42151112 Geometrie Descriptiva Si Perspectiva

MIRCEA ENACHE IULIUS IONESCU
PERSPECTIVA
MINISTERUL EDUCAJIEI $1 INVAJAMiNTULUl

Dr. arh. MIRCEA ENACHE Arh. IULIUS IONESCU
GEOMETRIE
DESCRIPTIVA
SI
PERSPECTIVA
SOGKIOR CRISTINA
EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA BUCURE$TI
Manualul a .fost analizat $i propus pentru publicare de catre colectivul
Catedrei de $tiinê tehnice $i Consiliul profesoral al Insti- tutului de
Arhitectura Jon Mincu" din Bucure$ti.
Redactor : ing. MINODORA STOIAN Tehnoredactor : ILINCA PROSAN Coperta :

HOREA GAVRI$
CUVINT INAINTE
Prezenta lucrare reprezinta cursul care se preda la Institutul de
Arhitectura ,,/on Mincu" pe parcursul a trei semestre insumind un numar de
90 ore de curs. Partea I a lucrarii abordeaza probleme de geometrie
descriptiva, reprezentari si rezolvari in axonometrie, reprezentari ale
formelor constructive poliedrale si ale suprafetelor riglate. In partea a ll-a se
studiaza reprezentari in perspectiva conica cu studiul umbrelor si anturajului.
Cele trei tipuri de reprezentari de arhitectura (dubla proiecpe, axonometria si
perspectiva conica) sint prezentate in mod unitar, ca modalitati de
reprezentare a obiectelor din spapu prin proiecpe paralela sau centrala pe
plan. Prin conpnut si metoda, prin aplicapile numeroase si orientate spre
domeniul arhitecturii, ca si prin intreaga sa structurare, lucrarea este o
geometrie a reprezentari lor de arhitectura, Lucrarea cuprinde atit elemente
formative, necesare dezvoltarii vederii si gindirii in spapu, cit si elemente
informative, absolut necesare in activitatea de proiectare si in alte domenii
teoretice si aplicative conexe. Ne-am propus sa oferim un ghid core sa ii
permita studentului sa opereze cu usurinta cu spatiul arhitectura! (exterior si
interior), sa reprezinte cored, sa sectioneze si sa intersecteze volume, sa roteasca, translateze si sa desfasoare obiecte si volume urmind logica gindirii
de arhitectura.
Studiul geometriei descriptive si al axonometriei se bazeaza pe cunostinfe de
geometrie plana $i Tn spatiu. Din geometria plana sint importante, in acest
sens, constructiile geometrice (reprezentarea geometrica a rapoartelor,
radicalilor etc.) si locurile geometrice plane care fundamenteaza construcpile
geometrice. Geometria in spapu contribuie la studiul geometriei descriptive
si axonometriei in speciol cu axiomele si postulated sale generate, cu studiul
cor- purilor solide (cub, sfera, poliedre etc.), precum sj cu problemele de
tangents si locuri geometrice in spapu. Intrucit lucrarea se adreseaza unui
auditoriu
foarte larg, cu diverse niveluri de pregatire matematica, am introdus in
anexe o recapitulare a unor elemente de geometrie in spapu, locuri
geometrice plane si construcpi grafice uzuale.
0 alta disciplina care fundamenteaza geometria reprezentarilor de
arhitectura este geometria proiec- tiva, la care facem apel in citeva rinduri in
text (in prezentarea sistemelor de proiecpe, in capitolul de axonometrie etc.).
In sfirsit, pentru un auditoriu mai restrins, facem apel in capitolul 1 la unele
cunostinê elementare de geometrie analiticS plana si in spatiu. Geometria
analitica ofera o metoda generala de rezolvare a problemelor de

geometrie, dar tocmai pentru ca aplica o singura metoda universala, se
ajunge adesea la cal- cule foarte complicate (unele rezolvabile numai cu
masini de calcul). Spre deosebire de geometria analitica, geometria
descriptiva permite rezolvari multiple, dar nu intotdeauna usor de gasit. Am
facut apel la citeva elemente de geometrie analitica pentru a demonstra
multitudinea abordarilor si rezolvarilor unei probleme de geometrie si pentru
a oferi o finali- tate aplicativa unor elemente studiate in liceu si considerate
pur teoretice. Trebuie, de asemenea, men- ponat faptul ca, in cazul unor
probleme foarte grele (de exemplu, impachetari de volume), simpla intuip'e
spapala nu este suficienta pentru rezolvarea lor, ci trebuie completata cu o
gindire analitica.
Necesitatea extinaerii accesibilitapi domeniului studiat la un auditoriu
foarte larg, cu niveluri de pregatire diferite, a impus o prezentare a
majoritdpi temelor de la foarte simplu la foarte complicat.
S-a urmarit o simplificare a notapilor (printr-o inde- partare de normele
geometriei descriptive ,,clasice"), pentru a usura citirea desenelor si
infelegerea con- strucpilor; anumite construcpi mai complicate sint
prezentate in mai multe secvente; la anumite construcpi s-au numerotat
liniile pentru precizarea ordinii lor de construcpe.
21
fn citeva exemple se realizeaza o tratare exhaustiva a unei probleme de
reprezentare volumetrica printr-o succesiune de reprezentdri plane (plan,
elevape, axonometrie, secpuni succesive dups plane proiectante,
desfdsurata) si macheta, care apoi este des- compusd si analizatd pe
componente intr-o alta serie de reprezentdri plane.
Fara a avea pretenpa analizei spapului arhitectural, lucrarea ofera baza
geometrica a reprezentdrii acestui spapu (exterior si interior). De exemplu,
capitolul 8 cuprinde, Intre altele, elemente de reprezentare a spapului
interior In arhitecturd, care se referd nu numai la sectiuni si axonometrii de
tip Choisy, ci si la exercipi de rezolvare, perceppe si operare cu spapul
interior generat de intersecpi de volume. De asemenea, lucrarea cuprinde
elemente de geometrie a reprezentdri lor structurilor constructive
ingineresti, fdrd a aborda, desigur, principiile constructive p calculul acestor
structuri (bolp, cupole geodezice, plnze subpri etc.).
Totodata, ford a emite pretenpi de studiu al formei arhitecturale, volumul
ofera unele baze geometrice ale compozipei si decorapei de arhitecturd
(aplicarea teoriei proporpei, trasee geometrice regulatoare, echipartipi
plane p spapale).
Aplicatiile directe ?n proiectare cuprind reprezentdri axonometrice de toate
tipurile, poliedre si echipartipi spapale cu aplicapi la construcpi sezoniere,
modulate, spapu expoziponal si mobilier modular, echipartipi plane cu
aplicapi la pardoseli si suprafe(e decorative, structuri tridimensionale, scdri
elicoidale, sistematizare verticala etc.
fn plus, partea a ll-a a lucrarii conpne aplicatii complete de perspectivS a
unor volume de arhitectura,
care incep cu alegerea punctului de vedere, simularea prin crochiuri a

deplasdrii In jurul obiectului, construcpia perspectivei celei mai
convenabile, construirea oglindirilor si umbrelor si plasarea elementelor de
anturaj. fncerclnd, prin acestea, sa facem legatura cu perspectiva de
observape p prezentarile de arhitecturd, sperdm totodata sa convingem un
larg auditors cd partea ,,arida" a perspectivei de arhitecturd, aceea a
construcpei geometrice a perspective'!, este tot atit de importanta ca
prezentarea ..artistica" finala p cd cele doua pdrp nu pot fi separate una de
alta. Prin diversitatea de interpreteri p aplicapi prezentate, ne-am propus sa
evidenpem valenêle direct aplicative p finalitatea geometriei in domeniul
arhitecturii. fntrucit este prima noastrd incercare In acest sens, avem
convingerea cd multe capitole p aplicapi se pot perfecpona, se pot structure
mai logic p mai inchegat p cd metodica predarii cunostinfelor de geometrie
descriptiva p perspective poate fi Jm- bunatapta.
Pentru colaborarea la realizarea desenelor, mulû- mim arhitectului Emil
Retegan p studenplor arhi- teep Gelu Marcus, Ariel Bincd, lonel Pop, Silviu
Calota, Stefan Rapi(eanu, Cristina Ciser, Felicia Pop p Valeriu Ciurescu.
fn final, dorim sa subliniem tradipa veche care existb in Institutul de
Arhitecturd lon Mincu" fn predarea geometriei descriptive p a perspectivei
de arhitecturd, ca elemente de baza in formarea viitorilor ar- hiteep.
Multumim profesorului nostru Adrian Gheorghiu care ne-a transmis pasiunea
pentru aceasta disciplina.
Autorji
CUPRI NS
Cuvfnt inainte
0. Introducere. Tipuri dc reprezentari dc arhitectura 7
0.1. ReprezentSri de arhitectura. Sisteme de
proiectie ..................... 7
0.2. Transformari geometrice 10
0.3. Tipuri de reprezentari de arhitectura .
16
Ported intti
REPREZENTARI DE ARHITECTURA IN GEOMETRIA DESCRIPTIVA $l
AXONOHETRIE
1. Elemente de geometric descriptiva
19
1.1. Punctul fi dreapta 19
1.2. Planul........... 31
1.3. Relative dintre drepte ?i plane
....
38
2. Metodele geometriei descriptive 43
2.1. Metoda schimbSrii planeior de proiecte 43
2.2. Metoda rotatiei
49
2.3. Metoda rabaterii 56
3. Reprezentari axonometrice 61
3.1. Introducere. Rezolvari intuitive
61
3.2. Propriet&tile axonometriei ortogonale .
65
3.3. Tipurile de reprezentari axonometrice
ortogonale............. 73
3.4. Reprezentari axonometrice obi ice ...

76
4. Cercul ?i sfera ....... 80
4.1. Cercul ............. 80
4.2. Sfera............. 81
5. Forme poliedrale ... 86
5.1. Poliedre. Reprezentare, secîuni $i intersect i
86
5.2. Poliedrele regulate $i dualele lor
...
93
5.3. Poliedrele semiregulate ;i dualele lor . . 104
5.4. Echipartiti plane 117
5.5. Echipartiti spatiale
128
5.6. Cupole geodezice ?i structuri spatiale
plane....................... 138
5.7. Suprafeê cutate 147
6. Suprafefe riglate. . 151
6.1. Definiti. ClasificSri 151
6.2. Suprafeê conice $i cilindrice 152
6.3. Geometria boltilor 159
6.4. Hiperboloizi . . . 162
6.5. Paraboloizi hiperbolici
163
6.6. Suprafe{e elicoidale
171
6.7. Conoizi $i cilindroizi
175
7. Rezolvarea problemelor de geometrie descriptiva
si axonometrie ........ 180
7.1. Trecerea datelor din tridimensional in
bidimensional.......... 180
7.2. Rezolvarea problemelor in axonometrie . 183
7.3. Rezolvarea problemelor in geometria descriptiva
7.4. Construct' geometrice flocuri geometrice
plane....................... 186
7.5. Locuri geometrice in spatu
189
8. Alte aplicatii ale geometriei descriptive in arhi
tectura .................... 195
8.1. Rezolvarea acoperi$uri|or
195
8.2. Sistematizare verticals 204
8.3. Trasarea umbrelor 208
8.4. Geometrie ?i compozite
225
8.5. Reprezentari geometrice ale spaîului interior 230
Portea a doua
REPREZENTARI DE ARHITECTURA IN PERSPECTIVA
9. Mecanismul perspective!
237
9.1. Introducere .... 237
9.2. Vederea umanS 238
5
9.3. Geometrizarea sim(ului vederii
243
9.4. Clasificirile perspective! 251
9.5. Elementele sistemulul perspectiv . .
253
185
9.6. Mecanismul perspective!

254
9.7. ProprietStile geometrice
ale perspective! 256
9.8. Metodele de construct a perspective!
.
256
9.9. Recomandari in practica desenului perspectiv 256
10.
Perspcctiva dependents pe tablou vertical . .
257
10.1. GeneralitSti. . 25^
10.2. Perspectiva punctului 25^
10.3. Construct volumelor
. . . 25^
11.
Perspectiva libera pe tablou vertical .... 26.,
11.1. Generality. Defined
267
11.2. Punctul $i comparalia verticalelor .
.
.
26
11.3. Dreapta $i planul ?n perspectiva .
.
.
26a
11.4. Drepte concurente in puncte inaccesibile
26"?
11.5. Diviziuni perspective
27n
11.6. Puncte de fuga 27a
11.7. Punctul de misurj 279
11.8. Punctul de distanâ
28n
11.9. MSrirea perspective! direct in tablou
.
28?
11.10. Cercul fi sfera in perspectiva ....
284
12.
Construcfia perspective! de arhitectura . . .
289
12.1. Metode uzuale de construct a perspectivei ...................... 289
>-12.2....................Alegerea punctului de vedere
289
Lj. 12.3. Exemplu practic de alegere a punctului de
vedere ........................ 295
12.4. Perspectiva la doua puncte de fuga cu
orizontul suprainaltat . 297
12.5. Perspectiva la douS puncte de fuga la
nivelul ochilor.............. 300
12.6. Perspectiva frontala dc exterior la nivelul
ochilor......................... 303
12.7. Perspectiva frontala cu orizontul suprainaitat ......................... 304
^12.8....................Perspectiva de interior
308
12.9. Perspectiva cu orizontul coborit ... 311
12.10. Construct perspective! pornind de la
elemente fixate direct in tabloul de perspectiva
313
13.Restitufia perspectiva
316
13.1. General itSî. .316
13.2. Metode de construct a restituîei perspective 316
14.Perspectiva pe tablouinclinat
318
14.1. Generalitali -. . 318
14.2. Trecerea de la perspectiva pe tablou vertical la perspectiva pe tablou
inclinat 319
14.3. Configuratia punctelor de fuga $i de
masurS..................... 319
14.4. Construe^ perspective! pe tablou inclinat

320
15. Redarea unor aspecte naturale in perspectiva . . 323
15.1. Generalitali . . . 323
15.2. Scara intrinseca a perspectivei
323
15.3. Oglindirile in perspectiva
326
*^15.4. Trasarea umbrelor in perspectiva . . . 332
15.5. Perspectiva aeriana
340
16.
Prezentarea unei perspective de arhitectura . . 347
16.1. General itaî. 347
16.2. Paginarea $i limitarea tabloului .... 347
16.3. Efecte negative in perspectiva
354
16.4. Alegerea $i plasarea anturajului .... 358
16.5. Redarea profunzimii
360
16.6. Alte tipuri de reprezentari perspective
364
Partea a treia
Anexe....................... 369
Anexa 1.Elemente de geometrie in spaîu .
369
Anexa 2. Probleme de locuri geometrice plane 373
Anexa 3.Constructii grafice uzuale 377
Anexa 4. Probleme $i apt icaî i de geometrie
descriptiva $i axonometrie
382
Anexa 5. Elemente de anturaj in perspectiva
de arhitectura...........396
Bibliografie ................ 402
6
0. INTRODUCERE. TIPURI DE REPREZENTARI DE ARHITECTURA
0.1. REPREZENTARI DE ARHITECTURA.
SISTEME DE PROIECJIE
Reprezentirile de arhitectura sTnt de dou! tipuri tridimensionale sau spatiale
si bidimensionale sau plane.
REPREZENTARILE TRIDIMENSIONALE SAU SPATIALE
Reprezentarile tridimensionale sau spatiale se numesc machete si sint
percepute de catre observator Tn mod foarte asemanator perceperii obiectului real. Pentru ca perceptia vizuala s! fie cit mai aproape de realitate,
trebuie Tndeplinite anumite conditii de distant si unghi. Distan(a de la
observator la macheti trebuie sa fie redusa faâ de distanta de la observator
la obiectul real Tnaceeasi masura in care a fost redusa macheta fata de obiectul real (aceasta masura este scara machetei). Chiar atunci cind se
respect! conditiile de distanta si unghi, perceptia vizuala a machetei nu este
identic! cu cea a obiectului real datorit! senzatiei diferite de relief ob|inute
gratie vederii binoculare; mai apar, de asemenea, diferente de detalii,
textur!, culoare etc. Reprezentarile tridimensionale nu fac obiectul prezentei
lucrari.
REPREZENTARILE BIDIMENSIONALE SAU PLANE
Desenul plan care sa produci aceeasi imagine ca $i obiectul real se obîne
intr-o secfiune plana prin conul vizual al obiectului, cu conditia de a fi privit
sub direc(ia ?i de la departarea la care s-a facut acea sectiune.

Reprezentarea plan! a obiectului din spatiu rezult! din proiectarea punctelor
sale pe planul de reprezentare numit plan de proiecpc
(fig. 0.1.1). Deci proiec(ia este o operate geometric! ce schematizeazi
procesul perceptiei vizuale IGheorghiu', 1963).
in figura 0.1.1 centrul de proiecjie se afl! la distant! finita, iar proiecpa se
numejte centroid sau conicd. Acest tip de proiecfie fundamenteaz! perspectiva de arhitectura. Daci se consider! centrul de proiectie la distan(!
infiniti, el este practic Tnlocuit cu o direcpe de proiecpe. in aceast! situatie,
razele proiectante sTnt paralele $i proiecpa se cheama paralela sau
cilindrica. Acest tip de proiecfie st! la baza geometriei descriptive $i a desenului tehnic.
PRO PRIETAJILE PROIECJIILOR
Proiectia deformeazi obiectele din spatiu, redu- cfndu-le la figuri plane. Adev!
ratele lor forme si m!rimi nu sTnt p!strate decTt partial si Tn cazuri
particulare. Proprietijile proiectiilor sfnt prezentate Tn continuare.
Proiecpa unui punct este un punct. Proiecfia pe planul [P] a punctului A din
spatiu se objine la intersectia cu planul [P] a razei vizuale care trece prin A
(fig. 0.1.2).
Introducere. Tipuri de reprexentari de arhitectura

7
Proiecpa unei drepte este o dreapta care trece prin urma ei. In general, o
dreapta Tnteapa un plan Tntr-un punct numit urma dreptei pe acel plan.
Proiectia pe planul [P] a dreptei (D) este dreapta (d) care trece prin urma u
(fig. 0.1.3). Proiectia unei drepte se reduce la un punct, daca ea trece prin
centrul de proiectie (Tn proiectia centrals), sau este paralela cu direcîa de
proiectie (Tn proiectia paralelS). Planul razelor vizuale ce tree prin dreapta se
numeste plan proiectant.
Proiecpile pastreaza coliniarltatea punctelor din spapu. Punctele A, B si C
situate pe o dreapta din spafiu (deci sTnt coliniare) se proiecteaza dupa
punctele a, b si c aflate tot pe o dreaptS. Aceasta dreapta se obtine la
intersecîa planului proiectant dus prin dreapta din spaîu cu planul de proiectie [P] (fig. 0.1.4).
Proiecpile pastreaza concurenfa dreptelor din spapu. Daca dreptele (D,),
(D,) $i (D3) din spatiu sTnt concurente Tn punctul I, proiectiile lor (dj), (dj) $i
(d3) sTnt concurente Tn punctul i din planul de proiec}ie [P] (fig. 0.1.5). Raza
vizuala li este dreapta de intersecê a planelor vizuale care tree prin cele
trei drepte.
Exista douS sisteme de proiectie: sistemul central (conic) de proiectie si

sistemul paralel (cilindric) de proiectie.
Sistemul central (conic) de proiectie. DacS centrul de proiectie se afIS la
distanta finitS, vom avea o proiectie centrala sau conica. Sistemul central de
proiectie este alcStuit din douS elemente (fig. 0.1.6):
un centru de proiectie Q;
un plan de proiectie [P],
ProiectTnd triunghiul ABC din centrul de proiectie Q pe planul de proiectie
[P], se obtine proiectia centrals (conicS) abc. Dreptele Da. fib si Qc (echivalente razelor vizuale din figura precedents) se numesc drepte proiectante.
Proprietaple proieepei centrale (conice). In proiectia centrals se pSstreazS
biraportul (sau raportul anar- monic) a patru puncte coliniare. In figura 0.1.7
se poate vedea cS:
MA
NA ma na ^
MB
NB mb nb
8
Geoinetrie descriptive! $i perspective
Biraportul este un invariant al proiectiei centrale (conice). Daca, Tn

particular, valoarea unui bira- port este 1, el se numeste report armonic
pentru ca:
MA NA
MA NA
:---= 1 presupune- =
MB NB
MB NB
forma Tntr-o directie de. proieepie, iar razele vizuale devin paralele Tntre
ele. Sistemul paralel de proiectie este alcatuit din doua elemente:
o direepie de proiectie (A);
un plan de proiectie [P].
ProiectTnd triunghiul ABC din spatiu, paralel cu directia (A), pe planul de
proiectie [P], se obtine proiectia paralela abc (fig. 0.1.9). Dreptele Aa, Bb si
Cc se numesc si ele drepte proiectonte. Proprietaple proieepei paralele

(cilindrice) sTnt urmatoarele:
In proieepia paralela se pastreaza raportul simplu a trei puncte coliniare. in
figura 0.1.10 se poate
vedea ca:
Punctele M pi N sTnt conjugate armonic fapa de punctele A pi B si invers.
in proieepia centrala dreptele paralele din spatiu se proiecteaza dupa drepte
concurente (cu exceptia cazului Tn care dreptele paralele din spatiu sTnt
paralele cu planul de proieepie [P]). Demonstratia acestei proprietapi se face
Tn capitolul 9, care explica mecanismul perspectivei.
Una din aplicapiile proiectiei centrale o constituie fotografia (fig. 0.1.8).
Sistemul paralel (cilindric) de proieepe. Daca centrul de proiectie se afIS la
distanta infinita, el se transMB mb
Raportul simplu a trei puncte coliniare este un invariant al proieepiei paralele
(cilindrice).
in proiectia paralela dreptele paralele din spapiu se proiecteaza dupa
drepte paralele. Se spune c5 proiectia paralela pastreaza paralelismul
dreptelor din spatiu.
Una din aplicapiile proieepiei paralele o constituie traseul umbrelor la soare
ffig. 0.1.11).
Introducere. Tipuri de reprezentari de arhitectura
9
tic
fig. 0.1.10
A1
fig. 0.2.1
A
-Q
fig 0.2.2
0.2. TRANSFORMARI GEOMETRICE

Cele douS tipuri de proiectii stau la baza celor doua tipuri fundamentale de
reprezentSri plane de arhitectura: reprezentarile ortogonale si axonometrice, pe de o parte, $i perspectiva de arhitectura, pe de alta parte. Pentru a
Tn(elege mai bine proprietatile lor, se vor analiza unele proprietSî si
aspecte suplimentare evidentiate de transformarile geometrice:
transformarea prin simetrie, translate, rotate, rototranslate $i, Tn special,
transformarea prin omologie.
TRANSFORMAREA PRIN SIMETRIE
Simetria fa0 de un punct C (centrul de simetrie). Simetricul punctului A fa{3
de centrul de simetrie C se obtne unind punctul A cu punctul C $i luTnd Tn
prelungire un segment CAt egal cu segmentul AC. Punctul Aj este simetricul
lui A fa{5 de C (fig. 0.2.1).
Simetria fafo de o dreapta (A) (axa de simetrie)- Simetricul punctului A fa(3
de dreapta (A) se obtine ducind din punctul A o perpendiculars pe (A) Tn I $i
luTnd de cealalta parte a dreptei (A) un
segment IAJ egal cu Al. Se obtine simetricul A1 al punctului A fata de dreapta
(A) (fig. 0.2.2). Simetria fata de un plan [P] (planul de simetrie). Simetricul
punctului A fata de planul P se obtine ducTnd din punctul A o perpendiculars
pe planul [P] si luTnd de cealaltS parte a lui un segment IAj egal cu Al. Se
obtine simetricul Ax al punctului A fa(S de planul [P] (fig. 0.2.3). Oricare ar fi
aceasta simetrie, simetricul simetricului este punctul initial.
Doua figuri sint simetrice fa(3 de un punct, o axa sau un plan, dacS Tntre
punctele lor se poate stabili o corespondents biunivocS, astfel ca punctele
co- respunzStoare sS fie simetrice Tn raport cu un punct, o axS sau un plan.
Aplicape a transfcrmarii prin simetrie. Se dS un tetraedru regulat ABCV
(poliedru cu patru fe(e triunghiuri echilaterale egale) reprezentat Tn axonometrie. A$eza(i pe fe(ele sale laterale trei tetraedri identici (fig. 0.2.4).
Considered fa(a laterals BCV drept plan de simetrie, se construie?te
simetricul punctului A fa(3 de acest plan. Punctul Vj astfel determinat este
vTrful tetraedrului identic cu ABCV cu baza triunghiul echilateral BCV (fig.
0.2.5). Construc(ia se bazeazS pe proprietatea TnSItimii tetraedrului re10
Geometrie descriptiva $i perspectiva
gulat de a cadea Tn centrul de greutate (aflat la intersec(ia medianelor) al

triunghiului echilateral de bazS. Se pot Tmparp laturile Tn doua parti egale
direct Tn axonometrie (pentru a construi media- nele), TntrucTt axonometria
este o proiectie para-
fig. 0.2.7
fig. 0.2.8
lela si deci pastreazS constant raportul simplu. In mod asemanator se ob(in

vTrfurile V2 $i V3 ale celorlal(i doi tetraedri regula(i (fig. 0.2.6). Pentru
amuzament, sa se aseze Tnca trei tetraedri identici pe fetele AVV3, BVV2 si
CVVj (fig. 0.2.7).
TRANSFORMAREA PRIN TRANSLATE
Dreptunghiul din figura 0.2.8 este translatat prin deplasarea paralela, dupa
directia (A), a fiecarui punct al dreptunghiului. Din pozi(ia initials 0,
dreptunghiul a fost translatat succesiv Tn pozi(iile 1, 2 $i 3. Prin translate, o
figura plana poate genera un corp solid, daca se retin toate pozitiile
intermediare ale figurii Tn miscare. In acest caz, corpul generat prin
translatie este o prismS'. Aplicatie a tronslafiei. Se poate translata $i un corp
solid, prin translatie obtinTndu-se un alt corp solid (daca se re(in toate
pozi(iile corpului Tn mifcare). Figura 0.2.9 ilustreaza translatia unui cub (Tn
reprezentarea axonometricS), iar solidul generat prin translate apare Tn
figura 0.2.10.
Introducere. Ttpuri de reprexentari de arhilectura
11
TRANSFORMAREA PR IN ROTAJIE
Punctul B se roteste tn jurul axei de rotatie cu un anumit unghi, ajungTnd Tn
pozitia Br Punctul Bj (ca si toate punctele intermediare) se afla situat pe un
cere aflat Tntr-un plan perpendicular pe axa de rotate ?i cu centrul Tn to (fig.
0.2.11). Rotajia dreptei AB, paralelS cu axa de rotate, genereaza o suprafata
cilindrica. Rota(ia va fi prezentata Tn capitolul 2 ca metoda a geometriei
descriptive.
TRANSFORMAREA PRIN ROTOTRANSLAJIE
Transformarea prin rototranslajie este o combinaa (ie a transformarii prin
translate cu transformaree prin rotate. Punctul A se rotefte Tn jurul axei d i
rotate si, simultan, avanseaza de-a lungul aceste axe. Fiecare punct Tn
rototranslatie descrie deci o elice (fig. 0.2.12). O dreaptS situata initial Tn
poziîe oarecare fafa de axa de rotate va descrie prin rototranslatie o
suprafafa curba riglata.
TRANSFORMAREA PRIN OMOLOGIE

Sa Tncercam sa rezolvam direct Tn axonometrie o problema de sec(iune
plana Tntr-o piramida dreapta hexagonala, sprijinindu-ne exclusiv pe
cunostin- tele dobTndite Tn studiul geometriei Tn spatiu. Aplicafie. Sa se
sectioneze (direct Tn axonometrie) piramida dreaptJ hexagonala ABCDEFV
dupa planul definit de punctele Br Cj ?i Dj situate pe trei din muchiile
laterale ale piramidei (fig. 0.2.13). Din geometria Tn spa(iu se $tie ca trei
plane oarecare se taie doua cite doua dupa trei drepte concurente. in figura
0.2.14, planele [H], [S] ?i [LJ se taie doua cite doua dupa dreptele HS, SLj fi
HLj concurente Tn punctul 1. AnalizTnd problema pro- pus5, se observS ca
planul de seepiune [S], planul fe(ei laterale [Lx] ?i planul orizontal [H] se taie
douJ cTte doua dupS trei drepte concurente (fig. 0.2.15). Punctul de
concuren(3 1 se obtine la
12
Goometrie descriptiva ;i perspective!
intersectia dreptelor SLj si HLj; se stie ca dreapta HS trece si ea prin punctul

1, dar nu este Tnca determinata.
In figura 0.2.16, planul de sectiune [S], planul lateral [LJ $i planul orizontal
[H] se taie $i ele doua cite doua dupa trei drepte concurente. Punctul de
concurenta 2 se obtine la intersectia dreptelor SLj $i HLg. IntrucTt dreapta HS
trece prin punctele 1 si 2, ea este acum determinata. Prelungind laturile
hexagonului de baza pTn5 la intersectia cu dreapta HS, se obtin punctele 3,
6 si 5 (punctul 4 iese din pagina) care, unite, respectiv, cu Dx, Bj si A1
determina laturile sectiunii hexagonale prin piramida (fig. 0.2.17).
S3 interpretam rezolvarea gasita. Problema corespunde cazului cel mai
general de transformare geometrica prin omologie fn spatiu. Cele doua
hexagoane (hexagonul de baza $i hexagonul de sectiune) se afla Tn relatie
de omologie Tn spatiu sau de perspectivitate. Denumirea de perspectivitate
provine din asocierea proiecfiei centrale (Tn cazul nostru cu centrul Tn
punctul V) cu perspectiva.
Introduces. Tipuri de reprezentari de arhitcctura
Dreapta HS joaca un rol important si se nume?te axa de omologie sau axa de

perspectivitate. Axa de omologie este dreapta de intersectie dintre planele
care contin figurile omoloage (Tn cazul nostru planele [H] ?i [S]).
OMOLOGIE IN SPAJIU Perspectivitate
In cazul general, sistemul de omologie este alcStuit din doua elemente:
un centru de omologie (Tn acest caz punctul V);
o axa de omologie (Tn acest caz, dreapta HS). Omologia presupune o
dubla corespondent a celor doua figuri omoloage.
13
Laturile omoloage ale celor douS figuri sint concurente doua cite doua pe
axa de omologie (In acest caz, Tn punctele 1, 2, 3, 4, 5 si 6). Dreptele care
unesc vTrfuri omoloage sTnt concurente Tn centrul de omologie (Tn acest
caz, punctul V). Aplicapi ale omologiei in spapu (perspectivitStii). in afara de

rezolvarea a numeroase probleme direct Tn axonometrie, omologia Tn spa(iu
(perspec- tivitatea) are vaste aplicatii Tn perspectiva de arhi- tecturS, Tn
trasarea umbrelor la luminS artificials etc. in figura 0.2.18:
planul [Px] poate fi interpretat ca tablou de per
spectiva pe care se obtine perspectiva ABC a triunghiului din planul
orizontal [P2], vSzutS
din punctul fi;
triunghiul A^Cj poate fi interpretat ca pata de lumina aruncata pe planul
orizontal [P2] de sursa de luminS artificials O prin fanta triunghiularS ABC
practicatS Tn planul opac [Pj].
in ambele interpretSri, punctul fi este centrul de omologie Tn spa(iu, iar
intersectia dintre planele [Pj] $i [P2] care contin cele douS figuri omoloage
determinS axa de perspectivitate (3y.
14-------------------------------
OMOLOGIE PLANA Def ini ti i

In cazul general de omologie planS, sistemul de omologie este alcStuit din
douS elemente (fig. 0.2.19):
un centru de omologie fi;
o axS de omologie (A).
DacS punctul Mi este omologul punctului M, el trebuie sS se afle situat pe
dreapta fiM.
Prin definitie, dacS punctul M, este omologul punctului M fats de centrul de
omologie 2 $i de axa de omologie (A), Nj este omologul lui N fatS de acelasi
sistem de omologie atunci cTnd:
Nj se aflS situat pe dreapta fiN;
MN si MjN, sint concurente Tntr-un punct aflat pe dreapta (A) Dunctul a.

---------- Geometric descriptiva ?i perspectiva
Rezulta de aid ca dreapta MJNJ este omoloaga dreptei MN (fig. 0.2.20). In

cazul omologiei a doua triunghiuri, se observa ca dreptele care unesc virfuri
omoloage (MMj, NNj $i PPj) stnt concurente Tn 2, Tn timp ce laturile
omoloage ale celor doua triunghiuri se TntTInesc doua cite doua pe axa de
omologie [A] (fig. 0.2.21):
MN n MJNJ -> a; MP 0-> (3; NP 0
-y.
Punctele de intersectie obtinute sTnt a, (3 si y. In cazul omologiei plane
generale a doua triunghiuri se obtine o configuratie de 10 puncte (cele sase
vTr- furi ale celor doua triunghiuri, punctele a, (3 si y si centrul de omologie
2), care se nume$te configurable! Desargues.
OMOTETIE SAU ASEMANARE
Omotetia este un caz particular al omologiei generale care intervine atunci
and dispare axa de omologie (A), respectiv este aruncata la infinit. Elementele sistemului de omotetie sTnt:
un centru de omotetie 2;
o axa de omotetie aflata la infinit.
In cazul omotetiei a doua triunghiuri (fig. 0.2.22), se vede ca se obfin doua
triunghiuri asemenea, TntrucTt laturile omoloage devin paralele (a, (3 $i y
fiind situate pe axa de omotetie care este la infinit, se afla $i ele la infinit).
OMOTETIE IN SPATIU
Mecanismul perspectivei frontale. Omotetia Tn spatiu are aceeasi
configuratie de puncte, dar Tntr-o interpretare spatiala. Un exemplu de
aplicafie Tl constituie perspectiva frontala, Tn care elementele din realitate
situate Tn plane paralele cu tabloul de perspectiva sTnt asemenea cu
reprezentarile lor pe tablou (fig. 0.2.23).
AFINITATE
Afinitatea este un caz particular al omologiei generale care intervine atunci
cTnd dispare centrul de omologie 2 (este aruncat la infinit). Elementele
sistemului de afinitate sTnt deci:
o direefie de afinitate (provenind din arunca- rea la infinit a centrului de
omologie 2);
o axa de afinitate (A).
in cazul afinita-fii a doua triunghiuri (fig. 0.2.24), se obtine practic o proiectie

paralela dupa directia de afinitate, laturile afine ale celor doua triunghiuri
TntTInindu-se douS cTte doua pe axa de afinitate Tn punctele a, (3 si y.
Aplicape a afinitatii: construcpa unei figuri afine. Se da, Tntr-o reprezentare
axonometric3 oarecare, un pentagon regulat ABODE. CunoscTnd vTrful Aj al
unei fete pentagonale identice adiacente fefei ABODE dupa latura DE, se
cere sa se deseneze aceasta fata Tn Tntregime (fig. 0.2.25).
Introducere. Tipuri dc repreienlari de arhitectura
15
Dreapta DE va fi axa de afinitate. Succesiunea operatiilor este cea din figura
0.2.26.
Afinitate in spapu: umbra la soare. in aplicafia precedents, pentagonul
regulat ABCDE poate fi, de exemplu, una din fetele unui poliedru regulat cu
12 fete pentagonale (dodecaedru regulat). Cu ajutorul afinitSJii Tn spatiu se
poate construi Intregul dodecaedru.
O alts aplicatie a afinitStii In spatiu o constituie trasarea umbrelor la soare.
CunoscTnd umbra IS- satS de un punct A al unei deschideri, se cere desenarea umbrei iSsate de Intregul contur (fig. 0.2.27).
fig. 0.2.26
Axa de afinitate este dreapta de interseqie dintre planul In care este cuprinsS
deschiderea (u$a cu fereastra) $i planul pe care cade umbra. Rezolvarea
problemei este datS In figura 0.2.28.
0.3. TIPURI DE REPREZENTARI DE ARHITECTURA
Tipologia reprezentSrilor de arhitecturS In bidimensional corespunde
tipologiei sistemelor de proiecjie. Astfel, In arhitecturS $i construct se
folosesc douS tipuri de desene, ca rezultat al sistemului de proiectie folosit

([Gheorghiu, 1963), si anume:
desenul perspectiv, care reda aspectele din spatiu ?i foloseste proiectia
centrals (co- nicS);
16
Geometrie descriptive fi perspective
desenul tehnic, care reds la scarS ade- vSratele forme $i mSrimi $i care
folosejte proiectia paralelS (cilindricS) ortOgonalS; direcîa de proiectie este
perpendiculars pe planul de proiectie. Desenul perspectiv corespunde
situaîei Tn care observatorul (centrul de proiectie) se afla la o dis- tantS
finitS de obiect, Tn timp ce desenul tehnic corespunde situatiei Tn care
observatorul (centrul de proiectie) se aflS la o distanja infinita de obiect,
proiectia obiectului pe planul de proiectie fiind astfel paralelS.
Desenul perspectiv, fiind o proiectie dintr-un centru aflat la distanta finita
(fig. 0.3.1), reds obiectul mai aproape de perceptia sa Tn realitate decTt
desenul tehnic care este mai ,.abstract" din acest punct de vedere. AceastS
asemSnare cu realitatea (fig. 0.3.2) se face Tn dauna relatiilor metrice (lungimi, suprafete, unghiuri) care se deformeazS, fScTnd dificilS interpretarea
metrics sau ,,m3su- rarea obiectului reprezentat Tn desen perspectiv.
Raportul a trei puncte coliniare nu se pSstreazS Tn perspectivS.
Desenul tehnic, fiind o proiectie paralelS (de la dis- tantS infinitS), pSstreazS
paralelismul dreptelor din spatiu $i raportul a trei puncte coliniare, dar se
TndepSrteazS de perceptia vizualS a obiectului din naturS. El are un grad mai
mare de abstractizare. Desenul tehnic prezintS douS tipuri de reprezen- tSri:
reprezentareo (prciecfia) axonometricd, obtinutS prin proiectia obiectului
pe un plan de proiectie axonometric, a$ezat Tnclinat fats de axele de coordonate din spatiu (fig. 0.3.3);
reprezentareo (proiecpa) ortogonala, obtinutS prin proiectia obiectului

pe plane paralele cu axele de coordonate din spatiu (fig. 0.3.4): deoarece
proiectia pe un singur plan nu determinS obiectul din spatiu (ea dS o imagine
calitativS de volum, dar nu $i cantitativS mSsurabilS, decTt Tn anumite conditii), se adaugS proiectii pe alte plane.
Cea mai simplS reprezentare ortogonalS este epura de geometrie descriptive
a lui Monge, obtinutS prin douS proiectii ortogonale pe douS plane ortogonale, urmate de rabaterea unui plan pe celSIalt.
fig. 0.3.2
Introducere. Tipuri de reprezentdri de arhiteetura
17
27
Dintre cele dou3 tipuri de reprezentari ale desenului tehnic, reprezentarea
axonometrica este mai aproape de perceppa vizuala a obiectului din natura,
oferind o imagine calitativS de volum (fig. 0.3.5); fiind fns5 o proiecpe pe un
singur plan, ea nu permite toate tipurile de masurStori. De exemplu, dep
raportul a trei puncte coliniare (raportul simplu) se pastreaza, nu se
pastreaza alte relapi metrice cum sint suprafetele p unghiurile, care apar
deformate.
Epura de geometrie descriptive a lui Monge corec- teaza aceste defecte
metrice, oferind dou3 proieepi ortogonale care pastreaza toate relapile
metrice, inclusiv suprafetele p unghiurile. Ea prezinta Tnsa
gradul cel mai Tnalt de abstractizare dintre toate reprezentarile

bidimensionale p se indeparteazs cel mai mult de perceppa vizuala a
obiectului din natura. Dep sistemul de cotare permite determinarea metrica
a obiectului din doua proiecîj 0rt0 gonale, de multe ori este necesara
introduce^ unei a treia proieepi pentru intelegerea obiectului (fig. 0.3.6).
Practic, un obiect de arhitectura complicat necesita multiple reprezentari:
planuri, secpuni, facade etc.
Reprezentarile in proiecpe ortogonala sint atit de precise incit permit
construcpa obiectului de arhitectura. Planurilede execupe pot fi; planuri de
fun. dapi, planurile diferitelor niveluri, planuri decofrare seepuni
caracteristice, planuri de invelitoare, detalii de fa(ada, detalii de finisaj etc.
Datorita gradului ridicat de abstractizare, aceste reprezentari constituie un
limbaj specific de arhitectura si construcpi p descifrarea si Tn(elegerea lor
necesita o pregatire de specialitate.
fig. 0.3.6
18
Geometrie descriptive ?i perspective
Parfea mtTI
REPREZENTARI DE ARHITECTURA IN GEOMETRIA DESCRIPTIVA 51
AXONOMETRIE
1.
ELEMENTE DE GEOMETRIE DESCRIPTIVA
1.1. PUNCTUL SI DREAPTA
SISTEMUL DE PROIECJIE DUBLU ORTOGONAL MONGE
Sistemul de proiectie dublu ortogonal (numit Monge) este alcatuit din doua
plane perpendiculare [H] $i [V] care se numesc plane de proiectie [H]
este planul orizontal de proiectie $i [V] este planul vertical de proiectie.
Dreapta de intersec$ie OX dintre aceste doua plane de proiectie se numeste
linie de pamlnt. Cele doua plane de proiectie [H] si [V] stnt nelimitate si
Impart spatiul Tn patru zone numite diedre. Cele patru unghiuri diedre se
noteaza de la I la IV (fig. 1.1.1.). Un punct A din spajiu se va proiecta pe cele
doua plane H si V tn doua puncte a $i a', numite proiectiile punctului A.
AL TREILEA PLAN DE PROIECJIE
Pentru redarea mai completa a formei obiectului reprezentat, se introduce un
al treilea plan de proiectie, perpendicular pe celelalte doua plane [H] si [V].
El se numeste planul lateral de proiectie $i se noteaza [W] (fig. 1.1.2.). Planul
lateral de proiectie [W] este perpendicular pe linia de pamlnt OX. in aceasta
reprezentare, orice obiect va avea trei proieaii: proiectia orizontala pe planul
[H], proiectia vertical pe planul [V], proiectia lateraia pe planul [W], Se
presupune un obiect tn spatiu (de exemplu un scaun) a$ezat ca tn figura
1.1.3. Proiecttnd fiecare punct al obiectului respectiv pe cele trei plane de
proiectie, se obtin cele trei proiecfii ale obiectului. Pentru a fi reprezentate
tn doua dimensiuni, deci pe un plan (planet3, tabla, caiet), cele doua
proiectii pe planele [H] $i [W]
18
trebuie aduse in planul proieqiei verticals, res pectiv in [V]. Astfel, planul _[H]
se rote$te in jUru| liniei de pSmtnt OX pina cind se suprapune peste planul [V],
iar planul [W] se roteste in jurul axei OZ pina cind se suprapune $i el peste
planul [V] (fig. 1.1.4.). Pe acelaji plan se obfin cel^ trei pro. iecpii
(orizontala,_verticals si laterals) ale obiectului reprezentat. in figura 1.1.4.
se poate observa corespondenta celor trei proiectii. Prin introducerea
planului lateral de proiectie [W], spatiul nu mai este divizat in patru unghiuri
diedre, ci in 8 unghiuri triedre (fig. 1.1.5.). Cele opt triedre se noteazS de la I
la VIII.
COORDONATELE DESCRIPTIVE
Pozitia unui punct A din spa(iu este determinats de trei coordonate
descriptive, abscisa, depSrtarea ji cota. Abscisa punctului este distanta lui
fats de planul lateral de proiectie W] $i se mSsoarS pe axa OX. Departarea
punctului este distanta lui de planul vertical de proiectie [V] $i se mSsoarS
pe axa OY. Cota punctului este distanta lui de planul orizontal de proiectie
[H] $i se mSsoarS pe axa OZ. Punctul O este originea sistemului OX, OY, OZ.
Prin rabaterea (suprapunerea) planelor de proiectie [H] si 'W] pe planul
vertical de proiectie [V] se obtine o reprezentare bidimensionalS [in douS

dimensiuni) a punctului A din spatiu; prin cele trei proiectii pe planele [H], [V]
$i[W], In figurile 1,1,6 si 1.1.7 se vSd segmentele de dreaptS care mSsoarS
abscisa, depSrtarea $i cota punctului^ A, situate respectiv pe axele OX, OY si
OZ. fntrucft cele trei plane de proiectie stnt perpendiculare toate tntre ele
(formeazS un triedru tridreptunghic), abscisa, departarea $i cota punctelor
din spatiu se pot mSsura tn mai multe feluri, ca Tn figurile 1.1.8,1.1.9 $i
1.1.10. Corespondentele respective tn epuro (adicS tn triplS proiectie
ortogonalS) se vSd $i ele tn cele trei cazuri (pentru abscisS, depSrtare ji
cotS). Coordonatele unui punct stnt scrise tn pa- rantezS, tn ordinea
prezentatS: abscisS, depSrtare, cota, de exemplu A (11, 6, 9). Pentru un
punct situat tn triedruI 1 (cel reprezentat tn figurile 1.1.8 1.1.9 $i 1.1.10),
toate coordonatele (absctSa, departarea si cota) stnt pozitive. Aceste
coordonate se mSsoarS pe axele OX, OY ji OZ pornind de la punctul O tn
direcpa indicata de sagefi. Coordonatele stnt negative atunci ctnd stnt
situate dincolo de punctul O si se mSsoarS tn sens invers pe axele de
coordonate. Punctele situate tn celelalte triedre (II.. VIII) au cel pu(in una
din coordonate negativS. Reprezentarea punctelor din aceste
20
Reprezontari de arhitectura in geometria descriptive }i azonometrie
triedre direct tn proiec{ia triortogonala este ceva mai complicate, tntructt

corespondenfele dintre cele trei proiecîi ale punctului sTnt mai puîn evidente; de aceea, este recomandabila analiza mai TntTi a corespondenêlor
tn spapu, fie pe macheta, fie pe schita axonometricS. O asemenea analiza
Elenientc de geometric descriptivd
pentru toate situafiile este reprezentatS tn figurile 1.1.11...1.1.18. Figurile

1.1.19.. .1.1.24 ilustreaza pozipile particulare ale punctelor din spafiu,
respectiv pe axele de coordonate OX. OY ?i OZ, attt Tn porpunea negative,
ctt $i In porfiunea pozitiva a acestor axe.
------------------------------21
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva $i axonometri*

22
Elemente de geometrie descriptive

23
24 __________________Repreientari de arhitectura in geomelria descriptivd $i

oonometrie
,%
fig. 1.1.23
DREAPTA iN SISTEMUL DE PROIECTIE
Se presupune cS exists douS puncte situate in triedrul I; A (4, 1. 2) $i B(1, 3,
4) ale cSror proiec(ii pe cele trei planuri de proiectie sint: a, a', a" $i b, b', b"
(fig. 1.1.25.). Unind a cu b, a' cu b' $i a" cu b", se obtin proiecfiile
segmentului de dreaptS
AB $i anume: ab proiectie orizontalS, a'b' proiectie verticals, a"b".

proiectie laterals, in figura 1.1.26 se observS corespondenja celor trei
proiectii. intrucit dreapta AB nu este paralelS sau perpendiculars pe nici unul
dintre cele trei plane de proiecjie [H], [V], [W], ea senumejte dreapta
oarecare. In cazul mai general, proiecfiile dreptei se noteazS (d), (d') $i(d")
(fig. 1.1.27).
25
Jig 1.1.27
Celor douS proiecfii, orizontala $i verticals (d d'), le corespunde tntotdeauna

Tn mod biunivoc o dreaptS Tn spatiu $i reciproc, cu condifia ca unui punct
dat Tn proiectie orizontalS pe (d) sS-j cores- pundS un punct Tn proiectia
verticals pe(d'). in figura 1.1.28 cele doua proiectii nu Tndeplinesc condiîa
enun(at3 anterior, de aceea proiec(iile (d) $i (d') nu pot reprezenta o dreaptS
Tn spatiu.
Urmele dreptei pe cele trei plane de proiecpe. Punctele de intersectie ale
unei drepte cu planele de proiectie se numesc urmele dreptei. Urmele
orizontala, verticals si laterals ale dreptei sTnt de fapt punctele dreptei care
au respectiv coto, departarea sau abscise nule. Urmele dreptei se noteazS de
obicei (h, h'), (v, v'), (w, w') ca Tn figura 1.1.29. Figura 1.1.30 reprezinta
construc(ia direct Tn epurS a urmelor dreptei AB. in sistemul de proiectie
Monge (dublu ortogonal), cele doua urme (h, h') $i (v, v') ale unei drepte (d,
d') pe cele douS plane de proiectie [H] si [V] se obtin ca Tn figurile 1.1.31 si
1.1.32.'
In epurS (fig. 1.1.32) se observS ca urma orizontalS se determina mai TntTi
prin proiec(ia ei verticals h\ Tn timp ce urma verticals se determinS mai TntTi
prin proiec(ia ei orizontalS v. Celelalte proiec(ii se obtin prin simpla
corespondents biunivocS a proiec(iei punctelor, proprietatea de bazS a geometriei descriptive .
26----------------------Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva $i
axonometrie
Determinarea pe o dreapta a unui punct de cota data. S3 se determine pe

dreapta D (d, d') un punct M (m, m') de cotS 2. Se observS cS punctul cSutat
re- zultS din intersecjia dreptei date cu un plan ori zontal de cota 2 (fig.
1.1.33). in epura 1.1.34 se duce o paralelS la linia de pamTnt OX la cota 2 $i
se gSseste proiec(ia m'. Apoi, prin corespondents, se determinS proiectia
orizontala m a punctului M cSutat.
Determinarea pe o dreapta a unui punct de departure data. S3 se determine
pe dreapta D (d, d') un punct N (n, n') de departare 2 (fig. 1.1.35.). Analog cu
problema precedents, intersecfind dreapta data cu un plan frontal de
departare 2 fata de planul vertical de proiec(ie, se obfine punctul N cautat. in
epura (fig. 1.1.36) se duce o paralela la linia de pamlnt OX la departarea 2 $i
se g5se$te proiectia n. Apoi, prin corespondents, se determinS proiectia
verticals n' a punctului N.
POZITIILE CARACTERISTICE ALE DREPTEI

conduzie, dreptele paralele cu planele [H], [V] ji in figura 1.1.37 s?nt redate
pozitiile caracteristice [W] sint, respectiv, dreopta orizontala. frontala $i
ale dreptei ji reprezentarea lor in sistemul de proiecfie triortogonal (fig.
1.1.38, a.. .g). Pentru comparatie, se poate vedea dreapta oarecare AD. in
de profil, iar dreptele perpendiculare pe planele [H], [V] $i [W] sint, respectiv,
dreapta verticald, de capat si cea fronto-orizontala. Asa cum este sinElemente de geometric dcscriptiva
27
DREPTE
FRONTO-ORIZONTALE
tetizat Tn figura 1.1.39, dreptele fronto-orizontale sTnt Tn acelafi timp $i

orizontale si frontale. Dreptele de capSt sTnt simultan orizontale fi de profil,
iar dreptele verticale sTnt Tn acelafi timp drepte frontale fi drepte de profil.
Pentru evitarea confu- ziilor, dreptele orizontale care nu sTnt nici de capSt
nici fronto-orizontale pot fi numite orizontale oarecare. In mod similar, se pot
numi frontale oarecare fi dreptele de profil oarecare.
POZI1IA RELATIVE A DOUA DREPTE

Drepte paralele. Condifia necesarS fi suficienta ca doua drepte sa fie paralele
Tn spatiu este ca projectile lor de acelafi nume sa fie paralele. Afa cum se
vede Tn figura 1.1.40, ab este paralela cu cdfi a'b' este paralelS cu c'd'.
Pentru ca enunjul sS fie corect, este necesar ca fi Tn cea de a treia proiecpe
(pe planul [W]), cele douS drepte s3 fie paralele (fig. 1.1.41). Reciproca este
adevSrata proiectifle celor douS drepte pe [H], [V] fi [W] nu pot fi doua
28
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptivd ji axonometrie
cite douS paralele dedt dacS cele douS drepte sTnt paralele Tn spatiu.
Drepte concurente. Condi(ia necesari ?i suficientS ca doua drepte sS fie
concurente Tn spatiu este ca proiectiile lor de acelasi nume si fie concurente
respectiv Tn douS puncte situate pe aceeasi linie de ordine perpendiculars
pe OX. in figurile 1.1.42 $i 1.1.43, aceste doua puncte, i $i i', definesc
punctul I din spapiu. Conditia este necesara pentru toate cele trei proiectii
ale dreptelor pe planele [H], [V] $i [W],
In majoritatea cazurilor sTht suficiente cele douS proiectii ortogonale Tn
sistemul de proiecpe Monge. Drepte neparalele si neconcurente sTnt
dreptele ale caror proiectii nu satisfac nici conditia de paralelism $i nici
conditia de concuren(5. Ele sTnt drepte oarecare.
Verificarea concurentei unor drepte se face ca Tn figura 1.1.44. Prin punctul
de concuren(S al unor
proiectii (de exemplu cele verticale) se duce o linie de ordine perpendiculars

pe OX. DacS ea TntTIneste punctul de concuren(S al celorlalte proiectii,
dreptele sTnt concurente, dacS nu, ele sTnt oarecare una fa^S de cealaltS.
Elamento de geometrie descriptive! ____________29
APUCAJII ALE TEOREMEI UNGHIULUI DREPT
1) Perpendiculare pe drepte orizontale sau frontale, Teorema unghiului drept:
pentru ca un unghi drept s3 se proiecteze ortogonal tn adevSratS mSrime pe
un plan, este sufficient ca una din laturile unghiului s3 fie paralelS cu acel
plan. Reciproca teoremei este: un unghi este drept daca proiectiile ortogonale ale laturilor sale pe un plan paralel cu una din laturi sTnt
perpendiculare.
Deci, in figura 1.1.45, pentru a duce o perpendiculars pe dreapta orizontalS
G (g, g') prin punctul A (a, a') este suficient sa se ducS in proiecfie orizontalS,
o perpendiculars din a pe (g), determinind astfel proiectia orizontalS i a
-punctului de concu- rentS dintre dreapta data si perpendiculara cau- tat3.
Ridicind o linie de ordine se obtine i' $i unind pe a' cu i' se obtine (d').
Perpendiculara pe dreapta orizontaja G (g, g') este D (d, d'). in figura
1.1.46,
s-a dus prin punctul a, a' o dreapta perpendiculars pe frontala (f,
f'J, folosind aceeafi teoremS. fn proiectie verticals s-a dus perpendiculara din
a' pe (f') In i', s-a coborit o linie de ordine pe (f) in i ?i s-a unit a cu i,
obtinindu-se proiectia orizontalS a perpendiculare! E (e. e') cSutate.
2)
Perpendiculara. pe o dreapta oarecare. in figura
1.1.47,
sS se ducS prin punctul A (a, a'), exterior dreptei D (d, d') o
dreaptS concurentS si perpendiculars pe dreapta (D). Pentru aceasta prin
punctul A se due o orizontalS si o frontalS, concurente in G fi F cu (D). Se
obtine astfel triunghiul AGF, in care s-au construit inSItimile din G si din F,
ducind din G perpendiculara GG, pe frontalS si din F perpendiculara FFt pe
orizontalS. Astfel s-a determinat ortocentrUl M al triunghiului AGF. Unind A
cu M se determinS cea de a treia inSltime a triunghiului AGF care este de
fapt perpenaiculara cSutatS.
3) Adevdrata lungime a unui segment de dreapta oarecare. DacS prin
extremitatea A a segmentului de dreaptS AB (fig. 1.1.48) se duce o paralelS
la proiectia orizontalS a segmentului AB (adica la ab), se obtine triunghiul
dreptunghic ABb,, a carui ipo- tenuzS este de fapt adevSrata lungime a
segmentului c5utat. In acest triunghi dreptunghic insS, se cunosc cele douS
catete; una este egalS cu proiectia orizontalS ab, iar cealaltS este egalS cu
diferen(a cotelor punctelor A $i B. Valoarea primei catete apare ajadar In

planul orizontal de proiec(ie [FI], iar diferenfa de cote dintre A $i B se poate
mSsura in proiectie verticals [V] (fig. 1.1.49.). Triunghiul dreptunghic se
construie$te ca in figura 1.1.49,
fig. 1.1.45
fig. 1.1.47
30
Reprezentari de arhiteefurd in geomefria descriptive fi aionometrie
iar ipotenuza lui este adevarata lungime a segmentului AB. in mod similar
se poate construi un triunghi dreptunghic ducTnd prin punctul A o paralela la
proiectia vertical! a'b'. Cele doua catete ale acestui triunghi dreptunghic vor
fi respectiv proiectia vertical! a'b' a segmentului ab si diferenta departarilor
celor dou! puncte A si B. $i Tn acest caz (fig. 1.1.50), ipotenuza triunghiului
dreptunghic este adevarata lungime a segmentului AB din spa- (iu.
1.2. PLANUL REPREZENTAREA PLANULUI
Urmele unui plan pe cele trei plane de proiecpe [H], [V], [W]. Daca punctul si
dreapta pot fi foarte bine reprezentate Tn sistemul triortogonal prin proiectiile lor pe cele trei plane de proiectie, Tn cazul reprezent!rii unui plan,
proiectiile acestuia pe [H], [V] ?i [W] sTnt, Tn cea mai mare parte din cazuri,
irelevante sau nesemnificative, TntrucTt ele pot sa acopere Tn Tntregime
unui, doua sau chiar toate cele trei plane de proiectie. Practic, singura
modalitate de a defini sau reprezenta prin tripla proiectie ortogonala un plan
este aceea de a gasi fi desena urmele sau taieturile planului respectiv cu
cele trei plane de proiecfie (fig. 1.2.1). Planul oarecare [P] din figura 1.2.2 are
reprezentate Tn cele trei proiecfii: urmasa pe planul orizontal de proiecfie
(P), urma pe planul vertical (P') fi urma pe planul lateral (P").
Elemente de geonietrie descriptive!
31
DREAPTA CONJINUTA IN PLAN
DEFINIREA PLANULUI
Afa cum rezultS fi din schita axonometricS (fig. 1.2.3.), condipa necesard fi
suficientd pentru ca o dreaptd sd apartind unui plan este ca urmele dreptei
sd fie situate pe urmele de acelasi nume (omonime) ale planului. Dreapta VH
(vh, v'h') are urma sa orizontalS (h, h') situatS pe urma orizontalS (P) a
planului, iar urma verticals (v, v') situatS pe urma verticals (P') a planului.
Condifia necesarS fi suficientS pentru ca un punct sS fie situat Tntr-un plan
este ca el sS apartinS unei drepte a planului. in figura 1.2.4, punctul M (m.
m') este situat in planul [P], pentru cS se afIS pe dreapta HV (hv, h'v') ce
aparîne planului [P],
Un plan poate fi definit prin:

a)
douS drepte paralele;
b)
douS drepte concurente;
c)un punct fi o dreaptS.
a)
SS se construiascS urmele (P) fi (P') ale planului definit prin dreptele
paralele D (d, d') fi A (S, S') (fig. 1.2.5). Se gSsesc mai Tntii urmele orizontale
hh' fi hjhJ fi urmele verticale vv' fi VjV( ale celor douS drepte. Unind h cu hj se
obtine urma orizontalS (P) a planului. Unind v' cu v| se obtine urma verticals
(P') a planului. Ca verificare, urmele (P) fi (P') trebuie sS se TntilneascS pe OX
in acelasi punct Px.
b)SS se construiascS urmele (P) fi (P') ale planului definit prin dreptele D (d,
d') fi A (8, 8') concurente Tn punctul M (fig. 1.2.6). Problema se rezoIvS
asemS- nStor. Se afIS urmele dreptelor fi se determinS urmele planului In
proiectie orizontalS (P) fi Tn proiectie verticals (P').
32
p
y
Y
fig. 1.2.4
Reprczentari de arhitectura in geometria descriptive fi axonometrie
c)S3 se construiascS urmele (P) $i (P') ale unui plan definit prin punctul A (a,
a') $i dreapta A (S, S') (fig-1.2.7). Prin punctul A se duce o paralelS la dreapta
(A) fi se procedeaza asem3n5tor cu cele dou3 probleme precedente.
DREPTELE IMPORTANTE ALE PLANULUI
Dreptele importante ale planului sTnt orizontalele, frontalele si liniile de cea
mai mare pants ale planului tn raport cu planul orizontal sau cu planul
vertical de proiectie. fn schita axonometrica din figura 1.2.8 $i Tn figura 1.2.9
sTnt reprezentate doua drepte orizontale ale planului oarecare [P]. Proiectiile
lor orizontale _ sTnt paralele cu urma orizontaia (P) a planului. in figura
1.2.10 sTnt re
prezentate cTteva orizontale ale planului oarecare [P]. in schita axonometrica
(fig. 1.2.11) ?i Tn epurS (fig. 1.2.12) sTnt reprezentate doua drepte frontale
ale planului oarecare [P]. Proiectiile dor verticale sTnt paralele cu urma
verticals (P') a planului. in schita axonometrica (fig. 1.2.13) $i Tn epura (fig.
1.2.14) sTnt reprezentate doua drepte de cea mai mare panto, Tn raport cu
planul orizontal de proiectie [H], ale planului oarecare [P], Proiectiile orizontale ale dreptelor de cea mai mare panta Tn raport cu planul orizontal
sTnt perpendiculare pe urma orizontaia (P) a planului. Planul proiectant
(vertical) Tn care se afla situata o astfel de dreapta de cea mai mare panta
este perpendicular pe urma orizontaia (P) a planului_ oarecare (v. triunghiul
ha?urat din fig. 1.2.13). in acest plan vertical se poate citi unghiul pe care Tl
face planul oarecare [P] cu planul orizontal de proiectie [H].
fig. 1.2.10
l.Elemente de geometrie descriptive!
fig. 1.2.11
fig. 1.2.12
33
Xiriio de cea mai mare panta a unui .plan determine! complet planuT^Tn
figura 1.2.15, au fost determinate urmele (P) sf'(P') ale planuRTTcare contine
dreapta de cea mai mare panta D (d, d'). Urma orizontaia (P) a planului trece
prin urma h a liniei de cea mai mare panta $i este perpendiculara pe
proiectia orizontaia (d). Se obtine Px si apoi (P')t care trece prin v'.
POZIJIILE PARTICULARE ALE PLANULUI IN RAPORT CU PLANELE DE PROIECJIE
Aceste pozitii sTnt urmatoarele:
planul de nivel (paralel cu [H] fig. 1.2.16); planul frontal (paralel cu [V]
fig. 1.2.17);
planul de profiI (paralel cu [W] fig. 1.2.18);
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive $i axonometrie

34
> A
1 )'
planul vertical (perpendicular pe [H] fig.

1.2.19)
;
planul de capat (perpendicular pe [V] fig.
1.2.20)
;
planul fronto-orizontal (perpendicular pe [W]
fig. 1.2.21).
Planele paralele au urmele de acela$i nume paralele. in cazul planelor
paralele [P] $i [Q], urma (P) a planului pe planul orizontal de proiecpe este
paralela cu urma (Q) a planului [Q] pe acelaî plan de proiectie. Similar,
urma (P') este paralela cu urma (Q'), si urma (P") este paralela cu urma (Q")
(fig. 1.2.22, a si b).
DREPTE ?l PLANE PARALELE

Dreaptd paraleld cu un plan. Se da un punct A (aa') 51 un plan [P] dat prin
urmele (P, P'). Se cere sS se duca prin A o dreapta paralela cu planul. Se ia o
dreapta oarecare A (S, S') (fig. 1.2.23) confinutS in planul [P] ?i se duce prin
punctul A o paralela D (d, d') la ea. Problema are o infinitate de solutii.
Aceasta dreapta va fi paralela cu planul [P], deoarece este paralela cu o
dreapta A (S S') continuta Tn acel plan.
Plan paralel cu 0 dreapta. Se da un punct A (a, a') i o dreapta D (d, d')
oarecare. SS se determine urmele unui plan [P] care trece prin punctul A ?i
este paralel cu dreapta (D). Prin punctul A (a,a'), ffig. 1.2.24), se duce o
paralela A (S, S') la dreapta data (D). Dreapta (A) are urmele h si v'. Orice
plan ce confine dreapta constituie o solufie a problemei, care este astfel
nedeterminata.
INTERSECJII DE PLANE
Se dau doua plane oarecare (PP'P") si (QQ'Q") (fig. 1.2.25). Intersectia
urmelor lor orizontale in h si intersectia urmelor lor verticale in v' sint evident
puncte ale dreptei de intersectie a'celor doua plane. Proiectiile dreptei de
intersectie a celor doua plane vor fi deci (hh') si (vv'X'fn ep'ura (fig. 1.2.26)
se va proceda deci astfel: urma orizontala a planului (P) intersecteaza urma
orizontala a planului (Q), rezultind punctul h, iar urma verticala (P')
intersecteaza urma verticals (Q'), rezultind punctul v'. Se obtin apoi h' si v pe
linia OX. Rezulta dreapta de intersectie HV (hv, h'v'). Intersectia unui plan
oarecare [P]cu unplandenivel[Hj] (fig. 1.2.27). Dreapta de intersectie care
rezulta mn, m'n' este o dreapta orizontala continuta in
planul [P.] Ea este orizontala planului [P] situatS la cota planului [Hj]; in epura
(fig.4.2.28), in proiectie verticals (HQ intersecteazS urma (P')> rezultind
.punctul m'.- -In proiectie orizontala se observa ca, ducind din punctul m (de
pe OX) o paralela la urma (P), rezulta mn, m'n' dreapta de intersectie
cSutatS.
36
Reprezentari de arhitecturn in geometric descriptive $i axonometrie
Intersecpa unui plan vertical cu'un plan de nivel. DYeapta de intersectie este
evident o orizontalS situatS la cota planului de nivel (fig. 1.2.29). Pro* iectia
orizontala a dreptei de intersectie se confunda cu urma orizontala a
planului vertical, iar proiectia verticals a dreptei de intersecfie.se confunda
cu urma verticals a planului orizontal (fig. 1.2.30).
Intersecpa unui plan vertical cu un plan de copat. Dreapta de intersectie este
o dreaptS oarecare a cSrei proiectie orizontalS se confundS cu urma
orizontalS a planului vertical, in timp ce proiecfia vertical! se confundS cu
urma verticals a planului de capSt (fig. 1.2.31, 1.2.32).
Plane date prin alte elemente geometrice. So se
determine intersecfia dintre doua placi plane date prin proiectiile lor si sa se
studieze vizibilitatea
1, Clemente dc geometric descriptivd

- - -:-- .
37
[Vj] ji [VJ [VJ prin latura MN a triunghiului MNP $i [VJ prin latura BC a
triunghiului ABC. Planul [VJ va intersecta triunghiul ABC dupa dreapta 12,
punctele 1 $i 2fiind situate pe laturile AB. respectiv AC ale triunghiului. Se
observa ca dreapta 12 Intllnefte latura MN, latura prin care a fost dus planul
[VJ, In punctul R. In mod asemS- nator planul [VJ va intersecta triunghiul MNP
dupa dreapta 34, puncte situate pe laturile MP, respectiv MN. Se observa, de
asemenea, c3 aceasta dreap-
fig. 1.2.35
ta 34 va Tntllni latura BC datura prin care s-a dus planul [VJ In punctul S.
Unind cele doua puncte R $i S. se ob(ine intersectia dintre placile triunghiulare date (fig. 1. 2. 34). Vizibilitatea intersec[iei se studiaza In proiecfie
orizontaia, analizlnd diferenja de cote a punctelor, iar In proiec[ie vertical
com- parlnd departarile punctelor.
So se determine proiecpile dreptei de intersecpe c doua plane date fiecare
prin cite doua drepte parolelc. Se due doua plane auxiliare de nivel [H'] si [HJ
(fig. 1.2. 35). Planul [H'] intersecteaza fiecare din planele date dupa cite o
orizontaia. Cele doua orizontale se Intilnesc In punctul J(j, j'). care este astfel
punct comun celor doua plane date initial. Planul [H{] intersecteaza $i el cele
doua plane dupa doua orizontale care se Intilnesc In punctul I (i, i'). intrucltfi
punctul I (i, i') este punct comun celor doua plane ini(iale, rezulta ca dreapta
de interseqie a acestora este dreapta IJ (i j, i' J').
1.3. RELAJIILE DINTRE DREPTE SI PLANE
INTERSECT!! DINTRE DREPTE l PLANE
Intersecp'o dintre o dreapta, verticala si un^pjan oarecare. Problema se
reduce la determinarea unui punct pe suprafata planului, care sa apar(ina In
acelafi timp $i dreptei. Verticala este locul geometric al tuturor punctelor de
abscisa si departare constante si de cots variabila. Pe acest loc geometric
trebuie determinata cota punctului care se afla pe suprafata planului (fig.
1.3.1). Punctul de intersectie cautat se va gasi deci la intersecta dintre
verticala data <,i o dreapta oarecare continuta In planul dat. in figura 1.3.2,
s-a ales dreapta care se sprijina pe virful M(m, m') $i pe urma orizontaia a
planului (P) ?i care este concurenta cu verticala In punctul l(i, i'). Cota
punctului l(i, i') este astfel determinata In proieeja verticala. Punctul de intersectie dintre dreapta verticala si planul oarecare poate fi determinat si cu
ajutorul unei drepte frontale sau orizontale care Se sprijina pe verticala data
$i aparjne planului [P] (fig. 1.3.3 si 1.3.4). in sflrsit, se mai poate folosi $i o
dreapta de cea mai mare pants a planului In raport cu planul orizontal de
proiectie [H] (fig. 1.3.5 $i 1.3.6).
Intersecpa dintre o dreapta de capat si un. plan_ooee- . core. Ca $i la dreapta
verticala, intersectia dintre o dreapta de capat $i un plan oarecare, se reduce
la problema determinarii unui punct pe suprafata planului. Dreapta ê capat
este locul geometric al tuturor punctelor de cota fi abscisa constante $i
38
Repreienlori de orhitectura in geometria descriptive! fi axonometrie
fig. 13.1
fig. 1.3.5
de drp.lrt.ire variabilA Sc va deterrmr i

> ;
tarea punctului de pe drcapta dc tap.lt. care se situeaz.l in planul dat.
Punctul dc intersect' tat se poate determina situindu-l pe o dr ipt \
caracteristicA a planului (oruontal.l. frontali s.-.u de cea mai mare pant.l fa|.l
de planul vertu.:l de pro- lecîe [V]). In figunle 1. 7. 1.3 8. inter planul [P]
>i dreapta de capAt etc rc.-olvat.l u- torul orizontalei planului care sc sprijinA
$i pe dreapta de cap.1t.
Intersccfia dinirc o drcaptd oarecare un plan oarv- carc. Se considers
dreapta oarecare (D) $i planul oarecare [P] (fig. 1.3.9). Prin dreapta (D) se
duce un plan auxiliar. de capAt [C]. Cele douS plane. [P] 51 [C], se
intersecteaz.l dupA o dreapta HV hv. h'v Dreapta D(d. d') este conînutA in
planul [C] (fig. 1.3.10). Dreapta HV(hv. h'v') este contmuta atit in planul [C],
cit fi in planul [P]. Intrucit ambele drepte sint commute in planul auxiliar [C],
ele se vor intersecta. Punctul lor de intersecê l(i. i') este punctul de
intersec)ie dintre dreapta oarecare
(D) }i planul oarecare [Pj. In figunle 1.3.11 }i 1.3.12 e;oU >. icecav
problcmA, ducind. de data i ; dre.jpta (D). un plan auxiliar ver- rc
intcrsectcacA planul vertical cu planul
0.1 r< [P] ir dreapta lor de intcrsecjic va t.lia dreapta (D) in punctul I, care
este chiar punctul de mterscciie dintre dreapta (D) fi planul [P].
O b s e r v a t 1 e. in cazul intersccfiei unui plan (uoc
- oarecare.
planul auxiliar care se duce
prm i:easts drcipts este un plan de copdt sau un '
- ., -i nu un plan
oarecare. Planele de
capAt s. cele verticale. fiind plane proiectante, au urme e verticale, rcspectiv
orizontale, identice cu p's err ie lor verticale, respectiv orizontale. Din
aceasts cauzS. punctele lor de intersec(ie cu orice dreaptS se determinA
imediat, intrucit proiecjiile lor verticale re afiS pe urma verticals a planului (in
cazul planului de capAt) sau proiecîile lor orizontale se afla pe urma
orizontalS a planului (in cazul planului vertical).
Elemente de geometrie descriptive
39
So se determine proiecpile punctului MCm.m') in care dreapta D(d, d')

intilneste planul triunghiului ABC. Prin dreapta (D) se duce planul auxiliar
vertical [P] (f'S- 1.3.13). Acest plan se intersecteaza cu planul triunghiului
dupa dreapta (1 2, 1'2'), care se taie cu dreapta (D) ?n punctul M(m, m').
Acesta este punctul de intersectie dintre dreapta (D) si planul triunghiului
ABC. Vizibilitatea intersectiei se studiaza Tn proiectie orizontala, analizind
diferenta de cote a punctelor, iarTn proiectie verticals, comparind
departarile diverselor puncte.
Prin punctul A(a.a') dot, so se ducd o dreapta G(g.g') core so intilneasca
dreptele Dfd,d') si A(S, S') aflate in pozipe oarecare una fafa de cealalta.
Dupa cum se vede Tn schija axonometrica 1.3.14, se poate defini mai bine
planul determinat de dreapta (D) $i punctul A, ducTnd prin A o paralela (Dj)
la dreapta (D). Intersecîa dintre acest plan $i dreapta A (S, S') se obfine Tn
modul cunoscut, ducTnd prin dreapta un plan auxiliar vertical [V,] $i
intersectTn- du-l cu planul definit de dreptele paralele (D) fi (Dj). Dreapta de
intersec;ie care rezulta (1 2, 1'2') determina punctul de intersectie p, p' pe
dreapta
40
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva axonometrie

A(S, S'). Dreapta G(g, g) se ob(ine unind pe A cu [3. Transpunerea rezoIvSrii
Tn dubia proiec(ie ortogonalS este ilustratS Tn figura 1.3.15. Solu(ia
problemei este dreapta G(g, g'). care trece prin punctul A $i se sprijinS pe
dreptele D(d, d') $i A (S, S).
DREPTE 51 PLANE PERPENDICULARE
Dreapta perpendiculars pe un plan. Teorema de perpendicularitate afirmS cS
o dreapta perpendiculars pe un plan are proiecîile perpendiculare respectiv
pe urmele de acela5i nume ale planului (fig. 1.3.16). Se ia dreapta (D),
perpendiculars pe planul [P]. Planul ei proiectant (hajurat Tn figurS) este
perpendicular atTt pe planul [P], cTt ?i pe planul [H], deci este perpendicular
$i pe dreapta lor de intersecjie, urma orizontalS (P) a planului. Urma (P), fiind
perpendiculars pe planul proiectant, este perpendiculars pe orice dreaptS din
acest plan, deci, implicit, si pe_ proiecjia ori- zontalS (d) a dreptei (D) (fig.
1.3.17). In mod asemS- nStor se demonstreazS perpendicularitatea Tn proiecîe verticals.
Elemente do geometric descriptiva

Plan perpendicular pe o dreapta. SS se determine urmele (P) ?i (P') ale
planului care trece prin punctul A(a, a') $i este perpendicular pe o dreaptS
D(d, d') datS. Se considers punctul A(a, a') situat pe o dreaptS orizontalS a
planului cSutat (fig. 1.3.18). Orizontala A (S, S') a viitorului plan [P]
dusS prin punctul A(a, a'), astfel mcTt 8 sS fie perpendiculars pe (d), are
urma verticals v'. Perpendi- culara dusa Tn v' pe (d') este urma verticals (P')
a planului cSutat. RezultS Px, prin care se duce urma orizontalS (P) paralelS
cu (8). Planul (PP'), avTnd urmele sale perpendiculare, respectiv pe proiecfiile
de acelasi nume ale dreplei (D), va fi perpendicular pe dreapta (D).
Dreapta perpendiculara pe o dreapta. S3 se constru- iascS proiecfiile unei
perpendiculare A (8, 8') pe o dreaptS oarecare D(d, d') dusS dintr-un punct
M(m, m') exterior ei. in figura 1.3.19, se duce prin punctul M un plan
perpendicular pe dreapta (D), pe care o va intersecta Tn punctul I. Dreapta
IM este perpendiculara cSutatS. in figura 1.3.20, pro-
blema se va rezolva astfel: cu ajutorul frontalei F(f, f'), se duce prin punctul
M(m, m') planul (PR) perpendicular pe dreapta data D(d, d'). Acest plan (PP')
este intersectat de dreapta D(d, d') Tn punctul l(i, i'), care se obtine cu
ajutorul planului auxiliar de capSt (QQ') dus prin dreapta (D). Perpendiculara
A(8, 8') este determinatS prin proiecîile dreptei Ml fmi, m'i'). Ca $i la
problema precedents, urmele planului (PP') se puteau obtine $i cu ajutorul
unei orizontale duse prin Dunctul M(m, m').
42
Reprczontdri de arhitecturd in geometria descriptiva fi aionometrie
2.
METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE
Reprezentarea in proiectie a volumelor din spatiu se face cu ajutorul unor
construe^ geometrice, construcîi care nu se pot realiza daca nu se cunosc
adevaratele marimi $i unghiuri ale unor eiemente plane ale acestor volume.
Secfiunile, intersecîile $i lipirile de volume cer anumite transformSri ale
proiectiilor, astfel TncTt sa se obîna unele eiemente $i figuri plane in
adevarata mSrime. Pentru a se ob{ine acest lucru este necesar sa se aducS
figura plana paralela cu unul din planele de proiectie. Metodele de
transformare a proiecîilor sTnt:
metoda schimbarii planelor de proiectie;
metoda rotatiei;
metoda rabaterii.
2.1. METODA SCHIMBARII PLANELOR DE PROIECJIE
Aceasta metoda este ilustrata Tn schiâ axonometrica din figura 2.1.1. De
exemplu, pentru obfinerea unei alte imagini (proiecti) a unui obiect sau
volum din spatiu se poate efectua o schimbare de plan vertical de proiectie.
Astfel, Tn loc deapro- iecta obiectul pe planul vertical de proiectie [V], se va
proiecta pe un plan vertical oarecare [VJ ales Tn functie de intentia
observatorului (de exemplu directia D). In figura 2.1.2 Tn cazul schimbarii
planului vertical de proiectie, proieefia orizontala a obiectului sau volumului
ramTne aceeaji, modifi- cTndu-se numai proiectia verticals, in funejie de
pozijia noului plan vertical de proiectie [Vj] rezulta o noua linie de pamTnt,
care se va nota OJXJ.
Melodelo gcometrici dejeriptive

43
SCHIMBAREA DE PLAN VERTICAL
DE PROIECTIE PENTRU UN PUNCT
Se considers un punct A Tn spaîu. PSstrind planul orizontal [H], se ia un alt
plan vertical [VJ, care va intersecta planul [H] dupS noua linie de pSmint OiX,
(fig. 2.1.3). Se observS cS, In schimbarea de plan vertical de proiectie, rSmin
invariante cota punctului 51' proiecpa lui orizontald $1 se schimba
depSrtarea punctului $i proieqia lui verticals (fig. 2.1.4).
SCHIMBAREA DE PLAN ORIZONTAL DE PROIECTIE PENTRU UN PUNCT
Se considers un punct B In spaîu. PSstnnd planul vertical de proiectie [V],
se ia un alt plan orizontal de proieqie [Hj] care va intersecta planul [V] dupS
noua linie de pSmtnt (fig. 2.1.5).
Se observa ca Tn schimbarea de plan orizontal de proiectie rSmtn invariante
(fig. 2.1.6) depSrtarea punctului si proiecpa lui verticals $i se schimba cota
punctului $i proiectia lui orizontald.
SCHIMBAREA DE PLAN VERTICAL DE PROIECTIE PENTRU O DREAPTA

Se dS segmentul de dreaptS A (a, a') $i B (b, b'). Se alege un nou plan
vertical de proieqie [Vt] (fig. 2.1.7). Noile proieqii verticale ale punctelor A $i
B vor fi a( $i b(. Se obîne astfel noua proieqie verticals a segmentului AB
SCHIMBAREA DE PLAN ORIZONTAL DE PROIECTIE PENTRU O DREAPTA
Se procedeazS analog cu cazul precedent $i se obtine noua proiectie
orizontalS a dreptei ajb. (fig. 2.1.8).
Transformarea unei drepte oarecare In dreaptS frontala se poate ob(ine prin
schimbarea planului vertical de proiectie (fig. 2.1.9). Noua linie de pSmint
OJXJ trebuie sS fie astfel aleasS, TncTt sS fie paralela cu proiectia orizontala
ab a dreptei.
44
Rcprezentari do urhitectura in geometric! descriptive fi axonometrie

Transformarea unei drepte oarecare fn drcaptd ori- zontold se ob)ine prin
schimbarea de planorizon- tal de proiecfie (fig. 2.1.10). Noua linie de pSmlnt
0,X, trebuie sa fie astfel aleas5 TncTt s3 fie paralelS cu proiectia verticals a'b'
a dreptei. Unghiul p pe care dreapta orizontaia II face cu planul vertical de
proiectie apare In adevSratS mSrime. Transformarea unei drepte oarecare fn
dreapta verticald. Pentru aceasta transformare slnt necesare douS
schimbari de plan (fig. 2.1.11); printr-o schim_oJi'
bare de plan vertical [V,], dreapta oarecare devine dreapta frontaM Urmeaza
a doua schimbare de plan orizontal [H2] prin care dreapta frontaia
devine dreapta verticals.
Transformarea unei drepte oarecare fn dreaptd de ccipdt. La aceasta
transformare slnt necesare doua schimbari de plan (fig. 2.1.12): printr-o
schimbare de plan orizontal [H2], dreapta oarecare devine dreapta orizontala,
iar la a doua schimbare de plan vertical [V2], se transforms In dreapta de
capat.
QSQ'I
Metodele geometriei descriptive

45
Distanta de la un punct la o dreaptd. Se dau punctul M (m, m') $i dreapta AB
(ab, a'b'). Prin schimbare de plan vertical de proiec(ie (fig. 2.1.13), se aduce
dreapta in pozitie frontala. Se duce perpendiculara m(p[ pe noua proiectie
verticals $i se objin proiectiile segmentului (nip, m'p) care mSsoarS
distanta de la punct la dreapta. Printr-o a doua schimbare de plan orizontal
de proiectie rezultS m2p2 m2b2 ade- vSrata mSrime a segmentului care
mSsoarS distanta de la punctul M la dreapta.
Distanta dintre doua drepte paralele. Se dau dreptele paralele D (d, d') si A
(S, S'), (fig. 2.1.14). Se fac doua schimbari de plan de proiectie, tn asa fel
Tncit se aduc cele doua drepte paralele tn pozitie fron- talS, iar apoi Tn
pozitie verticals. AdevSrata marime a distantei dintre cele doua drepte se
mSsoarS tn noua proiectie orizontalS, a2b2 c^d,.
SCHIMBAREA DE PLAN VERTICAL

DE PROIECTIE PENTRU UN PLAN
Se dS un plan oarecare (PP*P'), reprezentat ptin urme (fig. 2.1.15). Se alege
un nou plan vertical de proiecfie [V,], noua linie de pSmtntfiind OjXr Urma
orizontalS a planului (P) va rSmtne aceeaji.
46
Reprezenlari de arhitectura in geomelria descriptiva ;i axonometrie
Urma verticals TnsS se VS obfine unind punctul Pv, (aflat pe noua linie de
pSrnint) cu punctul I (I, I') de pe vechea urmS verticals a planului, care se
pSs- treaza si pe noua urmS verticals. In epurS (fig. 2.1.16) acest punct I (i.
i'). care se pastreazS pe urma verticals a planului, trebuie raportat la noua
linie de pSmintO,X]. DupScumseobservS, proiectia orizontalS i a punctului I
rSmine aceeaji in cele douS situatii. Din i se va ridica o perpendiculars pe
C^X, $i se va lua cota (invariants) lui I, objinind proiectia sa verticals i(.

