Daca odata cu izbucnirea, n 1789, a Revolutiei franceze, femeia iese din spatiul domestic

devenind luptatoare egala cu barbatul pentru principiile ntregii societati, reformularea statutului
ei social a presupus nca o lunga perioada de timp. Desi pna la sfrsitul secolului al XIX-lea
locul si rolul ei n societatea europeana ramn nca marginale, nu nceteaza sa evolueze. n pofida
persistentei cliseelor traditionale, sub impactul miscarii feministe, cu trasaturi specifice pe zone
si perioade (unii autori au subliniat ca nu exista feminism, ci feminisme) insertia femeilor n
viata societatilor europene, si dobndirea de drepturi pe diverse planuri, se produce treptat.
Feminismul nsusi evolueaza de la cel initial, al egalitatii (viznd stipularea n constitutie a
egalitatii de drepturi), la cel al diferentierii si al eliberarii, pna la feminismul radical, lansat n a
doua jumatate a secolului al XX-lea. Situatia femeii n spatiul romnesc are o serie de asemanari
cu cea general-europeana, dar si o serie de elemente specifice.
Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut inca din antichitate,
in societatea si viata politica a statelor europene, un statut si functii subordonate.
In antichitate, majoritatea oamenilor isi castiga existenta din agricultura, care era de fapt o
afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de munca pentru femei era cel de menajera.
Casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social al lumii antice.
In timpul regimului capitalist, societatea rezerva femeilor o soarta destul de trista prin actiunile
omenesti avand conceptii spiritualiste si conditii economice ce ii determina sa gandeasca altfel
despre statul femei in societate. De-a lungul timpului au existat nenumarate incercari cu scopul
de imbunatati starea acesteia, dar acestea au esuat pentru ca nu s-au sudat legaturi la nivel moral,
economic, politic. Se dorea foarte mult sa se ajunga la un progres in acest sens, situatia femei sa
fie vazuta altfel in societate,sa fie vazuta cu ochi buni de restul lumii.
Pentru a avea parte de mai multa dreptate, s-au gandit sa se modifice Codul Civil in ceea ce
priveste cautarea paternitatii de catre acestea. pe de o parte, femeia poate cauta dreptate pentru ea
si copilul ei, sa dobandeasca o protectie pentru el, dar, pe de alta parte, pot exista si femei fara
principii ce cauta adapost sub aceasta lege si poate profita de ea.

Cu alte cuvinte, din cauza unor etichete puse in societate, unele dintre femei nu puteau beneficia
de aceasta lege, lege ce le facea dreptate intr-un fel si le putea asigura toate necesare pentru copil.
In opinia mea, aceasta ar fi fost un pas spre progres, spre luminarea drumului in societate a
femei.
Dar in acele timpuri, in acele momente aceasta lege impotriva barbatului, nu era vazuta ca un
progres si dreptate, fiind considerata un act de ingradire a libertatii a unei persoane. Consider ca
acestia nu vroiau sa lase loc genului feminin sa se faca auzite, sa isi exprime clar si raspicat
dorintele, sa lupte pentru o nedreptate a copilului lor. Din contra, aici poate fi vorba de o
ingradire a libertatii la exprimare, la lupte a femei.
In ceea ce priveste, obligarea barbatului de a lua in casatorie o femeie pe care a sedus-o, nu cred
ca are de a face cu emanciparea femei. Nu prin acest mod ea se putea emancipa.
Tendintele Revolutiei erau cu totul altele, cea mai importanta facand referire la ceea ce trebuia
facut pentru a avea garantia emanciparii economice si morale a femei, prin Revolutie. Daca stam
sa ne gandim, emanciparea femeii, este de fapt, o masura la nivel de civilizatie a societatii. De
foarte mule ori, ca si in cazul cu cautarea paternitatii,inapoierea economica si culturala, lipsa
unor drepturi politici, au lovit in primul rand femeia. Ea a fost privita, de cele mai multe ori,
drept anexe ale barbatilor.
Sunt de parere ca tot ce trebuia facut era sa se inlature vechile structuri, trebuia recunoscuta
egalitatea in drepturi a tuturor oamenilor.Pentru ca ea era privita in familie si societate, jucand un
rol matern, fiind responsabil pentru cresterea si educatia copiilor,stabilitatea familiei.Rolul
traditional al femeii era acela de sotie. Ca sotie, ea trebuia sa se ocupe de cresterea si educatia
copiilor, de bunul mers al gospodariei (curatenie, mncare) si, de asemenea, de bunastarea
sotului sau. Probabil ca aceste ndatoriri nu suna att de rau, nsa ele erau doar simple
responsabilitati nglobate n obligatia suprema: supunere totala.