dbenos].
L.

Sainearm.

Diet. Universal

www.dacoromanica.ro

abia
1

abi

abs

pot sta pe picioare ; 2. cum, pe data ce : coaster abordabild ; 2, fig. lesne de apro-

abia s'a culcat si a adormit.[Dial. abi piat om abordabil.


= lat. 1.o vix, cu un a final amplificativ,
aborigen a. origfnar din acea tara :
ca In aqa].

)plantei aborigenei. U m. pl. aborigeni,


abil a. dibaciu, IndemAnatic.
ipopulatiune prirnitiva a unei tari.
abilitate f. dibacie, indemdnare.
abracadabrant a. uimitor, extraorabis n. pi-Oast-le foarte adanch ; fig, dinar : costurn abracadabrant CAR.
ample de vdpaie cerestile abisuri At. abra* a. 1. ca/ cu o pata alba sub
abitir adv. 1. stralucit, vorbind de re- coada ; 2. fig. de plaza rea, nenorocos

flexul pietrelor pretioase (in basmele mun- planurile cele mai bine intemeiate adtene): o coroand care lumina mai abi- indn adesea abraae AL. [Turc. "Law ;

Hr ca cele mai scumpe pietre POP. ; 2. sensul figurat rezulta din superstitiunea
cu sensul generalizat, mult (preces de un populara relativa la call abrasil.
comparativ): cannal plange ai mai abi- abreviati(un)st f. prescurtarea ziceritir POP. ; 3. distins, remarcabil : ser fie lor la scris, scotAnd unele litere : D., D-nii
compania noastrei cea mai abitir din pentru Domn, Doamnii.
abrogh v. a scoate din uz, a desfiinta
toate CAR. [Turc. ABETER, mai lumill091.
abject a. ce se leapada, netrebnic, ti- 0 lege, un obiceiu.
Mos: nebuna cutezare oi vitiul ab- abrogare f. desfiintare, suprimare.

ject AL.

abrupt a. 1. cu dMA repede si ine-

mant de o religiune, de o doctrina ; 2. fig.

abrutizh v. a face brut, a tAmpi.


ab(s)ces n. buboiu.
absent a. care lipseste, care nu-i de

abjecti(un)e f, ticAlosie, stare wed- gala : shined abruptei ; 2. fig. stil abrupt,
ifara sir si fara gratie; ex abrupto, pe nenica de dispret.
abjurh v. 1. a se lepada prin jura- I asteptate.
a renunta la o parere, a parasi cu totul.

ablurare 1. renuntare solemna la o

erezie. Abjurarile cele mai celebre au fost : fao.

a lui Enric IV In 1593 si a reginet Cristuna de Suedia In 1665 (arnAndoi facdn-

absenth v. a lipsi, a face absente.

absenth f. lipsire, lips&

absid f. bolta unei biserici acoperiti


ablativ n. al saselea caz, In declina- cu o semi-cupola.
absint n, licher preparat din frunzele
fiunea kiting, care arata punctul de pledu-se, din protestan(-i, catolici).

care sau instrurnentul actiunii ; ablativ ab- pelinului.


absolut a. 1, nemArginit, nesupus vresolut, propozitiune formata dintr'un partiLind conditiuni sau restrictiuni : putere
dplu sau adjectiv cu cazul ablativ.

ablutiune f. spalare sau purificare re- absolutd; 2. indispensabil: majoritate

IJgioas

la Orientali (Mahomedani, Eyre!, absolutd; 3. de sine statator: adevdr

absolut ; 4. Gram, opus la relativ: oat

Indieni).

abnegati(un)e f.lepAciare de bunavoie e un termen absolut, tatei, until relativ.


I n. Filoz. ceeace exista In sine qi prin
dela foloase materiale.
aboala f. numele popular al epilepsiei. sine. I adv. 1. cu totul; 2. neapArat, fArA
[Lit. cea boaM, adica boala prin excelenta, doar i poate.
absolutism n. sistema 'de guvern cu
al aril nume poporul evita a-1 rostil. V.
puterea absolutA.
eufemism.

aboliti(un)e f. desfiintare totala, su-

primare definitiva : abolifiunea torturei,


abolifiunea sclaviei.
abominabil a. 1. care Insuflfi groazi,
desgust : crim abominabild ; 2. foarte
rau: muzicd abominabild.
abonh v. 1. a face abonament ; 2. a
Ma an abonament.
abonament n. Invoeala de a raspunde
dinainte pretul fixat pentru un timp hotirtt ; abonament la an ziar, /a an

absolutist m. partizan al absolutis-

mului.

absolutdun)e f. lertarea picatelor (la

Catolici).

absolvent m. cal ce a terminat cursul

unei scoff fArA a lua diploma : absolvent

a/ conservator-alai.
absolvi v. a termina studitle : a absolvi licettl.
absolvire f. terminarea studiilor.
absorbi v. 1. a inghiti pdmdntul ab-

soarbe apa ploilor; 2. fig. a consuma


abonat m. cel ce a luat un abona- cu total procesul if absorbi fntreaga
m ant.
avere; 3. a ocupa cu totul pe cineva :
abordit v. 1. a trage la tArm ; 2. a se politica fl absoarbe.
adresa cuiva t 3. fig, a trata an subiect,
absorbire f. V. absorptiune.
teatru.

materie oarecare.
absorbit a. fig. cufundat in cugetarl,
abordabil a. 1. ce se poate aborda : tare preocupat.

www.dacoromanica.ro

-3-

abe

absorbitor a. care absoarbe (la pro-

priu i la figurat).

aca
aburcandu-le cam anevoie CR. ;

2.

refl. a se urea opintindu-se : incepe a .se

absorptiune 1. 1. lucrarea de a ab- aburca pe cires in sus Ca. [Cf. burical


abureal& f. 1. evaporare; 2. adiere.
une a nutritiunii : trecerea alimentelor in aburi v. 1. a expune la aburi : bolnavul se abureste ; 2. a scoate aburi:
sange.
sorbi i rezultatul ei ; 2. Fiziol. functi-

abstentiune f. abtinere dela exercitiul rduriie aburesc ; 3. a sufla incetisor : un


unui drept, al unei functiuni.
vant dulce abureste ; 4. a se acoperi

abstinent a. cumpatat la mancare

cu aburi: geamurile se aburesc.


aburire f. suflare, exalare.
aburit a. 1. incalzit sau muiat prin
abstract a. 1. care exprima calitatea aburi : fripturd aburita; 2. fig. insuflegi

bautura.

abstinent& f. infranare, cumpatare.

in afara de obiectul ei (o purii creatiune tit : fafci aburitd.


a spiritului): negreald, bundtate ; stiinte aburos a. 1. plin de aburi : pe stanca
abstracte, stiinte pure ca matematicele, aburoasd arde luna cea bdlae Btu.. ;

in opozitiune cu cele aplicate ; 2. fig. greu 2. diafan: CU aburosul zovon de filade patruns: e prea abstract; 3. Aritm. iiu OD.

care exprima numarul Fara alaturarea obiectului numarat; 1, 2, etc.


abstracti(un)e f. I. fapta de a abstrage
si rezultatul ei: lucrul abstras, care n'are
alti realitate deck in spiritul nostru: fac
abstractiune de, nu tin seama de... ; 2. operatiunea spiritului care separa ceeace
este unit in realitate : ex. a considera co-

abuz n. 1. intrebuintare rea, excesivi

sau nedreapth abuz de putere ; 2. obiceiu rau a reforma abuzurile ; 3. in-

pedepsit pentru abuzuri.


abuzh v. I. a Intrebuinta rail, a se

selaciune

folosi rail de ceva ; 2. a amagi, a insela.

abuziv a. prin abuz, nedrept.

II

adv.

fail currant, Fara cale.


loarea unei flori In afara de forma sau ac n. 1. vergea subtire de otel, ascutiti
de un capat i gaurita de celalalt, cu care
de mirosul ei.

abstrage v. a considera numai unul se coase sau se impunge ; a avea ac de


din caracterele oblectului in afara de ce- cojocul cuiva, a avea mijlocul de infranat semetia-i ; ca prin urechile acului,
lelalte.
abstruz a. greu de priceput: rafiona- cu mare greutate ; 2. boldul albinelor : o
,viespe cu acu-i otrdvit Ai. ; 3. varga
ment abstruz, problerna abstruzd.
absurd a. 1. nepotrivit, contrar mintii de metal ce indica orele pe un ceasornic ;
sanatoase; 2. Fara judecata, fara price- 4. (sau macaz) in5 mobila la un capataiu pi subtiata la celalalt spre a face si
pere.
absurditate f. calitatea celui absurd tread: trenurile de pe o linie pe alta.

si insus lucrul absurd.

[Lat. Acus].

abtine v. 1. a se opri dela ceva, a se acacia I. numele stiintific al arborelui


din care o varietate se numeste in Tr.
infrdna; 2. a nu lua parte la vot.
acaf, in Muntenia salcilm $ t ip Oltenia
abtinere I. V. abstentiune.
abubit I. buba neagra veninata (mai dafin.
acadeh f. zahar ars in forma de ciales in gura).
abulie 1. Med. lipsi de vointa, de e- lindru sau dreptunghiu. [Turc. ARID*, prin
o forma intermediari *acadea).
nergie,
abundh v. a prisosi: Romania a- academic a. 1. ce tine de academie ;
2. fig. corect di elegant : sill academic.
bunda in vii.
abundant a. Imbelsugat. [Forma a- academician in. membrul unei acabundent e rezultatul ;mei false analogii]. demii.

abundanth I. beIsug, indestulare: al academie f. 1. scoali filozofica tritetrdi in abundanfa. [Forma abundenfa meiatti de Platon la Atena in gradina lui
Academ; 2. societate de scriitori si de
e eronatal.
abur m. 1. tin fel de fum ce iese prin invitati: Academia romana, infiintati

caldura din corpurile unlade: aburi grafi; In 1867 vi definitiv constituita in 1879,
maOng de aburi, masina pusa In mis- dupi modelul Academiei franceze, se lincare prin presiunea aburilor de apa; 2. parte in 3 sectiuni (literari, istoricii
Med. gazurile scoase prin evaporare : baie stiin(ifica) cu 40 membri ordinari pi un

de abur ; 3. suflare : caii scopind aburi numar oarecare de membri onorarl


lungi pe nare At.; 4. sufletul dobitoa- corespondenti; 3. scoalli inalta: Acadecalor numit l bleasc. [Origina necunos- mia Mihdileand, a fost infiintati la Iasi
lin 1835; 4. loc destinat exercitiflor corcuta].
aburch v. Mold. I. a ridica o greu- pului (calarle, dans, scrima) ; 5. figura
tate in spinare : apoi sciltdnd lemnele intreaga pictata dupa un model mid. [La

www.dacoromanica.ro

-4-

aca

ace

Greci, Academia era numele unui gim- corp in miscare, grabire ; 2. executiune
naziu aproape de Atena, Inconjurat de grabnici.
accelerat a. graft, mai repede ca de
grAdini, wade profesa filozoful Platon].
acajit u. arbore de America cu lemnul obiceiu: tren accelerat, care merge cu
tare si rosiatic, Intrebuintat la facerea mare luteali. Ii accelerat n. tren accelerat.
accent n. 1. ridicarea sau coborirea
mobilelor,

acalmie 1. termen de marina: calm vocii pe silaba unei vorbe : accent tonic ;

2. semnul ce se pune pe o silabi : accent


acant rn. 1. plant spinoas, numitA ascutit, gray, circumflex ; 3. intonatiune
obisnuit pdldmidd sau brdnca ursului, particulari unei 06: accent moldovemomentan dup.(' o furtun5 (si fig.).

Insemnata prin frumusetea frunzelor sale; nese; 4. inflexiunea vocii spre a exprima
2. Arh. podoab5 care imiteaz5 frunzele un sentiment sufletesc dulcile accente
ale melodiei.
acelei plante.

accentui v.1. a rosti cuvintele dupa


acapark V. 1. a cumpAra o cantitate
mare de mArfuri spre a le vinde mai regulele accentului tonic ; 2. a pune acscump ; 2. fig, a lua totul pentru nine (tn centele In scris ; 3. fig. a face si relasi.
a exprima cu energie i claritate.

paguba altora).

acaparator m. cel ce acapareaz5.


acar m. 1. fabricant de ace; 2.

accentuati(un)e f. lucrarea i modul

la de a accentua, intonatiune.

drumul de fier (sau macagiu), cel ce face

sA treaca un tren depe o linie pe alta ;


3. Tr. imealtA de sustinut condo] Orancelor. [Lat. Ac(u)Aarus],

acaret n. 1. constructiune cu depen-

accept n. politA, efect de comer( win


care o persoani se obliga sa pliteasci la
scaden(i o stung hotirltii.
accept& v.1. a primi ibucuros); 2. a
semna o polita.

acceptabil a. ce se poate primi.

dintele ei, sinonim cu bid a : piinaintul

acceptant m. cel ce semneazi un


I. indatorirea de a

mosiei e roditor, acareturile in bond

stare AL. ; 2. pl. averi nemiscAtoare (mo- accept.


acceptati(un)e
sii, case, etc.). [Turc. ACARET].

acarnitA f. cutiutA de ace.


acasA f. V. cash'.

neat m. Tr. V. acacia. [Ung. AXATZ1.


acatia v. (Mold.), agiita (Munt.) 1. a
prinde de un cuiu : agdt haina sd se

prati o poIIi la scadenti.


accepti(un)e f. sensul In care se iea
o vorbi: acceptiune proprie i figuratd.
acces n. 1. intrare port de un acces
usor; 2. apucare de boali : acces de frigun; 3. fig. miscare subiti l trecitoare:

usuce; 2. a (se) apnea cu unghiile de


ceva (spre a se urca): mulfimea s'acafd acces de menzie.
accesibil a. 1. de care se poate lesne
greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de
cineva : se agafd de mine ca scaiul. [Lat. apropia : coastd accesibild; 2. fig. vir*ACCAPTIARE (V. catd, catdr)].

acAtArk v. a se sui pe ceva agitandu-se cu mainfie acdtdrdndu-se din


colt in coif EP.
acAtare pr. fig. excelent, trisemnat
si eu acdtare poamd nu sunt, dar nici
fiece pasdre nu ma meindned PANN.

tutea este tuturor accesibild; 3. vorbind de o persoani afabila accesibil


inferiorilor sdi.

accesit n. recompensi acordati celui


ce s'a apropiat mai mult de un premiu.

accesoriu a. 1. care depinde de un

lucru principal; 2. care se adaoga la cel


[Lat. ECCU TALEPI, de uncle scurtat atare principal: clauzd accesorie.
accident n. 1. Inttimplare neprevizuti
si cutare).

acatatoare f. 1. veriga de agate bai- (mai adesea nenorociti) : accidentele vie-

ii omene$ti ; 2. pl. dispozifiune variati


se agat5 pe arbori, ca gheonoaia, eucul. a terenului, a lurninei (intr'un tablou).
acatist n. 1. imn In onoarea sfintei accidental a. ce vine pe neasteptate.
adv. din intimplare.
Fecioare, cc se cinti In pidoare; 2. ceeace

nele In cuiu ; 2. pl. ordin de paseri care

II

accidentat a. 1. care prezinti o disam sci dau acatiste pe la toate bise- pozitiune variati: teren accidentat; 2.
se di preotului care face aceste rug5ciuni

ricile; 3. acatistier : acatistul Bunei Ves- fig. agitat: vieatd accidentatc).


acciz n. taxi asupra bauturilor l contiri. [Gr. mod. maTisros, lit. nesezand, as umatiunilor.
catistul citindu-se In picioare].
accizar m. cel ce strange accizele.
acatistier n. carte bisericeasci ce conac-de-mare m. peste in forma unui
fine asemenea imnuri.

accede v. a consimti: acced la pro- ac lung si subtire (Syngnathus acus).


acefal a. flat cap: rnonstru acefal.
punerea voastrd.
II m. pl. acefali, molusti cart n'au deck o
accelerk v, a WO, a gribi.

accelerare f. 1. marirea intern unui gurA, fira umflitura cefalici, ca stridiile.

www.dacoromanica.ro

-5-

ace

aCO

acel pr. deseamna o persoana sau un sclamati(un)e f. 1. fapta de a aclama ;


lucru mai departat, in opozitiune cu acest: 2. strigat de entuziasm ; prin adamatiune,
acel om: absolut: acela. [Lat. ECCILLUM]. unanim l fara a vota,

acellal pr. care nu e altul : acelas aclimatati(un)e f. fapta de a (se)


aclimatiza: grddind de aclimatafiune.
orn, este acelas.
aclimatiza v. a (se) deprinde cu o
acera f. numele popular al vulturului,

noui chmi, vorbind de oameni, animale


acerb fig. Intepator i ostil ton acerb. sau plante.
acoladai f. 1. ceremonie medievala la
acest pr. deseamna o persoana sau un
lucru mai apropiat, in opozitiune cu acel: primirea unui cavaler: ti se da trei loviIn Oltenia. [Lat. AQUILA].

acest cm; absolut ; acesta. [Lat. ECC/STUM]. turf cu latul sabiei, pe umeri sash pe gat,

acetat rt. sare formata prin combinarea acidului acetic cu o baz: acetat de
cupru.
acetic a. se zice de acidul care formeazi baza otetului.
acetilena f, gaz de luminat, cu o flacara albicioasa (descoperit de Davy In
1836). Prima lamplt de acetilena fu pusi
in comert la Paris in 1895.

dupa care era imbratisat ; 2. un fel de


trasura de unire, numita arc ----..
acolea adv. arati o pozitiune mai a-

proape cleat acolo.

acolit m. tovara5 (mai adesea In nume


de rau), ajutor subaltern.

acolo adv. In acel loc, In opozitiune

cu ad. [Lat.

ECCU'ILLOC, de unde scurtat

colt)].

achith v. 1. a plati, a ralui; 2. fig. acomodit v. a (se) potrivi ; a se aa implini o insarcinare, o fagadueala sau comoda imprejurarilor.
acomodare f. 1 potriveala, invoire,
O datorie: s'a achitat in constiinfd; 3.
a declara nevinovat : acuzatul a fost a- impicare ; 2. Gram. potrivirea sunetelor:
tidva-titva, umplu-implu.
chitat.
achitare f. rafuire (de plata), sapare acompania v. 1. a insoti (din amide
(dela osanda).
sau politeta), a petrece pe cineva ; 2. a
achiu n. 1. batul de biliard, numit 5i insoti cu un instrument sau cu vocea
tac. [Rus. tut (din fr. queue)]; 2. prima partea principala a unei bucati muzicale.
Ha de incercare.
aconipaniament n. Muz. Insotirea
achizitiune f. 1. dobandire ; 2. fig. instrumentelor cu vocea sau impreunarea
lucru dobandit, castig.

achizitor m. cel ce face aderenti la

o societate, abonati la o publicatiune,


aci adv. 1. In acest loc, In opozitiune

a doua instrumente diferite.


acompaniator rn. cel ce Insotelte
pe altul cu un instrument sau cu vocea.

aconit m. planta veninoasi numita


cu acolo : e ascuns aci; ad e ad, ad e popular omeag.
acont n. arvuna (= fr a compto.
greutatea ; 2. In acest timp; d'aci inainte ;

acoperemant n. I. ceeace acoperr


ad aci, and 5i and : aci rade, aci plan ge ;
cat p'aci, aproape, mai mai, [Lat. acc'utcl. sau Invele5te_;._ 2. adipost: subt acopeacid a. acru. II n. substanti cu gust,
acrisor care ro5elte fata cea albastra al

remOnhsl cerului. [Lat. COOPERMENTUM].

acoperi v. 1. a pune sau a intinde

unor vegetale. Caracterul esentlal al ad- un ce peste altceva : a acoperi o case:. ;


delor e a se uni cu un oxid spre a forma 2. a fi raspandit peste ceva zapada
o sare: cele mai Intrebuintate sunt: add copere patnantul; 3. fig. a ascunde (In
sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic sans bun sau ran): a acoperi o gresatc1 ;
d. a se Imbrica, a-5i pune palbria in cap :
(ofet). acid nitric (aprl tare).
acilea adv. in acelas loc, In opozitiune acoperifi-va! 5. a se Intuneca cerul se
acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].
en acolea.
acioaie f. bronz: invelitoarea era de acoperiq n. Invelitoarea casei.
acioaie si de plumb hp. [It. ACCIAJO, im-

portat pe cale comerciala (v. alama)}.

acoperitor m. eel ce acopere sau in-

vele5te case.

acord n. 1. consimtire, Invoiala ; de


adoala f. 1. satra pentru vite; 2. fig.
adapost acoperit: acioald omeneascd. acord, ne-am Inteles ; 2. Gram. relatiune
[Derivat din actua].
intre mai multe vorbe : acordul articoacita v. 1. a se adaposti (termen do- lului cu substantivul sciu; 3. Muz. Imbanesc): pastorii se aciueaza cu a lor preunarea mai multor sunete auzite deoturme 'n munfii invecinati NEM ; 2. cu data 5i formAnd armonie ; 4. fig. pl. su-

sensul generalizat: nici o lighioaie nu se nete melodioase, versuri (mai cu seam


poate aciva pe binge(' easel de rata vostru lirice): duios era si gingas acordul in.
Ca. [Cf. lat. ACQUILIZE].
geresc At.
aciama v. a primi cu striate de bu- acor elk V. I a pune instrumente la
acela, ton; 2. a recunoa5te: acord cei
curie sau de aprobare.

www.dacoromanica.ro

-6-

aco

acu

fiune buns; 2. influenta unui agent (fia acorda o gra fie ; 4. a aseza vorbele zic, chimic, mecanic) acpunea soarelui;
n'am dreptate ; 3. a da bucuros, a darui

unei propozitiuni dupa regulile gramaticale. 3. tragere In judecata acfiune criminald.

acordabil a. ce se poate acorda termen acordabil, piano acordabil.


acordAtoare 1. cheie de acordat.
acordeon n. un fel de armonicfi inventata la Viena de Damian in 1825.

acliune pentru daune-interese ; 4. parte


de capital intr'o societate comerciala salt
financiara frei actiuni de drum de /ler ;
5. mersul unei piese teatrale acfiune interesantd.

mente de muzica.

tiv ;

caror seminte n'au cotiledoane, ca : burefif, mufchii, ferigele. h f. pl. acotiledoane, una din cele trei mari clase ale
regnului vegetal, numita i criptogame.
acrealh f. starea lucrului acru.

verb activ. n. averea unui cornerciant


in opozitiune cu pasivul sau.
activh v. a face mai activ, a grabi o

aeordor m. cel ce acordeaza instru-

activ a. 1. sarguitor, harnic om ac2. care are efect remediu activ ;

aeotiledon a. se zice de plante ale serviciu activ, pozitiunea militarului sub

acredith v. 1. a da credit ; 2. a da

drapel ; 3. Gram. care exprima o actiune :


II

lucrare.

activitate f. 1. puterea de a lucra: ac-

scrisori de acreditare, a face sa fie recu- tivitatea focului ; 2. vioiciune sau prompnoscut (un ambasador) ; 3. fig. a face sA titudine la lucru : a desfdsura o mare
activitafe ; 3. serviciu activ.
se creaza, a autoriza.

aereditare f. fapta de a acredita ; actor m. 1. cel ce joaca un rol /Mei)


scrisoare de acreditare, prin care se a- pies& de teatru ; 2. cel ce iea parte la un

nuntA ca aducAtorul ei merita incredere, eveniment.


actual a. care exista in momentul preacri v. 1. a (se) face acm : 2. fig. a-i
se Lid cuiva : mi s'a acrit cu viafa asta, zent, de acum : timpul actual. 11 adv. acuma, in timpul de fata.
acribie f. exactitate scrupuloasa.
acrime f. 1. gust acru ; 2. fig. nepla- actualitate f. 1. starea lucrului actual ;
2. intamplare proaspata, lucru momencere, desgust.

acriturit f. 1. lucru acru; 2.

pl. le-

tan : jurnalismul trdeste numai din ac-

acrobat m. 1. cel ce joaca pe funii ;

acfi adv. farn. acum ; acu e acu, a-

gume sau poame acre.

tualitiifi.

cum e momentul deciziv acu'i acu ca


salt 'ncerci norocul EN. [V. acuml.
acromatie a. care face sa se vaza o- aculundh v. Mold. V. cuiunda o stea
biectele lara amestec de colori straine albastrd cade si'n spafitt s'acufuncla
acuitate f. insusirea lucrului acut : alenfile acromatice.
acrostih n. poezie scurth In care ver- cuitatea durerii.
surile incep cu ate o litera, formand acum adv. 1. In acest moment ; 2, In
timpul de fard. [Lat. ECCU MODO, de unde
toate un nume.
acru a. 1. lntephtor la gust ; 2. fig. *acumii (arhaic acmu), scurtat in acu
desgustAtor : ifi vine acru de el. [Lat. amu, acest din urnfa particular Moldovei].

2. fig. cel ce cautA a orbi sau lase).


aerobatie f. exercitiu de acrobat.

ACRUS = clasic ACER].

acrAm n. un fel de boalii de copii

care se Intinde peste tot corpul. [Gr. mod.


A /MOM] .

II

acumullt v. a gramadi.
acumulator m. cel ce acumuleaza.
n. Fiz. aparat destinat a spori inten-

sitatea curentului electric.

acsion n. V. axion.
acurateth f. exactitate, preciziune : o
acsiz n. pop. V. acciz [ = fr. accise, scrupuloasci acuraterd OD.

printr'un intermediar rusesc].


acus (acusica) adv. exprimA un viitor
act n. 1. deciziunea unei autoritati a imediat: Indata, pe loc. [Acu, cu partifua act de, a declara ca se va tinea seama cula si].
de act de acuzare, expunerea faptelor

imputate unui acuzat ; actele starii civile,


registre in cari se /nscriu nasterile, casatoriile, mortii ; 2. Inscris constatand o invoialA sau o Indatorire ; act de societate ;
3. certificat : act de botez ; 4. diviziunea

acustic a. 1. privitor la auz : nerv a-

cystic ; 2. care servg a produce .sau transmite sunetele tub acustic.

acustich f. 1. partea fizicei care tra-

teaza despre teoria sunetelor ; 2. rAsunet;

sala n'are acusticci.


acut a. 1. ascutit : accent acut ; 2. Muz.
unei piese teatrale : comedic in 3 acte.
action& v. a intenta o actiune, a trage patrunzator voce acutd ; 3. profund, vioin judecata.
lent : durere acutd ; boalS acutA, boalA

actionar m. cel ce posecla una sau gravA cu mersul repede In opozitiune cu

mai multe actiuni (intr'o Intreprindere). boala cronicS.

ketfilne f. 1. lucrare sau favt6

ac,

acuza v. 1. a declara culpa bil, a In-

www.dacoromanica.ro

7-

acu
vinovati; 2. a pari, a trage In judecata ;

ade

adancit a. 1. infundat, fara fund: pe

3. (vorbind de lucruri) a servi de dovada : cea vale addncitd si cu flori acoperitd


aceste fapte it acuzd ; 4. fig. a imputa AL.; 2. fig. cufundat, absorbit : in mare

mdhnire parea addncit Ga. AL.


in genere : nu acuza soarta.
adaoge (adaoga, adaogi) v. 1. a mai
acuzabil a. care poate sau merita sfi
pune ceva langa altele; 2. a mai da, a
fie acuzat.
acuzat na. cel parlt sau inculpat.
mai spune. [[at. Amuosaa].
adaos n. 1. alaturarea unui lucru mai
acuzati(un)e f. fapta de a acuza: Ininovatire, para.

acuzativ n. al patrulea caz al

mic de unul mai mare de aceeas natura :

decli- sporire; 2. lucru adaogat: anex, apendice.

natiunii, exprimand complementul direct,

adhph V. 1. a duce la apa vitele; 2, a

acuzator m. cel ce acuza sau paraste da sa bea: drumeful fugarul 'pi adapei
pe cineva, paris.
AL.; 3. (ironic) despre fiinte, a da sa bea
acvareliii f. desen cu colori muiate in mult ; cit vin ii addp P.m; 4. fig. a urnapa (nu In uleiu).
plea, a satura : lumea ne'ncetat m'adapd
acvarelist m. pictor de acvarele.
cu fiere i venin NEGR. ; 5. a uda, a stropl:

acvariu n. basin in care se intretin cu sudori addp pdmantul, cdstig hrana

plante sau animale acvatice,

in dureri GR. AL. ; 6. fig. a (se) patrunde :


a evatic a. care creste sauvietueste In apa. s'a add pat cu principii scindtoase. [Lat.

acvili f.1. vultur mare numit popular ADAQUARE].


pajera : acvila reprezentd vechea marca
adhpfitoare f. jghiab cu apa pentru
a Hunteniei; 2. steag legionar, stindard: vite.
adfipost n. 1. loc care apara de soare,
acvila romand.
acvilin a. Incovoiat ca ciocul acvilei : \rant, ploaie ; 2. fig. loc de scapare: addnas acvilin.
post contra nenorocirii; la adApost, In
acvilon tn. vantnl numit obisnuit 081- siguranta. [Lat. AD APPOSITUE].

vat: din yid cu turbdciune acvilonul

adhposti v. 1. a pune la adapost, la

executata.

adapth v. 1. a potrivi un lucru cu

se ridicd Neon.
loc sigur; 2. a gasi adapost, a sea/3a.
adagio adv. Muz. Meet. U n. arie Meet
adhpostire f. azil, refugiu.

adagiu n. maxima veche.


altul; 2. fig. a Intrebuinta potrivit cu
Adam m. nutnele celui dintaiu om, destinatiunea sa.
parintele lui Abel, Cain sit Set, figureaza
adaptati(un)e f. lucrarea de a adapts
in locutiunea munteneasca: de cdnd cu si rezultatul ei: potriveall, brodire.
mos Adam, spre a desemna o vechime adalsth v. a astepta cu nerabdare. [Lat.

foarte Malta, corespunzand celei moldo- ADASEARE].


venesti: dela Adam Babadam. V. Babaadech (adic0 adv. I. termen explicadam.
tiv (va sa zica): mintea, adecd puterea
adamasch f. Mold. V. damascil iar de a cugeta; 2. specificativ (si anume):

tu subt adamascd... sdlbatic hoindresti poame, adecd mere, pare, prune; la


adecA, la urma urmelor. [Lat. ADDE QUOD

NEGR.

agleam a. 1. arata volumul unei des- adaoga cal.


chizaturi de sus pana jos : groapd adduce";
adechte(lea) adv. pop. adeca. [Forma

fig. addnci btrdnete; 2. ce se pleaca analogica (cf. ancdtele)].


ptea jos: adduce" inchindciune; 3. ce se

adecuat a. Filoz. de o intindere egala,

s 'ascunde intr'o Infundatura : locas addnc; echivalent obiectului : idei adecuate.


4. anevoie de patruns (propriu Ii figurat):
ademeni v.1. a atrage: averea ade-

intuneric adzinc, cugetare addncd. [Lat. meneste pe om; 2. a arnAgi, a Insela ;


ADUNCUS, incovoiat, de unde idea de pro- puse s-1 ademeneascd. [Vechiu-rom.:
funclq II n.1. fund, adancime: codrul 'si ademand, dar = ung. ADOMANd.
deschide a lui addncuri En.; 2. fig. a- ademenire f. 1. atragere (amagitoare);
2. iluzitme.
ddncul sufletului.

adfincat a. adancit: in pddurea a-

dncatd Gin Az..

ademenitor a. care ademeneste : a

tragator, amagitor.

adanchturli f. 1. vale intre dotta deaadept na. cel initiat In misterele uno
luri; 2. cavitate, orbita ochiului.
secte, In secretele unei stilt*.
adnci v. 1. a se afunda; 2. fig. a se aderh v. fig, a se alipi pe deplin; a
se uni cu parerea cuiva, a fi din acelas
absorbi.
adeincime f. 1. intinderea unui lucru partid.
dela suprafatA sau intrare panA In fund
aderent a. care adereazA. in. cel Ce
2. calitatea lucrului ad&nc (l a propriu t tine de tta partid sau de o seedt partizan.
la figured).
aderentA 1 starea celul ce (idea

www.dacoromanica.ro

-8-

ade

ades adv. adesea (poetic): ades e rece

ado
ad libitum adv. dupti bunul plac,

dupa voia cuiva.


pieptul si inima tot bate AL.
adesea adv de mai multe ofi, In scurt ad litteram adv. vorba cu vorba.
administr& v. 1. a conduce afaceri
dm!). [Scurtat din adese ori].
adevar n. 1. caxacterul lucrului ade- publice sau particulare; 2. a da: a advarat ; 2. Insus lucrul adevarat, principiu ministra un medicament.

administrati(un)e f. 1. conducerea
sigur; inteadevar, In realitate ; 3. imitatiune exacta, expresiunea fidela a natu- lafacerilor publice sau particulare; 2. lunerei (Intr'un tablou). [Lat. An 011 VERUM].
; tionarii Insarcinati cu conducerea unui
adevarat a. conform adevarului: asa Iserviciu: administratiunea postelor; 3.
cum este si nu altminterea.
totalitatea serviciilor publice menite a pune
adeveri v. 1. a afirma, a constata ; !in executiune legile i actele guvernului,
2. a confirma, a verifica.
administrativ a. 1. ce tine de admiadeverintA f. chitanta, dovada.
nistratiune: atztoritate administrativd ;
2. unde s'afla instalata administratiunea
adeveritor a. care adevereste.

adeziune f. 1. unire, consimtire ; 2. Statului palat administrativ.


Fiz. atractiune moIeculara lntre corpurile
administrator m. cel ce administreaz
In contact.
oaverea sau afacerile cuiva.
ad hoc adv. Intr'adins, pentru un scop
admir& V. a privi Cu o mirare amesdeterminat; Divanurile ad hoc, conferin- tecata cu plicere (ceva frumos sau rar).

tele deschise In 1857 la Bucuresti si la admirabil a. demn de admiratiune,


lasi, cu scopul anumit de a arata puteri- minunat. adv. de minune.
br europene dorintele poporului roman. admirathun)e f. 1. fapta de a admire,
ad hominem adv. se zice de run ar- sentiment de placuta mirare; 2. obiect
gument In care se combate adversarul de admiratiune.
admirativ a. care exprima admiraprin ceeace a zis sau facut.
adiji v. a sufla fin, a bate incetisor thine: gest admirativ.
zefirii ce adie cdnturi dulci ca un fior admirator m. cel ce admira.
admits a. 1. primit /Info adunare; 2.
En. [Origina necunoscutal.
adiat f. pop. V. diata adiat nu-fi adoptat de uz.
admisibil a. care poate fi admis (de
face PANN,
persoane sau lucruri).
Julie& adv. V. adeca.
adiere f. suflare ling, vantisor: nici o admisibiljtate f. calitatea de a fi admiscare 'n frunze i nici o adiere AL. mis, Inlesnirea de a fi primit.
adineaori adv. cu putin lnainte, nu admisjune f. primire.
admite v. 1. a primi (prin favoare):
de mutt. [Lat. AD DE IN ILLAM HORAN].
adins (in) adv. 1. cu intentiune, cu. a admite intr'o societate; 2. a recupieengetare ; 2. cu scop, anume. [Lat. noaste de adevarat.
II

admonesta v. a dojeni aspru (pe un

AD 1PSUM].

adio I Mt. formula ae politeta la des- subaltern vinovat).


admonestare f. avertisment sever dat
partire ramai cu bine I
unui defincvent.
adition& v. a face aditiunea.
admonitiune 1. admonestare.
aditional a. de atilogat articol adiadnotatiune f. V. anotatfune.
lional.

aditiune f. 1. adaos de lucruri ase-

menea ; 2. Aritm. adunare.

adolescent m. flacau,
adolescent& f. varsta Intre copilarie

barbatie (la barbat 14-2 ani, la femee


adjutant in. ofiter sau subofiter insarcinat sa ajute pe un superior, [fr. ad- 11-19).
judant, printr'un intermediar rusesc (rostit

popular aghiotant)].

adonic a. vers latin compus dintr'un

dactil

i un spondeu: el ar frange 'n

adjectiv n. vorba adaosa la un sub- vers adonic limba lui ca fi Horatita Ept.
adopt& v. 1. a lua de suflet, a Infia ;
stantiv spre a-1 cafifica sau determina.
adjectival a, ce priveste adjectivul. 2. a alege cu preferinta pentru sine, a-i
adjudec& v. 1. a hairl prin judecata iinsu.0: a adopta o pdrere; 3. a admite,
c5 un luau se cuvine cuiva dupa drept; a primi: Camera a adoptat legea.
adoptiune f. 1. fapta de a adopta ;
2. a da celui ce ofera mai mult ; 3. fig.

I luare de stifle; 2. preferinta.


a da, a decerne o recompensa.
adoptiv a. 1. care a adoptat: pdrinte
adjudecare f. lucrarea de a adjudeca
actul prin care se adjudeca.
adoptiv;2. care a fast a doptat: fiu adoptiv.

ador& v. 1. a se Inchina lui D-zeu;


adjudecator n2. cel ce adjudeca.
adjunct a. ajutor (Inteo functiune); 2. a avea tin fel de cult pentru cineva, a
director adjunct.
tubi cu pasiune: el isi adord copiii.

www.dacoromanica.ro

-9-

ado

her

adorabil a. demn de a fi adorat.


mecd ddra fiarei prin pddure 3. fig.
adorati(un)e f. I. fapta de a adora a presimti adulmecd orice miscare a
2. iubire extrema' ; 3. manifestarea ginga- Dotnniei OD. [Vechiu-rom. a ulmeca,

siei si a respectului.

adorator m. cel ce adorA, ce iubeste

din olmu, miros (v. ulma)].


adulmechtor a. care adulmecA.

adult a. si m. crescut mare, care a


adormi v. I. a Incepe a dormi; abia ajuns in varsta adolescentei.
a adormit; 2. a face sA doarmA; a a- adulter a. care calcA credinta concu pasiune.

dormi copilul ; 3. fig. a linisti momentan: lugala.

ca s acloarmit presupunerile Domnu-

11

n. -violarea credintei conjugale.

adurnbri v. 1. a pune la umbra, a se

lui AL; 4. a muri In pace: a adormi odihni la umbra o eroi, care 'n treintru Domnul. [Lat. ADDOR/DREI.
,cutul de mdrire vd adumbriseti Er.t. ;
adormire f. 1. fapta de a adormi ; 12. a da umbre (In desen) ; 3. fig. a
2. Adormirea Maicei Domnului, mare 'schita. [Lat. ADIMBRAPE].
sarbatoare la 15 August, numita i Sfanta
adumbrire f. 1. lucrare de a adumMaria Mctre.
adormit a. I. trandav, netrebnic: ador-

1bri ;

2. fig. nuantA.

atiunh v. 1. a reduce o multime la

mitule ! 2. fig. linistit, mort ; oras adormit. unul ; 2. a face adunarea. [Lat. ADUNARE1.

adormitor a. care adoarme, care a- adunare f. 1. reunire de persoane


duce somn cdntec adormitor.
isau de lucruri ; 2. corp deliberant ; Obadragant n. gumA intrebuintat spre steasca Adunare, Parlamentul Tarii. Adua da thrie pastelor si pastilelor.
narea deputatilor, Camera ; Adundrile
adresh v. 1. a trimite direct : a a- legiuitoare, Camera i Senatul ; 3. Aritm.
dresa o scrisoare ; 2. a Indrepta vorba operatiune servind a reuni dotta sau mai
catre cineva, a-i vorbi ; 3. a recurge la, multe numere de acelas fel intr'unul singur.
a se indrepta catre cineva.
adunhtor a. si In. care aduna.
adresh f. 1. arAtare de numele i lo- adumiturh f. 1. stransura (de lucruri); 2. intalnire de oameni de rand
cuinta cuiva ; 2. scrisoaie oficialA.
adresant
cel ce adreseazA seri- 9 fArA tinta serioasa.
soarea.
adus a. 1. dus la 2. fasonat : maradresat m. caruia scrisoarea a fost mord adusd asa cd inchipuia fel de
;

fel de flori ISP. ; 3. incovoiat ; iatagarz

adresata.

aduchtor a. si m. care aduce; adu- adus.


cator aminte, care pune iar In minte,
adverb n. vorbA invariabill care mocomemorativ.
,dificA insemnarea unui verb sau a unui
aduce v. 1. a duce la cineva : sluga adjectiv.
aduse o trdsurc I; 2. a produce, a raadverbial a. ce ioacA rolul de adverb :

porta (folos sau pagubA) ; nu aduce a- locutiune adverbial& reunirea mai mulnul, ce aduce ceasul; 3. a pricinui : a tor vorbe echivalente cu un adverb : totaduce bucurie pdrintilor; a educe vor- deodatd, in acelas timp.

advers a. contrar, opus : partea ad(de sus in jos): cdnd aducea fata pa- verse,' a cdstigat procesul.
losul ISP. 5. a-si aduce cu cineva, a se
adversar m. cel ce se opune, care
ba, a se exprima ; 4. a incovoia, a Invarti
asemAna intru catva

acest copil ii a- se lupt impotriva.

duce cu tat'sdu ; 6. a aduce la implinire, a executa. [Lat. ADDUCERS].

aduce aminte v. 1. a pune In min-

adversativ a. Gram, care arata" opo


dar, desi, etc.
adversitate f. nenorocire, rastriste.
advocat m. cel ce pledeazA dinaintea

zitiune

tea cuiva, a aminti 2. a-si pune iar In


minte, a-I reveni In memorie.
tribunalelor.

aducere f. fapta de a aduce ; adu-

ducere la implinire, executare.

aducere aminte f.

1.

advochtesc a. de advocat.
advochtie f. profesiunea, cariera de

impresiunea advocat.

ce rArnane In memorie timpuri de aduadvochtime f. corpul advocatilor.


cere aminte glorioasd &Lc. ; 2. amln- advon n. tinda sau pridvorul bisetire lamurita (despre ceva foarte proas- ricii in care stau femeile, numit si narpat) aducerile aminte pe .suflet cad tech' : in advoanele acestor cloud bisetrt picuri. En.
rici. OD. [Origina necunciscutil.
adulati(un)e f. lingusire servi13.
aad m. cantaret strAvechin (la Greco ;
adulator rn. lingusitor josnic.
Orpheu fu and renumit.
adulmech v. 1. a mirosi urma vanAher n. I. fluid gazos si transparent
torului (de flare): 2. a cunoaste vanatul care formeaza atmosfera : ad respir tin
dupA miros (de caini): copoiul adul- aer mai liber, mai curat GR. AL. : 2.

www.dacoromanica.ro

gar

aft

10

afanat a. si adv. rar, rarit lulea


tul cotoiu cu un aer de slant GR. AL. ; umplutd afdnat cu tutun.
afara adv. ce nu s'afla inlbuntru ;
3. (galicism) arie, melodic : ca robul ce
cdtad amar in robie un aer duios BoL. alarA de, fail ; pe din afarii, pe de rost ;
aerul fetei, fizionomie, Infatisare : smeri-

[Lat. AER ; vorba adevarat populara e vaz- afara din cale, extraordinar, peste m.
iura, frb cuvant, [Lat. AFORAS]
milt. a
duh ; sensul 3 dupa fr. air].

aer n. valul cel mare care (precum

aerul pamantul) acopere sfintele daruri;

II

farA I pleaca 1

afazie f. Med. pierderea graiului din

si aerul l'oiu pune pe al Slaiinei altar cauza unei leziuni cerebrale.


afect n. miscarea sufletului care trece
AL. [Gr. bizantin Aka, vorba identica cu
in pasiune, sentiment: tofi oamenii sunt
cea precedenta, luata la figurat].

aerel m. substanfa cu miros urit

Si

gust gretos, intrebuintata in medicina

sub numele de assa foetida. [Origina


n -cunoscutfi].

aerian a. 1. de aer : fluid aerian ;

2. care traeste, se petrece in aer 3. fig.


usor ca aerul : veld fanfa-i aeriand EN.

aeriform a. care seamana cu aerul :

supusi afectelor.
afect v. I. a &Sun cu predilectiune:
el afecteazd vorbe rare; 2. a mate (cu
o fala prefacuta) : a afecta o mare umilinfd ; 3. a destina pentru un scop anumit: pentru aceste lucruri se afecteazd
sume insemnate; 4. a lua cutare forma
particulara : cristalele afecteazd forme
geometrice ; 5. a cauza o impresiune

fluid aeriform, gazul.


aerisi v. 1. a improspata aerul : a ae- penibila : un lucru de nimic II afecteazd.
afectare f. 1. fapta de a afecta ; 2.
risi casa; 2. a scoate Ia aer curat (haine,
destinatiune particulara : afectarea unei
plante). [Gr. modl.
aero-club n. club Infiintat pentru sume.
progresarea navigatiunii aeriene.

afectat a 1. pretentios,

prefdcut ; 2.

aerodrom n. loc destinat exercitiilor miscat, atins la inima ; 3. destinat pentru

de aviatiune.

aerolit n. piatra cazuta din cer. Nu

ceva,

afectatdun)e f. 1. mod nefiresc de

se stie nimica sigur despre origina aces- a vorbi sau de a lucra ; 2. apucatura ne
tor masse pietroase, cari se rostogolesc fireasca, imitatiune exagerata, prefacatorie.
afectionii v. a avea afectiune, a iubi
prin regiunile atmosferice.

aerometru m. instrument de fizicii cu pasiune.


afectiune f. 1. starea sufletului miscat
aeronaut m. cel ce se ridica In aer de ceva : afecfiune naturald; 2. senti-

spre a masura densitatea aerului.

ment de amicie, de iubire ; 3. Med. stare


cu un balon.
aeronautical f. acela sens cu aeros- bolnavicioas, boala : afecfiune de piept.
afectuos a. plin de afectiune.
tatic i aerostatiune : .coala de aero-

afemeiat a. slab, molesit.

nauticd din Bucuresti.

aeroplan n. aparat ce se sustine In aferent a. 1. Jur. care revine cuiva,


aer far'a fi mai usor ca aerul si la care vorbind de o portiune de mostenire : par-

tea aferentd ; 2. Anat. care aduce sarigele la inima: vase aferente.


afereza f. Gram. scoaterea unei litere
sau silabe la inceputul vorbei : Nita in
loc de Ionifd.
aferim! Mt. 1. (In sens bun) bravo !
aerostat n. balon.
aerostatica f. partea fizicei care stu- prea bine 1 aferim I frate Ghemis, bine

presiunea vanttdui se face pe niste suprafete Inclinate : aeroplanele pot fi monoplane, biplane, etc.
aeros a, aerian : este mcindrii j uqoarci ca un Pular aeros Bor..
diaza legile de echilibru ale aerului.

fdcnei cci venisil POP. ; 2. (ironic) pen-

aerostatiune f. arta de a construi si tru fapte sau vorbe cari merita dezapro-

de a manevra aerostatele. V. aviatiune. bare : ei, aferim, fdtu meu !... primeste
afabff a. care primeste i asculta cu blagoslovenia mea AL. n. bravo, in
hunavointa.
sens de aprobare : clascalui doborit sub
afabilitate I. blAndete, vorbire dulce grindina laudelor si a aferimelor NEGR.
II

(is primire).

[Turc. AFERI11].

afacere f. 1. obiectul unei ocupatiuni,


afet n. suportul unui tun [Nemt. Laftreaba, pricina afacere irnportantd; 2. fette (= fr. raffia), din terminologia
militara
austro-ungara].
tranzactiune : afacerea s'a fdcut; 3. pl.
interese publice sau particulare, trebi :
afierosi v. 1. a sfinti, a Inchina (un
cum merg afacerile ?
ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi :
Mania v. a rari, a face rar sau mai sd-mi afieroseascd averea AL. [Gr.
putin compact. [Lit. a rari ca fdnul din mod.; sensul 2 se rapoartA la IntrebuinclaieJ.
tiarea profani a cuvintelor sacre].

www.dacoromanica.ro

afi

- 11 -

afu

afif adv. Mold .pop. (ironic) sarac, far'o


affuent m. curs de ap care se varsA
para ; tufa in punga, tufa in buzunar, intr'altul : Dunarea are mai multi aflu-

afif ! AL. [Turc. HAFIF, usor, sprinten, de enti.


affuentii f. 1. scurgere mare de ap
uncle usurel la pungA].
afaia v. a admite Inteo societate sau sau de alt lichid ; 2. fig. mare abundanta
corporatiune.
(de lucruri), mare multime (de oameni).
aim m. tufa ale carii broboane, numite
aflux n. gramAdirea sangeltri si a umoafine, sant negre, acrisoare l foarte gus- rilor Intio parte a corpului.

afon a. care n'are voce.


afonie f. Med. pierderea vocii.

toase. (Vacciniurn myrtillus). [Origina


necunoscuth].

afina f, broboana de afM din care se

aforism n. sentent sau maxima scurta

plinA de noima (s'a zis mai !Mai de


lor rosu inchis se intrebuinteaza sure a Aforisrnele lui Hippocrate): vorbeste 'n
vapsi stofe i pentru colorarea artificiala aforisrne ca un filozof grec AL.
aforistic a. compus din aforisme sau
a vinurilor.
afinitate f. 1. rudenie prin aliantA, in- enuntat subt aceastA forma.
rudire ; 2. asernanare fizicA ; exista afia fortiori adv. cu mai mult drept cunitate intre hem i pisica ; 3. fig. ase- vAnt, cu atat mai mult.
afront n. fapta sau vorbA de ocara
manare moralA ; 4. Chim. tendenta unor
corpuri de a se Impreuna : oxigenul are (aruncatA in filth"), insulti publica.
afte f. pl. Med. bubulite sau bfisicute
afinitate pentru fier.
afion n. opiu : rachiul din butoiu era in gura i gatlej.
fac conserve si siropuri rAcoritoare ; sucul

altos a. caracterizat prin prezenta aftei:

cu afion Isp. [Turc. ANON, din gr. dpion].

afirmai v. 1. a asigura c un lucru febra aftoasa.

afumh v. 1. a pune la fum ; 2. a strica


este, a zice da ; 2. a se arAta cA are cutare talent sau cutare caracter : s'a afir- iprin fum (bucatele) ; 3. a fumega : soba
afurna; 4. a tamaia hartie de afumat.
mat ca pcet.
akirmati(un)e f. asigurare, IntArire. J[Lat. AFFumaL].

afirmativ a. prin care se afirmA.

afumat a. 1. pus sau ars la ium ;

II

2.

parfumat odaie aftimata cu smirna ;


adv. in mod afirmativ.
afis n. foaie tiparitA sau scrisA, ce se 3. acoperit cu fum, ingalbenit prin velipeste pe ziduri spre a da de stire pu- chime : icoane afumate; 4. fumuriu : Caipreie sunt negre, roseate, afurnate ; 5.
blicului (= fr. affiche).
afish v. 1. a pune, a lipi un afis ; 2. ipop. aiumat (cu luleaua), beat : era afufig. a face paradA de ; 3. a se pune in mat rau nenea Ghifd CAR.
alumatoare f. 1. orice vAscior cu
evidentA (In sens rau).
afisaj n. lipitul afiselor.
substante mirositoare pentru afumat ; 2.
afiser m. 1. cel ce afiseazii; 2. impr- pl. 'chiar acele substante mirositoare,
titor de afise.
afumator rn cel ce afuma.
afix n. particulA pusA la inceputul (preafund n. adancime : in afundul pcifix) sau la sfarsitul (sufix) vorbelor, spre mdntului; fig, noruf trece si dispare
a le modifica sensul. Ex. pre-fac, frunz-is. 'n afundul cerului AL. [Lat. AD FUNDLIM]. 0

affix v. 1. a OA: sei-1 fi tot cdutat, a. (rar) adanc : ran afund, vai afunde.

nu l'ar fi aflat PANN ; 2. a descoperi : adv. 1. panA la fund : toti .s'au inecat,
unchiul meu a aflat legatura noastra la afund s'au dat ; 2. fig. adanc, deplin ;
II

3. a nAscoci : ca ce rnoarte i-ar stie afund istoria.


afundh v. 1. a Impinge panA la fund,
5. a fi : cum te afli ? [Lat. AFFLARE, a sufla, a baga afund : in prdpastie U afunda ;
a inspira : rnihi afflatur, mi se sufl 1. a intra afund sau a patrunde : s'afund'
rnereu In taina noptii AL. ; 3. fig. a peri
= aflu].
afifitor a. si m. 1. care alibi sau des- din ochi, a dispare : in vazduh s'au acopere : afldtorul tipografiei Nsoa. ; 2. fundat AL. [Lat. AFFUNDARE].
NEGR. ;

afla ? 4. a sti, a prinde veste : ce ai Whit?

afundat a. adOcit: pleoapele sale

dare s'aflii (undeva).

affictiv a. care loveste direct in o per- afundate OD,

soanA

pedeapsa aflictiva. In materie

afundfitor m. cel ce afunda.

afundis n. loc foarte departat : in apenalA, pedepsele sunt aflictive qi infamante; cele dintai aunt : moartea, munca fundisul codrilor,
afurisanie f. pedeapsA canonicA ; anasilnica, detentiunea i recluziunea; ele
priveazA pe condamnat de drepturile sale ten* excomunicare.
afurisi v. 1. a despiirti de turma crecivile i politice.
afluh v. 1. a curge spre sdngele aflu- dinciosilor si a exclude pentru un timp
eazd la cap ; 2. fig, a veni cu gramada. dela bisericA ; 2. a blestema cu jurAmant.

www.dacoromanica.ro

- 12 -

ahi

agi

[Gr. mod. APHORIZO, a separa (prin forma si fam.) a bate Il aghesmuesc cu astd

intermediara a aoristului)].

labd AL.

aghesmuit a. 1. stropit cu aiasma


2. (ironic) pe jumatate beat : tdmiliat
aga m. (pl. agale) ofiter sau coman- aghesmuit de dinzineatd CR.
dant turc ; agaua ienicerilor (titlu faaghiasma f. Mold. 1. apa sfintita ; 2.
miliar cantecelor populare). [Turc. ABA, fam. rachiu (Indulcit cu miere) se inafurisit a. 1. blestemat ; 2. fig. foarte

rau, indracit, fara omenie.

cii petenie).

-Aga m. (pl. agi) 1. odinioara generalul


dorobantilor si al intregei infanterli, dregatorie infiintata in Moldova de Alexandru cel Bun ; 2. boierie pamanteana introdusa de Turci i insarcinata cu privigherea sigurantei publice poftim d-ta
intdi, arhon Aga- AL.; 3. (In timpul
din urma) prefect de politie aerie tu or-

dinal de arestuire i dd hdrtia in mann


agai AL. [Forma romanizata din aga].
agabaniu n. (invechit) staa scumpa
din care Turcii li faceau turbane : asternut de agabaniu OD. [Turc. AGABAITI].

vdrteste lumea cu mine de atdta aghiasmd ruseascd CR. ; In Muntenia se


rosteste aiasm, iar in Banat iasmA. [Gr.
mod. AGHIASMA J.

aghiasmatar n. 1. vasul in care se

pastreaza aiasma ; 2. culegere de ruga-

ciuni cari insotesc stropirea cu aiasma.


aghios n. imn liturgic cu tripla invocatiune :

sfdnt, sfdnt, sfant, Domnul

!Savaot ! i-a antat popa aghiosul, a murit, l'au ininormantat (PANN) ; a trage aghioase, a cAnta din nas dupg psaltichie,

de unde a horcai In somn mai, bdieti,

ia anth trageti la aghtoase CR. [Gr.

mod. lomos, sMnt ; v. afierosi].


Agachi m. V. inghite Agachi.
aghiotant m. pop. V. adjutant.
agale adv. pop. incetisor, a lene : se
intorcea acasd agale agale 1st>. [Gr. Aghiuta in. pop, 1. nume comic dat
necuratului
mod. scan].
nu-i pain scoate din mina
aganau it. un fel de hoth taraneasca lui nici Aghiutd ISP.; 1-a furat Aghiuta,
ce aduce cu bAtuta. [Origina necunoscuta]. a adormit greu, in opozitiune cu : l'a fu-

agapa f. 1. oaspatul ce prinni crestini rat ,Sfantul, a adormit usor : cum bdu,
II luau In comun ; 2. (mai ales la pl.) os; 2. fig. omul drapi furd Aghiutd
pit In genera, banchet intre prieteni.
icului. [De aceeas origina cu aghios, la
agata f, piatra pretioasa, foarte dura, 'diminutiv (cf. Michiduta, Tichiu(a) l cu
de diferite culori.
sensul de .sfantulet', 1110 ironic sau euagatit v. V. aciitA.

femistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor

agavai f. plant& tropicalA ce aduce cu sau zinelor rele)].


aloe (=-- fr. agave).
agile 1. odinioarA : 1. rangul de ag : 2.
ageamiu a. 1. Incepfitor, novice, Cara prefectura politiei: un zapciu al agiei
experienta vestitul ageamiu OD. ; 2, ne- NEM.
agiesc a. ce tine de aga sau de agie:
priceput (mai ales la jocul cartilor): sco-

teau din bran cede o pereche de carp... cazaci agiesti pedestri, cu cimpoaie si
qi spalau pe ageamii de parale GHICA. ,tobe Fn.
[Turc. ADIAMI, ignorant, nedibaciu, lit, peragil a. care se micA usor, sprinten.
agilitate I. mare usurinta de a se
san, adica strain de limba arabat
agenda I. carticicfi In care se noteaza misca, de a se mldia.
pe fiecare pagina, cu data zilei, ceea ce-i agio n. 1. speculare asupra cursului
efectelor publice cotate la Bursa ; 2. be-

de fticut.

agent in. 1. principiu de actiune, tot neficiu la schimbul argintului sau hartiei
ce lucreaza sau opereaza aburul e un pentru aur.
agent puternic; 2. insarcinat cu o misiagiotaj n. trafic asupra ridicarii sau
une publica ori particulara agent de po- scaderii efectelor publice
agita v. 1. a sgudui, a misca In diferite
litie, agent de schimb, agent diplomatic.

agentie f. 1. functiunea, biuroul agen- directiuni; vdntu/ agitd frunzele; 2. fig.

tului ; 2. administratiune condus de unul a turbura, a excita ; 3. a examina, a discuta

agentia Havas. a agita o chestiune ; 4. a fi In miscare,


ager a. 1. sprinten, iute la miscare a se' turmenta : se agit intr'una.

sau mai multi agenti

vultur ager, mint ager; 2. patrunzator

agitat a. turburat, nelinistit.


agitati(un)e f. 1. miscare neregulata
ageri v. a face agar (si fig.).
si continua : agitafiunea mdrii; 2. misagerime 1. 1. calitatea lucrului ager : care tumultoasa, turburare : a potoli o
ei se luptd cu agerime BoL.; 2. fig. pa- agitatiune; 3. fig. turburarea sufletului,
ochi ageri; fig. minte agerd. [Lat. AGMS).

trundere, minte agera.

aghesmui v. Mold. 1. a stropi cu a-

neliniste.

agitator m. cel ce cautii a rfiscula poiasma pentru a goni pe cel tau ; 2. (iron. porul in contra legilor.

www.dacoromanica.ro

agl

ale

13

aglica f. planta cu flori albe l cu mi- popor agricol; 2, privitor la agricultura


ros placut de portocale. numita in Mold. product agricol.

tekor (Spiraea filipendula). [Serb.

IA-.

agricultor m. plugar, cel ce cultiva

OLTEA].

pAmAttul.

gramadi (de persoane sau lucruri).


aglomerare f. gramadire, imbulzeal5.
aglomerat n. massa de substante minerale irnpreunate cu un ciment natural.
aglutinant a. limbi aglutinante, in cart
flexiunile sunt inlocuite en vorbe alipite.
Ex. limbile turco-tatare.

plugarie.

aglornera v. a strange la un loc. a

agues m. bucat de paine ce preotul

agricultura f. lucrarea pAmantului,


agrimensor m. inginer topograf (la

Romani).

agrimensura f. arta de a masurA su-

prafata terenurilor sau mosiilor.

agrig m. arbust care produce ngrise

(Ribes grossularia). [Ung. KORE.d.

agrinh' f. un fel de coacaza cu gust

taie din mijlocul altei paini mai mari nu- dulce acrisor.
agronont m.
mita prescura : agnettd simbolizeazA pe
Isus, care, des! nevinovat ca un mid, s'a tura'.

cel versat in agricul-

agronomic a. privitor la agronomie :


shin fele agronomice.
agronomie f. teoria agriculturei.
agnosticism n. doctrina filozoficA care
agud m. numele moldovenesc al dudeclara cA absolutul e inaccesibil spiritujertfit totus pe lemnul cructi. [Slay. AGNYTI=

lat. agnus (sanctus)].

dului. [Slay. Aoor].

lui omenesc.

aguridA f. 1. strugure necopt sau acru


agonie f. 1. lupta omului cu moartea
2. fig. decadentA finala: imperiul roman cu care t Aranii ii acresc ciorbele ; 2. zeamA

fiind in agonie.

dinteinsul ; 3. ofice poamA acrA. [Gr. mod.


agoniseala f. castig cu trucla, folos AGURMA, din dguros, necopt].
nthl int. exprima durere i suferintA.
din muncA : le del toatd agoniseala.

agonisi V. a castiga cu anevoie, a do-

aha Mt.
I
exprima bucuria, gemerind

bandi cu mari osteneli. [Gr. bizantin A00- mijlocul cAutat.


ahh l int. strigatul tAranului spre mai
Nr/O, a lupta: castigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existenta (v. cds- opri boii.
ahotnic a. Mold. infocat : vazdnd-o
tiga)].

agonisita f. agonisealA.
agraffi f. copca, cataramA.

agramat a. nestiutor de carte, igno-

asa de ahotnicd pentru mine Ca. [Rus.


Anomixt].

aht n. geamat, dor infocat i nesamu/te patimi i ahturi ome-

rant.

tisfacut :

roman!.

cu foc ; 2. aprins, infocat dupA ceva.

agrar a. privitor la camp : mdsurd a- nesti CR. [Forma intensiva din all / (cf.
grard; lege agrarit, care regula impAr- ofta)L
ahtiat a. 1. lipsit de ceva ce doreste
teala pamanturilor cucerite Intre cetatenii

all int. tipAt de durere sau de spatula.


aian rn primarul unui oras turcesc :
agravant a. care agraveazA, care mAreste culpabilita tea : circumstanfe agra- tinuturile turcesti de langa DunAre erau
administrate de cAtre un aian [Turc. AYAN,
pante.

agravh v. a face mai gray.

agreh v. a primi cu favoare (= fr. lit. ochii, adicA priveghetorii Statului].

agreer).
aiar n. 1. mAsurA sau greutate controlaa
agregat rn profesor aMturat pe langa de stApanire : cantar cu aiar ; 2. fig. mod el :

un altul definitiv, fAri insA a avea drep- aiarul patriotismului. Mac. mill.
turile titularului. n. V. aglomerat.
aiasmit 1. Munt. V. aghiasrda.
II

agregati(un)e f. 1. admiterea la tithil


aid adv. Mold. V. aci. [Lat. ADHICCE,
de agregat; 2. Fiz. Impreunarea partilor de unde scurtat ici].
unui tot.
aidoma adv. deplin asemenea, Intocagrement n. calitatea lucrului ce place, mai asa: aidoma la chip ; ndscu iroobu
pricina de multumire: arte de agrement, un copil aidoma cu al impdriiteset

cari se lnvarA mai mult de plAcere cleat ISP. In Mold. vorba sunA avidoma. [Slay.
pentru folos, ca dantul, scrima, cAlaria. vmomer, vizibil].
agresiune f. atac neprovocat.
aiepth v. Tr. a repezi (cu putere) Fieagresiv a. care are caracterul unei nil pe care-I aiept... (COMIC). [Lat. AD-

agresiuni vorbe agresive.


JECTARE, a arunca].
agresor m. cel ce atacA mai tntAi.
aievea adv. pe fatA, invederat, in reaagrest a. 1. campenesc : stil agrest ; litate : sd se incredinfeze de sunt aieveu
2. grbsolan, salbatec : fire agrestd.
cele ce-i se infdtio hi,. [Slay. xAvk, cp
agricol a. 1. care se dedA agriculturei : a protetic, ca In aidoma].

www.dacoromanica.ro

- 14 'I'

alo

aior m. V. alion
aisor m. plantA ce seam5n5 cu aiul

ala

ajutork v. a da ajutor, a veni intr'ajutor.

ajutorinta f. 1. ajutor insofit de a-

jutorinfe unguresti OD. ; 2. numele unei


(Asphodelus ramosus).
ait! Mt. de surprindere neplAcut5 am clad suplimentare (In epoca fanariotA);
pAtit-o.
al (f. a) 1. art, in. precede pronume,
aituri f. pl. Mold. si Tr. recituri, piffle. numerale $ i substantive : al men, al doiaiu n. numele moldovenesc l ardele- lea, al scolarului; 2. f. pl. cele lucruri :
nese al usturoiului. [Lat. Ar..min].

toate alea, de ale gurii. [Lat. 1LLUM, ILLAM

cu un sufix amplificativ].

Aluia, proverb [V. at].

aiurea adv. 1. in alt loc ; fig. cu gan- a produs, intonat sau aton: el (f. ea), al
diii alurea, distrat : 2. intr'aiurea, fSrS
dt (f. a)].
l (f. aia) art. cel: degetul at mic. 0
sir. ca un nebun ; vorbeste intr'aiurea,
delireaz5, buigueste. [Lat. *ALIUBI, aiu-(re), pr. acel: sa te fereascd dl de sus ; vorba

ala f. 1. In Oltenia, un fel de balaur


aiurealit f. debr.
aiuri v. 1. a vorbi intiaiurea, a visa ce stArneste vAntul turbat sau furtunile ;

destept ; 2. fig. a rAtAci : prin frunze a- 2. 'fr. (hal5) duh r5u, inctib (v. haluit).
[Serb. ALA, balaur aducAtor de nor si griniureazd soptirile-i alene Em.

aiurire f. I. delir un vis de aiurire dini].


ala-bala n. pop. una alta, ameste; 2. turbare : pe maluri sdruncinate
cAturli : ce mai ala-bala pe la voi ?
de aiurirea mdrii En.
aiurit ii. alurealA prelungitS : Un aiurit [V. arababurril.
alabastru n. 1. un fel de marmur5
de jale En.

2. fig. albeatA stritaiuritor a. care aiureath : visurile sd frageda foarte


lucitoare : un &In de alabastru.
fi fdcut din mine un aiuritor? AL.
;

alac n. 1. specie de grail cu grauntele


mai mic si mai Inchis cleat cel obisnuit,
secarA albA (Triticurn speita); 2. Mold.
tut fel de orz de toamnA in trei muchi:
3. Tr. de coloarea bAlaie a alacului : boi
alaci.. [Cf. lat. AucA].
telor, ajunul Crdciunului, personificat alaciu a. Buc. 1. bAltat (de vite) : noud
in Mos Ajun ; 3. preziva unui eveniment cirede de vaci, toate cu vifei alaci POP. ;
(WA notiunea de sArbStoare) : in ajunul 2. fig. amestecat: asta-i lumea cea aajumit n. joc copilAresc (in Oltenia si
Banat) numit obisnuit d'ascunsele. [Tr. ajomi a miji : cf. Alb. mind, somn].
ajun n. 1. post (rar lntrebuin(at In acest
sens) ; 2. ziva sau seara dinaintea unei s5rbg tori marl (and se posteste) : ajunul Pas-

luptei; fig, din ajunul tinerefei pan' ce lace, face omul cum ii place Pop. [V.
mergem in mormant Bor.. [Lat. AD JEJUNUMl. alac; 3. alaciu e refAcut din pl. alace].

ajunit v. a nu mAnca, a posti

[Lat.

alagea f. stof A de mAtase vargat5:roche

roatele nu se ajung; 2. fig, a se intelege


unii cu altii, a se Invol: nu ne am putut
ajunge din pref ; 3. a atinge: glonful l'a
ajuns ; 4. a apuca, a nemeri : rele tim-

vreo alagea ISP. ; a cApAta alageaua, a


c5dea In mare nevoie : nimeni nu s'a

de alagea de Triest Fir..; fig. a pAti


ajunge v, 1. a se uni, a se impreuna : alageaua, a fi pitc5lit : ca sci nu pald

ADJEJUNARE).

putut atinge de impcircifia rnea lard

sd-si capete alageaua Isp. [Turc. ALADJA ;

puri am ajuns ; 5. a sosi, a veni : am sensul figurat pare a se raporta la dara-

ajuns acasd ; 6. a deveni : a ajuns impd- verile nu tocmai oneste cu stofele de mArat; 7. a fi destul : i-a fost de ajuns. tase (cf. cumas)].
Alah m.l. nume cc Arabii dau lui D-zeu
ajuns a. 1. sosit ; 2, atins ; 3. (la minte) Alah sd te fie, dar esti un hain! Bor.. ;
copt, matur ; de ajuns, destul ; 3. Instarh 2. strigAtul de rAzboiu al Mahomedanilor :
case de boierinas ajuns OD. II n. sosit : Alah ! rdcnesc Marti cdtand cu groazd
[Lat. ADJUNOERE, a unit

bun ajuns I
'n urmd AL. [Turc. ALLAH].
ajur adv. strilv5zAtor, cu mid gaurele:
alaits n. 1. pompa, paradA : Ii petrecu
dantelufe lucrate ajur Ar.. (= fr. jour). cu cinste si alaiu; 2. (ironic) galagle, tiajusta v. a potrivi, a face un lucru sA pete multe : fricdnd alaiu tofi cdinii Ruin;
vie sau 35 seazA intocrnai.
3. cortej: alaiu domnesc; 4. convolu de
ajula v. a usura pe cineva la greu sau inmormAntare: Un alaiu de jale. [Turc.
la nevoie. [Lat. ADJITLAPS].

Ar.,tv ,regiment,parada unui regiment, peltm pa'

ajutitor a. care ajutA ; verb ajutAtor, domneascS : termen tehnic militar cu sencare ajut5 la conjugarea celorlalte : a fi, sul generalizat In limba modernA].
a avea, a voi. II m, ajutor.
alalah I Mt. Alah (repetat) : alalah !
ajutor ii. I. usurare de sarcini chearnd cai ardpesti, alalah ! cai tcltdresti I POP.
allaltaieri adv. cu o zi inainte de ieri.
in ajutor pe Turci ; 2. tovarAl de mond :
[Din alaltd (= cealalaltA) i ieril.
ujutor de primar. [Lat. ADJUTORILMI.

www.dacoromanica.ro

- 15 -

ala

alb

alamit f. 1. amestec de aramii si de


zinc, de o coloare galbenti lucioas, din
care se fac instrumente de fizicA, diferite
obiecte de arta' i instrumente muzicale ;
2. pl. alAmuri, vase sau unelte de alamg.

voi (PANN) ; 3.

fatd de aldmdie AL. ; 2. numele unui


vechiu joc tArinesc.

albistrealfi f. 1. fatA albastrA ; albdstreala intunecatd a cerului OD. ;

lichidelor.

cati In albastre), In opozitiune cu tAranii.

(adicA secara), faina : a


vedea alba in cApistere, a capAta ceva
de hranA, a se insura n'a vcizut Inca
alba in cdpistere ISP. (V. lume, saptdmdrid). [Lat. ALBA].

albAstrea (albastrita) f. plantA cu Bort


[Cf. it. LABIA, placi de metal (v. acioae)].
atamaie 1. Mold. 1. V. lAmAie: lnghe- albastre ca cerul (Centaurea cyanus).
12. vApseatia cu care tarancele albAstresc
alinioar f. Mold. gutuie.
alfimar m. cel ce face salt vinde a- teseturile..
albsdri v. a da o fatA albastrA.
lmuri.
almrle f. fabricA sau prAvAlie de albistrime f. 1. fatal albastra: sub
cer albastru a marii albdstrime AL. ;
alAmuri.
alambie n. aparat pentru distilarea 2. ciocoime, burghezi sau nobili (thabrA-

alambicat a. fig. excesiv de subtil:

albAstrit f. V. albastrea.

albastru a. 1. de fata cerului senin


versuri alambicate CAR.
alamiu a. de coloarea alamei, galben 2. fig. trist, melancolic (v. inimd); 3.

imaginar : vremile aurite ce mitele alalandala adv. Mfg rost, amestecAturA ; bastre ni le soptesc ades Err. (cf. fr.
an cdlugar batrdn spunea alandala contes bleus). [Formatiune romAneascA
din gurd LSI% ; alandala coconara, vrute din alb cu ajutorul sufixului astru, lit.
nevrute. [Gr. mod. ALLA ANTI ALLA, altele care bate In alb, In opozitiune cu vanAt].
in loc de altele].
f. pl. albastre, haine de aceasta coalOptit v. a da s saga lapte, a da loare, ImbrAcaminte burgheza sau nobila.
lAtA. [Lat. ALLACTARd
n. 1. coloarea albastra albastrul cealarm& v. a da alarma, a speria.
rului, mdrii; 2. substaMA astfel colorati:
alarmilt 1. Z. strigAt sau semnal pen- albastru de Prusia.
luci tor.

II

II

i &mote de a- albatros m. 1. mare pasere palmilarmd rdsund rdgusit Err.; 2. spaimg peda din marile australe; 2. nume dat
neasteptatA.
unui avion german care arunca bombe
alarmant a. care alarmeazA : stire explozibile.
alarrnantd.
albeali f. dres salt sulim an alb : surda
alliturA v. 1. a pune alAturea, a a- ostenesti in, baba*, cu ale tale albeli
tru a chema la arnae:

nexa, a compara, a pune In paralel ; 2. Rom.


a se apropia : nu pop: sd te aldturi de el.
albeatir f. 1. InsuOrea lucrurilor albe ;
alfiturare f. anex, comparatiune : Vara( 2. pata alba ca o perdea care Impiedich
alAturare, incomparabil.
lamina ochiului (la om l la animale do-

alidurat a. adaos la altceva.


mestice). [Lat. masarsd.
alliturea adv. 1. langa; pe alaturea, albet n. partea cea alba a lemnutui

prin prejur ; 2. fig. afar din: aldturi cu dintre inima 2l scoarta unui arbore.
adevrul, aldturi cu dreptatea. [V. la- albi v. 1. a (se) face alb ; 2. a nalbi;
tura
3. a se ivi In departare prin umbra o
alaun n. sulfat de alumina* si de po- cetate cabeste BoL. se veld turme albind
tasiu, numit popular piatril acra : sare pe coastd Ar.. [Lat. ALBESCRREL
alba, Inteplitoare la gust, intrebuintatil del albicios a. putin alb, care bate In alb:
boiangii pentru limpeztrea apel ci In me- materie albicioasd.
dicina Ca astringent.
alble f. 1. trunchiu Iungue 1 scobir
aliuti f. V. Muth' fluere, chitdri, tnauntru pentru pastrat, spAlat, scAldat
aldute, buciume ha.
sau adapat; 2. fundul unei ape curgi-

alb a. 1. de coloarea laptelui sau a, toare: rdul iesi din a/bia sa. [Lat. Arvaus].
zApezii ; 2. fig. senin, fericit: n'arn zi
albilita 1. fluture a carui ornidA creste
alba din pricina ei ISP. [Lat. arms]. II n. pe varzA l ridichi (Picris brassicae).
coloarea albA : albul ochiului, albus ; alalbime f. fath albA : nici marmura
bul zilei, aurora LP.

m. membru al cioplitd albimea ta nu 'ntrece AL.

partidului conservator.
albin f. 1. insectA care produce miere
alba f. 1. (adicA zo, ziori. aurorA: In- si cearA ; 2. plantA cu flori frumoase discepuse a intra alba in sat hp. ; 2. (adicti puse In spic, sernfinAnd foarte mult cu 0
taut, mArtoagg ; tot alba in doi bard, abbinA (Ophrys cornuta). [Lat. ALVINA,
a spune mereu acelas Meru e inincat stup : nurnele locuintel trecAnd &supra
ca alba de ham, fig. e prApAdit de ne- Insectel, ca macedo-romanul ship, albina

www.dacoromanica.ro

alb

ale

- 1.6

alchimie f. tiin cultivati in evulmediu spre a afla piatra filosofald, mealbinfirel m. numele bucovinean al nit a preface metalele In aur, si patinae:11 universal, menit a da omului juprigorii (care se hrtineste cu albine).
albinfirit n. 1. cresterea albinelor ; 2. nete I nemurire : alchimia a dat napodinioarfi, dare pusa pe albine.
tere chimiei moderne.
albinet a. I. Mold. si Tr. albicios : alchimist rn. cel ce se ocupd cu alcd-i la fatd albinet POP. : 2. In special, chimia. Cei mai vestiti alchimisti fura
albinar rn. cel ce trAieste din creste-

rea albinelor.

despre graul banatean cu bobul mare si Roger BacOn, Albert cel Mare, Paracels, etc.
aleion in. pasare de mare, asemenea
spicul mustacios.
albinism n. caracterul fizic al unui randunelii: o sprintend corvetd, an realbino. Cei afectati de albinism suporti pede alcion AL.
alcool n. lichid inflamabil continut In
cu anevoie razele soarelui.
albino m. (alb ) individ cu parul alb vin (spirt) sau in alte substante fermentate si care se obtine prin distilare : alsi cu ochii cenusii.
albiloaral f. peste de rau de coloare coolul e intrebuintat In Industrie
In
alba-argintie (Cyprinus alburnus).
medicinii.
alcoolic a. care contine mult alcool :
albita f. planta ce creste prin campii
sterile si locuri pietroase (Alyssum).
bduturd alcoolicii. II tn dedat bauturilor
albitur f. 1. pesti albi, platica mica spirtoase, betiv.
1

de tot Mi amestecata cu cosac, batc, etc.);

2. pl. rufe albe.

albiu a. albicios: un rdu albiu de

stele Ar.

alcoolism n. boala grava produsa

prin abuzul bauturilor alcoolice.

alcov n. iatac (=- fr. alcove).

aldmaa n. bauturi sau cinste in mina


i cumparan.

alboare f. Tr. si Buc. albeata. [Lat. unei tocmeli, la vanzfiri

[Ung. ALDOM4, binecuvantare, concluziu-

ALBOREM].

album n. 1. caiet in care se inscriu nea acestei daraveri avand la Inceput un


versuri dela amid sau oameni distinsi; 2. caracter religios].
aldan (haldan) in. Mold. canepa de
colectiune de portrete, desenuri, note, etc.
albumeal f, floare alb-galbuie, nu- toamna care produce samanta (Cannabis
mita si floarea reginei, se gaseste pe femina). LOrigina necunoscuta
alde a. I. unul dintr'ai noltri (and e
rnuntele Caraiman (Gnaphalium leontopodium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eald]. vorba de rude sau de neamuri) : aide
albumin f. substanta aflatoare In tata; 2. cineva bine cunoscut : aide baba
zerul sangelui, in albusul oului si care , Comana; 3. asernenea : aide astea. [Camse Incheaga la caldura. Ea servh pentru pus din al si de].
aldine f. pl. un tel de caractere tipolimpezirea vinurilor sau a otetului, apoi
grafice, numite astfel dupa Aldu-Manutiu,
in fotografie si in boiangerie.
albuminos a. ce confine albumina. 'celebru tipograf venetian (1449-1515) ;
alburiu a, 1. albicios : pa bolta al- aldine sau Mere erase.
burie o stea nu s'aratd Ex ; 2. se zice alean n. 1. Tr. pica, necaz : Cate-s
de porumbul alb si mare In bob. [V al-- [dusmane] dela noi la deal, toate tin
Ipe mine alean POP. ; 2. dor, Intristare
board.
albul n. substanta alba a oului si a scl-i spuie ctleanul sufletului AL. ; 3.

melancolie : las aleanul sd ma lure Ex.


alcali n. nume dat unor oxide mine- ![Ung. au.ax, vraima*, sans familiar vechilor

ochiultd.

rale (potasti, soda, amoniac) i unor substante extrase din vegetale chinina (extrasa din chinchina), morfina (extrasii din
mac), nicotina (extras:1 din tutun), etc.
Mai toate aceste substante sunt otravuri
violente.

alcalin a. care confine alcali

texte i celor din Ardeal (.vuIpe vicleanii

mie cu totul aleancr, Leonat l Dorofata); in limba moderna, acceptiunea vorbei, particulara stilului poetic, a fost In.
nobilita].

aleatoriu a. supus sanselor nesigure:


apd contract aleatoriu.

alebard f. sulita al carii fier e ittalcalind.


alcaloid m. se zice de alcali vegetali crucisat cu altul In forma de semicerc.
ca morfina, etc.

alcittui v. a compune, a forma, a

constitui. [Ung. ALKAT].

alebardier rn. soldat Inarmat cu a-

lebardfi.

alee f. trecere Ingusta, drum Intre doui

alefituire f. fapta de a alcatui si re- randuri de arbori luna, scut de our,


zultatul ei compunere, formatiune.
strdluceste prin alee En.
alchtuitor a. care alcatueste, consti- alegatitunle f. I. citarea unei autoritutiv.

tall, a unui fapt ; 2. spusa cuiva, asertiune.

www.dacoromanica.ro

- 17 -

ale

ali

alegator m. cel ce alege, care are linpodobit cu figuri colorate (de tesaturi).
dreptul de a alege. Alegator e mice cem. 1. fiinta aleasa, cea mai buna: multi
tatean dela varsta de 21 de ani Impliniti. chemati, putini alesi; 2. (la tara) frunalege v. 1. a lua un lucru sau o per- tas alesii satului; 3. reprezentantul nasoana din mai multe, a preferi : te las tiunii numit de alegStori (pentru Camera
s'alegi; 2. a numi la o demnitate sau de la 25 ani, pentru Senat de la 40).
functiune (prin alegere): a alege un de- adv. Intocmai ; mai ales, mai cu searna.
putat ; 3. a hotari : urma alege; 4. a
alesitura f. 1. alegerea parului In
deosebi nu .s'alege cdstigul din pa- todite ; 2. flori sau podoabe (la tesattni)
gubd ; S. a desparti (prin alegere) : din ele ieau forma de ornicla, de papusa, de
lapte s'alege smdntdna; 6. a ramanea; porumbei, etc.
nu .s'a ales cu nimic; 7. a tese cu di- alen ! int. exprima durere : aleu I vaferite figuri sau flori (v. alesdturd). [Lat. leu I [Onomatopee].
II

Alexandria f. istoria fabuloasa a lui


alegere 1. fapta de a alege l rezul- Alexandru Macedon (dup.(' legendele cutatul ei: alegere de senatori, de depu- lese de un Pseudo-Calistene pe la 200
d. Cr.).
tati, de consilieri.
alegoric a. ce tine de alegorie : graiu alexandrin a. ce tine de scoala din
ALLEOERE].

