Sunteți pe pagina 1din 288

ISBN 9733006505

Lei 18,30
MINISTERUL tNVATAMf NTULUI
NICOLAE GHERB ANOVSCHI MARIA1 PROD AN

STEFAN LEYAI

EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA BUCURE$TI - 1990

MINISTERUL INVAjAMiNTULUl
NICOLAE GHERBANOVSCHI MARIA PRODAN $TEFAN LEVAI

MANUAL PENTRU CLASA A Xl-o

EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA BUCURE$TI


Manualul a fost elaborat pe baza programei aprobate cu nr. 39732/1987. ,
Manualul a fost elaborat astfel:
Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6 de N. Gherbanovschi, lector, dr. Cap. 7 (: 1, 2, 3) i cap.
8 de St. Levai, conf. dr. Cap. 7 (: 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10) de M. Prodan, prof.
Referenda:
D. Ciobotaru, conf. dr. I. Spanulescu, conf. dr. C. Vrejoiu, conf. dr.
ISBN 973 30 0650 5
Redactor: lleana Btrsan Tehnoredactor: Ana 'fimpau,
CUPRINS
'x Cap. 1. Curentul ftltcrnativ
1.1.
Circuite de curent alternativ. Comparable cu circuitul de curent continuu ............................................................ 5
4.2.
Osciloscopul electronic folosit in studiul circuitelor de curent
alternativ ................................................................. 6
1.3.
Rezistor in curent alternativ ....................... 8
1.4.
Circuit serie cu rezistor i bobinS in curent alternativ
8
1.5.
Circuit serie cu rezistor i condensator in curent alternativ.... 12
1.6.
Circuit serie cu rezistor, bobinS i condensator in curent alters
nativ (circuit RLC serie) .......................................... 16
1.7/1Rezonan$a circuitului serie RLC ................... 19
1.8.
Circuitul paralel RLC in curent alternativ .. 22
1.9.
Puterea in curent alternativ ...................... 25
Probleme.................................................................. 30
Cap. 2. Marini electrice rotative
2.1.
Clasificarea mainilor electrice ................. 34
2.2.
Producerea curentului alternativ monofazat. Alternatorul....
35
2.3.
Sistemul trifazat. Alternatorul trifazat ...... 37
2.4.
Reversibilitatea ma?inii sincrone. Motorul sincron 41
2.5.
Marina electrics. asincronS. Motorul asincron 43
2.6.
Ma$ini de curent continuu........................ 47
2.7.
Generatorul de curent continuu................ 49

2.8.
Reversibilitatea mainilor electrice de curent continuu. Prin- cipiul
de func^ionare $i mSrimile caracteristice ale motorului
de curent continuu .................................................. 51
intrebSri. Probleme ................................................. 57
^Cap. 3. Transtormatorul
3.1.
Principiul transformatorului ...................... 60
3.2.
Construcfia ?i fync^ionarea transformatorului monofazat.... 61
3.3.
Randamentul transformatorului................ 63
3.4.
Experimente cu transformatoare ............. 64
IntrebSri. Probleme.................................................. 67
/Cap. 4. Element de circuit neliniare
4.1.
Nojiuni introductive ................................ 70
4.2.
Dioda. Caracteristici i parametri. Redresarea curentului
alternativ ................................................................ 72
4.3.
Trioda. Caracteristici i parametri. Amplificarea
82
4.4.
Tetroda i pentoda.................................... 93
IntrebSri. Probleme ........ ...................................... 96
o
U
4.5.
Semiconductoare. PurtStori desarcinS in semiconductoare. ...
99
4.6.
Semiconductor! cu impuritSti. Conductivitatea electrics a unui
semiconductor cu impuritS^ ................................... 102
4.7.
Jonctiunea pn. Dioda semiconductoare. . 107
4.8.
Redresarea cu diode semiconductoare... 112
4.9.
Tranzistorul ............................................ 115
4.10.
Perspectivele tuburilor electronice in epoca dispozitivelorsemiconductoare i a circuitelor integrate....................... 121
tntrebSri. Probleme ...................*............................. 122
Cap. 5. Oscilufii electromagnetice
5.1.
Circuitul oscilant. Rezonanla . . .'.............
5.2.
Trioda i tranzistorul in montaje generatoare de oscila^ii intre^inute ...................................................................... 135
IntrebSri. Probleme .............................................. 142
Cap. 6. Unde electromagnetice
6.1.
Cimpul electromagnetic ......................... 143
6.2.
Propagarea cimpului electromagnetic. Unda electromagnetics 144
6.3.
Producerea undelor electromagnetice.... 149
6.4..
Clasificarea undelor electromagnetice. . . 154
6.5.
Emisia, propagarea i receptia undelor electromagnetice de
radiofrecvenjs .......................................................... 156
6.6.
Radioloca^ia iji radioastronomia ........... 165
IntrebSri. Probleme .................................................. 169
Cap. 7. Optica
7.1.
Natura electromagnetics a luminii. MSrimi i unit5{,i energetice
$i i'otometrice .......................................................... 171

Probleme .................................................................. 178


7.2.
Determinarea vitezei luminii .................. 179
7.3.
Interferen^a luminii ............................... 180
Probleme .................................................................. 191
7.4.
Difrac^ia luminii .................................... 192
Probleme .................................................................. 196
7.5.
Reflexia $i refracjia luminii..................... 197
Probleme .................................................................. 201
7.6.
Dispersia luminii .................................... 202
7.7.
Absorb^ia luminii .........................................
207
Probleme .-............................................................... 208
7.8.
Polarizarea luminii .................................. 209
Probleme .................................................................. 212
7.9.
Optica geometries ................................ 213
7.10.
Instrumente optice ................................ 227
Probleme .................................................................. 235
Cap. 8. Notiuni de teoria relativitS^i restrinse
8.1.
Bazele experimentale ale teoriei relativitS^ii restrinse 239
8.2.
Postulated lui Einstein. Consecin{,e ...... 246
8.3.
TransformSrile Lorentz ........................... 251
8.4.
Cinematica $i dinamica relativists.......... 252
Probleme .................................................................. 255
1- CURENTUL ALTERNATIV
11.1.
CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV. COMPARAJIE CU CIRCUITUL
DE CURENT CONTINUU
Se numesc circuite de curent alternate circuitele electrice alimentate cu
tensiuni electromotoare alternative. Aceste circuite prezinta o important
deosebita in producerea,. transmisia si utilizarea energiei electromagnetice,
in electrocomunicatii si automatizari.
Cele mai simple i robuste masini electrice, generatoare sau motoare, sint
acelea de curent alternativ. Transmisia optima la distan^a a energiei
electromagnetice impune transformarea tensiunii, ceea ce se poate ob(ine
cu ajutorul transformatoarelor numai in curent alternativ. Semnalele corespunzatoare vorbirii, muzicii etc., care fac obiectul transmisiilor in telecomunicatii, sint practic suprapuneri de semnale alternative. Aceste exemple
explica important practica a studiului circuitelor in regim permanent sinusoidal (numit i regim permanent armonic), adica a acelor circuite care, daca
sint alimentate cu tensiuni alternative sinusoidale, atunci i intensitafile
curentilor din toate laturile circuitului reprezinta marimi sinusoidale de
aceeasi frecventa.
Circuitele (retelele) electrice pentru producerea, transmisia i distribu^ia
energiei sint circuite de curent alternativ sinusoidal cu frecventa standard de
50 Hz (in America de Nord si Australia 60 Hz), numita frecventa industriala.
Aceasta valoare a frecven^ei a fost aleasa cit mai joasa pentru ca
dificulta^ile producerii si transmisiei energiei sint cu atit mai mari, cu cit
frecventa este mai inalta, dar suficient de mare pentru ca variatiile

int6nsita^ii luminoase a lampilor cu incandescenta folosite in iluminat sa nu


fie sesizabile vederii.
Prin comparatie cu circuitul in curent continuu, aplicarea legii lui Ohm in
cazul circuitului in curent alternativ prezinta aspecte noi.
Daca intr-un circuit de curent continuu condensatorul intrerupe circuitul,
intr-un circuit de curent alternativ condensatorul rind pe rind se incarca si se
descarca, neimpiedicind miscarea oscilatorie de ansamblu a electronilor de
conduc^ie, deci stabilirea curentului alternativ in circuitul care il contine.
5
Prezen^a unei bobine intr-un circuit de curent alternativ face sS aparS
fenomenul de autoinductie care contribuie la modificarea intensitStii curentului alternativ.
Rezistorul are in curent alternativ acelasi efect ca si in curent continuu:
absoarbe energie electrics pe care o transforma in cSldurS. Deci rezistorul
opune curentului alternativ aceeasi rezistentS ca si curentului continuu.
Studiul experimental si teoretic al legii lui Ohm in curentul alternativ se va
face pentru circuite in care generatorul de alimentare constituie o sursS de
energie electromagnetics, sursa care introduce in circuitul din care fac^
parte o t.e.m. alternativS eg data, independents de structura retelei in care
este conectatS si intre ale cSrei borne cSderea de tensiune interioarS este
neglijabila; adicS eg = u = U\/r 2 sin cat, U fiind tensiunea efectivS.
In studiul variatiei cu timpul a tensiunii sau a intensitatii curentului, a
comparatiei fazelor i amplitudinilor mSrimilor periodice, o larga utilizare o
are osciloscopul electronic a carui descriere este prezentatS in paragraful
care urmeazS.
y i.2. OSCILOSCOPUL ELECTRONIC FOLOSIT IN STUDIUL CIRCUITELOR DE
CURENT ALTERNATIV
Este un aparat care permite vizualizarea fenomenelor periodice electrice,
transformind semnalele electrice in semnale optice care pot fi observate pe
un ecran sau pot fi fotografiate sub forma unor imagini numite oscilograme.
Elementul mobil a 1 osciloscopuliii este un fascicul foarte subtire de electroni, practic lipsit de inertie, ceea ce permite studierea proceselor oscilatorii
cu frecvente de la ci^iva herti pina la sute de megaher^i (108 Hz).
Partea principals a osciloscopului o reprezintS tubul catodic (fig. 1.1), cu
urmStoarele componente:
a)un tun electronic, alcStuit dintr-un termocatod (C) pentru emisia
electronilor si un sistem de electrozi cilindrici (VP, Ax f-si A2) pusi la diferite
potentiale, cu ajutorul cSrora se accelereazS electronii i se formeazS
fasciculul electronic foarte subtire;
b)douS perechi de plSci de deflexie pe verticals (Py) i pe orizontalS (Px)
care deviazS fasciculul corespunzStor tensiunilor aplicate;
c) ecranul E, format dintr-un strat de substantS luminescentS (luminofor),
depus pe peretele interior al ecranului de sticlS al tubului. Luminoforul
(sulfurS de zinc sau sulfurS de cadmiu) are proprietatea de a emite luminS
cind este bombardat cu electroni. Fasciculul electronic formeazS pe ecran, in
absen^a unei tensiuni

Fig. 1.1. Schema tubului catodic al osciloscopului electronic.


6
pe plScile de deflexie Py si Px, un punct luminos (numit spot) in centrul
ecranului.
Pentru vizualizarea formei curbei mSrimilor de studiat, in functie de timp,
pe placile orizontale Py se aplicS tensiunea de studiat uy, adicS variabila
dependents, iar pe placile de deviere orizontalS Px o tensiune ux care are o
variatie liniarS in timp, in forma de dinti de ferSstrSu, care constituie
variabila independents.
Sub actiunea cimpului electric produs de tensiunea ux (fig. 1.2, a), in
absenta semnalului studiat uy, in intervalul de timp tx, corespunzStor
por|,iunii ascendente a curbei in formS de dinti de ferSstrSu, fasciculul de
electroni se deplaseazS pe ecran din punctul 1 in punctul 2 cu o vitezS
constants. In intervalul de timp t2, foarte scurt, corespunzStor portiunii
descendente a tensiunii bazei de timp fasciculul de electroni se intoarce
foarte repede in pozitia initials 1 si reincepe miscarea sa uniforms din punctul
1 spre punctul 2.
DacS simultan cu tensiunea ux se aplicS si semnalul de cercetat Uy (fig.
1.2, b), fasciculul de electroni, sub actiunea cimpurilor produse de cele douS
tensiuni, descrie curba luminoasS a variatiei in timp a tensiunii de cercetat,
uy = f(t). Curba este continuS datoritS persistentei imaginii lumi- noase pe
retinS. DacS frecventa tensiunii de cercetat vy este egalS cu frecventa
tensiunii ux, adicS pe ecran apare curba corespunzStoare unei perioade de
oscilatie. DacS vy = nvx, curba cuprinde n perioade pe ecran. Pentru a putea
studia simultan douS semnale pe ecranul unui tub catodic cu un singur spot,
se utilizeazS un dispozitiv special numit comutator electronic, care permite
aplicarea pe plScile de deviere verticals Pu pe rind a tensiunilor de cercetat.
Curbele luminoase ale celor douS tensiuni apar in acelai timp pe ecran
datoritS persistentei luminoase (postluminescentS) a ecranului. Un
asemenea osciloscop se numeste cu spot multiplu si se va folosi in cele ce
urmeazS la experimentele legate de studiul circuitului in curent alternativ.

Fig. 1.2. Formarea imaginilor pe ecranul osciloscopului: a) imagine in absenta semnalului de analizat, uy = 0; b) imagine pentru vy = vx.
7
Exemplu numeric. Pe plScile Py ale unui osciloscop se aplicS o tensiune
altcrnativS u. Spotul luminos oscilind numai pe verticals va da pe ecran o
linie luminoasS avlnd lun- gimea l = 50 mm. Cunoscind cS devierea spotului
luminos este de 1 mm pentru o tensiune aplicatS plScilor, egalScu 1 V, adicS
sensibilitatea tubului catodic este S = 1 mm/V, sS se calculeze valoarea
tensiunii efective aplicata plScilor Pv.
Rezolvare. Lungimea liniei verticale fiind proportionals cu dublul
amplitudinii tensiunii aplicate, cunoscind i sensibilitatea tubului catodic,
rezultS cS 2Um = I/S = 50 V sau Um 25 V, de unde U = 0,707 Um = 17,7 V.
1.3.
REZISTOR IN CURENT ALTERNATIV
Circuitele care nil contin bobine sau condensatoare opun curen^ilor alternativi (de frecven^a joasa) practic aceeasi rezistenta ca si curentului
continuu. Caderea de tensiune produsa la trecerea curentului alternativ
printr-un rezistor este, conform legii lui Ohm, u = Ri. Yalorile instantanee u si
i tree simultan prin valori maxime i nule (fig. 1.3), adica sint in concordanta
de faza, asa cum s-a aratat la paragraful 12.1.1 (clasa a X-a). Scrisa pentru
valori efective, legea lui Ohm pentru circuitul cu rezistor este U = RI. In
curent alternativ, rezisten^ei rezistorului i se spune rezistenta activa, Intrucit

la trecerea curentului electric se disipeaza caldura.


^1.4. CIRCUIT SERIE CU REZISTOR $1 BOBINA IN CURENT ALTERNATIV
Experiment (a). LJn circuit serie format dintr-o bobina cu multe spire, in
care se poate introduce un miez de fier, dintr-un rezistor i dintr-un ampermetru de curent alternativ, este alimentat sub tensiunea alternative u cu
valoarea efectiva U constants (fig. 1.4).

Fig. 1.3. a) Circuit cu rezistor ohmic, b) Varia^ia tensiunii intensitSlii


curentului alternativ tntr-un circuit cu rezistor. c) Fotografie de pe ecranul
osciloscopului.
8

Pig. 1.4. Circuit serie RL. Inductanta bobinei create, intengitatea curentului
scade.

RL studiat cu ajutorul osciloscopului, CE comutator electronic.

Fig. 1.6. a) Defazarea in urm& a intensit&th curentului fata de tensiune in


circuitul serie RL. b) Fotografie de pe ecranul osciloscopului.
Prin introducerea miezului de fier M in bobina inductanta create, iar
ampermetrul indica scaderea intensitatii curentului alternativ prin circuitul
serie bobina, rezistor. Bobina introduce, deci, in circuit o rezistenta aparenta
cu atit mai mare cu cit inductanta L a bobinei este mai mare.
(6) Cu un montaj a carui schema este prezentata in figura 1.5. se poate
studia variatia tensiunii u si a intensitatii i pentru un circuit serie RL. Cu
ajutorul comutatorului electronic CE se aplica pe rind pe placile Py tensiunea
u i tensiunea uR = Ri de la bornele rezistorului, tensiune care corespunde
variatiei intensitatii instantanee i. Figura 1.6 indica pozitia eurbelor corespunzatoare lui u si i pe ecranul osciloscopului. Atit timp cit inductanta bobinei
este neglijabila sau foarte mica, adica bara de fier, care constituie miezul
bobinei, nu este introdusa in bobina, curbele pentru u si i intersecteaza axa
timpu- lui in aceleai puncte; u si i sint in faza. 0 data cu cresterea
inductantei bobinei, curba pentru i, notata acum cu iL, care pastreaza aceeasi
perioada ca si w, se decaleaza inainte cu 8 pe axa timpului fata de curba
sinusoidala pentru u. Se observa, de asemenea, ca valoarea maxima Im
pentru II este mai mica decit valoarea maxima Im pentru curba i. Pe masura
ce inductanta bobinei create, curba sinusoidala pentru iL se aplatizeaza,
adica Im scade, iar decalajul lui iL, pe axa timpului, in raport cu curba pentru
u, care
9
ramine fixa pe ecranul osciloscopului, creste. Decalajul arata faptul ca iL trece
prin valoarea zero dupa ce tensiunea a luat aceasta valoare, ceea ce arata
ca, in prezen^a bobinei, intensitatea curentului este defazata in urma fata
de tensiune.
In concluzie:
o
bobinft aflat& intr-un circuit de curent alternativ introduce o rezistenfS,
aparenta i o defazare in urm& a intensity curentului faf& de tensiunea
aplicatft circuitului.
Aplicind legea lui Ohm, in marimi instantanee, pentru circuitul serie RL, se
obtine ecuatia:
adica suma dintre tensiunea de alimentare u si tensiunea electromotoare de
autoinductie -L^- trebuie sa fie egala cu caderea de tensiune Ri pe A t
rezistorul R.
Gunoscind ca

u = ]/" 2 U sin tot,


atunci
i = ]/ 2 I sin (tot 9)
exprima intensitatea curentului, defazata cu unghiul 9 in urma tensiunii
aplicate u, iar
= |X 2 tol sin [tot 9 -)
At
[Y2
reprezinta viteza de variate a intensitatii curentului (vezi 12.1.1, blf clasa a Xa).
Trecind in membrul drept al egalitatii termenii in I ecuatia circuitului RL
devine
U sin tot = RI sin (tot 9) -f- <0LI sin
Folosind reprezentarea Fresnel, relatiile intre I, U, R, to, L se pot imediat
determina.
Fazorul* OA (fig. 1.7), de modul RI, reprezinta termenul RI sin(o> 9).
* Precizare: In reprezentarea fazoriala, fazorul asociat marimii sinusoidale
este un vector fix, de modul egal cu valoarea efectiva a mirimii sinusoidale i
de argument egal cu faza initials a marimii.
Fazorul conservS din mSrimea sinusoidaia deci numai elementele
care il indi- vidualizeaza in raport cu ceilalli fazori, care, reprezinta marimi
sinusoidale de aceeai frecvenfa: valoarea efeclivd i faza inifiala.
10
Fazorul AB, de modul coL/, reprezinta termenul aLI sin | at <p + ^ j .
7V
'^
defazat inainte cu fata de fazorul OA.
2
Suma OA -+- A B da fazorul OB care reprezinta termenul U sin at de modul U.
in triunghiul dreptunghic OAB,

Fig. 1.7. Reprezentarea fazorialS a circuitului RL serie.


unghiul <p = $^(OA, OB) reprezinta unghiul de defazare in urma a intensitatii curentului fata de tensiune.
Pentru triunghiul dreptunghic OAB se pot scrie relatiile
U = I\/R2 u>2L2 si tg <p =
aL
~R
Se numete impedanta Z a unui circuit de curent alternativ raportul dintre
valorile maxime sau efective ale tensiunii aplicate la borne si intensitatii
curentului prin circuit:
= E. = z > 0.

Pentru circuitul analizat, impedanta este Z = ]/ R2 + co2L2.


Marimea XL = aL se numeste reactanta inductiva.
Atit impedanta oil $i reactanta inductiva se masoara in ohmi (L2), ca $i
rezistenta R.
Rela^ia
_______
U = 7|/JR2+X2
exprima legea lui Ohm, in marimi efective, pentru circuitul serie RL. Daca
bobina ar avea rezistenta neglijabila (bobina ideala), atunci ea ar defaza
intensitatea curentului i cu 9 = rc/2 rad in urma tensiunii u. Legea lui Ohm
pentru circuitul cu bobina ideala ar fi U = I-XLExemplu numeric. SS se calculeze intensitatea curentului printr-o bobinS
cu induc- tanfa L = 0,5 H i rezistenfa R 5 0, aflatS, pe rind: a) sub
tensiunea efectivS U 100 V, cu v = 50 Hz; b) sub tensiunea continuS avind
aceeai valoare U = 100 V.
Rezolvare.
a) Reactanfa inductiva este XL = 27ivl = 157 1, iar U
100
I=
deci I =
1/ R2 + XL
V 25 +
24 649
100
157
0,64 A.
100
r U
b I = = -------= 20 A.
R
5
Pentru freevenfe mari reactanfa bobinelor poate cSpata valori foarte mici,
ceea ce duce la blocarea trecerii curentului; pentru freevente mici bobina se
comports ca un scurt- circuit proprietSfi folosite in proiectarea circuitelor
electronice.
11
Aplicafie. Pentru a se determina inductanfa L rezistenta R ale unei bobine,
se mSsoara valorile efective ale tensiunii U la bornele bobinei i intension
curentului 1 care o strftbate, pentru douS frecven|e diferite vx i v2 ale
tensiunii sinusoidale aplicate u, i anume:
Ux = 60 V, lx = 10 A, v5 = 50 Hz Z72 = 60 V, /2 = 6 A, v2 = 100 Hz.
S3 se calculeze inductanja L i rezistenta R a bobinei.
Rezolvare. Impedanta bobinei este in cele doua cazuri:
Zx=^ = l'/H* + (27TV1)2A2,
A
JJ
__________ *
Z2=
=
+ (2TT V2)2Z,2.
A
Se obtine sistemul:
R2 + 10 Vi2 = 36 R2 + 4 - lOVl,2 = 100.
Rezulta: L = 14,7 10-3 H = 14,7 mH, R = 3,84 fi.

- 1.5. CIRCUIT SERIE CU REZISTOR $l CONDENSATOR IN CURENT ALTERNATIV


Experiment, (a) Se considera un circuit serie formaMintr-un sistem de trei
condensatoare legate in paralel, un rezistor si un ampermetru (fig. 1.8). La
bornele circuitului se aplica tensiunea alternative u (cu valoarea efectiva U
constanta). Dei condensatoarele constituie intreruperi pentru irul de conductori care formeaza circuitul, ampermetrul indica prezenta unui curent
alternativ prin circuitul in care s-a introdus unul dintre condensatori. Deci
condensatorul nu se opune trecerii curentului alternativ. Cu atit mai mult,

Fig. 1.8. Circuitul serie RC. Create capacitatea bateriei de condensatoare,


create intensitatea curentului prin circuit.
Fig, 1.9. Montaj pentru studiul circuitului RC serie cu ajutorul osciloscopului.
12
a
b
Fig. 1.10. a) Defazarea inainte a intensitS|ii curentului fat& de tensiune in
circuitul RC serie; b) fotografie de pe ecranul osciloscopului.
daca se mare^te capacitatea bateriei de condensatori prin introducerea pe
rind si a celorlalt-i doi condensatori (prin inchiderea intrerupatoarelor),
amper- metrul indica succesiv cresterea intensitatii curentului alternativ prin
circuit.
Modul in care un condensator este traversat de curentul alternativ devine
usor de in^eles daca se considera curentul alternativ drept o micare oscilatorie a electronilor liberi din circuitul conductor. Fiecare din armaturile
condensatorilor are in decursul unei perioade, succesiv, o sarcina nula, o sarcina pozitiva (lipsa de electroni), o sarcina nula, o sarcina negativa (exces de
electroni), o sarcina nula.
b) Cu un montaj a carui schema este prezentata in figura 1.9, se poate
analiza variatia tensiunii u i a intensitatii i in cazul circuitului serie RC. Prin
intermediul comutatorului electronic CE se aplica pe rind pe placile Py ale

osciloscopului tensiurtea u si tensiunea uR = Ri de la bornele rezistorului de


rezistenta R, tensiune care corespunde variatiei intensitatii instantanee i.
Figura 1.10 indica pozitia curbelor corespunzatoare lui u si i pe ecranul
osciloscopului. Gurba pentru i i curba pentru u slnt in faza atita timp cit
intrerupatorul S scurtcircuiteaza condensatorul variabil C. Introducind condensatorul in circuit prin deschiderea intrerupatorului S, curba sinusoidala
pentru i (notata cu ic), care pastreaza aceeasi perioada ca si w, se decaleaza
in urma cu 8 pe axa timpului fata de curba sinusoidala pentru u. Se observa,
de asemenea, ca valoarea maxima Im pentru ic este mai mica decit Im pentru
curba i; /m i 8 scad pe masura ce capacitatea condensatorului variabil C
creste. Decalajul 8 arata ca intensitatea ic trece prin valoarea zero inainte ca
tensiunea sa ia aceasta valoare; in prezeMa condensatorului, intensitatea
curentului este in avans de faza fata de tensiune.
In concluzie:
intr-un circuit de curent alternativ condensatorul introduce o rezistenta
aparenta si o defazare a intensitatii curentului inainte fata de tensiunea
aplicata circuitului.
13
Legea lui Ohm, in marimi instantanee, pentru circuitul serie RC este data
de ecualia:
u=
tensiunea
sursei
_9_
C
tensiunea la bornele condensate)- rului
+
Ri.
cftderea de tensiune pe rezistor
(l.i)
Sa exprimam relatia de mai sus prin scrierea explioita a dependent de
timp a marimilor u, i si q. Astfel:
u = ]/ 2 U sin at i ]/ 2 7 sin (at -f 9);
(1.2)
unghiul 9, care exprima diferenta de faza dintre fazele marimilor i i u, este
pozitiv (9 >0), fapt stabilit la experimentul (b).
Valoarea instantanee a intensita^ii curentului fiind data de relatia i =
Aq/At, se poate serie:
= ]/ 2 7 sin (oof + 9)
At
de unde, folosind regula 12.1.1 bx (clasa a X-a), rezulta:
q
^ ^ - sin (at -f- 9 7r/2) = sin (at -f- 9 -f- n/2).
O)
Oi
Ecuatia, care exprima legea lui Ohm pentru circuitul serie RC, devine:
1/2 7 .

]/ 2 U sin at =
aC
sin ( -f- 9 -f- TT/2) -(- R \/ 2 7 sin (coZ -f- 9)
i dupa simplificarea eu J/ 2, folosind reprezentarea Fresnel, se obtine figura
1.11.
Fazorul OA, de modul RI, reprezinta termenul RI sin (at -f- 9).
Fazorul AB, de modul IjaC, reprezinta termenul sin (at -f- 9 + 7T/2).
aC
Fazorul OB, de modul U, reprezinta termenul U sin at.
Din figura 1.11 se deduc valorile pentru
7 si tg 9 in functie de U, R, C, <0; astfel, in triunghiul dreptunghic OAB se pot
serie relatiile:
L*
RI
A
V
I
I
coC
VI .
1
2
7? H------------------------------------------------si tg 9 =7777* (1.3)
a*C*
aC R
14
Termenul Xc = --- se numeste reactan\a capacitiva. Marimea
<aC
z=VW + l/co2C2 se numeste impedanta eircuitului serie RC. Relatia:
u = /]/ R2 + x% = IZ
exprima legea lui Ohm, in marimi efective, pentru circuitul serie RC.
Cazul particular al unui circuit care confine numai condensator ideal. In
acest caz, R 0 i:
7 = o)CU, iar tg 9 = 00.
Asadar:
intensitatea curentului printr-un circuit care confine un condensator ideal
este defazata inaintea tensiunii aplicate cu 7T/2 si are valoarea efectiva 1 =
toCU = UjXc (relatie care exprima legea lui Ohm pentru circuitul cu
condensator ideal).
Cazul eircuitului cu condensator ideal este intilnit mai des in practica,
deoarece se pot construi condensatori cu dielectric! prin care purtatorii de
sarcini nu pot trece de la o armatura a condensatorului la cealalta, ceea ce
este echivalent cu a considera rezisten^a activa a condensatorului nula.
Rezisten^a firelor de legatura cu sursa se neglijeaza i ea, fiind de ordinul
zecimilor de miimi de ohmi.
Spre deosebire de cazul eircuitului cu condensator ideal, un circuit cu
bobina ideala nu este practic realizabil deoarece sirma spirelor bobinei nu
are 0 rezistenta neglijabila. Se admite, totusi, ca o bobina poate fi
considerata ideala daca reactanta ei este niult mai mare decit rezistenta
sirmei care 0 compune.

Observalie. Pentru tensiuni de freevente mici reactanta unui condensator


poate capata valori mari, ceea ce duce practic la blocarea trecerii
curentului; pentru tensiuni de freeventa inalta insa condensatorul
consti- tuie un scurtcircuit. Aceste proprietati ale condensatorului sint folosite
in montajele electronice.
Problems rezolvatS
Voltmetrele din montajul din figura 1.12 indic& tensiunile efective U = 193
V, Ux = = 60 V i U2 = 180 V, freeventa tensiunii aplicate fiind v = 50 Hz.
Cunoscind c8 B1 = 20 Q, s8 se calculeze valorile pentru 7? fi C.
Rezolvare. Impedanta portiunii de circuit 1,2 este Z1>2 = (/ R2 + l/C2o>2 =
= Uz/I, unde intensitatea curentului este

15
U = RJ
A UR C
I
I = U1/R1 = 60/20 = 3 A. Se obfine :
0

Din triunghiul OAR al diagramei fazori- ale din figura 1.13 rezultS:
u\ = u\+u2 - 2 U-JJ cos <p,
de unde
B
Fig. 1.13. Pentru problema rezolvata.
_ 602 + 1932 - 1802
2-193-60
- 0,36o
Din figura 1.13 rezultS OC = OA + AC, sau U cos <p = U1 + RI. Se obfine R =
3,5 Q.
Introducind valoarea lui R in relafia (1.4), se obfane C = 53,3 p.F\
In cazul unui condensator cu pierderi rezistenfa rezistorului R poate fi
considerate chiar rezistenta echivalentS pierderilor prin disipare de cSldurS
la trecerea curentului alternativ printr-un condensator (() = RP). Cu un
montaj cum este cel din figura 1.12 se pot m&sura, deci, mSrimile R $i C ale

unui condensator cu pierderi.


Experiment. Studiul comportarii unui circuit serie RLC in curent alternativ
se poate face cu ajutorul unui montaj a carui schema este prezentata in
figura 1.14, bobina si condensatorul avind inductanta respectiv capacita- tea
variabile. Gonectind circuitul la sursa de tensiune alternative, s
observa cu ajutorul ampermetrului ca:
variatia capacitatii condensatorului, mentinind o vaioare constants
pentru L, poate duoe la o crestere a intensitatii curentului prin circuit, trecerea printr-un maxim, dupa care intensitatea curentului incepe sa scada (fig.
1.15);
A 1.6. CIRCUIT SERIE CU REZISTOR, BOBINA $1 CONDENSATOR IN CURENT
ALTERNATIV (CIRCUIT RLC SERIE)

M
C
Fig. 1.14. Circuit pentru stabilirea regimului de rezonantS a circuitului RLC
serie.
Fig. 1.16. Variatia lui / pentru L = const. $i C variabil.
16

Fig. 1.16. Variatia lui I pentru C const. i L variabil.


Fig. 1.17. Schema
montajului pentru stu- diul osciloscopic al circuitului RLC serie.

mentinind C constant, variatia lui L poate corespunde unei cresteri a


intensitatii efective a curentului prin circuit, a trecerii prin maxim, urmata de

o descre^tere (fig. 1.16).


Studiul osciloscopic asupra circuitului serie RLC (fig. 1.17) arata ca, pentru
valori conyenabil alese pentru L i C, efectul inductiv (i defazat in urma fata
de u) poate sa predomine sau, invers, i sa prezinte o defazare inainte fata de
, ceea ce inseamna ca in circuit predomina efectul capacitiv (fig. 1.18).
Deci, in ceea ce priveste defazajul dintre i si u, bobina are un efect
antagonist fata de acela al condensatorului.
Studiul teoretic al comportarii circuitului RLC in curent alternativ confirm!
rezultatele experimentale.
Ecuatia tensiunilor instantanee pentru circuitul serie RLC este data de
legea lui Ohm:
1
C
u
+
tensiunea sursei de alimentare
hs)
t.e.m. de autoinduc(ie
+
Rtensiunea la bornele condensatorului
c&derea de tensiune pe rezistor
Stiind* ca defazajul dintre u si i este exprimat prin unghiul 9, intensitatea
instantanee a curentului prin circuitul cu elementele reactive, bobina si condensator, poate fi scrisa sub forma: i =|/2 I sin (u>t 9), cu 9 > 0 daca
predomina aspectul inductiv si 9 < 0, daca predomina aspectul capacitiv.
Sarcina electrica instantanee q a supra- fetei armaturii condensatorului poate
fi exprimata cu ajutorul lui i plecind de
la expresia: i = = ]/~2 1 sin (u>t 9), A t * 2

Fig. 1.18. Regimurile capacitiv, inductiv si de rezonanfS in circuitul RLC serie.


