UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDI ARAD

FACULTATEA DE MEDICIN DENTAR

MORFOLOGIA FUNCIONAL
A
ARCADELOR DENTARE
- CURSUL II -

ef. lucr. Dr. Berari Adelina

Arad
2015

DEZVOLTAREA ONTOGENETICA A DINTILOR

Dintii se dezvolta din ectodermul si mezodermul primului arc

branhial.
Dezvoltarea ontogenetica a dintilor parcurge mai multe
etape, ce se desfasoara in cea mai mare parte de-a lungul vietii
intrauterine sau incepe in aceasta perioada, finalizandu-se dupa
nastere. Ultima etapa, cea de eruptie, are loc in mod normal dupa
nastere.
Ontogeneza are loc in mai multe faze, dupa cum urmeaza :
Cresterea proliferativa ( proliferare, histodiferentiere,
morfodiferentiere
Calcificarea
Eruptia dentara
Eruptia dentara presupune derularea a trei etape succesive :
preeruptiva, prefunctionala, functionala ( ocluzala )

Eruptia dentara este un fenomen de crestere, corelat cu

dezvoltarea dintelui, care se desfasoara conform unui tipar
genetic. Eruptia reprezinta etapa finala a ontogenezei, in care
dintii formati in grosimea oaselor maxilare, strabat distanta de la
locul unde s-a format pana cand ajung in contact cu antagonistii
lor.
Eruptia dentara incepe in momentul cand coroana dentara
este complet formata, radacina fiind edificata partial. Ea ar putea
fi rezultatul proliferarii pulpei dentare primitive si a pulsatiilor
vaselor acesteia. Concomitent cu deplasarea coroanei are loc si
edificarea treptata a radacinii, care se finalizeaza odata cu
inchiderea apexului ( aproximativ la trei ani de la realizarea
contactului cu antagonistii )
Procesul de eruptie dentara incepe de la varsta de sase luni
prin aparitia primilor dinti temporari si se termina la 18-25 de ani (
cand erup molarii trei ), derulandu-se concomitent cu edificarea
radacinilor.
Dintii isi definitiveaza dimensiunile la o varsta cand
maxilarele sunt in crestere si constituie adevarati stimuli pentru
dezvoltarea acestora .
In migrarea sa dintele antreneaza si sacul folicular care se rupe
cand dintele strapunge mucoasa bucala. Sacul coronar se uneste
cu mucoasa gingivala formand insertia epiteliala.
Sacul folicular periradicular va forma fibrele periodontale.
Acestea, la randul lor, reprezinta un stimul constant si permanent
pentru dezvoltarea si mentinerea osului alveolar care se formeaza
si dispare odata cu dintele.

Eruptia dentara se desfasoara de-a lungul a trei etape

caracteristice : preeruptiva ( intraosoasa), prefunctionala si
functionala.
Etapa preeruptiva ( intraosoasa )
E momentul in care coroana este complet formata si isi
incepe miscarea predominant verticala, edificarea radacinii fiind
abia inceputa.
La originea deplasarii stau diferentele dintre viteza de
dezvoltare a celulelor din pulpa radiculara primitiva si viteza de
dezvoltare a celulelor din parodontiul primitiv si procesul alveolar.
Exista mai multe teori care cauta sa explice geneza fortelor ce
determina eruptia dentara. Dintre acestea amintim teoriile
radiculara, pulpara, alveolara etc

Etapa prefunctionala
In timp ce in etapa preeruptiva modificarile procesului
alveolar nu au un rol determinant in deplasarea dintilor, in etapa
prefunctionala ele trec pe primul loc datorita unor procese de
crestere abundenta mai ales la nivelul bazei alveolei. In cursul
dezvoltarii procesului alveolar se disting doua etape caracteristice
:
Etapa de eruptie a dintilor temporari ( sase luni doi ani
jumate ) si etapa de eruptie a dintilor permanenti care incep
la sase ani si se caracterieaza prin inchiderea majoritatii
suturilor si incetarea influentei acestora asupra procesului
alveolar care raman dependente de eruptia dintilor
Miscarile dintilor sunt predominant axiale, la care se
asociaza deplasari meziale si transversale.