Alexandria: filozofia alexandrind.

alegoric.

n.

II

alegorie f. 1. figura de stil metafora versul francez de 12 silabe Ontrebuin(at


continua ; 2. fictiune poeticfi in care se pentru prima oath Intio poema epich

personificii fiinte morale sau abstracte : despre Alexandru cel Mare) : multe din

Flitologia e un izvor de alegorii.

alegreta I. bucurie vie si sgomoteasa.


alegru a. vesel sprinten : era un om
prea alegru si cdritaret minunat PANN.
alelei ! int. strigat de chemare, de Imbarbatare sau de comphtimire : alelei!
murgulet mic! Pop. [V, aletd.
alem U. steag mare turcesc cu o semiluna in mijloc : alemul, numit obisnuit
sangeac, era unul din insigniile ce Dom-

nii primiau dela Sultan, odata. cu cabanita, tulurile i buzduganul sau topuzul :
si mie trimifdndu-nri o paid i un alem
AL. [Turc. ALE14].

baladele lui Bolintineanu sunt scrise


In alexandrine.
Alexii I. pl. sarbatoare babeasca ce

cade la 17 Martie (ziva cuviosului Alexe


Boj, omul lui Dumnezeu) : la Alexii po-

porul crede cd invie toate jivinile depe

pennant.
alfa f. 1. Intaia litera a alfabetului grec ;
2. fig. Intaiul, de capetenie ; alfa si omega,
Inceputul si sfarsitul (Dumnezeu).
alf abet n. totalitatea literelor unei limbi.
Se numfirfi peste 400 de alfabete vechi
gi moderne, din cari o buna parte deriva
din alfabetul fenician si din hieroglifele

alene a. si adv. lenes susurul alene egiptene.


alfabetic a. dupil ordinea alfabetului.
al vdntuletului OD.
alerga v. 1. a merge cu mare ititealaT alfavita f. 1. alfabet (dupa rostirea
2. fig. a recurge: voiu alerga la tine 'n( (Greener moderni) : d-ta vrei ad md pui
dureri vi 'n necazuri GR. AL. ; 3. a mine ia alfavita ? Nem.: 2. abecedar.
caii la lntrecere : sd'si alerge calul cat alga I. familie de plante cart cresc Iii
o vrea P ANN [Lat. 5ALLARGARE, din IAROUS,1 apele mai ales skate, ocupa ultimul rang

lit, a lua largul, a se duce in larg


alungb)].

(cf.

in regnul vegetal. Ele servesc la Ingrasatul


pamantului i dinteinsele se extrage soda,

alergare f. 1. fapta de a alerga ; 2. potasa, iod.


punere la Intrecere a mai multor cai ; 3.
algebra f. 1. partea matematicelor In
fig. osteneala : a dobdndi postul lard care se trateaza chestiunile (de aritmeticS
alergare.
si de geometrie) intr'un mod general, inalergatoare f. 1. piatra de sus a morii locuind cu litere cantitatile cunoscute
(care se invarteste) ; 2. unealtil compusa necunoscute. Primele urine de algebra se
din cinci bete spre a urzi scultaile de tesut. afla in scrierile lui Diophante din Alexan-

alergator a. repede : pas alergdtor. dria (sec. IV) si ea fu Introdusa In Eu-

If m. cel ce alearga. f. pl. alergatoare, ropa de Arabi In sec. X ; 2. tractat de


ordin de pasari cu picioare lungi cari fug algebra ; Algebrd de Euler.
II

iute pe pamant, ca strutul, cazuaru/.


algebric a. ce tine de algebra : calcul
alergaturi f. urnblare multa si re- algebric.
pede: alergaturd de cal.
alih v.1. a amesteca, a combine : a alia

ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai arama cu aur ; 2. fig, a uni, a impreuna.
multi sau din mai multe ; 2. fig. deosebit,
aliaj m. I. combinatiune de diferite
distins ; ales pe spranceana, neobisnuit metale ; 2. fig. amestec necurat.
fara pereche (In bine sau In rau) ; 3.
alianta f. 1. act de aliare ; 2. anat.
L. $5ineanu,

Dict Universal.

www.dacoromanica.ro

all

alo

18

prin casatorie ; 3. unire sau confedera-. aliniere f. 1. punerea In link dreapti


tiune intre State.
2, efectul ei ; 2. linie trasa spre a da dialiat a. 1. inrudit prin alianta ; 2. unit, rectiunea und strade, alee, etc.

alint& v. Mold, a desmierda, a rasalibi n. Jur. prezenta mmi acuzat aiu- fata mdrirea te alintil ca pe in copil
rea deck unde s'a savarsit crima.
in fase AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS].
alicn.plumb marunt pentru vanat : alice
alintat a. Mold. rasgaiat, cocolit : (Cumari, mid. [Gr. mod. nALua, cremenel. pidon) mult e ran pi alintat Etc
alici v. a zari abia : mi se aliceste ahor (aior) m. planta cu florile galbui
pi cu sucul otravicios, numita 1 laptelealbind ceva ISP. [Cf. licdra
Fcucului ; tarancele vopsesc cu alior ouale
alien& v. a instrMna, a vinde.
la Paste, cum si tesaturile (Euphorbia).
alienabil a. ce poate fi instrainat.
alienat a. I. instrainat ; 2. fig. iesit [Forma dialectala alur (Ialomita) pare
confederat.

din minti, nebun.

a se raporta la lat. HELLEBORUS].

[Or. mod.].
aligni v. a slabi, a lesina : de silnica suflare a furtunei s'alignia NEGR. [V. lihni].

(i

Aliotman n. neamul turcesc : intreg


alienati(un)e f. 1. Instrainare ; 2. turAliotmanuI sd se 'mpiedece de un ciof
burarea mintii.
,En. [Turc. ALIOSMAN, dinastia lui Osman,
alienist m. medic de alienati.
alifie f. unsoare (mai ales ca leac). natiunea osmanlia

alipi v. 1. a lipi de ; 2. a se lipi de


fig). [V. UN].
alisveris n. daravere, vanzare. [Turc.

aliluia int. 1. vorba cu care incep

ALYSVEIUS, comert, lit, luare-dare, dupa care

pasdrea acolo; [V. liman, lit, a cauta

alivenci f. pl. Mold. 1. tura sau placinta din faina cu lapte i branza sd
m'astepfi cu alivenci AL. ; 2. un tel de
flora foarte raspandita si aria dupa care

unii psalmi sau uncle cantari bisericesti s'a modelat sinonimul daraverel.
de veselie : Jaudati pe Domnur : cdnai aliterati(un)e f. repetirea acelorasi
aliluia si Doamne miluieste ! CR. ; 2. litere san acelorasi silabe. Ex. priri vat-pop. s'a dus I s'a ispravit : frumusele, furl vrintul viu vuia (COSMIC).
alivanta adv. dare paste cap, tumba :
tinerefe, aliluia I ISP. [V. amin].
aliman n. mare nevoie (numai in ex- cdte odatcl alivanta pe spinare AL. ;
presiunea) : am ajuns la aliman ! [Ori- alivanta-placintb ! a se intinde pe jos.
[Cf. it. all'avanfi, Inainte I poate o amingina necunoscuta].
alimiinh v. refl. a se aseza undeva, a tire dela scamatorii italieni cari au vizitat
se pripasi (in Muntenia) : s'a alimdnat tara (v. boscdrie)].

un refugita
aliment n. 1. mice substanta buna de
hrana, nutriment ; 2. fig. ceeace intretine
sau face sa subziste lemnul este allrnen tul focului.

aliment& v. a nutri, a da alimente ;

2.

se joacti: cant a din fluier... aliven cite Ca.


[Ceh. NALIVANET, soiu de priijitufa].

alizarin& f. materie colorata extrasa

a Intretine : a alimenta facia, ura. din roib.

alimentar a. ce poate servi de ali- alizeu a. se zice de vanturi cari sufl


ment : regim alimentar ; pensiune all- regulat Mtn cele doua tropice dela E. la V.
mentarA, plat-RA anual in urrna unei senalma mater f. mama hranitoare (nume
tinte judecatoresti.
dat uneori Universita(ilor).

alimentati(un)e f. 1. fapta de a (se)

almanah n. calendar cu observatiuni

alimenta ; 2. Improspatarea continua a astronomice, cu pronostice asupra timproviziunilor (inteun oras sau targ).
pului, etc.

Alimori in. sarbatoare popular/1' la inalmee f. dantuitoare orientala : almeia


ceputul Rusahilor (in Banat si Transilva- ce'n danfuri atdt de rusinoasd s'ania), numita i roata de foe. [Dup.i formula ratd Bor...
Alo, more, more I cu care bleep chiui- alminterea adv. 1. altfel ; 2. de (uncle)
turile ce striga flacaii la aceasta serbard. nu. [Lat. ALIA MIMI, unicul adverb romaalina v. a linisti, a potoli, a usura nese In minte, cu sufixul amplificativ re
(durerea). [Lat. ALLENARE, din Lvais] V adv. (cf. aiure); forma paralela, altmintrelea,
lin, incetisor : alin s'oglindeste 'n side- vine dela ALTERA MENTE1.
tele lor AL.
alocare f. acordarea unel smile penalinfitor a. care alma&
tru cheltuiala sau gratificare.

alineat n. I. linie noua, unde prima alocat a. destinat pentru un serviciu


vorba e putin intrata ; 2. pasaj cuprins oarecare.
!titre douil alineate.
alocurea adv. pe alocurea, pe uneIe
Mini& v. a aseza in link dreaptie, a locuri, id si colea. [Formatiune analoga
',Line In linie : a/iniez o casa, o strata cu aid:urea].

www.dacoromanica.ro

- 19

alo

alu

alternant a. care alterneazh.


alocutiune f. cuvantare scurth.
alternare f. I. fapta de a alterna ; 2.
alodial a. ce tine de alodiu bunuri
lucrare alternativA.
alodiale.
alternativ a. care vine pe rand, unul
alodiu n. bun ereditar, mosie scutita
dupa altul.
(in vechiul drept feudal).
alternativ 1. 1. succesiune de lucruri
aloe f. planth grasa din care se scoate
o rIin amarh i purgativh, intrebuin- cad revin pe rand ; 2. alegere de facut
tata in medicinh. Firele frunzelor ei, dese intre clout(' hacruri vci las alternativa.
alteta f. titlu de onoare dat principilor
carnoase, servesc la facerea franghiilor
principeselor.
phturelor.
alopatie f. Intrebuintare de medica- altfel adv. altminterea, intealt chip
mente cu efecte contrare boalei, medicinh [V. alt i fed.
altita f. umfirul unei ii cusut cu flori
traditional In opozitiune cu omeopatia,

alotrii n. pl. lucruri secundare sau cdmasa cu altitd. [Banat latild= serb.
LATITAL
straine de subiectul tratat.

altitudine f. InAltarea unui loc d'aalpaca f. pacfon.


alpaga rn. cuadruped din America supra nivelului marii.
altmintrelea adv. V. alminterea.
meridionala, cu peri latosi, foarte fthi si
alto' v. 1. a skit un altoiu 2. a vacfoarte lungi asemenea lamei. I f. materie
dna, a Impirtbsi prin arta o boalfi mode larat din phrul acestui animal.
alpestru a. ce tine de Alpi pdsuni lipsitoare. [Ung. OLTANI, de uncle si forma
moldoveneasch bultui].
alpestre.
altoire f. 1. fapta de a altoi ; 2. opealpin a. care se aflA pe Alpi sau pe
ratiune prin care se sideste un altoiu.
munti lnalti : plante alpine.
altoitor m. 1. cel ce altoeste ; 2. vacalpinist in. cel ce face excursiuni pela

cinator.
munti si se delecteazh cu studial bor.
altoiu n. I. mlaclith ce se Infige sau
alt pr. ce nu e acelas ; pAnii una alta,
se prinde in ramura unui alt arbore spre
deocarndath [Lat. ALTER].
alta-aia f. monstru : se minund ca a-1 perfectiona ; 2. vaccin.
altruism n. dispozitiune binevoitoare
de altd-aia ISP. II pl. alte-ale, eufemistic;
1. nebunie, toane: apucatd ca de alte-ale, pentru altii (in filozofia pozitivista).
aluat n. 1. substanta care produce
o rupse la picior Isp. ; 2. paralizie, epi-

fermentatiune, fhinh cu apa l sare ; 2.


fl bdgd in alte-ale.
altangic n. Mold. planta numith obis- pl. orice mancare din fhina. [Lat. *ALLEnuit conduru-Doamnei. [Turc. ALTYNDJYIC, vAron, din LEVARE, cu sensul de a framanta" in latinitatea medie].
crizantemei (lit. aurel)].
altar n. 1. mash pentru sacrificii (la alucinati(un)e f. iluziunea cuiva care
necrestini) ; 2. sf. mash unde preotul she crede ch vede sau aude lucruri ce nu
varseste leturghia ; 3. chiliuta din dosul exista.
alumina f. oxid metalic derivat din
iconostasului, In mijlocul chreia s'afla sf.
lepsie

mash sau prestolul ; 4. fig. cult, religiune

al dragostei altar AL. [Lat. ALTARE, pe


laugh slavicul oltar, de aceeas origina ;

aluminiu.

aluminiu n. metal alb, usor, lucitor

nealterabil ca argintul (pentru fabricadublet lexic latino-slay ca sant i sfdnt]. rea de unelte, telescoape, etc.): aliat cu
si

altera v. 1. a schimba starea unui lu- arama, formeazi bronzul de aluminiu,

cru; 2. a preface din bine in rhu, a strica. de o frumoasA coloare aurie, Intrebuintat
la facerea ceasornicelor.
alterabil a. care poate fi alterat.
alterat a. 1. schimbat, prefacut ; 2. alun tn. copacel care face alune ; joach
un rol In descantece si in medicina postricat.

alterati(un)e f. 1. schimbare in sta- pular (Coryllus avellana).

rea unui lucru ; 2. prefacere din bine In


rap stricare.

aluna f. un fel de nuca micA, fructul

comestibil al alunului. [Lat. pop. *ABELLONA

altercati(un)e f. cearta, disputa.


= clasic AVELLANA].
alter-ego m. un al doilea eu Insumi. alunar m.1. precupet care vinde alune ;
altern a. 1. Geom. de o parte si de 2. Mold. si Tr. pasAre din ordinul gainilor,

alta ; unghiuri alterne, formate de doufi traeste prin alunisuri (Tetrao bonasia);

, drepte paralele cu laturile opuse la aceeas 3. mic soarece de paclure de coloare rosecanth ; 2. Bot. frunze asezate unele peste siatich (Myoxus avellanarius).
alunat a. holbat, sgait cu ochii alualtele de ambele laturi ale cotorului (ca

nap.
la mesteacan).
alterna v. a face unul duph altul, a alunea f. V. alunele.
aluneci v. 2. a saps, a cAdea pe un
schimba pe rand.

www.dacoromanica.ro

aht

- 20

ama

loc neted : sd aluneci pe poleiul de pe amdgitor, I m. cel ce arnageste, lnel-

ulifele ninse En. ; 2. fig, a grei, a se tor dibaciu.


abate dela datorie : tie alunecase nand
amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu
atunci, era curat cum ii fdcuse md-sa alt metal ; 2. fig. amestec bizar de perISP. [V. luneca].
soane sau de lucruri,
alunecos a. loc pe care se alunedi amalgama v. a amesteca impreuna
lesne.
lucruri diferite.

aluneeu, n.

1. loc, ghiata pe care


aman l int. 1. gratie, iertare I (striatul Mahomedanilor in luptA) : amen ei
alunel n. un fel de both' tArAneascA cu toti rAcnia POP. ; 2. exclamatiune sen(in Oltenia).
timentalA in cantecele populare ah ! ualunele f. pl. 1. mid semne pe corp man! aman ! 3. (ironic) spre a cere lersi mai ales pe obraz ; 2. planta numita tare ; ia acus te scarpin... de-i zice asi mandAnac, al arei rod are un gust man, puiule 1 CR. [Tun. AnAN].
aproape ca al castanei si din foile cAreia
amanit v. a lAsa pentru aka datti, a
se face salat (B uniurn bulbocastanum); intarzia, a prelungi (un termen). [Forma3. Tr. V. barlaboi.
Mine romaneascA din maine, lit, a rasa
alungh v. 1. a goni de tot, a fugAri pe maine].
copilul alungd fluturele ; 2. a lua la amAnar n. Mold. 1. V. amnar ; 2.
goanA : un lup ce .se alungd dupd pra- numele floarei (din lemne cioplite in patru
da-i spdimantatd AL. [Lat. *ALLONGARE, din muchi) ce se face la capAtul stalpilor u-

s'alunecA ; 2. poleiu.

Lotious, lit, a impinge in lung (cf. aierga)]. nei case tArAnesti.

anfanare f. fapta de a amana $ i realungare I. depArtare dela sine, scoazultatul ei : zabavA, intarziere.
tere din tail, expulzare.
alungator a. care alunga : curcubeul amanat adv. tarziu : 11 punea masa
cat de amdnat Raw.
alungdtor de nori AL.
amandea I int. Mold. navalA de oaluniq n. pAdurice de aluni.

alunita f. alunea

braful se umfla

data I itne I cum om vedea Rusaliile,

amandea pe ale ! AL. [Turc. AMADA, gata


sub dragi aluniti BOL.
aluvial a. produs prin aluviune : teren (a da nAvala)].
amAndoi num, si unul altul. [Lat.
aluvial.
aluviune f. cresterea terenului prin AMBO two].
amanet n. 1. obiect depus ca garandepozitul lent si necontenit al apelor.
aluziune f. modul de a spune un lucru tie : si-a pus casa amanet ; 2. persoanA

care face a ne gandi la altul, atingere prin lasatA drept garantie MI deterd copii
amanet unul altuia Biro. [Tine. AmANET :
vorbe.

alveoli f. scobitura oaselor dela laid ca termen juridic, amanet a cAutat sa


inlocueascA pe zAlog, ce figureaza In vein cari sunt incadrati dintii.
chea legislatiune, pi la randul ski incepe
alveolar a. ce tine de alveole.
sA fie inlocuit de neologismul ipotecA].
alvita f. V. hahritii.
amaneth V. 1. a pune amanet ; 2. a
ama V Mt. Mold. exdamare de mirare
cu indoealA : ce mai treabA I asa 1 ama! da ostatic,

amant m. f. care iubeste cu pasiune.


amabil a. 1. demn de iubire : 2. prie- amanunt n. V. amArunt.
amar a. 1. aspru neplficut la gust ;
tenos : e amabil cu toti.
amabilitate f. insusirea persoanei a- 2. fig, trist, rAti ; 3. amarnic e ger amar,
cumplit ! AL. [Lat. AMARUS]. I n. durere,
mabile.
amageala f. 1. amagire trecAtoare ; necaz, jale : s'o acopere 'n viecild de a
zilelor
amaruri AL. I adv. rau, foarte
2. pl. nanicuri : vremea trecea cu am&
ai vorbit de te-ai pripit AL. [Tun. AmmA].

plane amar, amar oftez I AL. II iM. vai I


gele C.
amagi v. 1. a yea% a Manta (sens cat de mull, amar de noi, ne lipsesti
lesit din uz) : le amagi mintile printr'un la amandoi I AL.
amar n. Mold, mare numAr, ceva
farmec OD. ; 2. a insela cu dibAcie, cu
mAestrie.

[Gr. bizantin nacadvo, a fer- foarte mult : dupd atata amar de trudd

meca, din MAOOS, vrAjitor: sensul prima- pi primejdii CR. de melt amar de vreme

tiv telinic (cf. farmec) s'a generalizat ro- dupd el sufletu-mi geme At,. [Locutiumaneste ca la miingaia, de aceeas ori, nea moldoveneascA atata amar de... co-

gina bizantinh].
respunde celel muntenesti atata mare de
amagire f. 1. InselAciune, seductiune: (cf. atatia mari de ani Isp.), dela adj.
fuge de a lurnii amagire AL. ; 2. iluziune. mare].
amagit a. inselat : esti foarte amagit.
antarliciune f. 1. gust amar ; 2. fig.

amagitor a, care amhgeste ; visul cel suparare, intristare : in cupa desfdtdrii

www.dacoromanica.ro

- 21 -

ama

a me

ambition& v. a dori sau a cAuta cv

amardciunea nasfe GR. AL. [Macedo-

ardoare, a umbla dupA, a solicita.

rom. arnareata = lat. AMARITIE.S].

amarant m. floare de toamnA de un


ambitios a. On de ambitiune.
purpuriu catifelat la cei vechi amaranambiti(un)e f dorinta InfocatA de
ul, din cauza perzistenf florilor sale, lonoare, ae glorie, de bogAtie.
tra simbolul nenturirii si se consacra ambra f. 1. substanta rAsinoasfi si aro;

emorfilor.
amfireala f. mica plantA erbacee, numita' i erparitA, IntrebuintatA tn contra afectiunilor pulmonare (Polygala).

amari v. 1. a face amar ;

Z.

imaticA ; In valea BuzAului se gAseste am-

!bra de coloare brunA nuantatA; 2. fig.


I de coloarea ambrei : in cupe vin de am;bra En.
ambrozie f. 1. mAncarea obisnuitA a
fig, a

supAra pe cineva, a-1 Intrista. [Lat. AMA. zeilor; 2. fig. mAncare rarA i delicioasA.
[Lit. nemurire, ambrozia fAcAnd nemuriRESCRREI .

amArit a. 1. supArat la culme, intris- Itori pe cei ce o gustaul.


2. (In ocAri) misel, nevoias: amdri- ambulant a. care umblA din loc In loc.

tat ;

ambulanta f. spital militar care uramarnic a. si adv. 1. trist, strasnic ImeazA armata In campanie.
ceasul amarnic al cdinfei OD. ; 2. gro- ameliorit v. a face mai bun, a Intimzay : tjj cd esti amarnic la vieafd CR. nAtAtl, a Indrepta.
amatrunt adv. 1. cu amAruntul, In ameliorare f. schimbare In bine, Imtule ! 3. nenorocit : amdritul de mine ! Ca.

'

pArti mici ; 2. fig. In toate particularit- I bunfitAtire, Indreptare.


tile

cu amdruntul toate, cum s'au in-

amend& v. 1. a condamna la o amendA ;

tdmplat, i le a spus Pam II n. (sens mo- 12. a modifica articolele unei legi.
dern, sub forma amAnunt), parte mfiruntA,

detaliu. [V. mdrunt]:

amitrunti v.

amenda f. pedeapsA In bani; a face

amendA onorabilA, a cere scuze (In pu-

1. a fArAma pAmAntul blic).

amendabil a. care poate fi amendat


ca semintele sA IncolteascA mai repede;
2. fig. a desface In pArti mAninte, a am- sau lndreptat.
liza.

amfiruntime f. amArunt.
amaruntit adv. cu amAruntul.
amaruta f. tided plantfi cu florile galbane aurii i cu sucul amar, numitA
iarba-gati (Picris hieracioides).
amasurat ad. Tr. (germanism), dupA

amendament n. 1. modificarea unui

proiect de lege ; 2. tot ce fertilizeazA un


teren.

ameninta v. 1. a Infricosa cu o pe-

deaps5 ; 2. a face semn de amenintare

amenin(d asupra lor si se fdcurd stane


de piatr ISP. ; 3. (galicism) a fi de te-

mAsurA, conform. [Modelat dupA germ. mut: casa ameninfil set cazd. [Lat. *AD..
MDIACIARE, din raNACIAE, amenintAri, de wide
gemdss].
amat a. (rar) Whit : al viefii amat vis si forma secundarA amerinth ; sensul 3

aupA fr. menaced.


amator m, 1. cel ce are un gust pro- amenintare f. vorbA sau gest spre a
nuntat pentru ceva ; 2. cel ce iubeste pi Ingrozi pe cineva.
amenintfitor a. care amenintA.
cultivA artele frumoase fArA a le practica.
amazonfi f. 1. femeie rAsboinicA ; 2. amenitate I. blAndete de caracter.
ament n. Bot. inflorescenta numitii
hainA lunga femeiascA de cAlArit ; 3. perCR. AL.

obisnuit mdfisor.
soana care 0 poartg.
amentacee n. pl. familie de plante
atnbala v. a Impacheta mArfuri.
ambalaj n. Impachetare de mArfuri. lemnoase ale cAror flori sunt dispuse ca
ambar n. V. hambar carnea dela ale nucului,
cuhnie ci pdnea de hambar NEOR, am- america f. o pAnzA de bumbac proastii,
nelnAlbitA (adusA din America, centru de
barele ci soaprele OD.

ambasada L 1. functivnea ambasa- mare industrie textilA aproape de Lipsca).

american a. din America. Il m. lo3. palatal sau functionarii unui am- cuitor d'acolo : a se lace american, a se
face cA nu stie despre ce-i vorba.
basador.
dorului ; 2. deputatiune trimisA unui principe ;

ambasador m. reprezentantul unui

Stat pe langa alt Stat.


ambi num. amAndoi.
ambiant a. care InconfoarA : mediu
ambiant.
ambiguitate f. defectul lucrului am-

amerinta v. V. amenintit umbre fioroase ce ies din intunerec o critnd


amerinfand GR. AL.

amestec n. rezultatul arnestecAturii;

1. lucruri amestecate : amestec de pidcere amare suferinfi AL.; 2. ingerintA,


biguu.
intervenire bird niciun amestec din
ambiguu a. care are doul Intelesuri. pctrte-i.

www.dacoromanica.ro

- 22 -

ame

amo

amestech V. 1. a pune laolaltL a im- pasta din aceasta fecula din care se face

preuna : a amesteca vin cu apd ; 2. a scrobeala alba.


amigdale f. pl. cele dotia glande (in
pune in miscare : a amesteca cu lingura,
cu degetul; 3. a incurca : le arnestecd forma de migdale) asezate la intrarea gat-

toate ; 4. a lua parte la ceva : nu md bag, lejului i numite popular murele gdfului.

amigdalita f. Med. inflamatiunea a-.

nu mai arnestec.[i mesteca==*merricARE,

migdalelor.

din Nana, amestecat].

amiji v. Mold. 1. a Incepe a mop ; 2.

amesteefiturfi I. amestec (In rau sau

fig, a Incepe a se himina de zitia : curn


cu dispret).
ametealfi f. 1. stare bolna vicioasii cand se amiji de ziud CR. [V. miji].

amin I tht. cu adevarat, asa sa fie !


toate par a se invarti in jurul nostru ; 2.
turburarea vederii de o lumina prea vie amin sd dea D-zeu! pop. cat aminul
(nici la amin), niciodata I nu mai putea
sau de vreun accident ; 3. lesin.
ameti v. 1. a se pierde cu firea ; 2. a sd-1 desgroape nici la amin Isp. [Vorba
pricinui sau a avea ameteala ; 3. a imbata. ebraicii, ca si alituia, introdus in cartile
bisericesti din greceste sau slavoneste].

[Tr. amte = lat. (SENSUS) Anaemia].

aminte adv. a lua aminte, a observa,


viorie, careia cei vechi ii atribuiau insu- a baga de seama ; a fi cuiva aminte, a
purta grija de ceva (v. aduce). [Lat. AD
sirea de a Impiedeca betia.
ametit a. 1. turburat ; 2. lesinat ; 3. MENTEMI.
aminti v. a-si aduce aminte Inteun
beat.
mod vag despre ceva de mult intamplat.
ametitor a. care ameteste.
amfibiu a. Zool. care traieste pe us- amintire f. aducere aminte (nu destul
cat si in apa. I m. I. animal amfibiu; 2. de limpede).
amiral m. titlul gradului celui mai
pl. amfibii, vertebrate C1.1 sange rece si
pielea goal, putand trait alternativ in apa Malt In marina militara, comandantul

ametist ri. piatra scumpa de coloare

si in aer, ca broasca; 3. fig. care exer- unei flote.


amiralitate f. administratiunea supecita mai multe profesiuni, care III schimba
rioara a marinei.
amfibol n. substantii pfimantoasa de amirosi v. Mold. 1. a adulmeca ; 2. a
colori diverse si de compozitiune vari- mirosit vdzduhul lin, rdcoare, a crin
arnirosia Au. [V. mirosi].
abila.
amnar n. 1. otel de scfiparat sau de
amfibologic a. cu indoit sens.
amfibologie f. asezarea vorbelor unei ascutit (Mold. amanariu) ; scoate bulipropozitiuni din care rezulta un sens In- cheriul..., Ii chi pe am&nariu CR. ; cat
adesea parerea.

'

doielnic.

ai da in amnar, Intr'o clipa ; 2. partea fits-

trepte In mijlecul caruia se ficeau la cei


vechi luptele gladiatorilor cu fiarele salbatice; 2. sala cu trepte unde tin profesor
10 tine cursul ; 3. Partea inaltata a until
teatru in fata scenei; 4. teren sau sit care
se Malta treptat.

3. cuiul la fierul lat al plugului sau bitul

amfiteatru n. 1. edificiu circular cu boiului de tesut cu care se Intinde panza ;

ce sustine capetele loitrelor ; 4, lemn scurt

cu care se prind grinzile unui tavan : co-

pacu dsta-i bun de amdnare, cela de


tdlpi CR. [Lat. ',UNARM/4

anmezie f. Med. pierderea totala sau

amfitrion m. cel ce da o masa. [V. partiali a memoriei.


amnista v. a acorda o amnistie.
Amphitryon].

amfori f. vas cu doll& toarte sau ma- amnistie f. iertare colectiva acordata
de un suveran (pentru crime politice).
nere pentru vin, uleiu (la cei vechi).

amlant n. silicat dublu de calce si de

amoniac a. se zice de o sare, numita

magnezie, filamentos i incombustibil. Cei obisnuit tiperig. n. gaz incolor (numit


vechi Infasurau cadavrele, inainte de a le vi alcali volatil) compus din azot si hiarde, intfun giulgiu de amiant spre a le drogen; dizolvat, se intrebuinteaza pentru
a curata argintarii, grasimea de pe stofe
',Astra cenula.
pentru a cauteriza muscatura insectelor
amfazi f. mijlocul zilei. [Lat. An ?INII

DIA/4 DIEM].

sau a serpilor.

amic m. 1. prieten, persoani la carej amonit in. soiu de scoici fosile.


tinem si care tine la noi ; 2. aliat (candl amor n. sentiment de vie afectiune ;
dragoste, iubire; amor propriu, iubire
e vorba de State).
exagerati de sine insus.
amical a. prietenesc, prietenos.

amicitie f. prietenie, sentiment care amoral m. 1. persoana iubita; 2. copil


dragut sau i statueta reprezentand pe
leaga doua persoane.
amidon n. 1. feculi extrasa din ce- Amor ca copil.
amorez ni amant.
reale (grau, porumb, secari, cartofi) ; 2.

www.dacoromanica.ro

ana

23

WHO

amorezh v. a prinde dragoste, a In-

amurgi v. a insera : lumina amur.

dragi pe cineva.

geste i plugarii se 'ntorc AL.


amusi adv. Mold. acusi.

fepenire, oboseara.

fig. in curdnd satul in vale amutefte

amorezat a. care iubeste cu. foc.


amorf a. Chirn. fara forma fixA, ne- amuth v. a atata (earth). [Lat. AD
mums, a marai ca cainii, de uncle a-i
cristalizat : fosfor amorf.
amoros a. pan de amor : cu amo- excita imitandu-le latratul].
amuti v. 1. a (se) face mut; 2. a raroasd duke spaimd En.
amortealh f. starea celui amortit: In- manea nrut (de sfiara sau sperieturA); 3.
amorti V. 1.a sta nemiscat, a nu mai
simp (ca un mort); 2. a adorrni de obo-

En. [Lat. *AumurzscER5].

amuzh v. 1. a petrece; 2. a face sa

seals. [Lat. *ADMORTIRE, din MORS, moarte]. petreaca.

amortire f. 1. intepenire; 2. fig. le-

targie.

amuzant a. care amuzA.


amvon n. 1. tribuna depe care se pre-

amortisment n. micsorare treptata died sau se citeste Evanghelia in biserica ;


2. predicapune ; elcoventa amvonului:
amortizh v. a stinge o datorie prin 3. (si amvonS) fig. religiune: perind de

a unei datorii rambursand capitalul.


raspunderea succesiva a pArtilor ei.

a sale valuri amvona crestineascd AL.

amortizabil a. care poate fi amor- [De origina slavo-greaca].

tizat: rentd amortizabild.


an tn. 1. timpul cat pamantul Ii face
amortizare f. V. amortisment.
rotatiunea in jurul soarelui: numar de
amovibil a. care poate fi strantutat: 365 zile; an scalar, dela deschiderea pAnA
fungionar amovibil.
la inchiderea cursurilor (1 Sept. 1 Itilie);
amovibilitate f. caracterul celui a- 2. pl. varsta: de cati arti esti? la anul,
movibil.

peste un an, in anul viitor. [Lat. ANNUS].

subiect.

iarna bordeiu-mi arsese AL. [Lat. ARNO].

literar.

Isus : numele-i figureaza in locutiunea dela

amplifich v. a intinde, a desvolta un N adv. acum un an, In anul trecut: an


amplificaref. desvoltarea unui subiect

Ana in. preot evreu contemporan cu

amplificativ a. care amplified.


Ana la Caiafa, dela unul la altul, tragand
amplitudine f. 1. intindere in lungirne cu vorba (aluziune la cunoscutul epizod

si in largime; 2. Geom. linie coprinsa evangelic). V. Caiala.


intre cele dotta extremitati ale arcului unei
anabaptisti pl. secta protestanta In
parabole.
Germania, care boteza din nou pe cei

amploiat 111. impiegat, functionar.


amproor n. 1. ajimul lui sf. Gheorghe
(22 Aprilie), cand, dupb credinta poporului, desdedimineata babele umbra' dupa
mana vacilor si hotii dupA iarba fiarelor ;
2. (in graiul ciobanesc), ceasul inainte de
amiazi (intre 9 si 10): Vitt mieii de amproor. (Forma scurtata proor (= pe roor)
pare a reflecta lat. PER Ronan, pe rota,
facand aluziune la ora zilei and Omantul e acoperit de roti].

amputh v. a face o amputare, a taia

adulti (1523).

anacolut in. constructiune eliptica a

termenului corelativ, asa cA diferitele parti

ale frazei par a nu se mai lega Intre ele.

Ex. nu stiu cum intrai in casd, eram


atat de ametit (atat eram de ametit, In
cat nu stiu...).

anacoret m. pustnic.
anacronisnt n.1. eroare de cronolo-

gie; 2. fig. fapta sau vorba fara amp si


farA loc.

Ana-Foca f. sarbatoare bAbeasca ce


cade la 1 lune (in Banat). V. Foca.
amputare f. operapune chirurgicala anaforh f. odinioarA, raport case
prin care se taie din corp o portiune sau Domnul tbrii; gata-i anaforaua cdtre
totalitatea unui organ.
Vodd ? Az. [Gr. mod. AnArcmiit].
amii adv. Mold. V. acum: amu toe- anhfurti f. paine binecuvantata ce se
mai pe cand era temeiul
mesei CR. [Lat. imparte crestinilor dupA leturghie. [De
un membru bolnav al corpului.

origina slavo-greacA, vorba identicA cu


amulet n. obiect purtat ca prezervativ cea precedenta ; de aci si forma scurtati
de boale (si amuleti): la gat o amuletd natura].
pentru diochin AL.
anaglifh f. sculpturA In relief.
amurg n. I. vremea dupa apunerea
anagnost m. cititor la bisericA: erarn
soarelui and se Ingana ziva cu noaptea: capabil sd spun pe carte, cat oricare
soarele cu amurgul nu poate avea anagnost de repede NEOR. [Gr. mod.].
anagramfi f. strfimutarea literelor unei
'ntalnire AL.; 2. fig. crepuscul : trist e
desertul ce se 'ntinde pe sub amur- vorbe asa ca sa las& alta: Roma, amor.
anale f. pl. 1. povestirea Intamplarilor
gul vigil AL. [V. mura,
AD MOD0].

www.dacoromanica.ro

ana

- 24 --

an cu an, fArA a le cane prin criticA


analele lui Tacit; 2. titlul tmor publicatiuni periodice anuale: Analele Acedemiei Romdne.

and

buintatA ca condiment $ i la fabricarea


licherurilor fine (Anisum); 2. rachiu din

anason sHclei cu anason de Hio Fa.


[Turc. ANASON, de unde si forma rnoldoanaleete f. pl. culegere de bucAti alese veneascA anison].
anastasintatar n. carte ce contine
(in proza).
analfabet in. care nu stie scrie i citi. augacittnile privitoare la invierea Domnuanalist rn. 1. scriitor de anale ; 2. cel lui: Prescurtare din anastasimatar de
versat in analiza matematicA.
,Anton Pan (1847). [Gr. mod., dela Anis-

analitic a. care procede prin analizA

tabla analiticd a materiilor ; limbA a-

TASIS, Inviere].

anatemfi f. 1. despArtirea, departarea


nalitica, care tinde a descompune duge- ipentru totdeauna din ceata credinciosilor ;
tarea, exprimand ideile i relatiunile lor 12. blestem sau jurAmant: sd fi anatemd,
prin vorbe particule izolate: limba ro- 'afurisit, blestemat I [Gr. ANAMEMA, obiect
mdnd e limbd analiticd, cea latind e expus ca prinos zeilor pAgani, deci ceva
una sinteticd; geometrie analitie, stu- :inchinat diavolului $ i care trebuie separat
diul geometriei cu ajutorul algebrei.
,de credinciosit

analizit v. a face analizA, a descomanatematizh


pune un tot in pArtile sale spre a-1 stadia. afurisi.
analizfi f. 1. descompunerea unui tot

In prirtile sale, a unui corp in elementele

v. a da anatemei, a

anatomic a. care tine de anatomic.


anatomie f. 1. arta de a diseca un

sale; analizA cantitativA, calitativA, dup corp animal sau vegetal; 2. fig. analizA
cum se constatfi nurnAral ori natura ele- subtilA, cercetare amAruntita o anatomie
mentelor constitutive; analizA gramati- a pasiunilor inimei omenesti.
calA, logicA, descompunerea unei propoanatomist m. cel versat In anatomie.
zitiuni in pArtile ei de cuvant, a unei fraze
anchtelea (d') adv. pop. fArA astam-

in propozitiunile sale si a unei propozi- pAr sau din rAsputeri: a umbla d'arttiuni in termenii sAi; analizA literarA, cdtelea. [De-a-in cdte-le-a; V. cede].
ancheth v. a face anchetA.
arAtarea frumusetilor unei compozitiuni ;
ancheth 1. 1. cercetare judecAtoreascA
analizA matematicA, expunere a proprietAtilor figurilor traduse in ecuatiuni alge- 2. cercetare anumitA fiecare adunare
brice; 2. extras sau rezumat dintr'o carte, legislative] are dreptul de anchetcl (=Ir.
dinteun discurs; 3. Filoz. metoada prin enqute).
anchilozh f. Med. curbaturA, slAbire
care cineva se urcA. dela compus la simplu,
sau neputintA de a misca articulatiunile.
dela efecte la cauze.
ancorh v. a arunca ancora.
analog a. care are asemAnare cu altancorfi f. 1. unealtA de fier cu doi
ceva.
analoghion n. masa ingusta portativa, dinti care se lasA In fundul mArii spre a
numitA 1 tetrapod, intrebuintatA in bi- Intepeni corabia ; 2. fig. ultimul mijloc:
sericA la diferite servicii. [Gr. mod.].
ancord de scdpare.
andaratele (d') adv. de dinainte Inaanalogic a. conform analogiei.

analogie f. raport, asemAnare Intre poi. [Contras din de-a inddrda

and oasele (d') adv. pe dos,


mai multe lucruri diferite.
andosare f. samnAturA In dosul unei
ananas n. 1. plantA din America meridionalA cu florile purpurii (Ananas sati- polite spre a transmitt altuia proprietavus); 2. fructul ski de coloare galbuie- tea ei.

andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri


rosiatica, dulce acrisor, cu o aroma. ce
aduce cu cea de piersice, de mere si de groase; 2. talpa sau barna care tine podul morii ; 3. fierul lung care prinde fiefragi.

ananghe f. mare nevoie [Gr. mod. rul lat de grindeiul plugului: 4. Anat.
numele popular al claviculei ; pl. vine

ANANISE1.

anapest rn. In prozodia greaca: picior emoroidale. [De origina necunoscutA vorcompus din douA silabe scurte una ba se mai rosteste indrea i undrea].
Andrea (Indrea) rn. numele popular
lunga.

anhpoda adv. pe dos, d'andoasele: al lunei Decemvrie (care incepe dupA ziva

toate lucrurile le face anapoda AL [Gr. sfantului Andreiu): Andrea, cap de iarnci.
mod. Atar.onAl.

Andrea (Indrea, Undrea)

rn. ziva

anarhic a. care tine de anarhie.


sfantului Andreiu (30 Noemvrie) and,
anarhie f. I. lipsA de guvern; 2. fig. dupA credintele poporului, mortii ies noapstare de dezordine $ i de confuziune.
tea . din morminte noaptea sfeintului
anarhist m. partizan al anarhiei.
Andreiu.
anason n. 1. plantA aromaticA, Intreandroc n. fustA de lana (la tArance);

www.dacoromanica.ro

and

ant
anghinara f. planet culinart, constitue
o excelentA legumt (Cmiara scolnmus).

se rosteste si hondroc. [Sas. ONDERROCIC=


germ. UNTERRoCK1

androgin a. 1. de amandou5 sexele ; [Gr. mod. AN1ITN/ RA1.


anglican a. I. ce tine de anglicanism ;
2. Sot. se zice de vegetale cu flori barbatesti si femeieti: nucul e androgin. 2. care profeseazt aceastt religiune.
anglicanism n. religiune protestantA
anecdota f. 1. particularitate curioasa,
istorioara putin cunoscuta ; 2. (populara) a Angliei, coprinzand 3 secte: metodistA,

povestire scurfa 1 spirituala a unor pa. evangelista i calvinistA. Ea conserve' in


reri bazlii sau a unor Intamplari mArunte. I mare parte dogmele calvinismului, dar susanecdotic a. care confine anecdote : tine inca institutiunea divint a episcopilor
I

Ii ierarhia sacerdotiului, avand in cap pe


anelate f. pl. animale nevertebrate cari rege.

biografie anecdotica.

par formate din Mele incheiate unele peste

anglie f. bumbac englezesc: ciorapi

altele: insecte, anelide, crustacee.


anelide f. pl. viermi cu sange rosu :
lipitorile sunt anelide.
anemic a. atins de anemic.
anemie f. slAbirea corpului prin lipst
de stage.
anemona f. planet cu flori de colori

,de anglie CR. [Gr. mod. : lit. Anglia].

se dobandeste [V. nevole].


anevointal f. greutate.
anevoios a. greu de facut.
anevrism n. 1. umflare prin dilatajiune a unei artere ; 2. dilatarea boInt-

simtire

angrosist a. m. toptangiu.

angular a. care are unul sau mai multe

unghiuri ; piatra angulart, cea post in


colful zidirii; fig. temelia unei cladirl sau
fundamentul unei stiinfe.

anibilit v. a nimici, a desfiinta.


anilinii I. lichid incolor (extras din
variate, numitt popular dedefei.
anestezic a. care provoaca anestezie : indigo si din pacura de Imilt) ale ctrui
combinatiuni procurt colori variate, Ineterul e Un anestezic.
anestezie f. suprimarea momentant a trebuintate in Industrie.
anima v. 1. a insufleti, a da viaft ; 2.
sensibilitAtii : cloroformul produce anesfig, a imbArbtta : speranfa anima inc'otezia.
anevath adv. brodat In relief : fetele data tremurdndul picior En. ; 3. a invia :
din casci coseau anevato gevrele i san- chiar farm din morminte s'anima pi
tresare Az.
gulii. [Gr. mod. ANEVATbN].
anevoie adv. greu : lucru bun anevoie
animal n. 1. fiinta vie inzestratA cu

vicioasA a inimei.

miscare; 2. fig. om brutal.

II

a. 1. care e propriu animalului: vieata a-

nimald; regnul animal, totalitatea antmalelor; 2. fig, sensual, material.


animalcul n. animal foarte nile ce nu
se poate vedea deck cu ajutorul micros-

anex n. 1. ceace s'adaogt la un lucru copului.


animalitate I. naturt animal&
anexa v. a alatura la un ce principal.
animat a. 1. Insufletit; 2. fig. iritat,
anexiune f. adaogare. Impreunare.
animaji(un)e f. 1. insufletire; 2. fig.

principal ; 2. Meru adaogat.

angaja v. 1. a tocmi: a angaja un vioiciune, caldurt a inimei.


pr fesor ; 2. a-si da cuvantul, a ftgadui ;
animism n. 1. doctrint dupt care su3. a lua obligatiunea sau rezolutiunea : s'a fiend ar fi cauza prima a faptelor vitale
angajat sa plece (--=-- fr. engager).
i intelectuale; 2. teorie filozofict care idenangajament n. 1. fapta de a (se) an- tifier' sufletul cu viata animalt ; 3. porgaja ; 2. promisiune prin care cineva se nirea copilulut si a omului primitiv de a
angajaza,
da viatA lucrurilor neinsuflefite si inerte.
angara f. 1. dare in bani sau In na- Animismul e factorul creator al mitolotura peste cele legiuite : biruri i anga- giflor si al superstitiunilor ; natura moartA
rale POP. : 2. muncA fart plata sau trans- inviazt si respire': muntl, izvoare l piduri
port in folosul Statului. [Gr. mod. AricoviA, sunt locuite de spirite, de zei 1 zinc.
de unde si forma moldoveneasct angtrie].
animozitate f. 1. urt infocatt ; 2. vi-

angelic a. I. lngeresc: angelica ma- olentA In discuflune.


anin xn. arbote ce creste prin locuri
dond Az.: 2. fig. perfect: &imitate anunlade si a ctrui scoarft e Intrebuintatt
gelica.
angelica f. (anghelica) burulant sal- in Industrie ca tinctorialii (Alnus). [Lat.
batict cu florl alb-verzui l cu frunzele 5ALNINus din ALIMS, de unde si Mold. arin].
anina v. 1. a atarnA (cu usurinft) : a
mari (Ango/ica).
angliina f. panzt groast de canepA.
,anina flori hi caul; 2. termen de vantItoare
: a aduce la stramtoare (v. amino(V. natichin].

anghitia

f.

fr, onginC)

InflaMitiunea getigiolui toare); 3. a se agafa, a se prInde de ceva ;

urnni,dLjr C ziori roua limiyeet

www.dacoromanica.ro

ant

ant

26

pe flori AL.; 4. fig. a se lega de : te a-

anthbrat n. Anat partea bratului dela


nini de proprietatea altuia AL. [OriginA cot la pumn.
antecedent a. care precede (In orneamoscutii].
anin f. amentul aninului cu care ta- d inea timpului), care s'a petrecut inainte.
n. 1. fapt anterior altuia; 2. fapt tr erancele vopsesc lanurile.
II

aniniitoare f. In graiul vAnAtoresc : cut pe care se sprijinA tin fapt actual;

coltul unde copoiul inchide capra neagra. 3. Gram. vorba la care se raportA un pronume relativ; 4. Aritm. IntAlul termen al
anison m. Mold. V. anason.
aniversar a. ce revine, ce se tine pe unui raport.

antecesor m. cel ce merge inainte.


fiecare an la zile fixe: serbare aniverantediluvian a. 1. care a existat inasard.
intea diluviului : animal antediluvian ; 2.
aniversar f. zi aniversarA.

anocirto adv. Mold. fam. anapoda (M- fig. foarte vechiu.


vechit): imi fac casa anocato AL. [Gr. antemeridian a. ce este sau se face
inainte de amiazi: orele antemeridiane.
mod. Aigoawro, lit. deasupra-dedesubt].
antenii. f. I. tin fel de coarne mobile
anodin a. 1. care nu produce durere :
remediu anodin; 2. fig. inofensiv, nein- pe capul insectelor ; 2. prijina catartulut
care sprijinA panza triunghiulara.
semnat: satir e! anodina.
antep n. varietate de visin din al cArui
anomal a. 1. neregulat : verb anomal ;
lemn plAcut mirositor se fAceau ciubuce:
2. care prezint neregularitAti.
anontalie f. starea lucrului anomal, ciubuce de antep si de iasomie Fa.
neregularitate, particularitate: anomaliile [Turc. Aran.).

antepenultim a. inainte de penultim;

graiului.

anonim a. fr nume sau cu nume antepenultima, silaba care precede penul-

necunoscut: pamflet anonim. II n. ano- time unei vorbe.


anterli f. Bot. partea staminelui care
nimat: pristreazd anorzimul.
coprinde polenul floarei.
anonimat n. calitatea anonimului.
anonlmitate f. caracter anonina : ano- antereu n. Mold. V. anteriu.

nimitatea literaturei populare.


anorganic a. lipsit de organe, fArii
vie*, nensufletit.
anormal a. contrar regulelor: fenomen anormal.
anost a. 1. fail gust, nesArat, nepl3cut: bre! ca anosti mai sunt! AL. ; 2.

anterior a. 1. ce se aflA inainte

(in

spatiu): membre anterioare; 2. care precede in ordinea timpului: eveniment anterior. adv. Inainte.
II

anterioritate f. prioritate In ordinea

timpului.

anteriu (antereu) n. 1. haina bole-

plicticos ; e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS Teased lunga ce se punea d'a dreptul peste
cAmasA: coconasul purta un antereu de
(v. nostim)J.
suvaia alb NEOR. ; 2. hainA lungit pana
anostealii f. tult, plictisealA.

anosti v. a (se) plictisi.


anotit v. a face note la tin text.
anotati(un)e f. notA expiicativi.
anotator m. cel ce anoteazA.
anotimp n. until din cele patru dm-

puri ale anului. [Formatiune literarA duptt


nemt. imoaszard
antagonism n. 1. rezistentA Intre douA
forte contrare ; 2. fig. opozitiune de idei
sau de sentirnente.
antagonist m. cel ce se lima In contra,
adversar.
antal n. Mold. 1. masura de capacitate
(50 vedre); 2. butoiu pentru lichide: des-

la glezne, purtat sub giubea pn3 In

timpul din urmA (si In parte Inca obis.


nuit) de preotii batrtini si de tiganii lutan: cu antereu dst de ldutar At., papa
Buligd fsi pune poalele antereului in
brdu CR. ; 3. haina tArAneascA ce acopere
pe toate celelalte, infloratA la piept, guler
si

mneci cu &tame de diferite colori.

Anteriul a fost purtat de toate clasele


veadi noastre social*, dela boieri pAntl
la tigan,
in cele din urma Mea gasit
un refugiu durabil In imbrficAmintea (Aranului. [Turc. Amnia, de unde l forma

moldoveneasci anteren].
antic a. 1. foarte vechiu: Memfis colo
AL. [Rus. ANTALL)].
depdrtatare cu zidirile-i antice Em.;
Antanasii pl. In calendarul Viranului: 2. iesit din modA vestmdat antic ; 3.
zile rele de boale mart pe 17 si 18 Ia- avand caracterul productiunilor antichinuarie (ziva cuviosilor Antonie l Ata- tatii: opera de o simplitate antica.
antic& f. 1. ramAsita curioasti din annasie).
antarctic a. opus polului arctic, adial tichitate (arme, naedalii, statue, vase, etc.):
Muzeu
de antice ; 2. totalitatea operelor
la Sud.
antarf adv. acum doi ani. [Lat. ANNO de era din Cirecia td Italia e a de.a.Prta
dupe: anticd.

fundd largi antale, beu lacom fara cupe

www.dacoromanica.ro

ant

27

ant
antiguvernamental a,

anticamerA f. odaia ce vine inaintea


contrar guunei camere sau unui apartament : a face vernului.
anticamerei, a astepta.
antilop& f. mamifer din familia ruanticar m. 1. care se ocupA cu stu- megatoarelor, foarte sprinten la alergat,
diul si mai ales cu exploatarea montunen- cu coarne subtiri si fungi in forma' de lira.
telor antice ; 2. culegator sau negustor de
antimilitarism n. sentiment contrar
antice; 3. vAnzAtor de &AO vechi.
spiritului militar.
antimis n. vAl patrat de in (cu chipul
antichitate f. 1. vechime foarte Indeprtat; 2. (colectiv) cei vechi ; 3. pl. Mantuitorului asezat In mormant) ce stA
monumente sau opere de arra antice: an- pururea pe altar. [De origina slavo-greaca].
tichitafi egiptene; 4. primul din rnarele antintonarhic a. opus guvernului

perioade ale istoriei universale Orli la monarhic.


antimoniu II. metal alb lucitor, aseanul 476 d. Cr.; antichitate clasici, perioada istoriei si a civilizatiunii greco-romane.
anticipit V. 1, a preveni, a lua inaintr. a preintampina (ziva, plata); 2. a
uzurpa drepturile cuiva.
anticipati(un)e f. 1. prelntAmpinare ;
2. cunostinta anticipati.

anticlerical a. contrar ideilor si ten-

menea arsenicului, nurnit i sarea pisicei ;


formeaza impreunA cu plumbul compozitiunea literelor de tipar.

antinational a. contrar intereselor sau


firii unei natiuni.

antinomie f. contrazicere Intre dou

legi sau doult idei.

antipapii in. uzurpator al papalititii.

Ultimul antipapA fu Amedeu de Savoie


anticonstitutional a. contrar consti- (Faux V) in 1439.
tutiunii politica a unui Stat : lege antiantiparlamentar a. contrar uzurilor
unei adunAri deliberante.
constitutionalci.
antipatic a. contrar, opus celui simanticreqtin a. contrar religiunii crestine
dintelor clerului.

anticrezi f. Jur. contract prin care

un datornic lash' creditorului veniturile


unui imobil.

caracter antipatic.
antipatie I. aversiune natural&

patic

antipirinA f. praf alb, cam amar, scade


i taie frigurile

Anticrist in. dusman al lui Crist, de- temperatura corpului

mon a cArui venire (dupA Apocalips) va nevralgia.


antipod m. 1. care locueste inter)
precede triumful definitiv al Evangheliei,
in vremea d'apoi (numit popular Anti- parte a pAmAntului diametral opusi cu
hart): se vede cd am ajuns in vremea a noastrA ; 2. loc foarte depiirtat; 3. fig.

contrarul : antipodul rafiunii.

lui Antilidrt At.

anticva I. litere drepte, in opozitiune antirabic a. n. remediu in contra


turbArii ; inititut antirabic, unde se vincu cele cursive (in tipografie).
anticvar in. V. anttcar.
deca turbarea dupi metoada lui Pasteur.
antidat& v. a pune o data falsi.
antireligios a. contrar religiunii.
antidatal f. data fals, anterioarA celei

adevArate.

antirepublican a. i in. dusman al


antirevolutionar a. si in. dusman

republicei.

antidifteric a. care combate difteria :


serum antidifteric.
al rAscoalelor.
antidinastic a. 0 m. adversar al di- antisemit a. si m. dusman al Evreilor.
nastiilor in genere sau al unei anume antisemitismn. doctrina antisemitilor.
dinastii.
antiseptic a. care impiedecA putreantidot n. 1. contra-venin ; 2. fig. factiunea sau cangrena : acidul fenic e
prezervativ: munca este un antidot al un puternic antiseptic. Principalele anuritului.
tiseptice: boraxul, clorul, cloroformul, do-

antifilozofic a. contrar principiilor rura de zinc, fenolul, formolul, mentolul,

filozofiei.

nitratul de argint, permanganatul de po-

antifon n. antare alternativA a psal- tasi, sublimatul coroziv.


milor. [De origina slavo-greaca].
antisocial a. contrar ordinii sociale :
antifonar n. carte bisericeasca in care principiu antisocial.
antifoanele sunt insemnate cu note.
antispasmodic a. care combate spas
antifrazi f. intrebuintare (prin eufe- mele, convulsiunile : runza i floarea
mism sau ironie) a mad vorbe sau a u- de portocal sunt antispasmodice.
nei propozitiuni intr'un sena opus celui
antistrofit f. a doua strof5 a unui
adevArat : Eumenidele, adich Binevoi- cAntec liric grec.
toarele, ca nume al Furiilor sau al zeiantitezA f. 1. opozitiune de idei sau
telor riisbuncltoare ; Milostivele, adicA de vorbe ; 2. fig. opozitiune intre lucruri
lelele sau zinele reie cari paralizeaz.
sau persoane.

www.dacoromanica.ro

ant

apa

28

antitrinitar a. care nu crede in sf.

anual a. 1. care tine un an ; 2. care

Treime, cum sunt Calvinii i Socinianii revine in top anii. ll adv. pe tot anul.
din Transilvania.
anuar n. opera ce apare anual si conantologie 1. culegere de poezii.
tine informatiuni din acel an.
antologhion n. carte ce contine shijba
anuitate f. surna varsata In fiecare
praznicelor si a sfintilor de peste an. [Gr. an, spre a stinge treptat o datorie.
anulh v. a face nul, a desfiinta, a nimodd.

antonich f. Mold. si Buc. planta cu

mici.

fructe aromatice (Chaeroanume adv. 1. pe nume, dupa nume;


2. adica ; 3. diniodins anume pentru voi.
phillum aromaticutn).
flori albe

antonim a. si n. care are un sens

[Lat. AD NOMEN1

anumit a. hotarit, preciz.


contrar : binele e antonimul rdului.
antonomazh f. figura de vorbe care anunciu n. intiintare prin care se
inlocueste un nume propriu cu altul co.. face cunoscut ceva publicului : foaie de
mun: regele-poet, pentru David ; i in- ariunciuri.
anunth v. 1. a da de *tire. a vesti
vers, un Neron, pentru un tiran.
antracit n. carbune de pfimant, mai cele dinted flori ce anuntd primdvara
; 2. a spune nuvartos ca huila si care arde foarte cu greu, la tri9tii cdleitori
dar cla o caldura mare fara flacari si mele unei persoane care intra intr'un safara f urn.
lon ; 3. a face cunoscut dinainte : baroantrax n. dalac, buboiu inflamat, hare metrul anunid vreme frumoasd.
in unna se cangreneaza.
aoleo ! int. strigat de durere sau neantreprenor m. Intreprinzfitor (=--- fr. caz (adesea ironic): aoleo i vai de mine !
entrepreneur).
LOnomatopeej.
antreprizh I. intreprindere (= fr. enaoli v. a se vaita, a se boci.
aorist n. timpul trecutului indefinit
freprise).
antresa f. saritura la joc cu Impleti- (In conjugarea greacii).
cire de picioare : nu pofi face o singurd
aorta f. artera principala care distriantrefa NEW?. (= fr. entrechat).
buie sangele rosu In toate partile corpului.
antrea n. 1. intrare ; 2. sala de in- apht f. 1. substanta lichicla, transpatrare dna', anticamera ; rostit in Mol- renta, Fara gust si fag mhos (compusa
dova antret (=-- fr. entre),
din hidrogen i oxigen) ; ca apa, curent,
antropofag a. m. care se hraneste cu curgator r a vorbi ca apa; pe apa, trecame de om.
cator, frivol : ad le scriu, cum cere Mantropofagief. deprindere de a manca ated, vr'o istorie pe apd P En. ; tot o
came de om. Antropofagia, .existenta In apa, de acelas fel ; a lasa gura aria, a
vechime la Sciti, odinioara la Caraibi
vedea ceva placut si ml pofti ; ape mila Algonkini In America, este ati Inca nerale, cari ies din parnant, continand
destul de raspandita In Oceania.
in disolutitme materii minerale cari le
antropogeografie f. sau geografie dau proprietati speciale, obisnuit curaumand, partea geografiei care se ocupa tive ; 2. pl. aparente undulate (la stofe
cu repartizarea aglomeratiilor omenesti pe sau metale), lustrul pietrelor pretioase ;
1

suprafata globului i cu modul traiului lor. fig. stare sufleteasca, dispozitiune: boierul
antropoid a. 1. care seaman:1 omu- nu-i in toate apele AL. ; 3. Intindere de
lui ; 2. f. pl. antropoide, specie superi- apa (fie ran, fluviu sau mare): apa curge,

pietrele ramdn; 4. licoare extrasa din


antropologic a. privitor la antropo- diferite substante apd de Colonia, apd
logic.
de trandafir (V. aria tare); 5. in creantropologie f. istoria naturala a o- dintele populare apa vie, care real eoara de maimute.

roului alms vieata i puterile (In opoziantropologist in. cel ce se ocupa cu tiune cu apa moarta, care uneste i Incheaga membrele-i trunchiate): aceasta
antropologia.
mului.

antropometric a. privitor la antro- spa nemuritoare e adusa de pasari (soimi

pometrie serviciu antropometric.

si vulturi) dela fantana ce curge min munantropometrie f. studiul proportiu- (ii cari se bat in capete i numai cu mare
nilor corpului omenesc si al partilor sale primejdie o pot cfipata ; apa neinceputd,
(aplicat la criminali).
cea luata din fantana, adusa proaspata
antropomorf a. care are forma de si din care nu Muse Inca niminea (jotted
om: started antropomorfd.
un rol In descantece si In yap) ; 6. In
antropomorfism tr. doctrina care medicina populara : a) dropica ; b) um-

atribuie lui Dumnezeu figura, sentimentele flatura piciorului dela genuchlu In jos
pi pasiunile omului.
(la boi si la cal). [Lat. Aon6).

www.dacoromanica.ro

- 29

apa

apalt n. luare In arena' apaltul car/dor de joc AL. PanA la Regulament

apt
apasitor a. si m care apasa.

apt-I-tare f. acid azotic, Intrebuintat


(1828- 1834), carnea, painea i lumana- ca decolorant si oxidant.
apatie a. nesimtitor la toate: caracrile se vindeau la contraccii cu apalt.
[It. AppArro. termen juridic din epoca fa- ter apatic.
apatie f. starea unui suflet lipsit de
nariotA, contemporan cu drit, suclit].
apanaj n. 1. mosii sau venituri date prin- energie, nesimtire.
apitos a. plin de
cipilor pentru subzistenta ; 2. fig. ce-i pro-

apit.

[Formatiune

priu cuiva ratiunea e apanajul omului. analogica din apd (dupi secefos)].
apart) v. 1. a pazi de un atac : a a- apeduct n. canal pentru conducerea
pdra patria, vieafa; 2. a scuti, a feri apei dela un loc la altul. [Romanizare
de : a apara de muste, de vdnt ; 3. a clupi lat. AQUAEDUCTLIS].
pleda In favorul cuiva : a apara pe unl apel n. 1. strigarea numelui spre a
acuzat ; 4. a Intampina, a MIA tura : a constata prezenta : ape/ nominal ; 2. rene apdra de o loviturd, de o invinuire. curgere la tin judecitor, la un tribunal su[Lat. APPARARE, a face preparative de a- perior : a face apel; fig. a invoca.
:

apelit v. 1. a recurge la un tribunal

parare].

apfiraie f. apa multA vrsata pe jos : superior ; 2. fig. a se ref eri la, a invoca
mirturia cuiva.
face si o apcir ale prin casd CR.
apelant m. cel ce face apel.
apirare f. fapta de a (se) apAra
apelativ a. 1. Gram, care convine inrezultatul el : cuvdnt de apdrare, pletregei specii ; 2. general :

doarie.

Scit era un

aparat n. 1. masini, instrurnente dis- nume apelativ pentru toate popoarele


puse pentru a face vre-o operatiune sau nomade dela N. si E. Europei.
apelpisie f. desperare (Invechit) : in
experientei ; 2. toralitatea organelor cari
servesc la aceeas functiune aparatul di- starea de apelpisie in care rn'aflti Fe..

apelpisit a. 1. (ironic) desperat ; 2.


apiritoare f. 1. orice lucru cu care fig. faimos, extraordinar : costum apel-

gestiv ; 3. pompA, solemnitate.

cineva isi face \Int spre a se rAcori ; 2. pisit ; 3. turbat, furios : te ieg butuc ca
unealta din coadA de cal de altmgat muste; pe un apelpisit Ai.. [Gr. mod ]
apendice n. 1. partea dependenta de
3. prajinA, numitA ceatldu sau coardd ;
una principalA ; 2. supliment la sfarsitul
4. streasinA de cas.
unei opere, adaos ; 3. Anat. apendicele
apart-dor rn. si a. care apArA.

aparituri 1. paclure fauna unde ntv cecurnului In forma unui deget de manusi.
apendiciti f. Med. inflamarea apenapare v. a se arAta (pe neasteptate). dicelui cecal.
aparent a. 1, ce apare, ce bate la apercepti(un)e f. Filoz perceptitme

umbla oameni.

ochi : vizibil, evident ; 2. care nu e real : conscienta.

aperitiv n. 1. purgativ care deschide


miscarea aparentd a soarelui.
aparenta f. ceea ce-i aparent apa- cAile sau porii ; 2. ceea ce aduce pofti
de
mancare rmm aperitiv.
renfele sunt inseldtoare ; in aparentad
apetit n. pofta de mancare.
judecand clupa exterior.
apariti(un)e f. 1. ivirea until fenomen

apicol a. relativ la apiculturi Scoala

aparifiunea unei comete ; 2. iesire la apicold din Oradea-Mare.


apicultor m. care creste albine.
luminA aparifiunea unei carfi ; 3. veapiculturi f. arta de a creste alblne.
denie, spectru.
apartament n. 1. diviriunile princi- apli adv. 1. pop. simplu ; 2. vulgar,
pale ale unei case ; 2. locuinta compusat In limba comuni vorbeste apla [Gr.
din mai multe IncAperi.

mod.].

n. 1. vorba aplanh v. 1. a face plan sau oblu, a


sau frazii rostita de un actor si pe care,, netezi ; 2. fig. a inlitura piedicile.

aparte adv. la o parte

II

chipurile, n'o aude intrevorbitorul ; 2. mic' aplaudi v. 1. a bate din palme In


semn de aprobare : a aplauda actorii ;
grup separat, conversatie particularA.

apartine v. 1. a fi proprietatea cuiva 2. fig. a primi cu aplause, a aproba ; a


aceastil casd imi apar fine ; 2. a face aplauda propunerea.
aplaudator m, care aplaudi.
parte din : el aparfine magistraturei.
apish v. 1. a atiirna greu asupra cuiva,

a Ingreuna ; 2. fig, a asupri. [Lat. vulg'


APPENSARE].

aplaus n. aprobare prin batere In palme.

aplech v. 1. a pleca un lucru spre

ceva, a incovoia (cu mai pu(infi violenta) ;

apfisat a. 1. asuprit, Ingreunat apci- 2. a alipta (despre vita) ; 3. a avea aple-

sat de griji fi de nevoi; 2. fig. gray ; cate. [Lat. APPLICARE, a se incovoia, vorbind de carp sau de panteccle prea,M
niers apdsat, vorba qpcisatd. .

www.dacoromanica.ro

- 30 -

apl

apo

cArcat, de unde sensul patologic al vorapologetichf.partea teologiei care cornbei (V. anlecate)].
bate atacurile in contra religiunii creatine.
aplecare f. 1. lucrarea de a (se) a- apologie f. discurs de apArare sau de
pleca ; 2. fig. pornire, tragere-de-inimA. justificare.

aplecate f. pL indigestiune, greata.


aplecitoare f. oaie cu lapte lath miel.
aplich V. a pane un lucru peste altul ;
2. a pune In practic& a intrebuinta : a
aplica o lege ; 3. a pune o atiint in
serviciul alteia : a aplica geografiei
stronomia; 4. a se deda : se aplicd medieinei.
aplicabil a. care poate sau trebuie sA
fie aplicat.

aplicatifunie f. 1. punerea In prac-

apologist m. 1. cel ce face o apolo-

2. autorul unei apologii a religiunii.


apoplectic a. 1. privitor la apoplexie ;
simptorne apoplectice ; 2. expus la apoplexie bdtrdn apoplectic.
gie ;

apoplexie 1. dambla, boalA care a-

duce o pierdere neaateptatA (in total sau


in parte) a simtirilor ai a milcArii, rezultAnd mai intotdeauna din urcarea san-

gelui la cap : atac de apoplexie.


aport! Mt. adu I (strigAt adresat cAl-

tic& intrebuintare ; scoal de aplicatiune, nelui la vAnAtoare) : aport ! strigd el prearaturat pe lAnga o acoalA mai Malta pelicarului OD. (-= fr. apporte). II n.
(militard sau pedagogica) i menita a partea adusA in activul unei societAti.
completa o instructiune profesionalA ; 2.
apos a. care contine multA apA. [Lat.
atentiune continuA.
ACDJOSUS].
apocalips n. 1. carte simbolicA g apostat a. al m. 1. care s'a lepadat
misticA a Noului Testament care contine de religiune sau de un principiu ; 2. fig.
revelatiunile fAcute sfAntului Joan Evange- pori din nou sdrobi

i frdnge apostat'

listul in insula Patmos ; 2. orice produc- inima mea EN.


tiune analoaga (in genere apocrifA) apoapostazie f. 1. pArAsire In public a
calipsul apostolului Pavel.
religiunii ; 2. pArAsirea unei doctrine, a
apocaliptic a. 1. care seamAnA apo- unor principii.
calipsului ; literatur A apocalipticA, corna posteriori adv. din experieMA, dupi
plexul cArtilor ebraico-creatine, numite a- consecinte, in opozitie cu a priori.
pocalipsuri i coMinand viziuni, simboale
apostilii f. 1. adaos la marginea unei
profetii ; 2. fig. obscur, misterios.
scrieri ; 2. scurtA recomandatiune, adioapocopii f. Gram. omiterea unei li- gatA la o petitiune, de o persoanA influtere sau silabe la sfAraitul unei vorbe : entA.
zi, fa' = rice, face.
apostol m. 1. nume dat calor 12 uceapocopat a. scurtat la stAraitul vorbe- nici al MAntultorului ; 2. intAlul predicalor: infinitivele in romdneste sunt forme tor al creatinismului Intr'co tarA pAgAnA ;
apocopate (a face =, facere).
3. fig. cel Ce propagA o doctrinA. n.
apocrif a. nesigur : scriere apocrifil, carte continAnd o parte din faptele aposal cArui autor e necunoscut.
n. carte tolilor : a citi Apostolul. [Gr. mod.].
necanonicA, consideratA de BisericA ca
apostolat n. 1. misiunea apostolilor ;
neinspiratA, cum este apocriful despre co- 2. propagarea unei doctrine.
pilAria lui Isus i Epistolia sau visul Maiapostolesc a. dela apostoli, de felul
cei Domnului.
apostolilor : smerenie apostoleascei.
11

11

apodictic a. necesar, care nu poate

fi

altfel : ton apodictic.

apostolefte adv. aaa cum fAceau apostolii : a merge apostoleste, a porni

apofizii f. Med. partea rAsfiritA a unui os. pe jos.

apoftegma f. sententA memorabilA a

apostolic a. 1. care vine dela apos-

unui bArbat ilustru apoftegmele calor toli Invdfciturd apostolicd ; simbolul


sapte Infelepfi ai Greciei.
apostolic, actul de credintA numit obia-

apogeu n. I. Astr. punctul in care nuit crezul; 2. care emanA dela papa :

soarele sau luna se aflA la cea mai mare brava' apostolicd ; majestate apostolic&
depArtare de pAmAnt ; 2. fig. gradul cel titlu dat de papa Casei de Austria.
mai Malt : puterea sd ajungd la apogeu.
apostolie f. apostolat.

apoi adv. 1. pe urmA, dupfi aceea :

apostrof n. semnul omiterii unei vo-

apoi de I n'am ce face, fie cum o fi I s'apoi? cale

n'am in loc de nu am.

cc urmeazA ? vremea de apoi, sfAraitul


apostrofix v. 1. a adresa vorba dilumii ; 2. In urmA, indArAt inapoi, din- rect ; 2. a adresa cuiva vorbe supArAapoi. [Lat. AD POST].

apolog n istorioarA cu coprins moral

toare, mustrAtoare.

apostroffi f. 1. figuri de retoricA prin


care oratorul se adreseazA direct la perapologetic a. care contine o apolo- soane, la lucruri (personificate) ;. 2. fig.
gie dinars .apologelic.
Intexpelare yie atac In treacAt
g instructiv.

www.dacoromanica.ro

- 31 -

apo

apu

aprofundh v. a studia serios, a cer-

apoteozfi f. 1. punerea in Mndul zeilor : apoteoza lui Hercule ; 2. fig. onoruri extraordinare acordate unui om in
vieatA sau dupA moarte : asista chiar In
vieatd l'a sale apoteoze AL.
apozitiune f. Gram. aMturarea a dou
substantive din care al doilea servA de

ceta afund.
apropih v.1. a pune sau duce aproape
2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].

apropiat a. 1. cc nu e depArtat : satul cel mai apropiat ; 2. fig. accesibil,


afabil : la cuvinte apropiatd POP.
apropiere f. 1. fapta de a fi aproape :

epitet celui dintAiu: orasul Roma ; Attila,

a ta apropiere inima-mi de addric o


biciul lui D-zeu.
apretik v. 1. a pretui ; 2. fig. a ju- linisteste EEL ; 2. starea lucrului apropiat : venia din apropiere.
deca despre valoarea unui lucru.
apretiabil a. care poate fi apretlat. aproph adv. (potrivit cu locul, cu
vorba) cu aceastA ocaziune, in aceastd
apretiare f. judecat, pgrere.
privintA (= fr. a propos). I n. vorbi zisA
apretiator m. cel ce apretiaM.
apretuit a. care e apretiat : de lumea la timp: Apropourile lui Cilibi Moise.
aproprih v. a-si insusi (mai ales pe
Intreagd iubit, apretuit AL.
,

apriat a. adv. lAmurit, deslusit: le spu- nedrept) : ii apropriazd toate faptele


nea apriat OD. [Cf. slay. partro, priincios]. marl (=- fr approprier).
aprig a. iute, Infocat, strasnic : cc viaprovizionh v. a ingriji cu proviziuni.

for aprig dup'o zi incdntcitoare ! AL.


[Origina necunoscutA].

Aprilie m. a patra lunA a anului, numitA de popor Prier si Florar. [Aprilie,


ca i celelalte nume oficiale ale lunilor,
e de origini slavo-greaciil.
aprinde v. 1. a da foc, a Incepe a
arde: 2. a lua foc ; 3. a se inflicira, a
se intArAta (V. paie i rogojind). [Lat.
APPREELENDERE, a apuca, a lua (cf. a lua foe)].

aprindere 1. 1. lucrarea de a aprinde ;


2. fig. Infocare, inflAcArare : aprinderea
inimei; 3. (la vite). V. aprins.
aprins a. 1. gata de a arde, Incepand
a arde : cdrbune aprins; 2. fig. Infocat,
inflAcArat: inirnd aprinsd spre lucruri
vitejesti.
n. 1. aprindere (materialA)
pe la aprinsul lumandrilor ; 2. aprinII

derea plAmAnilor (la vite).

aproyizionare f. strangere de provi-

ziuni.

aproximatifunie f. pretuire aproape

exactA : prin aproximatiune, prin o mare


apropiere de exactitate.

aproximativ a. ficut cu aproximati-

une.

adv. Intfun mod aproximativ.


1. capabil, destoinic ; 3. Jur.

apt a.

care s'aflA In conditiunile cerute de lege :

apt a contracta.

aptitudine f. dispozitiune naturalA, capacitate.

apuch v. 1. a pune sau a lua in mAni,


a prinde : cu totii LI apucci si la impdrat il duc ISP. ; 2. a surprinde : ne apucase noaptea; 3. a avea un atac : frigurile il apucase ; fig. cdnd te apucd, mull
,te tine ? 4. a ajunge (In timp): cafe omul
apucci

i vede; fig. dor sd nu ne mai

aprinzator m. cel ce aprinde lArnpile,


a priori adv. lnainte de mice experientfi, din pur ratiune: judecatd a priori,
opus lui a posteriori.

apuce IAL. ; 5. a incepe, a cAuta sau a


gAsi un mijloc de a face ceva n'apucci

2. mai mai: aproape gata. [Lat. AD PROPEL

apucat a. 1. luat, surprins, prins ; apu-

sd lath zece pasi, apucd-te de treabd ;


6. a lua calea spre, a se indruma : nu stia

aproape adv. 1. nu departe, langA ; incotro s'apuce. [Origini necunoscutAl.

aproapele m. fiecare orn. (In raport cat de holi, de friguri; 2. lute, aprig :
cu ceilalti) : iubeste pe aproapele tdu oricdt de apucat ar fi; 3. !licit la mijloc (de copii). ii n. 1. In locutiunea : pe
ca pe tine Insuti.
aprobh v. 1. a consimti, a incuviinta , apucate, in pripA ; 2. pop. dureri convulsive la prunci : descdntec de apucat.
2. a judeca demn de laud&
aprobare f. 1. Incuviintare, consim- apuchtor a. care apucA cu iutealA sau
tire ; 2. judecatA sau ma' rturie favorabil

datA meritelor cuiva.

licomie.
apucMurii 1. 1.1uare In mAnA ; 2. fig.

aprobativ v. care exprimli aprobare. purtare, chip de a fi: apuctituri bun e,

aprobator in. cel ce aprobi.

rele; 3. pop. cArcei, dureri spasmodice :

aprod tn. 1. odinioarit, curtean care suferd de apucdturd.


slujia la Divanul domnesc, ducea porunapune v. 1. a trace sub orizont (de
cile Domnului pe la boieri i implinia soare) ; 2. fig. a scAdea, a dispare treptat :
datoriile : copii i cu aprozii ce pe ca un astru el apune En. i anii mei
Domnul ocolesc NEAR. ; 2. azi, u0er, tineri apun in mormdnt 13oL. [Lat. *Psluga pe langA o autoritate (minister, tri- PG/NEWS, a pune jos (acest sens i In ma
bunal) : aprozii yorniciei NEOR. [Ling. cedo-romAna), specializtt la apunerea sau
amen), paj, din APab, mid
disparitiunea astrelorj.

www.dacoromanica.ro

arb

- 32

apu

apunere f. 1. trecerea sub orizont (a

arameasa f. coda de aroma o ard-

measd de yin chihlibariu Fa.


stelelor); 2. fig. disparitiune.
apus n. 1. apunere treptata a stelelor :
aramina m. 1. talhar ; 2. porecla tipe la apus de soare; 2. regiunea cerului ganului [v. hararnitd.
unde apun stelele ; 3. unul din cele patru
arlimiu a. de coloarea aramei.
puncte cardinale : vdnt de apus ; fig. si aranja v. 1. a pune In ordine, a reApusul Ii impinse toate neamurile in- gula ; 2. a termina invoindu-se.
coace EH. 4. fig. disparitiune treptata :
aranjament n. 1. asezare in ordine ;
la apusul vi etii ; 5. scapfitare, decadenta : 12. masuri luate pentru regularea unei afe-

turnul, fist martur l'al nostru trist

Iceri ; 3. Impacare.

apusean a. m. 1. care vine dela a pus,


locuitor d'acolo: sidlp al lumii apusane
AL.; 2. catolic: bisericd apuseand.
aria v. a lucra pamantul, a-1 brazda

meni cii doi Arapi negri ca fundul

cu plugul. [Lat. ARARE].

I[Gr. mod ].

opus GR. AL.

ark! int. Mold. strigat de necaz : am

Arap n. 1. Maur, Negritean: se po-

ceaunului LEP. ; 2. fig. cineva foarte ne-

gru la fata, smead. Arapul joaca in basme

rolul de urias

si

de doftor nasdravan.

arapesc a. arab : cal ardpesc. I ara-

lpeasca f. bora dobrogeana.


arab a. privitor la Arabi : limba arabd ;
ariapil m. om negru ca un Arap :
Mire arabe, cele 10 semne de numeratiune alei Arcipild alei, mai Buzildl POP.
cari sunt In realitate de origina indiana.
arapina f. porecla data tiganului (dupa
arababura f. 1. amestecatura, claie negreata-i): o arapind neagra ca funpeste gramada ; 2. fig. incurcatura. [Gr. . ) dul cdlddrii
pa tit-o I [Onomatopee].

arapoaica f. 1. femeia Arapului, neInteun mod confuz, termen de origina igriteanca : 2. Mold. gaina arapoaica, cu
mod. ALABABULA = venetian alababala,

onomatopeica].

arabesc n. pl. arabescuri, Impletituri

!oasele, carnea i creasta vinete.

arare(ori) adv. rar: cdte odatd.,

capritaoase de frunze, flori, animale (po- Iprea arare En.


doabe obisnuite de arhitectura araba) :
arat a. brazdat cu plugul. II n. luctarea

chiosc cu stdlpi si arabescuri de jur ide a ara campul : plugarul cu hdrnicie


fmpodobit AL.
s'apucase de arat NEGR.
arabeste adv. 1. dupa obiceiul Arabistrata v. 1. a face sa se vaza: mi-a
lor ; 2. in limba araba : a vorbi ardbeste. arditat casele; 2. a se ivi, a apare: ca
arabil a. care se poate ara, bun de Isci flu s'arate mai tanfosi Piaci; 3. a
arat: peonetnt arabil.
avea aerul sau InfAtisarea: aratii rciu.
arac m. par subtire de sprijinit vita [Origina necunoscuta
de vie sau o ramura de arbore. [Gr. mod.
arfitare f. 1. infatisare sau dare pe
HARAI0]. V. arag.

araci v. a sprijini pe araci.