* In cele ce vor urma, la circuitele de curent alternativ, unghiul 9 va
reprezenta defazajul 9alfazei tensiunii u inaintea fazei intensita(ii curentului
i, marime algebriotl
satisficind condifia 9 e - 71
22
ghiul 9 va fi in sensul fazorului tensiunii u

-^j. Core spun zator, arcul de cere care va indica un2 FizicS, cl. a Xl-a
17
sin (at 9 + 7T/2).
de unde (y. 12.1.1, bz, clasa a X-a):
9
1/2 /
CO
sin(co 9 7t/2) =
j/2 /
CO
Cu aceasta expresie pentru <7 i cunoscind ca Ai/At J/2co/ sin (co/
9 -f- 7C/2), ecuatia tensiunilor poate fi scrisa sub forma:
i/ sin cot = aLI sin (at 9 -f- 7c/2)------sin (at <p -f- TT/2) +
co C
+ RI sin (at 9).
Constructia Fresnel da pentru fazori modulele (fig. 1.19, a, b, c):
pentru OA : RI = UR pentru AB : aLI = UL pentru BC : = /c
aC
pentru dC : U.
In figura 1.19, a, 6, c se observa ca sint posibile trei cazuri:
1
a
)
Daca UL > Uc, adica coL > , efectul inductiv predomina fata
coC
de cel capacitiv; intensitatea curentului este defazata fata de tensiune, deci
(p > 0.
b)
Daca UL < Uc, adica coL < , efectul capacitiv predomina fata
co C
de cel inductiv; intensitatea curentului este defazata inainte fata de
tensiune, deci 9 < 0.
1
c)
Daca UL Uc, aL = , cele doua efecte se compenseaza, 9 = 0;
aC
este cazul numit rezonanta, care va fi analizat separat.
Pentru UL ^ Uc (fig. 1.19, a, b) din triunghiul tensiunilor OAC rezulta

Fig. 1.10. Diagramele fazoriale ale circuitului RLC serie.


18
sau
U = IV R* + (XL - Xc)2 = I-Z si tg9=^-------------------^
Z fiind impedan\a circuitului serie RLC.
Formula U = IZ exprima legea lui Ohm, in marimi efective, pentru circuitul
RLC.
* 1.7. REZONANJA CIRCUITULUI SERIE RLC
Daca pentru un circuit serie RLC alimentat de la o sursa de tensiune
efectiva U se aleg valori pentru L, C sau o astfel incit XL = Xc, adica
coL = *
(1-5)
OiC
circuitul RLC se afla in regim de rezonanta.
In acest caz, tensiunile la bornele bobinei uL si ale condensatorului uc,
opuse ca faza, devin egale si UL Uc = 0, iar defazajul dintre intensitatea
curentului si tensiunea la bornele circuitului devine zero. Diagrama fazoriala
pentru rezonanta circuitului serie RLC capata forma din figura 1.19,c. Rezonanta la circuitul serie, data de relatia 1.5, se mai numeste si rezonanta tensiunilor. In conditiile rezonantei intensitatea curentului devine maxima Ir =
UjR, iar tensiunile efective la bornele bobinei si condensatorului devin
maxime:

Raportul notat cu Q
Q (^

^
=(UC)
l
{ UL^a R td0RC
care arata de cite ori este mai mare, la rezonanta, tensiunea la bornele
bobinei sau condensatorului decit tensiunea generatorului, se numeste factor
de supra- tensiune (sau factor de calitate al circuitului).
Valoarea ridicata a tensiunii de la bornele bobinei si ale condensatorului
prezinta o particularitate extrem de interesanta a rezonantei serie. Insasi
denumirea de rezonanta de tensiune subliniaza cresterea tensiunii in regim
de rezonanta.

In instalatiile industrial pentru transmisia si utilizarea energiei elActrice in


curent alternativ, aparitia supratensiunilor poate sa duca la descarcari
electrice intre spirele bobinajelor sau armaturilor condensatoarelor prin strapungerea materialelor izolante si sa dea nastere la deteriorari sau accidente.
In radiotehnica, rezonanta serie este utilizata pentru obtinerea curentului
si a tensiunii maxime in circuit. De exemplu, circuitul de antena a unei statii
19
2*
de emisie radio este intotdeauna serie, pentru a se obtine in antena un
curent de intensitate maxima, deoarece in acest caz bataia statiei este si ea
maxima. Rezolvind ecuatia (1.5), in raport cu co, se obtine:
1
l/LC
co0
(1.6)
ceea ce inseamna ca, la rezonanta, perioada tensiunii alternative, aplicata la
bornele circuitului, trebuie sa fie:
T = T0 = 2TZ\/ LC,
(formula lui Thomson)
adica egala cu perioada de oscilatie proprie T0 = 2TC\/LC a circuitului, data
de formula lui Thomson.
Din egalitatea (1.5) si expresia pulsatiei <o la rezonanta (1.6) se obtine
L
C
de unde rezulta ca
UL Uc^> U daca R <C
Marimea Z0 =
are dimensiunile unei rezistente si se numeste impedanta
caracteristica Z0 a circuitului serie. Relatia de dependents intre factorul de
1
calitate Q si impedanta caracteristica Z0 a unui circuit serie este Q = Z0.
R
1.7.1. Analogie mecanica. Circuitul RLC la bornele caruia se aplica o
tensiune alternativa se comporta ca un sistem excitat. Sursa de t.e.m. alternativa are rolul de excitator, rezistenta circuitului corespunzind frecarii cu
mediul in cazul pendulului elastic. Constanta k a pendujului are ca echivalent
pe i/C, iar masa pendulului pe L. Sursa de t.e.m. alternativa intretine in
circuitul RLC un curent alternativ de aceeasi perioada cu cea a t.e.m., intensitatea curentului fiind data de legea lui Ohm, circuitul functioneaza, deci. in
regim de oscila\ii formate.
Daca perioada t.e.m. este egala cu 2iz ]/LC, perioada de oscilatie proprie

a circuitului RLC, in circuit se produc oscilatii de amplitudine mare ale electronilor de conduce, caracterizate prin tensiuni si intensitati de curent mari.
Sursa va debita o putere relativ mica, necesara numai pentru compen- sarea
pierderilor de energie prin efect Joule datorate rezistentei R a circuitului. Este
cazul rezonantei electrice, generatorul si circuitul RLC constituind un sistem
de doi oscilatori cupla^i in serie,functionind in regim de rezonanta. Tot astfel
se poate face sa oscileze, la rezonanta, un pendul.
20
Pornind de la formula generala care ex- i prima legea lui Ohm pentru
circuitul serie

se poate construi cu precizie graficul curbei variatiei intensitatii efective a


curentului prin circuitul RLC, in functie de marimile L, C sau to, curba care
poate fi obtinuta calitativ prin variatia lui L sau a lui C i in experimentul
corespunzator montajului

din figura 1.14. Maximul curbei | pentru arata ca, intr-adevar, cu cit re--M
2
co CJ
Fig. 1.20. Curbe de rezonanfS. pentru circuitul RLC serie.
zistenta circuitului este mai mica, cu atit intensitatea curentului la rezonanta
este mai mare. Gurbele din figura 1.20 se numesc curbe de rezonanta, forma
lor fiind asemanatoare celei care se obtine la studiul rezonantei mecanice.
Problema rezolvata
Circuitul serie RLC din figura 1.14 pentru care R = 4 O, L = 6,37 mH i
capa- citatea condensatorului variabil fixate pentru C 159 JJLF, este
alimentat de un generator cu tensiunea efectiva U = 120 V i frecvenja v =
200 Hz.
1. SS se determine:
a)
intensitatea curentului din circuit i tensiunile UR, UR i UQ\
b)
defazajul dintre intensitatea curentului i tensiunea la bornele
circuitului;
c)
valoarea capacitStii condensatorului variabil pentru care in circuit
apare rezonanta;
d)
factorul de supratensiune (factorul de calitate) al circuitului.

2. Este posibil sfi se inlocuiascS bobina si condensatorul cu C 159 jxF, din


circuitul inifial, cu o bobinS. echivalenta?
Rezolvare
1. a) XL = wl == 2TT VL x 8 O, Xc - 5 0.
2TTVC
J = ________________________U
120
z
l/RZ + (XL~XC)Z ~ 1/16T9 = 24 A
UR RI = 4 24 = 96 V, UR = XJJ 8 24 = 192 V.
Uc = XCI = 5 24 = 120 V.
Verificare (fig. 1.21): U = V UR + (UL - Uc)* = 120 V. b) tg 9 = ~ Zc = =
0,75, 9 = 37..
21

Fig. 1.21. Pentru problema rezo]vat&.


Fig. 1.22. Circuit RLC paralel:
a)
schema circuitului;
b)
diagrama fazorialS.
11
c)
La rezonanfS Xcr = XL, de unde Cr =-----= 99,5 p.F.
'<&XL
1 256 8
d)
Ir = = 30 A; UR = IrR = 120 V, UL = IrXL = 240 V,
R
Uc = IrXc = 240 V.
(La rezonan^a UL ?i Uc sint egale i UL ?i uc in opozifie de faz&, astfel incit
U'L - U'c = 0.)
Q
uu
2. Intrucit UL > Uc, circuitul are caracter inductiv si totul se petrec.e ca $i
cum in circuit ar exista numai o bobina, cu inductanfa echivalenta:
Le = = XL ~ X- = 2,4 mH
(S>
CO
(Jf este reactanta circuitului).
- 1.8. CIRCUITUL PARALEL RLC IN CURENT ALTERNATIV
Circuitul contine un rezistor cu rezistenta R, o bobina cu inductan(,a L si
un condensator cu capacitatea C, toate legate in paralel (in derivatie) la o
sursa de tensiune alternative u ]/~2U sin cot (fig. 1.22, a). Prin cele 3
ramuri ale circuitului se stabilesc curen^i cu intensitatile:
1/2 V .
.
1/2 U . f 7T \
.
1/2 U . ( n

sin
=
sin coi, iL =
- sin I at I, ic =
+y
Aplicind teorema I a lui Kirchhoff intensitatea totala, care in general nu va
fi in faza cu tensiunea aplicata, arc expresia i = IR + IL + ic- Rezulta:
( 7t
u.
U . | 'l
iU.j
sin
--d
\o>t
cc>t 4- sin
-----+
---sin
R
i 2j
Xc '
l 2j
(1.7)
22
La momentele tx 0 si t2 = 7r/2co = r/4, relatia (1.7) devine
/ sin 9 = t/ U-----------------------~j; / cos 9 = ~
(1-8)
Citul acestor ultime doua relatii permite obtinerea tangentei defazajului 9
dintre tensiune i intensitatea curentului total:
1
C<oj.
Ridicind relatiile (1.8) la patrat si adunind se obtine:

tgT =

^1-

1
^

= VV-1- + (--------------------------------------f
r B?UL xj
(1.9)
Formula U IZ care exprima legea lui Ohm, in valori efective, pentru circuitele de curent alternativ, permite stabilirea exprcsiei pentru impedanta
circuitului RLC paralel. Astfel, din relatia (1.9) rezulta:
2 =---------------------------------------i-----------1\
/1 +
I R2
UL 2
Folosind relatia (1.7) se poate construi diagrama fazoriala a circuitului RLC
paralel, considered, ca faza origine, faza tensiunii aplicate u (fig. 1.22, b).
1.8.1. Rezonanta circuitului paralel
Experiment. In montajul din figura 1.23, prin ridicarea sau coborirea
miezului M cu ajutorul surubului S, se gasete pozitia pentru care becul 1 se
stinge sau lumineaza cu intensitate minima. Deplasarea miezului M in sus
sau in jos, fata de aceasta pozitie, face sa scada intensitatea luminii becu- lui
2 sau 3 i sa creasca intensitatea luminii becului 1.
Considered un circuit paralel LC (fig. 1.24, a), conditia de rezonanta XL =
Xc impune anularea intensitytii curentului total:
irez
uL --------VI
= 0.

L
n ~. .-. .?

N
i

,ic
7

-i. _
LL

=c

u
k

r1

*
Fig. 1.23. Montaj pentru demon- strarea fenomenului de rezonanfa in circuitul
paralel.
Fig. 1.24. Rezonanta circuitului LC paralel.
23
Deci, impedanta circuitului la rezonanta tinde spre infinit*:
Xra z
OO
w
oCCO0Z/
pentru curentii care au frecventa corespunzatoare conditiei LCoio = 1; de
unde
1
v
~ 2TC irzc'
Desi intensitatea curentului total este zero la rezonanta, totusi in interiorul
circuitului serie format din bobina si condensator, oscileaza un curent de
intensitate efectiva
/'= Uu0C= .
a>0L
Aceasta situatie este posibila, deoarece curentul in bobina este totdeauna
de sens contrar cu cel din ramura cu condensator (fig. 1.24, a,b).
Ridicarea miezului de fier M mai sus fata de pozitia pentru care se obtine
rezonanta paralel atrage modificarea reactantei ramurii L in sensul micsorarii
ei, XL < Xc si becul 2 va lumina mai intens decit becul 3. Invers, coborind
miezul de fier Af, Xc < XL si becul 3 va lumina mai intens.
In ambele cazuri, intensitatea curentului total I fiind mai mare decit 7rez,
becul 1 va lumina.
Aceste considerate explica observatiile care rezulta din experimentul ce
demonstreaza fenomenul de rezonanta paralel, numit si rezonanta de curent.
Aplicatie. Un circuit paralel RLC (fig. 1.22, a), alimentat cu o tensiune
alternativS de valoare efectiva U i frecventa v', este parcurs de un curent
total de intensitate efectiva minima Imin 5 A, bobina fiind parcursi de un
curent de intensitate//, = 5 A. Care este valoarea efectiva a intensit&ii
curentului total / la o frecventa v = 5v'?
Rezolvare. Intensitatea curentului total are valoarea minima cind suma
curentilor prin condensator, ic, fTprin bobina ideala, t/,, este nuia, adica la
rezonanta de curent. In acest caz, tot curentul debitat de generator trece
prin rezistorul R, Imin = IR i l'c II 5 A. La marirea frecventei de cinci ori
(deci a) = 5a/), reactanfa bobinei ideale devine XL wi = 5a)' L 5XL, iar

reactanta capacitiva devine Xc =1/c*>C = l/5oSC = Xcf5. Ca urmare,


1L = = II = 1 A, Ic = 51c = 25 A,
XL 5
de unde rezulta intensitatea efectiva a curentului total:
7 = V JR + (IL-IC)2 = V 52 + 242 = ]/ 25 + 576 24,5 A.
In acest caz circuitul paralel prezinta un aspect capacitiv, deoarece Ic > II* In practicaea devine numai foarte mare, deoarece bobina prezinta $i o
rezistenfa activa.
24
1.9. PUTEREA IN CURENT ALTERNATIV
Se stie ca, in circuitele de curent continuu, puterea este data de relatia P
= UI si reprezinta energia disipata in unitatea de timp prin trecerea unui
curent continuu de intensitate I printr-un circuit la capetele caruia este aplicata tensiunea continua U.
Daca tensiunea la bornele unui circuit de curent alternativ sinusoidal este
u = Um sin oV, iar intensitatea curentului prin circuit i = Im sin (<ot - 9),
puterea instantanee a circuitului este:
unde 9 este defazajul dintre u si i. Folosind identitatea trigonometrica
Ordonatele punctelor curbei, reprezentind puterea instantanee data de
expre- sia (1.10), sint obtinute prin inmultirea ordonatelor respective ale
punctelor diagramelor intensita^ii curentului si tensiunii. Se observa ca
puterea instantanee poate sa ia la momente diferite valori diferite, pozitive,
negative sau nule.
Fie. 1.25. Puterea instantanee i puterea medie intr-un circuit de curent
alternativ. Se observa cfi valorile medii pe o perioadS ale mSrimilor u i i sint
nule. Valoarea medie p este ins& diferitfi de zero deoarece, dupS cum se
vede i din figur&, produsul p == ui a doui mSrimi oscilatorii armonice nu
mai reprezinta o marime
p = ui = Um sin 0H Im sin (cot 9),
sin a sin b [cos (a b) cos (a + 6)],
2
puterea instantanee se mai poate scrie sub forma:

cos 9 - JhnluL cos (2ut - 9).


(1.10)
2
componenta componenta alternativa constanta
In figura 1.25 sint redate curbele intensitatii curentului, tensiunii si puterii.
P

\ Umlmcs9'
P=UIcos9>
t
oscilatorie armonica.
25
Pentru a putea caracteriza un circuit in curent alternativ din punct de
vedere al consumului mediu de energie in unitatea de timp, sa cautam sa
sta- bilim expresia puterii medii p corespunzatoare unei perioade a curentului
alternativ.
Diagrama varia^iei puterii instantanee cu timpul arata ca, pentru o peri1
oada, suprafe^ele hasurate situate deasupra liniei UmIm cos 9 umplu locu2
rile ramase libere intre abscisa si aceasta linie si anuleaza domeniile
negative (hasurate, sub axa abscisa). Ga urmare, energia absorbita in
circuitul de curent alternativ, corespunzator unei perioade T, va fi egala cu
aria dreptunghiului OABC:
W = UmIm cos 9
T.
De aceea intr-o perioada valoarea medie a puterii unui circuit de curent
alternativ este egala cu componenta constants a puterii instantanee p scrisa
sub forma rela(iei (1.10), adica
1
P = p = UmIm COS 9 = UI COS 9.
2
Astfel, puterea medie sau puterea activa a circuitului de curent alternativ
este egala cu produsul valorilor efective ale tensiunii si intensitatii curentului
inmultit cu cosinusul unghiului de defazaj
P = UI cos 9.
Puterea activa se masoara in wati. Ea se regaseste, in circuit, sub forma
de caldura (raportata la timp) sau sub forma de putere mecanica.
Factorul cos 9 se numeste factor de putere.
Expresia (1.10) a puterii instantanee arata ca aceasta oscileaza cu pulsatia 2<0, in jurul valorii ei medii, care este puterea activa P (fig. 1.25). In

momentele din decursul unei perioade cind puterea primita p este negativa
(adica, in fapt, este cedata sursei), energia cimpului electric al
condensatoare- lor sau a cimpului magnetic al bobinelor este partial
restituita sursei de ali- mentare.
Prin inmul(,irea cu I a laturilor triunghiului tensiunilor (fig. 1.19, a) se
ob(,ine triunghiul asemenea numit triunghiul puterilor (fig. 1.26). Cateta P
= URI = RP reprezinta puterea activa. Cum UR = U cos 9, rezulta
P = UI cos 9.
Produsul S UI se numeste putere aparenta si reprezinta energia transferata in unitatea de timp circuitului de catre sursa de alimentare. 0 parte din
ea reprezinta puterea activa P utilizata de consumator, iar cealalta parte Pr =
Uxl = UI sin 9, numita putere reactiva, este necesara pentru produce- rea
cimpului magnetic si<,a cimpului electric. Unitatea de masura pentru
26
puterea aparenta S este voltamperul(VA), iar pentru puterea reactiva Pr este
voltamperul-reac- tiv (VAR*).
Intre puterea aparenta, puterea activa si puterea reactiva exista relat-iile:
Pf P2 S2; Pr = P tg 9; P = S cos 9; PT = S sin <p
care se retin usor cu ajutorul triunghiului pu- terilor.

Fig. 1.26. Triunghiul puterilor.


Probleme rezolvate
1. Ua' circuit serie de curent alternativ este alcStuit dintr-un bee cu
rezisten^a Rb = = 20 Q i o bobina, avind rezisten|a R i inductant-a L. DacS
se aplica circuitului ten- siunea cu valoarea efectivS U = 100 V, cu freeventa
v = 50 Hz, la bornele becului ten- siunea este Ub 50 V, iar la bornele
bobinei UL = 70 V. Sa se determine:
a) intensitatea curentului in circuit;
b) rezisten^a bobinei;
c) inductan^a bobinei;
d) puterile din bee i bobina;
e) factorul de putere al circuitului i puterile activa, reactiva $i aparenta
din circuit.
Rezolvare. In schema circuitului din figura 1.27, a becul este reprezentat
prin rezis- torul-Pb, iar bobina prin rezistorul R $i bobina ideala L (desenata
ca dreptunghi alungit i innegrit).
a) Din Ub = RbI rezulta intensitatea efectiva a curentului prin circuit:
I
Th
Rb
50
20

2,5 A.
b) Diagrama fazoriaia a tensiunilor din circuit este data in figura 1.27, b.
Impedan^a circuitului este Z = Ujl = 100/2,5 = 40 Q, iar impedan^a bobinei
ZL = UL/I 70/2,5 = = 28 D.
Pentru triunghiul ACD din diagrama fazoriaia se poate scrie: U2 = [Ub-\UR)2 + + (U'L)2, iar pentru triunghiul DCB:
Ul = UR + {Ul)2'
Prin eliminarea lui {UL)2 din ultimele doua rela^ii, se ob^ine:
UR =
U2 U2 ul 2 Ub
sau IR
12 (Z2 - Rb- Zl) 2 IRb
A Rb
0C

B ^ R _C__L C
4---Do- - - -UJ

Fig. 1.27. Pentru problema rezolvata 1.


* Unitate adoptata de Comisia Electrotehnica International in 1930, la
propu- nerea academicianului roman Constantin Budeanu (18861959).
27
de unde, prin simplificare:
Z2 - Bb Z/, __ 402 - 202 - 282
= 10,4 Cl.
2 20
c)
Din triunghiul BCD rezulta impedant-a bobinei
Z| = XL + Rz = L* co2 + fl2
de unde
L=
V
--- = 1/282 - (10,4)2 0,082 H = 82 mH.
to2
2TCV
d) Puterea active disipatS in bee este Pb = Rb P = 20 2,52 = 125 W.
Puterea activadisipatain bobinfieste PR = 17 j* I = RP; PR = BP = 65 W.
Puterea reactivS a
= 2TCVL/ZL = 100 TC 0,082/28 = 0,92, deci Pr = 70 2,5 0,92 = 161 VAR.
Puterea aparenta pentru bobinS este S = U R - I = 10 2,5 = 175 V A.
e)
Factorul de putere a circuitului se calculeaza din triunghiul ADC:

2. Un circuit paralel este format dintr-un rezistor de rezistenta R = 1 kH, o


bobinS cu inductanta L= 25p.H !ji un condensator variabil (fig. 1.28).
Circuitul este alimentat de la un generator de curent alternativ de f reevent a
fix3 (v = 1 MHz), care debiteazi in- diferent de impedanta circuitului
exterior un curent de intensitate efectivS. I = 50 mA. Sa se determine:
a) capacitatea Ca a condensatorului variabil pentru care se realizeaza
rezonanta intensita^ilor i puterea activa disipata in circuit in acest caz;
b) raportul (C2 C^/Ca, unde Cx i C2 sint capacitate condensatorului
variabil pentru care puterea scade la jumatate din valoarea corespunzind
rezonantei.
bobinei, de fapt a circuitului serie, este Pr = UR I = URI sin <p'. Dar sin 9' =
XR/ZR
cos <p =
Ub + UR U
Rb + R Z
20
+ 104 - 0,76
r. n
*
40
Puterile din circuit sint:
P r=UI cos 9 = 100 2,5 0,76
- 190 W.
Pr = UI sin <p = ULI = UjJ sin 9' = XlJ2 = 161 VAR. S = UI = 100 2,5 = 250
VA.
(Concurs de admitere, Facultatea de fizica, 1979)
Rezolvare

2 25 10" 2rc 106


28
^1 L I
Rs
Cs
Jfc
a
LZZ>u

Cp
M
Fig. 1.28. Pentru problema rezolb
vata 2.
Fig. 1.29. Pentru problema re> zolvata 3.
3. Se considers circuitele din figura 1.29, a, b. Ce rezistenta Rp ?i
capacitate Cp trebuie sS aibS elementele circuitului din figura 1.29, b,
cunoscind cS Rs = 5 H, Cs 159 p.F i v = 200 Hz, inclt cele douS circuite sS
fie echivalente?
Rezolvare. Circuitele RC serie i RC paralel sint echivalente dacS puterile
lor, activS ijireactivS au aceleai valori. Astfel, pentru determinarea lui Cpse
scrie egalitatea dintre puterea reactivS pentru circuitul RC serie i cea pentru
circuitul RC paralel:
Pentru determinarea lui Rp se porneijte de la expresia egalitStii pentru
puterile active ale circuitelor RC serie i RC paralel:
JCsP = Xpl\ sau Zs = -^r Xp.
DupS opera| ia de simplificare se obtine
1
oiCp
1
wCj
de unde rezulta
1

de unde rezulta

29
4. Instala^ia electrics a uni fabrici absoarbe pentru instala^ia de
iluminat o putere Px = 20 kW (instalatia de iluminat se considers rezistivS),
iar pentru instala^ia de forS puterea P2 = 200 kW la un cos <p2 = 0,8.
Instalatia prime^te energia de retea printr-o linie de racord de lungime l = 1
000 m, conductorii liniei avind rezistenta Jtj = 10~2 ft/km. Tensiunea de
alimentare este U = 380 V. S5 se calculeze pierderea de putere pe linia de

racord.
Rezolvare. Pierderea de putere pe linia de racord este
D 02
pa I p2
n fi
r
A P = RP =
= R , unde Pr = Pa tg <p2 = 200 103 M =
3
= 150 10 VAR.
P = Pj + P2 = 220 103 W, iar R = Rt 21 = 2 10~2 ft. RezultS:
2902 -U 1<i02
AP = 2-10-2 T
1QC = 9 819)94 W
3802
Rezolvarea acestei probleme explicS de ce pierderile de putere pe liniile
de alimentare in energie electrics pot fi cu atit mai mici cu cit Pr este mai mic
i V mai mare, de unde i necesitatea imbunStSt-irii factorului de putere cos
9, iar in cazul transmisiei energiei curentului electric alternativ folosirea
transformatoarelor electrice.
PRObLEME
1. SS se explice electronic de ce condensatorul intrerupe circuitul de curent
continuu i inchide pe cel de curent alternativ.
2. Care este puterea acfivS a unui circuit de curent alternativ format din 0
bobinS i un condensator, ambele ideale?
3.Se modifies reprezentarea fazorialS a t.e.m. din infS?urSrile alternatorului
trifazat dacS se schimbS sensul de rotate a inductorului?
4.La un generator de curent alternativ cii tensiunea la borne de 10 V se
conecteazS un circuit serie format dintr-un condensator de capacitate
15,91 fxF (= 5/ir-10-5 6F) $i 0 bobinS cu inductan^a 636,6 mH (= 2/ir H) i
rezistentS 40 ft. SS se determine:
a) intensitatea curentului din circuit, dacS freeventa curentului alternativ
este 100 Hz;
b) freeventa curentului alternativ pentru care are loc rezonanta tensiunilor;
c) intensitatea curentului din circuit;
d) factorul de calitate al circuitului.
R: 33 mA; 50 Hz; 250 mA; 5.
5. Un circuit serie, format dintr-o bobinS de inductantS 95,5 mH i rezistentS
16 ft i un condensator de capacitate 177 p.F, este alimentat la 0 re tea
de alimentare cu tensiunea de 220 V i freeventa 50 Hz. SS se calculeze:
a) impedanta circuitului;
b) intensitatea curentului prin circuit;
c) factorul de putere al circuitului;
d) puterile activS, reactivS i aparentS.
R: 20 ft; 11 A; 0,3; 1936 W, 1452 VAR, 2420 V.
6.SS se determine schema electrics a circuitului pentru care a fost ridicatS
diagrama fazorialS din figura 1.30.
30


i________y
L R.
Fig. 1.30. Pentru problema 6.
Fig. 1.31. Pentru problema 7.
7. In schema din figura 1.31, a: Cx = 1,6 (jiF, C2 = 0,4 p.F, Lx = 69 mH, Lz =
0,11 H, Rx = 500 12, R2 100 12 i freeventa tensiunii de alimentare v =
400 Hz. SS se calculeze valorile Ce i Re din schema echivalentS
simplificatS din figura 1.31, b.
R: Ce = 0,5 piF, Re = 600 12.
8. Unui circuit serie format dintr-un rezistor cu rezistenta 3 12 i o bobinS cu
induc- tanta 12,7 mH i se aplicS o tensiune de 100 V i 50 Hz. SS se serie
expresiile pentru valorile instantanee ale intensitStii curentului, tensiunii
la bornele rezistorului i tensiunii la bornele bobinei.
R: t = 28,2 sin (314
t) A.
uR = 84,6 sin (314 t) V, uL = 112,8 sin (314 t +Ty ) V.
9. Un circuit de curent alternativ este alimentat de douS surse de tensiune
legate in serie, avlnd la borne tensiunile ux = UlTn sin tot i w2 = C/2Tnsin
(tot -j- <p0)- Cunoscfnd cS Uim 60 V, U2m = 100 V, to = 314 s_1 i <p0 =
30, sS se calculeze amplitudinea iji faza tensiunii totale aplicate
circuitului.
R: 155 V; to* + 19.
10*. Un circuit serie cu R = 1 000 12, L = 0,4 H i C 0,2 p.F este alimentat
de la un generator de tensiune alternativS a cSrei frecventS poate fi
variatS. Pentru ce valori ale freeventei generatorului intensitatea
curentului este defazatS cu TT/4 fa^S de tensiunea de alimentare?
Discutia rezultatelor.
R: 398 Hz, 796 Hz.
11*. Pentru circuitul din figura 1.32, voltmetrele, ampermetrul i fazometrul
indicS: U = 60 V, Ux = 30 V, U2 = 40 V, I = 0,4 A $i q> = 55. Se cer:
a) inductantele $i rezistentele bobinelor (freeventa tensiunii de alimentare
este v = 400 Hz);
b) conditia care ar trebui indeplinitS pentru ca indicatia voltmetrului V sS
repre- zinte suma indicatiilor voltmetrelor Vx $i F2.
R: 10 mH, 37,9 mH; 70 12, 17 12; XxRz = X%RV

12. O instalatie de curent alternativ, funcli- onind sub tensiunea de 220 V,


absoarbe o putere activS de 2 kW, sub un factor de putere 0,8 inductiv. Se
cer:
a)
rezistenta instalatiei;
d)
puterea a parents;
c)
puterea reactivS absorbitS;
b)
reactanta instalatiei;
Rs 15,5 12; 11,65 a; 1,5 kVAR; 2,5 kVA.

31
f
13. Un circuit serie format dintr-un rezistor cu rezistenja 2 D, o bobinS cu
inductanta ' 0,16 H $i un condensator cu capacitatea 60 (J.F este
alimentat cu o tensiune de 220 V, cu frecyenta 200 Hz. Se cer:
a)
intensitatea curentului prin circuit;
b)
frecventa pentru care apare rezonanta;
c)
tensiunea la bornele elementelor reactive in regim de rezonanta.
R: 1,18 A; 50 Hz; 5 500 V.
14. Frecventa de rezonanta a unui circuit serie format dintr-un condensator
i o bobina este de 4 kHz. Pentru o frecventa de 1 kHz a tensiunii de
alimentare, impedanta circuitului este de 1 k Q. Rezistenta bobinei este
de 10 12. Sa se calculeze inductanta bobinei.
c
R: 4,2 10-2 H.
16. Mentinind aceea$i tensiune electrics U = 220 V la bornele unei bobine,
se modifies frecventa acestei tensiuni. La frecventa = 50 Hz, intensitatea
curentului prin bobina este Ix = 12 A, iar la frecventa v2 = 2 v1( /2 = 8 A. Sa
se calculeze inductanta ?i rezistenta bobinei.
R: 37,57 mH; 14 H.
16. Un cadru dreptunghiular cu aria suprafetei de 100 cm2 este bobinat cu 20
spire, de rezistenta neglijabilS. Cadrul se rotete uniform in jurul axului
sSu de simetrie intr-un cimp magnetic uniform de 1 T, perpendicular pe
axul de rotate. La bornele cadrului se conecteazS un bee, de putere 12 W
la tensiunea de 12 V, in serie cu o bobinS avind rezistenta 10 12 i
inductanta 0,J H. Se cer:
a) numSrul de rotatii pe secundS pentru ca becul sS functioneze la valorile
nomi- nale de putere i tensiune;
b) defazajele intre intensitatea curentului i tensiunile la bornele bobinei i la
bornele circuitului.
(Concurs de admitere, Facultatea de fizicS, 1977).
R: 35 Hz; 6533'21"; 45.

17. Voltmetrele din montajul din figpra 1.33 indicS tensiunile efective U =
149 V, Ut 50 V i U2 = 121 Y, frecventa tensiunii sinusoidale aplicate
fiind v = 50 Hz. Cunoscind cS JRx = 5 H, sS se calculeze rezistenta R i
inductanta L a bobinei.
R: 5,06 0; 34,9 mH.
18. Un circuit serie format dintr-un rezistor R >i un condensator C are
factorul de putere 0,6. SS se calculeze factorul de putere al circuitului
format din aceleai elemente RC montate in paralel, pentru aceeai
frecventa a tensiunii de alimentare.
R: 0,8.
19. Un circuit paralel (fig. 1.28), format dintr-un condensator variabil, o
bobinS ideals de inductanta 100 p,H i un rezistor de rezistenta 10 Q, este
alimentat de un generator

Fig. 1.84. Pentru problema 20.


32
de curent alternativ de frecventS 10 kHz, asigurind o valoare efectivS
constants de 20 mA a intension totale a curentului. SS se deducS:
a)
valoarea maxims a puterii disipate in rezistor;
b)
capacitatea condensatorului pentru care puterea disipatS in rezistor
este maximS;
c)
capacitSJile Cx i C2 ale condensatorului variabil pentru care puterea
disipatS in rezistor este egalS cu jumState din puterea maxims.
(Concurs de admitere, Institutul Politehnic, Bucureti, 1975) R: 4 mW; 2,52
JJLF; 0,94 [JLF; 4,12 (xF.
20. Circuitul serie reprezentat in figura 1.34 este parcurs de un curent de
intensitate i = l/ 2 10 sin (400 t q>) A. Cunoscind cS JRX = 5 Ci, i?a = 6
1,
J?3 = 4 fl,
-4
L = 6,37 mH 10~* Hj i C 159 fxF 10 F| SS se determine:
a)
frecventa tensiunii u de la bornele circuitului;
b)
defazajul dintre u i t;
c)
impedan^a circuitului;
d)
expresiile tensiunilor u\ u3, u i valorile efective corespunzStoare;
e)
puterea activS, reactivS i aparentS a circuitului;

f)
diagrama fazorialS a circuitului.
Rs 200 Hz; 1120'; 15,3Q; 7,05 V, 100 V, 40 V, 153 V; 1 500 W, 300 VAR, 1
530 VA.