Eruptia functionala
Aceasta etapa este denumita astfel, deoarece dintii intra
propriu-zis in functiune, realizand planul de ocluzie. Ascensiunea
si , in general, miscarile lor sunt frante de contactele cu
antagonistii, pe de-o parte, si cu vecinii meziali si distali pe de alta
parte . Concomitent are loc si finalizarea cresterii radacinii.

ERUPTIA DINTILOR TEMPORARI

Constituirea dentatiei temporare debuteaza odata cu
inceputul calcifierii primului dinte temporar. Dentitia temporara
debuteaza pana la eruptia primului dinte permanent. Cele doua
momente sunt separate de un interval de aproximativ cinci sase
ani.
Obisnuit, la nastere, mugurii dintilor temporari se afla in
grosimea oaselor maxilare fara ca niciunul dintre ei sa fie prezent
in cavitatea bucala ( aceasta eventualitate este foarte rara si este
cunoscuta sub numele de dinti natali).
Mugurii dintilor temporari nu sunt dispusi ( in grosimea
oaselor maxilare) asemanatoarei viitoare arcade dentare datorita
diametrelor mezio-distale mai mari fata de spatiul disponibil de la
acest nivel. Pentru a compensa acest conflict initial de spatiu,
mugurii dintilor temporari incearca mai multe modalitati de aliniere
( plasare ). Cele mai pertinente cercetari privind aceste modalitati
le-au efectuat Van Der Linder, Mc Namara si Burdi.
La Maxilar, incisivii centrali au constant o directie
perpendiculara pe planul medio-sagital.
Tipul 1 : Incisivii laterali sunt paraleli cu centralii, dar in
pozitie disto-linguala, iar caninii, situati mai distal de laterali,
formeaza un unghi de 60 cu planul medio-sagital
Tipul 2 : Incisivii laterali sunt meziorotati, iar caninii
formeaza un unghi de 45 cu planul nediao-sagital
Tipul 3 : Incisivi laterali plasati distal fata de centrali si in
pozitie palatinala, iar caninii sunt inclinati 45-60 fata de planul
medio-sagital
Tipul 4 : Incisivii laterali ocupa o pozitie distala fata de
centrali, iar caninii sunt situati in vestibulo-pozitie, aproape paralel
cu incisivii laterali.
La mandibula : caninii realizeaza intotdeauna un unghi de 45cu
planul medio-sagital
Tipul 1 : Incisivii sunt dispusi in W

Tipul 2 : Incisivii centrali sunt perpendiculari pe planul

medio-sagital iar lateralii se situeaza in pozitie linguala si usor
inclinati
Tipul 3 : incisivii laterali ocupa o pozitie linguala fiind usor
mai distalizati decat la tipul precedent
Tipul 4 : Incisivii au o dispozitie W , insa incisivii laterali se
afla intr-o pozitie linguala fata de canini

Cronologia eruptiei dintilor temporari

Durata dezvoltarii unui dinte temporar de la debutul calcifierii
coronare pana la edificarea totala a radacinii este circa 20-25 luni.
Toti dintii temporari isi incep calcifierea inainte de nastere, in lunile
3- 6 de viata intrauterina .
La nastere toate coroanele dintilor temporari sunt edificate,
eruptia lor intinzandu-se in luna a sasea ( cand erup incisivi
centrali inferiori ) si luna a 30-a ( cand erup molarii secunzi).
Secventa eruptiei dintilor temporari a dat nastere la
numeroase controverse in literatura de specialitate. Ei erup la
cate un grup pe semestru, dintii inferiori devansand pe cei
superiori cu exceptia incisivilor laterali. De marcat ca primii molari
temporari apar inaintea caninilor, permitand in jurul varstei de 18
luni un decalaj al ocluziei dintilor temporari.
In jurul varstei de doi ani si jumatate, dintii temporari isi
termina eruptia, arcadele temporare isi exercita functiile timp de
patru ani, pana la aparitia primului dinte permanent, cand incepe
constituirea arcadelor mixte.
In literatura de specialitate sunt descrise o serie de varietati
normale ale eruptiei dintilor temporari care s-ar datora unor factori
diferiti dintre care amintim: sexul, varsta mamei, greutatea la
nastere, momentul nasterii etc.

