Sunteți pe pagina 1din 5

Anatomia si fiziologia pielii

Pielea este un organ care protejeaza organismul; este o bariera intre organism si mediul
extern
Datorita permanentei regenerarii pielea apara organismul de caldura si frig, de loviturile
mecanice, solutiile chimice si factorii fizici, de paraziti, microorganisme, etc. Modul de alimentatie si
conditiile de viata influenteaza aspectul pielii.
Pielea are o textura unica, speciala care se compune din linii care corespund porilor pielii. Acest
desen este caracteristic fiecarui individ, mai ales pe degete. Majoritatea cutelor si a incretiturilor se
datoreaza contractarii si decontractarii muschilor, au caracter
functional cu timpul devenind permanente. Astfel apar ridurile de
expresie.
Culoarea pielii depinde de grosimea epidermei si de
cantitatea de pigment. Pielea este elastica si flexibila. Odata cu
trecerea timpulu, prin procesul de imbatranire se reduce
elasticitatea si flexibilitatea pielii.

Structura pielii
Pielea se compune din trei straturi:

Epiderma

Derma

Hipoderma (tesutul subcutanat).

Epidermul
Este stratul exterior al pielii. Este format din randuri de celule legate intre ele Kerati- nocite,
asezate unele peste altele (sub forma tiglelor pe acoperis).
Aceasta organizare da posibilitatea pielii de a-si modifica forma si consistenta cu usurinta in
timpul miscarii. Celulele epidermei se unesc cu cele ale dermei printr-un tesut.
Celulele se regenereaza permanent din straturile interioare spre cele exterioare, adica din
stratul germinativ spre cel spinos. Sub presiunea generatiei urmatoare de celule keratinizate se

produce deplasarea celulelor. In timpul acestei deplasproduc in aceste celule modificari esentiale: sunt
supuse procesului de granulare, hidratare, iar metabolismul lor slabeste pana ce mor.
Celulele vii ale epidermei sunt incarcate cu omproteina rezistenta care se transforma in
cheratina rezistenta la factori chimici si care nu se dizolva in apa. Celulele moarte din tesutul cornos se
exfoliaza. Printre celulele stratului bazal se gasesc melacitele si celulele Langerhans.
Epiderma este cea mai activa biologic dintre straturile pielii. Ea indeplineste numeroase functii
intre altele protectia datorita keratinei si protectia fata de radiatiile ultraviolete datorita melaninei
produsa de melanocite.
Fiind stratul exterior in cazul in care este integra protejeaja organismul fata de actiunea
parazitilor si a microorganismelor.

Dermul
Derma se compune din tesut fibros. In apropiere, in substanta fundamentala langa tesutul de
granita se afla fibrocite care dezvolta fibre si celule ale sistemului de imunitate: histocite, celule
adipoase si limfocite. In reteaua de fibre elastice colagene se gasesc vase sanguine si limfocite si
numeroase terminatii nervoase. In aceasta structura se gasesc de asemenea glandele sudoripare si

sebacee. Toate acestea se afla pozitionate in tesutul conjunctiv care formeaza numeroase fibre de
colagen, elastice si reticulare.
Fibrele de colagen sunt componenta de baza a pielii. Se caracterizeaza prin flexibilitate si
reziztenta la factorii mcanici si fizici. De starea fibrelor de colagen depinde aspectul exterior al pieliistarea sa se inrautateste cu trecerea timpului dar si sub influenta altor factori atmosferici- radiatiile
ultraviolete. Astfel pielea devine uscata isi pierde vigoarea si tineretea.
Fibrele elastice formeaza o retea care se sprijina pe reteaua de fibre de colagen. Acestea sunt
foarte intinse si de ele depinde intinderea si elasticitatea pielii. Sunt compuse din aminoacizi dintre ei
cel mai importantglicoproteina.
Fibrele reticulare formeaza o retea in sbstanta fundamentala a dermei in apropierea vaselor
sanguine. Ele sunt responsabile de elasticitatea pielii. Substanta de baza, fundamentala este compusa
din mucopolizaharide, acid hialuronic, saruri minerale si glicoproteine.
In interiorul dermului se afla glandele sudoripare, sebacee, apocrine foliculii pilosi , vasele
sanguine si nervii. Nervii penetreaza epidermul, dar vasele sanguine raman in derm. Parul si ductele
glandulare trec prin epiderm pana la suprafata.
Fiecare glanda sudoripara este fomata dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care
se deschid in ductul sudoripar, deschizandu-se la suprafata pielii. Secretia glandelor sudoripare este
controlata de sistemul nervos si este stimulata de emotii, stres sau de necesitati calorice.
Glandele sebacee se deschid in foliculii pilosi si sunt constituite din celule epiteliale
specializate, care produc sebumul, o secretie uleioasa. Sunt foarte numeroase pe cap, fata, piept si
spate. Ele au functia de a lubrefia parul si tegumentul si sunt controlate de hormonii sexuali.
Glandele apocrine se dezvolta la pubertate si sunt prezente la nivelul axilelor, sanilor si langa
organele genitale. Ele au un miros specific si sunt o caracteristica sexuala. Cand incep sa se dezvolte,
secreta un produs cu o densitate asemanatoare laptelui.
Exista o retea fina de terminatii nervoase in ambele straturi ale pielii, care sunt mai numeroase
in mod particular la nivelul pulpei degetului. Ele transmit stimulii de caldura si atingere, la fel ca si cei
de rece , mancarime si durere care pot initia reflexe de protectie.