3 Fizici, cl. a Xl-a


2. MA$INI ELECTRICE ROTATIVE
3.1.
CLASIFICAREA MAJINILOR ELECTRICE
Masinile electrice sint masinile caracterizate prin mSrimi atit de naturS
mecanica, clt si de natura electromagnetics si in care are loc un proces de
convertire a energiei mecanice in energie electromagnetics (generatoarele),
sau invers (motoare electrice). Aceste procese sint insotite de transformarea
inevitabilS a unei pSrti din energia primarS in cSldurS, pierderile Joule fiind
determinate in stabilirea randamentului convertirii.
Din punct de vedere constructiv, mecanic, masinile electrice au douS
pSr^i principal, una fixa, numitS stator, si alta mobilS, care se poate pune in
mi^care de rotatie, denumitS rotor.
In ce priveijste componentele electrice i magnetice, masinile electrice
posedS, de asemenea, douS pSrti: circuitele electrice, adicS infSsurSrile din
sirmS de cupru izolatS i circuitele magnetice, adicS miezurile din tole de otel
electrotehnic. InfSsurSrile se dispun pe miezul din material feromagnetic
(pr^>l) pentru a mSri cimpul de inductie magnetica B, odata cu aceasta
fluxul magnetic si deci t.e.m. indusS (e ^ <b), la generatoare, respectiv forta
de interactiune magnetics {F B), la motoare.
Intre stator si rotor rSmine o zonS ingustS de aer, care se nume^te intrefier.
In generatoarele electrice, care functioneazS pe baza fenomenului de
inductie electromagnetics, $i in electromotoare, care functioneaza pe baza
fortei electromagnetice de interactiune intre cimpurile magnetice produse de
infSsurSrile statorice si rotorice, convertirea energiei se realizeazS printr-o
miscare de rotatie a rotorului masinii.
Masinile electrice pot fi de curent alternativ sau de curent continuu.
Masinile electrice sint reversibile, adicS aceeasi masinS poate functiona farS
modificSri constructive, fie in regim de generator, fie de motor.
Orice mainS electrics are un regim nominal de funcfionare, care este
regi- mul de lucru normal pentru care masina a fost proiectatS i construitS
de fabrica producStoare. Regimul nominal este caracterizat prin valorile
nominale ale mSrimilor caracteristice ale masinii, specificate pe plScut-a
indicatoare:
34
puterea, tensiunea si intensitatea curentului, frecventa, factorul de putere,

viteza de rotate (turat-ia), durata de func^ionare etc.


Fata de alte tipuri de maini, masinile electrice prezinta numeroase
avantaje: au randament mare, func^ioneaza sigur i cu raspuns imediat la
comenzi (pornire, variatia vitezei, oprire), ocupa un spatiu restrins pentru o
putere data i se pot construi Intr-o mare gama de puteri (de la fractiuni de
watt, la sute de megawati).
In (ara noastra se fabrica in mod curent o larga gama de motoare
electrice pentru puteri pina la 1000 kW $i unicate pina la 12 MW, transformatoare pina la 200 MVA $i 400 kV, generatoare pina la 330 MW pentru
centralele electrice.
2.2. PRODUCEREA CURENTULUI ALTERNATIV MONOFAZAT.
ALTERNATORUL
2.2.1.
Principiul generatonilui de curent alternativ monofazat (alternatorul). La bornele unei bobine fixe in fata careia se rotete uniform un
magnet ia nasjtere o tensiune electromotoare alternative, cum s-a aratat la
1.1. La o rotate complete a magnetului, intensitatea curentului alternativ
indus in bobina variaza oscilatoriu. Oscilatia poate fi pusa in evidenta cu
ajuto- rul unui ampermetru de curent continuu, cu ac indicator la mijlocul
scalei, conectat la bornele bobinei. Rotim uniform magnetul pornind dintr-o
pozi^ie, in care magnetul este orientat in lungul axului bobinei. In decursul
unei rotatii complete a magnetului, acul ampermetrului va devia spre una din
extremita^-ile scalei indicind un maxim, apoi trece prin zero deviind spre
cealalta extrema a scalei si dupa ce indice un, maxim (egal ca valoare cu
primul), revine la zero (fig. 2.1).
Func\ionarea alternatorului se bazeaza pe tensiunea electromotoare
indusa intr-o bobina aflata tntr-un cimp magnetic rotitor.

Pig. 2.1. Variatia in timp a fluxului inductor i a intensity curentului prin


bobina dis- pozitivului denumit alternator. Deasupra curbelor se aratS citeva
poziRi ale magnetului barS. i ale acului ampermetrului conectat la bobinS.
Micarea de rotatie a magnetului
inductor este uniforma.
35
3*
2.2.2. Construcfia i funcjionarea alternatorului. Ca orice marina elec- trica
rotativa, generatorul de curent alternativ, numit alternator, are doua par^i
principale: una din ele produce cimpul magnetic inductor i se numete
inductor, iar cealalta se numete Indus. Acesta este format din bobine cu

miez feromagnetic, in care se indue t.e.m. alternative.


La alternator, indusul fiind fix, se mai numeste stator; inductorul fiind
partea care se rotete, se numeste rotor.
Statorul este alcatuit dintr-o carcasS cilindricS in interiorul careia se afla o
arm&tura realizata din tole de material feromagnetic (otel electrotehnic).
Armatura poarta bobinajele, legate in serie i bobinate alternativ cind in- trun sens cind in altul, aa cum arata figura 2.2. In interiorul armaturii
cilindrice a statorului se afla dispus coaxial rotorul format din electromagnet
in numar par, egal cu numarul bobinelor din stator. Miezul electromagnet lor
este realizat tot din tole de o^el electrotehnic. Polii electromagnetilor alterneaza (fig. 2.2, a). Inductorul este alimentat cu un curent continuu, numit
curent de excita\ie, produs de un mic generator de c.c. (excitatoarea), al
carui indus se afla pe axul (arborele) alternatorului.
De la excitatoare curentul ajunge la circuitul inductorului prin doua perii
din carbune Pt i P2 care aluneca pe dou& inele de arama i /2, de care sint
fixate capetele circuitului inductor.
Trecerea succesiva a polilor de pe rotor prin fa^a bobinelor statorului,
alternat bobinate i legate in serie, face sa apara in circuitul indusului o
t.e.m. alternative. Intervalul de timp in care o pereche de poli trece prin fata
unei bobine a statorului determine perioada t.e.m. alternative. Notem cu n
tura- ^ia in rot/min a motorului care pune in rotate inductorul i cu p numarul
de perechi de poli. Cum in fiecare rotate prin dreptul unei bobine a statorului
tree p perechi de poli, iar intr-o secunde p n/60 perechi de poli, rezulta ce
in acest interval de timp se produc p n/60 oscila^ii ale t.e.m. alternative.
Deci, freeventa t.e.m. alternative a unui generator de tipul alternatorului este
v = pn/60 (Hz).
Exemplu: pentru ca freeventa t.e.m. a unui alternator cu patru perechi de
poli sa fie de 50 Hz, turajia motorului de antrenare trebuie sa fie 750 rot/min.
Principiul de functionare al alternatorului poate fi urmarit in figura 2.2, a,
b. Prin rotirea inductorului, polii sai creeaza fluxuri variabile sinusoidal prin
bobinele statorului, in care indue tensiuni electromotoare. In figura 2.2, a,
polul nord se apropie de bobina A, polul sud S1 se apropie de bobina B, N2 de
C i S2 de D. Fluxul magnetic prin bobinele statorului create. Sensul t.e.m.
induse face borna 2 pozitiva i borna 1 negativa. Sensul curentului prin
circuitul indusului i sarcina rezistivS sint indicate in figura prin sSge^i.
T.e.m. indusa este nula cind polii tree exact prin fa^a bobinelor A, J5, C, D,
36

Pig. 2.2. Alternatorul monofazat.


deoarece fluxul prin acestea este maxim, iar viteza de variatie a fluxului este
nula. In figura 2.2, b, polii au depasit pozi^ia de flux maxim, t.e.m. indusa
este de sens contrar, borna 1 devine pozitiva, borna 2 negativa, sensul
curen- tului fiind contrar celui din figura precedents. Astfel ia nastere la
bornele 1 2 ale alternatorului o tensiune alternative care poate fi trecuta
direct
pe circuitul de utilizare.
Dupa tipul de motor care pune in rotate ind.uctorul, alternatoarele se pot
numi turbogeneratoare (motor cu turbina cu aburi), hidrogeneratoare
(turbina hidraulica drept motor) sau generator Diesel (motor Diesel).
2.3.
S1STEMUL TRIFAZAT ALTERNATORUL TRIFAZAT
Se nume?te sistem trifazat simetric sistemul compus din 3 circuite
electrice genera- toare de curent alternativ, de aceea$i freeventa, ale cSror
t.e.m. au valori efective egale i diferente relativede faz5 egale intre ele cu
2n/3 radiani (sau 2JT/3<O = T)3 secunde).
In majoritatea cazurilor sistemele trifazate sint simetrice, de aceea se
folosete pentru acest tip de sistem denumirea scurta de sistem trifazat.
Cele trei surse independente de curent alternativ se obtin prin
modificarea alternatorului monofazat, In general, pentru p perechi de poli ai
rotorului se introduc p perechi de bobine pe fiecare circuit generator de pe
stator. In figura 2.3, care explicit principiul de functionare a alternatorului
trifazat, pentru cei doi poli ai rotorului, sint 3 grupe a cite 2 bobine (o
pereche) legate in serie i bobinate alternat. Fiecare grup constituie un
circuit independent generator de curent alternativ, decalat spatial cu 2 TT/3
radiani de celelalte circuite. Deci t.e.m. nu tree simultan prin valorile
maxime. T.e.m. indusa ajunge la valoarea maxima mai intii in infa^urarea AX
(fig. 2.3), apoi in BY, dupa ce inductorul s-a rotit cu un unghi de 2rc/3 rad.
T.e.m. indusa in infa^urarea CZ va fi defazata in urma cu 2TT/3 fa^a de cea
din BY i in urma cu 4TC/3 fa^a de t.e.m. din infa^urarea AX.
37
Z
A
Y

Fig. 2.8. Schema alter- natorului trifazat. Roto- rul inductor este alimen- tat
cu curent continue la bornele bb'.
Bornele A, B i C ale infS?urarilor generatorului trifazat slnt numite
inceputul infS^urarilor, iar bornele X, Y, Z, sflr^itul lor (fig. 2.3).
Se consider^ sens pozitiv al t.e.m., In infS^urSrile generatorului, sensul
de la sfiritul infSurarii cStre Inceputul ei.
In vocabularul specific al electrotehnicii, infaurSrile statorice ale
alternatorului trifazat se numesc, pe scurt, faze. Fixlnd, ca origine a timpului,
momentul clnd t.e.m. din faza AX trece prin zero, t.e.m. pentru sisternul
trifazat se exprimS prin ecua^iile eA l/2 .Esin (at, eB =
= l/ 2 E sin (at 2n/3), ec = [/ 2 E sin ((at 4TT/3) =
|/ 2 E sin ^tat + ^ j . In figura
2.4 sint reprezentate
curbele acestor t.e.m. $i diagrama lor fazorialS.
Gele 3 faze pot fi legate independent, fiecare, la cite un circuit de utilizare
(consu- mator), sau pot fi interconectate. Interconectarea fazelor ?i
consumatorilor ducela impor- tante economii de cupru (sau aluminiu) la liniile
de transfer ale energiei.
Interconectarea fazelor se poate realiza in stea (fig. 2.5) sau In triunghi (fig.
2.6).
2.3.1.
Montaj in stea(Y). In acest montaj, sfiritul fazelor X, Y, Z se leagS
intr-un singur punct, numit punct nulsau neutru (fig. 2.5). Generatorul trifazat
se leagS cu receptorii de energie prin 3 sau 4 conductori. Trei dintre ei,
denumi^i conductori de linie, se leagS la bornele A, B, C, iar al patrulea (cel
neutru) se leagS la nul. DacS cei trei receptori sint identici, sisternul trifazat
receptor este echilibrat. In acest caz, valorile maxime ale inten- sitatii
curen^ilor pe linie sint egale i, dupa cum se observa In figura 2.7, suma
fazorilor

Fig. 2.4. Diagrama fazorialS a t.e.m. a generatorului trifazat.


Fig. 2.5. Montaj in stea genera- tor-ponsumator, cu fir de nul.
J

J
B'
Fig. 2.6. Montaj in triunghi.
38

Fig. 2.7. Diagrama fazorialS.


Fig. 2.8. Tensiunea de
a tensiunilor $i intensitStilor
linie.
curen^ilor pentru sisternul trifazat echilibrat.
lor este nulS. Pentru sisternul trifazat echilibrat conductorul de nul poate
lipsi. Denumirea de conductor de nul provine din faptul cS borna de nul a
generatorului se leagS, de cele mai multe ori, la pSmint.
Tensiunile dintre inceputul fazelor A, B, C i punctul de nul se numesc
tensiuni de fnzd uf (cu valoarea efectivS Uf). Valorile elective ale tensiunilor
pe cele trei faze sint egale; UAX = UBY = Ucz = Uf. Tensiunile intre conductorii
de linie se numesc tensiuni de linie wj .(cu valoarea efectivS Ui). Din figura
2.5 se observS:
= UAB~ UAX+
+ yB = uAX Uf l/2 sin atUf\/ 2 sin (co< 2n/3). Din figura 2.8 se
observS
cS Uf = Uf + Uf - 2Uf cos 2TT/3 = 2Uf + 2Uf cos n/3 = 3Uf , adicS Ui = l/l Uf.
Intensitatea de linie Ii este egalS cu intensitatea de fazS If (fig. 2.5). Deci,
pentru re^eaua trifazatS in stea:
Ui = 1/ "3 Uf, h = If.
Sisternul trifazat in stea cu conductor de nul se folose?te mai ales la

iluminatul interior (fig. 2.9).


2.3.2.
Montaj in triunghi (A). Pentru acest montaj se leagS borna care
reprezintS sfir$itul unei faze cu borna inceputului fazei urmStoare, adicS X cu
B, Y cu C 5i Z cu A (fig. 2.6). NumSrul conductorilor de legSturS se reduce la
3. in figura 2.6 se observS cS tensiunea de linie este egalS cu tensiunea de
fazS Ui = Uf. Potrivit teoremei I a lui Kirchhoff, la unul din nodurile montajului
in triunghi, intensitatea curentului de linie este egalS cu suma algebricS a
intensitatilor a doi curen^i de fazS:
l
'i = *BA
1
AC= lXA ~ iZC= I/2 sin (<ot- 9)
Din figura 2.10 rezultS /j = |/ 3 If.
La montajul in triunghi tensiunea de linie este egalS cu tensiunea de fazS
Ui = Uf, iar intensitatea curentului de linie este egalS cu intensitatea
curentului de fazS, inmul- titS cu V 3 :
Ui = Uf, h = l/~3 If.
2.3.3.
Puterea in curent trifazat se exprimS prin tensiunea i
intensitatea de linie, singurele mSrimi care sint intotdeauna accesibile
mSsurSrii la consumator. Fiind 3 surse, de tensiuni de fazS Uf i de intensitSti
de fazS If, puterea generatorului trifazat in cazul re^elei echilibrate este P =
3 Uflf cos <p, unde 9 este defazajul dintre tensiune ?i intensi1,
39

Fig. 2.9. Re$ea trifazata cu fir de


Fig. 2.10. Intensitatea cunul pentrft iluminatul interior.
rentului de linie.
tate. Pentru a exprima puterea sistemului trifazat prin tensiunea de linie i
intensitatea curentului de linie, observ5m c5 oricum ar fi legate fazele
generatorului, In Y sau A. avem Uflf = UiIij\/~%; deci
puterile unui circuit trifazat

P =[/ 3 Uili cos 9 puterea activft Pr ==. (/ 3 Cf(/isin 9 puterea reactivS S


= \/liUiTi puterea aparentS.
Experiment. Se poate arftta modul cum variaza t.e.m. i intensitfi^ile
curen^ilor pro- du$i de acestea In cazul unui generator trifazat folosind
modelul de alternator Didactica ?i trei galvanometre cu zero-ul la mijlocul
scalei, conectate la fiecare fazft. Modelul se deo- sebe^te de alternatoarele
trifazate din practicS numai prin rotor, care este un magnet-disc ?i nu un
electromagnet. Se rotete lent i uniform rotorul-magnet i se urmSresc
indica- liile celor trei galvanometre, verificlndu-se astfel cS variable cu timpul
ale celor trei tensiuni au loc dup& cum se arata in figura 2.4.
Problem^ rezolvatS
Se considera sistemul de bobine statorice legate in stea, ale unui
alternator trifazat (fig. 2.11). Fiecare bobina produce in centrul de simetrie O
al sistemului un cimp magnetic avlnd induc^ia Bo = 5 10~2T, orientata dea lungul axului ei, cind este parcursa de un curent continuu de intensitate /
= 10 A. Sa se calculeze induc^ia magnetica in O cind cele trei bobine sint
alimentate de la o re^ea trifazata, valorile efective ale sistemului trifazat de
curent fiind / = 10 A, iar pulsa^ia co == 314 rad/s.
Rezolvare. Inductile magnetice create de sistemul trifazat de curen^i sint
J5msin tot, Bj Bm sin ( tot 2n/3) i Bo .B^sin (cot -i~ 27t/3). Din rela|
riile
Bm =B [/ 2 , B = (jio J i B0 = (JLQ ~ Jo c ob^ine Bm B0 2 .
I
l
I0
Induc^ia ctmpului magnetic rezultant este B Bt -(- B3 -f- Bo, iar
componentele
- -> . ,, , sale pe semiaxele pozitive Ox i Oy sint Bx i By\ (Bt, Ba,
Bo au directive fixe AX,
BY i CZ (fig. 2.12).
Q
T ___
Bx B1 [Bo + B3) cos 7t/3 B0 j/ 2 sin tot i
2
I0

3
j __
By = (Bo B3) COS TC/6 =-----------B0 [/ 2 cos
2
h
Modulul vectorului induc^iei magnetice rezultante este constant
B= V Bl + Bl = - B0 [/ 2 = 0,106 T. 2
40

Fig. 2.11. Alternator trifazat cu 3 perechi de bobine sta- torice legate !n stea
prin conductors ZXY.
B

Fig. 2.12. Formarea cimpului magnetic invirtitor. In centrul dispozitivului se


afl& un ac magnetic. (Comparatfv cu fi- gura 2.11, axa bobinelor sta- torice
este decalatft cu 120).
B
Unghiul a fa^3 de semiaxa Ox este dat de rela^ia tg a = ^ = ctg we, de
unde
Bx
tg a = tg I a>e I sau a = we .
I2J
2
Deci, vectorul induced magnetice rezultante are o valoare constants egalS cu
3/2
3
din amplitudinea inductiilor componente, B = Bm ?i se rotete cu turatia
n0 = w/2 7t= 50 rot/s, in sensulsuccesiunii fazelor, adicS in sensul
trigonometric; n0 se numete vitezS de sincronism.
Cimpul magnetic invirtitor trifazat stS la baza principiului de func^ionare
a motoa- relor de curent alternativ (motorul sincron i motorul asincron).
Experiment. Se conecteaza bornele alternatorului trifazat din trusa de
maini electrice Didactica la bornele aparatului pentru realizarea cimpului
magnetic invirtitor. Rotind lent si uniform, cu ajutorul unei ro^i de antrenare, rotorul alternatorului, se observS aparrfcia unui cimp magnetic invirtitor, pus in evident de rota^ia unui ac magnetic montat in centrul apara-

tului,
Acest experiment permite explicarea principiului de func^ionare a motorului de curent alternativ, numit motor sincron, subiect tratat in paragraful ce
urmeazS.
2.4.
REVERSIBIUTATEA MA$INII SINCRONE. MOTORUL SINCRON
Gurentii trifaza^i indui in inf3urarea trifazatS a statorului unui alternator
produc la rindul lor un cimp magnetic invirtitor, numit de reactie, la
acjfiunea cimpului magnetic invirtitor inductor al rotorului. Atit cimpul
invirtitor inductor cit i cel de reac^ie au 60 v
aceeai viteza n *=
= n sens de rotate, adicS sint sincrone.
41
Mafinile electrice sincrone stnt caracterizate pr in faptul ca au viteza de
rotalie n egald
numita vitezd de sincronism. Alternatorul este, deci, o marina sincrona
generatoare.
Interac|;iunea dintre cimpul magnetic rotitor al statorului alternatorului cu
cimpul magnetic inductor este caracterizata, din punct de vedere mecanic,
printr-un cuplu de forte antagonist (rezistent) cuplului motor exercitat de
motorul primar. Momentul cuplului rezistent depinde de unghiul dintre
yectorul cimpului rotitor rezultant, ob^inut din insu- marea vectorilor rotitori,
cimp de reactie i cimp inductor, i vectorul rotitor inductor. Acest unghi,
notat cu 0, se numete unghi de defazare interna a generatorului. Momentul
cuplului rezistiv este egal cu M Htmax sin 0, unde Mmax este o constanta
pentru un alternator dat i reprezinta valoarea maxima a momentului. Mmax
depinde de marimile spe- cifice functionarii mainii sincrone: tensiunea
trifazata la borne, t.e.m. indusa In fazele statorului la mersul in gol, de viteza
unghiulara a rotorului $i reactanta unei faze a sta- torului; 0 reprezinta in
acelai timp unghiul de decalare inainte in sensul rotirii a polilor rotorului fata
de polii cimpului rezultant. Fortele ce se nasc intre polii rotorului i cei ai
statorului explica apari^ia cuplului rezistent in cazul generatorului (fig. 2.13,
a).
Daca sarcina (intensitatea curentului debitat) se micoreaza treptat pina
la mersul in gol, unghiul 0 se mic?oreaza treptat pina cind polii rotorului i
polii statorului ajung pe aceea^i axa ?i nu se mai produc forte intre poli,
deci, dispare cuplul rezistent (fig. 2.13, b). Generatorul nu mai debiteaza
curent la retea, iar de la motorul primar primete numai puterea neoesara
pentru acoperirea pierderilor la mersul in gol datorita frecarilor in lagare i cu
aerul.
Marina sincrona este reversibiia. Pentru ca ea sa func|ioneze ca motor,
infa^urarea trifazata statorica se conecteaza la re^eaua de alimentare
trifazata. Cimpul rotitor pro- dus de rotor ramine in urma cimpului rotitor
produs de curen^ii trifazafi din stator, insa acesta continua sa se roteasca cu
viteza de sincronism n n0. Polii rotorului sint decala^i In urma polilor
statorului cu unghiul 0, numit unghi de defazare interna a motorului (fig.
2.13, c).
Fortele ce apar intre polii statorului i cei ai rotorului produc un cuplu

motor, iar maina functioneaza in regim de motor, convertind energia


electrica in energie mecanica. Momentul cuplului motor are aceea^i expresie
ca la generatorul sincron, M = Mmax sin 0, dar de sens contrar.
In cazul in care condi^ia de sincronism nu este indeplinita, electromotorul
nu func^io- neaza. Pentru a pune in func^vune un motor sincron, rotorul
trebuie adus la viteza de sincronism cu ajutorul unui motor auxiliar de putere
mica, cuplat pe acelai ax; dupa prinderea in sincronism a motorului
sincron, motorul auxiliar este scos din functiune; apoi se conecteaza statorul
la retea i se incarca motorul cu o sarcina mecanica.
Conform figurii 2.14, cind 0 = 0, momentul cuplului motor este zero, M =
0, motorul merge in gol; cind 0 = TC/2, M = Mmax. iar cind 0 > TC/2, M < 0 i
motorul se desprinde, adica iese din sincronism i absoarbe de la retea un
curent de intensitate foarte mare.
Fig. 2.13. Decalajul polilor cimpurilor invirtitoare la maina sincrona: a) la
generator;
b) la mersul in gol; c) la motor.
cu viteza de rotate n0 a cimpului invlrtitor produs de.curentii din tnfafurdrile
statorului,

a
b
c
42
Fig. 2.14. Interac^iunea intre cimpurile motorului sincron.
Prin insumarea Ba + Brot = B se ob|ine vectorul rotitor
induc^ae magnetics rezultant. Unghiul 0 intre B i Brot este unghiul de
defazaj intern al motorului; indicS fap- tul cS rotorul r&min'e in urma lui B,
insS continuS sS se roteaseS cu viteza de sincronism n = n0.

Motoarele sincrone normale sint construite astfel incit cuplul nominal sS fie
mai mic decit cuplul de moment maxim, Mn < Mmax.
Motoarele sincrone se folosesc pentru puteri mai mari de 100 kW, in locul
motoa- re lor a sincrone, deoarece, de$iau construct mai complicatS, au

avantajul cS pot func^iona cu un factor de putere cos <p = 1 sau chiar


capacitiv, compensind astfel energia reactivS consumatS de atyi receptori
din re^ea.
In ^.ara noastrS se executS o varietate mare de maini sincrone i
anume:
generatoare pentru centrale electrice pinS la 330 MW;
generatoare pentru grupuri electrogeneratoare de la 4 kVA la 300 kVA;
motoare sincrone de la 200 kW la 1600 kW.
2.5.
MA$INA ELECTRICA ASINCRONA. MOTORUL ASINCRON
Marina asincronS este o mainS electrics rotativS de curent alternativ,
formats dintr-un stator i un rotor (in construct normals statorul fiind inductor
i rotorul indus). Tura^ia rotorului nu se aflS intr-un raport constant cu
frecven^a tensiunii re^elei de alimentare a ma^inii, variind o datS cu
schimbarea regimului de func^ionare sau cu varia^ia gradului de incSrcare a
ma$inii.
Maina asincronS poate func^iona stabilin trei regimuri distincte: de
motor, de generator i de frlna electromagnetica. In regim de frinS, marina
asincronS prime^te putere meca- nicS la arbore >i putere electrics de la o
re^ea trifazatS, pe care le transforms in cSldurS, dezvoltind i un cuplu
necesar frinSrii unui mccanism. In cele ce urmeazS, se va analiza regimul de
motor asincron, regim in care maina asincronS func^ioneazS in mod curent.
Motorul asincron este un motor de curent alternativ a cSrui func^ionare
se bazeazS pe existen^a forei de interac^iune electromagnetics dintre
cimpul magnetic invlrtitor produs de inf5$urarea statorului i curenlii indu$i
de acest cimp in conductoarele rotorului.
Acjdunea pe care o are uri cimp magnetic invirtitor asupra conductorilor
parcuri de curenlii indui de acest cimp se poate urmSri in urm&torul
experiment.
Experiment. Intre piesele polare N i S ale unui magnet vertical M, care se
poate roti, se aazS un tub de cupru T (fig. 2.15). Tubul se sprijinS pe un ac al
unui stativ din material neferomagnetic s. Pentru ca tubul sS se poatS roti
liber $i fSrS pendulSri in jurul acului vertical, acesta intrS intr-o micS
adinciturS l a capacului superior al tubului. Cu ajutorul unei rot-i de antrenare
se rotete uniform magnetul. Se observS cS tubul incepe sS se ro- teascS $i
el in acelapi sens cu magnetul, dar cu o viteza mai micd decit acesta.
Prin rotirea magnetului, cimpul magnetic rotitor care apare induce in
peretele lateral al tubului conductor curen^i de induc^e al cSror sens va fi
astfel incit tubul sS se opunS, conform legii Lenz, micSrii magnetului
permanent. Deci in faa polilor nord $i sud ai
,43
r-)nFig. 2.15. Principiul de functionare a motorului asincron.

Fig. 2.16. Rotorul in scurt- circuit tip colivie de veverifd al motorului asincron.
magnetului se vor g5si, respectiv, polii sud i nord produ$i de curentii indui
in peretele tubului conductor. Guplul exercitat de magnet prin intermediul
cimpului sSu magnetic asupra tubului va avea un moment cu atit mai mare
cu cit viteza unghiularS relativS a magnetului fata de tub 27r(n0n) va fi mai
mare.
Partea imobiia a motorului asincron, statorul, cuprinde miezul
feromagnetic, de forma unui cilindru gol, executat din tole de otel
electrotehnic de 0,5 sau 1 mm grosime. La peri- feria interioarS a miezului
feromagnetic sint practicate crestaturi paralele cu axul, uniform distribuite,
in care este introdusa o infa?urare trifazata legata in stea si u in triunghi.
Rotorul, partea mobiia, se compune dintr-un miez feromagnetic de forma
cilindricS, pe periferia ?i In lungul cSruia sint practicate crestaturi. In ele se
afia conductoare de cupru, avind capetele unite prin inele metalice, formind
un rotor in scurtcircuit numit colivie de veverijd (fig. 2.16). Cimpul invirtitor
produs de stator induce in conductoarele rotorului curen|.i electrici. Curentii
indui vor da natere unui cimp magnetic de reactie invirtitor avind o viteza
de rotate independenta de viteza rotorului, egaia i de acela^i sens cu viteza
de sincronism n0, adica cu viteza cimpului statoric (inductor). Cimpul magnetic invirtitor de reacfle este decalat In urma cimpului invirtitor inductor cu
a e (0, re).
Interac^iunea dintre curentul din conductorii rotorului i cimpul magnetic
invirtitor statoric va da na$tere unui cuplu de forte care va roti rotorul in

sensul de rotate a cimpului Invirtitor. Deci, in regim de motor, marina


asinerona preia puterea electrica Px de la re^eaua de alimentare, pe care o
transforma prin intermediul cimpului magnetic invirtitor in putere mecanica P
cedata pe la arbore (fig. 2.17).
Aplicafie. Un motor asincron trifazat are urmatoarele caracteristim
nominate: P i= = 30 kW, U = 380 V, cos 9 = 0,8, rj = 0,9. Sa se calculeze
intensitatea curentului absor- bit de la retea i intensitatea curentului de
faza.
Rezolvare. Din re labile puterii absorbite de la re tea Px ='j/ 3 Uj/j cos 9 i
randa- mentului 7j = P/Pj se obtine //= 24 057/t7/. Daca reteaua este de 220
Y, motorul functioneaza cu Infaurarile statorului legate in triunghi $i Ii =
109,4 A, iar If = 63,2 A. Daca reteaua este de 380 V, motorul functioneaza cu
infaurarile statorului legate in stea $f h = If = 63,2 A.
Viteza de rotate a rotorului este intotdeauna mai mica decit viteza de
rotate a cimpului Invirtitor statoric.
44
Fig. 2.17. Bilantul puterilor active pentru motorul asincron. Pcu ?i PPe
reprezinta puterile echivalente pierderilor prin disipare de cdldura in
inf&^urSri da tori ta efectului Joule i res- pectiv curen^i turbionari in
miezurile fero- magnetice, iar P/r puterea echivalenta pier- derilor
mecanice datorita frecftrilor in lagSre ?i pierderile date de ventilatorul cuplat
la arbore.
Iptr-adevSr, daca n = n0, viteza de rotate relativft a cimpului Invirtitor
rezultant in raport cu rotorul (data de diferen^a n0 n) ar fi nuia, liniile
cimpului magnetic rezultant nu ar mai t&ia conductoarele statorului, t.e.m.
induse ar fi nule i, ca urmare, $i curentii rotorici ar fi nuli, si rotorul ar incepe
s& se frineze. Deci, motorul asincron nu poate atinge viteza de sincronism
(de aici $i denumirea de motor asincron). Marina asincronft functioneaza in
regim de motor pentru viteze de rotate ale rotorului n e. (0, n0). Daca,
datorita cre^teriisarcinii, viteza de rotate a rotorului scade, va crete viteza
cimpului rotitor rezultant fa^a de rotor, deci create intensitatea curentilor
indu$i in rotor, ceea ce are ca urmare cre$terea vitezei rotorului pina la
valoarea vitezei de regim. Creterea intensitatii curentilor indu^i in rotor
duce la o credere a puterii P' provenita din stator, ceea ce atrage dupd sine o
cre?tere a puterii absorbite P, de la re^eaua de alimentare. De aceea, la
pornire, motoarele asincrone cu rotorul in scurtcircuit absorb un curent de
intensitate mare de la retea (de trei pina la $apte ori intensitatea curentului
de regim, adica intensitatea curentului de functionare normaia). In figura
2.17 este prezentat bilantul puterilor active in motorul asincron. Deoarece
are o construct simpia, pornete singur din repaus i nu are contacte prin
perii care sa produca scintei, motorul asincron cu rotorul in scurtcircuit are o
foarte larga intrebuintare la actionarea ma?inilor unelte. Realizarea motorului
asincron se face i in vederea functional in conditii speciale, i anume,
functionarea in aer liber, in mediiacide sau alcaline, pentru climat tropical i
medii explozive.
Aplicafie. Un motor asincron trifazat cu p *= 2 perechi de poli (adica cu 2

perechi de bobine inductoare pentru fiecare faza a infaurarii trifazate a


statorului) este alimentat cu un curent trifazat cu frecventa v = 50 Hz.
Cunoscind viteza de rotate (turatia) cimpului magnetic rotitor fata de rotor, =
60 rot/min, sdse calculeze turatia rotorului i frecventa curentilor indu^i in
spirele infasurarii rotorului.
Rezolvare. Turatia de sincronism este n0 = 60 v/p = 1 500 rot/min. Din
relatia n8 = = n0 n rezulta n = n0 na == t 50060 = 1 440 rot/min.
Frecventa t.e.m. induse in rotor (deci i a curentilor indui In rotor)
depinde de turatia relativa intre cimpul invirtitor i spirele infa$urarii rotorului
i deci va fi:
_ noP _ np __ niP V* 60 60 60
(n0 ?i n fiind date in rot/min, a?a cum se obisnuie$te In mod curent).
Rezulta pentru frecventa curentilor rotorici v2 = - = 2 Hz.
60
Observajie. Turatia de sarcina nominaia, dupa cum se observa i in
aplicatia de mai sus, este apropiata de viteza de sineronism.
Disculie. Daca se aplica la arbore un cuplu moto'r, turatia rotorului create
peste valoarea de sincronism, n > no, astfel incit in rotor se indue curenti
care produc un cuplu rezistent, egal dar de sens opus cuplului motor; maina
asincronfi functioneaza in acest caz. ea generator, transformind lucrul
mecanic in energie eleetrica.
Concluzie: pentru regimul de motor, la maina asincrona n < pentru
regimul de generator n > n0.

