O nava romaneasca a fost salvata in Triunghiul Bermudelor de catre un OZN urias

De mai bine de 5 decenii , fenomenul OZN continua sa ne fascineze si sa ne uimeasca in

egala masura , iar indiferent de faptul ca oamenii de stiinta , astronomi , fizicieni ,
matematicieni ori biologi , continua sa accepte realitaea misterului farfuriilor zburatoare ,
tot mai numerosi sunt aceea care sustin ca au asistat la evolutia unor obiecte aeriene
neidentificate . Mai mult , in ultimele decenii s-a remarcat ca multe din interventiile
farfuriilor zburatoare au ca scop nu numai studierea pamantenilor , ci si salvarea lor ,
atunci cand trec prin situatii limita . De aceea , nu trebuie sa ne mire faptul ca majoritatea
celor care s-au confruntat cu asemenea experiente de " contacte tacute " , prin intermediul
carora fiinte indiscutabil mult mai evoluate decat noi i-au ajutat , intr-o situatie dificila ,
au ramas cu parerea ca acesti misteriosi vizitatori joaca rolul unor frati mai mari , dispusi
oricand sa ne ofere sprijinul si sa ne deschida ochii , atunci cand gresim . Nu de mult prin
asemenea experienta a trecut si un veritabil capitan de vas , locuind actualmente in
Constanta , care a tinut sa dezvaluie uimitoarea aventura pe care a trait-o pe mare cand se
afla pe o nava comerciala romaneasca , in Atlantic . Din motive lesne de inteles , domniasa fiind inca in activitate , capitan de vas , nu ii vom dezvalui adevaratul nume , ci doar
initialele L.C Chiar daca de la acel lant de intamplari neobisnuite s-au implinit , in luna
iunie , 15 ani domnul L.C spune ca nu a uitat nimic si de astfel nici n-ar putea uita , de
vreme ce aventurile paranormale prin care a trecut sunt consemnate cu minutiozitate in
jurnalul de bord , a carui copie ne-a pus-o la dispozitie alaturi de marturiile secundului , a
electricianului principal al navei si ale altor mateloti . Plecasem pe 19 mai din Constanta ,
cu un transport de minereu pentru Mexic . Nava noastra era un mineralier de 30.000 de
tone , abia iesit din santierul de constructii . O bijuterie de nava , foarte moderna pentru
vremea aceea , si pe are era o placere sa navighezi . Primul incident petrecut in cand
aceasta calatorie de pomina a avut loc pe 30 mai cand am trecut tropicul Racului . Era
noapte , in jur de ora 3 , iar ofiterul de card m-a trezit , spunandu-mi ca pe cer au aparut 3
obiecte aeriene , foarte stralucitoare , care par a se apropia de nava . M-am ridicat de pe
pat si am iesit pe punte . Intredevar se zareau , 3 obiecte sferice , de marimea Lunii pline ,
care pareau sa se indrepte spre noi . Spun de marimea Lunii , pentru ca intamplator
aceasta se vedea , intr-un colt opus al cerului , si astfel am putut face o comparatie . De
altfel , conditile de vizibilitate erau excelente , marea calma si abia de adia vantul ,
dinspre nord-est . Am luat legatura cu ofiterul radar si l-am intrebat daca pe monitoare
apare ceva , iar el mi-a raspuns ca a primit un singur ecou , slab si intermitent , desi noi
vedeam obiectele foarte bine . Nu cred sa se fi aflat in acel moment la mai mult de 3 km
departare de vas . Cu sufletul la gura , impreuna cu ceilalti mateloti care erau treji la ora
aceea , am asteptat sa vad ce se petrece . Ajunsese la 1 km de nava , cele 3 lumini s-au
oprit brusc si , desii continuau sa fie vazute perfect de catre membrii echipajului ,
prezenta lor nu a mai fost detectata de radar ! " Aveai impresia ca brusc asezasera un scut