2. vedenie, naluca: ivindu-se pe


Imunte o 'naltd ard tare AL.
Ifata ;

arachida f. plantA (numita obisnuit fisaratator a. care arata : degetul atic) din familia leguminoaselor, cultivati rcitdior.
la tropice pentru uleiul gras al fructului ei.
arfitel m. Boi. V. atratel.
arikcien. lucrarea de a arAci : arciciarator a. 1. care ara (vita); 2. de a-

tul viei.

aracnide f. pl. clasa. de animale ar-

ticulate din care face parte pcliajenul.

rat (boc).

arittos a. chip% frumos, falnic (ca

exterior): el era aratos nevoie mare hp.


arag (harag) m. unealta de tras rigle aritturai f. 1. pamantul arat; 2. aratul
spre a scrie drept (= arac).
campului. [Lat. AsuouRo].
arbitraj n. judecata unui diferend prin
aramit f. 1. metal rosatic din care se
fac vase de bucatarie, caldari, sarme de arbitri.
arbitral adj. 1. care e compus de
telegraf; 2. (poetic) ban de anima: anticarul culege vechea aramd, ce nu mai arbitri : tribunal arbitral; 2. care e rosare curs GR. AL. ; ClOpOt rdsunetul ara- fit de arbitri ; judecatd arbitrald.
arbitrar a. care nu a.sculta de nici
mei sacra NEOR. ; tun: si thud auzii glasul aramei tundtoare GR. AL.: 3. fire o lege : putere arbitrard. I n. putere
ascunsa, caracter prost (metafora luata despoticii, act ilegal guvernultii. I adv.
dela banii de arama odinioara captusiti dupa bunul plac.
cu tin strat subtire de argint sau de aur :
arbitru in. 1. persoana aleasA spre a
cand se rodea aceasta patura, se vedea termina o neintelegere ; 2. stapan absoarama banului): aroma omului la belie but: arbitrul soartei noastre; liber ars'aratd PARR; 4, pl. aramuri, vase de bitru, putinta de a se hotarlt fad alta
anima. [Lat. AERAMEN].

cauza deck vOinta.

www.dacoromanica.ro

- 33 -

arb

are

arcul n. vargi cu capetele incovoiate,


arbiu 31. 1. 113111411 cu care se IncarcA
un pistol sau o puscA ; 2. bAtul ce se pune unite prin peri de cal, cu care se cAntA
xi teava puscociului (un joc de copii): se pe vioarA sau pe alt instrument cu coarde.
arde V. 1. a lua foc: Zemnul arde;
impinge cu arbiul Isp. [Turc. HAIM].

arbor& v. a in Alta, a desfAsura (un 2. a mistui prin foc: flacdra l'a ars;
3. fig. a indura (de o mare suferin(A fiarbore m. 1. vegetal lemnos cu trun- zicA sau moralA): mult imi arde sufletal ;
chiu l ramuri; arbore genealogic, tabloul 4. a avea cAldurA : bolnavul arde ; 5.
diferitelor ramificatiuni ale unei familii ; fam, a lovi (pe neasteptate): ii arse o
2. (navigatiune) catart: arborul mare. palma 6. a avea trebuintA grabnicA, poftA
stindard).

arborescent a. care seamAnA unui infocatA de : if arde cu tofu? de altele


arbore : plantd arborescentd.
de cat de alaiu Err. .[Lat. ARDERE].
arbust m. arboras mic, tufA.
ardeiat a, 1. dres cu ardeiu; 2. fig.

arc n. (pl. arce i arcuri) 1. armA cu


care In vechime s'arunca sAgeti : ei scot
din a lor arcuri un vifor de sage fi AL. ;
2. ori-ce forrnA IncovoiatA: trdsurd pe
arcuri; 3. Arh. Intorsura unei bolti ; arc
de triumf, monument, in forma de poarti

care s'aprinde lesne.

ardeiu m. planta originarA din Bra-

zilia, al cArii fruct rosu aprins Si cu gust


arzAtor se intrebuinteazA in bucAtArie ca

salatA si ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numeste in Mold. piboltitA, impodobit cu basso-reliefuri si in- trams si in Tr. papricii. [Nume tras din
scriptiuni; 4. Geom. portiunea unei circum- verbul a arde, din cauza gustului sAu Inferinte; 5. In tipografie : a cola dA . [Lat. ARCUS1.

tepAtor (v. usturoiu)].

ardelenesc a. ce tine sau ce vine din


arca f. corabia lui Noe.
arcada f. 1. deschidere in forma* de Ardeal. II ardeleneascA f. un fel de horA

arc; 2. Anat. parte arcuitA arcada sprin- tArdneascA salt clobAneascA, plinA de vioiciune (foarte rispAnditA In Ardeal).
cenelor.
arcan n. Mold, 1. odinioarA, funie rAardelenism v. vorbfi sau expresiune
sucitA din pAr de cal (intrebuintata ca annA

particularg Ardealului (ex. batdr, lepedeu,

de atac): de Litfeni in buzdugan, de mintenas, etc.).

Unguri Un arcan AL.; 2. azi, funie lungS


ardent a. infocat, plirt de ardoare ;
cu un ochiu de prins caii creste cai sal- spirit ardent.
batici Obi prinde cu arcanul AL.; 3. V. ardezie f. piatra negricioasa sau ce-

arcana. [Turc. ARICAN, funie, lat : termen nusie ce se imparte In plAci subtiri, servA
special Moldovei si de originS tAtAreascA]. Cla acoperisul caselor, la facerea meselor
arcan n. secret, mister : arcanele de biliard si a pliicilor de scris.

ardoare f. infocare, rAvnA.


areciu n. V. hareciu : areci odatd,
bran jucatfi de Tutuieni, mai ales de cei de doud ori, cine da mai mult ? Frt.

stiintei.

arcane. I. Mold. un fel de horA de

arena f. 1. partea nisipoasA a unui am-

din Vrancea.

arcani v. a prinde.cu arcanul: svdrle fiteatru roman unde se luptau gladiatorii ;


2, fig. carierA : arena vigil.
laful, de gilt ii arcdneste AL.
arcar m. fabricant de arce.
arenda v. a da in arendA.
arcaff m. soldat inarmat cu arcul: ei
arendit f. 1. contract prin care un proodd curgdnd pe dealuri arcasii din Or- prietar inchiriazA un pAmAnt, o mosie ; 2.

hei AL.
mosie arendatA. [RM. ARENDA (v. ordndei
arcat a. 1. in forma de arc, boltit: feposesie)].

restre arcate 2. fig. sprdncene arcate.

arenda, m. cel Ce iea cu arendA.

arendaffesc a. ce tine de arendas :


[Arcerul e o cute petrificatA din agar]. briscd arendeiseascd OD.
areometru n. instrument de fizic.5 cu
archebuza f. veche armA de foc anterioarA muschetei l pustii: printre mii care se mAsoarA densitatea corpurilor.
areopag n. I. (in vechime) tribunal
de sabii si mii de archebuze At. (-= fr .
criminal in Atena care'si avea sediul pe
arquebuse).
arcer n. piatrA de ascutit brice i coase.

archebuzier m. soldat Inarmat cu colina lui Marta (de unde numele) ;

2. fig.

archebuza: ceipitan de archebuzieri cd- adunare de magistrati sau de InvAtati.


arest n. oprealA, inchisoare (militari
leiri Bkc.
archit m. arborele ntunit ienupAr [Gr. sau scolarA). [De originA militAreascA aumod. waxerruos, de unde si forma para- stro-ungara : nemt. Aalasr].
lelA arch4].
aresta v. a pune la arest, a inchide.
arestant m. cel arestat.
arctic a. situat la pedal N. sau in yecinAtatea sa.
arestare f. fapta de a aresta i starea
arcuit a. Incovolat in formA de arc.
persoanei arestate.
L. $Aineanu. - Diet. Unlve rsal,

www.dacoromanica.ro

- 34 -

bre

hret n. coprins, imprejurime (in Ba-

nat) : in aretul vemtului POP. [Origins


necunoscutA].

arh

argument n. proh5 prin rationament.


argumenth v. 1. a dovedi logiceste ;

2. a conchide.

argumentare f. 1. fapta sau arta de


argaseath f. 1. lucrarea de a argssi ; a argumenta ; 2. totalul argumentelor.
arghsarie f. tAbScArie.

argutie f. 1. rationament subtil; 2. Pl.


deserte subtilit5ti.
arhaic a. invechit, neobisnuit: stil
arglisi v. a tSb5ci. [Gr. mod. ARGA7.0].

2. materie acrS in care se argasesc pieile :

putMci de argaseald.

argsitor m. tAbScar.

argat m. 1. om tocmit cu plat5 sA

arhaic.

arhaism n. 1. mod invechit de a vorbi:


ajute sau 85 munceasch In folosul cuiva ; cut fapt in loc de au feicut ; 2. vorbA iesita
2. rAndas, slugS. [Bizantin ARGATES, mun- din uz (ca craiu, voevod, letopise f). Arhaismele au intrat definitiv In domeniul istocitor].
argAti v. 1. a hicra In folosul cuiva ; rid. Cele relative la cultura nationalS sunt
inecesare pentru intelegerea trecutului. Ele
2. fig. a mund LAYS plata',
argatie f. starea argatulul : fefii mei nu sunt rare In poeziile lui Eminescu

unele dinteinsele revin sub pana prozade argatie AL.


argatime f. muhime de argati: cam- torilor (Filimon, Odobescu, loan Ghica),
cari s'au strAduit FM' reinvieze traiul strAput reisund de voioasa argafime At.

argeh f. 1. bordeias in pAmAnt unde

mosesc.

arhanghel m. I. cap peste ingeri ;


chip:4 credinta crestin5, Arhanghelul Mihail, cel cu sabia in mAng, e mai marele
voevod al puterilor ceresti l ingerul mortii
care iea sufletul in brate si-1 conduce la
[Cf. gr. AR OHELLA, odaie de baie (la vechii locul destinatiunii sale: cu glasul i ochirea-fi de arhanghel At.; 2. (sf. ArhanMacedoneni)].
argah f. piimAnt moale si gras din care ghel), sArbStoarea sfintilor Arhangheli Mitarancele tes vara : nu te grdbi ca fata
mare la argea PANN ; 2. partea fasboiului
care servil de scaun tesStoarelor ; 3. bolta
unui beciu ; 4. o parte a teascului de vie ;
5. pi. grinzile carl ap5rS laturile plutei.

se fac oak.
argilos a. de argilA peimant argilos.
argint n. 1. metal pretios de co.
loare alba ; 2. monedS din acest metal :
a pldti in argint; 3. fig. avutie iubitor
de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de
argint ; 5. argintf, bani (invechit) Iuda

vcindu pe Isus pentru 30 de arginfi.


[Lat. AR oeNnn41.

hail si Gavril ce cade in ziva de 8 Noemvrie : 3. colac din aluat ales pentru
pomanA ; coldcei, arhangheli, sceiri, pre-

semi pi altele; 4. pop. (sL Arhanghel),

biciu. [De originS slavo-greacs ; pentru

sensul 4, cf. sf. Nicolae].


arheolog m. cel versat In arheologie,

arheologic a. privitor la arheologie.


arheologie I. stiinta antichitAtii, a ar-

argintar m. mesterul care face sau telor si a monumentelor vechi.

arhidiacon m. intAiul diacon pe 15'10


argintarie f. vase sau lucruri de argint. un episcop.
argintat a. poleit cu argint: frdie arhiducat n. domeniul unui arhiduce,
arhiduce m. titlul principilor imPefintuite i argintate sale AL.
argintos a. 1. asemenea argintului : riali (in casa de Austria si de Rusia).
vinde lucruri de argint. [Lat. Arniesrarnusl.

lima versa raze dulci

argintoase

arhiepiscop m. mitropolit.

arhiepiscopie f. 1. dioceza unui ar2. fig. atunci Memfis se 'nalfd, argintos gdnd al pustiei Ea. [Lat. ARGEN- hiepiscop ; 2. palatul sau rangul unui arBor.. ;

hiepiscop

TOSLIS].

argint(u)i v. 1. a polei sau a fereca Bucuresti.

cu argint ; 2. fig. si acum luna arginteste

arhiepiscopia catolicei din

arhieresc a.

episcopal :

strand ar-

hiereascd CR.
tot Egipetul antic En..
arhiereu m. 1. episcop sau vlAdicA
argintuit a. 1. poleit cu argint ; 2. fig.
falai eparhie ; 2. orice cleric mai sus de
luna argintuitd GR. AL.
argint-viu n. 1. substantil metalici ar- arhimandrit i !Mini la patriarh. [Gr.
gintie si d o mare vioiciune In miscare,
servA la facerea barometrelor si termometrelor 1 joacA un mare rol In superstitiunile populare (darea de argint via);
2. fig. sgiobiu, prea vioiu.

argosi v. a opri dela serviciul bise-

mod.].

arhimandrit rn egumen sau staret

(in mAnSstirile mai insemnate): lasd ar-

himandritului toatd grija schitului Ea


[Gr. modl.
arhimilionar m. bogat de mai multe

ricesc (ca pedeapsA canonicA) : Pa friar- milioane.


hut argosi pe Mitropolitul Leon NEOR.
arhipiastor rn episcop: de Inca si

[Gr. mod.].

de rusinea arhipdstorului CR.

www.dacoromanica.ro

- 35

anti

--

a rm

arie f. Muz. s'ir de note cari compun


un cantec (-=, it. aria).
arhipelag n. 1. Intindere de mare arier-gardai f. partea arrnatei care
incheie marsul i numita in vechime coada
presarata cu inside; 2. grup de inside.
arhitect m. cel ce face .planul unui ostil.
arM m. Mold. V. anin: un card pleedificiu si dirijeaza constructiunea.

arhipAstorese a. sinonim cu episco-

pal : carja arhipastoreascd NEGR.

arhitectonic a. 1. ce tine de arhitec- tos de zimbri 'n codrii de arini AL.


arinif n. nisipis, desert; in arini$urile
Egiptului NEOR. [Din vechin-rorn. si Tr.
tcctonici de o grozavd mdretie En.
arhitecturai f. 1. arta de a construi arina, nisip = lat. ARENA].
arinilte f. loc de arini: sara vine din
si impodobi edificiile ; 2. dispozitiunea
sau caracterul distinctiv al unei cladiri, arini01, cu miroase o imbatd En.
ariph
v. a-si lua sborul: p'al lor car
care exprima geniul artistic al diferitelor
popoare: boltile romane, cupola bizantina, de roze s'aripeazd fragedele zori gm.
aripi f. 1, pereche de membre conarcul stilului gotic.
arhitectural a. arhitectonic: forme formate pentru sbor (la pasari sau insecte);
12. (poetic) sbor : timpul odihneqte bdarhitecturale.
tura ; 2. fig, artistic : sunt gdndiri arhi-

arhitrav.a f. Arh. barna sau grinda ce trdna lui aripd AL. ; 3. fig. protectiune
se pune d'asupra capitelului unei coloane. pe aripile morfii celei mcintuitoare
;

arhivai f. 1. colectiune de acte si do- 4. extremitatea unui corp de armata ; 5.


cumente privitoare la istoria unui popor, laturea unei case; 6. tot ce searnana cu
a unui oras, a unui asezmant public sau o aripa : (la o biserica) streasina dela cel
particular ; 2. locul unde se conserva mai Malt turn; (la o moara) lopetile cari
fac sa se invarteasca rotile; (la o trisural
Arhivele Statului.
arhivar m. 1. mai marele peste o scandura de d'asupra rotilor care o aphra
arhiva; 2. functionar insarcinat cu pas- de noroiu. [Origina necunoscuta].
ariparit a. se zice de oaia care tottrarea vechilor documente.
arhon m. In epoca fanariota, titulatura deauna merge la marginea cardului,

nobila pusa inaintea numelui boieriei:


arhon Satrar; vocativ : arhonda! [Gr.
mod.].

aripat a. care are aripi.


aripioar f. 1. aripa mica scuturdnd
din aripioare raze dalbe de eter Sot.;
s

arhondar rn calugarul care primeste 2. membrane de Innotat la pesti.


aristocrat m. membru al aristocratiei.
aristocratic a, ce tine de aristocratie.
ARHONDARld
arhondaric n. odaie de primire pen- aristocratie f. 1. (In vechime) forma
tru oaspeti la manastiri. [Gr. mod, ARHON, de guvern in care puterea era lasata pe
pe oaspeti intr'o manastire. [Gr. mod.

mans catorva privilegiati; 2. (azi) clasa

DARfif I] .

arhonte m..titlul calor dintai magis- nobila.


ariston n. un tel de flasnet portativa.
trati In Atena (dela 1045- 296 a. Cr.).
arhontologie f. 1. nobleta ierarhica ; aristotelism n. filozofia lui Aristotele.

aritmetical f.1. stiinta numerelor, arta


mi-am bdtut gioc totdeauna de arhon- de a calcula ; 2. tractat de aritmetica.
tologie AL. [Or. mod.].
arlechin m. 1. personaj comic (imarianism n. erezia lui Arie si a sec- prumurat din vechea comedic italiana) al
tatorilor sal; el fu profesat rnai ales de Cann costum e facut din petece de toate
popoarele germane crestinate (Vandali, colorile; 2. fig. om care 10 schimba a2. condica boieriilor ; 3. (ironic) nobleta

Vizigo(i, Ostrogoti).

desea parefile.

ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu


arlechinadgi f. 1. farsa de arlechin;
tepuse lungi i tafi ; 2. joc copilaresc
2. fig. fapta ridiculd.

hora taraneasca (imitand miscarile ariciuartechinat a. fig. Impestritat: stil at,


lui); 3. boala de piele la om i boala de lechinat AL.
picioare la cat si la vite (prin analogie cu
arm n. 1. lncheietura bratului si a
trupul tepos al ariciului) ; 4. o boala de umarului; 2. coapsa, sold (mai ales de
plante numita si taciune. [Lat. mums].
bou, de cal). [Lat. ARMUSL
arid a. 1. lipsit de umezeala, steril sol
armii v. a inarma: v'armafi la luptd,

arid; 2. fig. sec, greniu: subject arid. timpul e propice Boc.


aridicis v. a ridica ; din a valurilor armal f. 1. unealta de lovit (la atac sau
svadd prorociri se aridic Erf. [V. ridica]. aparare), si in special pusca: arma la
ariditate f. caracterul lucrului arid. Landr!Annele sunt ofensive (sabie, pule&

arie f. 1. Irnprejmuire unde se treera pistol, etc.) si defensive (coif, pavaza,


granele; 2. mice suprafata neteda. [Lat. platosa); 2. diferite trupe ale midi armate:
AREA].

arma de geniu; 3. pl. profesiune mili-

www.dacoromanica.ro

arm

arn

- 36

armenese a. ce tine de Annean sa


Web cariera armelor; 4. semne eraldice, armoarii: armele Franfei; 5. scrimA: de Armenia : lard arrneneascd, obiceiu
maestru de arme. [Lat. ARMA sensurile armenesc (v. cue).
2-5 sunt galicisme].

armament n. 1. Inarrnare ; 2. prepa-

armie f. armatA (arhaistn Intrebuin(at

lin

poezie); artnia maghiarei tara a

rative de rAsboiu; 3. echiparea unui vas. 'nvdlit BOL. crrmii grele de furnici En.
arman n. 1. arie de treerat (se aude
mote (din fr. armde.)].
la Constanta); 2. (si armean) o varietate pus.
Arminden ra. 1. Mold. si Tr. intaia
a jocului in arsici (numit astfel dupit su- zi de Main ; 2. pomul verde ce se pune
prafa(a circular& In care se joacii); 3. fig. in acea zi pe dinaintea caselor. [Bulg.

rotocol produs de o picAturA de apA;

fiecare strop de apci... face cafe un

IEREMM-DAN, ziva sfAntului leremia].

armisticiu n. incetare de luptA (pe


armeanimprejurul lui LP. [Turc. HARMAN]. timp anumit). Armistitiul rAsboiului monI

armanit n. treerat (la Constanta).

dial fu incheiat la 11 Noembrie 1918.


armoarii f. pl. arme, semne simbolice
mas de frunte AL.; 2. (Marele) odinioara cari disting o familie nobilA, o corpora-.
rang boieresc, comandantul artileriei si Itiune, un oras: armoariile familiei mete
executorul sentintelor capitale ; de el de- poartd o cumpeind si o spadei AL. (=
pindea inchisorile, calAii te 'nalt spre Ifr. armoiries).
armoniria v. 1. a (se) pune in armonie
rdsplcitire la rangul de vel-ArmasNeoe.;

armas rn. 1. om de arme: e i ar-

3, un tel de joc copilaresc in care until 1 a trdi In armonie.


din jucAtori face pe Domn, al doilea pe
armoirie a. L ce tine de armonie; 2.
armas si al treilea pe Millar; 4. Mold. se fig. unde toate pArtile concurA la acelas
zice de cel mai bun soiu de vin de Cot- scop sem efect : un tot armonic.
ner'.
arinoniefi f. orgA portativA. [Nemt.
armasar rn. I. cal nejuganit ; 2. Mold. HAnmoraxi].
cAtusa carului [Lat. vulg. murEssmuus =
armonie f. 1. sir de sunete plAcute:
clasic (Dams) ADMISSARIUS].

arms Arel (harmAsArel) ni. cuiul cel


lung ce prinde cAtusa carului de protap
si se prelungeste panA in pamant de tine
jugul ridicat.
armisei m. pl. odinioarA, ceatA de

armonie imitativd, dispozitiunea vorbelor

Ispre a imita obiectele prin sunetele lor;


,ex. vdjdind ca vijelia i ca piesnettil
ide ploaie Err. un tropot de copite, po-

I top rotopitor AL.; 2. Fluz. succesiune de


lacorduri; 3. tlinta de a le afla l combine;
osteni sub porunca marelui Armas, in 14. fig. unire, bunA-Intelegere : a trdi in

seama arora era artileria: armdseii cei armonie.


seilbatici barbe stufoase avdnd NEC'S.
armonios a. On de armonie.
armsie f. 1. odinioarA, functitmea armorial n. colectiune de armoarii
Armasului buzduganul armeisiet de ale nobletei unei natiuni.
argint i poleit Num.; 2. azi, numele armorii pl. armoarii: i armorii =unei varietAti a jocului In arsici (v. ar- sate pe coliteri de harsele AL. (=- ir.
mas),
armoiries).
armat a. inarmat: si cu braful seiu armurai f. toate armee unui soldat
armat pasul soartei l'ai schimbat AL. este el cum '1 aratei sabia lui i ararmata f. 1. corp de trupe organizate mura ? Or. AL. (= fr. armure).
pentru rasboiu; 2. forte militare ale unui
armurar m. 1. boalA de vite : putreStat: armata este permanentei si terito- zirea armurilor ; 2. burueanA de vindecat
riald (cu rezerva i militiile), cea din armurarul (Carduus marianus). [V. arm].
urmA compusd din regimente de infantearmurier ra. fabricant san negutAtor
rie (clorobanfi), de cavalerie (ccildrasi) de arme.
si din baterii de artilerie 51 geniu, din arnalut rn. 1. Albanez Vasile Lupul
aeronautic& si marina; 3. fig, multime: era de neam Arneiut ; 2. ostas cu leafA

armatei de scheleturi, sirag de ose- in serviciul agiei formAnd asa nurnita po-

minte AL. V. mAntuire.


tea' pentru a urmAri hotii ce tineau drn.
armator in. cel ce inarmeazA sau echi- muffle (capul lor cel mai vestit a fost
peazA o corabie pe cheltueala sa.
Bimbasa-Sava): In zadar umblau strdji

armatural f. 1. totalul armelor unui de arndufi si de seimeni NTLGR. ; 3. slugS

soldat ; 2. plach metalicA la un conden- boiereascA InarmatA pAnA In dinti i tisator electric; 3. (rar) armoarii: armeitu- nAndu-se In dreptul calestilor tut arndut
rele Basarabiei NEGR. [Lat. AINIATURA].

arinean n. V. arman.

imbreicat numai in fir Fa..

II

a. gran

arnAut, un tel de grau de primAvarA, cu


armenease f. Mold. un tel de horfi, boabe mafi si albe, din care se face obisintrodusd de Armeni.
nuit colivA (spicele sau mustAtile lui aduc

www.dacoromanica.ro

arn

37 --

art

arsatura f. lucrarea de a arde i re


zultatul ei : arsdturd de soare.
arnfinteasca f. horg introdusi In epo- arsenal n. locul unde se fabrici sau
ca fanarioti de Arngutti domnesti i ri- se conservi arme sau munitiuni : arsenalul armatei.
masa pang azi in popor.
arsenic n. 1. metaloid, de un cenusiu
arnitutesc a. cle arngut: cete arneiulucitor, care rispindeste la cilduri un
testi, poterei arnduteascd.
arnautime f. 1. multime de Arniuti ; miros tare de usturoiu ; pulberea arseni2, corp de Arniuti : arndutimea Curtii ,cului devine otrivitoare i servg la facerea
cu ale Arngutului): tot de grdu meirumb
si de arneiut POP. [Turc. Aux Aur].

domnesti.

arnica f. plantg tonici

hirtiei care omoarg muste: 2. acid arsenic.

arsenica I. Mold. Tr. frumoash floare


a cgrii tincturg e bung pentru vindecarea rosie cultivati in gradini (Lychnis chalcedonica).
[Origin& necunoscuti].
rinitor (Arnica montana).
t stimulentg

arsenios a. se zice de acide formate


i oxigen : otrava numitei
aroga v. ail insusi fin cuvint, a lua fsoricioaica) e un acid arsenios.
arqic m. si n. (pl. arsici i arsice)
pe nedrept.
arogant a. care se crede mai presus 1. osul piciorului numit astragal ; 2. os-

arniciu m. fire de bumbac colorate.

[Origin& necunoscutg].

ca altii.

II

adv. obraznic.

aroganta f. trufie, obrAznicie.

arold m. erold : (Byron) arold al

din arsenic

cior dela incheietura piciorului mieilor

din care copiii isi fac un fel de joc. [Turc.


AYK, oscior].

arlicar m. celui ce place jocul ardesneidejdii, sdibatic cdldtor GR. AL,


aroma f. miros, parfum, principiul sicelor.
arlin m. cotul rusesc (azi in Dobroodorant al vegetalelor: aroma vaniliei.
aromat n. substanti vegetal& cu mi- gea = 0,68 m.). [Turc. wasvu].
arlita f. 1. cildura zitelor de varg ;
ros plicut i pitrunzgtor (ca balsamul,
timiia, scortisoara), Intrebuintati ca par- 2. arderea soarelui ; 3. coasta unui deal
lexpus soarelui. [Formatiune romineasci
fum, medicament si condiment.
aromatic a. de felul aromatelor I din ars, ca ramcisitei din rdmas].
arsura f. 1. arsiti ; 2. miros de ceea
plantd, bduturd aromatica.
aromatiza v. a parfuma cu aro- ce a ars ; 3. inflamatiune; 4. fig. foc :
mate.

arsurd la inimer. [Lat. ARSURA].

arta f. 1. modul de a face un lucru


aromi v. (transitiv) 1. a ameti prin dupg oarecari regule ; 2. maestrie, dibgmiros imbititor ; florile m'au aromit cie; 3. pl. frumoasele arte, poezia, muaromeala f. starea celui ce aromeste.

somn greu am adormit POP. : 2. (in- zica i artele desenului (pictura, sculptransitiv) a adormi usor, a atipi. [Dela tura, arhitectura); arte liberate, in cari
aroma, mirodenie ; primitiv: a afuma doming inteligenta : istoria, filozofia, drepcu mirodenii, sans Incg conservat de Mold. tul, medicina, etc., in opozitiune cu artele mecanice.

aromit].

artag n. (Mold. hartag) 1. pofti de


aromitor a. care adoarme visitor.
Aron (barba lui) f. Tr. V. rodu pg- cearta (mai adesea Inso(iti de bitaie)

mntului. [Alteratiune popular& din arum mutt cumva ostasui cela sd aibd harlag ?

CR. ; 2. toang : artagul li gdseste par(maciaatum)].


arondisment n. circumscriptiune ad- taguI. [Ting. RARTAO, incgierare (v. harta)].
artagos a. (Mold, hartggos) pornit la
ministrativi al departamentelor franceze
(dela 1800): Franta are 362 arondis- mania, circotas, galcevitor: /a luptei hartagosi POP.
mente (=- fr. arrondissement).
artar m.1. arbore inrudit cu paltinul
arpacal n. orz curgtit de posghitg,
Intrebuintat in timplirie (Acer platacare se pune In ciorbg. [Ung. ARPAICLSA
noides); 2. in Banat: o parte din rgs(din drpa, orz, l kdsa, Os)].
arpagic (arpacici), n. ceapii foarte boiul de testa, nurnitg si jug (se face din
mgrunti, cultivati prin gradini pentru lemnul artarului). [Origing necunoscuti].
arteri 1.1. vas care duce singele dela
trebuinte culinare (Allium schcertoprasum). [Turc. ARPADJY/d.
inimg la pit:mini si In celelalte parti ale
ars a. 1. trecut sau nimicit prin foc : corpului: 2-. fig. cale mare de comunicascl arscl ; 2. prea incilzit prea Innegrit catiune si de circulatiune.
arterial a. ce tine de arterg ; singe
de cildurift: talc, arsd; 3. fig. nenorocit,
dezolat : inima arsei.
arterial, singe rosu (in opozi(iune cu cel

ars! int. strigit de comandg spre a

Winos).

pune o trupg de soldati In miscare (=- fr.


artezian a. put artezian, finting Ingustg din care tasneste api : la noi se
marche I).

www.dacoromanica.ro

art

- 38 --

asa

sap puturi arteziene in campia Bari- 2. aruncAturA ; pe aruncate, fSrS randuganului.

cal.& ;

articol n. I. subdiviziune a unei legi


sat; a unui tractat ; 2. parte dintiun tot:
articol de ziar; articol de lend, articolul principal al unui ziar politic; 3, obiect de comert, marfA articole de lux,
de modd ; 4. Gram. parte de cuvant

3. umbletul in fug5 al calului.

arunchtor m. care (se) aruncA.

arunchtur 1. 1. lucrarea de a a-

runca : arunceiturd de ochiu ; 2. fig.


Buc. mustrare; 3. literS scrisa. d'asupra
randului (In scrierea cu slove) ; 4. pop.
melancolie, ipocondrie : descdntec de

aruncilturd.
aruspice m. preot roman care conarticulik v. 1. a rosti lAmurit : a arlicula sunetele; 2. fig. a afirma pozitiv: sulta mAruntaiele victimelor spre a cua articuld on fapt; 3. a se uni prin ar- noaste viitorul.
arvunii f. 1. bani dati pentru garanticulatiuni.
articular a. privitor la articulatiuni ; tia unui contract; 2 parte din pretul tocmelii
data inainte. [Vechiu-rom. arareumatisrn articular,
articulat a. 1. prevazut cu articulati- voand ---= gr. bizantin ARRAVONA].
arvuni v. a da arvunA.
tun ; 2. nume cu articol. f. pl. articucare clA numelui un sans detetrninat.

II

late, una din rnarile diviziuni ale regnului


animal.

arzator a. care arde.


arz(mahzar) n. odinioara petitiune

articulafi(un)e f. 1. incheietura oa- colectivA, jalba la PoartA in numele unei

selor ; 2. rostire deslusitA;

3. enuntarea provincii intregi. [Turc. ARZI MAHZAR, me-

faptelor.

moriu].

arzoiu a. infocat, aprins ochi arzoi


ci incruntali OD.
artificiale. adv. mAestrit.
artificialitate f. insusirea lucrului ar- arzos a. arzator, focos ; de ce ai sufldri arzoase ? Rum
tificial.
arzuliu a. Mold. infocat: focal inartificier m. soldat de artilerie insArcinat cu manipularea substantelor ex- gheafd leingd tine de arzuliu ce esti CR.
as m. 1. veche monad& rornand, cam
plozive.
artificiu n. 1. viclenie, inse/Sciune: de 5 centime; 2. carte de joc, zar cu un
artificial argumentdrii ; 2. Mc de ar- singur ochiu sau punct.
as v. auxiliar, Maia persoanA a optatificiu, compozitiuni de materii inflamabile, producand flAcAri de diferite colori. tivului dela avea : as face. [Probabil reartilerie f. 1. material de rAsboiu (tu- flex dela lat. HABUISSEM].
nuri, ghiulele, etc. cu projectilele i acas I int. exprimA IndoialA sau netncrecesoriile kr); 2. trupe Intrebuintate la dere unita cu rnirare nu se poate I nu

artificial a. produs prin arta

flori

II

acest serviciu. Artileria romanA se com- cred I [Onomatopee].


pune din 50 regimente, fiecare avand 9 asa adv. 1. astfel : cum 1ff vei asterne, asa vei dormi; 2. atat asa de
baterii cu cate 4 tunuri. V. tun.
artilerist m. soldat de artilerie, tunar. frumos ; 3. simplA afirmatiune sau conartimon ii. catartul dinapoi al co- cluziune asa! asa ! asa dar ; asa 0,
Elsa, si bun ai rAu, binisor (comic) ; 4,
rAbiei.
artist in. 1. cel ce lucreaza cu arta ; atat de mult
asa cdritei de duios ;
iac'asa r exprimA o intamplare neprevA2. cel ce cultivA frumoasele arte.

artistic a. 1. privitor la arte ;

2. fAcut zutA i ciudatA, dar WA mare irnportantA.

cu arta. adv. inteun mod artistic.


[Vechiu rom. asi = lat. ECCU SIC forma
artofor n. vasul in caie se pAstreazA modernA are un a amplificativ, ca si abia]. a. astfel de, asemenea i la asa.
artosul. [Gr. mod.].
II

II

artos n. paine binecuvantata cu care cap, asa chiulaf.


asalt n. 1. atac cu putere ; 2. exercise impArtaseste. [Gr. mod.].
artrith f. Med. inflamarea articula- tii cu floreta ; 3. fig. solicitare grabnica.
asalth v. a da asalt, a ataca.
tiunilor.
arunch v. 1. a asvarli a arunca asasin a. si m. care omoarA, ucigas ;
pietre; 2. a indrepta privirile: a arunca fier asasin. pl. asasini, sectA muzulochii; 3. fig, a imputa : a arunca vina; manA din timpul cruciatelor, cari sAvar4. a da nAvalA: hai de pe culme pe ei siau tot felul de crime, imbAtandu-se cu
sd ne aruncdm AL.; 5. a se repezi: Oltul bAutuni ametitoare basis (de unde
II

s'aruncii in Dundre. [[at. ERUNCARE, a numele).


asasinh v. 1. a ucide cu precugetare
plivi un camp de buruieni, termen agricol
prin surprindere (ca talharii) ; 2. fig.
generalizat : a arunca bAlAritle, a arunca
on l ce].
a importuna foarte.

aruncat n. 1. de aruncat, de lepArlat;

asasinat n. omor talhAresc.

www.dacoromanica.ro

- 39 -

ash

asf

asbest n. alt nume dat amiantului.


Mare spre a ataca 1 coprinde un loc In.
ascendent a. care merge urcAndu-se earit ; stare de asediu, starea unui oras
tnifcare ascendentii. II n. fig autoritate sau a unor provincii, and, In anumite

m. pl. p5rintii din imprejurari grave, autoritatea superioar


e 15satA cApeteniei militare, ceeace suscare ne tragena (tat, mos).
ascensiune f. urcare sau suire (in- pend& acdunea Iegilor.
asemalui v. Mold, a asemAna : md
tr'un balon).
moralg, influentA.

II

ascensor n. aparat In Mc de scarA, asemdluieste cu un steag AL. [Dela

spre a se sui In etajele de sus si cobort. seamd cu sufixul dlui (cf. prefaluO].

ascet m. care duce o viat5 plin5 de

cAintA si de pietate.

ascetic a. privitor la vieata penitentA

aseminh v. 1. a face asemenea, a

asimila ; 2. a compara, a egala. [Lat. AS.


SIMILARE].

asemAnare f. fapta de a asemAna M


ascetism n. 1. vieat5 de ascet ; 2. de- rezultatul ei : similitudine, comparatiune.
asemenea a. 1. unul ca i altul, deoprindere de a-si stApAni mice poftA a
potrivA ; 2. astfel de : un asemenea imsimturilor.
aschi v. a face aschii : beirdasul as- parat. [Lat. Assmuil. adv. tot asa, deopotriv5.
clzieaza lemnul.
aschie f. bucatA latA in lungul fern- asemui V. a asimila, a compara ; a-i
nului pentru aprinsul focului tand5r5, asemui cu fire lungi de melancolici
surcea. [Lat. yulg. ASCLA = clas. AsTucAl. cocori OD. [Dela seamd cu sufixul ui
asculth v. I. a trage cu urechea : a (cf. prefai)l.
asentiment n. consimtire de bun5 vole.
asculta la usci ; 2. a lua aminte : ascultd ce-fi spun; 3. a se supune : nu asertiune I. afirrnatiune pozitiv5.
asesor m. magistrat alAturat pe langA
ma as,ultd, [Lat. ASCOLTARE = clasic ADSSi pioas.

CULTARE].

ascultare f. fapta de a asculta si re-

zultatul ei ; luare aminte, supunere.

pun judecAtor spre a-1 ajuta i lnlocui.

asezh v. 1. a face sA seaz: aseaza


,copilul pe un scaun; 2. a pune Inteun

asculeltor a.1. cel ce ascult ; 2. su- Iloc fix, a pune in rAnduialA : am asezat
toate lucrurile; 3. a institul, a stabili
ascunde v. a face s5 nu se vazA sau afeazif acolo un sat ; 4. a instala : Domnul fu asezat in scaun; 5. a se lAsa In
sa nu se auz5 ceva. [Lat. ABSCONDERE1.
ascuns a. pitit, tainic. n. starea lu- jos : batranul s'aseaza intr'un coif; 6.
crului ascuns : tainii ; pe ascuns, pe fads. la se limpezi (de yin) ; 7. a se potoli, a
f. pl. ascunsele (d'a), joc de copii in se astampAra (si fig.). [Lat. *ASSEDIARE din
care unul Inchide ochii 01,5 s'ascund SEDERS].
asezlimfint n. 1. stabilirnent, instituceilalti si se duce apoi s-i caute.
pus, plecat.

II

II

ascunzlitoare f. loc de ascuns, de dune ; 2. dispozitiune, Intelegere, tocmealA ;


3. statut ; 4. Tr. (de nunt) iogadaa.
ascunzfitor a. si rn care ascunde, asezare f. fapta de a (se) aseza si rezultatul ei ; I. resedintA, asezArnant ; 2.
fAcAnd nevAzut si neauzit.
ascuti v. 1. a face s'a taie sau sA In- fig. atitudine : se vedea dupd port si
tepe, a da la tocil5 ; 2. fig. a face sA asezare ca alta nu putea fi decat InpAndA.

fi-fi

as- felepciunea LP.


asezat a. 1. pus, rAnduit ; 2. fig. socute (v, cu(it)).
lid: onz asezat.
asezfiturfi f. Mc asezat sau mai jos
ascutis n. vArful armd, tAis : sub ascufisul sdbiei.
ca altul de prin prejur.
ascutit a. 1. terminat cu un vArf, In- asfalt n. 1. un fel de smoaM solidA
fepton: limba ascufitd; 2. fig. pAtrun- cu care se astern stradele ; 2. trotoar cu
z&tor, agar: ascufit la minte ; accent asfalt.
impung5, sA pAtrunzA

cute glasul.

strigd

fLat. 5EXCOTIRE, din corzu,

ascutit, inclinat spre dreapta ( 1 ) I in,


asfind v. a apune (de soare, lunA,
dicAnd intonatiunea. V n. ascutis cufit stele). [Cf. gsfantul spare*: scApAtarea
cu doud ascufisuri.
sau moartea aparentA a soareluf e conascudtoare f. piatrA de ascutit.
sideratA ca o sanctificare a astrului].
ascudtor m. cel ce ascute, todlar.
asfintit n. 1. anus soarele acum cu

marine se pleacci cede asfinfit Neon.;


asedi v. 1. a impresura, a face ase- 2. fig. disparidune treptat5: priveste fard
diu ; 2. fig. a importuna cu cereri.
spaimd l'al viefii asfinfit AL.
asediat a. si in. cel Impresurat.
asfixia v. 1. a cauza asfixia ; 2. a se
asediator rn. ImpresurAtor.
sinucide prin asfixle.
asediu is. lucrArile l operatiunile miasfixiant a. care asfixiazA gaz asfiasear adv, ieri searA. [Lat. AD SERAM].

www.dacoromanica.ro

asf

40 -

xiant..In rasboiul mondial, Nemtii, contrar dreptului gintilor, s'au servit de gazuri asfixiante spre a nimici sau paraliza
momentan pe adversar.
asfixiat a. lovit de asfixie.
asfixie f. suspendarea respiratiunii
starea de moarte aparenta (prin cuftmdare, strangulare).

asfodel m. planta din familia

asp

zamintelor de binefacere (spitale, ospiciuri,


azihui, etc.).

asmaciuc n. V. asmatuiu.
asman m. V. hazman.

asmatuiu m. planta de gradina Intrebuintath ca dres In bucate. [5i asmaciuc


= turc. AsmAtse, lit. vith mica; variantele
asmatuiu i hasmatuchiu indica un in-

lilia- termediar neo-grec].

asmuti v. 1. a atata cainii; 2. fig, a


asiduitate f. struinta, sarguinta con- indemna la vrajba, a IntArata. [Lat. AD
tinua, nepregetare.
SUB MUTIRE ; V. amnia].
asiduu a. staruitor, exact. adv. Bra
asocih v. 1.a lua sau a da de asodat ;
preget.
2. fig. a Impreuna; 3. a forma o asociaasigna v. 1. a fixa, a determina : a tiune cu cineva.
asigna ziva; 2. a chema In judecata; 3. asociat m. tovaras, cel ce face parte
a afecta fonduri la plata unei datorii.
dinteo asociatiune.
ceelor, serva la facerea alcoolului.
11

asignat n. hartie-monedfi emisii In asociati(un)e f. 1. tovarasie, unirea


timpul Revolutiunii franceze (dela 1790- mai multor persoane pentru un scop sau
1796).
interes comun; 2. fig. unirea mai multor

asigura v. I. a Incredinta; 2. a face lucruri: asociatiunea ideilor.


un contract cu o societate de asigurare;
asolement n. termen de agriculturi:
lalternarea metodica a araturilor spre a
3. a se convinge.
asigurare f. 1. Incredintare; 2. pro- trage din sol cel mai mare folos posibil.
misiune formala ; 3. act prin care o soasonanth 1. asemanare incompleta a
cietates garanteaza, In schimbul unei sume sunetelor in terminarea mai multor vorbe:

convenite, In contra rezultatelor unui accident sau sinistru: asigurare contra incendiului; asigurare pe vieat, plata unei
sume la mostenitorii asiguratuki.
asigurat a. Incredintat. 11 m. garantat
printr'o asigurare.
asimilh v. 1. a face asemenea ; 2. a

asonanta e foarte deasil in poezia populard.


asorth V. 1. a pune laolalta persoane
sau lucruri cari se potrivesc; 2. a aproviziona cu marfuri.

asortiment n. colectiune de marfuri


de acelas fel: asortiment de stofe, de

transforma alimentele In propria substanta; mobile.


a fiintei; 3. fig. a se Incorpora, a se iden-1
aspect m. 1. forma exterioara, InfAfitifica (despre elemente etnice diferite).
late; 2. fete diferite sub cari se prezinta

asimilabil a. care poate fi asimilat. un Iucru, o afacere.


asimillati(un)e f. 1. fapta de a (se) asperitate f. starea lucrului aspru.
asimila; 2. Gram. reducere la sunete
aspic m. Bot. Tr. V. levant. [Nemt.
identice : cdrturar=ctirtular; 3. actul fi-' spur].
ziologic prin care fiintele organizate transaspid f. 1. un fel de viperti: 2.

Iftinta veninoasi, fenaeie foarte rea. [Gr.


asin m. magar, dobitoc de genul Ca- mod.: termen din sf. Scriptura devenit
lului cu urechi lungi, care la noi traeste popular (v. vasilisc)].
mai mult printre oi, purtand poverele aspirh v. 1. a trage aerul In par:rani;
dupa turme; la camp poate inlocui boul 2. Gram, a rosti din gatlej (litera h); 3.
calul.
fig, a dori foarte.
asiriolog m. cel ce se ocupa cu asi- aspirant a. care aspira: pompii aspiforma alimentele In propria lor flint&

riologia.

rantA, In care apa se urea In vid prin

istoriei i antichitatilor Asiriei.

o functiune: candidat.

asiorologie f. studiul scrieril, limbel, presitmea aerului. 11 m. eel ce aspira la

aqisderea adv. de asemenea, tot asa:

avdnd no cocoa de sou:, a cumpdrat

asPirat a. rostit cu o aspiratiune.


aspirati(un)e f. 1. lucrarea de a as.

o gdind aqifderea de soiu ISP. [For- pira; 2. modul de rostire a vocalelor asmatiune de a0-qi-de-re].
pirandu-le; 3. fig. avantul sufletului.
asisth v. 1. a fi de fata; 2. a veni aspri v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi
Inteajutor.

aspru.

asistent a. care asista.


in. 1. per- asprime f. 1. Insusirea lucrurilor asgonna de fatal 2. ajutor de farmacist sau pre (la pip:Mt sau la gust); 2. purtare asde medic.
pat; 3. fig. strasnicie: asprimea iernii.
asistenta f. 1. reuntre de persoane ; aspru a. 1. care nu este neted sau
2. ajutor; asistenta publicii, totalul ase- dulce ; 2. strasnic, nelndurat (mai mult
11

www.dacoromanica.ro

asp

asu

41

astmatic a. care are astm.

ca forma): ger aspru. II adv. cu asprime.

astragaciu n. Mold. unealta, In fortnA


aspru in. odinioark mica monecIA de de harlet, cu care cismarul intinde talpa :
argint: Mircea cel Batrdn platia Turciei infra calupuri, astragaciu, bedreag,
In 1383 un iribut de 3000 aspri. [Gr. dichiciu M alte custuri tdioase CR. [Cf.
bizantin Aspaos, alb, dupA coloarea mo- ung. ESZTERGAZNI, a da la strung].
nedel].
astragal n. 1. osul calcaiului, arsicul
assa-fetida f. suc rasinos l urit mi- gleznei; 2. planta numita obignuit unghiarositor al unei plante indiene, din care gaii; 3. Arh. braul care inconjoath ciise face un remediu calmant (numit de pAtaiul de sus al unei coloane.
popor aerell.
astrahan n. blanA de miel incretita
fist pr. acest. [Lat. ISTUM].
foarte firth (importath din Astrahan).
[Lat. ASPIR014].

astAmpfir n. odihna, pace : n'are astral a. privitor la astre.


astdmpar.
astringent a. Med. remediu care
astAmparh v. a potoli, a domoli. strange sau sgarceste tesaturile; alaunul,
[Lat. EXTEMPRRARE].
sultatul de zinc si boraxul aunt niste
ashimparat a. fig. lini;itit, potolit,
astringente.

astar n. panza groath de captusit astrolog m. cel ce se ocupa cu astrologia, care prezice viitorul dupa poziastAzi adv. I. ziva In care suntem tiunea astrelor : cititor de stele.

haine. [Turc. ASTAR].

(intre ieri i ratline) ; 2. vremea in care


trAim (Intre trecut i viitor). [Din asta zi].

astrologic a. privitor la astrologie.


astrologie f. 1. still*" falsa care pre-

se intampla ceva : s'asteatam in pace

vraciul sunt una i aceea fiintA, putin

aster m. plant a. cultivath ca podoalth

astronomic a. privitor la astronomic.

Asteapth (sf.) m. numele unui sfant tindea a cunoaste viitorul dupa observaimaginar care figureath In locutiunea rea stelelor. Aceasth superstitiune absurdii
la sf. AsteaptA, la calendele grecesti, nici- nu disparu din stiinta pe deplin de cat
odata, [Lf. fr. a la saint-jamais].
in sec. al XV11-lea; dar ea subzista Inca
astepth 1. a sta pana vine cineva sau in popor, pentru care astrologul, filozoful

a/ soartei ajutor Cm. AL.; 2. a avea deosebita de vrajitor, care are o putere
rAbdare, a Ingadul ; 3. a spera : nu ma nemarginith asupra fortelor naturei (v.
asteptam la una ca asta. [Lat. ASPECTARE piaza, stea, zodie).
(printeo forma intermediara *ASTECTARRI astronom in. cel versat in astrono(cf destepta)l.
mie.
gradini, numit de popor rujd vdastronomie f. 'Uinta care studieath
mita de toamna.
corpurile ceresti l legile miscarilor Mr.
asterisc n. semn, in forma de stea, astru n. 1. mice corp ceresc: 2. fig.
In

spre a indica locul Inteun text.


om ilustru.
asterne y. 1. a intinde de-alungul, a astruch v. I. a Ingropa (In Bucovina);
desfasura a asterne pe cineva la pa- 2. a acoperi (In Oltenia si In Tr.). [Vemint ; 2. a pregati patul, masa ; 1 a chiu-rom. astruca, a ingropa (Dosofteiu):

acoperi: cu fulgi prin neguri cdmpii


asternea AL.; a asterne cis piatr A, a

cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].

astuph v. a Include o gauth, a acoperi


pardosi; a asterne pe hArtie, a aerie; a o spartura, a umplea o deschizatura ;
asterne a plangere, a se jelui; 4. fig. a astupd urechile, gura. [Formatiune noIncondeia, a ponegri: l'am asternut bine ; mAneasca din stuml, cAlti, lit, a astupa
A. a se intinde, a se fungi; a se asterne et; cAlfi : termen tehnic cu sensul genedrumului (pAmantului), a alerga In toata rali zat].
fuga (calul) : fug caii dusi de spaima
astuphtoare f. I. astupus ; 2. capac
si vdntului s'astern En. [Lat. ASTERIVERF]. de soba.

asternere f. lucrarea de a

bilant.

astupitor a. care astupa.


astupus n. 1. dop de lemn ; 2. mo-

Intinde,

de a desfasura ; asternerea socotelilor,

totol de carpe, cocolos de hartie cu care

asternut a. acoperit. n. 1. tot ce se astupa ceva.


se intinde pentru dormit, patul cu tot
asudh v. I. a scoate prin porii pielii
II

ce-1 acopere ; 2. un fel de tesatura Cara- o umoare apoasa ; 2. a face sa. asude ;
neasth pentru pat.
3. fig, a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE].
asteroid m. planed,. mica.,
n. sudoare ; asudul calului, planta nuastfel adv. ?n acest fel, asa. II a. ase- mita si ddrrnotin.
menea : astfel de lucru ne mai auzit.
asudat a. 1. plin de sudoare, nadusit:
astm ii. boala organelor respiratiunii, 2. fig. obosit, trudit. I n. rezultatul
mare greutate de a ritsufla.
sudarii.
II

www.dacoromanica.ro

asu

- 42 -

ati

asudealh f. naduseala dobitoacelor atalament n. sentiment durabil de


(care se lipeste de Mira sau de par).
afectiune.

asumh v. a lua asuprA-si: a asurna


rdspunderea faptului.
asupra prep. adv. pe, peste ; pe d'a-

atasat m. cel ce face pane dintr'o

am basadA.

atAta adv. si a. 1. asa de mult, asa

supra, afarA de aceasta, peste celelalte ; de mare : atdta bogdfie; 2. prea mult:
mai cu asupra, cu prisos. [Lat. AD SUPRA]. atdta ran ; 3. prea putin: atdta pagubd !
4. atata timp atdta ai lipsit! [Lat. EC,
asupreath f. apAsare, strambAtate.
asupri v. a face nedreptate, a nedrep- CU'TANTUM]. n. catime hotarita toff vor
pune rate Weil.
tati. [Lit, a apsa asupra cuiva].
asuprire f. fapta de a asupri i rezul- atath v. 1. a sgandari tficiuni spre a
aprinde focul ; 2. fig, a aprinde, a destatul ei: vexatiune, tiranie.
asupritor m. cel ce asupreste tiran. tepta (pasiunile); 3. a indemna la ceva
Il

asurzi v. 1. a pierde auzul, a deveni rau. [Lat. *ATTITIARE, din DUO, tiCillne].
m'asurzeste cu atAtator a. si m. care atata.
atavism n. tendinta fiintelor de a revorbele lui. [V. surzi].
asvArli v. a arunca cu multa repezi- produce, dupS mai multe generatiuni, Iii
dune i violenta si valuri peste valuri organismul lor unele caractere ale strasurd ; 2. a face surd :

s'asvdr1 spumegedoare AL. [Serb. vauri]. bunilor:


asviirlith f. departare cat poate a- ataxie (locomotrice) f. boald nervoasa
junge o piatra asvarlitii, distant mica. ce face imposibila coordinarea miscarilor.
asvArliturh f. aruncatura violentfi ; de
ateism n. parerea sau doctrina ate-

o asvarlitura de bat, la o mica distant& istilor.

afa f. 1. fir de cusut (v. fir); 2. firul

ateist m. cel ce neaga existenta lot

prin care se deosebeste numarAturile ur- D um nezeu.


atelane f. pl. farse populare In vezelii ; 3:fire In carne, legume, fibra ; 4.
firul de otel ce se desface prin ascutirea chiul teatru roman,
atelier n. 1.1ocul unde lucreaza artisti
cutitului ; 5. fig. ursita du-te dacei te
trage ala la moarte ISP. [Lat. Acut ; sen- sau lucratori ; 2. lucratorii unui atelier.
sul 5 se raporta la credinta populara in Ateneu rt. 1. in antichitate, locul unde
Ursitoare caH torc firul vietiil. II adv. in poetii i oratorii veneau sa-si citeascA operele ; 2. In timpurile moderne, locul
linie dreaptii : merge WI intr'acolo.
atac n. 1. navalfi (prin surprindere) ; unde se tin conferinte sau prelegeri : Ate2. izbucnirq neasteptat a unei boale neat Roman. [Termen primitiv mitoloatac de nervi; 3. pop. ofticA : a murit gic templu consacrat zeitei Atena sau
de atac; 4. fam. insult& afront t n'am Minerva in cetatea ce-i poarta numele].

vrut sd-fi fac un atac.

atent a. cu mintea atintita spre ceva.


atenth v. a comite un atentat.
atach v. 1. a incepe lupta ; 2. a cornatentat n. fapta criminalb sau ilegala ;
bate energic ; a atacat vifiul ; 3. a
surprinde, a apuca (de o boala) ; 4. pop. faradelege.
atenti(un)e f. 1. incordarea spiritua deveni ofticos s'a atacat ; 5. a vatama : acidele atacd metalele ; fig. a lui bagare-de-searna, luare aminte ; 2.
ataca reputafiunea; 6. a trage In jude- pl. preveninte, ingrijiri indatoritoare.
atentiv a. si adv. cu atentiune.
cata ; testamentul se poate ataca.
atenuh v. a face mai putin gray, a
atacabil a. care poate fi atacat.
micsora puterile, a slibi.
atacat a. pop. ofticos, ftizic.
ataman m. 1. odinioara hatman la atenuant a. care atenueaza: circumCazaci (Neon.) ; 2. (azi in Dobrogea). Ara- stante atenuante, cart micsoreaza grataf conducator de pescari. [Rut. AMMAN vitatea unei crime sau unui delict.
atesth v. 1. a asigura, a incredinta
(v. hatman i vdtdman)].
despre adevarul unui lucru; 2. a lua de
atare pr. astfel de. [V. acdtare].

atArnh v. 1. a agata de sus In jos : martor.


atestat n. marturie scrisa.
ateu V. ateist.
a depinde : norocul, Iii, atdrnd de un
imi atdrnai hainele de o cracd ; 2. fig.

fir de afd Ac. [Poate dela tdrna de merinde ce se poartA pe umeri].


atArnare f. 1. agatare, aninare ; 2.
supunere, dependent&
atrnati rn. pl. stalpii dela streasina
casei tarinesti. [Cf. tarttat].
atash v. a alipi, a AlAtura (--= fr. attacher).

htic a. privitor la vechii Atenieni ; sare


atia, gluma delicatii i finA.
atich f. 1. un tel de panza subtire ; 2.
numele unei hori muntenesti.
aticism n. delicateta de stil i fineta
de gust particulare Atenienilor, in anti-

aticismul Umbel tale o sd-1


pund la cdntar En.
chitate

www.dacoromanica.ro

ati

43 -

atine Mold. v. 1. a pandi, a sta la


pandit

i te aline la hotare AL. ; 2. a

se tinea de : tu cu lumea ta de gdnduri


dupd ea (lund) sd te atii En. [Lat. ATLINERE].

atingator a. care atinge ; 1. miscatar ;


2. intepator; 3. privitor la.

aua

atomistic a. privitor la atomi.


aton a. Gram. lath ton.
atonic f. Med. 1 slabiciunea organe-

lor ; 2. fig. lipsa de energie.

atos a. 1. moale ca ata ; 2. fig. tantos.

atotputernic a. care poate tot : cel


atinge v. 1. a pipai, a se lovi incet atotputernic ce apele incheagei AL.

de ceva sau de cineva: atinse fierul; 2.


atotputernicie f. putere nemarginita.
fig. a misca putin inima; a o Indupleca
atotttiutor a. care stie toate revdrsa
catre mila ; 3. fig. a Intepa prin vorbe : dulci scdntei (lima) atotOutoarea En.
IL atinge unde-1 doare; 4. a atenta: niatottiitor a. care stapanecte toate. II m,
meni nu s'a putut atinge de impardtia Dumnezeu.
mea ISP. ; 5. a avea ceva In vedere (drept
atractiune f. 1. atragere ; 2. putere
scop sau obiect), a privi: cdt se atinge atractiva ; atractdune universalg, puterea
corpurilor ceresti de a se atrage reciproc
(lege descoperita de Newton).
rezultattil ei: 1. pipaire, lovire usoarg; 2.
atractiv a. care atrage : putere
fig, induiosare; 3. contact ; 4. (galicism) tractivd.
de asta. [Lat. ATTINGERE].

atingere f. lucrarea de a atinge

p.

(= fr. atteinte). atragator a. care atrage.


atrage v. 1. a trage la sine ; 2. fig.
atins a. fig. 1. lnduiosat ; 2. ofensat
a procura, a cauza.
atins de purtarea lui.
atinti v. a tinti la: 1. a lndrepta ve- atratel m. planta numitg 1i limba
derea spre un punct : ochii tdi 'n zare cSinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRACL., de
loviturg. morala, ofensa.

cu dor Ii atintefti Ai.; 2. a Indrepta arma unde i forma redusa at-Stall


atribui v. 1. a da, a recunoaste ; 2.
la o tinta.
atintit a. Indreptat spre o tinta cu a imputa.

atribut n. 1. ceea ce-i propriu unei


capul caintit la pazd OD.
atipeala 1. Intepenire dupfi motaeala persoane sau unui lucru sborul e atriSi inainte de adorniire.

butul pdsdrilor ; 2. semn distinctiv, sim-

[Origina. necunoscutal.

iectul.

pul; 2. fig. dispozitiune catre cineva: atitudine ostild.


atlante m. atlas geografic.
atlas n. colectiune de harti geografice
(care purta figura titanului Atlas).
adaz n. stofg. de matase fins si lucie

2. dreptul de a examina, de a judeca


adunarea Ij exercitil atribultunile ; 3.

atipi v. a lncepe a adonni ramanand bol atributele regalitdfit ; 3. Gram.


In nemiscare: atipise nifel dupd masd. vorba care determing. sau califich subatitudine f. 1. mod de a-si tinea cor-

atributi(un)e f. 1. fapta de a atribui ;

intinderea unei puteri, competenta.

atributiv a. Gram. prin care se ex-

prima un atribut : adjectiv atributiv.

atrista v. a Intrista

aceste ziduri

anteriu de atlaz viiniu IIL. [Turc. ATLAZ]. triste ce vieata-mi atristeazd BOL. (= fr,

atlet m. 1. luptator In vechile jocuri attrister).


atriu n. vestibul sau tincla (In vechile
atleti ai liberteilii ; 3. om robust si des- case romane).
si serbari (In Grecia i la Roma); 2. fig.

atroce a. 1. foarte crud, cumplit crimd


putere atroce ; 2. fig. grozav durere atroce.
atleticei.
atrocitate f. grozavie, taped cumpliti.
atmosfera. f. 1. strat de aer care In- atrofia v. a slabi, a scidea puterile.
fasura globul piimantesc; 2. aerul ce res.
atrofie f. slabirea sau Ifincezirea unei
pirfitn; 3. fig. mediu In care traim: at- parti a corpului.
atropina f. substanta veninoasa exmosferd de intrigi.
toinic.

atletic a.

privitor la atlet

atmosferic a. privitor la

atmosferfi. trasfi din matraguna si care dilateaza mult

atom m. 1. corpuscul presupus mdi- lumina ochiului.


vizibil din cauza extremei sale micimi ;
at n. coloare de dirti ce taie si bate
2. fig. lucru infinit de uric dorinfi ne- pe toate celelalte (=-- fr. atout).
mdrginite plantdnd "intr'un atom En. atunci adv. 1. In acel timp (In trecut
atomic a. privitor la atomi; teorie sau ln viitor) ; 2. In acel moment. [Lat.
atomic& fundata pe propietfitile atribuite
atomilor si combinatiunilor lor chimice.

AD TUNC-Cd.

au conj. 1. sau (rar Intrebuintat) ; 2.


atomism n. 1. doctring. care explica oare ? au nu stii ? [Lat. AUT].
formatiunea universului prin combinarea
aul int. exprimg. mirarea unita cu nefortuita a atomilor; 2. teoria atomica a pasare : au /
chimistilor.
auil f. varietate de strugure cu boabe

www.dacoromanica.ro

auc

- 44 -

aut

oru-i aural Ai.. Ii m. varietate de strugun albi-galbeni cu boabe maruntele.


gure = lat. INA, cu a protetic].
auctiune f. vindere prin mezat, lici- aureola f. 1. cerc luminos cu care

marunte i dese. [Vechiu-rom. aud, stru-

pictorii inconjoarA capul sfintilor ; 2. fig.

[acRIZIP.

audienta f. 1. primirea persoanelor stralucire : aureola de glorie.

cari au sal vorbeascA ; 2. locul de audi- auri v. 1. a polei sau a sufla cu aur ;
3. desbatere dinaintea tribunalului. 2. a se dauri : sub privirea-i s'aure9te
auditifunle f. 1. ascultarea martori- unda lina din Bos for Bor. [Lat. AT-712E5'lor ; 2. auzirea unei executiuni muzicale. 1MM].
entA ;

auditiv a. ce tine de auz ; nervul au-

auricula f. 1. pavilionul urechii ; 2.

auditor m. cel ce ascult o cuvAn-

auricular a. privitor la urechi boald


iauriculara ; martur auricular, care a

ditiv, care transmite creierului sunetele. una din despArliturile inimei.


tare sau o prelegere.

auditoriu n. 1. loc de Intrunire spre auzit cele ce povesteste.


aurifer a. ce conline aur : rdu, nisip
aurifer.
ascultA.
aurit n. 1. poleit, suflat cu aur : iron
aueala f. vuet prelungit.
augment n. ada'ogarea unei vocale in aurit ; 2. auriu : cu par aurit ; 3. fig.
Inceputul unui verb grec (la unele tim- dorit, ales : atunci vet yeti 'ntoarce la
a asculta un discurs ; 2. persoanele cari

vremile aurite Err.

pun),

auriu a. care seamAnA cu aurul, avand


augmenta v. a mari, a spori.
augmentare f. lucrarea de a aug- coloarea galbenii lucitoare a aurului :
cal auriu.
menta : crestere, sporire.

aurora f. 1. ziori, lumina slabA ce


augmentativ a. Gram. particulA sau
sufix care augmenteaza sensul vorbei : precede rsAritul soarelui : si deodatd
aurora se ivef te radioasa AL. ; 2. fig.
ex. prea mare, pietroiu.
augur m. 1. preot roman care cAuta lInceputi aurora viefii ; 3. aurora borealii,
sA cunoascA viitorul dupA sborul i stri- meteor luminos, mai ales la poli, apare
gatul pasarilor ; 2. prevestire, plaza : de pe cer noaptea in tarile dinspre Nord.
auros a. (poetic) de aur, luminos :
bun augur.
stelele voioase scuttzra'n aer coamele
augura v. a prevesti, a meni.
augural a. privitor la auguri tiinta auroase Bor..
auscultatifunle f. Med. ascultarea
augurala.
august a. venerabil, derma de respect, IbAtAilor pieptului, spre a recunoaste stamaiestos :

al timpilor eroici imagine rea plArnanilor sau a Mimei.

autiel in. Buc. cea mai micA si mai


August m. a opta lunA a anului nu- frumusicA dintre toate pasiirelele Europei
mita de popor Gustar. [Tr. (Abrad) A- (Regulus cristatus). [Dela vechiu-rom.
gust = lat. pop. AGUSTUS (lat. clasic AU' auf, mos, lit. unchias (diminutiv din
augusta AL.

lat. Avvs)].

(JUSTUS)].

auspiciu n. 1. prevestire din sborul


aui v. a fasuna, 'a vni prelungit : auia
pAsarilor (la Romani) ; 2. fig. Imprejupadurea. [Onomatopee].
aulit f. sant' mare pentru solemnitAti : rAri prevestind fericire sau nenorocire ;
3. fig. sprijin, protectiune : sub auspiciile
aula Universitafii.
aulic a. consilier aulic, titlu onorific cuiva.
auster a. riguros, gray si sever : disal inaltilor functionari $ i al profesorilor
ciplina austera.
"de Universitate (in Austria),
austeritate f. Insusirea lucrului auster :
aur n. 1. metal pretios, galben lucitor
si greu, din care se fac monede i scale ; nepAsare pentru tot ce place sau desfatA,
2. tot ce luceste ca aurul : par de aur ;
3.

fig. splendid :

viitor de aur tam

austral a. care e la Sud.

austro-ungar a. si m. ce tinea de

noastra are Bor. zilele de aur a scrip- fostul imperiu al Austro-Ungariei.


austru m. vAntul cald ce bate dinspre
turelor romdne EM. [Lat. Annum].
aura f. (poetic) adiere, zefir : cu dulci Sud: austrul le millet (razele lunei)
coamele
pletoase Bor. [Lat. Ausnarn].
aura ce sbor Bor.
autentic a. 1. sigur, a cArui autoritate
aurar m. 1. cel ce fabricA sau vinde
scule de aur si de argint ; 2. cel ce scoate nu poate fi contestatA: opera autentica;
aur din mine, bAias ; 3. cel ce culege aur 2. Investit cu formele legale: act auten.
tic. adv. Inteun mod autentic.
din rAuri : figan aurar. [Lat. AURAIIILIS].
II

aurarie f, tot felul de scule de aur

sau de argint.

aurel a. (poetic) de aur, auriu : pert-

autenticitate f. Insusirea lucrului au-

tentic.

autentifica v. a legaliza.

www.dacoromanica.ro

- 45 -

aut

autobiografie f. biografia unei per-

soane scrisb de ea 'ms.

ava

autoritate f. 1. puterea sau dreptul


de a comanda: autoritatea pdrinfilor;

autocar n, mare automobil pentru 2. administratiune publicA, guvern : reprezentant al autoritatii; autoritAtile
autocefal a. 1. care nu depinde de civile i militare, magistratii, functionarii

turisti.

autoritatea patriarhului: episcop autoce- si ofiterii superiori investiti cu autoritate;


fat; 2. care nu e supus altei biserict: 3. fig. influentA moralh, consideratiune:

Biserica romdnii deveni autocefald in ei se bucura de o mare autoritate; 4.


autor cu greutate, persoanA de incredere:

1885.

autocefalie f. starea independenrii a e o autoritate; 5. sentimentul unui autor:


Bisericii.
autoritatea lui Cicerone.
autocrat rn. suveran cu putere abso- autorizh v. a da dreptul, voia de a
luta' autocratul tutulor Rusiilor.
face ceva.
autocratic a. relativ la autocrat sau autorizatfiun)e f. 1. permisiune dati
la autocratic.
, de o autoritate ; 2. consimtAmantul dat
autocratic f. guvern absolut.
cuiva.
autodafeun. 1. executiunea unui eretic,
auxifiar a. care vine Inteajutor; verb
osAndit de Inchizitiune a fi ars de viu ; auxiliar, verb ajutAtor.
2. fig. distrugere prin foc.

auz n. simtul al cArui organ e urechea

autodidact in. care a InvAtat singur. sf rezultatul sau efectul auzirli: dulce la
autogaraj n. garaj de automobile.
auz, intr'auzul tuturor.
autograf a. si n. 1. scrim de mama auzi V. 1. a simti sunetele prin orgainsAs a autorului ; 2. instrument care re- nul urechilor : nu vede i n'aude; 2. a
produce exact scrisoarea cuiva.

autografi v. a reproduce un ma-

afla: mult traesti, multe auzi.

[Lat.

AUDIRE1

auzit a. aflat prin simtul auzului It n.


autografie f. reproducerea exactA a atm: din auzite.
scrisdrii.
auzitor m. cel ce aude.
autobton a. si rn. se zice de cei din- avh f. plasd mare cu trei pAnze cart
tat locuitori ai unei tari Tracii fora au- se aseazA vertical si plutesc In apA (de
tohtonf in peninsula balcanied.
pescuit crapul i platica). [Torr. Av, vaautomat n. 1. masinA cu resorturi nAtoare].
nuscris prin autografie.

imitAnd miscArile fiintelor Insufletite; 2.


avaet n.1. od. taxA specialti la numifig. persoanA fArb
rea Intr'o functiune; 2. dare sau dajdie

automatic a. care se va face dela sine, (in sens mai restrans): taxA la o pAdure,
Mra participarea volute': digestiunea este la un pod. [Turc. AVATD, venituri].

avail n.garantie datA unui efect coautomatism n. caracter pur masinal mercial.

autornatica.

automobil n. (care se mita de la

avalans f. gramadi de zapadA intAritA


ce se rostogoleste depe mtmte In vale: for-

automobilism n. construire de auto-

avan a. Mold. amarnic, strasnic: as-

al miscArilor.

sine"), trasura ce umbra' foarte repede cu mand o avalansa de cataracte mit At.
avalma (d) adv. 1. In comun ; 2. cu
ajutorul until motor (de abur, electricitated
petrol, aer comprimat, gaz, etc.): Parizull grAmada: bolovanii sub picioare dau
inaugura in 1899 primele automobile.1 de-a dura, dau d'avalma AL. [V. valma].
mobile si sportul practicat cu ajutorul au- tept oardele avane AL. rnoartea tare-I
neastamparata ri avana CR. [Turc. nalvAN,
tomobilelor.

autonom a. care se guvernA dug

perfidl.

avan-garda f. partea armatei care


autonomie f. 1. dreptul de a se gu- merge inainte: straja dinainte, fruntea ostii.

propriile sale legi.

avanie f. dajdie impusA, stoarcere de


yarns dupe.' propriile sale legi; 2. lodetbani (de la crestini): toate aceste avanii
pendent complet.

autopsie f. 1. examinarea cadavrelor ale Turcilor sleisera rabdarea popospre a cunoaste cauzele mortii ; 2. fig.' rului Bxrc.

avan-post n. statiunea militarA cea


autor in. 1. cauza prima a unui lu- mai aproplatA de dusman.

cercetare amAnuntia.

cru: creator, inventator ; 2. cel ce a fAcut


o carte: scrtitor; 3. opera InsAsi: autorii

avans n. sumA plAtita lnainte de termen.

avansh v. 1. a da un avans, a plAti

prin anticipare ; 2. a lnainta, a obtine o


autoritar m. partizan al autoritAtil avansare.
excesive. II a, care are caracterul arbitraavansare f. 1. inaintare in grad ; 2.
rtilui.
anticiparea unei sume.

cei vechi.

www.dacoromanica.ro

ava

- 46 -

axi

avertizA v. a instiinta, a preveni.


Avestita f. strigoaie, numitA i Aripa
avan-sceni f. partea teatrului intre Satanei, care sugruma pe prtmci In panavansat a. 1. lnaintat ; 2. platit inainte :

sumd avansatei.

cortinA si orchestra.

tecele mamelor sau IndatA dupA nastere.

parere avantajoasd.
avar m. si a. I. sgarcit, iubitor de

cumpAtatA, lAcomie.

avAnt n. 1. miscare spre a se repezi ; [Slay. vusrrpt, vrAjitoard],


aviatic n. soiu de biplan german.
2. fig. miscare pasionata: avdnturi de
aviatiune f. 1. navigatinne aerianA,
mart fapte, doring de nemurire AL,
avant/a v. 1. a da avant, a Impinge sborul I mentinerea in aer cu ajutorul
cu putere: se duce s'avante armata cea aeroplanelor i dirijabilelor; 2. arta de a
craiascd AL.; 2. a asvarli iute si departe conduce aceste vehicule.
aviator m. cel ce practica aviatiunea.
3. a-si lua sborul, a se repezi cu o mica
avid a. 1. care doreste cu ardoare :
sceata de Voinici s'avelntei Sot.
avid de glorie; 2. lacom.
avantaj n. folos, profit.
aviditate f. dorinta arzAtoare si neavantajos a. 1. folositor ; 2. favorabil:

avidoma adv. Mol. V. aidoma: parbani; 2. care nu risipeste, econom: avar cei-i and avidoma i acum AL.
de timp, de vorbe; 3. fig. o lampei 'n- avilit a. injosit : societate avilita OD.
avion n. aparat de aviatiune cu aripi.
finde limb'avara ii subtire Et4.
avarie f. I. paguba suferitA de o co- aviz n. 1. Instiintare, informatiune; 2.
rabie sau de 0 marfa ; 2. orice paguba transmitere de plata* la o banca.
aviza v. a da aviz, a instiinta.
sau stricAciune prin transport.
avaritie f. sgarcenie, iubire excesivil avizo n. corabie micA de rAsboiu purtand
ordine si depesi.
de bani.
avat m. peste de DunAre care aduce avort n. pierderea copilului Inainte de
cu salAul, carnea-i bunA la gust (Aspius nastere.
avortA v. 1. a naste Inainte de timp,
rapax) [Tun. AVAT].
avatar n. 1. incarnatiune divinS (in a lepAda un copil; 2. fig. a nu-i reusi:
religiunea indiana); 2. fig. transformare, proiectul va avorta.
Avram m. numele acestui patriarh
aveh v. 1. auxiliar (inaintea unui participiu) pentru formarea trecutului; am biblic figureazA In locutiunile: sAnu1 lui
zis; 2. (activ) a poseda : am un cal; 3. Avram, raiu, fericire dupA moarte: a trdi
a Snit(

ce al? am pofta; 4. a trebui ca in sanul lui Avram; a lua cuiva

(urmat de un infinitiv, conjunctiv sau su- Avram sporul, a prApAdi pe cineva, a-I

pin): am a scrie, am sa scriu, am de lAsa ca mort: pe unde mi le ajungea,


scris; 5. a costa: cat are asta? 6. a se pe acolo le lua Avrarn sporul [SP.
avram m. soiu de prun care face
avea bine cu cineva, a sta in legAturi de
prietenie. [Lat. HABERE ; pl. mkno.nrs a dat niste prune masi galbene i gustoase, nu-

avem si aton am, care dela plural a lost mite avrame (Prunus insititia). [OriginA
transportat asupra singularului (cf. eram necunoscutAl.
avrAmeasA f. (Banat) buruianA de
arhaic era); v. avere].
Ave-Maria I. salutare, Mario I>> rugA- leac ce creste In livezi numitA si milosdune catolicfi cAtre Sf. FecioarA, numita tivA (Gratiola): avrdmeasa se culege
in Dumineca Rusaliilor, servind ca
si salutare angelica sau buna vestire.
avenire f. ajungere: avenirea lui pe leac pentru tuse, ca farmec pentru
dragoste. [Cf. rus. AVRANO, centauree].
tron.
aventurk v. a se expune primejdiei, V. carstineasa.
avut a. care are mult, bogat. U n. avere:
a-si risca viata.
si

aventurA f. Intamplare neprevAzutti arunc pe a ta carte intregttl men avut


AL. [V. avere].
extraordinara.
aventurier m. 1. cel ce cautA aven- avutie I. avere multA, stare mare, bo-

turf: vanturA-targ; 2. cel ce trAeste din gape.


axit f. linie dreaptA care trece prin
intrigi, om fSrS cApAtaiu.

aventuros a. phn de aventuri ; vieata centrul unui corp.


axiomi f. 1. adevAr evident prin sine
aventuroasei.
avere f. mult-putin cat are cineva, Insus ; 2. propozitiune generals admisA
stare. [Lat. HABERE, devenit substantiv si stabilia In stiintA.
axion (acsion) n. imn bisericesc, canverbal].
aversiune f. antipatie profunda.
tare de laudA ce lncepe cu vorbele. Cu-

avertisment n. instlintare, mustrare vine-se cu adevArat: iar cand pe l'ac(mai ales oficiala): presa sin va fi pusei sion nu se vedea om cu Orn ISP. [Or.
niciodatd sub regimul avertisntentelor. mod.f.

www.dacoromanica.ro

az

ba b

47

az n. prima liter a alfabetuui slay.


[Slay. Azi.d.

azimfi f. 1. paine nedospitO, turtA


coaptfi In spuzA ; sarbAtoarea

azallee 1. planta frumoasS de griidink Pastele Evreilor. [Gr. mod. AZYMOS, ne,
dospit].
cu felurite culori, dar farA miros.
azbuche 1. 1. alfabetul cirilic ; 2. fam.
azot n. corp simplu gazos, incolor
still*: cc o mai invata ? trebue sd fie inodor : el formeazA aproape patru cinacu plin de azbuchi ca an slap AL. aimi din aerul atmosferic si are numai
l Slay. Azii alma, numele primelor douA ii- proprietAti negative, nu poate Intretine nici

tere ale alfabettilui slavon].


respiratiunea nici combustiunea,
azi adv. V astOzi. [Din a-zi (= cea zi)].
azofic a. acid azotic, numit si acid
azil n. 1. loc de scOpare si de sigu- nitric sau apS tare, servA a grava pe aranta ; 2. fig. refugiu: muntii nostri au nuna, otel i sticIA.

lost adesea scump azil de libertate GR.


azur n. albastru deschis : eland si cii
AL. ; 3. asezAmant de binefacere pentru marea unesc azurul lor Box..
cresterea copiilor orfani: Azilul Elena
azuriu a. de coloarea cerului senin: pe
Do arnnd.

marea azurie.

B m. a doua liters a alfabetului.


ba adv. 1. particulb negativt si contrauictorie, nu (dar mai energic): da ori
ba? ba nu, ricidecum ba cS chiar ? ce
se potriveste (ironic), d'apoi cum nu? ba
da, ba zau, inteadevAr ; ca mai ba, nicidecum; 2. dar, cu totul din potrivA (ca

tr5 Malta inconjuratO de mai multe pietroaie pe muntele CeahlAu (reprezenia(iune plastic& a legendei despre Baba-Dochia).

babahlc ni. 1. batran nevoias

(iro-

nic): avem sd ne pomenim niste babaldci garbovi i ofticosi CR. ; 2. grinda

corectiv): vecinul nu prea vede, ba e pe care st5 moara ; 3. V. bubuluci. [Veorb cum se cade ; 3. (opozi(iune) oand., chiu-rom. babaldc, bOtran venerabil

=---

and: ba la unii, ba la altii. [Slay. BA].

turc. BABALva ; pentru sensul tehnic, v. babd].

ta, baba Hama, nume tipice de vriji-

bibar nt. om Insurat (ironic); le-al

babanfi I. oaie banana, stirbA.

!Jabal f. 1. femeie ['Strang : baba Cloan-

toare bfitrane; baba gaia, joc copilbresc inscris in rdndul blibarilor PANN.
in care o closcA Isi aptra. puii In contra
babfirie I. credintO bAbeascS, eras, sugii sau eretelui; baba mija, alt nume al perstitiune.
babaruga f. numele bihorean al pajocului d'a ascunsole ; baba oarba, joc
copilaresc in care until din jucbtori, legat parudei. [Banat paparuga (v.paparuda)].
bitbay m. Mold. hostin5. [cf. balbas:
la ochi, caut sb prinza pe vr'unul din
ceilalti jucbtori; 2. sprijin de greuttti, 135basur e fagurele din care s'a stors
grindS sau tAlpoaie de moara : cele patru mierea].
babe tin podul morii; 3. numele calor bAbAtie f. Mold, babornitO (Ca.)
babnua f. Buc. gogorita. [Termen din
clouS bucati de fermi de la spata rOsbo-

iului de (mit; 4. un tel de cozonac cu graiul copillor].


Babele f. pl. sau Zilele babei, cele
stafide (In Moldova); 5. Mold. pestele sgl5voc (cf. bcibuscd). [Slay. BABA; sensul dintai 9 (sau 13) zile din luna lui Martehnic, familiar si limbilor slave (cf. rus. tie: s'au dus zilele babei i noptile ye-

BABKY, barnA), face aluziune la rolul babei gherii AL.

bablelic a. 1. din Babel; 2. fig. conbabacn m. Mold. tea": un prieten fuz: babelicd multime AL.
babesc a. 1. ce vine de la babe: leac
vechiu al babachii-tdu AL. [Turc. BABA, cu
ca stalp al familiei]. V. Babele.

sufizul diminutiv din taicd (cf. neneacd)]. bdbesc; 2. privitor la babe, superstitios:
Baba-Coaja f. Tr. ImphrAteasa stri- credintd bdbeascd.
gelor, un fel de AvestitO (dupb credinta babilonie f. fig. mare confuziune [V.
Babilonia, cu aluziune la Turnul lui
Romanilor ardeleni).
Babaciam m. Mos Adam : asa ne era Babel].

obiceiul sd facem la scaldat de pe

babita 1. 1. numele popular al pallcdnd Adam Babadam CR. (y. Adam). canului (babuscA, clupg aspectul sAu gray
[Turc, BABADAM, om batran, mos].

si

tranicios); 2. pl. boalA de copii cand

Baba-Dochia f. 1. fiint5 miticA care capOtS dinti; 3. ciupercA brutii din care

ar fi fost pricina zilelor nestatornice si se face iascO (Fames fomentarius). [Slay.


ijelioase dela ineeputul lui Martie: Baba- BABITA].