45
Problem^ rezolvata
Bobinele inductoare ale statorului unui motor asincron (p = 1) sint
alimentate cu un curent trifazat de frecven^a v = 50 Hz asigurind fiecare un
cimp magnetic cu ampli- tudinea inductiei magnetice Bm = 0,2 T.
Presupunind c5 pe rotor se gSsete o singurS spirS de forma unui pStrat cu
latura a 0,1 m i $tiind ca rotorul are yiteza unghiularS constants (de
regim) to = 300 rad/s, sS se determine:
a) yaloarea maxima (amplitudinea) a fluxului magnetic care traverseazS
spira;
b) valoarea maxima a tensiunii electromotoare induse in spira rotorului;
c) valoarea maxima a intensitStii curentului indus;
d) valoarea maxima a momentului fortelor electromagnetice care
ac^ioneaza asu- pra spirei, in regim de funcjionare;
e) puterea activS disipata in spirS;
f) valoarea vitezei unghiulare tor pentru care energia disipata in spira
rotorului in cursul unei rota^ii complete a cimpului rotitor fa$a de planul

spirei este maxima. Se dau inductan^a spirei L = 5 mH i rezisten^a


acesteia R = 0,1 Cl.
(Olimpiada de FizicS. Proba de baraj, 1979.)
3
Rezolvare. a) Om B A, unde B = Rm, iar aria spirei A = a3.
2
Rezulta <X>m = Bm a2 = 3 10-3 Wb.
2
b) Unghiul Q format de direc^ia cimpului magnetic rotitor cu normala la
spirS variazS in timp conform rela^iei:
0(0 = (to0 ~ >)t + 0O.
astfel incit:
= 0>mCOS [(tO0 )< + 0O].
RezultS:
e = Om(to0 to) cos[(to0 to) t + 0O 7C/2], de unde Em = Om( to0 to).
Se ob^ine: Em = 3 10"3 (314,16 - 300) = 4,248 10~2 V.
Em
4,248 102
c) An
= 0,346 A.
l/L2(to0 - tor)2 + R2 (/ 25-106-14,162 + 10~2 d) Mmnx = Fmax a == BIma
a *=
= 3 10-3 0,346 = 1,038 10-3 N m.
EmIm _______________________R
4,248 lO-2 0,346
e) P = U / cos <p =
2 l/L2(to0 - to)2 + R2
0,1
f) W = P T
= mR
mR
1,5 -0,1 ito0 to)2
= 5,98 mW. 2n
C
J
2 Z,2(to0 to)a + R2 to0 to
1
TC<X&R
E2(u>o <o) +
R2
I L\/ COg - CO
to0 to L
deci, pentru ca W sS fie maxim, este necesar ca
0,1
V 0
R.___V
>o ~ J
+ 2 RL
R
to0 to = -

L
5 10-8
= 20 rad/s i to .= to0 20 = 294 rad/s.
46
2.6.
MA$INI DE CURENT CONTINUU
Principiul de functionare a generatorului de curent continuu. Gel mai simplu generator de curent continuu se obtine folosind o spira care se rotete
^
intr-un clmp B dar avind in locul celor doua inele metalice un singur inel,
sectionat in doua jumata^i, Lx i L2, izolate una de alta i de ax. Jumatatile de
inel se numesc lamele colectoare, iar impreuna alcatuiesc un colector. 0
lamelS este legata la un capat al spirei, iar cealalta lamela, la celalalt capat
al spirei. Pe lamela apasa cite o perie (Pj i P2) care se conecteaza la capetele
rezistorului R din circuitul exterior (fig. 2.18).
Curentul circula in spira intr-un sens intr-o jumatate de rotate, a<E(0,7r) i
in sens contrar in a doua jumatate, a (7c, 27t), schimbarea sensului
curentului avind loc cind spira trece prin pozi^iile in care este strabatutS de
fluxul magnetic de valori extreme, +0TO i <]>TO. Cind are loc trecerea prin
aceste pozitii, se schimba sensul curentului din spira i pozi^ia lamelelor
colectorului in raport cu periile. De aceea, tot timpul, peria Pj constituie
borna pozitiva (+), in timp ce P2 este borna negative () a generatorului.
Prin intermediul colectorului t.e.m. alternativa si intensitatea curentului
alternativ indus in spira se modifica in asa fel incit variatia lor periodica este
in acelai sens, varialie numita pulsatorie (fig. 2.18, b). Asadar, in acest caz,
t.e.m. masurata la borne cind circuitul exterior este deschis si intensitatea
curentului unidirectional (sau continuu) prin circuitul exterior reprezinta
marimi pulsatorii. Procesul de modificare prin intermediul colectorului a
t.e.m. 0 inleiisitatii curentului alternativ, induse in spira care se rote$te
uniform intr-un cimpmagnetic uniform, in marimi pulsatorii se nume$te
redre- sare ps cale mecanica. Colectorul generatorului de curent continuu
reprezinta, deci, un redresor mecanic. Pentru a se objine in circuitul exterior
un curent continuu cu variatii mai reduse ale intensitatii, in locul unei singure
spire
se pot folosi doua spire plane separate (fig. 2.19), care fac intre ele unghiuri

Fig. 2.18. Intensitatea curentului indus


indus

Fig. 2.19. Intensitatea curentului

intr-un generator de curent continuu


intr-un generator cu dou5 spire,
care fac
cu o singurS spirS.
intre ele unghiuri de 90.

47
de 90, colectorul fiind prevazut cu patru lamele metalice. T.e.m. induse In
cele doua spire la o rotate completa, si e2, vor fi defazate Intre ele cu 7r/2 rad
sau, In timp, cu un sfert de perioadfi, 71/4. Din figura 2.19, b se observa ca
t.e.m., e, variaza mai pujin decit fiecare dintre componente, valoarea minima
pentru e nemaifiind nula.
2.6.1.
Construcfla i functionarea mainilor de eurent continuu. Marina
de eurent continuu are trei par|i principale: inductor, indus i colector. Spre
deosebire de mainile de c.a., la ma^inile de c.c. statorul este inductor, iar
rotorul este indus. Explicatia consta in faptul ca la generatoare, pentru ob$inerea curentului continuu in circuitul exterior din curentul alternativ, este
necesar ca infaurarea indusului sa aiba capetele legate la lamelele colectorului, care ii indeplinete rolul de redresor mecanic, rotindu-se in raport cu
periile. Generatorul de c.c. se mai denumeste si dinam.
Inductorul (statorul) este alcatuit dintr-o carcasa din fonta, o$el turnat sau
tole de o^el electrotehnic, pe care se fixeaza una sau mai multe perechi p de
poli. Polii sint forma^i din electromagnet!, prin bobinele carora trece curentul
continuu de excitable, sensurile de infaurare a bobinelor fiind astfel incit
polii nord alterneaza succesiv cu polii sud. Inductorul produce fluxul
magnetic inductor. Excitat'ia inductorului poate fi de dou& feluri: excitafie
independenta, cind curentul de excitafie este furnizat de o sursa separata de
eurent (fig. 2.20, a) sau excitape proprie (autoexcitafie), cind curentul de
excitajle este furnizat de generatorul insusi (fig. 2.20, b, c, d). Sint trei
sisteme (tipuri) de excitaj-ie proprie: tn serie, la care bobinajul de excitafie
legat in serie cu indusul este parcurs de curentul de sarcina al generatorului
(fig. 2.20, b)', in deriva\ie sau unt, cind circuitul de excitable este legat in
paralel cu indusul (fig. 2.20, c), deci numai o mica parte din curentul generat
in indus parcurge infaurarea de exeita|ie; mixta sau compound, cind circuitul de excitatie este alcatuit dintr-o infaurare derivable alimentata de la
perii i o infasurare serie parcursa de curentul de sarcina (fig. 2.20, d).
Dinamul cu autoexcita^ie serie are infSur5rile electromagne(-ilor din sirma
groasa i spire purine, deoarece prin ele circula curentul total generat. La
autoexcita^ie unt infaurarile electromagnetilor au spire multe din sirma

a
b
C
d
Fig. 2.20. Schemele generatoarelor de eurent continuu: a) cu excitatie
separata: b) cu excitable serie; c) cu excitatie derivable; d) cu excitable
mixta.
48
a
c
b
d
e
Fig. 2.21. Pir^ile principale ale mapnii de eurent continuu.
sutyire, ca sa circule prin acestea curen^i de intensitate mied. De o parte $i
de alta a carcasei (fig. 2.21, a) sint fixate scuturile (capacele) (fig. 2.21, b, c)
avind in centru lagarele. De lagare ori de carcasa se fixeaza portperiile (2.21,
d) a^ezate pe o piesa de sus(,inere comuna. Portperiile sustin i apasd
periile (in general din grafit) pe lamelele colectorului (2.21, e).
Indusul (rotorul) are forma unui cilindru facut din tole sutyiri de o^el
electrotehnic de 0,5 mm, izolate intre ele, pentru a impiedica formarea
cureh- ^.ilor turbionari, dispuse perpendicular pe arborele mainii. Pe
suprafa^a cilindrului rotoric si in lungul lui se fac nifte crestaturi in care se
aaza con- ductoarele care formeaza infaurarea indusului. In aceste
conductoare ia na^tere t.e.m. indusa. Infaurarea indusului este legata la
lamelele colectorului. Arborele (axul) rotoric se executa din o(,el si are rolul
sa transmita cuplul mecanic intre rotor i capatul de arbore liber, in cazul
motorului, sp invers pentru generator. In cazul generatorului, rotorul este pus
in mi^care de rotate de catre un motor primar exterior, de exemplu un
motor Diesel, o turbina sau chiar un motor electric.
Colectorul (fig. 2.21, e) se aaza pe acelai ax cu rotorul. Are forma cilindrica i este alcatuit din lamele de cupru de sectiune trapezoidala, izolate
intre ele cu foi de mica i izolate fatd de piesele de stringere. Pe lamele, diametral opuse, calca periile. Extremita^ile bobinelor lnfaurarii rotorice se
lipesc la lamelele de colector cu cositor sau cu argint.
2.7.
GENERATORUL DE CURENT CONTINUU
Bobinele de excitatie ale polilor, parcurse de curentul de excita^ie de
intensitate 7e, produc un cimp magnetic ale carui linii se inchid prin carcase,
poli, intrefier i pachetul de tole al rotorului (fig. 2.22), Totalitatea liniilor de
cimp care tree de la un pol Ia indus formeaza fluxul magnetic inductor O al
ma^inii. Periile sint astfel plasate pe colector incit curentul sa treaca nu- mai
intr-un anumit sens. La mersul in sarcina, indusul este parcurs de curen- tul

rotoric de intensitate Ir producind si el un cimp magnetic denumit cimp de


reaepe. Cimpurile magnetice ale indusului si inductorului se compun intr-un
cimp magnetic rezultant. In zonele in care cimpul inductor are acelasi sens
cu cimpul de reactie, cimpul rezultant se intensified, iar zonele in care
4 Fizicfi, cl. a Xl-a
49
ceJe doua cimpuri au sensuri contrare, cimpuJ rezultant este slabit. Ca
urmare a deformarii cimpului rezultant, periile se decaleaza fata de axa
neutra geometrica in sensul rota^iei roto- rului (la motor, decalarea periilor
se face in sens invers).
Pentru obtinerea unor t.e.m. mai mari i cu variatii cit mai reduse, pe
rotoarele dina- murilor folosite in practica se infasoara mai multe bobine
facind intre ele unghiuri egale, colectorul fiind prevazut cu un numar corespunzator de lamele. Astfel, folosind 16 bobine, variatiile tensiunii scad sub
1%, iar cu 30 de bobine, sub 0,1%, adica practic se obtin o ten- siune la
borne i un curent continuu constante. Dinamul transforma energia mecanica
transmisa de motorul primar rotorului in energie electrica.
Temiunea electromotoare E produsa de un generator de curent continuu
(dindm) este propor\ionala cu numarul de spire N ale rotorului, cu valoa- rca
0 a fluxului magnetic inductor al ma$inii $i cu numarul de rotafii pe secunda
n (tura\ia) ale rotorului:
E = KN<S>n,
unde K este un coeficient care depinde de construct masinii. 0 parte din
t.e.m. E acopera caderile interioare de tensiune, iar restul ajunge la borne ca
tensiune la borne U.
In cazul dinamului serie (fig. 2.20, b) tensiunea la borne, conform legii lui
Ohm, va fi:
U = E - (r + rt) /,
In care r este rezisten(,a rotorului, r{ rezisten(,a infaurarii electromagne^ilor
inductorului (infasurarea de excitatie), iar I este intensitatea curentului prin
consumatorul R din circuitul exterior.
In cazul dinamului derivable (sunt) (fig. 2.20, c) tensiunea la borne va fi in
acelai timp si tensiunea la perii; caderea de tensiune pe infa^urarile
inductorului este:
U = E rlr = rj,,,
unde s-a notat prin Ir intensitatea curentului din rotor i prin Ie intensitatea
curentului de excitatie.
Func(-ionarea generatoarelor de c.c. se bazeaza pe existenta unui magnetism remanent datorita magnetizarii inductorului din func^ionarile anterioare. La pornire Ie = 0, masina produce o t.e.m. egala cu aproximativ 2 5%
din t.e.m. nominala. Fluxul magnetic inductor creste indata dupa pornire
lntrucit fie tot curentul indus, fie doar o parte a sa (dupa tipul de autoex-

sensul t.e.m. induse, la funcOo- narea in gol.


50
tila^ie), slrabate infasurarea de excitatie i produce un cimp magnetic care,
daca are acelasi sens cu cimpul remanent, va da un cimp rezultant marit. In
acest caz, t.e.m. a generatorului creste si, ca urmare, va creste si
intensitatea curentului de excitatie care marete, la rindul sau, fluxul
magnetic inductor si asa mai departe. Se ajunge astfel ca in scurt timp
generatorul sa functio- neze la parametrii nominali, adica sa dea tensiunea ssi intensitatea curentului la valorile cores- punzatoare functionarii normale a
masinii gene- ratoare de c.c.
2.7.1.
Cuplul rezistiv i randamentul generatorului de curent continuu.
In prezenta cimpului magnetic produs de polii de excitatie, rotorul mainii
este invirtit de un motor primar, care cedeaza generatorului la capatul de
arbore, o putere mecanica P1 egala cu suma dintre puterea electromagnetic^
definita ca P EIr, puterea corespunzatoare frecarilor Pfr i puterea
corespunza- toare pierderilor in fier Ppc. La func^ionarea in sarcina a
generatorului,
intre curentii din conductorii rotorului si cimpul inductor B apar forte electromagnetice Fr, care creeaza un cuplu electromagnetic rezistent avind
momentul Me\ dar
P = 2 Frv 2 Froir = Meto si P = EIr KNQ>nIr, deci Me = Pjoi = P/2nn =
K'N<&Ir (fig. 2.23), unde co = 2nn este viteza unghiulara a rotorului, n
tura^ia lui, K' = K/2n.
Randamentul generatorului (dinamului) este egal cu raportul dintre
puterea electrica generata la bornele sale P2 = UI, adica cedata re^elei
(putere utila) i puterea P] a motorului care il actioneaza (putere consumata):
n = PtIPi = UIIPV
Generatoarele de c.c. se folosesc in instala\iile de electroliza, ca
excitatoare la generatoarele de c.a., pentru obtinerea curentului necesar
sudurii prin arc electric, la autovehicule etc.

Fig. 2.23. Producerea cu* plului rezistiv la generatoarele de curent continuu.


2.8.
REVERSIBIUTATEA MA$INILOR EIECTR1CE DE CURENT
CONTINUU. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARY $1 MARIMILE CARACYERISTICE
ALE MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
lii generator de curent continuu alimentat de la o retea de curent continuu
se rote.^lr, ahsoarbe energie electric,^ .'-i efectueazit lucru mecanic,
devenind rstfel motor de curent
it(inuu. Sc spune Ca marina de curent continuu este repe'rsibila. " *'4
5.1
4*
Consider5mc3 marina electrics (fig. 2.24, a) functioneaza ca generator: se
rote^te In sens trigonometric cu tura^ia n $idebiteazain re tea curentulde
intensitate 7. T.e.m. indusa 2s are sensul, caicurentulindus (rotoric),dela
peria P2la Px i satisfaceecua^ia U E rlr. Momentul cuplului
electromagnetic Me avlnd un sens invers sensului de rotate al rotorului,
cuplul electromagnetic este rezistent. DacS se reduce fie tura^ia n, fie
intensitatea curen- tului de excita^ie Ir, t.e.m. E devine inferioara tensiunii
re^elei U, iar curentul prin rotor i prin circuitul de legSturS cu re^eaua i$i
schimbS sensul. Din expresia momentului cuplului electromagnetic Me
K'N<S>Ir rezulta cS momentul i$i schimba sensul fie prin inver- sarea
sensului liniilor de cimp care produc fluxul inductor O, fie prin inversarea
sensului curentului din rotor 7r. In cazul analizat, se schimba sensul
curentului rotoric, deci se schimba sensul cuplului electromagnetic, care
devine cuplu motor, i marina functioneaza acum in regim de motor (fig.
2.24, b). T.e.m. are tot sensul de la peria P2 la peria Pr deoa- rece nu s-a
schimbat nici sensul de rotate, nici sensul fluxului, dar valoarea
eisecalculeazS din ecua^ia U = Ec + r/r. T.e.m. indusa devine, acum, tensiune
contraelectromotoare Ec, denumitS astfel pentru cS are sens contrar tensiunii
U de alimentare (fig. 2.25, a, b). Aa- dar, tensiunea aplicatd la bornele
motorului trebuie s& echilibreze cdderea interioard de tensiune ft tensiunea
contraelectromotoare din rotor.
La func^ionarea in sarcinS, motorul absoarbe o putere Px = VI, necesarS
producerii puterii electromagnetice P = EcIr i acoperirii pierderilor prin efect
Joule din InfS- urarta rotorului i din infa?urarea de excita^ie. O mica parte
din puterea P acopera pierderile mecanice (prin frec3ri) i in fier, partea cea
mai mare din P constituie puterea mecanica utild Pt disponibila la capatul

arborelui motorului (fig. 2.26, a, b).


Randamentul motorului este dat de raportul dintre puterea utild.
(mecanica) P% i puterea absorbita (electrica), de la retea, P2; deci TJ = P?/Pj
= Pt/UI.
Intruclt M ~ G>/r, motorul dezvolta un cuplu mare, cind lnfaurarea
rotorului este parcursa de un curent intens i cind fluxul inductor este mare.
Exemplu. Un motor de c.c. cu randamentul 0,8 furnizeaza o putere utiia
de 8,8 kW fiind alimentat la o tensiune continua de 220 V.
Care este intensitatea curentului absorbit de la retea i rezistenta
electrica a motorului?
Rezolvare. Pu = ?jPc i)U7, de unde I = PuJi)U = 50 A. Rezistenta totala
inte- rioaraa motorului (care este egalacu rezistenta infa$urarii rotorului)
este R *=Ujl = 4,4 2

a
b
Fig. 2.24. Reversibilitatea ma^inii de curent continuu: a) func* tionarea ca
generator; b) functionarea ca motor.
52
g

Fig. 2.25. Sensul t.e.m. ial curentului indus la generatorul de curent

continuu (a) i sensul t.c.e.m. la motorul de curent continuu (b).


Propriet&file motoarelor de curent continuu. Proprietatile motoarelor de
c.c. se redau cu ajutorul caracteristicilor de func^ionare i caracteristicilor de
reglaj, care depind de tipul de excita^ie a motorului.
Dintre caracteristicile de func^ionare a principalelor tipuri de motoare vor
fi prezen- tate cele mai importante din punctul de vedere al exploatSrii
motoarelor.
Motorul cu excitafie serie (fig. 2.27, c). In acest caz, tensiunea de
alimentare U echi- libreazft t.c.e.m. Ec i acoperfi atit caderea de tensiune pe
rotor r/r. cit i cea de pe infau- rarea de excitafie rj/e, U = Ec -f- (r + ri)I, unde
I = Ir = Ie. La pornirea motorului, Ec = 0, intensitatea curentului este mare
(cam de 10 ori mai mare declt valoarea nominaia) deoarece suma r + r este
foarte mica, de ordinul ohmului. Pentru a evita deteriorarea Infa^urarilor de
un asemenea curent intens, pornirea motorului se face cu ajutorul unui
reostat de pornire Rp care ulterior se sooate din circuit. La pomire,
infaurarea de excitafie produce un flux intens, ~ /. De aceea, momentul
cuplului motor (M ~ tf>/) create foarte mult, M ~ P. Tura|.ia n = EC/KNQ> = U
[r + rfiljKN <,D este mica. Cuplul initial de moment mare i tura^ie
ini^iaia mica explica de ce motorul cu excitafie serie se folose^te la
macarale, excavatoare, in trac^iunea electrica, avlnd totodata proprietatea
de a-i modifica tura^ia in functie de sarcina: cind sarcina create,"tura^ia
scade, iar momentul cuplului create.

a
b
Fig. 2.20. Bilan^ul puterilor active in marina de curent continuu: a)
generator: P \ = Pa~l Pfr ~f" PFe -i-PrCu-t-PCue = P-|- Pfr P Fe 5 b) motor:
P% P + Pr Cu + Pc = Pa 4" Pfr 4" /*F + PrCu 4~ PCu e*
53

Fig. 2.27. Sistemele de excitatie pentru motoarele de curent continue: a)


excita^ie separata; b) excitatie derivable; c) excitatie serie; d) excitable
mixta.
Unul din dezavantajele motorului serie il constituie posibilitatea ambaiarii
lui la mersulin gol, adica a creterii excesive a tura^iei, cind motorul nu este
incarcat, ceea ce poate produce defectarea rotorului, datorita fortei
centrifuge care poate smulge infS^urarea de pe rotor. Din acest motiv,
motorul serie nu se porne^te in gol, ci de la o sarcina minima egaia cu
aproximativ o patrime din sarcina nominaia.
Viteza de rotaiie (turajia) se poate regia prin modificarea tensiunii de
alimentare, conectind reostate limitatoare de curent in serie cu motorul sau
conectind doua motoare in serie (revine fiecarui motor o tensiune E7/2), sau
in paralel (revine fiecarui motor in- treaga tensiune U a re^elei de
alimentare). Acest din urma procedeu, de cuplare a motoarelor In serie,
respectiv in paralel.se folose^te la locomotivele i tramvaiele electrice.
Reglarea turat'iei se poate face ?i prin varia^ia fluxului inductor cu
ajutorul unui reostat legat in paralel cu infa$urarea de excitatie, prin a carui
variate se modifica inten- sitatea curentului de excitatie, deci $i a fluxului
inductor.
Motorul cu excitatie derivatie (fig. 2.27, b). Curentul de alimentare / se
imparte in curentul 7r prin rotor $i curentul Ie prin infa?urarea de excitatie,
astfel ca I Jr + Je.
Pentru a mic$ora intensitatea curentului de pornire se folosete un reostat
de pornire (fig. 2.28), alcAtuit din mai multi rezistori fixa^i de ploturile
(contactele) 15, maneta m i bara metalica semicirculara suport, pe care
luneca maneta m, legata la plotul 1. Pornirea se face cu reostatul Rp in
pozi(,ia de rezistenta maxima (m pe pozi^ia 1), aa incit intensitatea lr = [U
Ec)j[r + Rp) sa fie mica, evitindu-se astfel $ocul de curent la pornire.
Motoarele-derivajie prezinta avantajul de a-?i pastra turajia aproape
constanta cind variaza sarcina, daca sint alimentate sub tensiune constanta.
Intr-adevar, turajia motorului data de relate n (U rIr)/KN<I> scade
proportional cu diferenta (U r/r), la un flux inductor <X> constant.
Rezistenta r a rotorului fiind foarte mica (ohm, zecimi sau chiar sutimi de
ohm), aceasta diferenta variaza putin cu sarcina. In cohsecinta, turatia
motorului este aproape constanta,-^vind o variate de 1 5% din turatia

nominaia, de la mersul in gol pina la sarcina nominaia.


.Motoarele-derivatie sint folosite pentru punerea in mi$care a ma^inilcr
care trebuie sa functioneze cu viteza constanta: ma$ini-unelte, laminoare,
pompe, ventilatoare etc.
Prin exemplele date mai sus, de folosire a motoarelor de c.c., nu s-a
epuizat enume- rarea multiplelor utilizSri.
Astfel, locomotivele Diesel-electrice sint locomotive puse in mi^care de
motoare electrice alimentate do un dinam actionat de un motor Diesel. In
cazul locomotivei Diesel- electrice de 2 100 kW, fabricata la uzina
Electroputere -Craiova, curentul electric produs este trimis la ^ase motoare
cu excitatie serie, cuplate cu osiile motoare ale locomotivei. La aceea^i
uzina se fabrica locomotiva electrica cu o putere de 6 950 kWa carei
alimentare se face prin retea electrica aeriana prin intcrmediul unui troleu.
5.4
Pentru pornirea motoarelor auiovehieuleior se folosesc, de obieei,
motoare-serie denumite dernaroare, care se alimenteazft de la acumulatori.
Inversarea sensului de rotatie al motorului de c.c. se poate face prin
inversarca legft- turilor, fie la circuitul de excitatie, fie la circuitul rotorului.
Un motor de c.c. func[ioneazd $i dacd este alimentat de curent alternativ,
pentru eft el !?i pftstreazft sensul de rotate in decursul orieftreia din
alternan^e. Astfel de motoare cu colector alimentate in c.a. nu se utilizeazft
decit pentru puteri mici: la maini de gfturit portabile, aspiratoare de praf,
venlilatoare $i alte aparate de uz casnic.
Probleme rezolvate
1. 0 piatrft de polizor cu diametrul de 0,2 m este act'onatft de un motor
de c.c. care produce 3 000 ture/min (fig. 2.29). Piesa care se lefuiete este
apftsatft normal pe piatra de polizor cu for^a de 200 N, coeficientul de
frecare intre piesft i piatrft fiind TC-1. Motorul de c.c. are randamentul 0,8 $i
functioneazft la tensiunea de 200 V datft de un grup conver- tizor (motor de
c.a. -f- dinam). Dinamul are excita^ia in derivatie, rezistent^ indusului 1,2 Q,
rezistenta infft^urftrii de excitatie 80 Q $i randamentul 0,9. Grupul
convertizor absoarbe de la reteaua de alimentare puterea de 4 k\V. Sft se
calculeze:
a) puterea utilft a polizorului;
b) intensitatea curentului de alimentare a motorului polizorului;
c) t.e.m. a dinamului (se neglijeazft eftderea de tensiune pe l'irele de
legftturft dinam- polizor);
d) randamentul motorului converlizorului;
e) sft se arate eft randamentul intregii instala^ii se ealculeazft cu relatia
-q =
(Olimpiada de Fizicft 1977, etapa judeteanft).
Rezolvare. a) PU3
= aFn = 2 000 W, unde u. este
coeficientul de
2 60
frecare, Fn forta normalft, D diametrul pietrei polizorului, n turatia, in
ture/min.

b) 7)3 = ^2., dar PC3 = PU2 = UI, de unde I = ^ = 2 - = 12,5 A.


PC3
T]3t7 0,8 - 200
c) Intensitatea curentului in inffturarea de excitatie a dinamului este
Intensitatea curentului prin rotor este I: Rezultft E = U + rlr = 218 V.
d) % = ^ > dar PUI = Pc2 = i j

2,5 A.
= I + Ie = 15 A.
u2 = UI, de unde = 0,694 = 69,4%.

Fig. 2.28. Reostat de pornire a unui motor Fig. 2.29. Pentru problema
rezolvatft 1 de curent continuu-derivatie.
55
e)
7\aP U2 __ t)ari2^> 1
Pet
PCl
2. Un dinam-deriva{,ie cu K = 1, are 90 de crestaturi pe rotor isi cite 12
conductor! pe crestatura. Dinamul func|ioneaza la 1 500 ture/min i un flux
magnetic inductor de 60 mWb, iar rotorul i inf3$urarea de excitable au
rezisten^ele de 2 1, respectiv 400 Q. Intensitatea curentului ih rotor este de
25 A, iar puterea furnizata de motorul de antre- nare este de 22 kW. S3 se
determine:
al intensitatea curentului debitat i rezistcn(.a consumatorului (rezisten(,a
circuitului dinamului);
b) randamentul;
c) tensiunea la borne pentru o sarcin3 de 30
Rezolvare. a) Observind c3 N = 45 12 = 540 spire, t.e.m. produs3este E
= KNQ>n = = 810 V. Tensiunea la bornele dinamului este U = E rlr = 760
V. Intensitatea curentului care parcurge inf3urarea de excitable fiind Ie = U/ri
1,9 A, se ob^ine pentru intensitatea curentului debitat (curentului de
sarcina) / = Jr Ie 23,1 A. Sarcina dinamului, pentru acest caz, corespunde
unei rezistenje Rs = y = 32,9 Q.

b) = = 0,798.
Pi
c) Intensitatea curentului prin rotor este, pentru noua sarcina,
Jr
= I' Ie =
+ tr
Rs ri
'
Ft 4* rJ
Caderea de tensiune in rotor este rlr = rW -, iar din expresia tensiunii
Rs ri
la borne U' = E rlr rezulta:
U' =
1+r
Rs + r,- Rsri
= 755,836 V.
8. Un motor cu excita^ie derivable are intensitatea curentului in rctor Ir =
48,4 A, tensiunea nominaia U 220 V i turajia nominaia n = 1 OOOrot/min.
tiind c3 rotorul i inf3urarea de excitajie au rezistenjele r 0,28 fl,
respectiv r* 88 Q, se cer:
a} puterea nominaia i randamentul motorului;
b) rezisten^a reostatului de pornire pentru ca, avind momentul cuplului
de sarcina egal cu momentul cuplului nominal, tura^ia sa scada la n' 700
rot/min;
c) randamentul motorului in acest caz.
(Se neglijeaza pierderile mecanice in interiorul ma^inii i pierderile in
fier.)
o on
Rezolvare. a) I = Ir + Ie = 48,4 + = 48,4 + 2,5 = 50,9 A;
88
Pt = UI = 11,198 kW.
Neglijind pierderile in fier i cele mecanice (frec3rile la lag3re i cu aerul): Pt
= Pt - Pcu C = 11 198 - 0,28 48,4* - 88 2,5* = 9 992 W, iar randamentul
va fi
P. a qqq
7) = = = 0,892, respectiv yj = 89,2%. Px
11 198
56
b) Prin introducerea unui reostat de pornire de rezisten{.A Bp, tensiunea
la borne devine U = Ec -(- (r + Rp)Ir> iar Ec = KN<bn la tura^ia nominaia i Ec
= KN<t>n' la tura^ia n' = 700 rot/min. Cunoscind ca Ec = U rIr = 206,45 V,
raportul celor doua t.e.m. Ec i Ec va fi:
deci:
, de unde Ec = Ec = 144,5 V, Ec n
n
Bn
7 - c
/r
220 - 144,5 48,4

- 0,28 = 1,28 fl.


c) Puterea absorbita ramine neschimbata, Px = 11 198 W.
Pierderea de putere (caidura disipata intr-o secundA) va rAmine, de
asemenea, neschimbata: Pcu e = n ll = 88 2,52 == 550 W.
Pierderea de putere in indus (rotor) va fi:
PrCn = (r + Bp)Ir = 3 654,4 W.
Puterea ulila va fi: P'% = Pi Pcue Pr Cu = 6 993,5 W, iar randamentul
motorului in noile condign:
Po
A QQQ K
t] -p =
^ ~~ = 0,624 sau, in procente, rj = 62,4%.
INTREBARI
1. Care sint fenomenele care stau la baza func{,ionArii ma^inilor electrice?
2. Prin ce mArimi se caracterizeazA cimpul magnetic invirtitor?
8. SA se compare montajul trifazat stea cu montajul trifazat triunghi.
4. Cum se explicA denumirea de ma$inA sincronA?
5. Care este utilizarea cea mai largA data ma^inii sincrone, generator sau
motor? Dar a ma^inii asincrone?
6. Prin referire la tura^ia mainilor electrice de curent. alternativ trifazat sA
se explice de ce se preferAsAse construiascA aceste ma$ini cu mai mult
de o singurA pereche de poli pe fiecare fazA.
7. Care parte a motorului sincron produce cimpul magnetic invirtitor de
reac^ie?
8. SA se explice rolul de redresor mecanic al colectorului.
9. SA se explice autoexcita^ia ma^inilor de curent continuu.
10. SA se arate prin calcul cA turajia cimpului magnetic de reac^ie la
motorul asincron este egalA cu tura^ia cimpului inductor.
PROBLEME
1. Rotorul unui alternator monofazat care are 50 perechi de poli se rotete cu
tura^ia de 2 400 rot/min. SA se calculeze frecven^a t.e.m. alternative
generate.
R: 2 kHz.
57
2. Un receptor trifazat cu conexiunea in stea are rezistor si bobine identice
pe cele trei faze: R = 4 H, L = 3 10~2/n H. Tensiunea de linie este 380 Y,
iar frecven^a 50 Hz. Se cer:
a) tensiunea de fazS;
b) intensita{,ile curen^ilor de fazS;
c) puterile activS $i reactive ale receptorului.
R: 220 V; 44 A; 23,232 kW; 17,424 kVAR.
3. Receptorul in conexiune stea din problema precedents se schimbS in
eonexiune tri- unghi. S5 se calculeze:
a) intensita^ile curen^ilor de fazS i linie;
b) puterile activS i reactivS ale receptorului.
R: 76 A, 132 A; 70 kW, 52,5 kVAR.
4. Rotorul unui hidrogenerator trifazat sincron, avind 40 perechi de poli, se
rote^te cu 75 rot/min.