intrenava si ele , in asa fel incat radarul sa nu le mai poata detecta . Am continuat deci sa
inaintam , pe ruta obisnuita , dar cele 3 obiecte continuau sa ne urmareasca , de la o
distanta constanta . Intre timp , ele reaparusera pe radar , dar sub forma unui singur punt ,
desi noi vedeam clar ca sunt despartite una de cealalata . Obiectele apareau si dispareau
de pe ecranul radarului , se inaltau la cer , apoi coborau , dadeau ocol navei , dar
niciodata nu se apropiau prea mult de ea . " Din aceasta cauza nimeni dintre noi nu si-a

putut da seama cum aratau obiectele , ori daca aveau echipaj la bord , Nu vedeam decat
niste globuri alb-argintii , stralucitoare , la care nu puteai sa te uiti mult , caci te dureau
ochii spune domnul L.C . De cate ori se apropiau mai mult , indreptam lampa Aldis catre
ele , pentru a le lumina si a incerca un eventual dialog , dar nici nu ne bagau in seama , ci
isi vedeau de ciudata lor defilare pe cer . Intre timp , tot echipajul vaporului romanesc se
trezise si se afla pe punte , urmarind evolutiile sinuoase ale misterioaselor globuri argintii
. Aceste evolutii au durat pana aproape de ivirea zorilor cand brusc , cele 3 obiecte , dupa
o ultima volta facuta pe cer , s-au ingemanat , unele in altele . " Cand le-am vazut ca se
apropie atat de mult unele de altele , am fost sigur ca va urma o exlozie , marturiseste
capitanul . Dar nici vorba de asa ceva : cele 3 obiecte sau topit , pur si simplu , devenind
unul singur . Cea ce ne-a uluit a fost insa faptul ca , in loc sa fie mai mare , cum ar fi fost
logic sa se intample , obiectul rezultat , care era mult mai stralucitor , nu depasea in
dimensiune nici unul dintre cele 3 din care se formase . Era ca si cum ai fi turnat trei litrii
de apa intr-un bidon de un litru , si ar fi incaput toata cantitatea ! Ni se parea absurd ! Dar
totusi era adevarat ! Peste cateva minute globul rezultat a disparut brusc , mijlocul cerului
, fara sa mai poata fi observat nici de cei mai vajnici marinari . " Ziceai ca l-ar fi inghitit
cerul . Nu se scufudase in ocean , ca l-am fi vazut , ci , in plin zbor , se facuse nevazut .
Am ramas pana la 6:30 dimineata sa-l cautam cu privirea , dar n-am zarit nimic . In
schimb , lucrul care chiar ca ne-a pus pe ganduri , pe ecranul radar aparea umbra acelei
veritabile nava-fantoma , care parea a se afla in continuare in apropierea noastra , desi
repet , ne-am uitat si cu binoclul si NU am putut zari nimic . Iar un alt lucru care ne
intriga era ca imaginea navei extraterestre , reflectata de radar arata exact precum cea
lasata de un portavion , ceea ce insemna fie ca obiectul misterios care se tinea dupa noi,
isi schimbase din nou dimensiunile in mod inexplicabil , fie ca in locul lui aparuse altul ,
infinit mai mare . Atunci am fost 100% ca respectivul obiect avea sigur o provenienta
extraterestra . Constanteanul se declara a fi un om cu picioarele pe pamant , dar nu se
sfieste sa recunoasca impasul psihologic prin care a trecut in acele momenta . " Mi-aduc
aminte , spune el , ca stateam pe punte , cu ochii atintiti pe cerul de un albastru intens , si
ma gandeam ca undeva , acolo , exista o nava extraterestra uriasa , pe care totusi n-o
puteam vedea , dar asupra carei prezente NU ne puteam indoi , din moment ce ea era
dovedita de radar ! Hai sa zicem ca omul mai greseste , dar aparatul este din fabricatie
obiectiv , si NU greseste niciodata ! Iar el ne arata ca acolo sus , deasupra noastra , se afla