Hipodermul
Se compune in special din celule adipoase de marimi diferite. Se mai compune din vase
sanguine si limfatice, din centri nervosi.
Indeplineste functia de sprijin a dermei pe urmatorul strat si protejeaza organismul de lovituri
mecanice, este numita si depozitul de energie. Are o grosime variabila, mai groasa in anumite zone ale
corpului, iar in alte zone este inexistenta- de exemplu pe pleoape. Acest depozit de grasime este si un
strat izolant, functioneaza ca un termoizolator. In caz de necesitate, organismul poate folosi acest
depozit de grasime si ca sursa de nergie.

Terminatiile nervoase libere


Receptioneaza excitatiile tactile, termice, dureroase, presionale si vibratorii. Sunt situate in
toate straturile pielii.
Corpusculii Meissner
In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase care vor transmite la creier excitatiile ce
provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase care se ramifica in
epiderma. In portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili sau asa numitii corpusculii
Meissner, care percep presiunele usoare.
Corpusculii Ruffini si Krause
Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii
Krause responsabili de perceperea frigului.
Corpusculii Vater- Puccini
Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater- Puccini care au rolul de a
percepe presiunile puternice.

Anexele pielii: parul si unghiile


Parul si unghiile sunt doua forme particulare de cheratina. Desi unghiile sunt produse de
celulele vii ale pielii, unghia propriu- zisa este un tesut mort si nu va durea sau sangera in caz de
lezare. Partea vizibila a unghiei este denumita corp unghial. Partea de la baza unghiei implantata intrun sant al pielii este denumita radacina unghiei. Cuticula acopera radacina. Stratul celular inferior al
pielii ce compune pliul unghiei este denumit matricea generala. Celulele acestuia se divid si cele
superioare cresc si se incarca cu cheratina. Cand celulele mor devin margini ale unghiei propriu-zise.
Daca matricea este puternic afectata intreaga unghiei se pierde.
Parul este produs de celulele foliculilor pilosi si exista doua tipuri: parul fin prezent pe
suprafata corpului cu exceptia palmelor si a talpilor si parul mai gros si pigmentat prezent la nivelul
capului, sprancenelor, barbii si zonelor genitale.
Partea vizibila a parului se numeste tija si este formata din celule moarte, cheratinizate. Tija
este implantata intr-o depresiune tubulara a pielii (folicul). Parul creste prin radacina, papila dermica
care se gaseste la baza foliculului fiind alimentate de fluxul sanguin. Daca radacina este lezata
cresterea parului inceteaza, uneori ireversibil.
Foliculul contine de asemenea o glanda sebacee si muschii erectori ai firului de par. In conditii
de expunere la frig sau stres acesti muschi se contracta determinand constrictia tegumentelor in jurul
firelor de par si ridicarea acestora formand ceea ce se numeste piele de gaina.
Tipul firului de par este variabil: exista par fin si moale care se intalneste in diferite portiuni lae
corpului, fire lungi care cresc pe scalp si fire scurte si rigide ce compun sprancenele.

Fiziologia pielii
Metabolismul pielii reprezinta totalitatea proceselor fizico- chimice, schimburile dintre celule si
insumeaza functiile vitale elementare ale pielii si sarcinile fiziologice pe care pielea trebuie sa le
indeplineasca in raport cu mediul extern si intern.
Desfasurarea proceselor metabolice ale pielii necesita un mediu care contine substantele
necesare, acestea fiind anorganice si organice.
Functiile pielii
Datorita alcatuirii ei variate, pielea are mai multe roluri si anume:
1. Separa organismul de mediul inconjurator si-l apara de o serie de influente externe.
2. Stratul cornos fiind impermeabil opreste evaporarea lichidelor tisulare cat si patrunderea in
organism a substantelor din mediul extern. Totusi stratul cornos permite absortia unor substante
medicamentoase incorporate in grasimi. Acest strat prin descuamare continua indeparteaza si
germenii.
3. Neutralizarea unor substante iritante cu care vine in contact ( cu conditia ca timpul de contact
sa nu fie indelungat ).
4. Apara organismul impotriva radiatiilor din mediul extern prin sistemul de absortie al
melanocitelor.
5. Sub influenta razelor ultraviolete se formeaza in piele vitamina D care influenteaza
metabolismulsarurilor de calciu jucand un rol important in osteogeneza.
6. Termoreglare prin vasoconstrictie cand temperatura mediului creste. In plus glandele din piele
elimina transpiratie care absoarbe caldura si se evapora racind suprafata corpului.
7. Este organ de simt datorita numerosilor receptori pentru sensibilitate tactila, termica si
dureroasa.
8. Participa intr-o mica masura la respiratie.
9. Participa la secretie: secreta sudoarea cu rol depurativ si secreta si sebumul cu rol lubrefiant.
Pielea este cel mai mare organ al corpului. La un corp de adult 15%din greutatea totala a
corpului este piele. Rolul multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se gasesc
in tesuturile ei.
Impreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument sau sistem tegumentar.