SS se calculeze t.e.m. indusS intr-un conductor al infS$urSrii statorice A X


al ma- sinii, $tiind.ca induc^ia magnetics intre polii inductori in intrefier este
repartizatS sinusoidal.
Diametrul rotorului este de 800 cm, lungimea activS a rotorului 75 cm;
induc^ia maxima in punctul median dintre polii inductori este 0,7 T.
R: 16,5 sin 100 <o* V.
6. Jnfa^urSrile unui alternator trifazat sint legate in stea; t.e.m. a fiecSrei
faze este 220 V. Receptorul este constituit din trei bobine identice in stea,
fiecare bobinS avind rezisten^a 6 ft $i reactan^a 8 0. SS se determine:
a) intensitat-ile curen^ilor de fazS i de linie;
b) puterea consumatS de receptor.
R: 22 A; 8,72 kW.
6. La o re^ea trifazatS in stea sint conectate in paralel pe fiecare fazS cite 10
becuri cu puteri $i tensiuni de 100 W i 220 V. Re^eaua trifazatS are
tensiunea de linie 220 V. SS se determine:
a) intensitS^ile curenjilor de fazS $i linie;
b) puterile reactivS, aparentS i activS;
c) aceleai mSrimi de la punctele a) i b), pentru montajul in triunghi al
grupelor de becuri in paralel.
R: 2,63 A; 0,1 kW; 7,87 A, 0,3 kW.
7. La o re^ea trifazatS in stea fSrS fir de nul sint conectate in paralel cite
patru becuri pe fiecare fazS. a) SS se determine intensitatea curentului de
fazS, dacS tensiunea de linie este 220 Y, iar rezisten^a unui bee 80 LI. b)
Care sint intensitS^ile curen^ilor pe faze, dacS se intrerupe sau dacS se
scurtcircuiteazS o fazS a sarcinii? (Nu se va considera varia^ia rezisten^ei
becurilor cu intensitatea curentului.)
R: 6,35 A; 5,5 A, 11 A.
8. Un dinam derivable este antrenat de un motor cu puterea de 6,5 kW i
tura^ia de 1 200 rot/min. Dinamul debiteazS un curent cu intensitatea de
45 A, sub o tensiune la borne de 120 V. Intensitatea curentului in
infSsjurarea de excitable este 2 A. Rezisten^a rotorului este 0,15 ft. SS se
determine:
a) rezisten^a infSurSrii de excita^ie;
b) intensitatea curentului din rotor;
c) t.e.m. a generatorului;
d) randamentul;
e) momentul cuplului de antrenare.
R: 60 ft; 47 A; 127 Y; 0,83;
51,8 Nm.
58
)
r
9. Tensiunea la bornele unui dinam derivabie este egal3 cu 110 V,
intensitatea curen- tului in rotbr este de 47,5 A, iar in circuitul exterior, de
45 A.
& se determine:
a) intensitatea curentului in inductor i rezistenba acestuia;
b) puterea motorului care antreneazS dinamul, dac3 randamentul este 0,85.

E: 2,5 A, 44 2; 5,832 kW.


10. Un dinam-serie produce un curent de intensitate 20 A, cu t.e.m de 200
V. Rotorul are rezistenba de 0,2 2, iar inductorul de 0,15 1. Care este
tensiunea la perii i tensiunea la borne?
Rj 196 V; 193 V.
11. Un dinam-deriva^ie produce t.e.m. de 120 V, iar intensitatea
curentului in circuitul exterior este de 30 A; intensitatea curentului in
inductor este de 1,5 A, iar rotorul. are rezistenba de 0,2 1. S3 se
determine tensiunea la borne $i rezistenba inductorului.
R: 113,7 V; 75,8 a
12. Un dinam-deriva^ie este utilizat pentru incSrcarea unei baterii de
acumulatoare cu un curent de intensitate 15 A. Bateria are t.e.m. de 50 V
i rezistenba interioarfi de 0,5 1. Rezisten^ele inf3?ur3rilor dinamului
sint de 160 1 pentru inf3?urarea de excitable iji 0,5 1 pentru
inf3$urarea rotorului. Conductoarele de legSturS intre dinam i baterie au
o rezistenb3 totals de 0,6 D. S3 se calculeze t.e.m. a dinamului.
R: 74,2 V.
18. Un dinam-derivabie incarc3 o baterie format3 din 60 elemente identice
de acumulator legate in serie. Rezistenba indusului este de 1,5 1,
rezistenba inductorului este 60 2, rezistenba unui element este de 0,02
2, iar rezistenba conductoarelor de legStura, neglijabilS.
a) tiind c3 t.e.m. a unui element este de 2,1 V, s3 se afle ce t.e.m. trebuie
s3 fie gene- rat3 in indus pentru ca intensitatea curentului de incSrcare s3
fie de 15 A.
b) Flan$a de cuplare dintre motorul de antrenare i dinam desfScindu-se
accidental, bateria de acumulatoare debiteaz3 prin dinam, transformindu1 in motor. Motorul se va invirti In sens invers i va produce o t.c.e.m. de
115 V. S3 se determine intensitSbile curenbilor de descSrcare a bateriei,
prin indus i prin inductor.
Mi 170,1 V; 5 A, 3 A, 2 A.
14. Un motor derivabie are puterea util3 de 12 kW dac3 funcbioneazS sub
tensiunea de 220 V, cu un randament 0,8, iar rezistenba inf3ur3rii de
excitabie este de 55 2. Se cer:
a) intensitatea curentului care str3bate inductorul;
b) intensitatea curentului absorbit de motor de la rebeaua de alimentare;
c) puterea disipatS in motor.
Rs 4 A; 68,18 A; 15 kW.
p
R
^ 3.1. Principiul transformatorului. 0 problema importanta a electroenergeticii este transportul cu pierderi cit mai mici a energiei electrice de la locuJ
de producere la consumatori, pe distance mari. Pentru o anumita putere
electrica de transportat (P = Ul), randamentul este cu atit mai mare cu cit
intensitatea curentului / este mai mica i, ca urmare, tensiunea curen- tului
U, mai mare.
In centralele electrice tensiunea produsa de alternatoare este de 620

kV. Transportul economic necesita tensiuni foarte inalte, intre 35 kV i 400


kV. La locul de utilizare insa, energia electrica a curentului electric trebuie sa
aiba o tensiune joasa, pentru a nu fi periculoasa folosirea ei curenta. Este
necesara, deci, modificarea (transformarea) energiei curentului electric de o
anumita tensiune in energie electrica de alta tensiune. Aceasta problema se
rezolva simplu si economic numai in cazul curentului alternativ, cu aju- torul
transformatorului.
Transformatorul este un aparat a cdrui funcfionare se bazeazd pe
fenomenul inducfiei electromagnetice, construit pentru a primi putere
electricd, tn curent alternativ, sub o tensiune Ux i o intensitate Ix aplicatd
unui circuit numit primar si a o reda, cu aceeasi frecvenfa, sub o tensiune
Uz$i o intensitate /a la bornele unui circuit secundar (fig. 3.1).
Transformatorul permite, deci, transformarea unei tensiuni in alta tensiune, transformare necesara pentru transportul (transferul) si distribu^ia cu
pierderi minime de energie electrica in curent alternativ.
Exemplu. La bornele circuitului primar al unui transformator se aplica, de
la un alternator, tensiunea de 6 000 V; acesta poate da in secundar o
tensiune de 120 000 V, deci o tensiune de douazeci de ori mai mare. Aceasta
tensiune se aplica unei linii de transport. Pentru o putere in linie egala cu cea
furnizata de alternator, intensitatea curentului va fi de douazeci de ori mai
mica, deci pierderile prin efect Joule, de 400 ori mai
Fig. 3.1. Principiul de func^onare . . ,
,
,.v
.
a transformatorului.
mici, de unde rezulta posibilitatea unui

60
transport economic de energie electrica la distante mari prin conductor!
subtiri.
Acest exemplu arata ca utilizarea transformatorului, la transportul energiei electrice de la locul de producere la consumatori, permite reducerea atit
a pierderilor de energie cit i a cantitatii de metal neeesar pentru fabricarea
conductorilor care formeaza linia de transport.
3.2.
Constructia i functionarea transform'atorului monofazat.
Transfor- matorul monofazat se compune dintr-un cadru (miez) de fier, care
reprezinta un circuit magnetic inchis, format din tole cu grosimea de 0,30,5
mm, izolate intre ele cu lac sau hirtie, impiedicindu-se astfel formarea
curentilor Foucault de intensitate mare. Tolele se fac dintr-un aliaj de fier cu
circa 1,54% Si, numit ferosiliciu, in care pierderile de energie sint minime,
atunci cind, la inversarea magnetizarii, energia electrica se transforma in
caldura (fenomenul de histerezis). Pe cadru se bobineaza doua infaurari
(bobine) din sirma de cupru. Rolul cadrului de fier este de a realiza un cuplaj

magnetic strins intre aceste infa^urari prin concentrarea liniilor cimpului de


induc^ie magnetica i de a mari fluxul de induc^ie magnetica (fierul are
pr^> 1) prin spirele celor doua circuite. Circuitul caruia i se aplica tensiunea
generato- rului de alimentare se numeste, pe scurt, primar. Circuitul al
doilea, avind ca miez cealalta latura a cadrului, se numeste secundar; el este
generatorul de tensiune in linia de intrebuin^are. Acela^i circuit de la doi
transformatori identici poate fi numit primar sau secundar, dupa cum se
gasete la capatul liniei de unde se furnizeaza energie electrica sau la
capatul liniei receptoare de energie electrica.
Sa presupunem ca ambele circuite ale transformatorului sint infa^urate in
acela^i sens, avind fiecare respectiv N2 spire i ca transformatorul
func^ioneaza in gol (i2 = 0, adica circuitul secundar este fara consumator).
Daca se aplica transformatorului tensiunea alternative ut (de valoare efectiva Uj), in primar apare curentul de intensitate ix (de valoare efectiva /j),
care da natere fluxului magnetic alternativ avind valoarea instantanee O =
Om cos o>t. Acest flux variabil care strabate spirele ambelor infasurari face
sa apara, in cele Nx spire ale primarului, o tensiune electromotoare de
autoinduc(,ie:
AO
el = 7V2-------------------------= A^1wOm sin
At
iar in secundar, tensiunea electromotoare:
AO
e2 N2':-------------------------= A^wOm sin to*.
At
Prin imparjire rezulta:
6 2 N2
(3.1)
61
Conform legii lui Ohm aplicata circuitului primar, suma dintre tensiunea de
alimentare ux i t.e.m. de autoinducfie ex trebuie sa fie egala cu caderea de
tensiune in primar:
M
i + ei Rih
unde Rx este rezistenta primarului.
De obicei, valoarea lui Rx este mica si produsul Rxix poate fi neglijat, astfel
ca
ex ttx.
Semnul minus arata ca t.e.m. de autoinduc^ie ex este in opozitie de faza cu
tensiunea retelei de alimentare a transformatorului ux.
La functionarea in gol a transformatorului, t.e.m. e2 este egala cu tensiunea u2 la bornele secundarului:
e2 u2.
Prin impartire se ob^ine
.
(3.2)
f?2
U2
Din relatiile (3.1) i (3.2) rezulta ca t.e.m. ex si e2 sint in faza, iar tensiu-

nile ux si u2 sint in opozitie de faza (semnul minus din fata raportului ux/u2
indica aceasta defazare de TZ radiani).
Tot din relatiile (3.1) i (3.2), scrise in valoare absolute, rezulta i relatia
dintre valorile efective ale marimilor alternative ex, e2, ux si u2:
U,E1
Nx
U, E2
ZL = -ILL = K.
N2
Raportul tensiunilor la bornele infa$urarilor, la mersul in gol al transformatorului, se numeste raportul de transformare al transformatorului (notat
cu K).
Daca K < 1, U2 > Ux, transformatorul poarta denumirea de transfor- mator
ridicator de tensiune, iar daca K >1, U2 < Ux, el se numeste cobo- ritor de
tensiune. Cind K = 1, U2= Ux, transformatorul serveste la sepa- rarea
electrica a circuitelor, ele raminind cuplate prin cimp magnetic, adica cuplate
inductiv. Transformatoarele cu raport de transformare apropiat de unitate
sint folosite in unele montaje din radiotehnica.
Daca la bornele secundarului se conecteaza un consumator rezistiv de
rezistenta Rs, prin circuitul secundar va aparea curentul de intensitate i2. In
acest caz, u2 e2, deoarece apare caderea de tensiune pe sarcina Rsi2. In
conditii normale (nominale) de functionare, diferen^a e2 u2 este mica
deoarece si pierderile Joule in secundarul transformatorului sint mici. Se
poate deci considera ca, practic, puterea Px din primar i cea din secundar,
P2, sint egale: P} = P2 sau UXIX = U212, de unde
Ui
U2 I, ~ N2
= K.
62
Pentru cazul transformatorului care fvnctioneazS in sarcinS, in sen sill cS
la bornele primarului se aplicS tensiunea u, a unei re^ele de alimentare, iar
la bornele infSu- rSrii secundare este conectat un receptor de curent
alternativ, procesele fizice care au loc sint, in principal, urmStoarele: circuitul
sPCundar fiind inchis printr-un consumator oarecare, rezistiv sau rezistivreactiv, t.e.m. produce in el un curent de intensitate ia. Acest curent produce
la rindul sSu un flux G>2, care, conform legii lui Lenz, este de sens contrar cu
fluxul produs de curentul din primar, denumit flux de regim fy. Avind in
vedere cS transferul de putere din primar in secundar (care se realizcazS prin
cuplaj magnetic) face sS aparS o serie de pierderi de naturS electrics i
magnetics (pierderi prin efect Joule in infSurSri i pierderile prin curen^i
turbionari $i histerezis in miezul de fier),valoarea maximS a fluxului este mai
micS decit valoarea maximS a lui <DX. Diferenpi celor douS fluxuri constituie
fluxul principal prin transformator, practic egal cu fluxul fl>= <Dm cos at
produs de curentul primar la mersul in golal transformatorului, G> = <Dj
<I>2 =<I>mcos at. Pentru o variate in sens crescStor a sarcinii, valoarea
maximS a lui <t>2 create, valoarea
(A 1

ul N1-----------------------------------------------------------1/Rx rezultS cS
At )
intensitatea efectivS 7X create. Creterea lui 7X implies creterea valorii
maxime a fluxului de regim i, ca urmare, valoarea fluxului maxim rSmine,
practic, constants in raport cu variajia sarcinii.
Aadar, cind create sarcina transformatorului, adica create /2, create i
intensitatea curentului Ix prin circuitul primar, ceea ce este firesc, deoarece
puterea furnizata in secundar create i, deci, trebuie sa creasca i puterea
absorbita de primar de la re^eaua de alimentare. $i invers, la scaderea
puterii in secundar scade puterea absorbita de primar.
Transformatoarele de putere mare, folosite in reteaua trifazata a stat-iilor
de transformare, in centralele electrice, in diferite instala^ii industriale, in
care au loc pierderi destul de mari prin efect Joule, sint racite in cuve de ulei
care con^in i },evi de racire. Pentru transformatoarele de puteri mai mari
de 5 MVA se utilizeaza cuve cu radiatoare, alcatuite din \e\i de racire vertical
in jurul cuvei i cu veptilatoare intre tevile de racire.
Pentru transformatoarele de inalta frecventa din aparatura electronica se
folosesc miezuri din ferita (amestec sintetizat de oxizi de fier cu atyi oxizi),
care au permeabilitate relativa mare i conductivitate mica.
3.3. Randamentul transformatorului se define^te ca raportul dintre puterea activa P2, furnizata de secundar, i puterea activa Px, primitS de catre
primar de la reteaua de alimentare.
Diferenta Px Pz reprezinta puterea pierduta in transformator, ce se
compune din pierderile prin efect Joule in infa^urarile transformatorului,
numite pierderi in cupru PCu = RJl + RJl pierderile prin histerezis si curen^-i
turbionari in cadrul de fier, numite pierderi in fier, Ppe. Deci, expresia
randamentului este
63
sau
Pz + -^Cu + -^Fe
Randamentul trece printr-un maxim cind PQU = PFC, deoarece o sum3 de
doi termeni variabili cu produs constant, (Pcu + Ppe), are valoarea minima
clnd termenii sint egali.
Deoarece transformatoarele nu au piese in micare, ele nu au pierderi de
energie prin frecari $i func^ioneazS cu randamente mai mari decit ale ma?inilor electrice rotative, atingind chiar 99% la transformatoarele de puteri
foarte mari.
In figura 3.2 se reprezinta bilanCul puterilor active intr-un transforma- tor
in sarcina.
3.4. Experimente cu transformatoare. a. Ridicarea tensiunii. Cu ajutorul
trusei Set de bobine cu miez de fieru se realizeaza un transformator care sa
aiba o bobina (Lx) de 180 spire primarul, i o a doua bobina (L2) de 6000
spire secundarul. Primarul se alimenteaza la tensiunea Ul = 24 V c.a. de la
ali- mentatorul pentru experience de electricitate. In circuitul secundarului se

conecteaza un bee cu Ne (fig. 3.3.). La inchiderea circuitului primar cu ajutorul Intrerupatorului, se obCine in secundar o tensiune U2 ^ 800 V, iar becul
cu neon lumineaza. Conectat direct la bornele primarului, becul nu
lumineazS, tensiunea Ul fiind mai mica decit cea necesara. Deci U2 >UU
transformatorul fiind ridicator de tensiune.
b. Coborirea tensiunii. In montajul din figura 3.4 primarul transformatorului (Lx), introdus pe o latura a cadrului de fier, are 180 de spire, iar
secundarul (L2), introdus pe cealalta latura a cadrului, are 12 spire. Secundarul se inchide prin beculeCul B de 1,5 V. La inchiderea intrerupatorului
beculeCul lumineaza normal, dei, conectat la tensiunea din primar, Ux = 24
V, s-ar fi ars imediat. In acela^i montaj se inlocuiete bobina Lz de 12 spire,
cu alta, de 6 spire, i se inchide circuitul secundar printr-un fir de liC-fi sau o
bucata de fludor. La inchiderea intrerupatorului /, se observa cum firul se
inroete, iar daca se utilizeaza fludorul, acesta se topeste. Tensiunea a
coborit de 30 de ori, iar intensitatea curentului iil secundar a crescut de

Fig. 3.2. BilanCul puterilor active In transformajtorul mono- fazat.

Fig. 3.3. Transformator ridicator de tensiune.


64

Fig. 3.4. Transformator cobo- ritor de tensiune.

K^O
K2>0
Fig. 3.5. Principiul transportului energiei curen- tului electric la distantacela,i numar de ori, ceea ce duce la inroirea si topirea in cele din urma a
firului. Deci U2 < Uu transforinatorul astfel construit fiind coboritor de

tensiune. Pe acest principiu se bazeaza transformatorul de topit metale,


pentru sudura prin puncte, cel din minerul eiocanului de lipit, sau transformatorul de sonerie.
c. Transportul energiei electrice la distanfa. Principiul acestui transport se
poate demonstra rea.lizind montajul din figura 3.5. U1 ar reprezenta tensiunea alternatorului din centrala electrica (in cazul experimentului nostru,
tensiunea de 220 Y de la retea). T1 este transformatorul ridicator de tensiune
(Lx de 600 spire, L2 de 12 000 spire), iar T2 este transformatorul coboritor de
tensiune la centrul consumator (L[ de 12 000 spire, L2 de 600 spire). Bj este
un bee de 220 V i reprezinta consumatorul. Firele de legatura intre Tx si T2,
foarte subtiri i lungi de citiva metri, alcatuiesc linia de transport.
Unul dintre fire este intrerupt unu-doi milimetri pe portiunea AB, astfel incit
sa formeze un descarcator. La inchiderea circuitului primar sar scintei intre AB, dovedind ca pe linia de transport tensiunea este mare (4 000V), iar
becul lumineaza normal, ca la 220 V.
De fapt, energia electric^ este transmisS prin liniile de transport, de la
centralele electrice in centralele de distribute, folosind curentul trifazat. De la
aceste centre, energia ajunge la consumator prin reielele de distribuiie.
In centrale se genereaza tensiuni inalte de 6-i-20 kV. De aici, dup&
ridicarea tensiunii cu ajutorul transformatorului, energia electrics a curentului
electric trifazat se transports la distance mari, cu pierderi reduse, prin linii de
transport sub tensiuni foarte inalte, valo- rile intermediare cele mai folosite
fiind cele de 110 kV, 220 kV i 400 kV.
In apropierea centrului de distribuire se coboarS tensiunea, la 35 kV, de
exemplu, tot cu ajutorul transformatorului, in stadia principals de
transformare.

Fig. 3.6. Schema de transport a energiei curentului electric.


5 Fizica, cl. a XI-a
65
Ulterior, se coboarS din nou tensiunea in sta^ii de transformare
secundare, de unde se obtin tensiuni de 3 pina la 10 kV i apoi tensiuni joase
de ordinul sutelor de volt- De aici, folosind re^elele de distribute trifazate, de
obicei cu fir neutru, energia electrica a curentului electric alternativ este data
consumatorilor sub tensiuni cu valorile cunoscute UijTJf 380/220 V. In uzine
i fabrici se folosete pentru actonarea ma$inilor-unelte, re- ^eaua trifazata
in A cu tensiunea de linie TJ\ 380 V, in timp ce pentru locuin^e, se folose$te tensiunea de faza Uf = 220 V a dispunerii in Y cu fir neutru (fig. 3.6).
Liniile de transport se intind pe distance mari i sint linii aeriene. In orae,
re^elele de distribute ale energiei electrice sint re^ele subterane.

Probleme rezolvate
1. Se considera doua transformatoare identice avind fiecare raportul de
transformare K=i/3. Primarul unuia din transformatoare se leaga in serie cu
secundarul celui- lalt transformator, iar bornele libere se conecteaza la o
rej,ea de alimentare cu tensiunea efectiva U 220 V. Secundarul primului
transformator se leaga in serie cu primarul transformatorului al doilea. Sa se
calculeze tensiunea electrica U' la bornele acestui circuit.
Rezolvare. Legarea in serie, descrisa in problema, a circuitelor celor doua
transformatoare identice, duce la formarea unui sistem de transformatoare
cu functonare in gol (fig. 3.7, a, b), pentru care exista urmatoarea relate intre
valorile efective ale t.e.m. de autoinducte Elt E2 i tensiunea de alimentare U:
E1 + Ez= U.
(3.3)
Tensiunea electromotoare de autoinducte E dintr-o infaurare este
proportonaia cu nu- marul de spire N ale infa^urarii i cu viteza de variate a
fluxului inductei magnetice printr-o spira a infaurarii, AO/At. Dar O este i el
proportional cu N, deci E ~ N2. Urmeaza ca E1 ~ iVi, E2 ~ iVf i
E1 = JV| E2 Nl
(3.4)
Din (3.3) t (3.4) se obtn relatile:
K2
E
i=
1 + K2
V i E2 =
1 + K2
U.
Tensiunile efective la capetele infa^urarilor ce alcatuiesc secundarul
sistemului de transformatoare sint:
U\ = ^ = U i U2 = KE2 K 1 + K2
K
1 + Kz
U.

Fig. 3.7. Pentru problema rezolvata 1.

Daca infa?urarile secundarului sint legate ca in figura 3.7, a, atunci:


------------------^ V
U' = Ut + u'2 = 2-----U = 132 V.
1 + K*
Pentru legarea din figura 3.7, b: U =
= u[ - u2 = o.
2. Un transformator de 5 kVA are un randament de 98% in sarcina
nominaia,la un factor de putere egal cu unitatea. Pierderile in fier i cupru
sint egale intre ele. Sa se cal66
culeze randamentul zilnic al transformatorului, dac& el este utilizat: 10 ore in
gol, 7 ore la 1/4 din sarcina nominaia, 5 ore la 1/2 din sarcina nominaia i 2
ore in sarcina nominaia.
Rezolvare. Din expresia randamentului
_
P___________P
P + Ppe + PCw P + 2PCu
cu P = 5 kW fj>i y) = 0,98, rezulta Ppe = Pcu = 51 W.
Energia debitata zilnic:
W = Pj^i -f- Piti, I- Pg^3 P ^I-
2^ = 31,25 kWh.
Caidura disipata zilnic, t = 24 ore, in fier (prin curen^i turbionari i ciclu
histerezis): Wipe = Ppc t 1 224 Wh.
Daca PFe i Pcu reprezinta puterile corespunzatoare pierderilor in fier i
cupru la sarcina nominaia (intensitatea efectiva a curentului de sarcina fiind
I), pentru o sarcina egaia cu a n-a parte din sarcina nominaia [IIn), puterea
corespunzatoare caidurii disipate in cupru (~P/na) devine Pcu/2 astfel incit
caidura disipata zilnic in sirma de cupru a infa- urarilor (prin efect Joule)
este:
WCu = h + h + h = 0,18 kWh.
16
4
1
Energia totala absorbita rezulta a fi 32,65 kWh, iar randamentul zilnic:
'02 =
W___________
W + WFe + Wcu
31,25
32,65
100
95,7%.
INTREBARI. PROBLEME
1. Pentru ce este necesar ca la transportul energiei electrice in curent
alternativ la distant, printr-o linie, sa se ridice in prealabil tensiunea data
de generator? Cum se reali- zeaza ridicarea tensiunii?
2. Care este fenomenul ce stala baza func^ionarii unui transformator $i prin
ce fel de cuplaj se realizeaza in transformator transferul de putere din
primar in secundar?
B. Ce rol are cadrul (miezul) de ferosiliciu in func^onarea unui transformator?
4. Care sint pierderile de natura electrica $i magnetica care au loc in

transformator, prin transferul de putere a curentului alternativ din primar


in secundar?
5. De ce transformatorul de sonerie, practic, nu disipa caidura cind soneria
nu sun a?
6. De ce randamentul transformatoarelor este mai mare decit al
generatoarelor sau mo- toarelor electrice?
7. Sa se stabileasca diagrama fazoriaia pentru func^ionarea in gol a unui
transformator cu K < 1. Drept origine a fazelor se va lua faza fluxului
induc^iei magnetice, <D = <Dm cos at.
67
5*
8. In ce sens se vor modifica indicate instrumen- telor de masurS conectate
in circuitele transfor- matorului din figura 3.8, dacS sarcina transformatorului creste?
9. In ce relate de fazS sint intensitS^ile curen- ^ilor iv i2 ?i tensiunile $i u2,
pentru un transformator cu sarcin& pur rezistivS in cazurile:
a) infS?urSrile sint bobinate in acelai sens,
b) in sens contrar?
10. La primarul unui transformator se aplicS o tensiune alternative de 3
300 V. Ws- urarea lui secundarS are 120 de spire, iar la bornele ei, la
mers in gol, tensiunea este de 220 V. SS se calculeze raportul de
transformare i num&rul de spire al primarului.
R: 15; 1 800 spire.
11. Inf5urarea primarS a unui transformator are 48 spire, cea secundarS
600 spire. Tensiunea primarS este de 120 Y. SS se determine raportul de
transformare i tensiunea secundarului.
R: 1/12,5; 1,5 kV.
12. Care este raportul de transformare al unui transformator dacS
infSurarea primary are 4 490 spire, iar cea secundarS d& o t.e.m. de 1
000 V. Miezul de fier are aria sec- tiunii 100 cm2, iar induc^ia magnetics
este de 0,2 T i frecven^a 50 Hz.
R: 0,0641.
18. Tensiunea primarS a unui transformator este de 36 kV, iar cea secundarS
de 400 V. InfSsurarea secundarS are 30 spire. Sa se calculeze raportul de
transformare i numSrul de spire din primar.
R: 90; 2 700 spire.
14. Un transformator cu randamentul 95% este conectat la o rej,ea cu
tensiunea 6 000 V. Tensiunea la bornele inf&^urSrii secundare a
transformatorului este de 230 V. S5 se determine raportul de transformare
i intensitatea curentului in infSurarea secundarS, dacS puterea
absorbitS de transformator este de 30 kW iar factorul de putere al
circuitului secundar 0,8.
R: 26; 155 A.
15. Un alternator monofazat cu puterea de 66 kW i tensiunea de 220 V
alimenteazS o re$.ea care are rezisten^a de 0,5 2. Ce putere se pierde
pe linie? Dar dacS tensiunea generatorului crete la 2 200 V, puterea lui

rSminind constants, ce putere se pierde pe linie?


R: 45 kW; 0,45 kW.
16. Un transformator monofazat are puterea in primar de 50 kW i
alimenteazS o re^ea cu tensiunea de 120 V. Randamentul
transformatorului fiind 95%, se cer: intensitatea curentului in secundar i
pierderea de putere in transformator.
R: 396 A; 2,5 kW.
17. Un transformator este conectat la o rej.ea de alinientare de tensiune
220 V. Prin infS- urarea secundarului de rezistenj.5 1 2 circulS un curent
de sarcinS cu intensitatea de 2 A, tensiunea la borne fiind 20 V. SS se
calculeze raportul de transformare i randamentul transformatorului.
R: 10; 0,91.

Fig. 8.8. Pentru problema 8.


68
18. Un alternator cu tensiunea la borne de 3 kV alimenteazS o linie de
transport, lungS de 2,5 km, compusa din fire de cupru, cu sec^iunea de
261,5 mm2. Intensitatea curentului in linie este de 400 A. Se cer: a)
puterea transmisS; b) puterea disipatS pe linie;
c) puterea la receptor; d) tensiunea la receptor; e) masa de apS ce s-ar
putea incSlzi pe orS, de la 10 C pinS la fierbere, cu o putere avind valoarea
de la punctul b).
R: 1,2 MW; 52 kW; 1,148 MW; 2,87 kV; 497 kg.
19. Un transformator monofazat de putere nominalS 100 kVA are
tensiunea de 240 V la bornele secundare, atunci clnd transformatorul
functioneaza in goJ, iar la bornele infSsurSrii primare este aplicatS
tensiunea nominalS de 10 kV. Puterea disipatS in functionare nominalS in
infSurSrile transformatorului este de 2,4 kW, iar randamentul
transformatorului este de 96,96%. In lipsa unor date certe se considers cS
raportul puterii disipate in inf5urarea primarS cStre puterea disipatS in
infSurarea secundarS este 1,2. SS se determine:
a) raportul de transformare;
b) intensitatea curentului prin circuitul primar la functionarea in gol,
cunoscind cS aceastS intensitate reprezintS opt procente din intensitatea
curentului prin primar la func^onarea in regim normal;
c) puterile disipate in infS^urarile primarS $i secundarS la functionare in
regim nominal;
d) rezistenta infSijur&rii primare.
R: 41,5; 0,83 A; 1 090 W, 1 310 W; 12,2 Q.
4,
ELEMENTE DE CIRCUIT NELINIARE
^ 4.1. NOJIUNI INTRODUCTIVE
4.1.1.
Definijli. Electronica a luat nastere ca o ramura a

electrotehnicii avind ca aplicatie principals telecomunicatiile cu si fSrS fir.


