Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 20160928094556152

    Încărcat de

    Razvan Salomia
    34 vizualizări29 pagini
    20160928094556152

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    20160928094556152

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    34 vizualizări29 pagini

    20160928094556152

    Încărcat de

    Razvan Salomia
    20160928094556152

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 29
    CUPRINS: INTRODUCERE 1. Argument 2. Memoria si uitarea MEMORIA 1. Considera(ii teoretice 1.1 Memorie individuala si memorie coleetiva in viziunea lui Maurice Hawlbachs 1.1.1. Memorie individuals 1.2, Memorie colectiva 1.2. Memoria culturala si comunicativa - Jan si Aleida Assman 1.3. Liewy de mémoire ~ Pierre Nora 14. Chaim Yerushalmi 2. Postmemoria 2.1, Marianne Hirsch i memoria celei de a doua generati 2.2, Utiizarea termenului de “memorie” in postmemorie 2.3, Rolul familie’ si postmemoria 24, Fenomenologia fotografiei 2.4.1. MAUS ~ Art Spiegelman 2 Desene din gulag ~ Danzig Baldaev 1 INTRODUCERE, 1, Argument Problema de cdipetenie este a invinge ainnezia. Trebuie ca totul si se plateased, alifel mu exista viitor, [..] Pierderea adevtiratei memoril echivaleazis cw 0 pierdere a simntului realului. [..] — Trecutul nu poate fi falsifieat [...] Fiecare dintre cei care au fost exterminati are, mai departe cuvéinrul ui de spus Nadejda Mandelstam Ne aflam intr-o epoca in care la nivel mondial puter remarea un excedent de memorie, in ultimit douazeci de ani, majoritatea tailor (in special occidentale) oferi imagines unor grupuri sociale, entice, familale ete. ce se raporteaza intr-un mod complet diferit la treeut sila traditi Aceasta efervescenta in planul memoriei imbraci in prezent numeroase forme, care pornese de la critica versiunilor oficiale ale istoriei si incercarea de regisire a adevarurilor, ‘continuiind cu demascarea urmelor unui trecut dureros si ascuns pand acum, pind la forme de comemorare dintre cele mai diverse, gratificarea vietimelor trecutului si reglementiri legislative in sprijinal acestora, infiingarea de noi muzee si memoriale, deschiderea athivelor si accesul la acestea, ori respectul acordat patrimoniului si specificului local, Toate acestea genereazi de multe ori noi tipuri de proiecte, iar arhitectura este adeseari implicata. Cum schimbarile societatii sunt evidente, iar arhitectura este cea care trebuie si rispundi realitilor ei, este necesar ca programul de arhitectur’ memorialii si evolueze si el, sa fie capabil si exprime inexprimabill si s& reereeze prin prezen{i o absenti 2. Memoria gi uitarea Se poate spune ci omul are o inclinafie naturald spre uitare, fapt ce s-a transformat pe parcursul anilor intr-o manifestare esential’ pentru buna dezvoltare a umanitafi, pentru cd daci vitarea nu ar fi responsabila cu estomparea gindurilor intense, daca mu le-ar aseza intr-0 fordine now, am putea spune ci in fapt ereierul uman s-ar comporta doar ca un spatiu depozitar, ce nu filtreaza emofiile! " Emir Kusturica, Unde su eu in tout povestea asta?, Polirom, Bucuresti 2015, p. 5-9 2 Daca uitarea nu ar actiona asupra oamenilor, ci nu ar mai avea capacitaten necesard pentru a privi vitor, iar suferinfele tite s-ar perpetua la nesfarsit, ea o emanagie continu a sufletului, In aceastd situafic supravietuirea ar deveni imposibili. Uitarea face ca rana sa se cicatrizeze si face loc viitorului, astfel neat ea se transforma intt-o posibilitate de eliberare a gandurilor apasdtoare legate de trecut si deschiderea unui nou capitol al viefi, iar uitarea devine in acest mod o metoda de (re)adaptare si de consolare. Se poate considera, astfel, pe de o parte, cd uitarea este un factor de supravieire, dar ‘nu trebuie si cedim in faja tendinfelor actuale spre uitare, care dezvaluie si fajetele istrugitoare ale ei, Fa poate fi intruchipata si prin ignorarea sau ascunderea adevarului, prin construitea unor istorii distorsionate, lacunare sau care omit anumite aspecte Uitarea nu trebuie si se astearnd peste evenimentele esenfiale ale istoriei omeniti Odata ce ranile au fost cicatrizate, este necesar ca noi sa rememorém gi s& pastrdim pentru posteritate evenimentele care au marcat cursul istoriei, s4 nu [asim uitarea si se astearn’ asupra memoriei martitilor si si contribuim la erearea unei forme de justitie simbolica. 