Dochia gate cap de primdvard; 2. pie-

baboiu rn. mice p9te mic, In spe-

www.dacoromanica.ro

bab

bad

48

cial bibanul, peste sur (comparat cu o da peste omul care sa-1 invete minte
baba : cf. beibusca). [Bulg. sABod.

/a Bacciu imi gd.sii baceiul AL. [In ve-

rabii pornind de la pupa.

marfurl: locutiunea pare a fi un ecou al

babord n. partea stanga a unei co- chime, Bacaul era loc de vamb pentru
baborniti f. (ironic) baba foarte ba- vexatiunilor vamale de odinioarb].

baccek m. batran retrograd (mai ales

trana.

bfibuffai f. 1. baba mica ; 2. (alba) in idei); fie hitt& sau baccea. [Cf. turc.

peste marunt (Leuciscus rutilus); 3. pa- BAO6E, gradina, cu expresiunea o greiclind

?lire imbatranita care nu mai cant& [Sen. de om, in sens ironic],


baccelit a. ramolit.
obisnuit de Lipovenii
din Dobrogea].
bacil m. sau bacterii, organisme mibilbutn. Mold. vartejul carului. [Origina croscopice, de forma lungueata, cart par
necunoscura].
;a fi cauza mai multor boale, ca ftizia,
bac n. In jocul maca ; nimic (= fr. 'febra tifoida, turbarea.

sul 2 e rusesc

baciu rn. 1. ciobanul insircinat cu fabac, scurtat din baccara).


bfica Mt. numai In expresiunea a face cerea branzei Intr'o stana ; 2. cel ce cla
bfica, a cadea era sci facci Mca AL. intaiu la jocul In arsice. [Origina necunoscutb].
Worba din graiul copiilor].
baclavia f. placinta infoiata, gbtita cu
him:al v. a bate pulsul, a palpita. [Onomatopee].

bacal m. Mold. V. biican: fecior de

bacal AL.

miere sau zahar, cu nuci sau migdale.


[Turc. BABLAVA (PABI.AvA), de unde

rianta Mold. paclava].

i va-

bacalk rn. peste, adus din Tara Nona


bacon (baconita) in. i f. tutun tursi de pe coastele Irlandei, de coloare ce- cesc (Nicotiarza rustica). [Rus. DARUND].

nusie patat cu galben, din al anti fitatl bficsi v. 1. a ticsi, a indesa 2. a se


se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. ilipi i intra unul Intealtul: 11 se beksise
mod.] V. batog.
Miro!. [Origina necunoscuta].
bacalaureat n. Intaiul grad universitar
baclif n. dar la subalterni (din favoare
dupa terminarea studiilor lic.eale. II m. cel ,sau din recunostintb), in special dar facut
ce a trecut examenul de bacalaureat.
!cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. saws].
baicalie (vitcalie) 1. Mold. buretele de
bficsit a. lndesat, infesat.

iasca numit in Muntenia babit. [V. vcicane].

bacterii f. pl. V. bacil.

bacteriologie f. partea biologiei ce

bclie f. Mold. bacanie: mar fei de are de obiect studiul organismelor infinit

de mici: bacili, bacterii, rnicrobi.


baldfidai v. Mold. a umbla hate() doara
; untisul articole de condiment si de hrana. umblei bildaddincl ca unnebun CR. [Onobaceilie AL.

bfican m. negustor care vinde cu ma-

[Turc. BAKAL ; varianta munteana bacan se matopee].

datoreste analogiei cu numele de profebdan n. cazan mare, In care se toarna


Muni co lipscan, marchitan].
musful. [Serb. BADAN, cadb].
bAcan n. 1. arbore din Brazilia al carui
badank f. Mold. V. bidinea cu nista
lemn d o frumoasa tinctura, cu care se Itdrsoage de barbe cett badanalele de
rosesc ouale la Pasti (Hoematoxiglon cam- mari CR.

pechianum): negustor de bacon CR.; bfidaran m. mojic prost, Oran ne2. rosul cu care femeile isi dreg fata. cioplit i Ingamfat. [Probabil in loc de
[Turc. BARAN].

buduran din budure, trunchiu, luat la fi-

destrbalat.

ijicie.

da cu rosu pe fata (de fernei).

putina mica].

bacanale pl. 1. sarbatoare in onoa- gurat


butuc)].
rea lui Radius cc se tinea noaptea cu dezorbaditrainesc a. grosolan.
dini de tot felul; 2. dant sgomotos 9 bildfirfinie 1. fapta de badaran, mo.
bacalni v. a se drege cu bacan, a-si
bcknie f. 1. arome sau condimente

bfidau n. Tr. badan. [Ung. Bonsar.


bade m. 1. titlu pe care, la Omni, un

de bucate ; 2. pravalia unde ele se vand. frateil da fratelui mai mare (corespunzand

bacantfi f. 1. preoteasa a lui Bachus ; in orase lui nene); 2. nume dat oricarui
: bacantei intre om mai bbtran : bade Ionize!: 3. termen
cu care orasenii se adreseaza la no (bbacari n. un fel de joc de carti, in ran mai in varsta. [Cf. bulg. BATE (ling.
care 9 e cel mai Malt punct iar 10 (=- bdtpa)].
mit bacara) e echivalent cu zero.
badian m. arbore mare din China si
backlit m. numai In locutiunea mol- Japonia al carui rod e anasonul stelat
doveneasca mgi gasi baciiul, a 0 NV, a [Nemt. BADIA4
2. femeie destrabalata
11:-..stale AL.

www.dacoromanica.ro

- 49 -

bad

bat

badith m. nume ce tAranca II d iubahnifil f. 1. pociturA; 2. urficiune


bitului ei. [V. bade].
o bahnitd de figancil Isl.. [Dela bahnd,
baita f. Mold. noroc (in jocul de dirti). la figurat (cf. putoare)].
babornita f. femeie necinstitA. [SIG,
[Turc. MDT, noroc, vaz].
bligh v. 1. a face sA intre, a pune ma- vean muroarrrrA, vrAjitoarel.
untru: a-/ bdga in easel.; fig. a-I bdga baiaderii f. dantuitoare Indiana.
in slujbd; 2. a Infunda : a beiga un cuiu;
bfilas m. 1. lucrAtor la o baie sau mina ;
fig. a bdga in datorii, infr'o belea; 3. a 12. slugA la o baie de schldat.
pricinui, a face: a beiga fried (groazd); baiat m. 1. copil de parte bArbAteascA ;
a baga (de) seanfa, a observa, a lua
12. orn tank (cand vorbeste altul mai In

minte, a vedea ; a baga in seam, a stima, IvArstA): bun bdiat; 3. slugA de prAvalie,
a considera ; 4. a intra : se bagei slugei; iucenic. argat. [Participiu dela bilk', a Irn5. a se amesteca : el se bagd in toate. barite lit. copil ImbAiat].
[Origina necunoscutii].
baibarac n. Mold. hainA scurtA tArAbagh f. rnaterie fricutA din solzii broas- neascA purtatA de copii si de femei: frutelor testoase: dinteinsa se fabrica piep- mos baibarac nunta sd-mi irhbrac POP,
teni, tabachere, nasturl, etc.: unelte In [Tatar BAIBARAR, lit. postav domnesc, nufades, in sidef, In baga OD. [Turc. HADA, mele unei stofe pretioase din Crimeia].

baidir n. Mold. sal sau basma, din

901Z de testoasa].

bagaj n. scule impachetate Si lucruri bumbac ori land coloratA, cu care tAranii
diferite ce se iau la rasboiu sau In cal& 'Isi Inveleau iarna gatul (azi aproape distorie (= fr bagage).
pArut). [Origina necunoscutA].

bagare f. lucrare de a bAga ; Ware

de seamA, observatiune, atentiune;


gare in seamA, consideratiune.
bagabala f. 1. lucru de putinii valoare ;
2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau

bale f. 1. cufundarea corpului In apA :


am fdcut o baie ; 2. apa In care se scaldti :
baia e caldd ; 3. localul unde se slid baia

ma duc la bale; 4. cada in care se face


baia; 5. camerA tare IncAlzitA ca sA facA

cearsaf cu bagateluri.
s'asude aci e ca intr'o baie; 6. pl. in
biligitor a. care baga: bAgator de ispecial, de locuri cu izvoare de ape minerale. unde merge lumea vara spre a
seam, atent.
bagau n. Tr. tutun de mestecat, fa- face bAl pentru sAnitate : a plecat la bdi ;
bricat din foi subtiri si rAsucite: fetele 7. Tr. (lnvechit) locul de unde se scoteau
din Arpatac mereu piper' la tabac, iar mineraiuri (aramA, fier) ca Baia de Acele din Satu-Nou se 'ntrec dupd bd- ramd. [Slay. aard,t; pentru sensul 7, cf.
dantele

gdu POP. [ing. BA06].

bagdadie f. Mold. tavan (mai ales cu

ung. banya, mind si it. bagno, ocnAl.


baier n. 1. impletiturA de lana de care

stucaturi). [Turc. HADDAM, tavan tencuit se prinde sau se leaga ceva ccimasa td-

cu ghips dupti moda celor din Bagdad].


bageaci f. Mold. ochiul podului, gura
de jos a cosului pe unde iese fumul. [Suceava bagea= turc. RADA ; varianta bageac(a), se datoreste influentei analogice
a sinonimului ogeacl.

rdneascd are la guler cloud baiere; 2

legatura sau nod: baierile pungii; 3. fig.


auriculele inimii, mgruntaie: mi se rup
baierile inimii de mild LW. ; 4. Impletituri descAntate ce se pun la grumazul copiilor bolnavi: acest copil avea un baier

bagbeta f. 1. betisor subtire i ma- atdrnat de gat ISP. [Origina necunos-

dios ; 2. varga vrAjitorului (=fr. baguette). cutA].


bagseamii adv. Tr. pare-mi-se, se vede
baletan m. Mold. bAietandru.
baietandru m. bAiat panA la doulizeci
bagseamd nu era acasd.
baba I. naravul boului care nu vrea de ani.

sA traga oricate lovituri i s'ar da. [Ori-

baiguit v. V. buidul.
baioneta f. armA ascutita mobilti care
babanie 1. pociturA ; o bahanie de se imbucA Ia cAprit.liul putii, Inlocuitti
liganca. [FormA redusi din bidihanie]. azi cu sabia-baionetA.
WHIM a. Mold. stAtut, Imputit apa
bairac n. steag mare, stindard (mai
era bdhlitd CR. [Identic cu bdhnit (din mult ironic) i eu am purtat bairacul AL.
ginA necunoscuta].

bahnd, mocirlA)].

[Turc.

13ARNO].

e in picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef :

bahme4 m. nume dat odinioarti In

HAMAR].

bairam n. 1. sArbAtoare cu care MaMold. cailor mici, dar foarte Intl i tari, homedanif termind ramadanul sau postul
ai TAtarilor din Crimeia si din Bugeag : lor ; cu acea ocaziune Domnii romAni tricincizeci de bahmeti cu peril creti POP. miteau daruri Sultanului i altor Turd Cll
[Tatar BAHMAT, lit. cal mare].
vazA (asa numitul pocion de bairam ori
babna f. Mold. bAltoacA, mocirlA. [Slay. bairamlAc): e bairamul vesel, Stambul
L,

Aineanu.- Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

bat

bat

50

ce mai bairam o sci facem! [Turc. 11), articulatiunile: mi-o slei bit bat amalele AL.
IARM41.

baits I int. Mold. ba I nu vreaul baiu,


haiu, nu se poate! Nron, [Poate contras
din ba eul.
bAibill v. V. bojb51.
batienie f. V. bejenie.
bal n. reunire de persoane cafi petrec

[Turc. BALAMA, bana].

balamis-balmos n. V. balmus: pe
cdnd le hrdneai cu balamis-balmos
dela cumOtru AL.

balamuc ii. 1. cas5 de nebuni (dup5


ospiciul de alienati cu dcelas nume): 2.
tiraboiu ifi fac un balamuc sO md pajucand.
rrenesti. [Vorba e identica cu Malamuc,
toM a. 1. alb, vorbind de oi (in opozi- localitate aproane de Oberghita unde era
tiune cu laiu); 7.in Banat: frumos, man.- casa de nebunfl.
dru (in cantecele populare); 3.in Oltenia :
bidan a. de coloare intre alb si gal13515, lele, Varanca. [Slay. writ, alb].
ben sau auriu (se zice mai ales de fat5
barn' f. 1. fiar5 Infricositoare prin m5- si de p5r). [Derivat din bell cu sufixul an:
rimea si s5lbAticia ei: bala spurcata de varianta b5laiu e analogic5 (cf. laiu)1.
smeu TSP. ; 2. femeie desfranatA i mur- II m. bou sau cal cu pArul aproape alb :

dar5. [Singular abstras din bale si nurnit5 ltfl balane!

astfel dup5 gura spumegkoare a flare].

balanca (balangth iM. exprimand su-

balaban m. 1. specie de soim mic netul clopoteilor: deodatd auzii balanga.

(termen Invechit); 2. alt nume dat cbefa- balanga! Tsp. fOnomatopeel. f. 1. dolului. fTurc. RALARAN1.
potel la gatul dobitoacelor: 2. (de a) Mold.
b5lalbitni v. a se lupta cu ceva mare numele unui ioc copilgresc di palms.
si greu, cu ceva mai presus de puterile
1641Ancaini v. a suna (vorbit,d de dosale (sans special Munteniei): criteva zile pote).
se bdleibdni ea asa cu valurile apelor ballancina f. Mar. funk ce se coboarh
TSP. frAt. a se lupta soimeste (v. balcz- din varful catartului (-= fr. balancine).
ban)1.
balantit v. 1. a se misca, plecandu-se
baTab5ni v. Mold, 1. a hurduca : bri- intr'o parte si ?ntr'alta, a se legana; 2. a
cicarul ii brildbaneste prin toate rend- echilibra : a balanta conturile, a face crecanine AL.; 2. a buthi, a birCanai: pi- ditul egal cu debitul.
cioarele hdleibeiniati dealungul coastebalanta f. cump5na,
for AL. [Form5 amplificat5 din beildlOil.
b51firie f. iarb5 crescut5 mare si des,
bfillbAnos a. vorbind de ochi marl buruieni netrebnice ce Inneaca o campie:
II

incruntati (ca ai soimului and se repede la prada).


balabusel f. evreica maritatil (ironic):
teicefi, cd doarme bakthusta AL. [Termen luat din graiul evreo-germanl.
ballfic n. conservi de nisetru. [Turc.
!want. pastel.

alt miros dd floarea si alt miros dci


beildria PANN. [Vechiu-rom. bane= slay.
13TME, buruian5 ; forma baldric e un colec-

tiv modern, analog lui tertnirie, stufdriel.

balas n. piatr5 scumpi, varietate de

rubin de coloare rosie bAtand in vanAt :

un irwl cu balas.

[It. RALASCIO, (termen

baillaci v. a se t5vAli In noroiu, a um- venit pe calea comercial5)1.


his cu mainile sau cu ciocul ln apa murbalast n. 1. nisip sau pietris risipit pe
dar5. fBulg. BALAKAM].
traversele ciilor ferate; 2. greutate ousii

balad5 f. 1. povestire in versuri de pe fundul corAbiei ca s'o tie in echilibru;


natura mai mult legendar5 : 2. (popularth 3. fig. povari,

cantec batranesc despre Intampl5ri sau


balaur m. 1. sarne ?ntraripat de mafapte insemnate din trecut (privitor la rime uriasi si de coloare aurie, vArsand
Domni, boieri. viteji si haiduci).
foc din guru, cu mai rnulte capete cari
baladin m. comediant, farsor : am Ii cresc la loc. daci nu-i le taie dintr'o
adunat in iurn-i poefi i baladini AL. dat5 ; ei locuesc in fantani si lacuri sau
hMaiu a. I. cam balan: pdrul tau sub poduri, neing5duind a se lua apa
hclaiu e moale Es.; 2. b5laia, vac5 a- decat dace li se oferb nevinovate fecioare:
proark alba: a inforcat bdlaia, nu mai ca balauri 'ncruntafi cu o falai '71 ece lndestulare: el nu .stie nici ce-i laie rul sfdnt i cu alta pe pennant AL.;
nici ce-i hdlaie PANN. [V. bdlan].
2. fig. om crud care se hraneste din subiiralai v. Mold. V. ban5nfil: so 126- doarea altora: 3. fam. Porecla tiganului :

ldldesti ca intr'un suman AL.

lipsifi de aid, balaurilor! At.; 4. un fel

hallAlnu ii. i a. 1. ba'narfaitul clopo- de cerc de scanduri care incinge luntrea


talon 2. sovAind: cu capul beildlcu in- pe marginea gurii (se aude in Dolj). Worb5
fr'o parte CR.
probabil indigenA: (sarpe) 1361-aur, blond
ballamit f. I. Marta la us5 sau la o- aurill: in acest caz, sarbul blavor, balaur,
bloane; 2. pl. fie. incheieturile corpului, s'ar trage din romaneste],

www.dacoromanica.ro

bl

5.1 -

balbai v. 1. a vorbi ingAimat sau impiedicat; 2. a rcsti fau, repetand silabele.


[De origina imitativa ca si lat. balbus
sau bulg. blb I.
bAlbait a. i m. 1. care balbAe:

bal

mele de tizic; 2. gandac ce traieste prin


gunoaie (Geotrupes stercorarius)
balimez n. odinioard, tun de cel mai
mare calibru pentru spargerea zidurilor
(13k.c.) [Turc. BAL l'EtLEZ, lit, tun care nu

bditi cu gura strdmbd En.; 2. fi. go- imananca. miere (dar inghite oamenill.

balisti I. masina de riisboiu, in forma.


balbas n. mied (bautura poporului de de prastie, cu care cei vechi asvarliau

go man.

jos). [Turc. DAL BA$C, miere de prima Ca- bolovani i alte projectile grele.
balistia f, arta de a calcula
litate].

balcl f. urcior. [Origin3 necunoscutA]. rea bombelor, a projectilelor.

arunca-

nalizat f. Mar. prAjind in varf cu un


balchz a. Mold. slut: Costache cel
rdgusit, balcdz i rdutacios CR. [01i, butom sau cu un alt semn vizibil, arkand
gina necunoscutaj.

balciu n. 1. targ mare ce se face la

epoce fixe, mai ales pe la sarbAtori; 2.


Tr. sArba.t.o.ake patronalA. [Ung.
hrarn].

BULCZIi

balcon n. 1. pridvor neacoperit, in-

navigatorilor locurile periculoase.

Imbues n. V. baimuq.

bailmmit a. Mold. amestecat, Incurcat


ceaslov i psaltire i acele bdlmujite
rdu CR. LV. balmus J.

balmus thahnev n. 1. mancare do-

conjurat cu parmact&c, ce se afla in fate IbAneascA din unt cu branzA i cu oua


casei; 2. galerie de fiecare parte la avan- sau din fainA cu lapte i unt md tern
cd din beltea s'or preface in balrnus
seem unui teatru.
baldabAcl int. exprima sgomotul surd At.; 2. fig. amestecatura de lucruri feluce face un corp cazand in ap: i bdl- rite si nepotrivite (V. talmeq-bahne).
[UNG. BALMOS].
ddbdc dete in fdradndi ISP.
balnear a. privitor la bid: stapune
baldachin n. acoperAmant pus ca po.
doaba. d'asupra unui altar, tron sau pat : balneard.

iesi-va la plimbare purtatd 'n balda- balon n. 1. basica mare umpluta cu


gaz, mai usor decat aerul, cu care se richin? A,.
baldttr xi. Munt. 1. ranza (de site); died In atmosferA problema directiunii
2. pantece (de orn); 3. baldAr, femeie baloanelor nu e Inca pe deplin rezolvata; 2. basica analoaga cu care se joacA

grasa. [Turc. BALDYR, pulpaj.

bale I. pl. 1. scuipatul ce de sine iese copiii ca cu o minge, sau tinand'a de


curge din gura; 2. saliva spumoasa a o at i lAsand'o sa pluteascA in aer.
balonat a. umflat ca un balon.
dobitoacelor. [Plural din 4.ba =- lat. BABA

bfilos a. 1. caruia curg balele ; 2. OM


(cf. zale: zoil.
baieni f. 1. chit, mamifer marin din de bale: bdloasa infamie At. II m. 1,
ordinul cetaceelor, cel mai mare dintre Mold. (burete), ciupercA cu un mtros
toate animalele, traieste in Marea Nordu- foarte neplacut (Agaricus foetens); 2.
lui ; 2. oase de balena intrebuintate in (la Snagov) pestele numit ochiand.
balot m. 1. pachet mic de mArfuri;
industrie balene de corset.
2. zece topuri de hartie.
balenar m. pescar de balene.
baleniera f, luntre usoara, lunga g balotaj n. al doilea vot care se face,
cand candidatii n'au avut la cel dintaiu
ingusta, pentru pescuitul balenei.
balercii f. Mold. butoiu panA la 30 numArul necesar de voturi: balotajul se
vedre vadrd cu vadrd face balercd face opt zile dupd prima votare.
balotat a. fig. sguduit, sbuciumat: in
AL. [Vechiu-rom. barilca = Ills. BARILKA
,furtune i 'n intrigi balotafi lard 'nce(Cf. holercd)].

balerinfi f. dAntuitoare la opera.


balet n.1. joc teatral executat de mai
multe persoane; 2. piesA de teatru cu
jocuri si pantomime.
baletist m. cel ce face parte dintr'un
balet.

!tare Gr. AL.

balsam n. 1. rAsina mirositoare

ce

curge din unele vegetale, cu miros plA-

icut i cu putere vindecatoare; 2. fig, a-

ilinare, mangaiere: balsamul durerilor.


blsaimi v. a imbAlsAma (poetic): a

baliga f. 1. excremente de vite, mai sa dulce suflare cis! aer bdisdmeste

vartos de bou si de cal; 2. fig. om moale Gr. AL.


balsamic a. care are insusirea balsasi lipsit de orice ertergie. [Origina necumului, care contine balsam: pilulele balnoscut].
baligar n. 1. baba multA amestecata samice.
balsaminfi f. plantA de toamnii, oricu paie si frunze uscate, care, dupA ce
putrezeste, se intrebuinteazA la ingrasatul ginarA din India, cultivatA in grill:lint penogoarelor sau la facerea foculul sub nu- tru frumusetea florilor sale.

www.dacoromanica.ro

- 52 -

bale

ban

balsamit a. imbAlsOmat; mirosul bl- torului Craiovei, loctiitorul Domnului In


Oltenia si in urmA primul boier al 'phi-

$alflit al pajistei OD.

balt n. 1. lat, ochiu de legat sau de Romanesti pe and In Moldova, Banul

incins: 2. Tr. Buc. vAl de mireas. [Lat, era un rang inferior, venind ierarhiceste
duph paharnic ; 2. guvernatorul unui %Mut
ancuus, cingatoarel.
balt f. 1. massa de ap statatoare: a In Austro-Ungaria: Banul Croafiei, SiaPersanul BAN, stApan,
rOmnea bait& a sta locului, a stagna ; voniei.
SLATO, rut. SALTA].

a dobandit in limbile slave sensul de


aguvernator), cu care trecu in turca,

sange ISP.

11 purtau loctiitorii regilor unguri In Se-

2. massii de apA formatA de ploaie. [Slay.

baltae n. baltA mica: un bdltac de sarba, maghiara i romana. Titlul de Ban

balble! int. exprimA mersul greoiu verin, apoi in Bosnia si Croatia, unde

deja in secolul al X-lea documentele biballad v. a merge sau a sAlta innotand zantine mentioneazA un boanosi.
ban m. 1. monedA in genere; 2. moprin locuri bAltoase.
baltag n. 1. armA In forma de topor nedA mAruntA de aramA mai inainte 1/2
cu douA ascutisuri: baltagul era insig- dintr'o para, azi 1i100 dinteun leu; 3. 131.
prin bAlti i noroaie.

niul Agdi; 2. loviturA cu baltagul: yeti avere in bani, stare: a fcicut bani. [Pri-

lua fiecare cdte o sutd de baltage NEOR. mitiv : monedA bAtutA de Banul Seven[Turc. tumid.
nului].
banal a. (care e pentru on l cine:
bfiltaret a. de baltA, de langa baltA. II
m. 1. locuitor de pe langa bAlti ; 2. \rant comun, trivial.
banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl.
cAldicel ce bate dinspre bAlti i aduce
idei comune, vorbe de rand.
ploaie.

biltat a. 1. cu pete albe sau inchise banan in. arbore, originar din India,
de mare Intindere In mijlocul corpului ale cArui fructe 1nlocuiesc graul in Wile
(de vite); 2. fig. nestatornic, confuz: in tropicale ; din trunchiul sAu se fac stofe
hartie ,(Musa paradisiaca).
lumea noastrd bciltatd En. [Lat. BALTP.A.
banana 1. fructul bananului.
Ws, incins cu un bait
vargat)].
billtfitura f. 1. lucru baltat: brilfdtura bananai v, 1. a se clatina sau legAna
cea de vacd ; 2. fig. amestecAturA con- (vorbind de clopot si de corp); corpul
fuzA (de colori pe o materie).

baltau n. baba mare: vcizu un &P-

h:in de sange ISP.


biI n. baltA mica formatA de ploi

Ii bandndia intr'o parte si intr'alta


ISP, ;

2. a umbla sovaind. [Onomatopee,

ca Si varianta-i mold. billAlAi).

banarie f. odinioarA, idefitic cu ino-

netAnie.
bdltisurile Dundrii On.
banfirit n. bAnet: ian priveste bdballit a. lAsat in jos de mijloc: franndrit ! Ar.
ghie bdlfitd. [Cf. bait].
banat n. 1. dregAtoria de Ban; 2.
bfiltoaca f. baltA micA i adancA.
',altos a. acoperit de bAlti: loc Mhos. rangul de Ban In ierarhia boiereascA; 3.
ballugett I. micA plantA erbacee cu tara sau tinutul guvernat de un Ban.
flori albe, numitA i plisc-pAsAresc (Or- a. se zice de o varietate de gran (originithogallum urnbellatum). [Diminutiv nar din Banat), cu bobul mare si spicul
mustAcios : banat albine i rosiatic.
din bcil, alb].
banat n, Mold. Tr. necaz, supArare:
balustrada f, sir de zAbrele impreuII

si de n'o fi cu banal, Domnui nostru


balvan m. grinda ce alcAtuieste te- ar vrea s yard pe marital Impdrat

nate cu o tAblitA.

tnelia casei tArAnesti. [Serb. BAINAN, grincla

(v. bolovan l bulvan)].


bambe f. pL Mold. V. bame.
bambu in. 1. trestie uriasA (panA peste
25 metri InAltime) din trile calde, intrebuintatA ca lemn de constructiune si la
fabrlcarea bastoanelor, mobilelor, etc.; 2.
baston de bambu.
haute f. pl. (Mold. bambe) legumi-

En. [Ung. BANAT].

banca f. 1. scaun lung pe care pot

sedea mai multi WO; 2. pl. blind, stanci


ascunse sub apa, grAmadire de nisip ori
pietris in mare sau In rand, periculoase
pentru corAbii.

banea f. 1. un fel de comert care

consistA a imprumuta si a lua bani cu


dobandA, a schimba efecte, a le sconta

noasA, In forma unei teci de ardeiu, plinA in folosul unei prime ; 2. asezAmant care
de seminte. IntrebuintatA in bucAtArie face aceste diferite operatiuni: Banca
(Hibiscus esculentus). [Turc. loan].
NationalA, cea mai mare institutiune de
ban! int. exprimA sunetul clopotului: credit a tArii, fondatA in 1879, en un
capital de 12 mil., reprezentat prin 24.000
ban! ban!.
Ban in. 1. odinioarA numele guverna- actiuni a 500 Id.

www.dacoromanica.ro

- 53 -

ban

bar

bancher m. 1. cel ce are o casb del pentru lucruri uscate : Mina, grau, orz,

!ulna ; 2. cel ce joaca In contra tuturor.


banchet n. ()spat stralucit, masa mare.
ban cheti 1. 1. banca mica, far& spate
si captuaita (mai ales la teatru i In vagoane); 2. ridicatura de pamtint, la poafele si dinclaratul unui parapet, de pe
care soldatii bat cu pusca.

etc. (40 oca sau 67'93). [Rut. BANITA, cada,

de unde vas pantecos In forma de cada].

Winos a. 1. care are bani, avut : om

bdnos; 2. care aduce multi bani, productiv afacere beinoasci,

banovat m. 1. fiul Banului Craiovei;

,2. pl. neamul Basarabestilor : sd preves-

bancheth v. a da un banchet, a pe- teased pe banovefi OD.

banta f. 1. (pL benti) marginea de sus

trece In banchete.

bancnota f. hartie moneda, bilet de la o camaah sau rochie ; 2. cearciin ce

banca.

'impresoara i margineate pieptii sau mA-

banco n. termen de joc : a face banco, necile nvel camilsi; 3. (pL bente) flare,
a juca singur in contra tuturor: meseria Ilanturi sd-1 pule in bente i sii-1 clued

stosului si a bancului
bancrut m. falit.

As.

la zapciu PANN. [Sas DANT = nemt. BAND].

bfintueala f. starea celui bantuit: stri-

bancruta f. faliment (= fr. banque- :caciune, paguba mare.


bfintul v. 1. a face mare paguba, a
bancruth v. a face bancruta, a da ovatama, a strica : piatra a bfintuit rdu

route).

ibucatele; 2. a infesta : Turcii bantuird


bancuti f.1. monecla mica de argint Ifara; 3. a pustii : ciuma bdntue orasul.

faliment.

In valoare de 50 centime; 2. bancnota de ,[Ung. BANTAM].


mica valoare [Cf. nemt. Bankozetten.
bfintuire f. fapta de a bantui: am
'sancta f. 1. (pl. bande) ceatA, reunire auzit de bfintuirile (aril NEOR.
de indivizi sub aceaa capetenie bandd
bfintuit a. 1. viltamat ; 2. pustiit: ban-

de hoti, bandd de ldutari; 2. (pl. benzi) tuft de ciumd.

gale de hartie sau de stofa bantuitor m. cel ce bantue sau vao tarna moraliceate.
banueala f. 1. parere sau credintA
bandaj n. legatura pe o rana sau nefavorabila Insotita de Indoeala ; 2. aim,

legatura,

lunga si Ingusta trimit sub bandd


carte; 3. margine la o tesatura.
frantura.

bandajist m. cel ce face sau vinde

Ipla parere, presuptmere.

banui v. 1. a avea sau a intra in ba-

bandaje.
,nuieli pe cineva : mei bdnuieste rdu; 2.
banderola f. bancla mica de legat mar- a presupune, .21 da cu socoteala : bd-

furi : hdrtie satinatd pentru banderole. nuesc di nu va veni; 3. Mold, a lua In


bandiera f. I. steag de trupe: front nume de rail: stdpane, sit nu bdnuiesti
de bandierii, alinierea drapelelor ai a stin- 'Cu. Ring. BANNI, a regretal.
dardelor In fruntea unei armate randuite;
banuicios a. aplecat a banal, supus
2. steagul unei corporatiuni sau societati. 'la banuieli.

bandit ni. 1. facator de rele primej- banuitor a. ai tn care infra lesne In


dios; 2. fig. om fara capataiu.
,banuieli, nelncrezator.
banditism n. 1. starea unei tari ban- banut in. 1. ban mic, gologan; 2. gertuita de banditi; 2. obiceiurile banditilor. menul sau samanta oului.
bandraburci f. nume moldovenesc banutei m, pl. floare de podoabil cu
al cartofului (venit, se vede, din Bran- ifrunze mid i rotunde, numita i floare
deburg).
I frumoasA (Bellis perennis).
banduliera 1. curea lata purtata de baobab m. arbore din Africa, cel mai
soldati peste umar i curmezis peste piept. !mare dintre vegetalele cunoscute, al cilrui
baneata f. oala cu douif manuai (In- Irod se numeste pAine de maimutA.

trebuintata la Ora). [V. banitd].

binesc a. 1. de Ban: o mulfime de

baptister n. edificiu uncle se facea

lbotezul

maiestosul baptister al cate-

panduri bdrzesti OD. ; 2. de bani: afaceri I dralei.


bar 1 Mt. strigatul ciobanului cand
beinesti.

basset n. mare suma de bani, avere chiama oile, ca sit nu apuce pe un alt
mare.
drum sau sa fugA : btir, oitA, Ur! numele
banie f. dernnitatea sau rangul de Ban: unei hore taranesti. LOnomatopeel.
bdnia judefului Mehedinti,bdnia Craiovei.

bares f. 1. drug de lemn sau de metal:

o bard de fier; 2. bariera mica ce des-

baniera f. bandiera,
parte publicul de membrii unui tribunal:
banisor m. a. ban marunt; 2. fam. a veni la bard (=-- fr. barre).
bani: are banisori.
barabana f. toba pentru anuntarea
banita f. masura veche de capacitate

licitatiunilor. [Rus. BARABANO].

www.dacoromanica.ro

bar

bar

- 54

barabanciu m. barabanii ; s1 altul


bdtand barabanciul CAR.
baraboiu (barlaboiu) m. 1. planta alimentara ale card tubercule, cam de marimea si de forma morcovilor, sunt carnoase si au gust aromatic (Choero-

omenos inbred barbard; 3. incult, necorect: stil barbar,


barbarie f. 1. starea omului barbar;

2. cruzime, neomenie.

barbarism n. cuyant strain si con-

trar geniului limbei nationale, ex. travaliu,

phyllum bulbosum); 2. un fel de bora sincerarninte. Barbarismele romane se

taraneasca (in Muntenia): frunzulnd bar- deosibesc dupa origina lor In: grecisme
laboiu si la dreapta cate doil [ling. (pliroforisi, simandicos), latinisme (audace, placid), slavisme (dele, otnosenie);
BARABOLY].
barabulfi f. nume moldovenesc al car- galicisme (orgoliu, ravaj), germanisme
tofului [Rut. BARABOLIA].
(consent, conturb).

baraci f. 1. colibb de scanduri ce-si

bArbat m. 1. persoang de sex mas-

fac soldatii in campanie; 2. pravalioara culin (In opozitiune cu femeie); 2. barbat


de scanduri; 3. fam. casa proasta sau rau unit cu o femeie prin casatorie. [Lat. BARI HAWS, lit. om cu barba].
a. 1. harnic,
zidita (=-- fr baroque),
baragan n.loc necultivat i sterp (dupg sarguitor; 2. curagios, energic.
II

intinsa campie a BarAganului).

bArbatel in, 1. (desmierdator si ironic)

baraIdini m. porecla tiganului sau bArbat; 2. partea barbateasca la animale.


bArbAtese a. 1. de sexul bArbatilor;
a tigAncei: am inchis baragladina AL.

jCompus dintr'un prirnitiv bard, figan (Cf.

baraon) si din finalul sinonimului ciortinglav].

Wield v. a toca din gura femeie, ce

2. viteaz, voinic: fd piept bdrbdtesc Ar.


bArbatie f, 1. varsta barbatului; 2.
curaj, vitejie.

barbete pl. favorite.

bArbie f. 1. partea obrazului de sub


tot biirdi? CAR. [V. bar].
bairAni v. Mold, a dori foarte, a ravni : gura, ascutita In varf ; 2. pielea la gatul
poate ad tu ai bardni atunci sd-mi iei gainel, cocosulul ; 3. tot ce seamana bar-

sufletu din mine? CR. [Origina necu- biei: bdrbia urechii, bdrbia toporului.
tigan (ca porecla) ; ce-i

[Derivat din barbd (cf. fdsie din fasci)].


brbier m, cel ce taie sau rade harba,

influenta analogica a sinonimulut faraon].

barbier-basa m. odinioarA, intaiul

noscuta].

baraon in.

plesni baraonului prin cap... Isp. [Deri- cel ce tunde parul. [It. HARMERS, printr'un
vat din bard, pgan (cf. baragladin) sub intermediar grec modern].

bArat in. preot catolic ascultd cOn- barbier al Domnului care 'idea pe Vocii,
tdrile latinesti ale baratului OD. [Ung. pe beizadele l pe noul boierit cand se
slay. BRATC, frate].
BARAT
cdftania vreun boier, se ducea beirbierbaraterie f. fraucia comisa de un cA- basa de-I rddea cu bricele cele de marpitan sau de echipajul unei corabil.
gean At. [Forma' romanizata din arhai-

bfiritie I. numele bisericilor catolice cul berber basa = turc. BERBER BABY].
din Romania. [V. beirat].
bArbierese a. de barbier,

barbil f. 1. par ce creste pe barbie pp


bArbieri v. a tunde sau a rade pe
pe Mei (la om): as3i rade barba; 2. cineva.
parul de sub faith' la unele animale; 3. bArbierie f. 1. meseria barbierului;
barbie, locul barbel: bube pe barbd; 4. 2. privalia sa.
nume popular de plante: barba boierului,
bArbint 1. V. berbinti.
un fel de cicoare (Nigella damaseena); barbison n. stuf de barba la barbie.
barba caprei, un fel de salata de iarnA
bArbos a. 1. cu barba mare si deasi ;
(Tragopogon); barba impratului, un fel
de viorea cu trei colori (Viola tricolor);
barba lui Aron (v. Aron) ; barba sasului,
ursulai, planta criptogama ce creste In
locuri umede si ale carii tulpine serva

2. cui creste barba.


barbun m. peste osos, lat si de forma
ovala, de coloare rosie inchisa (Mullus

unguruhn, soiu de garoafa proasta (Di-

bfirbune n. Tr. bora jucata cu ocaziu-

calare pe un iepure schiop, el cutreerb

barbur m. Tr. un fel de broderie pe

barbatus). [Gr. mod, din venet, BARBUN,


numit astfel dupe cele patru fire de barbi

spre a lustrui metalele (Equisetum) ; barba din jurul gurei].

nea inrolfirii recrutilor ardeleni : haidefi,


anthus spiculifolius). [Lat. BARBA].
BarbA-cot m. un fel de pitic rAutacios feciori, la bdrbunc, sd nicincdm came
cu statul de o palma i barba de un cot; de junc POP. [Nemt. WERBUNO, Inrolare].

lumen sub-plimanteana (in povestile po- partea de sus a camasilor tArinesti. [Lat.
BARBULA, firele de arniciu sau de =Hasa
pulare): Statu-palmd-barbd-cot.
barbar a, si m. 1. strain de cultura, ale barburilor fiind aseminate unei mici
necivilizat

popor barbar; 2. crud, ne- barbe].

www.dacoromanica.ro

Bar

bar

55

Barbura f. ziva sfintei Barbura sau

baricad f. sant de aprare i oprire,

ciudat de barzi Em.


bard f. sficure de dulgher cu taisul

barlaboiu m. V. baraboiu.
barligat a. Mold. lncovoiat codi f a
cea barligatii a dracului CR. [Origina

Varvara (4 Dec.), rea de vrsat, i dati- facut din buti, care, lemne i bolovani.
baricadh v. 1. a ridica baricade, a
nile poporului din acea zi. V. imbirinchide sau opri comunicatiunea cu baburA.
bfirburiltur f. tgietur in forma unui ricade ; 2. a se intari cu baricade, a se
unghiu drept la urechile vitelor mari sau adAposti inclarAtul unei baricade ; 3. fig.
ale mieilor. [Dela barbd, dup forma-i a se Inchide spre a nu vedea pe nimeni.
barierii f. 1. inchiderea drumului cu
angulara].
barbuth f. monedA, in valoare de doi barna sau drugi ; 2. poarta orasului ce
lei i zece parale, ce circula in vremea lui se inchide noaptea cu o barierA ; 3. biuCaragea
[Origina necunoscutA].
rou, asezat la marginea orasului, spre a
barch f. luntre mica.
percepe taxa intrArii ; 4. fig. obstacol.
bareagiu m. cel ce mAnA o barca, baris n. 1. tesAturA de lana foarte
luntras.
subtire (fabricatA intAi in orasul francez
barcaroli f. cAntecul gondolierului Barages); 2. brohoadh dintr'insa, cu care
venetian.
se acopere femeile tinere (cele trecute de
bareoace f. arbust cu fructul rosu 30 de ani obisnuesc testemelul).
ca sAngele, creste pe stAncile de prin pabariton m. 1. voce care cra note grave,
durile muntoase (Cotoneaster). [Origina intermediar Intre bas si tenor ; 2. instrunecunoscutA].
ment de muzia cu coarde.
bard in. 1. poet care canta ispfavile bariu n. metal alb ca argintul, asa de
eroilor (la Celti) ; 2. poet eroic i brie : moale In cat se poate taia cu cutitul
gi noi avem in veacul nostru acel soiu (descoperit de Davy).
lat si coada scurti. [Ung. BARD].

bardach f. canA mica, ulcea cu toartb necunoscuth].


barlog n. Mold. adApostul fiarelor salbardace f. pl. soiu de prune cu gat batice (in special al ursului) : inird prin
(Prunus insititia). [Lit. prunA in forma bdrloage. i prinde ursii vii AL. [Slay.
de bardacci sau de urcior].
BROLOGO.
de Mut apA. [Turc. BARDAK].

bArn f. 1. grincla mare de sprijinit


bfirdhhan n. V. burduhan.
brdhhimi v. a sfasia cu cruzime un temelia sau podul casei ; 2. fig. vede paanimal (cum fac lupii).
iul din ochiul altuia i barna dintr'al

bfirdan n. stomacul boului. [Contras lui n'o vede (proverb evangelic). [Slay.
BROVIN0].
din bdrddhan].

bardhoash 1. Tr. V. bordea. [De la

barnet n. Mold. ata cu care aranul

isi leagA ciorapii sau itarii. [Diminutiv


barddos, burtos (v. burdios)].
bArdas m. cel ce lucreath cu barda : din bran].
baroc a. 1. bizar i supArbtor idee
lemnar sau dulgher.
brdui v. a lucra cu barda, a ciopli barocd ; 2. capricios : stil baroc.
pi

barometric a. care se face cu ajunetezi un fermi,


bfirem conj. incaltea, cel putin. [Serb. torul barometrului serviciu barometric.

barometru m. instrument de fizici

BAREN].

bareth f. cbciulA rosie de lAnA sau spre a mAsura, dup inAltimea coloanei

de pAsIA (mai ales la cardinal!).


de mercuriu, presiunea atmosfericA i va
barfealfi f. 1. calomnie, vorbe de rani ; riatiunile ei ; inventat de Torricelli (1643).
2. vorbA de nimica.
baron m. 1. odinioarA, in Franta, tibarn v. 1. a vorbi de rAu pe cineva ; tlul marilor senior!: regele si baronii sdi;
lasd-I sd bdrfeascd ; 2. a vorbi nimicuri : 2. azi, titlu de nobletA intre conte i cavaler ;

a bdrfi verzi si uscate. [Origina necu- 3. fig. om cc face pe marele tidieste


noscuta
ca un baron.
bfirfitor a. si m. 1. care bArfeste sau
baronie f. 1. calitatea baronului ; 2.
vorbeste de rAu lumea rea si bdrfi- mosie care di proprietarului ei titlul de
toare ; 2. care spune fleacuri, flecar.

baron.

barbs n. ciocan greu de fierar : babargeica f. I. Mold. sAniutA cu care


copiii se dau pe zapacla ; 2. Tr. sanie, rosul cel mare... el se juca cu dans&
trash de un cal, cu care se aduce lemne ISP. [Tig. BAR6, mare].
din pAdure. [Si barzeic d : origina necu-

barosan m. 1. baros mare ;

2. (iro-

a. fain. 1. gros si mare (ca


barhent ii, materie de at si de bum- barosul) : un crap barosan ; 2. gros la

noscutA].

nic) tigan.

bac. [Nemt. BARCHENT].

punga.

II

www.dacoromanica.ro

- 56 -

bar

bas

baschinh f. Mold. un fel de fusta a


baron n. 1. ingrAdire rezervatg advocatilor pentru a pleda ; 2. ordinul advo- thrancelor. [Indirect din fr. basquinel.
catilor (= fr barreau).
bhscala f. balanth de cantarit greu'harsh (barta) f. bucatg de lerun sau tAti marl (= fr bascule).
de fier ce leagfi plazul cu grindeiul plubasibuzuc m. 1. voluntar turc : cumgului. [Origing necunoscuta].
pliti basibuzuci i fiarele cercheze AL. ;
barsan a. dela Barsa oita bdrsanci; 2. fig. turburgtor, violent. [Turc. aws; aolan bArsanii, lungg, deasfi si cam asprg. .zua, lit, cap sucia

barla f. V. barsg.

Willie& v. 1. a face sau produce bg-

barzif. mare pasgre cAlgtoare din genul Isici ; 2. a se umfla : pielea ii se bdsicd.

picioroangelor, cu pene albe peste tot


corpul, afarg de aripi cari sant negre ;

I[Lat. vssicARE].

bagica f. 1. receptacul membranos ce

petrece la noi in timpul verii i sboarg contine urina ; 2. ochiu de fereastrg din
cgtre Africa cu Inceperea frigului (Ardea pielea ce infAsurg matele dobitoacelor : o
ciconia). [Alb. BARDHA, (pasare) alba].
basica 'n loc de sticld e 'ntinsd 'n febarzaun m. 1. albing sAlbaticg ; 2. gan- restrue Em. ; 3. micg urnflgturg pe pielea
dac cc sbarnfie sburand. [Onomatopee omului, produsd priu. arsuri sau alteeva ;
cf. bd, z I i finalul din gargilun].
4. picgturg mare : ploaie cu bdsici ; 5.
barzoiu adv. V. bazoiu,
globulet de lichid format prin aer ; babas ii. 1. partea unei bucgti muzicale In sica de sdpun. [Lat. vv.sicA].

care nu s'aud deck sunete grave; 2. per-

bfisicat a. umflat, rotund : dungi Era-

soana care cantg partile de bas; 3. violon- sicate.


basicata f. varietate de strugure cu
cel i artistul care calla* cu violoncelul.
bail a. 1. de frunte, cel dintaiu (In bine boabe albe rotunde i cu pielea subtire.

blicoash f. frumos arbust ce se cubsau In rgu), se algtura In vechime la ditivg prin gradini ca plantg ornamentalg
ferite grade ierarbice (bas-ciohodar
bulu-bas) si, prin analogie, la unele ti- (Colutea arborescens).
tulaturi indigene (v. bas-boier) : stint
baklicos a. cu multe bAsici sau bubulite.
basin n. 1. rezervoriu intio grading ;
Har(d, bas-razes AL. ; 2. de prima calitate (despre tesgturi sau bguturi) cu 2. Geogr. spatiu de pgmant, ses mare,
guler de fir, de fir chiar bas-fir Pop. inconjurat de munti sau de dealuri, prin
cu ravac gi bas-rachiu POP. ; 3. (ironic) care curge un fluviu de la izvor pang la
spre a caracteriza insusiri mai ales nefa- gura sa :basinul Oltului; 3. Anat. braul
vorabile: b as-neghiob , b as-b dtdus. [Turc. de oase ce formeazg partea inferioarg a
trunchiului la om.
13,t, cap, sef, superior, intait].
baft n. agio (invechit). [Aceeas vorbg
basist m. cel ce cant cu basul sau
ca cea precedentg (cf. capete=dobanda)]. cu violoncelul.
ballic n. cgpgtaiul crestat al stalpilor
baga m. odinioarg, sef bdrbier-basd.
unei case thrgnesti numit i cficiulg. [Turc.
[Identic cu bas, fruntas].

basamac n. rachiu de bucate, ieftin sascrx, coif, glugg].


.11 vgfarnfitor. [Probabil din Injuratura unbasm (basil) n. 1. apolog, fabulg (ve.
gureascg : bassama . (1.
chiu-rom. basnele lui Esop); a se face
basorde
basn, a ajunge de batjocurd c'arn
bagardinfi f. prostituatg.
dina, besoandrd, nume injurioase deri- bat tot ce avui si de basn ma facui

vand dela bes, basing, cu sufixe analogice, POP. ; 2. In special, istorisirea unei Intamthspunzand intocmai vechiului sinonim plant Inchipuite cu Inceputul stereotip : 6

francez vessel. V. besnith.

fost oclata... 0 al carii element principal

barboier m. primul boier care pre- e miraculosul (smei, balauri, zine, fetizida Divanul dupg Domn bas-boierul frumosi) : lame ce gdndea 'n ba.sme si

vorbea 'n poezii Em. [Slay. BASHI, fabulg ;


purta hanger la bran GHICA.
bac f. 1. odinioarg, bastion : in noap- sensul vorbei, largit in limba moderng,
tea aceea soldatii fdcurd basti Bite, ; corespunde Mold. poveste].
2. bolt, Camara' boltith
intrarea In basmh f. 1. materie colorath (de burnbasca rotunda OD. [Vechiu-rom. bawl bac, in, lang) : basmale de Florenta ;

prig. BASTYA (din it. bastia)].

2. broboadg pgtratg cu care fetele thrance

bagca adv. I. afarg de: basca ce ti-am Isi acopfir capul, Innodand colturile sub
dat ; 2. deosebit : una vorbim, basca bgrbie (marama i testemelul ffind rezerne intelegem. [Vechiu-rom. base& --.=.- vete nevestelor) ; basma curat, cu totul

nevinovat: a iesi, a scoate basma cubaschlui v. a separa.


rata ; 3. batistg de sters nasul sau subagchie f. ciocan de dogar sau dul- doarea : facet basmalele boierului ALI

turc. sAsicAl.

Ober cu capAtul sAntuit. [V. beschiel.

4. legAturi de Infhurat gstul ; 5. legitura

www.dacoromanica.ro

- 57 -

bas

bat

de purtat lucruri marunte (In opozifiune bAtaie de joc, luare In its, lucru rau fAcu boccea). [Turc. BASMA, lit. tipar (cf. cut: 6. lucrarea i timpul cAnd pestele isi
depune icrele: btaia pestelui ; 7. destambd, tipar i stofA)].
basmangiu m. fabricant sau negus- pfirtarea pang uncle poate ajunge glontor de basmale (CAR ). [Turc. BasmArd.
Itele : bettaia tunului; 8. locul unde bate
basn n. basrn : cdte basne firoscosii ,sau loveste tare ceva : in biltaia soareundeva spunea in vileag PANN.
lui, focului ; 9. Muz. mAsurA, tact. [Lat.

basnas m. cel ce spune basme la vulg. RATTAIL& = clasic BATTU/UAL].


btaias m. gonaciu care strAbate pkbasni v. a povesti basme, a spune durea, fAcAnd sgomot spre a iesi vAnatul

sezatori.

povesti : dupd cum se si beisneste pentru un nerod de mult PANN.


basso-relief n. sculptur in relief pe
un fond neted.
basta I int. 1. destul I ajunge I (la jocul cartilor).; 2. in genere, destul basta-i,

de acum s'a nu:intuit! Ca.

la puscasi: chiotele de vdndtoare ale


beitidiasilor OD.

batilios a.1. cui ii place a se bate sau

'a se certa ; 2. fig. strasnic (In bine Eau


In rAu) : yin bdtclios; femeie batAloasA,
frurnoasA si cu InfAtisarea bArbAteascA.

[It. BASTA,
blitaitoare f. numele muntenese al
printiun intermediar grec modem].
Icodobaturei. [V. &Vail
bastard a. si m. 1. nfiscut din pArinti
bfitiiius n. titirezul morii.
necasatoriti: fecior de lele, copil din flori ;
batal m. berbece Intors. [OriginA ne2-. fig. care nu mai are calitatile speciei cunocsutal.

sale, degenerat sau alterat: neam bas- batala f. pl. Mold. V. vatale.
tard; 3. scrisoare intre ronda i engleza.
batalamb f. 1. chitanta, Inscris de
bastiment n. vas de navigatiune de anulare : n'ai batalama la mdnii ISP.:
orice transport sau marime.
2. ironic (si patalama), diploma. [Turc.
bastinat f. mosie pArinteasca, locul BATALAMA, anulare].
nasterii; de basting, din acel loc, neaos.
batfilie f. 1. bataie mare, rasboiu !ti[13111g. BASTINA, mostenire, din BASTA, tata tre dorfa ostiri dusmane : beitdlia de la

Cdlugdreni ; 2. ordinea In care se hiptA


(cf. ocind)].
bastinas a. I m. care e de bastinA, ostile; 3. expeditiune, stare de vrAjmAsie
originar din area tarA.
Intre douA popoare : au pornit la &Itabastion n. lucrare de fortificatiune, lie. [Forma modernA In raport cu bdtaia
constAnd dui:dean zid de pietre sau cAra- (dupla serb. aArAutA), de care s'a diferenmizi, umplut cu pamAnt, care iese afarA fiat sub raportul sensului].
din linia sau locul Intarit.
batalion n. 1. trupA de infanterie,
baston n. 1. bucata de leran, langA compusA din patru cornpanii ; scoala de
el subtire, ce se poate tinea In mAnif ; 2. batalion, teoria diferitelor manevre ce
loviturA cu bastonul; 3. (de a) numele cata a sti sA le execute un batalion: 2.
unui joc de copii. [It. BASTONE].

fig.

ceatA

numeroasA :

batalioane a

bastonada f. 1. lovitu# cu bastonul ; plebii proletare En.


2. bAtaie la talpi, falangiL
batar conj. Tr. si Mold. cel putin,

bat n. baston; a pune cuiva bete in mAcar. fUng. akrord.


batatarniefi f. planta, cu flori gal-

roatir, a-i pune piedici. [Singular abstras


din befe: primitiv *bdt (cf. bdtd)].
batii f. 1. fasie mArginasA de panzA
ori de postav ; 2. pl. bete, cingAtoare mai
ingusta de cat brdul; a da pe bete Mari,
a alunga pe cineva apucAndu-1 de brAu,
a-I izgoni apoi if dete pe bete din ostroy ISM [Lat. vim].

bene, ale carii fructe sunt acoperite cu


peri aspri la pipAit (Senecio crucifolius).
[MetatezA din bdtrdnatecia

bititor a. care bate: Wititor la ochl,

care prea se vede, care face impresiune,


place vederil. I in. unealta de bAtut laptele spre a se alege untul.

bata f. bat lung si gros : 1. de mAnat


batitori v. 1. a cAlca pAmAntul cu
vitele; 2. ca armA la bAtale: mAciucA. picioarele ca 58 se aseze,
netezi bine ;
[Slay. Berts].

2. a inchide vitele In bAtAturii.


bfitai v. 1. a da din coadA ; 2. a merge
batatara f. 1. carte tAraneasca, in
leganandu-se: bdfdind din picioral drept special partea bAtAtoritA a curtii dinainC. [Onomatopee].
tea easel : are vite ?n bdteitura; 2. curte
batale f. fapta de a (se) bate si rezul- pe lAngA o eSrdumA, uncle se joaca: fldfatal ei; 1. lovituri : a da cuiva &Rale, edit joacd In bdtatttra '; 3. flail de tort
a rrulnca
; 2. luptA, bat/111e ; 3. care se petrece cu ajutorul suveicii prin
sgornire la vAnatoare ; 4. clAtinare, agi- rostul intins pe rAsbolu : beitcitura e de
tate; botaia vdntului, inimet, ochinkek bambac Sti trzeala de in; 4. piele groasa
5. framAntare cu mintea : bdtaie de cap; sau came IntaritA, ce se face la mAint,

www.dacoromanica.ro

bat

bat

- 58

ori la picioare (de mult urnblet sau de


mult lucru) ; am beitdturi ; 5. crengi uscate, cazute din arbori : o baba aduna
beidituri. [Lat. BArnictu].
baltug a, l m. care sare lesne la bataie, cui place cearta i bataia.
batefi 1. Mold. 1. babita ; 2. unealtd
de fier in forma' de nicoval pe care se
bate coasa ; 3. peste ce searnana cu pldtica (Blicca). [Rus. BATTICA, tata, mos :
pentru sensurile metaforice, cf, baba, babite!, beibuscet i mop].
bate v. (activ) 1. a lovi de mai multe
: el bate pe top ; 2. a da lovituri : a
bate la ud; 3. a bAga, a intepeni lovind : a bate cuie, paH; a bate toba,
a da un semnal lovind toba ; fig. a bate

seaua, a tinti cu vorba, a face aluziune ;

4. a da un tipar sau forma (lovind cu

ciocanul) : a bate fierul, bani; 5. a juca

batand cu picioarele ; a bate hora, braul ;

btelilte f. 1. Mold. loc baTatorit de


vita; 2. batatura (unde se joacS): unde
era bdtei4tea fleicailor si a fetelor CR. ;
3. fig. carare: in beitelistea munfilor.
bate-poduri m. care nu se astampara
din drumuri.

batere f. lucrarea de a bate (dupii

diferitele Insemnari ale verbului).

baterie f. 1. total de 4 tunuri cu ac-

,cesoride lor sub comanda unui capitan;


12. locul unde sunt asezate spre a fi slobozite deodata ; 3, sir de tunuri de fiecare lature a corabiei ; 4. companie de
tartilerie i materialul ei; 5. Fiz. (electrica)
reunire de butelii de Leyda producand
electricitate; 6. vas cu ghiata In care se
aduce vin si ape minerale: cloud baterii
cu sifon mare CAR. ; 7. fig. mijloace de
actiune:
pregati bateriile.
batic n. cioaca dogarului. [Cf. baf].

batisti f. 1. panza de in foarte sub-

6. a batatori, a strabate; am beitut toate


drumurile ; a bate podurile, a umbla
fara capataiu; fig. a bate ciimpii, a aiuri; 7. a Invinge pe dusmani Mihaiu
bedu pe Turd; 8. a ataca, a bombarda
trei zile beiturd cetatea 13k.c.; 9. a agita : mei bate cugetul (gandurile) ; a

Itire si alba: cearsaf de batiste ; 2. basma


dintr'insa.

chdere continua): soarele ne beitea in


later ; 11. a strica, a vatama: bruma a
bdtut retu viile ; 12. a pedepsi : Dumnezeu batu pe Egipteni CU 10 pltigi

sib ajungei de batjocura hand TSP. ; 3.


vorba sau faptA injurioasa l pbna de
dispret; 4. lucru rSu facut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-

batjocori v. a lua in ras, a aduce


batjocoritor a. i m. cel ce batjocoreste, care face si aduce batjocura.
batjocura 1. 1. luare In ras, bataie
bate capul cuiva, a nu-i da pace, a-1 de joc crucla i ofensatoare ; 2. obiect de
supgra cu cereri ; 10. a incomoda (prin batjocura sei moara mai bine dee&
cuiva batjocurit.

(in blesteme serioase sau glumete) : bata-1 joc, batjocurS)}.


norocull sa-lbatei Dumnezeu
(neu',Wan m. Mold. pasare de MCA, nuII

tru) 1. a se agita, a se misca: a sufla mita In Muntenia stare. [Pentru bdltan


(vantul), a palpita (inima), a suna (cea- = de balta].
sornicul), a latra la vanat (cdinii); a batog m. spinare de morun siirata
bate la cap, a ameti, a se sui In cap aftunat.i. [Slay. BAT000, baston (cf. germ.
(de bauturi sau de carbuni); a bate la Stockfisch)).
ochi, a face mare impresiune, a places batogit a. 1. afumat ca batogul 2.
vederiji 2. a &idea cu sgomot : bate fig. uscat, fript: eti beitrein, ostenit,
ploaia, piatra ; 3. a ajunge pana la, a batogit AL.
strabate: cat bate pusca ; 4. a da, a se
bittos a. si adv. drept i feapan (ca
apropia (de colon) : bate in verde ; 5. un bat).
lig. (cu), a avea inclinatiune sau afec.
batozii f, masina de treerat grane sau
tiune: Luluta nu bate nicidecum cu. de sfaramat porumbul de boabe (inlocu-

Gulda AL. d (reciproc) 1. a se lupta hid treeratorii cu lmblacii). [Romanizare


s'a batut voiniceste; 2. a se agita : la- dupii fr. batteu.se].
cal in tremur somnoros i lin se batracieni m. pl. amfibii cu pielea
bate Err.; fig. a-9i bate capul, a se frii- goala, cu corpul Indesat, lipsiti de coada
milnta, a cugeta adanc; all bate joc,
trecand prin multe metamorfoze de
a rade de cineva, a face ceva rau 1 prost. lexernplu broasca.
Mat. vulg. BATTERS

= clasic BATTS/ERE].

bfitealal f. Mold. 1. bratele spatezelor


risboiului de tesut ; 2. titirezul morii; 3.
fig. importun.
bate Joe v. a rade de cineva ; Intl
bat joc de el. [Lit, a bate jocul= a &tits,
jocurile l horde taranesti fiind Insotite
de satirice chiuituri sau strigaturi].

bfitrain a. 1. care traieste de mult


timp :om bettreln ; 2. care a fost Inteun
trecut departat, foarte vechiu: din vremile beitrane, datine beitrane. [Lat. Va.
TERANUS, lit. soldat batran, sens generalizat

deja In latina vulgara]. I m. 1. om in


ultima varst5 a vietii; un bdtrdn; 2. pl.
cei ce au trait odata, cel cc au fost In

www.dacoromanica.ro

bat

59 -

Wiz

timpuri departate de noi : cuvinte din ',Mate si rasboaie i multe bazaconii


bdtreini.
sange vArsatx,. Alexandria); cu sensul

batranatec a. 1. care pare mai ba- foarte scazut In limba moderns ; comedic,
tran; 2. cu apucaturi de bAtran: june poznal.
Waal v. 1. a face baz, a sbarnAt ; 2.
bdtrematec.

hatriinesc a. 1. ce tine de om ba- a canta Ingaimat, a mormAi: duminicile


tran: apuceituri bdtrdnesti; 2. care vine bazdiam la strand CR. ; 3. a plange InGe la batrani (buni, strabuni, etc.), din cet (de copii); 4. a arde mocnit (de foc).
bfizait si. lucrarea de a bazai si rezulechime : ceintec bcitrdnesc, vorbd bdirdneascd.
tatul ei: bdzeiit ca de albino Ex.
bitranefe pl. 1. ultima varsta a vie- bfizaitoare I. mic instrument, fAcut
tii, cam dela 60 ani; 2. oamenii batrani: dintr'o coaje de nuca, cu care copiii de
respectafi b dtrdnefile.
tarani sbarnae iarna.
bfitrfinicios a. cam batran un co- bfizaitura f. bazait prelungit: iatd cei
costeirc de cei bdtrdniciosi CR.
aude o bdxcliturd indbusitd CR.
batranis m. planta, originara din A- bazalt n. stanch' vulcanicA de un nemerica (Canada), cu flori albe-spalacite gru albastriu sau cenusiu.
sau lila (Erigeron canadense).
bazaochiu a. Mold. chior, sasiu; vine
batuci v. Mold, a batatori.
bazaochiu dsta de-mi tdvdleste peinza
bitut a. 1. lovit, agitat: bdtut de toate AL. [Cf. slay. 13E7.0X11, gra ochi J.
vcinturile; fig. bdtut de ganduri Em.;
bazar a. 1. targ public in Orient ; 2.
2. batatorit, calcat si netezit: drum b citut,c loc acoperit uncle se vinde tot felul de
lapte Witt, cltit spre a scoate untul; mfirfuri. V. pazar.
3. tesut des: pdrizei beitutd; 4. Impodobazdaganie f. monstru, pocitura, ceva
hit : bcitut tot cu pietre scumpe CR. ; 5. rar i afara din cale: ce beizddganie mai
stricat, vatamat: luncei beitutd de brumd, este si aia ? ISP. [Cf. slay. BrzurnANINu,
boi &dap de jug ; 6. fig. pedepsit, tics& neinsufletit, de unde (sub influen(a sinolos: om beitut de Dumnezeu. II m. (adica nimului dihanie) forma redusA: Tr. bidiganie, bidihanie.
ban) monedA: n'ai bdtuti? AL.
;

batuta I. un fel de bora taraneasca

cu miscari repezi si vioaie.

bau! int. cu care se sperie copiii.

bfizdara f. Tr. (SAlagiu) streche. [Tras


din bdzd, sunet amplificat din bdz].
bazdairi v. Tr. a strechia.

bazdoaga I. bat gros, Mtg. [Forma


bhut a. 1. care a baut nemdncat
nebdut; 2. care e beat: e beiut de di- redusa din buzdugan: cf. in Oltenia, buzmineatei. n. fapta de a bea : bani de dugd, mAciuca].
beiut.
bfizdoc n. artag : din chiar senin ii
balutor a. si m. care bea.
sare bdzdocul. [Pentru acceptiunea figuII

bautura f. 1. orice lichid care se bea : rata, cf. dial. bdzdard, streche artagul
apa a bdutura cea mai sdndtoasc 1; 2, e ask:AM unei sbarnAituri de insect:IL

in special, bautura spirtoasA (yin, rachiu,


bazeh f. materie cu urzeala de ata i balicher); 3. medicament care se bea : bdu- tatura de bumbac. [Turc. HAZi = fr. basin].
turd adormitoare.
bazilica f. 1. (la Romani) edificiu unde
Wizl iM. exprima 1. striatul surd al se fAcea judecati si unde negutatorii traunor insecte (albine, muste, tantari, etc.); tau despre afacerile lor; 2. azi, bisericA
2. o bAtate de joc la copii: bdiatul le foarte mare, catedrala bazilica Sf. Pe-

Ricca cu bdz! LP.


tra din Roma.
bazh v. a pune temeiu pe, a se inte- Bazilicale f. pl. V. Vasilicale.
meia, a se sprijini.
bazilicon n. alifie regard pentru coa-

bazi f. 1. tot ce serva a sustine sau cerea bubelor.


bazilisc m. 1. same fabulos a anti

a sprijini; 2. fig. temeit4 principiu: ega-

litatea tuturor inaintea legii e baza privire cauza moartea ; 2. fig. ochi de basocietdlii moderne ; 3. Geom. partea zilisc, rautAciosi si scanteietori ; 3. soiu
unui triunghiu opusa crestetului; 4. Chim. de soparla din America de S., timidd si

orice materie care, combinata cu un acid, inofensiva.


formeaza o sare.
bazoiu n. 1. bazait, sbarnaitur ; 2. subaza f. insecta : musca, albina. [V. bdz fl. netul de bas al cobzei: una in coarda

bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii subfire incepts a canto, altul beizoiul

de cari iscodeste ci vrOjeste dracul CR. ; iinea PAria. IV. bdzil

2. necuviinta, vorba sau fapta extrava- balizoiu adv. ridicat in sus (despre coada
ganta : cum poti sei-ii inchipuiesti ase- vitelor): caprei it cade coada de rdie
nienea bazaconii? AL. [Slay. BEZZAKONIIE, si ea tot bdzoiu o line I.SP. [VorbA iden-

faradelege (tsi vazur acolo atata str5m- tica cu cea precedenta : imagine luati dela

www.dacoromanica.ro

bel

beh

vite cari, cum aud sbarnaitul strechii, pun


beduin a. si m. 1. Arab care traieste
coada pe spinare i fug in toate pArtile] in pustietate: prin desert streibat sal-

beh v. 1. a sorbi cu gura si a inghiti batec mart familii beduine. En.; 2. fig.

un lichid ; 2. a trage pe gat furnul, a fuma

a bea tutun ; 3. a bea fr masura, a

om brutal,

beet int. prin care se imiteaza striga-

avea darul betiei: cam bea. [Lat. BIBERE; tul oilor.

beglerbeiu m. guvernator general al


sensul 2 se rapoarta la fumatul oriental,
care era mai mult o soarbere decat o as- unei mari provincii turcesti (pa0 cu 3 tupirare].
inri): beglerbeiul Rumeliei Bk.c. [Turc.:
beat a. 1. care a bAut prea mult; 2. lit. beiul beilor].
behai v. Mold, a striga ca oile.
fig. ametit, cu mintea orbita de pasiuni:
behait n. strigatul oilor.
beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS].
beatitudine f. fericire perfeeta de care behehe I int. bee m. berbece, oaie:
pentru behehe vor prciptidi i pe mise bucuril alesii in imparatia cerurilor.
bec n. 1. teava unei lampi cu gaz ae- hoho NEOR. [OnCanatOpee].
behlit (behlitA) m. i f. V. blehniti.
rian : candelabra cu sase becuri; 2.
beilic n. 1. odinioara, palatul inaltilor
lampa electrica.
becar n. Muz. semn pus inaintea unei demnitari ai Portii In Bucuresti si Iasi ;
note ce fuse ridicath sau scazuta cu un 2. rechizitiune vexatoare, ridicare anuali
semi-ton, spre a-i reda tonul natural (=fr. a unui numAr de oi pentru Constantinopole : oi de beilic ; 3. clach In folosul Dombcarre).
becat na sitar, pasdre calatoare din nului : poporul supus la beilicuri AL. ;
familia picioroangelor cu ciocul lung si vitA de beilic, supusa la munci grele; 4.
cu carnea foarte gustoasa (Scolopax rus- fig. lucru gratuit i fara folos: a lucra

ticola) (= fr. bcasse).

becatini f. berbecut, pasare asemenea


becatului, dar mai mica (Scolopax gallinula) (= fr. bcassine).
becer m. odinioarA cel ce purta grijA
de beciul domnesc, bucatarul Curtii, lopstolnicului : a trimite la ocnd pe

de beilic, a munci fArA tragere de iMma.


[MEC. 13ETLIE].

beiu m. 1. titlu dat de Turd guverna

itorului unei provincii sau unui oras (mai


imic cleat pasA); 2. in special, titlul Dom..

nilor Romani: turceste-te, beiule, beiule, crestinule ! POP.; 3. Domn in genere (mai mult ironic): dormia cat un
vase beceri NEOR.
becerie f. incapere boltit servind de beiu pdnd ce asfintia soarele CR.; 4.
bucitarie la Curtea domneasca : becerille partea scobita a arsicului ridicatA In sus
sau cuinile i cuptoarele pitdriei OD. l(partea numita in Mold. gimparati): jobecher a. si m. 1. flacau, neinsurat ; cul iii beiu bun. [Turc. BET].

2. cal de posta spetit. [Tare. BEICIAR, lit.


beizadea m. fiu de Domn (azi mai
fara ocupatiune (cf. burlac)].
milli ironic): un beizade sd se hotdbechiu adv. nimic: n'am inteles nici rased la plugdrie ! AL. [Turc. BEYZADE,
bechiu AL. [Ling.

litera b].

becisnic a. care nu-i bun de nimica :

fiu de befit].

bejenar ni, fugar, emigrant: un be-

1. nevoias, slabanog ; 2. pacatos, taisel. jenar vrea sd intre argat la mine AL,
[Slay. BECIsriraxo, firA cinste].

[Slay. aztANO, fugal].

bejenari v. a lua fuga, a emigra : au


bejendrit toti Romdnii de spaimd OD.
beciu n. 1. suteranA sub palatul dombejenarit n. emigratiune: care poate
nesc, ce servia de Incbisoare : Domnul cu fi pricina acelut bejendrit ? NEGR.
Stoica se coborird in bedurile boltite bejeni v. (Invechit) a fugi dinaintea
becisnicie f. starea celui becisnic:, im-

becilitate.

ale palatului OD.; 2. pivuita b.:a/WA pen- unei invaziuni vrajmase.


bejenie 1. 1. fuga dinaintea dusmanutru tinut de ale mAncirii i bAuturii. [Turc.
(cuman) 8E6, loc IntArit].
lui; 2. In special fuga poporului la munti
bectemis n. calitate superioarA de tu- dupi Invingerea eteristilor de cAtre Tani
tun. [Turc. PEE TEEM, lit, tare si curat].
(1821): din vremea bejeniei AL.: 3. roibedernit I. partea decorativfi a ves- rea albinelor din stup : vezi bejenit de
mintelor episcopale, simbolizind biruinta albine Ex. [Slay. BEJENEE, fugal.
asupra mortii i nemurirea sufletului. [Vebel a. Mold. V bal.
chiu-rom. nabedernitd---=slav.NABEDERTNITA,

belaeoasa f. un fel de batista sau te-

din BEDRO, coapsA, ornatul acoperind a- sAturA din bumbac: rochie de belaceastA parte a corpului].
coasci rovie sau galbend On. [= fr.

bedreag n. Mold. 1. scAunav pe care belle Ecosse].


cismaral croieste cismele; 2. scAunas de
beladona I. planta veninoasa din fa'rotar. [Origini necunoscutAl.
milia solaneelor, IntrebuIntata. In medi,

www.dacoromanica.ro

bel

61 --

ben

dna (Atropa beladonna) ; fructul ei seabeltea f. Mold. V. peltea: beltele de


mlinA cu o cireash i sucul ei servA de gutui At.
belvedere n. terasA, foisor in vArful
suliman (de unde l nutnele de cucoand
jund case sau pe un loc inalt, de unde
frumoasd). V. inatrAgunii.
belaliu a. I. care aduce 'nenorocire 'vederea se intinde In depiirtare.
pdsdrile sunt belalii; 2. fig. funest : bemol n. Muz. 1. semn ce scade nota
.cu un semi-ton; 2. note cu acest semn.
iartzei grea gi belalie. [Turc. BELALY].
belciug n. inel de fier sau de alt me- benchet n. ospAt de petrecere cu bAtt-

tal; belciug de aur la rdtul porcului. ,turA st joc: la benchete bravii nu se

:mai adund Bor. [Formai popularA trasA


[Slay. atratloo].
belciugat a. Incovoiat, rotund : coarne 'din it. sm.:m.1mo].
belciugate.
benchetui v. a petrece Intr'una cu
beldie f. 1. Mold. buruianA inaltA 21 mAncare, bAuturA 1 joc.
uscatA ; 2. prijinA lunge' l dreaptA : ce
benedictinA f. un fel de licher.

benediepune f.

stie boil de beldie. LOrigina necunos-

binecuvAntare so-

IlemnA: benedic#unea religioasei e oblibelditA f. Mold. peste cu corpul lun- I gatoare la cdseitorie.
giret, trAest6 numai in rasurile de -munte
beneficiat v. a trage folos, a profita.
(Alburnus bipunctatus). ()i berchife : beneficient m. persoanA In benefidul
,cArila se di o reprezentatiune teatralb.
cf. blehnifd].
befell f. 1. nenorocire, supirare, inbeneficiu a. folos, cAstig; fig. sub
cutel.

a da de belea, 'beneficial de inventar, cu rezerva de a


de suferit : nu pot scdpa de beleaua bene-merenti in. (ccelui ce a binecurcAturA neasteptatA :

a-si geisi beleaua ; 2. greutate, anevoie 'verifica.

asta de om (v. pond belea, urdubelea). ,meritat)), medalie sau decoratiune ro-

!mAnA, creatA de Domnul Carol in 1876


datA celor ce au adus servicil literelor,
bele-arte f. pl. artele care au de o- ,stiintelor l artelor.

[Turc. ast1].

beleali f. jupuialA (o boalA).

benevol a. de bun/ voie: contribu-

biect exprimarea frumosului (pictura, sculp-

ture, arhitectura): Scoald de bele-arte. fiune benevold.


belemnit m. scoici fosilA In formb benga m. unul din numele necuratude sAgeatA sau de cilindru tuguiat, nu- lui: lua-te-ar benga ! [pg. BENG, dtal(011.
mitA de popor piatrd de trdsnet.
bengal a. din Bengal: foe bengal, un
beletristicil f. literature In special 'fel de artificiu, originar din India, ltnni'

romanescA: poezie, naratiuni de callitorii, nos ca soarele.


articole de critic& literarA i esteticA.
bengali m. soiu de vrabie din regi-

belfer rn. fam. pedagog ordinar, dAs- unile tropicale : glasul ei mai duke ii
dies. [Termen luat din graiul evreo-ger- pare decdt a lui bengali NEO1Z.
mall : BELFER = nemt. BEHELFER].
bengalina 1. stofii de mAtase cu MnA.
belnita 1. jder cu gusa albA: blane benghiu (sbenghiu) n. 1. bucAticA de
de cacom fi de belnifd Fir. [Cf. nemt. taftA neagra ce femeile tl puneau pe fata

ca s'arate mai albe: obrazul dres cu


bell v. 1. a jupui: a beli in bort; 2. rosu pi 'mpestrifat cu benghiuri At.;
fig. a despuia, a stoarce: e/ ne beleste 2. fig. patA sau semn negru: glodu 'fi
et ne pradd NEOR. ; 3. a lua scoarta de lipeste benghiuri pe nas AL.; 3. path
BILCH, specie de chitcan].

pe plante ; 4. a deschide ochii peste mAsurA (de mirare sau prostie). [Slay. :mem,
a albi, de unde: a face alb lemnul (adicA
a-1 coji), a face sA se vazA albul ochiului
(--= a-1 holba) si a da cu alb (v. bill)).

neagrA fAcutA In fruntea copiilor mid, cu


cernealA ori cu funingine, ca prezervativ

contra deochiului: mama ii fdcea


cafe un benghiu boghet in frunte, ca

In

sei nu-si prdprideascd odorul CR. ; 4. o


belicos a. si m. cal ii place rAsbolul, varietate a jocului in arsice: jocul in

curagios, rasboinic: vestit prin mate sbenghiu ISP. [Turc. SENN, lit, petit],

benis n. 1. (Munt, binis) hainA boefapte belicoase Bk.c.


beligerant a. care s'aflA In rbsboiu: reascA de paradA, cu mAnecile despicate
pdrfile beligerante. II m. pl. cei ce poartA 21 ImblAnitb pe de margini, purtath de
rAsb oiu.

barbati si de femei: largile mdneci a

necunoscutA].

pitnit in timpul din urmA, de lAutari;

belsitA f. plantA originara din Antile, benisului NEOR. auritul vd1 de betealei
se cultiva grin grAdini pentru frumusetea rdsfirat pe un binis de suvaiu alb OD.;
florilor sale (Canna indica). [Oriona 2. hainA analoagA purtatA de haiduci pi.

belsug n. abundantA, lndestulare: tr- acum mi se mucezeste cobza sub bents


/este in belsug. Lung. noi.sfinl.
AL. [Turc. BE111 (B11410 , lit. chlirie, aceastfi

www.dacoromanica.ro

ben

bef

62

berechet n. 1. noroc : se mirau fihainA fiind purtat5 mai ales pe la alaiuri


ranii ce berechet i-au gdsit Ce.; 2. belsi cavalcade (v. binigiu)].
beniael n. benis femeiesc mai scurt: sug: are bani berechet; 3. fig. (1i ironic),
siret, om nu gluing stiu cd esti herebenisel de felendres albastru NEGR.
benoAr n. lojile de jos intr'un teatru chef bun CR. [Turc. BEREKET].
beregata f. gatlej (de om sau de pasare) : beregata curcanului. [Origina
benti f. pl. mansete [V. bantel.
benzinA f. uleiu volatil, extras din necunoscutal.
beret f. sapca. studenteasch rotunda
gudronul de huilA, serve' a scoate petele

( fr. baignoire).

curatindu-le de grAsime.

Si lata. (--= fr. beret).

curge dintr'un arbore din India, intre-

berlant n. numele popular al briliantului : am pierdut un diamant mai

benzoe rn. substantA aromaticA ce

buintat in medicinA i parfumerie.

beril n. varietate de smaragd.

beotian m. 1. locuitor din Beotia ; 2. frumos decdt beriant PANN.


bernardin m. 1. cella& din tagma
fig. om stupid.
berar rn cel ce fabricA sau vinde bere. St. Benedict, reformatA de St. Bernard ; 2.
berArie f. locul unde se fabricii sau caine mare cu pArul lung, dresat de cAse vinde bere,
lugarii dela St. Bernard sA umble in munti
berbant m. si a. Mold. desfranat, dupA calAtorii rAtAciti si sA-i aducA la
craidon tofi cu inime usoare, tofi sa- ospiciul de acolo.
berneveci pl. Mold. cioareci in patru
galnici i berbanti EM. [PO/. 131RBANi
(--------

//. BERSANTE)].

berbAntie f. 1. purtarea berbantului,


desfranare ; 2. faptA de berbant : dar de
herb dn fie AL.

ite: itari, berneveci, camesoaie Ca.


[Serb. BENEYREICE].

berth f. Tr. basma de Lana cu care

fetele tArance li leaga capul. lung. BARTA].

besacteh f. (Mold. besecte) cutie sau


berbanthic n. strengarie: te-i fi dus
lAditA frumos lucratA (pentru lucruri de
prin lume dupd berbantlficuri CR.
berbecar rn.1.pstor de berbeci ; 2.pl. cusAturA): o mdsuld cu o besecte des(cei trei), numele celor trei Filipi de toam- chisel AL. [Turc. BF4rAMTA forma rnodernA

a care se serbeazA de popor dela 26-28 e o reducere din arhaicul bestahtea].


beachie f. Mold. ferestrAu mare de
Octomvrie (spre a feri berbecii de lupi).

berbece m. 1. barbAtelul oaid; 2.

unealt de batut pari ; 3. masinA de rAsboiu cu care cei vechi dAramau zidurile

dulgher. [Ung. BICSICI].

beie f. Mold. V. b4icA.

beqleagii rn. 1. V. besli-aga besleaga

unui oras; 4. unul din cele 12 semne din Orava POP. 2. (ironic) babalac, bacale zodiacului.