Secventa cresterii dintilor temporari dupa Logan si Kronfeld,

modificata in 1960 de catre Schour, este urmatoarea :
- Incisivii centrali inferiori 6 luni
- Incisivii laterali inferiori 7 luni
- Incisivii centrali superiori ... 7 luni
- Incisivii laterali superiori .. 8 luni
- Molarii primi .. .. ... 12-16 luni
- Caninii

16-20 luni
- Molarii secunzi .. .. 20-30 luni

La varsta de un an arcul incisiv este format si primul molar

este erupt. La eruptia ,el lasa spatiu liber pentru canini. Acest
spatiu se completeaza sase luni mai tarziu . Arcada temporara
atinge parametrii definitivi prin eruptia celui de-al doilea molar, la
doi ani si jumatate- trei ani.
La aceasta varsta dintii temporari
realizeaza contacte proximale. Intre 4-5 ani apar tremele si
disatemele datorita cresterii rapide a maxilarelor, timp in care
mugurii dintilor frontali permanenti ( care ocupa o pozitie spre
oral) se apropie de frontalii temporari.
Trebuie subliniat faptul ca dintii temporari ( spre deosebire
de cei permanenti) nu au axe diferite de implantare . Ei prezinta o
implantare aproape verticala . Incisivii sunt mai vestibularizati, iar
in zonele de sprijin nu se observa curba lui von Spee si nici curba
lui Wilson. In sfarsit, trebuie mentionat si faptul ca fetele ocluzale
ale dintilor temporari nu adpota dispozitia helicoidala.
Inlocuirea dintilor temporari
Pierderea fiziologica a dintilor temporari este precedata de
reducerea treptata a radacinii acestora ( rizaliza fiziologica ), care
incepe deja la 1-2 ani dupa terminarea cresterii acestor radacini.
Fenomenul de rizaliza a dintilor temporari recunoaste in
etiologia sa doi factori: mezenchimal si pulpar . Mecanismul
rizalizei este foarte complex. In final, rizaliza permite deplasarea
mugurilor dentari de inlocuire ( in numar de 20 ) spre mucoasa
bucala concomitent cu pierderea spontana a dintilor temporari.

ERUPTIA DINTILOR PERMANENTI

Primordiul constituirii dentatiei permanente este reprezentat
de debutul calcifierii primului dinte permanent. Acest moment este
separat de cel al eruptiei ultimului dinte permanent de un interval
de aproximativ 20 de ani .
Mugurii dintilor permanenti sunt situati in cripte osoase din
grosimea oaselor maxilare . Ei sunt dispusi spre oral fata de dintii
temporari ocupand pozitii care le permite o concentrare cat mai
mare .
Incisivul central superior se afla intr-o palato-pozitie fata de
radacinile centralului si lateralului temporar. Premolarii nu
intampina un conflict de spatiu, deoarece diametru lor meziodistal este mai mic decat cel al molarilor temporari. Molarii
permanenti ocupa o pozitie distala fata de molarul secund
temporar, zona dispunerii lor depinzand de dezvoltarea sagitala a
proceselor alveolare .
Cronologia eruptiei dintilor permanenti
Perioada de formare a unui dinte permanent este cuprinsa
intre 6-12 ani. Eruptia unui incisiv permanent incepe la
aproximativ 9 ani de la debutul formarii acestuia. Caninul si
premolarul erup dupa aproximtiv 12 ani de la inceputul formarii,
iar molarul doi si trei la 12-13 ani.
Cu exceptia molarilor primi permanenti a caror calcificare
poate incepe la nastere, toti ceilalti dinti permanenti isi incep
calcificarea dupa nastere.
Eruptia dintilor permanenti incepe cu primul molar, apoi dintii
inferiori in ordinea lor numerica. Caninii superiori raman adeseori
ectopici ( in afara sirului dentar).

