Sunteți pe pagina 1din 2

Adolescentul din viata mea (partea 1)

Adolescenta este perioada intre 15-18 ani la baieti si 14-18 ani la fete , dar in
dezvoltarea copilului este foarte importanta si preadolescenta (practic intre 11 si 13 ani
la fete si 12-14 ani la baieti) care se termina in jurul varstei de 19-21 de ani pentru
ambele sexe.
In acest articol vei gasi raspunsuri la intrebarile:
-

Ce se intampla cu copilul meu?


Cum sa reactionez, astfel incat relatia copil-parinte sa nu se deterioreze?
Ce faceam eu, cand eram adolescent?
Cine ma poate ajuta cand nu mai fac fata provocarilor?

Semnele adolescentei:
-

fizice: aparitia cosurilor pe fata, crestere brusca in inaltime, dezvoltarea


parului facial la baieti si ingrosarea vocii, dezvoltarea sanilor si aparitia
ciclurilor menstruale la fete. hormoni
emotionale: stare de iritabilitate, de anxietate, de nesiguranta, rebeliune la
scoala, nu-i mai asculta pe parinti si chiar se confrunta deschis.
relationale: incep sa se indeparteze de familie preferand prezenta
persoanelor de aceeasi varsta (grupul de prieteni sau gasca), dorind sa
apartina unui anumit anturaj care are aceleasi preocupari: muzica pe care o
asculta, pasiunile, locurile pe care le frecventeaza, hainele cu care se
imbraca, limbajul pe care il folosesc.
cognitive: stie ca nu mai este un copil, are dorinta de a fi independent, ca
parintii sa nu-I mai controleze in tot ceea ce face, de a face pe grozavul. Vrea
sa fie tratat ca un adult, dar nu vrea sa-si si asume responsabilitatile aferente.

Aspectul emotional vreau sa il subliniez acum. Sunt parinti care sustin ca dupa
10-12 ani, nu ne mai pupam copilul, ca nu mai are nevoie, ca se rusineaza sa mai faca
astfel de gesturi, ba chiar ca nu isi mai doreste copilul.
Dilema adolescentului: pe de-o parte isi doreste sa fie mai independent, sa faca
lucrurile cum isi doreste, de la alegerea hainelor cu care se imbraca pana la cercul de
prieteni cu care sa piarda timpul, pe de alta parte, toate aceste framantari il fac
constient ca totusi are inca nevoie de familie, de indrumarea si sustinerea ei.
De aici apare un conflict la nivel mental, emotional. Imaginatia lui este foarte
bogata si este fantastic in elaborarea de scenarii, in a da verdicte: nimeni nu ma
intelege, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu ma vede exact asa cum sunt.

Rolurile pe care trebuie sa le joace pe scena vietii:


-

elev/eleva la o scoala generala sau liceu unde are profesori mai bine sau
mai putin bine adaptati erei actuale
fiu/fiica a unor parinti adesea si ei suprasolicitati de munca si de cerintele
societatii
prieten/prietena, marea majoritate in cautarea unui grup de prieteni in care sa
fie acceptat si sustinut
frate/sora cu care trebuie sa imparta atentia, dragostea si disponibilitatea si
asa redusa, a parintilor
nepot/nepoata, care se simte mereu neinteleasa de catre bunicii cu idei
invechite

Urmarea:
-

apar primele insomnii, parca numai noaptea mintea se apuca sa faca scenarii
programul la scoala este si el destul de solicitant;
daca tot a emis declaratia de independenta familia ii da ocazia sa
experimenteze si alte responsabilitati (facutul curateniei in camera proprie,
ajutorul pe care trebuie sa-l acorde in activitatile din familie)
deprivarea de somn duce, inevitabil la o oboseala cronica, care incepe si
macina fizic integritatea persoanei: treptat apar durerile de cap, ale diferitelor
parti ale corpului, apare lipsa de dorinta in a mai face activitati fizice, de a te
implica in contactul cu alte persoane, pe scurt, depresia (dar este un alt
subiect caruia ii voi dedica un articol integral).

Ce puteti face pentru a mentine o relatie sanatoasa parinte-copil/adolescent:


-

oferiti timp de calitate: petreceti zilnic cateva minute cu el, timp in care va
uitati in ochii lui, il luati in brate, il pupati si il intrebati cum se simte (nu ce
note a luat la scoala)
lasati-l sa experimenteze, chiar daca uneori rezultatul nu este pe placul
dumneavoastra
sustineti-i pasiunile, incurajati-l sa se descopere
aparati-l in continuare, cand va solicita ajutorul
folositi mai des: te iubesc
cereti-i iertare atunci cand i-ati gresit
apelati la ajutor in momentul in care simtiti ca nu mai puteti sa faceti fata
solicitarilor si, in acelasi timp, respectati-va si iubiti-va pe voi; un parinte
echilibrat inseamna cu siguranta un adolescent echilibrat, care reuseste sa-si
gaseasca alaturi de familie sprijinul si nu in cadrul grupului de prieteni.