[Lat. vulg. BERBECEM =

clasic veRvECEM].

cea. [FormA romanizatA din befli-aga,

cu sensul generalizat (acesti cApitani fiind

berbecel in. 1. berbece mic; 2. va- obisnuit oameni In varstA inaintatA)].

beedi-aga rn. odinioarA cApitan de beslii,


rietate de struguri; 3. Tr. si Buc. pasare
cafe unul In fiecare judet, iar la Bucuresti
numitA i capra dracului (Lanius).
berbecut in. 1. berbece mic; 2. Mold. si la Iasi ate un bas-beslf-aga. [Turc.
numele popular al becatinei (care nu SEW AGASY].
beqlic n. veche monecIA turceascl, ?n
canta, ci sbiarA ca berbecele).
berbellAc n. peschir de bArbierit: ber- valoare de 5 parale, ce circula mai ales
beldcuri pentru ras AL. [Turc. BERBERLTH]. in Muntenia : pi nifte beslici tot de cdte

berbeleaca (d'a) adv. de a roata sau cinci POP. [Titre. REV.IK].


bell rn. pl. odinioarA : 1. cavalerie usoade a rostogolu (cum fac berbecii, and
se lovesc cu furie in capete): ma dau rA la Turd: trei beslii i trei delii ce fin
d'a berbeleaca. [Derivat din berbece, raiaua in Dii POP. ; 2. In Moldova : corp

de cAlareti fruntasl, compus din Turd sau


dar de forrnatiune obscurA].
berberitA f. V. dracil. [Nemt. BERBE Tatari, cari fficeau serviciul de curieri; 3.
in Muntenia : ceatA de cAlarime aleasA,
RUNE].
berbintA f. putineiul in care se frA- In numAr de 200, infiintatA de Mihaiu
mantA casul: cdnd e brdnzel nu-i ber- Viteazul: beLii i delit ; 4. dupA Zavera :
Mufti. [Ung. BERBENCE].

berc a. cu coada mai scurtA sau Para


sfichiu (vorbind de vite si de pAsari):
gdinti bearcd. [OriginA necunoscutA].
berchit f. Zool. V. belditti.
here f. bAuturA fermentatA din ap,
orz i hemeiu. [Nemt. BIER influentat de

verbul indigen bare].

ostasii turd lAsati In tarA pentru mentinerea ordinii (cari comiteau tot felul de
abuzuri); 5. jAfuitor, hotoman (in ante-

cele dobrogene): sturze, sturzule, haramgiuie, iu besliule! POP. [Turc. row,

garda cAlAreatA a marelui Vizir].


berlit f. femeie grasa. [ Term en injurios

derivand din beg, basina V. basardinA.

www.dacoromanica.ro

- 63 --

bes

bestial a. cu aplecari de bestie: ne-

bib

bezn I. intunecime adanca: noaptea

cn beznele sale a cotropit omenirea


bestialitate 1. 1. fapta de bestie; 2. Bk.c.; intuneric hernia, foarte intuneric
caracterul celui care se deal instinctelor noaptea era intuneric beznd. [Vechiurom. beznd, prapastie (in mall si in
dobitocesti.
bestie f. 1. animal cu instincte San- toate bezneler., Biblia din 1688) -= slay.
geroase, fiara; 2. fin. om fara indurare, BEZDCNA, lit. fail fund ; se zicea l bezna
omenos, brutal.

intunericului, locutiune care a servit de


transi[iune la sensul modern].
biban m. peste de ape dulci, osos si
bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].
betealii I. valid de fire (de aur sau lacom, se brat-1We cu oua de peste, in[Bulg. MAN]
de argint) ce poarta miresele pe cap, in secte, etc. (Perca
biber m. 1. castor, mai ales blana sa;
ziva cununiei. [Gr. mod. PETALI, foaie de
2.
un
fel
de
postav.
aur].
betegi v. a (se) vatama intr'o parte a biberon n. vas mic, cu un cioc sau
crud ca o tiara salbatica.
beteag a. 1. schilod, olog, ciung ;

2.

Iteava, spre a da de supt copiilor sau


betel n. planta din India, asemenea bolnavilor.

corpului.

bibic m. 1. Tr. nagat; 2. fam. dragut;


iatckle's bibici hazlie AL. [Termen de

piperului, ale carii frunze se mesteca.

betelie f. 1. fasie in care se coase

ci

se strang cretiturile rochiilor ; 2. tivitura origina copilareasca].

in care se strang cretiturile manecilor

bibil n. Mold. cusatura In forma de


largi la camasi. [Diminutiv dela batd]. dintisori pe marginea unui guler sau mabetesug n. boala : betepg de tuse. ned: cdmequice cusute cu bibiluri abbe
CR. [Gr. mod. staft.t., refec].

Ring. BETEGSiG].

betie f. 1. starea omului beat ; 2. petrecere cu betie, orgie : a o duce intr'o


betie ; 3. Invfitul sau patima de a bea
prea milt; 4. fig. transport, entuziasm :
betia succesului; 5. fig. exces betie
de cuvinte. [Derivat din beat].
betiv a. si m. care bea peste masura,
care are patima sau darul beriet

bibilic (pipilicA)

f.

1. pasare ceva

imai mare cleat gaina, originara din Africa,


turbulentii i galcevitoare ; penisul ei al-

bastru cenusiu e presarat cu pete albe


(Numida meleagris); 2. nume de draigoste (cf. puled): acu aide, bibilico, sd

ne culcdm CAL [Onomatopee ce reproduce tipatul ei patrunzator]. 1. micS


II

betivan a. si m. betiv mare, betiv planta ce se cultivi pentru frumoasele


sale flori pestrite (de unde numele-i) cu

imparatesc.

beton n. amestec de pietris, var hi- patrate albe, violete sau rosii (Tritillaria
draulic si nisip pus In apa.
meleagris).
betonicii I. planta numita de popor biblic a. 1. propriu Bibliei : slit biiarba tdieturei i vindecea, din cauza blie ; 2. relativ la Biblie Societatea hi-

proprietatilor curative ale raclacinei sale. bbicd, Infiintata la Londra in 1804, pentru raspandirea Sf. Scripturi printre pobeutura f. v. bauturil.
bez adv. afara de (invechit) : bez co- poare.
Biblie f. 1. cartile sfinte ale Evreilor
misionul d-tale AL. [Slay. on].
bezek f. 1. semn de sfirutare cu var. II Crestinilor Sf. Scripturd, adicit Veful degetelor (catre o persoana departata): chiul Noul Testament. Biblia coprinde
ii face bezele, versuri Ii citefte PAW ; carp juridico-istorice (Pentateuc, Judea2. un fel de prfijitura cu oral i zahar : tori, Regi, Faptele apostolilor), etice sau
cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. SASSER]. morale (Psalmi, boy i Epistolele apostobezerei m. pL lncretitura din corpul lului Pavel) $ i profetice (Isaia, leremia,
anirnalelor. [Tr. bezer; cf. gr. MESARAION, etc., Apocalipsul). Cea mai veche tradu)

cere a Testamentului Vechiu e asa zisa


Imn.mtin n. 'Mold. 1. odinioara dare Septuaginta (facuta elineste in Alexan-

mesenter].

pentru locul carciumelor ; 2. embatic. [Rus. dria Egiptului de cei 70 tiilmaci), din
BEZMENI1, cantar].

bezmAtic a. Mold, nebun, zapacit

care derivii prima traducere latina, orientala, slava $ i romana (prima tradncere

albinele umblau bezmetice de col completa fu Biblia lui $erban-Vocla dela


;And colo Cr. [Cf. serb. BEZ/IATAEC, stup 1688); 2. fig. cartea cartilor, cartea cea
Cara' matca: bezinetic e o imagine luatti mai insemnata a unei literaturi.
bibliolil m. cel ce iubeste, cauta cardela roirea dezordonata a albinelor Cara
regina].
tile rare si pretioase.
bibliogral m. 1. cel ce cunoaste carbezmetici v. 1. a ratilci ca un nebun:

albinele bezmeticesc fdrci mated; 2.


a nauci.

tile, editiunile lor,

pretul kr; 2. cel ce

scrie asupra acestei materii,

www.dacoromanica.ro

- 64 -

bib

bil

bibliografic a. privitor la bibliografie. argint yin POP. [Turc. 13111311v1, lit. cal bebibliografie f. I. cunoasterea si des- duinb
bidon n. canA de apA, yin, uleiu (mai
crierea carfilor 2. carte ce confine aceste
informafiuni Bibliografia romnd ; 3. ales la militari).
insernnarea scrierilor relative la un subienal a. 1. care fine doi ani functhine bienahl ; 2. din doi in doi ani
bject dat: bibliografie medicaid.

biblioman m. cel ce iubeste cu pa- premiu bienal.


biet a. 1. in stare de plans, care ifi

siune arfile frumoase sau rare.


bibliomanie f. pasiunea cArtilor.
bibliotecii 1. 1. colectiume de cArfi gi
manuscripte asezate inteo ordine oarecare; 2. dulapul, camera sau edificiul
untie sunt depuse cArfile. Cea mai cele,
bra biblioteca din antichitate fu cea din'

bietui orn ! bietele flori !


2. in stare proasta, mic i neinsemnat
insuflA milA

un biet scriitoras. [Lat. VIETUS, vestejit,


sfrijit, garbovit]. II adv. sarman: el, biet,

nu tia unde sci meargd ISP.

biftec n. felie de muschiu de bou

Alexandria Egiptului, coprinzand pant: la friptA la grater (= fr. bifteck, din engl.
700.000 de volume. Cea mai mare din beefsteak).
bifurcit v. a ImpArfi in douA pArli.
timpul nostru e Biblioteca nafionala din
bifurcare f. 1, impArfire In dou : biParis, care confine 2 milioane volume si
150.000 manuscripte ; dup ea vine Bi- furcarea invatdmcIntului ; 2. locul unde
blioteca Muzeului britanic cu 1.500.000 se bifurcA bijurcarea drumului.
bigam a. i m. care e insurat cu cloud
de volume.
bibliotecar m. 1. cel insrcinat cu femei in acelas timp,
bigamie f. crima bigamului.
administrarea i ingrijirea unel biblioteci ;
bigot a. evlavios peste mAsurA i su2. custode de bibliotecA, care dA cu imIperstifios.
prumut cArfile ce confine.
bigoterie f. evlavie exageratA.
bicarbonat n. sare confinand de cloud

bigotism n. caracterul celui bigot.


bijog (ghijog) a. i m. Tr. si Mold.
bicarbonat de soda.
biceps n. numele a doi mulchi, dela cal bAtran, martoaga : ce bijog de cal,
de iapd. [Din dial. Mij, bAtran, cu subrat si dela coapsA.
bicicleta 1. velociped cu doua roate fixul oc (cf. manzoc)].
hijutier m. giovaergiu.
de dimensiuni egale.
ori atAta acid carbonic cat carbonatul

neutru

bijuterie 1. 1. scull: prelioasA de pobiciclist m. cel ce umblA cii bicicleta.


bichiri v. Mold, a lucra migAlind : bi- doabA ; 2, comerf cu bijuterii.
bil n. 1. proiect de lege in parlamenchiria prin prejurul cairutei Ca. [Tras
din Tr. bicher, flicau chefliu = ung. BE. tul englez ; 2. lege votatA.
bIl (ghila) f. trunchiu de copaciu cio11412].
biciu n. 1. sfoarA impletitA din canepA plit pentru scAnduri : din brazi se foe
sau curele legate de un bat, spre a lovi bu.,teni gi bile. [Slay. a:1,o, bilrnA.I.
Writ 1. globulef de fildes spre a juca
si imboldi animalele ; 2. fig, mare nenorocire, bAtaie sau pedeapsi divinA rds- la biliard; 2. globulef de os sau de lemn
boiul este biciu groaznic, cad/ moartea ce servi la vot.
bil f. Med. here: bila servdi a in'I iubefte GIG AL.; biciul lui D-zeu, sulesni digestiunea.
pranumele lui Alila. [Slay. mil].

biciul v. 1. a da lovituri de biciu, a bilant n. 1. starea activului i pasibate cu biclul ; 2. fig. a mustra cu as- vului unlit comerciant ; 2. fig. echilibru,
bilateral a. cu douA laturi; contract
prime.
bkciuc f. biciu hinguiet I subtire, bilateral, care obligi ambele pArfi.
bileaM (ghtleala) f. Mold. dres, sula cifilAre(i.
biconeav a. cu douA suprafek con- liman.

bilet n. 1. scrisoare foarte scurta : bibiconvex a. cu douA suprafefe con- llet de invitatizine; 2. carte de intrare

cave opuse lentild biconcavd.

I bilet de teartz; 3. buletin numerotat: bivexe opuse : lentild biconvexd.


bidiganie (bidihanie) 1. Tr. V. Wiz- let de loterie; 4. numele unor hartii de
'credit care circulA In public bilet de
daganie.
bidinar m. 1. fabricant sau negustor banca, hArtie-moneda emisA de Banca
de bidinek ; 2. cel ce spoieste cii bidt- NationalA (cle 20, 100 vi 1000 lei), care
circulA ca monedA de metal ; bilet de
neaua.
bldlne f. perie de spoit case. [Mold. ordin, Inscris SIM polifA prin care se obadona = turc. BADANAL
bliga a plati o sumi de bani la o epocit
bidivia m. cal aripesc, mic i *prin. fixt1 Mkt tpotecar, InsCris Pe ipoteci.
ten la fuga : un bidiviu cu adage de
bili (ghin) Mold. v, 1. a nAlbi (panza) ;

www.dacoromanica.ro

bil

bir

65

2. a-si drege fata, a se sulerneni. [Ceh.

Ram (BtLITI), a albi ; v. bell].

binevoitor a. voitor de bine, care arc

bunivointa.

biliard n. 1. jocul cu bile pe o masa


binigiu m. geambas care Incaleci cai
acoperiti cu postav verde ; 2. masa In- neinvitati si cu naray. [Turc. BINIDJY, randas
de cai, ciliret].
sis ; 3. sala unde se joaca biliard.
bihon n. o mie de milioane.
binis n. V. benis ; imbrd cat cu binis

de postav albastru deschis PL.


bilunar a. V. bimensual.
biilIu m. purtitor de binis, curtean :
biman a. si m. care are doui maini:
omul e biman. pl. bimane, una din Doamna cu boierii cei man i binislii
II

diviziunile clasei mamiferelor.

sal Fa. [TL1LC. named.

bimbasa m. odinioara capetenie peste


binisor adv. 1. destul de bine, me
o mie de soldati turci, colonel : cdpitani, diocru ; 2. incet, cu luare-aminte umbld
bulucbasi, bimbasi, sumd POP. [Turc. binisor. n. bunitate: cu binisorul.
II

binoclu n. ochian de teatru.


binom m. expresiune algebrici cu doi

BRIBAY].

bimensual a. care apare de doua ori


pe luni: revistd bimensuald.
termeni, separati prin semnele + sau

bluff f. cladire, constructiune (luati In


bio-bibliografic a. relativ la viata
intreprindere) o bina cu patru oddi AL.
operele unui scriitor : notif bio-biblio
graficd.
[Turc. Baud.

binagiu rn. Intreprinzator de binale


bindisi v. Mold. a-i pasa ne bdtea

mama, dar pared bindiseam de asta CR,

biogral m. autor de biografii.


biografic a. privitor la biografie.
biografie f. istoria vietii unui sin

[Turc. BENDi, pas, printr'un intermediar gur om.

biologic a. privitor la biologic.


biologie f. *Uinta care studiaza prin
bine adv. 1. asa cum se cuvine, concipiul
vietii, legile organizatiunii.
form cu adevarul, cu morala fa bine,
biologist m. cel ce se ocupa cu bio
vorbeste bine ; mai bine, mai malt: de
20 si mai bine de ani ; .2. cu folos : a logia.
biped a. si m. animal cu doub picioare
vinde bine ; 3. foarte, prea : nod bine
strdns ; d'a binele, de tot : a dormi d'a omul si pdsdrile sunt bipede.
biplan n. aeroplan cu daub suprafete
binele ; 4. sinatos sunt bine. [Lat. RENE].
n. 1. ceea ce-i folositor binele ades plane.
bir n. 1. dare personala catre Stat
vine pe urmele mdhnirii GR. AL. ; 2.
noroc yin' cu bine, cu bine te dir! AL. ; (plititi odinioarb numai de Oran ; sunt
s'auzim de bine I rimaneti stinatosi I (for- scitul de biruri grele AL. ; biru-i greu,
verbal grec modern (cf. sinchisi)].

II

mula de urat la plecare).


binecuvfintk v. 1. a chema favorurile
ceresti asupra cuiva ; 2. a dirui cu toate
bunatitile ; 3. a lauda, a glorifica : binecuthintafi pe Domnul ! [Traducere dupa
slay. blagoslovi].

binecuvntare f. fapta de a

numele unei hore ; 2. tributul ce tinfle


romane platiau odati Portii (v. haraciu)
[Ung. au, chirie].

biriu m. 1. Tr. primar sau judecator :

hai lelifd in satul men, cd nu-i popd


nici birdu POP. ; 2. Mold. mai marele

bine- cioplitorilor de sare la ocnfi

fatd de

birdu, fa pe placul men POP. [Ting. ma&


binecuvntat a. fig. Intemeiat: pri- judecator].

cuvanta i rezultatul ei.

birjai I. &antra de piaci: m'am suit

cind binecuwintatd.

binefAcktor a. si m.1. cel ce face un bine ; Iintr'o bidet OHICA. [121.13. RIRJA, Bursa si

2. folositor efectele binefdcatoare ale locul uncle stationeaza trasurild


medicamentutui; 3. cui place a face binele.

binefacere f, 1. binele sau serviciul

ficut cuiva ; 2. deprinderea de a face bine ;

birjar m. cel ce are sau mini o birja.

birlie n. 1. as (la car(ile de joc) : dd-mi


2. speteaza mijlocie la

un birlic Fn.;

binefacerea trebue ad fie virtutea bo- smeul de bailie mai trebue smeului un

gatutui; societate de binefacere, meniti cap si un birlic Isp. [Turc. BIRLI1C, unitate].
birnic m. odinloara, contribuabil ; bira vent Intr'ajutor siracilor ; 3. fig. foloase
nicii erau supusi la dart si angdrii.
binefacerile pdcii.
binete pL Tr. salutiri ; fdcurd bine- [Derivat din bid.
fele cuvenite. [Lit. bunatati (cf. Tr. si
birt n. ospitarie [Serb. /MT (= nemi.
Wirt).
bunefe), In sens de amabilititi].
birtas m. cel ce tine un birt.
binevenit a. si m. care soseste la timp,
care e primit cu plicere.
birui v. 1. a invinge, a bate pe dugbinevoi v. 1. a avea bunftvointi bi- mani ; 2. a covarsi, a da de capataiu e
nevoifi a ma asculta ; 2. a avea bun& lucru prea mutt i nu-1 poate birui ;
3. a Infrana cel ce qtie sdsi birue latatea, a se indura.
L. Saineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

bir

- 66

cotnia On. [Ung. BIRNT, a putea, a fi in


stare].

bla
bivolar m. pazitor de bivoli.

bivolit f. femeiusca bivolului, dA un

biruintfi f. fapta de a birui i rezul- lapte mai gros decat al vacei.


tatul ei : Invingere, victorie.
bivuac Li. I. statiune sub aerul liber

biruitor m. cel ce biruieste, victorios. al unei armate in campanie ; 2. locul uncle


bis adv. a doua oara : numdrul 3 bis, tabara trupa.
al doilea numar 3.
bivuach v. a stationa sau a poposi
bisanual a. se zice de plante ce tra- sub aerul liber.
iesc doi ani si nu rodesc decat In anul bizantin a. 1. care este din Bizantiu ;
din urma, ca varza.
stil bizantin, particular monumentelor
bisect a. care are o zi mai mult de medievale din Constantinopole si caraccat ceilalti ani : an bisect; aceasta se terizat prin prezenta cupolei cel mai
intampla odata in 4 ani, and Fevruarie mare monument In acel stil e biserica
are 29 de zile.
Sf. Sofia l, la noi, manastirea Curtii de
biseric5 f. 1. adunarea credinciosilor ; Arges ; 2. privitor la acest oras Imperiu
2. edificiu consacrat cultului religios ; 3. bizantin, nume dat Imperiului de Orient,
crestinatatea Intreaga sau o parte din- dela Constantin liana la luarea Constan&lima biserica apostoleascci, biserica tinopolei de Turd (395-1453) ; 3. fig.
romanii ; 4. persoanele bisericesti, demi. Isubtil, zadarnic, otios discutiune bi[Vechiu-rom. bilsearecd = lat. sAstucA, zantinel.
sens datand din sec. IV, cand crestinii bizantinism n. caracter bizantin; subIncepura a ridica bisericile in stilul ha- Orate, duplicitate.
bizar a. 1. ciudat f neobisnuit; 2.
zilicelor romane].

bisericas m. om de biserica, pop& I fantastic al capritios.


bisericesc a. 1. ce tine de biserica
bizfirei m. pl. 'Fr. V. pizArel

vesmdnt bisericesc ; 2. reigios cdritec


bisericesc.
bisericos a. i m. 1. care merge des
la biserica, om cu frica Iui Dumnezeu ;
2. evlavios cu ochii bisericosi E14.
bismut II metal alb cenusiu, se preface usor in praf l serva la prepararea
sulimanului.

bizarerie f. caracterul lucrului bizar.


bizet xi. bucata de piele suprapusa la

capAtalul incaltimintelor

ghete cu bi-

zefuri. [Germ. BESATZE].

bizon in. cel mai mare mamifer din

Europa, specie de bou sillbatic cu o cocoasa pe spinare (Bison europaeus). V.


boar.

bitume in. 1. materie mineralA Inflabizui y. 1. a se Increde, a pune temabil)., lichicla sau solida airbunele mein pe : cum veld, fe bizuiesti pe brafe

de pdmfint e un bitume solid precut,: =die Ca. ; 2. a avea curajul sau pricepcicura e un bitume lichid ; 2. asf alt. perea numai un pddurar se bizuieste
bituminos a. ce contine bitume: chili- la treaba asta CR. [Ung. BIM].
bizunie f. Mold. 1. V. vizunte : in
libarul e o substanfd bituminoas.
biurou n. 1. masa de scris ; 2. loca- pcidure se afld o bizunie de urs Ca. :
lul unde lucreaza mai multi functionari; 2. fig. gaura : in care bizunie putea3. personalul unui biurou sau al unei voiu a m'ascunde ? AL.
blabornic M. Tr. V. bobornic.
adunari, adica prezidentul, vice-prezidentul l secretarii ; 4. (la Camera ori la
blagomanie f. pop. 1. vorbire po-

Senat), comisiunile Insarcinate cu exami- peasca ingaimata ; 2. millennia, molt.


narea unor chestiuni ; 5. biurou de pla- [Alteratinne populara din blagoslovenie
sare, agentie ce se ocupii cu plasarea de (v. blasgonie)].
blagorodnic a. (vorba lesitil din uz)
amploiati, servitori, etc.
biurocrat m. functionar In bturourile de bun neam, nobil : de, blagorodnice
stapdtte I Fir.. [Slay. aLsoottonatt].
unei administratiuni.

blagorodnicie f. excelenta (invechit):


biurocratie f. 1. puterea, organizarea
muncii In biurouri ; 2. influenta biurou- elnatita scrisoare a blagorodniciei
tale Fu..
rilor.
blagoslovenie f. binecuvantare. [Slay.
blv adv. se zicea odinioara de cel ce
fusese Intr'o boierie ; biv ye! Logo fat. aLsoosLovarniz].
blagoslovi v. a binecuvanta. [Slay.
[Slay. Bryn, fost].
bivalv a. care e format din doua scold : BLACIOSLOVM].
blagovestenie f. buna-vestire ; sto.
stridiile sunt bivalve.
bivol m. 1. un fel de bou, cu prtrul burnt blagoveatenalor, sArbitoare binegru l coeds golasif, care se afia mai beascil ce cade la 26 Marde, zi rea de
trndt prin judetele de lingi Dunare 2. boale st lovIturi (v. afobor). [Slay. VILA
fig. om greoiu ti grosolan. [Slay. aryoLO[. oovarrountl.

www.dacoromanica.ro

- 67 -

bla

ble

blajin a. bun la iMmA, bland si bineblazon n. 1. devizele i armele ce corn.


pun scutul unei familii nobile ; 2. stlinta
voitor. [Slay. BLApsO, bun, fericia
Blajinii pl. oameni buni i evlaviosi armoariilor.

bleah n. Mold. V. hleau.


bleandi f. 1. cea mai micA specie de
soim (Falco aesalon): se stdrcise ca o

cari &Alen la marginea plmantului si al


caror Pasti cad totdeauna Lunia dupA
Dumineca Tomei.

blam n. mustrare, dojanl vot de bleandd ISP. 2. sperietoare de paslri (in


chip de bleandA). [Origina necunoscutia
blama v a socoti vrednic de blam, bleanda f. Mold. 1. branciu : i-am tras

blam.

blamabil a. vrednic de blam.

o bleandd, pentrucd nu-mi dd pace CR. ;


blamanjele pl. Mold. un fel de crema 2. loviturA dd o bleandd lespezei dela
din lapte i migdale: din blamanjele nu igura cuptorului CR. [Origin A necunosma slabeste AL. (="-- fr. blanc manger). cutI].
blana f. 1. pielea cu par a unor ani- bleasc n. Mold. sufletul dobitoacelor.
male cu care se garnisesc sau se Impo- 1[Slav. sastal, fulger: aci sufletul animal
dobesc haine : o bland scumpa ; 2. hainA te comparat cu o scanteie sau luminI fulimblAnitA ; 3. scandura subtire, mai lunga geratoare, aiurea cu un furn (v. abur)].
bleaqcal 1. in locutiunea Mold. udd
deck WI. [Slay. BLANA, piele]. adv. in,bleascd, udA pang la piele. [OriginA netins : zacu bland noud zite.
blanar m. care stie sh lucreze, care icun oscuta
bleau (bleav; Mold. bleah) n. tablitl
vin de bliinurl.
II

branarie f. 1. meseria blanarului ; 2. lo- de fier, bAtutd pe osie, ca sA nu se roazii.


calul unde se lucreazA si se valid blAnuri. [Rut. BLLUIA = germ. BLECH].

bleau IM. nimica : a nu zice bleau.


blanc a. se zice de monedele de aur
galben I[Onomatopee].
bleg a. 1. (despre caini sau porci) cu
blanchet n. I. odinioarA rAvas de urechile marl si !bate In jos ; 2. fig. modrum ; 2. mice formular de completat cu latic, nAtarlu, prost. [Origina necunosce cantAresc drept la cumpanA
cu blanc. [Sas. BLANK].

cuta

mama.

bland a. I. manglios, plIcut: cu dulci, blehal v. a lAtra ca cateii sau a striga


cu bleinde soapte AL.; 2. care nu face ca iepurii. [Onomatopee].
rail (de animale): pisica bldndd zgetrie
blehnit f. Mold. peste ce aduce cu
rein; 3. care nu-i aspru, plin de bunA- un puiu de plAtica sau de caracudA (Rhotate (despre om): cuvinte bldnde. [Lat. deus amarus). [$i behlifd, behlit =
BLANDUS].
bdhlit, Imputit, acest peste mic fiind ran

bhinda I. bubulite rosh pe pielea o- la gust].

mului cari produc mancArime, dar disblehui v. a acoperi osia cu bleauri:


par dela sine: uite ce bldncla mi-a iesit car blehuit.
pe trup CR. [Lit. spuzeall blandA sau bIejdi v. V. bleojdi.

blejit a. Ilsat in jos (ca urechile calblandete f. calitatea celui bland. Rat. nelui bleg): cu urechile biejite. [V. bleg].
blendi f. zinc sulfuros.
BLANDITIES].
usoarA].

blani v. 1. a cAptusi cu blanA; 2. a

blendisit a. Mold. inibrancit: find

pardosi cu scanduri; 3. fam. a bate.


chiar blendisit AL. [V. bleandd, branciu].
blaslem n. hull, vorbA batjocoritoare bleojdi (blejdi) v. a deschide tare ochti
pentru dumnezeire sau religiune.
a se uita cu o mirare stupidl. [Origin&

blasfema v. a hull sau a-si bate joc InecunoscutI].

bleojdit a. cu privirea pironitil: el


blaslemator a. ce contine blasfemurl. ramdsese cu ochii bleojdifi ISP.
I m. care blasfemA, hulitor de cele sfinte.
bleot a. prost, tont, stangaciu. [Germ.
blasgonie f. 1. (popeascil) parodia BLOB, printr'un intermediar sasesc].
cantArilor l rugAciunilor slavone, cArora
bleotociori v. Mold. I. a umbla prin
dascalii l popii dela tail le substituiau apA turbure agitandu-se; 2. a Incepe a
cuvinte romanesti adesea posnase, cari vorbi (despre copiii cei mid). [In loc de
aduceau Intru catva cu cele slavone; 2. bditcicciri, din &VW: vorbirea IngAimata
se aseamAnA mersului greoiu prin apele
poznA, caraghloslac. [V. blogodori].
mocirloase].
blaseam n. Mold. V. blestem.
blestem n. 1. chemarea urgiei divine
blastru n. cataplasm. [Gr. mod. sLAsde cele sfinte.

rra (gr. vechiu EMPLASTRON)].

ipe capul cuiva I vorba prin care se ureazii

ment.

vorbe prin care cineva sau ceva se scoate

blazat a. 1. la care simtul gustului s'a 'rAu I nefericire ; 2. soarta tea de care nu
tocit sau alterat; 2. incapabil de senti- se poate scapa cineva e un blestem; 3.

www.dacoromanica.ro

- 68 -

ble

boa

din turma credinciosilor: carte de blestern. [Abstras din blesterna].


blestemit v. I. a rosti vorbe rele oi
injurioase Impotriva cuiva ; 2. a chema
asupra cuiva urgia cerului blestemul
parinfilor ddrapiind casele fluor. [Mold.

blandin m. tartar cu parul blond ; blon,


third, ballioarl, fata cu parul balaiu.
bluz f. 1. haina de lucru din pa nza
groasa ; 2, haina de dama, de baietel sau
de soli:fat; 3. gaura In forma de buzunar
pe laturile biliardului.
blastdrn = lat. vulg. BLASTEMARE, clasic boa m. 1. cel mai puternic si mai
mare dintre semi, care trlieste in regiuBLASPHEMAREI.
blestemat a. ajuns de blestem: viafa nile tropicale ale Americei; 2. legatura de
'trzi este acorn blesternatd Bor.. ; 2. cri- igat, luoga si rotunda, facuta din pielea cu
minal, scelerat fapte blesternate ; 3. de- iparul el, ce femeile poarta in timp de iarna.
faimat, miel, netrebnic ; 4. foarte ran: boabfi f. 1. fruct rotund $ i mic: boabd
pirul e plantd blestematd.
de strugure; 2. picatura (de sudoare); 3.
blestemAtesc a. de om blestemat fig. pic (dupa o negatiune): dacd nu stii
fapte blestemdfesti,
boabd de carte Ca. [Serb. BOBA].
:

blestematie f. 1. fapta de om ble3-

boacS f. 1. capatana ; gros la boiled";

2. nirnic: nu stie boacd. [V. hoc].


blelti v. Mold, a rosti Ingaimat amin!
boacitn a. 1. teapan acorn orice priblestesc eu cu jurndtate gurd CR. [Ceh. vesc e boacdn, trist, unit AL.; 2. fapta
temat ; 2. miselie, pactitosie.

prosteasca asta-i prea boacdnd. [Cf.


blid n 1. strachina de pamant sau de boaccil.
lemn ; 2. pl. tot felul de vase de pamant.
boaghe f. Tr. 1. buha: cd's nulndrd
[Slay. eLieno].
nesdpunitd..., nu ca boaghea ha uritd
blidar m. 1. cel ce face blide ; 2. fig. POP. ; 2. stogusor de tan; pared-i boaghea
BLEsn]

n. dulapior de blide.
negreblatd. Lung. BAGOLY].
blinie f. Mold. un fel de jumari: i-am
boaetit f. Mold, 1. vita stricatii: niste
gatit blinii cu icre NEGR. [Rus. eLaal]. lboaiete de boi; 2. fig. pacatos (epitet dat
bloc n. I. bucata mare de fier sau de 'mai ales calugarilor); era sd ne olopiatra ; 2. fort mic de lemne; 3. impre- geascd boaita cea indrdcitd CR. [1.111g.
surare din toate partile a unei cetati sau IBC/11'1, vite cornute : cf. Tr. boitar, pfizitor
a unui port, ocuparea tuturor cailor !de turme de porci].
de comunicatiune, asa ?neat sa nu poata
boal f. 1. darapanarea sanatatii: boala
nici iesi nici intra ; blocul continental, ;copiilor, epilepsie ; boald cdineascd, umaplicat de Napoleon spre a ruina corner- Iflarea pantecelui la copiii de Ma; boald
tul englez, Inchizandu-i .toate porturile uscatii, consumptiune; 2. stricaciune (la
lingau.

II

Europei (1806).

bloc n.

Iplante). [Slay. BOA.

text de cartoane pentru boalat I. vita (In grain] thranesc); hais,


desen Wenn i caiete ; 2. cal-dela pen- boald. [Cf. boo].
tru notite.
boambA f, boaba ; fasole boatnbe.
block v. 1. a face blocul unei cetati [Forma nazalizata din boabdj.
sau al unui port, a Impresura din toate
boambA f. vita proasta ai niste
partile; 2. a Impinge o bila in bluza bi- Iboambe de boi [Cf. bumben].
1.

boancit f. 1. copac gitunos, buturuga;


blocadii f. blocarea unei cetati.
2. fig. oaie batrana, Orb& [Cf. boc
blogodori v. a vorbi mult i incurcat, boncal].
iute j nelnteles (mai cu seama despre
boanghen m. pored& data Ungurului:
popi): ce tot blogodoresti, popo P [Vechiu 1dd-I dracului de boanghen CAR. [Cf.
rom. blagodari, a multumi (csi blago- ibodricd].
dari Dumnedzau lntre toti*, Codice din
boanti f. Mold. V. boatA.
liardulul.

Voronet) = slay. BLAGODARITI, a da bar

Domnului; repetirea deasa a acestor ha-

boante f. pl. V. bont.

boar m. pazitor de boi. [Lat. BOARIUS].


ruri sirostirea lor Ingaimata (cf. blasgonie)
boarcii f. aft nume dat pestelui blebexplica degenerarea moderna a sensului]. Inita. [Origina necunoscua

blojdin f. scandura podelii. [Origina

necunoscuta],

boare 1. 1. adiere: frearndful unclei


lcdnd boarea o rdsfafd BoL.; 2. racoare

blond a. de o coloare mijlocie intre placuta. [Cf. it. dial. SORIA, valid.
boarfe f. pl. V. borfA.
boarze f. pl. Tr. planta numitti in
luri blonde pe cdrnpii cuprinsi de Maur
Ex. II m. om cu parul blond si cu ochi Muntenia chica-voinicului. [Dela borz,
rosu i castaniu deschis Nilul ruffed vaalba stri.

blond f.

(pl.

blonduri) dental sau

horboda de matase.

din cauza invelisului ei pfiros],


boat (boantA) f. Mold, boroboata,

1[V. 1314].

www.dacoromanica.ro

- 69 -

bob

boe

bob n. i m. I. (pl. boabe), globulet babil gcurtat din And boteaza, cum se
mai mic decat o boaba : bob de grau, numeste sarbAtoarea in valea Hategului].
boboti v. I. Tr. a arde cu flacArA:
de mdrgdritar; 2. nume colectiv pentru
toate grauntele: orzul a legat bob mull; s'aprinde i bobotefte; 2. a se umfla,
3. plantA alimentar ale carii flori albe

pi a clocoti. [Serb. BOSOM'S, a bubui].


bobovnic m. V. bobornic,
rosiatice sunt pAtate cu negru (Vicia
bobulor m. plantA din familia legu
faba); bob-de-tarina, plantA leguminoasA
cu fructe oblonge, cu seminte cenusii (La- minoaselor, numitA i mairfiriche, alc

tirus platyphyllos); 4. (pl. bobi), boabe cArii boabe 'servesc de nutret porumbeide porumb sau de fasole: a da cu bob% lor (Vicia lathyroides).
a prevesti viitorul dupa pozitiunea si corn-

boc n. Mold. butuc tAiat in scanduri: un

binarea a 41 de bobi; fig. a nemeri: bob boc de scdnduri. [Origina necunoscuta].


bocl Mt. exprimA sgomotul lovirii cu
numdrat, tocmat pe tocmai. II adv, nimic:
ciocanul. [Onomatopee].
nu zice bob [Slay. soap].
bocal n. Mold. si Tr. pahar mare.
bobAlnic m. V. bobornic.
bobAreasA f. femeie care clA cu bobii. [Serb. BOKAL = it. bocale].
bobArnac n. 1. loviturA cu degetul bocAncar m. cel ce poartA bocanci
pus asa sub policar in cat scapa de sub (porecla Austriacului): nu mi-i ciudd pe
dansul cu violent ; 2. fam. mustrare, im- Muscali, nici pe Nemfii bocancari POP.
bocAnci m. pl. botine cu cureluse, la
putare: a cdpdta cdtevabobdrnace. [OricAtanele austriace. [Ung. BAKANCS].
gina necunoscuta]..
bochni v. 1. a bate cu ciocanul : bobob! v. 1. a da cu bobii spre a ghici ;
2. fig. a nemeri : umb/ard sd gdseascd ,cdnefte in cdldare; 2. a lovi : tofi bomoara i o bobird Is,
,cdniau la usii CR.; 3. refl. a se imbolbobini f. mosor: hdrtie velind in nAvi. [V. boc
bocAnit n. I. lucrarea de a bocfini; 2.
bobine.
bobirth v. a curata de bobite (ciorchina fam. tranteala : sd mdndnce bocdnit.
strugurelui).
bocAnitoare f. Tr. gheonoaie (care
bobitel m. arbust galben din clasa le- loveste intr'una arborii cu ciocul).
guminoaselor (Cytisus nigricans).
bocceh f. I. sal pAtrat ce pun femeilc
boblet (bobletic) m. si a. greoiti, gro- pe spate; 2. basma mare de Mita pAtratA
solan ursul e frcindav si bobletic., [Ori- ,ce unele tArance poartA in locul maramei ;
13. bucatd de materie de pus diferite luginA necunoscutA]. II m. Zoo/ V. oblet.
boboane 1. pl. Mold. si Tr. fermece: cruri: ridicdnd avuftile domnesti in hint
a face boboane, a vrAji. [Ung. BABONA]. i in boccele Oo.; 4. legatura de infi-

boboc m. 1. potirul ce contine floa- surat marfa ce se poartA in spinare ; inrea inainte de a se deschide si a se des- tr'o boccea de marfd AL.; 5. pachet de
volta pe deplin ; 2. floare nedesvoltatA tutun (coprinzand mai multe pApusi).

de trandafir; 3. fig. tank

frumos, in [Turc. BOOdA].

bocceagiu m. I. cel ce face sau vindc


prima floare a tineretii: tin boboc de
fatd; 4. puiu de gasca sau de rata% [Gr. bocceIe ; 2. cel ce-si poartA marfa intec
mod. swum]. II adv. ca un boboc de floare:

boccea. [Turc. BOG6ADJI].

frumoasd boboc.
boccealAc n. 1. invelitoare: bocceaboboloa n. V. bolobot.
1dcuri de stofd OD. ; 2. dar in primenell
bobornic m. plantA cu florile albastre oferit intr'o boccea mirelui din parten
al caxii fruct e o capsula umflatA si ro- miresei: boccedldc cloud saluri, cloud

tunda (Voronica beccabunga). [Slay. Wane de jder At. [Turc. BOEftLyK].


notomm, de unde variantele blabornic,
bocciu (bucciu) m. I. cel ce taie vi-

tele la zalhana ; 2. fig. mitocan: nu face


bobolat a. 1. tare umflat sau bAsicat ; pentru d-ta sci stai intro boccii CAR.
2. scos tare afarA din pleoape : ochii bo- [Invechit bocciu, curAtitor de latrine =
bogati de broascd . [Origina necunoscutti]. turc. BOKy]. a. fant. 1. grosolan, ordibobotaie f. Tr. flacarA mare, flAcA- nar vorbind de oameni sau de lucruri;
raie. [V. bobott].
2. Mold. bucciu la cap, gros, tampit.
bobote (in) adv. Mold. Inteo doarA: bocet n. 1. cantec de jale ce se rosvorbefte in bobote plimariul AL. [Cf. teste la morti; 2. planset cu tipete
serb. BOBOTA, enigma].
vaiete. [Derivat din boci ; lit. strigat de
Boboteazi f. I. botezul Domnului, jale, corespunzand sinonimului vocero
bobAlnic, bobovnic i bribornic].

II

and se sfinteste ape; 2. ziva cand se din Corsica].


boci v. a plange cu jale, a se vAita.
serbeazA (6 lanuarie) : gerul Bobotezei,
frig strasnic; fam. borcbeata : a pdfit o [Dela dial. (Muscel, Banat) boace, gla,
bobotcazd de-i s'a dus numele. [Pro- 1= lat. voeau].

www.dacoromanica.ro

floc

be!

70

bocire f. fapta de a (se) boci si re- bogdaprostel (bodaproste) int. 1.


multumirea cersetorilor and sunt miluiti
bocit a. care a fost jelit: mort bocit. (cDumnezeu sA v5 iertev); fig. sei zici
n. bocire nu-i vreme de bocit.
bogdaproste, cd 'ti dedei vestea PANN
bocitoare f. femeie care plange la un 2. (ironic) multumim D-voasta: el la
mort.
toatd lovitura bodaproste le zicea

zultatul ei gearnat, planset, vaiet.

bocluc (bucluc) n. I. incurcAtua, ne- Pear. Ii n. (ironic) multumire: baba si cu

voie: se line numai de boclucuri; 2. ficd-sa B umplea de bogdaproste CR. ;


Mold. bagaj luat in graba, catrafuse : am puiu de bodaproste, ceretor: ghemuit
gdsit si secure si franghie sub boclu- In ddsagi ca un puiu de bodaproste
curile d-tale CR. 3. (Banat) bucliuc, Ca. [Slay. BOOT, DA PROST111, Durnnezeu
gunoiu de ingasat pAmAntul. [Turc. Bo- silk ierte (picatele)].
boghet a. Mold. impenat la cap (vormar, excremente. de unde sensul de in-

bind de pasiri): pasari cari de cari

curcAturA, belea].

boclucas a. si m. care cautA bocluc imai cucuiete si mai boghete CR. [Dela
Iboaghe, ca buhos dela buhd].
bogomilic a. privitor la Bogornili:
bocnh adv. teapAn: cdpraru meu
era bocnd AL. [Contras din boaccind]. doctrina bogomilicd. [V. Bogomili].
bocshnesc a. dela Bocsa sau Bogsan
bogonailistn n. erezia bogomilia.
bogonisi v. a mormAi rugAciuni; un
in Banat) : saricd bocdneascd As.
biet cdlugar bogonisia pe slovenefte
, bodaproste) Mt. V. bogdaproste.
sau ceart pentru lucru de nimica.

bodrlfiu m. 1. soiu de rata*, cu pene rugele agoniei OD. [Vechiu-rom. bogoi doe ascutit, ce mereu se afund nosnic, purator de Dumnezeu = slay.

negre
in

apA (Colymbus); 2. pop. temniti; ir000rrosizio, cu sensul degenerat ca la blo-

/KO rnerg la boddrldu. [ing. BURDARLel

godori].

bogoalov m. teolog sau cuantAtorul


bodiu (bodigas) m. Tr, erete, uliu. de Dumnezeu (supranumele sfantului On-

din bukdalni, a se cofunda].

gorie). [Slay. B000sLovi, teolog].


[Origini necunoscual.
bodogani v. Mold. 1. a mormAi: ad bogzar m. Zool. via mfirunti. [Oribodogdnesti zi i noapte poveftile gina necunoscuta
bobaclu n. V. bogaciu.
Frantujilor NE012. ; 2. a cicli, a certa
boi v. I. a vopsi sau a colora stole,
pentru lucruri de nimica: nu mai bodo-

gdni, cd pared esti o moard sirjcatd lAnA, eta, etc.; ldnuri boite fel de fel
AL. [i bodrogiini (Spdrtul bodrogdnind CR. 2. pop. a inela: bine l'am boit!

din gurd Ca.)=. *bodorogani, formatiune 3. a se drege la fatti: am boit-o cu rosu


AL. [V. boia].
onomatopeia analoagA lui hodorogi].
boih f. I. vopsea de mice coloare
bodolan n. Mold. ciolan acolo ti-or
putrezi bodolanele. [OriginA necunos- pentru lAnA i postavuri : 2. dres rosu

i par) : baba ii pune


boia in pdr AL. 3. ardeiu rosu pisat

(pentru obraz

cutA].

bofte f. pl. Tr. Bot. vAzdoaga. [Cf. buff].

bogaciu n. tura coaptA bine In foc mArunt; 4. sos la bucate fAcut cu (net si
(In Mold. bohaciu si bohace): invdrtite legume. [Turc. ROTA].
si bohaciu AL. [Slay. POOA6A (din it. fo-

caccia)].

boiala 1. 1. fapta de a (se) boi; 2.

boia. [Tras din pL boieli, de unde un

bogasier m. cel ce vinde bogasiuri, sing. boiald].


boiangerie f. mestesugul sau

marca de manufacturer: cdciula curoatd

a bogasierului Fn.

bogasierie f. pavAlia bogasierului.

priivA-

ha boiangiului.

bolangiu M. cel ce boieste haine,


bogasiu n. materie coloratA l lustru- panzeturi, bumbac, Mug. [Turc. BOYADJ4.
ith : salver/ de bogasiu. [Turc. sooasvl.
boiastrit 1. vaa rea (PANN). [De la
bogat a. si m. 1. care are mult; 2. bou, cu sufbrul pejorativ astru].
boicoth v. a exclude cu totul si a aavut in productiuni: lard bogatcl; 3. de
mare pret; haine bogate. [Slay. socian1]. meninta cu moartea (dupA nurnele lui
Boycott, primul proprietar irlandez pus
bogatag M. om foarte bogat.
bogatie f. avutie, stare.
la index de muncitori).
bogdani m. pl. numele stAlpilor ce

boicotare f. punere la index (de lu-

compun stAvilarul morii (in Dimbovita). catori sau de adversari politici).


boier m. 1. odinioarA, nobil ; 2. titlul
[Origina necunoscuta
bogdlinesc a. moldovenesc (dupi marilor demnitari ai Sfatului dornnesc,
numele lui Bogdan, Domnul Moldovei): asa numitii boieri de Slat, eonsilierii
Murat Gazi e sprinten ca soimul bog- intimi ai Domnului in numir de 7 : Maidle Logolat, cei doi Vornici, Hatman,
ddnesc AL.

www.dacoromanica.ro

- 71 -

boi

bol

p Paharnic; bolerii de bol n. I. ceascA mare fArA mSner ; 2.


divan, asesori domnesti, impArtiti in 3 continutul ei: un bol de lapte ; 3. tin
clase, din cari se alegeau boierii marl, fel de hap gros ; bol alimentar, massi
zisi i boierii cu barbel (Mare le Stolnic, rotunjiti ce formeazA pe limbh alimenPostelnic, SpAtar

Comis, Medelnicer, Clucer, Serdar, Sulger, tele amestecate.

boland a. Mold. si Tr. nAuc copil


Jignicer, Pitar, Satrar, Armas, AgA, CAminar, etc.) si boierii mici sau boierinasii; boldnd. [Ung. BOLOND, prost, nebun].
bolboaca f. V. bulboaca.
3. odinioarA, titulaturA reverentioas, azi,
bolboare f. vArtej ; se inchide lacul
ironicA: boieri Dumneavoastra! 4. nume
ce caranil dau mosterului sau proprieta- cu bolbori Bor.. [V. bolbol].
bolbol (bolbor I) int. care imiteaza dorului din orase. [Slay. aorIAnt].
boieresc a. ce tine de boier, nobll; cotitul apei agitate si borborositul curcarang boieresc. II n. Mold. claci (=munca nilor.
bolborosl (borborosi) v. 1. a clocoti
gratuitA pentru boieri); eu cu doina rnd
(de yaluri) ; 2. a tisni, a iesi fierbAnd
plcitesc de bir si de boieresc NEOR.
boierii v. 1. a face pe cineva boier fAcAnd bAsici (de apai, de salve) capul
(Punandu-1 in slujbA); 2. a da cuiva ran- de-a dura sarea, sangele bolborosea
gul de boler ; 3. a se fuduli, a se lenevi. POP. ; 3. a vorbi iute !}i incurcat : incepi
boierie f. 1. nobletS, titlul ei demni- a bolborosi turceste, fdrci sd stii bechiu .
tatea de boier; 2. slujbA la Curtea dom- miicar Ca. ; 4. a striga (de curcani). [V.
bolbol].
neasca.
bold n. 1. acul unor insecte ; 2. Mold.
boierime I. clasa boierilor, nobleta tArii.

boierinas m. 1. boier de rangul cel ac cu gAmalie; 3. furcA de impuns vi-

mai de jos; boierinasii serviau la Curte


in dregatoriile inferioare de cbmirbsi,
capari, ciohodarl, aprozi, etc. ; 2. boier
dela taril; 3. (BrAila) varietate de crap
ai cArui solzi aurii au tin luciu metalic
foarte puternic. [Diminutiv dela vechiurom. boiarin = slay. BortAruNO].

boierism n. I. clasA privileglatii; 2.

tele ; 4. fig. lndemn, stimulent: sub boldul unui dor AL. ; 5. fierul ce se pune
in capul fusului morii ; 6. pl. tapusi la
o casA tbraneascA. [Slay. sopa].
boldeiu m. ciline de vAnat cu picioairele scurte leagd-ti boldeii ! Isp. [Lit.

I caine care boldeste sau Impunge vAnatul].

boldi v, 1. a impunge cu boldul ;

2.

apucAturi boieresti.

a impinge cu cotul; 3. fig. a Indemna; 4.

bojtei cix. pL Bat. spAnz. [V. boz].


bojbill v. 1. a face sgomot surd : inmea bolbdia imprejur ; 2. a cAuta pe
pipAite (min Intuneric); bojbeii el si orbdccii prin bunget ISP. [Onomatopee].
bojdeucit I. Mold. cocloabi x in bojdeuca unde locuesc ei Cu.,[ibujdeuccl,

dea la pat.

boierit a. 1. fAcut boier; 2. de curAnd a One: ce boldesti ochii la mine ? AL.


boldia adv. impungand cu boldul.
intrat Intre boieri, parvenit: b&ltiranul
bolevniti f. boalA lipicloasA, epidemie
boierit.
boieroaidi f. nevasta boierului.
pntin ylolentA. [Rut. Boreraertd.
boieros a. care are gusturi de boier
bona f. Mold. pL galci, anghinA. [Cf.
delicat, greu de multumit.
diaL bolf, bo].
boiste f. 1. loc de luptA : a merge in
boll v. a fi sau a zAcea bolnav ; copiii
boiste (sens conservat numai In cAnte- celnd bolesc de boala ctlineasccl ISP.
cele populare) ; 2. load unde se bat pes- [V. Ewald].
tii (in Mun(ii Apuseni) ; 3. Mold. (si bobolindet n. colindet (din care probeistean) m. peste cu corpul In forma u- bil e forma alteratA).
nui fus, de coloare verde inchisA (Phoboliate f. bolesnitA ; pdna s'o mai
sinus laevis). [Slay. BOIVTE, loc de lupta]. potoii bolistea CR.
boistean m. V. boiste.
bolnav a. care suferA de boalA. [Buig.
boiu n. staturg, infAtisare boiuf lui Jimmy].
bolniivi v. 1. a face bolnav; 2. a diaratei a fi ceva deosebit Lap. [Turc. soy].

diminutiv dela bujdo].

bojogar m. hot prost san nedibaciu

bolniivicloa a.. cam bolnav, nesiintlitos.


bolnita 1. infirmerie, intro mAnAstire.
[Slay. soar:a-pa
boloboc (poloboc) n. Mold. vas de yin
sau de rachiu mai mic decAt butte si mai
mare decAt butoiul (Intre 70-100 yedre):

de nu mi-ar deserta boloboacele At.


[Rus. POLUDOZZA. jumAtate butie].

bolobot ix. cocolas de unt


bobblos: contopirt din bob i cocolosl.
bojogi m. pL 1. plamanil vitelor 2.1 bolocan a. si in. 1. nume de bou ;
milruntate de vite gatite pentru maul. 2. fig. mock. [OriginA necunoscuta].
[Origin& net uticaoltii ).
bolobaneall f. Mold. umflarea pulda, sunteti niste bojogari Frt. [Lit. van-zAtor de bojogi].

www.dacoromanica.ro

bol

72

bon

umple de spaimA : moartea tatdlui sdu


pei la vacile tinere. [Mold. bolohan
bolovan : partea umflatit se intareste ca fir o bomber' pentru clansul,
bombhni v. 1. a scoate un glas surd
piatra].
bolohinit a. Mold. cu pulpele um- ca mustele sau albinele ; 2. a mormai
flate (de vacile tinere). [V. bolohaneala tot bombdnia din gurd. [Onomatopee].
bombar m. viespe mare cu acul Inbolonich f. plant cu frunzele in forma
de secere (Shun hatifalium). [Ung. BO eptor i veninos (Bornbus terrestris).
[Onomatopee, ca i variantele dialectale :
LONYIK1.
bolovan n. 1. butuc, In special grinda bondar, bongar, bonzar].
bombardh v. I. a arunca bombe, a
ce alcAtueste talpa sau temelia casei tarAnesti ; 2. piatrA mare ; 3. bloc, bucatA bate o cetate cu bombe ; 2. fig. a ataca :
mare de piatrA sau de sare. [Dial. bulvart nu-mi bombarda modestia cu cornpH= slay. BOLOVANO, butucl.

bolowlini v. 1. a deschide ochii mai


marl decat cum sunt ; 2. a se strange in
gramezi mad norii se bolovdnesc
se sparg pe loc.
bolovinos a. plin de bolovani ; matca
bolovanoasa a unui pdrdu.
bolozh f. un fel de luntre mare : sapte

mente A L.

bombardfi f. masing de rAsbolu ce


toate
tunurile 00 bombardele Bk.c.
bombat a. scos sau ridicat, convex

servia odinioarA a asvarli bolovani

co o bomb&

bomboane f. pl. tot felul de zaha-

ricale.

bombonierl f. 1. cutie de bornboane ;


2. fam. cAsMA aranjatA cu gust.
bolsevic m. partizan al bolsevismului.
bompres n. (in naviga(iune), catart Inbolfevism n. regim dictatorial, insta- clinat pe dinaintea corAbiei (=fr. beaupre),
lat la Petrograd in urma revolutiei din
bon n. I. bilet care autorizeazA a primi
Noemyrie 1917. Bazat pe demagogie 31 ceva ; 2. pl efecte publice : bonuri de
bolozale si saute sandale POP. [Vechiurom. bolozan = turc. BOLOZAN]..

teroare, bolsevismul a stins panA in iz- tezaur.


voarele Mr comertul i industria, ruinand
bonca-bonca I onomatopee ce extara 0i expunand-o foametii. Burgezimea prima un urnblet cu dese poticneli.
41 clasele culte sunt deopotrivA urgisite,
boncii(hs)i v. Mold. 1. a rage : cartAranii, lucrAtorii i soldatii ffind singurii bul yenta boncaluind Ca. ; 2. a scanci
cari beneficiazA de noua stare de lucruri. (de copii). [Ceh. susgArr, a mormAi].
bond& f. Mol. V. bundA.
Nici vorba nu poate fi de o desvoltare
bondar m. Mold. bombar : un bonculturalA subt un regim unde painea zilnicA a devenit suprema preocupare a vietii. dar rotund in pantec Em. [De aceeas
Acest guvern de un caracter aziatic con- origin& imitativA ca i munteanul bombar

tinuA a bantui Rusia i toate opintirile (cf. Mold. bonddni = bombdni)].


bonditis f. V. bunditA : in catrinici,
spre a-1 suprima au rAmas panA acum
zadarnice. [Lit. maximalism, din rus, bola., in bonditd AL.
bondoc a. i m. scurt i gros. [Mold.
maximum, acest regim pretinzand a realiza maximul 'avantajelor sociale in fa- bunduc = turc. BUNDUIC.].
boneth f. 1. cAciulfi ; 2. cAita, scufie.
voarea poporului]. V. soviet.
bolvevist adj. cu tendiMe demagogicei bonethrie f. impletiturA de bonete,
extreme. In 1919 revolutii bolseviste au' de ciorapt, de tricouri, etc.
bongar m. Buc. bombar. [Onomabantuit Prusia, Bavaria si Ungaria.
boleti f. 1. zidarie In forma de arc ; topee ; cf. bonzad.
bongoase f. pL drAcii, lucruri necu2. tot ce are forma de bold; : bolta cerului, bond de vita; 3. prAvAlie boltitA, rate: pe /a scoli a invatat de stie a
spune atdtea bongoase ? Ca. OriginA
magazin. [Slay. BOLTA, din it volta].
bolta, m. cel ce are o boltA de mAr- necunoscuta].
bonifich v. In materie financiarA : a
furl.

bola v. 1. a Incheia o clAdire In boltA ; credita cheltueli, a implini lipsa.


bonjur n. 1, bunA ziva (formula de sa2. a sApa In forma de bold.
boltitur 1. lucrarea de a bolti si re-' lutare) z indata viind, unul ft cinstefte
zultatul ei ; zid In formA de arcada sau cu bonjur PAM ; 2. bonjurist bonjurit
cu fungi plete AL. ; 3. hainA croitA dupA
de semicerc.
bombh v. a umfla, a rotunji: li born- ultirna modA : sd pui un bonjur tacut
dupe jurnal NEM. ; 4. numele munte
beaza pieptul.
bombh f. 1. ghluiea mare, umplutA nesc al ciupagului tArancei [=fr, bonjour].
cu praf de puscA, care se descarcA la abonjurist m. nume Ce Moldovenii dAprinderea Stilului : rdzdnd de al bombei deau In batjocurA la 1848 tinerilor fii de
suer AL.; 2. fig. Ore neasteptatA care boieri, intorsi din Occident cu idei libe-

www.dacoromanica.ro

bon

bor

73

bordeiu n. 1. locuinth tarhneasch arale si reformatoare (li se zicea astfel,


fiindch salutau cu 4bon-jur)). V. duelgiu dancith in phmant i acoperith tot cu
si pantalonar.

boat a. ciuntit.

I. ol. boante, mhini


ciuntite : cu boantele dcssfdsd copilul
Ise [Forma' nazalizath din but. trunchiu,
ca ciont din clot].
bontfini v. a bate, a lovi : bontdnind
mai tare la usd CR. fOnomatopeel.
II

phmant sau cu stuf ; 1. fig. mice cash


modestA: s'am i eu Un bordeiu. [Dintr'un primitiv bord (conservat ca nume
topografic) l identic cu borta; cf. paralelisniul kinetic analog intre burd (de unde

burduf) i burtii].
bordel n. cash de femei desfranate.
bon-ton n. caracter propriu vorbirii borderou n. noth explicativh i amilruntiti articol cu articol, a unei socoteli.
si manierelor lumii distinse, elegante.
borduril f. 1. margine garnisith: 2.
bonz m. preot chinez sau iaponez :
hinuri nalte i pagode unde cdntil ve- cadrul unui tablou.
boreal a. care este la N., care vine
chin! bonz AL.
honzfi f. Buc. musch. fOnomatopeet dispre N.
boreasfi f. muiere sau nevasth (probonzar m. Buc. (Mold. bonzfilim),
vincialism ardelenesc): o boreasd ce-i zice
bombar. [V. bombarl.
bor 11, metaloid, de un brun verziu, carciumdreasd PANN, [Contras din yecare nu existh in naturh decat In stare chiu-rom. boiereasd, nevasth, lit. femeia
boierului].
de acid boric.
borli f. pl. lucruri de cash (perne,
borangic n. 1. mhtase toarsh de thranee din firele gogosilor : trdmbele de plapome, Faker), apoi sdrente, carpe, veborangic netesute OD. ; 2. panzh trans- chituri: ii culege boarfele de jos CR.
parenth, fini i ghlbuie, pentru chmhsi [Originh necunoscuthl.
borfas m. hot ordinar, pungas.
si broboade primeneli de borangic
borfliciie f. hotie, punghsie: tovardse,
de filaliu OD. ; 3. planth parazith ce s'alipeste..de cotorul trifoiului (Cuscuta eu- mi s'a urit cu borfdsia (sp.
borfete m. (Oltenia) Zool. boistean.
ropcea). [Mold. burungiuc -= turc. DU,
borhilie n. pl. Mold. matele vitelor.
RUNDJUR].
borantil f.planth medicinalh, intrebuin - [De aceeas origina cu borhar].
borhan Mold. stomac de vite. [Semlath ca pectoral si clepurativ (Borrago).
borax n. sare alba' Intrebuintath spre !tat din burduhan (cf. bardan)].
borhot n. ceea ce rhmane din struguri
a inlesni fuzfunea metalelor.
Borboase f. pl. numele celor trei zile duph ce li se stoarce sucul: cu borhotul
de sarbaloare (4-6 Dec.), hramul sfintei se ingrasd vitele, [Cf. brahdl.
bori v. a da afarg din stomac, a vhrsa
Varvara, sfantului Sava si stantului Nicolaie. [Origirth necunoscuth].

(din para..). [Origina necunoscuth].

boric a. se zice de un acid format din


borbolinfi f. pop. ciornhgel: sari,
mdciuco! d, borbolino! !sp. [Originh bor i oxigen.

borili rn vantul de miazhnoapte, duph


care vine ploaie. [V. boare].
bornfi f. Buc. musch. [Onomatopee ce
borcan n. vas de phmant sau de sticlh,
calh mai mare de pus si phstrat lucruri reproduce s barna' itul insectei (cf. sbdrnai)I.
lichide: borcan de dulcet*, de mura- bornac ii. numele covrigului ce caphth
turi. [Ung. BORKANNA, din bor, yin, si colinclatorii cu pluguletul la Sf. Vasile (in
Ialotnita). [Originh necunoscuthl.
kanna, canal.
boroanii f. Mold. graph (mai ales cu
borcfinat a. fncovoiat : nasuri lungi
borainate Pass.
col(i de lemn): de-a curmezisul brazdei
borceag n. planta ierboash adesea cul- boroanele pornesc AL. [Rus. BoaoNA].
tivath pentru nutret (Vicia sativa).[Orl- boroboata f. intarnplare rea sau fapth
gina necunoscuthJ.
prosteasch ce face mare sgomot: nit s'a
borcut n. Mold. borviz i sticlh de Intflmplat o mare horoboatd. [Cf. bonecunoscuth].

borbo(ro)sl v. V. bolborosi.

foirna celor ce contin ape minerale. [Ung. lobot; varianta Mold. boatd (boanta),
BORKUT, din bor, vin i kut, izvor).
din bot cu acelas sens de eboroboa(hs,
bord n. 1. marginea unel suprafete: confirmh raportul semantic intre cocolos
2. laturea unei coriibil; 3. corabia Irish* de cmamaligh) i epatanie), rnetaforh pri-

bordea m. fling inchipuith cu care mitiv ciobAneasch ce o intalnim deja la

mamele speria pe copii cei mid, ca sh Zilot Romanul (Mhria sa mai Mar un
tech si Sh stea binisor. [1.ft. burtosul (cf. bop)].
boronl v. Mold, a grapa cu boroana.
burdulea).
boronit n. grApatul cu horoana,
bordeiatti n. inchpere inteo cash thrhneasch spre a [gill a legume lama

bars n.

zearnA acrith prin dospirea th-

www.dacoromanica.ro

- 74 --

bor

bet

ratelor tntr'insa ; 2.ciorbi ficuti din zeami ria! cap sac..., bostan /Ara sdrnburi

de varzi; 3. fig. mice lucru acru; yin, [Turc. BOSTAN, gradinit de bostani].
bons curat; nu-i sufla in bors, nu se hostas:La f. Mold. bostinarie: bostand
Iasi a fi luat in ras: mie unuia nu-mi fdrd pdndar.
sufld nimeni in bore C. [Rus. Boasr61.

bostAnarief. Mold. gradini de pepeni ;

frica prizeste bosteindria.


borsi V. sborsi.
bostiinel rn. Mold. dovlecel.
bort n. burta mare (din sarcina): cu

bostangiu m. 1. odinioara, soldat din


bortul la gurd Isl.. [Singular reficut din
garda Sultanului: Osmangii i bostangii
pL borti =- burtil.
bort& f. Mold. gaura: borta cheii. au sei curgd mii de mii AL.; 2. (ironic)
[Sensul primitiv e gauri sau scorburi de porecla data Bulgarilor i Sarbilor (vancopaciu (cf lemn bortos)=rus. Bowe, zitori de bostani). [Turc. aosnump, lit.
arbore gatinos].

grAdinar).

[Ung. BORZ, bursuc].

bostina.

bostin& 1. 1. ceea ce rimane din faborteli v. Mold, a giuri, a sfredeli.


borfos a. 1. cu burta mare ; 2. !near- guri, dupa ce se alege mierea i ceara;
3.
tescovina. [Varianta vostind (Mold.
cinati (vorbind de femei).
borviz n. api minerala feruginoasa. hostind) = slav. wpm., ramisiti de
ceara
[ing. Brawn; bor, yin, si viz, apa].
borz a. Tr. $ i Buc. cu peril sburliti. bostinar in, cel ce aduni sau stoarce

boston n. 1. un fel de joc In carti cu


borza f. Mold. si Buc. acelas sena ca
4 persoane i cu 52 de carti; 2. un fel de
munteanul bordea [Din borz].
borza f. 1. Buc. insect& musci; 2. gin- dans; 3. petrecere de dans dupi amiazi.
bostromengher m. intrigant, in spedac negru (numit i gdndacul mortilor)
de plaza rea. [Onomatopee (cf beirzdun)]. cial cel ce baga zizanie printre noii cisitoriti;
strejeri cari rdmaserd ea niste
bog n. I. testicul ; 2. barna piezisi sub
un zid: zidul fade in bos. [Origina ne- bostromengheri hp. [*i potromenghiu
((ca 5 fii aproape de Satana, trebue sii
cunoscuti].

bosar in. pepene verde de soiul cel fii ori drac ori spion, ori potromenghiu*,
mai mare si mai bun: bosar de Braila. Stamate); v. Introclucerea].
bostur a. Mold. sec, gol: capete bog[Origina necunoscuti].
bosc f. bostind, tescovina. [Origina tune. [Turc. nosrual.
biosturii f. vagAunA: bostara aceasta
necunoscutia
boscar m. Mold. scamator neam de umedd fi fioroasd (VrAm.11).
bot n. 1. partea capului la aim si
neamu rneu n'a fost boscar AL.
boscArie f. Mold. scamatorie (dupa alte animale, coprinzand gura i nasul: 2.
numele lui Bartolomeu Bosco, faimos sca- tam. gura la om ; fam. a se sterge pe
mator italian, niscut in 1793, viziti Mol- bot, a nu capita unlucru ce doreste ; 3. ceea
dova in al doilea pitrar al sec. XIX, mort ce seaminti unui bot: botul condeiului,
in 1863).

botul cismei, botul luntrei. [Origina

[Cir. bizantin BASCANIA (cf. amdgi)J.

branzi: 2. mice lucru turtit, ghem: facemd

boschet n. pidurice, dumbravi, tufis necunoscuti].


bot n. 1. mice massa rotunda bulgare
n umbra tdinuitului boschet Ex,
boscoane 1. pl. Mold. vriji, fermece, de piimant, cocolos de zipada, bulz de

bosconi v. 1. Mold, a descanta ; 2. mdmdliga bot; 3. fig. boroboat& [Ori-

Munt. a bolborosi, a vorbi ingiimat (ca gina necunoscuti].


(emale ce descantd).
botfi f. 1. vas de lemn infundat in care

boscorodi v. Mold. 1. a descanta, a


mormai: boscorodind molifte NEoR; 2.
a scotoci : ce-mi boscorodesti prin dulap? AL. [Compromis din bosco(ni)
blogodori, printfo forma intermediari
(blogo)rodi].

plugarii tin api de baut pe camp 2.


butoias: o botd cu. pdstrdivi On. IV.
butel.
botanic a. privitor la botanica : Institut botanic.
botanic& f, stiinta care are de obiect

Imam& 1. fest& renghiu: are sd-i facd cunoasterea, descrierea i clasificarea ye-

bosmaua ISP. [Turc. nosx,(, crimi cu sensul getalelor.

scizut ca la bazaconie].
bosorog a. ai m. vitimat la intestine.
[Din bos cu un sufix analogic (cf. hodorog)].
bosorogeata f. vitimatura, hernia.
bostan m. Mold. 1. dovleac aldture
niate boatani turceati Ca.: 2. fam. cap:

botanist m cel versat in botanic&


botau n. bati ciobineasci : fi oile cu

botdul be mdnii POP. [Dial. Tr. botd=rus.


Bore (cf. bdtd)].
botcfi f. Mold. chilioari in care se naste
matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v.

bated)].

www.dacoromanica.ro

bot

75 --

bra

botez n. una din cele 7 taine ale Biboulea (d'an) adv. alene, ca un bout
sericii crestine, menita a sterge pacatul merge tot &an boulea.
boulean in. 1. bou Muir; 2. alt nume
stramosese prin cufundare In apa sfintita.
dat avatului (a and dimensiune in apele
[Abstras din boteza].
botezh v. 1. a savarsi botezul, eufun- noastre trece peste 69 cm.).
bour m. Mold. 1. soiu de bou negru
(land copilul In apa; 2. a se face crestin,
botezandu-se; 3. a (la un nume cuiva. cu o varga alba pe spinare; odinioari in
padurile
din Carpap, azi numai in codrii
[Lat BAPTIZARE].
botezat a. si m. cel ce a primit bo- din Lituania, numit in Muntenia zimbru
tend.
1(Bos urus): bouri 'nalti cu steme 'n
botezator a. care boteazfi : St. loan 'frunte En.; 2. pajerea Domnilor MoldoBotezdtorul.
vei (adica un cap de bou): pe dasubotiori m. pl. un fel de cisme mail, pro-i steagul cu bour AL.; 3. semn (prian aproape disparuti (=.1r.bottes tortes). mitiv un bour) cu care se infiera in vebotgros m. pasare cu botul scurt si chime ficitorii de rele si apoi vitele corn
gros (Cocothrauestes).
se cunosc boii din eireadd si caii din
bop v, a strange Ca un ghem, a mo- herghelie de pe bourul lor NEOR. 1 4, partotoli (mai ales de haine). [V. 1,00.
tea dinainte ce este ridicati dela talpa
botinit f. Mold. gheata botind de lac. siniet (cea dinapoi se cheami cd/cdiu);
botit a. facut bot: mototolit, ghemuit. 5. botul hmtrei. [Vechiu-rom. boar
botnita f. ochiu de tunic, de curea sau lat. BUBALUS].
fier, ce se pune In botul animalelor spre
bourean tn. bou (ca nume): ha, ho,
a le Impiedeca si muste sau sa manance. bourean/ trage brazda pe lcipsan POP.

befog rn. cosac, ramas mic (cat un

bourel tn. 1. bou (ea rastilare); 12

boi bourei la coadd codalbei POP. ; 2.


botorog n. boroboati Cl gicu bop- nume dat melculul (din cauza coarnelor
rogul. [Derivat din bot; v. boroboatd]. sale); 3. Buc. sfredelus, numit i ochiubotos a. 1. cu botul gros; 2. tam. o- boului (aceasti pasirica netrind mai mare
braznic, nerusinat.
decat un ochiu de bou).
bbtosi in. pl. soiu de opinci. [Ung. bouresc a. ca la bour : rude, melc,...
soros, Incaltaminte de pasla
scoate coarne bouresti POP.
botros m. vrabie cantareata cu ciocul
bovin n. care e de familia boului:
scurt l cu penisul frumos, petrece prin rasa bovind.
bradet (Pyrrhula).
box n.1. instrument de luptat cu punsboo m. 1. mamifer din ordinul mine- nil la Englez1; 2. buldog.
gitoarelor, mare de stat, cu forme roboxor m. cel ce se bate cu purnnii.
buste si coarne solide, bun pentru transboy-scout m. numele englezese al cerport si lucrul campului; a-si pune boii cetasului. (V. aceasta vorba).
in plug cu cineva, a-i eauta ceartd: cu
boz (bozie) in. soc mic cu floricele
mine ti-ai pus boii in plug ? CR. ; a nu albe ce se prefac In bobite negre; planti
ft cuiva top boii acasa, a nu fi In toate cu proprietip purgative, joaca un rol Cl
bot).

apele (rnetafore luate din sfera indeletni- in medicina populara ( Sambucus ebulus ).
cirilor taranesti): nu stiu ce o fi avdnd [Rut. sod.
flea Chiriac...par'cd nu-i sunt toti boii
bozhi v. Mold, a mucezi (de yin sau
acasd CAR. ; 2. fig. gros de cap, om prost; de bere). [Adica a cipata la suprafati
3. (d'a) joc de copii in care s'arunca un flori albe ca ale bozului].

bezitrie f. cinapie cu bozi.


boztunfl v. a-5i umfla buzele ai a
bou-de-balta m. 1. pasare baltireata sufla tare de necaz, a se mania (mai ales
care obisnueste a.l biga capul In api si de copii). [Din buzd i umfla].
a sbiera ca un vitel (Ardea stellarts); boztunflat a. 1. maniat; 2. fig. urn2. soiu de broasci care, ("and e suparata, flat peste misuri: stil bozumflat.
arunci un sue alb spumos (Bombinator
brAbAnoc in. Bot. pervinci. [Cf. Rut.
bat (numit bou) de un nurnfir oarecare
de oil. [Lat. BovzmI.

igneus).

BAREVINOld

rn. 1. numele popular al coccinelei; 2. ri-

BRACH].

bou-de-noapte m. alt nume dat bufbrae n. 1. gramadii netrebnica: pe


nitei, ale cirii strigite aduc cu ragetul cand luna strdluceste peste a tomuboului.
rilor bracuri En.: 2. animal san lucru
boul Domnului (boul lui Dumnezeu) de lepadat: cal de brac, prost. [Nernt.
brae m. un fel de prepelicar San coin forma de coarne la bilbat); 3. fig. poiu cu parul fins. [V. braica
prost, tont.
-brach e. a pune Intio directiune de.
dasci (mandibulele insectei se desvolti

www.dacoromanica.ro

bra

76

bra

brahmanic a. privitor la bralimani ;


terminatA: a braca un aparat (-= fr.
braquer).
credinle brahmanice.
brach f. Buc. (pl. brace, braci), is- brabmanism n. religiune indiana a

crii perfec(ionare e budhismul (150 mibracie (brticea) 1. cingatoare lunga de lioane sectatori). Dup aceasta doctrina
lank Inflorat cu margele i fluturi, ce se religioasa, Brahma s'a incarnat succesiv
poarta obisnuit peste brau. [Derivat din in Brahma, Visnu si Siva, constituind astfel
o triplA incarnatiune sau trinitate (trzbracd (ca fdsie din fafd).]
bracinar n. 1. Tr. curea de strain murti). Brahma, in prima-i incarnatiune,
nadragii (sau bracele); 2. fig. speteaza ce avu patru fit, din cari se trag cele patru
leaga capetele cracilor la piscul carului. caste ereditare ale Indiei, mai prejos de
bractee I. Bot. frunzisoarA ce if- cari sunt paria sau necuratii.
mene. [Lat. BRACA, nAdragij.

urA florile Inainte de Imbobocire.


bralunin a. brahmanic ; dela India
brficui v. 1. a alege bracurile ; 2. a le- brahmind AL.
pada ca netrebnic ; 3. a tAia tot lemnul
braica f. femeiusca bracului. [Nemt.
bun dintr'o pAdure.
BRACKE J.

brficuit a. 1. netrebnic: printre to- braileanca f. bora de Braila. mart brdcuite asezat si el un brac En.;
branca 1. 1. labb si in special laba
,dinainte a dobitoacelor, ghiara ; pe brand,
2. cu copacii tAiati: pdduri bracuite.
brad m. 1. arbore rbsinos totdeauna pe maini pe picioare (ca animalele) ; in
verde, foarte Intrebuintat In tamplArie si brand, in genuchi: deodatd Stambulul
dulgherie; dinteinsul se scot materii rA- Icade 'n brdnci AL.; 2. (ironic) 'liana, la
; 3. Mold. branciu; 4. planta marina
sinoase (ca terebentina, smoala, etc.), iar
I

mugurii sal se aplicA In medicinA ca an- din care se scoate soda ; branca porcului,
tiscorbutic (Abies pectinata); 2, lemnul buberic ; branea ursului, pAlamidA. [Lat.
bradului; masa' de brad; 3. fig. teapfin BRAKA, lab& de flora mai ales la nume

aratos: un brad de fldcdu ; 4. ramura de plante (ex. branca ursi)].


brfinca f. Med. 1. numele popular al
de brad la mirese In ajunul cununiei
hora jucata cu acea ocaziune: ziva de erizipelului; 2. umflaturi la gat sau la
cap (la ,cai si la porci) bivolii sunt apdbrad. [Albanez !MEDIU],
,rati de brdncd. [Cf. gr. mod. BRLNCHOS,
bradet n, brAdis.
raguseala].
bradiff n. pAdure de brazi.

bradiqoara f. pasare sAlbatica, nu- branci v. a da branci cuiva, a-I Immita In Mold. ieruncA. [Lit. pasare sal- pinge cu mainile ca sA dea in laturi.
branciog n. ses pietros: fdranii sapd
baticA ce petrece prin brAdis].
bradilor m. 1. plantA ce creste prin In branciogul sterp al dealurilor OD.

pAdurile muntoase ( Lycopodium selago);


2. Tr. ienupAr.

bradoo (bridulet) m. numele oltenesc


al colAceilor, In chip de om, ce se fac la
mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brendus se opune unei derivari din brad].
braga f. 1. bauturti acrisoarA facutb

Originb necunoscuta).

brand, adv. pe brand: afard brdnbranciu m. 1. lovitura cu mana, ca

ci Pa dat.

sa se depArteze sau sb caza (in brand) :

mi-a dat un brdnciu; 2. fig. indemn


inima Ii dete brand. [Singular refacut
din ffiina de meiu ; 2. fig. bAuturA proastit. din pl. brand: v. brdncd, labat
brancuta f. Tr. plantA numith obis[Rus. BRAGA].

bragagerie f. locul unde se vinde nuit nasturel. [Alteratiune populara din

germ. Brunnenkresset
braga.
brandebur n. broderie sau galon la
bragagiu m. cel ce face sau vinde braga.
braghina f. varietate de struguri cu o hainA (=-- fr. brandebourg).
brandula f. 1. (de toamnA), plantA
boabele roii, rotunde i mArunte. [Origina necunoscutA).
ce apare in primele zile de toamnA, cu

braglar m. batul braglelor.


fiori rosiatice In formA de palnie, intrebragle f. pl. In Oltenia si Tr.: vatale buirnatA la colorat (Colchicum autumnate); 2. (de primAvari), un fd de so(la stative). [Origina necunoscuta
braba f. 1. orz fiert si uscat, despuiat fran cu flori violete (Croccus). [Origina

de muguri i gata a fi intrebuintat pentru necunoscutfi).


fabricarea berii ; 2. drojdie ramasfi In Cabrfinet n. V. barnet.
branini f. pl. organe de respira(iune
zan de fAcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic
ale
pestilor.
cu rus. BRAGA (V. bragd)].

brabiceial a. al carui craniu e relativ

rotund.

brahman m. preot al lui Brahma.

brianifor n. 1. cingatoare ingusta: cu


brdnisoare de beteald OD. : 2, sens teh
nic). V. brAcinar,

www.dacoromanica.ro

bra

- 77 -

bre

braniste f. 1. picture cu tufls des : toare mai lea de lana colorata ; 2. mijbraniste numai de o tufa nu se face locul /rims: cu barba pand la brdu ; 3.
niciodald PANN. [Slay. BRANITI, a opri (deci coroana ce incinge peretii sau o coloanii;

padure oprit de tatat)].


4. joc plin de vioiciune i insufletire
bransa f. 1. ramura, diviziune speciala ceIntati brdul, Idutari ! 5. fig. dunga
a unei stiinte; 2. profesiune, specialitate brdie de lumina.. [Origina necunoscura].
bray a. si m. viteaz, voinic : bravi,
(= fr. branche).
branza 1. 1. product din partile solide teribili sub armele lor brave AL.
ale laptelui Inchiegat ce se poate usor fabrava v. 1. a infrunta primejdii cu
rama cu mana ; 2. fig. treaba, procop- nepasare; 2. a provoca sau a desfide pe
cineva.
nu-i
nicio
brdnzii
de
el.
[Vechiu
seala
bravo! Mt. vorba intrebuintata spre a
termen ciobanesc atestat intr'un document
n. aplaus eu
raguzan din 1356: brenge, caseus vala- incuraja sau aplauda.
chicus: probabil dupa numele oraselului spun si altul bravuri ia PANN.
bravura f. vitejie, voinicie.
Brienz, unde se [acea acest fel de branza
:

II

(cf. nernt. BRINSENICASE)J.

branzar m. cel ce face sau vinde

brazda v. 1. a trage brazda cu plu-

gul ; 2. fig, a patrunde

aceste vorbe

ma brdzdat addnc inima norodului CR.;


branzeturi n. pL I. diferite soiuri de 3. a strabate in toate directiunile, a desbranza ; 2. manciiri cu branza. [Colectiv pica : fulgerele brdzdau cerul.
analogic din branzdj.
brazda f. 1. fasie de parnant rasturbranza.

brainzoaica f. placinta cu branza.

nata cu plugul : a se da la brazda, a se


brasoave f. pl. Mold. palavre, min- deprinde, a se potoli ; 2. canal ce se forciuni, fleacuri: nu se trec brasoavele pe meaza prin ruperea si rasturnarea brazla noi AL. [Aluziune la marfa din Brasov dei ; 3. bucata de pamant plantata cu
sau la apucaturile faloase ale brasovenilor]. flori, legume, larba 4. iarba verde cobragovean m. 1. locuitor din Bra- sita ce se & vitelor ; 5. fig. urine trecasov; 2. negustor care se aprovizioneaza Mare ce lasfi uncle lucruri vaporul taie
la Brasov cu diferite obiecte fabricate de brazdd lungd pe al mdrii plaiu senin
manti: era brasovean si-mi spusese AL. cdnd in cercuri unduioase, cdnd
brasoave AL.
In brazde de vdpaie Em. [Slay. BRAZDA].
;

brasoveane 1. caruta mare de Bra-

brazdar n. fierul cel lat al plugului

sov pentru transportul marfurilor din a- care taie brazda pe dedesubt brdzdarul
cest oras.
e partea cea mai folositoare si mai neabrasovenesc a. de Brasov cu cioa- parata a plugului.
brazdat a. 1. sfipat In brazda : drum
reel brasovenesti POP.
brasoveneste adv. 1. ca la Brasov brdzdat ; 2. incretit, sbarcit: fald brdzsau ca marfa d'acolo ; 2. fig. mincinos data.
brazdila (de a) f. Mold. un fel de
prea !mums le spui acestea, Insd cam
joc de copii.
brasoveneste NEOR.
brasovenie f. 1. articolele industriei
bre! int. exprimand mirare, suparan
ardelenesti (incaltaminte, palarii, vase de sau familiaritate ; spune, bre ! omule .

lemn): carul de brasovenie F. ; 2. lo- vino incoa, bre ! [Turc. BRE].


breasl f. 1. corporatiune: breasla
calul unde se vand.

bras n. 1. membrul superior care in- bldnarilor ; 2. meserie, profesiune: nu


cepe dela umar si se termina la mama si-a mai schimbat breasla. [Slay. BRA(la om si la vertebrate); 2. cat poate TISTVO, ffatie].
purta un brat sau amandoua un brat
breaz a.1. cu 0 dunga alba dela frunte
de lemne ; 3. parte ingusta de mare : Du- la bot (despre vite) : bou breaz, cal
ndrea se desparte in trei brate ; 4. fig. breaz ; cunoscut ca un cal breaz, foarte
putere : brain! lui D-zeu. [Lat. BRACHIUM]. cunoscut ; foame breaza, foarte mare ;
bratara f. 1. scula in forma de Mel ca la breaza, un fel de bora taraneasca ;
cc poarth femeile la brat ; 2. podoaba : 2. fig. (ironic) rar In felul su, distins

mestesugul la om e bralard de aur nu esti mai breaz dealt altii.