Unul dintre cei mai reprezentativi autori care s-a ocupat cu

studiul secventei eruptiei dintilor permanenti a fost Hurme. El a
examinat 93.000 copii din toate tarile cu clima temperata din
emisfera nordica . Din datele prezentate de Hurme reiese ca
molarii si incisivii sunt dintii care erup cel mai precoce, intr-un
interval de timp redus, iar mai tarziu erup caninii si premolarii cu
intervale variabile de eruptie.
In legatura cu secventa eruptiei dintilor permanenti se pot
stabili cateva reguli generale:
Dintii inferiori erup intotdeauna inaintea omologilor superiori
La fete eruptia este in avans fata de baieti.
Eruptia incisivilor si primilor molari se face parte integrata
dintr-un prim puseu de dezvoltare a sistemului dentar; la 7
ani incisivii centrali si primii molari se afla in general pe
arcada, iar la 8 ani erup incisivii laterali.
Euptia pasiva
In perioada de involutie a parodontiului marginal, asistam la
deplasarea spre apical a insertiei epiteliale si a gingiei marginale
cu denudarea consecutiva a radacinilor dentare. In aceste situatii,
coroana clinica creste in dauna radacinii clinice. Fenomenul este
cunoscut sub numele de eruptie pasiva.
Eruptia continua
Eruptia continua este un concept care sustine ca eruptia
dentara continua toata viata, chiar si dupa ce dintele ajunge in
contact cu antagonistii. Acest concept reprezinta de fapt o sinteza
intre notiunile de erupere activa ( primara si secundara) si cea de
eruptie pasiva.
Eruptia precoce
Notiunea de eruptie precoce vizeaza atat dintii temporari, cat
si pe cei permanenti. In primul caz, primul dinte temporar poate
erupe la sfarsitul lunii a treia. In cadrul eruptiei precoce un rol
aparte il ocupa dintii natali
( prezenti la nastere), In cazul

dintilor permanenti se vorbeste de eruptie precoce cand primii

dinti apar la sfarsitul varstei de 4 ani. Prezenta sau eruptia unor
asemenea dinti este cunoscuta sub numele de eruptie precoce .

ARCADELE DENTARE TEMPORARE

Totalitatea dintilor implantati in procesul alveolar ale
maxilarului si mandibulei unul dupa altul, sub forma de sir,
alcatuiesc o arcada dentara . In cadrul arcadelor dentare
naturale integre, dintii se gasesc intr-o stare de echilibru fiind
dispusi intr-un spatiu neutru in care fortele functionale ocluzale,
reactionale, proximale, labiale, jugale si linguale se anuleaza
doua cate doua. Asadar arcadele dentare umane au un caracter
heterodont ( grupuri dentare cu forme si functii diferite )
De-a lungul dezvoltarii lor, arcadele temporare parcurg mai
multe etape, fiecare cu particularitatile sale. Pana la doi ani si
jumatate se desfasoara perioada de eruptie, dupa care se
instaleaza etapa de morfologie primara.
Aparatul dento-maxilar al copilului incepe sa-si
desavarseasca functiile care actioneaza asupra morfologiei
primare a arcadelor pe care le transforma in arcade cu morfologie
secundara

Exista doua arcade : maxilara si mandibulara. Fiecare dintre

cele doua arcade se compune dintr-o parte extraalveolara (
formata din coroanele dintilor) si o parte intraalveolara (
reprezentata de radacinile dintilor si alveolele).
Pe arcadele dentare temporare exista 20 de dinti, cate 10 pe
fiecare arcada si 5 pe fiecare hemiarcada.
Arcadele nu sunt egale intre ele . Cea superioara este mai
mare si circumscrie arcada inferioara. Dimensiunile mai mari ale
curbei arcadelor superioare si mai mici ale celei inferioare rezulta
ca urmare a pozitiei dintilor. Astfel :
Dintii superiori ( ai arcadei superioare) au axul longitudinal
inclinat supero-inferior si dinauntru in afara, asa incat curba
arcadei extraalveolare este mai mare decat curba bazei
apicale; arcada extraalveolara este mai mare dacat arcada
intralveolara la maxilar Dintii inferiori ( ai arcadei inferioare)
au axul longitudinal inclinat tot supero-inferior si dinauntru
infara. Astfel, la arcada inferioara se realizeaza o situatie
inversa : curba arcadei extraalveolare este mai mica decat
curba arcului bazei apicale ( arcada extraalveolara este mai
mica decat cea intraalveolara la mandibula )
O linie conventionala trece prin marginea incizala a
incisivilor, varful cuspidului caninilor si varfurile cuspizilor
vestibulari ai dintilor laterali
Arcadele dentare impart cavitatea bucala in alte doua
cavitati virtuale: vestibului bucal si cavitatea bucala propriu-zisa,
care adaposteste limba