1, MEMORIA 1. Considerafii teoretice data cu finalul primului rizboi mondial, teoreticienii devin din ce in ce mai preocupati de problema memoriei si cautt si dezvolte tema implicatiilor acesteia in ceea ce priveste cadrul social si cultural. Astfel, sociologul Maurice Hawibachs si istoricul de arti Aby Warburg dezvolta paralel doud teorii care privese “memoria colectiva” si “memoria sociala”, Desi cele dowd abordari sunt de multe ori complet diferite, ele au un punet comun, care se refer la negarea tendinfelor epocii de a considera memoria drept un proces pur biologic, ce tine de interioritatea neuro-mentald gi incearcd si il puna in corelare cu spatiul social si cel cultural. Mai tarziu, Jan gi Aleida Assman vin sé completeze aceste teori, oferind © $i mai mare specificitate in fermeni si in distinetia intre tipurile de memorie, propundnd nofiunile de “memorie culturala” si “memorie comunicativa”, susfinand & identitatea unei persoane ce deriva din apartenetenfa sa la un cadru social nu se mosteneste de-a lungul generator, ci este rezultatul relator sociale gi ale adapta si integrarii in grup, fapt ce este pus in legatura cu: memoria culturala, De asemenea, memoria comunicativa are 0 arie mai restrdnsd, care fine mai degraba de sine gi de rolul social al individului, 1.1. Nofiunea de memorie colectiva propusi le Maurice HawIbachs LLL. Memorie individual intrebarea fundamentala care se ridiea atunei cand adueem in discutie fenomenul memoriei este accea “Cui fi este atribuita memoria? Individului saw grupului?” Pentru a fincerca si lamurim aceasti problema complex si de relajionare, ar trebui, mai intéi, st definim termenii de “memorie individuala” si “memorie coleetiva” si apoi sa trecem Ia incercarea de reconeiliere ale acestor dowd forme ale fenomenului memoriei, Teoreticienii care s-au ocupat de acest subiect sau impartit in doua tabere distincte in funcfie de povitia lor fata de aceasta problematica. Pe de o parte, regisim scoala lui Ricoeur, numitd “tradifia interiorititi® (la tradition du regard interieur)® ce argumenteazi ci memoria este prin excelenta un fenomen interior. Aceasté tradifie se bazeazai pe convingerea, enunjaté inijial de Aristotel, ed toate experientele trecutului legate de simturi (auditiv, tactiv, olfactiv) sau afecte sunt integistrate in profunzimea fiecirei persoane, eApatind, astfel, o dimensiune unica si individual, Agadar, conform acestei traditii, sustinuta de numerosi psihologi si filosofi, memoria este o experienta subiectiva, iar memoriile apartin in mod exclusiv individului, care il ajuta pe acesta si isi formeze propria identitate prin diferenfierea fafa de ceilali 1.1.2, Memorie colectiva Panctul de vedere diametral opus conceptiei anterioare este propus de scoala lui Joel Candau, care aduce o “retoricd holistica”, ce argumenteaza existenta unei constinfe colective, introducand, astfel, primatul unui aspect colectiv al memorici.’ Accasta scoala, pe care Ricoeur o numeste “privirea din exterior” (le regard exterieur), consti in reconsiderarca notiunii de memorie individuala. Memoria a fost initial atribuita in mod direct unei entitati colective descoperite de Maurice Halbwachs sub numele de “memorie colectiva". Acest sociolog afirma c& toate amintirile depind, pe de o parte, de grupul din care face parte individal, iar pe de alta parte, de statutul de care se bucurd in cadrul acelui grup. Pentru ca procesul de rememorare sf se desfigoare, este necesar ca fiecare si se situeze into pozitie particularé in raport cu gindirea colectiva.’ in conceptia sociologului francez, aceasta * Paul Ricoeur, Memory, History, Forgetting, wan ‘of Chicago Press, Chicago, Londra 2004 pp. 96-120 * Joel Candau, Mémoire et kdentté , PUP, Paris 1998, pp. 21-25 Kathleen Blamey and David Pellauer, University * Jol Candau, Mémoire et Identité , PUF, Paris 1998, pp. 21-25 memorie reprezinta rezultatul unor procese de filtrare, reconstructie si ,esentializare™ a conjinuturilor unor multiple memorii colective, care coexist intrun spatiu geografie si cultural, Astfel, memoriile colective sunt caracteristice pentru fiecare grup in parte. Un exemplu relevant in sustinerea acestei idei sunt amintirile deportailor, refugiatilor, sinistrajilor. El este de pirere ed memoriile colective ,sunt conditionate de anturajul social comun si coexista, in acelasi timp si spatiu, cu alte memori colective, avand atét elemente comune cu acestea, cit si elemente de diferentiere”.’ El defineste memoria colectiva prin raportarea la conceptul de ,anturaj social”, termen ce desemneaza in viziunea sociologului francez, grupul social si mediul (sau contextul social) de care depinde memoria social, in apt, Halbwachs afirma ci nu exist: memorii sau amintiri individuale (care si aparjind unui singur individ) si pentru care individul sa fie singura surst in acest mod se accentueaza felul in care procesele sociale influenteaza att memoriile individuale ale oamenilor, mai mai ales ‘memoriile comune referitoare la trecutul comunitatii din care aces fac parte. Tocmai aceste ‘memorii sunt de o extrema importan{a pentru identitatea grupului, ele flind cele care oferd specificul acestuia, indiferent de eriterile pe