[Slay.

Pass ; 3. vergeaua ce uneste coasa cu BREZA, mesteacan, arbore de coloare alba,

de unde vita patata cu alb].


bratea f. Mold. bratara mica.
brebeneac m. numele banatean a.
brateleta f. bratara mica.
sturzului cantaret. [Origina necunoscutal.
bratet (la) adv. brat la brat.
brebenei rn. pl. *Ma cu colori manbratis adv. corp la corp : se lupta dre i variate. (Corudalis). [Cf. Lat.
bratis cu ursul.
vumENA].
brats (pl. branc si brae) n. 1. cingabrec n. trasura usoara cu 4 mate,

costa. [Lat. BRACHIALE].

www.dacoromanica.ro

bre

bro

78

avAnd un scaun pe dinainte, iar pe dina- al care ciobanii bat laptele inchiegat.
poi dou banchete asezate una In fats [OriginA necunoscutA)
briliant a. strAlucitor. I n, diamant
alteia (=- engl. break).
breiu m. plantb IntrebuintatA In me- tAiat cu mai multe fete.
briliantin a. ca briliantul; pudra bridicinA ca purgativ (Mercurialis).[Origina
liantini; fig. lace o roue"! briliantind AL.
necunoscutAl.
brelan n. 1. un tel de joc in cArti ; briliantink f. 1. praf pentru curA2. reunirea a trei arti de aceas valoare. titul metalelor si al sticlelor 2. un fel
breloc n. scule de mia valoare ce de cosmetic compus din uleiu de ricin,
glicerinA si spirt.
se leagA de lantul unui ceasornic.

brendus m. V. brados.

brilioanci f. Tr. plena numitA o-

breafi f. spArturA de tun In zid (= fr. bisnuit iarba fiarelor. [Origin& necunosbrche).
cuta].
breslas m. cel ce face parte dintr'o brind n. pahar bAut In sinAtatea
cuiva; vet 'nchin acest brind al fritiei
breasIA, meserias.
bretele pl. curele sau benzi elastice, AL. (-.= fr. brinde).
brio n. Muz. I. executiune vie; 2.
aduse de dupti umeri spre a tinea panfig. vioiciune, foc.
taloni (= fr. bretelles).
breva f. scrisoare papalA mai putin brioal f. plantfi cu florile rosiatice
si cu fructele aproape cilindrice (Meum).
solemnA de cat bula.
brevet n. diplomA, certificat eliberat [Diminutiv din brie].
brisek. f.Mold.cabrioletA.[Pol. BRYCZICAl.
de Stat celor ce autorizeazA a practia
briscar m. cel ce are o briscA.
unele industrii sau profesiuni; brevet de
bristol n. carton cu foi de desen si
inventiune, dat inventatorului spre a autoriza proprietatea si exploatarea desco- foaie izolatfi, cartA ; o bucatd de bristol
peririi sale.

brevetk v. a da un brevet.
breviar n, 1. carte ce contine rug&

CAR.

broajbri f. Bot. nap: broajbe i gu-

lii PANN. [Serb. auosavA].

ciunile de toate zilele: ceaslov, molitfel- broancfi f. un fel de lAutA sau vio2. fig. carte ce se citeste cu asidui- linA (In Banat). [OriginA necunoscutAl.

nic ;

tate.

brezaie f. 1. masa ImpestritatA de

broasca f. 1. mic animal amfibiu

, din ordinul batracienilor, cu pielea goalA,

CrAciun; om invelit intr'o zeghe i Im- linsA si moale, cu pintecele galben pAcu ochii
podobit cu felurite basmale, panglici pi tat cu negru, cu gura largA
flori, purtAnd un cap de animal cu bot tare iesiti dln cap ; corpul lor trece prin
(sau de pasiire cu cioc) pe care /I pune o metamorfoa: ou, mormoloc, animal
In miscare cu o sfoarA si-1 face a scoatA perfect (Rana); broascA testoasA, soiu de
diferite sunete oamenii ii impodobira broascA al cArii corp e acoperit cu
cu flori ca pe o brezaie
; 2. fig. femeie teastA de solzi din care se preparA bagaua
Mita cu prea multe dresuri i podoabe: i(Testudo); broasa rAioasA, broascA fArA
1

pared este o brezaie. [V. breazl.


bribornic m. V. bobornie.
brie n. bastiment cu dou5 catarte.
briceag n. cutitas de Wet creioane
si penite. [Bulg. BratArd.

icoadA, greoaie

urAcioasA, trAieste In

locurf nmede, unde se hrAneste cu omizi

,(Bufo cinereus); 2. Incuietoare la us&


compusA din clantA, zAvor si chele (aduce cu chipul unei broaste); 3. umf1A-

briciu n. cutit de ras barba. [Slay. turA sub falcA (la vite); 4. Mold. orzisor
la ochi si (la pl.) scrofule ; 5. (de moarA)
bridj n. joc In cArti, o varietate de Mold. V. brotac; 6. pl. surupelnitele teas-

slued.

whist (= engl. bridge).


brie f. 1. planta ale cArii frunze se
strAng, cAnd le atingem (Impatiens noli
tangere); 2. Tr. V. breiu.

cului de vie; 7. ciocul clestelui dogiresc;


18. floarea de la capAtul stAlpilor unui
bordeiu; 9. un tel de rAndea ; 10. (iron.)
copil mic. [Lat. medieval BRUSCUS ; senbrigada f. I. corp de trupe, compus garlic metaforice fac aluziune la confordin don& regimente si comandat de un matiunea batracianului sau la unele pArti
general; 2. jandarmi reuniti sub ordi- ale corpului sAus bot, gat, labe, ochi,
nele unui subofiter.
pAntece]. 11 adv.. gramada (ca o broasa):

brigadier m. grad inferior care co- el cade inainte-i, se face jos broascd
PANN:
brigand in. tAlhar.
broktee rn. Mold. V. brotac.
brigandaj n. I. hotie cu mAna Marbrobinti f. plantA ce serveste la yipmatA : 2. jaf, prAdAciune revoltAtoare.
sit rialben (Reseda luteola). [Cf. drobrighidau n. Mold. roata sau druga Hid].
mandA 6 soldati, caporal In infanterie.

www.dacoromanica.ro

brio

79

broboadk I. Invel4 de cap; baris,

boccea, maramA, stergar, testemel. [Abs-

bru

bronzat a. de coloarea bronzului.


brofi f. ac de piept (= fr. broche).
broria v. a indoi i coase laolaltA foile

tras din probodi].


broboanfi f. 1. boat:4 mare; 2. pi- unei carti.
cAtura: broboand de sudoare; 3. (burbrottat n. lucrarea de a brosa cfirtile
boanfi) agristi sau coactizA rosie. [Origina isi rezultatul ei,
broschnesc a. din familia broastelor:
necunoscut5].

brobodelnic n. broboadA sau vAl de inearnul broscdnesc.

mireasi.

broboni v. a acoperl cu picAturi sou


bAsici, a bAsica; o sudoare rece Ii broboni fruntea.
brobonit a. acoperit cu broboane
sau picAturi; fig. pdmiinful brobonit de
roud.
brocat n. stoffi de mAtase tesuta cu
un amestec de diferite culori si cu aur
sau argint, ImpodobitA cu flori i figuri

(= fr. brocart).

brosearie f. 1. baltA de broaste; 2.

locul unde se vAnd broase de usi,

broscarith f. plantA ce creste prin


apele stagnante si lin curgAtoare (Potamogeton natans).
broscoitt m, 1. broasci rAioasA;

2.

(ironic) copil oda.

broqtesc a, ca la broasch, In felul


broastelor; ochi brostesti, tare iesiti din
cap; umblet brostesc, in shrituri; Yana
brosteasca, plantA acvatica din familia

brociu n. plantfi numit obisnuit roibd. algelor, numitA si strain de broascd

[Serb. mod.

(Conferva rivularis).
brodh v. 1. a face pe o stofA dese- brogtet n. 1. gramadi de broaste ; 2.
nuri in relief, a coase cu flori la gher- multime de copii mici.
ghef; 2. fig, a ampbfica, a face desvolbrofur f. carte brosat de mica Intari accesorii.

brodealli f. starea lucrului brodit:

tindere,

brotac m. 1. broascA mica de coloare


intAmplare, intalnire neasteptatii, coin- verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit
cidenta.
pe care stA capatul grindeiului (la o roat
broderie f. 1. lucrarea fficutb bro- de mond). [Gr. vulg. BROTAKOS = clasic
dAnd; 2. fig. ceea ce s'adaoga ca podoabA BiTRAHOS varianta Mold. brodtec a pa'sla o povestire sau la o bucatA muzical. trat accentul primitiv].
brodi v. 1. a gasi pe cineva sau ceva
bru int. exprimfi intensitatea gerului:
din intamplare : am brodit-o acasd; 2. a bru! mi-e frigl En.

veni pe neasteptate si la moment oporbrudnic a. Mold. sburdalnic, naiv ca


tun: ai brodit-o bine azi; 3. a se intAm- o copild brudnicd Moil.
brodiu, bru-

pla: cum se brodi, c a lo cul s fie al rituri ? 'diu originA necunoscutAl.


bruit n lutul moale ce zidarul aruncii
[Rus. "month, a rAtfici, de unde notiunea

de a ajunge sau a afla din bitamplare pe perete [Originii necunoscut].

bruftuealii .f. I. tencuealA ; 2. fig. (si


(asociatiune de idei analoaga lui nemera
brom n. corp simplu lichid, brtm. ve- ironic) ocard, bAtaie: ,.te fan a dat Turninos si de un miros neplacut, descope- cilor o bruftueald,..: hp.
bruftui v. 1. a tencui un zid ; 2. fig.
rit In 1826 de Balard In apele oilaptiela se rash, a brusca incepu s'o goneascd
for srate.

bromurh f combinarea bromului cu


in alt corp simplu: bromura de potasiu

s'o bruttuiascd.
brulinc m. V. burlinc.

bruin& v. a cAdea sau a bate bruma.


brunt& f. 1. roua albA ce inghiat
bronhii f. pl. numele calor douii con- peste noapte ; 2. praf alb, usor si fin, ce
clude prin care aerul trece din trabeea- acopere unele fructe ; 3. fig. foarte putin,
mai nimic o brunici de invd/dturd. [Lat.
arter In plArnani.
bromtith I. inflamatiuhea bronhiilor, BRUNA, solstitiu de iarnA, iarna: s'a luat
caracterizat prin o tuse mai malt sau efectul pentru cauza].
e IntrebuintatA in medicinA ca un calmant
al sistemului nervos.

brumar m. numele popular al lunei


mai putin violenta l provenita din cauza
Noemvrie (adicii luna and cade bruma
frigului si a umezelfl.
bronz n. 1. metal artificial, aliaj de mare). II a doua lunA a anului republiararnA, cositor
zinc; dinteinsul se fac can francez (22 Oct.-22 Nov.).
brumarel m. brumarul mic. numele
monede, clopote, tunuri, instrumente muzicale; 2. clopot de bronz; 3. fig. nesim- popular al lunei Octomvrie.
titor: inimd de bronz.
brumiriu a. de fata brumei, cenusiu:
bronzit v. a da coloarea bronzului. cdciuld brumdrie. II brumarie 1. variebronzfirie f. lucruri de bronz i prA- tate de struguri.
valia unde ele se valid.
brumat a. 1. bAtut de brumA : prune

www.dacoromanica.ro

- 80 -

bru

brutnate; 2. fig. fara chef, indispus: nu

buc

buboiu n. buba mare, inflarnatorie

dureroasfi.
fi asa de brumat.
brumatec a. de toamna : pant bru- bubos a. plin de bube sau buboaie.
matec.
bland v. 1. a da un sunet surd dar
brumos a. 1. cu bruma groasa, in- puternic, vorbind de sgomotul tunetului ;
.

cArcat de brumA cer brumos; 2. friguros: timp brumos.


brun a. 1. de coloare galbena inchish
batand in negru; 2. cu pArul brun.
brunet 13. stofa de coloare inchisa :
ghete de brunet.

2. de orice sgomot ce asurzeste: tunuri


sute bubuictu, se cldtina pamantul At.
[Onomatopee].

bubuit n. sgomot mare (de tunet sau

de tunuri).

bubuitur f. bubuit prelungit.


bubulite f. pl. bube mici de sudoare.
bubuluci n. pl. numele stalpilor ce
[Cf. rus. BRLIKII, a ffiramal,
sprijina coastele prispei unei case tarabrusc a. 1. aspru, iute : caracter brusc ; nesti, [Forma diferentiata din babaldd.
2. repede i neasteptat: plecare bruscd.
buburos a. plin de bube mid, voradv. cu bruscheta.
bind de scoarta sau de coaja plantelor
brusch v. 1. a trata intr'un mod brusc; si a fructelor.,
2. a grabi, a precipita.
buburuzfi 1. 1. huba de tot mica ; 2.
bruscheta f. 1. firea celui brusc; 2. alt nume dat coccinelei (dupai cele seapte
vorbA sau faptti brine&
puncte sau bube de pe corpul ei); 3.
brusture xn. planta cu frunze late, cu Mold, bucata mica si rotunda- o bubuflori purpurii sau viorii, al caror potn se ruzd de mdmdligd.
agata usor de hainele oamenilor si de
buc m. Mold. 1. pleava ce ramane dupa
lana oilor ; e buna pentru rane i bube baterea granelor, canepei, inului, caltilor:
brunet a. si m. cam brun la tap, oaches.
bruq m. Tr. bulgare ; brus de pdmant.

II

(Arctium lappa). [Origina necunoscuta]. aci sunt niste buci, pentru fdcut saci

brut n. paine neagra, pita (invechit). CR. ; 2. caier pe sfarOte: stau sd afar[Nernt. atior, printr'un intermediar sasesc]. sesc i bucul dsta; inteun buc, foarte de
brut a. 1. grosolan (in stare cum l'a graba, intr'o clipa. [Origins necunoscuta].

produs natura): tarn brut; 2. care n'a

bucal f. 1. una din cele doufi parti In


fata prin nas dela gura
lipsit de viata, inert: corp brut, piatra, pana la tampla ; 2. imbucarel negdsind
sau mineral; 4. in cornert, totul fSrS sea- ursul nimic de bucd PANN ; 3. pl, bucile
derea cheltuielilor: produs brut; greu- sezutului. [Lat. BUCCA].
tate brut& fara a tinea in searna daraua.
bucal a. cc tine de gura: orificiul
II m. 1. animal fara ratiune ; 2. fig. om bucal.
stupid si grosolan.
bualaie a. 1. cu lama alba si botul
brutii f, fiinta grosolana, om brut.
negru; miorifd bucdlaie (v. late); 2. bubrutal a. 1. ce tine de animal: poftd cAlat: o fetitd rosie i bucdiaie.
brutald; 2. grosolan si violent. adv.
bucilat a. cu bucile pline (de coil ),
cu brutalitate.
grssuliu la fata.
brutalitate f. I. firea omului brutal ;
bucatal f. (pl, buccifi); 1. o parte din2. vorba sau fapta brutalA,
tr'un tot: bucata de zahdr; 2. obiect
brutalizit v. a trata grosolan.
complet: bucatd de pcInzd, de arginbrutar m. cel ce face sau vinde paine. tdrie; 3. fig. parte dintr'o opera literara:
[V. brut, pita].
bucali alese din autori; 4. opera de
brufarie f. locul unde se face sau se arta, obiect de arta bucatd de muzicd,

fost rafinat: zahar brut, our brut; 3. care se imparte

II

vinde paine.

bubal

1.

bucatd de teatru; 5. spatiu, interval ;


1. umf/Stura dureroasa cu dupd o bucatd de vreme, merse o bu-

puroiu; buba oii, boala lipicioasa a oilor, catd de loc. [Lat. 5auccAvA, Imbucatura,

dalae; buba manzului, boala de unde notiunea de . farama sau frag.


lipicioasa a cailor, numith i rapciugd ; ment, in primul rand de mancare si apoi
pl. bube duki, se fac mai ales la copii, generalizat]. V. bucate.
pe cap si pe laugh buze; 2. asperitate buciitar 'm. cel ce stie sa gateasca
asemenea bubelor (pe plante sau fructe) ; bucate.
buciitirie 1. partea casei unde se ga.
3. fig. rau gray, durere sufleteasca: asta-i
numitA 3i

buba. [Slay. DURA].

tesc bucatele.

bucate f. pl. 1. mancari gatite pentru


masa, fierte sau fripte: bucate de dulce,
n. varsat.
buberic m. buruianA de buba rea, cu de post; 2. grane (in special grau, orz,
miros tare, gret0s, cu un gust acru si amar secara i ovas): cdmpul cu bucate. [V,

bubat a. 1. plin de bube; 2. ciupit de

vArsat.

II

(Scrophulana tiodosa).

bucata

www.dacoromanica.ro

- 31 --

bue

bud

bucati v a face bucfiti


bucatich 1. bucatfi mica; bucdficd
ruptd din, leit, aidoma la chip.
bucatura f. cata mancare se poate
lua In gura : bucciturd de paine.

bucium n. 1. instrument muzical, in


forma de teava putin incovoiata, lunga
dela 8-9 palme, se face din coaje de teiu
legat cu coaje de cires ; odinioara trImbita ostaaului (cu care da semnalul de
lupta), azi fluierul ciobanului: buciumul
bucciu a, Mold. V, bocciu.
bumf' f. 1. colac de fier varit In ca- vuieste 'It munte, alma' valea de cimpatana rotii, care o apra sa nu se roazfi poiu AL. [Vechiu-rom. ai Tr. bucin (tcu
de osie; 2. gaura sfesnicului in care se glas de bucinv, Moxa = lat. BUCCMIA].
buciumh v.1.. a suna din bucium (salt
baga Iumanarea; 3. teava palniel. [Lat.
BUCCELLA, gurit5 (dupa forma-i circulara)]. -din alt instrument): apoi un corn apucci
Bucefal m.1. numele calului lui Ale- ,si buciurnd 'n vtInt AL.; 2. fig. a vesti
xandru cel Mare ; 2. cal de parada si de in gura mare, a spune la Mara lumea.
lupta.

Bucentaur in. numele corabiei aurite


de pe care dogii Venetiei aruncau, la in-

[Vechiu-rom. bucind =lat. BUCCINARO.

buciumas m. cel ce cInfl din bucium,

buciumfitura f sunet repetit al bucoronarea kr, un Mel in valuri, drept ciumului.


semn de logodna cu Adriatica: pe vechiul

bluetit v. a face bucle, a increti parul.

cine vrea CR.: 4. fig. pont: taci cd-i

bucmeit f. gaitanas ce se coase c:

bucla f. inel de par frezat: buclele-i


Bucentaur prin Venetia purtat AL.
buche f I. a doua litera a alfabetului de aur cad pe albu-i sdn BoL.
slay; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu stie
buclarisi v. ram. a o sfecli, a o pati.
buchile; 3. (ironic) stunt& invatatura [Origina necunoscuta].
bucheaua poate s'o invefe i acasd bucluc n. Mold. V. bocluc.
cu buche, l'am potcovit bine CR. [Slay. chenar: bucrnea de land. [Turc. BORNs
BUKI,

Mesa, litera 19].

bucher m, 1. cel ce invata buchile;

2. fig. incepator, care stie Inca putin; 3.

!*nur].

bucoavnal I. abecedar. [V. buche].


bucolic a. 1. pastoral ce tine de vieatr

rutinar: era bucher de frunte i tamp pastorilor: poemd bucolicd ; 2. pl. poezi:
in felts? sdu CR.
2.

bucliereqte adv. 1. ca un incepator ;


fig. dupa metoda veche, intr'un mod

masinal,

bucherie I. infatatura elementara

pi

masinala.

pastorale: Bucolicele lui Virgiliu,


bucsai f. Mold. bucea de math, [Rut.
BIJ/C (din germ. Bilchse)].
bucsau n. planta cultivata prin gradin
pentru florile sale frumoase i odoranh
(Spartium junceurn). [Derivat din bucs,

buchet n. 1. manunchiu de flori le- am numitA astfel dupa inflorescenta sal.

gate impreuna ; 2. fig. buchet de copaci.

buchetiera f, care vinde flori,

bucsi v. Mold. V. bacsi.

bucurh v. 1. a sin* o placere vie,

buchini v. a silabisi. [Tras din buche, a fi tare multumit: a se bucura din foals;
dupA analogia sinonimului slomni].
inima; 2. a-si manifesta sentimentul tie
buchinist tn. cel ce vinde carp vechi, placere, a petrece: sd bern di sd ne buanticar.
cureim; 3. a se folosi, a avea: el se bubuchiseala f. bataie infundata: m'au curd de o deplind sdndtate; 4. a face
saturat de buchiseald AL.
sA simta placere, a multumi: stirea nu

buchisi v. a lovi cu pumnii, a bate

ne bucurei, [Albanez BUBLIRX, frumos, Bs-

Indesat: incepurd a-1 rdsuci i a-I bu- KunoNT, a impodobi: calitatea fizicului trecu
chisi infundat IV. [Lit. a bate pe bucile asupra moralului (cf. bucuros, foarte mulsezutului].

(umit, vesel)].

bucurie I. sentiment viu de multu-

bucin n. Tr. V. buclum.

bucinia m.1. Bot. angelica ; 2. Tr. cu- mire a sufletului and posed& un bur.
cut. [Din cotorul plantei se fac buciume real sau imaginar: saltd de bucurie.
fluiere].
bucuros a. 1. voios, plin de bucurie,
buciuc n. odinioara: 1. steag cu ju- 2. care face ceva cu placere i trageri
matate tuiu (insigniul ispravnicului din de inima. adv. cu bucurie, cu placere.
Focaani ai al Marelui spatar): marele cdbudach f. 1. putineiu scurt i larg
pilau de lefegii cu zapciii, buciucul go 2. fig. si tam. femeie scurta i grasi.
tobosarii Fa.; 2. (Tutu trupa de soldati, [Variantele; budascd, budaie, buddliu
ramasita din marea capitanie a Focsani- buduiu se trag dintr'un primitiv burl
lor. [Turc. But1J1C, jumiitate].
scorburi de copaciu (v. budur)].
bucium m. trunchiu, butuc (mai ales
budaie f. Mold. V. budacti.
de vi(a) : la buciumul vifei trei vhistari budali m. prostanac: eu cu budalaun
II

cresc PANN. [Origina necunoscuti],


L.

dsta de lanulea CAR, [Turc, BIJDALA,

$aineanu, Diet Universal,

www.dacoromanica.ro

bud

82

bub

budhism n. religiunea lui Budha, foarte


raspandit In Azia, unde numara aproape
400 mil. de sectatori. Ea constA mai ales
In credinta, ca omul expiaz, Intr'un sir
de existente indefinite, pacatele ce a facut

sly); 2. a se umfla (de var, placinta); 3.


a face sgomot (cazand sau razand); 4. a
lovi cu violentA. [Lit. a face bun].
bulniti f, 1. pasare de noapte singuraticA (Strix bubo); 2. fig. care traeste
retras de lume. [V. buhd].
bufon a. si tri. caraghios, mAschriciu.
bufonerie f. caraghioslac.
buft n. Mold. 1. burta vitelor ; 2. tin
fel de cartabos: chiste i buft umplut CR.

a expia.

ceva umflat].

budalau n. Mold, V. budacA.


budhic a. privitor la budhism.

intr'una precedenta, si in nazuinta de a


merita repaosul final sau nefiinta (nirvana), adica mantuirea sufletului, care
inceteaza de a renaste si prin urmare de [Forma amplificatA din buf, care exprima
buftea m. Mold. buflea. [Derivat din
budhist rn. sectator al budhismului.
budihace f. Mold. 1. pociturA (vor- burn.
bilged a. Mold. galben i umflat (de
hind de lup): sd-si facet' budihacea casa
la noi in sat CR. : 2. (budihaie) sperie- boalA): /a fdlci um flat si buged En.
toare de pAsari. [Origina necunoscuta [OriginA nectmoscuta].
budinca f. un fel de puding. [Nemt. bugenita f. Mold. V. bujenitA.
buget n. starea anualA a cheltuelilor
PUDING, printr'un intermediu sAsesc].
budoar n. mica IncApere, Impodobita si veniturilor unei tan sau mac) adminisuzul particular al tratiuni.

cu eleganta, pentru

bugetar a. privitor la buget.


damelor (-=-- fr. boudoir).
bugetofag m. (ironic) functionar al
buduhala f. Mold. boalA molipsitoare.
1Statului.
f OriginA necunoscuta].

buduiu n. Tr, galeata: ia i cea sitd buh n. Mold. svon, renume: mi se


din cuiu j Mind din buduiu POP. [V. dusese buhul despre posna ce Neusem CR. [Primitiv onomatopee exprimand

budacii],

budulac a. prost, naiv: tratele men un sgomot sau rAsunet de lucruri lovite
c cam budulac [SP. [V. budala, cu un [cf. buhnet)].

buha f. stomacul boului [Origina nesufix analogic (cf. prosteinac].


badur m. 1. trunchiu de arbore gaunos ; cunoscutA].
2. aerial de put (obisnuit dintr'un trun- bull& f. 1. (pl. buhe), pisari de noapte,
chiu scobit). [Derivat dintr'un primitiv icu cap mare stufos i ochi mari indrepbud, trunchiu, inrudit cu but (cf. buture)]. Itati inainte; ziva o petrec prin ruine, era-

buduret n. Tr. cosul unui cuptor ta- 'pAturi de stand, si numai de cu seara
ies la vanatoare ; aerul lor trist i tipabuduroiu n. Mold. putina mare (In tul lor jalnic au fAcut pe popor sa le

rAnesc (facut dintr'un budur).

opozitiune cu budacd sau budaie),


bull int, exprima 1. sgomotul unei
caderi sau al unei exploziuni: a da but
de perete; 2. sgomotul umflArii filcilor.

iconsidere ca prevestitoare de nenorociri

(Strix): aind buha se phinge prin triste


suspine Bor,.; 2. fig. muiere ce umbra

nepieptenata, cu parul valvoiu. [Onomatopee, ca l buf, butrid, buhnii, care exbuf m, cea mai mica buha cucuiata prima trista lor strigare].
buhail 'v. Mold, a plange urland, a tips
!Strix scops). [V. build].
bufant n. cutele umflate sau infoiate ca buha.
buhai v. a se face buhav, a se umfla
la hainele femeiesti.
Bufeni m. pl. poreclA data de catre fata (de sornn sau de be(ie). [V. buhat].
buhait a. buhav: fafd buhditd.
FrAtutii bingteni locuitorilor din comububaht m. Mold. 1. taur : po ate ure'un
nele muntene ale Banatului (in numar de
vr'o 15.000) veniti din Oltenia, de unde buhaiu infuriat i-er veni de hac CR. :
si numele de Tdreni, adicA emigrati din 2. putinica cu o coarda pe fund, ale cfirii
Tara RomaneascA. [Numele face aluziune vibratiuni imita ragetul buhaiului: cu buhaiul se colindd in seara de Sf. Vasile,
la fudulia Tarenilorf.
bufet n. 1. dulap de pus vase, argin- urcind plugusorul; 3. (de balt), pasare
tante, etc.; 2. (la baluri, etc.), mash' CU numita si bou de baltd, ale carii strimancari, vinuri ; 3. salA de mancare (la gate repetite vestesc (dupa credin(a pogad).
porului) un an mAnos; 4. cm grog si gras
bullea in. om foarte gros. [Dela buf! cu glas de taur; 5. stupul ce nu roieste ;
care exprimA umflarea falcilor (cf. bufni)]. 6. randea mare purtata de doi insi; 7. Buc.
bufna f. bufnita : bufnele posomorite carligul coasei ; 8. partea moth care ridied sau coboar polite, prisnelul si pieiipd cu glas amorfit AL. [V. buhd].
bufni v. 1. a se bozumfla (mai expre- trele. [Rut. Bung].
[ Onomatopee].

www.dacoromanica.ro

buh

bul

83

buhav a4 1. ,alben i umflat, vorbind


bujorat a. inrosit: cu obrajii bujomai ales de fata unui bolnav; 2. stricat raft de palme.
de bauturA. [Serb. !WHEY].
hula f. 1. scrisoarea papei cu pecetea
buhnA f. buh imi pare cd-s o ruind, de aur sau de plumb: buld de excomupe care buhna tipd AL.
nicare; 2. bula de aur, diploma regelui
buhnet n, 1. sgomot mare: usile se ungur Andreiu II (1222), privitor la radeschid cu buhnet; 2. tipatul bufnitei porturile intre rege i Statele sale.
bulamac n. stalp gros. [Originii nede buhnet fipd cobele 'n codru AL.
buhos a. cu prul sbarlit (ca buha) : cunoscuta].
bulat n. cutitul dogarului de facut
o pasdre cdrnd si buhoasd.

buhur ii. stoM de matase; o large:

mantic de buhur alb On. ['rum 131JHUR].

cercuri, [RUS. BL1LAT 0, otel].

bulb m. 1. ceapa plantei: bulb de

buhurdar ii. eadelnit, vas pentru crin; 2. parte umflatfi sau globuloasa

partumuri (lnvechit): buhurdaruri pline bulb dentar, germenul dintelui.,


bulboac I. locul unui rAu unde apa
de .scumpe miresme OD. [Turc. BUFMRDAR
e adancA, vartej de apA, vultoare (de
(din buhur, parfum)].
buhurez m. buha cu pene oachese, moarA): cum adoarme rdul la bulboace
galbui (Strix otus). [Compus din build AL. [V. bulbud.
bulboani f. bulboaca. [In loc de
si hurez].
buiac a: Mold. nebunatic, sglobiu (de vulboand, de aceeas origina cu volcai si de oameni) fugarul buiac Cosa. bora
bulbos a. plin de bulbi.
[Slay. Baum, nebun, salbatic].
buiamit f. testemel (in Ramnieu-Set- bulbue n. 1. izvor ce are deschiderea
pe fundul unui rau si se vede bulbucind
rat). [Turc. Bonk/Al].
pe suprafatA-i; 2. basica de apa, val de
buiestraff m. cal in buiestru.
buiestru m. mersul calului cand ri- lichid: ploud cu bulbuci. [Abstras din
dica deodata cele dou picioare dinainte, bulbuced. Ii m. planta cu florile mari, mo-

pas repede: cal bdirdn nu se mai in- buloase, galbene i .cu vinisoare verzi pe

vald in buiestru. [Origina necunoscutia din afar (Trollius europaeus).


bulbuea (bulbuci) v. a clocoti (de yebuigui v, a vorbi aiurea, a spune vrute
luri), a scoate basici, a curge cu sgomot,
nevrute. [Origina necunoscuta].
buimac a. ametit, zApacit, nauc: era [Onomatopee exprimand sgomotul cu care
buimac de cap de atata umblet CR. apa agitata iese dintr'un izvor sau dintr'o
[Cf: slay. nut, sAlbatic];

sticIA].

bulbucat a. globulos l iesit din orbite : 'pt aruncd pocitura bulbucafii ochi
din buimdceala in care cdzuse ISP.
buimilei V. a nauci: portarul se bui- de broascd Eh!.
bulbuci v. V. bulbuca: valurile bulmacise de cele ce vedea
btdmatee a. cam buimac: uriesii stau buciau.
buldog m. rassA de caini bondoci cu
buimateci AL.
buiurdisi v. (iesit din uz) a ordona, fldile iesite afar.

buinficeal f. ame[eal: trezind'o

a dispune: buiurdiseste pricina cdtre buleandri f, 1. straiu purtat i In


starostii bleslelor, ca sd o cerceteze parte rupt; card-fi bulendrele 2. petec
de stoM, vechiu

NEOR,

pi murdar ;

3. fig. leptl-

buiurdisit a. Intarit prin decret dom- &aura, muiere desmatatii; 4. lucru Mira
nesc, oficial: administratia e un codru valoare, om de nimic. [Cf. it. balandra,
scortotina
plin de hoti buiurdisifi AL.
buiurdiu n. odinioara : 1. ordinul u- bulearei f. pop. rachiu sau vin prost.
nui pa sau vizir pentru Constantinopole [Origina necunoscut]. V. holercit.

(in opozitiune cu firman, destinat pro-

buletin n. 1. mica hartie pAtrata pe

vinciilor); 2. decret domnesc. ['rum. EU' care se scde numele candidatului la alegeri; 2. scurth dare de searnA despre luY URDU).
bujd Mold. cocioaba. [Cf, rus. BLIDA, crtuile ce intereseazA publicul: Buletinul
COlib].

bujdeue I. V. bojdeuca.

bursei; Buletinul legflor, culegere ofi-

ciaM de legi, decrete i ordonante; 3. fibujenicil f. Mold. muschiu de cApri- tuica eliberata de unele administratiuni ;

oar afumat: bujenifd de muschi span- buletin de bagaje.


tuft AL, [Rut. BOIENITA],
bulevard n, 1. Intarituri umpluta cu
bujor in. 1. plantit de griclina cu fru- IpAmant: poruncind sd ducd toate tumoase flori rosii sau albe (Paeonio); Inurile pe bulevarduri Bkc, ; 2. fig. tot
2. fig. frumos ca un bujor: un bujor de ce serva pentru aprare i protectiune
fatd. [Slay. EtOlils
Carpafii furd bulevardul nationalitdfii

www.dacoromanica.ro

bul

- '84

butt

bumb m. Mold. nasture de metal: un


bele laturi cu arbori; bulevardul Carol. bumb galben de cristal AL. [Cf. ung.
bulleiu n. pl. cele doua lemne curme- OOMB].
bumbac n. 1. planta din Wile calde,
zise si perpendiculare ale jugului, [Ung.
si mai ales din Statele-Unite, care proBiLFA].
romdne; 3. strada larga plantatisl de am- I

bulgare m. 1. bucatil mai mult sau duce bumbacul (Gossypium); 2. firisoare

mai putin rotunda (de parnant, zapada, sau pen lungi, matasosi si foarte subtiri,
sure, etc.); 2. fig. bulgdri de lumina En. can infasura grauntele bumbacului; 3.
[Singular refacut din pluralul lui bulg pAnzA sau vatO fficutO din acele firisoare:
(Tr. bulg de aur Pop,), inrudit cu bulu- ' iciorap de bumbac 4. tort sau fir de
gheana i cu bulz1.
Ibumbac : urzitura pdnzei de in, iar
bulgarese a. din Bulgaria.
batatura de bumbac ; 5. puful de pe ubulgarolu m, (ironic) Bulgar: bulgd- nele fructe (ca la gutui); 6. fig. ceva deheat si mare: a jost crescut in bumbac.
roi cu ceafa groasa En.
bulgur n. Mina de grau macinat mare [Din gr. lat. BOMBYX, printeun intermediar
cu care se face mamaliga sau bucate : 130MBACUM].
putintel bulgur cu invdrtitd la sfdrsit bumbacar m. 1. lucriitor de bumbac,
care 11 scarmana i 11 toarce: 2. negustor
bulhac n. Mold. baltoaca : panel ce cia de bumbac si de bumbficarii.

AL, [Turc. BuLoud.

peste un bulhac CR. [Origins necunos-

bumbficarie 1. 1. maestria de a lu-

era bumbacul ; 2. lucruri de bumbac,


bulibas; m. V. bulubasS.
,panza, tort ; 3. locul uncle se lucreazA
bulicher n. Mold. cutit mare si lung: sau se vinde.

cuta].

scoate bulicherul din teacd CR. [Ori-

bumbacel n. ata de bumbac pentru

cusut sau implant.


bumbacos a. fulgos, moale ca bumbulinaie f. Med. foame nesatioasa.
bulin n.. t turtisioara rotunda de pe- bacul.
bumbara f. odinioarfi, obuz pentru
cetluit scrisori; 2. Farm. capsula. [Gr.
asvarlitul bombelor: cu tunuri si bummod, BULINI (din it. bollino)].
bulion n. aliment OM din apa fiarta barale Pop. [Compromis popular intre
cu came sau legume: bulion de patio- bumbd (bombax*) i sinonimul sSu argele (= fr. bouillon).
haic cumbara].
bumbasir m. odinioara, aprod sau
bulubasii m. odinioara: 1. capitanul
unui buluc de arnauti: basbulubasA, se- agent politienesc pentru implinin de ban:
ful gardei domnesti; 2. (si bulibas) YS- isi executiuni : am poruncd sd-ti puiu
taful unei sere de tigani. [Vechiu-rom. I burnbasir Fa, [Forma paralela cu mumbulucbasa = tune. suLux Easy].
basir = turc. MUBAIYR. usier, sergent].
bulue n. companie de soldati (in os- bumben adv. teapan, ca un butuc
tirea turceasca sau In cea pamanteana a toti dormiau bumbeni Ise. [Origins neseimenilor i arnau(ilor): agii ienicerilor cunoscuta].
gina necunoscutS].

bun a. 1. care e aa cum cere natura


si ai bulucilor BALc. [Turc. BULUK, corp
de trupe]. adv, Mold. grAmada, unul sa : om bun; 2. care are calitAtile dorite,
II

peste altul: infra buluc in ogradd CR, potrivit: bun de popcl, bun de insurat;

[Adicit In massA compactO (ca un regi- 3. favorabil : vreme bund; 4. valabil: bun
ment de seimeni sau neferi): termen pri- pentru trei persoane; 5. curat de orimitiv militar cu sensul generalizat].
ginS, nefalsificat ; aur bun; 6. adeviirat
buluci v. Mold, a se strange la un (vorbind de legaturi de rudenie) var bun ;
loc : se bulucird ca oile. [Lit. a se In- 7. mare : un bun numar de cetateni.
gloti ca cetele spu bulucurile de ostasi], [Lat. BoNus]. II m. tatal tatalui, bunic, mos:
bulugheanik (bulughinii) I. Mold. bul- bunii auziserd dela strdbunii lor hp,
gAre de cas: niste bulughene cu muj- [Lit. tata bun, ca termen de gingasie sau
deiu i cu mamdliga CR. [V. bulgdre]. de dragoste].

bulvan m bustean. [V. bolovan].


bun n. 1. ceea ce-i bun: sdndtatea
bulz m. 1. bot de cas (inainte de a fi e bun neprefult ; 2. ceeace posedA. ciSCOs din strficuratoare); 2. cocolos de neva (In bani sau mosii): bunuri mo-

mamaliga calda inliuntrul cfireia se pune bile si imobile ; 3. precipitat de fiere de


branza sarata. [Termen ciobanesc de ori- bou sau vacA (ce se crede bun pentru
uncle boale); 4. (ironic) pl. calitati: mai
gina obscura].
bum int.
I
exprima sunetul tobei.
avem i alte bunuri CR. [Lat. sonun.).
bumasca f. Mold. hartie-moneda (mai
buni f. bunicA. 11 I. piaza, augur: nu-i
ales ruseasca). [Rus. BUMAIKA (din bu- a bund; 2. (ironic) bocluc, pozna : a face
maga, bailie)].
cuiva una buna; 3. una $ bunA, un

www.dacoromanica.ro

bun

- 85 -

bur

singur lucru, absolut In ruptul capului trasura mare, care In timp de ploaie apart/
a fti, a finea luta si bund; 4. toate pe calAtorul dinAuntru sau tie pe capra ;
5. partea principala a vioarei ; 6. gaura
hune, fie si asa (V. buneioard).
bunacuviinth f. ceeace se cuvine, mare facuta In ghiata. [Dintr'un primitiv
burd, inrudit cu burtd]. U adv. 1. umflat
pnrtare buna, In vorbire sau fapte.
bunioarl adv. de pilda. [Lit. odata ca un burduf : Ii Idea spinarea burduf
si bine].
de beitaie; 2. fig. indopat burduf de
bunfiseamii (de) adv. cu siguranta. carte ISP.; 3. teapan l'au legat burdut.
burdufos a. umflat ca un burduf. panbunfitate f. 1. insusirea celui bun; 2.
dispozitiune morala de a face bine; 3. tot tecos teiule, grosule i burdufosule!
ce-i excelent: o bundtate de om, o bu- PAM.
:

nettate de yin; 4. formula de politeta:

burduhan n. 1.

pielita ce coprinde

bundtatea d-tale; 5. pl, lucruri sau fapte matele ; 2. lucrtiri ("acute din acea piejita,
bane : tot felul de bundtdfi. [Lat. Bola- ca ochiuri de fereastra la bordeiele Oranesti ; 3. burta dobitoacelor ; 4. (ironic)

rATEn]

Buna-vestire f. sarbatoare In amin- pantece mare i gros : grozav burdahan


tirea sosirii lngerului Gavril, ca sa yes- ai nesalios gatlej CR. [Din burduh =

teasca sfintei Fecioare nasterea MAntui- iburduf; forme paralele ; bitrdfihan (scurtorului (25 Martie). [Traducere dupa slay. tat bfirdan), burdShan].

burduh(ln)os a. cu burta mare, panblagovestenie].


bunavointii f. dispozitiune favorabila tecos cea plosca burduhoasd NEOR.
[Din burduh sau burduhan; forma scur-pentru cineva.
bundl f. cojoc fara maned si scurt tea burdios (--= burduhos)].
papa la brau (In Oltenia); In Mold. bonda.
burdulea rn. om cu burta mare. [V.
[Ung. SUNDA].

bundita f. cojocel.
bunduc a. Mold. V. bondoc. II pl. taraci ce sprijina coastele prispelor tadnesti (In Oltenia). [Lit. stalpi bondoci].
bunget n. 1. padure batrana i deasa ;
2. crang des si Intesat In mijlocul unei
paduri: prin bungetul dsta de padure
mergand i pe dibuitele TSP. [Albanez
BB/v:1, stejar: lit. codru de stejari (V. dum-

bordea].
burdulell rt. burduf mic : un b.urdusel cu branza.
burdugi v. 1. a umfla pe cineva Its
batai: ma cam burdusise in spate Rom;
2. a se umfla i Incovoia de uscaciune
sau de umezeala (de scanduri) ; 3. a se

muia foarte tare, a se face malaiet (de


poame) ; 4. a se face gatinos (de arbori).

I[Din burduf =burduf (cf. burdiqel) .

lit, a umfla ca un burduf],


brava)].
bunich f. mama mamei sau a tatalui,
burduz f int. V. hurduz-burduz I
[V. bun].
burete rn. 1. gen de ciuperci in mabunt n. Mold ritscoala, revolta vai de joritate bune de mancat, numite si mamitre ! o fi iar vr'un bunt At. [Rus. aural)]. natiirci (Boletus edulis); 2. mancare fabuntao m. rebel : buntasi ean l. au cud' din bureti comestibili ; 3. substanta
de gaud sd dea foc kirguitri At.
unui zoofit marin, usoara, elastica
poburl v. a cadea bur& a ploua marunt. roasa, care inghite lichidele (Spongia).
burii f. 1. ploaie cu furtuna ; 2. ploaie sage ca un burete; 4. bucata de buret
marunta i rece: pulberea de diamante pentru sters sau spalat ; 5. pl. capetek
cade find ca o burd Erg. [Vechiu-rom. clipatAnei de roata. [Lat. BOLETUS],
burd, vifor = serb. BURA].
burghez m, cel ce face parte din clai:
Ouratec in. Mold, brotac : afi iesit mijlocie, In opozitiune cu nobil sau mi
toft la hind ca buratecii Err. [Altera- War. U a. privitor la burghezi clasa burriune populara din broatec, sub influenta ghezd.
burghezime f. clasa mijlocie, Intre
lui burd brotacii apar numerosi dupa
nobleta $ proletariat.
o ploaie].
burboanfi f. V. borboanii.
burghiu n. unealtfi de gaurit mai mic4
burcit f. Mold. cojoc mare si latos. deck sfredelul. [Turc. nueoo].
buriao n. buriu mic (5- 20 yedre).
sada ciobAneasca intr'o burcd invelit

buric n. I. partea dela mijlocul panburdios a. burtos : nu era burdios tecelui, cicatrice ramasa dupa taierea ma-

AL, [Rus. sukaAl.

ca alfii Isp. [V. burduhos].

tului, prin care fatul 1st trage nutrimentul

inainte de a se naste ; 2. punct de mijloc :


burduch v. V. hurduch.
burduf n. I. stomac de vita ; 2. piele buricul pamantului ; 3. varf burical
intreaga de capra; cusuta In forma de sac, dealului ; 4. capat rotund: buricul de-

in care se pune untdelemn, branza, etc.; getului ; 5. gaura la mijlocul pletrii za3. foale de suflat; 4. pielea dinainte la o catoare a morii.. [Lat. UmBILICI:4

www.dacoromanica.ro

bur

bus

86

bursune in. Mold. rugina rosie por-

burich V. a se sui taris-grapis pe o

coastA repede, a se cAtAra pe un arbore. tocalie, cu pete lucitoare, intrebuintatA cu


cojile de nucA pentru fAcutul vApselii ne[Lit, a se tart pe buric].
buricat a. convex, bombat.
gre. [Origina necunoscuta].
buricel in. Mold. punctul carului unde ! burei f. partea de jos a pantecelui.
se leag5 crucea dinapoi cu piscul dinapoi. [Bulg. BURTA ; vorbA primitiv identicA cu
[Cf. buric 5].
I bortd, cu sensul fundamental de cavi-

buriu rt. butoias de tinut rachiu sau tate, (de trunchiu, de corp, de lucruri)].
burth-verde in. om dat la interese
otet (20-40 vedre). [Turc. mud.
burlac rn. Mold. flacAu, neinsurat, be- ,si vieatA materialA l deci incapabil de
cher. [Rus suaLAxe, muncitor cu ziva]. cugetAri mai Mahe, de sentimente mai
burlitcie f. Mold. starea burlacului nobile Ianache burtA-verde, porecla pocu burldcia pi insuratoarea rdrndneo porului roman, ca Jacques Bonhomme
baltd CR.
In Franta sau Ca John Bull In Anglia.
I

burlan n. teava de scurs

at's&

[V. [Lit, burtA robustA (cf. 4Romdn verdex,),

burluiu].
adicA om robit pantecelui].
burlesc a, poznas, de un comic josnic
burtverzime f. (ironic) burghezime.
pi

burtos a. cu burta mare.

exagerat.

burlinc in, 1. purcel in[Arcat, grasun;


buruianfi f. 1. iarbA In genere ; 2. iarba
2, fig. Tr, putineiu de pus branzA pentru rea, Marie ; 3. pl. ierburi de leac, plante

medidnale; 4. numire generala pentru


burluiu n. Mold. teava palniei in care plantele erbacee : buruianA de bubA rea,
ie toarnA vinul. [Origina necunoscuti]. spanac porcesc ; buruianA cAineascA,
burn (burnitA) f. V. bur&
brefu; burufanA de cinci degete, scrintiburnith v. a bura.
toare ; buruianA de friguri, laptele caiburnus n, 1. manta mare de litres' cu nelui ; buruianA de lungoare, leustean ;
gluga (cum poarti Arabii) Arabii in- buruiene donme,ti, vAzdoagi, [Munt. buiarnA. [Tr. brulinc= sas BRZLIRUI].

velifi in burnusuri albe AL.; 2. hain3


mare cu gluga (in Dobrogea); 3. scurteica

riand = slay, auRTANO].


I

buruienith f.

1. buruianA mica. ;

Arancelor (din Basarabia). ['rum. BURNUZ]. floare de ochi (Euphrasia).

burs& f. 1. pensiune platit3 de Stat

pentru Intretinerea unui elev Intfun ayezimant de instructiune ; 2. locul unde se


adunA bancherii, agentii de schimb, etc.
spre a vorbi de afaceri financiare: pala-

I
I

tul Bursei.
bursier m. 1. elev care se bucura de
o bursa intr'un liceu sau alth scoalA ;

2.

cel ce frecventeazA Bursa.

'

2.

buruienos a. plin de buruieni sau balArii ard movili buruienoase scofand


fumuri cenusii AL,
burungiuc n. Mold. V. borangic.
burzului v. Mold. 1. a se sbarli noi
ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a
se infuria, a se mania : zise ea burzuluitd grozav CR. ; 3. a se strica (de vreme

I frumoasA). lung. BORTANNT, a se sburli ;

bursoacii f, alt nume dat mohorului, v. borzt


bus in. pumn, numai In locutiunea
I a merge de-a buqile, pe maini i pe piI

din cauza frunzelor sale ascutite i aspre


(asemenea perilor bursucei).
bursuc m. 1. mic animal carnivor din
al carui Or se fac pensule i perii, se
vaneazA pentru blana-i cenusie i pentru
grasimea lui (Ur.sus metes); 2. om bondoe, copil gros i mirunt ; 3. somnoros
Ca bursucul si bozumflat (adica sburlit

cioare (cum umbla pruncii). [Vechiu-rom.


,
,

'

'

bus, pumn (Dosofteiu), sens pAstrat de

formele derivate : probabil de origina onomatopeicil.

buseatal f. lovitura cu pumnul.


busi v. a lmbranci calul rau l'a

busit AL,

ca peril bursucului). [Turc. BORSUld.

busituri f. loviturA cu pumnul: cafe


busituri am mancat At.
bursuch.f. 1. femeiusca bursucului ; busmachi m. pl. Mold. papuci feme-

bursuch v, a se urnfla In pene, a se

bozumfla.

2. micA plantA cu frunzele obtuz dintate iesti: busmachi de iuft CR. [RUS, BAFIAKO.
pe margine i corola pAroasa (Bartsia
busna adv. Mold. V. busta.
busoli f. I. instrument de fizici a ch.
alpina).
I

bursucar m. caine de vanAtoare bun rui parte esentialA e un ac magnetizat,


care se invarteste liber pe un cilindru,
bursucel m. cAtelus de bursuc: erau una din extremititi fiind totdeauna Inbursucei cari se svdrcoliau OD,
dreptati citre N. Cu ajutorul ei navigabursuflat a, fig, umflat, bozumflat : torii au putut Intreprinde cAlAtorii lungi

si contra mistretilor.

jargon bursufl at AL. [Galicism=fr. bour- si descoperi tin necunoscute celor vechi;

souflel.

2, jig. Mama conducitor.

www.dacoromanica.ro

bus

bus

87

bust n. 1. partea superioari, a corpu- fin p3mAnt, in haine), [V. butuc; pentru
lui omenesc; 2. opera de pictura sau de sensul 2, cf. bortd].

sculptura care reprezinta capul I pieptul


butoiu n. vas mai mic decat butia,
in special pentru rachiu (50-80 vedre) :
unei persoane.

busta adv. Mold, toti deodata nava- vinul dintr'o butie se poate deserta
dau busta in casa AL; 1$1 busna ; in mai multe butoaie.

lind

de origin& necunoscutaj.
bulitean rn. 1. butuc, trunchiu de lemn

button n. nasture mic (de cfimasa).


butoniera f, gaura hainei uncle se

iara craci; 2. bucata de lemn gros ; 3. petrece butonul.


butori v. Tr. a gauri, a sfredeli. [V,
fig. om lipsit de pricepere si de simtire:
ce stai ca un bustean ? 4. (In unele butoara].
part butuc de roar& [Dintr'un primitiv butuc m. 1. trunchiu de arbore taiat ;
bust, inrudit cu but (v. butuc); varianta 2. trunchiu de arbore Inca In pamant
Mold. bustihan corespunde formal lui bur- ibutuc de vita; 3. Mold. capatana rotii t
&Man]. 11 adv. Ca un bustean de teapan: o roata iese din butuc AL.; 4. patul sau
talpa vartelnitei; 5. scaunul de cioplit al
a adortnit bu.,5tean.
bustiban m. Mold. V. bustean t ga- rotarului; 6. pl. odinioara un fel de supliciu: buctiti grouse de lemn In care se
seste un bustihan putregaios Ca.
busuioc Tn. 1. pleura' de gradina pla- prindeau picioarele sau mainile vinova-

cut mirositoare (Ocimum basilicum): tului cu picioorele 'n butuci sj cu maibusuiocul joaca un rol mare In credintele nile 'n catusi POP, ; a trage cuiva bud erezurile poporului ; el aduce noroc la tucul, a ()Safi pe cineva fetisoara imcase omului, se intrebuinteaza de babe pdratului ne-a tras butucul CR. ; 7. fig.
in descantece $ i la farmece de dragoste ; greoiu, tont. adv. ca un butuc, teapan
2, manunchiu.de busuioc cu care boteaza a dormi, a lega butuc. [Dintr'un priII

preotii. [Bulg. Boman% (= lat. basilicum)]. mitiv but, trunchiu, care a mai produs

a. cu miros de busuioc: poamit busu- derivatele butaciu, butoard, buturd.


butucAnos a. Mold. butucos: mdini,
ioaca, Mold. tamaioasa.
11

but n. coapsa de berbece sau de cal. picioare butucanoase.


butuci v. a pune sau a prinde In bubut n. Tr. ciuda, necaz ce horesti tuci picioarele nu se mai miscard,
asa cu jele In butul dragostii mele ? parc'ar fi lost butucite ISP.
butucos a. greu sau mare ca un buPOP, [Origins necunoscutal.
butaciu a. cu coarnele scurte groase. tuc: picior butucos.
buture m. scorbura de arbore : bu.
f Din primitivul but, trunchiu (v. butud:
lit. ciuntit sau trunchiaa
!tune de stejar. [V. butud.
buturuga f. radacina de arbust ce se
butar in. cel ce face sau vinde buti,
[Turc. strd.

dogar,

Iscoate din pamant pentru foc. [Diminu-

radacina. [Ung. sonasj.

buza f. 1. partea exterioara I carnoasa


care margineste gura: a ramSnea cu buzele umflate, a fi ()Sent ; 2. margine:
de a tunurllor buze AL. [Termen comun
multor familii de limbi probabil ono-

butarga f, icre de chefal (---= fr. bontargue).


butarie f. dogarie.
butaff m. ramura verde taiata dintfun
copaciu i pusa in pamant ca sa prinza

tiv dela buturd.

butasi v. 1. a inmulti plantele prin matopee].


butasi; 2. a sapa in jurul unui arbore.
buzat a. 1. cu buze maxi i groase ;
butca f. Mold. caleasca: trase buten 2. cu buzele umflate : te goneste i te
dinaintea bordeiului Az. [Rut. BUDICA, lasa buzat.
buzdugan n. 1. sceptru cu glob In
bordeiu (v. botca) l un fel de trasural
butelie f. sticla; butelie de Leyda, varf, spada i buzduganul erau insigniile
flacon in care se poate acumula si con- Domnilor romani mi-au pus pe cap
densa electricitatea.
coroana i buzduganu 'rt mind AL.; 2.
butte f. 1 vas mare de lemn cu douS ghioaga de fier (intuit& mare si grea,
funduri i cu doage legate cu cercuri de odinioara atributul Marelui armas: Arfier,

de pastrat vin sau alte spirtoase bure hattnanul ce 'n mina poarta un

(100-200 vedre); 2. bucea de mita (dupa groaznic buzdugan NEOR, ; 3. arma de


forma-i circulara): se uita prin butia capetenie a haiducilor (in cantecele porotii ISP. [Lat vulg. airrns].
pulare) buzdugan de voinicel ; 4. (in
butnar m. Mold. V. butar [Nemf. basme) arma favorita a smeilor si a fetiBOrmea, prints'un intermediar sasesc],

frumosilor; 5. Tr. ciocan de crapat lemne ;


6. plena cu florile verzi-alburii si ale cart
butoara f. Tr. 1. buturuga; 2. gaura fructe uscate au forma unei piramide ras-

butnfirie f, meseria butnarului.

www.dacoromanica.ro

buz

bug

88

turnate (Sparganium); 8. Tr. coceanul buzunar n. sAculet cusut In haina,


porumbului. [TtitC. BOZDOOAN, lit. Vim unde se pun bani sau alte lucruri. [Gr.
cenusiu, maciuca avand In varf un cap mod. BUZUNtRI].
de soim].
buzunari v. a fura din buzunar Lira
buzili m. cel ce are buze late si groase, a fi simtit.

buzis adv. inainte, in fold: cu patru buzuni rit n. bani de buzunar bani...
cai buzis.
pentru buzundritul Adelei si al meu AL.

cabazlac n. Mold. poznA, glum a


C m. I. a treia liter& a alfabetului; 2.
cifra romana In valoare de 100.
proasta nu-i aci locul de spus cabazca conj. exprima : 1. o comparatiune: Ideuri AL. [MIT. HOILKABALLYIC],
alb ca zdpacla; 2. o aproximatiune: copi/
cabestan n. scripete vertical, format
ca de patru ani ; 3. o relatiune de ase- obisnuit dintr'un cilindru infasurat ca un
manare intre doult idei : mai dulce ca .otgon, servind a trage greutati mari : toate
mierea ; 4. cel mai Malt grad de inten- cordbiile au cede un cabestan.
sitate (duph un comparativ adverbial) :
cabina f. 1. camArutii pe bordul unei
ca mai bine, cat (se poate) mai bine ; corabii ; 2. spatiu inchis la o baie.
ca mai ba, nicidecum ; 5. scopul sau finacabinet n. 1. mica Incapere pentru
litatea (inaintea unui conjunctiv) : mein- ilucru, toaleta, etc. ; 2. consiliu de minWri,
Iguvern: cabinetul din Bucuresti ; 3. locul
cam, ca sd trdim. [Lat. tuau].
ca conj. 1. serva a impreuna dotra pro- junde se conserva colectiuni de obiecte,
pozitiuni t crede, cd nu pot ; 2. exprimA linstrumente : cabinet de fizicd, de hicauza iti mullumesc, c mult bine Imi 'mie ; cabinet de lecturd, locul unde se
fdcuai. [Lat. QUOD].

cabadaiu rn. voinic, viteaz (porecla

ipot dti ziare sau arti cu plata.


cablarit n. dijma de grane ce plAtia

ostasilor lui Pazvantoglu) : feciori de bo- odinioara fiecare locuitor al Orli. [Numit

ieri luard un fel de aer de cabadai astfel dupA masura de cereale cdbid =
sas. xasEL)].
GHICA. [Turc. RABA DAYI, lit. Illojic
cablogram n. depesii trimisA princabala f. 1. traditiune ebraica despre
I

interpretarea mistica i alegorica a Vechiului Testament; 2. pretinsA *Uinta de


a comunica cu spiritele ; 3. Corn plot ; 4.
cei ce comploteaza,
cabalist m. cel versat in cabala judaica.

cabalistic a. 1. ce tine de cabala ;

2.

tr'un cablu. .
cablu n. otgon ; cablu telegrafic, format din fire metalice i bagat In fundul
apei spre a transmite depesile intre dotra
tad despartite prin mare.
cabul n. in expresiunea (luatA din graiul

ce priveste pretinsa stiinta de a comunica mahalaghlor) a face cabul, a condescinde, a se injosi : se poate ad faci cacu spiritele.

cabana f. hainA de d'asupra a preo- bul la asa ceva ? [Turc. KAsur., consimtire].
cabulipsi v. pop. a face cabul dacci
'
si a soldatilor. [Cf. fr. caban, manta cu d-lui cabulipseste sd ne onoreze CAR.
tilor (in locul vechii giubele), a portAreilor

[Printr'un intermediar verbal grec modern].

gluga].

cabanita f. I. odinioarti, mantic dom- ' cabrioleta f. trasura usoara pe doua


nealcii cu ceaprazuri de fir, blanita cu roate.

cficalau n. gramada un cdcdldu de


ce Sultanul o da Domnilor la urcarea bani ISP. [Lit. baligai].
samur i impodobita cu copce In briliante,

cacao n. bobul unui arbore din Amelor pe tron, odata cu sangiacul, topuzul
sabia (investitura cu cabanita 2i cuca rica, din a carui samanta uleioasa se face
a tinut panA la 1832) : peste dulama ciocolata.
polonezd Ldpusneanu avea cabanifd clicasder m. Bot. mAcies. [Mold. cdturcetzscd NROR. ; 2. azi, in Banat : zeghe cdderiu : origina necunoscuta].
cacau m, alt nume dat dumbravencer
sau zabun taranesc. [Turc. RABANIIA ; sensul 2 e luat din sarbeste, unde vorba In- (dupa murclaria cuibului acelei pasari).

cacealink f. siretlic : numai de nu ne


semneaz deopotrivA mantie boiereascA
ar bate capul cu atdtea caciarmale
hainA taraneasca].
cabaz m, Mold. scarnator, caraghios CAR, [t cacearma = turc. Icat'rRnA, stra.a sd vedern ce mai aerie cabazul cel tagema, contrabanda].
caci conj. exprima : I. motivul unei
de Tache AL. [Turc. HOKKABAZ, lit. cel ce
joaca cu pahare (silaba ini(iala, ca ne- afirmatiuni ; 2. o intrebare, de ce cdci
Intonata, a cazut in rostire)].

' bdiatul mi l'ai pedepsit ? PANti ; 3

www.dacoromanica.ro

- 59 -

cAc

cad

ntrebare unit cu o dorinta cdci nu-mi 6. a se nemeri. a fi estimp Paqtile


ajutd D-zeu ? [Vechiu-rom. cdce = lat. ' cad in Martie ; 7. despre fenomenele
atmosferice: cade roud, brumd, zeipadd;
QUOD Calla
cliciugh f. Mold. peste numit obisnuit 8. a se cuveni (sub raportul moral) : nu
,

cega. [Serb. xsaloal.

cficiulfi f. 1. acoperamantul capului,


la barbat, din piele de oaie cu parul sau
blana ei ; altit caciula, alt ceva aka
I

se cade, om prea cum se cade. [Lat.


CADERE].
ciidelnith v. a tamaia cu cadelnita
popii firag, cadelnifand, ceteau ec-

vorbii (aluziune la exibitiunile vechilor sca- tenii de comdnd Coaluc.

matori, cari, aruncand pe jos o caciula,


cfidelnith I. afumatoare, atarnatfi de
o schimbau In felurite alte
; 2. ce lantusoare, in care arde tamaie. [Slay.
are forma de caciula cdciula unei clip& itiambarA]

fdni de zaheir ; 3. V. baslic ; 4. Tr. gluga.


[Cf. bulg. xacuL, mot de pasare, RA6ULICA,

caciulfi)]. V. muse&

cadenth v. 1. a face sd mearga In

cadenta. ; 2. a da cadentti frazelor.

cadenfii 1. 1. intoarcerea regulata a

ciciular us. 1. care face sau vinde sunetelor, a miscarilor zidul vechiu al

mOndstirii 'n cadernd Ii izbesc (valutofi dorobonfi, tofi cdciuldri, Romeini rile) On. AL. ; 2. ritm in muzica sau poezie,
produs prin combinarea fericita a vorbelor.
de vifa veche AL.
citeiuli v. 1. a-si scoate caciula, a face
cfidere f. 1. actiunea de a cadea p
plecaciuni ; 2. fig. a se umili (spre a ob- rezultatul ei: cdderea frunzelor; 2. lig.
tine ceva).
rasturnare: cdderea ministerului; 3. miciciulie f. Bot. capatana usturoiului na desavarsita caderea imperiului rocompusfi din mai multi catet [Lit. caciula man ; 4. nereusita unei piese de teatru ;
mica --,-: cap mid].
5. cascada : cddered Rinului.
caciur a. se zice de oile cari, cu un cadet m. june nobil care intra in arpar negru roscat, au imprejurul ochilor math' ca simplu soldat spre a invata mecaciuli ; 2. dorobant cu caciula inalta

mai multe pete. [Origins necunos_cuta]. seria militara : cadefii se numiau inainte

cacofonie f. amestec neplacut de su- la noi iunkeri.


cadiascher m. inalt functionar eclecacom m. 1. mic animal din N, Eu- ziastic la Turci (unul pentru Europa si

nete sau de vorbe.

ropei si al Aziei, care seamitna dihorului, altul pentru Azia), judecator militar (Bice.)
cu blana scumpa alba, iar varful coadei [TQLC. HAM ASKER].
cadiu m. numele judecatorului la Turd,
negru (Putorius ermined); 2. blana de
cacom : giubeaua blanita cu cacom (In localitati mai putin insemnate) : pe

tata cadiului din satul Odriului POP.


cactus m. gen de plante grase i spi- [Turc. LUDY].

NEOR. {Titre. ir.mium].

cadou n. dar mic pentru a lndatora


cadal f. vas mai mare cleat putina, pe cineva : a face cadou.

noase, fSrS frunze.

cadrh v. fig. a se potrivi, a armoniza


In forma de con trunchiat. [Slav, iLkuij.
cadinfi f. femeie de harem, turcoaicti: faptele nu cadreozd cu spusele sale.

palida cadeind cu lacrimi pe a ei gene

cadr f. tablou, mai ales de forma

pat-rata : frumoasd ca o antra.


cadaneasch f. hora turceascii jucata cadran n. figura circulara a carei rond
e divizat in p&p egale cadran de penin satele turcesti din Dobrogea.
cadastru n. registru public continand dulei, de busold; cadran solar, figura
situatiunea, intinderea si valoarea pro- trasa mai adesea pe un zid si care indica
prietatilor din fiecare comuna, spre a orele prin umbra proiectata de un conservi de baza la repartizarea impozitului deiu de fier.
cadril ii. 1. grup de patru clantuitori
fonciar.
cadaveric a. privitor la cadavru; au- si de tot atatea clantuitoare, executand
topsie cadaveric&
contradanturi ; 2 bucata de muzica corescadavru n. corp mort sau mortaciune punzfitoare CU figurile executate in con(vorbind de om).
tradanturi.
AL. [Turc. ILADYN].

ciideh v. 1. a fi tarlt de sus In jos

cadrilat a. 1mpArtit in mid patrate

prin propria greutate; a &Idea de pe a- colorate stofd cadrilatd. I n. stola cacoperif; a-1 cadea cu tronc, a-i plficea drilata perne de cadrilat.
cuiva dinteo data; 2. a fi tare clarapa- cadrilater n. V. cuadrilater.
nat : casa asta cade; 3. fig. a nu reusi :
cadru n. 1. pervaz, rarna; 2. fig. plaa cdzut la examen; 4. a ajunge; a cd- nul unei opere; 3, totalul ofiterilor
zut in mdinile dufmanului ; 5. a veni subofiterilor unei companii, unui batadeodata cade 0 noapte in tunccoasd AL.; lion ; coold de cadre.

www.dacoromanica.ro

cad

cal

90

caduc a, 1. doborit de varsta: gloata caftfini v. a Imbraca cu caftan, a da


de tineri si caduci Al.; 2. Jur. legat sau rang de bolerie: ceind se cdftdnia vreun
donatiune care ramane fr3 efect: dried boier AL,
tut legator moare inaintea testatorului,
cahlfi f. Mold, si Tr. olanul pe uncle

legatul devine caduc; 3. Bot. care se iese furnul din cuptorul taranului. [Nemt.
desface de sine, care cade iute; frunze

RACHEL].

ch(h)leat f. Mold; V. eahlii.


cal v. 1. a plange pe cineva, a-i parea
de doi serpi, atributul zeului Mercuriu ; rau de ceva; 2. a se intrista cugetand la
2. simbolul pacii, atributul comertului,
o gresala comisA, a simti o sincera pAcaducitate f. bfitranete extrema (dela rare de ran. [Slay. 'Wan],
70-80 ani).
call* f. cuiul de potcoavA la cisma sau
cafas n. 1. jaluzle sau persiene de la piciorul calului cioboate cu cdlcduul
lemn colorat si transparent la ferestrele potcovit cu caiele, [OriginA necunnoscaduce.

caduceu n. 1. Mit. varga incolacit

unui harem; a) la Turd: chiar Sulta- cuta].


reul ascultd prin cafas umbros
;
Caiafa m. 1. mare preot evreu, unul

b) la Romani, in epoca fanariota: casa dintre autorii mortii lui Isus ; 2. fig. ipocrit,
are cloud ferestre cu cafas in fata u- fatarnic ; o caiafd de cdlugdr. V. Ana.
litei FiL.; 2. Mold. locul bisericri inehis
caic n. luntre usoara turceasca, tugucu grilaj de lemn (unde steteau female iata la ambele cApataie: doarme 'n leca sa nu fie vazute de barba(i). [Tare. gclnarea lungelor caice AL. [Turc. mail.
EAFAS, grilaj].
caicciu m. conducator de caice, Inncafea f. 1. bobul cafeului; 2. bAutura tray tine. [Turc, wrirov],
facuta din acest bob, uscat i pulverizat:
caie f. Tr. V. gaie. [Ung. RAMA.
a bea trei cafele pe ri. [Turc. KAvA].
caier n. 1. fuiorul pieptenat i periat,
cafegi-basa m. odinioara boierinas care gata de tors : cdnd torsul s'aude Val
aducea Domnului cafeaua: bdrbatu-meu vrdjilor caier En.; 2. fig. smoc de par:
care a tost cafegi-basa la Caragea AL. te-oiu insfdca de caier. [Origin& necu-

caiegiu m, 1. cel ce face sau vinde noscuta].

2. cel ce tine o cafenea; 3. odinicaiet n, fAscioara de mai multe foi de


oaf& sluga Domneasca sub ordinele lui bathe; caiet de sarcini, starea clauzelor
cafegi-bE4a: cafegiii, ciubucciii si alti si a conditiunilor unei adjudecari publice.
slujbasi ai Palatului Fn.. ; 4. sluga bocaifet n. 1. Infatisare: am eu caifet
iereasca avand aceeas sarcina cafegiul de hot ?
; 2. lux (de haine): cc cai,
boierului imbrdcat cu un mintean de trdsuri, ce caifetl 3. rang (mai mult ironic): cu ce ne finem caitetul?AL. [Turc.
postav negru Fit. [Turc. KAVEDIDY].
caleina f, alcaloid extras din boabele RY/APET, fizionomie, exterior].
cafea ;

chigiu in. lucrator care taie marunt


cafenea f. local public unde se bea tutunul cu havanul: [Turc. lump).

de cafea.

cafea. [Turc. KAYEHANi].

caimh 1. fermentul care acreste repede

cafeniu a. de coloarea cafelei.


laptele. [Forma scurtata din caimacl.
caimac n. I. floarea laptelui, coaja
cafeu m. arboras ce produce cafea
e cultivat b
toate colonitle europene groasa 1 unsuroasa ce laptele prinde pe
d'asupra,
servind la facerea untului: madin regiunile calde (ca Martinica); eel mai
rinaturi i cataifuri i caimac AL.; 2.
renumit e din Moca (Arabia).
caftan n. 1. haina de onoare, lunga fig. ceeace sea d'asupra i e mai bun In
cu maned, data de Sultan lui VodA si felul sari: 10 aprinse un ciubuc cu cdide acesta boierilor la intrare intr'o func- mac Frt.; cafea cu caimac: [Tur. icAuLtx].
caimacam IA 1. loctiitor de Domn,
tiune ; caftanul se acorda primelor trei
clase de boieri (ceilal(i erau numiti prin cand tronul ramanea vacant, care carpitac); purtat odinioara dela Vocla pana mula tara pana la instalarea noului prinla ultimul curtean, caftanul a disparut pe cipe; 2. loctiltorul Banului Craiovei (dela
la 1850, odata cu Insemnarea-i onorifica: 1761) : Banii Severinuhti, ortimacamii
Mihnea iesi din bisericd, imbracei in Oltului POP. [Tura. =mous, log-Mond

timid caftanul dlb cu guler de samur marelui vizir].


Oct,: 2. fig, rang, boierie; caftanele se chimfichtnie I. 1,. locotenenth domdededu pe bani in vremea lui Cara- neasci ni timpul cat dura ; 2. forma de

guvern provizoriu, instituita la retragerea


gea. [Turc. iurrAs].
caittaugiu in. odinioara, slujbasul Curtii Domoilor num* pe 7 ani (1849 1856) ;
care prezenta Domnului caftanul 114 pn- 3. dtvizianes unui vilaiet in Turcia.
nea pe spatele nouilor boieriti. [Turc. eArcalman in. reptil din America, ase
rAmuisl.
suenea crocodilului.

www.dacoromanica.ro

cal

91 --

cal

cAinh v.1. a jeli pe cineva cunt cdina calu dracului, numele popular al libelupoporul de ddnsii colicit AL. ; 2. a se j lei, lig. i fant, inuiere rea; 3. unitate

plange, a se tangui de o pierdere suferita. f pentru evaluarea mAsurel unei masini de


jaburi: masind de zece cai; 4. pl. Mold.
[Lit, a geme ca un caine].
cAine m. I. animal domestic din fa- cele cloud lemne earl sprijing cowl morii
milia carnivorelor digitigrade; 2. fig, (ter- ' (aduc de o lature 1ntru catva cu un cap

men de dispret) om rAu (cainele fiMd


considerat ca tipul rautAtio cdinele de
totd-sdu Pop. ; 3. porecla ce Turcii dau
crestinilor: un om fdr'de-lege, un edine
crestin BoL.; 4. nume a douA constela-

de cal); 5. scaunul cu patru picioare al

dulgherului ; 6. Tr. piedica la sulul dinaipoi al rasboiului. [Lat. CABALLUS, cal, mai

ales prost : sensurile tehnice pornesc dela

ideia de 4suport), calul ffind considerat

tiuni ; 5. Mold. (sens tehnic) masa' de tras pi ca animal purtator de sarcini].

calabalAc n. 1. gloata, lume multa


doage ; 6. nume de animale : caine tatAresc, numele bucovinean al nagatului (pe una din roabele se strOcurd prin Cacare TAtarii l'ar fi dresat spre a desco- labahlcui de dogari Isp.; 2. tapaj: &sirperi pe Romanii ascunsi). [Mold. cane= batul men va face un calabaldc NEOR. ;
lat. CANEM; sensul 5 face aluziune la irna- 3. bagaje, catrafuse : te au incarcat cu
ginea animalului culcat pe labele salel. ii tot calabaldcul in spinare hp. ['lure.

adv. came-caufe0e, cu mare greutate : !CALA/SALVE, multime].


calAcan n. Mold. V. calaican.
a o duce cdine-cdineste.
cAlfil n. toc de imamea i-am cusui
cAinele-babei m. Mold. mic crustaceu care trAieste in locuri umecle i In- ( un caildf de ciubuc cu mdrgele AL.
tTurc.
warp].
ttmecoase (Oniscus asellus).
calalat n. stinghia din fundul butoiucAinese a. 1. ce tine de caine : lemn
cdine.sc, booki edineosed ; 2. fig. rAu : Ilui. [Lit. astupatoare : v. cella fdtui].
calAfatui v. a astupa crApAturile unei
suflet cOinese, vreme cdineascei.
cameste adv, ca un came : 1. cu a- corgbii cu earn si a le unge apoi cu pacurA. [Gr. mod.].
nevme: 2. rau, fara nula.
calaican n. sulfat de tier (Mold. cAcidnic a. sArman, de plans : clduzul
cc duce la Moldova pe reitdcitul cainic Ilacan): hdrbul cu cdldcan CR. [Gr. mod.
I

KALARANTIEI (= gr. vechiu luilkanthon)].


cAlAie I. Tr. plAcintA din fainA de grau
cAinos a. rAu la inimA, nemilostiv : cu lapte si cu otiA, [Turc, RAMS, printr'un

AL. [Derivat dela ceii].


cAinie 1. neIndurare.

edinosul de tatd.

intermediar sarbescl.
calamandros n. Mold. gAlAgie, dezcalintA f. 1. durere pentru sAvarsirea
unui pAcat dupd cOintei poedinto ; 2. ordine : cix smemtdnitul oalelor ce caL

parere de rAu de a fi fcut sau nu ceva. lamandrodse feiceam ! C. [Originit neI

caire f. 1. fapta de a se cal ; 2. ca.- cunoscuta].


calambur n. joc de cuvinte bazat pe
intA ades in cupd Wind se ascunde
asemanarea sunetelor, iar nu si a sensuo cOire AL.
cais m. porn scurt din clasa rozacee- rilor cdnd nu-ti sund in buzunare, palor, originar din Azia (Armenia), Incol- timesti de galbinare (= galbeni n'are)
testa In climele temperate (Prunus ar- PANN.
calamitate f. mare nenorocire publicA :
meniaca). [Turc. KAM, printr'un intermecatastroftt, dezastru.
diar grec modern].
calamitos a. fecund In calamitAti :
caisai f. fructul comestibil al caisului
caisiu a. galben-deschis (ca coloarea domnie calamitoasii.
caiselor).
calandru n. unealta
&Altai f. 1. scufie de copil, legatA pe sau de lustruit stofe .

de satinat hartia

calAp n. V. calup.
calapanta adv. (in basmele muntene)

sub barbie ; 2. Tr. caciula Jienilor. [Serb.


KAITA, scufie impodobitA cu monede].

cakewalk n. (cit. kecuoc), dant ame- , Intfuna: gura ei calapanta mergea ca

rican destrAbAlat, 1mprumutat dela Ne- o moard hodorogitd POP. [Gr. mod. BAgri (Cm).
LAPANTA, toate bune].
cal m. 1 animal domestic din familia calapAr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir :
solipedelor, care servA la tras, cAlArit ti odic cu mintd, calapdr i busuioc NEOR.
I

transport: calul de dar nu se cautei

[Serb. HALOPER].

dupd dinti (cari indica varsta-i); fig. cal

calapod n. 1. picior de lemn ce servA de


de bAtaie, motiv aparent, pricinA neinte- tipar cismarului ; 2. fig. form& tipar. [Or.
mod.
EALAP6DI, picior de lemn]. V. calup.
meiati : cai verzi (pe pereti), nAscociri
calarabA (caralambil) I. gulie. [ling.
mincinoase ; 2. nume de animale : cal de
.!--r re, numele vulgar al hipocampului ; RAEARAB (din germ. Kohlrabi)].
j

www.dacoromanica.ro

- 92 -

cal

cal

cfilfiras m. 1. soldat de cavalerie cele


chichiu n. 1. partea posterioara a piunsprezece regimente de ciildrasi for- ciorului pe care cAlcArn ; 2. partea ciora
meaza azi cavaleria teritoriald ; 2. pl. pilor sau a incAltAmintelor ce acopere
odinioarA, corp de cfilAreti sub comanda icalcAiul; 3. lovitura cu calcaiul: dau calMarelui Spfitar ; 3. curler : ccildrasii de cdie calului ; 4. Mold. partea de dinapoi
rarigrad.
a unei luntre. [Lat. CALCANEUM].
calcan n 1. pavAzA (ca podoaba la cai):

calare adv. pe cal. [Cf. lat. CABALLARIUS,

'ludas de cai].

caliiret m. 1.

cel

cal dornnesc impodobit cu cioltare de


ce umblA cAlare ; fier i calcane de argint Fn..; 2. zid de

2. soldat din cavalerie ; 3. figura In jocul streasinl. [Turc. RALKANL


c,ahului ; 4. cetatean roman apartinAnd la
calcan m. peste de mare cu corpul
unul din cele trei ordine senat, cAlSreti, turtit In forma de romb
cu carnea

IbunA de mAncat (Pleuronectes rhom


chlri v. a umbla calare.
ibus). [Lit. paste cu pavazal,
chlfirie f. 1. arta de a umbla calare ;
calcar n. stAna compusS din carbonat
2. deprinderea calului la sea cal de cod- de calce, numit obisnuit piatrd de var.
Idrie.
cfilcare f. lucrarea de a cAlca si rechili:rime 1. oaste cAlAreatl, cavalerie. zultatul ei (si fig.).
chltirit n. arta de a Mari : cal de calcaros a". ce contine calcar piatrd
cdidrif, scoald de ccildrit. V. calArie. calcaroasd.
calcat n. cAlcare (In sans curat mate&abhor m. si a. 1. care s'afld in caplebei.

2. care face cAlltorii marl; 3. fig. rial): cdlcatul struguril or, tier de cdlcat.
a mea soartd cdldtoare cfilchtoare f. 1. locul unde se caleS ;
AL. [Formatiune analogica din cale (cf. 2. scandurS pe care olarul calcA lutul cu
lfitOrie ;

vagabond :

ra tacitor)1.

ipicioarele pAnA ce-1 face co ceara.

pArtatA,

3. tease de cAlcat struguri.


cfilchturii I. urmA de picior, pas,

chltori V. a face cAlatorie, a merge


calchtor a. si m. care calcA cdlcdtor
intr'o tara mai mult sau mai putin de- de lege ; 2. pl. iepele rAsboiului de tesut;
cfiliitorie f. drum facut spre a se transporta dintr'un loc intr'altul mai depArtat.