Unind proiec(ia i[ cu PX1, se obtine noua urmS verticals a planului (P[). In
figura 2.1.17 este arStatS o alta variants de schimbare de plan vertical de
proiectie a unui plan oarecare (PPXP'). Ca si Tn figura 2.1.16, se pastreazS
invariante: urma orizontala a planului si cota punctului l(i, i').
SCHIMBAREA DE PLAN ORIZONTAL DE PROIECJIE PENTRU UN PLAN
Se da planul oarecare (PPX P'), reprezentat prin tjfme (fig. 2.1.18). Se alege
un nou plan orizontal de proiectie [H,]. noua linie de pSmTnt fiind OjXiSe procedeazS analog cu cazul precedent. Epurele din figurile 2.1.19 $i
2.1.20 ilustreazS douS variante de schimbare de plan orizontal de proiectie.
In ambele cazuri se pSstreazS invariante: urma verticala a planului $i
deparlarca punctului I (i, i'). Transformarea unui plan oarecare In plan
vertical. Se efectueazS o schimbare de plan orizontal de proiec(ie, aleginduse noua linie de pSmtnt astfel Inclt sS fie perpendiculars pe urma verticals a
planului (fig. 2.1.21).
Transformarea unui plan oarecare in plan de capat. Se efectueaza o
schimbare de plan vertical de proiectie, astfel TncTt noua linie de pamlnt 0,Xj
sa fie perpendiculars pe urma orizontalS a planului (fig. 2.1.22).
Distanta de la un punct la un plan. Se da punctul A (a, a') si planul oarecare
PPXP' (fig. 2.1.23). Se transforma planul Tn plan de capat, luind noua linie de
pamTnt 0,Xx perpendiculars pe urma orizontalS a planului. Noua proiectie
verticals a punctului A este a[, iar perpendiculara a( s(, pe noua urmS
verticals P{ a planului de capSt, mSsoarS distanta de la punct la plan.
Metodele geometriei descriptive
Adevdrata mdrime a unei figuri plane. Se da un triunghi oarecare ABC (fig.
2.1.24). Printr-o schimbare de plan vertical de proiecfie, se poate transforma planul acestui triunghi Tntr-un plan de capat. Pentru aceasta se duce o
orizontalS a triunghiului CM (cm, c'm') prin vTrful C (c, c') $i se alege noua
linie de pSmTnt C^Xj perpendiculars pe proieqia orizontalS a orizontalei CM.
in acest fel, prin schimbarea de plan vertical de proiectie, orizontala devine dreaptS de capat, iar planul triunghiului devine plan de capSt. Printr-o
noua schimbare de plan orizontal de proiectie, se aduce planul triunghiului
Tntr-un plan orizontal. in proiectia orizontala se poate citi triunghiul Tn
adevSratS mSrime. Perpendiculara comuna a doua drepte oarecare. Cele
douS drepte oarecare stnt D (d, d') $i A (8, S') (fig. 2.1.25). Se alege un punct
A arbitrar pe dreapta (D) $i se duce o paralelS (Aj) la dreapta (A). Se alege un
punct oarecare B pe (A) $i se duce perpendiculara din B pe planul determinat
de dreaptele (D) $i (Aj). Translated aceastS perpendiculara dupS direcjia
dreptei(A)pinS atinge dreapta (D), se objine perpen-
fig. 2.1.24
fig. 2.1.25
diculara comunS a celor douS drepte (D) $i (A), in
epura (fig. 2.1.26), planul determinat de dreptele (D) $i (Aj) se transforma
Tntr-un plan de capSt. Punctul oarecare B (bb') de pe dreapta (A) se
transforms Tn B[ (b,, b(), unde bx = b. Perpendiculara b( c( dusS din b( pe (P|)
este perpendiculara comunS. FScTnd sS alunece segmentul be pTnS cTnd
TntTlne$te dreapta (D), se obtin proiecliile(mn, m'n') ale perpendicularei MN
comunS dreptelor (D) $i (A).
48
Reprezentari de arhitecturd in geometria descriptiva $i azonometrie
fig. 2.1.28
Aplicafie a schimbarii de plan. Se da un cub sectionat ca Tn figura 2.1.27,
asezat pe planul orizontal de proiectie. Se cere sa se aseze. peste el un cub
identic, astfel TncTt cele doua triunghiuri de sec(i- une sS se suprapuna
perfect. Se efectueaza o schimbare de plan de proiectie, alegindu-se noua
linie de pSmTnt 0,Xj astfel TncTt planul triunghiului de sectiune sa devina
plan de capat. Se foloseste apoi transformarea prin simetrie, construindu-se
simetricul cubului initial fa)a de planul de- sectiune. IntrucTt este o
schimbare de plan de proiectie, se pastreaza invariante cotele punctelor si
proiectia orizontalS a volumului. In transformarea prin simetrie s-au clus
simetricele tuturor vTrfurilor volumului dat. Intrudt planul de simetrie a
devenit plan de capat, problema s-a transformat Tn problems plana, in
proiectie verticals, simetricul volumului se poate objine direct prin decalcare
(fig. 2.1.28.). Simetricul astfel ob(inut se coboarS apoi Tn proiectie orizontalS
$i se asazS apoi Tn proiec(ia initials a cubului.
2.2. METODA ROTAJIEI
Spre deosebire de metoda schimbSrii planelor de proiectie, Tn care unul din
planele de proiectie T?i modifies pozitia, Tn metoda rotaîei sistemul de proiectie rSmtne pe loc, iar volumul studiat Tsi schimba pozitia, rotindu-se Tn
jurul unei axe de rotatie. In acest fel, se modifies ambele proiectii ale volumului, nu numai una dintre ele (cala metoda schimbSrii planului de
proiectie). Axele de rotatie folosite sTnt fie perpendiculare, fie paralele cu
planele de proiectie.
fig. 2.2.2
ROTAJIA DE NIVEL A PUNCTULUI
Se numeste rotatie de nivel, rotaîa Tn jurul unei axe verticale (fig. 2.2.1). In
rota)ia de nivel, cotele punctelor rSmTn invariante, iar proieepa orizontala tsi
pastreaza forma, modificTndu-$i doar pozitia (fig. 2.2.2). De asemenea, se

observS cS:
orice punct descrie prin rotajia Tn jurul unei axe un cere;
planul cercului este perpendicular pe axS;
centrul cercului se afla la intersec(ia axei cu planul cercului;
raza cercului este distanta de la punct la centrul cercului (Tn adevSratS
mSrime).
In cazul de mai sus, axa fiind verticals, rotatia punctului se face Tntr-un plan
de nivel.
ROTAJIA DE FRONT A PUNCTULUI
Se numeste rotatie de front rotatia Tn jurul unei axe de capSt (fig. 2.2.3). in
acest caz, rotatia punctului A Tn spaîu se efectueazS Tntr-un plan de front
[F] situat la depSrtarea punctului A fats de planul vertical. Cercul p unghiul
de rotape se proiecteaza Tn adevSrata lor mSrime pe planul vertical de proiectie. Proiec(ia orizontalS a se deplaseazS pe o
Metodele geometriei descriptive_______________49
21
fig. 2.2.3
fig. 2.2.4
fig. 2.2.5
paralela la linia de pamTnt OX (fig. 2.2.4). in rotatia de front ramTn
invariante departarile punctelor, iar proiectia verticals fsi pastreaza forma,
modificTn- du-se doar pozitia.
Rotop'o punctului astfel tncit sa se situeze pe o dreapta. Se efectueaza o
rotatie de nivel a punctului A (a, a'), in figura 2.2.5, pentru a determina
pozifia axei de rotatie, trebuie sa se duca un plan de nivel prin punctul A $i

sa se gaseasca intersectia Aj (ar a'j) a dreptei cu planul de nivel. Pentru ca
punctul A prin rotatie sa ajunga pe dreapta D (d, d'), axa de rotatie verticala
trebuie aleasa pe mediatoarea segmentului AAX (oriunde pe aceasta
mediatoare, inclusiv Tn mijlocul lui AAj).
Rotatia punctului astfel Inch so se situeze intr-ur, plan^ Se efectueaza o
rotatie de nivel a punctului A (a, a'), in figura 2.2.6, cele doua solu(ii ale problemei se gasesc la intersectia cercului descrisde punctul A cu orizontala
planului D (d, d') care se afla la cota punctului A.
ROTATIA DE NIVEL A DREPTEI
Se duce perpendiculara wa pe proiectia orizontala (d) a dreptei $i cu raza wa
se descrie arcul de cerd aa! corespunzStor unghiului a (fig. 2.2.7). Tangenta
Tn aj la acest cere este proiectia orizontala rotita (dj) a dreptei D (d, d').
Proiectia a' descrie o paralela la OX si TntTIneste Tn a( linia de ordine ridicata
Tn aj. Pentru a fixa proiectia verticala rotita (d() a dreptei (d), se mai roteste
punctul B (b, b') ales arbitrar pe dreapta (D). Se remarca faptul ca un
observator care priveste din w spre punctul a, vede Tn stTnga sa proiectia b.
Analog, privind spre aj, acest observator din w va trebui sa vada tot Tn
stTnga sa proiectia rotita br in figura 2.2.8 se poate vedea ca, daca axa de
rotatie TntTIneste dreapta data, este suficient sa se roteasca un singur punct
al dreptei, deoarece exista un alt punct care ramTne propriul sau rotit
(punctul de intersectie dintre dreapta si axa).
to
fig. 2.2.6
fig. 2.2.7
50
Repreientari de arhitectura in geometfia descriptive! axortometrie
fig. 2.2.9
figRotapa dreptei astfel Inch sa devina paralela cu unul din planele de proiectie.
Se cere sa se roteasca dreapta D (d, d'), astfel mat sa devina paralela cu
unul din planele de proiectie. O rotape de nivel a dreptei (D) o transforms
tntr-o dreapta frontala, daca se va roti proiectia orizontala. (d) adreptei (D),
pTna cTnd devine paralela cu linia de pamTnt OX (fig. 2.2.9). O rotatie de
front a dreptei (D) o transforma Tntr-o dreapta orizontala, daca se va roti
proiectia verticals (d') a dreptei (D) pTna cTnd devine paralelS cu linia de
pamTnt OX (fig. 2.2.10). Rotapa dreptei astfel inch sa devina perpendiculars
pe unul din pfonele de proiectie. Printr-o rotape de nivel, se aduce'dreapta
D(dd') Tn pozitie frontala, iar apoi printr-o rotape de front, se aduce dreapta
frontalS Tntr-o pozitie vertical a (fig. 2.2.11). in mod analog, printr-o rotape
de front (Tn jurul unei axe de capat) se poate aduce dreapta (D) Tn pozitie
orizontala, pentru ca apoi sa se efectueze o rotatie
2.2.10
fig- 2.2.11
de nivel (Tn jurul unei axe verticale), care aduce dreapta orizontala Tn pozitie
de capat (fig. 2.2.12). Rotapa dreptei astfel inch sa se situeze intr-un plan dat
prin urme. Fie dreapta D (d, d') si planul (PPXP') (fig. 2.2.13). Se determina
mai TntTi proiectiile punctului I (i, i') de intersectie dintre dreapta (D) si
planul [P], utilizTnd planul de capat [Q] dus prin (D). Se alege axa verticals
de rotatie, astfel TncTt sS treaca prin punctul I, care devine propriul sau rotit.
Pentru gasirea unui al doilea punct comun Tntre (D) si [P], se rote$te urma
orizontala (h) a dreptei (D), pTna cTnd se asaza Tn (h-,) pe urma orizontala a
planului [P]. Segmentul hxw determina proiectia orizontala rotita (dj) a
dreptei (d). Proiectia verticals rotita d( este determinata de hji'. Pro- blema
mai admite o solutie prin proiectia (h^.
Metodele gcometriei descriptive

51
ROTAflA DE NIVEL A PLANULUI
in figura 2.2.14 se duce perpendiculars wa pe urma orizontala (P) a planului
$i cu raza wa se descrie arcul de cere aaj corespunzator unghiului de rotafie
dorit. Tangenta Tn este urma orizontala rotita (PJ a planului dat. Intrucit
punctul I (i, i') este propriul sau rotit, se poate obp'ne urma verticala rotita,
a?ezTnd punctul I pe o orizontala a planului D (d, d'). Rezolvarea problemei
se simplifica daca axa de rotate se alege chiar Tn planul vertical de
proiectie (fig. 2.2.15).
Rotapa planului astfel Inch so ajunga perpendicular pe unul din planele de
proieepe. fn figura 2.2.16, se efectueaza o rotate de nivel a planului [P] Tn
jurul axei verticale (w, w'), astfel TncTt pozitia rotita (Pj) a urmei orizontale a
planului [P] sa fie perpendicular pe linia de p3mTnt; rezulta P1X. Punctul I (i,
i'), unde axa (w, w') intersecteaza planul dat, r3mTne Tn rotate propriul s3u
rotit. Orizontala D (d, d') corespunzatoare punctului I devine dupa rotatie
dreapta de capat D! (dr dj). Punctele P1X si dj = vj determine urma verticala
rotita (PJ a planului dat, care astfel este transformat Tn plan de capat.
in figura 2.2.17, rotafia de front a planului [P] Tn jurul axei de capat W (ww')
aduce planul [P] Tn pozitia (PjP^Pj), de plan proiectant fata de planul
orizontal de proiectie.
In figura 2.2.18, pentru ca planul- [P]_ sa^ devina paralel cu linia de pacnTnt.
deci perpendicular pe planul lateral de proiectie, se alege, de exemplu, o axa
verticala de rotatie W(w, w') si se efectueaza o rotatie de nivel a planului [P],
astfel TncTt urma orizontala (P) sa ocupe pozitia (PJ, paralela cu linia de
p8mTnt. Re ia dreapta (D), continuta Tn planul [P] si concurenta cu axa de
rotate Tn I, $i
se roteste odata cu planul [P]; se objine pozitia sa rotita (DJ?i urma verticala
(v'J pe unde va trece urma verticala rotita (PJ a planului.
Rotapa planului astfel inch sd_ devina paralel cu unul din planele de
proieepe. in figura 2.2.19, printr-o rotatie de nivel $i una de front, se aduce

planul oarecare [P] mai TntTi tn pozitie de capat, iar apoi Tn pozitie de plan
de nivel. Problems admite doua soluîi: (PJ $i (PJ. In mod asemanator, Tn
figura 2.2.20, se efectueaza mai TntTi o rotatie de front $i apoi o rotatie de
nivel, aducTnd planul oarecare [P] Tn pozitia verticala (PJ) $i apoi Tn pozitia
frontala (PJ. Problema admite fi solu-fia (P3).
Adevarata marime a unei figuri plane. Se cere determinata adevarata
marime a triunghiului ABC, utilized metoda rotatiei (fig. 2.2.21). Se duce prin
punctul A (a, a') o ax3 verticala de rotatie W(w.w') si se roteste orizontala G
(g, g') a triunghiului, astfel TncTt s3 devina dreapta de capat GJg^ gj).
Punctele B si C se rotesc Tn Bj $i Cx, proiectiile lor verticale bj si cj fiind
coliniare cu a'. Planul triunghiului a devenit astfel plan de capat. O rotatie de
front Tn jurul axei Wj (wx, wj, dusa prin punctul A, aduce planul de capat al
triunghiului Tn pozitie de nivel. Adevarata marime a triunghiului este ab^.
Rotapa a doua plane ca sa devina paralele. Se dau planele [P] si [Q] (fig2.2.22). Planul [Q] se roteste de nivel, astfel TncTt urma sa orizontala sa
devina paralela cu urma orizontala a planului [P]. in noua pozitie, planele se
intersecteaza dupa orizontala A (S, S'). Se alege o a doua ax3 de rotatie
paralela cu aceasta orizontala si se roteste planul [Q] Tn jurul ei pTn3 devine
paralel cu planul [P].
52
Reprezentari de arhitectura in geometric descriptiva $i axonometrie
fig. 2.2.21
Metodelc geometriei descriptive

53
Aplicatie. Cubul din figura 2.2.23 a suferit o rotate de front $i apoi o rotate de
nivel. Efectuaî Tnc5 o rotate de front, astfel TncTt s8 situaî cubul cu un
singur vTrf pe planul orizontal de proiectie.
Doua rotaîi asem3n5toare au fost aplicate prismei din figura 2.2.24, deci o
rotatie de front $i apoi o rotatie de nivel. Efectuati Tnc3 o rotate de front,
astfel TncTt prisma sa fie a$ezat3 cu un singur vTrf pe planul orizontal de
proiectie.
Figura 2.2.25 reprezinta rotatia de front $i rotatia de nivel a unei piramide
drepte patrate, iar figura 2.2.26 reprezinta rotatia de front $i de nivel a unui
con.
Aplicafie. Se cere s5 se efectueze sectiunea intr-o piramida oblica dupa un
plan oarecare (fig. 2.2.27). Se transforms planul oarecare Tn plan de capat.
Punctele de intersecîe se determina in proieqia orizontala rotitS ?i se
transpun apoi Tn proieqiile initiate ale piramidei.
Aplicate. S3 se aêze o piramidS dreaptS hexagonal astfel Tncit s3 aibS baza
Tntr-un plan oarecare (PPX P') (fig. 2.2.28). Se transforms planul Tn plan de
capat. Se asazS piramida pe el, printr-o rotate de front si apoi se a$az3 pe un
plan oarecare (PPXP') printr-o rotatie de nivel.
a1 b
Q1
b
b c
c1
54
Reprexentari de arhitectura in geometria descriptiva ji axonometrie
fig. 2.2.27
fig. 2.2.26
fig. 2.2.28
2.3. METODA RABATERII
Metoda rabaterii este un caz particular al metodei rotapei $i urm5re$te
aflarea unor adevSrate mSrimi (distance, unghiuri), prin rotajia unui plan Tn
jurul unei axe frontale sau orizontalc (axS de rabatere), astfel fncit planul s3
devina con(inut Tn (sau paralel cu) planele de proiectie. Rabaterea unui
punct sau a unei drepte este de fapt rabaterea planului definit de punct (sau
dreapta) $i axa de rabatere.
RABATEREA UNUI PLAN OARECARE PE PLANUL ORIZONTAL DE PROIECJIE
In schita axonometrica din figura 2.3.1, se arata rabatarea planului oarecare
[P], dat prin urme (P, P'), Tn jurul urmei orizontale (P), care Tn acest
caz este axa de rabatere. Problema se reduce |a rabaterea unui punct V (v,
v'), ce apar(ine planului. Tn jurul axei de rabatere (P). Pentru simplifj. carea
rezoIvSrii. s-a ales punctul V (v, v) chiar pe urma verticals (P') a planului.
Acest punct va descrie un cere perpendicular pe axa (P), avtnd centrul w
(la intersect axei (P) cu planul cercului) 5j raza v'w. Ctnd punctul V (v, v') va
ajunge in planul orizontal [H], raza cercului se va asterne pe [H], Tn
adevarata marime. Se noteaza cu v0 poziîa rabS- tuta a punctului V (v, v')
pe planul [H] ji, unind acest punct cu Px, se afIS urma (P0), deci planul (PPXP')
dat a fost rabatut pe planul orizontal [H] Se observa ca planul perpendicular
pe axa de rabatere, dus prin V (v, v'), determinS in spafiu triunghiul vv'w,
triunghi dreptunghic cu unghiul drept Tn v ?i avind catetele v v' ;i v w
cunoscute; ip0- tenuza w v' este raza de rabatere a punctului V(v v') Tn jurul
urmei (P).
fig. 2.3.4
56
Reprezcntari de arhitecturu in geometria descriptiva }i axonometrie
In cpura 2.3.2, acest triunghi a fost ajternut in planul orizontal de proiecjie
[H], prin rabaterea punctului V (v, v') in jurul catetci vw Triunghiul vwv' obînut este in adev3rat3 mSrimc ?i se numejte triunghi de pozipe. Pcntru a
afla punctul v, rabStutuI punctului V (v, v ) in jurul urmei (P) (axa de rabatere) pe planul [H], se intersecteazS arcul de cere de razS wv, fi centru w cu
prelungirea perpendicu larei wv dusS pe urma [P], sau direct, farS ajutorul
triunghiului de pozifie, se intersecteaza prelungirea perpendicularei vw pe
urma [P] cu cercul de razS Pxv' $i centru P. Aceasta construcfie se bazeaza
pe observafia cS, prin rabatere, segmentul Pxv al urmei verticale a planului
se vede pe planul [H] in adevarata marime. in final, se uneste Px cu v0 fi se
obîne urma (P'0) rabStutS a planului. Figurile 2.3.3 $i 2.3.4 reprezinta
rabaterea planului PPXP in jurul urmei (P), folosind de aceasta data rabaterea
dreptei orizontale D(d, d') dusa prin punctul A $i apartinind planului (PPXP').
Se observa ca rabaterea unei drepte orizontale a planului ramine paralela cu
urma orizontala (P). Dreapta (d) se poate ob-jine, fie folosind metoda
triunghiului de pozifie w, aa1, fie direct prin rabaterea punctului v' in v0,
ducind apoi prin v0 sau a0 o paralela la urma orizontala a planului (P).
RABATEREA UNEI FIGURI PLANE SITUATE INTR-UN PLAN DAT PRIN URME
Triunghiul ABC (fig. 2.3.5) conjinut in planul (PPXP') se poate rabate in planul
orizontal [H],
rabatind urma verticals (P') a planului in (Po), luind (P) ca ax3 de rabatere.
Se rabat totodatS si orizontalelc planului care tree prin punctele A, B si C.
Dac3 se foloseytl IoflfltUM dintre proieejia orizontala abc $i rabaterea a^Cp este suficient sa se duca o
singurS orizontala in rabatere $i s3 sc foloseasca axo de afinitatc (urma
(P))RIDICAREA RABATERII
Ridicarea rabaterii este operapa invend rabaterii. in figura 2.3.6, au fost
determinate urmele (P) $i (P') ale unui plan, cunoscind proieejiile punctului
M(m. m') din plan $i rabaterea m0 a acestui punct pe planul [H], Se
determina w pe mediatoarea segmentului m0mj (unde mm, este cota lui M)
si se duce prin w urma (P) perpendiculars pe mm0. Urma [P'J se objine unind
Px cu v' (urma verticals a dreptei orizontale A(S, S') ce trece prin punctul M $i
aparîne planului PPXP'.
RABATEREA PE UN PLAN DE NIVEL
Distanta de la un punct la o dreapta. Rabatind pe un plan de nivel (si nu pe
planul orizontal de proiectie [H]), se reduc dimensiunile triunghiului de rabatere, ceea ce face ca operative grafice sa se reduca si ele. In figura 2.3.7, se
cere distan(a de la un punct M(m, m') la o dreapta oarecare A(8, S') prin
metoda rabaterii. Se duce prin punctul M(m, m') un plan de nivel (H') si se
rabate dreapta A(8, S') pe

57
acest plan Tn jurul orizontalei AM(am, a'm'), unde A este intersecfia dreptei
(A) cu planul de nivel. Se ia un punct arbitrar B(b, b') pe dreapta (A), care se
rabate tn b0 pe planul de nivel cu ajutorul triunghiului de pozitie wbbx. Se
obl;ine astfel (S0), rabaterea pe planul de nivel a dreptei (A), pe care se duce
apoi perpendiculara m0n0. Segmentul m0n0 reprezintS adevarata mSrime a
distantei de la punctul M la dreapta (A). Se Tntoarce punctul n0 din
rabatere, pentru determinarea proiectiilor orizontale $i verticale ale
perpendicularei.
Adevdrata mdrimc a unghiului cuprins intre doua drepte concurentc. In figura
2.3.8, se construieste urma orizontala hk a planului format de cele dou3
drepte D(d, d') $i A (8, S') si se ia aceasta urma ca axa de rabatere. Se
rabate punctul M(m, m') de intersectie a celor doua drepte Tn m0 pe planul
orizontal de proiecjie (rabaterea s-a facut construind triunghiul de pozijie
wmin,). Unghiul cuprins Tntre (S0) si (d0) se obtine astfel Tn adevarata marime. Aceea$i rezolvare se poate vedea si Tn figura 2.3.9, cu diferen(a ca
rabaterea se face Tntr-un plan de nivel (H'). Triunghiul de pozi(ie va fi mai
mic $i rezolvarea ocupa mai pu$in spatiu.
Unghiul dintre o dreapta $i un plan. Pentru a afla adevarata mSrime a
unghiului cuprins Tntre dreapta A (S, S') $i planul [P], dat prin urme (fig.
2.3.10), se duce printr-un punct oarecare M(m, m'), situat pe dreapta (A), o
perpendiculara (ma, m'a') pe planul dat. Se rabate punctul M pe un plan de
nivel (H') Tn jurul axei AB(ab, a' b') situata Tn acelasi plan (H'). Se ob|ine Tn
adevarata marime unghiul cuprins Tntre perpendiculara dusa din M si
dreapta
(A). Unghiul cSutat este unghiul complementar:
a = -ZL 3 aflat Tn adevarata marime Tn planul 2
de nivel.
Unghiul dintre doua plane. AvTnd planele oarecare [P] 5i [Q], unghiul dintre
cele doua plane se poate afla prin doua metode. Dintr-un punct oarecare
M(m,m') din spa(iu (fig. 2.3.11), se due normalele (perpendicularele) pe cele
doua plane. Se rabate punctul M pe un plan oarecare de nivel (H') si se
obtine adevarata marime a unghiului !3 cuprins Tntre cele douS normale.
Unghiul cautat a dintre cele doua plane P si Q se obtine luTnd suplimentul
unghiului (3.
Cea de a doua metoda este reprezentata Tn figura 2.3.12. Prin punctul M(m,
m'), situat pe dreapta A (8,S') de intersec(ie dintre cele doua plane [P] si [Q],
se duce un plan [R] perpendicular pe planele tP] si [Q], deci si pe (A). Se
determina proiectiile orizontale ma si mb ale dreptelor de intersec(ie dintre
planul R cu fiecare din planele [P] si [Q], Unghiul a cuprins Tntre aceste
drepte de intersec- (ie este unghiul cautat si se obtine Tn adevarata marime
prin rabaterea punctului M pe planul orizontal de proiectie, luTnd ca axa de
rabatere urma orizontala [R],
Adevarata marime a unei figuri plane. Pentru a afla adevSrata marime a
triunghiului ABC (fig. 2.3.13) prin metoda rabaterii, se ia o orizontala a triunghiului (cea care trece prin B(b, b')) si se rabate triunghiul Tn jurul ei, pTna
cTnd ajunge Tn planul de nivel respectiv (H'). Se obtine rabaterea aubpCo,
adevarata marime a triunghiului ABC.
58
Repre;:entari de arhiiectuia in geometria deseriptiva ?i exonometrie
p
RABATEREA PLANELOR PROIECTANTE

Pentru a afla adevarata mSrime a unui triunghi ABC (fig. 2.3.14) situat Tntrun plan proiectant (vertical), se rabate planul vertical pe cele douS plane de
proiectie, orizontal si vertical. Rabaterea pe planul vertical de proiectie este o
simpla rotatie de nivel Tn jurul axei verticale (P'). Rabaterea Tn planul
orizontal de proiectie se face ducTnd perpendicularele din a, b si c si luTnd
cotele punctelor a', b', c'. Adevarata marime a triunghiului ABC se obîne
atit pe planul orizontal de proiectie, cTt si pe cel vertical.
Aplica{ii ale rabaterii
I 1. S3 se aseze un patrat de latura data Tn planul oarecare PPXP' (fig.

2.3.15). Se efectueaza rabaterea planului oarecare pe planul orizontal de
proiectie. in rabatere se construieste Tn adevarata marime pStratuI dat.
Prin ridicarea rabaterii se aduce patratul mai TntTi Tn proiectie orizontala.
Pentru aceasta, este suficient sa se ridice din rabatere un singur vTrf al
pStratului (asezTndu-l pe o orizontalS sau frontala a planului) si apoi sS se
utilizeze afinitatea. Se propune sa se foloseasca relatia de afinitate ca
verificare a construcfiei. Proiectia verticals a patratului a fost obtinuta
a$ezTnd vTrfurile sale pe frontaie ale planului.
2. S3 se a$eze un cere de raza data Tn planul oarecare (PPXP') (fig. 2.3.16).
Se efectueazS rabaterea pe planul orizontal de proiec(ie. fn rabatere se
construieste Tn adevarata marime cercul dat. Prin ridicarea rabaterii se

aduce cercul mai TntTi In proiectie orizontala fi apoi Tn proiectie verticals.
Punctele de pe cere au fost astfel alese, TncTt sa permita construcjia
elipselor din cele doua proiectii cu ajutorul oxe/or elipselor. in proiectie
orizontala aceste axe ale elipsei sTnt o dreapta orizontala ?i o dreapta de cea
mai mare panta fata de planul orizontal [H] (deci perpendiculars pe ea), iar
Tn proiectia verticala ele sTnt o frontalS $i o dreapta de cea mai mare pants
fats de planul vertical [V]
59
60
Rcprezentdri de arhitoctura in geomotria descriptive $i cixonomelrie
3.
REPREZENTARI AXONOMETRICE
3.1. INTRODUCERE. REZOLVARI INTUITIVE
Reprezentarile descriptive ale obiectelor nu sugereaza dintr-o data
imaginile acestor obiecte a$a cum se vad si pentru acest motiv se recurge la
reprezentarea lor in perspective
Axonometria este o perspectivS conventionale deoarece ea admite
paralelismul razelor vizuale, deci situarea la infinit a punctului de vedere.

Fa)S de reprezentarile in dublu ortogonal, reprezentarea axonometrica este
mai aproape de perceptia vizuala a obiectului din natura, oferind o imagine
calitativa de volum. Figura 3.1.1 reprezinta axonometria izometrica a unei
scari structurate din doua rampe. Planul scarii este cel din figura 3.1.2. In
axonometrie, de$i raportul a trei puncte coliniare (raportul simplu) se
pastreaza, nu se pastreaza alte relatii metrice, cum sint suprafetele ?i
unghiurile, care apar deformate, in axonometria izometrica, de exemplu,
segmentele de dreapta se pot masura si compara direct numai daca sint
continute in (sau paralele cu) una din cele trei axe de coordonate (fig. 3.1.3).
Un segment oriental dupa orice alta direcîe din spatiu nu mai poate fi
masurat imediat, ci prin metode pe care le vom prezenta Tn cursul acestui
capitol.
Z
fO
fig. 3.1.2.
Reprezentari axonometrice
61
Multe probleme de pozi'fie se pot rezolva direct Tn axonometrie, folosindu-se

metode intuitive bazate pe elemente de geometrie Tn spaîu: probleme de
secfiuni plane, intersect de corpuri si chiar uneie probleme de unghiuri. Se
vor exem- plifica cTteva asemenea metode de rezolvare directa Tn
axonometrie, folosind axonometria izometrica, a carei proprietate
distinctivS este aceea ca unita'file de masura pe cele trei axe de coordonate sTnt identice.
Aplica;ie. Un cub asezat cu o fa{a Tn planul orizontal de proiectie este
reprezentat Tn axonometria izometrica (fig. 3.1.4). Sa se deseneze direct Tn
axonometrie sectiunea prin cub determinata de planul care contine punctele
A, B si D.
Doua din laturile poligonului de sectiune sTnt evidente: AB $i AD. Planul de
sectiune [S] taiefetele superioara si inferioara ale cubului dupa doua drepte
paralele. Prin urmare, se duce prin D o paralela la AB, obtinTnd astfel pe C,
cel de-al patrulea vTrf al poligonului de sectiune (fig. 3.1.5). Daca datele
problemei sTnt putin mai complicate (fig. 3.1.6), se poate folosi intersectia
planului de sectiune [S] cu planul orizontal de proiectie [H].
Dreapta de intersectie trece prin punctul E. Un al doilea punct al ei seobtine

gSsind urma h a dreptei AC (continute Tn planul [S]) pe planul [H], Dreapta
Eh permite sa se gaseasca vTrful D al poligonului de sectiune. Latura AB se
obtine stiind ca este paralela cu ED (fig. 3.1.8). Acest caz nu este dificil, el
putTndu-se rezolva, ca si primul caz, prin paralelism (fig. 3.1.9).
Cel de-al treilea caz este mai complicat (fig. 3.1.10), TntrucTt cele trei puncte
care definesc planul de sectiune nu se afla situate pe muchiile cubului, 'ci pe
cele trei fete vizibile ale sale. Se gaseste dreapta de intersectie dintre planul
de sectiune
62
Reprezentari de arhitecturd in geometric) descriptive! si axonometrie
$i planul orizontal de proiecfie. Se caut3 deci urmele orizontale hj ?i h2 ale

dreptelor 13, respectiv 12, continute Tn planul de sectiune. Cele dou3 urme
hj $i h2 se obtin la intersectia dreptelor 13 ?i 12 cu proiecîile lor orizontale
(fig. 3.1.11). Dreapta hjh., permite s3 se gaseascS primele doua vTrfuri ale
poligonului de sectiune: A si B. VTr- furile C si F se obtin imediat, unind pe B
cu 3 $i pe A cu 2 (fig. 3.1.12). llltimele doua vTrfuri, D si E. se obtin fie
ducTnd prin 1 o paralelS la AB, fie ducTnd din C $i din F paralele la AF,
respectiv BC.
Notd. 5' Tn ultimul caz, ca $i Tn celelalte, se obser/3 posibilitatea de

rezolvare pe cdi multiple a problemei. Se poate deci verifica u$or
corectitudinea solufiei propuse.
Aplicaîe Desenati direct Tn axonometrie izometrica intersec(ia celor dou3
piramide drepte patrate din figura 3.1.13, stiind c5 au axele verticale
confundate.
Axul vertical comun Tnteapa cele doua patrate Tn punctele 1 si 2 (fig.
3.1.14). Sec(iunile prin piramide la cotele 1 si 2 sTnt doua patrate mai mici
Keprezentari axonomctrice
63
decTt bazele. Astfel s-au obtinut primele doua poligoane ale intersectiei.
Poligonul strTmb central al intersectiei celor doua piramide se obtine prin
proprietatile de simetrie ale ansamblului. Pri- mul sau vTrf aflat la cota 3 se
obtine intersectTnd muchia V2H cu mediana VjM a fetei V,AD (fig. 3.1.15). In
mod similar, primul vTrf al poligonului
strTmb aflat la cota 4 se obtine intersectTnd muchia NÂ cu mediana V2N a
fetei V2HE. Poligonul strTmb central de intersec(ie este 3434343.
Aplicatie. Cubul din figura 3.1.16 este a$ezat cu o fata Tn planul orizontal de
proiectie. A?ezati peste el un alt cub identic, cu un vTrf Tn punctul A si cu o
muchie orizontala dupa direcfia dreptei (A) continuta Tn fata superioara a
cubului dat.
Aplicatia a fost aleasa pentru a ilustra limitele rezolvarilor intuitive Tn
axonometrie (chiar atunci cTnd este vorba de axonometrie izometricS). Se
descompune aplicatia Tn etape de rezolvat. Trebuie aêzat pe fata
superioara a cubului un patrat identic cu aceasta, dar orientat dupa directia
(A). Problemele de rezolvat sTnt:
1)
construirea Tn planul fetei superioare a cubului a unei drepte
perpendiculare Tn A pe (A);
2)
determinarea pe (A) si pe perpendiculara Tn A pe (A) a unor segmente
egale cu muchia cubului (respectiv cu latura patratului).
Ambele probleme sTnt metrice, referindii-se la masuratori de unghiuri si
segmente. IntrucTt prima problems este un caz particular (construdia unui
unghi de 90 Tn Aj, se poate rezolva prin observa(ie directa ?i prin aplicarea
proprietatii axonometriei de a pastra masura segmentelor pe diredii paralele
cu axele de coordonate.
Se noteaza fata superioara a cubului cu MNPQ (fig. 3.1.17). Prelungind
dreapta (A) se obtin punctele 1 si 2 pe muchiile cubului. Daca se iau
segmentele M3 = NT si Q2 = P4, dreapta 34 va fi perpendiculara pe (A).
Demonstratia este imediata; daca repetam operatiile Tn plan (fig. 3.1.18), se
observa ca cele douS trapeze identice N12M si M34Q au laturile doua cTte
douS perpendiculare.
64
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva azonometrie
Pentru constructia perpendicularei in A pe (A), s5 se gSseasca o alta
rezolvare intuitiva.
Construirea pe (A) si pe perpendiculara Tn A pe (A) a unor segmente egale
cu muchia cubului nu se mai poate face prin metode intuitive, ci necesita un
studiu mai aprofundat al proprietaîlor axonometriei. Se va rezolva
problema dupa acumularea elementelor necesare.
3.2. PROPRIETAJILE AXONOMETRIEI ORTOGONALE
Prin reprezentare axonometrica se Tntelege figura care se obtine daca se
proiecteaza un obiect pe un plan Tnclinat fata de cele trei axe de coordonate.
Acest plan tnclinat se numeste plan axonometric. Dreptele de intersectie
dintre planul axonometric si planele feêlor triedrului tridreptunghic de referinta OXYZ formeaza un triunghi ABC, numit triunghi axonometric (fig.
3.2.1). In axonometria ortogonala, directia proiectanteior este Tntotdea- una
perpendiculara pe planul axonometric (se spune ca directia de proiecîe este
ortogonala).
PROPRIETAJILE TRIUNGHIULUI AXONOMETRIC
In axonometria ortogonala, triunghiul axonometric este tntotdeauna triunghi

ascutit-unghi. Se proiecteaza ortogonal pe planul axonometric Tn O' originea
comuna O a muchiilor triedrului tridreptunghic de referinta (fig. 3.2.2).
Proiectiile muchiilor stnt dreptele O'A, O'B $i O'C si se numesc axe
axonometrice sau axe-imagine. Punctul O' este ortocentrul triunghiului
axonometric (punctul de intersectie a TnSltimilor), iar axeleimagine stnt
tnaltimile triunghiului axonometric ?i bisectoarele triunghiului ortic A'B'C'.
Figura 3.2.3 demonstreaza ca orice triunghi ascutit-unghi poate fi ales
triunghi axonometric. Astfel, punctele A', B si C' se obtin ductnd TnSl- timile
In triunghiul ABC. La intersectia Tnaltimilor rezulta proiecîa O' a punctului
O. Pentru a obtine adevarata marime a segmentului OO' se construieste pe
CC', prin Tnscriare tntr-un semicerc, rabatarea O0CC' a triunghiului
dreptunghic OCC' (v. fig. 3.2.2). Segmentul O0O' este adevarata marime a
segmentului OO' din spatiu. Prin rabatarea triunghiului OAB tn 0AB (fig.
3.2.3), se obtine adevarata m5rime O0C' a segmentului din spatiu OC' (Botez
fi Mirescu, 1970).
65
COEFICIENJI DE REDUCERE 51 SCARI
Daca a. |3 $i y sTnt unghiurile pe care le fac axele-imagine cu muchiile
triedrului de referirr{a, si dac se considers o unitate de mSsura u pe
muchiile triedrului de referin^S 51 se proiecteaza ortogonal pe axeleimagine, se obtin trei segmente ux, uy si uz (fig. 3.2.4) astfel mcTt:
ux = u cos a: uy = u cos [3; uz = u cos y.
Segmentele ux, uy $i uz sTnt mai mici decTt u, iar cos a, cos |3 $i cos y se
numesc coeficienp de reducere. Relapia fundamentals dintre ei este:
cos2 a + cos2 [3 + cos2 y = 2.
direcjia proiectantelor in raport cu axele carte- ziene (fig- 3.2.6). intre aceste
cosinusuri exists
relatia cunoscutS:
cos2 aj + cos2 Pi -f cos2 Yi = 1.
De aid se poate deduce expresia:
sin2 a + sin2 (3 + sin2 y = 1.
AceastS expresie se mai poate scrie:
cos2 a + cos2 (3 + cos2 y = 2, sau
2
X + [J2 + 'r = 2.
Segmentele uXl uy si u2 se numesc unitatf-imagine pentru fiecare ax.
Scarile axonometrice sTnt tocmai axele-imagine divi- zate Tn parti egale cu
lungimile unitS(ilor-imagine respective. Construct scSrilor axonometrice este
ilustratS in figura 3.2.5. Ca $i Tn figura 3.2.3, se folosesc rabaterile
triunghiurilor OCC' si OAB. Pe catetele acestor triunghiuri se iau Tn adevSratS
mSrime unitStile de mSsurS de pe cele trei axe de coordonate. Toate aceste
unitati au acecasi lungime
u.Unitati le de masura se proiecteaza pe axele-imagine (prin ridicarca
rabaterii) si se obtin unitatiie- imagine ux, uy si uz (careTn cazul general de
axonometrie s?nt diferite una de celelalte).
RELAJIA FUNDAMENTALA A AXONOMETRIEI ORTOGONALE
Deci, suma patratelor coeficientilor de reducere este constanta si egala cu 2.
CONSTRUCJIA IMAGINILOR AXONOMETRIC-ORTO- GONALE
Imaginea axonometrica a unei drepte este ilustrata Tn figurile 3.2.7. . . .
3.2.9.
Dreapta oarecare (fig. 3.2.7). Dreapta si proiec(ia ei pe planul orizontal de
proiectie constituie imaginea completa a dreptei si pe baza lor se pot
determina toate urmele dreptei: urma Uj pe [H]; urma u, pe [WJ; urma u3 pe
[V], Proiecpiile unui punct de pe dreapta se obtin ducTnd paralele la axeleimagine (proiectiile lui m* pe [H], [W] ?i [V] sTnt respectiv mr m, si m3).
Daca se noteaza -j: O'OX = alr 3:0'OY = (3t si 3: O'OZ = YJ, cosinusurile
acestor unghiuri dau
fig. 3.2.4
66
Reprezentari
Dreapta perpendiculars pe unul din planele reperului (fig. 3.2.8). Proiec(ia pe

planul respectiv este redusa la un punct, iar proiecîile pe celelalte plane ale
reperului sTnt paralele cu axa care indica directia perpendiculars pe planul
considerat.
Dreapta paralela cu unul din planele reperului (fig. 3.2.9). Dreapta este
paralela cu proiectia ei pe planul reperului cu care dreapta este paralela.
Poziîa relativa a doua drepte este ilustrata in figurile 3.2.10.. .3.2.11.
Drepte concurente (fig. 3.2.10). Doua drepte sTnt concurente daca projectile
lor pe oricare din planele reperului sTnt concurente, iar liniile de ordine
corespunzatoare punctului de intersecîe sTnt respectiv paralele cu axeleimagine. in figura 3.2.10 sTnt reprezentate Tn axonometrie douS drepte
concurente Tn punctul I.
Reprezenturi axonometrice
67
27
breptc paralele (fig. 3.2.11). intrucTt projectile (paralele) pe orice plan a
doua drepte paralele sTnt paralele, se obîn trei perechi de drepte paralele.
Du- c!nd linii de ordine paralele la axele-imagine, se poate ob(ine pozi|ia ,,tn
spatiu" (de fapt, proiectia pe planul axonometric) a celor dou drepte.
Reprezentarea planului Tn axonometrie este ilus- tratS Tn figurile 3.2.12.. .
3.2.14.
Plan oarecare (fig. 3.2.12). Un plan oarecare este deplin reprezentat prin
doua urme sau prin doua proiecti ale elementelor care tl determina (doua
drepte coplanare, dreapta $i punct, figure geometrica). In figura 3.2.12,
planul [P] este dat prin
urma [PJ si proiectiile unui punct M, respectiv m* si m2. Pentru a construi

urma [P3] a planului,
se determina TntTi mx, apoi se duce prin (m*. m )
o dreapta arbitral con(inuta Tn planul dat [P]. Prin urma verticala u3 va trece
urma (P3), Plan perpendicular pe unul din planele reperului (fig. 3.2.13). Orice
plan perpendicular pe unul din planele reperului cartezian are doua din
urmele sale paralele cu axa ce se opune planului reperului. In figura se vede
planul PjPoPa perpendicular pe XZ si o dreapta (D) conjinuta Tn acest plan.
N o t 5. Tn schitele axonometrice folosite abundent tn text s-au notat
elementele din spatiu (puncte ;i drepte) cu caractere mari. tn acest capitol,
aceleaji elemente sint notate cu caractere mici Tnsotite de asterisc, pentru a
|e distinge de elementele propriu-zise din spatiu $i a retine c5, de fapt, toate
aceste puncte ?i drepte sint proiecti i pe planul axonometric.
63
Reprezentdri de arhitecturd in geometria descriptiva si axonometrie
Plan paralel cu unul din planele reperului (fig. 3.2.14). Urmele (P3) ?i (Pj) ale
planului paralel cu YZ sTnt paralele cu O'Z' $i O'Y'. Doua drepte commute
tntr-un plan paralel cu unul din planele reperului au proiectiile principal ?i
doua dintre proiec|iile secundare confundate.
Pozifia relativa a doua plane tn axonometrie este ilustrata tn figurile 3.2.15.. .
3.2.18.
Plane paralele (fig. 3.2.15). Daca douS plane [P] si [Q] sTnt paralele, urmele
lor pe cele trei plane de proiectie sint paralele. Se duce printr-un punct
M(m*. mt) un plan [Q] paralel cu planul [P] dat

prin cele trei urme ale sale, Se construie$te tn [P] o dreapta oarecare (UjU3,
u,u2) ?i se duce prin punctul M o dreapta paralelS la ea. Doua din urmele
acestei drepte vor fi vt $i v3. Dreptele (Qj) |j(Pj) si (Q3)|| (P3) care tree prin v,,
respectiv prin v3, sTnt urmele planului cSutat.
Plane concurente. Daca doua plane sTnt concurente, cel putin o pereche de
urme de acela$i nume sTnt concurente. In figura 3.2.16 sTnt date dou5 plane
[P] si [Q] ale caror urme concurente Tn (S3) sTnt (P3) ?i (Qs)- intrucTt
(PJIKQ,) ?i (PJIKQj) rezulta ca dreapta lor de intersectie 8* este perpendiculara pe planul XZ. Daca doua plane au numai doua perechi de urme
concurente, cea de a treia pereche de urme se compune din doua drepte
paralele. In figura 3.2.17 se dau planele [P] si [Q] ale caror urme (P2)ji (Q2) si
respectiv (Pj) si (Qj) sTnt concurente. In acest caz, dreapta de intersectie 8*
este determinata de urmele ut si u2, aflate la intersectia urmelor (Pt) cu (Qj)
si (P2) cu (Q). In figura se poate observa intersectia celor doua plane. Cea
de-a treia urma se af|a la infinit, de unde rezulta ca urmele fP3) si (Q3) sTnt
paralele.
In general, doua plane concurente au urmele lor de acelasi nume
concurente. Cazul general a doua plane concurente este ilustrat Tn figura
3.2.18. Fie planele [P] $i [Q] concurente. Cele trei puncte Uj, u2 si u3, care
rezulta la intersectia urmelor de acela$i nume ale celor doua plane, sTnt
concurente. Dreapta care le uneste este dreapta de intersectie a celor douS
plane. Proiectia dreptei de intersectie pe planul orizontal este UjU,,.
69
Poziîa relativS a unei drepte fa{3 de un plan fn reprezentare axonometrica

este ilustrata tn fipllr, 3.2.19. 8
Dreapta paralela cu un plan. O dreapta este paralela cu un plan dac3 este
paralela cu o dreapta a planului (neilustrat).
Dreapta concurenta cu un plan (fig. 3.2.19). Fie p|a. nul [P] fi dreapta A (S*.
S,). Se duce prin dreapta un plan vertical care se intersecteaza cu [P];la intersecjia ei cu 8* rezulta punctul I (I* Ij) c3utat.
PROBLEMS METRICE (Botez si Mirescu. 1970)
Determinarea lungimii unui segment de dreapta. Se cauta adev3rata lungime
a segmentului MN(m*n*, rrijnj) din figura 3.2.20.
Se construiefte un plan axonometric ABC fi se intersecteaza cu planul vertical
care proiecteaza segmentul pe planul XY (fig. 3.2.21). Acest plan taie planul
axonometric dup3 dreapta VjV2, care este fi ax3 de afinitate.
Se rabate planul vertical ce contine segmentul~MN pe planul axonometric.
Se va rabate TntTi triunghiul v,Qyv, (fig. 3.2.22). Se construieste
transformatul afin al punctului Qr Triunghiul VjQ^ este dreptunghic Tn Qy,
deci se duce semicercul pe VjV,. Dreapta vQ este transformata afina a
dreptei
Qyv2 m,m* || njn*. Adev3rata lungime a segmentului dat MN este segmentul
MN, aflat Tn relatie de afinitate cu m*n* (unde axa de afinitate este VjV iar
direc)ia de afinitate este QyQ).
Rabaterea unui plan oarecare pe planul axonometric. Fie ABC planul
axonometric si PiPo un plan oarecare dat prin urme (fig. 3.2.23). Rabaterea
planului este determinata dac3 se cunoa$te rabaterea unui singur punct al
s3u.
Se ia punctul Py. Axa de rabatere (afinitate) este VjV2. Distanta de la Py la
planul ABC se obtine prin rabaterea planului ZY pe planul ABC, Tn jurul axei
O'Y' (fig. 3.2.24). Se construiefte semicercul de diametru BB'. Se ob)ine 0"B
care este rabaterea semiaxei OY, iar distanta D a punctului Py la planul ABC
este PyP)'in figura 3.2.25 se construiefte rabaterea punctului cautat Py. Rabaterea este
P fi se g3sefte pe perpendiculara dus3 din Py pe vxv2 (axa de afinitate).
Adev3rata m3rime a distanêi de la Py la axa VjV2 este ipotenuza unui
triunghi dreptunghic ale c3rui catete sTnt PyE fi distanta PyPy' de la Py la
planul axonometric ABC. Deci rabaterea triunghiului PyVjV2 din planul PjP2 pe
planul axonometric este triunghiul PyVjV2.
70
Reprezentari dc arhitectura in geometria descriptiva fi axonometfie
Determinarea perpendicularei pe o dreapta cuprinsa Jntr-unul din planele

reperului. Fie dreapta (D) Tn planul XY (fig. 3.2.26). Se duce din originea O o
perpendiculars pe (D). Se rabate planul XY pe planul axonometric, construind
semicercul pe AB (fig. 3.2.27). Prin afinitate se construie$te rabaterea
dreptei (D) $i se duce din O0 o perpendiculars pe ea. Se Tntoarce din
rabatere aceastS perpendiculars $i se objine perpendiculara pe dreapta (D).

Acum se dispune de toate elementele necesare pentru a rezolva problema
din figura 3.1.16. Se rabate triunghiul MPQ Tn MPQ0 si triunghiul MPN Tn
MPN0 (fig. 3.2.28). Segmentul 12 se rabate Tn
Repreientdri axonometrice
71
>-<
1020. iar punctul A se rabate Tn A0. Practic se ob- Se obtin vtrfurile B0 si D0
care se aduc tn axonome- (ine proiecjia orizontalS a fe(ei superioare a cubutrie tn B $i D.
lui suprapusa peste imaginea axonometrica. Se prin paralelism se ob(ine al
patrulea vtrf C al fetei construieste o perpendiculars in A0 pe 1020 inferioare a
cubului superior (fig. 3.2.30). Se con(fig. 3.2.29) $i se mSsoara pe ea ?i pe A010 segmente struieste cubul tn
intregime, ?tiind ca tnal(imea sa
egale cu latura pStratului (dej'exemplu, MQ0). este identica cu tnalfimea
primului cub.
72
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva p axonomelrie
3.3. TIPURILE DE REPREZENTARI AXONOMETRICE ORTOGONALE
AXONOMETRIA IZOMETRICA
Relatia caracteristica a axonometriei izometrice este:
a = P = YTriunghiul axonometric este echilateral, iar axele imagine (axonometrice) fac
Tntre ele unghiuri de 120 (fig. 3.3.1). Cele trei axe-imagine au aceeasi scara
comuna (fig. 3.3.2). Coeficientu! de reducere pentru fiecare din cele trei
directii este de aproximativ 0,82. Invers, reprezentarea axonometrica
izometricS a unui obiect apare mai mare fafS de dimensiunile sale reale de
1,224 ori. Deci, un cub se construiejte lu?nd muchia cubului redus3la0,82 ji
a?ezTnd-o pe cele trei axe-imagine (fig. 3.3.3). in figura 3.3.4 este
reprezentat un cub cu cercuri Tnscrise pe fetele sale, cercuri care Tn
axonometria izometricS apar elipse egale.
Axonometria izometrica este cea mai simpla de construit (Tntrucit se
pastreaza aceeasi unitate pe toate cele trei axe), dar imaginea obtinuta prin
aceasta axonometrie ascunde o parte din relaîile dintre elementele
spatiale, datorita unor coincidence suparatoare. In cazul cubului, de
exemplu, trei dintre planele diagonale ale acestuia apar Tn axonometria

izometrica sub forma unor segmente de dreapta.
Reprezentari qxonometrice
73
AXONOMETRIA DIMETRICA
Rela(ia caracteristicS a axonometriei dimetrice este:
=MV
Triunghiul axonometric este isoscel, iar douS din unghiurile pe care le fac
axeie-imagine Tntre ele sTnt egale (fig. 3.3.5). DouS axe-imagine au aceeaji
scara.
Constructia axelor Jn axonometria dimetricd. Din relatia fundamentals a
axonometriei ortogonale se pot deduce unghiurile dintre axeie-imagine Tn
axonometria dimetricS (fig. 3.3.6). Construct practica se face utilizTnd
diviziuni egale pe axe perpendiculare (ca Tn figura), astfel rezulta direct
unghiurile cSutate. Se iau spre dreapta 8 diviziuni egale pe orizontala si una
pe verticals, iar spre stTnga 8 diviziuni egale pe orizontalS si 7 diviziuni pe
verticals.
Construcpa unui cub In axonometrie dimetrica este ilustratS Tn figura 3.3.7.
DouS din muchiile cubului au dimensiuni egale, Tn timp ce a treia muchie
apare de lungime jumState. Pe fe'fele cubului au fost Tnscrise elipse,
reprezentTnd cercurile Tnscrise Tn pStrate.
AXONOMETRIA ANIZOMETRICA
Relatia caracteristicS a axonometriei anizometrice este:
a#P#Y
Triunghiul axonometric este scalen, fiecare axa are alts scarS, iar ortocentrul
O' ocupS o pozitie oarecare Tn interiorul triunghiului ABC. Se poate obtine o
bunS reprezentare anizometricS dacS se aleg Tntre axeie-imagine unghiurile
de 105, 120 $i 135 (fig. 3.3.8). Acestor valori le corespund uni- tStile
imagine ux, uy si uz reduse aproximativ Tn rapoartele 8:10, 6:10 respectiv
9:10.
Se pot obtine si grafic unitS(ile-imagine, considerTnd sistemul de axe dat si
unitatea reals u din spatiu. Se rabate (fig. 3.3.9) Tn 0 si OQ' pe planul axonometric originea comuna a muchiilor triedrului de referin(3 ?i se aâza pe
rabaterea muchiilor unitatea reals u, pTnS Tn punctele u, u ji u.
Reveninddin rabatere, se obtin pe axe unitStile cSutate (fig. 3.3.9). Un alt
exemplu, pentru alte condiîi ale triunghiului axonometric, este dat Tn figura
3.3.10. Construcfia unui cub Tn axonometrie anizometricS se ob(ine luTnd
muchiile reduse conform celor de mai sus. Fiecare muchie apare de altS
dimensiune.
74
Reprezentari de arhitoctura in geometria descriptive* }i axonometrie
In figura 3.3.11, pe fefele cubului au fost tnscrise cercuri, care apar In
axonometrie elipse.
fz
In figurile 3.3.12 $i 3.3.13 sint ilustrate dou5 rastere sau grStare

axonometrice, care pot fi folosite pentru construcjia directa a unor volume In
axonometrie izometricS (fig. 3.3.12) sau In axonometrie anizometrica (fig.
3.3.13).
Z
fig. 3.3.11
75
3.4. REPREZENTARI AXONOMETRICE OBLICE
in axonometria oblica, directia proiectantelor nu mai este ortogonala, ci
oarecare. Axele-imagine $i unitatile-imagine pot fi alese arbitrar pe planul
axonometric, deoarece, conform teoremei lui Pohlke, trei segmente oarecare
situate pe planul axonometric, pornind din acela$i punct comun de intersectie, pot fi Tntotdeauna considerate ca proiec{ii paralele a trei segmente
egale purtate pe cele trei muchii ale unui triedru tridreptunghic.
Teorema lui Pohlke are consecinte foarte interesante pentru axonometria
oblica. S3 presupunem ca vrem sa reprezentam Tn axonometrie un cub, Tn
a$a fel TncTt una din fetele sale sa apara un patrat perfect, in axonometria
ortogonala acest lucru nu este posibil decit daca fata respectiva a cubului
este paralela cu planul axonometric, iar directia de proiectie este
perpendiculars pe fata cubului (fig. 3.4.1), Rezulta ca directia de axonometrie
este
paralela cu patru muchii ale cubului, iar imaginea care se obîne Tn

axonometrie este aceea din figura 3.4.2 (identica cu o vedere ortogonala a
cubului a$ezat pe planul orizontal de proiectie). in axonometria oblica,
conditia suficienta ca una din fe(ele cubului s3 aparS un patrat perfect este
ca fa{a respectiva s3 fie paralela cu planul axonometric ABC. Directia

axonometrica de proiectie (A) este oblica faâ de planul axonometric (fig.
3.4.3), iar imaginea axonometrica ce se obtine este cea din figura 3.4.4. Cu
cTt directia axonometrica de proiectie (A) face un unghi mai mic cu planul
axonometric ABC (fig. 3.4.5), cu atit imaginea axonometrica oblica obtinuta
este mai ..deformata, adica mai dep3rtata de perceptia vizuala umana (fig.
3.4.6). Imaginile axonometrice obtinute prin proiectie pe planul axonometric
ABC sub un unghi mic se aseaman3, de exemplu, cu umbrele lasate pe pamfnt de obiecte sau personaje Tn lumina soarelui la asfintit.
fz
fig. 3.4.3
76
fig 3.4.2
fig. 3.4.4
Reprczentari de arhitectura in geometrla descriptivu ji axonometric
AXONOMETRIA OBLICA ANIZOMETRICA
Axele-imagine stnt alese arbitrar $i unit3île-imagine stnt toate diferite: ux
^ uy ^ uz (fig. 3.4.7).
AXONOMETRIA OBLICA DIMETRICA OARECARE
Pe axele-imagine arbitrare se aleg doua unitati-imagine egale. Vor fi trei
situafii posibile (fig. 3.4.8):
ux Uy: ux == ut; ux = u2.
Cazurile particulare ale acestui tip de axonometrie oblicS stnt axonometria
oblica dimetrica orizontala ji axonometria oblica dimetrica frontala.
Axonometria oblica dimetrica orizontala. Axele o>X si <oY stnt
perpendiculare, axa coZ se alege de obicei verticals, iar unitajile -imagine
stnt ux = uy ^ uz (fig. 3.4.9). Pentru obpinerea unei asemenea axonometrii
se foloseste direct planul construcpei, care ramtne nedeformat (fig. 3.4.10).
Se recpmandS ca pe axa o>Z sa se aleaga o unitate-imagine u2 mai mica

decit celelalte.
Acest tip de axonometrie oblica se nume$te $i cavaliera si are o largS
utilizare tn arhitecturS. Figura 3.4.11 reprezintS o axonometrie cavaliera a
unei locumê dupa tndepartarea acoperi$ului. Axonometria permite redarea
spatiului interior si a elementelor de mobilier. In figurile 3.4.12 si 3.4.13 s-a
studiat trecerea de la o perspectivS axonometrica cavaliera la una oarecare
(Tanasescu, 1975). Cea de-a doua axonometrie se poate obfine
77
din prima prin cobortrea planului construqiei cu ajutorul unor linii de ordine,
alegerea unei unitati-imagine u2 diferite $i schimbarea unghiurilor dintre
axe.
Axonometria oblica dimetrica frontala. $i aceastj reprezentare poarta numele
de perspectiva cavaliera. In acest caz, tabloul de perspectiva este una din
fe(ele verticale ale triedrului tridreptunghic de referinâ. Axele imagine coY
$i coZ stnt perpendiculare, iar unitaîle-imagine uy = u* sint diferite de ux
(fig. 3.4.14). In arhitectura, pentru construqia unei astfel de axonometrii se
folose$te direct fa\ada construc(iei. In figura 3.4.15 este reprezentata o
construcjie Tn perspectiva cavaliera frontala.
78 ----------------------- Reprezentdri de arhitectura in geometria descriptive $i

axonometrie
fig. 3.4.13
AXONOMETRIA OBLICA IZOMETRICA OARECARE
Axele-imagine stnt alese arbitrar, dar unitatile-imagine sTnt egale ux = uy =
uz (fig. 3.4.16).
Cazurile particulars ale acestui tip de reprezentare
sTnt: oxonometria oblica izometrica orizontala, la care axele coX si coY sTnt
perpendiculare, iar axa coZ este verticals (fig. 3.4.17) si axonometria oblica
izometrica frontala, la care axele coY $i<oZs?nt perpendiculare, iar axa wX
este aleasa arbitrar (fig. 3.4.18).
fig. 3.4.14
fig. 3.4.18
Reprezenlari axsnometrice
79
4.
CERCUL $1 SFERA
4.1. CERCUL
CERCUL iN PLAN DE NIVEL
Centrul cercului este ww', iar raza sa este aw (fig. 4.1.1). Proiectia orizontalS
a cercului esteTn ade- vSratS mSrime, Tn timp ce proiectia verticals este un
segment de dreapta a'b', unde A si B sTnt punctele din extrema stTngS si
extrema dreapta ale cercului. Un punct oarecare dat prin proiectia sa
verticals (1') are drept corespondente Tn plan douS proiectii orizontale, 1 si
2.
CERCUL iN PLAN FRONTAL
Adevarata mSrime a cercului apare de data aceasta Tn proiectia verticals
(fig. 4.1.2). Proiectia orizon- talS este un segment de dreaptS ab egal Tn
lungime cu diametrul cercului. Un punct oarecare dat prin proiectia sa
orizontalS (1) are drept corespondente douS proiectii verticale, 1' $i 2'.
CONSTRUCflA AXELOR ELIPSELOR DUPA CARE SE PROIECTEAZA UN CERC
SITUAT iNTR-UN PLAN [P] DAT PRIN URME
Folosim rabaterea PPxPa planului cercului (PPXP) pe planul orizontal de
proiec(ie (fig. 4.1.3). Fie ww' centrul cercului si w0 rabaterea sa pe planul
orizontal de proiectie. Axele ab si ce se obtin ridicTnd din rabatere diametrul
orizontal a0b0 al cercului si diametrul c0e0 perpendicular pe el (dupS dreapta
de cea mai mare pants a planului). Axele proiectiei verticale sTnt y's' si a'jl'.
Ele se obtin ridicTnd din rabatere diametrul frontal y0s al cercului si
diametrul ac(30 perpendicular pe el.
CONSTRUCTS ELIPSEI PRIN OPT PUNCTE
(Tn axonometrie izometricS)
Punctele 1, 2, 3 si 4 sTnt mijloacele laturilor patratului reprezentat Tn
axonometrie izometrica (fig. 4.1.4). Se construie^te raportul ] 2 pe jumatatea diagonalei. Se obtine mai TntTi punctul 5
fig. 4.1.1
HO
Repreientari de arhitecturd in geometria doscriptiva ji axonomatfi'
pe diagonala AB, prin rabaterea lui M pe diagonals. Punctele 6, 7 $i 8 se

obîn prin paralele duse la laturile pStratului. Raportul J/2 se poate construi
$i pe jumatatea laturii CB, obtintndu-se punctul 6, prin rabaterea lui N $i
deplasarea paralelS cu latura AC.
4.2. SFERA
Sfera este locul geometric al punctelor din spaîu egal departate de un
punct fix numit centrul sferei (fig. 4.2.1). Pentru rezolvarea problemelor cu
sfere este necesara evidentierea pe sferS a unor linii caracteristice, si
anume: cercurile man ale sferei (ecuatorul, meridianele etc.), cercuri mai
mici (paralelii s.a.). Contururile aparente ale sferei tn proiectiile orizontala si
verticals sTnt cercuri mari ale sferei.
PUNCTE PE SFERA
in figura 4.2.2 sTnt determinate o serie de puncte osezate pe suprafaâ
sferei, folosindu-se liniile caracteristice ale acesteia. Astfel, punctele A(a, a')
$i B(b, b') se afla situate pe ecuator. Pentru a obtine proiectiile verticale ale
punctelor D! ?i D2, a cSror proiectie orizontalS este d, se sectioneaza sfera cu
un plan frontal; acesta determina m proiectie verticals un cere, identificat cu
ajutorul punctului C(c, c') aflat pe ecuatorul sferei. in mod similar, dacS se
da proiectia verticals f a punctelor
Cercul }i sfera
81
Fx $i F2, cele doua proiectii orizontale f, $i f2 se determine secjionind sfera cu
un plan de nivel care trece prin f'. Cu ajutorul punctului E(e, e') situat pe
conturul aparent vertical al sferei, se obfine Tn proiectie orizontaia cercul
care deter- minS pe fx $i f2.
INTERSECTIA UNEI SFERE CU O DREAPTA
In figura 4.2.3 s-a efectuat o secfionare a sferei cu un plan de nivel
(determinTndu-se astfel un paralel al sferei), pentru a se gSsi punctele de
intersecpe a sferei cu o dreapta orizontald.
Intersecpa unei sfere cu o dreapta oarecare. Pentru intersectia sferei cu o
dreapta oarecare a fost efectuata o schimbare de plan vertical de proiectie,
Tn asa fel TncTt dreapta sa devina o dreapta frontala (fig. 4.2.4). DucTndu-se
o sectiune dup3 un plan frontal, se determina un cere frontal pe sfera $i se
obtin punctele de intersectie a sferei cu dreapta Tn noua proiectie verticala.
Prin revenirea din
schimbarea de plan, se ob(in aceste puncte Tn cele doua proiectii

orizontaia $i verticala. Cele doua puncte de intersectie sint aa' si bb'.
Intersecpa unei sfere cu o dreapta oarecare (alta me toda). In figura 4.2.5 se
dau sfera de centru ww' s, dreapta oarecare D(d, d'). Se duce prin dreapta (D)
un plan de cap3t care sectioneaza sfera dupa un cerc^ Se rabate acest cere
Tn jurul diametrului sau frontal 1'2', pTna cTnd este continut Tn planul frontal
al diametrului respectiv (si, prin urmare, va aparea Tn proiectia verticala ca
un cere perfect). Odata cu cercul se rabate si dreapta (D), ob(inTnd proiectia
verticala rabatuta (d(). La intersectia cu cercul rabatut se ob(in punctele de
intersectie rabatute a( ji b(. Prin Tntoarcerea din rabatere, se ob(in punctele
de intersectie dintre dreapta oarecare (D) $i sfera Tn cele doua proiectii
ortogonale.
CONSTRUCJIA UNEI FRONTALE TANGENTE iNTR-UN PUNCT LA SFERA
in figura 4.2.6 sedau sfera de centru ww' $i punctul A(a, a'). Se duce prin
punctul A un plan frontal care seefioneaza sfera dup3 un cere. Tangenta Tn
punctul A la acest cere este frontala cautata.
fig. 4.2.5
82
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva fi azonometrie
PLAN TANGENT SFEREI iNTR-UN PUNCT PE SUPRAFAjA
Se construieste planul tangent la sfera Tn punctul M(m. m') (fig. 4.2.7).
Planul tangent cSutat este perpendicular pe raza (wm, w'm'). Orizontala (mv,
mV) aparfine planului de tangenta cautat, deoarece proiectia ei orizontala
mv este perpendiculara pe proiectia orizontala wm a razei sferei Tn
fig. 4.2.6
Cercul $i sfera
punctul M. Urma vertical a planului tangent va trece prin v' si va fi
perpendiculara pe w'm'.
PLANUL TANGENT PARALEL CU UN PLAN DAT PRIN URME
Ne propunem sa ducem planele tangente la sfera din figura 4.2.8 paralele cu
planul [P] dat prin urme. Prin centrul sferei se duce dreapta D(d, d')
perpendiculara pe planul [P]. Aceasta dreapta intersecteaza sfera Tn
punctele (a, a') fi ((3, (3'). Planele tangente la sfera Tn aceste puncte t sTnt
planele TT' si TjT( c8utate. Urma orizontala Tx iese din figura.
SECJIUNE PRINTR-UN PLAN PROIECTANT iN SFERA
In figura 4.2.9 au fost determinate proiectiile curbei de intersecfie dintre o
sfera fi un plan de capat, tangenta Tntr-un punct curent M(m, m') al curbei
de sec(iune fi axele sectiunii. Proiecfia orizontala a cercului este o elipsa
construita analog celor din figura 4.1.3. Tangenta Tn punctul M este dreapta
de intersecfie dintre planul tangent la sfera Tn acel punct fi planul secant.
83
SECTIONAREA UNEI SFERE CU UN PLAN OARECARj
in figura 4.2.10 se dau sfera de centru (w, v) sj planul oarecare dat prin urme
PPXP'. Pentru oil {inerea curbei de secfiune a sferei cu acest p| an se
efectueazS o schimbare de plan vertical de pro! iectie. luTndu-se noua linie de
p3mTnt Tn asj fel Tncit planul [P] si devinS plan de capSt. Se aplia constructia
din figura precedents si se ob(in doui axe (diametre perpendiculare) ale
cercului de sec. {iune. Prin Tntoarcerea din schimbarea de p|an vertical de
proiectie se obtin cele douS diametre perpendiculare ale cercului de sectiune
In cele doua proiectii ortogonale. Pentru mai multa precizie Tn trasarea
elipselor, se poate folosi o construqie a lor prin opt puncte, luTndu-se TncS
doua diametre perpendiculare (constructie neilustrata aici).
APLICATII (Tdndsescu, 1975)
Sfera tangenta unor conuri. Se dau trei conuri circular drepte cu bazele
situate Tn planul orizontal de proiectie (fig. 4.2.11). Se cere sS se aseze o
sfera de razS data Tn asa fel TncTt sa fie tangenta simultan celor trei conuri.
Se asazS cele trei conuri Tn plan astfel TncTt vertical pe care se va situa
centru I sferei cautate sa fie Tn acelaî plan frontal cu centrul unuia din
conuri. in acest fel, conturul aparent al sferei Tn proieqie verticals va fi
tangent la generatoarea de contur a conului. Constructia se obtine simplu,
duclnd o paralelS la aceastS generatoare la distantS egala cu raza sferei
date. Au fost figurate si sferele de raza maxima si minimS care Tndeplinesc
aceasta conditie.
Sfere tangente exterior. S3 se aseze pe trei sfere egale de razS datS, situate
pe planul orizontal de proiectie tangente Tntre ele douS cTte doua o a patra
sferS de razS dublS (fig. 4.2.12).
Centrul sferei cSutate se proiecteazS orizontal Tn centrul de greutate al
triunghiului alcStuit de centrele celor trei sfere egale. Se alege pozitia
acestora Tn plan Tn a?a fel TncTt verticala pe care se va afla centrul sferei
cSutate sS fie cuprinsS Tn acelasi plan frontal cu centrul uneia din cele trei
sfere egale. in acest fel, contururile aparente verticale ale celor douS sfere
vor fi tangente (fig. 4.2.12); s-a objinut acest lucru printr-o schimbare de plan
vertical de proiectie. Se ob(ine astfel cota centrului sferei cSutate si se
traseazS aceasta sfera.
84
fig. 4.2.10
Repreientari de arhitectura in geometria descriptivd $i axonometn*
Sfere tangente interior. Se considers o sferS transparentS de grosime

neglijabila, de razS data, asezatS pe planul orizontal de proiectie (fig.
4.2.13). In aceasta sfera se vor aseza trei sfere egale, de raza data, tangente
Tntre ele douS cite douS $i tangente interior sferei date. SS se determine
sferele tangente interior sferei mari $i, simultan, tangente exterior celor trei
sfere mici.
Rezolvarea este asemSnStoare celor douS rezolvari precedente. Prin
obfinerea unor contururi aparente verticale ale sferelor, se transforms practic
problema de geometrie Tn spatiu Tn problems de geometrie plans. Se cere
rezolvatS deci o problems de tangents interioarS ?i exterioarS fntre cercuri
de raze diferite sau chiar necunoscute. Figura 4.2.13 cuprinde rezolvarea.
Identificaî operable efectuate.
Cercul $i sfera
8$
5.
FORME POLIEDRALE
5.1. POLIEDRE. REPREZENTARE, '
SECpUNI SI INTERSECT!!
Un poliedru este un corp geometric marginit de fete plane. Fetele sale sTnt
poligoane cu un anumit numar de laturi. Laturile pOligoanelor constituie
muchiile poliedrului si rezulta din intersectia a doua fete alaturate ale sale.
Mai multe muchii ale unui poliedru sTnt concurente ?ntr-un punct numit virf
al poliedrului, care este totodata punct comun pentru cel putin trei fete ale
poliedrului. Poliedrele pot fi convexe sau concave. Poliedrele convexe sint
acele poliedre care nu pot fi sectionate de planele propriilor lor fete.
Poliedrele pot fi clasificate m regulqte si neregulate. Poliedrele regulate vor fi
studiate fn subcapitolul 5.2.
REPREZENTAREA POLIEDRELOR
In figura 5.1.1 este reprezentata Tn cele doua proiectii ortogonale o
piramida oarecare. Vizibilitatea in proiectia orizontala se studiaza comparind
cote/e
fig. 5.1.1
fig. 5.1.2
fig 5.1.3
86
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive }i axonometrie
diverselor puncte ate piramidei, iar vizibilitatea tn proiectie verticals se
studiaza comparTnd departarile punctelor. AvTnd m' proiectia verticals a
unui punct situat pe suprafafa piramidei, se pot gSsi douS proiectii
orizontale, una pe fata ABS si una pe fa(a BCS a piramidei I'm. si respectiv
m2).
Construe^ proiecpilor unei piramide pentogonale regulate. Se cere sS se
construiascS proiectiile unei piramide pentagonale regulate, cunosclnd fata
laterals SAB cu care este asezata pe planul orizontal de proiectie. Se
construie$te Tn rabatere pe [H] pentagonul regulat inscris Tn cere (fig.
5.1.2). Cota ddj a vTrfului D(d, d') se obîne considerTnd punctul d, de
intersectie_a arcelor de cere de razS Kd^ $i sb^ iar cota me == H( a
punctelor_C si E rezultS din intersectia arcului ae razS Km0 cu dreapta Kdr
SECTIUNI PLANE iN POLIEDRE
Secpuni prin plane proiectante. in figura 5.1.3, sectionarea piramidei dupS
un plan de capat se obtine coborTnd punctele de intersectie ale planului cu
muchiile piramidei, din proiectia verticals Tn proiectia orizontalS, pastrTnd
coresponden(a muchiilor. AdevSrata mSrime a sectiunii (notatS cu
OflôYoô) se obtine printr-o rabatere a planului de sectiune (plan de capSt)
pe planul orizontal de proiectie, Tn jurul urmei orizontale (P).
Secpuni prin plane oarecare. DacS planul de sectiune este oarecare, se
efectueazS o schimbare de plan de proiectie (Tn acest caz, planul [V]), Tn
asafel TncTt sS se transforme planul de sectiune Tn plan proiectant (fig.
5.1.4). Piramida se obtine Tn noua proiectie verticals asezTnd vTrful v( la
cota cunos- cutS din vechea proiectie verticals. O aplicatie asemSnStoare a

fost prezentata la metoda rotatiei. De altfel, si Tn cazul piramidei din figura
5.1.4 se poate folosi deopotrfvS metoda rotatiei (aducTn- du-se planul
oarecare Tn pozitie de plan proiectant).
fig. 5.1.5
INTERSECJIA DINTRE O DREAPTA $1 UN POLIEDRU
Se duce prin dreaptS un plan proiectant (Tn acest caz, un plan de capat) $i
se sectioneazS poliedrul cu el (fig. 5.1.5), La intersec(ia dintre dreaptS $i
poligonul de sectiune rezultS cele douS puncte de intersectie dintre dreaptS
$i poliedru.
DESFA5URATE DE POLIEDRE
A desfS$ura suprafata laterals a unui poliedru Tn- seamnS a aduce toate
fe(ele sale Tn acela$i plan. Pentru objinerea desfajuratei piramidei din figura
5.1.6, s-au determinat Tn adevSrata mSrime toate muchiile sale. Astfel,
muchia SA fiind frontalS,
Forme poliedrale
87
apare Tn proiectia verticals tn adevaratS marime. Muchiile SB fi SC se rotesc
pTnS cTnd ajung Tn pozifie frontalS. Proiectiile lor verticale vor deveni sbj'
fi s'c(. Desfasurata piramidei se compune dintr-o succesiune de triunghiuri
afezate Tn planul frontal al muchiei SA.
Prisma din figura 5.1.7 se poate de asemenea desfafura prin objinerea
muchiilor Tn adevSratS marime. Se rabat muchiile pe planul orizontal de pro-
iectie [H]. Sectiunea transversals perpendiculars pe muchii poate fi aflata Tn

adevSrata mSrime tot
printr-o rabatere de plan proiectant (de capJtT pe planul orizontal de

proiecfie.
'
Se numesc transformate prin desfasurare ale punctelor si liniilor trasate pe
suprafata unui poliedru punctele fi liniile corespunzStoare din figura obtinuta prin desfasurarea poliedrului respectiv PresupunTnd cS prisma este
seclionatS de un plan oarecare (sectiunea hafurata), traseul secfiunii poate fi
obtinut Tn desfasurata, urmSrind pozi|ia punctelor aflate pe fiecare din muchii
(fig. 5,1 3^ Desfasuratele poliedrelor pot fi folosite si pentru alte probleme
de acest tip, ca, de exemplu, determinarea traseului cel mai scurt dintre
douS puncte situate pe fete diferite ale unui poliedru etc.
INTERSECTII DE POLIEDRE
A intersecta doua poliedre TnseamnS a determina punctele Tn care muchiile
unui poliedru TntTInesc fetele celuilalt poliedru si reciproc. DacS intersects
genereazS un singur poligon plan sau strTmb, se spune ca este o intersectie
de gen rupere. Daca apar doua poligoane (unui de intrare si unui de
88
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive fi axonometrie
iefire), intersecpa este de gen pdtrundere. Partea comunS a douS poliedre
care se intersecteazS se numejte corp comun sau solid comun. Intersecâ a
doua poliedre se obfine cu ajutorul unor plane auxiliare duse prin muchiile
poliedrelor.
Intcrsec(ia a doud piramide. Pentru intersecâ a douS piramide se due plane
auxiliare care confin pe rind muchiile poliedrelor ?i urma orizontala a dreptei
care uneste cele dou5 vTrfuri (respectiv punctul I din figura 5.1.9). Un astfel
de plan confine o muchie a unuia din poliedre $i 11 secîoneazS pe celalalt
dupS doua generatoare. Intersecâ dintre muchie si generatoare determina
punctele de intrare si iesire a muchiei primului poliedru in cel de-al doilea
poliedru.
Daca bazele piramidelor se afla situate in plane diferite, se vor folosi de
asemenea plane care tree prin muchiile poliedrelor $i prin dreapta ce unejte
vTrfurile lor. in acest caz se folosesc urmele acestor plane pe ambele plane
ale bazelor deci fascicule de drepte care tree prin punctele I, respectiv J
(fig. 5.1.10). Planul IJa contine muchia V2A a piramidei V2 $i generatoarele
Vj1 si Vx2 ale piramidei Vj. Muchia intercepteaza cele douS generatoare Tn
punctele 1 si 2, care sint punctele de intersectie a muchiei V2A cu piramida
Vv in mod similar se obfin punctele 3 $i 4 de intersectie a muchiei VjB cu
piramida V2. Figura 5.1.10 ilustreaza rezolvarea In axonometrie a intersectiei
dintre cele doua piramide.
in figura 5.1.11 este rezolvatS in dubla proiectie ortogonalS intersectia dintre
o piramida cu baza Tn planul orizontal de proiectie si o piramida cu baza
Tntr-un plan vertical oarecare. Urmele planelor auxiliare converg Tn punctul
i din planul [H] ?i Tn punctul j' din planul vertical dat. Este studiatS si
vizibilitatea.
DacS piramidele sint particulare (piramide drepte cu bazele poligoane
regulate etc.), rezolvarea in- tersecîei se simplifies, Tntr*it se folosesc
propri- etStile de simetrie. in figura 5.1.12, cele doua piramide au bazele
patrate, sint piramide drepte si au acelasi ax vertical; Tn acest caz sTnt
suficiente doua puncte de intersectie pentru a determina Tntregul poligon de
intersectie al celor douS piramide. Celelalte $ase puncte au acelea$i cote ca
primeie doua si aceeasi pozitie pe fetele piramidelor. Pentru determinarea
primelor doua puncte de intersect16' sTnt suficiente doua sectiuni verticale
prin cele doua piramide, duse prin punctele a fi b, respectiv e $i f.
- .- - - Forme poliedralc
89
Intersecpa dintre o prisma si o piramidd. Pentru rezolvarea intersec(iei

dintre o prisma $i o piramidS, fasciculul plonelor auxiliare trebuie sS treacS
prin dreapta care confine vTrful piramidei $i este para-
lela cu.muchiile prismei, respectiv dreapta (D) in figura 5.1.13. $i Tn acest

caz, fiecare plan auxiliar contine o muchie a unuia din poliedre ?i il sectioneaza pe cel de-al doilea dupa doua generatoare (care sint concurente in [V]
Tn cazul piramidei $i sint paraiele cu muchiile Tn cazul prismei). Intersec- fia
muchiei cu cele doua generatoare determina cele doua puncte de intersectie
a poliedrului res-
90
Reprezentarl de arhitcctura in geometria descripliva }i axonometne
pectiv cu muchia celuilalt poliedru. (Evident, in cazurile de tangen|3, cele
douS puncte seconfunda (punctul 3).