PosibilitSj-ile remarcabile ale electronicii au fScut ca in prezent aceasta sS fie
utilizatS in toate sectoarele stiintei i tehnicii (tehnica de calcul, automatica,
radiocomu- nicatiile si televiziunea etc.), practic in toate domeniile vietii
moderne.
Electronica este ramura stiinfei si tehnicii care se ocupa cu studiul i aplicatiile fenomenelor conductiei electrice prin vid, gaz sau
semiconductoare.
Dispozitivul electronic constituie elementul principal al electronicii. Prin
dispozitiv electronic se intelege un ansamblu format din parti componente
imobile una fata de alta, intre care se produce conductia prin vid, gaz sau i
semiconductoare. PSrtile componente pot fi, dupS cum se va vedea,
fie piese
distincte ca la tuburile electronice, fie regiuni cu proprietati diferite ale unui
material neomogen ca in cazul dispozitivelor semiconductoare.
Dispozitivul electronic constituie un element de circuit, de aceea el mai
poate fi numit element electronic de circuit, spre deosebire de elementele
electrice de circuit obisnuite, rezistoare, bobine, condensatoare.
Prin circuit electronic se intelege un circuit electric in care se folosesc unul
sau mai multe dispozitive electronice, la care se leaga diferite elemente electrice de circuit, alimentindu-se de la surse de energie pentru realizarea unei
anumite functiuni: redresare, amplificare, producerea oscilatiilor, modulatie,
detec^ie etc.
4.1.2.
Proprietitile dispozitivelor electronice. Conduc^a electrica
prin vid, gaz sau semiconductoare se deosebeste de conductia prin metd.1
prin trei proprietati care caracterizeaza si dispozitivele electronice,
deosebindu-le de elementele electrice de circuit obisnuite. Aceste proprietati
au permis realizarea unor aplicatii practice (aparate si instalatii electronice)
care nu puteau
fi obtinute numai cu elementele de circuit obisnuite.
'**
Prima proprietate fundamentals, generala, a dispozitivelor electronice
consta in caracterul neliniar al conduced electrice.
70
La elementele electrice de circuit exista o relatie liniara, de
proportionalitate, intre intensi- tatea curentului si tensiune la rezistor, sau
intre una din aceste marimi si viteza de variatie a celei- lalte la bobina si
condensator; ele sint deci elemente liniare de circuit.
La dispozitivele electronice relatia dintre intensitatea curentului ce trece
prin dispozitiv si tensiunea aplicata acestuia nu mai este liniara, avind o
forma mai complicate!; ele sint elemente neliniare de circuit.
Proprietatea de neliniaritate se intilneste absolut la toate dispozitivele
electronice, chiar la cele realizate dintr-un singur material omogen, astfel
incit neliniaritatea conductiei caracterizeaza in mod cu totul general
dispozitivele electronice.
A doua proprietate a dispozitivelor electronice este aceea ca ele conduc

curentul intr-un singur sens; ele sint elemente unidircctionale, spre deosebire
de elementele de circuit obisnuite prin care conductia poate avea loc in
ambele sensuri adica sint bidirectional. Exceptie de la aceasta proprietate fac
dispozitivele realizate dintr-un singur material omogen semicond uctor. Unele
dispozitive electronice (tuburile cu vid si tuburile cu gaz) sint strict unidirectionale, intensitatea curentului in unul din sensuri fiind cu totul neglijabila in
toate aplicatiile practice. La dispozitivele semiconductoare intensitatea
curentului in unul din sensuri este de mii sau zeci de mii de ori mai mare
decit cea a curentului in sens contrar. Pentru majoritatea aplicatiilor practice,
curentul intr-un sens anumit, fiind atit de putin intens, poate fi neglijat; in
alte aplicatii acest curent trebuie sa fie insa luat in considerare.
Deosebirea dintre dispozitivele electronice si elementele electrice de circuit, rezultind din primele doua proprietati ale dispozitivelor electronice, este
ilustrata in figura 4.1. In aceasta figura, a fost trasata curba dependentei
intensitatii curentului functie de tensiune I = /(/), pentru un dispozitiv
electronic cu conductie strict unidirectionala, comparativ cu cea a unui

Fig. 4.1. Caracteristiea cu- rent-tensiune I, U care ex- prima dependent


intensitatii curentului functie de tensiune pentru un dispozitiv electronic
(element neliniar) si pentru un rezistor (element liniar).
rezistor (element liniar de circuit, la care I = \ .
{
R!
Aceasta dependents,
notata de multe ori prescurtat /, U, reprezentata grafic, se numeste
caracteris- tica /, U a dispozitivului.
A treia proprietate a dispozitivelor electronice se refera la acele dispozitive care poseda si un circuit de comanda (de influentare, de control) a conductiei. In acest caz, conductia poate fi controlatd cu un consum de putere
foarte mic, in raport cu puterea care intervine in circuitul in care are loc
conductia. Rezulta ca asemenea dispozitive au cel putin trei borne de legatura (trioda, tranzistorul etc.) sau ca sint dispozitive la care comanda con71
ductiei se face printr-un fenomen fizic ce nu necesita un circuit electric, de
exemplu iluminarea dispozitivului cu un flux luminos variabil (fotodiodaj4.1.3. Clasificarea dispozitivelor electronice. Dispozitivele electronice pot
fi clasificate dupa mediul in care are loc conductia electrica In:

tuburi electronice cu vid sau, pe scurt, tuburi cu vid;

tuburi electronice cu gaz (tuburi cu gaz);

dispozitive semiconductoare.
In fiecare categorie de dispozitive au loc procese fizice distincte, din care
rezulta anumite proprietati specifice si anumite posibilitati de folosire prac-

tice!. Avind in vedere importanta relativ redusa a tuburilor cu gaz, in cele ce


urmeaza, se vor studia numai tuburile cu vid (dioda, trioda), dispozitivele
semiconductoare (dioda semiconductoare, tranzistorul) si functiile lor cele
mai importante, cum ar fi:

redresarea (transformarea curentului alternativ in curent care


circula intr-un singur sens);

amplificarea (marirea tensiunii sau intensitatii curentului unui


semnal electric pe seama energiei furnizate de o sursa de alimentare
separata);

generarea oscilatiilor (producerea unor semnale electrice, de


forma sinusoidala sau de alta forma, cu diferite frecvente);

modularea (modificarea uneia sau a mai multor marimi specifice


unui semnal electric semnal purtator in raport cu variatiile unor marimi
specifice ale altui semnal-modulator, proces din care rezulta un semnal modulat);

demodularea (procesul invers modularii prin care se extrage


semnalul modular din semnalul modulat).
Energia necesara realizarii diferitelor functiuni ale dispozitivelor electronice este data in general de sursele de curent continuu care sint cuprinse in
montajele de aplicare practica a dispozitivelor.
* 4.2. DIODvA. CARACTERISTICI SI PARAMETRI. REDRESAREA CURENTULUI
ALTERNATIV
In aparatele-, echipamentele si instalatiile electronice se folosesc numeroase f-si diverse dispozitive, dintre care un rol important il au si tuburile
electronice cu vid. Acestea sint formate dintr-o incinta cu vid (cpjrespunzator
presiunii de aproximativ 1,33* 104 N/m2), cu perete de sticla sau,'metal, in
care se gasesc mai multi electrozi metalici care au, de obicei, forme cilindrice
i sint dispusi coaxial. Conductia intre acesti electrozi este asigurata printr-un
curent de electroni.
Pentru a inf.elege functionarea tuburilor cu vid, trebuie examinate, pe
scurt, procesele de emisie electronica si de trecere a curentului de electroni
printr-un sistem de electrozi care se gasesc la diferite potentiate.
72
In tubul electronic cu vid trebuie sa treaca un curent suficient de intens,
de ordinul miliamperilor sau chiar al amperului, pentru ca sa poata fi folosit
in aplicatii.
Pentru aceasta, este necesar ca un numar mare de electroni sa fie eliberati
in unitatea de timp de un electrod electronoemisiv si, deplasindu-se prin vid,
electronii sa ajunga la un alt electrod. Intre electrodul electronoemisiv, numit
catod, si al doilea electrod, numit anod, se aplica tensiunea continua UA cu
polaritatea ( ) la catod si (+) la anod (fig. 4.2). Pentru realizarea emisiei
electronice de catre catod, in majoritatea tuburilor cu vid se aplica
fenomenul emisiei termoelectronice.
4.2.1.
Emisia termoelectrica. Thomas Alva Edison (18471931) a
aratat in anul 1884 ca materialele conductoare incandescente emit electroni.
Spre deosebire de electronii liberi care se pot misca oricum in vid, in cazul

corpurilor metalice, acesti electroni circula printre ionii pozitivi care alcatuiesc reteaua metalului.
Electronii de la suprafata catodului sint legati de materialul acestuia,
datorita fortelor de atractie exercitate de ionii pozitivi invecinati. Iesirpa electronilor din catod se produce numai daca li se transmite de catre un alt
sistem (sistern exterior) energia necesara pentru invingerea acestor forte de
atractie. Dupa natura energiei transmise din afara (caldura, energia unui flux
de lumina sau de particule, a unui cimp electric foarte intens etc.), se
deosebesc mai multe feluri de emisie electronica. In toate cazurile,
intensitatea curentului emis IE va depinde de materialul din care este
confectionat catodul, electronii putind fi atrasi, in consecinta, mai slab sau
mai puternic de ionii invecinati si va fi propprtionala cu aria suprafetei Sc a
catodului.
Emisia termoelectronica, fenomen care inseamna emitere de electroni de
catre metale (sau de alte materiale conductoare) aflate la temperaturi mari,
se obtine prin incalzirea catodului cu ajutorul unui circuit electric. Incal- zind
catodul, agitatia termica a electronilor liberi sporeste, energia cinetica a lor
crescind cu temperatura. La o anumita temperatura, energia cinetica a unor
electroni liberi din suprafafa incalzita a catodului este suficienta pentru a
permite acestor electroni sa paraseasca materialul, devenind electroni liberi
in spatiul din apropierea catodului. Valorile energiei electronilor liberi din
materialul catodului cit si cele ale energiei initiale a electronilor emisi
corespund distributiei de tip maxwelian. Emisia electronica este mai eficienta
in vid. Daca emisia ar avea loc in aer, electronii emisi nu s-ar putea indeparta
de suprafata materialului electronoemisiv, patrunderea lor in atmosfera din
jur fiind anevoioasa din cauza concentratiei mari a moleculelor gazelor ce
compun atmosfera ambianta.

Pig. 4.2. Structura cea mai simpla a unui dispozitiv electronic cu vid (cazul
diodei cu vid ideale). Tensiunea electromotoare a sursei ano- dice se noteazS
cu EA.
73
h
T
Fig. 4.3. Dependenfa inten- sitafii curentului de emisie a catodului IE de
tempera- tura Ta catodului.Ridicarea temperaturii catodului produce o
cre^tere a agitatiei termice $i face ca un numar mai mare de electroni sa
iasa din catod. Prin urmare, in- tensitatea curentului de emisie, proportionaia
cu numa- rul de electroni extra i, create cu temperatura.
Daca filamentul incalzit la incandescenta emite electronii pentru conduc-

tia prin vid, el se confunda cu catodul, care se numeste in acest caz catod cu
incalzire directa (exemplu: catozii din wolfram sau wolfram toriat obtinut
prin depunerea unui strat de toriu pe firul de wolfram). Daca emisia este
realizata de un catod izolat electric fata de filamentul pe care-1 cuprinde,
catodul este cu incalzire indirecta. In acest ultim caz, catodul se realizeaza
dintr-un tub subtire de nichel sau tantal pe care s-a depus un strat de substanta intens termoelectronoemisiva (de obicei un amestec de oxizi de bariu
si strom(,iu) in interiorul caruia se gaseste filamentul destinat incalzirii
catodului. Filamentul este izolat electric de catodul propriu-zis printr-un strat
de oxid de aluminiu (A1203). Un dezavantaj al catozilor cu incalzire directa il
constituie faptul ca incalzirea catodului nu se poate face in curent alternativ
deoarece, in acest caz, la variatiile intensitatii curentului de incalzire ar
aparea si variatii ale emisiei electronice, ceea ce ar perturba functionarea
normala a tubului. La catodul cu incalzire indirecta, alimentat in curent
alternativ, aceste variatii ale emisiei electronice nu apar datorita inertiei
termice (capa- citatii calorice) mari a catodului. La toti catozii, intensitatea
curentului de emisie IE creste foarte repede cu cresterea temperaturii
catodului (fig. 4.3).
4.2.2.
Dioda. Dioda este cel mai simplu tub cu vid, avind doi
electrozi: catodul emitator termoelectronic si anodul (fig. 4.4, a). Ea a fost
inventata in anul 1904 de John Fleming (18491945). In reprezentarea
conventionala a dio'dei, catodul se reprezinta printr-un arc de cere, iar
anodul printr-un segment de dreapta (fig. 4.4).
Anodul, care are rolul de a capta electronii de pc catod, este realizat din
metal (de obicei din nichel sau tantal) si are forma unui cilindru gol care
inconjoara catodul. Distanta dintre catod si anod este de obicei mica, de

a
b
c
Fig. 4.4. Simbolul diodei cu vid: a) cu incilzire directa; b) cu incalzire
indirecta; c) reprezentarea in general in care se omite, pentru simplificare,
desenarea circuitului de incalzire.
74
ordinul milimetrilor. Intre anod si catod se aplica o tensiune de la o sursa
(hater ie) anodica BA, unde polul pozitiv al bateriei se leaga la anod, iar polul
negativ la catod; se realizeaza astfel circuitul anodic (fig. 4.2).
. Circuitul format din catod si sursa de curent Bf necesara pentru incalzirea catodului sc numeste circuit de incalzire, iar tensiunea sursei Bf care
este aplicata catodului tensiune de filament Uf.
Daca circuitul de incalzire este intrerupt, catodul este rece, iar miliampermetrul mA, conectat in circuitul anodic nu indicS trecerea unui curent electric. Cind catodul este adus la incandescenta, se observa ca acul miliamper-

metrului deviaza. Sensul acestei deviatii arata ca de la anod la catod si prin


circuitul exterior trece un curent electric.
4.2.3.
Functionarea diodei. Proprietatile diodei cu vid sint reprezentate
de caracteristica curent-tensiune care va fi dedusa in cele ce urmeaza. Daca
tensiunea aplicata intije anod si catod, numita tensiune anodica UA, este zero
i catodul este adus la incandescenta, temperatura lui fiind mentinuta
constanta, electronii emii de catod in absenta cimpului electric intre anod si
catod (UA = 0) au o miscare dezordonata in spatiul dintre cei doi electrozi,
datorita agitatiei termice si fortelor electrostatice de respingere dintre electroni. Asupra electronilor emisi se exercita o atractie din partea catodului
care prin emisie devine pozitiv in raport cu electronii. Ca urmare, in jurul
catodului se formeaza o distributee spatiala a sarcinii negative sau, pe scurt,
o sarcina spatiala (fig. 4.5, a). Yectorul intensitate a cimpului electric creat de
sarcina spatiala este orientat de la catod spre norul de electroni, cimpul fiind
cu atit mai intens cu cit densitatea sarcinii spatiale este mai mare (fig. 4.5,
b). Acest cimp dezvolta forte de respingere a electronilor inapoi in catod.
Norul electronic se afla in echilibru dinamic, in sensul ca numarul He
electroni emisi de catod in unitatea de timp, electroni care formeaza curentul
de emisie de intensitate IE al catodului, este egal cu numarul de electroni
care intra in catod in unitatea de timp. Pentru o tensiune anodica pozitiva
UA> 0 (anodul pozitiv fata de catod), adica in timpul functionarii tubului,
IA=0
Electron

Fig. 4.5. Funcfionarea diodei:


a) f5r& tensiune anodicS (UA = 0, IA 0); b) cu tensiune anodica ( UA < UAS, I
A < 'IE)75
echilibrul dinamic al sarcinii spatiale, mai dispersata acum, so manifests prin

aceea ca electronii captati de anod (datorita actiunii cimpului accelerator


dintre anod si catod), care formeaza curentul anodic si electronii care intra
inapoi in catod sint in permanenta inlocuiti de noi electroni din curentul de
emisie al catodului, care pastreaza in permanenta aceeasi intensitate I E.
Pentru valori ale tensiunii UA mai mari decit o valoare numita tensiune de
saturatie UAs, deci pentru UA ^ UAs, toti electronii emisi de catod sint atrasi si
captati de anod. In acest caz intensitatea curentului anodic 1A devine egala
cu intensitatea curentului de emisie IE al catodului iar cresterea tensiunii
anodice peste valoarea UAS lasa intensitatea curentului anodic neschimbata.
Deci pentru 0 < UA < UAs, anodul nu va putea atrage spre sine totalitatea electronilor emisi de catod si ca urmare intensitatea curentului anodic
va fi mai mica decit intensitatea curentului de emisie al catodului, IA < IE.
Portiunea corespunzatoare a caracteristicii curent-tensiune se numeste
regiunea curentilor limitaji de sarcina spatiala sau regiunea de sarcina
spa^iala. Pentru UA > UAs se poate spune ca s-a produs o limitare a
curentului anodic datorita emisiei finite a catodului sau o saturatie a
curentului. In conse- cinta aceasta portiune a caracteristicii se va numi
regiunea curentilor limitati de emisie sau regiunea de saturate, in care 1A =
IAS IE.
C aracteristica diodei cu vid, asa cum a fost stabilita mai sus pe cale
teore- tica, este trasata, pentru diferite temperaturi ale catodului si deci
pentru diferite tensiuni de incalzire a filamentului, in figura 4.6.
Experiment. Se foloseste montajul reprezentat in figura 4.7. Se mentine
constants intensitatea curentului in circuitul de incalzire, deci si temperatura
catodului si se mareste tensiunea anodica cu ajutorul sistemului potentiometric i5, incepind de la valori negative ale tensiunii UA. Se noteaza valorile
tensiunii anodice indicate de voltmetrul V si cele corespunzatoare intensitatii
curentului anodic aratate de miliampermetrul mA. Se traseaza curba reprezentind varia^ia intensitatii curentului anodic 1A in functie de tensiune UA,
adica se traseaza caracteristica curent-tensiune a diodei. Se mareste intensi-

Fig. 4.6. Caracteristica teo- reticS a diodei cu vid.

76
tatea curentului de incalzire cu ajutorul reostatului R si se reiau masuratorile
IA = = f(UA). Se constata ca intensitatea curentului de saturatie IAs create cu
temperatu- ra catodului. Acest rezultat este redat in figura 4.8, in care sint
reprezentate trei curbe caracteristice experimentale ale aceleiasi diode,
pentru diferite temperaturi ale catodului. Dupa cum se observa,
caracteristica reala difera de caracteristica teoretica a diodei cu vid, datorita
unor efecte secundare care au fost neglijate: distribu^ia maxwe- liana a
vitezei initiale a electronilor emisi, variatia temperaturii la capetele catodului,
variatia potentialului de-a lungul catodului la catozii cu incalzire directa,
efectul de a favoriza emisia la suprafata

Fig. 4.8. Caracteristica reals a diodei cu vid cu catod din filament de wolfram,
pentru diferite valori ale tensiunii de filament Uf (cores- punzind la diferite
temperaturi ale catodului).
electric accelerator
cimpului catodului.
In general caracteristica reala a diodei prezinta trei regiuni distincte (fig.
4.8):
1. Caracteristica reala nu porneste din origine (UA ^ 0), ci de la valori
negative ale tensiunii anodice. Regiunea I corespunde deci regimului de
tensiuni anodice negative, UA < 0. Curentul, a carui intensitate in aceasta
regiune creste cu tensiunea anodica, se datoreaza unui numar foarte mic de
electroni care, conform distributiei maxweliene au energii initiale suficient de
mari pentru a ajunge la anod chiar in conditiile in care acest electrod
actioneaza, ca i sarcina spatiala, in sensul frinarii electronilor. Acest curent,

fiind de intensitate foarte mica, poate*fi neglijat, caz in care putem considera
caracteristica pornind din origine (fig. 4.8, linia punctata).
2. Regiunea II corespunde regimului de sarcina spatiala. Aceasta este
portiunea de curba care corespunde funct-ionarii obi^nuite a diodelor. In
aceasta regiune a curbei caracteristice, variatia intensitatii curentului anodic
IA cu tensiunea anodica UA este bine aproximata de formula lui Langmuir,
numita si legea 3/2:
iA = KVT
in care constanta A, numita perveanta, depinde de geometria sistemului
catod-anod. Caracteristicile reale sint usor dispersate. Aceasta se explica prin
incalzirea neuniforma a catodului (datorita influentei supor^ilor reci ai filamentului care tree prin peretele de sticla) si prin variatia potentialului de-a
lungul catodului la catozii cu incalzire directa.
3. Trecerea de la regiunea de sarcina spatiala II la regiunea de saturate III
nu se face brusc, ci lent, datorita vitezelor initiale diferite ale electronilor,
77
variatiei temp'eraturii si a potentialului in lungul filamentului emisiv (in cazul
incalzirii directe).
In regiunea de saturatie III intensitatea curentului anodic nu ramine
constanta, ea create cu tensiunea U A pentru ca la suprafata catodului, intensitatea cimpului electric avind valori mari, emisia termoelectronica devine
mai intensa.
>f 4.2.4. Dioda cu vid ca redresoare. Majoritatea circuitelor electronice folosite In practica necesita alimentarea cu tensiune continua. Deoarece sursa
de energie utilizata in mod obisnuit este reteaua de curent alternativ, este
necesara obtir.erea unei tensiuni continue prin folosirea tensiunii alternative
a retelei.
Transformarea tensiunii alternative, furnizata de re^elele de distribute a
energiei electrice, in tensiune continua se face cu ajutorul redresoarelor.
In general, circuitul unui redresor este compus din trei parti (blocuri)
principale: redresorul propriu-zis, transformatorul si filtrul de netezire.
Schema-bloc a unui redresor este prezentata in figura 4.9.
Redresorul propriu-zis Red este un element neliniar care permite trecerea
curentului intr-un singur sens. Dispozitivele electronice care indeplinesc
func^ia de redresare sint: diodele cu vid, diodele semiconductoare, tuburile
cu gaz etc.
Transformatorul Tr din circuitul redresor separa componenta de curent
alternativ de cea de curent continuu si determina de obicei valoarea tensiunii
continue pentru o valoare data a tensiunii de retea.
Filtrul F are rolul de a reduce (netezi) pulsatiile (ondulaf-iile) tensiunii
redresate de la ie^irea redresorului. Filtrele se realizeaza de obicei cu
elemente de circuit reactive: condensatoare, bobine, uneori si rezistoare.
In cele ce urmeaza, analizam func^ionarea unui redresor cii dioda cu vid.
Proprietatea diodei de a lasa sa treaca curentul numai intr-un singur sens,
anod-catod, adica pentru tensiuni anodice pozitive, UA >0, este folosita
pentru redresarea tensiunii alternative induse (prin transformatorul Tr) sau

introduse, direct de la retea, in circuitul anodic.


Experiment. Se conecteaza secundarul unui transformator de re^ea in
circuitul anodic al unei diode (fig. 4.10, a). Prin aceasta conectare, tensiunea
de redresare w2 de la secundarul transformatorului se aplica diodei cu vid. C
urentul va trece prin circuitul anodic numai in situatia in care uA > 0, adica
atunci cind anodul diodei se afla la un potential mai pozitiv decit catodul,
fapt care are loc pe durata alternanj-elor pozitive ale tensiunii alternative u2
aplicate. Yariatia in timp a tensiunii u la bornele rezistorului de sarcina de
rezisten^a R8 este prezentata in figura 4.10, b.
Fig. 4.9. Schema-bloc a unui redresor: Tr transformator; Red redresor; F
filtru.
0Retea~
Red
Spre
sarcina
78

a
Fig. 4.10. Redresor monoalternanfft: a) schema de principiu; b) varia^ia in
timp a tensiunii redresate; c) fotografia ecranului osciloscopului.

Se poate arata ca orice tensiune redresata include o componenta


continua peste care se suprapune o componenta alternative. In cazul
redresorului mono- alternanta u Umln -f- [/m/2] sin = /= + U'm sin <ot,

unde Um este valoarea maxima a tensiunii redresate u (fig. 4.11).


Raportul dintre valoarea maxima U'm a componentei alternative i
valoarea a tensiunii continue la bornele rezistorului de sarcina Rs se numeste
factor de ondula\ie:
Pentru redresorul monoalternanta y = TC/2 = 1,57. In cazul unui radioreceptor care ar functiona cu un redresor cu o valoare atit de mare a lui y,
audita ar fi stinjenita de un zgomot puternic.
Pentru micorarea factorului de ondula^ie, se conecteaza in paralel cu
rezistorul de sarcina R8 un condensator de capacitate mare C (zeci de microfarazi), denumit condensator de netezire pentru tensiunea redresata u (fig.
4.12, a).
In momentul in care dioda conduce (u2 > u, fig. 4.12, b), conden- satorul C
se incarca rapid deoarece circuitul de inoarcare format din secundarul
transformatorului si din dioda are o rezisten^a mica. In intervalul de timp
dintre doua alternante pozitive ale tensiunii w2, cind dioda nu conduce (u2 <
u),

Fig. 4.11. Componentele tensiunii redresate u la redresarea unei singure


alternante.
79

Fig. 4.12. Redresor monoalternanta cu condensator pentru netezirea tensiunii


redresate:

a) schema de principiu; b) varia^ia tensiunii redresate; c) fotografie de pe


ecranul osciloscopului.
condensatorul se descarca pe rezistorul de sarcina R8. Rezistenta acestuia
fiind mai mare declt rezistenta circuitului de Incarcare (in regimul amintit
anterior, cind 2 < ), descarcarea se produce mai lent, astfel incit tensiunea
u pe condensator scade relativ pu(in pina in momentul in care incepe o noua
Incarcare a sa.
Deci, in regimul de functionare a redresorului cu condensator de netezire
C, tensiunea la bornele lui, care este si cea de la bornele rezistorului de sarcina Rs, are o componenta continua U= si o componenta alternativa de
ampli- tudine mica AU (fig. 4.12, b).
In acest caz, pentru factorul de ondulat-ie y, se obtin valori mai mici,
cuprinse in intervalul 0,05 -i- 0,1.
4.2.5. Redresarea ambelor alternante. Filtre de netezire. In oractica, cel
mai des, se redreseazS ambele alternante ale tensiunii alternative prin
folosirea unei duble diode, adicS a unei diode cu doi anozi i un singur catod.
In redresorul cu dou5 diode, alimentarea se face in antifaza de cele dou&
sectiuni ale secundarului transformatorului de retea. Dio- dele conduc pe rind
cite o semiperioada, curentii redresafi trecind in acela^i sens prin rezistorul
de sarcina (fig. 4.13, a). Astfel, in momentele in care tensiunea pe dioda Dx
este pozi- tiv& ea va conduce, cealaltft diodS D2 fiind blocata. Curentul
neputind trece prin dioda JD2 va circula in sensul sSget 1 in schema de
redresare din figura 4.13, a. In semiperioada urmatoare dioda Dt este blocata
iar anodul diodei D2 este la un potential pozitiv fata de catod; curentul va
circula pe calea indicata de sageata 2, trecind prin rezistorul de sarcina Rs in
acela$i sens ca i inainte. Tensiunea redresata va avea forma din figura 4.13,
b, de unde se vede ca acest tip de redresor redreseaza ambele alternante ale
tensiunii alternative u.
Pentru a se obtine o tensiune redresata practic continua este necesar ca
pulsatile tensiunii redresate sa fie reduse cu ajutorul unui filtru de netezire
care trebuie sa atenueze cit mai putin componenta continua a tensiunii
redresate i sa atenueze cit mai mult componenta alternativa a acestei
tensiuni. Pentru a indeplini aceasta functie, filtrul trebuie sa cuprinda
elemente de circuit cu impedanta mare, dispuse in serie ?i elemente de
circuit cu impedanta mica, dispuse in paralel; primele vor impiedica trecerea
componentei alternative a curentului redresat, iar ultimele vor canaliza in

aa fel aceste componente incit ele sa nu treaca prin rezistorul de sarcina.


v^
80
r

Fig. 4.13. Redresor bialternanta:


a) schema de principiu; b) varia^ia in timp a tensiunii redresate.
A?adar, filtrul de netezire are func^ia de a lasa sS ajunga componenta
continua a tensiunii redresate la bornele rezistorului de sarcina, eliminind
componenta alternativa.
Filtrele cel mai des folosite pentru netezirea tensiunii redresate sint
formate din celu- lele LC (bobina-condensator) sau celulele RC (rezistorcondensator).
Schema completa de montaj a unui redresor cu ambele alternante, cu
filtru de netezire LC, este reprezentata in figura 4.14. Filtrul LC este alcatuit
dintr-o bobina legata in serie in circuit i dintr-un condensator C2 legat in
paralel in circuit. Rolul condensatoru- lui Cx a fost prezentat anterior, cind s-a
aratat ca la bornele acestuia exista $i o componenta alternativa a tensiunii
produsa de incarcarea ?i descarcarea lui periodica. Bobina L prezinta o
reactan^a mare pentru componenta alternativa a tensiunii de la bornele
condensatorului Ci, astfel incit prin ea va trece un curent alternativ de
intensitate foarte mica. Pentru a impiedica acest curent sa treaca prin
rezistorul de sarcina Rs, s-a introdus i condensa- torul Cz- Acesta avind o
reactanja foarte mica (Xcz Rs) constituie o cale de impedanta mica pentru
curentul alternatiy, care va trece aproape in intregime prin latura cu condensatorul C2, ocolind rezistorul de sarcina.
Componenta continua a curentului redresat trece in intregime prin
bobina ?i prin rezistorul de sarcina.
Bobinele folosite in filtrele de netezire sint cu miez de fier, au citeva mii

de spire i induc- tantele cuprinse intre 1 i 10 H. Condensatoarele din filtrele


de netezire sint aproape in toate cazurile condensatoare electrolitice, cu
capaci- tati de 20-?-100 p.F i tensiune de lucru mai mare cu 20-4-50% decit
valoarea tensiunii redresate.
ir

Fig. 4.14. Schema unui redresor bi- alternanta cu filtru LC.


6 FizicS, cl. a Xl-a
81
Filtrul RC diferS. de filtrul LC descris mai sus prin faptul c5 in locul bobinei
de filtraj se folosete un rezistor. Avantajul pe care-1 prezinta acest tip de
filtru este cS rezistorul are un volum i un pret de cost mult mai mici decit
bobina de filtraj. In schimb, cSderea de tensiune pe rezistor este mai mare;
din aceastS cauzS nu se pot utiliza rezistori de valori prea mari, rezultind un
efect de filtraj mai redus. Filtrul RC se folosete totui aproape in toate
cazurile in care intensitatea curentului prin rezistorul de sarcinS nu
depSe$te 50 mA.
Un fapt important este cS, prin folosirea filtrului, tensiunea continue
furnizatS de redresor este mai mare decit tensiunea efectivS dintr-o
sec^iune a inffiur&rii ridicStoare de tensiune a transformatorului de retea $i
c& se poate apropia chiar de valoarea de virf (am- plitudinea) a acestei
tensiuni.
DacS., de exemplu, valoarea efectivi a tensiunii de alimentare a diodelor
(adicS. a tensiunii mSsurata intre un cap&t al infS^urfirii secundare
ridic&toare de tensiune i priza medians) este egalS cu 250 V, amplitudinea
acestei tensiuni va fi egalS cu (/2 250 ^ 353 V. Cind componenta continuS
a tensiunii de la bornele condensatorului Cx ajunge la 0,85 Umax ea are
valoarea U= = 0,85 353 = 300 V, adicS este mai mare decit 250 V.
Redresoarele cu diode cu vid sint folosite in prezent ca surse de tensiune
anodica in montajele care folosesc tuburile electronice cu vid.
Pentru a putea comanda intensitatea curentului anodic intr-un tub cu vid,
in drumul electronilor emisi de catod se aaza un electrod in forma de
spirals; in acest caz tubul electronic poarta numele de trioda.
4.3.
TRIODA. CARACTERISTICI 1 PARAMETRI.. AMPLIFICAREA
4.3.1.
Trioda, sau tubul electronic cu trei electrozi, are un rol
fundamental in multe circuite (montaje) electronice. Inainte de apari|.ia
dispozitivelor semiconductoare, trioda a stat la baza intregii electronic!. A
fost inventata in anul 1906 de inginerul american Lee de Forest (1873
1961).
In principiu, trioda deriva dintr-o dioda la care s-a introdus, intre catod si
anod, un al treilea electrod denumit grila, format dintr-o re^ea sau spirals
metalica. Forma cea mai raspindita a triodelor este cilindrica (fig. 4.15). Ca-

todul este inconjurat de grila executata dintr-o slrma de forma unei spirale
cilindrice, ambele aflindu-se in interiorul anodului tubular.
Prin aplicarea unei tensiuni UG = VG Vc intre grila i catod, in spa- tiul
grila-catod se creeaza un cimp electric suplimentar care poate avea efect
accelerator sau de frinare asupra electronilor, dupa cum potentialul grilei
este pozitiv sau negativ fata de potentialul catodului considerat ca potential
de referinta, adica potential zero, VG = 0.
Actiunea grilei la trioda consta in faptul ca ea comanda fluxul de electron!
din interiorul tubului, adica intensitatea curentului anodic. De aceea, ea este
numita si grila de comanda sau de control.
Datorita faptului ca intre spirele de sirma ale grilei exists spatii mari, grila
lasa electronii sa treaca, in drumul lor radial de la catod la anod. In schimb,
pentru cimpul electric produs intre anod si catod, grila de comanda este un
fel de ecran: liniile cimpului electric anodic sint interceptate de grilS si numai
o parte a lor trece printre spirele ei, ajungind pina la catod.
a
Fig. 4.16. Cimpurile electrice din diod& i triodft. Grila, ISsind si treac& printre
spirele ei numai l/fx din liniile de cimp, unde p, > 1, controlul ei asupra
intensitS^ii curentului anodic este de p ori mai eficace decit controlul
(tensiunea) anodului.
Astfel, grila de comanda ecraneaza electric, partial, catodul fa^& de
anod, adica retine unele linii de cimp electric anodic, slabind actiunea
exercitata de anod asupra electronilor emisi de catod.
In figura 4.16 este reprezentat in mod comparativ, prin linii de cimp,
cimpul electric dintr-o dioda si cel dintr-o trioda. (Dupa cum se stie, intensitatea cimpului electric poate fi caracterizata conventional prin numarul liniilor de cimp.)
Datorita ecranarii si datorita faptului ca grila de comanda este mai
aproape de catod decit anodul, variable mici ale potentialului grilei de
comanda UQ influenteaza mult mai mult intensitatea curentului anodic decit
variable, relativ mari, ale potentialului anodului UA.
In concluzie, intensitatea curentului anodic al triodei poate fi modificata
cu ajutorul grilei de comanda, practic fara consum de energie caci trioda
lucreaza in mod obisnuit cu grila negativa si deci curent de grila si putere de
comanda practic nule.
4.3.2. Caracteristicile triodei. Studiul functionarii tuburilor electronice se
face prin studiul caracteristicilor lor, adica prin reprezentarea grafica a variatiei intensital-ii curentului anodic IA in functie de tensiunea de grila UQ sau de
tensiunea anodica UA.
Caracteristicile unei triode pot fi ridicate cu ajutorul montajului din figura
4.17. Micind cursoarele 1 si 2 se poate varia UG de la valori negative pina la
valori pozitive, iar U de la zero pina la valoarea tensiunii bateriei anodice
respective EA.
Se traseaza graficul functiei IA = f(UQ) pentru UA = constant, care se
numeste caracteristica de grila, caracteristica fundamentala a triodei.
Aceasta caracteristica (fig. 4.18, a) arata ca:

Pentru o anumita valoare negativa a tensiunii de grila, numita tensiune de


taiere (sau de blocare), intensitatea curentului anodic devine nula,
83

a) Gonstructia electrozilor triodei; b) simbolul triodei.