[Lat. CALCATURA].

calu m. 1. cel InsArcinat cu execu-

calcavuri f. 1. cursa de prins vArlat ;

tiunea osanditilor la moarte ; 2. fig, omul 2. Mold. cureaua cu care cismarul tine
sangiurilor, tiran. [Tigan. HALO, tigan, cSlSii lucrul strAns de genuchi ; 3. fain. tranrecrutAndu-se mai ales dintre Tigani].
teal'a i-a tras o calcavurd, [Origins
chlfiuz (cAlSuz) in. 1. cel ce conduce necunoscutA].
calce I. calcea calului, plantA cu frunze
pe altul spre a-i arfita drumul rdul cel
de stele e calduzul tainic AL. ; 2. fig. groase, lucitoare i florile galbene-aurii,
cel ce povAtuieste pe altul in vieatA, in creste prin blti i locuri umede (Caltha
palustris).[Lat. CALCEM, lit.cAlcAiul caluluil.

afaceri. [Turc. KALAUEI.

chluzi v. 1. a servi de calAtizA;

calce I. numele stiintific al varului.


fig. a conduce, a dirija.
calchih v. 1. a face un calc ; 2. fig.
cailhuzit a. condus : in vdzduh add- a reproduce sau a copia exact.
uzite de un pilot, biltrdn cocor AL.
calcinh V. 1. a preface piatra in var
nestins ; 2. a usca la o cAldurA foarte ricallbeash f. V, giilbeazii.
calc n. I. desen reprodus cu ajutorul dicatA.
unei hArtii transparente ; 2. fig. reproducalcinati(un)e f. lucrarea de a calcare prea exacta, copie servilA (=-- fr. cal- cina i starea lucrului calcinat.
2.

calciu n. metal alb Calbuiu ce se scoate

que)

chick v. 1. a apasa cu calcAiul: a din var (izolat de Davy In 1908).


calcopirith f. mineral compus din
calca struguri ; 2. a strivi: l'a cdlcat o
trdsurd; 3. a pAsi, a umbla ; a cdlca arama, fier i sulf.
usor (v. popd) ; 4. a surprinde, a ataca
calcul n. 1. operatiune spre a afla re-

pe neasteptate: l'au cdlcflt hofii; 5. a na- zultatul combinatiunii numerelor Intre ele ;
van i prAda ne calcd pdgonii i fara-i 2. fig. mijloace combinate, masual luate
In peire AL.; 6. a se intinde pe un loc spre a ajunge la un scop calculele amstrain, a-1 ocupa pe nedrept imi calcd bitiunii.
mosia; 7. fig. a viola, a infrange: a cdlca I calculi* v. 1. a face calcul, a socati ;
;

o poruncd, o lege, un jurdmdnt; 8. a 2. fig. a reflecta la consecintele unui lutru.


netezi rufe, stofe, apAsAndu-le cu un fier
cald ; 9. a se cAlca, se zice de cal cAnd

calculabil a. ce poate fi calculat.


calculator m. 1. cel ce se ocupS cu

cu picioarele dinapoi plleste pe cele di- calcule ;


nainte. [Lat. CALCARL]. ,

2.

abil a combina mAsurile si

proiectele sale.

www.dacoromanica.ro

cal

93

cal

cald a. I. care arc, (IS snu produce cleap n. Mold. scul Pe o grindd
cAldurS: focul e cold, apd caldd; 2. care , calepe de tort si ldnuri CR. [Tnrc. KELEP,
tine cald haind caldd ; 3. fig. Infocat I raschitor].
arzAtor: iubire caldei ; 4. proaspSt pdine
cAleascis f. trasurS de lux cu patru
caldd ; 5. fig. cu totul nou stire cola. roate si pe arcuri, obisnuit descoperita.
I

n. caldur ; aci Ii lual [Rus. icoLtAsitA (din sl. kolo, roatA)].


CALIDLISl.
cileatis f. V. cAhleatA.
caldarism n. loc sau drum pavat. calea.valea adv. binisor, suportabil ;

[Lat.

cu cald, aci cu frig.

pdnd aci calect-valea. [Lit. calea e vale


caldaramgiu in. pietrar: astei noapte sau drumul e oblu],
doi caldaramgii du apart peretele AL.
caleidescop n. tub continand douS
[Turc. KALDERYM].

oglinzi plane si garnisit pe dinAuntru cu

(Turc. KALDEREMDIY].

cfildfirar m. cel ce face sau vinde obiecte de diferite colon

i dimensiuni, ale
cAror combinatiuni, modificate de fiecare
cfildras m. alt nume dat botrosului miscare a aparatului, ofer o mare varietate.
[Lit. mic cAldSrar, numit a3tfel dupS aricalem n. 1. biurou, cancelarie 16 ce
pele-i de un negru lucitor].
calem slujesti ? fka, ; 2. administratiune

cAlcifiri sau alte vase de aramS.

cfildare f 1. vas de amnia' cu toarta In publicS : cumpcird mai inted calemul

belciuge spre a fierbe sau incAlzi ceva ; 2. vindriciului si al oieritului Fe.. [lure.
(termen geografic) vale 3n forma' de caldare : xALem, lit, condeiu].
ceilddrile Rodnei, [Lat. vulg. CALDARIA].
calembec n. soiu

de lemn negru din


cildnrusit f. I. cAldare mica In care India, foarte mirositor meiteinii din ca-

preotii pun Mauna si matauzul; 2. plantd lembec AL. [Tun.

KALEMBEIO.

cultivat pentru frumoasele-i flori albastre,


calemcheriu n. un tel de postav de
rosii sau violete ; are forma unei calcia- prima calitate anteriu de calemcheriu
ruse cu cinci cavitAti, de unde I numele-i GHICA. [Tune. KALEM KIAR:, lit. lucrat cu
de cinci coade, cinci clopolei, etc. (Aqui- condeiul, adidi cizelatl,

legict); 3. varietate de struguri.

ciddicel a. putin cald.


caldurn f 1. starea corpului cald

calemgiu m. 1. scriitor la calemul Divanului, logolat de vistierie : dieci de vis


tierie si caletngii GIIICA. lTurc. KALEMDJI1.

calendar n. 1. carte sau tablou consensatiunea ce produce ; 2. temperatura


mai mult sau mai putin ridicat a at- Orland ordinea i urmarea zilelor de peste
mosferei ; 3. fig ardoare, zel mare : vor- an ; 7. fig. 0 tam. confuziune : ii face

beste, se roagei ea multd cdldurd.


chlduros a. I. care aduce, dS si tine
multi caldura; 2. fig plin de ardoare
sau zel apdrare cdiduroasci.
cale f. 1. spatiu Indepktat dela un loc
la altul, drum: cale de cornunicafiune;
calea lactee, numitS si caled lui Troian

capul calendar. Calendarul Intrebuintat

la noi si mai In tot orientul Europei (Rust.


Sarbi, Bulgari si Grcci) e cel Tulian, sta
bilit de Iuliu Cezar ; acesta, rAnias IndS-

rSt cu 14 zile (asa numitul sal vechiu),


fu Indreptat de calendarul Gregorian,

stabilit de Papa Gregorie XIII In 1582 si


sau drumul robilor, fasie luminoasA lA- adoptat mai In toatA Europa.
sato. pe cer de o imensa grAmacIA de stele,
La noi, calendarul occidental a intrat lr
a clror del:ill-tare le face invizibile ochiu- vigoare la 1 Aprilie (care deveni 14 A priliel
lui fiber ; 2. spatiu rezervat i lucrat cu 1919. Dela 2 Oct. 1924, sArbStorile fixe or
arta* afara din sate si orase, sosea calea todoxe se tin la datele respective ale nounafionald, judefeand ; 3. stradA mare : lui stil introdus i In Romania. Pentru
calea Victoriei; 4. caltorie: cale bond ; stirbStorile Pastelui se face InsA calculul
5. drum de urmat, mijloc de transportat obisnuit, spre a evita de a cAdea la aceea-.
pachetele se expediazei pe calea pas- data' cu cel evreesc.
.

tel; 6. linie de raliuri la drum de tier :


calende f. pl prima zi a lunei In ca .
cote feratd ; 7. canal, conduct : cane lendarul roman ; la calendele grecesti, ni
respiratorii ; 8. fig. directiune In pur- ciodatA (Grecii nesocotind dup calende)
tare : calea binelui ; 9. fig. dreptate, cutcalendroiu m strengar, vagabond
viintS : cu cale, feird cale ; a gasi (afla) men, da calendroiu mi-ai mai fost Isp
cu cale, a judeca ca e drept, a crede de [Origins necunoscutAl.

calevri m. pl. pantofi 0130 tArAnest,


cuviint ; a pune la cale, a regula, a dispune ; fig. a Indemna, a sfatui ; a Ii pe de paslA : isi lepadd calevrii Isp. [Bulg
CALEVRA].
cafe, a avea de gand, a umbla sfi... ; din
calf m cel ce a InvStat un mestesug
cale afarA, foarte, peste mSsurg. [Lat.
incepe a-1 practica. [Turc RALTA].
CALLIS, drum bAtut de vire].
cfilfie f stare de can trei luni am
cleal f. 1. starea otelului cAlit ; 2.
mind la cdIfie PAM.
:am. belie usoard.

www.dacoromanica.ro

cal

cal

94

call v. 1. a baga fierul sau otelul rosit


calitate f. 1. ceeace face ca un lucru
in apa spre a-i da o noufi Carte ; 2, MM. sa fie asa sau altminterea, bun sau rau,
a se trnbata. [Slay. RALm].
mare sau mic ; 2. dispozitiunea sufletului,
calibru n. I. diametru interior al unui a spiritului calitati bune, rele ; 3. nascilindru, tub, projectil, ttm ; 2. instrument tare ilustra, nobleta persoand de calice determina calibrul ; 3. fig. caracter, tate ; 4. titlu ce confera un drept : cdlitate
valoare relativa a unel persoane sau a de tutor ; in calitata de, cu titlul de, ca.
calitativ a. relativ In cantata anauntil lucru spirite de acelas calibru.
calic a. si m. 1. Mold. sarac lipit, cer- lizd calitativa.
:

Caloian (Scaloian) m. numele chi-

setor 0 sa prefacd neamul in turmei

de calici AL.; 2 sgarcit e calic nevoie pului de lut (Imbracat taraneste si ?moo-

mare ; 3. misel, om de nimica. [Sla v. dobit cu flori) pe care fetite dela 5-6
ani il pun intr'un cosciue si-1 Ingroapii
KAMA , sarman, peleria
calici v. 1. Mold, a saraci n ea mul pe camp, intonand un fel de bocet : lane,
tdu sa caliceascd POP, ; 2. refl. a rersi lane, Caloiane ! Aceasta datina se praca se calici la cineva ; 3. a fi sr,arcit tica in Moldova si in Dobrogea, a treia
Marti dupa Pasti. [Probabil name propriul.
se coliceste sd cheme in doctc,-.
calm a. linistit. n. incetare totala a
calicie f.1. saracie : ai avut d rept seepIra en bat de calicie AL ; 2. sgarcenie. vantului, /Mist<
calm?' v a linisti.
calicime f. toti calicii.
calmant a. care calmeaza. n. mecaliciu m. potirul floarei.
1

Ii

calif m, titlul vechilor suverani arabi, dicament ce alina durerile.


calmuc n. un fel de postav cu peri lungi.
succesori ai lui Mahorned.
cahnucesc a. privitor la Calmuci ;
califar m. soiu de rate sau gaste salbatice, cu colori foarte frumoase (Ca- hanger calmucesc NEOR.
sarca rutila): claponi, cocori i cdli- calomel rt. protoclorura de mercuriu,
fart ce furnicau prin curtea boiereascd intrebuintata tn medicina ca purgativ si
Fn. [Derivat din cold f ; pe timpul na- ca vermifug.
calomfir m. planta aromaticii cu flori
pArlirii o fasie verde inchisi, in forma
galbene (Tanacetum balsamita). IBulg.
de inel, se iveste pe grumazii acestei
sari ; acest cerc colorat a fost asemanat ICALANFIR1,
calomnifi v. a atinge onoarea prin
cu un calaf de imameal.
califat rt. 1. demnitatea de calif 2. calomnii, a acuza pe nedrept.
calomniator in, cel ce calomniaza.
durata domniei sale,
calomnie f. acuzare falsti ce atinge
califich v. a arata calitatea unei peronoarea cuiva.
soane sau unui lucru.
calomnios
a. ce contine calomnii
calificat a. se zice, In procedura, de
un furt savarsit In circumstante agravante. vorbe calomnioase.
caloric n. principiul caldurel.
calificati(un)e f. atribuirea unei cacalorie f. Imitate de caldura, cantilitati sau a unui titlu.
calificativ a. care exprima o calitate: tate de caldura necesara spre a ridica cu
un grad temperatura unui kilogram de apa.
adjectiv calificativ.

caligraf rn. cel ce scrie frumos,

ce preda caligrafia.

calorifer a. care transmite caldura.

cel
II

n. aparat de lncalzit care raspandeste

caldura In IncAperile unei case.


caligrafic a. ce tine de caligrafie.
calorific a care produce caldura
caligrafie f. arta scrierii frumoase.
cilimari f. pl. vas mic (de sticla, por- raze calorifice
calorimetru m. instrument de fizica
lelan sau lemn) cu cerneala de scris [Gr.
spre a masura caldura.
od. CALAMA Rd.
calos
a. corp calos, fasie de materie
&Alin iii. frumos arbust cu florl albe
:

si boabe rosii (Viburnum opulus). [Slay. alba In emisferul cerebral.


FIALINAl.

canna f. fructul calinului, acrisor gI


racoritor, a carei zeama fiarta e !titrebuintata ca leac in contra tusei.

calozitate f,

Intarirea si ingrosarea

pielii.

calp a. 1. fals (In special de monede):

bard tdiafi sau calpi Fm ; 2. fig dege-

calindar m. Mold. calendar : ne-ai nerat, netrebnic: totu-i calp, totu-i strain
Ed, [Tun. imp],
rdcut capul cdlindar CR.
calpac n. caciuM enorma, In forma
calindroiu m. Mold. calendroiu cluzi
de balon, din piele neagra de berbece,
coscogea calindroiu AL.
alit a. 1. intarit prin caleala fier tmblanita pe margini, purtata inainte de
:

calit ; 2. varza alit& prajita cu ceapa Domn si boierii cei marl ; calpac de hdrin grasime ; 3. fam. beat.
sie fumurie OD. Mit. RALPAX1.

www.dacoromanica.ro

- 95 -

cal

ohm

calpuzan m. 1. cel ce tale bani falsi; scAunas de vioarA ; 7, suport cu picioare


2. fig. lnsellitor, nemernic : este cel mai pe care pictorii 1i aseazA cadrul spre a
mdrsav si mai calpuzart dintre toti lucra. [Pentru sensurile tehnice, v. cal].
Grecii din tetra romdneascd Fit. [Turc
calusari m. pl, ceath de vre-o 12 flaKALPAZAN].
cM jucAtori, cu clopotei la picioare, cari,
caltabos n. V. cartabos.
in saptamana Rusaliilor, merg prin sate
caltavete f. pl. jaretiere. [Gr. mod. sAltAnd un joc traditional. [Dela anus,
KALIZODETA].

calti pl. partea cea mai groasa a cAneper


sau a inului dArAcit, servind la fabricarea
sacilor ordinari. [Slay. imam, pl. ramp].
eiLltui V. 1. a astupa cu cal0 ; 2. a
destrAma Mira sau stofa.
cfiltun m. 1. Mold. ciorap ; 2. cAltunu-

dupA sAriturile jocului

callusel m. 1. mAnz mic 21 tank; pl.


cAlusei, jucArie de copii cari calAresc pe

nista calusei de lemn, InvArtindu-se in


jund unui cilindru ; 2. (la o moarA de
vAnt), V. cal.

calut m. 1. cal mic; 2, Buc. soiu de

Doamnei sau papucu-Doamnei, plantA lAcustA care sare prin iarba (Decticus
de gradinA, cultivata pentru frumoasele verrucivorus).
calvar n. 1. mica colina pe care s'a
sale flori (Gaunt rivale). [Vechiu-rom.
cdltun, pantof ,--- lat. *CALCEONEM (din CALE, infipt o cruce (v. Mime proprii) ; 2. fig.
mari suferinte morale; a-0 urcacalvarul.
&Matti)].
caltunar rn. cel ce face sau vinde calvinesc a. ce tine de calvinism; cacaltuni. II caltunarese f. pl. cocoane alese tehism calvinesc.
calvinism n. doctrina lui Calvin. Ea
dintre rudele ginerelui, cari duc diferite
se deosibeste de celelalte doctrine prodaruri miresei.
cilltunas m. 1. caltun mic de copil ; testante prin suprimarea completA a ce2. plAcintA de came tocatA sau de branza remonfilor (cultul sfmtilor si al moastelor,
al icoanelor si chiar al crucii, considerate
In forma de triunghiu.
ciaugfir m. om care s'a lepadat de ca idolatrie), prin negatitmea absolutA a
ale lumii si duce o vieatA pioasA Inteo traditiunii, prin dogma predestinatiund
mAnAstire. [Gr. sAcomth.Res, lit. bunul bA.

trAn, nume onorific ca i preotl.

calugaras m. 1.

lumAnAric afumat.

(nu e liber arbitru)

sfintelor taine la botez


calugar tank r 2, V, protestantism.

cfilugiiresc a. de calugar.

ealugairi v. (se) face calugAr.

s1

prin reducerea
i cuminecatura.

calvinist in. cel ce profeseaza calvi.

nismul.

cam adv. care exprimA 1. o aproxima-

calugarie f. 1. starea sau vieata c- tiune ; cam pe seard, cam asa ; 2. o

lugArilor ; 2. mAnastire

cdlugdrie.

trimise fata la restrictiune; cam trindr, cam rosiu. [Ve-

calugarit f. 1. femeie care lmbrAti-

cbiu-rom. cdmai, mai=lat. QUAM /.1A0151,

&Amara f. 1. camera ; in cdmara ta

seazA vieata caluglreasca ; 2. insectil or- sd vin, sd te privesc d'aproape Err. ;


toptera, numita astfel din cauza pozitiunii 2. odinioarA, vistierie dornneascA ; 3. (in
ce are uneori asemenea unei persoane epoca fanariotA) casseta particularA a

Domnului: Constantin Mavrocordat a


unit venitul crimarei cu al vistieriei,
calup n. 1. Mold, calapod de cismar ; fdcdnd o singurd cassd; 4. IncApere
2. tipar de lemn pentru cAciuli, pAlArii, boltitA In care se pastreaza d'ale mancare se trichina (Mantis religiosa).

calumnie f. V calomnie.

etc. ; 3. bucatA lungueatA de sApun ; 4. cArii sau bauturii ; 5. partea casei tArA-

(la casele tarlinesti) V. baslic ; 5. forma. nesti uncle se gAseste vatra. [Gr. mod.
In genere, tipar, model : ne semdnam In canera (= lat, camera)].

toate, parc'am fi fdcuti toti pe un Ca-

camarad ni. cel ce duce cu altul a-

lup AL.; 6. fig. siretenie, Inselaciune : a celas fel de vieata sau de ocupatiune

pune cuiva calupul, a manca calupul. camarad de scoald,


camaraderie f. unire sau familiari[Tine. rump (din gr. icarOms; v. calapod);
forma munteneascA calAp corespunde turc. tate "titre camarazi.
ICALYP1

cintras m. 1. slujitor al cAmarei:

calm; In, 1. cal uric ; 2. partea frflu- oddile locuite de cdmiirasi OD,: 2. (Maliii ce se pune In gura calului ; 3. bucA- rele) odinioarA, tezaurarul particular al
ticA de lemn sau de fier ce se pune cu Domnului sau sambelanul Curtli ; 3. mai
d'a sila In gura cuiva spre a-I opri sA marele paste ocne.
strige sau sA muste ; 4. bucAtica de lemn
elikmfirsigei In. pl. slugile camarei
crApat la un cApAtAiu de prins carnisile domnesti.
ciimairbsie f. rangul u bluroul cam&
(pe (Unit) ; 5. bustean taint in scAnduri
(Oltenia) t an alga; de scdnduri I 6. ralului.

www.dacoromanica.ro

cam

cam

96

camarila f. coterie influenta la Curtea cow pe spinare, animal Intrebuintat la


unui Domn, guvern ocult de favoriti.
transport [Gr bizantin /CAMILA (---= lat.
ciimasit 1. 1. Imbracaminte de panza cctmelus), vorbA introdusa prin Sfanta
sau de bumbac, ce se poarta pe piele Scriptura.
camilalci f. acoperemant de cap, ci2. acoperemant sau coaja la diferite Iichide (lapte, vin); 3. foaia de desubt a lindric, inalt, de coloare neagra i prevfiunei coli de hartie; 4. ghioacea sau pleava zut cu un vAl in partea dinapoi : carnibobului de grau. [Mold. cdmesd = lat. lafca face parte din ornatul cAlugaresc si
episcopal. [Gr. mod. KAMILAVKI, lit, din par

CAMISIA].

camasula f. 1. camasa scurta ;

2.

de camilal.

carridar in. conducator de Camila.


camin n. I. soba, cos, vatra; 2. fig.
camata 1. dobanda mai presus de casA, locuinta cdminul parintese. [Lat.

haina Lira maneci ce se poarta paste ca.


masa.

taxele legale. [Gr. bizanfin ILAMATOS].

cAmpard.

camitar m. cel ce dA bani cu cam5tA.

camina f. odinioara, In Mold, dare a-

cambial a. relativ la cambia drep- nuala pe bauturi spirtoase. [Vechiu-rom.


tul cambial.
cam:5nd, piatra (a cincea parte diriteo
cambie f, polita (--=it cambio, schimb). maja) =-- slay. KAMENI].

cambrian a. i n. Geol. se zice de caminar m. (Mamie) boierul Insarciunul din cele mai vechi terenuri sedi- nat cu strangerea caminei.
mentare.
camion n. car lat si scund pantry
camee 1. piatra scumpa de diferite descarcatul usor.
colofi si sculptata in relief.

cameleon m. 1. soiu de soparlii a

aril piele frA solzi isi poate schimba


coloarea, dupa cum e mai mult sau mai
putin umflata ; 2. fig. om far convingere, care Ii schimbA pArerile dupA imprejurAri.

camelie f.1. arbust de ornament cu flori


frumoase farm rniros, importat din Japonia in Europa de iezuitul Camelli; 2. floarea cameliei, asemenea rozei, care dureaza
Irish' mai mult fAr'a se vesteji.
camelina f. plant din familia cruciferelor, ale carei boabe serva la facerea unui

uleiu comestibil (Myagrium sativum).


camera f. I. IncApere Intr'o casa ; 2,
locul uncle se tin unele adunAri politica
9( insAsi acele adunAri : Camera deputatilor, Camera pairilor (in Fran(a),

camionaj n. transportul cu camioane.


camizol n. 1, hainfi femeiasca scurta

si cu maneci, ce se poarta peate camasa ;


camizol de forta, haina de panza foarte
trainica spre a Impiedeca pe nebunii furiosi de a face rau; 2. numele muntenese al scurtecutei sau ciupagului.

camlot n. stofa groasa de lana sau

de par de capra
fr. camelot).
camohas n. damascA camohas de
Venetia cu fir Fa. [Gr. mod.].
camomila f. plantA mirositoare numita obisnuit muscitel (Munt.) sau romonitd (Mold.), ale ciirii flori sunt in-

trebuintate in medicinA pentru propriettiantispasmodice

tile-i tonice, stimulente

(Platricaria clzamomilla).
carnorra f. banda de fAcAtori de-rele

cafi bantuia regatul napolitan si din care

Camera lorzilor si a comunelor (In au mai ramas unele urme.


Anglia) ; 3. diviziunea unor tribunale

camp n. si m. (pl. campuri, fig. ciimpi);

Camera de Comert; Camera de punere 1. Intindere de pAmant arabil; 2. loc ses


sub acuzare, alaturata pe. langa Curtea afara din oral sau sat pentru pAsunat:
de Apel, care instruieste cauzele criminale.

lua cdmpii, a fugi orbeste, a-si pierde

cameral a. financier: drept cameral. mintile; a bate cdmpii, a ratAci, fig, a


camerier m. ofiter papaL
aiuri; 3. loc de lupta: campul de bacameristir 1. I. damA de onoare a taie; 4. fondul unei stole sau tabbou;
unei printese; 2. fata In cash.
rochie cu camp negru i cu flori de
camesa f. Mold. V. camasa.
mdtase; 5. fig. sfera de lucrAri sau fapte:
camfor n. substanta alba, volatila pi vastul camp al istoriei nationale. [Lat.

cu rnirosul tare; se intrebuinteaza In me- CAXPUS].


dicinA in contra inflamatiunilor; camforul
campadura f. ochiul podului pe
onioara sau alunga insectele vatarnatoare. unde iese fumul (la o cash' taraneascil).
camforar m. un fel de dafin, originar [Cf. provental escampadopiro, locul de
din China l Japonia, din care se scoate revarsare a unui canal, a apei dela moara
(v, filntelnd 5)1
camforul.

camforat a. ce contine camfor: ra-

campament n. teren ocupat de o

armata pe un camp.
ceimila f. cuadruped rumegator, origicampanie f. expeditiune militara
nar din Azia centrahl, care are dou co- timpul cAt dureaza.

chiu camforat.

www.dacoromanica.ro

cam

can

97

campean in. 1. locuitor dela camp

cancelarie f. I. functiunea cancelarului ; 2. biuroul cancelarului si functiocampenesc a. 1. ce tine de camp; narii sat: stil de cancelarie, arid si lip-

2. locuitor dela tali.

2. se zice de boul mfilociu la inaltime

sit de elegarna.

cancelarist m. scriitor sau copist in


campie f. camp intins 1 es: partea tr'o cancelarie.
cea mai mare a Munteniei e o imensd cancer n. 1. racul, una din cele 12
voinic.

constelatiuni zodiacale; 2. umflatura va-

cdrnpie. [Cf. lat. CAMPANEA].

campion m. fig. luptlitor, aparator: Data in stomac sau ficat, care doare cumcampionul libertafii.
plit i roade partea atinsa ; 3. fig. rat:
cana f. cep gros si gatait de butoiu. mare, neajuns gray.
[Gr. mod. icazitA (din it. cannel/a)].
canceros a. de natura cancerului.

chnii f. vas de tinichea sau de cositor


canciog n. causul zidarului. [Origina
cu toarta l larga la gura. [Serb, cANNA necunoscutal.
(din nem(. Kanne)].
and adv. si conj. exprima un mocanaf n. 1. ciucure: tes cu canettri; ment de timp sau o relatiune temporala:

cdnd te-ai intors P cand st cand, din

2. sfichiul coadei. [Ung. RANAP, fibra (din

nemt. Knauf)].
timp In timp, cateodata; and de and,
canal n. 1. conduct prin care se scurge mai mai : cdnd de cdnd era sd-1 ajunga '
apa; 2. conduct pentru trecerea lichidelor cu palosul aux. [Lat. OVANDO].
si a gazelor din cerpul omului: canal candel n. zahar cristalizat bun pentru
respiratoriu; 3. rlu artificial; 4. locul tuse. [Nemt. EANDEL(ZUCHER)].
unde marea se ingusteaza !titre doua tarcandela f. I. vas de argint, cu baiere
muri opuse: 5. fig, intermediar, mijlocire. de acelas metal, in care se pune o tarncanalie f. 1. gloata: in aplauzele pita cu untdelemn, spre a arde dinaintea
grele ale canaliei de ulifi Em.; 2. ,om icoanelor sau pe morminte ; 2. fig. fiche:
de rand, nemernic.
stinge sginta candela a sperarii Err.
canaliza v. 1. a stabili canale; 2. a [Serb. EANDItol.
face un rau navigabil.
candelabru n. sfesnic mare si elecanalizare f. lucrarea de a canaliza: gant lucrat' cu mai multe brate.
canalizarea Ddmbovifei.
candid a. curat la wallet.

canapea f. scaun lung cu spate: di-

candidat tn. cel ce aspira la a func-

tiune, la o demnitate.

van, sofa.

canar in. pastire cantareata cu pene candidatura f. starea candidattilui.


galbene, originara din insulele Canare,
candoare f. curfitenie de Mimi, neinvata usor mice melodii (Fringilla Ca- vinovatie sufleteasca.
naria).
candriu a. fam. beat. [Origina necucanara f.1. stana: sub o canara de noscuti].
piatrd unde un cdine mare latrei POP. ;
cane m. Mold. Tr. V. aline.

2. stanca de mare (in Dobrogea); 3. Mold.


caneala f. praf de bolt parul. [Capasune de Ingrasat vitele pentru zalhana. neald e o forma amplificati din cdnea
[Turc. ziorAn.Q.

(cf. boiala) = turc. tome

tra ce se cleschide In doua. [Turc. mulAr].

pe cap cowl* cu jertfe pentru sirbi-

canat n. oblon de use: sau de fereas-

canefora f. fecioara greactt care purta

canatue f. cana mica pentru lichide tori vin mdndre canefore (Mum).
o candfue de apd ISP. [Diminutiv din
canelura f. Arhit. trisura longitudidial. Tr.: canatd, ulna mare].
nallt semi-cilindrici: canelurele unei cocanava f. I. panza groasil i foarte Mane.

deschisa, cu gaurile patrate, pentru tapicanepa I. planti a aril tulpina fiterie i broderie ; 2. fig. planul sau schita broasi servii la facerea panzeturilor si a
unei opere (=-- fr. canevas).
franghilior, semintele ei oleaginoase dau
canavat (canavatii) n. l f. materie un uleiu mai putin cautat ca cel de in :

vargata de Mita un colan de canavilf canepa e originara din India, de unde


rosu Fa.. antereu de canavafd Cr. [Gr. s'a introdus In Europa (Cannabis sa-

canavaccio)]. tiva). [Lat. vulg. CANAPA. (cf. it. canape)


cancan II. contradant francez cu figuri = dasic CANNABIS].
canepa-dracului f. 1. planta numita
necuviincioase (la balurile publice) am
jucat fri cancanul AL.
borangic ; 2. fam. chica: am s'o ieu
mod. HANNAVITSON (din it.

cancelar m. 1. primul ministru

(in

de cdnepa dracului si am s'o ?twat

Germania si Anglia); 2. secretar de con- est CR.


sulat, al Senatului sau Camerei, al UnicAnepar in. pisirici cenusie cu canversititii, etc.
tecul foarte plicut, careia 11 place mult
L. Saineanu, Diet. Universal.
7

www.dacoromanica.ro

can

- 98 -

can

samanta de canepa (Acanthus canna- ricii; 2. catalogul cArtilor sacra, admise


bina).
canepioara 1. plant nurnitA si canepa-codrului (Eupatorium cannabinum).
canepiste f. campie semanata cu ca-

ca de origins divinA : canon biblic ; 3.


pedeapsA pentru ispAsirea pAcatelor sau
pentru cAlcarea datoriilor preotesti, penitent& impusa celor pAcAtosi : dd-mi un

canon ai eu sd mcl poccliesc PANIC 4.


canepiu a. 1. de coloarea canepei, ce- tropar zilnic, ImpArtit In sari sau pesne,

nepa.

o gdind canepie; 2. fam. beat. Intru lauda sfantului : canon de nailcaneriu a. Mold. cainos: afurisit sci linfd ; 5. fig. grea suferinta morala, tortura : ce mai canon a indurat ! 6. fam.
fie cdneriul de vornic CR.
cange f. 1. prAfinA lung& cu carlig de glas, cantec: baba incepe duios dupd
prinde
ceva
de
decanonul ei: facefi-vd mild i pomand!
(ler, spre a apuca
parte : rdsturnau cu cangea i strd- CAR. [Gr. mod. cAtoN(As)].
canonadi f. descArcare de mai multe
pungeau cu lancea AL.; 2. cange de
nusiu :

manat o luntre ; 3. pl. ghiarele pasArilor tunuri In acelas timo sau unul dupA altul,

(Prometeu) sub ceingi de canoni v. 1. a da un canon sau pevultur rabdd tnartirul cel deplin AL. ; deapsA bisericeascA ; 2. fig. a se chinui
4. fig. ghiarA, manfi: cdnd scl puie can- destul s'a canottit, sdracul I
canonic a. potrivit cu canoanele Bigea pe hofi... AL. [True. KANDJA, carlig
sericii : dreptul canonic, jurisprudent&
(din it. gancio)].
rApitoare :

cangiult a. prevAzut cu o cange : cu lan- ecleziasticii ; cArti canonice, considerate


cea ciingiuitd 'n gloatd pdtrundeau AL. de BisericA ca scrise sub inspiratiune dicangrena v. 1. a cauza cangrenA ; 2. vinA. m. mernbrul unui consiliu episcopal (In Biserica catolicA).
fig. a corupe moraliceste.
canonicat n. demnitatea canonicului.
cangrena f. 1. nimitirea totalA a vietii
canoniera f. mic bastiment lnarmat
friteo parte a corpului : ea se intinde ucu
unul sau mai multe tunuri.
neori repede si de aceea se taie membrul
canonit a. turmentat, chinuit: our
cangrenat; 2. fig. coruptiune inoralA.
canonit.
cangrenat a. atins de cangrena.
canonizh v. a pune in randul sfinticangrenos a. de natura cangrenei.
canguru m. cuadruped rozAtor, ori- lor (la Catolici).
cant n. cantec (poetic) : un cant fruginar din Noua-Olanda (Australia) si preII

vAzut cu Ufl buzunar, in care fsi ascunde mos si dulce adormitor sunand
pull; picioarele sale de dinainte sunt mai [Lat. CANTUS].

mid ca cele de dinapoi (Halmaturus).

Em.

cfinth v. 1. a forma sunete plAcute,

card v. 1. a innegri cu cAnealA barba, moduland vocea : 2. a executa un canpArul, sprancenile; 2. Mold, a boi vitele tec cu un instrument muzical : a cdnta
In frunte spre a fi cunoscute de cele strA- din vioard ; 3. se zice de vocea unor
pAsAri cocosul cdntd ; 4. a recita verine. [Derivat din cdnea(16)].
canibal m. 1. cel ce se hrAneste cu suri ; 5. fig, a celebra : a anta isprdvile eroului. [Lat. CANTARE].
came de om ; 2. fig. om sAlbatic.

cantalup m. varietate de pepene galcanibalism n. antropofagie.


caniculfi f. 1. nume dat stelei Siriu ben, foarte parfumat i cu coastele sbardin constelatiunea Cainelui ; 2. epoca a- cite.
cantar ii, 1. unealtA de cantArit cu
nului and aceastA stem rAsare i apune
odatA cu soarele ; 3. timpul calor mai un singur taler sau, In loc de tater, lin
cingbel; 2. greutate de 100 oca sau 50
marl cAlduri.
canicular a. privitor la caniculA: zile kilograme: imbarcard pe cordbii aproape o mie cantare de mobile BAr.c.,
caniculare.
canin a, 1. ce tine de caine specie [Turc. KANTAR (din gr. bizantin kentendri
canind ; 2. ca la Caine : dinti canini, dinti = lat. centenarius)].
cantaragiu m. cel ce cantAreste (la
ascutiti intre cei incizivi ei molari, ate
doi de fiecare falca.

caniota f, cosulet sau farfurioarl In

vamA). [Turc. KANTARADJY].

cantare 1. I. fapta de a canta (eu

care se pima castigurile fn rezervA la joc : vocea sau cu instrumentul): 2. rezuftatul


sant 100 de galbeni in caniotcl AL. cantArii, cantec religios ; Cantarea can(--=-- fr. cagnofte).
tArilor, una din cArtile Sfintei Scripturi,
canjeu n. Mold. partea ce poartA Ca- atribuitA lui Solomon.
ierul (la o furc& ce se desface In douA).
cantiireala f, starea lucrului cantArit.
[V. gdnjeu].
cantaret m. 1. cel ce stie a canta
canon (Mold. canbn) n. 1. deciziune 2. om sau fernele care cantA de profea autoritlitii religioase canoanele Bise- siune; 3. in special cel ce cantA la bise.

www.dacoromanica.ro

- 99 ---

cAn

rica, dascM ; 4. fig. poet : strdvechiul

cap

canton n. 1. portiune dintr'un terito-

cfintari v. 1. a constata greutatea unui lucru : a ctinteiri carnea ; 2. a trage

riu; 2. diviziune administrativa i teritoriala (in Franta i Elve(ia) ; 3. locuinta


cantonierului i distanta de cale ferata
dela tin canton la altul.
canton& v. 1. a distribui trupe in mai

cantata.

rnice.

cern tdret (Omer).

greu: aurul cdntetreste mai mutt decdt


argintul; 3. fig. a precut, a judeca valoarea unei persoane : cum l'am vdzut, multe sate; 2. fig. a separa in pozitiuni
izolate ; 3. a se retrage inteun canton
l'am i clintdrit !
cantarida 1. sau gandac de turbot, spre siguranta, a se izola.
cantonadi f. colMl scenei aproape
insecta coleoptera verde-aurie, al carii
corp pulverizat serva In spiterie la face- de culise intfun teatru : a vorbi la cantonadil, a se adresa unei persoane care
rea vezicatorilor.
cAntarit n, lucrarea de a cantari si nu s'afla pe scena.
cantonal a. ce tine de un canton.
rezultatul ei ; cdntdritul mdrfurilor.
cantonarnent n. gazduirea provizorie
cAntat n. cantare, in special a cocaa unei trupe la siteni.
sului si a insectelor.
cantata f. 1. mica poerna proptie a cantonea f. compozitiune 1iric cu
fi pus in muzica ; 2. basis muzica unei strofe de versuri scurte : canfonetc co-

cantonier m. 1. pazitor la o statmne


cAntator a. si m. 1. care canta ; pa&ire cemtdtoare; 2. cocos: despre ziori pentru intretinerea cbilor ferate ; 2. paz-

la glas viu de cemtdtori AL.; 3. pl. timp nic al mosiilor i holdelor Statului.
cantor m. cel cc canta in cortirile
despre ziva, cand canta cocosil : noaptea
pe la cemteitori, cdnd zorile 's albe AL. bisericesti.
cantor n. pop. contoar, tejghea : ma
cantatrice f. cantfireata de profesiune
duc se, inchid cantorul i magazia CAR.
care are talent si canta pe scena.

cAntec n. 1. ir de sunete placute, (= fr comptoir).

canula f. tub de care se servesc chiproduse printr'un fel de modificare a vocii umane; cantec popular, transmis din rurgii.
chnura f. larfa mai proasta. ce rimane
generatiune in generatiune membrilor a-

celuias popor farfi a se sti

nici cand,

dupa ce scoatem parul din ea: canura

nici unde, nici eine la produs: cdntecele servei de bettdturd i pdrul de urzeald.
noastre populare aunt mai ales hore [Origina necunoscuta].
caolin n. argila din care se face porsalt doMe ; 2. ciripitul pasarilor duiosul cdntec al privighetorii ; 3. compo- (elan.
cap n. (pl. capete) I. partea corpultn
zitiune in versuri, diviziunea unet poeme:
epopee in 10 cdutece ; cfintec batranesc, la om, sau la animale, care contine creebalada populara ; cantec de dor, doina rul i organele simturilor, afari de pipait;
cantec de lume, poezie de dragoste ; can- 2. fig. minte, inteligenta, ratiune: om cu
tec de stea, psalm versificat sau cantec cap; a taia capul pe cineva, a se prireligios Imprumutat din Evanghelie. [Lat. cape ; 3. partea principal& cea mai de
margine sau cea mai de frunte, inceput
CANTICUM1.
cAntecel xi. cantec scurt : ceintecel sau sfarsit : stand in capul mesei prinire cdpitani BoL. ; 4. om sau animal,
comic.
cantilenfi f. un tel de romanta cu barbat sau femeie, individ : dare pe cap,
melodia grava i sentimentala cantilend au murit sase capete de vite ; a-i fi
de cap, a-si atrage nenorociri ; a-si pune
tanguitoare.
cantilerie 1. pop. cancelarie: copist capul, a garanta cu persoana sa ; odati
cu capul, (in ruptul capului), nici mort,
in vreo cantilerie CAR.
cantina f. locul unde se vinde de baut cu nici Lin pref ; in cap, Orli la unul,
si de mancat soldatilor, prizonierilor, lu- tocmai ; 5. capitol : cap II; 6. pl. capital: dobemda cu capetele ; 7. nume de
cratorilor.
plante capul ariciului, buzdugan. [Lat.
cantinier m. cel ce tine o cantina.
cantitate f. 1. tot ce poate fi miisu- CAPUT].
cap n. (pl. capuri), promontoriu (.=
rat sau numarat, mark sau micsorat; 2.
multime, numar mare : cantitate de per- fr. cap).

cap m. (pl. capi); 2. cel ce este in


soane; 3. Muz. si Gram. durata relativa a notelor sau a silabelor acute si cap sau in frunte, mai mare peste altii:
grave, lungi i scurte.
Regele e capu/ puterii arrnate ; 2. incantitativ a. relativ la cantitate,
cepator, pricinuitor capii rdscoalei. [Di-

canto n. I. muzica care se executi cu ferentiare semanticfi dela cap (capere)].


capabil a. 1. care are dispozitiun'

vocea ; 2. partea melodica a muzicei.

www.dacoromanica.ro

- 100 --

cap

capabil de a reusi; 2.

vrednic, inteli- despuiat de piele i par, craniu ; 3. fam.

om capabil ; 3. Jur. care posecla


capacitate: capabil de a testa.
capac n. 1. ceea ce serva a acoperi,
astupa sau inchide (o lada, oala, sobS) :
tidied capacul chichitei Ise. ; a pune
gent

cap

cap mare si sec; 4. fig. ce seamAnA unei

capatani : bulb (de ceapa, usturoiu sau


varza), con (de zahar), butuc (de roata).
[Lat. *cAerrebt (din caput, capitis)].

capatanos a. 1. cu capul mare ;

cuiva capac, a ascunde greselile ; 2. petec fig. gros de cap, prost,


elipAtuealA f. 1. fapta de a (se)
de incheiat In dosul nadragilor : panta-

loni de nanchin cu capac alma ;

2.
CA-

3. pAtui ; 2. procopsealA.

cApAtui v. 1. a pune in functiune, a


a smeului de hartie smeul face capace da mijloace de traiu ; 2. a da la casa sa,
pleoapA de cosciug ; 4. invartitura oblonga

5. invelisul broastei testoase. [Turc. a casatori: a cdpatuit doi feciori ei


cloud fete ; 3. a Ingriji cu cele trebuincapacitate f. 1. continutul unui lucru cioase ; 4. a face stare, a se thavuti .s'a
mdsurd de capacitate, care serva a ma- cdpdtuit. [Derivat din caprlt].
capciin (capcAun, catcaun) rn. 1. monaura lichide i grane ; 2. aptitudine legala : capacitatea de a testa ; 3. fig. stru antropofag cu cap de caine, despre
care povesteste Alexandria (so (ara cu
calitatea unui spirit capabil.
capanth f. tocana din came de miel oameni cdtcciuni, dinainte cu obraz de
sau de puiu, gatita cu stafide. [Tine. HAPAMA. om ce grata omeneste, iar dindarat cap
capan n. odinioarb, magazie de apro- de caine ce Fara caineste>>) ; 2. Tatar
vizionare acest judet [Teleormanul] canibal, barbar : o rmincl de capccin sci
Ise. :

RAPARJ.

este un capan impdratesc nesecat

se atingd de al lumilor stapdn AL.

ci Cazaci, Capcdni i alte hf te spurcapanga f. 1. cursa (mai ales pentru cate CR. ; 3. salbatic fugi, cdpcdunule,
pasari) ; 2. fig. a pune in capange. [Turc. cd rni-ai omordt odorul! AL. [Forma
[Turc. KAPAN].

KAPANDJA : forma capangd e abstrasa din primitiva e Capcdn ((ara Capcdnilor",


Dosofteiu), traducere dupS gr. Kynokeplural].
capantAu m. odinioara, negutator turc phaloi sau Cynocephali, despre cari nacare venia in Ora sa cumpere dela sateni turalistii antici, Elian i Pliniu, vorbesc

proviziunile (grau, unt, miere, situ) pen- ca de niste popoare cu cap de caine traind
tru indestularea Imparatiei si a garni- In India ; variantele cdpcdun i cdtcdun
zoanelor din cetatile clunarene : capanldii sunt alteratiuni obscure].

au tdiat nartul grdului la schelele

capcanA f. Mold. cursa: in arta de


Dundrii pe sase lei chila si pe cMci cdpcane esti mester cu ispita AL. [Turc.

parale ocaua de ant si de miere GRICA. ICAPKAN].


cApeaun m. V. capcAn.
[Tint. rummy (v. capan)].
cApAstru n. ochiu de funie sau curea
cApchih v. Mold, a capia : baba a
ce se pune la capul vitelor, spre a le lega capchiet AL.
la iesle sau a le duce undeva. [Lat. ce.capchiu a. Mold. capiu: mare capPISTRUM]

chiu-i AL.

ajunge tinta, a reusi ; a pune capat, a

capelA f. 1. palArie de dama ; 2. joben ; 3. boneta de mica tinuta a soldatului. [Gr. mod. ZARgLA (din it. cappello)].

capht n. I. margine, sfarsit un cacap-de-cocov m. planta cu florile purnal poeziei i pustiului sci pun En.; 2. purii, creste pe stand i prin pAsunile
fig. rezultat, scop : a scoate la capat, a-si din munti (Hedysarurn obscurum).
3. inceput : a incepe din cap& ;
4. Mold. osie : add rup vreun cap&
dela car CR. [Abstras din pl. capete.
V. capataitd
cApath v. a dobandi, a primi din Intamplare. [Lit, a veni la capat].
sfarsi ;

capel f. 1. biserica mica (la catolici):


din paraclis fdcut-a capeld luterand
AL.; 2. orchestra (mai ales de dame).

capelan m. preot care oficiaza intr'o

capatAiu n. 1. partea patului uncle capeld.

capel-maistru m. cal ce dirijeazA


se pune capul; 2. perna de sub cap ; 3.
lemn scurt i gros ce se pune sub o bute, cantarea intr'o biserica, intr'o orchestra
de
muzica (la un teatru, la un hal).
lada, etc. ; 4. bucata mica taiata sau rupta
cApeneag n. haina cu giuga a Barth"cdpdtdiu de lemn, de funie ; 5. fig. inceput, sfarsit : a da de cApataiu, a afla, tendon [Dog. .1a.SPENYEG]. V. chepeneag.
caper m, arbust din (Arne calde cu
a descurca ; a iesi la capatAin, a sfarsi
bine, a izbuti; om farA capAtAiu, vaga- florile mart, albe sau rosiatice (Capparis
bond. [Lat. CARITANEUS].

spinosa).
caper f. mugure inflorit al caperucap de om mod lui; caperele sunt comestibile si, conser-

cApA$AnA f. 1. cap mare de animal

despArtit de corp ;

2.

www.dacoromanica.ro

cap

101

vate in otet, sunt intrebuintate la bucAtarie.

cap

capitala 1. oras principal, resedinta

guvernului unei tAri.

capeteala f. pl. Mold. partea fraului capitalist rn. cel ce posed5 capitaluri
sau cupbstrului ce se pune in cap si care, si le mine In circulatiune.
capitalizh v. 1. a adAoga veniturile
In Mc de piele, e din sfoar tesut i imla capital ; 2. a acumula spre a forma un
pletit. [Derivat din cdpetel].
capetel n. 1. cupataiu, bucatA mica : capital.
capitan m. 1. cel ce comandA o cornin clondir se stinge thpetelut de lumina' Err.: 2. lumanare la capAtul mor- panic inteun regiment ; 2. ofiter de ma
tului : nici pomand, nici cdpefrle. [Lat. rinA care comandA un bastiment de rAsboiu sau de comert, un port; 3. cApeteCAPITELLUM[.
capetenie f. cap, comandant : cape- nue militarA: Anibal fu Uit mare cdpitan.
genie de ostasi; de cApetenie, princi- capitanat n. diviziune administrativA
pal : lucru de cdpetenie. [Derivat din (mai ales sub raportul militar) In Austria.
capitfinie f. 1. functiune de cApitan;
cap, pl. capele, cu sufixul enie].
capita v. a avea ametealA, a inebuni : 2. trupe comandate de un cApitan : Paiorii desparthi in cdpitdnii; 3. circumce, ai cdpiat ?
chpie f. 1. boalA de creer a oilor care scriptiune teritorialA (In Spania si Muntele face de se tot Invartesc pe Mc cu mis- negru); 4. odinioarA, diviziunea unui jucAri convulzive pang ametesc ; 2. fig. det comandatA de un cApitan: cdpitdnia
manic nebung, turbare de necaz. [Slay. Foc$ardfor.
KAPLIA, gutii, lit. picAturA (v. dambla);
capitan-pasa m. mare amiral la Turd.
Mold. capchie cApierea e conceputA ca [FormA romanizatA din hire. %AMMAN BASy].
o paralizie cerebralAl.
capitati(un)e f. odinioarA, impozit sau
capiere f. V. capie.
taxa' pe cap, InlocuitA azi cu contributiucapilar a. ce are fineta pArului : tub nea mobiliarA l personala.
capilar; vase capilare, ultimele ramificatiuni ale vinelor.

capitel n. Arhit. partea superioarl a

unei coloane sau a unui pilastru : capital

capilaritate f. 1. starea lucrului ca- doric, ionic.


pilar : 2. fenomene fizice ce se produc,
capitele f. pl. V. cApetealA ba nu-s
cAnd tuburile capilare aunt puse in con- proprele, nici capitate At.
tact cu lichidele uleint se urcd .n himpi

capitol n. diviziunea unei cArti, a unui


cod, a turd legi.
capintortura .f, pasAre care Invar- capitonat a. captusit cu rnAtase orditeste mereu capul (Yunx tor quila). [Din narA.
cap si intort (participiu arhaic=intors)].
capitul n. 1. adunarea canonicilor unet
chpiste f. 1. templu paganesc, bise- catedrale (M Catolici); 2. Bot. grup de
ricA armeneascA : in aste ziduri de ca- flori Impreunate pe o axA.
piste strdbund At. ; 2. fig. locas : casa capitulii V. 1. a trata pentru supunelui era capistea des fatdrilor NEOR. [Slay. rea unei cetAti; 2. fam. a cAdea la Invo.KAMM (din kapi, idol), lit. Mc de idoli]. ,iala, a ceda o parte din drepturile sale.

prin capilaritate.

capistere f. albie In care se cerne

fAina si se frAmantA pAinea. [Lat.

CAPIS.

capitular a. ce tine de un capitul:

vicar capitular. H n. culegere de ordo-

nante ale regilor francezi din a doua rasA :

TERIT.M1.

capita f. grAmadA micA de fAn, de ICapitularele lui Carol Magni:.

capitulati(un)e f. tractat pentru precpite, acestea in snopi, pe cari se- dares and cetAti sau pentru depunerea arcerAtorii le Inalt5 In picioare, din cari melon Capitulatiunea Parisului in 1871.
formA conicA ; fAnul se strange mai Mai
in

&win a. ametit, nebun: acolo sade


dela le rdstoarnd 'n cdpiti, altii le a- 0 maiastrd i oricine merge la ddnsa,

dureazb alai, apoi sire sau stoguri: brazdund At. [Slay. xoprrA, grAmada].

capital a. 1. principal, esential nutlet

capital al unei afaceri; Mara' capitahl,


majusculA ; 2. de /110aite, mortal

se Intoarce capiu TSP. [V. capie].


caplageh f. alt nume dat alaculul (In
jude(ele de langa DunAre). [Turc. KAPLYDJA

pe- (din haply. grAunte)].

caplamh f, ImbucAtura marginilor podeapsd capitald, pacat capital. n. 1.


sumA de bani destinatA a produce do- delii sau a tavanului (la casele tArAnesti).
11

banzi ; 2. fond comercial sau industrial, 1[Turc. KAPLAMA, NCOperAinant[.


sumA bugata inteo intreprindere ; 3. pl.
caplan m. pl. militie turceascA supra.sume in circulatiune, cantitAti conside- mumitA aTigr. t apoi cdtre ceausii cu

rabile de bani: capitalurite sunt rare ; mime de caplani AL. [Turc. KAPLAN, tigi1.11.
capo (d'a) adv. dela capAt scut dela
4. fig. avut intelectual capital de auInceput: a o lua d'a capo.
nostinte, de idei.

www.dacoromanica.ro

- 102 -

cap

cap

capodoper I. opera perfecta


itaL vanat cautat ; 2. fig. lemn lucrat ce spriAna lai unui acoperis. [Lat. CAPREOLusi.
capo d'opera).
caporal m. cel mai de jos grad miefiprioreati f. punerea capriorilor (la

litar in infanterie, corespunzand brigadie- o clAdire).


chprigaor in. arboras din insula Cipru,
rului din cavalerie sau artilerie.

caporalism n. regim politic unde mi- din a anti tulpina se preparA un uleiu

litarii au o influentA preponderanti

poralism prusian.

capot n.

1. od.

Ca- aromatic, creste prin locuri umede si mlAs-

manta boiereasci :

tatd-meu 1st pune capotul cel rosu

fO

tncalecd calul UHICA ; 2. in special, manta

tinoase (Cuperus).

ciprith f. alt nume dat lobodei (care

creste pe malul apelor).

chpriu a.

Mold. cApruiu

ochisorii

cdldrefii turci purtdnd nista sat cdprii AL,


chpruiu a. negru bAtand in galben,
capoate de felendres OD. ; 3. un fel de
militarA

scurteica (cf. capotel). [Turc. ICAPOT (din vorbind de ochi. [Lit. ca ochii de capra].
capsii f. capsulA fulminantA.
it. capotto, manta de ploaie)].

capot n. haini femeiasca de casa deschisA pe dinainte (--= fr capote).


capotel n. scurteicuta tarancelor.
capr f. 1. femeiusca tapului; 2. arsic scos din osatura piciorului caprelor ;
3. porecla honied' data Grecilor in tara ;
4. fig.' scaunul vizitiului (la o trasura)
5. unealta pe care se taie lemnele cu ferestraul; 6. Tr. crican pe care se pune
ciubarul cu rufe ; 7. doi cApriori incheiati
la varf ; 8. (in pod) Tr. cos de fum dealungul podului casei taranesti; 9. nume
;

capsoman a. fam. prost I incipitanat cu budalaua, cu capsomanul dsta


CAR. [Origins necunoscuta
capsul f. 1. invelisul etscat sau teaca
ce contine boabele unor plante; 2. Chim.

vas in forma' de tichie pentru evaporatiuni; 3. (in farmacie) globule( de geladna ce infAsoara un medicament nep1A-

cut la gust; 4. (fulminanti) mic cilindru

giunos de metal, deschis la un unit,

continand fulminat de mercuriu, cu care


s'aprind armele de foc.
de animale: capra dracului, lupul vra- capsular a. Bot. In forma de capsulA:
billor ; capra neagr (de munte), animal fruct capsular.
&amain in. plantA cu flori albe din facornut de genul antilopei, trAieste in Alpi
pielea-i galbena deschisa e foarte chutatA milia rozaceelor (Fragaria elatior). [Origing
necunoscuta
(Capella rupicapra); 10. nume de planta :
ciipsunfi f. poama cApsunului, rosie,
capra nemteasca, calcea calului. [Lat.

sensurile 4 - 8 prin analogie su- comestibilA, ovoidA i cu un gust dulce


acrisor ; cipsunele sunt mai marl si mai
chprar m. pazitor de capre. [Lat. CA- rotunde cleat fragile.
capth v. 1. a obtine prin milloace viMARIUS].
chprar m. ca p oral. [Nemt.KAppAr.. (=ICOR- clene: a capta un testament; 2. a afla
CAPRA ;

marti cu fizicul animalului].

porn): din term inologia rnilitara austro- prin sapAturi izvorul :mei ape minerale;
3. Geogr. a se contopi basiatil unui riu
ungara].
chprrie f. ceatA de zece dorobanti cu al altuia.
captalan m. 1. Mold. planta mirosisau jandarmi.
capricorn n. 1. unul din cele 12 semne toare cu frunze marl i florl purpurii (Petasites);
poporul o considerA ca un preale zodiacului; 2. insecta coleopteri cu
zervativ in contra ciumei i cit folle-i cele
antene fungi (Cerarnbyx).
caprifoiu n. arbust cu flori mirosi- late se acopir stupii; pune deasupra ro
toare (Lonicera caprifoliurn). [Lat. CA- iului niste captalani CR. ; 2. captar. [Ung.
PRIFOLIUM].

raprALAli, snip].

captar n. capac ce acopera un stup,


caprilenth f. planta originara din Europa meridionala, cu flori albe mid, in- ca 38-1 apere de ploaie si de arsitS. [Ung.
trebuintath la bucatArie (Lepidium sati- KAprAR].
captati(un)e I. insinuare vicleanA spre
vum). [Origina necunoscutA].
caprimulg m. sau mulaitorul ca- a dobandi oarecare folos.
prelor, un fel de randunicA de noapte captator m. cel ce cautA a capta : cap(Caprimulgus europaeus).
tator de mosteniri.
calprioar f. 1. capri mica ; 2. feme- captios a. care tinde a insela, a suriusca cSpriorului; 3. capri neagra. [Lat. prinde discurs capfios.
KApaama
captiv a. si m. 1. care a fost prins in
capriolh f. sAriturA usoarA ca a caprei. rAsboiu; 2. fig. lipsit de libertate.
et:prior m. 1. mamifer rumegi tor avand
captivh v. fig. a aderneni, a ferrneca.
oarecare aserninare cu cerbul, puma: cu
captivitate f. 1. starea celul captiv ;
douA coarne, talie mica si forma* eleganta ; 2. fig. servitute, ruble.

www.dacoromanica.ro

car
se finu de cara

- 103 -

cap

capturfi f. 1. prinderea unei corAbii

atria 1. dcaleala :
barbatului sdu, ca sd-si prdpddeascd
copiii
hi,. [V. cad.
contraband&
carh f. Zool. (Neamtu) svarluga. [0capturh v. a face 0 captura: a caprigind DecunoscutA].
tura o corabie.
carabh (cAtarambil) f. cloant& cotocaiptuseal f. 1. materie de captusit;
inarnice ; 2. secvestrarea mArfurilor de

2. fig. si fam. inselAciune usciara.

captusi v.1. a acoperi dosul unei ma-

roam& [Origin& necunoscuta].

caraban 1. pop. crac, gambA: se

terii, cosand alta materie d'alungul ei ; 2. riisturnd cu carabanele in sus. [Oria acoperi cu piaci i tablii spre a face gina necunoscuta].
mai tare si mai frumos ; 3. fig. i pop.
chrilbhni v. Mold. I. a apuca cu la insela : m'a cdptusit cu cateva mii comie, a Cara iute incep a cdrabcini la
de lei. [Origins necunoscutA].
cirese in san CR. ; 2. a da lovituri dese :

capuchehai m. odinioara, agentul ce l'a apucat de cdradneste cu pumnii

diplomatic al Domnilor nostri la Constanti- in oameni?


nopole: chemd pe capuchehaia mi Vodd si a pleca :

3. fam. a-si lua toate

incepefi a vd cdrabdni

..tirbeitt, ca sd-i serve de dragoman dela casa mea CR. [Desivat din caraOHICA. [Tam. KAPUKEHAYASY]. V. chehaia. band].
capuei-basa m. odinioarA, capul porcarabinfi f. pusca scurtA i usoarA
tarilor Saraiului, marele sambelan al Portii, de cavalerie (--= fr. carabine).
care se trimetea cu firman sa taie capul
carabinier m. soldat inarmat cu CaDomnilor chuti in disgratie. [Turc. zA- rabina.
eat-Abu, m. gandac frumos, negru luPYDJI BA.$1( ].
capugiu m. portarul saraiului din Cons- citor, ale carui larva cauzeaza cele mai
tantinopole (in numAr de opt sute), sam- mari pagube agriculturei, mancand rAdAbelanul Portii: sosia la Bucuresti ca- cinile plantelor (Melolontha). [Cf. alba-

pugiul, cc venea sd-i taie capul lui

neste KARABAsx].

carhcal m. soiu de pisicA salbatica


chpui v. a capatui: asa cdpuit plecci din genul linxului bland de caracal.
carachtita f. animal marin din clasa
ISP. [Derivat din cap (cf. cdpdtui)].
efipusit f. 1. spade de aracnidA ce se molustelor cu opt tentacule (Octopus).
lipeste de barbia vitelor (Melophagus [Rus. KARAKATITA (din kralca, crac, insecta
ovinus); 2. nurnele vulgar al ricinului : avand rnai multi craci fungi)],
caracter n. 1. semn de conventiune :
unt de cdpuc s 1; 3. vlAstar de vita de vie.
Catargiu OHICA. [Turc. KAPUDJY].

caracter alfabetic; 2. litera de tipar :


chianti' v. a pune ca pute la cararnbii principalele caractere tipografice sunt

[Albanez xrunisi].

diamant, petit, garmond ;

unei cisme.

3. calitate

chputit 1. 1. partea piciorului dela in- distinctivA: perfecfiunea e caracterul


cheetura gleznelor pana la degete; 2. par- divinitalii; 4, trAsuri esentiale la un atea corespunzatoare a incaltamintelor. [Lit. nimal sau plantA ; 5. facultati morale,
partea (in)cdputd a cismei in care intr.& tArie sufleteasca : om cu caracter.

caracteristic a.

incaltamintea].

ce caracterizeazA :

caputiner m. pahar cu cafea cu lapte. literd caracteristicd.


[Termen introdus de chelnerii nemti din
caracteristici f. semn distinctiv
Austria].

prepozifiunea a e romaneste caracte-

taiat In scanduri. [Lat. cmazus].

cuda partidului.

lea, stofa. [Lat. vulg. cmuus].

proape negre].

car n. 1. vehicul ce serve' de transport ristica


(pentru persoane, obiecte si marfuri) ; 2.
caracterizA v. a marca caracterul
trasura eleganta car de triumf, car fu- unei persoane sau al unui lucru, a denebru; 3. continutul unui car : un car termina cu mare preciziune.
caracudh 1. 1. paste de balta si de
de fan; 4. constelatiunile aproape de pond arctic: Ursa mare si Ursa micA ; 5. helestee cu carnea gustoasa (Carassius);
masa joagarului ce poarta busteanul de 2. fig. om de putina importanta : cara[Turc. KARAKUDA, din

car m. vierme care roade lemnul, pie- KARA, negru: caracudele de bfilti sunt a-

chrhealit f. cicalealA : apoi cam cu


chrh v. 1. a duce cu carul, a trans- cdrdeala, cam cu sila fu nevoit sei
car! Mt. strigAtui cioarei l al gaMet.

porta ; a cdra pietre ; 2. fig .. a lua cu treacd Isl.. [V. cdrdi].


carafit f. 1. slid& de cristal cu panghiotora cu lingura tot cdram Rum ;
3. fam. a da palme sau pumni; incepu tecele larg i gatul stramt: 2. continutul ei
sd.1 care; 4. a pleca, 211 lua catrafusele: ("=-- fr. carafe).

card-te [Lat, *CARRARA (din carrus)J.

carafte 1. pl. Mold. cele douS lemne

www.dacoromanica.ro

- 104 -

car

car

orizontale ce tin vatalele. [Origina ne- provizorie a mArfurilor ce yin dintr'o

tara bantuira de contagiune; 2. fig. excaragace (caragata)f. cotofana. [Tine. cluziune temporarA.

curioscutA].

rusarsA6s., cioarA mica (cotofana find din

carapace na. (vista osoasA ce aco-

genul "Corvus") : forma caragatd cores- pere corpul broastelor testoase.


punde variantei gr. mod. I.
carare 1. 1 drum mic i foarte incaraghios m. 1. numele bufonului gust ; 2. dung& .sau despartirea pArului
(lit. Ochiu-negru") In farsele ce se in- In crestetul capului; 3. fig. cale: ceasorcau la Curti le Domnilor ; 2. In genere, nicul urmeazd lunga timpului cdrare
bufon, mascAriciu ce-i asta caraghio- En. [Lat. vulg. CARRARIA, lit, drum de care!.
sule ? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul
caras m. Mold. caracuda. [Rus. ruarksi].

mutrd caraghioasd; 4. nurne dat de pecarat rt. 1. partea auxului pur cantascant cosacului mai tanar cu ochii mari rind a 24-a parte din greutatea totalA :
sau negri (la Turd, karagtiz balyk e nu- aur cu 20 carate; 2. unitate de greutate
male obletului). Rum. KARAGM.
pentru pietre scumpe, egala cu 21 cent:caraghioslac n. 1. farsa de caraghios, grame : acest diamant canteirefte 5
joc cu vorbe sau cu gesturi cornice: un carate.
caraghiosliic ca toate revolutitle dela carat n. transport : ceiratul fdnului.
carator m. cel ce cari
noi AL. ; 2. glums grosolana si josnica,
bufonerie ordinarA : care va s zicci
carfitura f. lucru carat, transport.
caraghiosldc pe ldngd celelalte AL. carauiu a. pe jumatate beat: cdrduiu
pe drum cdnd vine PANN. [Poate in Icc
[Turc. xanwooziox].
carat v. 1. a face car, se zice de ga- de ceireiruiu: care umbla pe dou'a cArari I.
in( and umblA sa otia : cloqca ceirde;
caraula f. 1. sentinela, strajA sau corp
2. a canta ca cioara ; 3. a vorbi (In graiul de garda : soldatii erau de caraula ;
ho(ilor); 4. (ironic despre om) a vorbi ; 2. Mold. (caraul) starea In coltul came5. fig, a cicali, a card necontenit.
rei (pedeapsa copitlor neascultatori) : sei
strigatul gainilor si al cioarelor. te duct de grabei la caraul i sei nu
cfiraitoare 1. 1. cioarA ; 2. fam. tiganca. crdcnefti Ar... [Turd RARAVUL].

caraitor ns hot: limba cdrditorilor. caratto m. cel ce duce sau transporta


Ex. sticlete (doroban(), cornea (necura- intr'un car.
carauffie f. 1. meseria carausului; 2.
tul), pintenog (al(er), tap (preot), etc.
caralamba f. Mold. V. calaraba.
traasport : ceireuz0a e scurnpd AL.
caraman a. cu parul negru (de bou

carava f. o parte a cimpoiului (v.

cimpoiu). [Origins necunoscuta].


caramb m. 1. partea cismei de forma caravana I. ceata de calAtori asociati
cilindricA, dela glezna piciorului in sus pentru siguranta cornuna (mai ales In OripanA la genuchiu ; 2. drugul la loitra ca- ent): reiteicitoare caravane ostenite AL.
rului si a carutei. [Bulg. aoribinA].
caravanii f. Buc. dric, patasdi. [Rut.
sau de vacA). [Tare. ICARAMAN].

carambol n. atingere pa rand a doua

/CARAVAN (v. chervan)J.

cfiramida f. 1. piatrA

caravani de panzer' alba de casd

bile dintr'o loviturA (In jocul de biliard).


caravani m. pl. nadragi ce poarta
caramel n. bomboane mid din zahAr muncitorii, largi sus si stramti jos, cu
topit i usor calcinat.
nasturi de &tan sau copci de sarmA
artificialA fri-

Fu..

cutii din humA arsA sau uscatA la soare; [rig. dAdAvamt].


2. (colectiv), cantitate de cAramizi a
caravanseraiu xi, han mare pentru

cumpdra cdrdmidd. [Gr. bizantin


RAMIDA].

itE caravane.

carboanta f. Mold. V. carboavA ;

cartimidar m. cel ce fabrica sau jumdtate de carboantd AL.


carboava 1. Mold. rublA: deindu-i
vinde cArAmizi.
cfiramidarie f. locul unde se ard doucl carboave de cheltueald Cr. [12us.
cfirAmizile In cuptoare.
waovxi i x.xasovs.rarrO (de unde carcaramizioara f. 1. cArAmida mica ; boantc1), dela karbovati, a Incresta (din
2. (de,a) un fel de joc cu mingea (In cauza marginii crestate a monedei)].

carboj n. cujba luntrei. [OriginA necaramiziu a. rosu ca caramida bas- cunoscutal,


ma ciirdmizie.
n. vopsea rosie :
carbon n. corp simplu solid, cArbune
boia barba cu ceireimiziu.
In stare pun&
caranfilit f, carafa: pun apei proascarbonat a. ce conline carbon: gapate(' in caranfile Fa- [Gr. mod.].
zul de luminat e hidrogen carb on at.
care o cArAmidA servl de tinta).
II

carantin'a

1.

I. sedated oblis,atorie II n. sate combinata din arid carbonic cu

luteun lazaret a persoanelor i oprirea o bard.

www.dacoromanica.ro

Car

efir

105

carbonic a. se zice de un acid gazos yin ai rachhi cu m5runtisul. [Slay. Irrumtrin,


format dintr'o parte carbon si doua oxi- de unde si forma Mold. crasma
gen, produs in combustiune satt respiracfireiumar m. cel ce tine o carciumt.
tiune si impropriu vietii.
carcni v. V. cracni.
carbonifer a. ce confine straturi de
carcota f. cearta, galceavA pentru nic5rbuni : teren carbonifer, basin car- micuri. [Cf. careen].
bonifer.
carcotaff m. cel ce caut ceartA cu

carboniza v. a preface in arbune. lumanarea.


carbunar m. cel ce vinde crbuni. carc-serdar m. od, seful jandarmeRat. CARHONARIUSJ.
riei: Caragea pierduse doi cdrc-srcarbunarie f. 1. load uncle se fac dan i un tufecciu GHICA. [Turc. Irva-

arbuni : 2. depozit sau magazie de carbuni.

SERDARY. lit. pandar].

card n. 1. aglom eratie de cateva ze-

carbune m. 1. lemn ars i stins ma- dmi 0115 la o sutA-dou5 de capete de


inte de completa sa combustiune : a stinge vite (subimpartire a turmei) : cdrd de boi,
crbuni, a descanta de deochiu (arun- de vaci, de porci; 2. ceatt, multime de
cand carbuni aprinsi In apa); carbune fiinte de aceeas specie: un cord de vulde pamant (de piatra), un fel de fosil turi, de corbi; cfird de fete si neveste
vartos si faramicios numit build; 2. fig. de la sat aduc merinde AL.; 3. graboard*: bub negricioasa la om 1 arsur mad5 : cu cdrdul ; 4. fig, de un cfird
la plante, care le Innegreste grauntele. de vrerne. [Serb. MID (v. cireadd)].
[Lat. c.,umoi.mml.
cardamik f. plant5 ce creste pe langi
carbura f, combinarea carbonului cu izvoare si se mAnancb ca salat5 (Na.sun corp simplu : carburd de fer.
furtium). [Cf. gr. mod. KARI/AMON].
care n. sunet slab, vorbil nedeslusita :

cardasnomfi f.

planta' cu seminte,

nu zise nici cdrc. .[Forma amplificata originara din Azia ; stimulent energic.
din car n.
cardsie f. tovrasie (ironic). [Turc.
cfirca f. 1. spate de dus sarcini : I/ EARDA$, tovar41.
hid in cared; 2. sarcinb : o cared de
cardiac a. privitor Ia inima : medi.struguri. [Slay. 'moire].
cament cardiac.
cfircfii V. V. cdra
eardialgile 1. durere de stomac sau
carcaiac m. insectft miriapod5, care de inima.
traieste In locuri umede at intunecoase
cardinal m. 1. fiecare din cei 70 pre(Scolopendra). [Turc. anur arfor, lit, patruzeci de picioare].
cfircea f. Mold. lemnul ce leagl taniala de protap: o cdrcea de tdnjald CR.

[V. cdrceita
carceiu n. I. ramura cu frunze de agtat plante ; 2. pl. miscare convulziva
care face a se contracta membrele ; 3.
amnar la rasboiul de tesut. [Dintr'un

nrimitiv cdrciu=serb. tra6, convulziune


(v. cdrci)].
cafircel n. 1. ciorchina fara boabe: 2.
scorpionul artllor (Chelifer cancroides).
adv. convulziv : m'a freinnintat si m'a
sgdrcit cdrcel Cle. [V. cdrceiu].
II

lati cart compun colegiul sacru sau consiliul pontifical si cari voteaz5 alegerea
papilor ; 2. pasAre din America de N. cu

frumoase pene ro0i. I n. esarpt de ellloare rosie (la judecatorn : manta cu


cardinal pe 11mi:fru/ stdng.

cardinal a. principal ; virtuti cardi-

nale : justitia, prudenta, temneranta Si

forta ; puncte cardinale N. S. E. V. nu-

mere cardinale, cele obisnuite: 1, 2, 3, etc.

care pr. 1. interogativ : care trate ?

2. relativ : ornul, care vorbeste; 3. fiecare care cunt venea. tot intreba ; care
de care, eine mai intAi (pe intrecute).
[I,at. otrArrsl.

carena f. partea corabiei ce st


carcere f. arest.
&Ira refl, a se strange, a se sgarci. fundatA in apa, and e Inarcat3.

cu-

caret I. trasur5 elegant5 si inchist,


carcioc n. pl. siretlicuri judec5toresti: cupeu. Rt. CARRETTAl.
caretal m. cel ce face sau vinde carete.
tester de carciocuri. [kn. aRaoga, carligel (cf. carlig, la figurat)}.
caress n. 1. batalion sau trunA de incarciocar ni. cel ce cautA subtilitati fanterie asezatt pe patru fronturi spre a
e
cdrciocar
de
frunte
AL.
advockesti :
se impotrivi atacurilor dusmanuhii ; 2.
carciocfiresc a. de carciocar oat tot ce are forma unui *rat careu de
deprins sd intoarcd uruburi cdrcio- dant (--=- fr. carrd).
cdresti AL.
carfifa f. ac cu gamalie impodobit cu
caircior a. cu lana creat (vorbind de pietre scumpe carfite de aur FIL. [Gr.
oi). [Cf. cdrcel].
mod.].
carciumia I. prAvAlie unde se vinde
earl v, a toade, vorbind de cari (si
[Slay. ant,6m].

www.dacoromanica.ro

car

car

- 106 .--

fig.): cc vierme ii cdreste maduva osu- drea, ac mare de impletit ; 5. fig. cuvant
capritios, ratiune sofistica (v. cdrcioc).
lui? [V. car, vierme].
cariatidii f. figura de femeie care spri- [OriginS necunoscuta].
jina o cornisil : cariatide frcinte i toarcArligat a. incovoiat nasul cdrligat
NEOR.
carligati m. pl. planta cu cotosele co/oane (NAum),
caricaturet f. 1. reprezentare grotesca rul plin de noduri (Polygonum bistorta).
a unei persoane sau a unui lucru ; 2. imicarliont m. 1. bucla ; 2. carlig de perII

tatiune derizorie, exagerare ; 3. persoana cuit. [Derivat din acelas primitiv ca cdrligl.
ridiculfi.

caricaturist m. pictor de caricaturi.

carliont v. a bucla.
cArlogancit f. varietate de struguri.

carie f. 1. boala care putrezeste oa- cArmit f. 1. aparat la pupa unei cosele i dintii ; 2. boala de grane.
rabii, servind a-i da directiunea cuvenita,
carieri 1. 1. loc inchis pentru aler- 2. fig. conducere, directiune cdrma Sta-

garl de cai sau de care 2. fig. campul tului. [Slay. ancmA].


in care se desfasoara vieata, cursul vietii;
carmac n. Mold. unditi mare ce se
3. profesiune : a le deschide o carierd aseaza in curmezisul cursului apei : moErr.
f. locul de unde se scoate piatra, runul se pescueste cu carmace. [Rus.
marmora.
aoRmAao, momeala de undita].
CArindar m. numele popular al lucArmaciu m. 1. cel ce tine si itie a
11

nei lanuarie, [Lat. CALENDARIUM, restrans tinea carma unei cora-13H ; 2. fig. conduasupra primei luni a anului].
cgtor.

caritabil a. care are caritate pentru cArmAjAn a, (Banat) lanfi toarsa de


coloare rosie (Zioriva). [Lit, carmaziu. V.
caritate f. iubirea lui D-zeu si a a- cdrrndz].
proapelui credinta, speranta si caricarmajin in. lemn din care se lac
tatea sunt cele trei virtuti teologale. manere de biciu. [Ung. FCARMASZIN, caraproapele sau, milostiv.
;

cArjA f. 1. toiag, incovoiat In partea maziu].


de sus, pe care se sprijina nevoiasii and
chrmAz n. cosenili si simanta din
umblfi ; 2. toiagul pastoral al episcopilor, care se face o coloare rosie foarte vie.
egumenilor ; 3. carboj de hintre. [Slay.
'MA cruce (dupa forma carjei)]. V. haz-

[Turc. KYRMYZI.

jaliesti NEOR.

fig. sovaire, pretext.

cArmAziu a. de coloarea carmazului.

ran si paterita.
TO*1 inchis. [Turc. rcrammr]
carjaliesc a. de carjaliu: baltage carcArmeal f. 1. fapta de a cirmi; 2.
CArjaiii m. pl. cete de talhari turd,

cArmi v. I. a se abate din cale,

disciplinate militareste de Pazvantoglu, apuca alt drum ; 2. fig. a ocoli, a sovai,

cari navaliri in a doua jumatate a seco- a'si schimba gandul: ar fi voit s'o cdrlului al XVIH-lea In Wile invecinate (Ser- meascd imparatul IR'. [Cf. cdrni, inbia, Bulgaria si Oltenia), pradand 4 ti- fluentat de cdrmd].
ranizand pe locuitori ; ei au disparut abia
carmin m. coloarea rosie deschisfi ce
la inceputul secolului al XIX-lea.
se scoate din cosenila sau carmaz.
cArjaliu m. talhar : de ma gasia, ma
carminativ a. Med. propriu a alunga
hacuia cdrjaliul AL. [V. Cdrjalii].
gazele din aparatul digestiv remediu
cArjanc f. numele platicei mijlocii carminativ.
(dela 25 cm. In jos).
cArmog n. Mold. ciocul leucel. [Cf.
cArjoiat a. Mold. incovoiat (Ca o aria): cdrrni].
carmoj n. 1. Mold. coaja de Nine sau
cArlaciu n. luntre mica cu fundul bot de mimaliga. [Origina necunoscuta].
turtit (intrebuintata pe Dunare). [Serb.
carman v. 1. a tinea carma ; 2. fig. a
KRIW (din krilo, aripa)].
conduce, a stapani (o (Sri), a administra
cArlan rn, 1. minz de doi ani ; 2. (un judet).
miel in al doilea an ; Mat carlana, scurti
carmuire f. 1. conducere ; 2. guvern,
9i sub(ire in par ; 3. berbece castrat ; 4. administratiune ; 3. odinioari, prefectura
sensuri tehnice a) sinonim cu ba5dic ; de judet.

ciocul cdrjoiet al vulturului.

b) Tr. sinonim cu capra in pod. [Termen ciobanesc de origina necunoscutal.


cArlAnar m. cioban care duce carlanii,
carlig n. I. fier sau lemn lunguiet,
intors la un cap, de apucat sau de atarnat ceva s 2. pl. unealta de prim peste,
compusa din mai multe carlige legate cu
sfoarli ; 3. butas de vita de vie ; 4. un-

cArmuitor m. I. administrator ;

2.

od. prefect de judet.

cam a. cu nasul turtit sau incovoiat,


prea scurt sau prea mic. [Slay. Imo:vol.

cArnat m, mat de porc sau de alt

animal, umplut cu came crucla, tocata ai


aromatizatii, [Lat. *CARNACEUS (din caro,

carols)].

www.dacoromanica.ro

ear

- 1P7 -

car

carnatar m. cel ce face sau vinde carpinos a. Mold. sgarcit: mos Vasi/e era un cdrpdnos CR. [Formatiune
carnatarie f. 1. locul unde se frig analogica din cdrpd (cf. rdpdnos)],
si se mAnancA carnati ; 2. toate cele trecarpfino,ie f. Mold. sgarcenie cu
buincioase pentru fabricarea carnatilor. toatd cdrpcittosia lui Ca.
carnati(un)e f. 1. coloratiunea sau carpatic a. din Carpati: vulturii carcarnati.

aparenta camel la om ; 2. In picturA, nu- patici cu sborul indrdznet AL.


earpatin a. din Carpati.
mele pArtilor corpului care apar nude si
carpeala f. carpire trecatoare.
lara draperie.

carnau a. earn, vorbind de o exce-

lentA varietate de grau turtit.


carnaval n. 1. dulcele CrAciunului,
timpul dinaintea postului mare ; 2. serbarite i petrecerile din acel timp.
chrnaxi I int. exclamare de ciudA sau
de indignare, la naiba I plesnire-ar 1: carnaxi ! cd era sci md chiorascd AL. [Turc.
KARNAKSY, plesnire-ai 1 lit. sa te a puce colica 1].

carpen m. arbore mare din pAdurile


inoastre, al carui lemn e intrebuintat de

irotari si la facerea jugurilor. [Lat. CAR,


PINES].

carpenA f. 1. rodul carpenului ; 2. tin


!fel de gran negru (Melampyrum netno-

irosum).

carpi v. 1. a drege ceva rupt ; 2. a

astupa crApAturile; 3. fig. noi cdrpim ce-

came f. 1. substantA moale si sange- trul cu stele Em.; 4. a lucra sau a face
irAti ; 5. jam. a nAscoci cdrpeste la minlor si a pAsArilor : cu carne tte hrdnim; ciuni; 6. a da lovituri cu palma ; 7. fam.
3. pl. cArnuri, mancAri de came. [Lat. a se imbata : paremi-se cd se cdrpeste
CA RNEM].
mosneagu AL. [Derivat dela cdrpd].
cirneleaga f. Mold. sAptArnana inacarpinio n. pAdure de carpeni mici
inte de harti: in sdptdmeina harlei sau pi tineri.
roasA intre piele l oase ; 2. carnea vite-

carneleagd CR. ; 2. Munt. cAslegile de


iarnA. [Lat. KARNEM LIGA, leaga carnea: (adicA

carpit a. 1. dres ; 2. astupat ; 3. fig.


cu ochii cdrpiti, somnoros PANN ; 4. fam.

cf. ldsatul de carne), no- Ibeat. n. punerea din nou a grauntelor


tiune analogA cu it. carnevale: la afar- ce nu au rAsArit.
carpitur f. lucrarea de a carpi si
situl carnelegii si la Inceputul pAresimilor
lasA carnea :

II

Biserica interzice (--= leagA) uzul &Amen. rezultatul ei.


notite.

carpoci v. a carpaci ascultdnd pe


vechii dascdli, cdrpocind la haina vre-

meu cam cdrnia din nas AL. [Slay.

n. claie le grail (in Gorl).


t[Slav. imosre, cruce, dupA conformatiu-

carnet n. cArticicA de buzunar pentru

cArni v. Mold, a carmi cdrneste cd- mit Em.


carstae
ruta Ca. ; 2. a stramba din nas .scnul
tracmb).

nea-i].

cArsta? m. V. crasnic. [Slay. traosro,


carnic a. care umblA razna din turmA
icruce, plasa fiind intinsA prin douA nu,
(vorbind de oi). [V, canna
carnivor a. care se hrAneste cu came. iele puse crucis].
carsteiu rn. V. cristeiu.
n. pl. carnivore, clash de animale cari
carstineasA f. buruianA de leac cu
se hrfinesc cu came cruda, numite obisflorile galbui i cu vine purpurii (Ajuga).
nuit flare.
111

cArnos a. 1. cu multA 'came; 2. se

[Slay. KROSTINO, in forma de cruce, planta

zice asemenea de fructe si de rAclacini. e numita astfel dupA insusirea-i vindecA[Lat. CARNOSLIS].