Intersecfia din figura 5.1.14 este un caz mai simplu, datoritS faptului ca $i
piramida ?i prisma au bazele patrate, sTnt amtndoua drepte $i au axa
vertical comuna. Punctele poligonului de intersecê se determina direct din
proiecfia orizontala $i se ri- dic3 apoi tn proiectia verticals, in acest caz,
practic nu este nevoie de plane auxiliare.
Intersecpa dintre doua prisme. Pentru rezolvarea intersectiei dintre doua
prisme, se due plane auxiliare paralele cu muchiile celor doua prisme. In
acest fel, fiecare plan dus prin muchia unei prisme va sectiona cealalta
prisma dupa doua generatoare, pe care se determina cele doua puncte de
intersectie. In figura 5.1.15, tntrucit cele doua prisme sTnt prisme drepte,
planele auxiliare slnt perpendiculare si pe [H] si pe [V] (sTnt deci, plane de
profilj.
in cazul general al unor prisme oblice, direefia urmelor planelor auxiliare se determina ductnd printr-un punct oarecare din
spa(iu doua drepte concurente (fiecare din ele paralela cu muchiile uneia
dintre prisme) $i determinTnd urmele planului oarecare definit de cele doua
drepte concurente (fig. 5.1.16), Ductnd un fascicul de drepte paralele cu
aceste urme prin fiecare vtrf al bazelor celor doua prisme, se poate
determina limita intersectiei dintre cele doua prisme, Astfel, limita
triunghiului hajurat reprezinta limita de la care incepe intersec)ia. Urmele
(orizontala si vertical) planului paralel cu muchiile celor doua prisme slnt (P)
$i (P'). Ele au fost obtinute ductnd printr-un punct oarecare din spatiu l(i, i') o
dreapta paralela cu muchiile unei prisme si o alta dreapta paralela cu
muchiile celeilalte prisme. Cele doua drepte determina planul PPXP'.
Vizibilitatea intersectiei se poate studia tn proiectia orizontala, compartnd
cotele punctelor, iar tn proiec(ia vertieala, compartnd dep3rt3rile punctelor.
in figura 5.1.17 este ilustrat cazul general al inter- secfiei a doua prisme
triunghiulare oblice in axonometrie. Se pot vedea urmele planelor auxiliare

paralele cu mucbiile ambelor prisme. in acest caz, ele sint plane oarecare.
intrucit triunghiurile ha$u- rate care dau limitele intersectiei sint plasate
amindouS pe baza aceleia$i prisme, va fi o intersectie de gen penetrate.
in sffr$it, in figura 5.1.18 este ilustratS Intersecpa dintre o prisma $i o
piramida, ambele avind anumite particularitSti. Astfel, piramida este dreapta
$i cu baza in planul orizontal de proiectie, in timp ce prisma are muchiile
orizontale. Din acest motiv, rezolvarea este simplificata. Se poate efectua o
schimbare de plan vertical de proiectie, in a$a fel incit feêle prismei sa
devina plane de capat. in aceste condiîi, intersecîa acestor fefe cu
muchiile piramidei se obtine imediat. Se revine apoi la projectile ortogonale
initiale.
fig. 5.1.18
92
Reprezentari de arhilecturd in geometria descriptive ji axonometrie
5.2. POl IEDRELE REGULATE $1 DUALELE LOR
Poliedrele regulate au urmStoarele proprietSÎ:

toate fefele lor sfnt poligoane regulate egale;
vTrfurile lor sTnt unghiurl solide regulate egale;
stnt inscriptibile tn sferS;
tn ele se poate tnscrie o sferS.
Cele cinci poliedre regulate sfnt:
tetraedrul regulat (T) care are patru fefe triun- gSiuri echilaterale (fig.
5.2.1);
-cubul (C). care are ?ase fe(e pStrate (fig. 5.2.2);
octafdrul regulat (O), care are opt fefe triunghi- ghiuri 'echilaterale (fig.
5.2.3);
dodecaedrul regulat (D). care are 12 fe(e pentagoane regufate (fig.
5.2.4);
icosaedrul regulat (I), care are 20 fete triunghiuri echilaterale (fig. 5.2.5).
Formula lui Euler. DacS V este numarul de vfrfuri, M este numarul de muchii,
iar F este numarul de fete ale unui poliedru regulat. atunci se verifies relatia:
V_M+F=2
Relatia se poate urmari fi fn tabelul urmator:
V M F
Tetraedrul
regulat(T)
4 6 4
1
Cubul (C)
8 2 6
Octaedrul
1
regulat (0)
6 2 8
Dodecaedrul 2 3 1
regulat (D)
0 0 2
Icosaedrul
1 3 2
regulat (1)
2 0 0
REPREZENTAREA TETRAEDRULUI REGULAT
Prin o^servatie directa se constata ca triunghiul i/1C este isoscel (fig.
5.2.6): V1 =1C (TnSItimea fe(ei triunghi echilateral). Se va lua deci sistemul
de proieefie astfel fneft triunghiul VICsSfie Tn pozi(ie frontalS, implicit fata
ABV va fi conjinuts Tntr-un plan de capSt. Se deseneaza deci proiec(ia
orizontalS ABC, se ridicS drepte de ordine fi se ia Tn compas din punctul c
lungimea muchiei (LT = = ac), obpnTnd pe v'. Tetraedrul astfel reprezentat
este ajezat cu o fats Tn planul orizontal de proieqie (fig. 5.2.7).
Reprezentarea tetraedrului regulat a$ezat cu o fafS orizontalS $i cu un vTrf
Tn planul orizontal de proieefie este ilustratS Tn figura 5.2.8. In figura 5.2.9
este reprezentat tetraedrul regulat ajezat pe o muchie. intrucTt douS muchii
opuse ale unui
tetraedru regulat sTnt drepte perpendiculare Tu spa(iu, muchia opusS

muchiei situate Tn planul [H] se poate desena imediat Tn proieefie orizontalS; ea este Tn adevSratS mSrime fi se TnjumStS- (efte cu muchia din planul
[H].
Forme poliedrale
93
REPREZENTAREA CUBULUI
in figura 5.2.10 este reprezentat un cub sectionat cu un plan astfel TncTt
sectiunea este un hexagon regulat. Prin rotatii de nivel sau de front, se pot
obtine reprezentSri dublu ortogonale ale cubului Tn diverse poziîi: cu o fata
Tn planul orizontal [H] (fig. 5.2.11 $i 5.2.12), cu o muchie Tn [H] (fig. 5.2.13)
sau cu un vTrf Tn [H]. in cazul din figura 5.2.14, cubul are o diagonals
interioara Tn pozitie verticals, iar conturul aparent orizontal este un hexagon
regulat.
fig. 5.2.10
fig. 5.2.11
94
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva axonometne
fig. 5.2.14
REPREZENTAREA OCTAEDRULUI REGULAT
In cazul pozitiei pe un virf" a octaedrului regulat (fig. 5.2.15), se poate

observa ca patru muchii alcatuiesc un patrat ABCD asezat orizontal, ceea
ce permite reprezentarea u?oara Tn dubla proiectie ortogonala (fig. 5.2.16).
Din aceasta reprezentare se trece Tn reprezentarea din figura 5.2.17,printr-o
schimbare de plan vertical de proiectie sau printr-o rotope de nivel.
Prin rotatii de front se obtin pozi(iile din figura 5.2.18 (octaedrul regulat este
asezat pe o muchie) si din figura 5.2.19 (octaedrul regulat este asezat pe o
faâ). in figura 5.2.19, deoarece dou3 fete opuse ale unui octaedru regulat
sTnt paralele, apar Tn plan doua triunghiuri echilateraie egale, dispuse rotit
unul fa(5 de celalalt ?i avTnd acelasi centru; conturul aparent orizontal este
un hexagon regulat.
fig. 5.2.15
fig. 5.2.16
Forme poliedrale
95
fig. 5.2.20
REPREZENTAREA DODECAEDRULUI REGULAT
Considerind dodecaedrul regulat asezat pe o fata se poate desena imediat
Tn plan fata sa superioara (de asemenea orizontala) ABCDE si proiectiile
muchiilor care pleaca din A, B, C, D si E (fig. 5.2.20). AvTnd punctele a, b, c,
d, e si o (fig. 5.2.21) si stiind c3 diagonalele paralele ale pentagoanelor sTnt
egale, se obtin punctele q si er Punctul dj se
afla folosind proprietatea de paralelism dintre o diagonal a unui pentagon
regulat si latura opusi. iri proiectia verticala se determina palierele [H,'l si
[Ha.
Se completeaza apoi proiectia orizontala (prin simetrie) se ridica punctele
astfel obtinute In proiectia verticala (fig. 5.2.22). Prin rotapi de front se
reprezinta dodecaedrul asezat pe un vtrf (fig. 5,2.23) si pe o muchie (fig.
5.2.24).
96
Reprezentari de arhitectlira in geometria descriptive ?i azonometrie
REPREZENTAREA ICOSAEDRULUl REGULAT
Considerindu-se un icosaedru regulat a$ezat pe un vTrf, se observS

sec{iunea orizontalS pentagonals ABCDE, care se poate reprezenta imediat
in plan (fig. 5.2.25). O a doua secîune orizontalS este tot un pentagon
regulat, a$ezat rotit fa^S de primul. Se deseneaza deci in proiecîe
orizontalS vTrfurile a, b, c, d, e $i v (fig. 5.2.26). In proiecîe verticals se
obîne vTrful v' $i palierele [H,'] $i [Hj]. Reprezentarea completa este cea din
figura 5.2.27. Prin rotapi de front se reprezintS icosaedrul regulat a?ezat cu o
fa|S tn planul orizontal de proiec$ie (fig. 5.2.28) si cu o muchie Tn planul
orizontal de proiectie (fig. 5.2.29).
Forme poliedrale
97
fig. 5.2.28
fig. 5.2.29
REPREZENTAREA POUEDRELOR REGULATE PRIN INSCRIERE IN CUB
Tetraedrul regulat. Se pot tnscrie doi tetraedri regular Tn acela?i cub (fig.
5.2.30). Rela|ia dintre muchia tetraedrului (LT) $i muchia cubului (Lc) este yz
Figura 5.2.31 ilustreazS situatia ?n care cubul are doua feê orizontale, iar
figura 5.2.32
reprezinta situatia in care tetraedrul are o fata orizontala (iar cubul are o
diagonals interioarS in pozitie verticals).
Octaedrul regulat. Se poate obtine un octaedru regulat prin unirea centrelor
fetelor unui cub (fig. 5.2.33). Relatia dintre muchia octaedrului (L0) si muchia
cubului (Lc) este ]/T/2. Figura 5.2.34 ilustreaza situa(ia Tn care cubul are douS
fete orizon-
fig. 5.2.30
fig. 5.2.32
98
Reprezentdri de arhitectura in geometric descriptive >i axonometrie
fig. 5.2.33
fig. 5.2.31
tale, iar figura 5.2.35 reprezintS situatia Tn care cubul are o diagonals
interioara Tn pozitie verticals, iar octaedrul are douS fete orizontale.
Dodecaedrul regulat. Dodecaedrul regulat se poate Tnscrie Tn cub pornind
de la trei perechi de segmente egale si paralele, plasate pe centrele fetelor
cubului (fig. 5.2.36). Valoarea segmentelor se poate obtine dintr-o
constructie graficS, ce corespunde relaîei LD = Lc (3 |^5)/2 (fig. 5.2.37).
Se obtin cele doua proiecîi din figura 5.2.38.
Icosaedrul regulat. Icosaedrul regulat se Tnscrie Tn cub printr-o constructie
asemSnStoare (fig. 5.2.39). Valorile segmentelor paralele se obtin din aceeaji
figurS (5.2.37), unde se poate observa cS LD + Lt = = LcRelatia este: U = Lc (|/5 1)/2. Se obtin cele douS proiectii din figura 5.2.40.
Figura 5.2.41 ilustreazS matricea inter-relaTiilor dintre cele cinci poliedre
regulate (Critchlow, 1965).
Forme poliedrale
99
27
ANALIZA POLIEDRELOR REGULATE

Se poate efectua o analiza a poliedrelor regulate prin sectionarea cu plane,
evidentierea unor plane mediane, diagonale etc. Analiza este ilustrata printrun icosaedru regulat tnscris Tntr-un cub (fig. 5.2.42).
fig. 5.2.42
Figurile 5.2.43.. .5.2.46 evidentiaza planele deter minate de perechile de
muchii opuse ale icosaedrului, construite ca segmente egale si paralele,
situate pe centrele fetelor opuse ale cubului.
100
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva ji oxonometrie
%
Forme poliedrale
101
|. 5.2.41
fig. 5.2.47
Exists 15 asemenea dreptunghiuri intr-un icosaedru regulat $i laturile lor se

afla Tn raportul deaur (1/1,618). Figurile 5.2.47.. .5.2.50 evidenjiazs perechi
de fefe adiacente ale icosaedrului regulat Triunghiurile haûrate din figura
5.2.50 pot constitui, daca suferS o u$oara transformare de poziîe fejele
triunghiulare ale unui cuboctaedru (p0|jl edru semi regulat).
Analiza configurapei icosaedrale prin impachetari de sfere. Se poate obtine o
configurate icosaedrala prin Tmpachetarea a 12 sfere. In variants I (fig,
5.2.51) cele 12 sfere sTnt ordonate ca doua coliere intermediare de cite cinci
sfere plus o sfera in virf $i o sfera la bazS. in variants a ll-a (fig. 5.2.52) cele
12 sfere sTnt ordonate ca un pachet central debase sfere plus doua grup5ri
de cite trei sfere (o grupare in virf $i una la baza pachetului central).
fig. 5.2.51
Rezultatul ob(inut este acelaji Tn ambele variante- Figurile 5.2.53.. .5.2.55
reprezinta vederi ale celor 12 sfere ?i eviden(iaza simetriile configurafiei icofig. 5.2.52 saedrale.
102
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive >i axonometrie
DUALEIE POLIEDRELOR REGULATE

Daca se unesc centrele tuturor fetelor unui poliedru regulat, se obtine
,,dualul'' (sau ..reciprocul") sau. Rezulta din aceasta constructie ca dualul
unui poliedru va avea numarul de vTrfuri egal cu numarul de fete ale
poliedrului initial. IntrucTt numarul de fete ale cubului este egal cu numarul
de vTrfuri ale octaedrului regulat $i invers, rezulta ca octaedrul regulat este
dualul cubului si invers (fig. 5.2.56 ;i 5.2.57).
in mod asemanator, deoarece numarul de fe'fe ale dodecaedrului regulat
este egal cu numarul de vTrfuri ale icosaedrului regulat, rezulta ca icosaedrul
regulat este dualul dodecaedrului regulat si invers (fig. 5.2.58 $i 5.2.59).
Dualul tetraedrului regulat este el Tnsusi, deoarece tetraedrul are acelaji
numSr de fete si de vTrfuri (4). infigura 5.2.60 s-a ob'finut dualul tetraedrului
regulat prin unirea centrelor fetelor sale.
Unirea centrelor fetelor unui poliedru nu este singura transformare care
permite construirea dualului s5u. Se poate verifica Tn toate figurile de mai
sus ca o alta posibilitate de ob'tinere a dualului o constituie construirea Tn
fiecare vTrf al poliedrului regulat respectiv a unui plan egal Tnclinat fata de
fetele care se TntTInesc Tn acel vTrf. Intersectia planelor define^te dualul.
Forme poliedrole
103
5.3. POLIEDRELE SEMIREGULATE SI DUALELE LOR
In figura 5.3.1 sint reprezentate cele 13 poliedre semiregulate, tipurile de
fe{e din care se compun si numSrul de fete din fiecare tip In parte. Poliedrele
semiregulate sTnt poliedre convexe cu fete poligoane regulate de mai
multe tipuri $i unghiurile solide egale de acela$i tip; deci, la fiecare vTrf se
succed, indiferent de sens, totalitatea tipurilor de fefe ale poliedrului.
Proprietaple poliedrelcr semiregulate. Poliedrele semiregulate au urmatoarele
proprietSfi:
toate fefele poliedrelor semiregulate sint poligoane regulate;
toate muchiile lor sint egale;
toate unghiurile solide ale poliedrelor semiregulate sint egale;
_- poliedrele semiregulate sint inscriptibjU . sferS;
_ poliedrele semiregulate nu se pot circumsc unei sfere.
OBTINEREA POLIEDRELOR SEMIREGULATE
Poliedrele semiregulate se pot obîne prin: trun chiere, InjumatStirea
muchiilor $i tesire. Trunchiere. Trunchierea presupune tSierea virf u rilor

poliedrelor regulate astfel IncTt fejele aces tora sa 1$i dubleze numarul de
muchii (triunghij echilateral devine hexagon regulat, patratul devine octogon
regulat, pentagonul regulat devine decagon regulat, iar hexagonul regulat
devine dodecagon regulat).
3
0
A
/\
1
/
60
\:
1
12
A
/
\
/
i
u
\
L___5
L.___
j
DODECAEDRUL TE$IT
CUBUL TE$IT
/\ jT| [_12 j [Tj /\
ROMBICOSOODECAEDRU
(12 )
ROMBCUBOCTAEDRUl
DODECAEDRUL TRUNCHIAT CUBUL TRUNCHIAT fig. 5.3.1
104
fnjumdtdp'rea muchiilor. Unind mijloacele muchiilor unui poliedru regulat se
obîne un poliedru semiregulat. Se obîn astfel cuboctaedrul (prin
injumSta- tirea muchiilor cubului sau prin Tnjum3taîrea muchiilor
octaedrului) $i icosdodecaedrul (prin tnju- mataîrea muchiilor icosaedrului
sau prin tnjuma- taîrea muchiilor dodecaedrului). Acest lucru se explica prin
faptul c3, atit cubul, cTt ?i octaedrul, au acela$i num3r de muchii, fiind duale.
Acela$i lucru este valabil pentru icosaedru si dodecaedru. Tesire, Aceasta
operatie mai complicata permite obtinerea cubului tesit si a dodecaedrului
tefit. Tesirea muchiilor. Prin te$irea muchiilor cuboctaedrului sau
icosdodecaedrului se obtin rombcuboctaedrul $i rombicosdodecaedrul.
Nota. Vom nota fetele poliedrelor cu F3, F4, F5 $i F6, dup3 cum sTnt triunghiuri,
patrate, pentagoane sau hexagoane regulate.
Cuboctaedrul, akatuit din sase fe|e patrate $i opt fe{e triunghiuri echilaterale
(6F4 -f 8F3), se obîne prin injumataîrea muchiilor cubului (fig. 5.3.2) sau
prin injumataîrea muchiilor octaedrului regulat (fig. 5.3.3).
Icosdodecaedrul, compus din 20 fe{e triunghiuri echilaterale $i 12 feê
pentagoane regulate (20FS-f 12F5), se objine prin Tnjumataiirea muchiilor
dodecaedrului regulat (fig. 5.3.4) sau prin 1n- jumataiirea muchiilor
icosaedrului regulat (fig.
5.3.5).
fig. 5.3.4
fig. 5.3.5
Forme poliedrale
105
fig. 5.3.6
Urmatoarele cinci poliedre semi regulate se obîn prin trunchiere. Practic, in
cazul tetraedrului trunchiat (fig. 5.3.6) $i octaedrului trunchiat (fig. 5.3.7),
muchiile poliedrelor regulate respective se impart in trei segmente egale,
obtinindu-se astfel transformarea din triunghi echilateral in hexagon regulat.
Acela$i lucru este valabil in cazul icosaedrului trunchiat (fig. 5.3.8).
in cazul cubului trunchiat (fig. 5.3.9), raportul in care se impart muchiile
cubului este: 1, ][2, 1, iar la dodecaedrul trunchiat (fig. 5.3.10), acest raport
este: 1, ([/IT-f 1)/2, 1. Se poate obtine un dodecagon regulat $i dintr-un
pentagon regulat identic si concentric, a$ezat rotit fa(a de primul.
Rombcuboctaedrul (fig. 5.3.11) se prezinta ca un cub cu muchiile tejite,

astfel Incit sa aparS fete patrate identice cu pStratele de pe fejele cubului. in
dreptul celor opt virfuri ale cubului apar opt fe(e triunghiuri echilaterale.
Fetele patrate sint in numar
de 18: sase din ele corespund fetelor cubului initial, iar alte 12 corespund
muchiilor acestui cub. Constructia rombcuboctaedrului se face inscriind pe
fetele unui cub patrate in raportul din figura 5.3.11,
Rombicosdodecaedrul (fig. 5.3.12) se prezinta ca un dodecaedru cu muchiile
tesite. El se compune din 12 fete pentagoane regulate (corespunzatoare
feê- lor dodecaedrului initial), 20 fete triunghiuri echilaterale
(corespunzatoare virfurilor dodecaedrului initial) si 30 fete patrate
(corespunzatoare muchiilor dodecaedrului initial). Constructia rombicosdodecaedrului se face inscriind pe fetele unui dodecaedrul regulat
pentagoane regulate in raportul din figura 5.3.12.
106
Reprezentdri de arhitectura in geometria descriptiva ?i axonometne
Procedeul de trunchiere se poate aplica nu numai poliedrelor regulate, ci ?i
unor poliedre semiregulate, rezultind olte poliedre semiregulate: cuboctaedrul trunchiat (fig. 5.3.13) ?i icosdodecaedrul trunchiat (fig- 5.3.14).
Construct acestor douJ poliedre semiregulate se poate face aplicTnd pe
muchia cubului. respectiv a dodecaedrului regulat, rapoartele din figurile
5.3.13 $i 5.3.14.
Cubul te$it se poate construi pornind de la un cub, pe fete I e caruia se
inscriu pStrate conform figurii
5.3.15. Pe fiecarc Iatur3 a pStratului se iau segmente proportionate cu
numerele: 420, 456, 124 (fig. 5.3.16). Prin unirea virfurilor pStratelor inscrise
pe fefele cubului rezulta fe(ele triunghiulare ale cubului tejit.
Construc(ia dodecaedrului tefit este aseminStoare cu cea a cubului te$it (fig.
5.3.18). Se inscriu pe fe(ele dodecaedrului regulat pentagoane regulate,
Tntocmai ca in figura 5.3.19, luTnd pe laturi segmente proportionate cu
numerele: 116, 91, 43. Imaginea
fig. 5.3.12
Forme poliedraie
107
fig. 5.3.15
finals care se obtine este, ca si la cubul tesit, o suita de fete mai mari
(pentagoane regulate) marginite de fete mai mid, triunghiulare (fig. 5.3.17).
Numa- rul de 80 fete triunghiulare ale dodecaedrului tesit rezulta din 12
pachete de dte 5 triunghiuri adiacente laturilor celor 12 fete pentagonale
(Tn total 60 fete), plus 20 fete triunghiulare corespunzS- toare virfurilor
dodecaedrului initial.
Desfdfuratele celor 13 poliedre semiregulate sint ilustrate Tn figurile 5.3.205.3.32.
108
Reprezentari de arhitectura in geometrici descriptivd }i axonometrie
Sinteza transformarilor prin care se obpn poliedrcl semiregulate. Figura

5.3.33 ilustreazS transformarile prin care se obîn poliedrele semiregulate,
pornind de la poliedrele regulate. Se contureazS doud famuli, una bazat5 pe
cub ?i octaedru, cea-
CUBOCTAEDRUL
fig. 5.3.20
fig. 5.3.21
ICOSDODECAEDRUL
TRUNCHIAT
ICOSAEDRUL
ODECAEDRUL R0MBIC0STRUNCHIAT OODECAEORlIL
Forme poliedrale
109
lalta bazatS pe icosaedru $i dodecaedru. Din cele doua perechi de duale se
ob{in cuboctaedrul $i icosdodecaedrul, care genereaza mai departe fiecare
alte douS poliedre semiregulate.
DODECAEDRUL
TEÎT
fig. 5.3.28 fig. 5.3.29
ICOSDODECAEDRUL
TRUNCHIAT
fi
9- 5.3.30
fig. 5.3.31 fig. 5.3.32
110
Reprezentari de arhitectura in geomctria descriptivd fi axonometrie
forme poliedrale
CUBUL
TRUNCHIAT
OCTAEDRUL
TRUNCHIAT
fig. 5.3.33
ANALIZA POLIEDRELOR SEMIREGULATE
Ca exemplificare, s-a efectuat o analizS a structurii cuboctaedrului (fig.
5.3.34). in figurile 5.3.35... ...5.3.38 srnt evidence fe;ele opuse ale cuboctaedrului (fe(ele triunghiulare), iar tn figurile
5.3.39..
.5.3.42 sTnt desenate sectiunile hexagonale prin cuboctaedru.
Schifele eviden$iaza o proprietate structural deosebit de importantS a cuboctaedrului, respectiv aceea ca muchia sa este egala cu raza sferei
circumscrise cuboctaedrului. Din aceasta proprietate rezulta ca distance de
la centrul cuboctaedrului la toate vtrfurile sale stnt egale cu muchia, ceea ce
confers acestui poliedru semiregulat proprietati de izotropie si o mare stabilitate structural.
Araliza configurapei cuboctaedrale prin impachetari de sfere. Se poate obtine
o configurate cuboctae- drala prin Tmpachetarea a 13 sfere. Cele 13 sfere
egale stnt dispuse sub forma unui colier de 6 sfere tn jurul unei sfere-nucleu
(N), la care se adauga un pachet de trei sfere asezate Tn vtrf si un pachet de
trei sfere asezate la baza (fig. 5.3.43). Figurile
5.3.44..
.5.3.46 reprezinta vederi ale celor 13 sfere Si evidentiaza
simetriile configuratiei cuboctaedrale.
fig. 5.3.39
fig. 5.3.34
fig. 5.3.41
112
Reprezentari de arhitectura in gcometria descriptive p azonometrie
DUALELE POLIEDRELOR SEMIREGULATE
Ca poliedrele regulate, poliedrele semiregulate au duale sau reciproce.

Aceste poliedre topologic duale nu se mai Tnscriu Tn sfer, iar fe(ele lor sTnt
strimbe. Totuji, multe dintre ele sTnt importante, atit prin proprietaîle lor
constructive, cTt $i prin proprietatea de a umple spatiul (echipartitie spaTiala), TmpreunS cu alte poliedre regulate $i semiregulate.
Transformarea cea mai obi^nuitS prin care se objin dualele poliedrelor
semiregulate este construirea Tn fiecare vTrf al acestora a unui plan egal
Tnclinat fata de fetele care concura Tn acel vTrf. AceastS construct este
exemplificata pe doua poliedre semiregulate: cuboctaedrul (fig. 5.3.47) si
octaedrul trunchiat (fig.. 5.3.48).
Forme poliedrale
113
r
DOOECAEDRUL ROMBIC
Jig. 5.3.49
fig. 5.3.50
fig. 5.3.51
Se pot obtine duale omotetice (asemenea) cu cele obînute prin
transformarea descrisa; elesTnt exemplificate Tn figura 5.3.49, unde
muchiile poliedrului semiregulat se intersecteaza cu cele ale dualului sau $i
Tn figura 5.3.50, Tn care intersectia octoedru- lui trunchiat cu dualul sau nu
este operata.
Spre deosebire de dualele poliedrelor regulate, unirea centrelor fe(elor
poliedrelor semiregulate nu genereaza duale; Tn figura 5.3.51, de exemplu,
o asemenea operatie aplicatS octaedrului trunchiat genereaza un
dodecaedru rombic (care este dualul cuboctaedrului).
Constructia celor 13 duale ale poliedrelor semiregulate depajeste cadrul
acestui volum si poate fi exersata ca tema suplimentara. Pentru facilitarea
exercitiului sTnt date unele indicatii cu privire la constructia fetelor celor 13
duale (fig. 5.3.52... .. .5.3.64). Desenele sTnt executate la scara; totusi,
TRIAK1STETRAE0RUL fig. 5.3.52
fig. 5.3.53
fig. 5.3.54
fig. 5.3.55
fig. 5.3.56
TR1AC0NTAEQRUL ROMBIC fig. 5.3.57
114
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive fi axonometrie
fig. 5.3.58
fig. 5.3.59
fig. 5.3.60
HEXACONTAEDRUI PENTAGONAL
fig. 5.3.61
fig. 5.3.62
pentru precizia construcîei dualelor, sint indicate unghiurile poligoanelor

feêlor, precum ?i unghiurile diedre dintre feê. in acest fel, se pot construi
desfJsuratele dualelor $i se pot executa machete.
Pentru construc(ia desfaûratelor dualelor poliedrelor semiregulate smt
utile datele de mai jos, referitoare la numarul de feê,[muchii $i vTrfuriale
lor.
Poliedrul
Denumirea dualului
F M V
semiregulat
Trlakistetraedrul (fig.
Tetraedrul
1 1
5.3.52)
trunchiat
2 8 8
Tetrakishexoedrul (fig. Octaedrui
2 3 1
5.3.53)
trunchiat
4 6 4
Rente kisdodecaedrul
Icosaedrul
6 9 3
(fig. 5.3.56 )
trunchiat
0 0 2
Dodecaedrul rowb/c
1 2 1
(fig. 5.3.54)
Cuboctaedrul
2 4 4
Triacortcedrul rombic
Icosdodecaedr 3 6 3
(fig. 5.3.57)
ul
0 0 2
Hexakisoctoedrul (fig. Cuboctaedrul
4 7 2
5.3.55)
trunchiat
8 2 6
Icosdodecaedr 1 1
Hexokisicosoedrul (fig. ul trunchiat
2 8 6
5.3.58)
0 0 2
Icostetroedrul
Cubul te$it
2
3
pentagonal (fig.
4 6 8
5.3.59)
0
Hexacontaedrui
Dodecaedrul
1 9
pentagonal (fig.
te?it
6 5 2
5.3.62)
0 0
Icostetraedrul
Rombcubocta
2 4
trapezoidal (fig.
edrul
4 8 2
5.3.60)
6
Hexacontaedrui
Rombicosdode
1
trapezoidal (fig.
caedrul
6 2 6
5.3.63)
0 0 2
Triak/soctaedrul (fig.
Cubul
2 3 1
5.3.61)
trunchiat
4 6 4
Triakisicosaedrul (fig.
Dodecaedrul
6 9 3
5.3.64)
Form* poliedrole
115
trunchiat
0 0 2
fig. 5.3.64
fig. 5.3.65 fig. 5.3.66

Figurile 5.3.65.. .5.3.69 reprezinta cinci din Cei opt deltaedri (poliedre ale cSror
fe}e stnt triunghiuri echilaterale) ?i desfSsuratele lor. Primii trei deltaedri,
care nu s?nt ilustrati aici, stnt: tetraedrul regulat, octaedrul regulat si
icosaedrul regulat Astfel, figura 5.3.65 reprezinta hexadeltaedrul, care are 6
fete; figura 5.3.66 reprezinta decadeltraedrul care are 10 fete, figura 5.3.67
reprezinta tetrakai- decadeltaedrul (trigonaldeltaedrul), care are 14 fetefigura 5.3.68 reprezinta dodecadeltaedrul, care are 12 fepe, iar figura 5.3.69
reprezinta cubicantipris- micdeltaedrul (hexadecadeltaedrul), care are 16
feê.
Primii trei deltaedri ilustrati sTnt foarte usor de construit. Dintre ceilalti doi,
cubicantiprismic- deltaedrul se construieste pornind de la antiprisma din
figura 5.3.69, alcatuita din doua fete patrate si 8 fete triunghiuri echilaterale.
Dodecadeltaedrul (fig. 5.3.68) este cel mai greu de construit si reprezentat.
Ca exercitiu, desenaî doua vederi ortogonale ale sale dupS ce ati studiat
problema pe macheta.
Reprezentari de arhitecturu in geomelria descriptiva ?i azonometrie

116
5.4. ECHIPARTITI! PLANE
Echipartijiile plane au fost denumite $i mozaicuri, grile, latice sau reêle.
Pentru ca un numSr de poligoane repetitive s3 acopere complet o
suprafa^S plan3. trebuie s3 fie satisfScute unele condiîi legate de vtrfurile
poligoanelor.
Ne propunem sS acoperim o suprafatS planS cu poligoane identice,
regulate ?i cu un num3r n de laturi. Unghiurile la vtrf ale fiecSrui poligon
regulat vor fi (n 2)/n-180. NumSrul de poligoane care se TntTInesc tn
fiecare vtrf va fi egal cu:
360________2n 2 . 4
(n2)/n-180 _ n-2
n-2
fntrucTt orice poligon trebuie s5 aiba un num3r de laturi mai mare decTt 2,
valorile care rezulta pentru n stnt 3, 4 si 6. Prin urmare, triunghiul echilateral (3 laturi), patratul (4 laturi) $i hexagonul regulat (6 laturi) sTnt
singurele poligoane regulate care pot sa acopere complet, ele singure, o
suprafata plana. Ele dau nastere celor trei echipartipi plane regulate. JT
Daca ne propunem sa acoperim un plan cu o combinatie de poligoane
regulate, solu-fiile stnt mai numeroase. Dar numarul maxim de poligoane regulate care se pot aseza tn jurul unui vtrf este 6. Prin urmare, posibilitaîle
de ajezare a trei ptna la sase poligoane regulate tn jurul aceluiaî vtrf stntfdate de ecuaîa tn numere Tntregi:
(n,V ni
n, 2
2'
180" = 360"
de unde rezultS:
J_ J__________J___1
ttj ti2 n3 2
in mod asem3n5tor, tn cazul a patru poligoane regulate ajezate tn jurul unui
vtrf, num5rul de combi- naîi este dat de ecuafia tn numere tntregi:
1111
= 1.
In cazul combination de cinci, respectiv $ase poligoane regulate tn jurul
aceluia$i vtrf, ecuaîile tn numere tntregi stnt:
_1_
n
i
111
1
_3_.
2
n n
l 2 ^3 n3 ^5
^6
2.
Rezulta 17 solu'jii tn numere tntregi, din care 3 stnt chiar cele trei
echipartiîi regulate (cu poligoane regulate de acelasi tip): K, P $i S din
tabelul de mai jos. Alte $ase combinatii (A, B, C, D, F $i J) pot fi eliminate din
discuîe, deoarece satisfac con- diîa impusa doar tntr-unul din vtrfuri ?i nu
pot genera o retea care sa acopere complet planul.
Cele opt combinatii care r3mtn vor fi numerotate de la 1 la 8. Ele stnt cele
care dau nastere unui numar de 8 echipartipi plane semiregulate cu un
singur tip de nod $i 14 echipartipi plane semiregulate
cu mai multe tipuri de noduri. Prin urmare, cele 8 combinatii reprezint5
posibilitStile de ajezare a mai multor poligoane regulate tn jurul aceluiaji vtrf
sau nod, prezentate tn tabelul urm3tor.
Forme poliedrale
117
Nu
Tipul
m
poligoanelor
Co
Sr
(numSrul de
du
ul
laturi)
l
de
da
or
" n " "
t
di
2 4 s
ne
1
M 3 6 3 6
2
N
3 4 6 4
3
4
Q
G
3 3 4 3 4
4
1
6 2
5
R
3 3 3 3 6
1 1
6
E
3 2 2
7
H
4 8 8
L
3 3 4 1
8
2
ECHIPARTIJIILE PLANE REGULATE
Cele trei ech ipartitii plane regulate sTnt:
echipartitia plana cu triunghiuri echilater i
rale
(% 5.4.1); .
echipartitia plana cu hexagoane result
8 a,e
(fig. 5.4.2);
echipartitia plana cu patrate (fig. 5.4.3).
Prin transformari mai simple sau mai complicat ale echipartitiilor plane
regulate se pot obtine panouri sau pardoseli decorative, motive decora tive
etc. Principiul de baza al acestor transformari este acelaal obtinerii unor
e/emente repetitive iden. tice, respectiv de un singur tip. Aceste element nu
vor mai fi poligoane regulate, ci poligoane neregulate sau chiar forme
curbe. Tehnica mozaicului a cunoscut o ampla dezvoltare a acestor tipuri d e
acoperire a suprafetelor plane, prin transformari ale retelelor sau
echipartitiilor plane. Figurile 5.4.4.. .5.4.7 ilustreaza ctteva transformari p0si.
bile pe o echipartitie plana cu patrate.
fig. 5.4.4
fig. 5.4.5
fig. 5.4.6
118
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva ji azonometne
ECHIPARTITIILE SEMIREGULATE CU UN SINGUR TIP DE NOD

Aceste opt echipartifii corespund celor opt combinatii de poligoane regulate
ajezate Tn jurul ace- luiasi vtrf sau nod (fig. 5.4.8.. .5.4.15). Apar dou5
variante, Qj si Q2(fig. 5.4.10 ?i 5.4.13), care prezinta acelasi numar de
poligoane regulate, dar asezate In ordine diferitS: 3, 3, 4, 3, 4 respectiv 3, 3,
3, 4, 4. Lipse$te combina(ia 8 (L), care stS la baza unei echipartitii
semiregulate cu mai multe tipuri de nod. Pe cele opt figuri stnt notate tipurile
de noduri care genereaza echipartitia respectiva (respectiv numarul de laturi
ale poligoanelor care converg tn nodul respectiv).
fig. 5.4.10
119
ECHIPARTIJIILE SEMIREGULATE CU MAI MULTE TIPURI DE NODURI

Exists 14 echipartitii sau retele plane semiregulate cu mai multe tipuri de
noduri. Demonstrable matematice depa$esc cadrul acestei lucrSri (Critchlow,
1965), In care sTnt prezentate numai grafic cele 14 echipartitii mentionate,

evidentiind de fiecare data (prin desen) tipurile de noduri pe figurile
respective (fig. 5.4.16.. .5.4.29).
fig. 5.4.16
fig. 5.4.19
Reprezentari de grhitecturd in geometric descriptive $i azonometne
120
Forme poliedrale .
121
r
fig. 5.4.26
Se poate vedea ca echipartifiile sTnt structurate pe baza mai multor tipuri de

poligoane regulate care converg In nodurile reêlei $i ca nodurile sTnt de
mai multe tipuri:
dou5 tipuri de noduri ?n echipartiîile plane semiregulate 1, 2, 4, 6, 7,9,
10, 13 $i 14;
trei tipuri de noduri Tn echipartiîile 3, 5, 8 11 ji 12.
DUALELE ECHIPARTIJIILOR PLANE REGULATE
?l ACELOR SEMIREGULATE CU UNSINGURTIP DE NOD
Duaiele echipartiîilor plane se objin unind centrele poligoanelor care

alcatuiesc ecHipartiîile initiale, deci centrele poligoanelor initiate devin
virfurile sau nodurile echipartitiei duale.
Se poate observa ca echipartitiile plane regulate slnt propriile lor duale: A
este duala lui B, B este duala lui A, iar C este propria sa duala (fig. 5.4.30).
Duaiele echipartitiilor semiregulate cu un singur tip de nod slnt structurate
din poligoane neregulote triunghiulare, pentagonale sau rombice (fig.
5.4.31).
DUALELE ECHIPARTiyilLOR SEMIREGULATE CU MAI MULTE TIPURI DE NODURI
in figurile 5.4.32.. .5.4.45 sint reprezentate duaiele celor 14 echipartiyii plane
semiregulate cu mai multe tipuri de noduri. in fiecare caz Tn parte, este
prezentat hajurat poligonul dualei $i smt indicate tipurile de noduri.
122
Reprezentdri de arhitectura in geometric) deicriptiva fi ozonometrie
fig. 5.4.31
F
rme poliedrale
123
124
Reprezentari de arhitectura in geometric) descriptiva $i axonometne
fig. 5.4.40
fig. 5.4.43
Forme poliedrale
125
fig. 5.4.44
fig. 5.4.45
EXEMPLE DE APLICATII DECORATIVE ALE ECHIPARTIJIILOR PLANE
Posibilitatile decorative care decurg din aplicarea $i transformarea
echipartitiilor plane regulate si semiregulate sTnt practic nelimitate. De pi
Ida, figurile 5.4.46.. .5.4.48 reprezintS motive decorative obtinute prin
Tnchiderea unor linii poli- gonale Tn echiparti(iile plane semiregulate cu mai
multe tipuri de noduri.
fig. 5.4.46
fig. 5.4.47
Figurile 5.4.49.. .5.4.51 ilustreazS tratari posibile ale echipartiîei plane
regulate (Critchlow, 1965). Laturile poligoanelor regulate sTnt Tnlocuite cu
curbe astfel Tncit figurile plane sa fie echivalente (sa aiba aceeasi arie) si
liniile s5 treaca prin nodurile retelei. Uneori curbele pot fi foarte curioase (fig.
5.4.52), dtnd na?tere unui element repetitiv la fel de curios (fig. 5.4.53).
Alteori, transformarile operate cu abilitate pe echipartitiile plane capata
valente plastice deosebite
126
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva p axonometrie
ca, de pilda, motivele florale $i animaliere din grafica lui Escher.
Compozitiile din figurile 5.4.54 si 5.4.55 sTnt relativ u$or de ,,citit, nodurile
reêlei si legile de compunere fiind destul de vizibile Tn ambele cazuri.
Incercati, pentru amuzament, sa descoperiti aceste legi Tn cazul compoziîei
cu cai si calareti din gravura lui Escher ilustrata Tn figura 5.4.56.
fig. 5.4.54
Forme poliedrale
127
5.5. ECHIPARTITII SPATlALE
Echipartiîile spafiale sTnt analoage echipartitjj|0 plane, tn sensul ca sTnt
definite ca umplere a spotjj lui cu poliedre regulate, poliedre semiregulate Sau
combinaîi ale lor. Ca si la reêlele plane, vom ana liza umplerea spajiului ?i
cu ajutorul dualelor p0|j" edrelor semiregulate, al deltaedrilor, al prismeior
diverse etc.
Cea mai simplS echipartijie spaîala este rejeauo cubica, alcStuita din
,,Tmpachet5ri'' de cuburi, care reprezint5 Tnsusi sistemul cartezian de
coordonate ortogonale. in cele ce urmeazS, vom prezenta posibilitati de
umplere a spajiului cu diverse famj. lii de poliedre, considertndu-le Tn special
pe acelea care au semnificatii si aplicaîi Tn arhitecturj.
fig. 5.4.55
fig. 5.4.56
128
Reprezenlari de arhitectura in geomelria descriptiva ?i oionomel'1*
fig. 5.5.4 fig. 5.5.5

Din familia prismelor drepte fac parte cele trei poli- dre reprezentate in
figurile 5.5.1.. .5.5.3 si care pot, fiecare din ele, sa umple perfect spatiul. Se
poate observa ca, de fapt, aceste retele spatiale sTnt extensiile celor trei
retele plane regulate. Poliedrele 1A, 2A si 3A s?nt variante pe aceeasi retea.
Poliedrul 4 se numeste tetraedru tesit (fig. 5.5.4) si poate sa umple singur
spatiul (prin juxtapunere). Tetraedrul tesit se obtine prin adaugarea, pe fiecare fata triunghiulara a tetraedrului trunchiat, a cite unei piramide
triunghiulare.
Poliedrul 5 este octaedrul trunchiat (fig. 5.5.5) si poate sa umple singur
spatiul (prin juxtapunere). Octaedrul trunchiat se numejte si poliedrul Kelvin.
Poliedrele 6...8 sTnt dodecaedri. Poliedrul 6 (fig. 5.5.6) este dodecaedrul
rombic (dualul cuboctaedrului). Poliedrul 7 este un dodecaedru rombic
rasucit; el are sase fete rombice si sase fete trape- zoidale (fig. 5.5.7).
Poliedrul 8 este dodecaedrul rombex; el are opt fete rombice si patru fete
hexagonale (fig. 5.5.8). Sub fiecare poliedru ilustrat este figurata reteaua
spatiala care rezulta prin juxtapunerea mai multor asemenea poliedre
pentru umplerea spatiului.
Porme potiedrale
fig. 5.5.6
fig. 5.5.7
fig. 5.5.8
129
fig. 5.5.13 fig. 5.5.14

fig. 5.5.15
fig. 5.5.16
Figurile 5.5.9.. .5.5.11 ilustreaza prisme pentagonale care pot sa umple
spatiul, generTnd retele spap'ale; stnt indicate si retelele spatiale care rezulta.
Poliedrul din figura 5.5.12 poate fi interpretat ca o proiecjie a tetraedrului
te$it, care se poate grupa pentru a rezulta o varianta a dodecaedrului rombic
rasucit; $i tn acest caz este figurata proiectia retelei spatiale.
Poliedrul din figura 5.5.13 este o proiecpe a octaedrului trunchiat tratata la
fel ca in figura 5.5.12. Re- feaua de octogoane $i patrate care rezulta este
una din cele 8 echipartiîi plane semiregulate cu un singur tip de nod.
Poliedrul din figura 5.5.14 este o adaptare a dodecaedrului rombic, care
poate fi asimilata cu un
130
cuboctaedru cu cite o jumatate de octaedru la partea superioara respectiv la
partea inferioara. Poliedrul din figura 5.5.15 este o adaptare a dodecaedrului
rombic rasucit, iar poliedrul din figura 5.5.16 este o adaptare a dodecaedrului
rombex. Retelele respective smt figurate sub fiecare schitJ volumetrica.
Umplerea spapului cu deltaedri. Cei opt deltaedri stnt poliedre care pot sa
umple perfect spatiul, dar nu singure, ci Tn combinatie cu alti deltaedri.
fntru- cTt machetele deltaedrilor stnt foarte ujor de exe- cutat (v.
subcapitolul 5.3), se recomandS confectio- narea unui numar de machete de
deltaedri $i stu- dierea posibilitStilor de umplere a spaîului cu combinatii
de deltaedri, precum $i cu combinatii ê deltaedri $i alte poliedre.
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva fi axonometue
Umplerea spapurui cu un poliedru care reprezintd o tranzipe tntre cub ?/
dodecaedrul rombic. Poliedrul este reprezentat fn figura 5.5.17. In figura

5.5.18 se poate vedea cum acest poliedru se poate impa- cheta dupS ?ase
directii. Figura 5.5.19 reprezinta modul de asamblare a poliedrelor dupS
direcîile Ox, Oy fi Oz, iar figura 5.5.20 ilustreaza ogrupare de trei asemenea
poliedre care formeaza un ,,colt de cub. Figura 5.5.21 reprezintS ogrupare
pe cele $ase directii. Liniile punctate definesc un dodecaedru rombic.
Proprietatea de umplere a spatiului cu poliedrul studiat este ilustrata Tn
figura 5.5.22.
fig. 5.5.20
forme poliedrale
131
fig. 5.5.25
SINTEZA ECHIPARTIJIILOR SPAJIALE

fig. 5.5.26
fig. 5.5.27
in cele ce urmeaza stnt prezentate sintetic poliedrele care pot sa umple
spatiul (singure sau in combinatie cu altele). STnt figurate toate desfasuratele, precum si reprezentarile axonometrice ale retelelor spatiale care
rezulta.
Umplerea spapului cu un singur tip de poliedru. Exista opt tipuri de poliedre
care pot sa umple singure spatiul (prin juxtapunere); ele stnt grupate in trei
familii:
familia prismei (fig. 5.5.23.. .5.5.25);
familia poliedrelor trunchiate (fig. 5.5.26... ...5.5.27);
familia dodecaedrului (fig. 5.5.28.. .5.5.30). Umplerea spapului cu doua
tipuri de poliedre este reprezentata de trei familii de poliedre:
familia octaedrului (fig. 5.5.31.. .5.5.33);
familia prismei (fig. 5.5.34.. .5.5.38).
familia poliedrelor trunchiate (fig. 5.5.39...
.. .5.5.40);
Umplerea spapului cu trei tipuri de poliedre se realizeaza cu trei familii de
poliedre:
familia tetraedrului trunchiat (fig. 5.5.41... ...5.5.42).;
familia cubului (fig. 5.5.43.. .5.5.45);
familia prismei (fig. 5.5.46.. .5.5.48).
132
Reprezentdri de orhitectura in geometria descriptiva ?i axonometrie
Forme poliedrale
fig. 5.5.28
fig. 5.5.29
DODECAEORU
ROMBEX
fig. 5.5.30
fig. 5.5.31
fig. 5.5.32
fig. 5.5.33
134---------------------Repreicntari de cirliitectura in geometria
descriptiva ?i axonomctrie
PRISMA TRIUN - GHIULARA
PRISMA TRIUN - GHIULARA

PRISMA
HEXAGONALA
fig. 5.5.34
fig 5.5.35
fig. 5.5.36
fig. 5.5.37
fig. 5.5.38
fig. 5.5.41 fig. 5.5.42

forme poliedrale
135
136
f
ig- i-5.43 fig. 5.5.44 fig. 5.5.45
---------- - Repreientdri de arhitectura in geometria descriptive ?i oxonometr
fig. 5.5.46
fig. 5.5.47
PRISMA HEXAGONALA
PRISMA
DODECAGONALA
fig. 5.5.48
poUedrale
fig. 5.5.49
Figura 5.5.49 prezinta relatiile spaîale dintre tetraedrul regulat si alte
poliedre regulate si semiregulate. Tetraedrul regulat din figura este divizat
in patru tetraedri regulati avind muchie jumatate din muchia tetraedrului
mare. In trei din ace$tia sint inscrise trei poliedre: un octaedru regulat, un
tetraedru trunchiat $i un cuboctaedru.
5.6. CUPOLE GEODEZICE SI STRUCTURI SPAJIALE PLANE
CUPOLE GEODEZICE
Sistemele curbe de acoperire a spajiului au evoluat in decursul timpului de la
bolfile masive $i greoaie ale antichitJîi la boljile gotice in refea, ajungin- duse la un sistem nervurat in piatrS, bazat pe o
stereotomie a pietrei dusa la apogeu. O preocupare permanents in conceptia
sistemelor de acoperire a spatiului a constituit-o usurarea lor continua, atit
prin forma, cit si prin materialele folosite. Astfel s-a facut trecerea de la
grinzile cu zabreie (fig. 5.6.1) la bolta din ferme metalice sau pe nervuri
meridiane cu zabreie (fig. 5.6.2). Avantajele oferite de sistemele spaîale
alcatuite din bare ?i noduri au dus catre un studiu al poliedrelor regulate si

semiregulate folosite ca baza de plecare In aproximarea cit mai exacta a
sferei. Proprietaîle geometrice spaîale ale poliedrelor au fost studiate $i
justificate dinamic de catre Buckminster Fuller (inca din 1917) $i de catre
William Bragg (din 1924). Buckminster Fuller a ajuns la concluzia c3, intr-o
structura sau refea geometries, eforturile tind s3 se transmits pe drumul cel
mai scurt.
Tetraedrul, octaedru I $i icosaedrul (avind fetele triunghiuri echilaterale) sint
singurele care satisfac condi(ia de indeformabilitate geometries; ele sint
138
Reprezentari de arhiteclura in geometria descriptive- oxonometri*
fig. 5.6.1
static determinate. Tetraedrul, octaedrul si icosaedrul pot fi subTmpartite

Tn triunghiuri care, proiectate spre exterior pe sfera circumscrisa lor, due la
obtinerea unor structuri triangulate cu minim de efort fi maxim de
rezistenâ, numite structurile geodezice ale lui Buckminster Fuller (fig.
5.6.3).
Aproximarea sferei cu poliedre regulate fi semiregulate la care sa rezulte un
singur tip de bare si de noduri, nu se poate face la orice diametru al boltii
sferice de acoperire. Pentru o minuire usoara a barelor la montare fi
demontare, ele nu pot fi nici prea lungi fi nici prea grele, astfel ca raza sferei
este limitata. De exemplu, pentru o lungime optima a barei de 23 m,
icosaedrul ca refeo poli- edrala sferica duce la o raza a sferei de circa 1,9
pina la 2,8 m. Pentru a realiza cupole de deschideri mari (plecTnd de la cele
5 poliedre regulate fi cele 13 poliedre semiregulate), trebuie sa se aiba Tn
vedere ca, prin multiplicarea muchiilor, fetelor si vlrfurilor, sa se ob|ina:
eft mai multe muchii egale, respectiv cit mai purine tipuri de bare;
cTt mai multe unghiuri solide identice, respectiv eft mai pu)ine tipuri
de noduri.
Trebuie sa se piece Tn special de la poliedrele regulate fi semiregulate
indeformabile sau cu cTt mai multe fete triunghiulare.

MODALITAJI DE APROXIMARE A SFEREI (Gheorghiu Si Dragomir, 1968)
Exista patru modalitSti de aproximare a sferei: prin dedublare, prin maclare,
prin diviziune fi prin piramidare.
Aproximarea sferei prin dedublare se realizeaza prin proiectarea pe sfera
circumscrisa poliedrului regulat, din centrul ei, a mijloacelor muchiilor poliedrului. Odata cu dublarea numarului de muchii ale poliedrului se adauga la
fiecare vTrf Tnca atTtea muchii cite fete concurau Tn acel vTrf. Aplicarea
succesiva a acestei operatii asupra unui poliedru duce la un $ir de poliedre
cvasiregulate care, odata cu numarul dedublarilor, aproximeaza din ce Tn ce
mai bine sfera. DedubISrile succesive ale tetraedrului, octaedrului si
icosaedrului aproximeaza sfera suficient de bine, at?t geometric cTt ?i vizual,
chiar de la primele dedublari. Tetraedrul, octaedrul fi icosaedrul, avfnd
exclusiv feê triunghiuri echilaterale, due la refe/e triunghiulare sferice.
Exemplu. La prima dedublare a icosaedrului regulat se obtin doua tipuri de
fete (fig. 5.6.4): triunghiuri echilaterale (BBB) fi triunghiuri isoscele (ABB), in
mod asemSnStor se efectueaza a doua dedublare (fig. 5.6.5) fi a treia
dedublare (fig. 5.6.6).
forme poliedrale
139
fig. 5.6.4
fig. 5.6.5
fig. 5.6.6
fig. 5.6.7
Aproximarea sferei prin modare se realizeaza prin proiectarea pe sfera
circumscrisa poliedrului regulat, din centrul el, a centrelor fefelor
poliedrului. Construc(ia introduce poliedrul reciproc sau dual Tnscris Tn
aceea$i sfera, rezultind o penetrate a celor douS poliedre (fig. 5.6.7).
AplicatS la cub, construcfia introduce un octaedru Tnscris Tn aceea$i sfera.
Unind vTrfurile celor doua poliedre maclate, se obtin doua poliedre cvasi
regulate:
un cub piramidat convex, prin retinerea muchiilor cubului (fig. 5.6.8);
un octaedru piramidat concav, prin rejinerea muchiilor octaedrului (fig.
5.6.9).
Aproximarea sferei prin diviziune se realizeazi prin tfl Tmpartirea Tp parti
egale a arcelor de cere mare ale sferei circumscrise subTntinse de muchiile
poliedrelor. Impartirea Tn doua parî egale a acestor arce coincide cu o
dedublare.
Aproximarea sferei prin piramidare se realizeazJ prin piramidarea fetelor
netriunghiulare ale poliedrelor; se aplica Tn special poliedrelor
semiregulate.
140
Reprezentari de arhitectura in geometric descriptive ?i azonometris
I
fig. 5.6.10
Piramidarea aplicata la cub $i la dodecaedrul regulat duce de fapt la o
maclare. Prin piramidare, poliedrele semiregulate devin poliedre
nedeformabile. Trebuie menîonat faptul ca,' pentru o mai buna aproximare
asferei, procedeele desense se aplica ?' combinate Tntre ele; numai
dedublarea si pira- oiidarea pot fi aplicate succesiv.
CUPOLE GEODEZICE iN DUBLU STRAT
Odata studiate re(elele triunghiulare sferice Tn- tr-un singur strat, ele se pot
combina cite doua sau cite trei pe doua sau trei sfere concentrice, legTn- duse Tntre ele prin montanfi sau diagonale; astfel se obtin retelele spa(iale
multidirectionale sferice. in general, cele doua refele sferice concentrice nu
pot fi asemenea (adica de acelaî tip). AsemSnarea ar duce la montanti
radiali, dar Tn acela$i timp $i la noduri cu foarte multe bare concentrice (fig.
5.6.10).
Sa luam doua retele triunghiulare pe doua sfere concentrice. Pe raza sferei
ce trece prin centrul fe(ei reêlei interioare se ia vTrful retelei reciproce, care
se uneste cu vTrfurile re(elei exterioare. Re- zulta cupola geodezica In dublu
strat (fig. 5.6.11).
forme poliedrale
141
fig. 5.6.12
142
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva $i axononietfie
tn principiu, acest tip de cupola rezulta din asam- biarea exdusiv a unor
tetraedri. In figura 5.6.12 este reprezentata o cupola geodezica tn dubla
proiecpe ortogonala. Incarcarea cupolei este pre- luata la baza de grinzi de
beton armat plasate pe contur care transmit eforturile unui num3r de 20
stTIpi fretaji. Cupola este destinata unui acvariu din Tokyo (Japonia). Figura
5.6.13 reprezinta proiectul unei locuin(e realizate tn Franta. Suprafejele
punctate reprezinta suprafete vitrate. Locuinja din figura 5.6.14 este o
tratare mai libera a spatiu- |ui, prin compunerea unor volume poliedrale
realizate din fete triunghiulare. Se numeste casa ,,diamant" si proiectul
apar(ine arhitectului Paul Maymont.
STRUCTURI SPAJIALE PLANE
Greutatea proprie mare a elementelor monolite cit yi economia de material
au dus la aparitia si dezvoltarea treptata a structurilor formate din bare,
numrte structuri cu zabrele. La tnceput s-a dezvoltat grinda cu zabrele plana,
tnlocuind pentru anumite deschideri si tncarcari pe cea cu inima plina. Cu
timpul, sistemele constructive formate din grinzi cu zabrele plane rigidizate
cu contravtntuiri s-au transformat tn structuri cu zabrele spafiale.

P/onyee/e cu zabrele stnt structurile cu zabrele spatiale alcatuite din bare
dispuse dupa doua rejele plane paralele, legate tntre ele cu diagonale yi
akatuind un sistem indeformabil tn spa(iu. Spre deosebire de structurile
curbe (care se pot realiza ptna la o anumita deschidere si tntr-un singur strat
datorita curburii care contribuie la stabilitate), structurile plane nu pot fi
alcatuite dectt cel pu(in tn dublu strat. Attt barele, ctt si nodurile retelei
trebuie s3 rezulte tntr-un numar ctt mai redus de tipuri. Pentru aceasta, cele
dou3 retele plane paralele ale planyeului trebuie tmpartite tn poligoane
regulate de acelasi fel. Dupa tipul poligoanelor regulate, re|elele rezulta ?i
ele de mai multe feluri (Gheorghiu si Dragomir, 1968):
Reteaua spatiala planar-patrata. Aceasta retea este planseul cu zabrele
format din doua retele plane orizontale subtmpartite tn patrate egale si
legate tntre ele prin bare diagonale (fig. 5.6.15). Vtrfurile patratelor unei
retele dintr-un plan corespund pe verticala cu centrele patratelor celeilalte
retele din planul paralel. Cele doua retele pot fi considerate duale sau
re'zultate una din cealalta printr-o translate dupa o anumita directie. Barele
de lega- tur3 tntre cele doua straturi stnt oblice si egale tntre ele.
fig. 5.6.13
forme poliedrale
143
0
^
-- ^ /
\ /
.
7 - -/
/
s/
\
\
/ \
\ X /
\ /
L
/
\ /
'
/
r \ /
/
\ / \
b
^
G
\
__ /
/
\
.
ad
fig. 5.6.15
fig. 5.6.17
fig. 5.6.20
fig. 5.6.21
Caracteristicile reêlei spatiale planar-patrate sTnt urmatoarele:
reteaua prezinta doua tipuri de bare (cele din retelele plane si diagonalele
de legatura) care, pentru o anumita Tnaltime de planseu, pot fi egale;
toate nodurile sTnt de acelasi tip (Tntr-un nod se TntTInesc 4 bare
orizontale si 4 diagonale dispuse simetric).
Planjeul Tn retea patrata poate fi descompus tn piramide regulate cu baze
patrate ce alterneaza cu tetraedri regulati (fig. 5.6.16). Tetraedrul fiind
nedeformabil rigidizeaza piramidele patrate, care sTnt deformabile.
Reteaua spapala planar-trlunghiulara. Aceasta retea se obtine Tntr-o prima
varianta (fig. 5.6.17) printr-o translate oblica, astfel TncTt triunghiurile echilaterale ale unei retele plane sa aiba vTrfurile pe verticalele ce se ridica din
centrele triunghiurilor echilaterale ale celeilalte retele plane (fig. 5.6.18).
Caracteristicile retelei spatiale planar-triunghiulare sTnt:
reteaua prezinta doua tipuri de bare (barele din cele doua retele plane $i
diagonalele de legatura), care pot fi egale pentru o anumita Tnaltime de
plan- ?eu;
toate nodurile sTnt de acelasi tip.
Se observa ca planjeul este format din doua tipuri de poliedre regulate
nedeformabile: tetraedri regular $i octaedri regulati (fig. 5.6.19). Neajunsul
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva ji
azonomeliie
144
acestui tip de reêa este ca ea nu poate acoperi decTt arii triunghiuri

echilaterale sau hexagoane regulate. Din acest punct de vedere, apare mai
avantajoasa o a doua variants a retelei spaîale planar-triunghiulare, in care
cele doua retele plane se otyin una din alta printr-o translatie verticals (fig.
5.6.20).
In cel mai bun caz rezultS douS lungimi de bara (fig. 5.6.21):
montanîi verticali egali cu barele retelei plane;
diagonalele de legSturS.
Refeaua se poate adapta si pentru acoperirea unei arii pStrate sau
dreptunghiulare, necesitTnd atunci tipuri de bare suplimentare pe contur (fig.
5.6.22). Refeoua spapala planar-hexagonala. Aceasta retea rezulta din doua
retele plane hexagonale translate oblic una fats de cealaltS (fig. 5.6.23).
Centrul fiecarui hexagon din prima retea corespunde pe verticals unui virf de
hexagon din cea de a doua rsfea. Barele de legStura Tntre cele doua retele
forme poliedrale________
plane s?nt de douS tipuri montanî verticali $i diagonale.
Caracteristicile retelei spaîale planar-hexagonale sTnt:
refeaua prezintS douS tipuri de bare, daca montan'fii verticali sTnt egali
cu laturile hexagoanelor;
prezintS doua tipuri de noduri curente;
are inconvenientul ca necesitS tipuri de bare $i de noduri suplimentare pe
contur.
Acest tip de planseu este alcStuit din piramide hexagonale si tetraedri care
nu sTnt regulati (fig. 5.6.24). Se poate observa acest lucru separTnd din
planseu volumul elementar care este o prisma oblicS cu bazele hexagoane
regulate (fig. 5.6.25). Volumul este format din douS piramide hexagonale $i
patru tetraedri identici (EFcd, AFed, ABab $i BCbc).
Figura 5.6.26 reprezintS o hala industrials a carei structurS de rezistenJS este
realizata dintr-o reêa spatialS cu elemente metalice.
------------------------------145
27
fig. 5.6.26
146
Reprezentari de arhitectura in geometria descripliva }i azonometri*
5.7. SUPRAFEJE CUTATE
Suprafetele cutate au avantaje tehnico-economice si estetice deosebite ?i
sTnt des folosite ?n arhitectura ca suprafete autoportante de acoperire si de
inchidere a spatiului.
Suprafetele cutate sTnt suprafete poliedrale. Daca la structurile spa(iale s-au
fScut referiri in alcatuirea lor la muchii (bare) ?i vTrfuri (noduri), la suprafeêle poliedrale se fac referiri la fete. Cea mai simpla suprafata cutata se
obtine prin cutarea unui plan (Gheorghiu si Dragomir, 1968). Intuitiv, o foaie
de hTrtie simplu rezemata se incovoaie sub propria ei greutate (fig. 5.7.1):
daca este pliata (cutata), ea devine autoportanta (fig. 5.7.2), avind chiar
capacitate portanta (fig. 5.7.3). La o supraTncar- care, cutele se deschid (fig.
5.7.4).
Timpanele frontale rigidizeaza cutele ?i mSresc capacitate portanta

(fig.5.7.5). A?ezata vertical, foaia de htrtie nu are stabilitate, dar daca este
cutata, ea capSta stabilitate si este autoportanta (fig. 5.7.6).
Din cutarea planului de-a lungul unor drepte ale lui, paralele, concurente sau
tangente la o curba, se obtin suprafete cutate: plane, cilindrice, conice etc.
Figura 5.7.7 ilustreaza o suprafata cutata cilin- dric3. Suprafetele cutate
conice cu pastrarea unor generatoare orizontale smt reprezentate Tn figurile
5.7.8 ?i 5.7.9. Figura 5.7.10 ilustreaza o suprafata cutata conica generaia, iar
figura 5.7.11 reprezinta o suprafata cutata conica cu cutele tangente la o
alta suprafata.
Suprafete cutate planare se mai obtin si prin diverse piramidari Tntre dou3
plane paralele (orizontal sau vertical), ca Tn figura 5.7.12. Cutele sub forma
de trunchi de piramida, dispuse Tn cele dou3 sensuri
fig. 5.7.6
Forme poliedrale
147
I1
fig. 5.7.10
148
fig. 5.7.13
fig. 5.7.14
fig. 5.7.15
fig. 5.7.16
perpendicular pe reazemul-timpan, au rolul unor grinzi cu console (fig.
5.7.13). Daca se cuteazS un plan vertical, cutele capata rolul unor stTIpi,
con- traforji sau picioare de cadru (fig. 5.7.14 ?i 5.7.15).
O suprafata de rotate poate fi cutatS si de-a lungul meridianelor. De
exemplu, cuttnd un cilindru de rotate in lungul cercurilor paralele
echidistante, rezulta o retea spaîala de triunghiuri (fig. 5.7.16). in acest caz,
cutarea ia aspectul unei fafetari (fig. 5.7.17). Daca se unesc virfurile de
aceea$i cota ale poligoanelor rezultate, din doua Tn douS (deci de-a lungul
generatoarelor cilindrului), suprafa(a acestui cilindru apare structural din
tetraedri egali (fig. 5.7.18 ?i 5.7.19).
Din numeroasele exemple de suprafeê cutate aplicate Tn arhitectura s-a
ales pentru |ilustrare pia(a acoperita din Caracas (Venezuela), jilustrata Tn
figura 5.7.20.
forme poliedrale
149
fi
9- 5'7-19
fig. 5.7.20
150
Reprezentori de arhitoctura in geometria descriptive >i axonometrie
6.
SUPRAFEfE RIGLATE
6.1. DEFINIJII. CLASIFICARI
Suprafata riglata este suprafata generata de o dreapta (D) (generatoarea
suprafetei riglate) care se sprijina pe trei curbe oarecare din spa(iu (I\), (r 2),
(r3), numite directoare.
Daca una din directoare, de exemplu curba (r3) este Tnlocuita printr-o
suprafata S, la care sa fie tangenta suprafata riglatS, aceasta suprafata S se
nume$te suprafata-simbure sau nucleu. Daca una din directoare este o
dreapta aruncata la infinit, atunci generatoarele suprafetei riglate sTnt
paralele cu un plan fix, numit plan director. Daca printr-un punct fix oarecare
se due paralelele la toate generatoarele suprafetei riglate, se obtine conul
director al acelei suprafete. Conul director poate degenera intr-un plan
director.
Suprafetele riglate se pot Imparfi in doua categorii: desfajurabile si
nedesfasurabile.
Suprofefele riglate desfasurabile s?nt suprafetele riglate care se pot
desfafura pe un plan, fSra ca pSrî din ptnza lor sa se suprapuna sau sa se
rupa. Aceste suprafete sTnt conul $i cilindrul. Un plan tangent Tntr-un punct
la suprafata riglata desfa$u- rabila contine generatoarea acelei suprafete.
Suprafetele riglate nedesfasurabile sTnt suprafete care nu se pot desfSsura pe
un plan. Ele se caracterizeaza prin variatia planului tangent la suprafata
riglata odata cu modificarea punctului de tangenta pe generatoare; deci, la
fiecare pozitie a punctului de tangents pe generatoare corespunde un nou
plan tangent la suprafata. Suprafetele riglate nedesfa- ?urabile sint generate
de o dreapta care se sprijina pe:
1)
trei directoare curbe (fig. 6.1.1);
2)
doua directoare $i o suprafata-sTmbure;
3)
doua directoare ?i este paralela cu generatoarele unui con director;
4)
doua curbe si o dreaptS directoare cilindroid (fig. 6.1.2); dreapta
directoare la distant finitS cilindroidul general si dreapta directoare la infinit
cilindroidul cu plan director;
5)o directoare curba $i doua drepte directoare conoid (fig. 6.1.3); cele
doua drepte la distan(a finita conoidul general; una din drepte la infinit
conoidul cu plan director; cele doua drepte la infinit cilindrul;
6)trei drepte directoare toate la distant finita hiperboloidul general (fig.
6.1.4); o dreaptS directoare la infinit paraboloidul hiperbolic (fig.
6.1.5).
Profe(e riglate
151
6.2. SUPRAFETE CONICE SI CILINDRICE CILINDRUL

Cilindrul de rotate rezulta din rotajia unei drepte in jurul unei alte drepte
paralele cu ea, care devine axa cilindrului (fig. 6.2.1). Sectiunile plane prin
cilindru care nu tree prin generatoarele lui sint elipse. Sectiunile plane
perpendiculare pe axa $i generatoarele cilindrului sint cercuri. Sec(iunile
plane ce tree prin axa cilindrului sau sint paralele cu ea se objin dupa
generatoarele cilindrului. Curbele geodezice ale cilindrului, Tn afara generatoarelor, sint e//ce, iar la cilindrul de rotatie sint elice circulare.
Cilindrul parabolic este generat de o dreaptS ce se sprijina pe o parabola $i
ramine perpendiculars pe planul acestei parabole (fig. 6.2.2).
Cilindrul sinusoidal este generat de o dreaptS ce se sprijina pe o sinusoids $i
rSmine totdeauna perpendiculars pe planul ei (fig. 6.2.3).
152
Reprezentori de arhitecturo in geometria descriptive ?i axonometrie
z
fig. 6.2.3
fig. 6.2.6
CONUL
Suprafap conica este generata de o dreapta care trece printr-un punct
oarecare din spatiu (numit vTrf) si are ca directoare o conica; se dezvolta
astfel o suprafata cu douS pTnze.
Pentru o suprafata de ordinul 2 se poate alege Tn- totdeauna ca directoare
un cere. Rezulta conul de rotate (fig. 6.2.4). Proiectiile vTrfului $i ale curbei
directoare sTnt suficiente pentru reprezentarea descriptiva a unui con de
ordinul 2 (fig. 6.2.5). Conturul aparent al conului este determinat de drepte $i
curbe Tn interiorul carora se proiecteaza toate punctele suprafetei pe planele

de proieefie si este diferit Tn functie de planele de proiec(ie.
Suprofe(e riglate
153
fig. 6.2.8
Toate aceste elemente rSmTn valabile si pentru reprezentarea suprafeêi
cilindrice, considerind vTrful conului aruncat la infinit.
Teorema lui Dandelin. Sec(iunea efectuatS cu un plan Tntr-un con este elipsS
(fig. 6.2.6), hiperbola (fig. 6.2.7) sau parabolS (fig. 6.2.8), dupS cum planul
de sectiune taie o singurS pTnzS a conului, ambele pTnze ale conului sau
este paralel cu un plan tangent la con.
Secpunea elipticd in con ?/ cilindru. Se Tnscriu in con douS sfere tangente,
respectiv in Fi $i F2 de o
parte si de alta a planului de sectiune. Punctele Fj si F2 sint chiar focarele
elipsei. Acela$i lucru este valabil ?i in cazul sectiunii eliptice Tntr-un cilindru
(fig. 6.2.9). Sectiunea elipticS Jntr-un con facuta cu un plan de capSt este
ilustrata Tn figura 6.2.10. Axa mare a elipsei apare Tn adevSratS mSrime Tn
proiec(ia verticals ((3'a'), iar Tn proiectia orizontalS este dreapta frontala
care trece prin proiectia vTrfului conului ((3a). Axa mica a elipsei de sectiune
apare Tn proiectie verticals un punct m', la mijlocul lui a(3, a'(3'; ea se
gSse^te pe cercul de nivel la cota punctului m'. In proiectia orizontalS
tangenta la elipsa de sectiune $i tangenta la cercul de bazS
154
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive* ?i axonometne
al conului sint concurente Tntr-un punct situat pe urma orizontalS a planului

de sectiune. in figura 6.2.11, se duce o sectiune elipticS Tn con cu un plan
oarecare. Se duce prin vtrful conului un
fig. 6.2.12
plan frontal ce intersecteazS planul oarecare de sectiune dupa o dreaptS
frontalS Dj(dj, d'j). AceastS dreaptS frontala intersecteaza axa conului tn acela$i punct (a, a') prin care trece $iaxa mare a elipsei de sectiune. in
proiectie orizontala axa mare a elipsei este perpendiculars pe urma planului
de sectiune $i trece prin proiectia vtrfului conului. Axa mare este si dreapta
de cea mai mare pants a planului de sectiune. Daca se sectioneaza conul cu
un plan vertical ce trece prin axa mare a elipsei, rezulta doua generatoare de
sectiune Tn proiectie verticals. IntersectTnd proiectia verticals a dreptei de
cea mai mare pants (a planului de sectiune) cu cele douS generatoare se
determinS proiectia verticals a axei mari a elipsei. Axa micS a elipsei este o
dreapta de nivel ce trece prin mijlocul axei mari. Ductnd planul de nivel prin
ea, se determinS cercul de nivel cu ajutorul caruia se aflS proiectia orizontalS
a axei mici. In punctele 1' ?i 2'seschimbS vizibilitatea elipsei de sectiune.
Elipsa este tangents la generatoarele de contur aparent al conului tn aceste
puncte 1' $i 2'.
Secp'unea hiperbolica (fig. 6.2.12). Se secfioneazS un con circular drept cu
un plan de capSt [P], astfel ca acest plan sS taie ambele ptnzeale conului.
Virfurile (1, 1') $i (2, 2') ale secjiunii hiperbolice rezultS din intersecâ
generatoarelor de front ale conului cu planul de sectiune. Pentru
determinarea asimptotelor hiperbolei de sectiune, se duce prin
Suprofeje riglate
155
fig. 6.2.13
virful S (s, s') al conului un plan paralel cu planul [P]. Asimptotele hiperbolei
de sectiune se inter- secteazS Tn punctul M(m, m'), care este centrul
sectiunii (aflat la mijlocul segmentului AB).
Secfiunea parabolica. Se sec(ioneaza conul cu un plan de capSt paralel cu o
generatoare frontalS
(fig. 6.2.13). Punctele parabolei de sectiune se 0hr sectioned conul cu plane
de nivel (p|anei rul ?i [HJ). fn figura 6.2.16 se obtine o sectiune rJrH] bolica,
sectioned conul cu un plan oarecare n lei cu o generatoare; deci, planul de
secfiune ' paralel cu un plan tangent la con. Axa parabol* este dreapta de
ae
cea mai mare pants a planului d sectiune ?i trece prin axa conului,
DESFA$URATELE SUPRAFEJELOR CONICE
$l CILINDRICE
Cilindrul circular drept are ca desfajuratS un drept unghi care are ca laturi
TnSItimea cilindrului si lungimea cercului de bazS (fig. 6.2.15).
Desfdurota conului circular drept este un sector de cere care are lungimea
arcului egalS cu lungimea cercului de baza al conului si ca razS lungimea .
neratoarelor conului (fig. 6.2.16). Numarul gradelor acestui sector de cere
este dat de formula n = 360 x r
=------. unde r este raza cercului de bad
G
si G, generatoarea conului.
. 7t X R X n .
, - i: x G x n*
l,rc =- - , de unde 27tr == JL.
180
1Rn
DacS se sec(ioneaza conul circular drept cu un plan [P], desfa?urata
trunchiului de con care rezulta se obtine construind desfSjurata curbei de
sectiune prin puncte aflate pe generatoarele conului (fig. 6.2.17).
Desfa$urata trunchiului de cilindru, ce rezulta prin sec(ionarea cu un plan [P]
a unui cilindru circular drept, se obtine Tn mod asemSnStor, construind
desfa$urata curbei de sectiune prin puncte aflate pe generatoarele cilindrului
(fig. 6.2.18). AceastS desfaûrata a curbei de sectiune esteosinusoida.
Desfasurata cilindrului oblic frontal este arStata Tn figura 6.2.19. Se
desfajoara un cilindru a carui curba directoare este un cere situat Tn planul
orizontal de proiectie $i are generatoarele frontale. Se sec- (ioneaza acest
cilindru cu un plan de capSt perpendicular pe generatoarele lui. Rezulta un
trunchi de cilindru a carui desfasurata se obtine ca Tn exemplul precedent. In
proiec(ia verticals se gasesc adevS- ratele mSrimi ale generatoarelor
cilindrului. Pentru desfajurarea unui cilindru oarecare. acesta trebuie adus
Tntr-o pozi(ie particulars (vertical sau frontal), printr-o schimbare de plan de
proiectie.
Reprezentari de arhitectura in geometria dezeriptiva ji azonometrie
156
fig. 6.2.15
fig. 6.2.18
Suprafefe riglate
157
3
2
1
0
6*
&
i
(t
3*1
i*
y
/#
if
tf
s
(i
St
s
'
5
fig. 6.3.2, b
fig. 6.3.4
158
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva $i axonometrie
GEOMETRIA BOLJILOR
6.3.
Istoric. Vechile bol(i - asiro-caldeanS, romanS $i bizantina erau construite
din mase de zidSrie din cSrSmidS sau piatrS, ce erau limitate Tntre douS
suprafete (fig. 6.3.1):
_ vizibila din interiorul spa(iului acoperit intradosul:
_ vizibila din exterior extradosul.
DatoritS grosimii variabile a bol(ii de la cheie cStre reazem, intradosul $i
extradosul diferS Tntre ele. Boltile de deschideri mici (cilindrice si sferice)
aveau o structurS uniforms formats din elemente de acelasi ordin de mSrime
cSrSmizi sau boltari de piatrS. Deschiderile mai mari au fost acoperite cu
bolti structurate nervurat. in arhitectura bizantinS se TntTIneste bolta sfericS
de mici deschideri, structuratS din arce TntretS- iate, pastrind suprafata
sferei sau formTnd muchii de-a lungul meridianelor, ce aveau rol de nervuri
(fig. 6.3.2). Arhitectura romanicS alungeste spatiul de acoperit, acoperind $i
spatii dreptunghiulare. Se introduce pe ITngS boltile cilindrice $i sferice, bolta
cu muchii iesite (spre interior), toate din boltari de piatrS pe arce dublouri si
nervuri de-a lungul muchiilor iesite, formTnd structuri spatiale (fig. 6.3.3).
Arhitectura goticS acoperS travei dreptunghiulare sau patrate cu laturi de

12.. .16 m, cu bolti alcS- tuite din structuri nervurate (fig. 6.3.4). Apar arcele
TntretSiate din piatrS care, asigurTnd echilibrul static, preiau si Tmpingerile
unei umpluturi, de asemenea, din piatrS (arce diagonale Tn plin centru).
Bo/p7e de bitangcnfa. Un plan pStrat se poate acoperi prin intersec(ia a doi

cilindri de aceea?i razS, rezuItTnd o penetrate bitangen(ialS Tn punctul T (fig.
6.3.5). RezultS douS curbe de intersectie (elipse) care se proiecteazS pe
planul orizontal (planul de najtere al bol(ii), dupS diagonalele pS- tratului. Din
aceastS intersec(ie rezultS douS tipuri de bol(i:
bolta cu muchii intrate (fig. 6.3.6); dacS se refine solidul comun se objine
bolta cu muchii intrate (privind din interior); ea este rezematS pe cele patru
laturi;
bolta cu muchii iefite (fig. 6.3.7); dacS se re(ine solidul rest, se obtine bolta
cu muchii iesite (Tn interior), rezemTnd Tn patru puncte.
Luneta cilindrica este bolta ce rezultS din intersectia a doi semicilindri cu
axele Tn planul de nastere (planul orizontal) si de raze inegale care acoperS
un dreptunghi; exists douS tipuri de lunete cilindrice;
cu muchii iesite (fig. 6.3.8), la care s-a retinut solidul rest;
cu muchii intrate (fig. 6.3.9), la care s-a retinut solidul comun.
O arie octogonalS poate fi acoperitS intersectTnd patru cilindri (fig. 6.3.10).
Arhitectura bol(ii rezultS pastrTnd solidul comun sau solidul rest.
fig. 6.3.5
Supreme riglote
159
*'9' *-3.7
Bolta semisferica cu pandantivi. Acest tip de bolta este rezultatul secfionarii

unei semisfere, avTnd ecuatorul circumscris unui patrat, cu planele vertical
de-a lungul laturilor acestuia. Rezulta niste triunghiuri sferice numite
pandantivi (fig. 6.3.11). De remarcat ca bolta semisferica cu pandantivi
retine din semisfera o calota cu o deschidere corespunzatoare unui unghi
de 45 fata de axa, deci mai mic dectt unghiul admis de 5149', care
limiteaza calota de zona cu tensiuni inelare.
Bolta moldoveneasca. Arhitectura veche moldoveneasca a folosit o construct
prin care se trece de la un plan circular la unui patrat $i apoi din nou
la un plan circular de raza mai mica. Cu ajutorul a patru ,,arce piezise" si al
pandantivilor dintre acestea se micsoreaza succesiv spatiul de acoperit.
Arcele piezise sint portiunile din cilindrul ce rezulta din intersecfia a doi
semicilindri orizontali bitangenti cu o calota sferica $i cu un cilindru vertical
circumscris patratului ce trebuie acoperit (fig. 6.3.12).
Rotind constructia cu 45 rezultS o penetratie de 8 arce piezise cu aparipia a
8 pandantivi, f2cTndu-se astfel trecerea de la cere la un octogon regulat ?i
apoi iar la cere. Se TndepSrteazS din arcele piezije porfiunile de deasupra
pandantivilor (fig- 6.3.13,* $i 6.3.13, b).

Reprezentari de arhitectura in geometria dejeriptiva }i axononietne
160
fig. 6.3.12
fig. 6.3.13, a
tig. 6.3.13, b
6.4. HIPERBOLOIZI
HIPERBOLOIDUL DE ROTATIE CU O PiNZA
Definite. Caracteristici. Hiperboloidul de rotatie cu o pinza este o suprafaja
dublu riglata de gradul al doilea, generata de o dreapta (D), care se rote$te
In jurul altei drepte (W) (caax3), nesituatain acelaî plan cu dreapta (D) (fig.
6.4.1, a). Hiperboloidul de rotatie cu o pinza poate fi generat prin rotatia
unei hiperbole in jurul axei sale netransve (fig. 6.4.1, b). Fiecare punct al
generatoarei des prin rotatie un cere paralel al suprafetei. para,C,'e de raz3
minima se nume$te cere colier. Cercul cot' constituie conturul aparent
orizontal al hiperbol F dului de rotatie cu o pinza (fig. 6.4.2). 0|'
Deoarece exista doua drepte care pot genera ea$i suprafata, hiperboloidul
de rotatie cu o Bin!i este o suprafa(o dublu riglata. Cele doua dreaf fac parte
din doua sisteme de generatoare (fj 6.4.3). Generatoarele frontale se numesc
gener'S
fig. 6.4.4
fig. 6.4.5
Reprezentari de arhitecturd in geometria descriptive $i a*onometrie
162
are principals. Proiectiile verticale ale acestor neratoare principal sfnt
confundate doua cite dou3 fi alcStuesc conturul aparent al conului osimpwtal al suprafefei. Conui asimptot al sOprafe(ei (fig. ^4,4) este couul.cu
vtrful in centrul colierului $i generatoarele lui se obtin ducind din centrul
colic- *u|ui toate paralelele la generatoarele hiperboloidului. La orice
generatoare de hiperboloid corespunde o generatoare paralela pe conui
asimptot ,j fjecJrei generatooare de pe conui asimptot Ti corespund dou3
generatoare paralele, de sistem dicerit, pe suprala'a hiperboloidului.
Secpuni in hiperboloidul de rotape. Sectioned cu un plan hiperboloidul de
rotatie se ob(in urmatoarele sectiuni:
secfiune elipticd, daca planul de sectiune taie o singura pinzS a conului

asimptot, deci sectioneazS o singura data hiperboloidul de rotate;

sectiune hiperbolicd, daca planul de sectiune taie ambele pinze ale
conului asimptot, deci taie de doua ori pinza hiperboloidului;
-secpune parabolica, daca planul de sectiune este paralel cu o generatoare a
conului asimptot, deci taie o singura data pinza hiperboloidului.
Hiperboloidul de mope fatetat. Daca se due si generatoarele celui de-al
doilea sistem, se vede ca ele formeaza, impreuna cu generatoarele primului
sistem, poligoane strimbe intretaindu-se pe ele insele. Se obfin intretaieri de
laturi formate de
generatoare din sisteme diferite. Aceasta duce la realizarea unui poliedru

inscris $i circumscris aceluiaî hiperboloid de rotate, numit hiperboloidul de
rotate fa(etat (fig. 6.4.5).
HIPERBOLOIDUL GENERAL
Hiperboloidul general este suprafata riglata ge- neratS de o dreapta care se
sprijina tot timpul pe trei drepte directoare neparalele cu acelasi plan (deci
necoplanare). Hiperboloidul general este o suprafa(5 de gradul al doilea
analoagS hiperboloidului de rotape cu o singura pinza (fig. 6.4.6). Daca doua
din cele trei directoare sint coplanare. suprafata se reduce la un sistem de
doua plane. Daca cele trei directoare drepte sint paralele cu acelasi plan,
suprafata devine paraboloid hiperbolic. Daca cele trei drepte directoare sint
concurente intr-un punct, suprafa-fa este nedeterminata.
6.5. PARABOLOIZI HIPERBOLICI
Paraboloidul hiperbolic este suprafata riglata de gradul al doilea generate de
o dreapta care se sprijina pe doua directoare drepte $i ramine tot timpul
paralela cu un plan ,director. El se construieste generatoare cu generatoare,
particularized constructia hiperboloidului general. Cea de-a treia directoare
dreapta este aruncata la infinit $i este inlocuita In acest caz de un plan
director, la care ramin paralele generatoarele suprafetei. Paraboloidul
hiperbolic' este o suprafata strimba dublu riglata. Exista doua, familii de
generatoare care pot genera acelasi paraboloid hiperbolic. Pri- ma familie de
generatoare este alcatuita din generatoare paralele cu primul plan director
(fig. 6.5.1). Cealalta familie de generatoare este alcatuita din generatoare
paralele cu al doilea plan director. Al doilea plan director este paralel cu oele
doua directoare drepte (P,) ?i (r) pe care se sprijina generatoarele din prima
familie (fig. 6.5.2). Astfel, generatoarele din prima familie pot deveni direc-
toare pentru cele din a doua familie $i invers. Paraboloidul hiperbolic este
singura suprafata riglata cu doua plane directoare.
Daca cele doua plane directoare s?nt perpendicu- |are, atunei paraboloidul
hiperbolic este echilater, iar generatoarele din cele doua familii se taie
toate sub acelasi unghi (fig. 6.5.3). Doua generatoare din aceeaî familie nu
sTnt concurente, fiind
Suprafeje riglote__----- ---------------------------------163
situate in plane paralele. Dou3 generatoare din familii diferite sint totdeauna
cpncurente intr-un punct pe suprafata paraboloidului hiperbolic. determinind planul tangent la paraboloidul hiperbolic in acel punct.
Generatoarele paraboloidului hiper
bolic paralele cu planul director determini Pe d tele directoare rapoarte egale.

v Gre
i>Un paraboloid hiperbolic poate fi definit Si ajutorul unui patrulater strimb
ABCD (fig,
Un patrulater strimb determina un paraboloid hit* bolic fi numai unul. Axa
paraboloidului hiperfcP" este dreapta paralela cu dreapta de intersect' ' a
celor dou3 plane directoare; ea se afli Un|'e mijloacele diagonalelor
patrulaterului strimb ABCD Virful paraboloidului hiperbolic este punctul d' pe
suprafata lui in care planul tangent in ace' punct este perpendicular pe axa
paraboloid^, hiperbolic. Cele dou3 generatoare care tree prjr virful
paraboloidului hiperbolic se numesc gene. ratoare principale. Generatoarele
principal sint diagonalele unui paralelogram ce se obtine unind mijloacele
laturilor patrulaterului strimb AbCd
Secpuni plane In paraboloidul hiperbolic. Tipul curbei de sectiune este dat de
pozitia planului de seqiune fata de axa paraboloidului hiperbolic (fig. 6.5.4);
parabola, daca planul de seefiune este paralei sau confine axa
paraboloidului hiperbolic (de exemplu, seepiuni Tn paraboloidul hiperbolic cu
plane de profil $i frontale);
hiperbola, daca planul de seepiune nu este paralei cu axa paraboloidului
hiperbolic (de exemplu, sectiuni in paraboloidul hiperbolic cu plane orizontale).
/
t A* 0
fig. 6.5.3
164
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva a*
onometrie
fig. 6.5.4
PARABOLOIDUL HIPERBOLIC CA SUPRAFAjA DE TRANSLATE
Paraboloidul hiperbolic poate fi generat si de o parabolS care se deplaseaza
paralel cu ea Tnsaî, sprijinindu-se Intr-un anume punct al ei, de-a lungul
altei parabole, ce au axele paralele si Tndreptate in sensuri contrarii. Acest
lucru reiese $i din punerea in evidenta a secîunilor parabolice Tn paraboloidul hiperbolic (fig. 6.5.5).
fig. 6.5.6
PARABOLOIDUL HIPERBOLIC CA SISTEM DE ACOPERIRE
Paraboloidul hiperbolic are multe aplicaîi in constructii si arhitecturS, la
construirea diferitelor tipuri de ptnze subpri folosite ca sisteme de acoperire
a spatiului. Sistemul de acoperire ce are la baza paraboloidul hiperbolic
poate fi rezemat continuu (in lungul unei generatoare) sau in puncte
Suprofe(e riglate
165
(la intersecfia a douS generatoare) pe conturul ariei de acoperit, care poate fi
poligonal, curb sau mixt. AceastS arie poate fi acoperita de unul sau de o
combinafie de mai mulfi paraboloizi hiperbolici. Acejti paraboloizi hiperbolici
se pot combina prin adiacen\a (de-a lungul unor generatoare comune) sau
prin intersecpi (dupS curbe de gradul 4, 3 sau parabole $i hiperbole).
Posibilitdtile de acoperire cu paraboloizi hiperbolici a unor suprofeê. Se au
tn vedere urmatoarele criterii:
forma suprafetei de acoperit;
numarul de paraboloizi hiperbolici din care este compus acoperisul;
modul de rezemare (pe laturi sau Tn puncte).
Un plan p5trat se acoperS cu un paraboloid w perbolic echilater. in figura
6.5.6 este repre2'* tata dubla proiec(ie ortogonala a acestei sup"' feê.
Un paraboloid hiperbolic definit de patrulate strimb ABCD intersectat cu un
cilindru elin?' poate acoperi un plan de forma eliptica (fig. 6

- Un plan triunghiular poate fi acoperit cu n singur paraboloid hiperbolic
avind doua din |atu" rile patrulaterului strimb din spatiu intr-un p|a vertical,
deci proiectate dupa o latura a triunghiu lui de acoperit (fig. 6.5.8). Acela$i
plan triunghiu lar poate fi acoperit de doi sau mai multi para^ loizi hiperbolici
prin adiacen(a (fig. 6.5.9).
Un plan patrulater se acopera cu un singur parar boloid hiperbolic
considerind acest patrulate-
(ig. 6.5.10
166
Reprezcntari de arhitectura in geometria descriptive $i axonomet''c
drept proiecîa orizontala a patrulaterului strTmb din spafiu ABCD (fig.