Dintii temporari contribuie la dezvoltarea si modelarea ADM, la

exercitarea functiilor acestui aparat, avand un rol deosebit in
dezvoltarea psihica a copilului.
Imediat dupa nastere, crestele alveolare ale nou-nascutului
sunt relativ bine dezvoltate, In 80 % din cazuri, raportul dintre
creste are aspect de prognatism maxilar ( arcul crestei maxilare
depaseste in sens sagital pe cel al crestei mandibulare). Treapta
sagitala dintre cele doua creste se cifreaza la 6-11 mm. Copilul se
alimenteaza prin supt, ceea ce solicita mandibula prin miscarile
de pro- si retropulsie. Drept urmare ea se dezvolta in plan sagital.
Fenomenul fiind interpretat drept prima mezializare a mandibulei .
In aceasta etapa, crestele alveolare se dezvolta, devin mai
late, iar in dreptul dintilor tempori care se pregatesc sa erupa,
apar boselari. Eruptia incisivilor de la ambele maxilare, determina
stabilirea primelor raporturi de acoperire frontala in sens vertical.
Astfel, mandibula intalneste un obstacol in miscarile ei in plan
sagital. Miscarile in plan vertical sunt libere sa se desfasoare, In
aceasta etapa se consolideaza miscarile de incizie.
Multe componente ale ADM : fibre musculare, ATM etc.
sufera modificari de adaptare la aceasta noua DV. La intervale de
cate sase luni apare cate un grup dentar de dinti omologi astfel
incat la 30 de luni arcadele dentare sunt complete si incep sa
functioneze ca entitati morfo-clinice, avand un plan de ocluzie.
Secventa eruptiei acestor dinti este : incisiv central, incisiv lateral,
molar prim, canin, molar secund .
Baume distinge doua tipuri de arcade temporare:
- Arcade de tip I cu spatii ( treme ) simiene care sunt vestigii
ale dentatiei primatelor si permite instalarea caninului
voluminos in spatiul interdentar antagonist. Spatiul simian
superior este situat intre canin si incisivul lateral, iar cel
inferior intre canin si primul molar temporar.
- Arcade de tip II fara spatii simiene
Raporturile de ocluzie intre cele doua arcade temporare
complete, determina o dimensiune verticala a etajului inferior

prima inaltare fiziologica a ocluziei care ramane relativ

constanta pana la aparitia molarilor permanenti.

Etapa morfologiei primare

Perioada morfologiei primare poate dura intre 1 si 3 ani. Cei
20 de dinti prezinta caractere morfologice exprimate. Aceasta
perioada prezinta urmatoarele particularitati:
arcadele au o forma de semicerc
Arcada superioara circumscrie arcada inferioara
Dintii temporari realizeaza contacte meziale si distale, cu
exceptia molarului doi care are doar arii de contact meziale
Curbele de ocluzie sunt atenuate
Raporturile ocluzale din zona frontala sunt labiodonte ( cap
la cap ) sau usor psalidodonte ( exista o usoara acoperire
verticala )
Caninul superior se plaseaza intre caninul si primul molar
inferior, stabilind raport neutral
Fiecare dinte temporar oclude cu doi dinti antagonisti, cu
exceptia incisivilor centrali inferiori si a molarilor secunzi
superiori
Fetele distale ale molarilor secunzi superiori si inferiori sunt
situate in acelasi plan frontal sau eventual in treapta
mezializata cu planul fetei distale a molarului inferior plasat
mai anterior