Mare]. V. avrAmeasA.

carstnic m. V. crfisnic.
carnoli v. Mold, a jupui de came
cart n. a patra parte dintr'un tot : un
i-as carnosi i i-as jumuH CR.
card, n. (pl. carale) una din cele pa- cart de ord (---= fr. quart).
tru colori la cArtile de joc: mi-a tesit carat f. 1. mic carton pe care se aerie
zece oclzi de caro AL. (=fr. carreau). numele cartd de vizitd ; 2. hartie ce
carotidA f. se zice despre cele dou5 face cunoscutA calitatea unei persoane

artere cari duc sangele dela initnii la creieri. cartd de student ; 3. lista de bucate in-

tre cari se poate alege: cartd de restaucarpi* f. 1. bucatA de stofA, veche


2. bucatA de panza de sters mo- rant; 4. carta emisA de administratiunea
bile, vase ; 3, maramA (in Oltenia, Tr. si postelor cartd postald. V. bartA.
f.
Mold.). [Slay. inzApA].
lege fundamentalA, constitutiune: Carta
carpAci v. a drege haine sau incaltA- cea Mare dela 1215 deveni baza consminte vechi i uzate.
titujionald a Angliei.
carpacht m. 1. cel ce drege IncAltAcartabol (caltabos) m. cArnat umplut
minte vechi ; 2. fig. lucrAtor prost. [Bulg. cu grAsime, tocAturA, sange de ramAtor
si arome. [OriginA necunoscuta].
tazAPAAI].
uzatA ;

11

www.dacoromanica.ro

- 108 -

car

cast

carte f. 1. reunire de foi, tiparite sau


cartomantie f. pretinia artd de a
formand un vo- ghici viitorul prin datul cartilor.
lum: carte de citire ; 2. diviziune mai carton n. 1. earth' groasa si tare; 2.
mare decat un capitol: cartea III, cap 4; portofoliu mare sau cutie de carton pen3. fig. stiintd de carte, invatatura stie tru hartti, carti, etc.; 3. desert ce face un
carte; 4. pop. scrisoare: anpdratul a pictor inainte de a incepe un tablou ; 4.
scris carte frdlind-sau craiului CR. ; 5. foaie tiparita din nou cu schimbari.
adresa sau ordin domnesc, Inscris dela- cart-anh v. a lega in carton.
o autoritate.: ai carte, ai parte; carte cart maj n. legatura in carton.
de judecata, hotarirea unui judecator de cart rmat a. imbracat cu carton.
car.sular n. colectiune de docurnente
plash' ; 6. mic carton de jucat, insemnat
pe o parte cc o figura sau cu o coloare: relative la a biserica sau mandstire Cao pereche de cdrti coprinde 52 de bu- tolled.
cfirturar m. 1. od. (la Evrei) invatat
cdfi; a face cantle, a le amesteca ; a da
cart le, a le imparti la jucatori ; a da cc care instruia legea si 0 tahnacia poporuagile (in carp), a ghici, a space noro- lui: cdrturarii i fariseii; 2. Invatat,
scare, cusute laolaltd

cul; a da cartile pc fatal, a da de gol,

erudit ; 3. cel ce d in carti. [Vechiu-rom.

a spune lamurit: stii ce... ia s dam cartulariu=-- gr. bizantin HARTULARIOS, ar-

noi cdrfile pe fatd CAR. [Lat. CHARTAE, hivar].


cfirturfireasfi f. femeie care ghiceste
scrisoare, carte].

cArtealfi f. cartire trecatoare,


dand in carp.
cArturfiresc a. literar.
cartel n. 1. provocare In scris la duel;

2, conventiune pentru extradarea mutuala


crturfirie f. invatatura, stiinta : aa fugarilor politici; 3. asociatiune spre a pucd-te de cdrturdrie C.
carjulie f. 1. Ilya de trecere libera
aduna diferite producte de pe pietele internationale i apoi, la un moment dat, la vama ; 2, livret.

cartulfi I. Incarcatura unei arme de


a le desface cu preturi urcate.
cArti v. a-si arata nemultumirea born- foc, inchisa intr'o teava de carton sau de
banind, a face vorba pentru lucruri de metal (--=. fr. cartouche).
nimica. [Cf. slay. IOKITENITE, grohait].

cartulierfi f. patrontas, saculet sau

cfirticica f. 1. carte mica ; 2. foite de cutie de cartuse.


cfirucioarA f. caruta mica i usoara
tigara reunite: dar tutun i cdrticicd
ti-ai !Licit? CAR.

(mai ales de posed).

campus din cartilaje.

[Lat. *ciaarrus, din CARUS, caring].

cArugea I. Tr. Bot. vazdoaga frunzd


cartier n. 1. diviziune administrativa
a unui oras; 2. locul ocupat de un corp verde cdruge/e POP. [Origins necunosde trupe: earlier general, locuinta, biu- cuta].
cfirunt a. 1. de o coloare Intre alb si
rourile, statul major al unui general; cartier-maistru, ofiter insarcinat cu asezarea negru; 2. cu totul alb de batranete: cap
carunt; 3. acoperit de zaparla visul asi intretinerea unui corp de trupe.
cartilaginos a. ce tine de cartilaj, pelor addnce si a stdncilor cdrunte Err.

cartilaj n. tesatura solida, elastica

flexibila, ce s'afla mai ales la extremitatea

cfirunteala f. fapta de a cdrunti.

cfirunteje

f.

lnceputul batranetelor

and perii chruntesc.


oaselor: cartilajul nasului.
cartijfi f. 1. mamifer insectivor care cfirunti v. a (se) face carunt, a Incepe
traieste sub parnant, unde scobeste galerii, Oral s'albeascd.

aruncand afara gramezi de pamant nu- cArutfi f. 1. car mic pentru transport
mite mosoroaie (Taloa); 2. fig. retro- de persoane si marfuri usoare ; a ramfigrad ; 3. buboiu lungaret: cartifd la cal. nea de ciirutd, a ramanea de batjocura
(CAR.) ; 2. continutul unei carute o cd[Serb. ruerrrA].
rtigi de !crane; 3. trAsurfi de pasta pencArtitor a. i m. care carteste.
cartof m. vegetal pretios adus pe la tru transportul scrisorilor; 4. (la joagar).
1580 de Spanioli din America de S. si al V. car,
carujarie f, meseria carMasului.
carui tubercul se IntrebuiMeazd ca alicfirut.a? in. 1. cel ce duce cu caruta ;
ment; din cartofi se scoate fecula si alcoolul (Solarium tuberosum). Cartofii au 2. reparator de trasurl.
carvasarA 1. odinioara, biurou vamal.
fost introdusi la noi din Austria pe la Inceputul sec. al XLX-lea. [Nemt, KARTOFFEL]. [Vechiu-rom. chervdisdrie= turc. arrivAN

cartofor rn jucator de carti. [Gr. mod. SERAY, caravanseraiu, han pentru caravane
(v. chervan)].

HARTOPHOROS, cu initiala influent ata de carte]

cartografie f. arta de a desena harti

geografice.

ca, n. 1. partea Inchegata din lapte,

branzii de oi, alba, moale i dulce la gust;

www.dacoromanica.ro

- 109 -

efts

cas

casu-popii. un fel de nalba (Ma lva rocascadfi f. 1. cadere de apa, massa


tundirolia); 2. (la gura), materie albi- de apa ce cade din stanch' In stanca; 2.
cioasa ce au pasiirelele la colturile gurei; fig. succesiune neregulata: o cascadd
3. grenadine de saliva pe buze (mai ales de vile.
cascii-gurrt m. cel ce i pierde timla tigani). [Lat. CASEUs].
cash v. 1. a anula : a casa o jude- pul privind la tot ce intalneste.
cata, un concurs; 2. a priva de un grad,
chscat a. 1. tare deschis gurd cdsB destitui : a casa nit (Viler (=--fr. casser). catd; 2. intredeschis : a ldsat usa cdscash f. 1. &Mire servind de locuinta catd. n. fapta de a &Sam
II

caschund m. casca-gurs : de boiul


o pereche de case cu mai
multe incdperi; a-si veni de-a visa, a lui rneiruntel cii chipul cdscdund Tsp.
se dumeri : tocmai acorn isi venird si [Lat. CASCABUNDUS].
caacaval n. 1. branza (mai ales din
tdranii de-a case'. TSP. ; 2. locuinta insas:
oamenilor :

vino acasd; 3. persoanele cate traesc linpreuna in aceeas casa, formand o familie :
are o casd grea; 4. familie domnitoare,
dinastie; casa de Hohenzolern ; 5. gospodarie: tine bine casa; 6. stabiliment :
casd de &Inca% de cornert, de joc ; casa
de sanatate, unde se trateaza bolnavii in
pensiune casS de corectiune, inchisoare;
cash' militara, trupele de garda la un rege
sau principe; cash' civilh, persoanele cari
insotesc pe un suveran ; 7. locul unde se
invarteste masina morii. [Lat. CASA, bordeiu, casuta : romaneste cu sensul generalize].
casalot m. rnamifer marin din ordinul
cetaceelor, analog balenei.
casfincii f. Mold. broboada colorata
a tarancelor. [Rus. KOSYNRAI.

casap m. Mold. macelar: casapi dela


haiduci dela fit: POP. [Tune. KASAP1.

chshpi v. Mold. a macelari pe TdtaH ii cdsdpeste POP.


cgishpie f. Mold. macelarie: o turmd
de oi de cdsdpie AL.
east's a. cu casa : orn ceisas.

casafi(un)e f. deciziune ce caseaz5


sau anuleaza judecatile, procedurile : re-

lapte de ()ale) rotunda, putin turtitil si


batand in galben : cascaval de Pente-

leu, de Azuga, de Svitera: 2. fig. grasime, belsug poftd de gustat din cascavalul bugetului AL.; a se intinde la
cascaval, a-si permite prea mult, a se
obraznici. [Tune. RASKAVAL].

cascheth f. un tel de sapca cu cozoroc (= fr. casquette).


cslar in. Mold. cel ce strange fruptul
oilor.

cfillal(rie) f. Mold. locul dela canin


unde se strange laptele dela multe vaci.
[Vechiu-rom. cdld, loc pentru iernatul
vitelor = turc. Hystd (din kps, iarn8)1.
chalegi f. pl. 1. (de fella) dulcele Craclunului, timpul dela nasterea Mantuitorului pans la postul mare : prin cdslegile Creiciunului aproape de cdrneleagd
CR. ; 2. (de Pastil, dela dumineca Pastelor pans la Mosi; 3. (de toamna) dela
15 August pana la 15 Noemnrie. [Lat.
CASEUM 1.70A, lit. leaga casul, adica lasa
.casul (cf. leisatui de brdnzci), fiindcl pe
atunci 13iserica interzice (= leaga) chiar
mancarea de lapturil.

casmir n. 1. tesatura scumpii facuta


curs la Casatie; Curte de Casati(un)e. din yarnl caprelor sail al oilor din Tibet:

tribunal suprem care poate anula (pentru 2. sal de casmir.


casnic a. 1. de cash"; 2. care Vne o
vitiu de forma sau falsa aplicare a legilor)
sentintele ori judecatile altor triburiale cash', gospodar : terneie casnicd. m.
Curtea de Casatie a fost infiintatd in om de al casei.
chsoaie f. 1. partea easel taranesti ce
Bucuresti la 1861.
cfisStoresc a. de casatorie, conjugal : serva de camara si de magazie: nurnai
se teme de vr'o pacoste casatoreascii AL. gospodarii au cdsoaie; 2. cramii ; 3.
chsitori v. 1. a uni pe un barbat cu locul unde se invarteste coaca joagarului
o femeie prin casatorie : 2. fig, a asocia, (v. casd 7).
cfisoin n. incaperea case! Wariest! ce
a uni; 3. a lua de barbat, de sotie. [Din
serva vara de bucatarie i iarna de adavechiu-rom. cdseitoriu, casnic, sot].
post
pentru vite.
chshtorie f. 1. unirea legitims a unui
casoleth f, afumatoare, catue (AL.)
barbat cu o femeie ; 2. taina bisericeasca
care sfinteste aceasta unire: 3, celebrarea (= fr cassolette).
cassia f. 1. ladi de fier unde se pun
cununiei : a asista la o ceisatorie.
chskorit a. si rn. care a contractat bani si fondurile depuse: 2. biurou unde
se fac si se primesc platile ; 3. stabilio catatonie.
cfisch v. 1. a deschide tare gura (de ment fonciar sau administrativ care pri
oboseala sau de unit); 2. a deschide tare rneste fonduri In depozit: Cassa de deochii ; 3. a Intredeschide : a cdsca usa. puneri si consemnatiuni, care primeste,
[Lat. vulg. SCASCARE (din gr. hdsko)].
pastreaza t Inapoiaza valorile ce-i s'au
II

www.dacoromanica.ro

CRS

- 110 -

ncredintat (camiuni, sume refuzate de

creditori, etc.); Cassa de economie, institut de utilitate publick sub garaMia


guvernului sau a comunelor, pentru prirnirea i capitalizarea sumelor mid.

cat

castor m. 1. mamifer din ordinul ro-

zAtoarelor, foarte rAspandit in Siberia si


Canada ; ei locuiesc in pArti acvatice,
unde petrec in familii
clAdesc bordeie, lucrAnd noaptea; pielea lor clA un
casseta 1. 1. cassa mica de bani sau puf Intrebuintat pentru fabricarea pAlade giuvaericale ; 2. tezaurul particular al riilor de pAsIA; castorii, exterminati mai
unui suveran.
in toath Europa, sunt Inca destul de cocassier m. cel ce tine cassa de bani muni In pArtile bAltoase depe langA Dua unui stabiliment.
nAre; 2. pAlArie din pAr de castor ; 3. un

cassierie f. 1. functiunea cassierului; tel de piele de .cAprioarA.


2. locul unde se tine cassa de bani.
castrit v. a extirpa testiculele (mai acast a. curat, rezervat $ i modest.
Jes la animale: cocos, armAsar, taur, etc.).
castit f. 1. fiecare din clasele unui pocastrat a. diruia s'a f Acut operatiunea
por (la Egipteni si in India): 2. fig. clasA castrArii.
socialA caste; nobiliard.
castravete m. 1. plantA originara din
castan m. arbore originar din Sudul Azia, se cultivA pentru fructele sale coEuropei, mult cultivat din cauza fructelor mestibile, Intrebuintate la bucAtArie (Cusale comestibile i pentru lemnul sAu pre- cumis sativus); 2. rodul castravetelui,
tios ; scoarta-i se IntrebuinteazA la tAbA- mare, lunguie
i acoperit cu tubercule
citul pieilor si la fabricarea cernelii (Cas- pmin proeminente din castraveti se fac
tanea vesca); castan sAlbatic (porcesc), murAturi. [Bulg. KRASTANUTO (din slay. krasarbore originar din Nordul Greciei, mult tava, rAios, din cauza pielii buboase),
cultivat ca plant& ornamentalk din cauza de unde si forma Mold. crastavete].
portului sAu maiestos si a florilor sale
castron n. vas mare si adAnc, in care
frumoase (Aesculus hippocastanum). ,se aduce supa pe masA. [Sas. KASTROL
castanit 1. rodul castanului, al cArui (=--- fr. casserole)].
castru n. lagAr IntArit, la Romani.
involucru e Intrebuintat in vopsitorie.
castaniete f. pl. instrument compus ciiiffunit v. 1. a cauza, a pricinui: i-a
din douA bucati de fildes sau de dm*, cdsunat multe neajunsuri ; 2. a vent
ce se lovesc una de alta, tinAndu-le intre pe neasteptate (o poftA, o durere, o madegetele mainii (r--- fr. castagnettes).
,nie), a-i abate cuiva: a casunat ca baba
castaniu a. de coloarea negricioasa a la mormdnt (adicA pentru pomanA) PANS;
castanului : pdr castaniu.
3. a prinde necaz pe cineva, a ciluta sA-i
catpte f. cutie cu despArtituri unde stint facA rAu: ceilalti argati casunaserd pe
asezate literele de tipar. [Ung. iciisrit (din dansul si-1 tot lua peste picior ISP. [Lat.
nern(. Kasten)].
OCCASIONARI].
castel n. 1. odinioark la seniorii meci?unturi f. 1. durere neasteptatA ;
dievali, locuinth fortificatA, InconjuratA 2. fig, capriciu.
cu ziduri groase, cu turnuri i anturi,
casus-belli n. mice motiv care pune
etc. : sta castelul singuratic, oglindin- un Stat in necesitate de a recurge la arme.
du-se 'n lacuri Erg.: 2. casA mare si frucat n. 1. rand de case, etaj: casd cu
moasA la tarA: Castelul Pelesului.
trei caturi ; 2. se zicea de slovele Incacastelan m. todinioark cel ce comanda lecate unele peste altele (cu cari se reintr'un caste] : 2. azi, cel ce are un castel. dactau vechile anaforale): scrisoare cu
eastig n. 1. bani cAstigati ; 2. folos, pro- caturi. [Turc. KAT].

fit: numai banul ii vaneazd si castigul cat a. si adv. 1. ce cantitate, ce nulard muted EM. [Abstras din distiga]. mar (corelativ atAt): aft oameni, cdte

castiga v. 1. a primi pretul munch zile? citte si mai ate, tot felul de lu-

sale, al timpului sAu: anevoie se coytigcl, cruri; 2. ce pret: cat costa* ? 3. exprimA

lesne se cheltuieste; 2. a obtine ceeace un grad de intensitate: cat e de bun !

se doreste: a cdstiga un proces, o ba- 4. durata cantitativA : cat esti tdndr ;


tdlie ; 3. fig. a trage in partea sa : a cat pe ce, aproape ; numai decAt, IndatA;

cdstiga iubire, prietenie. [Lat. CASTIOARE, nici cat, de loc; 5. o gradatiune corelapedepsi, evolutiune de sens analoga cu tivfi: vine cdt de des. [Lat. QUANTUS1. V.
a sinonimelor muncd i agonisi: munca cAte, cAtutd, cAtva. II n. Aritm. rezultatul
si rezultatul el sunt deopotrivd conside- unei ImpArtiri.
&AM V. 1. a cAuta ; 2. a privi, a se
rate ca o caznA, ca o luptA, ca o pedeapsA].

castitate f. virtutea persoanelor caste. uita : catd la mine; 3. (impers.) trebue :

cltotiu n. termen de plata' pentru o catd sd stii. [Banat cdpta=lat. CAPTARE].

arendA : am primit toate cdstiurile ina- V. cAutb.


cati I. bAt lung, cu un carlig la un
lute pe cinci ani Ai.. Turc. MYST].

www.dacoromanica.ro

cat

cat

111

c apat, cu care ciobanul prinde ode: pC


eltfinesc a. de catana : cdntece cdrnocanii (ifi beau) turmele, rdmandnd teinefti.
cu catele Pop. 1 a umbla cu cata, a inclitfini v. Tr. 1. a inrola intr'un resela pe cineva, a prinde cu vorba (cum giment : cari cdteinesc feciorii POP. ; 2.
ciobanul prinde oaia cu cats): sa nu a servi ca catana : de cdnd badea cdmai umbli cu cata si sd-mi anidreifti tdneste POP.
vieata PANN. [Abstras din *cdtare (v.
cAtfinie f. militie, serviciu militar (in
armata austro-ungara) : clintec de cdacafa, crliclra) = lat. CAPTIARE].
cata I int. tipatul cotofenei cata ! tdnie.
cata ! sd prindeti o cofotand faurd cataon m. I. caine, canalie : cataonul
ISP. ; a se pune cata pe capul cuiva, a cel de dascdl AL. ; 2. fig. porecla Gre-

starui din rasputeri. [Onomatopee].


cilor 0 in special a arendasilor greci : nit
eatt f. 1. Zool. bibilica; 2. fig. gura Icataon alungat din tara lui At. [Oriigina necunoscuta].
rea. [V. catan.

catapeteazmil f. 1. (in templul din


cat-ceartfi m, galcevitor, buclucas
cataclism n. 1. inundatiune generala, ,Ierusalim) valul care despartia partea nurasturnarea suprafetei globului; 2, mare 'mita .sfdnta de sfdnta stintelor ; 2. pciretele Impodobit cu icoane (numit si icorevolutiune..
catacombe I. pl. suterane (mai ales nostas) care desparte altarul de largul
la Roma) unde popoarele vechi 10 ingro- bisericii ; 3. fig. acoperamant : dar colapan mortii i unde se intruniau crestinii peteazma 7umii .'n addnc s'a 'nnegrit
BM. [De origina slavo-greaca].
In epoca persecutiunilor.
catacreza f. figura de retorica, apli-

cataplasmit f. un fel de pasta moale

carea unei vorbe la alt obiect intru catva ce se aplica pe o parte bolnava a cor-

asemanator : cdlare pe bat.


Ipului.
catadicsi v. a se iniosi (ironic): cu- catapult n. veche masina de rasbniu
coana nu se mai catadicsefte sci caute spre a svarli pietre sau sageti.
catar /I. Med. I. scurgerea lichidulni
de gospoddrie AL. [Gr. mod.].
catafalc n. estradfi cu decoratiune fu- cauzat prin inflamarea unei membrane
nebra (intr'o biserica).
mucoase ; 2. guturaiu mare.
catagrafie f. 1. recensamant; 2. in- catdr m. animal domestic nfiscut dintr'o iapl cu un asin sau dintr'o magarita
ventar. [Gr. modl.
catiihris n. abuz (invechit): Incuviin- cu un armasar. [Turc. %ATM].
ciitark V. 1. a se urea acatandu-se cu
teazd toate catahrisurile AL. [Gr. mod.].
etai v. a striga rnereu (ca cotofenile mainile, a se sui grapis ; 2. se zice de
sau bibilicele].
plante care se ridicfi acatandu-se 0 Intlcataif n. prafitura turceasca din tiiietei surandu-se pe plantele invecinate, ca iefoarte fin impasliti (ca gaitanele de cati- dera. [Dint? un primitiv cat (cf. acd(a)].
fea), cu miere i nuct sau migdale pisate
clitfirabil f. V. carabil.
cu putinii aroma : cataifurile treceau pe
cataractal f. 1. In stil biblic : porti sau
dinaintea lui fdrd meicar sci le atinga jghiaburi cari opreau apele ceresti ; 2. caNEOR. [Turc KATAIF (pl. d, katife, catifea)} dere brusca a apelor unui fluviu dintr'un
catalepsie f. suspensiune aparenta a loc thalt cataractele Nilului; 3. Med.
vietii, caracterizata prin pierderea simtirii lipsa de transparenta a cristalinului: al-

ba* la ochi.
cataral a. de natura catarului.
catarama f. 1. incheietoare de mectalige f. pl. Mold. 1. picioroange; 2.

si a miscarii i prin intepenirea muschilor.

cataleptic a, atins de catalepsie.

fig. cocostdrcii cu lungile /or cendlige tal ; 2. catarama cu curea de incins ; fig.
AL. [Origina necunoscuta].
la catarama, intim : prietini la catacatalog n. 1. enumeratiune lntr'o or- ramd. [Origina necunoscuta].
dine determinata, list de obiecte clasate ;
cfitfiratoare f. 1. Tr. gheonoaie ; 2.
2. lista alfabetica a elevilor cu insemna- pl. V. acitatoare.
turile corespunzatoare.
catiirator a. care se catara, vorbind

cataloga v. a face un catalog, a In- de plante.

catare f. 1. privire pleacd a sa ceieatanit m. 1. ostas, In special soldat tare Bor..; 2. (int.& luare la ochi : puse
din armata' austro-ungara : oamenii set"- sdgeata i o lud la cdtare IsP. [V. cdta].
rird crezdnd cei e foc ori ne taie ca- catarg n. Mold. V. catart luntrea
tanele CR. ; 2. p/. Catane, sau slujitori cu ale ei vintrele spdnzurate de cade scuteald, odinioara militia tarii (in targ EFf. [Vechiu-rom. catargei, galena
scrie dupa ordine carti, obiecte de arta, etc.

numar de 18.000) ce era scutita de unde = gr. bizantin KATEROON].


dari. [Ung. KATONA],
catarg f, Tr. sanie mai mica cu care

www.dacoromanica.ro

- 112 -

cat

cat

oamenii saraci isi aduc lemne in timp purcel, cu tot ce are ; 2. puiu de tiara :
de iarna. [Vorba identica cu cea prece- cdtei de vulpe ; 3. catelu-pamantului,
dental.

catarigi f.

animal marunt (mai mic de 25 cm.), din

pl.

I. picioare de lemn, ordinul rozatoarelor, vioiu

sprinten,

galemi ; 2. Tr. racituri, piftie (din picioare din a Cann blana se fac captuseli (Sper-

.ie vite). [V. cdtdligel.


mophilus citilus): in codrii addnci cdcataroiu n. Mold. grit:A, guturaiu : la felu-pdmdtztului tot latrd En.; 4. oul
vdrsta noastrd cataroile sunt foarte sau puiul de albina ; 5. bulbi mici sau
sugubete AL. [Vechiu-rom. cataroiu, guts ifire din raclacina usturoiului ; 6. dinte in
- gr. mod. RATARRHOI, lit. scurgere pica- broasca usii sau la raclacina coasei ; 7.
tura cu pica:tura (cf. dambla)].
'Mold . scandurica ale drill crestaturi ocatart n. bucata lungs si verticala de presc betele ca sulurile rasbotului sa nu
lentil care servfi a sprijini panzfiria unei dea Inapoi ; 8, pl. bube mici ce se fac
corabil sau luntre. [Gr. mod. KATARTI].
:in jurul unui absces ; 9. fig. lingusitor
catastif n. registru de daraveri. [Gr. ijosnic. [Lat. CATELLUS sensurile 4, 5 si 8
;pornesc dela notiunea de opuiti de fiarit)>,

mod. ICATASTIHON].

catastroffi f. I. nenorocire mare, sfar- generalizat ; 6 si 7 fac aluzitme la coltii

sit tragic ; 2. desnodarnantul unei tragedii animalului,


sau drame.
!aline)].

iar 9 la

firea-i servilfi (v.

catatime f. cantitate, multime.


cfitelandru m. catel mai mare : puii
catavasie f. cantare religioasa despre vulpii .se fdcuse catelandri ISP.
coborirea lui Isus in iad, rostita dupa
cateli v. 1. a se inflama i propaga
utrenie i inainte de a incepe leturghia. (vorbind de un absces) ; 2. a se Impreuna
I

[Gr. mod. RAT.A.VASIS, coborire).

(vorbind de caini).

Anton Patin (1846).


cataveicfi f. Mold. scurteica. [Rus.

TERINICA].

catavasier II. carte bisericeasca ce cAteodatA adv. uneori, din and in


contine aceste cantari Catavasier de and.

cateriucfi 1. Mold. flasneta. [Rus. KA-

caterisi v. a destitui, a depune (vorefitcun m. V. capcaun.


lbind de preoti). [Gr. mod.].
elite pr. indica o distributiune cdte
catetii E. Geom. baza until triunghiu
doi ; ate ceva, putin lucru ; din cate, rectangular.
din rasputeri (v. ancdtelea). V. cdt.
catifeh f. stofa de matase sau de buntcaktea f. 1. femeiusca cainelui ; 2. fig. laac cu pang scurt si des. [True. RATIFE].
rea : pe asa cdfea de vreme; 3. fain.
catifelat a. asemenea catifelei, neted
RATAVEIKA, mantila).

tranteala

IC

(lard cdteaua ISP. ; 4. un si moale.

catifeliu n. neted si moale ca matacatedral f. 1. scaun inaltat de uncle sea : ochi mari, negri, catifelii AL. [Turc.
se vorbeste sau se instruieste ; 2. fig. KATIFELI].
stiinta profesata catedid de limbi mocatifehiffi f. 1. panglica de catifea ; 2.
tel de bora taraneasca. [Lat. cATELLA1.

fir de catifea cu care se coase flofi ; 3.


catedralii 1. biserica principala a u- Bot. specie de viorea cu trei colori (Viola

derne.

nei dioceze, aceea unde rezida episcopul: tricolor).


(Rinul) trecura prin orase cu mdndre catigorie f. calomnie (lnvechit) : auzi
catedrale Al..
d-ta aa batjocurd, afa catigorie l AL.
categoric a. conform ratiunii, clar
[Gr. mod.].

preciz t refuz categoric ; imperativ cacatigorisi v. a calomnia (lnvechit)


tegoric, In doctrina lui Kant, regula de nimeni n'ar avea dreptate sd md caactiune ce se impune vointei ca un ordin tigoriseascd AL. [Gr. mod.].
universal si absolut.
catihet m. cel ce invata pe copii cacategorie f. 1. clash' in care se aseaza tehismul. [Gr. mod,11.
persoane sau obiecte de aceeas natura
catihetic a. privitor la preoti fcoald
2. clasa de idei sau de termeni filozotici: catiheticd.
categoriile lui Aristotele (substanta, cacatihis n. catehism cele apte taine
litate, cantitate) ; 3. fig. caracter, naturii: din catihisul cel mare CR. [Gr. mod.
Karnums,
instructiune religioass].
oartreni de aceeaf categorie.
catehism n. 1. Inviitatura cu Intre- catihisi v., a instrui elementele reli
bari si raspunsuri despre religiunea cres- giunii. [Gr. mod].
tinil ; 2. carte ce contine aceasta inviitficatilinar 1. 1. titlul a patru discursuri
tura ; 3. expunerea sumarit a unei doc- celebre ale lui Cicerone in contra lui Ca-

trine. [Or. mod.].

tilina ; 3. fig. apostroa vehementa In con-

ctei m. 1. caine mic cu catel i cu tra cuiva.

www.dacoromanica.ro

- 113 -

cat

eativile f. cantitate.
cfitina' f. 1. (de garduri), arbust syn.
nos ce creste pe langA garduri (Lycium);
2. (mica), frumos arbust, cu flori albe
rosiatice, ale cArui ramuri verzi pot inlocui hAmeiul tn fabricarea berii (Tamarix germanica). [OriginA necunoscutil.

can

rele 'n butuci i cu mdinile 'n cdtu$i


POP. 5. plantS vivace cu mirosul greu,
abunc15 In paragini (Ballotta foetida).
[Diminutiv din lat. carra; sensurile tehnice fac aluziune la ghiarele pisicii, iar
acceptiunea botania la mirosul greu ce
exal51.

ccitinat POP.

catusi adv. ceva neinsemnat : cattle


de pufirr, foarte putin, cAt se poate de

call.

se tAvAlesc pe ea si o mAnAncS cu mare

tezza despre reflexiunea luminei.

midi Frt. [Turc. "want).

clitinat a. spinos : un brad verde

cfitinel adv. 1. Incet, domol : soptia putin. [V. cot].


cAtusnicii f. plena cu miros aromatic
si imbla c dune CR. ; 2. putin : dupd ce
mai trece o cdtinicii de vreme ISP. [Cf. pitrunzator: pisicile o cautA foarte mult,

catismii f. sectiune de psalmi (lit. se- poftS (Nepeta cataria).


cdtva a. si pr. putin, nu mult: cMva
dere). astfel numitA pentrucA e permis
la sffirsitul citirii 55 se odihneascA: Ca- timp. cotiva oatneni, cateva femei.
caua f. Mold. gogoritA : se vor teme de
tismele diminetii. [Gr. mod. icArmsma,
tine ca copiii de caua AL. [Probabil de
sedere (v. acatistA.
catolic a. ce tine de religiunea cato- aceeas origins imitativ5 ca sinonimul ski
hal. II m. cel ce profeseazA catolicismul. bouat.
cane n. cAciulA tnaltS cu partea de sus
catolicisni n. 1. religiunea catolicA ;
2. de cAnd cu schisma dela 1054: bise- late. purtatA Inainte de boieri, boierinasi
rica (romand) apuseanS In opozifiune si de slugile boieresti, mai tftrziu de negutatori, iar azi de alugsri si cAlugArite:
cu cea (greacc1) fasAriteanS.
catoptrica f. partea fizicei care tra- un cauc oltenesc de hOrsie neagrd de

catrafuse f. pl. fam. tele trebuincioase pentru ImbrAcAminte, maruntisuri


de ale casei:
lua catrafusele, a se

cSra. [Origing necunoscuta


catramini f. substant5 extrasA din
catran, cu care se preparg hapuri pentru tuse.
catran 13. 1. pAcurS, Ingrosats si nearrA, cu care se ung parii i scAndurile
spre a le feri de putregaiu : 2. fig. mAnie
mare, urgie : se supcirci de se fdcu foc
catran. [Turc. xitramd.
caitriani V. 1. a unge cu catran : fru-

cauc n. Tr. cSus. [Cf. lat. medieval

CAUCUS].

cauciuc n. numit si gumilastic (gumselastic5), sucul Inchiegat al unor vegetale


din India, Guyana, Brazilia.

caudal a. ce tine de coad5 : aripioard


caudald.
&Sus n. 1. lingurs mare de lemn cu

mAnerul scurt, cu care thranul scoate M-

inh' din sac oil vin din cad!' un cdus

de fclind; 2. Mold. fam. imi vine dragus

la caus, a ajunge 85 cear5 ajutor, a recurge la bunStatea cuiva (lit, a se rugs

pu-i ceitrelnia; 2. fig. a se aprinde de de un cans de f5in5). [Pol. Noma, paharl.


manic, a se Infuria : sd-si site necazul
caustic a. 1. anzAtor, coroziv : piatra
iadului e un caustic; 2. fig. satiric si
care-I cdtreinia PANN.

&litre prep. 1. In directiune : cdtre muscAtor.


causticitate f. 1. proprietatea substanrdscirit ; 2. aproximatiune temporalA :

ccitre seard ; 3. hi privinta : milos cd- telor caustice : 2. fig. tendenta de a spune
Ire sdraci. [Vechiu-rom. si Mold. cdtril sat: de a scrie lucruri muscatoare.
= lat. comaAl.
and?' v.1. a umbla, a-si da osteneala

catrintfi f. Mold. sort de lAnA ce poarta sA afle : eine cautd, gdseqte ; 2. a se sili,
t5rancele in loc de roche, fotA dublA : in a !licence : hotii cautard sa scape; 3. a

stergar.fi'n catrintd merge o sprintend intoarce ochii in toate partile spre a veromdna AL. [Ling. RATRINCA].

dea, a privi: a cduta en mild la ea;

cAtuie 1. afumAtoare de tamale. [Din 4. a Ingriji de : a cauta sin bolnav, a


cduta pe copii; 5. a cerceta, a socoti :

vechiu-rom. cdtd = it. CAZZA].

citun n. subdiviziunea unei comune, mei mutes in toate ptirfile ; 6. a se bl-

sat mic. [Albanez KATUN, sat; sensul pri- ow cu un doftor; 7. a se cere: tnarfa
mitiv pare a fi fost elocuintA ciobaneascii, build se cautd. [Lat. "cAvrtuSE (din Mullis)].

stanS,, ca si al sinonimului sSu sat].

ciutare f. I. lucrarea de a dine; 2.

ciiturpla f. 1. Tr. (Invechit) pisica ; 2. trecere, vAnzare: marfd cu multd cclu-

bucatA de lemn Incovoiat care serv5 a tare; 3. Ingrijire ; 4. revistA militarA; fact:
impreuna jugul cu carul ; 3. bucatA de cOutarea armatei sale ['Vac.
lemn ce tine doi cApriori ca sA nu se des-

ca'utAtur f. rezultatul cAtuArii, pri-

facA; 4. pl. lanturi de mAini : cu picioa- vire : aruncd o cdutdturd.


,
L. *aineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

cau

caz

114

cauteriu n. 1. medicament caustic de un caracter religios, proprii nobletei


(potash causfich, clorurh de zinc), care din evul-mediu. Titlul de cavaler se conarde pielea ; 2. rang ce rezulth din arsurh. feria cu oareciii ceremonii religioase
cauterizh V. a aplica un cauteriu, a militare: el impunea obligatiunea de a fi
arde cu un fier rosit in foc.
curagios i leaf, a se arita pretutindenea
cauterizare f. lucrarea de a cauteriza curtenitor dare femei si a lua apirarea
efectul unui caustic.

cautiune f. 1. cel ce rhspunde pentru

celor slabi.

cavalin a. de cal: rasa cavalind.

2. garantie data' pentru executiunea


chvirgie n. varietate de oi cu lana
unui angajament contractat de o alt per- '^rosie-negricioash u cu carnea excelenth.
soana ; 3. fig. asigurare, nroba ; supus la [Turc. KYVYRDIDYK, oaie cu coada scurth si
cautiuni, in care nu nc putem increde. cu lana creatil.
aim]. ;

cavatinh f. Muz. arie expresivi de


cauzi f. 1. ceeace face eh un lucru opera, incredintati unui singur interpret.
cavaz m. agent de politie In Turcia.
exist& ; 2. motiv, ratiune de a fi: fdrcl
nicio cauzd; 3. partid, interes: a face [Turc. FLAVAZ].
cauzh v. a fi cauza, a pricinul.

cauzd comund ; 4. proces cauzele celebre.


cauzal a. ce tine de o catiza.
cauzalitate f. legea in virtutea chreia
o cauzA produce un elect.
ciluzas a. de acelas partid: frafe eauzag. tn. pricinas.
cauzativ a. Gram, care enunth cauza :
conjunctiune cauzativd.
II

eavaz-basa m. od. seful gardei domnesti care sta in picioare afarh la usa camerei lui Von. [Turc. KAVAZ BA$1d.

caverail I. pesterii.
cavernos a. 1. plin de caverne; 2. fig.
voce cavernoasd, surdi i aspra.
caviar n. icre sal-ate mai cu seamh
de morun si de nisetru.
cavitate f. partea giunoasa Intr'un

cavaf m. cismar ordinar. [Turc. KAVAd. corp solid, gaurh.

cvfie f. 1. meseria cavafului; 2. prAcavou n. constructiune suteranh penvhfia sa.


tru inmormantiri (--= fr. caveau).

caval n. fluier mare ciobinesc cu vier-

caz n. 1. ceeace se intampli (in bine

sul duios: in caval de jale 'mi canta sau in rau): caz neprevdzut; in tot caPOP. [Turc. NAVAL].
zul, orice ar fi ; a face caz de, a avea o
caval f. iaph : baba pe o cavald pirere favorabili, a tines seami de; caz

iute ca fulgerul trece 'nainte F3m.


de constiinth, chestiune despre ceeace perciivillfirie f. pop. decoratiune. [Rus. mite sau interzice Biserica in unele caKAVALERITA].
zuri ; 2. Gram. dezinentele vorbelor decavalcaclii f. 1. ceath de cfilAreti ; 2. clinabile, in limbile flexibile.
mers pompos al chliretilor.
cazii v. a pune intr'un loc, a instala
cavaler m. 1. in evul-mediu, cel ce a (-= fr. caser).
fost admis intr'un ordin militar sau relicazac m. 1. cel ce tine de poporul
gios; s'a 'mbreicat in zale lucii cava- Cazacilor din Rusia ; 2. fig. (ironic) sbir,
lerii dela Malta Em.; cavaler rAtficitor, agent de politie: ce he apucase sd ascare colincli lumea s'afle aventuri extra- muti cazacii asupra noastr P AL.; 3.
ordinare spre a-si arita birbitia ; 2. titlu Tr. vintul de rishrit (adich cel ce bate
de nobleth mai jos de baron ; 3. cel ce a
obtinut o decoratiune cavaler al Coroanei Romdniei ; 4. birbat, in opozitiune cu dami sau domnisoarh (la o preumblare sau petrecere); cavaler de industrie, sarlatan, pungas.

dinspre (am Cazacilor).


Cazaci rn pl. od. 1. Mold. corp de cavalerie usoari, recrutat din cazacii Zaporojeni, si mai tarziu corp de ostasi Oman-

tent intocmit &ph Cazacii strAini;

2.

iMunt. slujitori de scuteala, rhspanditi prin

cavaleresc a. ce tine de cavalerism, judete, scutiti de clari vel-Cdpitan de


demn de un cavaler nobil, delicat, cu- 1Cazaci cu steagul i tobosarul sdu
ragios.
cazach f. manta de drum cu maned
cavalerie f. 1. trupti de soldati chlare: lungi (=-- fr. casaque).
cfizaceascii f. Mold. bora ce se joach
regimente (11 de rosiori, 14 de chlarasi pe vine (introdush de Cazaci).
si 1 de escorth); fiecare regiment are 4
clizheese a. ce tine de Cazaci.

cavaleria ronuind se compune din 26

escadroane i un pluton afari din rancazaclie f. diciula de harsie neagri,


Molt cavalerie usoard, pentru explora- cu fundul de postav aib, In forma' de stup
tiuni; cavalerie grea sau de rezervd, (lit. chciuli de cazacliu).

pentru atac ; cavalerie de linie, tine mijcazacliu m. (odinioarA) 1. nume dat


locul inteaceste dotea.
negustorilor rusi cari ficeau comertul vicavalerism n. institutiune militari, nurilor intre Moldova si Rusia: cazaclii

www.dacoromanica.ro

eat

-9.

115 -

eea

negustori de vii Pop.; 2. numele negucazual a. 1. care atarna de imprejustorilor romani cari aduceau in tara si in ran ; 2. privitor la cazurile flexiunii : deTurcia, blanuri scumpe din Rusia pel- zinentd cazuald.

celuse brurndrii le vindea la cazaclii

cazuar m. pasare frumoas din or-

POP. cdciula de cazacliu a cojocarului dinul picioroangelor, asemenea strutului,


subtire Fit. [Turc. KAZAKLI, C5ZaceSC].
in Australia si Noua-Guineia.
cazan m. chldare mare de fiert rufe, cazuist m. teolog care instruieste
morala p rezolvA cazurile de constiintA.
a. rosiatic, vorbind de oi.
cazuistich f. partea teologiei morale
camAntirie f. partea zalhanalei uncle se care trateaza, despre cazuri de constii,4a.
topeste seul in cazane si se face cirivisul.
cAzut a. 1. surpat ; 2. fig, cuvenit
de distifat spirtoase, etc. [Turc. KAZAN].

II

cazangiu m.1. cel ce face cazane; 2. cdzuta rdnduiald.


ce pr.. 1. indica ceva nehotArit : an
cel ce topeste carnea la zalhana. [Turc.
ce bun ; 2. o Intrebare ce vrei ? de cc ?
KAZANDJ1].
cazanie f. 1. predicA, cuvAntare bise- pentru ce ? 3. o relatiune grcidina ce
riceasca; 2. carte numita si Evanghelie infloreste ; 4. o exclamatiune de mirare :
invdtdtoare, coprinde fragmente din Noul- ce orn ! ce vreme frumoasd ! [Lat. QUID].
Testament, cari se citesc Dumineca i sercea ! (ceala 0 int. strigatul catre boi
batorile, insotite de cuvantari explicative ca sa apuce la dreapta (In opozi(iune cu
si moralizatoare ; 3. fig. povestire lunga si hdis). [Onomatopee].
plictisitoare. [Slay. KAZANITE, inv3tbttlY.4].

ceacAr a. 1. cu un ochiu albastru si

cazarm f. 1. clfidire pentru locuinta altul negru (vorbind de cai si, ironic,
trupelor ; 2. soldati cap locuesc inteo ca- despre om) : cu ochii ciacdri, gura lzarma. [Rus. KAZARMA (din nern(. Kaserne)). bartata PANN ; 2. cu un cearcan alb trnprejurul luminei ochilor (despre vite) ; 3.
chiator a. care cade.
chzAturit f. 1. rezultatul caderii ; 2. beat, mahmur ; 4. se zice de o specie de
fig. mina, casa veche, om batran; 3. vita grail de toamna. (Turc. dAirval.
slaba.
ceacsiri m. pl. pantaloni largi de
cazeinA f. substantfi ce se gra In lapte coloare rope, cum poarta Turcii si cum
si formeaza baza branzei sau a casului. purtau boierii (si ciocoii) odinioarA ; erau
cazemath I. pAmant ridicat sub forti- niste salvari prelungiti prin tuzluci pana
ficatiuni pentru asezarea tunurilor.
sub indoitura genuchiului boierit cei
cazincA f. Mold. V. casfinca
marl se inibreicau cu ceacsiri rosii cu
cazino n. loc de reunire unde se poate mesi GHICA. [Turc. &tam].
citi, juca, danta.
ceadAriu a. de coloare verde ca pachzlar m. tidu identic cu cazlar-aga iul graului (lit. de coloarea cortului) : cu
(In cantecele populare) dar eu, frate, panglice ceaddrii, atdrnate de chelii
mult ma tern de cdzlarul din harem POP, un testernel ceaddriu CAR. UNIT.
1

POP. [Turc. KYZLAR (pl. din kyz, fed)].

tADYRIC (din aADYR, cort)I.

irnp/inite ? FIL. [Turc. KYZLAR AGASY].

toase, cuibarind in stancile inaccesibile

ceat I. partea diadarat a capului


rele peste eunucH Saraiului ; ca rang, ye- [Albanez (gheg) omd.
nta clupa vizir oi muftiu: dorintele lui
ceahlhu (ceallfau) tn. Buc. Tr. pacdzlar-agasi fost-au ele vreodatd ne- sare rapitoare ce petrece prin locuri muncazlar-aga (cazlar-agasi) rn. mai ma-

cazmh f. 1.Munt. unealt de fier cu (Gypaetus barbatus). [Probabil identic

coada de lemn cu care se sparg ziduri, cu numele muntelui omonim I.


se fac santuri, etc. (cu acest sens se zice
ceainfirie f..locul unde se bea ceaiu.
in Mold. hdrlet); 2. Mold. tarnacop. [Turc.
ceainic ii. -vasul in care se opareste
ICAZMA, sapa].

ceaiul. [Rus. Ommao].

desfiintat in Principaie de Regula-

[Turc. CAnd.

mare. [Slay. zazzil, pedeapsat

ponia, ale and frunze serva

ceair n. Mold, camp de pasunat pencaznfi f. 1. chinuirea vinovatului spre


a marturisl crima, tortura cazna s'a tru cai : caii sburdd prin ceairuri AL.

mentul organic ; 2, munca, osteneala

ceaiu n. 1. arbust din China si ja-

la prepa-

cazni V. 1. a supune la cazna, a tor- rarea unei bauturi calde (Thea chinensis);

tura ; 2. refl.
menta.

a avea cazna, a se

tur- 2. frunzele-i culese p uscate : ceaiu man-

darin ; 3. bautura facuta dinteinsele ; 4.


cazon n. 1. in graiul soldatesc, tot ce pram sau serata la care se bea ceaiu
apartine cazarmei sau Statului, in opo- [Rus. 60].
zitiune cu particular, adica cu ceeace ceala lint. Mold. V. cea : cdnd noi

soldatul li procura din propriile

mijloace. [Alteratiune din cazarrna].

sale

vroiam sd facem haisa, ile sfdtmiai


sd ludm ceala AL.

www.dacoromanica.ro

- 116

cea

cea

cealhu m. V. ceablAu.
casele domnesti i boieresti sezi toatei
cealmb I. turban ordinar ; cadiui se ziva in cerdac de tragi ciubuc AL. ; 2.
ingdlbenia, cealmaua pe ochi punea azi, pridvor la casele taranesti, unde se
POP. [Turc. au-Lt[.
idoarme vara orice casd iiirdneascci

ceam n. luntre mare de brad sau are un ceardac si un hambar ; 3. post

de stejar pentru a transporta pe Dunare de observatiune la tara foisor sau pod de


materiale grele (piatra, nisip,
[True. cAN, lit. brad]

lemne).

scanduri pe patru furci Mahe, spre a

,vedea la o mare departare ; 4. tinda

ceambur n. 1. odinioara, navala ne- unei mori de vant. [Turc.


asteptata a hordelor tatare pe pamantul tru stalpi].
Moldovei (si jaful facut cu acea ocaziune);

A1121)AK, lit. pa-

ceardas n. hora ungureasca. [Ung.

2. azi, Mold. (in muntii Sucevii) a bate colones].


ceamburtt, a umbla dupa strengarii si cearsaf a. 1. panza alba de asternut
petreceri. [Tatar 6,tpur. incursiune (pol. patul pentru culcare sau de sters corpul
rut. dAmauL) ; pentru sensul figurat mo- (de apa ori de sudoare) ; 2. panza in
dern, ecoul slabit al cumplitelor pra- ,genere cdteva perdele cu cearfafuri
daciuni de odinioara, cf. podgheaz].
linnddite uncle de allele GHICA. [Turc.

ceamur n. tencueata din huma framantata cu paie i uscata la soare.


['rum e.AMUR, humaj.

ceanac n. strachina mai mica cu

A.ARsAv (din 6AR, panza,

Ea,

noapte)].
[Ab-

ceart f. discutiune prea vie.

Istras din certa].

ceas n. 1. a 24-a parte dintr'o

zi

interiorul smaltuit : rut ceanac de lapte. ceasul se imparte in 60 de minute ;


2. diferite momente ale unei zile ceasul
aurc. cANAid.
ceapai f. 1. planta cu radficina bul- prdrtzului ; 3. liniile maid cadran indiboasa, rotunda si cornestibila ; 2. fig. lu- cand orele ; 4. ceasornic ; a stat ceasul ;
cru de putina valoare, bagatela : nu pld- 5. timp, moment ; a sunat ceasul de
teste o ceapd degerata ; 3. nume de plecare ; 6. pl. ceasurile, parti din ceaplante ai caror bulbi seaman:a cu ai cepei: jlov rostite la diferite ceasuri ale zilei ;
ceapa blndS, Tr. praz ; ceapa cioarei, ceas rau, ceas bun, moment funest sau
Mold. Tr. planta bulboasa cu flori al- favorabil (dupa credinta astrologica a
bastre (Muscari comosum). [Lat. CAEPA]. poporului): intr'un ceas bun ; ceasul
ceapcai f. coif (AL.). [Pol. CZAPKA (v. cel riu, epilepsie bolnav de ceasul
apcd)].
cel rdu. [Slay. .t.sti].
ceapcan a. 31 m. Oret, rafinat ; urt cease& f. 1. vas mic de portelan penvenetic i tan ceapcdn de popd Co, [Ve- tru baut cafea, ceaiu. [Rus. 6mKAJ.
chiu-rom. ceapaln, cal ce umbla in sa- ceaslov n. carte de rugaciuni penrite = turc. akincyn, care alearga bine : tru diferitele ceasuri de peste zi. [Slay.
sensul metaforic se rapoarta la apuca- testovOl.
turile sirete ale gearnbasilor].
ceasornic n. 1. masinA care aratA
ceapraz n. 1. ciucure de mAtase, si uneori bate ceasurile ceasornic de
bumbac sau lana cabanita era un fel buzunar, de masd, de perete ; ceasorde conteif cu ceaprazuri de fir GILICA ; nic de cash*, sunet In perete unde stau
2. unealta cu care se indrepteaza dintii icoanele; 2. 0 hora munteneasca; 3. planta
ferlstraului. [Turc. dAPRAZ ; pentru sensul acAtAtoare ca flori mari frumoase, albe,
2, cf. ibrisim].
rosii l albastril, placut mirositoare, culceaprazar m. cel ce face sau vinde tivata adesea pentru decorarea zidurilor,
ceaprazuri ceaprazarii fabricau bucmele, chioscurilor si a florAriilor (Passiflora
sireturi, tasmale i terteluri.
caerulea). [Rus. desovIsiao (cf. bobornic
ceaprazfirie f. 1. meseria si co- din bobovnic)].
tnertul ceaprazarului ; 2. pravalie de
ceasornicar m. cel ce face sau vinde
0

ceaprazirri.
ceapse. f. Tr. scufie. [Ung. CSAPSZA].

ceasornice.

ceasornicarie f. 1. meseria i marfa

cearh f. 1. substantS gAlbuie, moale ceasornicarului ; 2. fabrica sau pravalie

si lesne topitoare, ce fac albinele ; cearA de ceasornice.


rosie, compozitiune rasinoasa de pececeatii 1. 1. adunare, multime de oatluit scrisori, pachete ; 2. materie rosia- meni sau de animale ; 2. fig. cote de in-

ticA ce se formeaza in tueche. [Lat. CERA]. geri ; ceata visurilor dalbe AL.; 3. odicearan n. 1. cerc, mai ales cercul nioara, corp de 100 soldati ; 4. sulfa :
luminos in jurul soarelui sau al lunei ; sosi cu o ceatd numeroasd. [Slay. CETA].
2. cerc negriclos In jurul ochilor
compasul dogarilor. [Lat. CIRCINUS ].

3.

ceafai f. 1. perdea pe ochi ; 2. negura


groasA ce iese din ape sau din pamAnt

ceardoc (cerdac) n. 1. od. balcon la pmed (mai vartos dimineata). I.Lat. vulg.

www.dacoromanica.ro

cea

117

CAECIA (sCaiig0 occulorum,) din CAECUS,

cen

eefalic a. ce tine de cap: arterei cc-

falied.

intunecosi.

cefalopode n. pl. ordin de molusci


ceatlau (cetlhu) n. Mold. 1. par mic
cu care se strange fanul, lemnele In marini, ca PoliPii.
car, etc. ; 2. prhjinh de care se leagh un cega (eta) f. 1. peste pang la un metru
al doilea cal : cal de ceatlau; 3. funia de lung, trhieste in afluentii Mhrii-Negre
de legat protapul cu sania. [Ung. csan.61. (Acipenser ruthenus): "P. fig. cegh si
ceat-pat adv. bine-rAu, printre pi- phstrugh, fleacuri (adi, . tot intr 'tin fel,
chturi : cat stiam eu nitel ceat-pat cei doi pesti apartinand la acelas gen).
Rum [Turc. CAT PAT, din cand in candl, [Serb. CloA).

ceaun n. 1. chldare de tuciu pentru cegarnita f. plash de pescuit cega.


cel art. si pr. 1. a cel (mci ales In pofacerea mam5ligei: luase ceaunul de pe
foc sd mestece marndliga CR.; 2. cum- ezie): cele dealuri 'nalte At.; 2. art. preOita orizontal5 a zidarului. [Turc. &mix, pozitiv, mai ales la adjective luate ca substantive si la numerale : cel intelept = intuciu].
ceaus m. 1. odinioarh, curier sau feleptul (dar emfatic Si ; omit? cal instafeth a guvernului turcesc: sosirea unui telept): cei cinci luptatori. [V. acell.
ceaus turc cu scrisori din partea Sul-

celitlalt pr. altul din doi.

tanului B.L.c.; 2. pl. usieri ai Curtii cari


celar n. Inchpere in care se nun si se
precedau pe Domn, purtand niste bas- sphstreazh de ale manchrii. [Vechiu-rom.
toane cu clopotei de argint ; 3. grad mi- celar, chmarh in genere = lat. CELLARICH].
War, corespunzand modernului echprarl.: V. chelar i chiler.

Celdesus m. Dumnezeu (nume endoi surugii fernistic): eu acuma plec, numa Cel-

iar ceausul poterii, slujitorul Dornniei


POP. ; 4.

vAtaful slugilor :

precedati de an ceaus cdlare GHICA ; desus stie cand m'oiu intoarce CAR.
5. azi, aprod care aduce pe vinovati
celebiu (cilibiu) a. si m. /. odinioarh.
inaintea justitiei tan ceau ii aduce titlu de politeth. analog lui chir: celebiu
inainte doi impricinati set-i judece Dumitrache: 2. distins. nobil : celebii
GHICA ; 6. varietate de struguri albi, de dela Fanar At. ; 3. azi, elegant (setts mai
un gust delicios : ceauf negru; 7. nu- ales popular): coconas cilibiu; 4. Mold.
mele unei hore. [Turc. CAus].

ceaus-bag m. od. chnetenia ceausi-

bine facut. svelt de corn. [Turc. &LEBO.

celebr v. 1. a Ihuda cu entuziasm ;

lor, vAtaful de aprozi ai Divanului.


12. a shrbAtori ctt solemnitate.
celebrati(un)e f. fa Ma de a (se) cecebare f. planth aromatich ce se !titrebuinteazh in unele locuri ca condiment lebra : celebratiunea cultului, a disci(Poterium sanguisorba). [Ung.csABA
?' oriei.
celebritate f. 1. reputatiune intins5 ;
cec n. ordin dat unui bancher de a
plhti cuiva o sum5 indicath pe un fel 2. persoanh celebrh.
eelebru a. faimos, renumit, vestit.
de mandat ( =-- fr. cheque).
cefibat n. starea celui neinsurat ceCeca f. (sub regimul bolsevic), comisiune extraordinarh de cercethri judi- libotal preofilor catolici deveni obitdare, care a terorizat Rusia In anii din gatoriu dela 1074.
eelibatar m. cel ce trhieste neinsurat :
urm5. [Vorbh formath din initialele vorbecher. holteiu.
belor rusesti corespunzatoare].
cecal a. ce tine de cecum : apendice celtic a. privitor la Celti : limba celtica.
celtistn n. neamul Celtilor, traditiunile
cecal.
ceciliz m. Tr. reptil neveninos care si antichitAtile bor.
se adanceste iarna in pAmant (Anguis celul f. 1. chilie, camerh mica' unde
fragilis). [Cf. lit. CECILIA ; formatiune li- stau chlugAri sau arestanti; 2. cea mai
elementarh unitate anatomic5

terarA].

fiziologich

cecmegea (cicmigea) f. With sau cutie sau organismul fundamental al plantelor


in care s'arunch banii vanzArii zilnice in- si al animalelor ; 3. chilioarh in care al
tr'o prhvalie. [Turc. Cartmemd.
binele Isi depun mierea.
cecum n. Anat. partea intestinului gros
celular a. cu celule: teseturS celuce vine duph intestinul subtire.
larh, totalitatea celnlelor ce conrinde rnacede* v. I. a Ihsa de bunh voie: cedez teria vie a animalelor sau a vegetalelor
dreptul meu; 2. a nu mai rezista, a se inchisoare celularh, in care arestantii sunt
supune ; 3. a se incovoia sub o greutate inchisi in celule senarate.
cedru m. arbore maiestos din clasa coni -

eeluloza f. materie ce constitue sub-

ferelor, totdeauna verde, creste in muntii stanta solidh a vegetalelor, ca fibrele de


Libanului Si Himalayei: lemnu-i mirositor canepl. etc.
e foa rte eh utat de ebenisti (Cedrus Lib ani).
cengheneh m. nume ironic dat ti-

www.dacoromanica.ro

- 118 -

cen

cer

centrilugal a. Fiz. care Uncle a se


ganului (In Muntenia): te inveit eu pe
tine cenghenea turceascd CAR. [Turc. depArta dela centru : putere centrifugaid.
&NGHENEI.
centripetal a. Fiz. care finde a se acenobit m. cAlugAr care trAieste in propia de centru: puterea centripetald.
comun cu alii. V. chinovie.
centru n. 1. punct geometric situat la
cenotaf n. morrnAnt gol, monument egalA distant de toate punctele unei cirridicat In onoarea unui mort, al anti

cumferinte ; 2. rnijlocul unui spatiu oare-

corp nu s'a putut afla.


care ; 3. punctul unde mai multe lucruri
cens n. 1. odinioar la Romani, numa- se intrunesc si ating cea mai mare actiune:
rarea cetatenilor i evaluarea averii lor Roma era centrul artelor ; omul se con(azi recensAmAnt) : pro fesiunile liberale siderd ca centrul universului: 4. in
sunt scutite de cens ; 2. impozit sau politica partea unei adunAri legislative
prestatiune anual: dispensd de cens ; situatd intre dreapta i stanga.
cens electoral, cotitatea de impozite necenturie f. 1. una din diviziunile pocesare spre a fi alegator sau ales.
litice ale poporului roman, coprinzAnd o
censor m. 1. magistrat InsArcinat cu sutA de cetfiteni; 2. corp de cilAreti.
censul S cu pAzirea bunelor moravuri (la
centurion rn. 1. cApetenie peste o sutA
vechii Romani); 2. cel ce criticA purtarea de cAlAreti la Romani; 2. sutas (Bite.).
altora; 3. cel insArcinat de guvern cu exacenturon n. cingAtoare de piele, de

minarea ziarelor sau a cArtilor inaintea care atArnA sabia sau baioneta (---- fr. ceinpublicatiunii lor (ca In Rusia, Austria, o- turon).
dinioarA si la noi) ; 4, cel insarcinat a
cenua f. 1. materie rAmasA. dupA arsupraveghea buna ordine : censor la Ca- derea lemnului st a altor corpuri; 2. fig,

merd, la Bancd.
censurh v. 1. a mustra, a critica ;

a aplica censura.

2.

censur f. I. demnitatea i functiunea


de censor la Roma ; 2. mustrare, imputare;
3. pedeapsA disciplinar pentru deputati,
advocati, etc.; 4. cercetare oficialA a cartilor, ziarelor, pieselor teatrale inainte de
publicarea sau reprezentarea lor ; 5. persoane insircinate cu aceastA cercetare.

censurabil a. care poate fi censurat,

care meritA censura.

itArAna mortior, rAmAsitele unui faposat.


1[Macedo-rom. cinusd: diminutif tras din
lat. CINIS (cf. monusd)].

Cenusfireasii f. I. eroinS din basme


care ascunde, sub o infAtisare respinamare si neroadA. cele mai inalte Insusiri
ale inirnii si ale mintii; 2. fig. femeie murdarA i proastfi.

cenuler m. Mold. copist prost : det


linainte la catastif, cenuferule! AL.
cenusiu a. de culoarea cenusie.
Cenusotch m. 1. in basme: erou cu

centaur m. Mit. fiintA fabuloasA, ju- calitAti ascunse, perechea bArbAteascA a


Cenuseresei; 2. cui place sA stea la foc
matate om i jumAtate cal,
centauree f. plantA din familia corn- sau In cenusS: om murdar. lenes si prost.
cep n. 1. partea din trunchiul unui arpuselor cu rAclicina amarA, tonicA i fe-

bore We (ex. de brad) ce rAmAne In


centenar n. serbarea unui eveniment phmAnt, mai ales cep de vita' ; 2. bucatA
ce revine la fiecare sut de ani.
de lemn spre a astupa o butie gaurita;
centezimal a. care se compune din 3. gaura in care se bagA cepul: a da cep
100 00 egale: scara centezimald a unei bull; 4. cuisor de lemn ce impreunA obezile rotii; 5. fierul ce se pune In
termometrului.
brifugs,

centiar m. a suta parte dintr'un ar,

un metru pAtrat.

capul fusului morii. [Lat. CIPPUS, trunchiu].


cepchen n. 1. od., haini boiereascil

centigrad a. imparOt In o sut de scurtA asemenea dulamei: imbrdcat cu


cepchen verde si bldnit cu samur
centigram m. a suta parte dintr'un 2. azi, pieptar tArAnesc imblinit cepchen

grade: terrnometru centigrad.

alb cu gditanuri albastre. [Turc. oEPKENJ.

gram.

centilitru m. a suta parte dintr'un litru.


cepeleag a. Mold. peltic cepeleag
centim f. a suta parte dintr'un franc. alintat AL. [Vechiu-rom. sepeleav (Cancentimetru m. a suta parte dintr'un temir) = rus. fEPELIAVII].

rn etru.

central a. 1. care s'afla in centru ; 2.

ceprag n. Mold. V. ceapraz.


cepgoarii f. ceapit mAruntA.

cer n. (pl. ceruri) 1. partea spatiului


nistratiune centrald. V. scoala.
care se Intinde d'asupra capetelor noascentralizh v. a reuni in acelas centru. tre; 2. dupS conceptiunea popularA bolta
centralizatifunk f. 1. actiunea de a d'asupra pimantului pe care parcies inlig. principal, care conduce toate: admi-

centraliza ; 1. sistema de a raporta la un fipte stelele, soarele i luna ; 3. aer, atguvern central toate puterile Statului.
mosferi, dimA : cerul Italiei; 4. fig. D-zeu,

www.dacoromanica.ro

- 119 -

cer

cer

Provident5 : faced Cerul I 5. locasul feri- runte pentru trebuinta femeilor : cercei,
citilor, paradis: impdrcifia cerurilor ; 6. ace, mArgele.

partea unui tablou care reprezintS cerul;


cercelat a. incretit, buclat : par cer7. perete orizontal ce desparte cavitatea celat.
cereal,* rn. pl. (Dobrogea) Bot. mArgurii de a nasului. [Lat. CAELUM ; sensul 7
(bolta gurii asemanatA cu bolta cerului) e gsritiirele.
cerceth v. 1. a cerca de repetite ori,
o metafor comunA multor lirnbi].
cer m. (pl. ceri) soiu de stejar, mare a observA cu luare aminte: valurile strdsi frumos arbore ce formeazA intinse pA- bdtdnd, rnalurile cercetemd POP. ; 2. a
deli sau dumbrave, uneori cultivat ca intreba cu deamAnuntul : am cercetat pe
plant& decorativA (Quercus cerrus): lem- oamenii din localitate ISP. ; 3. a cAuta

nele de cer sunt cele mai bune de ars. In toate pArtile: dupd ce cercetd toate

oddile ISP. ; 4. a exarnina ; a cerceta cine

[Lat. emu's].

ceramicii f. arta de a fabrica oale, ,are dreptate; 5. a vizita: noii cdsdto-

faiante, portelanuri, smalturi.


;rifi se duc de cerceteazdi pe nun. [Lat.
cerat a. uns cu cearA : Romanii scriau CIRCITARE].
cercetare f. fapta de a cerceta :1. exape tabele cerate.
cerb m. cuadruped rumegfitor, repede men, interogatoriu; 2. vizitS cercetdrile
alergAtor, cu coarne osoase, rarnificate, ce cele mai brine sunt cele mai rare PANN.
cad si se reinnoiesc pe tot anul. [Lat. csaves].

cereetal m. 1. care cerceteala (sub

cerbice 1. 1. (mai ales la bou) ceaf5 ; raportul material): impdratul trimise


cu cerbicea tare, incrIpAtanat ; 2. partea cercetasi in toate, ea sd-i caute ISP, ;
superioarA a jugului care acopere ceafa 2. pop. ecleror ; 3. nume romAnesc pen-

Itru boyscout, corp de cercetasi avind


cerbicie f. indarjire, tenacitate.
imai ales de scop a insufla tinerirnit apt:cerbicos a. cu cerbicea tare, incApA- I cAturi practice si spiritul de initiativA.

boului, [Lat. CERVICEM].

(Anat: cerbicosii nobili BXLc.


cercefator m. care cerceteazA (sub
cerbuf m. 1. cerb mic ; 2. (Banat), V. raportul intelectual).
turca.
cercevek f. 1. ramA de tablou; 2. incerc n. 1. Geom. suprafatA planA mAr- cadrarea unei ferestre sau ui. [Turc. crsginitA de o circumferintA; 2. cerc de lemn CEO, lit. patru bucAti de lemn, de unde
sau de fier cu care se leaga butile; 3. si variantele muntene ciorciovea i giurfig. lntindere, limitA cercul cunostinfelor giuvea].
noastre; 4. asociatiune ai cArii membri
cerchezeasci f. hoth jucatA (in Molse retmesc spre a juca, conversa sau citi : dova si Dobrogea) dupA masa de cunucerc militar; 5. cerc vitios, rationament Me. [Vechiu-rorn, cerchez, circazian].
defectuos in care se ia drept probA ceeace
cerchu in. monedA de trei lei ce cirtrebuia probat. (Ex. opiul adoarme, pen- cula in vremea lui Caragea (bud. [Turc.
trucA e intr'Insul o putere adormitoare). 6ARELL rotat, dupA forma monedei].
[Lat. CIRCUS].

cerea v. 1. a cAuta, a cerceta : cer-

cercui v. I. a pune cercuri la o bu-

tie ;

2. a lege cu cercuri: a cercui vita;

cam un vad sd ies la lumen larger' Em.; 3. a inconjura, a cantona.

2. a iscodi: trimise cdldri sd cerce locercuit n. legatul cu cercuri al vitei


curile; 3. a incerca, a ispiti, a pune la de vie.
probA (materialA sau moralA): a cerca

cercuriu a. In forma* de cerc : coarnq


cercurii.
cerdac n. Mold. V. ceardac,
cercal f. crasnic (Ara' coadd de pes-

o armd, un prieten. [Lat. CIRCARE].

cere v. 1. a don i cAuta 55 obtie : a


cercare f. hicrarea de a cerca si re- cere un post, o favoare; 2. a reclama,
zultatul ei, probA : vrajmasa lui cercare a pretinde : bunacuviinta cere sd nu te
porhi afa; 3. a dolt a pofti: ce-ti cere
zadarnic'a rdmas Bot.
cercaitor a. care cearcA sau probea- inima ? 4. a cere de pomana : calicul
cuit sglavoacele. [Lit.: sonda[].

m. controlor : contracciii cumpdrau pdnd nu cere, nu mandricd cu placere ;


5. a cere In cfisAtorie: hai la maica de
pe cerceitori Frt.
cerciitur f. controlul contracciilor ma cere; 6. a cere voie : m'am cerut;
zA.

II

cari, sub Fanarioti, luau prin mezat strAn- 7. se cere, trebue (moraliceste), se cuvine

gerea veniturilor (Aril: n'ai de cdt sd 8. a se cAuta (ca trebuincios): granule


scoff o cercdturd in lard Fu..
au inceput sd se ceard. [Lat. QUAERERE].
cercel m. 1. pl. sculA, In formit de
cereale pl. plante ale cAror boabe
Mel, ce femeile poartii in urechi : 2. ochiu

de fier (la loitra carului). [Lat. CIRCELUSI.

cercelar rn colportor de lucruri mA-

servesc de hranA oamenilor i animalelor :


grAu. orz, ovAz, secarA, orez, porumb si
hriscA.

www.dacoromanica.ro

cer

cet

120

cerebral a. ce tine de creieri arterd

cerebrald .

cergetori v. a cersl.
cergetorie f. starea josnica a cerse-

cerebro-spinal a. care Imbratiseaza torilor.


cergi v. 1. a cere nada ; 2. a cere cu
i macluva spinarii: sistemul ceinduiosare: i cersia copildreste Em.; 3.
rebro-spinal.
ceremonial a. constatator din cere- fig, a cauta SA capete prin mijloace josmonii: legi ceremoniale. II n. totalitatea nice: a cersi voturile alegatorilor. [Vecreierii

regulelor pentru ceremonii religioase sau chiu-rom. cersi (perfectul arhaic al verpolitice.
lbului cere), a cere in genere (au cersit
ceremonie f. 1. forma exterioara a Domn dela Poarta, Nic. CosrrN)].
cultului ; 2. pompi, parada ; 3. regule de
cert a. si adv. sigur, neindoios: lucru
politeta; 4. jena ce rezulta din observarea cert.
certa v. 1. a mustra violent, a Inacestor regule: a prdnzi fard ceremonie.
ceremonios a. care face prea multe frunta cu asprime: II ceartd mereu pen-

tru toate nimicurile; 2. (rar i invechit)


cerentel m. plantA cu flori galbene a pedepsi: vei vrea cu oaste si rdsboiu

ceremonii.

aurii foarte raspandita prin paduri (Geum ca set' ne cerfi

3. a-si varsa supa-

urbanum). [Cf. lat. CERYNTHA, matacinAl. rarea prin vorbe sau fapte violente : se

cerere f. fapta de a cere i rezultatul ceartd si se impacd. [Lat. CERTARE, a se

ei: petitiune.

dupta romaneste cu sensul slabit].


ceresc a, 1. ce tine de cer: bond ce- certifick v. a garanta realitatea unui
reascd ; Imperiu ceresc, China ; 2. care lucru, a da marturie ca e adevarat.

certificat n. act prin care cineva da


bundtate cereascd, voce cereascd.
io marturie despre un fapt siesi cunoscut :
cerevig (cirivis) n. grasime topitA de certificat de bund purt are, de studii.
bou, vaca, bivol (scoasa din oase la zalcertitudine f. 1. siguranta deplina ei
vine din cer. vrednic de locasul fericitilor ;

hana) ce se intrebuinteaza Ia bucatrie: intreaga: certitudine matematicd; 2. caii puse o basic de cirivip in cap racterul lucrului cert, stabil.
ISP. [Luc. deavis, lit. grast
ceruealii f. lucrarea de a cerui,

cerezina f. product ce seamAna cu

ceara albinelor i o poate inlocul la ne-

cerui v. a unge sau lustrui cu ceara.


ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul

.scdndurilor.
vole: lumdndri de cerezind.
ceruza f. substanta alba intrebuintata
cerga f. 1. velinta taraneascA de pat:
cat fi-e cerga, atdt te intinde; 2. patura in pictura i pentru fabricarea unor vet,

de cal sau de caruta. [Turc. tsaoa.J.

niuri; otrava violenta.

cervana f. planta cu flori mid albe,


cerinta f. cerere neaparata.
cerne v. 1. a trece Mina prin sita sau pe din launtru cu puncte rosii-purpurii

ciur spre a alege taratea; 2. fig. din vdz- (Lycopus). [Slay. Czaveid, ros, dupa CO'
duh cumplita iarnd cerne norii de loarea punctelor floare].
cesala f. Mold. V. tesal.
zdpadd AL.; 3. fig. a cerceta cu deamAcesionar m. cel ce accepta o cesitme.
runtul; 4. a ploua marunt (parcA cerne
prin sita): nu ploud, cerne. [Lat. CERNERE,

cesiune f. cedarea proprietatil sau a

cernugca f. planta ale carii seminte

cetag m. 1. cel ce face parte dintr'o

a alege, a deosebi (aplicat romaneste la


graunteg
cerneali f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slay. dathaLo, negreal].
cernere f. lucrarea de a cerne (si fig.).
cerni v. 1. a bol negru:
cerni
barba; 2. a Imbraca in negru (ca semn

drepturilor sale: cesiunea bunurilor, parasirea din partea datornicului a bunurilor pe seama creditorilor.
cegin f. Mold. V. cigmea.
cest m. manusa de piele, captusita en
fier, cu care se serviau atletfi: atletii cu
brafele vdnjoase i cestii lucitori NAUM.
de jale): au cernit casa; 3. fig. a Intu- cest... V. chest...
neca : intristarea Ii cerni inima. [Slay.
cesvfirti f. V. ciosvrt.
aaitrard.
cetaceu n. se zice de mamiferele ma.
cernit a. fig. intunecat: inirnd cernitd. rine care seamanA chitului sau balenei.
negricioase se intrebuinteadt ca condiment ceata; 2. odinioara, capitan de ceata: ce(Nigella). [Rus. ZERNUICA].

cernut n. rezultatul cernerii materiale :

tas mare de haiduci.


cetate f. 1. loc intarit, fortareata : cetatea Neamtului; 2. oras intarit cu zi-

cernutul grdnelor.
cergetor a. si m. care cerseste sau dun, oras in genere, azi numai In poe-

cere cu umilinta : o simpla rugd de ploaie zie:' ca 'n tintirim tdcere e 'n cetate
cersetoare AL.
(--= Venetia) Ex.; dreptul de cetate, apticergetoresc a. de cersetor.
tudine de a se bucura de toate drepturile

www.dacoromanica.ro

cet

che

121

unui cetatean; 3. numele apelativ al yecfitul v. Mold. a (se) achita: cum


chilor ruine (In Romanati, Doljiu, etc.). m'oiu cfitui de datoria 1M? AL.
cheauna v. a chelalAi: haitic de caini
[Lat. CIVITATRM, starea de cetAtean (vulg.
= 'MHO].
cheaunand i ur1and CAR. [Onomatocetfittean m. 1. locuitorul tmei cetati pee]. V. scheunh.
sau al unui oras; 2. cel ce se bucura de ' chebap n. friptura pe frigare preparata turceste (felii largi de berbece sunt
drepturile civile i politice.
cetatenesc a. de cetatean: drepturi infirate pe o frigare Si fripte pe cArbuni,
apoi stropite cu sos de ceapa si de pAcetatenesti.
cetatenie f. calitatea, drepturile de tlagele rosii) dobe de mistref i checetAtean.

cetatuie f. cetate mica, loc foitificat

bapuri de caprioara OD. [Turc. KEBAB]

chebe f. haA de pAslh Inflorata cu

destinat a primi o garnizoana si a apAra Igaitane, purtatA Inainte de haiduci, iar In


timpul din unnA de tAranii ardeleni oh
un ores.
cetera v. Tr. Mold. 1. a canta din mai ales de surugii (la acestia cu figuri
cetera ; 2. a asurzi, a ameti cu vorba : no pe tot campul hainei): cu chebe rosii

tot cetarati pe Mdria-sa,


dumnealui CR.

ea'

orn e 'pa spate POP. Azi chebea e aproape

Idisparuta. [Titre. KEBS, pAsla groasa, de

caeri f. Tr. instrument de muzica cu unde si forma munteneasch gheba].


chef n. 1. un fel de confort oriental,
coarde (numit dup localitati dick", td

utd, vioard): dee& cu o cetera mai constAnd din gustarea liniRtita a cafelii si
bine cu gura mea POP. [Lat. vulg. crrcRA a ciubucului : Hiotogiu 10 facea cheful
= clasic CITHARA].
Iczt ciubuc i cu cafea, dupa obiceini
cetera, m. Tr. lautar: de aici pand 'oriental GHICA; 2. dispozitiune vesela

la Ftigaras nu-mi trebue ceteras POP. voie buna; cc ai la sufletul tau de esti
tot lard chef si mahnit? Isp.; 3. petreceti v. Mold. Tr. V. cith
cetina f. 1. ramurA de brad cu frunze cere cu mash mare si bautura din belsug :
cu tot: luceferH ce tremur'ssa reci s'au logodit i acurn s'au pus pe chef
prin negre cetini En.; 2. varietate de hp. ; 4, stare de betie: omul la chef multe
face AL.; 5. plAcere, pottA : pfind vine
brad. [Serb. aerarx, craca de brad].
cetinel adv. Incet (poetic): din car- cheful bogatului, iese sufletul seiracului Palm [Turc. rue].
pata geand se versa- cetinel Bor..
chefal m. un fe/ de peste cu capul
cetlau n. V. ceatlau.
cetlui v. Mold. 1. a strange cu ajutorul mare (Mugil cephalus): icre tari de

unui ceatlAu: a incarcat carol sdravan chefal Frt. [Or. mod, ICEPITALOS].
chefalui v. Mold, a chefui: boierii
si l'a cetluit bine CR.; 2. a lege teapan:
n cenuiti 01.1 aruncafi in beciuri AL. s'au chefaluit AL,
cheflin a. 1. care e totdeauna cu chef,
cetluit n. fapta si rezultatul cetluirii.
ceuca f. Mold. Tr. V. cloaca : cetatea vesel; 2. cui place a face chef : om chefliu;
3. ametit, beat: io, cumnata, o sa viu,
Neamfului sta strejuita de ceucele
corn ma vezi asa chefliu ! POP. [Turc.
vindirei CR. [Serb. aAva.].
ceva pr. un Meru oarecare: sti-fi spun HEFLI].
chefni v. 1. a chelAlAi (de cAini) OD.
ceva. adv. putin: ceva mai jos. [Lit.
II

ce vrea].

Cezar m. 1. titlu dat imparatilor La-

[Onomatopee]. V. clefai.

chefui v. 1. a face chef: poftira pe

mani dupA August; 2. calificarea monar- Fat-Frumos la masa, ca sa chefoiasca


hilor cafi au titlu de Imparat (In special fi sa petreacti Isp.; 2. a petrece mai a-

a lui Napoleon): Cezarul trece palid in les en bauturA: sapte bufi de yin scotea, mare chef ca chefuia Pop.
gtinduri adancit
cezarian a. relativ la Cezar; opera- cheliaia (chihaia) m. intendentul vitiune cezariana, numele unei operatiuni zirului, al unui pash si In special agentul
chirurgicale.

cezarin a. imperial: toga cezarina AL.

de afaceri al Domnilor, numit capu-che-

bale.: daca se ducea colo la Papa,

cezarism a. guvern despotic al unui Chiherta U poffia, ciubucul sa-si bea

Imparat care se sprijinA pe armatA.

cezaro-craiesc a austro-ungar, arts-

pi cafea ?i da Bimbasii Sava POP. [Turc.

KIIHAY1, lit. stApanul casei].

cheie f, 1. unealtA de fier spre a In


cezuri f. pauzA ce taie versul In douh cuia l descuia un lacht; 2. fig. punctul
pArti sau emistihuri: ex. Ale turnurilor strategic cel mai Insemnat dela granita:
umbre peste
P
uncle stau cuicate GR. AL. Strasburgul era cheia Fraufei; 2. hiOa a. Mold. achitat: suntem cflt de cru prin a cArui cunoastere Re pot Inteacurn AL. [Nemt. Qum].
lege altele: cheia stiinfelor; 4. ce servA
triac.

www.dacoromanica.ro

- 122 -

che

che

a deschide, a monta i demonta mapnile. cheltueald de timp, de puteri; 3. tam.

bataie; ti-oiu da eu de cheltueald ; 4.


mina numele si gradul de inaltime al pl. garnituri (la haine); dulamd cu chelnotelor pe o linie cheia de sol. [Ve- tueli