6.5.10). Acela$i patrulater poate fi acoperit cu doi sau mai multi paraboloizi
hiperbolici prin intersectie (fig. 6.5.11) sau prin adiacenja (fig. 6.5.12).
Daca se intersecteaza doi paraboloizi hiperbolici definiti de doua patrulatere
strimbe orientate la 90 unul fatS de celSIalt (fig. 6.5.13), rezultS bolp
formate din paraboloizi hiperbolici intersectap:
- bolti cu muchii intrate (fig. 6.5.14);
bolti cu muchii iesite (fig. 6.5.15).

Un plan pStrat poate fi acoperit cu un paraboloid hiperbolic echilater
Tnscris Tn cubul ce are ca bazS patratul dat (fig. 6.5.16). Centrul cubului O
este virful paraboloidului hiperbolic. Axa verticals a cubului este axa
paraboloidului hiperbolic, iar dreptele ce unesc centrele feêlor opuse sfnt
generatoarele principale ale paraboloidului hiperbolic. Prelungind
generatoarele pinS la planul orizontal, se obfine hiperbola ce trece prin punctul b. DacS se unesc succesiv, dar Tn sens contrar, aceleaj: diviziuni de pe
diagonalele fefelor Ad
Supralc(e liglatc
167
168
fig. 6.5.18
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva ji oxonomelne
fig. 6.5.19
fig. 6.5.20
fig. 6.5.21
fig. 6.5.22
-169
>uprafe(e riglate
ij i
XI I M
fig. 6.5.24
fig. 6.5.25
fi bC, se obîne un paraboloid hiperbolic care aco- perS triunghiurile cobc $i
coda (fig. 6.5.17). Figura 6.5.18 ilustreazS alte posibilitS(i de acoperire cu
paraboloizi hiperbolici a aceluiaji plan patrat.
Un plan hexagonal se poate acoperi cu trei ?i. respectiv, ?ase paraboloizi*
hiperbolici prin adia- cenâ (fig. 6.5.19).
Tot prin adiacenâ se poate acoperi un plan octogonal cu opt paraboloizi
hiperbolici (fig. 6.5.20)170
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive $i
oxonomt"C
Din motive constructive vTrfurile paraboloizilor hiperbolici se pot sectiona

cu cTte un plan (fig. 6.5.21). In figura 6.5.22, este ilustrat un sistem de
acoperire format din paraboloizi hiperbolici intersectati la 90.
Exemple de aplicare a paraboloizilor hiperbolici in arhitectura sint: Arena
Raleigh din Carolina de Nord, S.U.A. (fig. 6.5,23), la care suprafata de acoperire a rezultat din intersectia unui paraboloid hiperbolic cu doi semicilindri
verticali; restauran- tul Long Beach, S.U.A. (fig. 6.5.24), la care un spatiu
hexagonal a fost acoperit cu trei paraboloizi hiperbolici; Sala Congreselor din
Berlinul de vest (fig. 6.5.25); Circul de Stat din Bucuresti (fig. 6.5.26), care
are o cupola formats din 16 elemente parabolice continuate prin cadre.
6.6. SUPRAFEJE ELICOIDALE EUCEA CILINDRICA
Elicea cilindrica este curba trasatS pe suprafata unui cilindru, care face un
unghi constant cu generatoarele cilindrului. Distanta Tntre douS puncte
consecutive este pasul elicei. Unghiul elicei este unghiul pe care Tl face
tangenta la elice cu planul perpendicular pe generatoarele cilindrului. Axa
cilindrului este de fapt axa elicei. Desfasurata elicei cilindrice este o linie
dreaptS, deoarece ea face acela$i unghi cu toate generatoarele, care sint
paralele (fig. 6.6.1). Proiec(ia verticals a elicei este o sinusoids, iar proiec|ia
sa orizontalS este cercul secîunii perpendicular pe generatoarele cilindrului.
Elicea conicS. Un tip de elice conicS este curba trasatS pe suprafata unui con
circular drept (fig. 6.6.2), astfel TncTt aceastS curbs sS reprezinte distanta
minimS Tntre douS puncte de pe con, care nu sTnt situate pe aceeaji
generatoare. DacS se desfS- soarS conul, desfasurata acestei elice este o
linie dreaptS. La fel elicea se poate trasa si pe suprafata sferei, rezuItTnd
elicea sferica.
Suprafetele elicoidale sTnt de douS tipuri, $i anume:
elicoizi cu cilindru-sTmbure elicoidul cu plan director, elicoidul strTmb,
elicoidul desfSsurabil;
elicoizi fara cilindru-sTmbure, elicoidul strTmb;
elicoidul drept.
Elicoizii cu cilindru-sTmbure sTnt generati de o dreapta tangents la un
cilindru, punctele de tangents descriind o elice pe cilindru. CTnd generatoarele sTnt paralele cu un plan (acest plan nu poate fi debit perpendicular
pe axa cilindrului-sTmbure), rezultS un elicoid cu plan director. Acesta este
folo. sit la construcfia scarilor cu trepte individuale, CTnd generatoarele
elicoidului fac un unghi con- sttnd cu generatoarele cilindrului-sTmbure,
rezultS elicoidul strimb, iar dacS generatoarele elicoidului sTnt tangente la

elicea directoare, se ob-fine elicoidul desfdsurabil. Deci, elicoidul cu plan
director $i elicoidul desfasurabil sTnt cazuri particulare ale elicoidului strTmb
cu cilindru-sTmbure. ReducTnd cilindrul-sTmbure la axa lui, seobfine o alts
familie de elicoizi elicoizii fara cilindri-simbure (elicoizii cu axS directoare).
Acestia sTnt generati de o dreaptS
SUPRAFEJE ELICOIDALE. CLASIFICARE
Supralefe riglate
171
fig. 6.6.1
l
sprijinS pe o dice ?i care face acelaji unghi cu axa directoare. Se mai
numesc $i elicoizi strtmbi. Cind unghiul generatoarei cu axa directoare este
de 90*', rezultS cazul particular al elicoizilor fSrS cilindru-simbure cu un plan
director. Acedia se numesc elicoizi drepfi. DucTnd intr-un punct pe ax
paralele la generatoarele elicoidului strimb, se obtine conul lui director (fig.
6.6.3). Acest con director avind dou3 pinze, rezulta cS elicoidul strimb are $i
el dou5 pTnze. Intersectind cele dou3 pinze ale elicoidului strimb, se obtine
surubul triunghiulcr. In cazul elicoidului drept, conul director se reduce la
care se
planul director. Elicoidul drept are aplicatii in tehnic3 ($urubul p3trat) ji in

arhi- tectur3 (scarile elicoidale).
ELICOIDUL DREPT CU PLAN DIRECTOR
Elicoidul drept cu plan director este generat de o dreapt3 care se deplaseazS
sprijinindu-se pe o elice cilindricS $i pe axa cilindrului, rSminind perpendiculars pe aceasta ax5 (fig. 6.6.4). Planul director este deci planul bazei
cilindrului de rotatie.
Elicoidul drept cu plan director este deci un conoid cu plan director. Dac3 se
inlocuie?te dreapta directoare (axa cilindrului) cu un cilindru director, la care
generatoarele elicoidului sint tangente $i descriu pe el o el ipsa, rezulta
elicoidul cu cilindru- simbure cu plan director.
SCARI ELICOIDALE
ScSrile elicoidale sint aplicatii in constructii $i arhitectura ale suprafeêlor
elicoidale cu plan director perpendicular pe axa elicei directoare. Panta scarii
este data de unghiul elicei directoare pe linia pasului. Muchiile treptelor sint
sectiuni in suprafafa elicoidal3 duse dupa plane perpendiculare pe axa.
Aceasta suprafa(3 elicoidala cu plan director orizontal este secfionata cu un
cilindru care are aceeasi axa ca $i elicea directoare. Cercul de bazS al acestui
cilindru poate constitui proiecfia orizontala a scSrii elicoidale.
Scori elicoidale cilindrice cu o axa directoare sint scarile pe care planele
contratreptelor se intersecteaza pe axa cilindrica. Pentru a mari lungimea
treptei in apropierea axei, se sectioneaz3 scara cu un cilindru concentric care
indepSrteaza linia pasului de axa scarii. Acest cilindru poate fi mate- rializat
sau nu, rezultind:
scar3 elicoidalS cu rampa libera (fig. 6.6.5);

scara elicoidala cu rampS incastrata intr-un cilindru central (fig. 6.6.6).
Scara elicoidalS se construieste astfel; se imparte proieqia orizontalS a scarii
intr-un numar de trepte, astfel ca s3 se respecte formula de constructie a

scarii pe linia pasului (la 60 cm de cercul exterior). Se obtine numSrul de
trepte la o rotate completa a scarii. Se verifies totodatS dacS este respectatS
inSlîmea libera admisS (h = 2 m) la o rotatie completS a scarii. Apoi se
imparte diferenâ de nivel la inSltimea unei contratrepte $i se aflS nu- rr.arul
de trepte necesare, deci $i numSrul de rotapi. OdatS stabilit numSrul de
trepte in plan, se pro- iccteazS fiecare treaptSdin plan in vedere, luindu-se in
consideratie si grosimile constructive necesare.
Suprafe\e riglate
173
fig. 6.6.8
Figura 6.6.7,a reprezinta o scara elicoidala cu vang central $i intradosul
rampei cutat dupa forma treptelor, iar figura 6.6.7,b ilustreaza o scara
elicoidala cu vanguri laterale.
Score elicoidala cu cilindru slmbure-director. Suprafata elicoidala cu cilindrusTmbure este folositS la scarile alcatuite din trepte prefabricate, care includ
$i portiunea de cilindru aferenta fiecarei trepte. Prin suprapunerea treptelor
prefabricate rezulta o scarJ elicoidala cu trepte Tncastrate Tn acest cilindrusTmbure (fig. 6.6.8).
Rompele elicoidale sTnt folosite la garaje etajate sau la urcarea unor
diferenfe de nivel ce nu permit dezvoltarea Tn plan a unor rampe liniare (fig.
6.6.9).
6.7. CONOIZI SI CILINDROIZI CONOIDUL
Conoidul general este suprafata riglatS cu o curba directoare si doua drepte
directoare, ambele la distanTa finita (fig. 6.7.1). Daca una din dreptele
directoare este aruncata la infinit se obl'me conoidul cu plan director; acesta
poate fi drept sau oblic. Conoidul drept cu plan director are directoarea
dreapta perpendiculars pe planul director. In caz contrar, suprafata este un
conoid oblic.
6uprofe(e riglote_________
fig. 6.6.9
Sa studiem cazul particular al unui conoid drept cu plan director care are
drept curba directoare un cere, ca dreapta directoare o dreapta paralela cu

planul cercului iar ca plan director un plan pe_r- peundicular pe dreapta
directoare (fig. 6.7.2). in figura 6.7.3 este reprezentata dubla proieclie ortogonala a unui conoid drept. Cele doua pTnze ale conoidului se intersecteaza
dupS directoarea dreapta care se numefte linie de strictiune a suprafeêi.
175
AceastS dreapta da cea mai scurta distant dim doua generatoare ale
suprafe(ei.
S e c ( i u n i plane in conoizi. MajoritatP sec(iunilor plane f3cute intr-un
conoid sint curb de gradul 4, aceasta suprafaâ fiind ea?nsa$i degr* dul 4,
dar orice plan paralel cu cercul director sec tioneaza conoidul dupa o elipsa,
iar orice plan parj' ie! cu planul director sec(ioneaza conoidul dun' doua drepte
(generatoarele conoidului). pa Conoidul lui Plucker este un conoid drept
eener astfel (fig. 6.7.4 si 6.7.5):
planul director este planul orizontal deproiec. fie;
directoarea dreapta este vertical $i este una din generatoarele unui
cilindru circular vertical'
directoarea curba este elipsa sa de sec(iune facuta Tn acest cilindru cu un
plan de capat dus prin piciorul dreptei directoare.
Conoidul lui Kuper este conoidul oblic care poate fj generat astfel (fig. 6.7.6):
directoarea curba este un cere in planul orizontal, tangent la planul vertical
de proiec(ie tn h;
directoarea dreapta este verticala (D) aflata In planul vertical de proiectie,
ridicata Tn punctul de tangenta h;
planul director este un plan care face acelai unghi si cu planul orizontal si
cu planul vertical de proiec(ie (unghi de 45).
Aplicatiile Tn constructs si arhitectura ale conoidului sTnt: bolta

conoidala, pTnza subtire de acoperire ?i sedurile.
1)
Bolta conoidala intr-un zid drept are directoarea dreapta verticals,
directoarea curbs Tn forma de semicerc frontal, iar planul director este planul
orizontal de proiectie; asizele caramizilor sTnt orizontale $i urmSresc directia
generatoarelor conoidului (fig. 6.7.7). in cazul bolpi conoidale intr-un zid
curb, generatoarele orizontale se sprijina pe doua curbe de sec(iune cu dublS
curbura, rezultate din intersec(ia conoidului drept cu cei doi cilindri verticali
dati de fetele zidariei (fig. 6.7.8).
2)
Pinza sutyire de acoperire este un conoid cu o sinusoida directoare (fig.
6.7.9). in proiectie verticals, punctul de minim al unei sinusoide corespunde
cu punctul de maxim al celeilalte sinusoide.
3)
$edurile. La construcpa sedurilor se folosesc conoizi dispu$i Tn
succesiune care permit iluminarea prin plafon (de exemplu a halelor
industrial-fig. 6.7.10, 6.7.11).
CILINDROIDUL
Cilindroidul este suprafata riglata de gradul 4 cu doua curbe directoare si o
dreapta directoare. Dreapta directoare poate fi (fig. 6.7.12 si 6.7.13):
la distanta finita cilindroidul cu axS;
la distanta infinitS cilindroidul cu plan director.
Suprafeje riglate
177
fig. 6.7.10
fig. 6.7.14
fig. 6.7.12
fig. 6.7.11
178
Reprezenlari de arliitectura in geomelria descriptive si axonoii',,'e
fig. 6.7.19
Cilindroizii sTnt cunoscuji Tnca de la ..stereotomia pietrei", reapSnnd $i
astSzi ca suprafete subfiri sau bol'ji suspendate pe cabluri.
80/to ..arribre-voussure" este un cilindroid cu axa, avind curbele directoare
plane $i simetrice faâ de un plan care confine $i dreapta directoare nu't'itS axa bolpi (fig. 6.7.14). Se observS ca acest tip de bolta face trecerea de
la o deschidere mare la una mai mica Tn aceeasi grosime de zid (fig. 6.7.15).
Un cilindroid cu axa se poate construi $i luTnd drept curbe directoare o elipsa

si un arc de sinusoidain plane perpendiculare, iar ca axa o dreapta perpendicular pe planul sinusoidei $i situata sub nivelul elipsei (fig. 6.7.16). Daca
axa cilindroidului (ca dreapta directoare) este aruncata la infinit, rezulta un
cilindroid cu plan director (fig. 6.7.17).
Suprafa$a ,,biais-pass" (pasajul strimb) este suprafa(a strimba generata
de dreapta care se sprijina pe doua semicercuri directoare egale, situate Tn
plane paralele (care nu au acelasi centru Tn proiecpe verticala), $i pe o
dreapta directoare perpendicular pe planele celor doua semicercuri (fig.
6.7.18). Dreapta directoare este denumita axa suprafetei.
De-a lungul timpului, Tn arhitectura, suprafefele ..arriere-voussure" ji ,,biaispass6" ji-au gasit apli- caîi la acoperirea unor deschideri $i la construirea
diferitelor tipuri de poduri (fig. 6.7.19).
Suprafete riglate
179
7.
REZOLVAREA PROBLEMELOR DE GEOMETRIE DESCRIPTIVA SI AXONOMETRIE
Problemele de compunere, secîonare $i intersectie de volume Tn spatiu se
pot Tnêlege uneori mai direct si mai repede prin studiul pe machete, Tnsa o
rezolvare riguroasS necesitS reprezentarea lor Tn proiectii ortogonale $i Tn
axonometrie. Prin rezolvare riguroasa se Tnêlege determinarea foarte
precisa a punctelor de tangents, unghiurilor, dreptelor sau curbelor de
secjiune etc. Toate aceste elemente se obtin prin trecerea datelor din spatiu
in plan, respectiv din tridimensional Tn bidimensional. De exemplu,
problemele de tangenâ dintre sfere i plane oarecare se reduc la probleme
de tangenta Tntre cercuri $i drepte. in aceastS situatie, problemele se
rezoIvS prin metodele geometriei plane $i prin construe^ geometrice cu rigla
$i compasul, caracteristice geometriei descriptive.
7.1. TRECEREA DATELOR DIN TRIDIMENSIONAL
IN BIDIMENSIONAL
inainte de a explora esenta constructiilor geometrice, trebuie precizat ca
trecerea datelor din spatiu Tn plan reprezinta o simplificare substantial^ $i,
Tn mod inevitabil, implies o pierdere de informatie asupra obiectului studiat.
De altfel, reprezentarea volumelor din spatiu Tntr-o ,'ingura proieefie plana
este nedeterminata si sTnt necesare cel putin douS proiectii, pentru a
determina riguros volumele din spatiu.
Din aceasta cauza, reprezentarile axonometrice au un grad mai scazut de
determinare. Pentru determinarea riguroasa a unor volume reprezentate Tn
axonometrie (respectiv toate relatiile de pozitie $i metrice), sTnt necesare
doua conditii:
definirea clarSa tipului de axonometrie utilizat;
180
existenâ unei a doua proiectii (pe planul 0rj. zontal de proiecîe, pe
planul vertical de proieqie sau pe orice alt plan) pentru fiecare element
(puna sau dreapta) al volumului reprezentat.
Cea de a doua conditie este satisfScutS nu prin existenja unei a doua
proiectii, ci prin precizJri care permit, dacS se dovede$te necesarS, constructia unei a doua proiectii. Exemple de asemeneapre- cizari sTnt: ,,baza
piramidei se aflS Tntr-un plan de nivel" sau ,,axele celor doua
piramidecoincid"sau chiar indicatii metrice, de exemplu: ..difereqa de cota
dintre bazele celor doua piramide este de 2 cm s.a.m.d. Volumele
reprezentate axonometric Tn figura 7.1.1 pot fi interpretate oricum dad nu
se precizeazS ca este vorba de o axonometrie izometrica. intr-adet'Sr, Tntr-o
axonometrie ortogonala oarecare, bazele piramidelor pot fi parale- lograme
de orice fel (singura conditie care se pastreaza este paralelismul laturilor),
iar daca se accepts $i posibilitatea unei axonometrii oblice, gradul de
nedeterminare este mult mai mare. Practic, piramidele pot avea orice
formS ?i mdi- nare, cu singura conditie ca laturile bazelor sa fie paralele.
DacS se precizeaza cS este o axonometrie izometricS si cS bazele celor douS
piramide se afla situate Tn plane de nivel, se poate verifica faptul ca bazele
sTnt pStrate si orientate la 45 una fafa de cealaltS. Pozitiile vTrfurilor celor
douS piramide sTnt Tnsa Tn continuare nedeterminate. Daca se afirmS ca
piramidele sfnt drepte, ele sTnt perfect determinate ca volume individuale,
dar nu $i irl relatia dintre ele. intr-adevSr, ele pot fi complet desprinse una de
cealaltS, ca Tn figurile 7.1-2 f1 7.1.3, sau pot sS aibS o infinitate de pozipi de
ir- tersectie, exemplificate prin cele trei situafii dm figurile 7.1.4.. .7.1.6.
Pozipa din figura 7.1.5 pt
Reprezentari de arhitecturd in geometria descriptive }i oxonomeln*
fi precizata printr-o indicate suplimentarS, aceea ca axele celor douJ piramide

drepte coincid.
Dupa cum se vede, pierderea de informape complica mult problemele de
axonometrie si determinarea riguroasa a volumelor reprezentate nu se poate
face fara informape suplimentara. Informaîa suplimentarS se refera fie la
relapi de pozipe, fie la relapi metrice, fie la ambele. In exemplele descrise s-au dat precizari
suplimentare de naturS pozitio- nala. In mod asemanator se determinS
riguros poziîa piramidelor din figura 7.1.7 prin indicarea punctului m care
axa uneia din cele doua piramide drepte patrate Tnleapa baza celeilalte
piramide. Fiecare din cele trei variante (punctele A B $i C) va avea o alta
solutie.
Rtiolvareo problemelor de geometrie deseriptivd fi axonometrie _

181
fig. 7.1.7
fig. 7.1.8
in figura 7.1.8, Tn schimb, informatia suplimentara confine ?i relapi metrice.
Astfel, se precizeaza diferenfa de cota dintre baza piramidei $i fa{a inferioara a prismei (ambele situate ?n plane de nivel). In funcfie de valoarea
diferenêi de cota se objin diverse pozitii ale celor doua volume fi diverse
solufii ale intersecliei lor.
in geometria descriptive Monge, prin prezenfa a doua proieejii ortogonale,
volumele sTnt riguros determinate, dar exista Tnca pierdere de informatie,
Tn particular Tn planele de profil. in capitolul 1, s-a aratat ca, pentru
rezolvarea unor intersecîi Tn planele de profil, se face apel la constructs
suplimentare sau, pur ?i simplu, la un nou plan de proieefie, planul lateral
[W], De altfel, volumele arlii- tecturale complexe sTnt reprezentate printr-o
multitudine de proiecîi: planuri, facade, secîuni, detalii etc.
Aplicatie. Pentru a ilustra pierderea de informal Tn dublu ortogonal, se
considera un caz extrem de simplu si direct: sa presupunem ca se cere so se
gaseasca proieepa orizontald a celor doua sfere reprezentate tn proieepe
verticals Tn figura 7.1.9, despre care se stie ca sTnt tangente. Se pot
determina imediat proiecîile verticale ale centrelor celor douS sfere. Se
cunosc, de asemenea, valorile celor doua raze. Proiectiile orizontale ale
centrelor se afla pe liniile de ordine respective. Dar unde? Se observa sarScia
de informatie pe care o oferS douJ proiecîi plane ale volumelor
tridimensionale. 0 sfera apare pur $i simplu ca doua cercuri care nu sTnt
altceva decTt contururile aparente ale sferei tn cele doua proiecîi. Oricare
alt punct al sferei tre buie determinat (cu mai multa sau mai putin truda). Se
observa ca Tn figura 7.1.9 nu se poat determina imediat nici proiectia
punctului de tan-
j a celor douS sfere. DacS cele douS sfere sTnt fancente. punctul lor de
tangents se va afla pe segment^ de dreaptS care une$te cele douS centre
(fip. 7.1.10). Segmentul 0,0;,, fiind inclinat fa(5 de planul vertical de
proiecîe, apare mai mic decTt in realitate. Punctul de tangents T se poate
determina, tntrudt ?mparte segmentul 0,02 Tn raportul R -R, (deoarece in
orice proieqie paralelS se pSs- treazS raportul simplu). Constructia din figura
7,1.10 este numai una din construqiile posibile. UrmSrind variafia pozitiei
punctului de tangents intr-o unicS proiecfie, se observa cS el se aflS tntotdeauna intre O, si 02. cazurile limits fiind cele din figurile 7.1.11 si 7.1.12.
Cazurile limits reprezintS pozitiile limits ale segmentului 0,02, respectiv
pozi{ia frontalS (paralel cu planul vertical de proiecfie) fi pozi'fia de capSt
(perpendicular pe planul vertical de proiecfie). tn poziîa frontalS, segment
fig. 7.1.13
tul 0,02 se vede tn adevdratd mdrime, respectiv 0,02 R, -f. R^ Este o
pozifie particulars foarte importantS, care permite rezolvarea tn plan a problemelor spapole de tangenfS de sfere ?i se poate generaliza astfel: doud
sfere tangente apar tntr-o proiecpe paraleld ca doud cercuri tangente, dacd
segmentul de dreapta ce unejte centrele sferelor este paralel cu planul de
proiecpe.
AceastS proprietate permite sS se rezolve $i problema din figura 7.1.9. Se
efectueazS o schimbarede plan orizontal de proiecpe, astfel Tncit segmentul
0,0, sS aparS orizontal (fig. 7.1.13). tn noua proiecjie orizontalS, cele douS
sfere apar ca douS cercuri tangente. Constructia permite sS se determine
diferenta departSrilor celor douS centre (A) $i sS se obtinS solutia problemei
tn planul orizontal initial.
7.2. REZOLVAREA PROBLEMELOR
IN AXONOMETRIE
tn axonometria izometricS din figura 7.2.1, se cere sa se intersecteze
piramida dreapta patrata cu dreapta oarecare (A). Rezolvarea problemei se
poate transfer din tridimensional Tn biciimensional prin introducerea unui
plan auxiliar. Deoarece dreapta (A)
Reioi
Ivarea problemelor de geometrie descriptiva $i axonometrie
183
V
este riguros determinata prin proiecpa ei orizon- tal3 ($), se va folosi ca plan
auxiliar chiar planul proiectant al dreptei, respectiv planul [V]. Secp- unea
prin piramida dupa planul [V] va fi un poligon care, intersectat cu dreapta
(A), va determina punctele de intersecpe cautate (dintre dreapta si piramida). Pentru a gasi poligonul de sectiune a piramidei dupa planul [V], se
construiefte secfiunea verticaia prin piramida paraleia cu planul [V] fi care
confine inaipimea piramidei. Aceasta sectiune este un triunghi isoscel ale
c3rui laturi sTnt paralele cu laturile poligonului de secfiune prin planul [V],
La intersecfia dreptei (A) cu poligonul de sectiune se obpn punctele 1 si 2
c3utate (fig. 7.2.2). Defi introducerea unui plan auxiliar complica aparent
rezolvarea problemei, se observa ca ea permite reducerea problemei spapale
la o problema plana. In mod similar, intersecpia unei drepte cu o sfer3 se
reduce la intersecfia unei drepte cu un cere, daca se duce prin dreapta un
plan auxiliar care taie sfera dupa un cere. Metoda r3mine valabila pentru
interseepa unei drepte cu orice corp sau suprafafa (suprafete cilindrice fi
conice, suprafete riglate etc.). Acesta este motivul pentru care Tn geometria
descriptiva se studiaza mai TntTi seepunile plane fi apoi intersecpile cu
drepte (v. anexa 4). Intersecpile de poliedre, la rindul lor, se transforma in
interseepi de figuri in plan. De exemplu,
intersect dintre prisma fi piramida din f 72 3 se poate obtine seeponind

ambele Co dupa planele de nivel [H,] fi [HJ. l.a nivelS?, sectiunea prin
piramida este un patrat, iar une'a prin prisma se confunda cu fata ei superb
Patratul fi dreptunghiul se intersecteaza in tele 1 fi 2. La nivelul [HJ, patratul fi
drepw' se intersecteaza in punctele 3,4, S 5j 6. aceste puncte sint puncte
comune piramidei" prismei, deci puncte ale interseepei. Punctele 7 si 8 ale
interseepei se pot obtine, fie ductnd pa-' lele din 5 la 31 si din 6 la 42, fie
sectioned ans^T blul dupa un plan vertical [VJ, care comine
Cazul ales reprezinta un caz particular, intrilci. fefele prismei sint afezate in
pozipi particular^ Dac3 intersecpile de poliedre sint mai complicate se poate
recurge la plane auxiliare duse prin une! muchii ale poliedrelor sau, in cazul
cel mai general toate punctele interseepei se obpn cu ajutoru unor plane
auxiliare conform metodei prezentate tn subcapitolul 5.1. Astfel, pentru
intersect a doua piramide se due plane auxiliare care conpn pe rind muchiile
poliedrelor fi dreapta care unefte virfurile piramidelor. Un astfel de plan
confine 0 muchie a unuia din poliedre fi il seeponeaza pe cel de-al doilea
dupa doua generatoare. Interseqia dintre muchie fi generatoare determina
punctele de intrare fi iefire a muchiei primului poliedru in cel de-al doilea
poliedru (v. fig. 5.1.10). Si in acestcaz, problema din spapu se reduce la o
problema plana
(je intersect de drepte. Se poate verifica acest rincipiu si in cazul intersectiei

dintre o prisma sj o piramida (v. fig. 5.1.13) ?i al intersecîei dintre doua
prisme (v. fig. 5.1.15).
73 REZOLVAREA PROBLEMELOR iN GEOMETRIA DESCRIPTIVA
in rezolvarile de geometrie descriptivS, reducerea dimensionalitatii
problemelor apare mai clar decit In axonometrie, Intruclt se rasfrlnge $i
asupra elementelor din spatiu (drepte, plane, figuri). Dreptele si planele
particulare din geometria descriptiva nu fac altceva decit sa simplifice
rezolvarea problemelor, de$i pierd informafie referitoare la elementele din
spatiu.
Dreptele particulare (perpendiculare pe unul din planele de proiectie) I$i
pierd In proiecfia respectiva dimensiunea, reduclndu-se la un punct; de

aceea, intersectia lor cu plane, suprafete curbe sau corpuri din spatiu se
obtine imediat, avlnd una din proiectii unic determinata. Celelalte proiectii
ale punctului de intersectie se obtin prin proprietatea punctului de
intersectie de a se afla pe suprafata corpului respectiv (problematics asa-numita ,,punct pe suprafata). Ca exemplu, In figura
4.2.2, din capitolul 4, slnt determinate o serie de puncte aêzate pe
suprafata sferei, folosindu-se linii caracteristice ale acesteia. Astfel se pot
obtine in-
tersec(iile cu o sferS ale unor drepte verticale sau de capat.

in mod similar, planele particulare (perpendiculare pe unul din planele de
proiectie) ?$i pierd o dimensiune, proiectlndu-se pe planul respectiv dupS o
dreaptS. Acesta este motivul pentru care secpunile dupa plane proiectante In
plane, suprafete curbe sau corpuri din spatiu se solujioneazS imediat. Un
exemplu este secfiunea printr-un plan de capat In sfera (v. fig. 4.2.9).
Proiec(ia orizontalS a cercului de secp'une este o elipsS. in figura 5.1.3, din
capitolul 5, este ilustratS construcjia secfiunii Intr-o piramida dupa un plan de
capSt. in mod asemSnator se obtin sectiunile, cu plane verticale sau de
capSt, In suprafete cilindrice si conice, In suprafete riglate etc.
Construcpa unor ansambluri prin lipirea unor volume pe fe(ele altor volume
se rezolva, de asemenea, faclndu-se apel la plane particulare. De exemplu,
pentru a a$eza pe o fafa a unei piramide o piramida identicS, este necesar
sa se aduca planul fetei respective In pozipe particulars (de exemplu, plan de
capat). OdatS redus planul la o dreapta, constructia simetricului piramidei
fata de un plan se reduce la problema plana de constructie a simetricului
unui triunghi fata de o dreapta. Un alt exemplu II constituie cel din figura
2.1.27 din subcapitolul 2.1. in acest caz apare clar avantajul utili- zarii mai
multor proiectii: elementele obtinute In noua proiectie verticals se transfers
In proiectie orizontalS, permitlnd astfel constructia ansamblului In proiectie
orizontala. Tot prin corespondenfa proiectiilor se transfers elementele
obfinute ?i In vechea proiectie verticals, obtinlndu-se astfel imaginea finals
a ansamblului.
De fapt, InsSsi constructia unor volume si corpuri geometrice face apel la
plane particulare. in subcapitolul 5.2 referitor la poliedrele regulate slnt
folosite plane de capat $i corespondenta proiectiilor, pentru a se construi
tetraedrul regulat (v. fig. 5.2.6 $i 5.2.7), dodecaedrul regulat (v. fig. 5.2.20.. .
5.2.22) ti icosaedrul regulat (v. fig. 5.2.25.. .5.2.27).
Problemele de tangenta se pot rezolva, de asemenea, In mare parte prin
reducerea problemei In spatiu la o problema planS; de exemplu, tangenta
dintre un plan si o sfera se reduce la tangenta dintre o dreapta si un cere. De
asemenea, tangenta dintre o sferS $i mai multe conuri egale se poate
rezolva printr-o pozitionare care sS reducS problema la tangenta dintre un
cere $i o dreapta, In anumite conditii impuse centrului cercului (v. fig.
4.2.11).
Rezolvorea problemelor de geometrie descriptiva $i axonometrie
185
Metodele gcometriei descriptive (metoda schimbarii planului de proiecfie,
metoda rotafiei si metoda rabaterii) nu fac altceva decTt sa aduca unele
drepte $i plane oarecare In pozi{ii particulare, Tn scopul rezolvarii
problemelor propuse. Metoda rabaterii permite ,,desf3$urarea" unor plane
,,interesante'', adic3 plane care confin elemente $i figuri necesare rezoIvSrii
problemei respective. Prin rabaterea planului se pastreaza toate elementele
$i relatiile metrice din el, iar figurile conînute apar nedefor- mate.
OperTnd cu aceste figuri se obfin puncte de intersecfie, de tangenfa etc.,care se readuc In proiecjiile initiate prin ridicarea rabaterii. Un astfel de
exemplu Tl constituie intersecfia unei sfere cu o dreaptS oarecare, efectuata
prin metoda din figura 4.2.5.
7.4. CONSTRUCJII GEOMETRICE 1 LOCURI GEOMETRICE PLANE
fig. 7.4.1
In cele ce urmeazS se face apel la unele elemente de geometrie analitica

plans $i Tn spafiu, pentru a introduce mai multa rigoare Tn gTndirea logica
Tn spafiu. Paralela cu geometria analiticS permite o definire mai precisa a
problemelor $i condi|iilor impuse Tn probleme, precum fi o generalizare mai
u$oar3 a rezultatelor si concluziilor la care s-a ajuns.
A?a cum s-a constatat Tn secfiunile precedente ale acestui capitol, logica
rezolvarii problemelor de geometrie descriptivS $i axonometrie o constituie
simplificarea problemei. Simplificarea se obtine prin reducerea
dimensionalitaîi, dar evident pier- zTnd o cantitate de informatie.
Informaîa pierduta nu este TnsS esenîaia Tn momentul rezolvarii problemei $i se poate oricTnd reveni la ea, daca este necesar. Reducerea
problemelor din spatiu la probleme Tn plan presupune o rezolvare a lor prin
construct'd geometrice tn plan. Practic, toate con- strucfiile geometrice sTnt
intersecpi de locuri geometrice plane. Un loc geometric este totalitatea

punctelor care se bucura de o aceeasi proprietate. Modul de rezolvare a
locurilor geometrice $i probleme cu locuri geometrice sTnt continute Tn
anexa 2. In cele ce urmeaza se va discuta numai interpretarea lor analitica
$i utilitatea locurilor geometrice Tn gasirea solu'fiei pe calea constructiilor
grafice. Aplicafie. Pentru a demonstra c3, de fapt, construc- Tille geometrice
sTnt locuri geometrice plane, se cere sa se construiascS un cere de raza R,
tangent la o dreapta (A) $i la un cere de raza Rt. Cercul ciutat trebuie s3
Tndeplineasca doua condipi:
fig. 7.4.2
Reprezentdri de arhitectura in geometria descriptiva ji axonometris

186
1)
tangenfa la o dreaptS;
2)
tangenâ la un cere.
SS examinSm cele douS condiîi pe rind.
1)
DacS un cere de razS R2 este tangent la o dreaptS M), atunci centrul
sSu se va gasi Tntotdeauna pe o dreaptS (D) paralelS cu dreapta (A) $i
situata la distant R2 de aceasta (fig. 7.4.1). Dreapta (D) este un loc geometric
$i este alcatuitS dintr-o infinitate de puncte, ceea ce Tnseamna ca
problema este nedeterminata daca ne limitSm la aceastS conditie.
2)
DacS un cere de razS R2 este tangent la un cere de razaRj, atunci
centrul sSu sevagasi Tntotdeauna pe un cere de razS R, + R,. concentric cu
cercul de raza Ri (fig. 7.4.2). Cercul de raza R^ R2 este un loc geometric $i
este alcatuit dintr-o infinitate de puncte, ceea ce TnseamnS ca problema
este nedeterminata, dacS ne limitam la aceasta conditie.
De fapt, Tn problema enunfatS, cercul cautat trebuie sS satisfaca simultan
celedouS conditii. Centrul sSu va trebui deci sa apartina ambelor locuri geometrice; centrul se va afla, prin urmare, la interseepa celor doua locuri
geometrice, respectiv la intersec)ia dreptei (D) cu cercul de razS Rt-f R> (fig.
7.4.3). Cele doua solutii ale problemei sTnt cercurile cu centrele Tn punctele
1 si, respectiv, 2. In transcriere analitica, cele doua conditii pentru centrul
cercului cSutat sTnt urmatoarele:

1)
Ax + By + C = 0;
2)
(x - a) + (y - b)* = (R, + R2)*.
Satisfacerea simultanS a celor douS conditii presupune rezo/voreo
sistemului de ecuapi. Solutiile reale pot fi Tn numSr de zero, una sau douS,
Tn func(ie de valorile pe care le iau constantele. Se poate verifica si grafic
ca exista o singurS solute, atunci cTnd cercul de razS Rj se afla situat la
distan(a 2Rj de dreapta (A), conform figurii 7.4.4, sau zero solutii atunci cTnd
distan(a este mai mare decTt 2R2 (fig.
7.4.5).
Aplicapie. Sa presupunem ca avem Tn plan doua drepte perpendiculare
concurente Tn I $i se cere sa gasim locul geometric al punctelor pentru care
suma distantelor la cele doua drepte este egata cu o Constanta Ks, iar suma
pStratelor distantelor la cele doua drepte este egala cu o alta constants Kp.
Cele doua locuri geometrice care satisfac cele doua conditii impuse Tn
problema sTnt din nou o dreapta si un cere. Condiîile sTnt:
1)
d1 + d2 = Ks;
2)
dr + d| = Kp.
Prima ecuatie define^te o dreapta care taie cele doua drepte perpendiculare
la distan(a Ks de punctul I de interseebe, iar cea de a doua ecuatie defineste un cere de raza |7K^ CU centrul Tn punctul I. Solutiile pot fi $i de data
aceasta, Tn numSr de zero, una sau doua. Varianta cu doua solutii este ilustrata Tn figura 7.4.6.
AlegTnd cazul cel mai general (sistemul de coordonate este Tn afara
dreptei (A) $i a cercului de raza Ri-}-Rj), se observS ca prima ecuatie
reprezintS ecuatia generala a unei drepte oarecare din plan, iar cea de-a
doua ecuatie reprezintS ecua(ia cercului de raza R2 + R.2 si centrul de
coordonate (a,b).
Aplicafie. Sa se gSseasca punctul egal departat de trei drepte neparalele din
plan.
Se noteaza cele trei drepte (Dj), (D2) si (D3). Con- ditia problemei este deci: dj
= d2 = d3.
Se poate observa cS sTnt de fapt trei conditii, din care doua (Tn orice
combinatie) sTnt suficiente:
fig. 7.4.5
fig. 7.4.5
fig. 7.4.7
Rciolvorea problemelor de geometric dcscripliva ?i oxonometrie
187
1)
d, =
d2;
d2 =
2)
d3:
d, =
3) d3.
Dac3 se exprimS in ecua(ii primele douS conditii, ele vor defini bisectoarele
unghiurilor formate de dreptele (D,) $i (Dj), respectiv (DJ ?i (D3). Rezolvarea
sistemului de ecuafii determina coordonatele x $i y ale punctului M de
intersecjie a celor dou3 bisectoare (fig. 7.4.7). Dupa cum re- zult3 $i din
scrierea condi(iilor problemei, cea de a treia ecuajie satisface $i ea sistemul
de ecuaîi, fiind verificatS de valorile coordonatelor punctului M; deci, cea
de-a treia bisectoare a triunghiului format de dreptele (Dj), (Dj) ?i (D3) trece
$i ea prin punctul M.
Aplica{ie. A?eza(i pe planul orizontal de proiec(ie trei sfere de raze R,, R, si
R3 respectiv, tangente doua cTte dou3 Intre ele.
Dac3 se a$az3 sferele de raze R,si R3, astfel incit centrele lor s5 se afle Tntrun plan frontal, atunci contururile aparente In proiec(ie verticals slnt dou3
cercuri tangente (fig. 7.4.8). Proiecfia orizontala a celor doua sfere se ob(ine
imediat. O alta solu(ie (sfera de raz3 R, desenat5 cu linie Intre- ruptS) se
poate objine lulnd sfera R, In stlnga sferei R,. Atunci clnd sfera R2 circul3 In
jurul sferei Rr centrul ei 02 descrie ca loc geometric cercul I\ situat In planul
de nivel [Hr]. CunoscTnd locul geometric, se poate determina oriclnd cu
precizie orice pozi(ie intermediarS a sferei tangente.
Folosind acela$i procedeu, se a?az3 sfera R, tanp.nu la sfera Ri (fig- 7.4.9).
Dac3 se rotejte sfera R jurul sferei R, pln3 clnd devine tangent3 la Sfer R3, se
ob(ine solufia problemei. Centrul sferei R* se va afla pe cercul I\. Condijia de
tangen(5 a sa cu sfera R3 nu este Ins3 exprimat3 precis. De aceea se asaz3
sfera R., tangents la sfera R3 $i se determine cercul r3, care este locul
geometric al centrului sferei R,, atunci clnd acesta ..circulS" in jurul sferei R3
(fig. 7.4.10). Cele dou3 cercuri 1\ ?i T3 Se af|5
188
Reprezenlari de arhitectura in geometria descriptiva $i axonometrie
situate Tn planul de nivel [H,-]. Pentru ca sfera R2 SS fie simultan tangents
sferelor R4 $i R3, centrul trebuie sS se afle simultan pe cele doua cercuri, deci
la intersecfia lor. Problema are douS solu(ii: punctele 1 ?i 2.
7.5. LOCURI GEOMETRICE iN SPATIU
Aplicafie. Asezati peste cele trei sfere din problema precedents o a patra
sfera de razS R4, astfel TncTt sa fie tangenta la toate trei.
Pentru a rezoiva aceasta problems, trebuie sS se reinterpreteze problema
precedents prin prisma locurilor geometrice Tn spatiu. Locul geometric al
centrului unei sfere de raza R tangente la un plan [P] Tl constituie douS plane
paralele cu planul [P] $i situate la o distantS de acesta egalS cu raza R (fig.
7.5.1). Locul geometric al centrului unei sfere de raza R4 tangente la o alta
sfera de raza R2 II constituie o sfera de raza (Rx + fy concentrica cu sfera de
raza R> (fig. 7.5.2).
Condifiile problemei precedente reformulate s?nt urmStoarele:

1)
sfera R4, tg. la [H];
2)
3)
4)
sfera R4, tg. la sfera R2;
5)
sfera R,, tg. la sfera R3:
6)
sfera R^ tg. la sfera R3.
Din acest moment, problema permite mai multe abordSri. Abordarea din
figurile 7.4.8.. .7.4.10 a fost aceea a satisfacerii mai TntTi a condi(iilor de
tangents a sferelor la planul [H]. Intr-o alts rezolvare, locul geometric al
centrului sferei R,, tangents simultan la sferele Rt si R3, este intersecîa a
douS sfere cu razele (R4 -)- Rj) si respectiv (l^ + R3) (fig. 7.5.3). Intersec|ia
celor douS sfere este un cere care Tn rabaterea din dreapta figurii este notat
cu r
fig. 7.5.3
Rezolvorea problemelor de geometric descriptive ?i axonomstrie
189
Pentru a satisface condiîile de tangent la planul [H] a celor trei sfere se
procedeaza astfel: seduce planul tangent la sferele R, $i R3 $i se noteaza [H].
Soluîa problemei se afl3 la intersectia cerculul P cu planul [Hj], paralel cu
[H] ?i aflat la distant R2 de acesta(fig. 7.5.4). Pentru a ob(ine cele dou5 solu(ii 1 $i 2 ale centrului sferei Rj Tn proiecjie orizontala, se utilizeaza
rabaterea P0 a locului geometric al centrului. Se ia distan(a d (foarte pu(in
mai mica decTt diametrul cercului) din rabaterea T*0 $i se transpune Tn
proiec(ie orizontala. Ajezarea unei a patra sfere de raza R., peste cele trei
sfere tangente nu mai prezinta dificultSti de conceptie, ci numai de desen,
care se complica ceva mai mult. Conditiile sTnt:
1) sfera R4, tg. la sfera R4;
2) sfera R,, tg. la sfera R2;
3)
sfera R4, tg. la sfera R3.
Fiecare din conditii se traduce prin restrictia ca ceritrul sferei R4 sase afle
situat pe o sfera de raza (R4 -)- R4), (R,2 + R4) si, respectiv (R3 + R.i)- Analitic, utilizTnd ecuatia prin coordonate a sferei, se va rezolva sistemul de
ecuatii:
1) (x - + (/ b,)* + (z - c,)* = (Ri +RJ>
2) (x - a^2 +
(y - b2)2 + (z - e2)> = (R!!+R<)J
3) (x - a3)2 +
(y - b3)2 + (z - c3)2 = (R3+R<)2
Cele trei sfere locuri geometrice se intersecteazs Tn zero, unul sau dou5
puncte care reprezinta so|u (ia problemei. Daca se introduc Tn expresiile anali
tice ?i conditiile de tangents reciproca a sfereloi- inijiale R4, R.2 ?i R3> se
eliminS cazurile cu zero sau o solute ?i vor exista doua solufii. Grafic, aceste
doua solutii se obtin Tn figurile 7.5.4 si 7.5.5. Sfe. rele locuri geometrice de
raze (R4 + R4j (R;j se intersecteaza dupa un cere situat Tntr-un plan de capat.
Rabaterea acestui cerceste r (fig. 7.5^ Sfera de raza (R2 + Ra) se
construieste Tn planul de rabatere, utilizTnd departarea 8 Iuat5 din proiectia
orizontala (fig. 7.5.5). Ea se intersecteaza cu T |n doua puncte care
reprezinta solu(ia problemei. Cele doua puncte se Tntorc din rabatere Tn 1 si
2 se utilizeazS doar punctul 1, TntrucTt punctul 2 se afla situat sub planul
[H]. Proiectia orizontala a sferei R4 se obtine preluTnd din rabatere
departarea d4 a centrului sferei si utiIizTnd-o Tn plan.
190
fig. 7.5.4
Reproienlfiri de urhitecturd in geometria dasrriptivd ji axonomstiie
fig. 7.5.5
\
SFERE IN POLIEDRE
Locul geometric al centrului unei sfere tangente simultan la doua plane
concurente este planul bisector al acestora (fig. 7.5.6). Se observa ca sfera
are raza variabila.
Locul geometric al centrului unei sfere tangente simultan la trei plane
concurente este dreapta egal departata de cele trei plane (fig. 7.5.7).
Desigur, planele fiind infinite, locurile geometrice se pre- iungesc $i de
cealalta parte a dreptei (respectiv punctului) de intersectie a planelor.
Dreptele egal depJrtate de trei plane concurente se ob-Jin la intersectia
oricarei perechi de plane bisectoare. Este interesant ca Tntr-o proiecîe dupa
directia acestei drepte (Tn care dreapta apare un punct), planele bisectoare
se proiecteaza dupa trei drepte concurente Tn acel punct (fig. 7.5.8). Se
obtine prac- Tic constructia plana a centrului cercului Tnscris
Tntr-un triunghi oarecare, obtinut la intersectia bisectoarelor, cu conditia ca
triunghiul care limiteaza planele P2 ?i P3 sa fie situat intr-un plan
perpendicular pe dreapta (A).
fig. 7.5.6
fig. 7.5.7
Reiolvareo problemelor de geometrie descriptive! fi OKOriomstrie
191
b./.
fn cazul tangenfei simultane a unei sfere la patru plane concurente, nu mai
avem un loc geometric ci o solute unicS, $i anume, centrul sferei inscrise in
tetraedrul alcStuit de cele patru plane. Centrul sferei se obtine intersectind
trei din cele patru plane bisectoare ale tetraedrului. Pentru verificare, cel
de-al patrulea plan bisector va trece $i el prin centrul sferei. De$i conceptual
problema se rezoIvS relativ u$or, in cazul reprezentarii in dublu ortogonal a
sferei inscrise intr-un tetraedru oarecare rezolvarea este destul de
incomoda $i nece- sitS citeva schimbSri de plan vertical de proiecfie (pentru
a transforma planele bisectoare in plane de capSt).
Aplicafie. Desenati sfera cea mai mare care intra complet intr-un pentaedru
(poliedru cu cinci fete) oarecare.
Problema se reduce la tangenta simultana a unei sfere la cinci plane
concurente. In cazul general, se aleg patru din cele cinci plane si se
determina (ca in exemplul precedent) sfera inscrisS in tetraedrul alcStuit de

cele patru plane (fig. 7.5.9). Sint figurate si cele patru puncte de tangenta a
sferei la fetele tetraedrului.
Daca se introduce un al cincilea plan, pot sS apara trei situafii:
1.Planul Ps este $iel tangent sferei (fig. 7.5.10). In aceste conditii, pentaedrul
este circumscriptibil unei sfere. Problema este deci rezolvata.
2.Planul P5 este exterior sferei (fig. 7.5.11). In acest caz s-ar puteasS existe o
sfera mai mare care sa intre complet in pentaedru (in functie de incli- natia si
pozijia fetelor). Se compara sfera ini(iala cu sfera inscrisS in tetraedrul
alcatuit din altacom- binatie de plane Pj, P2, P4, P5. Se continua operatia
alegindu-se numai combinatiile de plane care inchid spajiul. Sfera cea mai
mare este solutia problemei.
3. Planul P5 sec(ioneaza sfera (fig. 7.5.12). In acest caz, sfera cea mai mare
care intra in pentaedru va fi in mod cert o sferS mai micS decit sfera inijiala ?
i aceasta sfera va fi tangenta la planul P6. Este, de asemenea, evident faptul
cS sfera nu va fi tangenta la toate cele patru plane P4, P2, P3 ?i P4, ci numai la
trei dintre ele. Se vor analiza combinatiile de patru plane luate cite trei, astfel
incit, impreuna cu P-, sS inchida spa(iul. Dintre sferele inscrise, se alege cea
mai mare. Intr-o aplica(ie concreta, rezolvarea se simplifies prin observajie
directs.
fig. 7.5.10
Repreientari de arhitectura in geometric descriptivd fi a*onometrii
192
SFERE IN CUB
Rezolvarea problemelor cu sfere tangente se simplifies mult prin
particularizare. De exemplu, ce/e Mai mari doua sfere egale care intra
complet intr-un cub dot ocupa ..triedrele" corespunzStoare a doua vtrfuri
diametral opuse ale cubului, iar centrele lot se afIS pe diagonala interioara
care uneste cele doua vTrfuri. Sferele sTnt tangente Tntre ele chiar Tn centrul
cubului (fig. 7.5.13).
Ce/e mai mari patru sfere egale care intra complet intr-un cub dat sTnt
dispuse dupa o configuratie tetraedralS (fig. 7.5.14). Problema din spatiu se
reduce aici la problema plana a introducerii celor rr'ai mari doua cercuri egale
Tntr-un patrat dat.
fig. 5.14
Foarte interesanta este problema celor mai mari trei sfere egale care intra
complet tntr-un cub dat. Daca se revine la problema cu cele mai mari patru
sfere egale cuprinse Tn cub si se extrage una din ele, se constata cu
surprindere cacelelalte trei sfere ramTn imobilizate Tn continuare. Ele nu au
nici un ,,grad de libertate de miscare, ceea ce TnseamnS cS nu se pot gasi
trei sfere egale $i mai mari decTt acestea care sa intre complet Tn cubul dat.
Prin urmare, cele mai mari trei sfere egale care intra Tntr-un cub dat, au
aceeasi dimensiune cu cele mai mari patru sfere egale care intra Tn acel
cub. Toate problemele de ..Tmpachetare" necesita un studiu al libertStii de
mi$care a volumelor Tmpa- chetate. Daca exista cea mai mica posibilitate de
deplasare Tn interior, ..ambalajul este prea mare.
Reiolvarea problemelor de geometrie descriptive ji axonometrie
193
In anexa 4 sint propuse probleme care solicits gSsirea celor mai mari cuburi
egale care intrS complet intr-o sferS (respectiv 2, 3, 4, 5 $i 6 cuburi).
Rezolvarea problemelor nu este u$oar5.
SFERE TANGENTE LA SUPRAFEJE CURBE
In cazul sfere/or tangents la conuri (v. problemele din anexa 4), rezolvarea se
simplifies mult daca se observS cS locul geometric al centrului unei sfere
tangente la un con circular este un alt con circular mai mare. Diferenfa dintre
cele douS conuri (ma- suratS pe o perpendiculars comunS pe suprafata) este
egalS cu raza sferei.
In mod asemSnStor, locul geometric al centrului unei sfere tangente la un
cilindru circular este un cilindru mai mare. Prin urmare, problemele de
tangents dintre o sferS $i citeva conuri sau erfiva cilindri se rezoIvS prin
intersect de suprafeê conice $i cilindrice.
Locul geometric al centrului unei sfere tangente la o dreapta este cilindrul
circular de razS egalS cu
raza sferei $i care are drept axS dreapta <jatj. Tangenfa sferei la dreapta
apare mascatS uneori in probleme prin condi)ii de genul celor din ap||.
caîile 5.14 ?i 5.15 din anexa 4.
Avantajele interpretSrii cu ajutorul locurilor geo. metrice a problemelor de
geometrie descriptivS si axonometrie sTnt, in primul rind, ordonarea e/ementelor necesare rezolvarii problemelor $i, tn al doilea rind, posibilitatea
rezolvdrilor multiple care permit tratarea exhaustivS a problemelor. Se pot
gSsi astfel cele mai rapide si mai simple rezoIvSri din punct de vedere grafic.
Astfel, se recomandJ sS se caute Tntotdeauna rezoIvSri care sS sefinali- zeze
prin intersec)ii de locuri geometrice de tip dreaptS-dreaptS, dreaptS-cerc, si

cerc-cerc. Punc- tele determinate grafic la interseefia unei drepte cu o elipsS,
parabola sau hiperbolS sTnt imprecise datoritS impreciziei constructiei
curbelor ca atare.
194
Repreientari de arhitectura in geometria deicriptiva ?i axonomelne
8.
ALTE APLICATII ALE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE IN ARHITECTURA
8.1. REZOLVAREA ACOPERISURILOR

Din punctul de vedere al geometriei descriptive ne intereseaza numai traseul
geometric al acoperisurilor $i nu modul practic de constructie a lor
($arpanta, Tnvelitoare etc.). Astfel, acoperijurile se compundin plane
Tnclinate, numite ape sau versanti. Aceste plane Tnclinate se intersecteaza
Tntre eTe dupa drepte care constituie muchiile acoperisului. Muchiile aflate
Tn planul de baza al acoperisului (strepnile) sTnt de fapt urmele planelor
Tnclinate (apelor) pe planul de baza orizontal al acoperisului.
Muchiile acoperisului sTnt de trei feluri:
coame .orizontale daca planele de intersec|ie au urmele paralele;
cjejte daca urmele planelor (stresinile) fac un unghi mai mic de

180;
dolii daca urmele planelor fac un unghi mai mare de 180.

Rgurile 8.1.1 $i 8.1.2 ilustreaza rezolvarea Tn plan a unui acoperis in patru
ape. Se observa o secpune orizontala prin acoperis dusa la cota punctelor
fig. 8.1.1
Al*e aplicatii ale geometriei descriptive in arhitectura
A si C. Adevarata marime a unei ape (sau versant) se poate obtine prin

rabaterea ei pe planul orizontal de baza al acoperisului. Rabaterea punctelor
B, C si D depinde de panto acoperisului, adica de unghiul pe care Tl face
planul Tnclinat cu planul orizontal.
TIPURI DE ACOPERI$URI
Figura 8.1.3 reprezinta Tn plan, vedere si axonometrie un acoperis in doua
ape. Sageîle reprezinta direqia de scurgere a apelor si aceasta directie este
dreapta de cea mai mare panto a planelor Tnclinate respective. Ea este
Tntotdeauna perpendiculars pe strea$ina (pe urma planului).

Figura 8.1.4 reprezinta un acoperis in patru ape de pante inegale. Versanti de
capat au panta mai mare decTt ceilalti doi versanti.
195
Acoperi$ul Tn doua ape poate sa se prezinte sub diverse forme, de exemplu,

cu tesituri pe timpane (fig. 8.1.5) sau cu rupere de panta (fig. 8.1.6). Ru- peri
de panta asemanatoare poate sa prezinte si acoperijul Tn patru ape (fig.
8.1.7). Mai multdecTt atTt, ruperea de panta se poate produce $i prin muchii
intrate, nu numai prin muchii iejite, ca Tn exemplele prezentate.
fig. 8.1.9
Acoperis in doua ape cu polata. Polata reprezinta o prelungire Tn jos (sub
planul orizontai de baza al acoperisului) a apei sau versantului respectiv (fig.
8.1.8). Polata are ca scop acoperirea unei parji mai joase a cladirii, a unei
intrari etc.
Acoperis in patru ape cu polata. La acoperisul in patru ape polata are, de
obicei, plane Tndinate laterale, evident de aceeasi panta cu planele acoperisului. In figura 8.1.9, una din apele corpului de | cladire secundar are
streasina mai ridicata (din motive funcpionale).
Acoperis in patru ape cu timpan vertical. Un alt 1 exemplu (din multele
posibile) de acoperi? in i patru ape este cel din figura 8.1.10, unde apare un j
timpan vertical Tn fatada.
fig. 8.1.10
196
Reprezentori de arhitecturd in geometria descriptive $i oxonometnREZOLVAREA ACOPERI$URILOR
Rezolvarea acoperisurilor (sau traseul lor geometric) se poate face direct in
plan, fSrS a face apel la elevatii. care se pot desena ulterior (fig. 8.1.11). Vom
rezolva In cele mai multe cazuri, acoperifuri lu patru ape cu versanp de
panto cgale.
Observap'a esenlialS care permite rezolvarea direct in plan a acestor tipuri
de acoperi$uri este aceeacS or/ce muchie a acoperisului (dreapta de intersect a doua plane inclinate) se proiecteazd in plan dupa bisectoarea
unghiului format de cele doua urme (strefini) ale planelor inclinate. in cazul
urmelor paralele, coama orizontola se proiecteazS dup3 o paralela la urme,
situata la egala distantS de ele. Metoda planelor de nivel. Pe baza observa(iei
precedente, se poate Tncepe rezolvarea unui acoperi$ cu versanp de pante
egale, astfel:
1) se due bisectoarele tuturor unghiurilor din plan (fig. 8.1.12); ele reprezinta
proiectiile muchiilor de intersect ale planelor Tnvecinate ale acoperisului,
luate doua cite doua;
Alte cipIicotii ale geometriei descriptive in arhitectura

2)
se unesc bisectoarele de cota cea mai mic5; se duce prin punctul de
cota respectivS un plan de nivel al acoperisului (se due practic paralele la
urme, adicS drepte orizontale);
3)
se repeta opera(ia; se due bisectoarele unghiurilor ji se unesc din nou
bisectoarele de cota cea mai mica; se duce o nouS sec(iune cu un plan de
nivel; aceasta sectiune este mai simple decit prima (are cel pu(in cu o latura
mai pu(in);
4)se repeta opera(ia pina cind se intersecteaza toate bisectoarele, objimnduse toate muchille acoperi$ului. Construct este ilustrata in figura 8.1.13.
Metoda planelor de nivel este valabila si in cazul acoperisurilor cu versanp de
pante inegole. In acest caz, proieefia muchiilor nu se face dupa bisectoarele
unghiurilor, ci se poate ob(ine ducind dreptele de cea mai mare panta pentru
respectivele plane care se intersecteaza. Pantele fiind diferite, un punct
oarecare de pe proiec(ia orizontalS a muchiei va fi situat la distance diferite
de urmele planelor; distance acestea se pot obtine ca in^figura 8.1.14.
Dup3 ce au fost duse proiectiile orizontale ale intersec(iilor tuturor planelor
inclinate adiacente, se construiesc relativ simplu seepunile prin plane de
nivel si se rezolva acoperisul ca si in primul caz (fig. 8.1.15).
197
coame cu bisectoarele cele mai apropiate, apo: identifica planele care sc
intersecteazS tn'ccrv nuare si se ob(in muchiile respective dupSbisJ toarea
unghiului format de urme. in exempli.! ales este figurata, in afara de
rezolvarea in p|^ i acoperisului, secpunea transversal a A-A $i terea unui
versant pe planul orizontal de bazj.
Rezolvari de acoperiûri in T. Rezolvarea acestor acoperi?uri difera in functie
de retyia dintrels-., mile d $i S ale celor dou3 corpuri de cladire: aceste lapmi
determina cotele coamelor respective. i figurile 8.1.17.. .8.1.21 sint ilustrate

principalele situaîi intilnite. La latimi diferite de corpuride cladire, se pot
ob;ine coame la aceea$i cot5 dacS s; folosesc pante diferite (fig. 8.1.22).
Citeva exemple de rezoIvSri de acoperijuri in patru ape cu versanti de pante
egale sint prezentate in figurile 8.1.23.. .8.1.26.
Rezolvarea acoperisurilor pentru clddiri cu curp in- terioore. in cazul

planurilor cu cur(i interioare, rezolvarea acoperisului se poate simplifica prin
trasarea, dupS ducerea bisectoarelor, a coamelor orizontale ale corpurilorde
cladire: dreptele 12. 34, 56, 78 etc. (fig. 8.1.16). Se afl5 intersectia acestor
198
Alte cjplicafii ale geomefriei descriptive in arliitectura

199
ACOPERI$URI DENIVELATE CU VERSANTI DE PANTE EGALE
Pentru rezolvarea acestor acoperi$uri (fig. 8.1.27.. . ...8.1.28) este necesar s3
se cunoasca denivela- rile care, de obicei, se indica pe elevatii. in acoperi$ul din figura 8.1.29, aceste denivelari sint date chiar tn plan, prin punctele
Tn care penetreaza partea supraTnaitata a acoperiûlui: punctele 1 $i
2. Se prelungesc versanti p5r(ii suprainaltate a acoperifului p?n3 la cota
planului orizontal de baza al aeoperijului. Se rezolva problema ca si ctnd nu
ar exista denivelari. Se refine din rezolvare numai partea care intereseazS
(pina la conturul exterior al acoperijului supraTnalfat) fig. 8.1.30.
fig. 8.1.27
fig. 8.1.29
ACOPERI$URI CARE ,,BAT" iNTR-UNUL SAU MAI MULTE CORPURI DE CLADIRE

(acoperijuri in calcan)
in figurile 8.1.31. . .8.1.40 stnt exemplificate o serie de astfel de acoperi$uri.
Rezolvarea lor se face in mod asem3nator cu rezolvarea acoperi$urilor obijnuite Tn patru ape cu versanti de pante egale ?tiind ca proiectiile orizontale
ale muchiilor de intersec(ie ale diferitelor plane. LsTnt . bisectoarele urmelor
acestor plane. Se vor identifica deci, in fiecare caz in parte, urmele planelor
care se intersec' teaza. Trebuie (inut seama de faptul ca planele care ,,bat
Tn calcan trebuie sa fie perpendiculare pe acesta, Tn asa fel TncTt apa de
ploaie s3 se scurga de-a lungul calcanului spre stream.
Pentru orientare Tn rezolvarea acestui tip de acoperi?uri se pot folosi sdgeti
dupa direc(ia dreptelor
fig. 8.1.31
fig. 8.1.32
fig. 8.1.33
fig. 8.1.34
fig. 8.1.35
fig. 8.1.36
fig. 8.1.37
200
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive $i axonoinetrie
fig. 8.1.43
fig. 8.1.39
fig. 8.1.41
de cea mai mare panta ale planelor Tnclinate care se intersecteaza. Dupa
cum am mai precizat Tna- inte, muchiile acoperisului nu pot fi cleat de trei
feluri:
. coame orizontale; sagetile s?nt in prelungire (fig. 8.1.41);
creste; sagetile sTnt divergente (fig. 8.1.42);

dolii; sagetile sint convergente (fig. 8.1.43). Deci pentru o scurgere corecta
a apei de ploaie de pe acoperij va fi necesar ca planele din vecinatatea
calcanului sa fie perpendiculare pe acesta. in aceste condiîi, muchiile

trasate mai TntTi la aceste tipuri de acoperi?uri vor fi, dupa bisectoarele
unghiurilor, cele din figura 8.1.44. in continuare, rezolvarea acoperisului
este asemanatoare cu cea a acoperisurilor obifnuite. in figurile 8.1.45.. .
8.1.46 sint prezentate rezolvari de acoperi$uri mai complicate. Elevaîile si
sectiunile prin aceste acoperi- suri ofera o imagine mai clara a rezolvarii lor.
fig. 8.1.46
201
Efectul calcanclor asupra rezolvarii unui acoperis. In lipsa calcanelor,
acoperisul din figura 8.1.47 se rezolva conform metodei prezentate. In
momentul introducerii a doua cladiri mai Tnalte, acoperi- $ul studiat trebuie
sa bata" Tn calcanele acestor cladiri (fig. 8.1.48). Una din greselile curente
la rezolvarea acestor tipuri de acoperijuri provine
din construct ..mecanica" a bisectoarelor din toate unghiurile stre$inii. De
fapt, in momentul introdu. cerii calcanelor, bisectoarele duse din punctele M.
N, P. Q, R si S nu mai au nici o semnificap* Toate aceste puncte se vor afla
situate mult deasupra planului de baza al acoperi$ului $i nu vor f| situate
pe muchiile acoperijului decit din pur5 coincident
202
Reprezentdri de arhitecturu in geometria descriptive $i axonometne
Acoperi$ul se rezolva In mod obijnuit, Incepind cu rezolvarea apelor care
,,bat" in calcane, respectiv construind muchiile din punctele A, B. C $i D
(fig. 8.1.48). Muchiile duse din A ji B se intersecteaza cu muchiile din E ?i F,
iar muchiile duse din
G $i H se intersecteaza intr-un punct de unde porne$te o coam3 orizontala
ce se intersecteaza cu muchia dusa din C. Rezolvarea acoperijului este
ilustrata in figura 8.1.49. Apa de ploaie este colec- tata in curtea interioara $i
la strejinile exterioare.
fig. 8.1.49
fig. 8.1.50
Alte Qplicatii ale geometriei descriptive in arhitectura

203
Cu cTt acoperijul este mai obturat de cladirile inalte, cu atit rezolvarea este
functional mai incomoda, acoperijul ajungind la cote foarte inalte, necesare
colectSrii apei de ploaie din vecinatatea calcanului $i aducerii ei in curtea
interioara. De exemplu, in figura 8.1.50 zona cea mai Tnalta a
acoperi$ului este muchia orizontali RS. in a$eme nea situaîi (destul de rare,
de altfel), rezolvarea funcpiunilor construqiei necesita introducerea unor curti
de lumina (fig. 8.1.51). in mod automat apa de ploaie este dirijata spre
aceste curfi intel rioare, ceea ce scade cota maxima a acoperi$ului
fig. 8.1.51
8.2. SISTEMATIZARE VERTICALA
Jfc,
Alte aplicatii asemanatoare rezolvarii acoperi$u- rilor sint lucrarile de
sistematizare verticala, adic3 Iucr3rile de teren pentru construirea de
platforme orizontale, sapaturi $i umpluturi de p3mint, taluzuri etc. Toate
aceste aplicatii intervin in problemele de amenajare a unor terenuri
denivelate, in panta, acolo unde este necesara amplasarea de obiecte de
arhitectura.
SUPRAFEJE TOPOGRAFICE
Pentru inpelegerea lucrarilor de sistematizare verticala (desigur, din punctul
de vedere al traseului geometric), este necesar s3 studieze mai TntTi reprezentarea in plan a suprafefelor topografice.
Terenul natural poate avea forme de relief variate Pentru reprezentarea lor,
se efectueaza secfiun orizontale prin teren. Curbele dup3 care aceste plane
orizontale secpioneaza terenul se numesc curbe de nivel. Toate punctele de
pe o curba de nivel au aceeaji cota. Curbele de nivel sint aseminS- toare
dreptelor orizontale trasate pe plane inclinate.
Reprezentarea in plan a curbelor de nivel face apel la elemente ale unui
capitol din geometria descriptiva numit proiecfii rotate. Astfel, in plan apare
proieclia orizontala a acestor curbe $i cota lor. Distanta dintre planele de
nivel cu care a fost sectionat terenul se numeste echidistonta curbelor de
nivel. in exemplele urmatoare, echidistanta curbelor de nivel este de 10 m.
in figura 8.2.1., punctele A $i B reprezinta doua virfuri de deal $i punctul C
reprezinta o cdldore, iar Tn figura 8.2.2., s-a reprezentat o cdldare (deReprezentari de arhitectura in geometria descriptive ?i axonometrie
204
fig. 8.2.3
presiune TnconjuratS de zone mai Tnalte). Reprezentarea unui deal (movile)
al carui vtrf se afla la cota de 70 m este data Tn figura 8.2.3, cea a unui
versant de deal a carui panta este mai scSzutS spre poale se vede Tn figura
8.2.4, iar a unui alt versant de deal, care prezintS o panta mai accentuata
spre ,,botul'' sau ,,muchia dealului, Tn figura 8-2.5. Un bot de deal de
panta relativ constants, a cSrui creasta este figuratS punctat, este reprezentat Tn figura 8.2.6; sagetile indica directiile de cobo- rTre (de curgere a
apelor).
In figura 8.2.7 este reprezentata o vale, la care terenul coboara spre
dreapta desenului. Linia punctatS din centru reprezintS firul vail (sau direc(ia
principals de curgere a apei). Celelalte linii punctate reprezintS alte direcfii
de scurgere a apei de ploaie.
Alte aplicajii ate geonieiriei descriptive Tn arliitectura -
Figura 8.2.8. reprezintS o sea, adicS o suprafatS topografica caracterizatS de

TntTInirea a douS ,,boturi de deal" si a doua vSi. Liniile punctate reprezintS o
suprafa(3 de aceeaî cotS.
In figura 8.2.9 este reprezentata secp'unea transversals (dupS un plan
vertical) Tntr-o suprafaja topografica. Pentru obtinerea sectiunii Tntre
punctele A si B se ridicS punctele de intersectie Tn plan cu curbele de nivel la
cotele respective, rezuItTnd astfel curba de secjiune a terenului. Pentru
transformarea unui teren cu o suprafatS neregulatS Tn- tr-un plan Tnclinat,
se realizeazS sSpSturi Tn zonele mai ridicate si umpluturi Tn zonele mai
coborTte ale terenului (fig. 8.2.10). Noile ,,curbe de nivel" vor fi dreptele
orizontale ale planului, de cote din 10 Tn 10 m.
205
fig. 8.2.7
CONSTRUCTII DE PLATFORME
in figura 8.2.11 este ilustrata constructia unei platforme orizontale cu dram
de occes. Terenul este un plan Tnclinat, luat tn acest caz, pentru simplificare,
perfect regulat. Orizontala mn se afla situata chiar la cota terenului. Zona
mabn a platformei se obtine printr-o sapatura $i este marginita de terenul
natural prin plane sau taluzuri de debleu, a caror Tnclinare este data de
unghiul din figura. Zona mdcn este despSrtita de terenul natural prin taluzuri
de rambleu (umplutura). Din mijlocul laturii dc pornefte o rampa de acces
mergTnd pTna la terenul natural.
Problema care se pune Tn rezolvarea acestei platforme orizontale este
aceea a ducerii prin dreptele ma, ab $i bn a unor plane Tnclinate si a gasirii
intersection dintre ele si planul P al terenului (dat prin orizontalele de nivel).
Se considers planul taluzului care trece prin ab. Se iau punctele de TntTInire
ale orizontalelor de cote 7 $i 8 ale planelor P (terenul) $i Q (planul care trece

prin ab); se obtine interseqia a(3 a acestor plane. Se procedeaza la fel ?i
pentru celelalte situa(ii. Daca taluzurile au pante egale, dreapta de
interseqie a planelor Tnclinate apare Tn plan ca bisectoarea unghiului format
de cele douS urme ale planelor pe planul orizontal de baza (Tntocmai ca la
acoperi$uri).
fig. 8.2.10
in figura 8.2.12 este ilustrata Tn axonometrie operatia de nivelare

(orizontalizare) a traseului unui drum prin sapatura (debleu) ?i umplutura
(rambleu).
206
Reprezentari de arhiteclura in geometria descriptiva ?i azonomettie
Se observS regulariwrea curbelor do nivel pe taluzuri.

Figura 8.2.13 ilustreaza o all* aplicaîe a sistema- tizJrii verticale, pe un caz
asemSnStor. Terenul are de data aceasta o rupcrc de pantd la cota 20.
Este necesar deci sS se intersecteze taluzurile (toate de aceeasi pants) cu
douS indinSri diferite ale terenului. Din acest motiv, se observS cS taluzurile
prezintS o rupere in plan, in dreptul cotei 20. Intersecfia planelor taluzurilor
cu terenul se obtine $i de data aceasta cu ajutorul unor schi(e care
figureazS panto (in acest caz, pantclc) terenului (fig. 8.2.14).
fig. 8.2.14
fig. 8.2.13
Alle aplicafii ale geometriei descriptive in arliitectura
207
fig. 8.2.12
8.3. TRASAREA UMBRELOR
Una din aplicatiile geometriei descriptive Tn arhitectur! o constituie
trasarea umbrelor volumelor de arhitectura. Studiul umbrelor In schite sau
proiecte de arhitectura ?i sistematizare are scopul de a pune Tn evident
formele si proporjiile volumelor $i ale detaliilor proiectate. Umbrele contri-
buie la crearea impresiei de relief a obiectelor reprezentate. Din punctul de

vedere al geometriei descriptive, traseul umbrelor consta in determinarea
liniei care separa partea luminata de cea umbrita. Sursa de lumin! este de
doua tipuri:
lumina artificiala (lumTnare, bee etc.); sursa luminoas! este situata la
distant! finita; razele de lumin! formeaz! un fascicul de drepte concurente;
fenomenul se asimileaz! cu proiectia central! sau conic!; este cazul omologiei
Tn care centrul de omologie este sursa de lumin!, iar axa de omologie este
intersectia dintre planul dreptei de separare Tntre umbra si lumin! si planul
umbrei;
lumina naturald (soare sau lun!); sursa luminoas! este situat! practic la
infinit; razele de lumin! formeazi un fascicul de drepte paralele; fenomenul
se asimileaz! cu proiectia paralel! sau cilindric!; este cazul afinitapi Tn care
razele de lumin! sTnt paralele cu directia de afinitate.
Umbrele sTnt de dou! categorii: umbre proprii si umbre purtate. Umbrele
proprii sTnt umbrele aflate pe suprafata unui corp expus la lumin! artificial!
sau natural!, Tn timp ce umbrele purtate sTnt umbrele aruncate sau l!sate de
corpul respectiv pe alte suprafete sau corpuri din apropierea sa.
208
UMBRE PROPRII
Linia curb! sau frTnt! de pe suprafata unui corp expus la lumin! care
desparte zonele luminate de zonele de umbre proprii se numejte separate
ice. Trasarea separatricei Tn cazul poliedrelor_esf5"o operatie relativ simpl!,
TntrucTt separatricea este o linie poligonala alcatuit! din muchii ale
poliedrului respectiv. O fat! a unui poliedru expus la lumina nu poate fi decTt
luminata sau Tn umbr! proprie. Astfel, separatricea cubului suspendat din
figura 8.3.1 este alc!tuita din muchiile care separi fefele luminate (L) de
fetele aflate Tn umbra proprie (U). AsimilTnd trasarea umbrelor la soare cu o
proiectie paralel! dupi directia (A), se constat! ca, Tn proiecjia dup! directia
(A), separatricea se confundi cu conturul aparent al cubului (fig. 8.3.2).
Trasarea separatricei Tn cazul suprafe(elor curbe este ceva mai complicat!,

TntrucTt punctele separatricei sTnt puncte de contact ale razelor de lumin!
tangente la suprafata. De exemplu, Tn cazul unei sfere
Reprezentori de arhitectura in geometria descriptiva $i axonometne
suspendate (fig. 8.3.3), separatricea este un cere mare al sferei $i reprezintS

curba de tangents la sferS a unui cilindru orientat dupS directia (A)
i circumscris sferei. Ea se poate obtine sectionind sfera dupa un plan [P]
care trece prin centrul W al sferei $i este perpendicular pe directia (A) a
razelor de luminS (fig. 8.3.4). $i ?n acest exemplu se poate verifica cS
separatricea se confundS cu conturul aparent al sferei Tntr-o proiectie
paralela cu directia (A).
DacS suprafata curbs este mai complicatS, constructia separatricei ca loc
geometric al punctelor de contact ale tangentelor la suprafatS dupS directia
(A) este mult mai dificilS. In unele cazuri, separa- Cricea se poate obtine
dupa construirea umbrei purtate a volumului respectiv, asa cum se TntimpIS
cu umbra proprie a conului (fig. 8.3.5). Astfel, umbra purtatS pe planul
orizontal [H] a JvTrfului V
oplicalii ale geometriei descriptive in arhitectura .
al conului este punctul V0; ducind din V0 douS tangente la cercul de bazS al
conului, se obtin punctele 1 si 2. Dreptele V01 si V02 delimiteazS umbra
purtata a conului pe planul orizontal [H], in timp ce generatoarele $i V2
reprezintS separatricea cSutatS; ele separS zona de luminS de zona de
umbrS proprie a conului.
Multe aplicatii de umbre care par foarte simple $i intuitive sint in?elStoare.
Un asemenea exemplu Tl constituie ruperea umbrei proprii de pe cilindru pe
con (fig. 8.3.6). Punctele 1 ?i 2 se obtin ca Tn
- -----------------------------209
21
exemplul precedent, iar punctele 3 $i 4 sint punctele de contact ale
tangentelor la cilindru paralele cu direqia (A). Separatricea comuna celor
doua corpuri de rotate se compune deci din patru segmente de dreapta $i
doua arce de cere.
Dac3 conul este asezat cu vTrful in jos, zona de umbra proprie de pe
suprafafa sa laterala va fi mai intinsa decTt zona luminata (fig. 8.3.7).
Construqia separatricei se poate face proiectTnd dupa directia (A) a razelor
de lumina cercul de baza al conului pe planul [H] al vTrfului s3u. Ductnd din V
tangente la cercul de proieqie se ob(in punctele 10$i 2U care se reproiecteaza
pe cercul de baz3 in punctele 1 si 2. Dreptele V1 $i V2 sint separatricea
c3utata. In aceste condi(ii se poate afirma ca separatricea volumului din
figura 8.3.8, compus dintr-un cilindru ?i doua conuri, nu este tocmai intuitiva.
fig. 8.3.7
210---------------------
Reprezentai
UMBRE PURTATE
Dac3 trasarea separatricei pentru construqia umbrelor proprii este o
problema de tangents trasarea umbrelor purtate este o problema de secpuni plane sau interseepi de corpuri. Astfel, umbra purtata de un volum pe
un plan se obtine prin sectionarea cu acel plan a cilindrului sau conului (Tn
cazul luminii artificiale) de lumina care imbraca volumul respectiv.
Generatoarele cilindrului sau conului sint razele de lumina care pornesc
dinsursa luminoasa, iar directoarea cilindrului sau conului o constituie Tnsa$i
separatricea, care poate fi oricit de complicata.
in cazul umbrei purtate pe un plan [H] de o sferS, dupa o direcîe (A) oblicS
fata de planul [H], umbra va f| o elipsa al cSrei centru W0 este proiectia dupi
directia (A) a centrului sferei pe planul [H]. Elipsa se obtine sectionTnd cu
planul [H] cilindrul de luminS circumscris sferei (fig. 8.3.9). Daca separatricea este o linie poligonalS, ca in cazul cubu- |ui suspendat (un
hexagon strTmb Tn spaîu), umbra purtatS pe un plan [H] se obtine
sectionind cu planul [H] prisma de luminS dusa prin separatrice (fig. 8.3.10).
Umbra purtatS este un hexagon cu laturile doua cite douS paralele.

TRASAREA UMBRELOR iN AXONOMETRIE
in figurile precedente, constructia umbrelor a fost exemplificata Tn schhe
axonometrice aproxima- tive, iar directia razelor de luminS a fost reprezentata de un singur segment de dreaptS directia (A). Pentru constructia
riguroasa a umbrelor Tn axonometrie se alege o directie de lumina (A) Tn
spahu $i proiectia sa (S) pe planul orizontal (fig. 8.3.11). Dreptele verticale
arunca pe planul orizontal umbre dirijate dupa directia (8). Aceste umbre se
fring eventual pe planele verticale sau oarecare pe care le TntTInesc. Pentru
celelalte tipuri de drepte se construiesc umbrele lor printr-un numar
suficient de puncte de umbra.
Constructia umbrelor la o sursa punctuala de lumina artificiala. Sursa de
lumina fiind la distanta finita, ea apare Tn axonometrie si se noteaza (L, I).
Umbra punctului este chiar urma pe planul orizontal a razei de lumina ce
trece prin punct (fig. 8.3.12).
Alte aplicafii ale geometriei descriptive in arhitectura

Constructia umbrei la luminS artificials aruncatS de o piramidS dreapta pe
planul orizontal [XOY] $i pe planul vertical [ZOY] este ilustratS Tn figura
8.3.13. Intersectia razei de luminS ce trece prin L cu planul lateral [ZOY] se
face folosind ca plan auxiliar planul proiectant al razei de lumina Umbra
purtatS se fringe pe planul lateral de proieqie [ZOY],
Construcfia umbrei la luminS artificials purtate pe planul orizontal de
proiectie de cStre un cub este ilustratS Tn figura 8.3.14. Umbra purtatS se
obtine unind Tn planul orizontal umbrele punctelor B, C si E. ObservTnd
figura, se observS ca umbrele pe un plan oarecare ale unor drepte paralele
cu acel plan sTnt paralele cu dreptele respective. Ast- fel, segmentul de
umbrS (3y este paralel cu BC.
fig. 8.3.15
Umbrele la soare In axonometrie. Sursa de lumina fiind la infinit, exista o
direc{ie de lumina (A) $i proiecjia ei (8). In figura 8.3.15 sTnt reprezentate
umbra punctului si a dreptei.
In cazul unor corpuri geometrice a$ezate pe planul orizontal de proiecjie,
trebuie mai TntTi pusS Tn evident separatricea, TntrucTt separatricea este
cea care arunca conturul umbrei purtate pe planul orizontal. Pentru cubul din
figura 8.3.16, separatricea este linia poligonala ABCDE, iar umbra purtata pe
planul orizontal de proiec{ie rezulta imediat. Identificarea separatricei nu
mai este a$a de simple la volume compuse, care lasS umbre purtate unele
pe celelalte $i pe mai multe plane.
Regulile de baza Tn constructia Tn axonometrie a umbrelor purtate ale

volumelor prismatice sTnt:
umbra unui punct pe un plan se obtine intersectind planul cu raza de
lumina ce trece prin punctul respectiv; se foloseste ca plan auxiliar planul
proiectant al razei;
daca un segment de dreapta este paralel cu un plan, umbra sa pe acel
plan este paralela si egala cu segmentul de dreapta respectiv;
daca o dreapta nu este paralela cu un plan, se poate obtine un punct de
umbra pe acel plan prelungind dreapta pTna cTnd intersecteaza planul dat;
acest punct se nume$te originea umbrei dreptei pe plan (fig. 8.3.17); pentru
a obtine umbra dreptei este suficienta umbra Inca a unui punct al dreptei (Tn
cazul ales, punctul M).
Pentru a construi umbrele purtate ale volumelor din figura 8.3.18, se
evidentiaza suprafetele aflate Tn umbra proprie $i se construie?te
separatricea. Umbra verticalei AB pe planul orizontal de proiec- (ie [H] este
Ab. Segmentul BC, fiind horizontal.
212
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptivd }i axonometrie
G
va lasa pe planul orizontal de proiectie o umbra paralelS $i egala cu el

(segmentul be). In mod similar se construieste umbra purtata pe planul
orizontal [Hj] de segmentele DE si EF. Segmentul GF lasa umbrS pe planul [H]
Tntr-o zona invizibila Tn axonometria aleasa.
Umbra verticalei MN se obtine intersectfnd raza de lumind dusa prin punctul
N cu planul vertical [V], Se obtine punctul n (fig. 8.3.19). Segmentul NO are
ca origine a umbrei pe planul [V] chiar punctul O; umbra lui va fi deci On.
Pentru constructia umbrei punctului P se construieste TntTi proiectia
acestuia pe planul orizontal de proiectie. Umbra lui P pe planul [Vj] este p.
Umbra muchiei PK pe planul [VJ are ca origine punctul I de interseqie a
muchiei cu planul. Umbra ei se obpine unind I cu p. Muchia PR fiind paralela
cu planul [Vj], umbra ei pe [VJ va fi paralela $i egala. Se observa ins5 ca
punctul R nu lasa umbra pe planul [V,]. Pentru a lamuri mai bine lucrurile, se
folose?te o metoda de analiza mai detaliata a umbrelor volumelor compuse:
metoda razelor inverse. DacS se considers o dreapta sau o curba oarecare Tn
spajiu care lasa o umbra determinata pe un plan, exists o corespondents
biunivocS Tntre punctele dreptei (curbei) ji punctele umbrei purtate (fig.
8.3.20).
De aceea, pentru orice punct de pe conturul unei umbre purtate, se poate

determina punctul de pe separatrice care lasa umbra respectiva, ducTnd o
rozd inversa. De exemplu, umbra Tn p. este purtata de punctul M de pe
segmentul AB.
Cu ajutorul metodei razelor inverse se pot verifica foarte exact segmentele
care lasa umbra pe diverse suprafeê ji se pot rezolva u$or umbrele care
,,sar de pe un plan pe alt plan. ContinuTnd traseul umbrelor Tn exemplul
ales, se duce o razS inversa din punctul J si se obtine punctul j (fig. 8.3.21).
Segmentul Pj lasS umbra pe planul [V,], dar nu stim Tnca unde lasa^ umbra
segmentul JR. Se observa cS umbra punctului J cade Tn j pe muchia MN $i
apoi sare" pe planul orizontal de proiectie Tn punctul j0. Segmentul JR fiind
orizontal, va lasa umbra j0r paralela $i egalS cp el.