care se bazeaz construirea sa in Memoria colectiva’, Hawlbachs dedic& un intreg capitol acestei_problematici, intitulat Memorie individuala si memorie colectiva, in care se exprimi in totalitate la persoan: . singular, intr-un stil evasiautobiaografic, in care incearea s8 demonstreze in cesenfi cd pentru a ne aduce aminte avem nevoie de ai 12. Memoria culturald si comunicativa - Jan i Aleida Assman Pentru a putea injelege notiunile introduse de Assman in cadrul studiilor lor asupra memoriei, este necesar inti s& cunoastem cele trei niveluri ale timpului, identitaqii si memoriei, ce sunt notiuni interconectate, aga cum sunt discutate de Jan si Aleida Assman. Astfel, memoria este capacitatea ce ne ofera posibilitatea de a deveni constienti de noi ingine, * Maurice Hawibachs, Memoria colectiva, Editie critica conceputd de Gerard Namer si pregatita in ccolaborare cu Marie Jaisson, Institutul European, 2007 © Maurice Hawibachs, Memoria colectiva, Edijie eri 3 conceput de Gerad Namer si pregatits in ccolaborare cu Marie Jaisson, Institutul European, 2007 cea care genereaza identitatea, la un nivel personal, dar si colectiv, identitatea find influenfata in mod strict de un caracter temporal, Nivel Timp Taentitate Memorie Interior (neuro-mental) | Interior Timp | Sine interior Memorie individual subicet Social Timp social Sine social, persoand | Memorie comunicativi purtatoare de roluri sociale Cultural Timp storie, mitic, | Tdentitate culeurala Memorie culturala cultural Fig. 1. Nivelurile memoriei propuse de Jan Assman Conform celor doi teoreticieni, nivelul interior fine de sistemul neuro-mental, care se referd la memoria personal, singura forma de memorie ce a fost recunoscuté pind in jurul anilor 1920, Nivelul social are legatura cu interactiunea si comunicarea socialA si este adusé in discutie pentru prima data de studiile lui Maurice Halbwachs, care demonstreazi c& memoria, precum si constiinga, depinde de relatiile sociale si de comunicare si c& ea poate fi considerata ca o functie a viefii sociale (les cadres sociaux), astfel e& memoria este cea care ne ofera posibilitatea de a trii in grupuri si comunitii, iar colectivitatea la rindul ei naste ‘memoria, in ceea ce priveste cel de al treilea nivel, este necesar si revenim la termenul de “memorie sociala” propus de Aby Warburg, care este pus in corespondenfa cu nivelul cultural, el find primul care a considerat imaginile drept elemente culturale, purtitoare de memorie, Ca istoric de arta, specializat in ceea ce el numea “memorie reprezentativa”, Warburg are o abordare a istoriei din punct de vedere cultural, fir insa si fi ajuns sit utilizeze ‘otusi sintagma de “memorie culturala”, Aceasta va apairea in jurul anilor 1970, cand se sjunge La crearea unei legdtur re timp, identitate s1 memorie, cuprinzéind toate cele tei dimensiuni ale individului, cea personal, sociala si culturala’. * Jan Assman, Communicative and Cultural Memory, in Cultural Memory Studies, An International and Interdisciplinary Handbook, Berlin, New York 2008, p. 109-118 De aceea, nofiunea de “memorie comunicativa™ a fost introdusi de Assman pentru a face diferenta intre conceptul de “memorie colectiv introdus de Halbwachs $i modul yemorie culturala”. el intelege notiunea de Astfel, aceasta din urm& este o forma de memorie colecti , in sensul fn care ea este impartasita de un numar de persoane gi ajutt la crearea unei colectivitati, bazata pe un trecut si pe o identitate comund, o identitate culturalé, Totusi, Halbwachs, creatorul memoriei colective nu a cuprins sub aceasta nofiune si anumite componente ce sin de traditii, transmisii gi forme de mostenire intre generafii, care se pot regilsi sub termenul de “memorie culturala”. Astfel, pentru o mai buna clarificare si diferentiere, Assman propune o subimpaire a nojiunii de “memorie colectiva” in “memorie culturala” si “memorie comunicativa”, acestea fiind de fapt dowd moduri de rememorare, insistnd asupra introducerii componente’ culturale in studiul asupra memoriei, pe care Halbwachs o exclusese in consideratile sale. 1.4 “Les lieux de mémoire” — Pierre Nora Memoria si istoria, departe de a fi inonime, apar acum ¢a fiind intr-adevir antonime, entra ci memoria insearnnd viata trait de societitile organizate in numele ei, Ba se afl intt- (© permanent evolutie, supusd mereu rememorarii si vitiri, firs fie constienti de deformitile ei suecesive, foarte vulnerabila la diferitele tipuri de manipulare si apropriere gi aviind un traseu inconsecvent, adeseori lisatd in inactivitate, uneori redescoperita si adusd la lumind, Pe de alté parte, se poate spune cd istoria nu este decat o reconstructie, intotdeauna problematica si incompleta, a ceea ce mu mai existd, in timp ce memoria este un fenomen ‘mereu actual, este in