Etapa morfologiei secundare

Aparatul dento-maxilar al copilului participa la efectuarea
functiilor : masticatie, fonatie, fizionomie, automentinere si uneori
respiratie.
Aceste functii modeleaza componentele ADM printre care si
dintii si arcadele dentare, care sufera o serie de modificari ai
parametrilor morfologiei primare.
Etapa dureaza pana la aproximativ 6 ani. Marginile incizale
ale frontalilor si relieful pozitiv al molarilor se sterg progresiv.
Uzura fiziologica este decelabila la nivelul tuturor fetelor dintilor
temporari. Datorita cresterii uzurii progresive, raportul frontal,
psalidodont se transforma uneori intr-un raport cap la cap care
favorizeaza a doua mezializare fiziologica a mandibulei .
Oasele maxilare cresc, drept urmare intre dintii temporari
apare o serie de spatieri ( diasteme si treme) normale pentru
aceasta varsta care vor permite o aliniere normala a dintilor
permanenti care urmeaza sa erupa.
Cresterea si dezvoltarea predominanta a mandibulei in sens
sagital duce la aparitia unui spatiu liber intre marginea anterioara
a ramurii si molarul doi temporar, cunoscut sub numele de camp
retromolar, care asigura spatiul necesar eruptiei molarului prim
permanent

Arcadele dentare permanente in morfologia primara

Arcadele dentare permanente sunt alcatuite din 32 de dinti:
8 incisivi, 4 canini, 8 premolari si 12 molari
In evolutia arcadelor dentare permanente se remarca mai multe
perioade :
Prima perioada, cunoscuta sub numele de arcada adultului
tanar. Este perioada evolutiei molarului secund permanent,
cand se remarca o aliniere notabila a arcadei.
Perioada a doua este cunoscuta si sub numele de arcada
stabila a adultului tanar. Este o perioada destul de lunga,
cuprinsa intre momentul cand molarii secunzi permanenti
ating planul de ocluzie, pana la eruptia molarilor trei. Ea
dureaza aproximativ sase ani, uneori mai mult.
Perioada a treia, denumita si perioada arcadei complete a
adultului. Ea presupune atingerea dimensiunilor definitive
ale arcadelor. Aceasta perioada lipseste adeseori datorita
ageneziei molarilor trei sau a incluziei lor, in plus varstele de
eruptie a acestor dinti variaza mult .
In componenta arcadelor dentare permanente intra atat dintii de
inlocuire care erup in locul dintilor temporari ( incisivi, canini,
premolari) cat si dintii de completare care erup distal de ultimul
molar temporar ( molarii permanenti ). Si arcadele permanente
prezinta o morfologie primara ( care dureaza de la varsta de 1112 ani pana la 15-16 ani ) si o morfologie secundara al carei
debut este marcat de fenomenul de uzura dentara
Arcadele permanente naturale, armonios
dezvoltate, prezinta o serie de parametrii:
Forma armonioasa, de cele mai multe ori elipsa sau
hiperbola;

 Pozitii axiale corespunzatoare si armonios corelate ale

dintilor antagonisti de pe cele doua arcade dentare;
Prezenta ariilor de contact interproximale in jurul carora apar
abrazuri cu o anumita simetrie;
Situarea mai meziala a fiecarui dinte inferior fata de
omologul sau superior
Existenta a doi antagonisti pentru fiecare unitate dentara cu
exceptia incisivului inferior si a molarului trei superior
Prezenta celor doua curbe caracteristice de ocluzie ( von
Spee si Wilson )
Arcada superioara este mai lunga si mai larga, ea
circumscrie total arcada inferioara.

Proporiile suprafeelor coronare

Regula celor 7 eptimi :
1/7 corespunde versantului periferic (V) al cuspidului de
ghidaj
2/7 corespunde versantului central (OZ) al cuspidului de
ghidaj
2/7 corespunde versantului central al cuspidului de sprijin
2/7 corespunde versantului periferic (oral) al cuspidului de
sprijin

ARIILE DE CONTACT
Sirul coroanelor dentare actioneaza ca un ansamblu datorita
existentei ariilor de contact interdentar prin intermediul carora
fiecare dinte realizeaza contacte meziale si distale ( acestea din
urma cu exceptia molerilor trei ) cu dintii adiacenti.
Ariile de contact disperseaza fortele orizontale care rezulta
din descompunerea presiunilor ocluzale, mentin continuitatea
arcadelor dentare si pastreaza integritatea tisulara a gingiei
interdentare. Ele pot fi comparate cu rulmentii unei roti.
Ariile de contact permit mobilitatea fiziologica proprie fiecarui
dinte, dar functioneaza si ca dispersori de forte, contribuind la
realizarea acestui ansamblu morfofunctional care este arcada
dentara.