In continuare umbra este iSsatS de muchia vertical RS, care arunca o umbra
orientatS dupS directia (8). Umbra se rupe Tn l, dupS care continuS pe
planul vertical [V] cu un segment vertical Is.
Alte aplicafii ale geonielriei descriptive in cirhitectura
213
Daca se duce raza inversS IL, se obtjne punctul L. Umbra Is este deci purtata
de LS. in continuarea lui s, umbra este purtata pe planul [V] de muchia ST.
Direcpia umbrei se obfine Ufor utilizTnd punctul I, de origine a umbrei lui ST
pe planul [V]. Este momentul s3 se faca o corectie separatricei initial
definite. Se observa ca segmentele jN fi NO nu funcpioneaza ca separatrice,
iar umbra lasata de ele (segmentele j0n fi nO) este Tnglobata Tn umbra
cubului. Cu cTt volumele sTnt mai complicate, cu atTt corec(iile pe parcurs
stnt mai numeroase. Punctul j0 se numefte punct de pierdere de spefa I fi
este definit ca punct Tn care doua linii de umbra purtata se intersecteaza pe
aceeafi suprafata (Tn acest caz, planul orizontal de proiectie). Punctele de
pierdere de spefo II sTnt punctele de intersectie dintre o linie de umbra
purtata fi o linie de umbra proprie.
Constructia umbrei se Tncheie Tn figura 8.3.22. Muchia ST Ias3 pe planele
orizontale [H,] si [H2] segmente de umbra paralele cu ea, iar pe planul
vertical [V,] lasa o umbra Tndinata cu origme, . punctul T. in sfirfit, muchia TU
poarta pe 0\Jn, [H2] O umbra paraleia cu ea.
Figurile 8.3.23 fi 8.3.24 ilustreaza traseul umbrelo Tn alte doua exemple de
volume compuse figura 8.3.25 prezinta constructia umbrei purtatg a unui
parapet pe trepte.
In general, pentru construct umbrelor scari|0r se stabilefte mai TntTi unde
cade umbra punctului A. Apoi se construiefte umbra treapta cu treapta
Intersected planul vertical al contratreptei cu planul vertical al parapetului
rezulta punctul de origine a umbrei si direcfia umbrei pe contratreapta.
Dac3 parapetul este Tnclinat fi urmeaza panta scarii (fig. 8.3.26), umbrele
lasate de el pe trepte (respectiv contratrepte) vor fi paralele si egal departate
de parapet. In acest caz, in care construcpia se repeta de mai multe ori, se
pot folosi punctele de origine a umbrei (lr l2 fi l3) fi razele inverse.
fig. 8.3.24
fig. 8.3.25
214
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva fi axonomelrie
fig. 8.3.28
Alte aplicajii ale geometries descriptive in arhitectara
fig. 8.3.31
215
fig. 8.3.30
fig. 8.3.26
Figurile 8.3.27 ?i 8.3.28 ilustreazS construe^ umbrei purtate de un capitel
pe o coloanS, iar figura 8.3.29 reprezintS traseul umbrei unei case cu acoperi? Tn patru ape.
fig. 8.3.27
Umbra sferei in axonometrie izometrica. Pentru a construi o sferS Tn
axonometrie izometricS se construie?te TntTi ecuatorul ei care apare ca o
elipsS (fig. 8.3.30). Constructia elipsei se face prin Tn- scriere Tn p&trat.
Mijloacele laturilor pStratului (punctele 1, 2, 3 si 4) sTnt puncte ale elipsei.
Punc- tele de pe diagonale se construiesc obtinlnd mai TntTi punctul 5 care
Tmparte segmentul AO Tn raportul ][2. Raza sferei are lungimea 05.
Se considers sfera asezata pe planul orizontal de proiec(ie [H]. Se obtine
punctul S de sprijin pe planul [H], construind unul din cercurile meridiane ale
sferei (fig. 8.3.31). Mijloacele laturilor superioara $i inferioarS ale patratului
Tn care este Tnscris cercul meridian sTnt chiar polul nord $i polul sud al
sferei.
fig. 8.3.29
DacS se alege o directie de umbra Tn axonometrie (A, 8) traseul umbrei
proprii se obtine imediat (fig. 8.3.32). Cercul mare al sferei care delimiteaza
umbra proprie este perpendicular pe raza de lumina ce trece prin centrul
sferei. Pentru constructia umbrei purtate se proiecteazS centrul O al sferei
dupa directia de umbra (A, S') si se obtine Tn [H] centrul O0 al elipsei de
umbra. Umbrele 10, 20, 30 si 40 ISsate de punctele 1, 2, 3 si 4 ale cercului de
umbra proprie se obîn Tn mod asemanator. Elipsa de umbra purtata se
construieste cu ajutorul acestor patru puncte sau prin opt puncte, pentru a
obtine o constructie mai exacts. Se observa cS Tn exemplul ales, direc(ia de
umbra (A,S) are o pozitie particulars. In cazul general
al unei direcpii de umbra oarecare, se intersecteaza mai TntTi sfera cu raza

de lumina dusa prin centrul ei, iar apoi se sectioneaza sfera dupa planul
perpendicular pe aceasta raza, obtinTndu-se cercul de umbra proprie.
Figura 8.3.33 ilustreaza traseul Tn axonometrie al umbrelor unor volume
astfel compuse TncTt sa cuprinda cTteva din exercitiile precedente.
UMBRELE VOLUMELOR DE ARHITECTURA iN DUBLA PROIECTIE ORTOGONALA
in dubla proiec(ie ortogonala, directia de lumina se alege Tn mod
conventional la 45, atTt Tn proiecfie verticals, cTt ?i Tn proiectie orizontalS
(fig. 8.3.34). Directia de luminS este deci diagonalo interioara a unui cub
care are fetele confundate cu cele trei plane de proiectie. Unghiul pe care Tl
face diagonala cubului cu fetele sale este, Tn spa(iu, de 3516' (fig. 8.3.35).
Direcpia umbrelor conventionale la 45 este aceea$i cu directia axonometriei
izometrice.
Umbrele trasate la 45 reproduc Tn unelecazuri forma $i dimensiunile
volumelor proiectate $i redau adTncimile diferitelor plane frontale. Traseul
umbrelor la 45 face posibilS construct umbrei direct pe o fafadS (fSrS
utilizarea planului) sau direct Tn plan (folosind numai cotele).
Reprezenturi de orhitectura in geometriu desciiptiva $i axonometrie
216
fig. 8.3.33
Umbra punctului si a dreptei. Dreptele (S) $i (S') sTnt proiectiile directiei
razelor de lumina (fig. 8.3.36). Paralelele la aceasta direcfie duse prin
extremita(ile segmentului au urmele orizontale In a si 3 (umbrele
extremitatilor segmentului). Umbra segmentului de dreapta pe planul orizontal este a(3. intrucTt planul vertical este opac, aceasta umbra se fringe in k
pe axa OX si va trece prin urma verticals (3'. Umbra segmentului de dreapta
pe cele doua plane de proiectie este deci linia frinta ak!3'.
Umbra unui segment AB pe un plan oarecare PP' se aflS intersectind
paralelele la directia razelor de lumina (duse prin A $i B) cus planul dat PP'
(fig. 8.3.37). Daca nu ar exista planul PP', umbra segmentului pe planul
vertical ar fi a'[3'. Dar umbra segmentului AB se fringe in r'.
Umbra unei drepte perpendiculare pe unul din planele de proiectie se
traseaza dupS direcfia la 45. Aceasta proprietate permite enuntarea urmatoarelor doua reguli suplimentare in trasarea umbrelor conventionale la
45:
umbra unei drepte de capat pe orice profil (succesiune de suprafete
plane sau curbe) apare in proiecpa verticala ca o dreapta inclinata la 45;
aceasta proprietate se poate verifica in figurile 8.3.38 ?i 8.3.39;
umbra unei drepte verticale pe orice profil apare in proiecpa orizontald ca

o dreaptS inclinatS la 45c; aceasta proprietate se poate verifica in figurile
8.3.40 $i 8.3.41.
Aceste douS reguli. adaugate celor trei reguli de baza enuntate in
subcapitolul referitor la traseul umbrelor in axonometrie, permit rezolvarea
traAlte upliccitii ale geomelriei descriptive in arhitecturd
217
sSrii umbrelor conventionale la 45 In proiectie dublu ortogonala.
Construcfia umbrelor proprii $i purtate ale unei piramide triunghiulare este
ilustratatn figura 8.3.42. Daca nu ar fi planul vertical de proiectie, umbra
purtatS pe planul orizontal ar ajunge plna ?n punctul Vj.
Construcpa umbrei cercului este ilustrata Tn trei figuri. in figura 8.3.43 este
construita umbra unui cere de nivel care apare de fapt ca intersec(ia unui
cilindru oblic cu planele de proiectie; Tn figura 8.3.44, pentru construirea
umbrei unui cere frontal, se pun Tn evidenta cele doua diametre conju-
fig. 8.3.34
gate ?i Tn figura 8.3.45 este construita umbra unui cere de profi I.
Umbra unui arc vertical este de fapt o intersects de dou5 umbre purtate (fig.
8.3.46):
umbra iSsata de semicercul mare cu centrul in co2;
umbra lasata de semicercul mic cu centrul ;n
COjI
umbra segmentului de caplt mn (separatrice) care este locul unde razele
de lumina sint tangente la cere.
fig. 8.3.36
Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva }i axonometn*

218
fig. 8.3.42
*'9- 8 3.44
Alte oplicafii ale geometriei descriptive in arhrteclura
219
fig. 8.3.45
fig. 3.3.40
Trasarea umbrclor conventionale ale scarilor. Se vor analiza doua tipuri de
scari:
a)
cu parapet de capat; apar doua situajif and umbra punctului A(a, a')
cade pe treapta (fig. 8.3.47) sau pe contratreapta (fig. 8.3.48). Umbrele
fig. S.3.48
scarilor se construiesc treapta cu treapta, facTnd mereu corespondenta planvedere. Verticala are ca umbra pe trepte o linie continua la 45, indiferent
de cota lor. Dreapta de capat lasa pe contratrepte o umbra sub forma unei
drepte continue inclinate la 45, indiferent de profunzimea lor. Umbra unei
intrari cu copertina ?i scara este ilustrata tn figura 8.3.49.
b)
cu parapet oblic (de profil); pentru determinarea umbrei pe
contratrepte, se folosejte metoda razelor inverse in proiecpia laterals (fig.
8.3.50).
I
220
Reprezentari de orhileetura in geoinetria descripliva ji axonomelne
Alte apliccitii ale geometriei descriptive in arhitectura

221
fig. 8.3.52
Umbrele pe acoperi$. Se vor analiza umbra cosului, umbrele acoperisurilor
denivelate $i umbrele lucarnelor.
a) Umbra cosului. In exemplul din figura 8.3.51 s-a utilizat proiecîa laterals.
Se observS ca verticalele
fig. 8.3.53
arunca, Tn proiectia verticals, umbre Indinate sub acelaji unghi 0, care este
de fapt panta acoperisului. Acest lucru face posibilS construct umbrei Tn
proiecîe verticals, farS a utiliza proiectia ori- zontalS sau cea laterals,
folosindu-ne de unghiul
Reprezentori de arhitectura in geomelria descriptivd Ji axonometne
222
fig. 8.3.54
(panta acoperi?ului). Constructia incepe din punctul 6 (fig. 8.3.52).
b)
Umbrele acoperisurilor denivelate se construiesc cunoscind
profunzimea fatadei Tn raport cu cornea
punctele 1 ?i 4 (fig. 8.3.53).

c)Umbrele lucarnelor se construiesc cu ajutorul unghiului 0 (panta
acoperisului). Constructia incepe din punctele 1 $i 2 (fig. 8.3.54.. .8.3.56).
Umbrele pe coloana sint analizate Tn trei situa(ii:
abaca cu muchii de capat (fig. 8.3.57), Tn care, se observS ca muchia de

capat lasa pe coloana o umbra Tnclinata la 45 (3'a'. Punctul e' este punct
de pierdere de speta II;
fig. 8.3.56
umbra abacei pe plan vertical (fig. 8.3.58);
abaca rotita cu 45 (fig. 8.3.59), la care s-a folosit metoda razelor inverse.
Figura 8.3.60 ilustreaza constructia umbrei balco- nului pe o fatada, iar figura
8.3.61 reprezinta umbrele arcadelor frontale. Se intersecteaza umbrele semicercurilor de centre 1 $i 2. Se poate construi direct cu compasul trasTnd
umbrele 1 si 2 ale centrelor. Figura 8.3.62 ilustreaza umbrele unor nise
sferice. intr-un exemplu mai complex (fig. 8.3.63) sTnt ilustrate umbrele
conventionale Tn proiectie dublu ortogonala ale volumelor reprezentate Tn
axcfnometria din figura 8.3.33.
fig. 8.3.55
fig. 8.3.57
Alte aplicafii ale geometriei descriptive in arliitectura
fig. 8.3.58
223
H
224
----Reprezentari de crliitectura in geometria descriptive! $i axonometrie
fig. 8.3.62
8.4. GEOMETRIE SI COMPOZITIE CONCEPTUL DE PROPORTIE

Teoreticienii de architecture $i arta sTnt de p3rere cS In compozipe conceptul
cel mai important este conceptul de proporpe, fie c3 este utilizat Tn mod
conftient, fie c3 se aplic3 Tn mod incon$tient.
Din punct de vedere matematic, proportia este egalitatea a doua rapoarte.
De exemplu, la segmente de dreapta, raportul dintre douS segmente AB si
BC se scrie AB/BC sau a/b, daca AB = a si BC = = b. Proportia geometries se
numeste discontinue, Tn cazul general Tn care cei patru termeni sTnt diferiti,
adicS a/b = c/d, $i continua, Tn cazul Tn care doi dintre cei patru termeni
sTnt identici, adicS a/b = b/c. Proportiile geometrice, continue sau
discontinue, pot avea oricTti termeni, ca Tn exemplele de mai jos:
a/b = c/d - e/f = g/h = ... sau
a/b = b/c = c/d =d/e=...
In ambele cazuri exists o permanenta a unui report caracteristic. De aceea,
conceptul de proportie introduce, Tn afara unei simple m3sur3ri si comparatii, ideea unei calit3ti permanente transmisa de la un raport la altul;
acest invariant analogic st5 la baza unui principiu de ordonare (Ghyka,
1981). Din punctul de vedere al proporfiei, cea mai importanta figur5 plana
este dreptunghiul. Caracte- ristica cea mai importantS a unui dreptunghi este
raportul s3u caracteristic (raportul dintre latura lungn si latura scurtS). Toate
dreptunghiurile care au acelaji raport caracteristic sTnt omotetice. Acest
raport a/b poate fi un num3r rational sau ira(ional. Matila Ghyka numeste
dreptunghiurile care au un
225
Alle aplicatii ale geometriei descriptive in arhitecturd
raport rational Tntre laturi dreptunghiuri stance, iar dreptunghiurile

caracterizate de un raport iraponal dreptunghiuri dinamice. Dreptunghiurile dinamice permit o flexibilitate $i o diversitate mult mai mari decTt
dreptunghiurile statice, Tn special in compozipile de arhitecturS p arta.
SECTIUNEA DE AUR
Secpunea de aur este cea mai simpla proportie asimetrica obpnuta atunci
cind se Tncearca sa se reducS cei trei termeni ai unei proportii geometrice
continue a/b = b/c la doi termeni. Cea mai simpla modalitate de a realiza
acest lucru este de a presupune ca c = a -f b; Tn acest caz, proporpa devine
a/b = b/(a + b) sau b/a = (a + b)/b. Raportul caracteristic care trebuie
calculat este b/a (unde b este mai mare decit a) p se obpne astfel:
(b/a)2 - b/a - 1 = 0 Radacina pozitiva a acestei ecuatii este: b/a =
+
1)/2 = 1,618 ...
fig. 8.4.2
Acest raport caracteristic a fost numit de greci ,,secpune". in anul 1509, Luca
Pacioli l-a numit proportia divina, iar Tncepind cu Leonardo da Vinci se
numejte ,,secpunea de aur. Numarul (yi> + 1)/2 = 1,618 ... simbolizat prin
litera greceasca O, are proprietap aritmetice, algebrice p geometrice cu
totul remarcabile; astfel se poate verifica ca:
0 = 1,618 ...
1/0 = 0,618 ...
02= 2,618 ...
Din expresia (b/a)2 b/a 1 =0 sau On_1 = O + 1, se obpne (multiplicind
ambii termeni cuO de orice numar de ori) 0= On_1 + 0Q 2, ceea ce se exprima
astfel: Tn orice progresie sau serie avTnd rapa O, fiecare termen este egal cu
suma celor doi termeni precedents Aceasta proprietate permite o construcpe
geometrica imediata a seriei; avTnd doi termeni succesivi, se pot construi
top ceilalp termeni cu ajutorul compasului. Construcpa raportului O = (^5*-f
1)/2 = 1,618 ... este cunoscuta din subcapitolul 5.2 referitor la poliedrele
regulate; este chiar raportul dintre diagonala p latura unui pentagon regulat
p intervine Tn majoritatea relapilor poligoanelor regulate p semiregulate.
Construcpa raportului este amin- titainfigura8.4.1, unde AC/AB == ([^5-f
1)/2 = O.
:a se da un segment de dreapta AB. se poatt i un al treilea punct C astfel mat

AB/BC
raport O2 (adica AB/AE )
decasoaortul dintre raza unui cere ?i .
ui Tnscris este O. Raportul dn,tre
de
;agon stelat p raza cercului c.rcumsc
226
Repreientori de arhiteefura in geometrio descnptiva o*onomel
SlMETRIE DINAMICA
Prin sinietrie. arhitecîi greci $i romani (ca si cei sotici, dealtfel),
Tntelegeau ,,comodularea" sau
legarea tuturor elementelor unui ansamblu proiectat Tntr-un set de proportii
Tnrudite. Vitruviu afirmS Tn tratatul sSu de arhitectura c3, atunci cind se
asigurJ simetria sau comodularea Tntre elemente si intre elemente si
ansamblu, se ob{ine ,,euritmie".
Simetria dinamied sau simetria de gradul doi (ba- zatS pe rapoarte cu valori
numere iraîonale) Tnseamn3 ca, desi elementele liniare (segmentele de
dreaptS) utilizate Tn compozitie au valori ira- tionale (incomensurabile),
suprafetele construite pe aceste segmente pot fi comensurabile (fiind legate
prin valori rationale). De exemplu, suprafetele patratelor de laturi
proportionate cu f2 si |/3 se vor afla Tn raportul 2/3.
Simetria dinamica se obtine utilizTnd in compozitie dreptunghiuri dinamice,
de exemplu dreptunghiu-
rile cu raportul laturi lor cgal cu ^2, ]/3, /5,


?i <J>2. MatilaGhyka considera dreptunghiurile cu raportul laturilor egal cu 1
(patratul) $i 2 (dou3 patrate adiacente) ca fiind at it statice, cit ?i dinamice
(Ghyka, 1931). Importanta ,,gradului de ru- denie dintre dreptunghiuri
provine dintr-o lege de compozitie mentionata de Leon Battista Alberti ?i
redescoperita de Jay Hambidge, ?i anume ,,legea neamestecarii proportiilor
sau temelor 7ntr-o compozitie plana". Intr-o asemenea compozitie trebuie
folosite numai rapoarte sau teme Tnrudite. De pi Ida, dreptunghiurile de
raport , 2, ][<t> $i /5 sint Tnrudite Tntre ele, dar nu se Tnrudesc cu
dreptunghiurile de raport |/Y si |/T Proporjia ][(& = = 1,273 ... are o anumita
importanta, TntrucTt se TntTmpla ca multe rame de tablouri sa aiba aceasta proportie. Seurat a folosit rcportul }{ sau de rapoarte Tnrudite, unii pictori au Tncercat sa realizeze
,,compozitii armonice". Figura 8.4.4 reprezinta o asemenea compozitie
realizata de D. Wiener pe o retea de rapoarte armonice realizate pe un
dreptunghi de aur de dimensiuni 1 m/61,8 cm.
APLICATIILE SECTIUNII DE AUR
TN ARHITECTURA
Analiza cu ajutorul ,,subdiviziunilor armonice" efectuata de Hambidge asupra
planurilor temple- lor grecetti, a vaselor si elementelor decorative, confirma
interpretarea lui Vitruviu privitoare la ..simetrie" si ,,euritmie. Figura 8.4.5
ilustreaza analiza fatadei Parthenonului de catre Hambidge si evidentiaza
prezenta dreptunghiurilor de tip ..dinamic". Toate cotele reale gasite Tn
monumentele greceyti din perioada clasica se Tncadreaza Tn sistemul
sectiunii de aur, atTt Tn ceea ce privefte compozitia ansamblului, cit si
detaliile. intreaga arhitectura greceasca clasica este modulata si configurata dupa regula prin excelenta organica a sectiunii de aur (Radian,
1981).
..Cartea proportiilor (H. R. Radian, Editura Me- ridiane, 1981) trateaza Tn
detaliu aplicatiile sectiunii de aur Tn arhitectura tuturor timpurilor, TncepTnd
cu Orientul antic, Egiptul, Grecia $i Roma antica, continuTnd cu Evul Mediu si
Renaj- terea $i Tncheind cu epoca moderna $i contemporana. Sint studiate
legile compozitiei, punerea Tn proportie, traseele regulatoare (ca trasee
geometrice de compUnere a fatadelor obiectelor de
_______________________ 227
arhitectura) $i, dupa o Tncercare de sinteza, smt formulate citeva

recomandSri referitoare la com- poziîe.
Astfel, se recomanda sa se evite greêala savTrsita frecvent de a se analiza
proportiile edificiului numai pe proiectiile sale ortogonale. O cladire trebuie
pus5 Tn proportie Tn spatiu, analizTnd volumele si perceptia ei In
perspective Esentiale sint si proportiile $i rapoartele spatiului interior, care
Tn general au fost mai neglijate de proiectantii si teoreticienii de arhitectura.
Asemenea proportii sint evidentiate de exemplu in figura 8.4.6, care este
gravura Tntocmita de arhitectul Fiano Ambre- sino (aparuta Tn 1592)
referitoare la biserica gotica Sf. Petroniu din Bologna. Un fapt interesant este
acela ca, desi Ambresino a propus realizarea bisericii dupa triangulatia TT/3,
autoritatile au terminat edificiul dupa triangulatia 7t/4, aspectul final al
bisericii fiind, de aceea, nereuît.
De asemenea, o cladire nu trebuie pusa Tn proportie izolat, independent, ci
numai Tncadrata Tn anturajul ei arhitectural si natural, intregul ansamblu
trebuie sa fie pus Tn proportie unitar, fara a se amesteca proportii straine. Un
factor care poate contribui Tn mod substantial la punerea Tn propor
tie a cladirilor este, Tn arhitectura contemporana jocul dintre plinuri si goluri.

De asemenea, ritmul arhitectural poate contribui î el la o buna punere Tn
proportie, iar modularea, chiar si cea impusa de industrializarea
constructiilor, nu constituie o piedica, daca produce euritmie (Radian, 1981).
In sfTrsit, trebuie privite si cu o oarecare rezerva si precautie aplicatiTle
sectiunii de aur si ale com- pozitiilor ...armonice" Tn arhitectura. Prima observa)ie este aceea ca multe trasee regulatoare aplicate monumentelor de
arhitectura sTnt construite destul de arbitrar, rapoartele si proportiile teoretice sprijinindu-se de multe ori pe elemente si detalii secundare si nu
neaparat pe elementele structurale si compozitionale importante. in al doilea
rTnd, prin complicarea oricSrei compozitii, probabilitatea de aparkie a
sectiunii de aur create foarte mult. De exemplu, un singur dreptunghi
sertionat de o transversala si o longitudinals, da nastere unui numar de 9
dreptunghiuri. Prin-.introducerea a patru sau cinci alte drepte, numarul
dreptunghiurilor se ridica la cTteva sute, iar probabilitatea de aparkie
..spontana a sectiunii de aur (sau a unor valori foarte apropiate) este foarte
mare. De aceea, o regula empirica mai simpla a compozkiei arhitecturale
,,curente", rezultata din studii teoretice si aplicatii practice, este aceea a
aplicarii sectiunii ,,la o treime". De exemplu, sectiunile-tip, nu se cupleaza
Tn general ,,la jumatate', ci ,,la o treime sau ,,la doua treimi din latimea
tronsonului. Juxtapunerea ,,la o treime a tronsoa- nelor aproximeaza
valoarea sectiunii de aur, ra portul fiind 1,666 fata de 1,618...
228
Ueprezentitri de arhitectura in geometria descriptiva ?i axonomctri*
SERIALIZARE
fn condifiile arhitecturii serializate $i ale secîuni- lor-tip, respectarea unor
asemenea reguli empirice poate si ofere, daci nu rafinamentul unor subdiviziuni armonice bazate pe secjiunea de aur, cel pupn certitudinea evitirii
unor egalitSî $i proportii supiritoare.
SI Tncercim o aplicape de serializare simpli, Tn- tr-o compoziîe de cuburi
asezate pe trei niveluri,
care prezintl probleme de compozi|ie $i probleme de static!, TntrucTt
cuburile de la etajele superioare trebuie si stea Tn echilibru stabil pe cuburile
de sub ele.
Aplicafie. Desenaî Tn axonometrie izometrici o compozifie de 24 cuburi
egale ajezate pe trei niveluri, astfel: 9 cuburi la primul nivel, 8 cuburi la al
doilea nivel fi 7 cuburi la al treilea nivel. Cuburile vor fi asezate Tn doui

variante:
Alle aplicafii ale geometriei descriptive Tn arliitectura

229
toate cuburile sint ajezate dupS direqiile axelor OX ?i OY;
cuburile de la al doilea nivel stnt a?ezate rotit la 45 fata de cuburile de la
celelalte doua niveluri. Regulile de compoziîe sint:
toate cuburile de pe un nivel stnt legate intre ele;
legatura lor se poate face numai ,,la o treime" sau Ja doua treimi;
nu se accepts cuburi juxtapuse ,,colt la coif';
nu este voie sa se suprapuna perfect doua cuburi situate la doua niveluri
adiacente (pentru a pastra identitatea cuburilor ca elemente ale compozitiei);
cuburile de la un nivel superior trebuie sS stea Tn echilibru stabil pe
cuburile pe care se sprijina (de la nivelul imediat inferior).
Figurile 8.4.7 fi 8.4.8 ilustreaza o rezolvare posibila pentru cele doua variante
(inclusiv umbrele proprii $i purtate ale ansamblului). Compozitiile s-au
realizat pe un raster pStrat de dimensiune 1/3 din muchia cubului. Regulile
de compozijie stnt astfel precizate inert se pot introduce intr-un program de
calculator, oferind un numar foarte mare de solutii. Sortarea solu(iilor se
poate face dupS alte criterii, care trebuie si ele precizate exact, de exemplu
forma generala a ansamblului, linia fronturilor ob(inute etc.
8.5. REPREZENTARI GEOMETRICE ALE SPAJIULUI INTERIOR
Ne propunem sS gSsim mai TntTi o metoda de ima- ginare $i reprezentare a

spaîului interior pornind de la forme poliedrale simple. In amindoua aplicatiile care urmeazS se vor analiza TntTi golurile ca $i cum ar fi volume pline si,
odata perfect Tntelese se vor reprezenta ca goluri.
Aplicafie. Se da un cub de muchie 9 cm, asezat cu o fata Tn planul orizontal
de proiectie. Un cub de muchie 3 cm este asezat concentric cu el si are
muchiile paralele cu muchiile sale. Patru dintre virfurile cubului de muchie 3
cm (care sint virfurile unui tetraedru regulat) sint centrele a patru cuburi de
muchie 4 cm, care au la rindul lor muchiile paralele cu muchiile primului cub.
Cubul de muchie 9 cm este plin, iar cele patru cuburi de muchie 4 cm sint
goale. Secîonaî cubul cu golul din el dupa un plan diagonal vertical $i
desena(i axonometria izometrica dupa ce a(i Tndepartat una din juma- tS(i.
Apoi desena(i desfasurata volumului astfel rezultat (jumatatea reprezentata
in axonometrie) construiti o macheta din hirtie.
230
fig. 8.5.1
fig. 8.5.2
fig. 8.5.3
Repreientari de arhitectura in geometria descriptiwa ji axonometrie
Se studiazS Tntti ansamblul celor patru cuburi de muchie 4 cm, ca $i cind ar
fi volume pline. Ansamblul are o configurate tetraedralS; dubla proiecte
ortogonalS este cea din figura 8.5.1, iar axonometria izometricS apare in
figura 8.5.2. DacS se secto- neazS ansamblul celor patru cuburi cu un plan
median diagonal, se ob^ne un volum reprezentat fn douS poziti ilustrate in
figurile 8.5.3 $i 8.5.4. Daca cele patru cuburi se transforms fn goluri, liniile
punctate (aflate in spate) din figurile 8.5.3 cj 8.5.4 vor deveni linii pline, iar
reprezentarea spaflului interior este foarte directa. Cele douS imagini finale
sint prezentate in figurile 8.5.5 ?i
8.5.6.
Aplicafie. Patru cuburi intrepStrunse de muchie 9 cm au muchiile paralele, iar
centrele lor de greutate se afIS situate in patru din virfurile unui cub de
muchie 3 cm, in asa fel incit aceste patru virfuri formeazS un tetraedru
regulat. Fiecare din
fig. 8.5.6
Ah* aplicafii ale geometriei de*cripfive in arhitectura
cele patru cuburi are un gol interior de forma unui octaedru regulat, obfinut
prin unirea centrelor fejelor sale. Desenap ansamblul in axonometrie
izometricS, dupS ce s-a secfionatcu un plan vertical diagonal al cubului mic
$i s-a indepSrtat jumStatea dinspre observator. Se cere in plus desfSjurata
volumului $i macheta din hirtie.
Se studiazS intii ansamblul celor patru octaedri ca ?i cum ar fi volume pline.
Constructia lor se objine din figura 8.5.7, prininscrierein cub. Seobjine o configurate tetraedrala reprezentatSin proiecte dublu ortogonalS in figura 8.5.8.
Se observS cSfiecare din
fig. 8.5.7
231
cele patru fe{e ale ansamblului (corespunz3toare celor patru fe{e ale
tetraedrului) are forma unei frunze de trifoi. Axonometria izometrica a celor
patru octaedri regula{i este cea din figura 8.5.9. Secfiomnd ansamblul cu un
plan diagonal, se obfin dou3 reprezentari in axonometrie (cele din figurile
8.5.10 $i 8.5.11). Daca in aceste reprezentari se traseaza liniile punctate (din
spate) cu linie groas3
IUI ae cum(jirv.ai.; >JC lur ma iniersecjiei deoWS' Cele dou3 figuri
corespunzatoare stnt
8.5.13.
Se poate studia $i o varianta a aplicatiei t golurile interioaresint octaedri
regulate 9 cm, dispusi cu muchiile paralele cu 3 octaedrilor Tnscri$i (din
versiunea initials) ^
SECTIUNI AXONOMETRICE
Sectiunile axonometrice sint o modalitate dasi de reprezentare a spatiului
interior, in volume' sale de istoria arhitecturii, Auguste Choisy repre zinta
monumentele de arhitectura pornind del planul constructiei ?i construind o

axonometri! a spatiului interior vazut de jos in sus (Choisy 1929). Aceste
reprezentari au devenit atit <Je populare, incit ele se numesc astazi sectiuni
axonometrice ,,de tip Choisy". Axonometrii'leChoisy sint ilustrate prin
axonometria izometrica a cate-
fig. 8.5.10
232
fig. 8.5.9
fig. 8.5.11
Repreientori de arhitectura in geometria descriptive ?i axonomvtri*
dralei Sf. Sofia din Constantinopol (fig. 8.5.14) 5i axonometria cavaliers a
Pantheonului din Paris (fig. 8.5.15).
Un alt tip de reprezentare a spap'ului interior cste cel din figura 8.5.16, Tn
care sec(iunile prin ansamblu se realizeazS dup3 plane paralele cu planul
lateral de proiecfie (axonometria aparjinc lui Paul Rudolph), in capitolul 3,
care cuprinde repre- zentSrile axonometrice, s-a ilustrat un alt tip de
reprezentare a spa(iului interior, respectiv o axonometrie cavaliers a unui
apartament, cu spa(iul din interior perceput de sus Tn jos (v. fig. 3.4.11).
fig. 8.5.12
fig. 8.5.13
Al
'e aplicatii ale geometriei descriptive in arhitecturu
233
fig. 8.5.16
Alte oplicafii ale geometriei descriptive in arhitectura
235
Par-tea a doua
REPREZENTARI DE ARHITECTURA IN PERSPECTIVA
9.
MECANISMUL PERSPECTIVE!
9.1. INTRODUCERE
DEFINIJII
Perspectiva explica legile dupa care obiectele Tn- conjuratoare capata
aspecte diferite Tn functie de locul din care s?nt privite. in acelasi timp
perspectiva prezinta procedeele grafice dupa care se poate reprezenta pe un
plan cu doua dimensiuni spatiul cu trei dimensiuni.
Redarea spatiului Tn desen a constituit preocupa- rea scenografilor antici Tn
pictura decorurilor sce- nice. Aceste cautari izvorTte din necesitati practice si
teoretice au dat nastere la o discipline care Tn perioada Renasterii, a primit
numele de perspectiva. Ea intra ca materie de TnvatamTnt Tn toate
universitatile epocii. in conceptiile de Tnceput perspectiva cuprindea mai
mult reguli de desen ce aveau drept scop o apropiere de imaginea realitatii.
in Antichitate perspectiva era cunoscuta sub numele de ..scenografica".
Istoricul matematicii grecesti Geminus (sec. I T.e.n.) da urmatoarea
definitie: ..Scenografica este acea ramura a opticii care arata cum sa se faca
desenele, reprezentTnd obiecte la distante diferite si diferite Tnaltimi,
pastrTnd totusi pentru vedere proportia si forma acestor obiecte . Leonardo
da Vinci (1452-1519) arata ca: ,,Pictura se TntemeiazS pe perspectiva... fara
ea nimic nu se face... Ucenicul trebuie mai Tntii sa Tnvefe perspectiva, cu
care el poate sa distribuie fiecSrui obiect dreapta lui masura.
Jules de la Gournerie (sec. XIX) defineste perspectiva astfel: ,,Perspectiva

este arta de a reprezenta obiectele din spajiu pe un tablou, pastrTnd
aparen(a
lor. Ea este liniara sau aeriana, dupa cum se ocupa de forme sau de
coloratie".
Dupa cum reiese din aceste definitii perspectiva nu este numai geometrie, ci
a$a cum. arata A. Gheorghiu, ea este Tn acelasi timp geometrie, optica,
fiziologie $i psihologie a vederii.
Perspectiva este stiinâ de a redo prin desen aspectele cbiectelor din spatiu
asa cum se vad ele de la distanta finite.
intr-o prima aproximatie, perspectiva se bazeaza pe proiectia conica.
Proiecpa conicd este operatia geometrica care schematizeazS procesul
perceptiei vizuale.
Geometria introdusa de perspectiva este necesara, dar nu suficienta si de
aceea s-a apelat la o serie de metode grafice care sa apropie desenul
perspectiv de viziunea realitatii.
UTIUTATEA PERSPECTIVE! IN ARHITECTURA
inca din secolul I T.e.n., arhitectul ji inginerul latin Vitruviu a aratat utilitatea
perspectivei Tn arhitectura: Arhitectii au neaparata trebuinta de scenografie (perspectiva), pentru ca ea Tnvata a da diferitelor parti ale unei
cladiri raporturi convenabile, fara a se mai teme ca prin realizare, ei ar pierde
ceva din frumusetea proiectata". Perspectiva este utilS pentru ,,laici"
TntrucTt ea reujeste sa redea Tntr-o viziune cTt mai aproape de realitate
aspectul viitoarei constructs, dar este $i mai utila pentru proiectanti Tn
timpul studiului, ca mijloc de cer- cetare anticipata a efectului plastic (A.
Gheorghiu 1963). Studiul $i definitivarea unei creajii de arhi tectura exclusiv
Tn epura de geometrie descripMecanismul perspectivei
237
tiva poate duce, datorita caracterului conventional al acestui desen, la un
anumit grafism. Proiec- tul nefiind scopul final al proiect5rii de arhitectura,
grafica nu sluje$te cu nimic constructiei realizate. Practica de proiectare a
impus o continua trecere de la reprezentarea de geometrie descriptiva la cea
de perspectiva si invers.
Fotografia poate Tnlocui perspectiva mai ales pentru nevoi de
documentare, in studiu fiind folosita ?n combinatie cu aceasta; perspectiva
si legile ei avTnd un rol dominant.
Nici macheta nu poate Tnlocui complet perspectiva. In procesul de
proiectare, studiul pe macheta nu ne da o viziune corecta a obiectelor ce se
vor realiza. Macheta reda numai volumetria dar nu si relafia cu dimensiunile
umane, Tn plus nu toate elementele arhitecturale si constructive Tsi reduc
efectul plastic $i de rezistenta proportional cu micsorarea pur geometries a
intregului volum. Deoarece la fiecare etapS de studiu se poate face o
perspectiva, aceasta se dovedeste a fi mai directa, mai economics si mai
avant'ajoasa decit o macheta. De asemenea, numai perspectiva poate sa
redea atmosfera ji relaîa cu mediul Tnconjurator.
9,2. VEDEREA UMANA

GLOBUL OCULAR
Sim|ul vederii permite omului sa recunoasca obiectele care il Tnconjura, sa
aprecieze forma, mSrimea, culoarea, luminozitatea $i miscarea lor, precum ?i
distant care Tl separa de ele, Tn masura Tn care aceste obiecte emit luminS,
reflects luminS sau sTnt amplasate pe un fond luminos. Organul vederii Tl
constituie ochiul care este format din globul ocular $i anexele sale de
miscare, aparare, nutritie ?i de transmitere a informatiei la creier.
Ochiul a servit drept model aparatului de fotografiat dar, spre deosebire de
acesta, ochiul este viu, deci Tn continua miscare. Totusi, pentru a Tntelege
mai bine sistemul optic al ochiului, se va face analogia cu aparatul de
fotografiat care este mai simplu si la TndemTna tuturor. In figura 9.2.-1 este
arStatS o sec|iune orizontalS prin globul ocular drept. Globul ocular are o
forma relativ sferica, cu diametrul de aproximativ 24 mm, si este limitat la
exterior de o membrana alba protec- toare numita scleroticS. Sclerotica este
cSptu- $ita la interior cu o membrana neagrS coroida. Retina este o
membrana formats din celule sensible la excitatii luminoase. Aceste celule
sensible, Tn forms de conuri si bastonase, constituie terminafiile nervului
optic. Nervul optic
patrunde Tn globul ocular printr-un punct situat Tn planul ecuatorial la 15
spre interior fata de axa optics. Acest punct se numeste punctulorb,
deoarece este insensibil la luminS si are un diametru de
1.5.. .1,8 mm. Sistemul optic al ochiului este alcatuit dintr-o serie de
organe ?i medii refrigente care condenseaza pe retina razele de lumina.
Corneea este transparenta si are forma de calotS sfericS cu raza de 8 mm.
Cristalinul este o lentila biconvexS cu tesut viu avTnd fetele sferice de raze
variabile, Tn functie de distantele obiectelor vizate. Aceasta variatie a
curburii fetelor se realizeazacu ajutorul muschilor ciliari. in fata cristalinului
se gSseste irisul muschi radio-centric, strSpuns circular de pupila. Pupila
are un diametru ce variaza Tn functie de lumina de la 2 la 7 mm. Irisul
serveste ca ecran opac, similar cu diafragma unui aparat de fotografiat,
pentru a doza cantitatea de luminS care ajunge pe retinS, Tn functie de
diferitele intensitS;i de iluminarel Imaginea este mai clarS atunci cTnd razele
de luminS tree prin partea centrals a cristalinului, iar irisul TmpiedicS
trecerea lor prin periferia cristalinului. Centrele fetelor corneei, cristalinului si
centrul pupilei formeaza axa optied a sistemului optic ocular. Diametral opus
pupilei, pe axa optics, se gSseste pata galbend, zona cea mai sensibila a
retinei. Pata galbena este de forms eliptica, cu axa mare orizontalS de 2 mm
$i axa micS verticals de 1 mm, in centrul petei galbene, retina prezintS o
micS depresiune fovea centralis cu un diametru de
150.. .200 microni; este punctul de maxima acuitate vizualS.
fig. 9.2.1
Reprezentari de arhitectura in perspectiva
238
FORMAREA IMAGINII
ClMPUL VIZUAL
in sistemul optic al ochiului, cristalinul joacS rolul principal in formarea
imaginii, deoarece functio- neazS ca o lentils biconvexS. DupS cum se $tie
din opticS, lentilele convergente biconvexe dau o imagine reals, rSsturnatS ;i
mai micS (fig, 9.2.2), Fasciculul de raze divergente, ce pleacS dintr-un punct
A al unui obiect in spa|iu, este transformat de catre cristalin Tntr-un fascicul
convergent in punctul-imagine a pe retinS. Posibilitatea ochiului ca, prin
variatia curburii cristalinului, sa aducS imaginea oricSrui obiect pe retinS, se
numejte acomodare.
Intr-un glob ocular normal, razele luminoase care vin de la un obiect situat la
o distantS de cel putin 6 m se focalizeaza, datorita sistemului optic al
ochiului, la o distantS de 24 mm inapoia corneei, adica chiar pe retina. Deci,
pentru obiectele ce se gasesc la o distantS fata de ochi mai mare de 6 m nu
este necesara acomodarea. Punctul cel mai apropiat de ochi la care un obiect
poate fi vSzut clar cu ajutorul acomodarii complete se afla, in raport cu
virsta, la o distantS cuprinsa intre 7 si 80 cm.
Capacitatea ochiului de a percepe obiecte foarte mici se numeste acuitate
vizuala. DouS puncte de 1,4 mm diametru situate' la S m distanfS sint
percepute separat dacS intre ele exists o distanJS de minim 1,4 mm. DacS
distanta dintre ele este mai mica cele doua puncte apar contopite. Acuitatea vizuala este maxima pe fovea centralis si scade de 4.. .5 ori catre
extremitatea petei galbene, iar in dreptul meridianului frontal al retinei este
de 150 de ori mai mica. Prin mici miscSri ochiul cauta sS aduca in zona de
maxima acuitate vizualS imaginile obiectelor din spatiu. Aceste miscari care
se succed cu o frecventS foarte mare (509C/s) fac ca imaginea
receptionatS de creier sa fie continua $i clarS pe toatS suprafata ei.
La trecerea de la o luminS la alta ochiul prezinta fenomenul de adaptare.
Adaptarea la intuneric se face mai greu (circa 20 min fata de cea la lumina
care se face in circa 5 min).
Cimpul vizual al ochiului este format de ansamblul de puncte din spajiu ale
cSror imagini se formeazS pe retinS, atunci cind privim înind capul
nemicat. Cimpul vizual corespunzStor petei galbene este un con cu o
deschidere la virfde 6...8. Acest cimp redus poate fi pus in evidentS atunci
cind cautam cu privirea un avion aflat la mare inaljime; sint necesare mai
multe incercSri pina reusim sa aducem imaginea avionului in zona de
maxima acuitate vizualS. DacS vederea s-ar realizacu aceeasi intensitate pe
intreaga suprafajS a retinei, acest punct, aflat la mare distanfS, s-ar putea
pe.rcepe imediat. DatoritS mobilitSfii ochiului in orbits, cimpul vizual este mai
larg fiind limitat de constructia anatomies a fetei. De exemplu, pentru
ochiul drept, cimpul vizual al unei vederi suficient de clare poate ajunge pe
orizontalS la 40. .. 50 spre interior si 80.. .104 spre exterior, iar pe verticals
la 40.. . 50 superior si 60.. .70 inferior (fig. 9.2.3). Acest cimp vizual se
mareste, dacS lumina descre$te, pantru ca atunci deschiderea pupilei creste.
Re- zulta astfel, pentru ochiul drept de exemplu, o imagine alungitS din
stinga sus cStre dreapta jos (fig. 9.2.4). Cimpul vizual al vederii binoculare
este o rezultantS a cimpurilor vizuale ale celor doi ochi $i este un con cu
virftil inapoia lor. Din motive practice vom simplifica diagrama vederii
binoculare
fig. 9.2.2
Meconismul perspective!
fig. 9.2.3
2 39
din figura 9.2.4, punTnd Tn evident mai ales acele unghiuri pe care le vom
folosi la constructia perspective!, fn figura 9.2.5 (H. Teodoru, 1959) sTnt puse
Tn evidentS mai multe zone de claritate a cTmpului vizual:
a)
o zona centrals de viziune foarte precisa ji foarte clarS, unde obiectele
sTnt percepute Tn cele mai mici detalii, avTnd unghiul cuprins Tntre 28,. .
37.
b)o zona de viziune mai pu{in precisa ?i destul de clarS, unde obiectele sTnt
percepute satisfScator cu unghiul de 53.
c)o zona periferica de viziune neclara; dupa cum se vede aceasta zona este
foarte mare Tn raport cu celelalte.
ctmpul vizual ampul vizual
ul ochiului
al ochiulu1
VEDEREA BINOCULAR*.
Vederea binoculars reprezinta capacitatea scoartej cerebrale de a contopi,
Tntr-o senzaîe unica, cele doua imagini transmise de fiecare retina Tn
parte. Desi imaginea care se formeaza pe retina are doua dimensiuni,
obiectele Tnconjuratoare sTnt percepute spatial $i nu plat. Aceasta se
datoreste faptului ca privim cu doi ochi. Daca am privi cu un singur ochi
impresia de distanta si relief ar scadea simjitor. Vederea monoculara percepe
aspectele reale ale obiectelor din spatiu, dar aplatizate si fSra diferen- fieri
de planuri. Deci, nepercepTnd adTncimile, vederea monoculara este
incompleta. Sistemul celor doi ochi formeaza o triangulate, ce are ca baza
distanta dintre centrele globurilor oculare (circa
6...7 cm). Pentru a localiza un obiect din spa(iu cei doi ochi trebuie sa
realizeze o convergent a axelor lor optice catre acest obiect. Unghiul format
de axele optice este mare, daca obiectul este situat mai aproape si descreste
odata cu departarea lui fata de ochi. Sistemul nervos Tnregistreaza
modificarile de tensiune din muschii oculari si le coreleaza cu distanta. Acest
lucru face posibila localizarea Tn spatiu a unor puncte ce se afla pe aceeaî
raza vizuala a unuia dintre ochi, dar la distanta mare de ochi (fig. 9.2.6).
Pentru distante apropiate imaginile fiecarui ochi Tn parte sTnt diferite. Prin
contopirea la nivelul scoartei cerebrale a celor doua imagini se creeaza
impresia de relief, volum, departare. Aceasta dife- rentiere a imaginilor celor
doi ochi scade odata cu departarea fata de ochi a obiectelor ce sTnt
observate. La distante mai mari de 4...500 m,
fig. 9.2.5
Repreientari de arhitectura in persped'v

240
jmaginile.nu mai au adincime, cei doi ochi functioned ca unul singur.
Aceasta proprietate. de a. percppe imqginile in relief, este dobindit! in timp
$i prin. ex,perienta traita. Se stie ci la nou-niscuji imaginile vizuale nu sint
insofite de- la inceput de perceperea spa- tialitaîi. Ei cred ca toate obiectele
pe care le vad pot si le ?i atingi cu mina. Pentru a pune mai-bine In evident!
diferenta dintre vederea cu un ochi $i cea cu doi ochi, amintim citeva
experience de percepfie vizual!, binecunoscute:
a)
Daci privim cu un singur- ochi doui fire de at! de aceeaji culoare, care
tree unul pe ling! altul ?i sint situate la 1.. .2 m distant de ochi, nu putem
spune cu precizie care este mai in fata.
b)
Privind cu un singur ochi crengile desfrunzite ale unui copac, -acestea
ne apar suprapuse intr-un singur plan (la fel ca intr-un desen). Numai cu doi
ochi reusim sa distingem care sint mai in fata.si care sint mai departate
de.noi.
c)
Inchizind un ochi, sa incercam sa aducem cu ambele miini. doua
creioane, virf la virf, far! sa le atingem. Cind vom privi cu amindoi ochii vom
avea surpriza sa constatam diferenta-.de departare a celor doua virfuri fata
de ochi.
Cimpul vizual al unui ochi completeaza cimpul vizual al cel.uilalt ochi. Acest
lucru i.l punem in evident! astfel: privind un obiect cu-.ambii ochi vom vedea
intreaga imagine a obiectului, chiar daca intre ochi si obiectul privit
interpunem un creion tinut vertical. Daca inchidem un ochi
creionul va acoperi o parte din imaginea obiectului privit, la fel ca intr-un

desen (fig. 9.2,7); deci, ce nu vedem cu un ochi vedem cu celilalt.
Pe proprietatea vederii binoculare se bazeaz! construcjia stereoscopului, atit
ca aparat de fotografiat, cit $i ca aparat de vizionat fotografii stereoscopice. Cele doua imagini stereoscopice sint percepute separat de tiecare
ochi, dind senzafia de adincime; este ceea ce se intimpla cind privim intr-o
oglinda. Fiecare ochi vede pe suprafaâ ei imaginea care, prin reflectare, se
formeaz! anume pentru el. Nu avem senzaîa c! imaginea se formeaza pe

suprafata oglinzii fi sintem tentafi s! intindem mina spre obiectele ce ne apar
dincolo de suprafata ei.
FENOMENE SUBIECTIVE ALE VEDERII UMANE
Pe ling! fenomenele de optic! fiziologica, perfect masurabile, vederea umana
prezinta o serie de fenomene subjective care sint numai in parte masurabile. Aceste fenomene se bazeaz! in special pe relatiile care se stabilesc
intre excitantii externi, receptionati de ochi, si senzatiile vizuale ce se formeaz! la nivelul scoartei cerebrale. Daca forma, marimea sau culoarea
imaginii pe care o vedem difer! de cea a proiectiei pe retin!, inseamn! ca
stimulii ce ne parvin sint modificati la nivelul sistemului nervos. Apar asanumitele ,,iluzii optice". O mare important! in formarea senzatiilor vizuale o
are experienta trait!. Se stie ci orbii din nastere, vindecati, au la inceput
senzatia c! ating obiectele cu ochii.
Cind percepem obiecte foarte luminoase sint exci- tate pe retina si celulele
din jur. Apare un fenomen de iradiere. Astfel o pat! alb! pe un fond negru
apare mai mare decit o pat! neagra pe un fond alb, desi cele dou! pete au
aceleasi dimensiuni (fig. 9.2.8). La trecerea de la o imagine luminoas! la un
fond intunecat, imaginea persist! un timp apoi se intunec! treptat. Aceasta
inseamn! c! efectul produs de lumina asupra retinei nu dispare in
2-11
fig. 9.2.9
acelasi timp cu Tntreruperea stimulului, ci mai dureazS 1/15.. .1/20 dintr-o
secunda. Persistenfa imaginilor creeazS senzatia de miscare continuS si face
posibila vizionarea proiectiilor cinemato- grafice. In figura 9.2.9 este pus Tn
evident acest fenomen de persistentS, care apare atunci cTnd receptionam o
succesiune de tonuri contrastante. La intersectia liniilor albe pe fondul negru
apar ni$te patrate cenujii.
Rudolf Arnheim arata ca ,,pTna si o configuratie
vizuala foarte simplS este afectatS fundamental de structura ambianêi
spatiale. in spafiul vizualse creeaza o serie de relatii Tntre elementele sale
componente, care fac ca Tn anumite condiîi sS avem aja-numitele iluzii

optice. in figura 9.2.10, car ilustreazS o variants a iluziei Ponzo, cele douS
linii verticale par inegale, deoarece noi rSminem Tn afara sistemului spatial
din desen. S3 indudem aceste douS verticale Tntr-o perspectivS (fjp 9.2.11).
De data aceasta pStrundem suficient de mult Tn sistemul spatial creat Tn
desen $i vedem cele douS verticale egale.
Dou3 linii paralele par curbe dacS se suprapune peste ele un fascicul de
drepte convergente m- tr-un punct situat Tntre aceste paralele (fig. 9.2.12).
in figura 9.2.13 aceleaî linii par frTnte.
Cele douS segmente egale par a avea mSrimi diferite Tn figura 9.2.14. Cele
douS cercuri egale din figura 9.2.15 dau impresia cS nu au acelasi diametru,
dacS unul este Tnconjurat de un cere pu(in mai mare, iar celSlalt de un cere
cu raza de 3...4 ori mai mare. Un spatiu urban nemobilat $i pustiu pare mai
mic decTt acela?i spa(iu prevSzut cu o serie de elemente de mobilier urban,
pe care sS se opreascS privirea si sS stabileascS comparatii de mSrime si
distantS.
Spatiul vizual este considerat anizotrop acelasi segment de dreaptS pare
mai lung Tn pozitie verticals decTt Tn pozitie orizontalS. Aceasta pentruca
fig. 9.2.10
Repreientari de arhitectura in perspective

242
fig. 9.2.12
ochiul are o mai mare mobilitate pe orizontalS dedt pe verticals.
Desenul $i fotografia se deosebesc chiar $i de vederea monoculars, cu care
sTnt comparate. Pentru distance apropiate, imaginea realizatS cu un singur
ochi are un plus de relief fafa de desen $i fotografie, deoarece tensiunea
mufchilor ciliari, ce contro- leazS curbura cristalinului, este folositS de sistemul nervos ca indicator al distantei.
9.3.
GEOMETRIZAREA SIMJULUI VEDERII
fig. 9.2.13
fig. 9.2.14
SCURT ISTORIC
IncS din cele mai vechi timpuri omul a Tncercat sS redea prin desen
obiectele si fiintele din jurul sSu. La inceput s-au folosit procedeele cele mai
simple de redare a spatiului, cum este metoda bidimensio- nalS egipteanS
sau diferite metode axonometrice. Daca aceste metode au fost descoperite
independent Tn Tntreaga lume, la niveluri primitive de concept vizualS,
perspectiva ca proiectie conica a fost descoperita Tntr-un singur loc si Tntrun singur moment Tn Tntreaga istorie Renasterea. Perspectiva a aparut ca
rezuftat a unor explorSri Tndelungi si, asa cum aratS R. Arnheim, ea este
departe de modul cel mai realist de redare a spatiului vizual.
Spatiul mergTnd Tn profunzime este divizat Tntr-o serie de pStrate care
descresc odata cu depSrtarea. Pe acest caroiaj slnt desenate obiectele,
adaptTnd proporjiile lor la dimensiunile descrescTnde ale patratelor. Metoda
caroiajelor dateazS din vremea lui Alberti (1435), a lui Leonardo da Vinci
(1492) si a lui Viator (1505), fiind reluatS de Vignola (15301540) Tn a doua
regulS a sa si apoi apare Tn majoritatea manualelor pentru artisti.
In figura 9.3.1 este TnfStât mecanismul folosit de Albrecht Durer Tn tratatul
sau despre mSsurStori. DupS cum se vede, desenatorul priveste printr-un
orificiu care Ti asigura un punct de observa(ie fix si traseazS contururile
modelului pe placa verticals. Leonardo da Vinci recomanda pictorilor ,,metoda vitroului cadrilat", care nu este altceva decTt un geam divizat Tn
pStrate, a$ezat vertical Tntre obiect si desenator. Albrecht Durer Tn
,,Desenatorul alSutei" (1525) ilustreazS mecanismul metodei lui Leonardo
da Vinci (fig. 9.3.2). Razele vizuale sTnt materializate prin diferitele pozitii ale
unui fir petrecut printr-un inel fix (centrul de proiectie) $i care este tinut
Tntins de o greutate. Un desenator urmSrefte cu cealaltS extremitate a firului
diferitele puncte ale obiectului, care sTnt raporMecanismul perspective!
243
fig. 9.3.1
fig. 9.3.2
244
Reprezentari de arhitecturd in perspective
tate la doua din laturile cadr.ului, situat vertical intre centrul de proiec(ie $i
obiect. Legat de acest cadru, ca o portitS, este tabloul pe care se tree
punctele componente ale obiectului desenat (fig. 9.3.3). AceastS metodS
constituie o primS schema de constructie geometries a perspective!. Preferinfa cStre reproducerea mecanicS $i pentru construe^ geometrice a fost
dublatS, la arti^tii Renas- terii $i la cei ce le-au urmat, de o imaginatie crea?
toare, ca.rod al spiritului uman. Chiar $i Tn epoca fotografiei, imaginatia este
cea care T$i subordo- neazS majina si nu invers (R. Arnheim 1979).
SCHEMATIZAREA PROCESULUI PERCEPTIEI VIZUALE
Daca se considers ochiul un punct, razele vizuale ca raze proiectante, iar
retina se aproximeazS cu un plan de proiectie, se poate spune ca vederea
umanS functioneazS ca un sistem de proiectie co- nicS (proiectie centrals).

Razele vizuale ce pornesc din ochi si ating obiectul vizat formeazS un con
vizual (con proiectant). Locul geometric al tuturor punctelor tangente dintre
razele vizuale $i obiect se numeste conturul aparent al obiectului. Conturul
aparent, TmpreunS cu totalitatea punctelor din interiorul sSu, formeazS
partea vSzutS a obiectului vizat din punctul de observatie ales (fig. 9.3.4).
Intersected conul vizual cu un plan (tabloul picto- rului) se ob(ine pe el
desenul perspectiv al obiectului. Un astfel de desen se poate realiza foarte
uôr, desenTnd pe geamul unei ferestre obiectele ce se vad prin ea (fig.
9.3.5). Se observS cS obiectele desenate nu au forma reals din spatiu, ci
proiec{ia ce se objine pe un plan. Astfel, dreptele paralele din spa(iu devin
concurente ?ntr-un punct numit punct de fuga, iar punctele de fugS ale
tuturor dreptelor orizontale sint situate pe o dreaptS numitS linia orizontului.
Linia orizontului este deci dreapta de fugS a tuturor planelor orizontale si o
conturul aparent
fig. 9.3.5
TntTInim atunci cfnd privim marea, orizontul fiind linia dupa care marea ,,se
Tntilne^te" cu cerul (fig. 9.3.6). Pe tablou linia orizontului desparte
perspectiva planului orizontal, ce se tntinde Tn fata observatorului, de
perspectiva boltii cere^ti.
Mecanismul perspective!
245
Dar pentru a compara vederea umana cu o proiec- Ve conic5 (desenul
perspectiv) trebuie s! se jin! seama de o serie de aspecte care le deosebesc,

$i anume:
desenul perspectiv ca rezultat al proiecjiei conice este fix, vederea umana
este Tn continua mijcare;
desenul perspectiv reduce vederea binocular! la cea monocular! ?i, mai
mult decTt atTt, reduce ochiul la un punct fix centrul de proiectie;
desenul perspectiv este plan $i nu tine seama de sfericitatea retinei.
Toate acestea fac ca desenul perspectiv sa se deo- sebeasc! de percepjia
vizual!, de aceea Tn decursul timpului au existat preocup!ri intense pentru a
le apropia. O parte din aceste metode de a apropia desenul de imaginea
realit!tii percepute vor fi amintite in lucrarea de faj!, Tn m!sura Tn care
acestea devin utile perspectivei de arhitectur!.
CONDIJIILE UNEI BUNE PERSPECTIVE
Pentru a Tnjelege mai bine mecanismul construc- Jiei desenului perspectiv
vom ar!ta cum se petrec lucrurile Tn cazul desenului dup! natur!, folosind
exemplul fotografiei $i socotind ca ochiul functio. neaz! ca un aparat de
fotografiat. CTnd fotogra. fiem, indrept!m aparatul c!tre centrul geometric
al obiectului $i ne apropiem sau ne dep!rt!m de el astfel TncTt sa-l putem
cuprinde Tn cadrul obiecti- vului. La fel se procedeaz! si Tn cazul desenului
dup! natur!. Pentru a desena un obiect, trebuie $! ne Tndreptim direcjia
privirii citre centrul sju geometric $i s! ne situ!m la o distant! de el, astfel ca
imaginea obiectului sa se formeze Tn Tntregime pe retina $i sa fie suficient
de clara. Distanja faja de obiect d! de fapt unghiul sub care trebuie privit
obiectul. Acest unghi se masoara la vTrful conului de viziune foarte precis!.
Pentru a usura Tntelege- rea formarii conului de viziune clara si precis! se
deseneaza pe un geam un cere. In funejie de distanta de privire faj! de
geam, se pun Tn evidenf! cTmpurile de viziune clar! (fig. 9.3.7). La o distan)!
de geam de patru raze, unghiul la vTrf al conului este de 28, la trei raze,
unghiul este de 37, iarla doua raze, acest unghi este de 53. T'nTnd seama
de forma de elips! a petei galbene si de unghiul de circa 35 corespunzitor
acuitatii vizuale maxime, vom adopta pentru constructia perspectivei unghiul
de 37 pe orizontal! $i de 28 pe vertical!. La unghiul de 53, cTmpul se m!
reste, iar claritatea imaginii scade catre marginile ei. In unele cazuri, acest
unghi se foloseste pentru a putea extinde mai mult perspectiva. Pentru a ne
forma obi$- nuinta de a aprecia din ochi distanta la care trebuie sa ne plas!m
fata de obiectul pe care vrem sa-l desen!m, Horia Teodoru propune exercitiul
cu
fig. 9.3.7
246
Repreientari de prhitectura in perspectiva
vizorul perspector (fig. 9.3.8). Acest vizor poate fi confectionat foarte ufor din
carton. Are decupat un cere cu diametrul de 3 cm fi un calcii tangent la
cerepe care sint marcate distance fa}3 de centru (2 raze. 3 raze, 4 raze).
Extremitatea caiciiului se fixeaza la baza ochiului f i privind prin vizor vom
avea certitudinea unui bun plasament fata de obiectul de desenat. Daca
schimbam pozi(ia tabloului, lasind fixe obiectul fi centrul de proieefie
(punctul de observajie), vom obîne pentru fiecare poziîe o noua
perspectiva (fig. 9.3.9). Dar pentru a obfine pe tablou o imagine asem!
natoare cu cea a obiectului vazut din punctul de observatie ales, tabloul
trebuie afezat perpendicular pe directia principal! de privire.
Deci, conditiile unei bune perspective stnt:
unghiul sub care este privit obiectul trebuie sa fie de 37 pe orizontaia fi de
28 pe vertical!;
directia principal! de privire va fi Tndreptata catre centrul geometric al
obiectului sau al ansamblului;
tabloul se va lua totdeauna perpendicular pe directia principal! de

privire.
ANAMORFOZELE
Daca tabloul nu este perpendicular pe direct principal! de privire, imaginea
perspectivei va fi deformat!, rezultind afa-numitele efecte excesivede
perspectivd anamorfozele. Acelafi efect se obtine dac! se proiecteaza nifte
diapozitive pe un ecran ce nu este afezat perpendicular pe directia de proiec(ie a aparatului. Efecte excesive de perspectiva apar si atunci and unghiul
de proiect este cu mult mai mare decit cel stabilit pentru o buna perspectiva.
Pozele f!cute cu obiective de deschideri foarte mari prezinta astfel de
efecte.
Este sigur ca cei care au descoperit perspectiva, in Renastere, au descoperit
fi efectele ei excesive. Extinzind foarte mult gratarul perspectiv au rezultat
acele desene deformate, care Tns3 puteau fi redresate optic. Descoperind
mecanismul de construct al anamorfozelor, ei au c3utat sa le ampli- fice
efectele, exagerind propor(iile pina la absurd, acestea devenind o
preocupare predilect! a epocii. Termenul de anamorfoza a fost adoptat mai

tirziu, mai intii in Germania fi dup! un secol fi in Franca.
I. Baltrusaidis citeaz! lucrarea matematicianului fi filozofului german Wolf
(1715) in care perspectiva este imparfita in trei p5rti: obisnuita, militar! fi
247
grafica, Tn care desenele se executau pe un gratar perspectiv deformat,
redresarea optica fa- ctndu-se prin vizionarea lor dintr-un punct fix dinainte
stabilit (fig. 9.3.11 $i 9.3.12).
De multe ori anamorfozele se dovedesc necesare, de exemplu tn picturile
murale a?ezate la mari Tnaltimi sau pe bol(i, tn decorurile de teatru $i tn
arhitectura. in arhitectura anamorfoza este realizata spatial, cretnd senzatii
de accelerare a perspective! sau de tncetinire a ei.
Prin perspective! accelerate, arhitectii Renasterii amplificau senzatia de
spatiu arhitectural, deformtnd Tn mod voit senzatia de perspective. (Jn exemplu mult citat tn tratatele
de specialitate este cel al Vilei Spada din Roma construite de Francesco
Borromini (1635). Arhltectul' a' reusit aid sS realizeze 'O perspective'
arhitecturala adtnea ?ntr-un spapu relativ mic, tngusttnd spre' profunzime 0
colonadS boltita. Daca privesti spre coloriade vezi un tunel lung flancat de
Coloane, care te conduce cStre statuia relativ mare d unui luptStor. in interiorul colonadei privitorul este complet derutat. Colonada are doar 8,5 m
lungime, primul arc este inalt de circa 6 m ?i lat de 3 m, ultimul arc este
Anamorfoza f a r a unghi optic Desen din secolul al XVI-lea
fig. 9.3.12
Repreienturi do aihitectutq in perspective
21
248
inalt de numai 2,4 m si lat de 1 m, de asemenea pardoseala se inal|a, iar
intervals dintre coloane se mic?oreaza. Odata ajunsi linga statuia luptStorului se constats ca aceasta este destul de mica. Procedeul contrar duce la
obtinerea unei perspective tncetinite. Marind dimensiunile obiectelor departate, acestea par mai aproape decTt sint. Aceasta metoda este explicata
Tn toate tratatele de perspective. Dtirer (1545) o explica pentru coloane si
pentru litere, Serlio (1545) pentru apareajul zidariei. Referitor la aceasta
perspective Baltrusaidis aminteste o istorioara privind pe Fidias. Cu ocazia
unui concurs pentru o statuie a Minervei, ce tre- buia sa fie asezata pe un
pilastru, Alcamene a sculp- tat o statuie armonioasS, iar Fidias una cu membrele fliforme, cu gura cascata si nasul alungit. in ziua expozitiei primul a fost
laudat, iar al doilea a fost luat in ris. Situatia s-a inversat odata cu punerea
statuilor la locul stabilit. R. Arnheim ilciteaza pe Vasari care In perioada
Renasterii spunea ca atunci cind statuile urmeaza sa fie puse pe un loc inalt
si nu este suficient spatiu sub ele, pentru a le privi, acestea trebuie
executate cu un cap sau doua mai inalte.
La colonada din Piata San Pietro din Roma, Bernini foloseste, de asemenea,
perspectiva Tncetinita cre- Tnd acel trapez cu latura mica catre privitor, iar
Michelangelo uzeaza de acelaji procedeu la Piata Capitoliului.
CORECTII OPTICE
Efectele de perspectiva pot deveni uneori suparatoare Tn perceperea unor
elemente de arhitectura. DacS de cele mai multe ori perspectiva ajuta la
orientarea in spatiu si la perceperea corecta a distantelor, de multe ori
efectele ei fac ca sa nu se mai perceapa elementele ca avind proporîile
cunoscute. Vechii greci au cunoscut foarte bine toate acestea si, desi nu au
folosit perspectiva in reprezentarile grafice, au recurs adesea la o serie de
artificii care sa corecteze unele efecte suparatoare ale ei, in domeniul
arhitecturii. Aceste metode de corectare a defectelor de percepere a elementelor de arhitectura sint adesea semnalate in tratatele de specialitate
sub denumirea de corecpi optice. Arhitecfii antici au ajuns la rafinamente

deosebite Tn acest domeniu, fapt care a facut ca realizarile lor de arhitectura
sa fie de o inegalabila frumusete.
Coloana de colt ce se profileaza pe gol pare mai sub- fire decit cele profilate
pe plin (pe dadire), de aceea grecii o ingroâu cu a 50-a parte din diametrul ei (fig. 9.3.13). Ochiul percepe coloanele frontale cilindrice ca fiind concurente intr-un punct situat deasupra. Pentru a
corecta acest defect optic grecii ingrosau coloanele Tn partea de jos, prin
operaîa numitS galbare.
fig. 9.3.13
Frontonul, care ajezat vertical pare inclinat pe spate, era asezat putin inclinat
spre fata, iar arhi- travele erau scoase cu a 20-a parte din inaifimea lor.
Liniile orizontale ale fafadelor erau in proiectie hiperbole, pentru a anula
curbura ce rezulta din perceptia vizuala. Aceasta curbura de corec|ie era
aplicata si suprafetelor, astfel o pardoseala dalata era executata cu o
umflatura usoara in centru, fiind jtiut faptul ca uncaroiaj plan este perceput
cu o mica depresiune in mijloc.
La Panteonul din Roma casetele de pe cupola sint astfel construite pentru a
sevedea la fel, indiferent de poziîa lor pe curba cupolei. Valabilitatea acestor procedee a fost probata atunci cind, Tnepoca moderna, s-a incercat
copierea fidelS a o serie de monumente ale Antichitaîi, fara sa se |inS
seama de corecîile optice. De$i au folosit proporiiilean- tice, copiile
moderne au dezamagit, neridicindu-se la frumusejea celor dintii.
COMPARAREA MARIMILOR IN PERSPECTIVA
In perspectiva de observa-fie, cit ji in perspectiva dupS natura sau construita,
este foarte greu sS se aprecieze cu exactitate distance, lungimile sau
marimile unghiulare, fara sa existe elemente de dimensiuni cunoscute, cu
ajutorul carora sa se masoare Tn perspectiva. Aceasta masurare se face cu
ujurinta Tn planele frontale ji cu oarecare dificul- tate Tn profunzime.
Elementul de dimensiuni cunoscute poate deveni modulul cu ajutorul caruia
se poate masura.
Astfel, lungimea unei strazi poate fi masurata cu privirea, numarind
intervalele dintre stilpii de iluMecanismul perspeclivei
249
minat. Aceste intervale de dimensiuni cunoscute servesc drept modul de
apreciere a lungimilor. De asemenca, TnSIfimea unui bloc de locuit se poate
afla numarTnd nivelele $i Tnmulfind cu TnSIfimea de etaj cunoscuta.
Pe o mare foarte I in un vas pare mult mai aproape decft Tn condifiile unei
mari plina detala- zuri. Valurile constituie termen de comparafie, care reda
mult mai bine profunzimea. Cine nu a privit cerul Tntr-o noapte cu lunS
plina? Cind este la orizont luna pare enorma, Tn timp ce dimensiunile ei
scad apreciabil pe masura ce urea pe bolta cereasca. La orizont casele,
copacii, relieful constituie tot atitea elemente de comparable. Tot atTt de
greu este de apreciat pe bolta distanta dintre doua avioane sau altitudinea la
care se gSsesc. Se stie ca, cu cTt obiectele sint mai departate, cu atTt se vad
mai mici. Un caz paradoxal Tl constituie aprecierea marimii unei sfere.
Vazuta de aproape, sfera pare mai mica decTt de la departare. Geometric, de
la departare se vede o porfiune mai mare de calota (fig. 9.3.14). Daca privim
muntii, de la departare par mai Tnalti, deoarece le desco- perim si par-file
ascunse (Tn cazul perspectivei pe
fig. 9.3.14
tablou vertical). La aprecierea marimii valurilor, lucrurile se petrec invers
(creTndu-se o perspectiva pe tabloul Tndinat). Vazut de aproape, un bloc-turn pare mult mai Tnalt (perspectiva pe tablou Tnclinat), vazut de departe
putem sa-i apTeciem adevarata mari me (perspectiva pe tablou vertical).
..Concluzia celor spuse mai Tnainte este ca, Tn majoritatea cazurilor,
evaluarea marimilor Tn spafiu are loc printr-o serie de comparafii cu mSrimi
si calitati ale lucrurilor deja cunoscute, iar determinarea unei marimi
necunoscut'e este cu atTt mai sigura cu cTt ea este Tnscrisa Tntr-un context
cunoscut" (Corado Malteze, 1979).
fig. 9.4.1
250
Repreientari de arhitectura in perspect'v
9.4. CLASIFICARILE PERSPECTIVE!
C
Perspectiva a fo$t Tmpgrfitg de Leonardo da Vinci tn dou5 marl capitole:
_ perspectiva liniara, care are ca scop determinarea urmei fieegrei raze
vizuale pe tabloul de perspectivg, prin constructii geometrice de proieepe
conicS. Pe ITnga punerea Tn perspectivg a diferitelor obiecte, perspectiva
liniarg se mai ocupg p cu construcfia umbrelor p a oglindirilor; perspectiva
aeriand, care se ocupa cu modelarea perspectivei liniare, adica cu gradatia
umbrei p a luminii, cu gradatia culorilor Tn funepe de distanta p de reflexe.
Deoarece toate aceste operapi nu pot fi prinse Tn formule si trasee
geometrice, perspectiva aeriang se bazeazg foarte mult pe ex- perienfa
perspectivei de observatie (desenul dupg naturg).
CLASIFICARILE PERSPECTIVEI LINIARE
1) Dupg pozipa direepei principale de privire

in funepe de direepa privirii, tabloul poate sg ia pozipi diferite, dupg cum se
vede Tn figura 9.4.1. in pozipile A si E tabloul este orizontal, Tn pozipaC
tabloul este vertical, iar Tn pozipile B ;i D tabloul este Tnclinat. Se observg
foarte usor eg pozipile A ji E dau imagini asemangtoare cu cea din pozipa C

sau, mai exact, formeazg acelap tip de perspectivg; acestea fiind mai rar
folosite Tn con- struepa perspectivei de arhitecturg, se vor studia Tn
continuare doar doug tipuri de perspectivg: pe tablou vertical si pe tablou
Tnclinat.
a)
Perspectiva pe tablou vertical. Direepa principal de privire este
orizontalg, iar tabloul este vertical deoarece este perpendicular pe direepa
principal de privire. Aceastg perspectivg pgstreazg verticalele din spapu p
Tn tabloul de perspectivg, iar pe aceste verticale se pgstreazg aceeap
unitate de masurg. Perspectiva pe tablou vertical este p ea de trei tipuri:
perspectivg frontalg centralg (fig. 9.4.2, a):
perspectivg frontalg lateralg (fig. 9.4.2, b):
perspectiva de colt sau la 2 puncte de fugg (fig. 9.4.2, c).
Toate aceste trei tipuri pot fi construite fiecare Tn trei moduri diferite, p
anume:
perspectiva la nivelul ochilor linia orizontului este la Tngltimea omului
H = 1,80 m (fig- 9.4.3).
~ perspectiva cu orizont supralnglfat linia orizontului este mai sus decTt
cota celui mai Tnalt obiect pus Tn perspectivg (fig- 9.4.4);
Mecanismul perspectivei
251
perspectiva cu orizont cobortt linia orizontului este mai jos decit cota
0,00 a obiectului pus tn perspectiva (fig. 9.4.5).
b) Perspective pe tablou Inclinat. Verticalele din spafiu sint concurente in
perspectiva pe- tablou inclinat, iar unitatile de masura se mic$oreaza pe
verticaia. Perspectiva pe tablou inclinat este de doua feluri:
perspectiva ascendenta direc(ia principals de privire este ascendenta;
este utilizata la perspectiva obiectelor de arhitectura foarte Tnalte sau la
perspectiva de interior a plafoanelor (fig. 9.4.6);
perspectiva descendenta direejia principal de privire este descendenta:
este utilizata in perspectiva ansamblurilor v3zute de la mari inSlîmi (fig.
9.4.7).
2) Dupa forma tabloului
a)
Perspectiva pe tablou cilindric cu axa verticaia. Se introduce un unghi
vizual mai mare decit unghiul optim pe orizontaia. Este tabloul utilizat in
vederile panoramice (la ansamblurile de obiecte de mica inalfime $i de mare
desfajurare orizontaia). Acest tablou se poate desfa$ura pe un tablou plan
(fig. 9.4.8).
b)Perspectiva pe tablou cilindric cu axa fronto-orizontald. Se introduce un unghi vizual vertical ma mare decit unghiul optim
perspectiv de 28". Acest tablou se utilizeaza in cazul unui obiect cu o inaifime foarte mare, aproximind mai bine decit tabloul inclinat, perspectiva
acelui obiect. $i acest tablou cilindric se poate desfa$ura pe un tablou plan
(fig. 9.4.9).
fig. 9.4.5
252
Repioianlon da aridtecturo ln peispe<<',a
c)
perspective pe tablou sferic. La aceastS perspective punctul de vedere
este centrul sferei respective LX corespunzTnd unei vederi care depa$este tn
toate direc(iile unghiul de valabilitate al proiectiei conice tn perspective. Un
asemenea tablou nu se mai poate desfSjura pe un tablou plan tangent sferei
(fig. 9.4.10).
Toate aceste tipuri de perspective care tnlocuiesc tabloul plan cu unul curb
Tncearca se se apropie ett mai mult de realitate, dar folosirea lor este
anevoioasa ?i nu se dovedejte utile deett Tn cazuri cu totul izolate.
Cinematograful modern Tncearce tot mai mult utilizarea unor astfel de
ecrane, pentru a crea spectatorului senzatia de real.
9.5. ELEMENTELE SISTEMULUI PERSPECTIV
Sistemul perspectiv este un sistem de proiectie centrale (proiectie conice).
Dupe cum s-a vezut tn capitolul introductiv, orice sistem de proiectie
centrale se compune dintr-un centru de proiectie, razele proiectante si planul
de proiectie. Centrul de proiectie se numeste punct dc vedere Cl (punct de
observatie), planul de proiectie tabloul de perspective T, iar razele
proiectante raze vizuale. Raza vizuale principal se numeste directie principals de privire. Locul unde directia principal de
privire Tnjeapa tabloul este punctul principal de privire P. in figura 9.5.1 este
ilustrat sistemul perspectiv cu tabloul vertical (deci directia principals de
privire este orizontale). Tabloul este perpendicular pe planul orizontal pe care
stau obiectele $i care aproximeaze pemTntul. Planul vederii este paralel cu
planul pamTntului $i se mai numeste ?i planul orizontului. El intersecteaza
tabloul dupe linia orizontului (h, h'). Intersectia tabloului cu planul
pamTntului se numeste baza tabloului. Planul neutru este planul ce trece
prin punctul de vedere si este paralel cu tabloul. Intersecfia lui cu planul
pamTntului se face dupe linia neutra. Proiec- tia punctului de vedere pe
planul pamTntului constituie pozipa observatorului a> si se citeste numai

Tn proiectie orizontala. RabatTnd punctul de vedere LI pe linia orizontului se
obîne punctul de distanfa D, Tn dreapta $i Tn stTnga punctului principal de
privire P.
Tabloul de perspective si planul neutru Tmpart spatiul Tn trei parti:
spapul real, de la tablou catre infinit;

spatiul intermediar, Tntre tablou si planul neutru:
spatiul virtual, Tn spatele planului neutru, deci Tn spatele observatorului.
In spatiul real se afla majoritatea obiectelcr vazute din punctul de vedere
ales. Reprezentariie perspective sTnt mai mici decTt obiectele situate Tn
spatiul
253
real. Ori de cite ori reprezentSrile obiectelor pe tablou sint mai mari decit
obiectele din spaju, acestea din urmS se gSsesc in spafiul intermediar.
Obiectele situate in spatiul virtual, deci in spatele observatorului, nu pot fi
reprezentate decit prin oglindire.
Odata cu schimbarea directiei privirii desenatorului, se schimba si directia
planului tabloului ?i a planului neutru spre a rSmine perpendiculare pe
directia principals de privire. Se schimba totodata si pozitia ?i numarul
obiectelor ce intra in cimpul vizual. Cind se construieste o perspectivS,
directia principals de privire rSmine fixS, iar dacS se doreste sS se cuprindS
in tablou cit mai multe obiecte, se mSreste de fapt unghiul optim pentru
obtinerea unei bune perspective. Se vor studia toate acestea mai pe larg la
alegerea punctului de vedere.
La un desen perspectiv punctul de vedere este unic. Fac exceptie vastele
compozitii cu o mare desfasurare, care nu pot fi cuprinse dintr-o singurS
privire nici de creator nici de privitor. Aceste compozitii pot avea mai multe
puncte de vedere.
9.6. MECANISMUL PERSPECTIVE! CONICE PE TABLOU VERTICAL
Se stie din experienta vizuala cS daca se priveste in lungul unei cai ferate se
observa convergenta sinelor intr-un punct situat pe linia orizontului. In figura
9.6.1 este greu de spus pe care linie vine trenul. Aceeasi convergenta a
liniilor se observa si in cazul unei prisme drepte dreptunghiulare. PrivitS de la
o distantS relativ mica Tn raport cu dimensiunile ei, convergenta muchiilor

este mai accentuatS. Odata cu departarea, obiectul se apropie de linia
orizontului, iar convergenta muchiilor sale scade (fig. 9.6.2).
In perspectiva conica se observS cS dreptele paralele din spatiu sint
concurente pe tabloul de per- spectivaintr-un punct, numit punct de fuga,
care se noteazS cu F. DacS cele doua drepte sint paralele cu planul orizontal
(drepte de nivel), atunci punctul lor de fuga F este situat pe linia orizontului
(fig. 9.6.3). Segmentul AB cu punctul 2 formeazS planul [PJ, iar segmentul
CD cu punctul 2 formeazS planul [PJ. Cele douS planuri [PJ si [PJ, avind un
punct comun (punctul de vedere 2), au o dreapta comuna dreapta lor de
intersectie 2F, care este paralela cu AB si CD. Intersectind cele doua planuri
[PJ $i [PJ cu un al treilea plan [T] tabloul vertical, rezulta douS drepte de intersec(ie A^B* ji C*D* concurente pe dreapta de intersecjie a planelor [PJ ji
[PJ in punctul F (punc254 ----------------------------
tul lor de fugS pe tabloul vertical T).