o nava necunoscuta , fara indoiala de provenienta extraterestra , care dupa cum indica
aparatul radar , obiectul avea marimea unui stadion de fotbal ! Toata ziua am fost urmariti
de acea nava invizibila , care insa nu ni sa aratat privirilor . M-am gandit mult , de ce
anume prefera sa stea camuflata , si singura explicatie care o gasesc este ca pur si simplu
nu dorea sa ne sperie . Daca cumva ni s-ar fi aratat , probabil ca ar fi declansat la bordul
nostru o panica , pe care nici macar eu , care eram capitan , n-as fi putut-o contrala . Ceea
ce nu puteam insa pricepe era de ce ne urmarea . Dar chiar a doua zi aveam sa ne putem
raspunde la aceasta intrebare . A doua zi , marti , 16 iunie 1987, vaporul romanesc s-a
intalnit cu un cargo sub pavilion panamez si , dupa mesajele de salut , capitanul L.C a
avut surpriza sa afle ca si pe ecranul radar al cargoului aparuse , de cateva ore , acea nava
extraterestra invizibila . Capitanul vasului m-a intrebat daca stiu ce se petrece , fiindca lor
le aparea respectiva nava , exact deasupra noastra . I-am explicat pe scurt fenomenul la
care asistaseram , iar nava panameza s-a indepartat brusc , probabil ca mai avusesera de-a
face cu asemenea ciudatenii si se temeu . Noi ne-am continuat drumul , de altfel nici nu

aveam ce face altceva , si , dupa o escala la Bahamas , ne-am indreptat spre Mexic . In
acel moment s-a dezlantuit o furtuna nemaivazuta . Fara o intensificare treptata a vantului
, fara ca norii sa se adune , putin cate putin , ci dintr-o data ! Furtuna era cu atat mai
inexplicabila cu cat centrul meteo din Bahamas ne vestise vreme buna pentru urmatoarele
doua zile . Chiar atunci ne aflam in mijlocul Triunghiului Bermudelor . Eu am trecut
chiar prin mijlocul lui de 14 ori in cariera mea si o singura data , atunci in `87 , era s-o
patim cu totii ! Atunci insa , v-am spus , nu credeam ca o sa mai scapam teferi . Marea
devenise alba din cauza valurilor inspumate si a torentelor de ploaie . Eram ca intr-un
cazan sub presiune , iar apa efectiv fierbea , era tot o spuma alba . Nu mai vedeai in jur
nimic , nici linia orizontului , nici cerul . La un moment dat , unul dintre marinari , Cornel
Saicu , un baiat care avea pe atunci 26 ani , a cazut in apa . L-a maturat un val de pe
punte . L-am vazut cum zboara peste bord , desi parapetul navei , acolo unde se afla Saicu
in acel moment , avea aproape inaltimea unui om si , pana sa intervenim noi , il inghitise
oceanul . Dar pe cand eram ingroziti si credeam ca ne sunase ceasul mortii , brusc , ploaia
sa oprit , iar in jurul nostru la cativa zeci de metrii valurile sau domolit ! Ne intrebam ce
se intampla , fiindca vedeam , mai departe furtuna era la fel de puternica . Si unul dintre
marinari , veteranul nostru , nea Romica Prunea o data incepe sa strige : " Bai fratilor ! ne
salveaza OZN-ul ! " Atunci mi-am amintit de insotitorul nostru nevazut , ce probabil ca
ne supraveghea si , vazand ca ne aflam la ananghie , facuse ceva si potoli furtuna in jurul
navei . Stiu , ca multi vor spune ca asemenea lucruri sunt inventii , de aceea nici nu
doresc sa-mi publicati numele , sa nu se rada de mine . Dar aveti cuvantul meu , de Ofiter
al Marinei Romane , ca tot ceea ce v-am spus este adevarul adevarat !!! De altfel , cativa
dintre baietii mei de pe vas se afla inca in tara , doi sunt chiar din Constanta si ati putea
vorbi cu ei , sa va confirme ! Doar tot echipajul navei , a luat parte la acele evenimente
misterioase . Timp de doua ore , in jurul navei , la cateza zeci de metrii , a fost iadul pe