6*

Fig. 4.17. Montaj pentru ridicarea caracteristiciior unei triode. Pentru


simplificarea desenSrii schemelor, nu s-a mai trecut circuital de incalzire a
catodului.
adica tubul este blocat; grila respinge electronii astfel incit ei nu pot ajunge
la anod.
Pentru o tensiune de grila negativa cuprinsa intre tensiunea de blocare
si zero, intensitatea curentului este diferita de zero. Desi electronii sint respinsi in continuare de grila, unii reusesc sa ajunga la anod, deoarece cimpul

electric corespunzator tensiunii pozitive anodice este mai intens decit cimpul
electric de sens contrar al tensiunii negative de grila (fig. 4.18, b).
Incepind cu valori pozitive ale tensiunii de grila, curentul anodic devine
intens, aparind si un curent in circuitul de grila. Intensitatea curentului de
grila creste pe masura cresterii tensiunii pozitive de grila. Caracteris- tica IQ a
curentului de grila este reprezentata pe diagrama din figura 4.18, a in care
se indica printr-o linie punctata si caracteristica Ic a curentului catodic, unde
Ic= IA ~f- IQ. Partea orizontala a caracteristicii curentului catodic7 Ic =
corespunde fenomenului de saturatie pentru care intensitatea
curentului care trece prin catod este egala cu intensitatea curentului de saturate IE, adica IQ = IE- De aceea, la o crestere considerabila a intensitatii
curentului de grila sub influenta tensiunii pozitive relativ mari a grilei, intensitatea curentului anodic se micsoreaza, avind loc astfel o redistribute a
intensitatii curentilor in tub,

a) Caracteristicile I A = f[UG) i IG = f[UG) pentru UA = 100 V a unei triode;


b~) Tni^carea electromlor in triodala diferite tensiuni de grila.
84
Daca la aceeasi trioda se traseaza mai multe caracteristici IA = f(UG),
corespunzind diferitelor tensiuni anodice UA, se obtine o familie de caracteristici de grila (fig. 4.19). 0 alta familie de caracteristici a triodei este familia caracteristiciior IA f(UA) pentru diferite tensiuni de grila UG.
In familia caracteristiciior anodice din figura 4.20 se observa ca tensiunea
grilei este de ordinul voljllor, pe cind tensiunea anodului este de ordinul
sutelor de volti. Variatia cu citiva volti a tensiunii de grila duce la variatii
foarte. mari ale intensitatii curentului anodic, care allfei s-ar putea obtine
numai prin modificarea cu zeci sau sute de volti a tensiunii anodice. Se mai
observa, asa cum s-a mai amintit, ca tensiunea de grila are o influenta mult
mai mare asupra intensitatii curentului anodic decit tensiunea anodica.
Toate curbele familiilor caracteristice au, intre anumite limite, portiuni
rectilinii care reprezinta o regiune de functionare liniara; aceste portiuni
rectilinii sint aproximativ paralele.
Caracteristicile anodice si de grila permit sa se deduca toate proprietatile
unei triode.
4.3.3.
Parametrii triodei. Parametrii unui tub electronic sint marimi cu
valori constante, care ii determina calitatile si functiile.
Functiile mai importante ale triodei fiind cele de amplificare, detectie si
generare a oscilatiilor electrice, in cele ce urmeaza, se vor studia parametrii

fundamentali care le caracterizeaza: panta, factorul de amplificare si rezistenta interna.


a) Panta. Pe portiunea dreapta a caracteristiciior IA = f(UG), pentru UA = =
const., raportul dintre o crestere AIA a intensitatii curentului anodic si
cresterea AC/G a tensiunii de grila care o determina, egal cu tangenta unghiului a, se numeste panta S a caracteristicii:
S
tg a
A IA
A UG
UA = const.
[A]si = mA/V.
(4.3.1)

Fig. 4.19. Caracteristicile de grila ale triodei. Dintre cele trei regiuni cle lucru:
VG < UGbloc, UGbloc < UG < 0 si UG > 0, numai a doua, de negativare medie,
pre- zinta interes in schemele practice.
Fig. 4.20. Caracteristicile anodice ale triodei.
(Punctul P0 se referfi la problema 17, pag. 101.)
85
De exemplu, panta (inclinarea) caracteristicii IA, UG (fig. 4.19) pentru UA =
250 V este:
S=
A/
A Ur
9-6
UA 250 V 3 ( 4)

= 3 mA/V.
Panta arata cu ci|i miliamperi creste intensitatea curentului anodic cind
tensiunea negativa a grilei creste cu un volt, pastrind UA constant.
Acest parametru exprima proprietatea fundamentals a triodei i anume
controlul intensitatii curentului anodic prin mici variatii ale tensiunii de grila.
b) Factorul de amplificare. Se observa in figura 4.19 ca pentru o variate
AUG 3 (4) = 1 V corespunde o variatie AIA = 9 6 = 3 mA pentru UA
250 V, pe portiunea dreapta a caracteristicii.
Pentru a obtine aceeai variatie a intensitatii curentului anodic AIA = = 9
6 = 3 mA pentru UG = 4 V, trebuie sa facem sa varieze UA cu A UA = 280
- 250 = 30 V.
Deci se poate obtine acelai efect, o crestere a intensitatii curentului
anodic cu 3 mA, fie marind tensiunea anodica cu 30 V, tensiunea de grila
raminind constanta, fie marind tensiunea grilei cu 1 V, tensiunea anodica
raminind constanta.
Raportul dintre variatia tensiunii anodice AUA si variatia tensiunii de grila
At/Glcare produc aceeasi variatie AIA a intensitatii curentului anodic, se
numeste factor de amplificare p al triodei:
(X =
A VA A UG
AIA = const.
Pentru familia de caracteristici din figura 4.19,
(4.3.2)
280 - 250 - 3 - (-4)
30 V 1 V
= 30.
Triodele au in general valoarea factorului de amplificare cuprinsa
intre 4 i 100, in functie de constructia lor. Cu cit grila este mai deasa, cu atit
fx este mai mare.
c) Rezisten\a interna. Raportul dintre variatia tensiunii anodice A/A si
variatia corespunzatoare a curentului anodic AIA atunci cind tensiunea de
grila este constanta se numeste rezisten\a interna a triodei si se exprima prin
relatia:
R{ =
(4.3.3)
A/A UG = const.
Rezistenta interna a tubului cu familia de caracteristici prezentata in
figura 4.19 este:
280 - 250
30 V
R. =
(9 - 6) 10"3 3 103 A
= 10 000 Q.
86
Ea exprima eficacitatea varia^iei tensiunii anodice asupra intensitatii
curentului anodic.
Prin inmultirea relatiilor (4.3.1) si (4.3.3) membru cu membru si apoi prin
compararea rezultatului cu relatia (4.3.2) se ob^ine ecua\ia interna a tubului

electronic:
S- Ri = n,
relatie care permite determinarea unui parametru cind ceilalti doi sint dati.
4.3.4. Trioda in montaj de amplificare. In montajele electronice, trioda
poate indeplini trei functiuni fundamental: de amplificare, de detectie si de
generare a oscilatiilor electrice intretinute. Prin amplificare se intelege procesul prin care are loc marirea amplitudinii unor oscilajii de tensiune sau de
curent, pastrind forma lor.
Montajele amplificatoare, numite pe scurt amplificatoare, pot fi de amplificare a tensiunii sau de amplificare a puterii. In cele ce urmeaza se va studia
numai amplificarea tensiunii alternative.
Descrierea montajului amplificator de tensiune. Amplificatorul cu un
singur tub se numeste etaj amplificator. Cel mai simplu este amplificatorul de
tensiune JRC, a carui schema este prezentata in figura 4.21.
Astfel, daca se aplica la intrarea amplificatorului (intre bornele, 1, T)
tensiunea alternative (semnalul):
ug = Ug cos tot,
tensiunile electrozilor si intensitatea curentului anodic vor fi marimi variabile (mai precis, marimi pulsatorii) si vor avea expresiile:
UG = UQQ -f" Ug
UA = UAO
i-A I AO H hn
in care s-au notat:
valorile instantanee to- tale prin uG, uA si iA;
valorile statice (compo- nentele continue) prin UGo, UAo, I AO ~ numite si
valori de repaus, deoarece caracteri- zeaza func^ionarea tubului in lipsa
tensiunii alternative din circuitul grilei;
variatiile fata de valorile statice prin ug) ua, ia (compo- nentele
alternative); amplitu- dinea acestor marimi alternative fiind, respectiv, Ug, Ua
Si Ia-

Fig. 4.21. Etaj de amplificare RC cu triodS. C&de- rile de tensiune alternativa


pe condensatoarele CG Cb fiind foarte mici comparativ cu ua i un<t
inseamna c& Ua $i URU sint practic egale, ua fiind insS in ant.ifazft cu uRa
care este in fazS cu ug. RezultS cS bornele intre care se obfine tensiunea
alternative amplificatS pot fi 2, 2' sau 2, 2".

-m
Prin urmare, cind tensiunea de grila variaza, adica tubul lucreaza in regim
dinamic, avind aplicat semnalul u0, in circuitul de grila si in cel anodic exista
doua regimuri suprapuse: regimul de curent continuu, caracterizat prin marimile UGo, UAo, IAo si un regim de curent alternativ, caracterizat prin mari- mile
ug, ua si ia.
Denumirea de amplificator RC se refera la modul in care este realizat
cuplajul dintre etajele amplificatoare de acest tip, adica prin condensato- rul
CG si rezistorul RG. Condensatorul CG este necesar pentru ca tensiunea continue pozitiva anodica UA a triodei amplificatoare sa nu fie aplicata in circuitul
de grila a.l tubului urmator: in schimb, CG permite aplicarea tensiunii
alternative in circuitul de grila al etajului urmator. Rezistorul RG este necesar
pentru a asigura legatura, in curent continuu, intre grila si punctul comun M,
numit masa. (Tensiunile din montajele electronice, atunci cind nu se specifics
altfel, sint raportate totdeauna la acest punct comun. Deoarece punctul M
este legat la piesele metalice mari ale montajului cum ar fi sasiul, cutia etc.
masa aparatului, acest punct comun se mai numeste punct de masa sau,
pe scurt, masa. Punctul de masa este marcat in scheme prin semnul din
dreptul punctului M din figura 4.-21.)
Rezistorul RG are si rolul de a permite scurgerea electronilor captati de
grila la masa.
Rezistorul RA la bornele caruia se obtine tensiunea alternativa amplificata
(bornele 2,2' din figura 4.21) reprezinta sarcina triodei.
Gondensatorul Cb creeaza o cale de impedanta mica componentei alternative a curentului anodic, care practic nu va trece prin sursa anodica EA; in
acest scop, capacitatea lui Cb trebuie sa fie suficient de mare. Prin acest mod
de suntare (decuplare de componenta alternativa) a sursei anodice, se evita
pierderile inutile de tensiune alternativa datorate rezistentei interne a sursei.
In lipsa semnalului, prin circuitul grilei nu exista curent, deci grila G va
avea tensiunea uG = UGo negativa fata de catod. Punctul A de pe caracteristica de grila (fig. 4.19) care corespunde tensiunii UGo, a grilei in absenta
semnalului se numeste punct de func\ionare. Prin amplificare semnalele nu
trebuie deformate (distorsionate). Acest lucru e posibil numai daca trioda
functioneaza pe portiunea rectilinie a caracteristicii de grila. De aceea
punctul de functionare A trebuie sa se gaseasca la mijlocul portiunii rectilinii
a caracteristicii. Tensiunea de negativare UGo a grilei fata de catod este
asigurata de grupul format dintr-un rezistor si un condensator, grupul R GCc,
prin care se realizeaza asa-numita negativare automata". Curentul
anodic //circulind prin rezistorul Rc (de sus in jos, pe schema) produce o
cadere de tensiune pe acest rezistor, cu plusul la catod si cu minusul la
punctul M. Prin urmare, potentialul grilei, egal cu al punctului M, va fi mai
negativ decit eel al cato- dului. Valoarea rezistentei RG se alege astfel incit
tensiunea continua RGIA sa fie egala cu tensiunea de negativare necesara
stabilirii" punctului de functionare a triodei, UGo RCIA88
Condensatorul de capacitate Cc se leaga in paralel cu Rc, pentru ca prin

acesta sa treaca componenta alternativa ia a curentului anodic; in acest fel;


rezistorul Rc va fi parcurs numai de componenta continua. IA a curentului
anodic, deci tensiunea la bornele sale va fi perfect continua si cu valoare
constanta, ca i cea a unei baterii de curent continuu.
Deoarece condensatorul Cc decupleaza curentul alternativ fa^a de cel
continuu (altfel ar fi trecut impreuna prin i?c), el se numeste condensator de
decuplare.
4.3.5. Explicarea funcjlonarii amplificatorului de tensiune. Sa analizam
acum mai detaliat fenomenele care au loc in procesul de amplificare a
tensiunii.
Tensiunea alternativa de amplificat ug = Ugcos oY, schimbindu-si mereu
sensul (semnul), in anumite momente va mari potentialul grilei, iar in altele,
il va mici-sora. In mod corespunzator si intensitatea curentului anodic va
creste si va scadea periodic, proportional cu variaza tensiunii grilei. Curentul
anodic trecind prin rezistorul de sarcina RA produce la bornele acestuia o
tensiune alternativa sinusoidala in faza cu tensiunea alternativa u aplicata
circui- tului grilei. Ca rezultat, tensiunea alternativa la bornele rezistorului de
sarcina URA = Raiai numita tensiune de iesire, este propor^ionala cu
tensiunea la bornele lui RG (tensiunea de intrare ug) si mai mare decit
aceasta. Se realizeaza astfel amplificarea in tensiune.
Exemplu. In figura 4.22 este reprezentata caraderistica dinamica de grila
a unei triode, adica varia(.ia intensitft(,ii curentului anodic in func(ie de
tensiunea grilei UG, |.i- nind seama de prezen^a rezistorului de sarcina RA (de
exemplu, 10 kO sau 16,6 k2) in circuitul anodic. Caracteristica dinamicS. se
aflS intotdeauna sub caracteristica static^ corespunzStoare de grila. Intradevar, la o tensiune electromotoare a sursei (bateriei) anodice, de exemplu
EA 200 Y, pentru fiecare valoare a tensiunii de grila UG cores- punde o
anumita valoare JA a intensitatii curentului anodic. Acesta produce o cadere
de tensiune RAIA Pe rezistorul de sarcina, astfel incit UA EA RAIA, deci UA <
EA intensitatea curentului anodic va fi i ea mai mica decit in cazul static, cind
UA =
EA = = 200 Y (pentru ca RA 0).
Sa consideram ca punctul de funcbo- nare a triodei corespunde, pe curba
caracteristica dinamica din figura 4.23, tensiunii UG0 = 4 V.
Tensiunea alternativa suprapusa ug =
Ug cos (^t (tensiunea de amplificat) cu valoarea maxima (amplitudinea) Ug
= 2 Y face ca tensiunea rezultanta a grilei sa varieze irttre:
UGo+ Ug= -4 + 2 = 2 V UGO ~ Ug = -4 - 2 = -6 V.
In figura 4.23 se poate urmari variapia in timp a tensiunii grilei i valorile
pe care le ia la diferite momente. Astfel, daca la momentul tx tensiunea
alternativa ug
LlA[mAl

Caracteristica statica
-16 -12
Caracteristica
dinamica
UGIV1
Fig. 4.22. Caracteristici dinamice, corespun- zatoare la doua valori (10 kH:
16,6 kQ) ale rezistentei rezistorului de sarcina RA, la trioda 6C5.
89

ajunge la valoarea 1,4 V, tensiunea grilei va fi UG = 4 + 1,4 = 2,6 V, iar


inten- sitatea curentului anodic, care initial a lost de 5 mA (valoarea de
repaus), create pin& la valoarea A, = 7,5 mA.
La un alt moment t2 tensiunea ug ajunge la valoarea maxima ug = Ug = =
2 V. Tensiunea grilei va fi, in acest caz, UG = 4 + 2 = 2 V, iar intensitatea curentului anodic ajunge la A, = = 8,75 mA (in punctul 2 al curbei
inten- sit&fii curentului anodic).
Similar, in momentele urmatoare h, tt etc., tensiunea grilei trece prin alte
valori $i intensitatea curentului anodic va lua valorile corespunzatoare
punctelor 3, 4 etc., din figura 4.23. La momentul t6, cind ua ia valoarea
minima de 2 V, tensiunea grilei este UG = 4 2 = 6 V, A, =1,5 mA (in
punctul 6).
Ga atare, intensitatea curentului anodic variaza intre valorile extreme
8,75 mA i 1,5 mA i este In faza cu tensiunea de grila. Amplitudinea

intensit&fii curentului alternativ anodic este deci Ia 3,625 mA.


Amplificarea in tensiune a unui etaj amplificator fiind, prin definite,
raportul dintre amplitudinea tensiunii alternative la bornele 2, 2' ale
rezistorului de sarcina UR0 i amplitudinea tensiunii alternative aplicata la
bornele 1, 1' ale circuitului de grila, Ug, in cazul considerat, pentru o valoare
a rezistenfei rezistorului de sarcina RA = 20 kH, rezulta:
Fig. 4.23. Explicatia function&rii amplifi- catorului cu trioda, pe caracteristica
dina- mica de grila a tubului.
AURa
Ug
72,5 V 2 V
- 36,25.
[Una = BAIa = 20 103 3,625 10~3 = 72,5 V i Ug = 2 V.)
In practica, valorile marimilor ce caracterizeaza componentele unui amplificator RC cu trioda sint, aproximativ, urmatoarele: rezisten^a RA a rezistorului de sarcina se ia de obicei egala cu 34- 4Ru fiind de zeci de mii sau sute
de mii de ohmi; condensatoarele CQ au o capacitate de cel putin 5 4- 10 p.F,
pentru ca sa nu prezinte o reactan^a l/o*CG prea mare pentru osci- la^-iile
de joasa freeventa; rezistenta RG a rezistorului din circuitul de grila se ia, de
obicei, de citeva ori mai mare decit Rc, adica este cuprinsa intre 0,2 si 1,5
Mfi; valoarea lui RA este de ordinul a citorva sute sau mii de ohmi (pentru
exemplul analizat mai inainte, UGo = RC^A = 2 V, de unde rezulta Rc = 2/5
103 = 400 fi) Cc este de ordinul zecilor de ihicrofarazi.
Amplificarea unui etaj amplificator cu trioda poate fi exprimata si in
dependents de factorul de amplificare al triodei si de rezistentele de valoare
mare ale rezistorilor din circuitul anodic:
^ _ URa __
__ P- >
Ug R{ + RA 1 _l_
RA
90
Aceasta relatie reprezinta formula de baza pentru studiul functionary
diferitelor etaje de amplificare. Se observa ca daca RA = 0, atunci A 0,
adica, fara prezenta rezistorului de sarcina anodica procesul de amplificare
nu poate avea loc.
Se observa de asemenea ca A < p,, dar ca valoarea amplificarii A
tinde spre p. cu cit RJRA este mai mic. Practic, este suficient ca RA sa fie de 3
4 ori mai mare decit Rh pentru ca A sa fie destul de apropiat de |x. Rezulta
ca amplificarea A a unui etaj este limitata ca valoare de factorul de
amplificare |x al tubului.
4.3.6. Trioda ca detector. Asemenea diodei, trioda poate sa functioneze ca
redresor. In general, prin detec(ie, Se intelege redresarea oscilat-iilor avlnd
frecvente de ordinul celor folosite in transmisiile radio. Detectia tensiunii
alternative inseamna fie suprimarea completa a alternan^elor de un sens, fie
numai micsorarea amplitudinilor alternan^elor de un sens.
Pentru a functiona ca detector punctul de func^ionare a triodei se alege

pe cotul inferior al caracteristicii de grila, sau la punctul care corespunde


tensiunii de blocare. Montajul de detec^ie se face asemanator celui de
amplificare.
Dupa cum se observa in figura 4.24, o oscilat-ie a tensiunii aplicate in circuitul de grila produce in circuitul anodic o slabire a unei alternante (fig.
4.24, a) sau o suprimare a unei alternante (fig. 4.24, b). In ambele cazuri are
loc si o amplificare a oscilatiilor detectate. Procesul de detec^ie descris se
numeste detec\ie pe anod.
Problemi rezolvatft. Sa se stabileascS varia(,ia in func(.ie de timp a
marimilor UG, UA i iA la un tub electronic in montajul de amplificare in cazul
aplic&rii unei tensiuni ug = = E/pCos at la bornele circuitului de intrare.
Rezolvare. Aplicind legea lui Ohm pentru circuitul anodic al montajului din
figura 4.21 se ob(.ine:
sau uA = Ea RAiA.
(4.3.4)
(Se neglijeaza cMerile de tensiune pe grupul RcCc ?i Pe grupul format din
sursa anodicSi $i con- densatorul C5.)
Inlocuind in rela^ia (4.3.4) expresia pentru iA, se ob6ne:
uA = EA RA(IA -f Ia cos 0>t)
sau
VA Ua = EA RAIA CoS
(4.3.5)
Deoarece UA EA RAIA reprezinta. legea lui Ohm in regim de curent
continuu pentru circuitul anodic, din rela^ia (4.3.5), rezulta ca ua =
RAIa cos cot.
Deci ua = RAia, semnul minus indicind ca ua i uRa RAia variaza in
antifaza. Tensiunea instantanee intre anod i catod (caderea de tensiune pe
tub) se poate scrie deci sub forma ua RAIa cos cot = Ua sin (cot nj2). In

Fig. 4.24. Detecjia. Curbele 1 reprezinta tensiunea alternativa sinusoidal


aplicata circuitului de grila (semnul de tensiune); curbele 2 reprezinta
intensitatea curentului anodic detectat.
91
figura 4.25 s-a reprezentat varia(,ia in functie dc timp a m&rimilor pulsatorii
UG, 'A UATensiunile alternative la bornele condensatoarelcr CC i Cb fiind foarte mici
comparativ cu ua $i URa inseamnS c5. Ua si URU sint practic egale, ua fiind
aa cum <?tim in antifaza cu URa, care este in laza cu ug. Rezulta ca
bornele intre care se obtine tensiunea alter- nativa amplificata pot fi 2, 2',
sau 2, 2".
Referitor la amplificatorul RC din figura 4.21, o observa^ie importanta se
impune, in legatura cu nota- rea curen^ilor i tensiunilor alternative. Cu
toate ca sensul curentului $i polaritatea tensiunii alternative se schimba la
fiecare semiperioada^ numai stabilirea unui sens i a unei polar itafi de
referinta permite gasirea fazei relative intre doua marimi $i deci
reprezentarea corectS a variajiei lor in timp. Daca nu se stabile^te clar
sensul curentului i polaritatea tensiunii, ramine o ambiguitate de 180,
neputindu-se ?ti daca, de exemplu, doua tensiuni sint in faze( sau in antifaza.
Sensul curentului este indicat practic intotdeauna pe scheme; alegerea lui
este arbitrara pentru curentul alternativ. Totui, pentru a inlesni urmarirea
corecta a functional unui circuit atunci cind curentul alternativ este supus
peste o componenta continua (cazul curentului anodic pulsant), s-a adoptat
pentru componenta alternativa intotdeauna acelai sens ck pentru cea
continua (sensul contrar miscarii electronilor).
De multe ori, polaritatea tensiunii nu este indicata pe scheme, o sageata
cu dona virfuri neputind indica polaritatea tensiunii respective. De aceea, in
toate schemele din acest manual, orice tensiune va avea indicata
polaritatea; sageata are un sirigur virf, in- dreptat spre punclul de referinta.
Problema rezolvata
"e
iuGi
\A/'

1A

VV\A/
XrXf
iu

UA

A*
AA
/VV

t
Fig. 4.25. Variatia
in timp a marimilor
pulsatorii UG, IA UASa se calculeze amplificarea A i valoarea efectiva a tensiunii amplificate
UefRa pentru un etaj de amplificare a carui trioda are p. = 35 i Ri = 10 kO,
valoarea efectiva a semnalului fiind Uefg 2 V, iar RA = 20 kfl.
Rezolvare
A=
^- = = 23,3.
1+^1
RA
1,5
Relajia dintre valoarea maxima (amplitudinea) a tensiunii alternative
^valoarea efectiva fiind Umax = /2 Uef, se ob^ine: UefRa = AUefg = 23,3 2
= 46,6 Y. .
Observe t ie. Din faptul ca amplitudinea tensiunii alternative pe tub (Ua)
este practic egaia cu amplitudinea tensiunii pe rezistorul de sarcina (URu), Ua
= URu, amplificarea A pentru un etaj amplificator se poate scrie i sub forma
A = Ua/U0.
92
4.4.
TETRODA SI PENTODA
4.4.1. Tctroda. Trioda prezinta 0 capacitate relativ mare CAG intre grila .si
anod, de ordinul a 3
10 picofarazi. Condensatorul format de acesti doi
electrozi realizeaz& 0
cale de impedanta mica 1 IU>CAG intre circuitul anodic $i cel de grila la
amplificatoarele de tensiune.
Apare, astfel, o reactie nedorita a tensiunii alternative amplificate din
circuitul comandat (cel anodic) asupra tensiunii aplicate in circuitul de
eomanda (cel de grila), in sensul trecerii. unei parti din tensiunea alternativa
la bornele tubului ua in circuitul de grila.
Acest dezavantaj poate fi iniaturat prin ecranarea grilei fa|a de anod cu
ajutorul grilei-ecran G2, formtndu-se astfel tubul cu patru electrozi-tetroda
(fig. 4.26). Ecranul trebuie sa aiba forma unei grile pentru a permite trecerea
electronilor spre anod, dar pentru a realiza 0 buna ecranare, aceasta grila va

fi mai deasa decit grila decomanda. Pentru a-i indeplini rolul de ecran, grilei
nou introduse i se aplica 0 tensiune continua fixa, de reguia mai mica decit
tensiunea continua anodica UA (0,4 -f- 0,7 din aceasta). rezultind un curent
de ecran de intensitate IG, ce corespunde electronilor capta^i de acesta.
Principiul de func^ionare a tetrodei va consta in faptul ca grila ecran,
impreuna cu grila de eomanda, ecraneaza catodul de cirnpul electric
corespunzator tensiunii anodice i ca rezultat se mare^te factorul de
amplificare p., iar capacitatea griia-anod CAG scade mult.
Ca exemplificare la cele afirmate, sa consideram 0 trioda cu p. = 20 ?i CAG
= 6 pF. Sa introducem intre anod ?i grila de eomanda 0 grila ecran, care lasa
sa treaca printre spirele ei, mai dese decit la grila de eomanda, numai 1/30
din liniile de cimp ale cimpului electric anodic. Numdrul liniilor de cimp
anodic care ajung pina la grila de eomanda se va mic?ora de 30 de ori. Grila
de eomanda va lasa sa treaca numai 1/20 din liniile cimpului electric anodic
i, astfel, la catod vor ajunge numai 1/20 din 1/30 linii, adicS 1/600 din liniile
de cimp anodic. Ca urmare, actiunea tensiunii anodice este slabita de 600 de
ori i factorul de amplificare a tubului care, conform defini^iei, exprima
eficacitatea controlului grilelor asupra curentului anodic va fi egal in acest
caz cu 600. Astfel, introducerea grilei ecran a marit de 30 de ori factorul de
amplificare, iar capacitatea griia-anod a scazut de 30 de ori, fiind numai 0,2
pF.
Pentru a objine la trioda un factor de amplificare p. = 600, trebuie ca grila
sa fie atit de deasa, incit sa nu permita sa treaca decit 1/600 din liniile de
cimp electric. Dar 0 grila atit de deasa nu va lasa sa treaca nici curentul
anodic. La tetroda insa, grilele nu sint prea dese i de aceea electronii pot
trece uor spre anod.
Metoda cea mai rdspindita pentru a obine tensiunea UG, pentru grila
ecran consta in aplicarea tensiunii printr-un rezistor reducator de tensiune
RG2, ca in figura 4.27, avind rezisten^a cuprinsa intre zeci $i sute de kD.
Curentul grilei-ecran, de intensitatea 7G,, produce la bornele rezistorului RG2
O cadere de tensiune 7G, 7?G2, care scade din tensiunea electromotoare EA a
sursei anodice si astfel tensiunea aplicata grilei-ecran va fi egaia cu:
UG* EA IG2RG2 RCIGV
(4.4.1) Arn^

Grila ecran G2
Exemplu. Daca se cunoa^te intensitatea curentului grilei-ecran 7Gs,
corespunzator regimului de func^ionare a tubului (poate fi determinata din
caracteristici sau tabele) se poate calcula rezisten^a rezistorului de
reducere, RG CU formula care rezulta din (4.4.1) i considered ca RCIG2< UG2
avem:
Grila de eomanda G1

Catod
Fig. 4.26. Simbolul tu
bului tetroda.
93
De exemplu, dacS EA = 180 V, UG, = 80 V $i IG, = = 0,5 mA, rezultS:
A on ________ on
nG, = -----= 200 ooo n = 200 ka
0,0005
Pentru ca grila-ecran G2 sS inlSture in mod practic capacitatea parazitS
dintre anod ?i grila de comandS Gl, ea trebuie totdeauna sS fie legatS la
catod printr-un condensator (Cte.^lOnF), care sS opunS componentei
alternative a curentului anodic ia 0 reactant micS (fig. 4.27). Prin montarea
condensatorului CG .acest curent va trece prin condensatorul format de
anod $i grila-ecran CAG prin condensatorul CG, i va reintra in circuitul
anodic. SeevitSastfel reac^ia parazitS intre circuitul anodic i cel de grilS.
In afarS de aceasta, condensatorul CG, indepline^te incS o funcJAe. Cind
tetroda lu- creazS intr-un etaj de amplificare, curentul grilei-ecran devine
pulsatoriu, ca i curentul anodic. Condensatorul CG, canalizeazS componenta
alternativS a curentului grilei-ecran inapoi, spre catod. in felul acesta,
tensiunea UG, rSmine constants, ceea ce este important pentru o
func^ionare corectS a tetrodei.
Efectul dinatron. Prezen^a ecranului la tetrodS produce unele efecte
perturbatoare care fac utilizarea ei mai restrinsS. Tensiunea de ecran fiind
1'ixS, intr-o func^ionare normals a tubului este posibil ca tensiunea anodicS
pulsatorie cu amplitudini mari UA SS scadS, in unele momente, sub tensiunea
de ecran UG ceea ce are ca urmare apartyia efec- tplui dinatron, de variaj,ie
anormalS a intensitS^ii curentului anodic in func^ie de tensiunea anodicS.
Efectul se datoreazS emisiei secundare la anod produsS de electronii care
lovesc anodul. in fenomenul emisiei secundare un singur electron primar
poate smulge mai mul^i electroni secundari (fig. 4.28). Acest fenomen se
observS la toate tuburile, cu excep^ia diodelor i triodelor in cai^e electronii
secundari au viteze foarte mici si se intorc imediat

Fig. 4.27. Circuitul de aplicare a tensiuniipe grila-ecran la o tetrodS. React-ia


parazitS in cazul lipsei condensatorului din circuitul grilei- ecran.

Fig. 4.28. Emisia electronics secun- darS din suprafa|a unui metal sub actiunea bombardSrii lui cu electroni de vitezS mare. Efectul dinatron se
manifests prin micorarea infensit&tii curentului anodic al unui tub cu grilSecran, ca urmare a emisiei secundare a anodului sub acjiunea bombardSrii
lui de cStre electronii proveniti de la catod.
Fig. 4.29. Caracteristicile statice ale tetrodei. DatoritS particularitS^ii
caracteristicii-anor dice, tetroda se folose^te numai in cazurile cind
tensiunea anodicS variazS astfel incit ea va fi intotdeauna mai mare decit
tensiunen de ecran, UA > UG,. Tetroda se folose^te mat ales ca oscilatoare.
V
'
/
/
94
. spre anod, fiind atrai de sarcina lui pozitivS. La tetrodS, electronii
secundari emi$i de anod sint atra$i de ecranul mai pozitiv decit anodul,
ceea ce are ca urmare o scSdere anor- malS a intensitS^ii curentului
anodic, curent util, i cresterea intensitS^ii curentului de ecran,
neutilizabil. In figura 4.29 sint prezentate caracteristicile statice anodice =
= fU^() ale unei tetrode. Domeniul utilizabil al caracteristicilor este de la
punctuljD spre dreapta. Pe aceste portiuni rectilinii factorul de amplificare
p. i rezistenta interns JRi sint mari. La tetrode p variazSintre 350 i 650,
iar Bi intre 100 $i 600 kO; panta tetrodei este de acela^i ordin de mSrime
ca i panta triodei 1 ~-20mA/V. MSrirealuip.ialui jRse datoreazS deci
schimbSrii de structure interna a tubului, realizatS intre grila de
comandS i anod.
Folosirea mai largS a tubului cu ecran devine posibilS dacS se opre^te
trecerca elec- tronilor secundari de la anod la ecran cu ajutorul unei grile
care sS suprime efectul dinatron. Se realizeazS astfel tubul pentoda.
4.4.2. Pentoda. Tub foarte rSspindit in electronica cu tuburi cu vid actuals.
La pen- todSs-a introdus un nou electrod, grila supresoare (pe scurt,
supresorul) intre anod i grila ecran (figura 4.30, a). Avind un potential scSzut
de obicei este legatS la catod, prin interiorul sau exteriorul tubului grila
supresoare exercitS o for|S de respingere asupra electronilor emi$i de anod
prin emisie secundarS, care nu mai pot ajunge la grila-ecran. Electronii care
vin de la catod cu vitezS mare tree nestinghertyi printre firele rare ale grilei
supresoare. La pentodS capacitatea parazita anod-grilS de comardS este i
mai micS decit la tetrodS (0,2 -f- 0,05 pF), de 0,01
0,003 pF.