Figura 9.6.4 ilustreaza axonometric mecanismul de constructie a perspectivei
pentru o prisma dreapta dreptunghiulara ce are o pozitie in unghi fata de
tablou, iar punctul de vedere este situat deasupra ei. Rezulta perspectiva de
colt a prismei (la doua puncte de fuga). Principiul constS in a intersecta
fiecare raza vizualS cu tabloul, acesta fiind obiectul perspectivei liniare.
Aceasta operatie se poate face pe douS cai:
folosind razele vizuale directe si proiectiile lor pe planul orizontal:
folosind razele vizuale directe $i punctele de fuga, dupS ce s-a determinat
inainte un punct de intersectie prin prima metodS. Punctul de fuga se aflS
ducind din 2 paralele la muchiile prismei. Acest procedeu sta la baza
construc[iei perspectivei prin metoda dependents.
Reprezentari de cirhitectura in perspective
255
9.7. PROPRIETAflLE GEOMETRICE ALE PERSPECTIVE!
Asa cum s-a aritat in capitolul introductiv, perspectiva ca rezultat al
proicctiei conice are urmatoarele proprietaî geometrice:
pSstreazi punctul, dreapta ji intersectia:
p3strcaz3 relative de incident coliniaritatea $i concurenta dreptelor;
pistreaza biraportul a patru punctc coliniare;
raportul a trei puncte nu se p3streaz3 in perspectiva;
dreptele paralele din spatiu apar in perspectiva concurente in punctul de
fugi;
in perspective nu se pastreaza relatiile metrice dimensiunile liniare,
suprafetele ?i unghiurile;
curbele i$i pastreaza gradul ?i tangenâ.
9.3. METODELE DE CONSTRUCJIE ALE PERSPECTIVE!
Studiul teoretic al perspective! $i practica de proiectare au evidential patru
metode distincte de construct a perspectivei.
Metoda descriptivd sau dependents recurge la epura de geometrie
descriptive (plan vedere) $i consta in a deterrpina punctele de intersectie

ale razelor vizuale cu tabloul. A fost ini(iata $i dezvoltata de Brunelleschi,
Leonardo da Vinci, Monge. Este o metoda exacta, dar anevoioasa $i
neintuitiva. Metode libera sau direct a permite construct perspectivei fara a
foiosi direct dubla proiecjie ortogonaia. bazindu-se pe invarian(ii proiectiei
conice. Este o metoda intuitive, deoarece toate opera(iile se rezolva direct in
tabloul de perspectiva. Cei care au mitiat-o $i dezvoltat o au fost Desargues,
Lambert, Poncelet.
Metoda oxonometricd consta in trasarea desenului direct pe o retea
perspective dinainte construita pe tablou. Reteaua confine $i unitatea de
masura pe cele trei direcjii, materializate de obicei prin reêle patratice.
Initiate de pictorii Renajterii italiene, aceasta metoda a fost dezvoltata de Desargues, Abraham Bosse $i Pierre Olmer. Perspectiva de observable este
metoda desenului dupa nature }i practicarea ei poatc duce la descopcrirea
legilor perspectivei, formind $i o buna vedere in spatiu. Studied perspectivei
de observa(ie apropie desenul de realitatea vazuta. in practica curenta.
aceste metode se intrepatrund, lasind perspectivei dependente sarcina de a
pune lri mare volumele In perspectiva, dupa care prin
perspectiva libera sint finisate detaliile. in lucrarea de fa(3 se dezvolta o
metodd mixtd care sA permita o construct intuitive, exacta ?i rapida a
perspectivei.
9.9. RECOMANDARI iN PRACTICA DESENULUI PERSPECTIV
Pentru a obtine rapid o perspectiva bine construita $i expresiva, trebuie s3 se
Jina seama de urmatoarele:
metoda de construct a perspectivei se alege in funefie de tipul perspectivei
$i de obiectele ce compun ansamblul de desenat;
traseele geometrice $i succesiunea lor sa reprezinte clar fenomenul
geometric din spatiu. Pentru aceasta se recomanda sa nu se foloseasca
constructs geometrice abstracte;
metoda de constructie aleasa trebuie sa creeze o imagine spatiala care sa
permita desenatorului sa-si controleze desenul inca de la primele lir.ii;
construc(iile grafice si nu dep3seasca cu mult tabloul de perspectiva $i, in
orice caz, sa se poata executa in cadrul planjetei;
metoda de constructie folosita trebuie S3 conduca la dimensiunile finale
ale perspectivei, fara sa mai necesite m3riri sau mic?orari ulterioare:
este de dorit s3 se foloseasca constructii grafice cit mai simple, cu o
liniatura cit mai discreta, pentru a nu Inc3rca desenul in mod inutil;
se recomanda evitarea intersectiilor la unghiuri prea ascujite, acestea
conducind la constructs lipsite de precizie;
dreptele trebuie determinate prin un.rea a doua puncte cit mai departate.
pentru a evita de- formarile;
pentru a m3ri precizia desenului se recomanda utilizarea multipleior
verificari;
la punerea in perspectiva a unor ansambluri de volume complicate,
acestea trebuie inscrise in volume simple ce sint u$or de construit $i
controlat in perspectiva (de exemplu, prisma dreapta dreptunghiulara).
nu se vor pagina mciodata apropiat sau cuprmse in acclaî cadru mai

multe perspective, deoarece ele se influenteaza reciproc, distrugind senzatia
de perspectiva.
25<
Repieienuui de aihitecturo in peripectivd
10.
PERSPECTIVA DEPENDENTA PE TABLOU VERTICAL
10.1. GENERALITAJI
Perspectiva dependents este metoda de a determina punctele de
intersectie a razelor vizuale cu tabloul de perspectiva. Dar folosind epura de
geometrie descriptiva, se poate spune ca perspectiva dependents este
,,metoda razelor vizuale Tn dubla proiectie ortogonala" (A. Gheorghiu, 1963).
Pentru a reprezenta Tn perspectiva un obiect, este suficient sa se reprezinte
muchiile si vTrfurile din care este compus. Pentru a pune o muchie Tn perspectiva, este suficient sa se reprezinte Tn perspectiva doua puncte ale sale.
Deci, pentru a reprezenta un obiect Tn perspectiva, este suficient sa se reprezinte punctele principale din care este compus obiectul, ca apoi, prin
unirea acestor puncte, sa se puna Tn evidenta muchiile, vTrfurile si fetele
obiectului.
Daca Brunelleschi foloseste, alaturi de epura de geometrie descriptiva,
planul de profil drept tablou de perspectiva, Leonardo da Vinci este primul
care suprapune tabloul peste planul vertical de proiectie, facTnd Tn felul
acesta o mare economie
de linii de constructie. Baza tabloului, numita linie de pSmTnt (xx'), a fost

suprapusa peste axa OX din epura de geometrie descriptiva. Mecanismul
vitroului lui Leonardo da Vinci este ilustrat Tn schita axonometrica din figura
10.1.1. Perspectiva punctului este totodata si perspectiva verticalei. Dupa
cum se vede din schita axonometrica, prin' acest procedeu perspectiva iese
mai mica decit proiectiile obtinute Tn epura de geometrie descriptiva,
dezvoItTndu-se deasupra liniei de pamTnt xx' (fig. 10.1.2).
Pentru a obtine o perspectiva suficient de mare, care s3 nu mai necesite
mariri ulterioare, tabloul va fi plasat dincolo de proiecjia orizontala a obiectului.
10.2. PERSPECTIVA PUNCTULUI
Reprezentarea punctului Tn perspectiva se face intersected doua drepte
aêzate Tn pozitii particular. Dupa pozitia acestor douS drepte (la intersectia carora se gasefte punctul), se pot distinge
Perspectiva dependents pe tablou vertical

257
mai multe metode de construcfie a perspective! punctului.
Metoda dreapta cu dreapta (metoda celor doua puncte de fuga) F, Fw.
Punctul se g3se$te la intersecfia a doua drepte orizontale, care Tn
perspectiva fug la punctele de fuga F $i F90 (fig. 10.2.1). Din a se due
paralele la adevSratele direefii de fuga (1) $i (3), iar la interseefia cu tabloul
(xx') se ridica verticale. Pe aceste verticale se iau cotele Tn adevarata
marime. Unind aceste cote cu cele doua puncte de fuga obtinem perspectiva
punctului A*. Metoda punctcu punct (wP). Este metoda intersec- fiei razei
vizuale cu tabloul. Punctul se construie$te la intersectia unei drepte de capat
(care Tn perspectiva fuge la P) cu planul vertical ce trece prin proiecfia
punctului de vedere oTji este orientat dupa
direefia razei vizuale. Acest plan vertical ce confine raza vizuala
intersecteaza tabloul dupa o vertical. Deci Tn perspectiva punctul se gaseste
|a interseejia acestei verticale cu dreapta de capjt care trece prin punct $i
fuge la P (fig. 10.2.2). Aceasta metoda se folose$te cTnd punctele de fUga nu
sTnt accesibile.
Metoda coF. Punctul se g3se$te la interseefia unei drepte orizontale (care Tn
perspectiva fuge |a punctul de fuga F) cu o dreapta vertieala, care este
interseefia planului vertical (ce trece prin punct $i prin OJ) cu tabloul de
perspectiva (fig. 10.2.3) Metoda FP. Punctul se gaseste la interseefia unei
drepte orizontale (care Tn perspectiva fuge la F) cu o dreapta de capat care
Tn perspectiva fuge la P (fig. 10.2.4).
Repreientari de arhitectura in perspectiva

258
CONSTRUCTS VOLUMELOR
10.3.
Pentru simplificarea problemei se va studia construcpa perspective! unei
prisme drepte dreptunghiulare, in interiorul c3reia se poate inscrie orice
volum sau ansamblu de volume de arhitectura. Metoda dreapta cu dreaps
(metoda F, F00). Este metoda cea mai comoda, deoarece asigura in mod
direct construct orizontalelor la punctele de fuga, dar nu totdeauna poate fi
folosita. Practica dovede$teca, de cele mai multe ori, un punct de fuga este
inaccesibil sau chiar amindoua. Pentru a obtine o perspective mai mare se
plaseaza, in plan, obiectul Tntre tablou si pozipia observatorului o) (fig.
10.3.1). Din co se due paralele la direc(iile dominante ale obiectului $i se
ob(in punctele de fuga. liuchia cea mai avansatS catre privitor se obtine prin
procedeul aratat la perspectiva punctului, apoi se prelungeste Tn plan
cealalta pereche de muchii perpendiculare pinS la interseqia cu tabloul;
unind aceste intersec(ii cu punctele de fuga se delimiteaza fetele vizibile ale
obiectului.
Metoda punct cu punct (coP). Aceasta metoda a razelor vizuale face
abstraejie de punctele de fuga $i far3 verificari suplimentare poate s3 duca
la deformari destul de mari. La construe^ perspective! prin metoda punct cu
punct se folose$te $i proiecîa verticala a obiectului. Metoda consta practic
Tn determinarea pe tablou a fiec3rui punct important al obiectului (fig.
103.2). Pe ITnga im- precizie, aceasta metoda mai are dezavantajul ca
aglomereaza foarte mult centrul perspectivei cu linii de construc(ie.
Metoda coF. Folosind un punct de fuga, se elibereaza centrul perspectivei de
liniile de construc{ie; rezulta deci o metoda combinata (fig. 10.3.3). Metoda
FP. Folosind punctul principal de privire, ?i aceasta metoda aglomereaza
centrul perspectivei (fig. 10.3.4).

Aceste metode se folosesc dupa caz:
Tn situatia Tn care un punct de fuga sau amtndoua sTnt inaccesibile;
pentru ca intersectia din care rezulta punctul sa se fac3 la un unghi cTt
mai aproape de 90;
pentru economie de linii de construc(ie;
pentru verificari.
fig. 10.3.1
Perspectiva dependents pe tablou vertical
259
H obiect
fig. 10.3.2
260
Reprezentari de arhitectura in persped'
fig. 10.3.4
in general metodele perspective! dependente ne- cesitS un volum mare de
linii de construcfie, lucru care face ca Tn practica aceste metode sa fie greu
de folosit. De aceea, la construcfia perspective!
volumelor de arhitecturS se folosesc metodele perspectivei dependente tn
combinaîe cu perspectiva liberS, care prezinta o serie de avantaie evidente.
PHpectiva dependenta pe tablou vertical
261
11.
PERSPECTIVA LIBERA PE TABLOU VERTICAL
11.1. GENERALITATI. DEFINIJIl
Matematicianul J. H. Lambert este primul care imparte metodele de
constructie a perspective! Tn dependente $i libere. in anul 1759 Ti apare
cartea cu titlul ,,Perspectiva libera, sau mvStatura de a compune de buna
voie orice tablou perspectiv, fSra proiectia orizontala. Dupa cum reiese din
acest titlu, prin metoda perspectivei libere se poate construi un desen
perspectiv fSra sa se foloseasca direct epura de geometrie descriptivS. Toate
operative se fac direct Tn tabloul de perspective. Perspective] libera este
metoda de a obtine direct pe tablou perspectiva obiectelor date Tn spatiu $i
de a rezolva asupra lor orice problems geometries, pe baza invariantilor
proiectiei conice. Prin perspectiva de observatie se percep proprietatile geometrice ale volumeior din spatiu, iar cu ajutorul invariantilor proiectiei conice
aceste proprietati pot fi redate Tn desenul perspectiv. Deci, si desenul dupa
natura poate sa fie un desen exact, realizat prin riguroase constructii
geometrice.
Metoda perspectivei libere usureaza foarte mult folosirea desenului
perspectiv ca mijloc de studiu Tn proiectare.
Perspectiva libera prezinta urmatoarele avantaje fatS de metodele
dependente de construct perspectivei:
se apropie cel mai mult de procesul perceptiei vizuale $i prin aceasta este
mai intuitiva;
este mai rapids decTt perspectiva dependents;
perspectiva libera permite un control al desenului perspectiv TncS de la
primele linii;
permite construct perspectivei pornind de la elemente ce se fixeaza de la
Tnceput Tn tablou, dTnd posibilitate desenatorului sa obtina efectul dorit fSrS
sS facS prea multe Tncercari.
Metodele perspectivei libere sTnt folosite Tn fina- lizarea desenului
perspectiv obtinut prin metode
262 ----------------------------dependente perspectiva detaliilor. Perspectiva liberS rezolva direct pe
tablou cele doua categorii de probleme geometrice:
probleme ce trateaza relatiile de pozitie (con- tinere, intersectie,
coliniaritate, concurenta, tangents, paralelism) independent de mSrimile lor
(lungimi si unghiuri).
probleme ce trateaza relatiile metrice (lungimi si unghiuri) si carese
rezoIvS Tn tabloul de perspectiva cu ajutorul invariantilor proiectiei conice,
cunoscTnd linia orizontului si pozhia punctului de vedere.
,,A rezolva probleme metrice pe tabloul de per- spectivS Tnseamna TntradevSr a face geometrie Tn peisaj (V. Gheorghiu, 1963).
11.2. PUNCTUL $l COMPARAJIA VERTICALELOR
in proiectia paralela punctul se reprezinta printr-un bipunct (punctul din
spatiu si proiectia sa) fata de un plan de referinta sau prin dreptunghiul de
pozitie fata de douS plane de proiertie (fig. 11.2.1). In perspectivS lucrurile
se petrec asemanator, punctul putTnd fi reprezentat printr-un bipunct Tn
raport cu planul orizontal ce se Tntinde Tn fata privitorului. Acest plan
orizontal fiind reprezentat prin dreapta lui de fuga linia orizontului,
bipunctul se reprezinta deci Tn raport cu linia orizontului.
LuTnd Tn tabloul de perspectivS un punct A Tn spatiu si proiectia lui a pe
planul orizontal, se poate localiza foarte u$or acest punct Tn spatiu,
raportTn- du-l la linia orizontului (fig. 11.2.2). Punctul este mai departat de
observator cu eft proiectia sa pe planul orizontal este mai apropiatS de linia
orizontului, Punctul A cu proiectia sa a formeazS o dreaptS
------ Rcprezentari de arhitectura in perspective
2d
A
fig. 11.2.1
verticals; deci, Tn figura 11.2.2 s-a reprezentat $i verticala Tn perspectivS.
Tot fa{5 de linia orizontului se comparS Tn perspectiva Tnaltimile verticalelor. DacS Tn tabloul de perspectiva exists un segment de o lungime
cunoscutS, se pot mSsura pe tablou toate segmentele verticale. Linia orizontului reprezintS pe tablou $i planul vederii (vezi sistemul perspectiv). Dar
planul vederii $i planul orizontal de referintS (planul pSmTntului) fiind
paralele, rezultS cS segmentele verticale dintre ele slnt egale. Deci toate
verticalele ce se sprijina pe pSmTnt au Tn tablou aceeasi TnSltime pTnS la
linia orizontului (TnSItimea de la care este fScutS perspectiva). DacS se
cunoaste TnSItimea de la care a fost fScutS perspectiva se poate afla si TnSItimea Tntregului segment. DacS nu se cunoaste aceastS TnSltime se pot
doar compara diferite verticale Tn tabloul de perspectivS, Tn raport cu linia
orizontului (fig. 11.2.3). ComparTnd cele trei verticale constatSm cS verticala
B este cea mai TnaltS. NotTnd cu a TnSItimea orizontului, verticala B are 1a,
verticala A are 2,5 a, iar verticala C are 2a.
DacS se translateazS un~segment vertical cStre profunzime pe tablou el se

micsoreazS, de$i Tn realitate nu-$i modifies dimensiunea. Unind punctele
extreme a douS pozifii succesive ale acestei verticale, se objin douS drepte
concurente pe linia orizontului Tn punctul de fugS F (v. fig. 11.2.2). DacS
punctul de fugS iese deasupra liniei orizontului, segmentul din spate este
mai Tnalt, iar dacS punctul de fugS iese sub linia orizontului, segmentul din
spate este mai mic (fig. 11.2.4). Diferenâ dintre ele se poate afla refScTnd
construcpia din figura 11.2.2.
CTnd se stS Tn picioare $i se privejte o multime de oameni ce se afIS toti pe
un plan orizontal, acestia au capul pe linia orizontului. DacS unii sTnt mai sus
sau mai jos, acestia stau respectiv pe o ridicSturS sau pe o depresiune a
planului orizontal. Diferenta de TnSIfime se afla imediat facTnd comparaîa

cu linia orizontului, Tn locul respectiv (fig. 11.2.5). FacTnd perspectiva de la
TnSlfime, oamenii care se afIS pe planul orizontal au capul mai jos decTt linia
orizontului, iar pentru a-i reprezenta cored
fig. 11.2.2
Perspectiva libera pe tablou vertical

263
trebuie sS se determine diferenta de TnSltime Tn fiecare loc Tn parte (fig.

11.2.6). Se poate spune deci de la ce TnSltime a fost construitS perspectiva,
fScTnd diferenta pTnS la linia orizontului si compa- rTnd-o cu TnSltimea
omului din punctul respectiv.
11.3. DREAPTA $l PLANUL iN PERSPECTIVA DREPTE OARECARE
Unind douS puncte din spatiu A ji B se obtine o dreapta, dar pentru a-i
determina pozijia Tn spatiu trebuie reprezentata si proiectia (ab) pe planul
orizontal (fig. 11.3.1). Prelungind proiectia pTna la linia orizontului se ob(ine
punctul de fuga f al proiecjiei. Punctul unde dreapta din spatiu se
intersecteazS cu proiectia ei pe planul orizontal este punctul unde acea
dreapta intersecteaza planul orizontal si se noteazS cu h. Punctul de fuga F al
dreptei (AB) din spa(iu este sub linia orizontului, la intersectia cu verticala
coborTta din f. DacS se considers proiectia drept umbra pe pamlnt a
dreptei, figura capStS mai multa spatiali- tate. Se poate observa cS dreapta
ce trece prin punctele A si B vine de deasupra privitorului si coboara catre
profunzime, TntepTnd pamTntuI Tn h. in schija axonometricS din figura
11.3.2 sTnt arState diferitele pozi(ii pe care poate sa le aiba o dreapta
oarecare Tn raport cu privitorul. STnt drepte care Tn(eapa planul orizontal Tn
fata observatorului $i drepte care Tn(eapa planul orizontal Tn spatele
acestuia. Reprezentarile perspective ale acestor drepte sTnt aratate Tn figura

11.3.3. Dreptele din pozi(iile a ?i b Tn(eapa pamTntuI Tn fa(a observatorului,
iar punctul h este reprezentat sub linia orizontului Tn spafiul vizibil (spaîul
real). Dreptele din pozi(iile c $i d Tn(eapa pamTntuI Tn spatele
observatorului, iar punctul h se afla deasupra
liniei orizontului (Tn spajiul virtual).

LuTnd ca sens directia principals de privire se poate spune cS: dreptele din
pozi(iile b $i c sTnt drepte ascendente $i au punctul de fugS F deasupra liniei
orizontului, iar dreptele din pozi(iile a si d sTnt drepte descendente ?i au
punctul de fuga F sub linia orizontului.
DREPTE PARTICULARE
in figura 11.3.4 sTnt reprezentate pozi(iile particular pe care pot sS le aiba
dreptele Tn raport cu planul neutru $i deci Tn raport cu tabloul de perspectivS. Numai dreapta orizontalS are o pozifie oarecare fats de planul
neutru. CTnd aceastS dreap- tS este perpendiculars pe planul neutru (pe
tablou) se numeste dreaptS de capSt si este paralela cu directia principals de
privire.
Dreapta frontalS se gSse^te Tntr-un plan paralel cu planul neutru $i are
proiectia paralela cu linia neutrS. Dreapta fronto-orizontalS este paralela cu
linia neutrS.
fig. 11.3.1
264
Repreientari de arhitecturo in perspscli*0
fig. 11.3.3
Perspective] libera pe tablou vertical

265
In tabloul de perspectivS. dreptele particulare au reprezentSrile din figura

11.3.5 Se observS cS dreapta orizontalS din pozi|ia A $i proieqia ei se
intflnesc pe lima orizontului $i se comports ca doul drepte orirontale. In
tabloul de perspectivl se poate citi direct unghiul p>e care il face dreapta
'rentals dm poziâ Bcu planulorizontal. Aceasta are proiecîa paralelS cu
jlinia orizontului. Dreapta f'onlo-ortrontalJ dm pozifia C ?i proiecpa ei sint
para'e e in tabloul de perspectivS cu linia orizontului. Dreapta verticals dm
poziâ D este perpendiculars pe linia orizontului $i cind se afIS la distant
finitS are punctul h sub lima orizontului. Dreapta de capSt din pozi{ia E are in
perspectivS aceeaji reprezentare cu cea a dreptelor onzontale. numai cS ea

are punctul de fugS in punctul principal de privire P.
(a) plane orizontale (tj) plane verticale @ plane frontale (jj) plane de capfit
PLANUL
Prima reprezentare a planului In perspectivS a fost cea a planului orizontal.
ce s-a pus in evident prin linia orizontului. Planele particulare sint indicate in
figura 11.3.6, care reprezintS perspectiva unei camere. Podeaua $i tavanul
sint plane orizontale (a) }i au ca dreaptS de fugS lima orizontului. Perepi
lateral! sint plane verticale (b) care au a dreaptS de fugS perpendiculara pe
lima o'izontului in P. Planul ferestrei este un plan frontal (c) >i are dreapta de
fugS aruncatS la infinit. Planul diagonal al camerei este un plan inclinat (d).
iar dreapta lui de fugS trece prin P $i este paralelS cu diagonalele frontale
ale camerei ce determmS acest plan (fig. 11.3.7).
2**
U B*l'illu,a 'I"'1
11.4. DREPTE CONCURENTE IN PUNCTE INACCESIBILE
PUNCTE DE CONCURENTA OARECARE INACCESIBILE
Problema care se pune este: fiind date dou3 drepte concurente (Dx) $i (D2)
intr-un punct inaccesibil, s3 se ducS printr-un punct dat M o a treia dreaptS
concurentS cu primele douS. AceastS problema are mai multe moduri de
rezolvare.
a)
In ap'-opierea punctului M se duce o dreaptS care taie dreapta (Dj) in
punctul B $i dreapta (D^ in punctul D. Punctele B, D ;i M formeazS un
triunghi. La o distanfS oarecare se construie$te prin paralelism un triunghi
asemenea triunghiul ACN. Prin punctul N trece dreapta cautata (fig.11.4.1).
b)
In figura 11.4.2 se due prin punctul M perpendiculare la cele douS
drepte (Dj) $i (D2); acestea taie dreptele opuse in punctele A si B. Din punctul
M se duce apoi o perpendiculars pe dreapta (AB). Aceasta este dreapta
cautata. Punctul M este ortocentrul triunghiului format de punctele A, B ?i

punctul de concurentS. Din punct de vedere grafic
construefia este mai puîn precisS pentru c3, de cele mai multe ori, dreapta
(AB) trece foarte aproape de punctul M.
c)Se duce prin punctul M o dreapta oarecare care taie dreptele (Dj) $i (D2) in
punctele A $i B (fig: 11.4.3). O paralela la dreapta (AB) taie cele douS drepte
date in punctele C $i D. Se duce diagonala patrulaterului format. Ducind prin
punctul M paralela la dreapta (D^, se ob(ine pe diagonals punctul E. Din
punctul E se duce paralela la dreapta (Dj) ?i se obîne pe dreapta (CD)
punctul N. Dreapta care trece prin punctele N $i M este concurentS cu cele
douS drepte date.
d)Prin punctul M se duce o dreaptS oarecare care taie pe (Dj) $i (D,) in
punctele A $i B. La o dis- tantS oarecare se duce o paralela la dreapta (AB).
care taie dreptele (Dj) $i (D^ in punctele C $i D. Din punctul D se ia pe o
dreaptS ajutStoare raportul A0M0, M0B. Unind pe A,, cu C si ducind o paralela din M0 la dreapta (A0C) se obîne punctul N cSutat (fig. 11.4.4).
P*fspectiva libera pe tablou vertical

267
PUNCTE DE FUGA INACCESIBILE PE LINIA ORIZONTULUI
De cele mai multeori, tn construcfia perspective! unul dintre punctele de
fuga este inaccesibiI. Se pune problema s3 se ducS drepte concurente tn
acest punct. Pentru rezolvarea problemei este necesar sa se cunoasca douS
drepte concurente tn punctul de fuga inaccesibil. Una dintre ele este linia
orizontului.
a)Avtnd linia orizontului hh' $i dreapta (D) Tn perspective, s3 se ducJ prin
punctul M o dreapta concurenta cu dreapta (D) pe linia orizontului (fig. 11
4.5). Prin punctul M $i tn extremitatea din dreapta se duce ctte o
perpendiculara pe linia orizontului. Acestea intersecteaza dreapta (D) tn
punctele A $i B care apoi se unesc cu un punct K pe linia orizontului. Din
punctul B se duce o
orizontala ptn3 la Intersecfia cu dreapta (KA) din punctul de intersecîe se
coboara o vertical*/ Din punctul de intersecê cu dreapta (KM)sed* o
paraleia la linia orizontului $i se ob(ine Pu Ce tul c3utat. Aceasta construct ne
a
ajuta T trasarea etajelor unei facade.
b)
Fie ABCD o fa(ad3 tn perspective. Dac3 se stabile tetnaitimea de etaj
pe muchiacea mai apropiata s poate tmparti fa(ada tntr-un num3r de nivele,
cairi fi gural 1.4.6. Maisimpluse poate rezolva problema im" parfind Tn acelaji
num3r de nivele muchiile AC si BD
c)Fie dreapta (D) in perspectiva. S3 se duc3 prin punctul M o dreapta
concurenta cu dreapta
pe linia orizontului. In general, In perspectiva se due foarte multe drepte
concurente Tn puncte de fuga inaccesibile, de aceea se recomanda construc(ia din figura 11.4.7, care este mult mai rapids ji
ai Utiia. in extremitaîle formatului tabloului se due douS drepte

perpendiculare pe linia orizontului i se objine patrulaterul ABCD. Se impart
succesiv in cite dou3 p3r(i egale laturile AC $i BD, pinJ cind dreptele
concurente ob(inute se apropie de punctul dorit. Apoi se duce prin punctul M
o paralelS la dreapta concurenta cea mai apropiata. Eroarea rezultata este
neglijabila in perspectiva.
d)
Avind in planul orizontal o dreapta (D) in perspectiva, sase duc3 prin
punctul M, situat in acelaji plan orizontal, o dreapta paralela cu dreapta (D),
deci concurenta cu ea pe linia orizontului (fig. 11.4.8) Se |a un punct A pe
dreapta (D) data. Unind punctele A cu M se objine punctul de fuga K pe linia
orizontului. Cu ajutorul punctului K translatam segmentul MB din profunzime
in planul punctului A. Luind acelaji segment $i in stinga punctului A rezulta
punctul cautat.
DREPTE CONCURENTE PE LINIA ORIZONTULUI INACCESIBILA
a)
Se dau in planul orizontal doua drepte (DJ ?' (DJ paralele. S3 se traseze
prin punctul M situat in acelaji plan o dreapta (DJ paralela cu (DJ $' (DJ (fig11.4.9). Construc(ia in perspectiva se bazeaza pe proprietatea a doua
dreptunghiuri in prelungire, care au centrele lor geometrice situate pe o
dreapta paralela cu laturile. Dreptele (1), (2) $i (5) sint paralele cu linia
orizontului.
b)Se dau in perspectiva doua drepte paralele (DJ ?i (DJ ?i o dreapta (DJ care
nu fuge la acela$i punct de fuga cu primele doua, toate con(inute in planul
orizontal. S3 se duca prin punctul M, aflat in planul orizontal, o dreapta (DJ
paralela cu dreapta (D3). Dupa cum se vede aceasta problema este foarte
asemanatoare cu cea de mai sus $i are acela$i mod de rezolvare (fig.
11.4.10).
m
ê,tpectiva libera pe tablou vertical

269
11.5. DIVIZIUNI PERSPECTIVE iMPARTIREA UNUI SEGMENT DE DREAPTA
IN PARJI EGALE SAU PROPORJIONALE
Aceasta operate graficS facuta Tn tablou se ba- zeaz3 pe transpunerea
teoremei lui Thales tn perspectiva. S-a aratat tn capitolul 9 ca dlviziunile
egale din spatiu descresc tn perspectiva odata cu departarea. In acelasi
plan frontal unitatea de masura ramtne aceeaî tn orice direcfie (fig. 11.5.1),
iar fmpartirea unui segment tn p3rji egale se face direct, ca tntr-o proiectie
ortogonala. De la un plan frontal la altul unitatea de m8sura se schimba,
micsortndu-se tn profunzime dupa legea descres- terilor perspective. In
perspectiva pe tabloul vertical, pe fronto-orizontala sau pe verticala se opereaza cu aceeaî unitate de masura. Aceasta ajuta la tmp3rtirea Tn parî
egale sau proportionate a ori- carui segment de dreapta tn perspectiva. a) S3
se tmparta segmentul orizontal AB, dat Tn perspectiva, tn 6 parti egale. Se
iau din punctul A pe o fronto-orizontala 6 unitati egale. Unind extremitatea
cu punctul B se afla directia dupa care se due paralele tn perspectiva.
Dreapta (2) determina pe linia orizontului punctul K, care este punctul de
fuga al acestor paralele (fig. 11.5.2).
b) Imparjirea unui segment de dreapta oarecare se poate face Tn doua

moduri. UtilizTnd impar{irea pe verticala, problema se rezolva mai rapid (fjg
11.5.3), dar pentru aceasta trebuie s3 fie accesibil punctul de fuga F al
proieefiei segmentului AB dat Tn perspectiva; ctnd acest lucru nu este
posibil' se utilizeaza fronto-orizontala dusa din A. Se tmparte mai tntti
proieejia segmentului AB dat tn perspectiva, utiliztnd punctul de fuga
ajutator K $i apoi, ridictnd verticale, se Tmparte segmentul AB din spa(iu (fig.
11.5.4). Dup3 cum se vede, in aceasta constructie nu s-a utilizat punctul de

fuga F al prolectiei segmentului dat, deoarece acesta nu este totdeauna
accesibil.
In acelasi mod se poate tmpar(i Tn perspectiva un segment dat Tn orice
raport, cu condiîa sa se poata transpuna grafic acest raport Tntr-o proiec(ie
ortogonala.
CONTINUAREA UNOR DIVIZIUNI PERSPECTIVE DATE
De cele mai multe ori formatul tabloului nu este suficient de mare pentru a
permite sa se ia pe o fronto-orizontala toate diviziunile necesare tmpar(irii
unui segment din perspectiva. Foarte des poate sa apara necesitatea
continu3rii acelorasi diviziuni pe o dreapta pusa tn perspectiva. Pentru
rezolvarea problemei se poate proceda tn doua moduri;
a)se poate folosi acelasi punct de fuga ajutator K de la constructiile
precedente (fig. 11.5.5). Se determina unitatea pe o fronto-orizontala ett mai
aproape de punctul B. Pentru a rezulta o constructie eft mai precisa, trebuie
sa se determine cel putin 23 unitati cu care se va continua Impanirea Tn
perspectiva. Se va repeta acest procedeu de ette ori este nevoie;
b)se pot folosi doua puncte de fuga ajutatoare Kj $i K2 pe linia orizontului, dar
trebuie tn acelasi timp s8 tie accesibil punctul de fuga F al dreptei date (D) tn
perspectiva (fig. 11.5.6). Constructia corespunde proiectiv unei construct^
grafice din plan, bazata pe proprietatile paralelogramului. Pe dreapta (D)
este translatata Tn profunzime unitatea u aleasa Tn perspectiva. In acelasi
mod se poate Tmparti o dreapta din perspectiva Tntr-un raport repetabil,
cum ar fi, de exemplu, un ?ir de stTIpi. Se ia tn perspectiva grosimea unui
sttlp (ab) ?i intervalul dintre stTIpi (be), iar prin procedeul aratat mai sus se
translateaza acest raport de cite ori este nevoie (fig. 11.5.7).
270
fig. 11.5.7
Perspective libera pe tablou vertical
271
DIVIZIUNI PERSPECTIVE IN CAZUL LINIEI DE ORIZONT INACCESIBILA

Se dau dou3 drepte orizontale (DJ $i (Dj) paralele Tn perspectiva, deci
concurente pe linia orizontului, care Tn cazul de fata este inaccesibila (fig.
11.5.8). Se cere $3 se Tmparta segmentul AB Tn 7 parti egale. Rezolvarea
problemei se bazeaza pe constructia grafica din plan cu ajutorul careia se
Tmparte diagonal dreptunghiului Tn parti egale. Se duce din A si din B cTte o
fronto-orizontala, iar apoi se transpune segmentul Ab Tn profunzime. Se

obtine segmentul aB egal Tn perspectiva cu segmentul Ab. Se Tmpart cele
doua segmente Tn cite 7 p3rti egale $i pe diagonala AB se obtin 7 diviziuni
egale Tn perspectiva.
DIVIZIUNI PERSPECTIVE DE FIGURI PLANE
a)
Impartirea unei fatade Tn fTfii verticale egale sau proportionate se
poate face folosind metodele aratate la Tmpartirea unui segment Tn parti
egale sau proportionale (fig. 11.5.9). Mai TntTi se Tmparte
272
dreapta de intersecê a fatadei cu pamTntuI si apoi se ridica verticale. in
general, aceasta dreapta fiind foarte aproape de linia orizontului se foloseste
orizontala de sus a fatadei. Se obtine astfel un desen mult mai precis.
b) La Tmpartirea Tntr-un num3r par de parti se poate folosi metoda afiarii
mijlocului prin inter-
Reprezentari de arhitecturd in persped'*

sectia diagonalelor. Aceasta metoda este mai rapids si poate fi folosita fi in
cazul lui F inaccesibil (fig. 11.5.10). Acelasi procedeu al intersectiei diagonalelor servefte si la imparfirea fafadei in raportul de plin fi gol (stilp
travee). Se porneste de la dreptunghiul in perspectiva AaBb, care este impjrtit in raportul de plin-gol de verticala Cc (fig.' 11.5.11). Prin simetrie
perspectiva in raport cu centrul O al dreptunghiului CcBb se obtine verticala
Dd.
c)
Impartirea pe verticala a fatadei in perspectiva se poate face folosind
punctul de fugS al diagonalei Fd ce se gasefte pe dreapta de fuga a planului
vertical (fig. 11.5.12).
DIVIZIUNI PERSPECTIVE PE UN PLAN OARECARE
Pentru impartirea planului [P] in parti egale se procedeaza astfel:
a)
se imparte proiectia lui orizontala (folosind linia orizontului) fi apoi se
face ridicarea in planul [P];
b)
se imparte direct planul [P], ducind o paralela la dreapta lui de fuga FG
(fig. 11.5.13).
fig. 11.5.12
Cind dreapta de fuga a planului oarecare [PI este inaccesibila se poate afla
directia ei (fig. 11.5.14). Pe diagonala CA se ia un punct arbitrar M fi se due
prin el paralele la CB si CD. Rezulta directia cautata XY.

273
11.6. PUNCTE DE FUGA

GENERALITATI
Primul care defineste si utilizeaza punctele de fuga este Guidobaldo del
Monte (15451607), de la care ne-a ramas tratatul de perspectiva Tn 6 carti
cu titlul ..Perspectivae libri sex, Pesaro, 1600. Avantajul constructiei
perspective! cu ajutorul p'unctelor de fuga apare mai ales Tn cazul mai
multor drepte paralele. Perspectiva unei drepte este bine determinate de
urma ei pe tablou, care este de fapt perspectiva ei, $i de perspectiva
punctului ei de la infinit, numit punct de fuga al dreptei. Punctul de fuga se
obtine ducind din punctul de vedere o paralela la directia dreptei respective,
pTn5 and aceasta intersecteaza tabloul (vAsubcap.
9.6. Mecanismul perspectivei). Daca dreapta de pus ?n perspectiva este
orizontala, punctul ei de fuga rezulta pe linia orizontului; daca are o pozitie
oarecare, punctul ei de fuga se afla pe dreapta de fug5 a planului Tn care
este confinuta dreapta respectiva (v. subcap. 11.3. Drepte $i plane Tn perspectiva).
CONFIGURAJIA PUNCTELOR DE FUGA F, F00, F
S-a aratat ca pentru a reda Tn perspectiva un ansamblu de volume sau un
volum mai complicat,
se Tnscrie totul Tntr-un volum cTt mai simplu, de preferinta o prisma dreapta
dreptunghiulara. Aceasta prisma, fiind formata din plane ce se intersecteaza
numai dup3 muchii orizontale si verticale, este foarte simplu ?i rapid de pus
Tn perspectiva. Se stie c3 omul nu poate s3 aprecieze cu exactitate, Tn
spatiu, decTt unghiul drept. Celelalte unghiuri sTnt apreciate Tn raport cu
unghiul de 90. De asemenea se stie c3 unghiul de 90 subTntinde diametrul
cercului, lucru care usureaza foarte mult studiul perspectivei. A transpune
unghiul drept Tn perspectiva se reduce de fapt la a determina punctele de
fuga a doua directii ce fac Tn plan 90. Trebuie deci ca din punctul de vedere
Q. s3 se duca paralele la aceste directii,
274
Repreientari de arhitectura in perjpec<'*
iar la intersectia cu tabloul rezulta punctele lor de fugS F si Fgo. Se face acest
studiu mai intii Tntr-o axonometrie (fig. 11.6.1). RabStTnd pe tablou punctul
de vedere Q, se obtine pozitia observatorului co Tn tabloul de perspectiva
libera (fig. 11.6.2). Dreptele coF si coF90 constituie adevaratele directii de
fuga catre F si F90. Oricare alta dreaptJ aflata Tn planul orizontal are punctul
de fuga pe linia orizontului si face cu celelalte directii un numar de grade. Pe
linia orizontului pot fi determinate punctele de fuga ale tuturor directiilor de
la 0 la 90 (de exemplu, F30, F45, F60 etc. fig. 11.6.3); dintre toate acestea,
mai important este F45, deoarece acest punct este punctul de fuga al
diagonalei patratului, fiind des folosit ca punct de fuga ajutS- tor Tn
constructia perspectivei. Acest punct de fuga la 45 poate fi determinat
foarte uôr $i Tntr-un plan vertical. LuTnd un patrat vertical Tn perspec
tiva, diagonalele lui dau directiile la 45 Tn plan vertical ?i totodata punctele
lor de fuga pe dreapta de fuga a planului vertical (fig. 11.6.4). Diagonalele
patratului, facTnd acelasi unghi cu planul orizontal, vor intersecta dreapta de
fugS a planului vertical la distante egale de F. RabatTnd planul vertical al
pStratului pe tabloul de perspectiva se obtine pozitia lui F vertical, Tn
tabloul de perspectiva. Perpendiculara din F se intersecteazS cu dreapta la
45 dusa din co, care este diagonala patratului rabatut pe tablou (fig.
11.6.5). Cu picior.ul compasului Tn F se aduce ^45 pe dreapta de fuga a
planului vertical. Deoarece triunghiul coFF45 este dreptunghic isoscel, co se
afla pe acelaji cere cu F43; deci, +F45 ?i F45 se pot obtine foarte usor
aducTnd pe co cu compasul pe dreapta de fuga a planului vertical. Rezulta
astfel configuratia punctelor de fugS F, Fj,, si F45 ^ plan orizontal ?i vertical
(fig. 11.6.6).
Pecspectiva libera pe tablou vertical

275
fig. 11.6.6.
AFLAREA UNEI DIRECJII DE FUGA CiND PUNCTUL DE FUGA SI POZIJIA
OBSERVATORULUI CO SlNT INACCESIBILE
Ca sa se poata construi drepte concurente Tntr-un punct de fug5 inaccesibil
trebuie sa se cunoasca macar doua drepte concurente ?n el; una dintre ele
este linia orizontului, cealalta trebuie aflata. CTnd unul din cele doua puncte
de fuga nu este accesibil, se TntTmpla foarte des ca si co sa nu fie accesibil.
Pentru a rezolva problema trebuie sa se cunoasca punctul principal de privire
si adevarata direcfie spre punctul de fuga accesibil (de exemplu
spre F). MicôrTnd configuratia punctelor de fuga astfel ca co si F90 reduse
sa intre Tn pagina(fig. 11.6.7). Pentru aceasta se Tmparte segmentul FP In
trei parti egale si se duce la o treime o paralela la adevarata directie,
obtinTndu-se punctul co/3. in w/3 se fixeaza unghiul drept si se afla F^
redus. Seim- parte segmentul Pco/3 Tn trei parfi egale si se uneste treimea
cu F90/3. DucTnd din punctul co/3 o paralela la aceastS dreapta, se obtine
directia catre F^. Au rezultat niste triunghiuri asemenea. Avtnd o directie
catre F90 si linia orizontului se pot trasa oricTte drepte concurente Tn acest
punct.
pATRATUL $1 CUBUL tN PERSPECTIVE

Ducindu-se latura patratului (ab) Tn perspectiva $i adevSrata ei direcîe, s3
se construiascS perspectiva patratului pe planul orizontal. Se alege punctul
principal de privire P, astfel ca privirea sa fie Tn- dreptatS catre latura
patratului. Cunosctnd una din adeviratele directii de fuga ale patratului se
poate afla foarte usor si cealalta (fig. 11.6.8). Cu ajutorul lui F45 se transpune
latura patratului $i pe direqia catre F. Odata construct patratul tn planul
orizontal, se poate construi $i perspectiva cubului (fig. 11.6.9). Utiliztnd
punctul - F45 se construie$te mai TntTi fata sttnga a cubului, apoi cu ajutorul
punctelor de fuga F si F^ se construieste tntregul cub.

277
PUNCTE DE FUGA DIAGONALE
Orice direcfie Tntre F $i F*, poate sS fie diagonala unui dreptunghi pus Tn
perspectiva ?i orientat dup direc(ia punctelor de fugS (fig. 11.6.10). Pentru a
afla punctul de fug5 diagonal trebuie s5 se deseneze pe cele douS directii
raportul laturilor dreptunghiului. Construc(ia dreptunghiului in perspectiva
este asemanatoare cu cea a patratului, numai c3 Tn loc sa se foloseasc5
^45' se foloseste punctul de fug5 diagonal F/m. Pornind de la perspectiva
unei laturi se determina si cealalta cu ajutorul lui F/ (fig. 11.6.11).
UTILIZAREA PUNCTELOR DE FUGA DIAGONALE
sectTnd diagonala acestei fe(e rabStute cu perpendicular pe adevarata
direc(ie in F $i aducTnd punctul de intersecîe pe dreapta de fuga a fe(ei
vertical din stinga.
fig. 11.6.10
Punctul de fuga diagonal se poate folosi la construc- (ia unei prisme drepte
dreptunghiulare careia i se cunosc dimensiunile. Fie m ?i I dimensiunile Tn
plan $i n Tnaltimea acestei prisme. Se vor desena aceste dimensiuni reduse
la scara Tn <o, obtinTnd planul si o fata rabatuta pe tablou (fig. 11.6.12).
Pornind de la o latura aleasa Tn perspectiva (ab), se construieste mai TntTi
planul. Pentru a afla TnSl- |imea muchiei, se determina punctul de fuga diagonal Fn/m al fetei rabatute. Acesta se ob|ine inter
fig. 11.6.12
278
Reprezentdri de arhitscfurd in perspectivd
H. 7, PUNCTUL DE MASURA DEFINIREA PUNCTULUI DE MASURA
FiecSrei direcfii in perspectivS Ti corespunde pe linia orizontului un punct cu
ajutorul cSruia se poate mSsura pe ea. Acest punct se nume?te punctul de
mdsura M al direcîei respective. Se pune problema deci sS se construiascS
in perspectivS un segment ab de o marime data, de exemplu, de 15 m ("fig.
11.7.1). Pentru a rezolva aceastS problems metrics trebuie sa se cunoascS
adevSrata directie de fugS a segmentului dat $i inalîmea de la care este
privit segmentul (de exemplu, H = = 5 m). Adevarata directie de fuga
exprima de fapt unghiul sub care este privit segmentul (este unghiul 6 pe
care TI face in plan segmentul cu tabloul). Inaltimea de la care se privejte
segmentul da unitatea de mSsurS u = 5 m. cu care se opereazS in planul
frontal ce trece prin punctul de unde a fost masurata aceastS inaltime H. Se
alege dreapta in perspectivS pe care se va determina segmentul $i o
extremitate a acestui segment, de exemplu punctul a. De asemenea, punctul
principal de pri-
fig. 11.7.2
vire se alege astfel ca direcâ principals de privire
sS fie TndreptatS cStre segment. Coborind o verticals din P, la intersectia cu
adevSrata directie de fugS a segmentului se gSsejte poziîa observatorului
co.
Problema consta in a transpune cei 15 m din pozitia frontalS (deci in
adevSratS mSrime) in poziîa TndinatS cu unghiul 0. In plan, aceastS
operate graficS se face cu un arc de cere. In perspectivS trebuie sS se ducS o
paralela la coarda subintinsS de arcul de cere din plan. Pentru aceasta
trebuie sS se afle care este punctul de fugS al acestei coarde. Punctul de
fugS cautat se aflS ducind din co o para- lelS la coarda din plan. Acest punct
se noteazS cu M si se numeste punct de masura. Unind cei 15 m determina-fi
in planul frontal cu punctul de mSsurS M, se obtine punctul b cSutat. Punctul
de masura M al unei directii In perspectiva se afla rotind punctul co In jurul
punctului de fuga plna la linia orizontului. Deci, celor doua puncte de fuga F
$i F^ le corespund pe linia orizontului doua puncte de mSsurS M si M90.
Aceste puncte de mSsurS sint plasate de o parte $i de alta a punctului
principal de privire P, rezultind astfel configuratia punctelor de fugS $i a
punctelor de mSsurS (fig. 11.7.2).
AFLAREA LUI M ?l M,0 ClND F0 ?l co SiNT INACCESIBILE
Trebuie sS se cunoascS adevSrata directie de fugS cStre F si pozi|ia punctului
P pe linia orizontului (fig. 11.7.3). Se aflS punctele de fugS reduse, mic$orind intreaga configurate de un nurnar de ori, pentru a intra in formatul
tabloului. In acest caz reducerea s-a fScut la jumState. Se afla punctele de
mSsurS reduse m $i m^ fi apoi se revine, determinind punctele M $i M 90.
CONSTRUCTIA PERSPECTIVE!
CU AJUTORUL PUNCTELOR DE MASURA
SS se construiascS perspectiva unei prisme drepte dreptunghiulare la care se
cunosc dimensiunile in plan I $i m si TnSltimea n, jtiind cS este privitS de la
inSlîmea H (fig. 11.7.4). Se fixeazS in tabloul de perspectivS muchia cea
mai avansatS a prismei Aa in stinga lui P. Se va tine seama $i de inaltimea
orizontului H. Prin aceastS muchie Aa (muchia cea mai avansatS cStre
privitor), se ia planul frontal in care apar dimensiunile prismei in adevSratS
mSrime. Unind extremitafile adevaratelor mSrimi din planul frontal cu
punctele de mSsurS, se êli- miteaza cele douS fete verticale vizibile ale
prismei.
279
fig. 11.7.4
11.8. PUNCTUL DE DISTANT*
Punctul de distant D se ob(ine prin rabaterea pe tablou a punctului de vedere
Cl (v.subcap. 9.5. Ele- mentele sistemului perspectiv); acesta da distanta
observatorului fata de tablou. Rabaterea punctului de distanta pe tablou se
poate face pe linia orizontului (tn stinga sau Tn dreapta lui P) sau pe
dreapta de fuga a planelor de capat verticala ce trece prin P (fig. 11.8.1).
Punctul de distanta este utilizat fn perspectiva frontala, unde el reprezinta
punctul de fugS al direc(iilor la 45 (fig. 11.8.2). Cu ajutorul punctului de
distanta se pot transpune unitafile de mSsura din planul frontal pe dreptele
ce fug
280
Reprezentari de arhitectura in perspective
18
fig. 11.8.2
la P. Punctul principal de privire P este, in perspectiva frontala, punctul de
fuga al tuturor dreptelor de capat. Fiind punct de masura Si F45. punctul de
distanta D este folosit la Tmpartirea planului orizontal Tn patrate egale cu
unitatea (fig. 11.8.3). fn desenul de perspectiva liberS, distanta lui D fata de
P se poate lua arbitrar, dar totufi Tntre anumite limite. DacS D este foarte
departe de P, patratele din planul orizontal rezulta foarte strinse, .(fig.
11.8.4, a), iar daca D este foarte aproape de P aceste patrate rezulta mult
mai deschise, chiar deformate (fig. 11.8.4, b). Pastrind aceeasi dimensiune
frontala pe tablou, apropierea sau departarea lui D dePda unghiul sub care se
priveste (v.subcap.
9.3. Conditiile unei bune perspective). Dintr-un studiu Tn plan se vede ca se

poate lua distanta PD egala cu laîmea perspectivei, deoarece aceasta
distanta corespunde conului vizual cu unghiul la vTrf de 53 (unde segmentul
DP este egal cu diametrul cercului de baza al conului vizual fig.
11.8.5). La distante mai mici apar deformari, iar la distance mai mari de P,
perspectiva se aplatizeaza (unghiul vizual se micsoreaza). Preci- zSri
suplimentare vom face la studiul perspectivei frontale. Construclia cubului Tn
perspectiva frontala cu ajutorul punctului de distanta este foarte simpla,
deoarece dou3 din fetele sale, fiind frontale, sTnt patrate (fig. 11.8.6). CTnd
punctul de distanta
fig. 11.8.4.0
fig. 11.8.4, b
Q

281
nu este accesibil se lucreaza cu puncte de distanta redusa. In figura 11.8.7,

distanta PD este redusa la o treime. Latura frontala a patratului se tmparte $i
ea Tn trei p3r(i egale $i de lao treime din dreapta se uneste cu punctul de
distanta redusa.
11.9. MARIREA PERSPECTIVE! DIRECT IN TABLOU
Socotind desenul perspectiv ca orice desen geometric, acesta poate fi mSrit
grafic. Aceasta operate se dovede$te necesara atunci cind se doreste ca o
perspectiva, ce a rezultat prea mica, sa fie marita direct in tabloul de
perspectiva fara sa se reia Tntreaga construct de la Tnceput. Procedeul se
bazeaza pe construc(ia grafica din plan prin care un dreptunghi poate fi marit
cu ajutorul diagonalei.
Printr-o asemanare de triunghiuri se obfine un desen asemenea cu cel dat
(fig. 11.9.1). Totodata se amplifica si sistemul perspectiv. Deci, prin acest
procedeu se ob(ine acelaî rezultat ca tn cazul dep3rt8rii tabloului de
poziîa observatorului. Se prelunge^te diagonala ptna Tn punctul dorit Q, iar
apoi se due paralele la muchii. Se observa ca noile puncte de fuga stnt mai
departate $i pe o linie de orizont mai sus. Pentru a p3stra aceea$i linie de
orizont se mareste perspectiva tn raport cu aceasta, amplifictnd separat, tn
sus ?i tn jos, fiecare parte a fetei volumului (fig. 11.9.2). Marirea a doua
volume intersectate se face pastrtnd la locul ei muchia lor de intersectie (fig.
11.9.3). Se duce diagonala din punctul imaginar K unde aceasta muchie,
aparent, se intersecteaza cu linia orizontului. Se maresc mai tntti fetele ce se
intersecteaza dupa muchia ce trece prin K, apoi prin paralelism se determina
noile puncte de fuga. Pentru a determina si celelalte doua fete se folose$te
acela$i punct K. Aceasta operatie se poate face $i Tntr-o faza iniîala de
construc(ie a perspectivei, marindu-se numai perspectiva planului obiectului dat (fig. 11.9.4). Se alege un punct K pe linia orizontului $i se mareste
planul ductnd paralele la muchii, formtnd cu acestea si cu punctul K triunghiuri asemenea.
Se recomanda aceasta metoda de a mari o perspectiva, direct tn tablou,
numai pentru volume foarte simple (de exemplu, volumul anvelopant al unui
ansamblu de arhitectura). Pentru volume mai complicate este absolut
necesara refacerea Tntregii constructii.
h jy /'
X
T
A fig.
11.9
.
\ h'
. ho ^ h'
"
S)
I
282
fig. 11.9.2
Perspective libera pe tablou vertical
283
11.10.
CERCUL $l SFERA iN PERSPECTIVA
IMAGINILE PERSPECTIVE ALE CERCULUI
Cercul din spafiu determina cu punctul de vedere un con conul vizual.
Tabloul joaca rol de plan de sectiune Tn acest con. Conform teoremei lui
Dandelin (studiata Tn capitolul 6 la con $i cilindru), felul curbei de sectiune

este dat de pozifia planului de sectiune. Cum tabloul este paralel cu planul
neutru, se studiazS perspectiva cercului Tn functie de pozifia planului neutru
fa-fa de cercul din spafiu (fig. 11.10.1). DacS planul neutru taie cercul din
spafiu Tn:
a)
zero puncte cercul apare tot Tn cTmpul vizual, iar perspectiva lui
este el ipsa;
b)
Tntr-un punct (tangent) cercul trece prin pozifia observatorului fi
perspectiva lui este parabola;
c)doua puncte observatorul se g3se$te Tn interior I cercului, iar
perspectiva lui este hiperbola. In perspectiva de interior din figurile 11.10.2
si 11.10.3 se citesc clar imaginile perspective ale unor cercuri concentrice.
Cercurile ce se vad complet dau imagini-elipse, iar cele ce se Tnchid Tn
spatele privitorului, dau imagini-hiperbole. Parabolele nu pot fi determinate
decTt teoretic. cu ajutori'l epurei
de geometrie descriptivS. Perspectiva cercului se realizeaza Tnscriind cercul
Tntr-un pStrat. DUDS cum patratul este orientat frontal sau la doua puncte de
fugS, perspectiva cercului poate sS fie frontaia sau la doua puncte de fuga.
Pentru a mSri exactitatea desenului, se construie?te elipsa prm 8 puncte,
tinTnd seama de relafiile ce exists Tntre patrat ?i cercul Tnscris Tn el:
tangenfa la laturi si raportul dintre diagonala patratului fi raza cercului
Tnscris Tn el (fig. 11.10.4).
CERCUL IN PERSPECTIVA FRONTALA
Se construieste mai TntTi perspectiva patratului cu ajutorul punctului de
distanta, iar apoi se transpune raza cercului pe diagonala patratului Tn perspectiva (fig. 11.10.5). Elipsa vafi tangents la dreptele AD si BD, aceste
drepte fiind paralele cu diagonala patratului.
CERCUL IN PERSPECTIVA LA DOUA PUNCTE DE FUGA
Problema este de a transpune raza cercului pe diagonala patratului. Aceasta
se rezolva cu ajutorul lui F45 (fig. 11.10.6).
fig. 11.10.1
fig. 11.10.2
284
Reprezentari de arhitedurd in perspective
fig. 11.10.3
Perspective! libera pe tablou vertical

285
EFECTE EXCESIVE ALE PERSPECTIVE! CERCULUI
Se observa c cele dou3 curbe rezultate Tn ambele perspective sTnt puîn
diferite de elipsele percepute de ochiul observatorului. Elipsa Tn
perspectiva prezinta o oarecare asimetrie, iar aceasta asimetrie este cu atTt
mai mare, cu cTt elipsa este plasata mai la periferia unghiului optim vizual.
Numai cercurile privite Tn centru dau perspective elipse simetrice fa{3 de
axa lor verticala. in perspectiva de observa- Tie, datorita mobilitafii ochilor,
nu se percepe aceasta asimetrie. Ochii ;intesc totdeauna centrul cercurilor
aflate Tn cTmpul vizual. Desenul perspectiv fund fix prezinta acest efect
excesiv, efect ce nu este perceput Tn realitate. Cu putina abilitate se poate
corecta aceasta deformare sup3r3- toare. Efectul apare si mai evident Tn
cazul perspectivei unor cilindri ajezati frontal (fig. 11.10.7). Cilindrul din
stTnga are un contur aparent evident mai mare, desi este mai departe de
punctul principal de privire. in realitate cei doi cilindri sTnt egali, fiind situati
si Tn acelasi plan frontal, in cazul unghiului optim vizual, aceasta diferenpa
este practic neglijabila. Dac3 perspectiva este extinsa si pe verticala,

planurile cercurilor de la partea superioara a cilindrilor par a nu fi
orizontale. Si aceasta deformatie poate fi corectata Tn perspectiva (fig.
11.10.8).
PERSPECTIVA SFEREI
Dac3 directia principals de privire trece prin centrul sferei, tabloul T este
paralel cu planul cercului de contur al sferei, iar perspectiva ei este un
cere (fig. 11.10.9). Teorema lui Dandelin se aplica ?i la perspectiva sferei,

astfel sfera apare elipsa, cTnd directia principals de privire nu trece prin
centrul ei (fig. 11.10.10). Extremitatile diametrului perpendicular pe tablou
dau focarele elipsei si F2. Datorita mobilitatii ochilor, observatorul vede sfera
totdeauna un cere, ochii vizTnd mereu centrul sferei. !ntr-o perspectiva Tn
care apar, de exemplu, dou3 sfere, perspectivele lor vor fi niste elipse,
deoarece directia principal de privire nu poate s3 vizeze Tn acela?i timp
centrele ambelor sfere. Un- ghiul vizual fiind foarte Tngust, perspectiva sferei
apare practic ca fiind foarte aproape de un cere; deci, nu se va gresi
niciodata daca se va desena perspectiva unei sfere, care apare Tn Tntregime
Tn cTmpul vizual, ca fiind un cere.
Dac3 planul neutru este tangent la sfera, perspectiva ei este o parabola.
Aceasta situatie se TntTI- ne$te cTnd observatorul deseneaza o calota sferica
fig. 11.10.8
286
Repreientari ds arhitectura in perspedivo
fig.
$i se gaseste pe sfera imaginara ce cuprinde aceasta calota sau cTnd pur si
simplu se gase^te pe o cupola sferica si deseneazS perspectiva marginita de
aceasta cupola.
CTnd planul neutru taie sfera, perspectiva ei este hiperbola. Acesta este
cazul perspectivei de interior a sferei.
Sa se construiasca sfera Tntr-o perspectiva frontala cu ajutorul punctului de
distanta (fig. 11.10.11). Mai Tntii se pune Tn evident cercul ecuator, apoi se
construiesc cercurile frontale cu centrul pe dreapta de capat OP. Perspectiva
sferei este Infa- $uratoarea acestor cercuri frontale si este o el ipsa cu axa
mare ZT pe dreapta de capat OP.
PERSPECTIVA DE INTERIOR A SFEREI
Vazuta din interior sfera nu prezinta un ^parent, deci ea nu are o perspectiva

Perspectiva de interior a sferei este totusi
contur
limitata.
posibilS
11.10.11
punTnd Tn evidenta cercurile ei paralele si meridiane. Pentru aceasta
trebuie sa facem un studiu Tn dubla proiec(ie ortogonala (fig. 11.10.12). A.
Gheorghiu ne prezinta un astfel de studiu Tn tratatul sau de perspectiva
(1963). Se ia Tn dubla proiec{ie ortogonala planul $i sectiunea unei bolti
semisferice de centru (s. s'), care sta pe un cilindru vertical de Tnalîme I si
punctul de vedere (to, to') de cota H. Pentru simplificarea studiului se ia tabloul in axa bolpi.
In plan se citeste natura perspectivelor meridianelor. Meridianele ce tree
prin punctele de intersectie r si t (ale planului neutru cu cercul de baz3 al
semisferei) dau imagini parabolice, fiind tangente la planul neutru.
Meridianele parabolice Tmpart totalitatea meridianelor semisferei Tn doua
categorii:
meridiane hiperbolice, cele cuprinse Tn unghiurile TjStj si rst;
meridiane eliptice, cele cuprinse Tn unghiurile rst, si tsr,.
287
h
x
In secpune, se cite?te natura cercurilor paralele. Paralelul ce trece prin to'

este in perspectiva o parabola. Sub paralelul parabolic este zona paralelilor
hiperbolici, iar peste acesta zona paralelilor eliptici.
Se construie$te perspectiva de interior a sferei (fig. 11.10.13). Se deseneaza
meridianul frontal al sferei a c3rui perspectiva este el tnsu$i (AVB). Pentru a
pune tn evidenta cTteva cercuri paralele, se Imparte acest meridian frontal
tn arce egale prin punctele 1, 2, 3, 4. Prin aceste punctevor trece ramurile
curbelor ce reprezinta perspectiva cercurilor paralele. Vtrfurile acestor curbe
se obtin unind punctele 1, 2, 3, 4 cu 2 rabatut pe linia orizontului. Acestea
stnt de fapt raze vizuale, care intersected axa bolfii dau punctele 1*. 2*, 3*,
4* vtrfurile paralelilor tn perspectiva. Punctele X si Y. prin care trece
paralelul parabolic, au aceeaî cota cu cercul paralel din sectiune.
Perspectivele meridianilor parabolici se ob(in din planul dublei proiectii, unde
r' si t' stnt proiectiile pe tablou ale lui rx si tx, iar r0 si t0 stnt inter- sectiile
razelor vizuale cu tabloul. Se observa ca- perspectiva de interior a sferei,
limitata de meridiaa nul frontal, prezinta efecte excesive. Pentru obtine o
imagine corecta, se limiteaza tabloul perspective jurul lui P, tintnd seama de
condi(iile unei bune perspective.
fig. 11.10.12
fig. 11.10.13
288
12.
CONSTRUCTS PERSPECTIVE! DE ARHITECTURA
12.1. METODE UZUALE DE CONSTRUCT^
A PERSPECTIVE!
Pentru a construi perspectiva unui volum sau ansamblu de volume de
arhitectura, trebuie sa se mcadreze acest volum sau ansamblu de volume
Tntr-un volum mai simplu, uzual intr-o prisma dreapta dreptunghiulara. Daca
se pune aceasta prisma Tn perspectiva (prin metodele aratate), nu ramTne
decTt sa fie mobilata cu obiectele pe.care le contine, folosindu-se metodele
perspectivei libere (diviziuni perspective si puncte de mdsura). 0 prisma
dreapta dreptunghiulara se poate pune in perspectiva, astfel;
a)
metoda mixta, Tn care. paralelipipedul dreptunghic se construieste
prin metodele perspectivei dependente, iar detaliile se finiseaza cu ajutorul
perspectivei libere;
b)
perspectiva libera folosind punctele de masura, care este cea mai
indicatS, deoarece Tmbina elasticitatea perspectivei libere (se opereaza
unele schimbari de unghiuri direct Tn tablou) cu precizia perspectivei
dependente (deoarece Tn prealabil se face un studiu de alegere a punctului
de vedere, din care rezulta punctul principal de privire P si adevarata direcfie
de fuga catre punctul de fuga accesibil);
c
) perspectiva libera pornind de la elemente fixate direct in tablou, dupa
care se determina celelalte elemente ale sistemului perspectiv, necesare
constructiei riguroase a perspectivei.
Ultimele doua metode se dovedesc cele mai utile I11 construqia perspectivei
de arhitectura, de aceea Is vom aprofunda Tn studiul nostru. Metoda a treia
fe recomanda a fi folosita numai dupa o practica Tndelungata de constructie
a perspectivei. Metoda perspectivei libere, ce utilizeaza punctele de maÛra. este mai completa ?i poate fi abordata inca de la Tnceputul studiului
perspectivei. Etapele de cnstructie a acestei perspective sTnt:
Construcjia perspectivei de arhitectura
28
studiul privind alegerea punctului de vedere; aceasta etapa este valabilS si
la metodele mixte de constructie a perspectivei;
transpunerea pe tablou a datelor obtinute (punctul principal de privire P,
punctul de'fugS F accesibil, adevarata directie de fuga catre F accesibil);
aflarea directiei cStre celalalt punct de fuga si a punctelor de masurS, prin
metoda punctelor de fuga reduse (dacS este cazul);
constructia paralelipipedului dreptunghic ?i ana- lizarea acestuia din punct
de vedere estetic;
mobilarea acestui paralelipiped cu obiectele $i detaliile de arhitectura,
folosind diviziunile perspective si punctele de m8sura; pentru u$urin{a se
construieste gratarul perspectiv al planului paralelipipedului dreptunghic;
trasarea umbrelor proprii -si purtate;
ambietarea perspectivei cu elemente care sa o apropie cTt mai mult de
viziunea realului (oameni, masini, elemente de arhitectura de dimensiuni cunoscute, elemente de vegetatie $i relief care si margineasca si sa Tnchida
perspectiva etc.).
12.2. ALEGEREA PUNCTULUI DE VEDERE
Pentru ca perspectiva unui volum de arhitectura sa redea imaginea realitajii,
trebuie ca ea sa cores- punda cTt mai mult irnaginii pe care o realizeaza
ochiul, atunci cTnd se prive$te volumul considerat. Deci, pentru o buna
perspectiva nu este suficienta o constructie geometrica corecta, ci trebuie
respectate condiliile fiziologice ale mecanismului vederii umane. Aceste
cerinfe au fost formulate Tn cadrul definirii condiîilor obînerii unei bune
perspective, dar nici acestea nu sTnt suficiente La fel ca Tn toate artele ce
folosesc imaginea (fotografie, cinematografie, televiziune), succesul unei
-____________________ 289
perspective este in functie de amplasarea punctului de vedere Tn raport cu
obiectul. Aceasta operate comportJ douS aspecte: un aspect este legat de
pozi(ia punctului de vedere Tn jurul obiectului, iar altul este legat de distant
punctului de vedere fa{5 de obiect; primul determina ni$te zone de
vizibilitate Tn jurul obiectului, al doilea determina unghiul optim sub care
este privit obiectul.
ZONE DE VIZIBILITATE
fn jurul unei prisme drepte dreptunghiulare rezulta 8 zone de vizibilitate,
limitate de prelungirile laturilor dreptunghiului de baza $i caracterizate
prin diverse contururi aparente Tn perspec- tivS. STnt deci 4 zone frontale
(hasurate) si 4 zone unghiulare sau de colt (fig. 12.2.1). Alegerea punctului
de vedere Tntr-o zona frontala de vizibilitate se folose$te la perspectivele de
interior sau la perspectivele unor ansambluri de volume de arhitectura
dispuse Tn compozitii concave.
Din zonele unghiulare de vizibilitate rezultS perspectivele de colt sau la doua
puncte de fuga. La perspectivele de col(, pozitionarea punctului de vedere Tn
plan mai este conditionatS de factorii prezentati Tn continuare.
fig. 12.2.1
fig. 12.2.2
a)
Se va evita alegerea punctului de vedere pe b| sectoarea unghiului de
90 $i Tntr-o zonS aprooiats ei (fig. 12.2.2). Daca obiectul de arhitectura nu
este compus Tn plan dupS aceasta linie la 45, per. spectivele lui de pe
bisectoare si din imedi'ata ei apropiere sTnt dezagreabile (fig. 12.2.3).
Perspecti vele facute de pe bisectoarea unghiului fejelor au muchiile, care
pleacS din vTrful A, egal Tndinate fa^S de fronto-orizontala care trece prin A
(desi fetele sTnt inegale, ele fug" sub acelasi unghi) Pe'ntru compozifiile
simetrice fa(a de bisectoarea la 45 acest aspect nu mai supara, deoarece
fetele sTnt egale $i fug la fel (fig. 12.2.4).
b)Se va evita alegerea punctului de vedere pe una din prelungirile laturilor si
Tntr-o zona din imediata ei apropiere. Rezulta perspective inexpresive, foarte
apropiate de perspectivele frontale $i care nu dau o imagine completa
despre obiectul reprezentat Tn perspectiva (fig. 12.2.5).
c) Alegerea uneia sau alteia din cele doua zone rSmase, pentru amplasarea
punctului de vedere, se face Tn func(ie de scopul urmarit, de a pune Tn
valoare una sau alta din fetele obiectului (v. fig. 12.2.2). Se va bine seama de
faptul ca perspectiva de arhitectura trebuie sa creeze o imagine corecta
despre obiectul proiectat. Numai perspectiva din zona B creeaza aceasta
imagine corecta a obiectu-
fig. 12.2.3
fig. 12.2.4
Repreientdri de arhitectura in perspective
290
i
lui, adicS in perspectiva va aparea fajada lungi mai mare decit fa(ada scurta
(fig. 12.2.6). Din zona A nu se poate aprecia corect forma obiectului (fig.
12.2.7).
NecesitJple compozijionale pot s3 dicteze alegerea punctului de vedere, dar
$i un punct de vedere impus poate s3 dicteze o anumita compozi(ie de
arhitectura, deci acest aspect al punctului de vedere poate $i trebuie sa
intervina Tn Tnsaî proiectarea obiectului de arhitectura.
DISTANTA PUNCTULUI DE VEDERE FATA DE OBIECT
Aceasta distanta determina unghiul sub care se vede obiectul respectiv (fig.
12.2.8). Pentru fiecare pozitie a punctului de vedere rezulta cite o imagine
perspectiva a obiectului vizat (fig. 12.2.9). Se observa ca, la apropierea de
obiect, unghiul vizual sub care este privit obiectul se mareste, iar imaginea
lui perspectiva se schimba. La unghiuri foarte mici, imaginea obiectului este
plata. Unghiul de fuga al muchiilor se accentueaza odata cu cre^terea
unghiului vizual, ajungind in final sa se obtina o perspectiva deformata. Dar
in perspectiva obtinuta in pozitia 4 se observa ca apare si imaginea prismei
din pozitia 1. Aceasta este imaginea unei prisme identice cu prisma data, dar
situata la o distanta de aceasta, imagine ce poate sa fie vazuta sub acelasi
unghi ca in pozitia 1. De aici, se

fig. 12.2.10
deduce cS perspcctivn din poziîa 4 nu cstcdefor- matS tn totalitate, ci
numal ceea ce iese din unghiul optim vizual. DacS se acoperS partea de jos a
accs tui desen perspectiv, sc obfine o imagine nedefor- mat3; deci, Tn
perspectiva la douS puncte de fugS, supSrS unghiurile apropiate de 90.
Imaginea aceluiaji obiect suferS modificSri $i Tn func(ie de locul pe care il
ocupS obiectul Tn tabloul de perspectiva (fig. 12.2.10). Se observS cS, spre
marginile tabloului perspectiv, imaginea automobilului capStS efecte
excesive.
Distanfa punctului de vedere fa(S de obiect este dictata de unghiul optim
vizual stabilit (v. subcap. 9.2 $i 9.3) de 37 pe orizontalS $i 28 pe verticals.
DacS obiectul sau ansamblul de obiecte este dezvoltat mai mult Tn plan
orizontal, iar perspectiva se face la nivelul ochilor, distanfa punctului de vedere este dictata de unghiul optim perspectiv de 37 in plan orizontal (fig.
12.2.11). Daca se construie$te o perspectiva a unui bloc-turn, distanta
punctului de vedere fata de obiect este dictata de un
fig. 12.2.11
ghiul vertical de 28". Unghiul de 28" pe verticals se alege astfel ca direc(ia
principals de privire sS fie orizontalS (cazul perspectivei pe tabloul vertical).
KezultS cS se iau 14 deasupra $i 14 sublinia orizontului. Din figura 12.2.12
reiese cS Tn per- spectivS vaaparea Tn fa(a obiectului de arhitecturS $i o
por(iune de teren egalS cu segmentul a. La perspective^ cu linia de orizont
situatS deasupra ansamblului de arhitecturS trebuie sS se compare
dezvoltarea pe verticals a ansamblului cu TnSlJimea de la care este privit
ansamblul. in funefie de aceastS comparafie se alege unghiul care dicteazS
distanta punctului de vedere faJS de obiect. De fapt, cind un obiect este
privit de la TnSIfime, cu direefia principals de privire orizontalS, observatorul
trebuie sa se depSrteze foarte mult de el, pentru ca acesta sS intre Tn
unghiul optim vizual. Este cazul blocului-turn la care lipse$te partea de
deasupra (fig. 12.2.13). Linia de orizont face parte integrants din perspectivS
si ea trebuie sS aparS materiali- zatS Tntr-un fel Tn tablou.
Unghiurile de 37 pe orizontalS si 28 pe verticals, care limiteazS cTmpul
vizual perspectiv, limiteazS si tabloul de perspectivS. Astfel se pot determina
dimensiunile ' tabloului, corespunzStoare acestor unghiuri (fig.
12.2.14).'Punctul principal de privire P se gSsejte situat tn centrul tabloului
de perspectivS. Pe orizontalS Tn stTnga si Tn dreapta lui P
fig. 12.2.13
fig. 12.212
Construcfia perspectivei de arl)i>ec,ur

293
se ia D/3 (unde D este distant de la 2 la P), iar pe verticals, D/4 Tn sus si tn
jos. Din cele aratate se constats cS numai perspective frontalS centrals este
perfect simetricS Tn jurul lui P. Toate celelalte tipuri de perspectivS prezinta o
oarecare asimetrie fata de P, de aceea toate aceste perspective trebuie
completate cu elemente de anturaj, pentru a se obfine un tablou perspectiv
clt mai aproape de realitate. AlegTnd direcîa principals de privire cStre
centrul geometric al obiectului, completS- rile ulterioare vor fi mici, fSrS sS
concureze obiectul pus Tn perspectivS.
CTnd ne rotim Tn jurul unui obiect privim obiectul sub acelaji unghi. Locul
geometric de unde un segment de dreapta AB se vede sub acelaji unghi este
arcul de cere capabil de unghiul dat. Constructia lui este arStatS Tn figura
12.2.15. In practicS nu se folose$te aceasta constructie graficS, deoarece
unghiurile stabilite de 3/ pe orizontalS $i 28 pe verticals nu sTnt fixe. In
exemplele ce urmeazS aceste unghiuri vor fi modificate, Tn func(ie de tipul
perspectivei, de compozifia ansamblului sau de efectul dorit a se ob(ine Tn
perspectivS.
In locul construcjiei grafice arStatS Tn figura 12.2.15, pentru aflarea
punctului de vedere se poate folosi o metodS mai practicS. Se TncadreazS
obiectul Tntre laturile echerelor de 30 si 45, ca Tn figura 12.2.16. La
mjjlocul distanfei se aflS punctul de vedere cSutat. In figura 12.2.16 se
observa cS direep'a principals de privire, TndreptatS Tn centrul geometric al
dreptunghiului, nu este bisectoarea unghiului sub care se prive^te obiectul.
Coincident dintre bisectoarea unghiului $i direc- (ia principals de privire se
realizeaza numai dacS tabloul este paralel cu diagonala dreptunghiului. In
practicS, lucrurile nu se petrec astfel $i rezultS o perspectivS asimetricS fa(3
de P pe linia orizontului (fig. 12.2.17). AceastS asimetrie este TnsS foarte
micS $i nu deranjeaza, Tn plus simetria poate fi restabilitS cu elemente de
anturaj sau alte obiecte situate Tn prim plan. Prin aceasta metodS se
construiejte perspectiva la un unghi ceva mai mare (v. fig. 12.2.16). DacS,
dupa ce se afla unghiul, se reconstruie$te bisectoarea $i se considers
aceasta directia principals de privire, se objine o perspectivS simetricS fata
de P si la unghiul dorit, dar nu se mai priveste Tn centrul geometric al

obiectului. Cum obiectele si ansamblurile de obiecte sTnt Tn general
asimetrice, nu este obligatoriu ca direc(ia principals de privire sa treaca
exact prin centrul geometric al dreptunghiului, ce TmbracS Tn plan aceste
obiecte. AceastS directie poate trece si prin imediata lui apropiere; deci,
oricare din cele doua nietode poate fi folositS, dar prima se dovede$te mai
practicS.
294 -----------------------------
fig. 12.2.16
46
12.3. EXEMPLU PRACTIC DE ALEGERE A PUNCTULUI DE VEDERE
S3 se construiasc5 diferite tipuri de perspectivS ale ansamblului de
arhitecturS prezentat in figura
12.3.1.
Pentru a simplifica problema, ansamblul a fost modulat atit pe
orizontalS, cTt $i pe verticals, modulul fiind de 6 m, iar volumul cel mai Tnalt
se consider! de 20 de niveluri.
Studiul pentru alegerea punctului de vedere se poate efectua direct pe
planurile de arhitectura, dac3 acestea au dimensiuni convenabile, dar mai
usor se face pe prisma dreaptS dreptunghiulara ce imbracS intregul
ansamblu. Locul de unde se private ansamblul se alege in functie de

urmatoarele aspecte:
vederea principals poate sS dicteze acest loc; volumele sS nu se acopere
unele pe altele;
din considerente estetice;
punct de vedere impus.
Se deseneazS patru schiie la mina libera, din cele patru directii distincte, $i
se comparS intre ele (fig. 12.3.2, a, b, c si d). Aceasta etapS de studiu nu
este obligatorie, problema putindu-se rezolva $i dintr-o simpla privire a
planului de arhitecturS. Se alege pozifia (c) $i se trece la gasirea locului
precis al punctului de vedere. Fixarea punctului de vedere se poate face cu
echerul de 30 $i cel de 45, cuprinzind intre laturile lor punctele extreme ale
obiectului. La jumatatea distanjei dintre virfurile lor se gaseste unghiul de
37. O perspective facutS la un unghi de 37 este destul de plats. Pentru a-i
da mai mult dinamism putem sa ne apro76
E
it
1
1
2
AB
VEDEREA
-+
$5
VEDEREA 2
PLANUL
ANSAMBLULUI
fig. 12.3.1
Construct perspective! de arhitectura
295
piem de obiect pTna la un unghi de 40.. .45. Exem- plul ales permite acest
lucru, deoarece zona din jurul muchiei AB nu este mobilata, iar Tn apropierea ei se gSsesc numai volume joase. Apropiin- du-ne, nu exists pericolul sS
se depa$easc3 mult unghiul optim pe verticals. In acelaî timp se va evita
bisectoarea fe-felor paralelipipedului anvelopant $i suprapunerea muchiilor

importante ale volumelor, dudnd raze vizuale din punctul de vedere (Tn
plan). De asemenea se va avea grijS ca, si Tn perspectivS, fajada lunga sS
aparS mai mare decTt cea scurta, pentru a nu altera cu nimic viziunea
perspectivS a ansamblului.
Odata fixat punctul de vedere co, se duce din el directia principals de privire
Tn centrul geometric al ansamblului. Prin muchia cea mai avansata catre
privitor se va duce tabloul perspectiv, perpendi cular pe directia principals de
privire (fig. 12.3 33 Pentru a u$ura construct perspectivei se alepe tabloul
prin aceastS muchie. Muchia apare Tn per. spectivafn adevSrata marime. iar
perspectiva se construiejte de la privitor cStre profunzime. |n acest desen
plan se obîn toate elementele necesare constructiei perspectivei (F si F90,
M ;i ^
P, A poziîa muchiei prismei In raport cu P) Segmentul CD dS lapmea
perspectivei. In funqie de cit de mare se dore^te a se construi perspectiva se
mare$te Tntreg sistemul de un numar de ori si se transpun elementele Tn
tabloul de perspectiva Linia de orizont este plasatS Tn partea de sus sau Tn
partea de jos a formatului, dupa cum perspectiva este facuta cu orizontul
supraTnSItat sau la nivelul
fig. 12.3.2
296
ochilor. Pe linia orizontului, tn centrul tabloului se fixeazS punctul principal de
privire P. Se va mai fixa in tablou punctul de fuga ac.cesibil F, punctul A
(pozifia muchiei din tablou in raport cu P) si ade- vSrata diroctic de fugS
cStre F. Punctele M 'si M00 vor fi determinate direct Tn tablou, pentru a evita
eventualele erori rezultate din transpunerea datelor pe tabloul de
perspectiva. Pentru o construe^ mai rapidS a perspectivei este bine ca $i al
doilea punct de fuga F00 sa fie accesibil. Se observa ca o deplasare a lui co in
stinga micsoreazS foarte mult distant dintre F ?i F0 (fig. 12.3.4).
Toate aceste date pot fi luate direct pe linia orizontului, fara a se mai face un
studiu de alegere a punctului de vedere, dar acest lucru presupune o bogatS
experientS. Astfel sint necesare o serie de tatonSri, pentru a obtine un
paralelipiped corect pus in perspectivS. Acest procedeu se va studia la
metodele libere de construc(ie a perspectivei.
12.4. PERSPECTIVA LA DOUA PUNCTE DE FUGA CU ORIZONTUL
SUPRAiNALJAT
Se va construi perspectiva ansamblului dat de la inaltimea de 102 m,
obtinindu-se pe verticals un numSr intreg de moduli (17). Punctul de vedere
ales rSmine valabil $i pentru. acest tip de perspectiva. Se traseaza linia de
orizont in partea de sus a
formatului ?i se tree pe ea elementele objinute, in raport cu punctul principal
de privire. Se mS- soara in fa(ada $i se vede cit reprezinta la scarS cei 102
m. Segmentul obtinut se m3re$te de acelaî numar de ori, de cite ori a fost
marit intregul sistem si se pune aceasta dimensiune de la linia de orizont
Tn jos, pe verticala coboritS din punctul A. Se obfine astfel unitatea de
masura pe verticals, cu care se opereazS in acest plan frontal. Cu ajutorul
punctelor de masura se construieste mai intii paralelipipedul ce cuprinde tot
ansamblul. DacS acest paralelipiped este deformat, TnseamnS ca ne-am
plasat prea aproape de obiect. in acest caz nu se reface intreg studiul, ci
doar se micsoreaza in tablou verticala celor 102 m, obtinindu-se astfel o
noua unitate de mSsurS. Daca paralelipipedul obtinut nu este deformat, se
trece la construcpa planului ansamblului in perspectiva. Planul poate fi rapid
desenat pe gratarul perspectiv realizat cu ajutorul punctelor de masurS (fig.
12.4.1).
Urmeaza acum sa fie ridicate inalpmile fiecSrui punct din plan. Cota unui
punct se ca!culcaz3 in functie de adevaratele marimi de pe muchia din
tablou (AB). Cu ajutorul unui punct de fuga, se aduce proiectia punctului pina
la una din fetele prismei anvelopante. Aici se poate stabili cota punctului cu
ajutorul celuilalt punct de fuga, iar apoi aceastS cota este translatatS pe
verticala ridi- catS din proiecpa punctului (fig. 12.4.2). Operafia nu trebuie
repetatS pentru absolut toate punctele,
Conslruclia perspectivei de arhitectura

297
n
p
deoarece multe din cle sint coliniare. Celelalte puncte se pot determina $i
prin diviziuni perspective.
S-au obp'nut astfel volumele puse in perspectivS, dar nu s-a ob(inut incS o
perspectivS de arhitecturS (fig. 12.4.3).
UrmeazS apoi tratarea fa(adelor, trasarea umbrelor proprii $i purtate $i
mobilarea perspective! cu elemente de anturaj (fig. 12.4.4). Toate aceste
opera(ii, absolut necesare unei perspective de arhitecturS, vor fi abordate
in studiul de la capitolele respective (cap. 15 $i 16).
fig. 12.4.3
Construcîa perspective! de arhitectura
299
fig. 12.4.4
12.5. PERSPECTIVA LA DOUA PUNCTE DE FUGA LA NIVELUL OCHILOR
Trebuie sa se construiasca perspectiva cu orizontul la cota h = 1.80 m.
Aceasta linie de orizont se deseneaz5 pe fatada ansamblului. Ea va taia
muchia paralelipipedului anvelopant Tntr-un anumit raport.
Se traseaza tn partea de jos a tabloului linia de orizont. Cfnd se traseaza linia
de orizont trebuie sa se tina seama de raportul mentionat side faptul ca in
perspectiva trebuie sa apara si portiunea din planul orizontal, pe care este
asezat ansamblul. Punctul principal de privire P se ia la mijlocul tabloului, pe
linia de orizont, iar Tn raport cu el se
tree in tablou $i celelalte elemente. Pe verticala din punctul A, se transpune
raportul ii>-car linia orizontului Tmparte muchia paralelipipedului, m3- rit
de acelaî numar de ori ca tot sistemul. Deci, se va masura de la linia de
orizont Tn Jos 1,80 m, iar in sus se va masura diferenja din inaltimea muchiei. Se ob{ine astfel unitatea de masura cu care se opereaza in planul
frontal al acestei muchii. De data aceasta construcjia planului in perspectiva
nu se mai poate face pe pamint. Va trebui sa se deseneze planul pe capacul
paralelipipedului sau la un nivel mai sus. Acest procedeu este numit ..ridicarea planului pe cer (fig. 12.5.1). Acest lucru se face numai dupa ce am
construit paralelipipedul in perspectiva. Prin aceeasi metoda, planul poate fi
construit si coborit sub linia de orizont, dar de
300
Reprezentari de arhitecturd in perspectiva
cele mai multe ori sub aceastS linie se termina tabloul. La ridicarea planului
pe cer trebuie o mare atenjie pentru a nu-l desena ,,tn oglinda". Se poate
evita acest lucru dac3 se priveste planul ansamblului de jos Tn sus, prin
transparent hTrtiei pe care este desenat.
Cotele punctelor se determina raportindu-le |a muchia din tabloul de
perspective (fig. 12.5.2). Odata construite volumele (fig. 12.5.3), se poate
trece la tratarea fa(adelor, trasarea umbrelor $i |a mobilarea perspective! cu
elemente de anturai (fig. 12.5.4).
fig. 12.5.3
302
Reprezentari de arhitectura in perspsctivu
12.6. PERSPECTIVA FRONTALA DE EXTERIOR LA NIVELUL OCHILOR

Este recomandate numai pentru compozi(ii dezvol- tate pe forme
concave. Aceste compoziîi permit o apropiere mai mare a privitorului de
obiect, fSrS sa apara deformatii suparatoare. Experienâ arata c5 putem
se ne apropiem de paralelipipedul care V fmbraca ansamblul, pina la un
unghi vizual de aproape 60. La unghiuri mici acest tip de perspective este
mai putin interesantS si foarte staticS. Perspectiva frontale se construieste cu
ajutorul punctului de distanta D care, in cazul acesta, este ?i punct de
masura $i punct de fug Ia45(v. subcap. 11.8). In perspectiva frontala apare
o singura direqie de fuge la P, iar direcjia de fuga la 90 este paralela cu
tabloul. Deci Tn aceasta perspective existe: plane de capat, care fug la
verticala ce trece prin P, plane frontale, paralele cu tabloul ?i plane prizontale
(fig. 12.6.1).
In acelaji plan frontal se mesoare cu aceeafi umtate de mesure, Tn orice
direcfie. Aici apar limitele perspective! frontale, pentru ce am fi tentafi se
credem pe mesure ce ne depertem de P, in acelaji pan
frontal, ar trebui sa scade unitatea de masura. in realitate lucrurile se petrec
a?a, dar acolo intervine mobilitatea privirii. in acelaji plan frontal, pe mesure
ce se percep obiecte tot mai depertate de P, direcjia principal de privire a
ochiului se modifica, chiar dace nu mifcem capul. in momentul acesta, faê
de planul considerat, nu mai avem o perspective frontale, iar unitatea de
mesura scade odate cu depertarea. Daca si in desen se va miqora unitatea
de masura odate cu depertarea de P. in acelaji plan frontal, se va obîne o
imagine deformata a obiec-
Conslructia perspective! de arhitecturd

303
lig.
12.6.2
tului (fig. 12.6.2), creTndu-se senzatia c3 fatada este curba. Imaginea este
asemanatoare cu fotografiile fScute cu obiective ce au un unghi foarte mare.
La constructia perspective'! frontale la nivelul ochilor, a ansamblului
prezentat Tn subcapitolul 12.3, ne apropiem de paralelipipedul anvelopant
pTn3 la o distanta dictatS de unghiul de 53 (v. subcap. 11.8.). Formatul
desenului perspectiv va avea acelasi raport cu fata frontala a
paralelipipedului. Se mareste deci fata frontala a paralelipipedului de atTtea
ori cTt s3 se obtina o perspectiv3 de dimensiuni convenabile; se obtin
totodata Tn tablou unitatile marite la scara. Este foarte simplu sa se plaseze Tn perspectiva linia orizontului, tinTnd seama de unitatile obtinute (fig.
12-.6.3). Se plaseaza punctul principal de privire P Tn functie de zona de
interes a ansamblului si se va avea grija ca.din multitudinea planelor de
capat ce apar Tn aceasta perspectiva, sa nu treaca prin P sau prin apropierea lui plane importante ale ansamblului (fig. 12.6.4). in acest caz se
plaseaza punctul principal de privire Tn centrul ansamblului, obtinTnd o perspectiva frontala centrala.
Pentru a plasa punctul de distanta pe linia orizontului trebuie sa se compare
la(imea perspective! (deci a ansamblului) cu de doua ori Tnaljimea de la linia
orizontului la cota celei mai Tnalte cladiri. Aceasta comparatie trebuie facuta
mai ales tn cazul perspectivei unor cladiri foarte Tnalte Tn raport cu
dimensiunile omului. Este cazul exemplului nostru si pentru faptul ca Tn prim
plan se gaseste cladirea cea mai TnaltS. Daca ansamblul era mult mai amplu
dezvoltat pe orizontala sau linia de orizont taia ansamblul la jumatatea
Tnaltimii lui, aceasta verificare a unghiului pe verticals nu mai era
necesara. Deci se plaseaza punctul de distanta D la o departare de P egal3
cu 2x (v. fig. 12.6.3). S-a obtinut astfel o perspectiva la un unghi de 53.
Constructia gratarului perspectiv se face pe capacul paralelipipedului, pe
care se va desena si planul ansamblului, vazut de jos Tn sus (fig. 12.6.5).
Volu- mele se construiesc dupa metoda aratata Tn subcapitolul 12.5. Se
obtine astfel perspectiva frontala de exterior la nivelul ochilor a ansamblului
dat (fig. 12.6.6).
12.7. PERSPECTIVA FRONTALA CU ORIZONTUL SUPRAINALTAT

in cazul acestei perspective se va lua punctul de distanta la o departare de P
egala cu cel putin de doua ori Tnaltimea orizontului (fig. 12.7.1). Se va obtine
o departare mai mare de ansamblu decTt Tn cazul perspectivei la nivelul
ochilor, mai ales ca Tn prim plan se gaseste cladirea cea mai Tnalta, iar
perspectiva trebuie completata Tn partea de jos cu elementele de anturaj; de
asemenea, se va tine seama de faptul ca linia de orizont face parte integrants din desenul perspectiv. Perspectiva se construie^te urmTnd etapele
si metodele folosite la perspectiva la doua puncte de fuga cu orizontul
supraTnaltat (fig.. 12.7.2)y
Perspectivele frontlle"sTnt cel mai rapid ?i ujor de construit, de aceea sTnt
foarte des folosite Tn reprezentarile de arhitectura, dar spre deosebire de
acestea perspectivele la doua puncte de fug3 au un plus de dinamism ?i
spectaculozitate.
304
Reprezentdri de arhitectura in perspective
Construct'd perspective! de arhitectura

305
306
fig. 12.6.6
307
Construcfia perspective! de arhilectura
fig. 12.7.2
12.8. PERSPECTIVA DE INTERIOR
PERSPECTIVA DE INTERIOR FRONTAL*
Aceasta perspectiva se construiejte cu ajutorul punctului de distarvfa D. in
subcapitolul 12.6. si
12.7, s-a aratat c5 o perspectiva frontala poate fi construita la un unghi
perspectiv de pTn3 la 60, daca elementele ce se pun In perspectiva sTnt
dispuse Tntr-o compozifie concava; este cazul perspective! de interior.
FacTnd un studiu plan de amplasare a punctului de vedere, se observa ca
majoritatea perspectivelor de interior frontale sTnt conventionale. Chiar si Tn
cazul unghiului de privire de 60, punctul de vedere segaseste undevaTn
afara camerei (fig. 12.8.1). Pentru ca punctul de vedere s3 se gaseasca Tn
interiorul camerei este necesar ca acea camera sa fie de forma
dreptunghiulara, iar perspectiva sa fie facutatn lungul ei. Pentru acuprindeTn
perspectiva cTt mai mult din peretii laterali se va considera un perete
transparent si se va privi prin el Tn interior.

