1 decembrie, Ziua Naional a Romniei

Anul 1918 reprezint n istoria poporului romn anul triumfului idealului naional, anul
ncununrii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru furirea statului
naional unitar. Acest proces istoric, desfurat pe ntreg spaiul de locuire romnesc, a nregistrat
puternice seisme n 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si
Munteniei n 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominaia otomana, consfinita pe
cmpul de lupta de armata romna n rzboiul din 1877-1878, precum si adunrile reprezentative,
democratic alese ale romnilor din teritoriile aflate sub stpnirea strina de la Chiinu, Cernui si Alba
Iulia din 1918.Aceste memorabile momente din 1918 au fcut ca jertfa ostailor romni n primul rzboi
mondial sa nu fi fost zadarnica. Ceea ce la 1600 prin fapta Viteazului fusese doar o clipa de vis, la 1
Decembrie 1918devenea cea mai miraculoasa realizare a acestui popor. n aceasta zi scria Nicolae
Iorga a sosit un ceas pe care-l ateptam de veacuri, pentru care am trit ntreaga noastr viata naionala,
pentru care am muncit si am scris, am luptat si am gndit. A sosit ceasul n care cerem si noi lumii dreptul
de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimnui ca robi rodul ostenelilor noastre.Organizai n state
separate din punct de vedere politic, ameninai mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, cu pari din
teritoriul strmoesc Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea anexate de cele trei mari
imperii, otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) si rus, romnii si-au pstrat dintotdeauna contiina
ca aparin aceluiai popor, ca au aceiai geneza. Aceasta contiina a unitarii de neam a romnilor a fost
consolidata de permanentele si multiplele relaii politice, militare, economice si culturale ntre tarile
romne de-a lungul ntregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea denumit si secolul nationalitatilor a
adus n spatiul romnesc o noua realitate, cea a natiunii romne, n cadrul careia s-a cristalizat constiinta
unitatii nationale, a constiintei destinului comun trecut, prezent si viitor. Experienta istorica a relevat cu
tarie faptul ca unitatea politica era singura cale de rezistenta n fata presiunilor concentrice covrsitoare
ale marilor puteri vecine, ca doar ea putea asigura supravietuirea fiintei etnice romanesti si evolutia
nestingherita pe coordonatele progresului. Caracteristica ideologiei generatiei pasoptiste cea care a pus
bazele statului romn modern si a practicii politice romnesti a constat n afirmarea permanenta a unei
optiuni fundamentale: refacerea unitatii de stat pe pamntul vechii Dacii. n adncul inimii fiecarui romn
scria Nicolae Balcescu era ntiparita credinta ca mntuirea de orice domnire straina nu se putea
realiza dect prin unitatea nationala. Desavrsirea unitatii nationale a romnilor la sfrsitul primei
conflagratii mondiale trebuie nteleasa ca o fireasca mplinire ca o necesitate istorica impusa de evolutia
statului national si de necesitatea desavrsirii sale si nu ca urmare a efortului militar al Romniei. Nu
primul razboi mondial a creat Romnia Mare; el a fost doar ocazia. Romnia a intrat n razboi pentru
eliberarea provinciilor asuprite si pentru ntregirea tarii, idealul Unirii afirmndu-se intens prin eforturi,
jertfe si eroism pe cmpurile de lupta din Transilvania si Dobrogea, de pe Valea Jiului si de pe Arges, ca si
pe cele de la Marasti, Marasesti, si Oituz. Nu o victorie militara a stat la temelia statului national romn,
ci actul de vointa al natiunii romne. Sacrificiile ei n campania anilor 1916 si 1917 au fost rasplatite de
izbnda idealului national, n conditiile prabusirii autocratiei tariste, urmata de instaurarea regimului
comunist si a destramarii monarhiei austro-ungare, precum si al afirmarii dreptului popoarelor la
autodeterminare pe baza principiului nationalitatilor. Cei dinti care au pus n aplicare dreptul la
autodeterminare au fost romnii dintre Prut si Nistru. Primul pas a fost facut la 21 noiembrie/4 decembrie
1917 cnd Sfatul Tarii a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca urmat de cel din 24
ianuarie/6 februarie 1918 cnd s-a adoptat declaratia de independenta. ncununarea acestor actiuni s-a
mplinit la 27 martie/9 aprilie 1918, cnd Sfatul Tarii de la Chisinau, ales prin vot universal, direct, egal si
secret a decis cu majoritate de voturi unirea cu Romnia a Republicii Democratice Moldovenesti
(Basarabia) n hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria,
rupta acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldave. Armata romna care, la nceputul anului
1918, intrase n Basarabia nu a exercitat nici un fel de presiune asupra membrilor Sfatului Tarii si n-a
instalat un regim de dictatura militara. Ea a fost chemata numai pentru restabilirea ordinii si a linistei,
pentru protejarea regimului legal constituit al Republicii Moldovenesti, pentru paza depozitelor militare
de alimente si armament romnesti create acolo n timpul refugiului n Moldova si a cailor de
comunicatii. Prezenta militara romneasca a reusit sa mpiedice actiunile bolsevicilor, ce urmareau
instaurarea puterii sovietice n Basarabia. Acelasi rol de protectie l-au ndeplinit si trupele romne intrate