fapt legitura care se face intre noi si prezentul eter, iar istoria imine o reprezentare a trecutul Locurile memoriei (liewx de mémoire’), propuse de Pierre Nora sunt vazute precum niste insule de memorie in oceanul uitérii in care memoria colectiva s-a inecat, sunt niste ramagite fundamentale, niste intruchipari ale memoriei constiinfei ce a supraviefuit intr-o ‘epoca istoricd ce face apel la memorie tocmai pentru c& aceasta a fost abandonati. Ele isi fae simfité.prezenta tocmai datorita deritualizarii lumii ~ producdnd, stabilind, construind si ‘mentindnd jntt-un mod aproape artificial © societate profund absorbit de propria transformare i reinnoire, care prefera valorile prezentului in faa celor ale trecutului, tandrul Idem ® Pierre Nora, Between Memory and History, Les liewx de memoire, Representations, Nr. 26, Special Issue: Memory and Counter-Memory, 1989 in faja batrinului, vitoral in faa trecutului. Muzeele, cimitirele, festivalurile, sdsbitorile, le ritualurite, monumentele, sanetuarele ete. — acestea sunt granitele unei alte epoci, iluzi ‘etemitatii, Agadar, Piette Nora propune ind de la ineeput o impletire @ spagiului cu timpul in ceea ce priveste constituirea locurilor memoriei si desi aceste depozite de memorie pot fi ‘entitaji materiale sau non-materiale, care datorité trecerii timpului s-au transformat in simboluri ale patrimoniului cultural, totusi ele primese de fiecare data o localizare si vorbese despre un timp specific. Liew de mémoire exist tocmai datoritd. faptului c& nu putem vorbi despre memorie spontand, noi trebuie sd cream in mod deliberat arhive, s8 continua tradifile sirbatorilo, st corganizam festivitati, st pronunfim elogit gi alte asemenca, pentru ci ele nu mai au Toc in ‘mod natural. Este datoria noastra sii ne implicdm in acest sens, pentru cf fird acest tip de “vigilent’ comemorativa”, '’ istoria le va sterge complet, in viziumea lui Nora, aceste locuri ale memoriei nu pot fi comune tuturor eulturilor gi ele reprezinta opera exclusiva a epocii moderne, pentru ci ele au rotul de a fine locul unei memorii reale, care in prezent a incetat si mai existe, astfel c8 o memorie creat inlocuieste adevarata memorie. in consecinta, locurile memoriei sunt artificiale si construite in mod deliberat, iar unicul lor scop este acela de a ne reaminti trecutul 2. Postmemoria 2.1. Marianne Hirsch si memoria celei de a doua generatit Relajia deosebitd care se naste intre un trecut al parinjilor descris, evocat, marturisit si analizat fn acest tip de luctari apare adeseori descris& de sociologi sub termenul de “memorie absenti''", “memorie mogteniti", “memorie intarziats", “mémoire trouvée'?”, “istorie capatatd!”* sau “postmemorie”. Toti acesti termeni releva o serie de controverse care s-au nascut pe marginea lor. Astfel, descendenfiisupravietuitorilor (atat in rolul lor de victime cat "NORA, P. Benteen Memory and History, Les liewx de memoire, Representations, Nr. 26, Special Issue: Memory and Counter-Memory, 1989), pp. 12 "' Ellen Fine, Tie Absent Memory: The Act of Writing in Post-Holocaust French Literaure, Lang, Writing and the Holocaust, Homes&Meier, New York, 1988, pp 41-57 "= Henri Raczymow, Memory Shot through with Holes, Yale French Studies 85: 98-106, Bere! "James Young, Toward a Received History of the Holocaust, History and Theory 36 (4): 21-43. Zeitlin, Froma, 1997 si de autori) evenimentelor traumatice sunt atat de strans legati de amintirile generatiei anterioare ineat ei insisi numesc aceasta conexiune “memorie”, cea ce face posibila in anumite imprejurdti ca aceasta memorie sA fie int-adevar transmis celor care nu au participat in mod direct la fapte. {in acelasi timp, memoria primita este diferitt de cea a martorilor sau a participantilor. Prin urmare, se remared utilizarea cu insistent a constructiilor “post” sau “dupa” si toate celelalte adjective care completeazd si incearcé si defineascd un act inter- si trans- generational, precum si efectele traumei traite™. ‘Termenul de “postmemorie!™ pare sa fie cel mai potrivit si mai euprinzator pentru a reuni intr-un singur cuvant experientele si urmele acestora transmise de la o generatie la alta Prepozitia “post” confinuté in acest termen presupune mai mult decét o intarziere temporal si mai mult decat o locatizare in posterioritate, Dac’ ne referim la postmodemitate de cexemplu, avem in vedere atét o distantare criticd, dar si o forma de relationare stransii cu lumea modemitéyi; tot din acest punet de vedere, “postocolonial” nu se refer’ neaplrat la sfirgitul perioadei coloniale, ci mai degraba la continuitatea sa transformata Trdind intt-0 perioada marcata putemic de acest “post” care se regiseste in multe dintre sectoarele societajii noastre, putem observa cil exist o tendinja de a medita, ne