O perspectiva de interior se porneste totdeauna de la secfiunea frontala prin
acel spatiu. Sectiunea se deseneaza la scara, marita direct Tn tabloul de
perspectiva si Tn funcfie de Tnaltimea de la care se priveste, se traseaza
linia de orizont pe ea. Punctul principal de privire se amplaseaza pe linia de
orizont Tn functie de zona de interes, Tn centru sau lateral. Pentru Tnceput
se va lua un punct principal de privire Tn centru, obtinTnd o perspectiva
frontala centrala (fig. 12.8.2;. LuTnd punctul de distanta la o departare de P
egaia cu latimea perspectivei, se obtine un desen perspectiv facut la un
unghi de
53. Cu ajutorul lui D se poate trasa pe pardoseala gratarul perspectiv, peste

care se deseneaza p|a. nul camerei, apoi se ridic3 Tnaltimile raportTndu-le la
pereî laterali.
PlasTnd punctul principal de privire P putin lateral
fig. 12.8.3
fig. 12.8.4
308
se ob{ine o imagine dinamica. Acest efect poate s5 devinS supSrator and P

se gSsejte la distant mare de centrul imaginii (fig. 12.8.3). Figura ne
prezintS schematic efectul unui focar excentric. Tensiunea este creata de
depSrtarea punctului de fugafacade centrul imaginii. Asimetriaconfigurafiei
genereaza un efect de profunzime foarte puternic, sJpind un crater Tn relieful
spatial" (R. Arnheim, 1979). Echilibrul poate fi restabilit completind imaginea astfel ca punctul principal de privire s5 ra- mfna in centrul ei (fig.
12.8.4). Se obtine perspective frontala laterals care i?i mentine efectul dinamic, fara ca acesta sa mai fie suparator (fig. 12.8.5). In cazul perspectivei
frontale laterale, punctul de distanta D se plaseaza la o depSrtare de P de cel
pujin dou2 ori distanta de la P la peretele lateral cel mai departat de el.
Numai astfel se realizeaza unghiul vizual de 53. Pentru a cuprinde cit mai
mult din peretii laterali, perspectiva se poate extinde. Prin extinderea
tabloului, perspectiva frontala de interior nu sufera daca partea centrala
a perspectivei ramine nemobilata sau este mobilatS cu forme ce fug la P si
forme negeometrice (fig
12.8.6). Daca este mobilat si centrul perspectivei cu obiecte ce au direcîi
de fuga diferite de P, apar unghiuri suparStoare. Aceste unghiuri dau najtere
la efecte excesive de perspectiva. !n cazul figurii 12.8.7 avem impresia ca
pardoseala se curbeazS. Unghiul apropiat de 90 suparM in perspectiva la
dou3 puncte de fuga (covorul din perspectiva frontala fuge la doua puncte de
fuga), pe cind in perspectiva frontala sup3ra unghiurile obtuze foarte
deschise (este cazul unghiurilor bibliotecii din dreapta perspectivei frontale).
Perspectiva frontala de interior nu va fi marginita niciodata de secîunea
camerei. Ea este facuta s3 redea atmosfera interioara $i nu sistemul
constructs. Privitorul aflindu-se in camera nu poate vedea ce se intimpia
deasupra tavanului sau sub pardoseala. in capitolul 16 se dau lamuriri
suplimentare privind modul de inchidere a acestui tip de perspectiva.
Conslruc(icj perspectivei de orhitectura

309
PERSPECTIVA DE INTERIOR
LA DOUA PUNCTE DE FUGA
AceastS perspectivS se construie$te la fel ca per- spectivade exterior la douS
puncte de fuga, dar se eliminS din prisma dreaptS dreptunghiularS cele douS
fe{e dinspre privitor (fig. 12.8.8. a $i b). Acest tip de perspectivS este mai
pufin folosit. deoarece nu poate sS cuprindS decit doi pere)i $i intr-o
desfS$urare redusS. O extindere a tabloului ar duce ladeformatii
supSrStoare, deoarece unghiul admisibil la perspectiva la douS puncte de
fuga este mult mai mic decit in cazul perspective! frontale. Perspectiva din
figura 12.8.9 prezintS deformari in partea stingS si in partea de jos.
F
-1
^^F90
b
fig. 124.8
DacS se acoperS aceste p3rî, dupS reperele indicate, se objine o imagine

corectS. Cu toate aceste limite, perspectiva de interior la douS puncte de
fugS este mai aproape de realitate.
La perspectiva frontalS laterals se poate face un artificiu care sS o apropie de
perspectiva la douS puncte de fugS. Se introduce o u$oar3 fugS cStre partea
opusSdeplasSrii punctului principal de privire in raport cu centrul tabloului
(fig. 12.8.10). Acest artificiu trebuie facut insS cu mare grijS, deoarece poate
introduce deformSri mari.
12.9. PERSPECTIVA CU ORIZONT COBORiT
La acest tip de perspectiva se recurge cind se dese- neazS perspectiva unor
construct ce sint amplasate la o cotS mai sus decit nivelul ochilor. DacS
dintr-o perspectivS la nivelul ochilor a unei construe^ foarte inalte se retine
partea ei superioarS, iar cea inferioarS se inlocuiejte, de exemplu, cu un
versant de deal, se obfine perspectiva cu orizont coborit. Deci, acest tip de
perspectivS se construieste la fel ca perspectiva la nivelul ochilor, avind insa
grijS ca, la alegerea punctului de vedere sa se tins seama de diferen(a de
cotS de la nivelul ochilor la cota i0,00 ma construc(iei (fig. 12.9.1;. Deoarece
la ansamblul ales nu se poate ob'fine o astfel de perspectivS se recurge la un
alt exemplu Casa de la Caseada, F. L. Wright, 1936. Planui orizontal in
care se opresc verticalele construcfiei nu se vede, fiind acoperit de formele
de relief; este bine totusi sS fie construit, pentru a mSri precizia desenului.
Alegerea acestui tip de perspectivS este $i in funefie de compozitia
obiectului de arhitec- turS. Obiectul privit astfel nu trebuie sS fie mult
acoperit de planui orizontal pe care stS. Spectacu- lozitatea acestei
perspective create cind constructia iese in consols spre privitor (fig. 12.9.2).
Conslrucfia perspective! de arhitectura

311
fig. 12.9.2
312
Repreiontari de arhitectutu in perspectiva
12.10.
CONSTRUCJIA PERSPECTIVE! PORNIND DE LA ELEMENTE FIXATE
DIRECT IN TABLOUL DE PERSPECTIVA
CONSTRUCT^ PERSPECTIVE! PORNIND DE LA O FATADA
$tiind cS orice patrulater poate fi considerat ca fiind proiecfia conicS a unui
dreptunghi din spa(iu, se poate construi o perspectivS pornind de la o fatadS
aleasa direct In tabloul de perspective deci orice faâda aleasa In tabloul de
perspectivS poate sa reprezinte perspectiva oricarei fatade din spafiu. Dar o
fatadS aleasa Tn perspectiva poate sS reprezinte perspectiva unei anumite
facade din spaîu, daca este privita de la o anumitS distantS, iar fatada
respectivS face un anumit unghi cu tabloul de perspectiva.
Trebuie sa se determine care este pozitia punctului de vedere Tn raport cu
punctul de fugS ales. Aceasta se face prin metoda inverse construcfiei
perspectivei cu ajutorul punctului de fuga diagonal. Se ia Tn perspectiva o
fatada (fig. 12.10.1) ale carei dimensiuni Tn spatiu se cunosc. Se construieste Tn punctul ei de fuga fatada la scarS mica, Tn ortogonal. Se duce
diagonala fatadei Tn perspectiva si se gaseste punctul de fuga diagonal Fm/iDucTnd din Fm/io paralela la diagonala fatadei Tn ortogonal, se descoperS pe
linia orizontului punctul M0n, care este defapt punctul de mSsurS al directiei
F90. Se fixeazS pe linia orizontului punctul principal de privire P, Tn care se

priveste aceasta fafada si se afIS astfel punctul de vedere co. RezultS deci
adevarata directie de fuga catre F90 cunoscut si catre F. Punctul P ales
trebuie sa fie totdeauna plasat Tntre Fgo si M90 rezultat. Apoi seconstruie^te
perspectiva Tntregului volum prin metodele cunoscute. Alege-
fig. 12.10.2
rea Tn perspectiva a ambelor fatade nu se poate face, deoarece pentru
fiecare fatada aleasa rezulta un punct de vedere co diferit (fig. 12.10.2);
numai Tntimplator cele doua puncte de vedere coincid.
CONSTRUCJIA PERSPECTIVEI PORNIND DE LA O MUCHIE VERTICALA
Fat8 de punctul principal de privire P, se alege direct Tn perspectiva muchia
verticals cea mai avansata catre privitor si punctele de fuga F ?i F90. CU
aceste date fixate direct Tn tablou se poate construi perspectiva prin una din
metodele cunoscute. Muchia verticals se alege Tn functie de tipul
perspectivei $i se pozitioneazS Tn raport cu linia orizontului; ea indicS
unitatea de mSsurS cu care se opereazS Tn planul ei frontal, intr-o
perspectivS la nivelul ochilor, omul constituie modulul cu ajutorul cSruia
putem mSsura oriunde Tn tablou, deoarece toti oameniiau capul situat pe
linia orizontului. Deci, Tn cazul acestei perspective nu se poate fixa de la
Tnceput TnSItimea Tntregii verticale, ci doar punctul unde ea Tn'feapS
pSmTntul. tn felul acesta se determinS TnSItimea omului cu ajutorul cSreia
se calculeazS TnSItimea Tntregii verticale (fig. 12.10.3). DacS se fixeazS de
la Tnceput Tn tablou TnSlfimea Tntregii verticale nu se mai obtine o
perspectivS la nivelul ochilor. RaportTnd aceastS TnSlfime din perspectivS la
TnSItimea din ortogonal, se determinS unitatea de mSsurS Tn planul frontal
si apoi se aflS de la ce Tnalfime este fScutS perspectiva.
La perspectiva cu orizont supraTnSIfat se poate fixa de la Tnceput Tntreaga
verticals, sub linia orizontului (fig. 12.10.4). $tiind ce dimensiune are
verticala Tn ortogonal, se poate afla de la ce TnSI- pme este vSzutS
aceasta verticals. Se face de fapt
313
raportul Tntre verticala Aa $i diferenâ pina la linia orizontului Aa. fn
alegerea acestei verticale trebuie s5 se (in3 seama c5 ea nu se poate
apropia de adevaratele direefii de fugS. Daca perspectiva se face de la o
inatyme data, se fixeazS mai TntTi diferenja de cota de la muchie la linia
orizontului(Aa). Astfel se afia unitatea de masurS pe verticals $i apoi se
calculeaz3 TnSltimea Tntregii muchii.
O metoda de construcp'e a perspectivei pornind de lao muchie verticala
esteceacu ajutorul punctelor de fuga diagonale, ale fefelor verticale, ce se
intersecteaza dupa acea muchie (fig. 12.10.5). Aceas- ta metoda este tnsa
mai greu de folosit, deoarece necesita o suprafa(3 mare de lucru. Metoda
punctelor de masurS se considers mai simple $i mai rapida. OdatS aleasS
Tnalîmea verticalei, se pot determina foarte u$or $i punctele de masurS.
lodiferent prin ce metoda se construiejte paralelipipedul, trebuie sS se
verifice ca acesta sS cores- pundS cerin(elor unei bune perspective. Daca
perspectiva lui nu convine trebuie schimbatS verticala de la care s-a pornit.
fig. 12.10.3
fig. 12.10.4
fig. 12.10.5
314
CONSTRUCJIA PERSPECTIVE! PORNIND DE LA UN UNGHI ALES DIRECT IN
TABLOU
Construct unei perspective se poate porni de la unghiul de sus al color douJ

feê vizibile, cind acest unghi se alege deasupra liniei orizontului (fig.
12.10.6). Se obfine o perspectiva lanivelul ochilor, daca din vTrful A ales ptna
la linia orizontului se considers Tnai(imea Tntreaga minus Tnal(i- mea omului
(1,80 m); determinTnd Tntreaga TnSI- |ime, se construiefte perspectiva cum
s-a mai aratat.
In cazul perspectivei cu orizont supraTnSI(at mai important este sa se aleaga
unghiul de jos al para-
lelipipedului (fig. 12.10.7). Acest unghi nu trebuie s5 fie apropiat de unghiul

de 90, el trebuie sS fie cit mai deschis. $tiind de la ce Tnaljime se privefte,
se calculeazJ $i 1nJI(imea muchiei. AlegTndu-se Tntli unghiul de sus, se riscS
ca jos sJ se ob(inS un unghi apropiat de 90. DacS se aleg Tn perspectiva
ambele unghiuri, Tnseamna ca de fapt s-a ales Tnaljimea muchiei. Este cazul
explicat Tnainte.
Aceste metode, de construc(ie a perspectivei pornind de la elemente fixate
direct Tn tablou, se pot aplica eficient numai dupS o bogatS experien(a de
construcjie a perspectivei, la care s-a facut un studiu prealabil de alegere a
punctului de vedere.
Construc(ia perspectivei de arhitecturq

315
13.
RESTITUTIA PERSPECTIVA
13.1. GENERALITATI
In practica de arhitectura Tn scenografie apare uneori situafia de a se
reconstrui unele monumente de arhitectura sau interioare de arhitec- tur5,
dupa o documentatie ce este constituita numai din fotografii sau reprezentari
perspective ale obiectului. Pentru a Intocmi planurile si vederile necesare
este nevoie sa se recurga la restitupa perspective. Acest lucru consta Tn
determinarea elementelor perspective caracteristice Tn tabloul de
perspectiva (deci pe fotografie), astfel Tncit cu minimum de date necesare
sa poata fi construite, la o anumita scara, atTt planul cTt si elevatiile (fatadele) obiectului studiat. In general, pentru un asemenea studiu este
necesara o fotografie a cladirii care sa aiba:
a) verticalele precis conturate (aparatul de fotografiat a avut directia de
vizare orizontala, deci a rezultat o perspectiva pe tablou vertical);
fig. 13.2.1
b) un unghi drept usor de depistat, cu ajutorul caruia se pot determina
punctele de fuga.
De asemenea mai trebuie sS se cunoasca ce! puîn o TnSl|ime reala sau o
dimensiune reala Tn plan a obiectului de arhitectura studiat; daca nu,
fotografia ar trebui sa conîna neaparat un obiect de dimensiuni
cunoscute sau o scara metrica, amplasata ITnga obiectul de arhitectura la
fotografiere (procedeu des folosit la relevee).
Gradul de precizie al restitufiei perspective este dat de numarul de elemente
metrice ce se cunosc Tn tablou (Tn fotografie).
13.2. METODE DE CONSTRUCJIE A RESTITUflEI PERSPECTIVE
Elementele perspective caracteristice se determina astfel: punctele de fuga
se gasesc la intersecâ directiilor de fuga ale dreptelor orizontale, iar
fig. 13.2.2
316
fntre punctele de fuga F ?i F90 se poate trasa linia orizontului care este
perpendiculars pe verticalele obiectului.
Dupa cum este determinat punctul principal de privire P, se pot distinge mai
multe moduri de a executa o restitute perspectiva.
1) Punctul P se alege in centrul fotografiei Punctul P este determinat astfel
atunci cind se $tie precis ca se dispune de o fotografie intreaga si nu de ni?te
decupaje dintr-un cliseu.
a)
Restitutio perspectivei prin metoda FFgo (fig. 13.2.1). Procedeul este
invers metodei de construct a perspectivei in care se folosesc punctul de
observatie si punctele de fuga. Pe raza vizuala (11), ce trece in proiectie
orizontala prin muchia cea mai avansata, se ia un punct din care se due
paralele la adevaratele direc(ii de fuga. La intersectia cu celelalte raze
vizuale se obtine raportul laturilor. Cunoscind o dimensiune reala a obiectului
in plan, i se poate determina planul la scara.

b)
Restitutio perspectiva cu ajutorul punctelor de masura. Procedeul este
invers metodei de constructie a perspectivei cu ajutorul punctelor de
masura
?i consta in a determina diviziunile metrice ale elementelor de arhitectura pe
orizontala dusS prin una din extremita(ile muchiei obiectului, cea mai
avansata spre privitor, la dreapta $i la stinga ei, corespunzator lui M $i Mgo
(fig. 13.2.2).
2) Punctul P este determinat grafic
Fie un element de arhitecturS ale carui dimensiuni se cunosc, de exemplu o
uS (fig. 13.2.3). Cu ajutorul Tnal{imii I la o anumita scarS, se determinS un
plan frontal ce intersecteaza planul orizontal din perspectiva dupS dreapta
xx'. Pe aceastS dreapta se masoara la aceeasi scara la'fimea cunoscuta (L)
a usii. Cu ajutorul unui punct de fuga K se translateaza u?a pe aceeasi
directie, din profunzime catre privitor, pina cind Tnaltimea ei devine aceeasi
cu inaltimea luata la scara (I). Se determina astfel punctul de masura M90 al
directiei defugaF90 a peretelui. Avind acest punct de masura se pot obtine
toate celelalte elemente de care este nevoie: punctul principal de privire P,
punctul u si celalalt punct de masura M.
Pentru a mari precizia restitutiei perspective, sint necesare mai multe
verificari.
Restitujia perspectiva
317
14.
PERSPECTIVA PE TABLOU INCLINAT
14.1. GENERAUTAJI
In perspectiva de observable sint foarte numeroase situaîile ctnd pentru a
putea cuprinde Tn cTmpul vizual o constructie foarte TnaltS trebuie sS se priveascS de jos Tn sus. Ansamblurile de arhitecturS pot fi privite si de pe
TnSIbimi de relief sau din avion. In aceste cazuri, directia de privire nu mai
este orizontala, iar dacS trebuie construitS perspectiva Tntr-o astfel de
situatie tabloul ales nu mai este vertical, ci Tnclinat. De asemenea, se
impune alegerea unui tablou Tnclinat de perspectiva pentru constructia

perspectivelor de interior a boltilor fi a plafoanelor.
in cazul perspectivei pe tablou Tnclinat verticalele din spatiu apar concurente

Tntr-un punct de fugS Fv. DupS directia principals de privire perspectiva pe
tablou Tnclinat poate fi:
ascendents, cTnd punctul de fugS al verticalelor este situat deasupra liniei
orizontului (fig. 14.1.1);
descendenta, cTnd punctul de fuga al verticalelor este situat sub linia de
orizont (fig. 14.1.2). Deoarece verticalele din spatiu nu mai sTnt paralele cu
tabloul, ele apar concurente Tn perspectiva pe tablou Tnclinat. Aceste
verticale se comports ca orice dreapta privitS oblic din perspectiva pe tablou
vertical. Deci Tn perspectiva pe tablou Tnclinat nu se mai pSstreazS aceeasi
unitate de mSsura
fig. 14.1.2
318
Repreientari de arhitertura in perspectiva
pe verticals, ea mic$orindu-se odatS cu depSrtarea dupS legile descre?terii
perspective. In perspectiva pe tablou inclinat punctul de privire P nu mai
este situat pe linia orizontului, ci deasupra sau sub ea, tn funcfie de tipul
perspective!' (ascendents sau descendentS).
14.2. TRECEREA DE LA PERSPECTIVA

PE TABLOU VERTICAL LA PERSPECTIVA
PE TABLOU INCLINAT
O primS trecere catre perspectiva pe tablou inclinat se poate face rotind cu
90 desenul perspectiv
construit pe tablou vertical din figura 14.2.1. Se ob{ine o perspectiv3 de tip

frontal pe tablou inclinat (fig. 14.2.2). Dreapta de fugS a planurilor vertical
(ce trece prin F) devine noua linie de orizont, iar vechea linie de orizont
devine dreaptS de fuga a planelor verticale laterale din perspectiva pe tablou
inclinat. Punctul de fuga F capStS acelaji rol cu punctul de fuga al dreptelor
de capat din perspectiva pe tablou vertical. Acest punct se nume$te punct
pseudoprincipal de privire $i se noteazS cu Pi,. Punctul de fuga F^, devine
punctul de fugS al verticalelor ?i se noteazS cu Fv. Se presupune cS prisma
aleasa are fata orizontalS patratS. DacS se prelungesc diagonalele ei se ob;in
pe linia orizontului douS puncte de fuga ale unor direcfii perpendiculare (fig.
14.2.3). Acestea pot fi punctele de fuga F si F^ ale unei prisme rotite cu 45
fats de prisma datS.
14.3. CONFIGURAJIA PUNCTELOR DE FUGA SI DE MASURA
Cele trei puncte de fuga formeazS un triunghi. Oricare din laturile acestui
triunghi poate sa de- vinS linia orizontului pentru o perspectivS pe tablou
inclinat. Punctul pseudoprincipal se deter- minS pe una din laturi, ducindu-se
din virful opus al triunghiului punctelor de fugS o perpendiculars
fig. 14.2.2
Perspectiva libera pe tablou inclinat

319
pc ea. La intersec(ia celor trei perpendiculare (Tnaitimi tn triunghi) se
g3se$te punctul principal de privire P. Acesta este deci ortocentrul triunghiului punctelor de fuga. Aceste puncte de fuga sTnt urmele pe tablou a trei
drepte perpendiculare doua cite doua Tn punctul de vedere LI. Doua din
aceste drepte sTnt orizontale, iar a treia este verticala. Configurafia
punctelor de fuga este deci iden- ticS cu triunghiul urma al axelor unui
sistem ortogonal, din reprezentarile axonometrice ortogonale (fig. 14.3.1).
intr-o axonometrie ortogonala originea sistemului de axe din spatiu se
proiecteaza Tn ortocentrul triunghiului urma. Se poate spune deci ca
ortocentrul triunghiului punctelor de fuga F,
Feo, Fv a trei direcpi perpendiculare doua cite doua (doud orizontale si una
verticals), care este proiecpa ortogonala a punctului de vedere Q pe tabloul }
nclinat de perspective, se nume$te punctul principal de privire P (fig. 14.3.2).
Rezulta astfel sase puncte de m5sura, din care numai trei sTnt de lucru, iar
celelalte trei pentru verificari. Cu ajutorul punctelor de masurS se pot face
masuratori peceletrei directii concurente Tn P. Configuratia punctelor de
fuga si de masura Tn perspectiva pe tablou Tnclinat conduce la axonometria
conica, ce are ca axe cele trei direc(ii de fuga concurente Tn P. Unita(ile de
masura pe cele trei axe sTnt determinate cu ajutorul punctelor de masura.
fig. 14.3.1
14.4. CONSTRUCTIA PERSPECTIVE!
PE TABLOU INCLINAT
PATRATUL l CUBUL
Mai TntTi se fixeazS Tn tablou triunghiul celor trei puncte de fuga. Cu cTt
punctul de fuga al verticalelor Fv este ales mai depSrtatde linia orizontului,
cu atit fuga verticalelor este mai lenta, deci unghiul sub care se priveste este
Tn plan vertical mai aproape de 90. Se afla apoi pe fiecare latura a triunghiului punctul de fuga F45. in perspectiva pe tablou Tnclinat se alege
muchia vertieala AB a cubului (fig. 14.4.1). Constructia perspectivei cubului
se face dupa metoda explicata la perspectiva pe tablou vertical.
fig. 14.3.2
320
Reprezentari de arhiteciurd in perspective
PUNCTUL DE FUGA DIAGONAL
Pentru construirea perspective! pe tablou Tnclinat a unei prisme drepte
dreptunghiulare, de dimensiuni cunoscute, se pot folosi punctele de fuga
diagonale. Pefiecare Iatur3 a triunghiului punctelor de fuga se construiejte
semicercul pe care se afia punctul corespunzStor directiilor de fuga respective. In aceste puncte se construie?te proiecîa fetei prismei,
corespunzatoare celor doua puncte de fugajise afISastfel punctele de fuga
diagonale pe laturile triunghiului (fig. 14.4.2). Se porneste construct
perspectivei, de exemplu, de la muchia orizontala (ab), aleasa Tn tabloul de
perspectiva. Perspectiva se construie$te dupa metoda explicata la
perspectiva pe tablou vertical.
FOLOSIREA PUNCTELOR DE MASURA
Se alege triunghiul punctelor de fuga si se determina trei puncte de masura
pentru cele trei direc(ii de fug3. Se determinS punctele de mSsura M ?i M0fl pe linia orizontului
$i punctul M, pedreap- ta de fugS FFV. S3se construiasca perspectiva pe
tablou Tnclinat a unei prisme drepte dreptunghiulare de dimensiuni date (I,
m, n).
Se fixeaza direct fn tablou v?rful A al prismei, cel mai avansat catre privitor.
Se considera c3 prin acest virf trece tabloul de perspectiva (fig. 14.4.3). Din
vTrful A se due paralele la cele dou3 drepte de fuga pe care sfnt fixate
punctele de masura (linia orizontului ?i dreapta FFV). Pe aceste paralele se
iau dimensiunile prismei la scar3 ?i se unesc cu punctele de masura
respective. Se determina astfel muchiile prismei in perspectiva.
De remarcat c3 nici Tn perspectiva pe tablou Tnclinat nu pot ap3rea unghiuri
apropiate de 90, deoarece oricTt ar fi de inclinata directia princi- palade
privire ea nu ajunge niciodata safie perpendiculara pe planul orizontal, nici
Tn perspectiva ascendenta, nici Tn cea descendenta (fig. 14.4.4).
fig. 14.4.1
Perspectiva libera pe tablou inclinat
321
322
15.
REDAREA UNOR ASPECTE NATURALE IN PERSPECTIVA
15.1. GENERAUTAJI
Constructia corecta a perspective! volumului de arhitectura cu tratarea

detaliilor nu este suficienta pentru a apropia desenul perspectiv de ima-
ginea viitoarei constructii gindita de arhitect. Mai sint necesare o serie de

operatii grafice, unele perfect geometrizate, altele mai greu de cuprins Tn
niste reguli geometrice, care fac ca perspectiva sa se apropie tot mai mult de
realitate. Redarea in desenul perspectiv a fenomenului oglindirilor, ca si
trasarea umbrelor proprii si purtate sint operatii complet geometrizate si deci
usor si precis aplicate. Mai sTnt o serie de fenomene mai putin geometrizate,
cum s?nt degradarea luminii si a umbrei o data cu departarea, degradarea
culorilor, alte aspecte de redare a departarii, care fac, de asemenea, ca
perspectiva sa se apropie de realitate. Cele geometrizate au fost cuprinse Tn
studiul perspectivei lirtiare, iar celelalte fenomene, Tn studiul perspectivei
aeriene.
Perspectiva de arhitectura trebuie sa reprezinte un desen foarte precis si
exact, care sa contina cTt mai putine elemente conventionale. El trebuie sa
fie usor de Tnteles, sa creeze imagini ale realului, deoarece se a'dreseazS Tn
mare masura nespecialiftilor beneficiari $i factori de decizie.
15.2. SCARA INTRINSECA A PERSPECTIVE!
Un aspect foarte important Tn apropierea perspective! de imaginea realului
este cel legat de re- PJezentarea obiectelor Tn acelasi mod Tn care ele sint
percepute Tn spatiu. Astfel, desenele realizate trebuie sa creeze imaginile
obiectelor de dimensiunea $i forma cunoscutS. Toate acestea se realizeazS Tn raport cu dimensiunea omului.
Redarea unor aspecte naturale in perspectiva
Reprezentarile axonometrice dau practic posibilitatea reprezentarii tuturor
obiectelor existente, iar marimea lor este perceputa Tn raport cu dimensiunile cunoscute si mai exact Tn raport cu dimensiunea omului. Desenul
perspectiv poate sa redea marimea obiectelor chiar si Tn absenta
dimensiunii omului, deoarece el se apropie ca imagine de imaginile
percepute de vederea umana.
O prisma dreapta dreptunghiulara Tn reprezentarea axonometrica capata
diferite dimensiuni Tn raport cu dimensiunea omului (fig. 15.2.1). Se observa
ca forma obiectului nu s-a schimbat, ci doar dimensiunea lui. in aceeasi
prisma dreapta dreptunghiulara, reprezentata axonometric, se deseneaza
trei obiecte de dimensiuni diferite, dar cunoscute (fig. 15.2.2, a, b si c).
Exemplul din figura 15.2.2, b) nu prezinta o imagine satisfacatoare, deoarece
pentru a avea muchiile aproape paralele autocamionul trebuie sa fie vazut
de la mare dis- tantS, ori imaginea lui prezinta destul de multe detalii. O
astfel de imagine nu se poate obtine decTt cu binoclul. Obiectele mici si
foarte mari, Tn raport cu dimensiunea omului, pot fi reprezentate
axonometric, fara ca imaginile lor sa se departeze de viziunea realului. Un
pachet de tigari totdeauna va fi vazut Tntr-o reprezentare aproape axonometrica, iar un bloc cu 10 etaje poate fi vazut astfel numai de la mare Tnaltime.
Deci, anumite tipuri de obiecte impun anumite tipuri de reprezentari. Se
introduce astfel noji- unea de scara intrinseca Tn reprezentarile diferitelor
obiecte.
in reprezentSrile axonometrice obiectele cap3t3 scar3 Tn raport cu
dimensiunea omului. Spre deosebire de axonometrie, perspectiva indicS
suficient de bine m3rimea naturals a obiectelor.

In perspectiva, dimensiunea omului este perfect determinata, iar schimbarea
acestei dimensiuni
------------------------------323
S3
fig. 15.2.2
duce la schimbarea formei obiectului reprezentat. Astfel, Tntr-o perspective

pe tablou vertical la nivelul ochilor, simpla reprezentare a liniei de orizont
indice scara obiectului reprezentat (fig. 15.2.3) $i dimensiunea omului Tn
perspective.
Dace perspectiva este construite pe tablou Tncli- nat, este vorba de un
obiect foarte mare, ce nu a putut fi cuprins Tn cimpul vizual decTt ridicTnd

privirea (fig. 15.2.4); deci perspectiva pe tablou Tncli- nat seapropie cel mai
mult de realitate, neiesTnd nici un dubiu imaginii create.
Schimblnd dimensiunea omului In imaginile de mai jos se schimbe $i forma
obiectelor reprezentate. Construcfia Tnalte din figura 15.2.3 s-a transformat intr-o lade ce are
capacul Tnclinat spre spate (fig. 15.2.5), iar blocul-turn din figura 15.2.4 a
devenit un stTIp de beton Tn forma de trunchi de piramida (fig. 15.2.6). Se
observe ce cele mai mari modificeri de dimensiune s-au petrecut Tn perspectiva pe tablou Tnclinat. Acest tip de perspective indice cel mai bine
scara obiectelor.
Dace se reprezinte obiectele din figura 15.2.2 Tntr-o perspective pe tablou
Tnclinat de tip ascendent (fig. 15.2.7), se pot constata urmetoarele: cel mai
aproape de realitate este blocul cu 10 etaje, perspectiva autocamionului
prezinte efecte excesive, iar pachetul de figari nu va putea fi vezut ast324
Rcprezentari de arhitectura in perspectiva
fel niciodatS. Perspectiva pe tablou Tndinat de tip drate Tntr-o ambianfS
spaîalS. tntre obiectulcon descendent indicS totdeauna obiecte foarte mari
siderat $i cadrul sSu spatial se na$te o relaîecare
vJzute de aproape (fig. 15.2.8). Ansamblurile urbapoate TmbrSca trei
aspecte (R. Arnheim, 1979):
nistice pot fi privite numai de la mare distanî, ambianfa se impune, iar
subiectul se supune avind reprezentSri apropiate de cele axonometrice
deformmdu-se;
(fig. 15.2.9).
obiectul se impune, iar contextul spatial se
Scara ?i nu mSrimea este ceea ce Tntr-adevSr ra- deformeaz3;
mine constant Tn percepfie. Scara este determinata niciunul din
,,parteneri" nu cedeazS, iarimaginea de cadrul spatial. Acest studiu saefectuat pentru se separa Tn sisteme spafiale independente. obiecte
izolate, dar tn realitate obiectele sTnt Tnca- Aceste aspecte vor fi studiate Tn
capitolul 16.
Redarea unor aspecte naturole in perspectiva

325
15.3. OGLINDIRILE IN PERSPECTIVA

OGLINDIREA PE PLAN ORIZONTAL
Este cunoscut faptul ca obiectele situate pe malul unei ape se oglindesc Tn
ea, cu conditia ca suprafata apei sa fie nemijcata. De asemenea, o
pardoseala udS poate sa devinS suprafata reflectantS. Fenome- nul de
oglindire pe plan orizontal nu poate fi per-
ceput decit dacS suprafata reflectanta se gaseste Tntre obiect si privitor.

Oglindirea pe plan orizontal este o problema de pozitie.
Pentru a explica geometric acest fenomen se face apel la legile reflexiei:
raza incidents, perpendiculara pe oglindS In punctul de incidents si raza
rcflectatS sfnt totdeauna Tn acelaji plan;
unghiul de incidents este egal cu unghiul de reflexie.
Reprezcntari de arhiteetura in perspective
326
Problema se analizcazS tn planul vertical format de raza incidents $i raza
reflectatS (fig. 15.3.1). Punctul A trimite iA il o razS directs ?i o razS carese
reflects tn punctul a, situat tn a$a fel pe oglindS ca unghiul de incidents A a
N sa fie egal cu unghiul de reflexie NaQ. Dreapta aN este perpendiculars
peoglinda. Prelungind raza reflectatS floe ptnS la intersectia cu verticala din
A, se obfine punctul A', simetric cu A fa(a de oglindS; deci, din punctul 12
observatorul vede punctul a de pe oglindS confundat cu A'.
Fie perspectiva unei case pe marginea unui lac (fig, 15.3.2). Oglindirea se
face prin simetrie Tn raport cu planul orizontal al apei, prelungit ptnS la linia
orizontului pe sub orice forme de relief sau obiecte. Pentru a afla oglindirea
unui punct se coboara din el o verticals, pe care se mSsoarS, de la planul
apei ,Tn jos, cota punctului fats de acest plan (fig. 15.3.3). Problema nu se
repeta pentru fiecare punct tn parte, deoarece o dreapta si oglin
direa ei sint concurente tn punctul de fugS al dreptei respective. In figura

15.3.2 se observS cS, prin oglindire, intradosul teraselor se vede mai mare
dectt Tn vedere directs, in cazul ca punctul de vedere ar fi mai sus, aceste
intradosuri nu apar Tn perspectiva, dar ele se vSd Tn oglindire, pesuprafafa
fig. 15.3.2
Redorco unor ospecte naturale in perspectiva
327
apei (de exemplu, intradosul debarcaderului). Cu cTt un obiect este mai
departat de mal, cu atit se vede mai puîn din oglindirea lui. In perspectiva
noastr, oglindirea taluzului acopera o parte din oglindirea casei $i aproape
total oglindirea obiectelor depSrtate de apa. Dac3 unghiul taluzului este
mai mic dectt unghiul de vedere sub care este privit, atunci el nu mai apare
tn oglindire (fig. 15.3.4).
Oglindirea obiectelor foarte departate, cum sTnt muntii $i dealurile de la
orizont, se face prin simetrie faf3 de linia orizontului. Pentru a cuprinde tn
unghiul vizual si oglindirea obiectului trebuie sS ne departam de el mai mult
dectt tn cazul perspective! fkra oglindire. Deci tn studiul alegerii punctului
de vedere trebuie sS se (ina seama si de oglindirea obiectului, care ti

mareste de fapt dimensiunile pe verticals, in lipsa acestui studiu, oglindirea
poate sS iasa deformata sau, mai corect spus, nu se ob(ine o oglindire
tntreaga (fig. 15.3.5). in cazul perspectivei cu orizont supratn3l(at, studiul de
alegere a punctului de vedere, la care se va tine seama de oglindire, este
obligatoriu.
fig. 15.3.4
OGLINDIREA PE PLAN VERTICAL
Prin oglindirea pe plan vertical se face vizibil in perspectiva spafiul virtual.
Este o problems metrics de perspectiva liberS, ce se rezoIvS cunoscind pozi{ia punctului de vedere tn raport cu tabloul. Pro- blema este de fapt de a
determina tn perspectiva simetricul unui punct fa(3 de un plan vertical, considerat oglindS.
Dupa pozijia oglinzii fa(3 de observator se deosebesc trei cazuri:
oglinda este perpendicular pe tablou;
oglinda este paralela cu tabloul;
oglinda este un plan vertical oarecare.
1)
in cazul ctnd oglinda este perpendicular pe tablou, simetriase face tntrun plan paralel cu tabloul (fig.15.3.6).
2)
in cazul ctnd oglinda este paralela cu tabloul, problema se rezoIvS tn
doua moduri:
a)
Simetricul se afla cu ajutorul diviziuniior perspective (fig. 15.3.7). Se
alege un punct K pe linia de orizont cu ajutorul cSruia se determina tn planul
frontal, al verticalei Aa, o unitate x corespunzS- toare distantei ptnS la
oglinda. Luindu-se tnc3 o data unitatea x tn planul frontal, se determina
simetricul fa(a de oglinda.
b)
Simetricul se afla intersected cu oglinda planul vertical al dreptei (Aa),
ce se ia perpendicular pe oglinda. Prin mijlocul dreptei de intersec(ie rezultata, trece diagonala dreptunghiului format de dreapta (Aa) $i oglindirea ei
(fig. 15.3.8).
328
fig. 15.3.7
3)
in cazul cTnd oglinda este un plan vertical oarecare trebuie sa se
cunoascS pozifia observatorului fa(8 de oglinda, cu ajutorul cireia se afla
punctul de fuga F90 al direcîei perpendiculare pe planul oglinzii. Fie Tn
perspectiva oglinda data prin urma ei orizontala (U), verticala (Aa) $i punctul
principal de privire P (fig. 15.3.9). Problema se rezolva fie prin diviziuni
perspective, fie intersected planul oglinzii cu planul verticalei (Aa), luat
perpendicular pe oglinda.
fig. 15.3.9
329
OGLINDA DE CAPAT
Problema se rezolva Tn plan frontal (fig. 15.3.10). Se intersecteaza planul
frontal al verticalei cu planul de capat al oglinzii. Pe dreapta de intersectie se
due perpendiculare $i se construie?te pe ele oglindirea prin simetrie.
OGLINDA INCLINATA FRONTAL
Fie un cub In perspectivJ frontala, in care se ia o oglinda Tnclinata frontal
spre privitor (fig.15.3.11). Problema este de a gSsi direc(ia perpendicularelor
din extremitajile verticalei pe planul oglinzii. Se va rezolva problema pe fa(a
din dreapta a cubului, fadnd analogia cu problema din proieejia ortogonaia. Odata gasita direefia acestei perpendiculare pe oglinda, se aflS $i
punctul ei de fuga pe dreap-
fig. 15.3.11
Reprezentari de arhitectura in perspectivfi
330
fig. 15.3.12
ta de fuga ce trece prin P. Se va construi simetricul verticalei tn planul ei de
capat (care este perpendicular pe oglinda). Se intersecteaza acest plan de
capat vertical cu oglinda $i se construie^te simetricul (in perspectiva) fa(3
de dreapta de intersecjie.
OGLINDA INCLINATA OARECARE
Pentru a u$ura rezolvarea acestei probleme se eonsidera oglinda drept
planul diagonal al unei prisme drepte dreptunghiulare (fig. 15.3.12). Sime
tricul verticalei se va afla in planul ei vertical, ca
re are ca dreapta de fuga verticala ce trece prin punctul F. Acest plan este
perpendicular pe oglinda. Pe fa(a stingS a prismei se va afla directia

perpendiculara pe oglinda. Pe aceastS fa{S se construiejte un patrat ?i se
procedeazS ca Tntr-o proiecfie ortogonalS, folosind punctul F^ $i punctul
de masurS M. Punctul de fugS al acestei direc(ii perpendiculare se afla pe
dreapta de fuga a fe(elor verticale ale prismei, ce trece prin punctul F. Apoi
se intersecteaza cu oglinda planul ce trece prin verticala $i este
perpendicular pe oglinda. Fa{3 de dreapta de intersec(ie, se construiefte in
perspectiva simetricul verticalei.
Redoreo unor aspccte naturale in perspectiva
331
15.4. TRASAREA UMBRELOR IN PERSPECTIVA GENERALITATI
Umbrele Tn perspectivS Tntregesc senza(ia de relief $i adTncime, iar Tn
combinajie cu elementele de perspectivS aerianS contribuie la redarea unei
imagini mai vii a aspectelor spajiale. Pentru a u$ura Tnfelegerea trasSrii
umbrelor Tn perspectivS, studiul teoretic trebuie dublat de perspectiva de
observa(ie, cum ?i Tn desenul dupS naturS de foarte multe ori se face apel la
aspectul teoretic al acestui studiu. in perspectiva de arhitecturS cunoa$terea
traseului umbrelor are o important deosebitS, atTt Tn reprezentarea corectS
a viitoarelor constructii, cTt $i Tn Tnsusi procesul de proiectare a lor. Deci,
studiul umbrelor nu este un scop Tn sine, ci un mijloc de redare a formei ji a
proporjiilor obiectului proiectat.
DupS natura sursei de luminS studiul umbrelor TmbracS douS aspecte:
cTnd sursa de luminS este la distanjS finitS, re- zultS a?a-numitele umbre
Ja lumTnare" sau ,,la bee" $i sTnt folosite mai ales Tn perspectiva de interior;
cTnd sursa de lumina este consideratS la infinit, rezultS umbrele la soare"
folosite Tn perspectiva de exterior.
Trasarea umbrelor Tn perspectivS este o problems de perspectivS liberS, ce
constS Tn intersectii de drepte cu plane, adicS intersec|iile dintre razelede
luminS cu suprafefele diferitelor obiecte.
SOARELE IN PERSPECTIVA
Pentru a usura studiul trasSrii umbrelor Tn perspectivS se va aproxima
soarele cu un punct situat la infinit. DupS cum s-a mai arStat, soarele poate fi
reprezentat Tn tabloul de perspectivS Tn raport cu |jnja orizontului. Fiind socotit un
punct la infinit, se va reprezenta soarele printr-un punct ce are proieqia pe
linia orizontului. in raport cu observatorul soarele poate ocupa pe bolta
cereascS trei poziîi
soarele Tn fa(a observatorului soare real se reprezintS Tn tabloul de
perspectivS deasupra liniei orizontului (fig. 15.4.1, a);
soarele Tn spatele observatorului soare virtual se reprezintS Tn
tabloul de perspectivS sub linia orizontului (fig. 15.4.1, b);
soarele lateralTn planul neutru nu are reprezentare Tn tabloul de
perspectivS, razele de luminS se iau paralele cu o direejie aleasS (fie 15.4.1,
c).
'n tabloul de perspectivS soarele mai poate fi reprezentat la rSsSrit sau la
apus, cTnd se confundS cu proieefia sa pe linia orizontului (fig. 15.4.1, d).
UMBRA LA SOARE A PUNCTULUI $l A DREPTEI

Pentru a afla umbra punctului pe planul orizontal se intersecteazS raza de
soare ce trece prin punctul respectiv, cu proiec(ia ej ce trece prin proiec- |ia
punctului (fig. 15.4.2). In acelaji mod se afla umbra verticalei. Din experien(a
trSitS cTt $i din figura 15.4.2 se observa cS umbra este de partea opusS
soarelui, astfel ca la un soare real umbra vine catre privitor, iar la un soare
virtual umbra se duce Tn profunzime. De asemenea, este cunoscut faptul cS
lungimea umbrei este Tn funefie de TnSl- (imea soarelui pe bolta. Cu cTt
soarele este mai sus pe bolts, cu atTt umbra verticalei este mai scurtS. La un
soare virtual umbra verticalei este cuprinsS toata Tn dmpul vizual, indiferent
de TnSltimea soarelui pe bolts. In cazul soarelui real, umbra verticalei este
cuprinsS Tn Tntregime Tn cTmpul vizual
332
Reprezentari de arhiteclura in perspective
numai daca soarele este foarte sus Tn raport cu inSItimea ei (fig. 15.4.3).
CunoscTnd umbrele a doua puncte se afla umbra dreptei ce trece prin cele
doua puncte (fig. 15.4.4). Se observa ca umbra pleaca din punctul de
intersecfie h al dreptei cu planul orizontal. Punctul <p este umbra punctului
de fuga F al dreptei $i se gaseste pe linia orizontului unind soarele cu
punctul de fuga F. Umbra punctului de fuga 9 este necesara Tn cazul construirii umbrelor mai multor drepte paralele Tn spatiu si care sTnt concurente Tn
punctul F (fig. 15.4.5). Dreapta de nivel este concurenta cu umbra ei Tn
punctul de fuga F. Deci pentru a construi umbra dreptei de nivel este
suficienta construcfia unui singur punct de pe ea (fig. 15.4.6). De aici rezulta
c
nstruc(ia umbrelor mai multor verticale coplanare de aceea?i Tnal(ime
(fig. 15.4.7). Fiecare punct de pe dreapta de nivel Tmpreuna cu proiecjia lui
Pe planul orizontal determina cite o verticala de aceeaji inalîme. Deci,
extremitalile umbrelor acestor verticale se gasesc pe o dreapta concurenta iri
punctul de fuga F al dreptei de nivel, determinata de extremitaple acestor
verticale. Pornind la umbra pe planul orizontal se poate determina
Redarea unor aspecte naturale in perspective

333
334
Rspreientdri de arhitectura in perspectiva
ounctul de fuga al umbrelor acestor verticale pe planul fnclinat dat.
S5 se construiascS umbrele unor drepte de nivel pe un plan vertical tn cazul
unui soare real. Umbra plecind din punctul de intersecfic al dreptei de nivel
cu planul vertical dat, problema se reduce la a intersecta raza de lumina, ce
trece prin extremitatea dreptei de nivel, cu acest plan vertical (fig. 15.4.11).
Se observa ca umbrele celor doua drepte de nivel sTnt concurente Tn
punctul , ce se gaseste pe dreapta de fuga a planului vertical, la
intersectia cu dreapta FS (dreapta de fuga a planelor formate de razele de
lumina si de dreptele de nivel respective). Deci, o alta rezolvare a problemei
consta Tn a afla punctul (I) punctul de fuga al umbrelor. Aceasta rezolvare
se poate aplica si Tn cazul unui soare virtual (fig. 15.4.12). in cazul soarelui
real, umbrele sTnt divergente catre observator, iar Tn cazul soarelui virtual,
umbrele stnt convergente catre profunzime.
Astfel se poate construi foarte u$or umbra balco- nului pe fatada (fig.
15.4.13).
POZIfllLE SOARELUI IN RAPORT CU PERSPECTIVA OBIECTULUI

Pentru a trasa umbrele Tn perspectiva trebuie sS se aleaga una din cele trei
pozitii principale Tn care se poate gasi soarele Tn raport cu privitorul si deci
Tn raport cu obiectul considerat, deoarece distanfa dintre obiect $i privitor
se considera neglijabila fafa de distanfa de la soare la obiect. Astfel, soarele
poate fi real, virtual sau lateral (Tn planul neutru). Alegerea uneia din aceste
pozitii se face Tn raport cu scopul urmarit, astfel ca unele fefe sa fie luminate
$i altele umbrite sau ca umbra purtata a obiectului s5 aiba o anumita
direcîe ?i Tntindere pe planul orizontal sau pe alte obiecte.
Odata aleasa pozifia soarelui sTnt determinate fetele umbrite $i fetele
luminate, deci separatoarea de umbra si lumina. Separatoarea de umbra si
lumina este cea care arunca umbra purtata (fig. 15.4.14).
Faf3 de obiectul considerat, soarele poate fi ales astfel ca una din fetele
verticale sa fie luminata si

335
cealalta umbrita pozitia soarelui este Tn afara punctelor de fuga soare

real (fig. 15.4.14) si soare virtual (fig. 15.4.15). Ambele fe{e ale obiectului
sTnt luminate daca soarele este virtual (Tn spatele observatorului) si se
gaseste Tntre punctele de fuga (fig. 15.4.16). Daca soarele se gaseste Tntre
punctele de fuga, dar Tn fa(a observatorului (soare real) ambele fe(e vizibile
ale obiectului sTnt Tn umbra proprie (fig. 15.4.17).
Pentru un soare Tn planul neutru, umbrele verticalelor sTnt paralele cu linia
orizontului. Soarele poate fi ales Tn planul neutru numai Tn cazul
perspective! la douS puncte de fugS (fig. 15.4.18). Se observe c3, Tn cazul
unui soare real, umbra purtata a verticalei vine cStre privitor, iar Tn cazul
soarelui virtual, umbra verticalei se duce catre profunzlme. AceastS
observable ajutS la rezolvarea problemei inverse, cTnd se alege umbra $i
trebuie sS se determine pozitia soarelui; astfel : cTnd umbra
verticalei este paralela cu linia orizontului, soarele este Tn planul neutru,
cTnd umbra este deasupra acestei paralele la linia orizontului soarele este
virtual, cTnd umbra este sub aceasta paralela soarele este real (fig. 15.4.19).
Pentru umbra proprie a obiectului se disting $ase pozitii importante ale
soarelui (fig. 15.4.20): patru Tn afara punctelor defuga (doua pentru soare
real si doua pentru soare virtual, cTnd rezulta o fafa luminata $i una
umbrita), una Tntre punctele de fuga, cTnd la soarele real rezulta ambele
fete vizibile Tntunecate, ?i alta la soare virtual (tot Tntre punctele de fuga),
cTnd ambele fe(e vizibile sTnt luminate.
In cazul soarelui real, umbra purtata depinde de Tnal(imea acestuia pe bolta.
Daca TnSltimeasoarelui este egala sau mal mica decTt dimensiunea Tn
perspective a uneia din muchiile verticale ale obiectului, umbra acesteia pe
planul orizontal nu
Reprezenlari de arhitectura in perspective
336
fig. 15.4.14
I
337
apare Tn intregime Tn tabloul de perspectiva (v. fig. 15.4.3). Astfel, umbra

purtata a obiectului poate fi Tnchisa Tn fata privitorului, partial deschisa
sau total deschisa, dupa cum Tnaltimea soarelui este mai mare sau mai
micS decTt Tnaltimea fiecarei muchii a obiectului, masurate de la linia
orizontului Tn sus (fig. 15.4.20).
}n concluzie, pentru soarele real, Tnaltimea acestuia trebuie sa fie suficient
de mare pentru ca umbrele purtate sa se Tnchida Tn fata privitorului si sa
nu fie prea lungi. Pentru soarele virtual nu se cere o asemenea conditie, dar
pentru ca umbra purtata sa fie vizibila, el trebuie sa fie luat Tn afara
verticalelor de contur aparent al obiectului pus Tn perspectiva.
Problema trasSrii umbrelor Tn perspectiva se poate pune si invers se alege

umbra si apoi se cauta poziîa soarelui. Acest lucru apare necesar cTnd se
doreste obtinerea unui anumit efect de umbra ?i lumina la un element de
arhitectura si apoi trebuie sa se traseze umbrele $i pentru celelalte elemente. in practica perspectivei de arhitectura este bine s5 se aleaga TntTi
umbra dorita si apoi sa se determine soarele. AlegTnd TntTi soarele, s-ar
putea sa se ajunga la efecte nedorite de umbra $i lumina, efecte ce nu ar fi
Tn avantajul obiectului pus Tn perspectiva. in figurile 15.4.21 $i 15.4.22 s-a
338
ales TntTi umbra punctului A si apoi a fost determinat soarele Tn tabloul de
perspectiva.
UMBRELE LA LUMINA ARTIFICIALA
Sint cunoscute si sub denumirea de umbre ,,la luminare sau ,,la bee.
Acestea s?nt socotite surse de lumina punctuale la distantS finita. In tabloul
de perspectiva libera, o sursa de lumina punctual la distanta finita se
reprezinta printr-un bipunct (L, I), astfel cS proiectia sursei pe planul orizontal
(I) nu se mai gaseste pe linia orizontului. In figura 15.4.23 se observa cS
umbrele unor verticale sint concurente Tn proiectia sursei de lumina $i sint
orientate divergent fata de aceasta. Umbra pe plan vertical se determina ca

$i in cazul umbrei la soare
se determina TntTi umbra pe planul orizontal $i apoi se face interseejia cu
planul vertical (fig. 15.4.24).
Spre deosebire de umbra la soare, in cazul umbrei la lumina artificial^
distingem doua situafii foarte freevente:
sursa de lumina are o cota mai joasa decit inaltimea obiectului, deci
umbra merge pin5 la infinit (fig. 15.4.25);
sursa de luminS se g3se$te deasupra obiectului $i proieefia ei cade in
interiorul bazei, deci toate rnuchiile feêi superioare lasa umbra (fig.
15.4.26). Problema se complied foarte mult Tn cazul luminii artificiale cu mai
multe surse de luminS.
fig. 15.4.24
Redarea unor ospecte naturale in perspectiva

339
15.5. PERSPECTIVA AERIANA GENERALITAJI
PreocupSri de a apropia desenul de viziunea realului au existat de foarte
multS vreme, dar odatS cu descoperirea perspective!, Tn Renastere, studiul
de redare Tn desen a aspectelor naturale s-a intensificat $i s-a TmbogStit
continuu. S-a observat ca simpla proiecfie conicS (perspectiva liniara) bazata

pe geometrizarea simtului vederii nu este suficientS pentru a apropia
desenul perspectiv de imaginea realitatii. Cele trei atribute ale perspective!
cu ajutorul carora este realizata senzatia de profunzime micsorarea
obiectelor odata cu departarea, concurenta paralelelor ce schimbS forma
obiectului, suprapunerea obiectelor aflate Tn plane diferite trebuie
asociate cu tratarea suprafejelor ce se modifies odata cu departarea (fig.
15.5.1, a). Luate separat (fig. 15.5.1, b), aceste elemente sTnt percepute ca
figuri plane $i nu ca obiecte Tn perspectiva (R. Arnheim, 1979). Tratarea
planului orizontal cu o retea de drepte paralele, ce se Tndesesc odata cu
departarea, pune figurile plane Tntr-un context spatial. Aceasta tratare diferentiata a planului Tn perspectiva se poate face prin haûra, tents, puncte
sau culoare. In tratatul sau de picturs Leonardo da Vinci aratS ca departarea
poate fi redata si fSrS perspectiva liniara, prin degradarea culorilor naturale
cStre tonuri de albastru, tonuri ce devin mai intense Tn profunzime.
Leonardo da Vinci a TmpSrtit perspectiva Tn: perspectiva liniara, perspectiva
de trimitere si perspectiva de culoare. Prima se ocupS cu constructia pur
geometries (care s-a studiat), a doua se refers la tratarea contururilor, care
Tn primele planuri sTnt mai precise $i Tn profunzime devin mai neclare, iar
a treia trateazS efectul de fuziune cromaticS Tntr-o singurS tonalitate albSstrie, efect ce se verifies Tn peisaj prin
perspectiva de observaîe. Ultimile pot fi cuprinse Tn aja-numita ..perspectivS aerianS. S-a arStat cS perspectiva aerianS se ocupS cu degradarea
luminii, umbrei si a culorii Tn functie de distantS $i de reflexe. Problema
culorii nu face obiectul studiului nostru.
Proiectia conicS, pe care se bazeazS construe^ perspectivei, pierde o serie
de efecte si valori Tn interiorul zonelor de lumina sau de umbrS, efecte $i
valori care se pot observa si reda Tn desenul dupS naturS.
Studiul de pTnS acum al perspectivei s-a bazat pe trei ipoteze
simplificatoare:
soarele este un punct luminos, situat la infinit;
razele luminoase sTnt rectilinii indiferent de mediul prin care tree;
obiectul este considerat izolat si Tntr-un spatiu vid.
Ca rezultat al acestor ipoteze, se ob(in umbre perfect conturate si negre la
fel de intens pe toata suprafata, precum si zone egal luminate, indiferent de
forma si distanta obiectului fats de observator. Realitatea nu confirms toate
acestea si de aceea se corecteazS ipotezele simplificatoare cu o serie de
elemente rezultate din experienta perspectivei de observatie, si anume:
soarele nu este un punct la infinit, ci o sferS situatS la distantS cunoscutS
si de un diametru cunoscut; aceasta are ca rezultat introducerea efectului de
penumbrS;
Tn atmosferS, razele de luminS nu sTnt riguros rectilinii, ci se deformeazS
Tn functie de densitatea mediului; acest fenomen nu produce modificSri
esentiale, ci doar o vibratie Tn delimitarea geometries a umbrelor;
obiectul nu este izolat si Tntr-un spatiu vid, ci el este situat Tntr-un mediu
ambiant Tnconjurat de atmosferS, de la care primeste (pe ITngS lumina
fig. 15.5.1
340
Reprezenturi de arhitectura in perspectiva
directa de la soare) o lumina indirecta, reflectata sau difuza.

Obiectclo fnconjuratoarc $i atmosfera devin surse de lumina care nuanteaza
umbrcle $i zonele luminate ale obiectului In studiul perspective! aeriene
trebuie sS se ia ?n considerate $i caracteristicile obiectului forma,
materialul $i culoarea, in func- pe de care obiectele puse in aceleaî condiî
se comporta diferit,
PENUMBRELE IN PERSPECTIVA
In perspectiva soarele are forma unei elipse foarte apropiata de cere, ale
carui dimensiuni depind de pozifia lui in spajiu, de pozijia observatorului si de
distanp punctului de vedere fa{a de tablou. 6 sursa de lumina ce nu este
punctiforma $i se gase$te la o distanta finita de obiect are ca efect fenomenul de penumbra. Penumbrele sint acele umbre mai putin intense care
mSrginesc umbrele proprii $i purtate ale obiectului si care fac ca delimitarile
acestor zone sa fie mai putin precise.
Aceasta sursa de lumina determina cu obiectul douS conuri de lumina limits,
circumscrise celor douS suprafete sursa ?i obiectul (fig. 15.5.2).
Aceste doua conuri sint infa$uratoarele tuturor conurilor de lumina
determinate de punctele sursei luminoase cu obiectul considerat. Un con are virful S, dincolo de sursa de
luminS, iar celSlalt
are virful S2 intre surse $i obiect. Totdeauna conul S, arc unghiul la virf mai
mic decit conul S2. Cele douS conuri determina pe suprafapa obiectului doua
curbe de contact I1, mai depSrtatS de sursa $i r mai apropiata de ea. Aceste
curbe de contact determina pe suprafaja obiectului trei zone. Punctele
posterioare curbei Tj (in raport cu sursa) nu primesc nici o razS de lumina,
formind umbra proprie a obiectului. Curba Tj este separatoarea de umbra
proprie. Punctele anterioare curbei r2 care se gSsesc in zona indreptata spre
sursa vad integral sursa. Aceasta este zona luminata a obiectului. Intre
curbele de contact rx ?i r2 este zona de penumbra proprie, zonS din care se
vede doar partial sursa de lumina. Curba T, este separatoarea de penumbra
proprie.
Pe un plan de proieefie cele dou3 conuri de lumina descriu douS curbe: curba
ylt ce delimiteaza umbra purtata (in aceasta zona obiectul ascunde tota sursa
de lumina), ?i curba y2, ce delimiteaza in ex- teriorul lui yx zona de penumbra
purtata, din care se vede doar partial sursa de lumina.
Pentru a u$ura studiul se alege in perspectiva imaginea circulars a soarelui
(S, s) in spafiul real, unde AB $i CD sint douS diametre perpendiculare (fig.
15.5.3). RezultS cS dacS umbra punctului M
341
fig. 15.5.2
Redarca unor aspects naturals in perspective
fig. 15.5.4
este punctul p., penumbra lui este aria elipsei cores- punzStoare cercului
ABCD Tn perspectivS. De asemenea, daca umbra verticalei Mm este mp,
penumbra ei este mypSm.
fn cazul prismei drepte dreptunghiulare se repetS constructia din figura
15.5.3 pentru fiecare vTrf care lasS umbrS (fig. 15.5.4). Se observS o zona de
umbra mai pu(in densa penumbra, care tnconjura umbra purtata. Apare
un efect de rotunjire a vlrfurilor $i o mic$orare a umbrei purtate. Acest efect
este mai accentuat tn cazul surselor de lumina artificials nepunctuale $i
situate la distante mici de obiect. Lumina foarte puternica a soarelui estompeaza aproape total penumbra.
GRADAJIA LUMINII $l A UMBREI
Pentru o mai buna redare a efectelor observate tn naturS, trasarea umbrelor
prin proiectia conica se completeazS cu un studiu de modelare sau de gradate prin tente a luminii $i a umbrelor proprii $i purtate. Aceasta se
realizeaza tn desen prin tehnica ,,rendu-ului.

Pentru a explica aceastS tehnicS de modelare a zonelor luminate sau umbrite
ale unui obiect se face apel la o serie de elemente de fotometrie.
O sursS de lumina se caracterizeaza prin intensitatea ei I. DouS surse de
lumina de aceeaji intensitate pot produce asupra ochiului efecte deosebite. O
sursa de lumina se mai caracterizeaza $i prin stra- lucirea ei, adica prin
intensitatea pe unitatea de suprafata. Zona luminata a unui obiect se caracterizeaza prin iluminarea ei E.
Iluminarea unei suprafefe tntr-un punct al ei este proportional a cu cosinusul
unghiului (0) al razei incidence cu normala suprafetei tn acel punct si invers
proporponala cu patratul distanêi (r) a punctului la sursa de lumina:
Rezulta ca razele de lumina de egala incidents determina pe o suprafatS
puncte egal luminate, care formeaza curbe de egala iluminare. Doua asemenea curbe de egalS iluminare apropiate deter-
fig. 15.5.5
342
Repreientari de grhitecturq in perspectiva
B
mina zone egal luminate. Acestea dau adevarata forms a obiectului (fig.
15.5.5). Fie un ecran AB care primejte luminS directa de la soare si ecranul
CD care prime$te lumina indirecta de la ecranul AB (fig. 15.5.6). Ecranul CD
nu primeste iluminarea proprie a ecranului AB, ci iluminarea lui Tn proiectie.
DacS un observator prive$te ecranul AB. primeste de la acesta o iluminare
proiectata care depinde de unghiul de sub care este privit (s) si de distanta
de la care este privit ecranul. Se poate spune deci cS iluminarea proiectata
este proportionals cu proiectia suprafetei $i invers proportionals cu patratul
distantei pTnS la punctul de vedere.
Fie un plan orizontal luminat de soare sub unghiul 0. Fiecare punct A al
planului orizontal produce punctului de vedere O o iluminare proiectata (fig.
15.5.7). AceastS iluminare descreste odatS cu departarea punctului A $i
tinde cStre zero and A tinde cStre infinit. Deci, Tn perspectivS, iluminarea
unui
V
\
A3
A2
fig. 15.5.7
1
/\
/1/
^
________
L
A^
plan descreste cStre dreapta lui de fugS, tinzlnd teoretic cStre zero. Acest
fenomen se transpune Tn desenul perspectiv printr-o Tnchidere a tentei sau
o Tndesire a hasurilor cStre linia orizontului. Experienta perspective! de
observa-fie aratS ca umbrele proprie si purtata ale unui panou vertical
se deschid cStre linia orizontului, ajungTnd la iluminarea la care se Tnchide
un alt panou vertical luminat direct (fig. 15.5.8).
In tratatul sau de perspectiva A. Gheorghiu dS exemplul unor panouri
verticale colorate Tn douS culori jumStatea de sus Tntr-o culoare TnchisS.
iar cea de jos Tntr-o culoare deschisS (fig. 15.5.9).
fig. 15.5.9
Redareo unor aspecte naturale in perspectiva
343
Catre linia orizontului diferenja de culoare se anuleaza, panourile ajungTnd

sa aiba aceeasi culoare cu mediul ambiant. Deci culorile Tnchise se cornporta ca umbrele. Rezulta ca Tn perspectiva, cStre linia orizontului,
diferentele de tonuri se anuleaza, ajungTndu-se la o culoare unica si o

iluminare uniforms, determinate de peisaj, de claritatea atmos- ferei si de
pozijia soarelui pe bolta.
Fie un cilindru vertical luminat de un soare virtual ?ntr-un caz si de un soare
real Tn alt caz. In cazul soarelui virtual (fig. 15.5.10), umbra purtata se
supune regulii enuntate, degradindu-se pina ajunge sa se piarda catre linia
orizontului. In cazul soarelui real (fig. 15.5.11), umbra purtata vine catre
observator si este mai inchisa ITnga cilindru. Aici ac(ioneaza alt fenomen
bolta cereasca devine sursa de lumina difuza, care face ca umbra purtatJ
sa se degradeze catre privitor. Punctul Alt fiind mai aproape de cilindru, vede
mai putin din bolta ce
reasca, de aceea este mai umbrit debit A2. Supra- punTnd cele doua efecte
al departarii si al luminii difuze atmosferice, se poate spune ca umbrele
purtate catre linia orizontului se degradeaza mai repede decit cele purtate
catre observator. Atmos- fera devenita sursa de lumina difuza degradeaza si
umbra proprie a cilindrului din figura 15.5.10. Astfel, umbra proprie a
cilindrului este mai deschisa catre partea dreapta, dTnd nastere la un efect
de contrast Tntre zona luminata î cea de umbra proprie. AnalizTnd cazul a
doua sfere situate la distante diferite de un plan, se constata ca umbra
Repezentari de arhitectura in perspectiva

M4
purtata pe planul mai apropiat este mai inchisa decit umbra purtata pe
planul mai depSrtat (fig.
15.5.12)
.
Cind sfera este mai aproape de planul pe care lasS umbra, ea acopera mai
mult din bolta cereasca. Lumina difuza a bolfii cerejti degradcaza mai puternic umbra purtata, cind sfera este mai departe de planul pe care lasS
umbra. Planul la rindul s3u devine sursa de lumina indirecta degradind
umbra proprie a sferei. Efectul este mai puternic, cfnd sfera se afl3 mai
aproape de plan.
Rezulta deci c8 umbrele purtate se degradeaza pe masura ce se departeazS
de obiect, iar daca obiectul atinge planul pe care lasa umbra, punctul de
contact este cel mai Tnchis punct al umbrei purtate. S-a constatat, de
asemenea, ca umbrele proprii sint mai deschise decit umbrele purtate.
Daca un obiect lasa umbra peste un alt obiect (fig
15.5.13)
, aceasta umbra purtata are zona ei cea mai inchisa Tn
vecinatatea zonei luminate si se des- chide pin3 la punctul de pierdere (Q),
cind se con- topeste cu umbra proprie a obiectului.
MIJLOACE GRAFICE DE GRADARE A LUMINII SI A UMBREI
in desenul perspectiv gradatia luminii $i a umbrei se realizeaza cu ajutorul
ha?urilor, tentelor si punctelor.
Daca se traseaza pe un ecran alb o serie de benzi negre de la(ime n si la
distanta a unele de aitele (fig. 15.5.14), se constata ca privite de la o
anumita depSrtare acestea se unifies Intr-o tenta uniforma cenusie. Aceasta
este transparent hasurii respective si este determinata de raportul dintre
albul suprafetei si totalul ei.
n+a
Numarul de haûri nu este luat la intimplare, ci el este determinat de
iluminarea suprafetei, (infn- du-se seama de unghiul sub care este privita
acea suprafata $i de distanta pina la punctul de obserJ.
Ir
ft 1 '
fig. 15.5.14
vajie. In practica, transparen(a se la proportionals cu iluminarea acelei
suprafete, iar tenta corespunzatoare se realizeaza prin hajuri negre. Albul
reprezinta iluminarea directa, iar cantitatea de negru (in procente) din acea
suprafata reprezinta degradarea iluminSrii suprafetei respective.
Fie o prisma dreaptS dreptunghiulara in cazul cind cele douS fete vizibile sint
egal luminate (deci in proiectie orizontaia direc(ia de lumina este bisectoarea celor doua fe(e). in perspectiva hajura celor dou3 fete se indesejte
cStre linia orizontului prin diviziuni perspective, folosind aceeasi unitate pentru ambele fete (fig. 15.5.15). Acesta este un caz particular si este bine sS fie
evitat, deoarece nu sugereaza foarte bine perspectiva. Mai des intilnit este
cazul luminarii inegale a celor doua fe(e vizibile ale prismei (fig. 15.5.16). Se
considers fata din stinga luminata sub un unghi mai mare decit unghiul sub
care este luminata fata din dreapta: acest lucru face ca cele doua fete sa se
comporte
fig. 15.5.16
345
diferit. Fa(a din stinga se comports ca o fafS in plinS luminS, iar hajura ei se
indese$te c3tre linia orizontului. Fata din dreapta se comporta ca o fata in
umbra proprie, avind o ha$ura ce se rare$te odata cu departarea. Pentru a
obpne acest efect de degradare a ha$urii catre linia orizontului, A. Gheorghiu
recomanda folosirea unui punct de fu- g5 pe linia neutra (fig. 15.5.17).
Acesta este de fapt un procedeu asernSnStor celui folosit la diviziunile
perspective. O defectuoasa folosire a hajurilor duce la pierderea efectului de
perspectiv (fig. 15.5.18). O schimbare brusca a densitatii haûrii in cadrul
aceleia$i suprafete are ca rezultat crearea unei muchii $i deci modificarea
formei obiectului (fig. 15.5.19), iar un gol poate crea o ie$ire din planul
suprafefei (fig. 15.5.20).
Grada(ia luminii $i a umbrei se poate obtine si prin tehnica punctelor.

Hasurile verticale impart suprafa(a in dreptunghiuri de egaia iluminare. Daca
se umplu aceste dreptunghiuri cu puncte, astfel ca densitatea lor sa fie
corelata cu iluminarea fetei respective, se obtine acelasi efect ca si in cazul
hasurilor. Prin suprapunerea aceleiasi dilutii de
tu$ negru se ob(in tentele plate. Suprafaâ se imparte in dreptunghiuri de
egaia iluminare $i in fiecare dreptunghi se porne$te totdeauna de la tenta
cea mai deschisS plus numSrul de suprapuneri corespunzStor acestei zone
de iluminare.
fig. 15.5.17
340
Reprezentdri de arhitecturo in perspective
16.
PREZENTAREA UNEI PERSPECTIVE DE ARHITECTURA

16.1. GENERALITY
DupS cum s-a mai arStat, desenul de arhitectura este un desen precis, deci fi
perspectiva de arhitectura trebuie sS prezinte o anumita rigurozitate, sa
exprime cit mai exact intentiile arhitectului. $i cind Tmbraca o forma mai
tehnica si cind exprima ..atmosfera (cadrul Tn care se va integra construcfia proiectata), perspectiva de arhitectura trebuie sa fie cit mai putin
conventional, cu atit mai mult cu cTt ea se adreseaza fi nespecialiftilor
benefi- ciarii viitoarelor constructs Am vazut care sTnt mijloacele prin care
desenul perspectiv poate fi apropiat mai mult de realitate. In acest capitol se
vor aprofunda anumite aspecte pe exemple reale fi se va arata cum se
finalizeaza o perspectiva de arhitectura, operatie care daca nu este bine
facuta poate sa duca la pierderea efectului de perspectiva creat printr-o
constructie corecta. Punerea Tn pagina, limitarea formatului si modul de
Tnchidere al perspectivei, construct corecta a tuturor detaliilor Tn raport cu
scara umanS, alegerea fi plasarea anturajului, modul de redare a profunzimii
sTnt probleme care trebuie sa-l preocupe pe desenator, deoarece ele pot sa
Tntregeasca sau sa distruga efectul de perspectiva. Se insista asupra
faptului ca toate acestea nu constituie nifte retete pentru objinerea unei
bune perspective. Studiul teoretic trebuie neaparat completat cu un susfinut
exer- cijiu, fapt care face ca, dupa un numar mai mare de perspective
construite, arhitectul sa-fi formeze o maniera proprie de exprimare fi o
ufurinta de reprezentare a tuturor obiectelor imaginate.
16.2. PAGINAREA $l LIMITAREA TABLOULUI
La alegerea punctului de vedere s-a aratat ca punctul principal de privire P
trebuie s5 rezulte Tn
Pfezentoreo unei perspective de arhitectura _
centrul geometric sau cel putin Tn zona centrala a obiectului. De asemenea,
punctul principal de privire P trebuie sa se gSseasca Tn zona centrala a
tabloului pentru ca, atunci cind se prive^te tabloul, directia de privire sa fie
Tndreptata Tn centrul perspectivei. Daca Tntre centrul tabloului $i centrul
perspectivei exista o diferenta mare Tn raport cu distanta Tntre privitor si
tablou, se creeaza efecte nedorite, imaginea perspectivei nemai- putTnd fi
receptionata Tn cele mai bune conditii. Acest lucru este si mai evident cind
tabloul de perspectiva este de mari dimensiuni; rezulta deci ca perspectiva
obiectului trebuie sa ocupe zona cen- tralS a tabloului (fig. 16.2.1). In functie
de tipul perspectivei limitarea tabloului se face diferit. AtTt Tn perspectiva la
nivelul ochilor, eft si Tn perspectiva cu orizont supraTnSltat, punctul principal
de privire P se gaseste pe linia mediana a tabloului. dar obiectul pus Tn
perspectiva ocupa poziîi diferite pe verticala tabloului (fig. 16.2.2). In
perspectiva la nivelul ochilor, linia orizontului se plaseaza Tn jumatatea de
jos a tabloului, pentru ca obiectul sa se profileze pe cer. ProcedTnd astfel nu
se con- travine cu nimic regulei enuntate mai Tnainte, pentru ca de cele mai
multe ori cerul nu capata o tratare specials, iar punctul P ramTne Tn centrul
imaginii create de obiect $i pamTntuI pe care sta; Tn felul acesta se apropie
mai mult perspectiva de realitate. CTnd obiectul este mai Tnalt decTt
privitorul, se prive$te Tn sus î imaginea lui se profileaza pe cer (fig.

16.2.3). In cazul perspectivei cu orizont supraTnalfat, linia de orizont se
plaseaza Tn jumatatea de sus a paginii. Folosind acest procedeu se creeaza
senzajia ca se privefte Tn jos, cum de altfel se petrec lucrurile Tn realitate.
CTnd observatorul se afla mai sus decTt obiectul, de foarte pufine ori
privefte Tn zare (deci orizontal), fi nu-fi Tndreapta privirea cStre obiectul
vizat. In cadrul perspectivei pe tablou vertical, linia orizontului
---------------------------- 347
fig. 16.2.1
fig. 16.2.2
trebuie sS faca parte din perspectiva, fiind materia- lizata, prin diferite
mijloace, dupa caz (munti si dealuri, nivelul marii sau pur $i simplu linia
dreapta la care fug toate obiectele situate pe planul orizontal fig. 16.2.4
si 16.2.5). Prezenâ liniei de orizont Tn perspectiva cu orizontul
supraTnlalat creeaza o scara metrica cu ajutorul careta se pot face
masuratori vizuale In perspectiva. Daca limita
tabloului nu cuprinde si linia orizontului, perspectiva pare ca este de tip
descendent pe tablou Tn- clinat (fig. 16.2.6). Dar marile ansambluri trebuie
privite de la mare distanta, iar imaginea creata este mai aproape de cea
axonometrica. Perspectiva pe tablou Tnclinat de tip descendent se foloseste
atunci cTnd se privese obiecte foarte mari de la distance relativ mici (fig.
16.2.7).
Rcpreientuii do arliiloctyio in perspective!

348
Prezentarea unei perspective de arhitectura

349
350
Reprezentari de arhiteeturci in perspective
Pentru a tnchide o perspectiva pot fi folosite mai multe procedee. Unul dintre
ele este cel de a tnchide perspectiva cu un chenar (rama tabloului) In care se
opre?te desenul (fig. 16.2.8). Acesta este procedeul cel mai simplu, dar $i cel
mai pu(in indicat. De cele mai multe ori o perspectiva se tnchide dupa o
forma grafica, dar care sa nu contra- zic3 efectul de perspectiva (v. fig.
12.6.6 si 16.2.9). La perspectiva de interior, asa cum s-a mai aratat, nu
trebuie sa se tnchida perspectiva cu secfiunea tncaperii (fig. 16.2.10).
Perspectiva trebuie sa creeze senzafia ca privitorul se afla tn interiorul
camerei, desi, pentru constructie, punctul de vedere a fost plasat tn afara ei
(fig. 16.2.11).
Ca elemente de tnchidere pot fi folosite prim-planurile (formate din parti de
cladiri, elemente de vegetatie, mobilier urban etc.) si fundalurile care s3
redea mediul tnconjurator (formele de relief sau mediul construit).
fig. 16.2.8
Pfeientarea unei perspective de arhitectura

351
I
fig. 16.2.9
fig. 16.2.11
16.3. EFECTE NEGATIVE IN PERSPECTIVA
Efectele ce pot sa apart intr-o perspective pot fi voite, chiar cSutate de
desenator, dar de multe ori ele apar independent de voinâ desenatorului.