n Bucovina la cererea Consiliului National Romn, ca urmare a dezordinilor provocate de retragerea

unitatilor militare austriece si a bandelor de ucraineni, mpiedicnd totodata intentiile Consiliului National
Ucrainean de a alipi nordul Bucovinei la Ucraina. Interventia armatei romne s-a facut dupa ce
Constituanta adunare din 14/27 octombrie 1918 a decis unirea Bucovinei integrale cu celelalte tari
romnesti ntr-un stat national independent, n deplina solidaritate cu romnii din Transilvania si
Ungaria. La 1 Decembrie 1918, n inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunarii Nationale
pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romnia, aclamat de o
impresionanta adunare populara, ncununa celelalte acte de unire de la Chisinau (27 martie/9 aprilie
1918) si Cernauti (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia si Bucovina reveneau n hotarele Romniei.
Aceasta Romnie, n granitele sale firesti, s-a facut de la sine, peste ndoielile si erorile clasei politice,
ajutata ce-i drept si de un nemarginit noroc datorat destramarii concomitente a celor doua imperii rus si
austro-ungar ce nglobau ambele teritorii romnesti, dupa cum scria unul dintre artizanii Unirii ei,
generalul Radu R. Rosetti. Adunarile reprezentative si organele lor Sfatul Tarii, Consiliul National
Romn din Bucovina, Consiliul National Romn Central prin hotarrile lor liber consimtite au exprimat
nazuintele poporului romn nfaptuind unirea provinciilor romnesti cu patria mama ntr-un cadru
democratic, prin acte de vointa liber exprimata, pe teritoriu romnesc, nainte ca pacea sa puna capat
formal prin tratate internationale primului razboi mondial. nfaptuirea statului national a permis
natiunii romne sa-si puna n valoare energiile, capacitatile sale creatoare n slujba progresului economic
al dezvoltarii stiintei, nvatamntului si culturii. Evolund n cadrul regimului de democratie
parlamentara, Romnia s-a nscris n anii interbelici pe traiectoria unei vieti moderne, aducndu-si pe plan
international
o
contributie
substantiala
la
opera
de
pace
si
securitate.
Marea Unire din 1918 a fost i rmne pagina cea mai sublim a istoriei romneti. Mreia ei st n
faptul c desvrirea unitii naionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui
partid; este fapta istoric a ntregii naiuni romne, realizat ntr-un elan nit cu putere din strfundurile
contiinei unitii neamului, un elan controlat de fruntaii politici, pentru a-l cluzi cu inteligen
politic remarcabil spre elul dorit. [] Marea Unire nu a fost rezultatul participrii Romniei la rzboi.
Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut n vedere revoluia din Rusia i
destrmarea monarhiei austro-ungare. Raionamentul lor s-a nscris formulei tradiionale a raportului de
putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania i Banatul, victoria Puterilor Centrale
ne va da Basarabia; o biruin o excludea pe cealalt, astfel c nimeni nu vedea cum ar fi cu putin ca
toate aceste provincii s intre aproape simultan n frontierele Vechiului Regat. [] Nu o victorie militar
a stat la temelia Romniei Mari, ci actul de voin al naiunii romne de a-i da armtura teritorialinstituional care este statul naional.[] O necesitate istoric naiunea trebuie s triasc ntr-un stat
naional s-a dovedit mai puternic dect orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompeten,
i, punnd n micare naiunea, i-a dat acea for uria ca peste toate adversitile s dea via aspiraiei
sale: statul naional.(Florin Constantiniu O istorie sincer a poporului romn, ed. Univers
Enciclopedic, 1997, p. 301-302)