a privi inapoi ‘mai degraba decat inainte gi de a defini prezentul in raport cu un trecut problematic, dea gisi Forme de recuperare a acestuia si de creare a unei reconeilieri $i mai putin de a initia noi paradigme, Totusi, exist o oscilatie intre continuitate si ruptura, in care intervine Postmemoria, vazutd de Marianne Hirsch ea pe o “structura inter- si trans-generationala de transmitere a experientelor si cunostinfelor traumatice™"*. Postmemoria are rolul de a transmite diferenta temporala si calitativa care se stabileste intre memoria supravietitorilor si cea a celei de a doua generafii, care este intrucitva “mogtenita’ i intarziatd deplasata de la 0 generatie la alta, Acest tip de memorie este atat de pulernicd tocmai pentru ci strnsa conexiune intre sursii sau obiect si persoana ce 0 capi este una mediati nu de amintire sau regasire, ci de un anumit tip de reprezentare, proiecfie si creatie, adeseori bazatt mai degrabs pe ticere decat pe discurs, cu o Iaturi. mai mult "4 Marianne Hitsch, The Generation of Postmemory, Columbia University Press, 2012, p. 106 "Idem "Idem invizibila, de 1 vizibili'”, conectata la trecut intr-un mod personal, care fine de subiectivitare, Aceastii postmemotie desetie in mod deosebit relatia care se stabileste intre copiti supravieluitorilor unor traume culturale sau colective si experienfele parintilor lor din acest punct de vedere, experiente, pe care ei si le “amintesc”” doar prin intermediul naratiunii si imaginilor cu care au crescut, care au devenit atét de puternice si avind atat de mare influenfi asupra lor, inedt au fost insusite ca propriile memorii, Astfel, postmemoria caracterizeaza experientele celor care au crescut dominati fiind de naratiunile ce au precedat nasterea lor, ale cdror povesti proprii au fost inlocuite de cele ale generafici anterioare, povesti traumatizante, care cu greu pot fi infelese si acceptate. Totodatd, aceasti nofiune se referd la relatia intre cea de a doua generatie gi cele traite de generatia anterioard, se referd la rile curiozitatea si dorinja de a cunoaste, de a descoperi si de a isi insusi cunostingele gi pirin{ilor. De aceea, postmemoria se bazeaza in special pe imagini, povestiri si documente, care se transmit de la 0 generatie Ia alta Eva Hoffman vorbeste pe larg despre evenimentele marcante ale secolului XX, care au influentat mitioane de biografii, despre experientele pe care generatia de dup nu le-a trait in mod direct, nu au cunoscut suferinga si nu au avut un impact nemijlocit'®. Totugi, relagia acestor persoane cu evenimentele respective, caracterizatai de aceasta posteritate (*post-ness”) se stabileste in mod puternic prin alte forme de transmitere a informatiei, care conduc aproape La insusirea experientelor nepersonale, Postmemoria se refera la generatia de dupa cei care au fost martorii unor traume culturale sau coleetive, experiente Ia care ei fac adescori referire, dar pe care le cunose, doar prin intermediul evocarii, al imaginilor gi al comportamentelor pe care le-au cunoscut in timpul dezvoltarii lor. Aceste experiente Je-au fost transferate intr-un mod atat de profund si afectiv, incit ele par s& constituie propriile memorit sisi si le insuseased, Asadar, legdtura postmemoriei cu trecutul nu este mediaté de rememorare directa, ci se naste printr-un fel de " Marianne Hirsch, Sur sing Images: Holocaust Photographs and the Work of Postmemory, The Yale Journal of Criticism, volume 14, ‘number I (2001): 5-37 2001 by Yale University and The Johns Hopkins University Press "" Eva Hoffinan, Affer Such Knowledge: Memory, History, and the Legacy of the Holocaust, Public Affiirs, New York, 2004, p. 26-120 40 reflectie imaginativa, prin proiectare a informatiilor primite si prin creatie."” De aceea, a reste -un astfel de mediu copleyit de amintiri mostenite, a fi dominat de povestiti ce au precedat propria nastere gi constiinf poate rica riscul ca propriile memori si experienfe 88 fie inlocuite si suprimate de catre cele ale generatiel anterioare, Fara a igi da seama uneo! este posibil ca acestea si modeleze caracterul si modul in care cineva se raporteazé Ia realitijile prezentului, pentru ci desi aceste evenimente au avut loc in trecut, totusi ele continu s8 afecteze prezentul, fapt ce rezuma experienta postmemoriei 2.2. Utilizarea termenului de “memorie” in postmemorie Eva Hoffman sustine ca “noi cei care am trait dupa Holocaust nu putem spune efi avem, ‘memorii cu privire ta acesta”™”, vi ind acest trecut profund asumat si interiorizat, isd strain si fird afi fost cunoscut vreodatd de aceasta generatie, Find unul dintre reprezentanfii acestei generatii, ea nui considera ca isi poate construi propriile memorii cu privire la Shoah si nici nu si le poate insusi pe cele ale parintilor ei