8.

DUE II - C8 - seria 3 - Efectele hotararii

pronuntate in cadrul unei trimiteri preliminare
Thursday, November 24, 2016
4:04 PM

Conform regulilor de procedura, ca in cazul pronuntarii oricarei hotararii pronuntate

de CJUE, in cazul trimiterilor preliminare aceasta se va pronunta fie printr-o
hotarare, fie printr-o ordonanta motivata conform regulamentului CJUE 2011.

Curtea pronunta o ordonanta motivata in urmatoarea situatie:

Atunci cand o intrebare cu titlu preliminar este identica cu o intrebare asupra

careia curtea s-a pronuntat deja
Atunci cand raspunsul la intrebare poate fi in mod clar dedus din
jurisprudenta
Atunci cand raspuns la intrebarea cu titlu preliminar nu lasa loc niciunei
indoieli

Pronuntarea prin ordonanta are loc la propunerea judecatorului raportor si dupa

ascultarea avocatului general.
Hotararea pronuntata de CJUE in baza unei trimiteri preliminare are caracter
obligatoriu pentru instanta care a formulat-o si in anumite cazuri are efect erga
omnes.

Regulamentul de procedura al CJUE prevede posibilitatea ca instantele nationale sa

aprecieze daca sunt suficient de lamurite de o decizie preliminara sau daca este
necesar sa sesizeze din nou CJUE de la Luxemburg.

In recomandarile sale catre instantele nationale cu privire la efectuarea trimiterilor

preliminare se precizeaza ca instanta de la Luxemburg va comunica instantei de
trimitere decizia sa si se recomanda ca aceasta instanta sa informeze curtea cu

privire la masurile pe care le va lua ca urmare a acestei decizii si sa-I comunice

decizia finala pronuntata in cauza.

In concluzie trimiterile preliminare au rolul de a asigura interpretarea unitara a

dreptului UE si de a asigura un dialog permanent intre judecatorul national si cel de
la Luxemburg.

(Trimiterile preliminare pot fi efectuate numai de instanta nationala)

Curtea a pus in discutie teoria actului clar in sensul in care obligativitatea

forumularii unei trimiteri preliminare este inlaturata atunci cand interpretarea de
drept a normei UE este atat de evidenta incat nu mai necesita nicio interpretare

Aceasta interpretare evidenta presupune din partea judecatorului national

analizarea diferitelor versiuni lingvisitice ale normelor de drept ale UE, luare in
coniderare a notiunilor autonome de drept al UE precum si analizarea acestor norme
in ansamblul dreptului UE. Totodata se recomanda ca judecatorul national sa verifice
modul in care instantele nationale din alte state au realizat interpretarea aceleiasi
norme de drept a UE. Curtea luand in considerare jurisprudenta insista de data
aceasta asupra caracterului obligatoriu al formularii unei trimteri preliminare. In
cauza Dhahbi contra Italiei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constat ca
Italia a incalcat art. 6, 14 si 8 din CEDO intrucat instanta nationala a nesocotit
obligatia de a motiva refuzul de a efectua o trimitere preliminara la CJUE.

Exceptia de ilegalitate

Art. 277 din TFUE prevede ca sub rezerva expirarii termenului de introducere a unei
actiuni in anulare, in cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de
o institutie, un organ, un oficiu sau o agentie a UE, orice parte se poate prevala de
motivele invocate in cazul unei actiuni in anulare pentru a solicita CJUE
inaplicabililtatea acestuia. Asadar se da posibilitatea introducerii unei exceptii in
cazul in care a expirat termenul pentru introducerea unei actiuni in anulare, insa
Curtea nu poate pronunta anularea respectivului act care trebuie sa aiba caracter
general ci doar poate fi declarat inaplicabilitatea acestuia.

Exceptia de ilegalitate isi are baza asadar in prevederile privind actiunea in anulare
prin intermediul careia se realizeaza controlul de legalitate al actelor adoptate la
nivelul UE.
Art. 277 nu face nicio trimitere directa la posibilitatea invocarii unei astfel de
exceptii in cadrul unei alte actiuni directe precum actiunea in carenta.

Actiunea in carenta

Reprezinta una din actiunile directe pe care un stat membru, o institutie sau un
particular o poate introduce in fata CJUE.
Art. 265 TFUE reglementeaza aceasta actiune care poate fi definita si ca o actiune in
constatarea abtinerii institutiilor agentiilor, organelor UE de a actiona.

Obiectul actiunii in reprezinta asadar constatarea de catre CJUE a abtinerii de a

hotari de catre institutii, organe, oficii agentii, ceea ce conduce la incalcarea
prevederilor din tratat.

Asa cum rezulta din prevederile tratatului, aceasta actiune poate fi introdusa
impotriva institutiilor respectiv PE, Consiliul European, Consiliul, Comisia sau BCE
precum si impotriva organelor, oficiilor si agentiilor UE (toate acestea sunt subiecte
cu legitimitate procesuala pasiva)

Subiectele de drept cu legitimitate procesuala activa sunt statele membre,

institutiile UE si orice persoana fizica si juridica. (agentiile, organele, oficiile NU au)

Ca si in cazul actiunii in anulare trebuie sa facem o distinctie. Potrivit art. 265 orice
persoana fizica sau juridica poate sesiza CJUE in legatura cu omisiunea unei
institutii, unui organ, unui oficiu sau unei agentii de a adresa un act, altul decat o
recomandare sau un aviz. Asadar se poate observa ca particularii trebuie sa
demonstreze si in cazul acestei actiuni un interes direct sau faptul ca actul care a

fost omis a se li adresa ii privea in mod direct (trebuie demonstrata asadar

legatura directa intre obiectul actului omis a fi adoptat si particularul in cauza)

Din interpretarea dispozitiilor din tratat rezulta caracterul obligatoriu al actului care
ar fi trebuit adresat particularului.

Procedura

Art. 265 prevede pentru introducerea unei actiuni 2 etape:

1

Etapa prealabila, administrativa obligatorie care presupune ca institutia,

organul, oficiul, agentia sa fie solicitata in prealabil sa actioneze. (un fel de
notificare) Institutia, organul, oficiul sau agentia au la dispozitie un termen de 2
luni de la data solicitarii pentru a raspunde la aceasta.
Etapa contenctioasa - in termen de 2 luni de la expirarea termenului anterior
de 2 luni inauntrul caruia subiectele de drept cu legitimitate procesuala pasiva
ar fi trebuit sa actioneze, se poate introduce actiunea propriu-zisa in fata CJUE
a UE.

Hotararea pronuntata in cadrul actiunii in carenta

Art. 265 nu prevede in mod clar care sunt hotararile pe care CJUE de la Luxemburg
le poate pronunta in cazul unei astfel de actiuni. Din coroborarea art. 265 cu 266
rezulta ca instanta de la Luxemburg pronunta o hotarare cu efect declarativ prin
care constata ca o institutie, un organ sau un oficiu s-a abtinut sa actioneze cu
incalcarea tratatelor. In acest sens art. 266 prevede ca institutia, organul, oficiul, a
carei actiune a fost declarata contrara tratatelor este obligata sa ia masurile impuse
de executarea hotararii CJUE. Aceasta obligatie nu aduce atingere obligatiei care
poate rezulta din aplicarea raspunderii extracontractuale a UE.

Hotararile CJUE au caracter obligatoriu insa nu pot tine locul actului care ar fi trebuit
sa fie adoptat de institutie organ sau agentie.