Noi optam pentru utilizarea termenului de arie de contact,

deoarece notiunea de punct in sens strict geometric reprezinta
ceva fara dimensiuni si se admite ca dintii chiar in morfologie
primara realizeaza contacte sub forma de suprafete mici si
nicidecum sub forma de puncte. Suprafata unei arii de contact la
un dinte cu morfologie primara este de circa 0,064 cm.
Totalitatea suprafetelor si ariilor de contact ( in morfologia
primara) este de aproximativ 2-3 cm. Aceste date matematice,
fara importanta la prima vedere, devin de interes major cand,
pentru refacerea acestor arii de contact, se folosesc diferite
materiale nemetalice sau metalice. Aceste mici suprafete de
contact, datorita mobilitatii dentare fiziologice cresc in timp,
transformandu-se in suprafete mai mari ( mai largi) prin
fenomenul de uzura proximala.

Fenomenul de uzura proximala reduce dimensiunea meziodistala a dintilor, favorizand mezializarea lor. Uneori, in timp,
aceasta poate genera chiar inghesuiri dentare. Miscarea de
mezializare a dintilor se poate materializa prin reducerea
dimensiunilor unei arcade de la cativa milimetri pana la 1 cm.
Ariile de contact lipsesc in mod fiziologic in dentitia
temporara intre 4-6 ani cand procesele alveolare se dezvolta in
sens sagital si transversal, aparand diasteme si treme mai ales in
regiunea frontala. Aceste spatii vor compensa diferenta de gabarit
mezio-distal dintre frontalii temporari si cei permanenti (
aproximativ 4,4mm la arcada maxilara si 4,6 mm la arcada
mandibulara).
Uneori, ariile de contact lipsesc si in dentitia permanenta in
cazul incongruentelor dento-alveolare cu spatiere. Studiul acestor
anomalii netratate suscita si astazi o serie de discutii cu privire la
instalarea ( sau nu ) mai frecventa a unor procese de
parodontopatie marginala in aceste cazuri. Pierderea unui dinte
si implicit a contactelor proximale, face ca dinti vecini sa migreze,
tinzand sa inchida bresa edentata.

Referitor la ariile de contact, trebuie insusite mai multe reguli :

Reguli generale
1) Cu cat dintii ocupa pe arcada o pozitie mai anterioara cu atat
ariile de contact sunt situate mai aproape de incizal,
respectiv ocluzal
2) Pentru orice dinte aria de contant meziala este mai aproape
de incizal
( ocluzal) decat area de contact distala.
Celelalte reguli
1) La frontali in sens cervico-incizal, ariile de contact se
situeaza in treimea incizala, iar in sens vestibulo-oral in
treimea vestibulara
2) La dintii laterali in sens cervico-ocluzal, ariile de contact se
situeaza la jonctiunea treimii ocluzale cu treimea medie, iar
in sens vestibulo-oral la jonctiunea treimii vestibulare cu
treimea medie
3) Fac exceptie de la regula precedenta ariile de contact dintre
fata distala a molarilor primi si fata meziala a molarilor
secunzi care sunt situate in ambele sensuri in treilea medie.
Scoala americana de morfologie dentara din Oregon ( SUA ),
considera ca molarii realizeaza arii de contact in zona mijlocie a
treimii medii, spre deosebire de premolari care le au in zona
ocluzala a treimii medii.
Ariile de contact au trei functii importante :
Disperseaza componentele orizontale care rezulta din
descompunerea fortelor ocluzale pe un numar mai mare de
dinti;
Mentin continuitatea arcadelor si in consecinta orientarea
axiala ( directia de implantare ) a unitatilor ( fixarea
fiziologica a lui Eismann )
Pastreaza integritatea tisulara a parodontiului de invelis,
reprezentand un obstacol in calea impactelor alimentare