Totodata, Gary Weissman, in Fantasies of Wimesing’' se opune termenului de memorie din aceasti constructie, sustiniind cA niciun fel de experienta proprie, orieat ar fi de putemict si oricdt de mare ar influenta ea viafa cuiva, mu poate fi transmis altor persoane si inelusi in propria memorie. Referindu-se la cartea lui Helen Epstein, Copiii Holocaustului”, care foloseste pentru prima dati in literaturd termenul de memorie ficdnd referire la urmasii Vietimetor, Weissman fi vede pe acestia ca pe nigte persoane aflate sub influent unei istorii pe care nu au trdit-o niciodata, Totusi, este de remarcat faptul cd Helen Epstein nu foloseste in lucratea sa nicdieri termenul de “a doua generatie”, care ar putea denota o continuitate si 0 legiturd prea strénsa intre cele dou’ generatii, ce sunt de fapt desparfte tocmai de trauma Holocaustului si de aceea acest termen a fost inlocuit de cel de “fi si fice ale supraviejuitorilor”. Din acest punct de vedere, Ernst van Alpen” se opune termenului de " Marianne Hirsch, The Generation of Posimemory, Columbia University Press, 2012, p. 106 * Eva Hoflinan, ter Such Knowledge: Memory, History, and the Legaey of the Holocaust, Public Affi, New York, 2004, p. 26-120 © Gary Weissman, Fanasies of Witnessing: Postwar Eiforts to Experience the Holocaust, ihaea, NY: Comell University Press, 2004 Helen Epstein, Children of the Holocaust: Conversations with Sons and Daughters of Survivors, ‘New York, Penguin, 1979 * Emst van Alpen, “Second-Generation Testimony, the Transmission of Trauma, and Postmemory,” u memorie, afirménd cu trie c& trauma nu se poste transmite intre generatii, pentru ci trajectoria memoriei este una foarte clara gi logicd, tocmai prin continuitatea ei; evenimentele insele genereazi memoria, ele find intr-o relatie de cauza-efect, ceea ce conduce la afirmatia cf aceasti relatie nu se poate stabil re trauma si urmasii supravietuitoritor. Intr-adevar, cele afirmate anterior ramén perfect valabile, mai ales in situatia in care facem 0 distinctie clara tocmai intre acesti doi termeni, “memorie” si “postmemorie”, pentru cd ei nu exprima acelasi lueru, Tocmai prin faptul c@ este 0 “post-"memorie, putem vorbi despre 0 memorie aproximata si trecutd printr-n filtru afectiv si emofional. Toate informatiile preluate de la parinti, povestiri, imagini, franturi de documente, rimasife fizice si spirituale, reprezint& 0 cale de acces la o lume netraiti, dar care se recompune prin intermediul lor in interioral urmagilor, care cu ajutorul imaginatiei ajung la conturarea propriei viziuni asupra evenimentelor trecutuli,fapt ce reprezinta in fapt postmemoria Reintorcdndu-ne la Jan Assman sila cele doua tipuri de memorie despre care vorbeste in Cultural memory and Early Civilization. Writing, Remembrance and Political Imagination” despre memoria comunicativa si cea cultural, Cea comunicativa, flind biografica si factuala, este localizaté in interiorul unei generatii de contemporani, care au fost martorii_ unui eveniment ca adulf, ei putdnd stabili o conexiune fizied gi afectiva eu descendent lor, cirora Je transmit in mod simbolic din experienta lor. intr-o suecesiune fireasea a generatiilor, in care familia reprezinta mediul de transmisie cel mai putemic, memoria ineorporaté poate fi transmis& si de-a lungul a trei sau patru generatii, pe parcursul a 80-100 de ani. in acelasi timp, odata cu inaintarea in varsti a celor care sunt depozitarii acestei memori, ei dezvoltii 0 doringi de a inregistra aceasté memorie pentru a fi transmis mai depacte, fie prin intermediul athivelot, al cArjilor, prin ritualuri comemorative sau prin transformarea lor in arti, transformand-o in memorie cultural (kulturetles Gedlichinis). Extinziind discujia, Aleids Assman, cu cele patru categorii ale memoriei pe care le propune (memoria individual, memoria de grup, memoria politica si memoria cultural) fncearcd si demonstreze c& totusiamintirile sunt conectate intre indivizi si ct odata verbalizate, ele sunt integrate intr-un sistem simbolic al limbajului, care le face ca ele sA nu Poetics Today 27: 473-88, 2006, University Press, 2012, p.109 Marianne Hirsch, The Generation of Postmemory, Columbia % Jan Assman, Cultural memory and Early Civilization. Writing, Remembrance and Political Imagination, Cambridge University Press, Cambridge, 2011 2 mai fie proprietatea strict si inviolabila a unei persoane, ci sunt impsirtasite cu ceilali, Astfel ele pot fi “schimbate, impartisite, coroborate, confirmate, corectate si disputate, dar mai ales setise’**, De asemenea, memoria individualA cuprinde chiar mult mai mult decdt cea ee noi ingine ca indivizi, am experimentat. Indivizii sunt parti ale unor grupuri sociale care mpartigesc sisteme de valori si incadreazd memorii pe care le transpun in naratiune si scenarii, Aleida Assman considera familia ca pe un mediu privilegiat de transmitere a memoriei, iar “memoria de grup” despre care serie cu convingere se bazeazi tocmai pe transferul familial al memoris incorporate cAtre generatia urmatoare, memorie care este inter-generationala, Pe de alta parte, memoria nationala/politicd si cea culturala/arhivata sunt trans-generationale, pentru c& ele nu mai sunt mediate de experienfi personala, tila, ci de nigte sisteme simbolice. 