pamant , dar noi parca am fost calauziti sa iesim din furtuna , de catre acea nava
invizibila care era deasupra noastra si ne ocrotea . " Nu pot sa inteleg nici acum ce sa
intamplat , dar am trait aceste evenimente stranii ! " Cand am iesit din ochiul furtunii ,
ploaia a inceput sa se reverse iarasi asupra noastra , dar de aceasta data nu ne mai temeam
. Eram insa foarte suparati si ingroziti , fiindca pierdusem un om si eu tocmai ma
asezasem la masa , sa scriu un raport privind acest incident , cand am auzit galagie pe
punte . Am iesit din cabina sa vad ce se petrece . Nu mi-a venit sa cred zarindu-l aruncat
pe bratele de colegii sai , pe Saicu , baiatul pe care il credeam cu totii innecat in urma cu
2 ore . Dar si mai mirat am fost , vazand ca baiatul avea o barba impozanta , desii se
rasese chiar in dimineata aceea ! L-am adus in cabina mea , si l-am rugat sa-mi spuna ce
se petrecuse . Cu noi mai erau medicul si secundul , iar ceilalti se buluceau la usa , sa
prinda si ei ceva din dialog . Saicu , bietul de el , habar n-avea pe ce lume se afla . Stia
doar ca se lovise foarte tare la un sold cand il zburase valul peste borb , dar n-apucase sa
mai simta durerea , ca o lumina stralucitoare , alba , ii aparu-se in fata si nu mai stiuse
nimic de el ! Il gasisera ceilalti marinari , la pupa , dupa niste butoaie , cum ajunsese insa
acolo iarasi nu stia ! Acum oricat de sceptici am fi fost , ce-am fi putut zice cand stiam ca
baiatul asta , pe care il crezusem innecat , aparuse ca din senin pe vas , la sute de mile de
la locul furtunii , ba mai mult avea o barba , de ziceai ca statuse o saptamana neras ! Toti
, se inchinau , si ziceau ca asta e minune ! Cand am ajuns in tara , am inceput sa ma
interesez de fenomenul OZN , si astazi , am o biblioteca cuprinzatoare in acest domeniu .
Dar nu mai cred ca a fost minune , ci ca baiatul a fost salvat de OZN , luat intr-o alta

dimensiune , unde timpul se scurge mai rapid , si adus inapoi pe vas , nevatamat medicul l-a consultat si n-a gasit nici urma de vanataie la sold , unde Saicu zicea ca sa
lovit ! Dar cel mai spectaculos fenomen , la care marinarii romani aveau sa asiste , dupa
toate aceste intamplari demne de filmele science-fiction ( SF ) , dar ne asigura capitanul
constantean , perfect autentice si adevarate , a avut loc in seara celei de-a treilea zile ,
ultima in care am fost insotiti de enigmaticul obiect zburator neidentificat . " Ofiterul de
cart m-a anuntat ca se observa ceva pe cer . Uitandu-ne mai bine am observat cele trei
obiecte luminoase miscandu-se de colo-colo pe cer : cand se apropiau , cand se departau ,
cand se ridicau , cand coborau . Noaptea era senina si doar cativa nori albi se vedeau spre
babord . Ca la un semnal , cele trei obiecte stralucitoare - fara indoiala cele care aparusera
in urma cu trei zile - au intrat in acel nor , si spre uimirea noastra , dupa trecerea lor ,
norul s-a colorat de parca ar fi fost facut din bacterii din acelea fosforescente ! Probabil
ca trecerea OZN-urilor ionizase norul si-l facuse sa raspandeasca la randul sau lumina .
Ceea ce ne-a lasat insa cu gurile cascate , a fost faptul ca norul , care inainte parea rotund
, capatase acum , dupa trecerea obiectelor si iluminarea sa , forma unei inimi , perfect
conturate pe fundalul intunecat ! Nimeni NU s-a mai indoit atunci ca misteriosii nostrii
salvatori ne calauzisera si ne scosesera din ghearele mortii , fiindca ne iubeau . "