Ne vom ocupa tn special de efectele negative, care tndeparteazS perspectiva
desenata de imaginea realitaîi, Aceste efecte nedorite pot avea urmatoarele cauze:
o gresita alegere a punctului de vedere sau lipsa acestui studio:
constructia unor elemente din perspectiva ,,la och i";
extinderea perspective! mai mult decit unghiul optim vizual;
folosirea unor mijloace grafice ce pot schimba senzatia de profunzime;
o gresita plasare a elementelor de anturaj In tablou.
Constructia perspectivei cere o atentie deo- sebita pentru fiecare linie
plasata tn tablou. O singurt linie trasata gresit poate duce la deformed sau
chiar laschimbarea formei obiectului. in urmatoarele doua exemple analizate,
autorul (M. C.
fig. 16.3.1
Cscher) obîne tn mod voit efecte excesive de per spectivS. Astfel in figura
16,3.1 este ilustrata 0 cascade. Verticala apei este adusa din profunzime tn
prim-plan de coloanele ce nu respecta legile perspectivei. in figura 16.3.2 se
creeaza impresia ca soldaîi ajung mereu tn punctul de plecare, indiferent
daca urea sau coboarS; descoperiti cum a fost obtinut acest efect.
Astfel de efecte sint total nedorite ctnd apar tn cadrul perspectivei de
arhitectura, care are drept scop sa ujureze tntelegerea obiectului proiectat si
nu invers. in figura 16.3.3 este ilustrata o perspectiva de tip frontal. Aparent
lucrurile sint tn ordine, dar daca se analizeazS cu atentie se ajunge la conduzia c3 o astfel de imagine nu poate fi perceputJ niciodatS. Se observS ca tn
partea dreapta a perspectivei mai apare un punct de fuga. Acoperind una
sau alta din parti (dupa semnul indicat), se ob- line o perspectiva frontala tn
sttnga si una la doua puncte de fuga tn dreapta tabloului. in aceeasi
perspectiva se observa c muchiile superioare ale construcfiei laterale se
tnttlnesc Tn profunzime cu verticalele chiar pe muchia constructiei frontale.
Cele trei constructii par a fi unite, dar planul
fig. 16.3.2
354
Rcpreientciri de arhitectura in perspectiva
fig. 16.3.3
orizontal indica contrariul. Trebuie sa se aiba grija ca Tn perspectiva sa nu se

creeze astfel de confuzii. Muchiile importante ce definesc obiectul nu trebuie
sa se suprapuna sau s3 rezulte Tn prelungire $i nici de maniera celor aratate
mai sus (fig. 16.3.4). Aceste coincidence suparatoare, ce apar foarte frecvent
la constructia unei perspective, pot fi corectate direct Tn tablou, fara a altera
cu nimic perceperea formei obiectului. CTnd aceasta modifi- care nu este
posibila, trebuie reluat studiul de alegere a punctului de vedere.
Perspectiva la doua puncte de fuga din figura 16.3.5 este extinsi foarte mult
Tn dreapta punctului de fug3. Se creeaza $i aici senza(ia a doua perspective
suprapuse. In cazul perspective! de colt nici unul din punctele de fuga nu
trebuie s5 se gaseascS Tn cadrul tabloului, perspectiva oprindu-se la distant
mare de ele. CTnd unul din punctele de fuga este foarte aproape de obiect,
el poate fi acoperit de un element Tn prim-plan (v. fig. 16.5.6). Este bine

totusi sa se evite aceste situatii. In perspectiva din figura 16.3.5 mai apar o
serie de aspecte care dovedesc ca perspectiva respectiva nu a fost riguros
construita: casa este deformata, pomul din profunzime este prea Tnalt, iar
latimea drumului este prea mica, in perspectiva frontaia, creata Tn aceasta
imagine, drumul merge pTna la infinit (punctul de fuga). Este greu de
presupus ca un drum, oricTt de lung ar fi, nu Tfi schimba la un moment dat
directia. Deci, $i In cazul perspective! frontale dreptele de capat trebuie sa
fie oprite la distant de P, printr-un obiect ce Tnchide perspectiva.
Preientarea unei perspective de arhitecturo
355
fig. 16.3.6
fig. 16.3.7
356
Repreientdri de cirhitecluru in perspective
$i la perspectiva pe tablou indinat apar o serie de aspecte de care trebuie sS
se (in5 seama, deoarece aceastS perspectiva se apropie cel mai mult de realitatea vazuta. Convergent accentuata a verticalelor indica faptul ca tabloul
are o Tnclinafie destul de mare $i de la nivelul ochilor nu se pot cuprinde in
cimpul vizual nivelurile din partea de jos a constructiei (fig. 16.3.6). Dac8
Tntr-o astfel de perspectiva se deseneaza î parterul, deformatiile devin

sup8ratoare (fig. 16.3.7). Deci, pentru a putea cuprinde Tntreaga constructie,
Tntr-o imagine co
recta pe plan Tnclinat, punctul de fuga al verticalelor va trebui sa fie foarte sus. Verticalele ajung sa fie aproape paralele, iar
perspectiva pe tablou Tnclinat se apropie foarte mult de perspectiva pe
tablou vertical. Acelaji efect, de apropiere de obiect, se objine dac3 se
extinde foarte mult pe vertical! perspectiva la nivelul ochilor, pe tablou
vertical. Unghiul de sus ajunge chiar mai mic de 90 . Cind acest unghi nu are
laturile prea lungi, efectul nu este suparator (fig. 16.3.8).
fig. 16.3.8
Preientareci unei perspective de arltitectura
357
16.4. ALEGEREA SI PLASAREA ANTURAJULUI prim-plan care sS serveascS $i la
Tnchiderea perspective! (fig. 16.4.9).
Plasarea anturajului in perspectivS este o problema metrics de perspectiva
libera. AceastS operate se face pe verticals in raport cu linia orizontului, iar in
profunzime cu ajutorul punctelor de mSsurS. Fiecare element de anturaj
trebuie construit la fel ca orice obiect pus in perspectivS (de exemplu,
construct unui autoturism fig. 16.4.1). Acest capitol nu cuprinde tratarea
grafica $i modul de compunere al anturajului (acestea nu fac obiectul
studiului nostru). Sint analizate doar relatiile ce se nasc Tntre anturajul ales
$i obiectul pus in perspectivS, relatii care uneori pot influenta negativ calitatea perspectivei. Studiul va fi exemplificat cu elemente de vegetatie, dar
problema este aceea$i pentru orice element de anturaj ales.
Pomii nu trebuie sS aibS aceeasi forms cu obiectele puse in perspectivS (fig.
16.4.2 ?i fig. 16.4.3). Obiectele compuse pe forme sferice pot fi agrementate

cu o vegetable dezvol- tatS pe Tnaltime (fig. 16.4.4), iar lingS blocurile -turn
pot sta pomi cu coroane rotunde (fig. 16.4.5). De asemenea se vor evita sS
se facS compozi-fii grafice intre arhitectura obiectului si anturajul din
perspectiva. Aceasta ar Tngreuia citirea formei obiectului pus in perspectiva
(de exemplu, formele muntilor compuse cu formele acoperisurilor $i cu
tratarea cerului fig. 16.4.6). Elementele de vegetatie nu trebuie sS
acopere obiectul de arhitecturS (fig. 16.4.7) sau muchii importante, ce
definesc forma acestuia (fig. 16.4.8). Plasarea vegetatiei trebuie fScutS in
asa fel ca ea sS inca- dreze obiectul, farS sa-l acopere, sa creeze in acelasi
timp efectul de departare, sa formeze un
fig. 16.4.2
358
h
Prezentareci unei perspective de arhitectura

359
16.5. REDAREA PROFUNZIMII
In desenul perspectiv, profunzimea se realizeazS prin:
a)atributele perspective!' liniare micjorarea obiectelor odata cu departarea,
convergent paralelelor tn profunzime (care atrage dupa sine schimbarea
formei), suprapunerea planelor (suprapunerea contururilor aparente ale
obiectelor);
b)atributele perspective! aeriene modelarea tratarii suprafefelor,
modelarea contururilor obiectelor (diferentierea planelor prin grosimea
liniei de contur aparent), claritatea contururilor.
fn continuare se pun tn evident ctteva modalitaji practice de redare a
profunzimii tn perspectiva de arhitecturS, pe baza studiului teoretic fScut
tnainte.
Una din aceste modalitati este tratarea planelor orizontale (planul orizontal
al pamtntului, pardo- selile si plafoanele tn perspectiva de interior).
Procedeul cel mai simplu este de a pune tn evident caroiajul (fig. 16.5.1).
Analiztnd cu aten(ie acest procedeu, se observa ca departarea nu este
redatS de dreptele care fug la punctul de fuga, ci de directia perpendiculars
pe ele (acea unitate egala ce scade tn profunzime). fn figura 16.5.2 nu se
poate aprecia corect cTt de lunga este strada
Si cit de departe de privitor este cladirea care tnchide perspectiva. DacS se
traseaza pe desen direcfiile perpendiculare ale unitajilor egale, ce descresc
tn depSrtare, se constats ca strada este mult mai lungS decit s-a apreciat
prima data, iar cladirea ce tnchide perspectiva este (vizual) trimisa mult mai
departe. Acest caroiaj poate fi materiali- zat prin elemente de arhitectura
care sa mobileze planul din fata construc(iei (jardiniere egale, alternants de
suprafete dalate cu suprafete dc vegetatie, band si alte elemente de
mobilier urban - fig. 16.5.3).
in cazul perspectivei de interior se poate proceda la fel (v. fig. 16.2.11). Se
observa ca grinzile care fug tn profunzime nu redau suficient de bine perspectiva. Metoda trasarii caroiajului pe planele orizontale este tntr-adevar
cea mai simpla si mai rapida, dar pentru a apropia desenul perspectiv de
realitate, trebuie ca acest caroiaj sa fie materia- lizat tntr-un fel tn
perspectiva.
Diferentierea planelor tn perspectiva este o alta modalitate de a crea
senza(ia de profunzime. Profunzimea poate fi redata prin tratarea
diferentiatS a suprafe(elor si a contururilor aparente ale obiectelor sau prin
suprapuneri de plane.
Linia de contur aparent poate fi tratata diferit tn functie de distanta
obiectului fata de observator.
fig. 16.5.1
360
Reprezentclri de arhitecflira in perspectiva
Astfel, obiectele cc stnt mai aproapc vor avea o linie de contur mai groasS i
mai precisa, iar pe mSsurii ce se depJrteazS de privitor au o linie de contur
mai sub(ire $i mai putin precisa (fig. 16.5.4). fn felul acesta, obiectele pot fi
detaâte unele de altele in functie de locul ocupat in perspective. Prccedeul
poate cSpSta $i aspecte negative, atunci cind linia groas3 de contur imbracS
un ansamblu de mai multe obiecte, care trebuie detasat de mediu (fig.
16.5.5).
Diferentierea obiectelor de arhitectura se poate obtine $i prin tratarea
diferentiata a fa(adelor. in planele apropiate, fafadele pot fi tratate pina la
detalii, in planele mai departate tratarea se oprerte la punerea in evidenpS a
volumului, iar la departari foarte mari se deseneazi doar conturul aparent,
care se poate chiar confunda cu mediul inconjura- tor.
Prezentarea unei perspective de arhitectura

361
AceastS suprapunere de plane duce la observajia cS, mai ales Tntr-o
perspective la nivelul ochilor, linia de intersecfie Tntre volumul de arhitecturS
?i planul pSmtntului nu se vede tn tntregime (fig. 16.5.6). Ea este acoperitS
de elementele de anturaj (oameni, ma?ini, vegetate, alte obiecte) ce se
gSsesc tntre obiectul considerat $i privitor. Apari- tia acestei linii Tn desen
creeazS senzatia de machete si tndeparteazS perspectiva de viziunea
realului. fn schimb, conturul aparent al volumului, ce se profileaze pe cer sau
pe alte elemente de fundal, trebuie desenat intreg $i cu mare precizie. O alta
probleme de care trebuie sa se (ina seama tn redarea profunzimii este
crearea prim-planurilor, cu ajutorul carora se poate mesura distanfa ce-'l
separa pe privitor de obiectul considerat. Totodate prim-planurile reprezinte
si o modalitate de inchidere a perspectivei. Ca elemente de prim-plan se
pot folosi detalii arhitecturale ale unor constructii din acela$i plan cu
privitorul, elemente de vegetate, automobile, oameni, elemente de mobilier
urban etc. Diferenta de scara dintre obiectele din prim-plan $i cele mai
depSrtate de privitor creeazS o buna senzatie de adtncime.
fig. 16.5.4
362
Keprezentari tie arhiteciura in perspectiva
fig. 16.5.6
16.6. ALTE TIPURI DE REPREZENTARI PERSPECTIVE
Pentru a u?ura infelegerea organiz5rii spatiilor interioare apare uneori
necesara construirea unei secfiuni-perspective. Aceasta poate fi rcalizata la
doua puncte de fuga sau frontala. Secfiunea per- specliva frontala are
avantajul ca secp'unea verticala a casei, fiind frontala, poate fi construita la
scare direct in tabloul perspectiv (fig. 16.6.1).
Pentru a prezenta corecta integrare a unui obiect de arhitectura intr-un
mediu construit sau intr-un peisaj, se va recurge la asa-numitul fotomontaj.
In cadrul reprezentarilor de arhitectura fotomon- tajul consta in obpnerea
unei singure imagini prin suprapunerea perspectivei obiectului de arhitectura
peste fotografia amplasamentului dat. Este de fapt o suprapunere de doua
perspective. Pentru ca suprapunerea sa se faca perfect trebuie ca pe
fotografia mediului ambiant sa se determine elementele sistemului
perspectiv (punctul P, punctele de fuga, inSltimea orizontului), printr-o
restitute perspectiva. Aceste elemente se vor folosi la constructia
perspectivei obiectului proiectat. Va rezulta o imagine unica, foarte aproape
de imaginea pe care o va avea privitorul dupa construirea casei
pe amplasamentul dat (fig. 16.6.2). Acela$i lucru se obtine folosind in loc de
perspectiva fotografia machetei viitoarei constructii. Pentru ca cele doua
fotografii sa se suprapuna perfect sint necesare operatii mult mai
complicate; in plus, primul procedeu permite compunerea volumetriei chiar
pe poza amplasamentului dat.
In figura 16.6.3 este prezentata o perspectiva de tip frontal, mobilata numai
pe o parte. Desi obiectul pus in perspectiva nu are o compozitie concava,
perspectiva lui frontala nu deranjeaza, deoarece direc(ia paralela cu tabloul
este foarte scurta. Cind directia paralela cu tabloul este foarte scurta sau
inexistenta, se poate limita perspectiva frontala independent de punctul
principal de privire P (fig. 16.6.4).
In final sint prezentate doua perspective la nivelul ochilor: una la doua
puncte de fuga, ansamblul avind in plan o compozitie concava (fig. 16.6.5);
cealalta este o perspectiva frontala a unei cladiri cu un plan dreptunghiular
(fig. 16.6.6).
Intr-o perspectiva frontala se poate reprezenta si un obiect ce se inscrie
perfect intr-o prisma dreapta dreptunghiulara, daca acest obiect prezinta
directii ce fug la P sau la aice puncte de fuga pe linia orizontului,
fig. 16.6.1
364
365
fig. 16.6.4
Prerentarea unei perspective de arhitectura
16.6.2
366
Reprezentciri de arhitecturd in perspective!
fig. 16.6.3
fig. 16.6.5
fig. 16.6.6
Pe intradosul copertilor exterioare sTnt ilustratela doua puncte de fuga cu

orizontul supratnaltat
doua perspective de prezentare: o perspectiva si o perspectiva la coua
puncte de fuga cu oglindire.
368
Repreientori de arhitecturd in perspectiva
Partea a trela
ANEXE
ANEXA 1
ELEMENTE DE GEOMETRIE iN SPAJIU
Planul este suprafa(a care contine toate punctele unei drepte asezate pe el.
O dreapta Tmparte un plan Tn doua semiplane.
Fata de un plan, o dreapta poate avea una din pozi- fiile (fig. A1.1):
are un singur punct Tn plan;
este continuta Tn plan;
este paraleia cu planul, atunci cTnd nu are nici un punct comun cu planul
situat la distanta finita. Atunci and are un punct comun A. se spune ca
dreapta intersecteaza planul Tn A.
Un plan poate fi definit prin:
trei puncte necoliniare (fig. A1.2);
o dreapta $i un punct exterior ei (fig. A1.3);
doua drepte paralele (fig. AT .4);
doua drepte concurente (fig. A1.5).
Doua plane distincte, care au un punct comun, la distanta finita, au o
infinitate de puncte comune situate pe o dreapta, dreapta de intersec(ie a
celor doua plane (fig. A1.6). Doua plane care nu au nici un punct comun la
distant finita sTnt paralele (fig. A1.7).
Printr-o dreapta (D) tree o infinitate de plane care formeaza un fascicul avTnd
ca muchie dreapta (D) (fig. A1.8). Un plan al fasciculului este determinat
fig. A 1.1
fig. A 1.2
^P,
fig. A 1.4
Elemente de geometric in spafiu
fig. A 1.5
fig. A 1.3
fig. A 1.6
369
28
fig. A 1.9
fig. A 1.10
fig. A 1.11
fig. A 1.12
prin muchie si un punct exterior ei. Un fascicul este determinat prin doua
plane ale sale [P,],
pyDoua drepte distincte Tn spatiu pot:
sa fie concurente, cind au un punct comun la distant finita (fig. A1.9);
sa fie paralele, cTnd nu au nici un punct comun, cu exceptia punctului de
la infinit (fig. A1.10);
sa nu aiba nici un punct comun si nici sa fie paralele, atunci se zice ca sTnt
strTmbe Tn spatiu (fig. A1.11). Unghiul a doua asemenea drepte este, prin
definite, unghiul plan dintre paralelele la ele duse printr-un punct A din
spatiu.
Doua drepte paralele cu o a treia dreapta (D3) smt paralele Tntre ele (fig.
A1.12).
Daca o dreapta (D) este paralela cu un plan [P], orice plan [Q] care trece prin
(D) taie planul [P] dupa o dreapta (Dj) paralela cu dreapta (D) (fig. A1.13).
Doua plane [Pj], [PJ paralele cu aceeasi dreapta (D) se taie dupa o dreapta
(DJ paralela cu (D) (fig. A1.14).
Orice dreapta (D) dintr-u'n plan [P] paralel cu un plan [Q] este $i ea paralela
cu planul [Q], Invers, un plan [Q] paralel cu doua drepte dintr-un plan [P] este
paralel cu [P] (fig. A1.15).
Trei plane oarecare se taie doua cfte doua dupa trei drepte concurente (fig.
A1.16). AceastS proprietate foarte importanta fundamenteaza transformarile geometrice prin omologie si se aplica Tn numeroase probleme de
geometrie descriptiva si perspectiva (de exemplu, intersectii de corpuri Tn
dubiu ortogonal sau Tn axonometrie etc.).
Doua plane paralele [P], [Pj] sTnt taiate de un al treilea plan [Q] dupa doua
drepte paralele (fig. A1.17).
Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele segmente egale (fig.
A1.18; AB = A'B')
370
Anexe
fig. A 1.19
fig. A 1.20
Trei sau mai multe plane paralele determina pe douS secante, segmente
proportionate (fig. A1.19; 12/23 = VYlTFj.
intr-un punct A situat pe dreapta (D) se pot duce o infinitate de drepte
perpendiculare pe ea, care formeazS un plan [P] perpendicular pe dreapta
(D) (fig. A1.20). Dreapta (D) se numejte normala pe planul [P], Dintr-un punct
exterior unui plan se poate duce o singurS perpendiculars pe el.
Un plan [P] are o infinitate de normale, toate paralele Tntre ele.
O dreapta (D) este perpendiculars pe o dreaptS (D') dintr-un plan [P], dacS
este perpendiculars pe paralela ei dusS prin A (fig. A1.21).
O dreaptS perpendiculars pe un plan [P], va fi perpendiculars pe orice plan
[Q] paralel cu [P] (fig. A1.22).
fig. A 1.21
Pentru ca o dreaptS sS fie perpendiculars pe un plan este suficient sS fie
perpendiculars pe douS drepte concurente ale planului. Printr-un punct al
spatiului se poate duce un plan si numai unul perpendicular pe o dreaptS.
DouS plane perpendiculare pe o dreaptS sTnt paralele Tntre ele.
DacS dintr-un punct O exterior unui plan se due pe acest plan perpendiculara
$i mai multe oblice, atunci (fig. A1.23):
perpendiculara OA este mai micS decTt orice oblicS OB;
toate oblicele egal depSrtate de piciorul perpendicularei (punctul A)

sTnt egaie $i invers.
Unghiul diedru a douS semiplane [P] si [Pj] (care formeazS fetele unghiului)
este prin definitie egal cu unghiul plan V dintre dreptele de intersec(ie a celor
douS fe(e [P] si [Pj] pe un plan [Q] perpendicular Tn punctul O pe muchie (fig.
A1.24).
Elemente de geometrie in spatiu
18
Planul bisector al unui unghi diedru este planul care il tmparte Tn douS
diedre egale.
DacS dou3 plane sint perpendiculare, orice perpendiculars pe intersecfia lor
$i situatS Intr-unul din plane este perpendiculars pe celSIalt plan (fig. A1.25):
Un plan [P] este perpendicular pe un alt plan [Q], dacS confine o
perpendiculars pe acesta sau dacS este paralel cu o asemenea dreaptS
perpendiculars (D) (fig. A1.26). Un plan $i o dreaptS perpendicu lare pe
acela$i plan s?nt paralele intre ele.
DacS douS plane [P], [Q] sint perpendiculare pe un al treilea plan [R],
dreapta lor de intersecfie (D) este perpendiculars pe planul [R] (fig. A1.27).
Locul geometric al dreptelor proiectante ale punctelor unei drepte (D) pe un
plan [P] este un plan perpendicular pe planul [P] (fig. A1.28), care se numejte
plan proiectant. Interseqia acestui plan cu planul P este o dreaptS (D'),
proiecpa dreptei (D) pe planul [P], Unghiul pe care Tl fac dreptele (D), (D')
intre ele mSsoar3 unghiul dreptei (D) cu pla nul [P]; el este unghiul cel mai
mic pe care Tl face dreapta (D) cu o dreaptS oarecare a planului [P]
Proiec(iile unui segment pe dou3 plane paralele sint egale intre ele.
Teorema celor trei perpendiculare. DacS (D'), (A') sint proiecfiile a douS
drepte din spa(iu (D), (A) pe planul [P] (fig. A1.29), atunci douS din proprietStile de mai jos au drept consecinjS a treia proprietate:
dreptele (D), (A) sint perpendiculare;
una din drepte este paralelS cu [P];
proiectiile (D'). (A') sint perpendiculare. Unghiul poliedru este figura
geometries formats de mai multe plane concurcnte Tntr-un punct O numit

virf (fig. A1.30).
Intersecjiile planelor concurente se numesc muchii $i mSrginesc fe(ele
poliedrului. DacS unghiul poliedrului este situat de aceeaji parte a fejelor se
zice ca este unghi convex.
Triedrul este unghiul poliedru cu trei fe(c $i trei muchii. DacS triedrul are
muchiile perpendiculare douS cite douS, se zice cS este un iriedru tridreplunghic (fig. A1.31). in acest caz, fiecare muchie este perpendiculars pe fa(a
determinatS de celelalte doua muchii.
fig. A 1.29
fig. A 1.30
fig. A 1.31
372
Anexe
ANEXA 2
PROBLEME DE LOCURI GEOMETRICE PLANE
Se numejte loc geometric figura formats din mul- timea tuturor punctelor din
plan (sau din spaîu) care se bucurS de o aceea$i proprietate. Locurile
geometrice se definesc:
printr-o relate metrics ce caracterizeazS toate punctele locului geometric;
prin interse'cfia a doua familii de curbe (sau de suprafete in spafiu) care
depind de un parametru ji ale caror puncte comune aparîn locului geometric.
EXEMPLE DE LOCURI GEOMETRICE PLANE
1
a.
Locul geometric (L. G.) al tuturor punctelor situate la o distantS datS de
un punct dat este un cere cu centrul Tn punctul dat $i de raza egala cu
distanta data (fig. A2.1).
b.Locul geometric al tuturor punctelor situate la o distanta data de o dreapta
data se compune din douS drepte paralele cu dreapta data si aflate la
distanta data de dreapta data (fig. A2.2).
c.Locul geometric al tuturor punctelor egal depSr- tate de douS puncte date
este mediatoarea segmentului care une^te cele doua puncte (fig. A2.3).
d.Locul geometric al tuturor punctelor situate la distanta egala de doua
drepte date il constituie cele douS bisectoare (perpendiculare una pe cealalta) ale unghiurilor dintre cele doua drepte date (fig. A2.4).
e.Locul geometric al lutcror punctelor din care se vede un segment dat sub
un unghi dat este un arc de cere care are drept coardS segmentul dat
(fig. A2.5).
Construcjia arcului capabil de unghiul dat a se face observind cS unghiul sub
care se vede segmentul AB din centrul cercului este 2a (fig. A2.6). Pentru a
determina deci centrul cercului cSruia ii apartine arcul capabil de a, se
intersecteazS mediatoarea segmentului AB cu o dreaptS dusS din A la
unghiul complementar lui a (adicS 90 a).
f. Locul geometric al tuturor punctelor pentru care distance la douS puncte
date se afla intr-un raport dat m: n este un cere (fig. A2.7).
g.Locul geometric al tuturor punctelor pentru care distantele la doua drepte
date se afla intr-un raport dat m: n este alcatuit din douS drepte care tree
prin punctul de intersecîe al dreptelor date (fig. A2.8). Exemplul d
reprezintS un caz particular al lui g.
h.Locul geometric al tuturor punctelor pentru care pStratele distantelor la
douS puncte date au o diferenja constants a2 este o dreaptS perpendiculars
pe dreapta care uneste cele doua puncte (fig. A2.9).
i. Locul geometric al tuturor punctelor pentru care pStratele distantelor la
douS puncte date au o sumS constants a2 este un cere cu centrul Tn mijlocul segmentului care une$te cele douS puncte (fig. A2.10).
k. Locul geometric al tuturor punctelor pentru care distantele la doua drepte
date au o sumS sau o diferenâ date il constituie un sistem de patru drepte
(fig. A2.11).
fig.
L
.
G
.
L
.
G
.
fig.
A 2.1
d
D
d
A 2.2
Probleme de locuri geometrice plane

373
df+d] = a2 -const.
fig. A 2.10
In problemele propuse spre rezolvare mai jos se foloseste urmatoarea
conventie de notafii: se vor nota vTrfurile unui triunghi oarecare cu A, B fi C,
laturile cu a, b si c, Tnaltimile cu ha, hb fi hc, media- nele cu ma, mb si mc, iar
bisectoarele cu w,, wb si wc. Raza cercului Tnscris in triunghiul ABC va fi
notata cu r, raza cercului circumscris triunghiului ABC va fi notata cu p, iar
razele cercurilor exinscrise triunghiului ABC vor fi notate respectiv cu pa, pb,
si pc.
Problemele 1...20 se rezolva prin aplicarea directa a unuia sau a mai multor
locuri geometrice plane dintre cele zece exemple precedente. La fiecare
problems se indica in paranteza locul geometric ce trebuie folosit pentru
rezolvarea ei.
1.Construiti un cere de raza data care trece prin doua puncte date (a).
2.Construiti un cere de raza data care trece printr-un punct dat si este
tangent la o dreapta data (a si b).
3.Construiti un cere de raza data care trece printr-un punct dat fi este
tangent la un cere dat (a).
4.Construiti un cere de razS data care este tangent la o dreapta data fi la un
cere dat (a fi b).
5. Construiti un triunghi, cunoscind a, ha si ma (a fi b).
6. Construiti un cere care trece printr-un punct dat 'fi este tangent la o
dreapta data sau la un cere dat Tntr-un punct dat (c).
7.Construiti un cere tangent la doua drepte paralele fi care trece printr-un
punct dat (d fi a).
8.Gasiti punctul din care doua segmente date se v3d sub unghiuri date (e).
9.Gasiti punctul pentru care distantele la trei drepte se afla Tn raportul dat
m: n: q (g).
10. Int r-un triunghi oarecare, gasiti punctul pentru care distantele la cele
trei vTrfuri ale triunghiului se afla Tn raportul dat m: n: q (f).
11. Gasiti punctul din care doua cercuri date se vad sub unghiuri date (a).
12. Construiti cercul al carui centru se afla pe o dreapta data fi a carui
circumferinta se afla situata la distante date de doua drepte date (k).
13. Construiti punctul pentru care tangentele la trei cercuri date sa aiba
aceeafi lungime (h).
14. Intr-un triunghi dat, gasiti punctul care, unit cu vTrfurile triunghiului,
determina trei triunghiuri echivalente (de arii egale).
15. Circumscrieti un patrat unui triunghi echilateral astfel TncTt cele doua
figuri sa aiba un vTrf comun (e si c).
16. Intr-un triunghi, gasiti punctul din care cele trei laturi se vad sub
unghiuri egale (e).
17. Gasiti punctul din care trei cercuri date se vSd sub unghiuri egale (f).
18. Intr-un patrulater dat, gasiti punctul pentru care distantele la dou8
laturi opuse sa aiba o suma data, iar distantele la celelalte doua laturi sa se
afle Tntr-un raport dat m: n.
19. Gasiti punctul de pe circumferinta unui cere dat pentru care suma
distantelor la doua drepte date s3 fie minima (k).
374
Anexe
20. Pe o masa de biliard circulars, doua bile A si B sint plasate pe acelafi

diametru, in pozitii oarecare. Determinati direcjia de lansare a unei bile,
astfel incit, dupa ricoseul din circumferinta, sS loveasca pe cea de a doua
bila.
INDICATII 1 PROPRIETAjI SUPLIMENTARE NECESARE REZOLVARII
PROBLEMELOR 21 ... 35
Se introduc in figura elementele date, Se exami- neaza atent figura, pentru a
gasi liniile fi unghiurile care, fara a fi date, se pot determina usor cu ajutorul
elementelor date. Se cauta apoi oporfiunea figurii ce poate fi determinata de
elementele date si poate servi la gSsirea celorlalte parti ale figurii finale. In
special se urmareste gasirea unor triunghiuri auxiliare ce au trei elemente
cunoscute. Pentru a introduce laturile unui triunghi, sumele sau diferentele
lor, se pot utiliza cercul inscris in triunghi si cele trei cercuri exinscrise (fig.
A2.12). Daca se noteaza cu s semiperimetrul triunghiului ABC, adica s = (a +
b + c)/2, rezulta:
cercul inscris determinS pe laturile triunghiului ABC segmente egale cu s

a, sb si sc respectiv;
distanta de la virful A la punctele de tangenta ale cercului exinscris de raza
pa este s;
distanta dintre punctul de tangents al cercului exinscris si cel al cercului
inscris este a:
distan(a dintre punctele de tangenta la latura a ale cercurilor inscris si
exinscris de raza p, este bc sau cb; cele doua puncte de tangenta sint
egal departate de virfurile B si C.
21. Construiti un patrulater inscriptibil, cunoscind *A, *: ABD, AC si BD.
Seconstruie^te intii AABD. La intersectia mediatoarelor laturilor AB ?i AD se
obtine centrul cercului circumscris (fig. A2.13). Virful C se obtine la
intersectia cercului circumscris cu arcul de cere de lungime AC dus din A (fig.
A2.14).
22. Construiti un triunghi ABC, cunoscind a ,r $i hb; se noteaza piciorul
inaltimii hb cu D. Triun- ghiul dreptunghic BDC se construie$te intersected
semicercul construit pe BC cu un arc de cere de lungime hb dus din B (fig.

A2.15). Se duce apoi bisectoarea din C $i, la distanta r de BC, se obtine
centrul cercului inscris. Ducind tangenta la acest cere din B se obtine
triunghiul ABC (fig. A2.16).
23. Construiti un triunghi ABC, cunoscind a, b-r [c fi hb.
fig. A 2.16
fig. A 2.17
Probleme de locuri geometrice plane
375
4.Pri ntr-un punct dat, ducep o dreapta care sa aie doua laturi ale unui
triunghi astfel Inert punc- e le de intersecpe p extremitlple celei de a treia
aturi s5 se afle pe un cere.
25. Construip un triunghi ABC, cunoscTnd a, hb p m,.
26. Construip un triunghi ABC, cunoscTnd h,, ma p b.
27. Se dau dou5 puncte A si B p o dreapta ce trece prin B, Determinap pe
dreapta doua puncte X p Y egal depSrtate de B p astfel TncTt segmentul XY
sa fie vizut din punctul A sub un unghi dat.
28. Se dau trei puncte A, B p C p o dreapta ce trece prin A. Construip un cere
ce trece prin A p B p taie dreapta data Tntr-un punct D, astfel TncTt dreapta
DC sa fie tangents ia cere. '
29. In triunghiul ABC ducep o dreapta XY paralela la BC, astfel TncTt XY =
XB + YC.
30. Printr-un punct dat, ducep o dreapta care sa determine Tntr-un unghi
dat un triunghi de peri- metru dat.
31. Construip un triunghi, cunoscTnd p, p, p w,.
32.
Construipun triunghi, cunoscTnd
p,
pa
p
bc.
33.
Construipun triunghi, cunoscTnd a, p p b+
c.
34.
Construipun triunghi, cunoscTnd a, p p bc.
35.
Construipun triunghi, cunoscTnd
h;,
p
p
a+ b-f c.
PROBLEME DE CONSTRUCT!! GEOMETRICE CARE SE POT REZOLVA PRIN
OMOTETIE
In problemele 36...39 se dau lungimea unui segment p anumite unghiuri p
rapoarte. Pentru rezolvare, se face abstraepe de lungimea data p se
construie^te o figura care sa aiba unghiurile p rapoartele date. Figura astfel
rezultata este asemenea cu cea cSutata p care se poate obpne prin
omotetie, introduced lungimea segmentului dat.

36. Construip un triunghi cunoscTnd A, a p b: c. Se face abstraepe de
lungimea a p se construiesc pe laturile unghiului A doua segmente AM p
AN aflate Tn raportul b:c. Triunghiul ANM este asemenea cu triunghiul cautat
ABC (fig. A2.17). Se prelunge$te MN pTn3 Tn P, astfel TncTt MP = a. Se duce
prin P o paralela la AM care intersecteaza latura AN Tn B VTrful C se obpne
ducTnd prin B o paralela la MN.
37. Construip un patrat cunoscTnd diferen(a dintre diagonala p latura.
38. Construip un triunghi, cunoscTnd A. b p a: c.
39. Construip un triunghi, cunoscTnd h,. hb p hc. In problemele 40.. .46 figura
trebuie sa aiba o pozipe determinata fa}a de anumite linii sau puncte date.
In acest caz trebuie sa se faca abstraepe de una din condipile problemei,
astfel TncTt sa se ob- pna un sistem de figuri asemenea p poziponate
asem3nator. Figuri le cautate se obpn u$or prin asem3nare (proieepe
centrala sau conica). Condipa de care se face abstraepe inipal poate fi:
un segment de lungime data;
un punct care trebuie s3 se afle pe o dreapta data;
o dreapta care trebuie sa treac3 printr-un punct dat.
40. intr-un triunghi ABC Tnscriep un alt triunghi abc, astfel TncTt laturile
sale s3 fie paralele cu trei drepte date.
41. Inscriep un patrat tntr-un triunghi dat.
42. Construip un triunghi isoscel, cunoscind tnal- pmea pi mediana
corespunz8toare uneia din cele doua laturi egale.
43. Se dau doua raze Tntr-un cere. Ducep o coarda care s3 fie Tmparpta de
cele doua raze in trei p3rp egale.
44. Inscriep un triunghi isoscel Tntr-un cere, cunoscTnd surna dintre
Tnalpme p baza.
45. Pe o dreapta data (D) determinap un punct M care s3 se afle la distant
egala de un punct dat A p de o dreapta data (A).
Rezo Ware. Problems este foarte interesanta, Tn- trucTt solupa cea mai
evidenta pare a fi interseepa dintre dreapta (D) si o parabola cu focarul Tn A
p axa dreapta (A), intr-adevar, toate punctele de pe parabola satisfac
condipa de a fi egal departate de punctul A p de dreapta (A). Aceasta
construcpe geometrica nu este riguroasa TntrucTt parabola se construiejte
prin puncte (fig. A2.18;. Acesta este cazul multor probleme de construcpi
geometrice rezolvate prin interseepi de locuri geometrice mai complicate
(elipse, parabole, hiperbole etc.). Construcpa riguroasa se obpne prin
omotetie. Se face abstraepe de punctul dat A. Se presupune c3 solupa
cautata este punctul Mj (fig. A2.19). Punctul Aj dat ar trebui deci sa se afle pe
cercul de raza rj cu central in M,, pentru a satisface condipile problemei.
IntrucTt punctul A se afla de fapt Tn afara cercului de raz8 rv adev3rata
configuratie va fi mai mare (p asemenea) cu cea presupusa. Se va folosi deci
punctul I de interseepe al dreptelor (D) p (A) drept centru de omotetie (fig.
A2.20). Intersected pe Al cu cercul de raza rt se obpne punctul Aj. Se duce
apoi prin punctul A o paralela
376
Anexe
A
V
/__tl
' /V
__________-jf' parabola
M
fig. A 2.18
fig. A 2.19
fig. A 2.20
la A,M, $i se obfine punctul c3utat M. fhtrucit se observa c5 punctul A se afl3
pe un cere asemenea cu cercul r, $i care are centrul tn M, problema se poate
reformula astfel: construi(i cercul care trece printr-un punct dat, are centrul
pe o dreapta data si este tangent la o altS dreapta data.
46. Construiti un cere care sa treaca prin doua puncte date si sa fie
tangent la o dreapta data.
ANEXA 3
CONSTRUCTII GRAFICE UZUALE
Trosarea mediatoarei unui segment de dreapta. Fie segmentul de dreapta AB
(fig. A3.1). Cu vTrful compasului in A si apoi Tn B, se traseaza doua arce de
cere de aceea$i raza (mai mare decit jum3- tatea segmentului AB). Se unesc
cele doua puncte de intersecê ale arcelor de cere. Rezulta mediatoarea 12
a segmentului AB.
Trasarea unei perpendiculare printr-un punct dat, pe un segment de dreapta.
Fie O punctul dat pe segmentul AB (fig. A3.2). Cu piciorul compasului in
punctul O se determin3 doua puncte 1 si 2 pe AB,
egal departate de O. Din punctele 1 ji 2 se due doua arce de cere
asemanator construcjiei precedente. Rezulta dreapta 34, perpendiculars in
punctul O pe AB.
Trosarea unei perpendiculare pe un segment dat printr-un punct exterior. Se
a?azS piciorul compasului in punctul C (punct exterior segmentului AB,) si se
duce un arc de cere (fig. A3.3). Arcul de cere taie segmentul AB in punctele 1
?i 2, din care se due arce de cere de raza egaia, care se intersecteaza Tn
punctul 3. Dreapta C3 este perpendiculara cautata.
Trasarea unei perpendiculare In punctul extrem al unui segment dat. Sa se
traseze o perpendiculara in punctul B pe segmentul AB (fig. A3.4). Se a$aza
piciorul compasului in punctul B si se traseaza un arc de cere de raza 1B Cu
aceeasi raza se duce un arc de cere din punctul 1. Cele doua arce se
intersecteaza Tn punctul 2. Se uneste punctul 1 cu punctul 2 $i se
prelungejte cu segmentul 23 egal cu segmentul 12 Dreapta 3B este
perpendiculara cSutata.
Construc|ii grafice uzuaie

377
Impartirea unui unghi drept in trei parti egale. Se a$aza piciorul compasului
In punctul B si se duce un arc de cere care taie AB si BC in punctul 1,
respectiv 2 (fig. A3.5). Din punctele 1 $i 2 se due arce de cere de raza 1B. Ele
intersecteazS primul arc in punctele 3 $i 4. Dreptele BE si BD impart unghiul
drept in trei pSr(i egale.
Construirea bisectoarei unui unghi cu virful inaccesibil. Se duce o secants

oarecare EF (fig. A3.6). Se construiesc bisectoarele unghiurilor formate de
secanta $i de cele douS laturi ale unghiului dat. La intersectia acestor
bisectoare se afla punctele G si H. Dreapta GH este bisectoarea cautata.
Trasarea printr-un punct exterior a unei drepte concurente cu doua drepte
date. Fie dreptele AB $i CD concurente inaccesibil (fig. A3.7). Se cere sa se
ducS prin punctul exterior E o dreapta concurenta cu cele doua drepte. Se
formeaza cu punctul E un triunghi care se sprijina in punctul F pe CD si in
punctul G pe AB. Triunghiul poate fi absolut oarecare sau se pot lua laturi
dupa anumite unghiuri pentru facilitarea constructiei (de exemplu, EF poate
fi verticals). Dintr-un punct I ales arbitrar pe dreapta CD se duce o dreapta
paralela cu
FG care taie pe AB in L si apoi o alta dreapta paralela cu EF (fig. A3.8).
Ducind din L o paralela la EG. aceasta intersecteaza paralela la EF in H,
alcStuind astfel un triunghi asemenea cu triunghiul EFG. Dreapta EH este
dreapta cautata.
Construirea pentagonului regulat atunci cind se cunooste latura. Prin
punctele A si B (unde AB este latura) se due doua arce de cere cu raza egalS
cu latura (fig. A3.9). in punctul B se ridica o perpendiculars pinSin punctul
Fsituat pe arcul AC. Cu centrul in N (mijlocul laturii AB) si cu raza NF se
duce un arc de cere pinS in G (pe prelungirea lui AB). Cu centrul in A $i apoi
in B, si cu raza AG se due douS arce de cere care dau punctele E si C la
intersec|ia cu primele douSarce $i punctul D la intersectia cu mediatoarea
lui AB.
Construirea hexagonului regulat atunci cind se cunooste latura. Din punctele
A si B (unde AB este latura) se due douS arce de cere de razS egalS cu latura
AB (fig. A3.10). Intersectia lor (punctul O) este centrul cercului circumscris
hexagonului regulat. Se duce deci un arc de cere cu centrul in O si raza egalS
cu latura AB; se obtin punctele F si C.
Ducind alte douS arce egale cu centrele in F si C, se obtin punctele E si D.
378
Anexe
Construe^: auxiliare de segmente de dreaptd aflate In rapoarte date. Avind

un segment de lungime egala cu unitatea, se pot construi pe rind segmente
egale cu ]f2. 1/3. ]'A. 1/5. 1/6. 1/7, 1^8, f9, ]/T0 etc. Pen- tru aceasta se
construiesc (fig. A3.11) triunghiuri dreptunghice succesive, ale cSror
ipotenuze sint catetele mari ale triunghiurilor precedente. Astfel, ]/2 este
diagonala patratului de latura 1 (fig. A3.12). Constructia se poate simplifica
observind ca, de exemplu, ]fS este diagonala unui dreptunghi de laturi 1,
respectiv 2 (fig. A3.13), iar ^10 este diagonala unui dreptunghi de laturi 1,
respectiv 3 (fig. A3.14) $.a.m.d.
Constructia lui ]'2/2 se poate efectua luind jumatate din unitate si construind
diagonala patratului de aceasta latura (fig. A3.15). in mod asemanator, 1/3/3
se poate obtine luind atreia parte din unitate $i construind doua triunghiuri
dreptunghice succesive, astfel inert sa se ajunga la raportul cautat (fig.
A3.16)._
Raportul f5/2, necesar constructiei unor poliedre regulate ?i a unor figuri
plane uzuale (de exemplu, pentagonul regulat), se poate obtine luind
jumatate din diagonala unui dreptunghi de laturi 1, respectiv 2 (fig. A3.17).
Construirea unui heptagon regulat atunci chid se cunoaste latura. Se ridica
in A (unde AB este latura heptagonului) o perpendiculars care se intersecteaza cu arcul de cere de centru B $i raza dublul laturii (fig. A3.18); se obtin
punctele I $i H. Bisec- toarea unghiului -fclBH seintersecteaza cu perpendiculara din A in punctul P Cu raza BP se due douS arce de cere cu centrele
in A $i B; ele se Tntilnesc in punctul O, centrul cercului circumscris heptagonului; se iau in compas laturi egale pe circum- ferin^S.
n/
fig. A
3.12
1 V5,
A.
3.1
fig. 3
fig. A 3.15 fig. A 3.17

1/3 1/3
^
K3
V3/
3
fig. A 3.16
Construct^ grafice uiuale
379
Construirea unui octogon regulat at unci .cind se cunoaste latura. Se duce
mediatoarea segmentului AB $i apoi semicercul sprijinit pe segmentul AB
(fig. A3.19). Mediatoarea si semicercul se taie Tn punctul M. Cu centrulTn
punctul M si raza AM se duce un arc de cere care taie mediatoarea Tn
punctul O, centrul cercului circumscris octogonului. Se ia laturaTncom- pas $i
se construiesc laturileoctogonului pecircumfe- rinta.
Construirea unui poligon regulat cu noua laturi atunci cind secunoaste
latura. Cu centrul Tn punctele A si B se due arce de cere cu raza egala cu
latura, care se TntTInesc pe mediatoarea lui AB Tn punctul P (fig. A3.20). Se
ia segmentul PO egal cu jumatatea laturii. Punctul O este centrul cercului
circumscris.
Construirea unui poligon regulat cu oricite laturi, atunci cind se cunoaste
latura. Pentru a construi, de exemplu, un decagon regulat (poligon cu zece
laturi egale), pe latura AB se construieste un triunghi echilateral ANB (fig.
A3.21). Se divide NB Tn sase parti egale si se asaza diviziuni egale pe
mediatoarea segmentului AB, TncepTnd de la punctul N Tn sus. fntrucTt
vrem sa construim un decagon regulat, cea de a zecea diviziune este centrul
cercului circumscris.
Jnscrierea unui pentagon regulat intr-un cere de raza data. Se due doua
diametre perpendiculare, AM si NP (fig. A3.22). Punctul H este jumatatea
segmentului OP. Cu centrul Tn punctul H si raza AH se duce un arc de cere
care taie diametrul NP Tn punctul Q. Segmentul AQ are lungimea egala cu
latura pentagonului regulat Tnscris Tn cere. Se va purta deci segmentul AQ
pe circumferinfa, pentru a obfine pentagonul regulat Tnscris Tn cere.
Jnscrierea unui heptagon regulat intr-un cere de raza data. Se due doua
diametre perpendiculare AH $i IL Tn cercul de raza data (fig. A3.23). Se duce
un arc de cere, cu centrul Tn H si raza segmentul OH, care taie circumferinta
Tn M $i N. Jumatatea segmentului MN, adica PM, este latura heptagonului
Tnscris Tn cere. Acest segment se poarta pe circumferinta, obtinTndu-se
heptagonul.
Jnscrierea unui poligon regulat cu noua laturi intr-un cere de raza data. Se
due doua diametre perpendiculare AP si MN (fig. A3.24). Cu centrul Tn punctul P si raza PO, se duce un arc de cere care taie circumferinfa Tn punctele G
si D. Cu centrul Tn R si raza RL = OP se descrie un arc de cere. Apoi, cu
centrul Tn L si cu aceea$i raza se duce un alt arc de cere. Cele doua arce se
taie Tn Q. Dreapta
380
Anexe
OQ taie circumferinta Tn F. Segmentul GF este latura poligonului regulat cu

noua laturi Tnscris Tn cere.
Inscrierea decagonului regulat intr-un cere de raid data. Se due doua
diametre perpendiculare AF si MN (fig. A3.25). Cu centrul tn punctul N si raza
ON se duce un arc de cere pTna Tn punctele P si Q. Rezulta punctul R pe MN.
Se duce cercul cu centrul Tn R $i raza RO. Cercul este taiat de dreapta RF Tn
punctul S. Segmentul SF este latura decagonului regulat Tnscris Tn cere.
Impartirea unui ccrc intr-un numar oarecare de parti egale. Se due
diametrele perpendiculare AN si PQ (fig. A3.26). Se Tmparte segmentul AN
Tn unsprezece diviziuni egale. Cu centrele Tn punctele A si N si cu raza AN,
se due doua arce de cere care se taie Tn punctele R si S. Din aceste puncte
se due drepte prin diviziunile impare si se obtin vTrfurile poligonului regulat
cu unsprezece laturi. Construirea tangentelor la un cere duse printr-un punct
exterior dat. Se uneste centrul O cu punctul A (fig. A3.27). Se obtine mijlocul
segmentului OA. punctul B, din care se duce un cere de raza OB, obtinTnduse punctele de tangenfa D si C.
Construirea tangentelor comune a doua cercuri inegale. In cercul mare, se
construiejte un cere concentric de raza egala cu diferenta razelor celor doua
cercuri date (fig. A3.28). Acest cere interior este taiat de cercul cu diametrul
OP Tn punctele M si N. Dreptele OM si ON prelungite taie cercul mare Tn
punctele 1 si 2, puncte de tangenta ale tangentelor comune celor doua
cercuri. Celelalte doua puncte de tangenta, 3 si 4, se obfin ducTnd prin
punctul P paralele la dreptele 01 si 02. Dreptele 13 si 24 sTnt tangentele
comune celor doua cercuri date.
Construcpa poligoanelor regulate pornind de la aceeasi latura. Figura A3.29
ilustreaza constructia poligoanelor regulate cu diverse numere de laturi,
triunghi echilateral, patrat, pentagon, hexagon, octogon, decagon si
dodecagon. Toate laturile celor sapte poligoane regulate sTnt egale. Se pot
observa corespondentele vTrfurilor poligoanelor cu numar dublu de laturi, de
exemplu, triunghiul echilateral cu hexagonul regulat $i cu dodecagonul
regulat etc.
Construe^! grafice uzuale

381
EXEMPLU DE TRATARE EXHAUSTIVA A UNEI PROBLEME DE INTERSECJIE DE
POLIEDRE
fig. A 3.29
ANEXA 4
PROBLEME SI APLICATII DE GEOMETRIE DESCRIPTIVA SI AX.ONOMETRIE
Problemele si aplicatiile selectate de geometrie descriptiva si axonometrie
sTnt grupate Tn sapte categorii. Unele dintre probleme sTnt foarte simple,
altele sTnt ceva mai complicate, iar altele sTnt foarte dificile. Scopul
problemelor Tl constituie dezvoltarea, pe baza exercitiilor, a vederii si TnteJegerii Tn spaîu. Desi nu este necesarsafie parcurse toate problemele, este
foarte importanta tratarea aprofundata, chiar exhaustiva, a fiecarui exercitiu
abordat. O analiza aprofundata evidentiaza aspecte si laturi neasteptate ale
problemei studiate si com- pleteazS uneori Tn mod surprinzator cunoasterea
sa. De aceea, Tn cazul problemelor mai complicate se recomanda analiza Tn
proiectie dublu ortogonala sau Tn trei proiecjii, constructia axonometriei,
construe^ de machete simple de hTrtie, studiul unor secjiuni paralele
succesive (orizontale, verticale, de capSt sau oarecare), studiul
desfasuratelor etc. Se pot propune sau inventa variante de aplicatii pe o
temS data. Practic, nu exista limite Tn tratarea creativa a unei asemenea
probleme.
Se da un cub de muchie 6 cm, asezat cu un vTrf in planul orizontal de
proiectie Tn asa fel TncTt una din diagonalele sale interioare sS fie Tn pozi|ic
verticala. Proiectia orizontala a cubului este un hexagon regulat care, rotit
cu 30 Tn jurul centrului sau, constituie baza unei piramide drepte
hexagonale cu Tn5l$imea de 18 cm.
Desenati Tn dublS proiectie ortogonala si axonometrie izometrica intersectia
dintre cub si piramida, precum si solidul (corpul) comun. Desenati sectiuni
orizontale caracteristice prin ansamblu. Desenati desfasurata ansamblului si

realizati o macheta din hTrtie. Scoateti cubul din piramida si asezati-l pe
planul orizontal de proiectie (cu golul ramas Tn el); desenati-l Tn dubla
proiectie ortogonala .Considerati apoi cubul plin si detajaî cele doua bucati
de piramida. Asezati-le cu o fata Tn planul orizontal de proiectie si desenati
le In dubla proiectie ortogonala.
382
Anexe
Construcjia Tn dublS proiectie ortogonalS a cubului asezat pe un vTrf se

cunoaste de la subcapitolul 5.2, iar constructia piramidei se objine imediat
(fig. A4.1). Punctele de intersectie amuchiilor celor douS poliedre se ob(in
usor, datoritS proprietSti- lor de simetrie si coaxialitate ale ansamblului; ele
se aflS situate pe patru paliere. Toate cele patru paliere se pot determina Tn
proiectie verticals, uti- lizTnd intersectia muchiilor cu douS fete ale cubului si
doua fe|e ale piramidei care se afla toate Tn plane de capSt (trei din aceste
fe(e sTnt reprezentate hasurat Tn proiectie orizontala).
Figura A4.2 re(ine din intersectie corpul comun celor doua poliedre. Corpul
comun este reprezentat tn proiectie orizontalS si proiectie verticals.
Axonometria intersec(iei este ilustrata Tn figura A4.3, iar Tn figurile A4.4,
A4.5 si A4.6 sTnt desenate sectiunile orizontale prin ansamblu la cotele Hx,
Ho si H3.
Macheta intersectiei se poate realiza fie conside- rTnd cubul Tntreg si
piramida secjionata (desfasurata piramidei sectionate este cea din figura
A4.7), fie considered piramida Tntreaga ji cubul sectionat (desfasurata
cubului sectionat este cea din figura A4.8). DacS cubul sectionat se asazS pe
planul orizontal de proiectie, reprezentarea lui Tn dubla proiectie ortogonala
este cea din figura A4.9. In mod asemanator, piramida sectionata poate fi
asezata cu o fata laterals Tn planul orizontal de proiectie. Reprezentarea ei
Tn dubla proiectie orto- gonalS este cea din figura A4.10.
1. Probleme de seqiuni plane
Rezolvati sectiunile plane din figurile A4.11...
... A4.19.
Probleme ji oplico(ii de geometrie descriptiva si axonometrie

383
fig. A 4.7
fig. A 4.9
fig. A 4.10
384
Anexe
(ig. A 4.11
fig. A 4.12
Probleme si aplicatii de geometrie descriptive ;i axonometrie

385
2.Intersecfii cu drepte
i
Rezolvati intersecjiile cu drepte ale volumelor din figurile A4.20... A4.39.
Pentru economic de spa- îu. pe unele figuri au fost desenate mai multe
drepte care intersecteaza volumul respectiv.
386
Anexe
Probleme }i aplica|ii de geometrie descriptive ;i axonometrie
387
3. Poliedre
3y1. Sa se construiascS in dublS proiectie ortogo- nalS un tetraedru,
cunoscind fata ABC (laturile ei au 4 cm, 5 cm si, respectiv, 7 cm) si $tiind ca
triedrul opus este tridreptunghic. Discutie.
a: Sa se construiasca proiectiile unei piramide pentagonale regulate,
cunoscind faâ laterals care este asezatS pe planul orizontal de proiectie.
Mu- chiile piramidei sint de 5 cm.
-3i3r'SS se construiasca proiectiile unui tetraedru regulat, cunoscind o
muchie orizontalS $i proiectia orizontalS a unei muchii indinate. Discutie.
- -S3 se construiasca proiectiile unui tetraedru
regulat de muchie 6 cm, care aredoua muchii opuse onpantale.
Asezati un cub cu muchia de 5 cm pe fata unui ''tetr&edru regulat de
muchie 18 cm, asezat cu baza in planul orizontal de proiectie si cu fetele
laterale in plane oarecare. Desenati ansamblul celor doua poliedre in dubla
proiectie ortogonala si in axonometrie izometrica.
3.6. Sa se a$eze in planul PP^P' un cub cu muchia de 5 cm, astfel incit sS
aibS o fata in planul PPXP', sa atinga planul orizontal de proiectie cu un virf $i
s5 aibS o diagonals interioarS in poziîe orizontala. Planul PPP' este dat in
figura A4.40. Desenati rezolvarea in dublS proiectie ortogonalS si in axonometrie izometricS.
3.7. Se cere reprezentarea In triplS proiectie ortogonalS a ansamblului din
figura A4.41, in situatia in care este asezat cu punctele A, B ?i C in planul
orizontal de proiectie. Completati reprezentarea si cu o axonometrie
anizometricS.
3.8. Un cub cu muchia de 6 cm asezat cu una din diagonalele sale
interioare in pozi|ie verticals se rotejte cu 90 In jurul acestei diagonale $i,
simul-' tan, se deplaseaza vertical in sens ascendent pe o lungime de 8 cm.
Desenati in dublS proiectie ortogonala si in axonometrie volumul rezultat prin
rototranslatie.
388
Anexe
fig. A 4.41
3.9. Se da un cub cu muchia de 6 cm, asezat cu o fata Tn planul orizontal
de proiectie.. Rotifi acest cub cu 90 Tn jurul unei diagonale interioare si,
simultan, deplasati-l paraiel cu directia diagonalei pe o distanta de 3 cm.
Desenati Tn dubla proiectie ortogonala si Tn axonometrie izometrica
intersec.tia pozifiei initiate cu pozitia finala a cubului,
3.10. Desenati cel mai mare cub care intra complet Tntr-un dodecaedru
regulat cu muchia de 4 cm.
3.11. Desenati cel mai mare dodecaedru regulat care intra complet Tntr-un
cub cu muchia de 10 cm.
3.12. S3 se aseze pe fiecare din cele cinci fete superioare ale unui
icosaedru regulat cu un vTrf Tn planul orizontal de proiectie, cite un
icosaedru identic. Toti icosaedrii au muchia de 4 cm. Cei cinci icosaedri
asezati pe fetele superioare ale primulu; icosaedru se intersecteaza Tntre ei.
Desenafi an. samblul celor fase icosaedri Tn dubla proiectieorto. gonala.
3.13. Un dodecaedru regulat cu muchia de 3 cm este asezat cu o fata Tn
planul orizontal de proiectie. Pe cele cinci fete laterale superioare ale sale se
asaza cite un dodecaedru identic. Desenati ansamblul celor fase dodecaedri
Tn dubla proiectie ortogonala.
3.14. Se da un dodecaedru regulat cu muchia de 3 cm. Pe fiecare fata a sa
se asaza cite o piramida
pentagonaia regulata cu baza identlca cu fata dodecaedrului fi cu muchiile
laterale Tn continuarea muchiitor dodecaedrului. Se va afeza ansamblul
astfel rezultat Tn pozitie de ,,repaus asezat pe trei vTrfuri. Desenati

ansamblul Tn dubla proiectie ortogonala.
3.15. Introduce^ Tntr-un tetraedru regulat cu muchia de 12 cm, pe rind, cel
mai mare cub, octaedru regulat, dodecaedru regulat fi icosaedru regulat
care poate fi continut. Reprezentare Tn dubla proiectie ortogonala.
3.16. Introduced Tntr-un cub cu muchia de 10 cm, pe rind, cel mai mare
tetraedru regulat, octaedru regulat, dodecaedru regulat fi icosaedru regulat
care poate fi continut. Reprezentare Tn dubla proiectie ortogonala.
3.17. Introducefi Tntr-un octaedru cu muchia de 8 cm, pe rind, cel mai mare
tetraedru regulat, cub, dodecaedru regulat si icosaedru regulat care poate fi
continut. Reprezentare Tn dubla proiectie ortogonala.
3.13. Introduce^ Tntr-un dodecaedru regulat cu muchia de 5 cm, pe rind, cel
mai mare tetraedru regulat, cub, octaedru regulat fi icosaedru regulat care
poate fi continut. Reprezentare Tn dubla proiectie ortogonala.
3.19. Introduced Tntr-un icosaedru regulat cu muchia de 8 cm, pe rind, cel
mai mare tetraedru regulat, cub, octaedru regulat si dodecaedru regulat care
poate fi continut. Reprezentare Tn dubla proiectie ortogonala.
3.20. Se da un cub cu muchia de 8 cm fi se ia punctul A, centrul fetei
superioare a cubului. Desenari Tn dubla proiectie ortogonala cel mai mare
cub care intra complet Tn cubul dat si are un vTrf Tn punctul A.
3.21. Se da un tetraedru regulat cu muchia de 12 cm , fi se ia punctul A,
centrul unei fete laterale. Desenati Tn dubla proiectie ortogonala cel mai
mare cub-care intra complet Tn tetraedru fi are un vTrf Tn punctul A.
4.Intersecfii de volume
4 1. Doi tetraedri regulafi cu muchia de 8 cm au dou3 fete suprapuse perfect
si Tntr-o pozitie orizontaia. Fiecare din muchiile laterale ale celor doi
tetraedri este Tnalfimea unei piramide patrate drepte cu latura bazei de 9
cm fi cu doua din laturile bazei tn pozitie orizontala. Desenati ansamblul
rezultat Tn dubla proiectie ortogonala fi Tn axonometrie.
Probleme ?i oplicajii de geometric descriptive fi axonometrie
389
4.2. Kinctul 6 este centrul comuh a trei hexagoane regulate egale cu latura
de 3 cm, orientate respectiv dupS direcpile OX. OY si OZ. Con- struifi $ase
piramide drepte hexagonale cu bazele respectiv cele trei hexagoane si cu
TnSlTimile de 10 cm, luate de o parte si de alta a bazei, dupS directive OX,
OY $i OZ. Desenati ansamblul celor sase piramide Tn axonometrie
izometrica. Discufie.
4.3. Se da un cub cu muchia de 6 cm, din care se alcatuiesc doi tetraedri
regulati intersectaî Tntre ei, ale cSror vTrfuri sTnt cele opt vtrfuri ale
cubului. Asezafi volumul pe un plan orizontal si lipiti pe el la partea
superioarS un volum identic, prin suprapunerea perfects a douS fete
triunghiulare. Desenati ansamblul Tn dublS proiec(ie ortogonala. Construiti
desfS$urata ansamblului.
4.4. Fetele superioarS si inferioara ale unui dodecaedru regulat cu muchia
de4cm sTnt bazele unor piramide drepte cu TnSltimea de 10 cm. Desenati Tn

dubla proiectie ortogonala si Tn axonometrie intersectia celor doua piramide
si corpul comun.
4.5. Se da un hexagon regulat cu latura de 3 cm, asezat Tn planul orizontal
de proiectie. Se ridica hexagonul cu 3 cm si se roteste Tn jurul verticalei care
trece prin centrul lui cu un unghi de 15. Primul hexagon este baza unei
piramide drepte cu Tnaltimea de 8 cm, iar al doilea hexagon este baza unei
piramide drepte cu Tnaltimea de 10 cm, asezate cu vTrful Tn jos. Desenati
intersectia celor doua piramide si corpul comun Tn dubla proiectie
ortogonala si axonometrie. Desenati desfasurata corpului comun.
4.6. Un hexagon stelat Tnscris Tntr-un cere cu raza de 3 cm este baza unei
prisme drepte cu TnSIfimea de 12 cm. DouS asemenea prisme au acelasi
centru de greutate $i axele longitudinale orizontale $i perpendiculare una
pe cealalta. Hexagonul stelat al unei prisme are patru laturi verticale, iar cel
al celei de a doua prisme are o diagonals verticals. Desenati Tn dubIS
proiectie ortogonalS si Tn axonometrie intersectia dintre cele doua prisme.
4.7. MSriJi de douS ori desenele din figurile A4.42... A4.47, rezolvati
intersecîile Tn dubla proiectie ortogonalS $i studiati vizibilitatea. Desenati
desfSsuratele intersectiilor $i, cu ajutorul lor, realizaî din hTrtie machetele
intersectiilor.
Desenati Tn dubla proiectie ortogonalS $i Tn 'axonometrie izometricS
intersectia dintre douS cuburi egale (cu muchia de 6 cm), care au centrul de
greutate comun. Unul din cele doua cuburi are douS fete orizontale, iar
celalalt cub are o diagonals interioarSTn pozitie verticals. Una din muchiile
superioare ale cubului cu diagonala verticals se intersecteazS cu una din
muchiile laterale ale cubului cu doua fete orizontale.
4.9. In problema precedents, se unesc mijloacele muchiilor fiecSrui cub
Tntre ele, obtinindu-se astfel doi cuboctaedri. Desenati intersectia lor.
4.10. Desenati In dubla proiectie ortogonalS si Tn axonometrie izometrica
intersectia dintre patru cuburi cu diagonala interioarS Tn pozitie verticals.
Cuburile sTnt egale, au muchia de 6 cm si sTnt asezate ca Tn figura A4.48.
390
Anexe
fig. A 4.45
Probleme $i oplicajii de geometric descriptiva $i axonometrie

4 11. $e da un tetraedru regulat cu muchia de 8 cm, ajezat cu una din feê
Tntr-un plan de nivel. Construiî Inc3 patru tetraedri identici ale cSror centre
de greutate coincid cu centrul de greutateal tetraedrului initial. Direcîile
Tnalîmilor celor patru tetraedri coincid cu direcîiie Inaiîmilor tetraedrului
initial, dar sint orientate cu virfurile In sens opus acestora. Desenaji In dubla
proiecjie ortogonala $i In axonometrie ansamblul celor cinci tetraedri.
4 12. Desenaî in axonometrie izometricJ o prisma Inalta de 6 cm, ale c3rei
dimensiuni In plan sint de 6x7 cm. Prisma este a?ezata pe planul orizontal
de proiecp'e. Asezaî pe fa{a sa superioara trei cuburi identice cu muchia de
6 cm, In asa fel Inclt acestea sa stea in echilibru stabil. Cele trei cuburi se vor
sprijini toate pe prisma $i nu unul pe celalalt.
fig. A 4.47
391
5.Probleme cu sfere
Desenati Tn dubla proiecîe ortogonala inter- sfectia dintre un cub cu
muchia de 6 cm $i o sfera cu diametru variabil, tn urmatoarele situatii:
sfera este tnscrisa tn' cub;
sfera penetreaza cubul;
calotele sferice de pe fefele cubului se TntTInesc pe muchiile cubului;
diametrul sferei create; se vad numai o parte din muchiile cubului;
sfera este circumscrisS cubului.
SI. Desenati Tn dubla proiectie ortogonala intersect dintre o sfera si un
cilindru tn situatiile din figurile A4.49.. . A4.51.
5.3. Desenati tn dubla proiectie ortogonala inter- setîa dintre o sfera si o
prisma tn situatiile din figurile A4.52... A4.54.
392
Anexe
fig. A 4.57
fig. A 4.58
fig. A 4.59
fig. A 4.55 fig. A 4.56

S.jf.'Aêzafi un con circular drept (diametrul bazei de\6 cm, Tnaifimea de 10
cm) culcat pe planul orizontal de proiectie $i asezati o sfera de raza 3 cm
pe acelaji plan orizontal, Tn asa fel Tnctt sa fie tangenta la con Tntr-un punct
aflat la o treime de vTrf $i doua treimi de baza conului. Desenafi ansamblul
Tn dubla proiectie ortogonala.
5.5; Se dau doua emisfere cu raza de 3 cm, ajezate cu ecuatorul Tn planul
orizontal de proiectie $i tangente Tntre ele. Centrele lor se noteaza cu O, ?i
03. Se ia apoi un alt punct Tn planul orizontal de proiecfie, notat cu M, astfel
TncTt triunghiul OJO,2M sa fie echilateral. Asezati un cilindru circular drept cu
raza de 2 cm $i Tnaifimea de 12 cm, astfel TncTt sa fie tangent la cele doua
emisfere î s5 se sprijine Tn punctul M din planul orizontal de proiectie.
5.6. Trei conuri circulare drepte au bazele cercuri cu raza de 4 cm, situate
Tn planul orizontal de proiectie $i tangente Tntre ele doua cTte doua. inaifimile celor trei conuri drepte sTnt respectiv de 12, 9 $i 8 cm. Desenati Tn
dubla proiectie ortogonala sfera cu raza de 3 cm, care este tangenta simultan celor trei sfere.
5.7. Un tetraedru regulat cu muchia de 12 cm este a$ezat pe planul
orizontal de proiectie. Asezati trei sfere egale care sS fie tangente Tntre ele
doua cTte doua $i tangente interior tetraedrului. Toate cele trei sfere vor fi
aêzate pe planul orizontal de proiectie. Desenati ansamblul Tn dubla
proiectie ortogonala.
5.8. Un tetraedru regulat cu muchia de 14 cm este ajezat cu un vTrf Tn jos $i
are o fata orizontala. in tetraedru (care este gol pe dinauntru) se plaseaza o
sfera de raza 2,5 cm. Se cere sa se aseze Inca alte trei sfere egale care sa fie
tangente exterior sferei mari si tangente interior tetraedrului. Desenati
ansamblul Tn dubla proiecfie ortogonala.
5.9. Se da un cub cu muchia de 8 cm, secfionat Tn diverse moduri, conform
schifelor din figurile
A4.55... A4.59. Introduced Tn fiecare caz cea mai mare sfera care poate fi
confinuta. Desenafi volumele Tn dubla proiecfie ortogonala.
5.TO. Desenafi Tn dubla proiecfie ortogonala cele mai mari doua sfere egale
care intra Tntr-un cub cu muchia de 8 cm.
5.11. Desenafi Tn dubla proiecfie ortogonala cele mai mari trei sfere egale
care intra complet Tntr-un cub cu muchia de 8 cm.
5.12. Desenafi Tn dubla proiecfie ortogonala cele mai mari patru sfere egale
care intra complet Tntr-un cub cu muchia de 8 cm.
5.13. A$ezafi cit mai multe sfere egale cu diametrul de 3 cm Tntr-un cub cu
muchia de 8 cm. Desenafi Tn dubla proiecfie ortogortfela, considered cubul
transparent $i sferele opace.
5.14. Se da un triunghi echilateral cu latura de 9 cm, situat Tn planul
orizontal de proiecfie. Din vTrfurile triunghiului se ridica verticale la cotele de
12, 10, 9 cm. VTrfurile verticalelor se unesc fiecare cu centrul triunghiului ?i
cu mijloacele laturilor adiacente ale triunghiului, dTnd nastere astfel la trei
piramide triunghiulare oblice. Asezafi Tntre cele trei piramide, si tangenta la
ele, o sfera cu raza de 3 cm.
5.15. Se da un patrat cu latura de 12 cm, situat Tn planul orizontal de

proiecfie. Din vTrfurile patratului se ridica verticale la cotele de 12, 9, 7 si,
respectiv, 4 cm. VTrfurile verticalelor se unesc fiecare cu centrul patratului $i
cu mijloacele laturilor adiacente, situate Tn planul orizontal de proiecfie,
dTnd astfel na$tere la patru piramide patrate oblice. A?ezafi Tntre cele patru
piramide, $i tangenta la ele, o sfera cu raza de 4 cm.
5.16. Trei sfere cu razele de 3, 3,5 $i, respectiv, 4 cm sTnt asezate pe planul
orizontal de proiecfie $i slnt tangente Tntre ele doua cTte doua. Desenafi Tn
dubla proiecfie ortogonala o alta sfera cu raza de 4.5 cm ajezata peste ele
(tangenta la primele trei sfere).
Probleme p aplicafii de geometrie descriptive si axonometrie
393
5.17. Trei sfere cu razele de 3, 3,5 si. respectiv, 4 cm, sTnt ajezate pe planul
orizontal de proiectie $i sint tangente intre ele douS cite douS. A$ezati peste
ele un cub cu muchia de 6 cm, care are o diagonals interioarS in pozitieverticals. Trei din fejele cubului sint tangente la cele trei sfere. Dis- cufie.
5.18. Intr-un cub cu muchia de 12 cm se inscrie un octaedru regulat. Pe
fiecare fats a octaedrului se construieste cite un tetraedru regulat avind muchia egalS cu muchia octaedrului. In spatiile care rSmin libere intre fetele
laterale ale piramidelor $i fetele cubului (in total 12 spafii), se vor inscrie
sfere tangente exterior la cite doi tetraedri ?i tangente interior cubului.
5.19. Introduce^ intr-o sferS de razS datS cele mai mari douS cuburi egale
care pot fi continute.
5.20. Introduce^ intr-o sferS de razS datS cele mai mari trei cuburi egale
care pot fi con(inute.
5.21. Introduced intr-o sferS de razS datS cele mai mari $ase cuburi egale
care pot fi continute.
6.
Acoperi$uri
Rezolvati in plan acpperisurile din figurile- A4.60. ...A4.66. Desenati douS
elevadi si desfSjurata si realizab macheta din hirtie pentru fiecare acoperis.
In cazul acoperijurilor denivelate sint indicate punctele in care coamele
orizontale ale pSrtilor suprainSItate pStrund in versantii acoperijului.
7. Umbre
Desenati in dublS proiectie ortogonalS $i in axonometrie umbrele
ansamblurilor din figurile A4.67...
.. .A4.69, mSrind desenul de trei ori.
394
Anee
fig. A 4.67
Probleme si aplico(ii de geometric descriptiva $i axonometrie
ANEXA 5
ELEMENTE DE ANTURAJ IN PERSPECTIVA DE ARHJTECTURA
In aceasta anexa se prezinta citeva elemente de anturaj mai des folosite Tn
perspective^ de arhitectura (elemente de vegetatie, autovehicule, oameni,
avioane etc.).
Fra a avea intentia de a epuiza acest capitol sau de a face un studiu Tn
sine, aceste tipuri de elemente de anturaj stnt ilustrate Tn diferite maniere
de prezentare; ele vin Tn ajutorul celor care abordeaza pentru prima data
perspectiva de arhitectura. Deoarece nu este necesar ca desenatorul unei
perspective de arhitectura sa posede ujurinja de
a reprezenta liber absolut toate elementele de anturaj, se propune alcatuirea
unei documentatii proprii cu astfel de elemente. Dar Inca de la prima
perspectiva, elementele de anturaj vor fi plasate Tn tablou, {inlndu-se
seama de scara metrica. Dupa un numar de exerci{ii corect abordate,
perspectiva construita a elementelor de arhitectura ?i plasarea libera a
elementelor de anturaj se vor contopi Tntr-o maniera unitara, rezuItTnd o
perspectiva care s3 satisfaca din toate punctele de vedere.
4'
396
Anexe
Eemente de onturoj in perspective de orhitectura

397
398
Anexe
Eemente de anturaj in perspective de arhitectura

399
400
Anexe
Eemente de anturaj in perspective! de arhitectura

401
BIBLIOGRAFIE
A i I i n c S i, Cornel (1982), Introducere In gramatica lim- bojului vizual.
Editura Dacia.
Arnheim, Rudolf (1979), Ana fi perceppa vizualU, Editura Meridiane.
Arustamov, K. A. (1972), Problems in Descriptive Geometry, MIR Publishers,
Moscow.
Baltrusaitis, Jurgis (1975), Anamorfoze, Editura Meridiane.
Becker. Oscar (1968), Fundamentele matematicii, Editura StiimJificS,
Bucurejti (traducere din limba ger- manS).
B e I e a, R., Fulicea, V., T e o d o r e s c u, A. (1967), Desenul in crhiteclurd fi
urbanism, Editura TehnicS.
Botez, M. $t. ?i N. P. Mirescu (1970), Axonomelria, Editura TehnicS.
B o n b o n, B. S. (1972). La perspective scientifique et artis- tique, Editions
Eyrolles, Paris.
Borissavli6vitch, M. (1954), Traiti d'esthitique scientifique de I'architecture,
Paris.
Chois y. Auguste (1929), Histoire de /'architecture, tome second, Paris.
Critchlow, Keith (1965), Order in Space, The Viking Press, New York.
D a v i e s. R. M. (1967), Space Structures, Oxford.
Fuller, R. B. $i Robert, Marks (1973), The Dymaxion World of Buckminster
Fuller, Doubleday, New York.
Gheorghiu, Adrian (1963), Tehnica desenului perspect/V, Editura TehnicS.
Gheorghiu, A. ?i V. Dragomir (1968), Probleme de reprezentare a structurilor
constructive, Editura TehnicS.
Gheorghiu, A. }i V. Dragomir (1978), Geometric poliedrelot fi a relelelor.
Forme fi strucluri constructive (vol. 1), Editura TehnicS.

Ghyka, MatilaC. (1931), Le nombrc d'or, Tome I Les rythrme, Tome II Les
rites, Gallimard, Paris.
G h y k a, M a t i I a C. (1952), Geometrical Composition and Design, Alec
Tiranti Ltd., London.
G h y k a, 14 a t i I a C. (1981), Esteticd fi teoria artel (tcxte selectate de Ion
lliescu), Editura $tiin(ificS $i Enciclo- pedicS, Bucurejti.
Gill, Robert W. (1979), Manual of Rendering with Pen and Ink, Thames and
Hudson, London.
Hadamard, Jacques (1961), Lecfii de geometrie ele- mcntara, 2 volume,
Editura TehnicS, Bucurejti (traducere din limba francezS).
I o n e s c u-T i u, Constantin (1976), Geometrie plana fi in spof/u pentru
admitere in facultate, Editura Alba- tros, Bucurejti.
J a v a r y, A. (1901), Traiti de gdomitrie descriptive, 2 volumes, Paris.
Klein, Robert (1977), Forma fi inteligibilul, Editura Meridiane.
Lawson, Philip J. (1968), Perspective para dibujantes, Havana.
Light Structures (Zodiac 22), 1975.
Makowski, Z. S. (1965), Steel Space Structures, Ed. Michael Joseph, London.
Malteze, Corrado (1979), Ghid pentru studiul istoriei artei, Editura Meridiane.
M i c h e I i s, P. A. (1982), Esteticd arhileclurii, Editura Meridiane.
M o g o f, G h. $i A. I a n c u I e s c u, Compendiu de onoto- mie fi fiziologie,
Editura $tiin(ific5.
Moise, Edwin E. (1980), Geometrie elementara dintr-un punct de vedere
superior, Editura Didactics ?i Pedagogics, Bucurejti (traducere din limba
englezS).
Moisescu, Anton $i Eleodor, SSftoiu (1964). Betonul in arhileclura, Editura
TehnicS.
N i c h i f o r, G. (1930), Curs de geometrie descriptivd, Editura N. Radi?,
Bucurejti.
Pahon(u, Eugen (1980), Inifiere in artcle plostice, Editura Albatros.
Petersen, Julius (1908), Mithodes et tWor/es pour la resolution des problimes
de constructions giemitnques, Paris, Gauthicr-Villars.
R a d i a n, H. R. (1981), Cartca proporfUtor. Principii fi oplica- (II In
arhitecturd fi in artele plostice, Editura Meridiane, Bucureftl.
402
Bibliogiofie
Rang a, V. $i I. Teodorcscu Exarc u, Anatomia fl fiziologia cwului, Editura
Medicals.
Siegel, Curt (1968), Forme structuralc ale arhitecturii moderne, Editura
TehnicS (traducere din limba gcr- manS).
TinSsescu, A. (1975), Geomctrie descriptivS, perspectiva, axonometrie.
Editura Didactics ?i Pedagogics.
Teodor u, Horia (1959), Perspective, vol. I, Editura de Stat pentru LiteraturS $i
Arts.
Teodor u, Horia (1968), Perspectiva, vol. II, Editura Meridiane.
T i (e i c a, G. (1981), Prcb/eme de geometrie, edi(ia a ?asea, Editura TehnicS,
Bucure?ti.
VodS, Viorel Gh. (1979), Triunghiul ringul cu trei colfuri, Editura Albatros.
Vygodskij, M. J. (1978), Manuale di matematica supe- riore, Edizioni MIR,
Moscova (traducere din limba rusS).
Un numar de figuri au fest adaptate dupa lucrSrile:
B o t e z, M. $ t. $i N. P. M i r e s c u (1970), Axonometrie, Editura TehnicS
(unele figuri din subcapitolul 3.2).
Critchlow, Keith (1965), Order In Space, The

Viking Press, New York (unele figuri din subcapitolele 5.2, 5.3, 5.4 $i 5.5).
Gill, Robert W. (1979), Manual of Rendering with

Pen ond Ink, Thames and Hudson, Londra (unele figuri din anexa 5).
Gheorghiu, Adrian (1963), Tehnico desenului perspcctiv, Editura TehnicS (unele figuri din subcapitolele 9.2, 9.4, 11.3, 11.4,
11.5, 11.10, 14.4, 15.4, 15.5).
Gheorghiu, A. $i V. Dragomir (1968), Probleme

de reprezenlore a structurilor constructive, Editura TehnicS (unele figuri din
subcapitolele 5.6, 5.7, 6.3 5i 6.5).
Gheorghiu, A. ?iV. Dragomir (1978), Geometric

poliedreior a refe/e/or. Forme ?/ structuri constructive (vol. I), Editura TehnicS
(unele figuri din subcapitolul 5.3).
Siegel, Curt (1968), Forme structural ale arhi

tecturii moderne, Editura TehnicS (unele figuri din subcapitolul 5.7).
Tanasescu, A. (1975), Geometria descriptivB, per

spectiva, axonometrie, Editura Didactica $i Pedagogics (unele figuri din
subcapitolele 1.3, 2.2, 2.3, 3.3, 3.4, 4.1, 4.2, 5.1, 6.4, 6.6, 6.7, 8.1, 8.3, 11.6).
Teodor u, Horia (1959), Perspectiva, vol. I, Editura

Meridiane (unele figuri din subcapitolele 9.2 $i 9.3).
Bibliografie
403
Plan cditurfi Nr. 9408 Coli dc tipar; 50.50 Bun dc tipar; 21.10.83
C. 104 I. P. INFORMATIA str. Brezoianu nr. 2325, Bucure$ti Republica
Socialists Romania
>
' EDITURA DIDACTICA L! PEDAGOGICA BUCURE$TI - 1983
r-

Limbă

Bine ați venit la Scribd!

42151112 Geometrie Descriptiva Si Perspectiva

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

42151112 Geometrie Descriptiva Si Perspectiva

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titluri conexe

MIRCEA ENACHE IULIUS IONESCU

MINISTERUL EDUCAJIEI $1 INVAJAMiNTULUl

Redactor : ing. MINODORA STOIAN Tehnoredactor : ILINCA PROSAN Coperta :

ana- litica ofera o metoda generala de rezolvare a proble- melor de

care incep cu alegerea punctului de vedere, simularea prin crochiuri a

3.4. Reprezentari axonometrice obi ice ...

9.6. Mecanismul perspective!

14.4. Construe^ perspective! pe tablou inclinat

sub direc(ia ?i de la departarea la care s-a facut acea sectiune.

Introducere. Tipuri de reprexentari de arhitectura

Exista douS sisteme de proiectie: sistemul central (conic) de proiectie si

Biraportul este un invariant al proiectiei centrale (conice). Daca, Tn

Cc se numesc si ele drepte proiectonte. Proprietaple proieepei paralele

0.2. TRANSFORMARI GEOMETRICE

Geometrie descriptiva $i perspectiva

gulat de a cadea Tn centrul de greutate (aflat la intersec(ia medianelor) al

lela si deci pastreazS constant raportul simplu. In mod asemanator se ob(in

suprafafa curba riglata.

TRANSFORMAREA PRIN OMOLOGIE

intersectia dreptelor SLj si HLj; se stie ca dreap- ta HS trece si ea prin punctul

Dreapta HS joaca un rol important si se nume?te axa de omologie sau axa de

caz, punctul V). Aplicapi ale omologiei in spapu (perspectivitStii). in afara de

OMOLOGIE PLANA Def ini ti i

MN si MjN, sint concurente Tntr-un punct aflat pe dreapta (A) Dunctul a.

Rezulta de aid ca dreapta MJNJ este omoloaga dreptei MN (fig. 0.2.20). In

in cazul afinita-fii a doua triunghiuri (fig. 0.2.24), se obtine practic o proiectie

folosesc douS tipuri de desene, ca rezultat al sis- temului de proiectie folosit

reprezentareo (proiecpa) ortogonala, obtinutS prin proiectia obiectului

gradul cel mai Tnalt de abstractizare dintre toate reprezentarile

vertical de proiectie [V] se obtine o reprezentare bidimensionalS [in douS

triedre direct tn proiec{ia triortogonala este ceva mai complicate, tntructt

pentru toate situafiile este reprezentatS tn figu- rile 1.1.11...1.1.18. Figurile

Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva $i axonometri*

Elemente de geometrie descriptive

24 __________________Repreientari de arhitectura in geomelria descriptivd $i

AB $i anume: ab proiectie orizontalS, a'b' proiectie verticals, a"b".

Celor douS proiecfii, orizontala $i verticals (d d'), le corespunde tntotdeauna

Determinarea pe o dreapta a unui punct de cota data. S3 se determine pe

POZITIILE CARACTERISTICE ALE DREPTEI

tetizat Tn figura 1.1.39, dreptele fronto-orizontale sTnt Tn acelafi timp $i

POZI1IA RELATIVE A DOUA DREPTE

proiectii (de exemplu cele verticale) se duce o linie de ordine perpendiculars

diferen(a cotelor punctelor A $i B. Valoarea primei catete apare ajadar In

Elemente de geonietrie descriptive!

Un plan poate fi definit prin:

Reprezentari de arhitectura in geometria descriptive $i axonometrie

planul vertical (perpendicular pe [H] fig.

DREPTE ?l PLANE PARALELE

1, Clemente dc geometric descriptivd

de drp.lrt.ire variabilA Sc va deterrmr i

So se determine proiecpile punctului MCm.m') in care dreapta D(d, d')

Reprezentari de arhitectura in geometria descriptiva axonometrie

Elemente do geometric descriptiva

Melodelo gcometrici dejeriptive

SCHIMBAREA DE PLAN VERTICAL DE PROIECTIE PENTRU O DREAPTA

Rcprezentari do urhitectura in geometric! descriptive fi axonometrie

Metodele geometriei descriptive

SCHIMBAREA DE PLAN VERTICAL