23. Rolul familie’ Opera postememoriei se rederi la mostenirea familial si la transmiterea traumei culturale. Urmasii vietimelor, supravietuitorii, martorii sau chiar Raptasii au fiecare propriul bagaj in ceca ce priveste experienfele postmemoriei, chiar dacs acestia sunt legati uneori de aceleasi conexiuni familiale care ofera un tip de identitate intergenerationala. Totusi, acest tip de rememorare nu ar trebui redust strict la eadrul familial, si poate nici chiar la un grup care impartageste aceeasi identitate cinici sau nationald, pentru c& formele particulare ce ofera identitatea pot proveni din arii mai larg * Aleida Assman, The Long Shadow of the Past: Cultures Memory and the politics of History, C. H. Beck Publishers, Munchen, 2006, in Marianne Hirsch, The Generation of Postmemory, Columbia University Press, 2012 3 (1) Trei generasii de evrei, inainte de izbucnirea oitlui, ta Vilma, 1938 Muzeul National al Holocaustului, Washington in luctarea sa”, Eva Hoffman combate ideea c& supravieuitorii sunt invaluifi in ticere Fa este convinsd cd ei au nevoia de a impartisi cu prietenii apropiati, cu rudele lor, cu sofii, sotiile, fra si surorile gi mai ales cu copii lor experientele prin care au trecut, recurgind la un limbaj familial, un cod si o forma de exprimare care este in egal masurii mai direct si mai lipsit de menajamente decat limbajul social sau cel utilizat in vorbirea publics. Ea ai jn casa ei “trecutul irumpe prin sunetele cosmarurilor, idiomuri ale suspinelor sia suferinfelor, prin tacrimi si dureri acute, care erau mosteniri ale mansardei umede si prin conditiile pe care paringit le-au indurat in timpul perioadet in care se ascundeau."”* Limbajul familiei este similar cu cel al trupului, este nonverbal si noncognitiv, reprezentind un act de transfer ce se manifest in cadrul unui cadru familial, adeseori sub forma unor simptome. * hus www ushmm.org/autreach/en/media_ph.php?Moduleld=L0007689&Modiald~635 , accesat [25.09.2016 HOFFMAN, Eva, Affer Such Knowledge: Memory, History, and the Legacy of the Holocaust Public Aflairs, New York, 2004, p, 26-120 ™Teem 4 24, Fenomenologia fotografie Tot Marianne Hirsch vorbeste in lucrarea sa despre postmemorie si despre fenomenologia fotografie: care reprezinté un element esential in conturarea conceptiei ei . legindu-1 in special de cazul particular al Holocaustului. Astiel, tot asupra avestui aspe ceea ce cunoastem cu siguranti despre evenimentele derulate se datoreaza in principal numarului mare de imagini fotografice realizate cu meticulozitate de tortionarii domici si inregistreze propriile actiuni, dar si de martori, ori de victime, in mod clandestin. Fotografia in sine si credinfa in puterea ei de evocare si de naratiune face ca relatia intre generatia celor care au suferit in timpul Holocaustului si cea care a urmat si fie una si mai strinsi, Promisiunea fotografiei de a oferi acces la evenimente in sine, precum si puterea sa reprezentativa si simbolicé compun un canal putemic pentru transmiterea evenimentelor ce altfel ar ramane greu de imaginat vrei, Wille and Eva Sterner in wrenul Holocaustului™ 2) Familie de Fotografia nu implica doar o conexiune aparte aparent material’ intre referenti, dar ea At si la moarte, inglobeaz un anumit tip de invocare complexd, care se referd atit Ia viaya © Marianne Hirsch, The Genevation of Psimemory, Columbia University Press, 2012 Mh lepr com/subjects/jewish/holocaustphp . accesat In 25.09.2016 1s astfl cd ea este un canal extrem de important prin care avem acces la treeut si nil pute imagina, fl putem construi in prezent in acelasi timp, fotografia este plata si bidimensionala’', ea nu ofera informatii in plus faa de cele care se pot vedea, De aceea utilizarea fotogratiei textele postmemoriei semnificd absenja si lipsa, pentru 4 in timp ce pozele pot oferi o legiturd iluzorie cu un trecut necunoscut, nu exista nimic in suprafaga lor lind care sa exprime complexitatea istoriei si a Lipset pe care o reprezinta pentru autor sau pentru artist, de aceea putem spune c& fotografiile “vorbesc” despre trecut, dar prin ochii unui mediator, al fotografului si prin cexperienta lui, Astfel, cf putem spune ci exista o doza de adevar, autenticitate si prezenfi in fotografi, ele vorbind in acelasi timp si despre tBcere, abesenfi