AMBRAZURILE
In cadrul relatiilor interarcadice, ariile de contact
interproximale conduc la formarea unor spatii piramidale
cunoscute sub numele de ambrazuri.
Exista patru feluri de ambrazuri: vestibulare ( orale), ocluzale
si cervicale. Toate aceste abrazuri au varful la nivelul ariei de
contact. Pentru o intelegere mai usoara, asemanati limitele
acestor piramide cu niste linii imaginare ce delimiteaza fetele
axiale ale unei coroane dentare.
Ambrazura rezulta din curbele situate in apropierea ariilor de
contact a doi dinti vecini. Cu alte cuvinte, vestibular sau oral fata
de aria de contact interdentara.
Toate ambrazurile prezinta contururi rotunjite pentru a favoriza
alunecarea alimentelor.
Ambrazurile ocluzale
Sunt spatii deschise spre ocluzal, formate de versantele
proximale ( periferice) ale crestelor marginale, apartinand celor
doi dinti vecini. Forma acestor ambrazuri reflecta morfologia
crestelor marginale care respecta legea simetriei ambrazurilor.
Indiferent daca perspectiva asupra ambrazurilor este
vestibulara sau orala, cele ocluzale cresc dinspre mezial spre
distal, in timp ce ambrazurile cervicale descresc in acelasi sens.
Ambrazurile cervicale :
Ambrazurile cervicale sunt spatii deschise spre cervical, cu
varful unghiului la aria de contact. Ambrazurile cervicale si ariile
de contact protejeaza gingia interdentara de impactul alimentar,
contribuind la devierea bolului astfel incat sa maseze asupra
gingiei.
Eutroficitatea gingiei interdentare depinde de forma si
conturul ambrazurii cervicale care reflecta aliniamentul si pozitia
normala a dintilor. Dupa terminarea eruptiei si la adultul tanar, cea
mai mare perte a ambrazurii cervicale este ocupata de gingia

interdentara. In timp, papila sufera un proces de retractie,

ambrazura devenind libera.
Ambrazurile cervicale descresc dinspre mezial catre distal.
Ambrazurile vestibulare
Ambrazurile vestibulare au o deschidere mai mare, realizand
de obicei un unghi obtuz. Ele sunt mai putin profunde,
deschiderea unghiului pe care-l realizeaza aria de contact este
mai mare decat cel pe care-l realizeaza ambrazurile orale.
Contururile lor sunt rotunjite, permitand devierea bolului alimentar
si in acelasi timp, efectuarea autocuratirii
Ambrazurile orale :
Ambrazurile orale sunt mai profunde decat cele vestibulare.
Ele realizeaza un unghi mai ascutit.
Se admite ca toate ambrazurile sunt rotunjite si au peretii
convexi, fiind organizate morfologic conform unor regulilor de
simetrie favorizand astfel alunecarea alimantelor spre cavitatea
bucala propriu-zisa sau vestibulul bucal.
Regulile simetriei ambrazurilor
Muchiile crestelor marginale a doi dinti vecini se situeaza la
acelasi nivel, in sens ocluzo-cervical;
Versantele proximale a doua creste marginale invecinate
prezinta aceeasi inclinare;
In sens vestibulo-oral, versantele proximale a doua creste
marginale invecinate prezinta aceeasi simetrie;
Privind ambrazurile cervicale la nivel de arcada se constata
ca limitele cervicale proximale invecinate ( linia coletelor) se
situeaza la acelasi nivel in sens cervico-ocluzal. Regula este
valabila daca exista curba sagitala de ocluzie a lui von Spee;
Simetria angulara a ambrazurilor vestibulare si orale se
manifesta pana la limita liniilor de tranzitie ( in special in plan
orizontal);
La nivelul tuturor ambrazurilor liniile de tranzitie a doua
unitati adiacente sunt simetrice ( in plan vertical).

Forma, dimensiunea si simetria ambrazurilor sunt foarte

importante mai ales in reconstituirile dintilor afectati de procese
carioase cand se impune refacerea corecta a ariilor de contact si
simetria crestelor marginale care delimiteaza ambrazurile.
Nerespectarea acestor reguli este urmata de perturbari
ale echilibrului ocluzal, prin migrari ale dintilor vecini sau a celor
refacuti.