i contradictie, ceea ce ‘nseamna cA ele semnalea74 o absenfl, la fel de mult precum exprimi o prezenf’, ceca ce permite narativizarea fotografici si crearea unei baze pentru postmemorie, Barbie Zelizer’’ vorbeste despre semnificafia unicd a fotografiilor realizate la liberarea taberelor de concentrare din Germania de dupa cel de al doilea rizboi mondial. Ea frat modul in care acestea au devenit baza memoriei noastre si a cunostinjelor despre Holocaust, precum gi felul in care acestea au influentat perceptia noastrd asupra atrocitiilor istoriei contempotane. Astlel, lucrarea ei, Remembering to Forget, este un studiv fascinant asupra felului in care memoria coleetiva se construieste gi se moditicd, ce aduce laolaltd peste 60 de fotografii ce contureazit istoria fotojumalismului contemporan, creiind 0 cronica a acestor imagini ce nu pot fi uitate vreodata Helen Frost, Recent Literatures of the Holocaust: Negotiations with (post)Memory and the Archive, hupi/wiredspace. wits.ac.ra/ispuilbitstream/10539/8899/2/Helen%20Frost%20MA%20by%420Dissert ation.paf, accesat la 14.09.2016 ® Barbie Zelizer, Remembering to Forget: Holocaust Memory Through the Camera's Lens, University of Chicago Press, Chicago, 1998 16 (3) Detinuti potonezi inchina pentru eliberarea din lagirul de Ia Dachau” Fotografii din lagire aveau in comun dorinta de a inregistra scenele la care erau ‘martori nu doar pentru o perioadi determinata de timp, ei pentru totdeauna, astfel c& a duce mai departe povestea atrocititilor la care au asistat a devenit parte a misiunii lor. Pentru eei ‘mai multi dintre ei, era o misiune mult prea grea, ins nu mulfi au fost cei care au renunjat pentru e@, aga cum unul dintre ei se exprima, “am fotografiat activitatea unei fabrici de spun, pentru c& daca un om poate fi capabil si faed aga ceva, atunci noi trebuie si fim suficient de puternici pentru a fi martori, Nu ne putem preface c& nu s-a intimplat.”* Pentru ci Holocaustul este unul dintre cele mai bine documentate evenimente din istorie, intro epocd marcatd evident de o documentare vizualt abundenti, il vom alege ca prim subiect de discutie pentru a il pune in legiturd cu modul in care imaginea genereaz ‘memoria gi face conexiunea intre generafii. Acest lucru este posibil si mult mai aplicabil in cazul Holocaustului decdt in al altor evenimente traumatice ale istoriei, datorita apetentei hupsiicn.wikipedia orgiwiki/Dachau_concentration_camp#/media/File:Toasting Polish Dachau jpg, avcesat la 25.09.2016 * Marianne Hirsch, Surviving Images:Holocaust Photographs and the Work of Postmemory, in “he Yale Joumal of Criticism” htps:/tepresentingthcholocaust wikispaces convfile/view/Hirsch Surviving Hmages_ pt dF, accesat la 13.09.2016 ” hazistilor de a inregistra vizual propria putere, precum si atrocitajile pe care le comiteau, imortalizind atat victimele cit si autorii. in mod constant gardienii realizau imagini ale detinutilor in momentul aducerii lor in la urmarind apoi fotografie dectiderea si tvansformarile avestora. De menea, Ia eliberarea lagirelor, lini fotografiau si filmau deschiderea taberelor, iar procesele si interogatoriile de dupa rzboi au fost si ele imortalizate cu meticulozitate. Este poate ironic faptul 2 desi nazis’ intentionau si fi extermine nu doar pe evrei, ci intreaga lor cultura, totusi datoritt inregistravilor lor si intreaga documentare asupra experienfelor acestora, ei au reusit totusi si conserve memoria ce a supraviejuit dupa rmoattea subieetilor (4) Imagine din Muzeul Holocaustului din Washington" 2.4.1. MAUS ~ Art Spiegelman Copii celor care au fost afectati in mod direct de trauma, mostenese un trecut ingrozitor, necunoscut si imposibil de cunoscut, cAruia pirinjiilor lor nu le era menit si ii supravicfuiascd. Arta, opera memorialisticd, ficfiunea si alte domenii de activitate susfinute de cea de a doua generatie sunt influentate de intentia acestora de a prezenta efectele pe termen lung ale convietuiri in imediata vecindtate a durerii, depresiei si a aliendrii care fi pe cei care au fost martori si au supraviejuit unei drame istorice. Bi sunt formati de confuzia specifica urmasilor si de responsabilitatea de care sunt apasati, de doringa de a repara ceva si haps:iflashtrafficblogfiles.wordpress.comv2014/01 /holocaust-photo?.ipg 18 de constiinja c& insisi existenfa copilului poate fi o forma de compensate a pierderilor de ned cris, Pierderea familiei, a casei, a sentimentului de apartenenta si securitate intr-o lume care “singereaza” dintr-o generatie in alta, aga cum Art Spiegelian’® igi inttuleaza opera sa Maus, “Tatal meu singereaza istorie™ (My father bleeds history), JE WCE UNTIL THEN DISARPE Periemee (Wns THE LAST TIME EVER WE shi) ve ie THEM | BOT THAT WE COULPN'T \

    S-ar putea să vă placă și