Caracteristicile pentodei diferS intr-o oarecare mSsurS de cele ale triodei,


datoritS prezentei grilei ecran care are un potential pozitiv ridicat. DatoritS
acestui fapt, inten- sitatea curentului anodic nu poate fi anulatS prin
reducerea tensiunii anodului, aa cum se intimplS la triodS. In general, la
pentodS tensiunea anodicS are o influents foarte redusS asupra intensitSt-ii
curentului anodic. Aceasta se datoreazS faptului cS anodul este relativ
departe de catod i ecranat fats de acesta de catre cei trei electrozi
intermediari: grila, ecranul si supresorul.
In figura 4.30, b sint reprezentate caracteristicile anodice ale unei
pentode. Se observS cS toate caracteristicile pornesc din origine. Por^iunea
aproape rectilinie i paralelS cu axa tensiunii anodice a caracteristicilor
anodice indicS influenza foarte micS pe care o are tensiunea anodicS asupra
intensitS^ii curentului anodic. Func^ionarea pentodelor are loc aproape
totdeauna in aceastS regiune rectilinie a caracteristicilor.
Rezistenta internS a pentodelor este foarte mare (50 kO-f-1 MQ), iar
factorul de amplificare este $i el mare, de ordinul sutelor sau miilor; in
schimb, panta pentodelor este de acelai ordin de mSrime ca i cea a
triodelor i tetrodelor.
In figura 4.31 se prezintS schema unui montaj de amplificare RC cu
pentodS cu ali- mentarea ecranului prin rezistor serie $i negativare
automats. DupS cum se vede din figurS, punctul legat la masS (asiu) este,
de asemenea, punct comun circuitului de intrare 1, 1'

Fig. 4.30. a) Simbolul pentodei; b) caracteristicile anodice statice ale unei


pentode.
95

Fig. 4.31. Schema unui montaj de amplificare RC cu pentoda, cu alimentarea


ecranului prin rezistor serie J?G2- Condensatorul CG2 decupleazS ecranul la
catod (1/co Cct < RG,)si circuitului de ie$ire 2, 2'. Aceasta reguia este valabila in toate cazurile
cnrente, in care sui'sa de semnal i circuitul de utilizare care primeste
tensiunea de ieire au cite un punet de masS, care este in consecinfA punct
comun.
Utilizarea pentodelor. ProprietS^ile favorabile ale pentodelor (capacitate
micfi intre anod i grila de comanda, factor de amplificare mare, rezistentS
interns mare) au deter- minat utilizarea lor in numeroase montaje de putere
mica $i mijlocie; amplificatoare, osci- latoare, relee, stabilizatoare de
tensiune, aparate de mSsurat etc.
(NTREBARI. PROBLEME
1. Care sint functiile dispozitivelor electronice?
2. Cite regiuni distincte prezintS caracteristica curent-tensiune I A = f[UA)>
UA> 0, a unei diode cu vid i prin ce se caracterizeazS aceste regiuni?
3. Cum este construita dioda i ce func^ie are?
4. De ce prin introducerea unei bobine de oc in filtrul electric se atenueazS
ondulajiile tensiunii redresate?
5. Intr-o dioda cu electrozi plani paraleli (figura 4.2), viteza medie a
electronilor este de 3,5 106 m/s, iar inplaca metalicS din circuitul anodic
este de 0,7 mm/s. Cunoscind concentra^ia electronilor liberi dintr-un
metal, aproximativ egaia cu 1028 m-3, sa se calculeze concentrajia
electronilor care formeaza curentul prin dioda. Raportul dintre aria
sec^iunii firului i aria sec^iunii medii catod-anod este 5 10~4.
R: 1015 m-3.
6. Cum este construita trioda i ce rol are grila?
7. De ce, in func^ionare normaia, grila unei triode este menfinuta la un
potential negativ?
8. Cum func^ioneaza trioda ca amplificatoare? Dar ca detectoare?
9. Sa se identifice condensatorii de decuplare din schema montajului de
amplificare din figura 4.31.
10. Curentul de saturate la o dioda are intensitatea 20 mA. Sa se_calculeze
numarul mediu de electroni extra^i in unitatea de timp din catod (e = 1,6
10-19C).

R: 12,5 1016.
96
11. Tensiunea anodica aplicata unei diode este de 100 V, iar distant dinlre
electrozi de 3 mm (me 9 10-31 kg). S3 se calculeze:
a)
viteza cu care ajung electroniila anod presupunind c3 viteza lor la
catod este nuJ3;
b)
timpul mediu de trecere a electronului de la catod la anod;
c)
pervean^a tubului, dac3 intensitatea curentului anodic este de 10 mA.
12. O dubia diodS ideala cu vid este conectata la secundarul unui
transformator. Ampli- tudinea tensiunii la bornele secundarului este de
600 V, iar frecven^a 50 Hz. In para- lel cu rezistorul de sarcinS, de
rezistenj.3 5 kft, se dispune un condensator de netezire. Capacitatea
condensatorului are o asemenea valoare incit curentul prin circuitul de
sarcinS, de intensitate 30 mA, este practic constant. S3 se calculeze
intervalul de timp in care, in decursul unei perioade, curentul nu trece prin
tub,
18. S3 se calculeze valoarea celui de-al treilea parametru al unei triode dac3
ceilal|i para- metri au valorile 20 kfl si, respectiv, 4 mA/V.
14. Un parametru al unei triode este 2,5 mA/V. Cu ci^i miliamperi variaza
intensitatea curentului anodic al triodei, dac3 tensiunea grilei variaza de
la 2 la 0 V?
15. Variaza intensitajli curentului anodic cu 2 mA intr-o trioda se ob^ine, fie
variind tensiunea anodica cu 50 V, fie variind tensiunea grilei cu 1,25 V.
S3 se determine parametrii triodei.
ficare de 15, urmat de un etaj cu amplificarea egaia cu 3. Cit este tensiunea
de ie$ire, dac3la intrarea amplificatorului se aplic3 o tensiune de 0,05 V.
17. In figura 4.20 slnt prezentate caracteristicile anodice ale uneia dintre cele
dou3 triode din dubla trioda ECC 40. S3 se determine parametrii tubului,
pe cale grafica, considered variaza marimilor definitorii in jurul punctului
(mediu) de func^ionare P0.
R: 6 000 km/s; 1 ns; 10-5 A/V3'2.
R: 6,6 msR: 80.
R: 5 mA.
R: 40; 25 kfi; 1,6 mA/V.
16. Un amplificator este format din trei etaje: dou3 etaje identice avind
fiecare o ampliR: 33,75 V.
A IAlmAl
R: 30; 2,5 mA/V; 12 kQ.
18. In figura 4.32 se arata cum se determina punctul (mediu) de functionare
P0 a unei triode in-

40
i
tr-un etaj de amplificare cu RA =

30

Dreapta care une^te punctele EA = = 300 V i P0 se numete dreapta de


sarcind i se traseaza grafic dup3 cum urmeaza. tiind c3 unul din punctele
dreptei de sarcin3
este acela in care UA = EA 300V Q
To 50 W0 150 200 250
250 300 350 400 UAIV]
i IA = 0, se determina un al doilea punct al acestei drepte, punind condtyia
ca intreaga tensiune de alinlentare s3 cada pe
Fig. 4.32. Pentru problema 18.

7 Fizica, cl. a Xl-a


97
rezistorul de'sarcina $i se ailS $i intensitatea curentului anodic maxim:
IA
VA = o
EA
RA
300 Y 8 000 Q
- 37,5 mA.
Unind punctul EA = 300 V cu punctul = 37,5 mA, se obtine dreapta de
sarcina, care intersecteazS curba de UG = 4 Y in punctul P0.
In regim dinamic tensiunea grilei nu mai rSmine constants, ci variazS,
oscilind in jurul negativSrii de repaus f/c0. Presupunind semnalul sinusoidal,
suprapunerea lui peste tensiunea continuS UG0 dS o tensiune rezultantS UG
care modifica intensitatea curentului anodic iA in acelasi ritm.
DupS cum tim, varia^iile mSrimilor UG ?i iA au loc in fazS $i, in cazul
sarcinii rezistive iA i uA variaza in antifazft, variable lor l'iind legate prin
rela^ia liniara uA = EA BAiA (s-au neglijat cSderile de tensiune pe celelalte
elemente ale circuitului anodic). InseamnS efi punctul instantaneu de
func^ionare P[uA, iA) va parcurge in timpul procesului dreapta uA = EA RAiA,
care nu este alta decit dreapta de sarcina.
Deplasarea punctului de functionare in lungul dreptei de sarcinS este

limitatS de valorile extreme ale tensiunii de grilfi, adicS de punctele de


intersec^ie A i B ale dreptei de sarcina cu cele doua caracteristici statice,
corespunzatoare celor doua valori limits ale tensiunii de grilS. Segmentul AB
se numeste caraclerislica dinamica. AP0 = BP0 i in fiecare perioadS a
tensiunii de semnal punctul de functionare instantaneu efectueazS o data
parcursul P0 A PQ B P0.
SS se determine pe figura ce reprezinta diagramele de functionare ale
amplificatorului cu triodS, valorile mSrimilor IA UA, U 9, Ia, Ua i A.
R: 13mA; 195V; 4 V; 5,5mA; 45V; 11,2.
19. SS se arate cS, deoarece rezistenta interns la pentode este foarte mare,
expresia ampli- 1'icSrii devine A = SBa20. Pentru simplificarea desenSrii schemelor, de foarte multe ori in
montajele electronice nu se reprezinta sursa de alimentare ca atare (sub
forma unei baterii) ci se indicS doar punctul la care se leaga una din borne
(de exemplu + EA) subintelegindu-se cS cea* laltS bornS (nenotatS pe
schema) este legata la masS (asiul). Ca exemplu, se prezinta in figura
4.33 schema unui montaj cu pentodS, desenata sub aceasta forma simplificata.

a)
b)

SS se arate ce tip de montaj reprezinta schema din figura 4.33;


sS se identifice elementele montajului;
c) sS se treaca sensurile curentilor i sSgetile care indica tensiunile intre
cotele carac- teristice ale montajului.
98
* 4.5. SEMICONDUCTOARE. PURTATORI DE SARCINA IN SEMICONDUCTOARE
4.5.1.
Conductoare. Izolatoare. Semiconductoare. Din punctul de
vedere al proprietatii corpurilor solide de a fi strabatute de curent electric
sub actiu- nea unei tensiuni electrice continue aplicate din exterior, acestea
se impart in trei* mari categorii: conductoare (metalele), semiconductoare i
izolatoare.
In unele corpuri solide, atomii se situeaza in virfurile unor corpuri geometrice regulate: cub, tetraedru, prisma etc. Se spune ca atomii formeaza o
re^ea cristalina. Deoarece la metale, care sint corpuri solide cristaline, electronii de valenta ai atomilor sint foarte slab legati de atomi, legaturile lor de
mentinere in cadrul atomilor sint rupte si ei se deplaseaza liber. Asadar, in
nodurile retelei metalului se gasesc ioni pozitivi, printre care se mica electronii liberty ce formeaza aa-numitul gaz electronic, denumire care provine

din compararea comportarii lor cu cea a moleculelor unui gaz. Electronii liberi
interac^ioneaza cu ionii atomici pozitivi din nodurile retelei realizind
cimentarea retelei prin legaturi metalice, caracterizate prin forta de natura
electrostatica. Concentratia electronilor liberi in metale este de ordinul 10 28
m~3, concentrate care, practic, nu depinde de temperatura. Rezistenta
electrica a metalelor este determinate de frecven\a ciocnirilor electronilor
liberi cu ionii pozitivi din nodurile retelei, ioni care se gasesc intr-o
permanenta vibrate in jurul unei pozifii de echilibru. Cu cresterea
temperaturii amplitudinea vibra- tiilor create, ceea ce frineaza miscarea de
ansamblu a electronilor liberi sub actiunea unui cimp electric exterior;
rezistenta electrica a metalelor creste cu temperatura.
Daca metalele au o conductivitate foarte mare, am [106, 108] m_1,
ea este extrem de mica pentru izolatoare, ot [10-22, 1012] Q-1 m_1. Electronii de valenta ai atomilor care formeaza izolatoarele sint foarte puternic
legati de atomi. Izolatoarele nu conduc curentul electric deoarece in
interiorul lor, practic, nu exista purtatori de sarcini electrice liberi. Exemple
de izolatoare: mica, materialele plastice, sticla, marmura, ceramica, hirtia,
cauciucul etc.
Semiconductoarele sint'corpuri solide cu conduc- tivitatea o s [1CT12,
106]Q-1*m_1 cuprinsa intre cea a metalelor i cea a izolatorilor. Ea create
puternic cu temperatura (fig. 4.34).
In categoria semiconductorilor se afla o mare varietate de substante:
oxizi, compusi i unele elemente chimice ca germaniul, siliciul, seleniul etc.
Semiconductoarele cele mai folosite in dispozi- tivele electronice sint
cristalele elementelor tetrava-

Fig. 4.34. Variajia con- ductivitSt semiconduc- toarelor cu temperatura: la


temperaturi foarte co- borite ele sint izolatoare, iarla temperaturi ridicate pot
deveni conductoare destul de bune.
1*
99
Jente Ge si Si si, in mai mica masura, ale unor compusi intermetalici, indeosebi GaAs (arseniura de galiu).
La semiconductoare electronii de valenta sint mai slab legapi de atomi
decit la izolatoare. Legaturile lor pot fi rupte daca li se transmite suficienta
energie si astfel devin electroni liberi. Energia minima APE necesara pentru
trecerea electronilor din starea de electroni legapi de atomi in starea de electroni liberi se numeste energie de activare. Energia de activare pentru semiconductoare este cuprinsa in intervalul 0,025-|-3eY* i este o marime caracteristica fiecarui semiconductor in parte; pentru germaniu AW = 0,72 eV,

pentru siliciu APE = 1,1 eV etc. Pentru metale AW = 0, iar pentru izola- tori
APE = 3-i-lO eV. Energia de activare la metale fiind nula, la orice temperatura, numarul de purtatori liberi este acelasi; la izolatoare energia de
activare fiind foarte mare, prin incalzire, practic nu apar purtatori liberi.
Avind valori mici, energia de activare poate fi transmisa electronilor de
valenta din semiconductor din energia de agitatie termica a ionilor retelei
cristaline proprii. De aceea, spre deosebire de metale, cu cresterea temperaturii semiconductorului creste numarul electronilor ce devin liberi. La siliciul
pur, de exemplu, concentratia electronilor liberi intr-un m3 creste de la 1017 la
temperatura camerei, la 1024 la temperatura de 700C.
4.5.2.
Purt&torli de sarcina In semiconductoare. Semiconductoare
intrin- seci. Specific semiconductoarelor este faptul ca la conductie participa
nu numai electronii liberi (electroni de conductie) ci si electronii de valenta
care au ramas legapi de atomii din retea. Pentru inpelegerea fenomenului
conduc- tiei electrice la semiconductoare, sa analizam comportarea
electronilor din- tr-un cristal de germaniu. Atomul de germaniu are 4
electroni de valenpa. In reteaua cristalului de germaniu fiecare atom este
inconjurat echidistant de 4 atomi. Fiecare electron de valenpa al unui atom
formeaza o pereche cu un electron de valenta din atomul vecin, ei devenind
comuni ambilor atomi. Un asemenea tip de legatura intre atomi, prin
punerea in comun a electronilor de valenta intre' atomi vecini, se numeste
legatura covalenta. In figura 4.35, a este reprezentat modelul spatial al
legaturilor unui atom de germaniu, iar in figura 4.35, b modelul in plan al
legaturilor covalente dintre atomii de germaniu. Aceasta stare a legaturilor
corespunde temper^turilor foarte cobo- rite cind cristalul de germaniu se
comporta ca un izolant aproape perfect. La temperaturi mai inalte, datorita
caracterului fluctuant al energiei de agitatie termica, o parte din electronii
care asigura legaturi covalente pot fi eliberati, primind energie egala cu
energia de activare si devin electroni liberi. Acesti electroni eliberati din
atomii neutri laSa in locurile pe care le parasesc goluri, legaturi
nesatisfacute. Sub actiunea unui cimp electric exterior, electronii unor
legaturi covalente ale atomilor vecini pot umple aceste goluri,
* Energia unei particule este dat& de obicei tn electron-volfi (eV); 1 eV
reprezinlii variapia energiei unui electron care strSbate o difereuta de
potential acceleratoaie egala cu un volt.
100

sA --fL'

11
n >;4 u~ v
^)k==^
te))

ML

fc

Fig. 4.35. Modelul spatial al legaturilor unui atom de germaniu pur; legaturile
covalente ale cristalului de germaniu pur (reprezentare simbolica
bidimensionala a modelului
spatial (a).
lasind alte goluri in legatura covalenta a atomilor de la care au plecat. Dupa
aparitia unui gol, un electron dintr-un atom vecin il umple, lasind in urraa
lui alt gol. Prin urmare, are loc o deplasare a electronului legat (de valenta)
intr-un sens si a golului in sens contrar. Astfel, golurile se comporta ca niste
particule fictive cu sarcina pozitiva +e si masa nzp, care se deplaseaza prin
cristal si contribuie, ca si electronii liberi, la conductia electrica.
De asemenea, miscarea in cristal a electronilor eliberati din legaturile
covalente se poate reprezenta printr-o miscare clasica (supusa legilor mecanicii newtoniene) sub actiunea fortelor externe (datorate unor cimpuri electrice exterioare) a unei particule fictive numita electron de conductie, avind
sarcina e si o masa mn. Se include in mn efectul cimpului electric periodic
datorat ionilor retelei cristalului, electronul fiind supus doar fortelor externe,
macroscopice.
Deci, in semiconductoare participa la conductie doua feluri de purtatori de
sarcina mobili: electronii (negativi) si golurile (pozitive).
Intr-un semiconductor pur (fara impuritati) la echilibrul termic*, purta- torii
mobili apar numai datorita generarii termice a perechilor electron-gol, astfel
incit vor rezulta tot atitia electroni de conductie cite goluri. Semicon- ductorul
in care concentratia de electroni este egala cu cea de goluri se numeste
semiconductor intrinsec, iar concentratia respective niy concentratie
intrinseca:
no = Po = nii
unde n0 i Po reprezinta concentratiile de electroni, respectiv de goluri, in
semiconductorul pur la echilibru termic. Pentru o temperatura data, n0 i Po
sint marimi constante care depind de natura semiconductorului pur.
* Definit in clasa a X-a.
101
. 4.6. SEMICONDUCTOR! CU IMPURITAJI. CONDUCTIVITATEA ELECTRICA A
UNUI SEMICONDUCTOR CU IMPURITAfl
4.6.1. Semiconductor! cu impuritati. Tipul conductiei electrice int.r-un
semiconductor mai poate fi determinat de prezenta si de natura atomilor
straini (numiti impuritati) aflati in reteaua lui cristalina. Procesul de j.mpurificare a unui semiconductor se numeste dopare (sau dotare). La dopari normale, atomii de impuritate sint foarte rari, unui la 104 ... 107 atomi din cristal.
a) Dacar in cristalul de germaniu, se introduc atomi pentavalenti de
arseniu, spre exemplu, numai 4 din cei 5 electroni de valenta se leaga
covalent cu atomii vecini de germaniu, iar al cincilea se desprinde de atomul

de impuritate si devine liber (fig. 4.36). Pentru ca el sa devina electron de


conductie este suficienta o energie in jur de 0,01 eY la Ge respectiv 0,05 eV
la Si, capa- bila sa-1 desparta de atom. (La temperatura camerei, practic toti
acesti ai 5-lea electroni devin electroni de conductie, cite unui de fiecare
atom de impuritate.) Electronul cedat nu lasa o legatura nesatisfacuta;
atomul de As devine ion pozitiv. (Sa observam ca impuritatile care au cedat
electroni de conductie reprezinta purtatori de sarcini imobili!) Impuritatile
penta- valente creeaza deci, in reteaua cristalina a germaniului un singur fel
de purtatori mobili de sarcina: electroni. Impuritatile care permit astfel de
cedari de electroni liberi se numesc donori, iar semiconduetorul cu atomi de
impuritate donori se numeste semiconductor extrinsec do, tip n (negativ).
In semiconduetorul extrinsec de lip r<, nll0 reprezinta concentratia totals
de electroni liberi la echilibru termic proveniti atit de la atomii de impuritate,
cit si datorita agitatiei termice a retelei, care genereaza pereclii electron- gol.
In acest caz nn0^> po si semiconduetorul are conductivitatea electrica mult
mai mare decit conductivitatea aeeluiasi semiconductor in stare pura.
Deoarece conductia in acest caz se face in principal cu electroni, ea se
numeste
conductie de tip n. In semiconduetorul de tip n electronii sint purtdtorii major
it ari, iar golurile purtdtorii minoritari. Un exemplu: la temperatura de 20C,
germaniul pur are conductivitatea o = 2,2 Or1 m_1, iar germaniul de tip n
are conductivitatea o = 102 Qr1 in-1. Conductivitatea semicon- ductorului
pste cu atit mai mare cu cit con- centra l i a purtatorilor de sarcina iiberi este
mai mare.
b) In cristalul de germaniu, se pot introduce impuritati formate din atomi
tri- valenti (iridiu, galiu, bor, aluminiu). Si in acest caz atomii de impuritate
vor ocupa in retea locul unor atomi de germaniu, avind
Electron
fi
!(?)))
Fig. 4.36. Leg&turile covalente in cristalul de germaniu, in care un atom de
germaniu a fost in- locuit cu un atom de impuritate pentavalent (arseniu).
102
Fig. 4.37. Formarea golurilor in cristalul de germaniu extrinsec dotat cu
(atomi de) bor.
Atom de germaniu devenit ion pozitiv

Electron Jmprumutat" de la atomul de germaniu vecin


negativ
insa fiecare cite o legatura covalenta nesatisfacuta. Atomului trivaient de bor
spre exemplu, ii lipsete un electron de legatura (fig. 4.37). Atomul de bor
poate accepta un electron provenind de la o legatura Ge Ge a unui atom
vecin. Apare un gol care tinde sa se completeze prin atragerea unui electron
de valenta de la un alt atom de germaniu vecin. Astfel, in reteaua
semiconduc- torului se formeaza un numar de goluri egal cu numarul
atomilor de impuritate. Atomii de impuritate devin ioni negativi (purtatori de
sarcina irnobili!) si poarta denumirea de acceptori,. Purtatorii de sarcina
mobili majoritari sint in acest caz golurile, iar purtatorii mobili de sarcina
minoritari sint electro- nii liberi proveniti din generarea de perechi electrongol, pe seama fluctuatiei energiei de agitatie termica a retelei. Deci np0 n0 si
conduc\ia este de tip p.
4.6.2.
Formula conductivit&tii electrice a unui semiconductor cu irapurit&ti. Pentru a afla conductivitatea unui semiconductor trebuie determinata
densitatea de curent (intensitatea de curent raportata la unitatea de arie a
sectiunii semiconductorului, orientata in sensul deplasarii golurilor) care
rezulta in semiconductor datorita deplasarii purtatorilor mobili sub ac(,iunea
unui cimp electric extern de intensitate E.
Intr-un cristal cu reteaua perfect periodica (cristal ideal), purtatorii
caracterizati de masa lor se supun legilor mecanicii clasice. Sub ac(.iunea
cimpului electric, ei capata, deci, o miscare uniform variata caracterizata prin
acceleratiile:
- eE -* cE an
5 flp =
mn
mp
(4.6.1)
Cristalul real nu este perfect periodic datorita mai multor cauze dintre
care cele mai importante sint:
a) vibratiile termice ale ionilor fa^a de pozitiile lor de echilibru din nodurile retelei (micarea ionilor produce modificari ale cimpului electric care
influenteaza starea electronilor de conductie);
b) perturbarea cimpului electric periodic al retelei cristalului de semiconductor prin inlocuirea unor ioni din reteaua de baza cu ioni de impurit&J-i
r

Fig. 4.88. Mi^carea unui gol sub acpunea


unui cimj) electric E exterior {inind seama de ciocnirile pe care le are In
cristalul real.
si prin prezen^a unor defecte de structura; astfel. anumiti ioni se pot gasi In
intervalele dintre noduri.
Purtatorul mobil dupa ce str&bate cu miscare accelerate o por^iune de

cristal ideal sufera o ciocnire care ii schimba direc^ia de miscare (fig. 4.38).
Daca timpul mediu dintre doua ciocniri este tc, timp in care componenta vitezei pe direc^ia lui E create de la zero la atc,

rezulta o vitezS medie in direc(ia lui E, numita viteza de drift (sau viteza de
antrenare):
-> 1 -* v = atc.
2
Micarea purtatorilor ramine o miscare de agitatie termica, dar cu o components dirijatS de cimpul electric, adicS o micare de ansamblu caracterizatS de o viteza medie proportionals cu intensitatea cimpului electric.
Gonsiderind relatiile (4.6.1.), vitezele medii ale celor doua tipuri de purtStori
au expresiile:
n = - E= v = E = VPE- (4-6.2)
JilTlp
Factorul de propor^ionalitate p. se numete mobilitate, se mSsoarS in m2/Ys
i are o valoare constants daca tc este independent de E, condijie indeplinitS
atita timp clt valorile vitezei de drift sint mai mici decit cele ale vitezei termice (de ordinul a 105 m/s in Si la 300 K).
Mobilitatea are valori diferite de la un semiconductor la altul si depinde de
tlpul de purtStor mobil (electron sau gol), de temperaturS i de concentra- |ia
de impuritSti.
Micarea purtatorilor in cristalul real, comparativ cu micarea lor in cristalul ideal, este analogs cu deosebirea dintre micarea intr-un mediu viscos i
micarea in vid. Cind create T, create viteza micSrii de agitate termica,
cristalul devine mai viscos.
Deplasarea electronilor i a golurilor cu vitezele medii (4.6.2) corespunde
unor curenti cu densitStile jn si jp (j este densitatea de curent, j = I/S) In
sensul miscSrii golurilor (care au sarcinS pozitivS, -j-e) si in sens opus micarii electronilor, adica ambele in sensul lui E (fig. 4.39). Daca p goluri in
unitatea de volum se deplaseazS cu viteza z>n, atunci intr-o sec^iune S perpendiculars pe vp vor trece in intervalul de timp At golurile din volumul vpSAt
(fig. 4.40), adica pvpSAt goluri avindsarcina epvpSAt. Daca aceastS sarcinS
trece in At prin S, atunci in unitatea de timp, prin unitatea de arie va trece
sarcina:
epvpSAt
SAt
epvP,
104
E
Tn * -
O-- - Vp
r
*~Jn
jp
Fig. 4.39. Sensurile de deplasare a purtatorilor de sarcina mobili sub
ac^iunea cimpului electric ' t
exterior E i ale densita^ilor de curent corespunzatoare.

Fig. 4.40. Volumul cuprin- zind golurile care.tree In in- tervalul de timp At prin
suprafata S.
rezultat care exprima tocmai densitatea de curent:
jP = epvp.
La micarea electronilor va corespunde analog o densitate de curent de
electroni:
Densitatea de curent datorita ambelor tipuri de purtatori va fi: j =jn+ jp =
epvp envn = ep\ipE en{ \LUE) = e(p[ip -f n[in) E. M&rimea <r care are
expresia:
a = e{p\Lp + n\Ln)
se numete conductivitatea semiconductorului.
Expresia (4.6.3) se poate scrie sub forma:
j = oE ,
(4.6.3)
(4.6.4)
(4.6.5)
relatia care reprezintS legea lui Ohm pentru un semiconductor (in care mobilitatea este independents de intensitatea cimpului), exprimata prin marimile
vectoriale j i E. (Intr-adevar, punind j I/S, a = 1/p sji E = U/l i inlo- cuind
in (4.6.5) se ob^ine U = RI, relate ce reprezinta forma cunoscuta a legii lui
Ohm pentru o por^iune de circuit.)
4.6.3.
Yariafia cu temperatura a conductivit&tii unui semiconductor cu
impuritityi. In figura 4.41 se reprezinta variatia tipica a conductivitatii unui
semiconductor cu impurit&^i in funejie de temperatura. In regiunea I, a
create cu T pe masura ce create numSrul purtatorilor pe seama ionizSrii
impurita(ilor. Dupa ce, practic, toate aceste impuritati sint ionizate i pina
cind ni} concentratia purtatorilor generat-i termic, ramine neglijabila fata de
concentratia lor, concentratia de purtatori majoritari este aproximativ
105

egalfi eu concentratia de impurity i deci, independents de temperatura; ea


este mult mai mare la un semiconductor de tip n} In acest interval de

temperaturi (regiunea II In fig. 4.41):


crn = ennnno + epppn0 e\Lnnn0 e\xnND,
unde nn0 i pn0 reprezintS concentra^a de elec- troni i de goluri la un
semiconductor de tip n la echilibru termic (indicele zero), cind ramin
constante, iar ND concentratia de impuritati donoare, an scade cirid create T,
la fel de Incet cum scade mobilitatea purtatorilor majoritari.
La temperaturi foarte mari (regiunea III in fig. 4.41), concentrate de purtStori
cresc din nou datoritS gener&rii de perechi electron-gol; pe m&sura ce
n{ depaete pe ND, semiconductorul tinde sa se comporte .ca un
semiconductor intrinsesc. Este interesant de remarcat ca, in domeniul uzual
de temperaturi, semiconductorul cu impuritati prezinta un coeficient de
temperatura al rezistivitatii pozitiv (ca metalele) de o -valoare mult mai
mica insa decit coeficientul de temperatura al semicon- ductorului intrinsec.
4.6.4. Termistorul. impuritati (4.6.4):
Fig. 4.41. Varia(,ia tipicS. a con- ductivitS(,ii a unui semiconductor extrinsec
in funcjie de temperatura. Comparable cu conductivitatea o* a unui semiconductor intrinsec.
Din formula conductivitatii unui semiconductor cu
<T = e(p[Lp + pn),
rezulta pentru un semiconductor intrinsesc p = n = />, o rezistivitate:
1
Pi =
e J,
(( n -f" !^p)^i
Acesta admite un coeficient de temperatura
(4.6.6)
1D'
negativ, ^ < 0, pot AJ
deoarece nt creste rapid cu temperatura, deci mult mai repede decit scad pn
U PTermistorul este un dispozitiv care foloses-ste scaderea cu temperatura a
rezistivitatii unui semiconductor intrinsec, aa cum rezulta din rela^ia
(4.6.6). La aplicarea unei tensiuni, va trece un curent, deci se va disipa
puterea care incalzete dispozitivul producind micsorarea yezistentei sale.
Dispozitivul se realizeaza din materiale semiconductoare la care
rezistivitatea scade repede cu temperatura: oxid de mangan, oxid de zinc,
oxid de cupru etc.
In figura 4.42, a este aratat simbolul termistorului, in figura 4.42, b caracteristica sa statica iar in figura 4.42, c varia^ia cu temperatura a rezistenbei
in curent continuu a dispozitivului. Fiind un dispozitiv omogen, termistorul
conduce in ambele sensuri, caracteristica /, U este simetrica fata de origine.
El are deci o conductie neliniara fara a fi i unidirecbionala. Functionarea
termistorului ie afectata de o iner^ie termica.
106

Fig. 4.42. Termistorul: a) simbolul; i) caracteristica staticS cu indjcarea


temperaturii in citeva puncte; c) varia^ia rezisten^ei in curent continuu in
funcfie de temperature.
Termistorul este folosit ca: stabilizator de tensiune (C/-la bornele
termistorului ramine constants pentru un interval larg de valori ale
intensitatii curen- tului care il parcurge, asa cum rezulta din fig. 4.42, 6),
releu de intirziere (datorita inertiei termice), termometru i uneori
pentru stabilirea punc- tului static de functionare a tranzistorului.
4.7. JONCJIUNEA PN. DIQPA SEMICONDUCTOARE
4.7.1.
ProprletS|ile jonctiunii pn. Prin jonctiune se In^elege o
regiune foarte ingusta dintr-un solid In care se schimba conduc|-ia electrica
de la un tip la altul, cind se trece de la o extremitate a ei la cealalta.
Jonc^iunea pn se. realizeaza prin crearea intr-un cristal semiconductor, prin
procedeul de difuzie la temperaturi inalte a unor impuritati (atomi straini), a
unei regiuni de tip n, continuata cu o regiune de tip p. Largimea l a jonctiunii
pn este de ordinul l = 104
10-5 cm. Electronii liberi purtatorii majoritari
din
regiunea n datorita diferentei de concentratie, vor difuza in regiunea p
tinzind sa uniformizeze concentratia lor in intregul volum al semiconductorului. Din acelai movtiv golurile vor difuza in regiunea n. Electronii ajuni in
partea p a jonctiunii neutralizeaza printr-un proces numit recombinare prin
care dintr-un electron liber si un gol se reface o legatura chimioa o parte
din golurile care circula in acea regiune. Sarcinile negative ale ionilor negativi
acceptori nu mai sint compensate de golurile ramase i astfel apare o sarcina
spatiala negativa. Printr-un proces asemanator in partea n a jonctiunii va
aparea o sarcina spatiala pozitiva datorita ionilor pozitivi. Difuzia purtatorilor
de sarcina este insa limitata. In jonctiune, saracita de purt&tori de sarcina
mobili, apare un cimp electric intens (fig. 4.43), orientat de la n la p Acest
cimp se opune trecerii in continuare a purtatorilor majoritari dintr-o regiune
in alta, reuind sa treaca numai aceia care au o energie egala sau mai mare
decit energia necesara pentru a invinge bariera datorita dife- renfii de
potential U0 corespunzind cimpului electric din jonctiune, de ordinul zecimilor
de volt. Cimpul electric din jonctiune favorizeaza in schimb, tre- cerea
purtatorilor minoritari din regiunea w, golurile, in regiunea p i a elec107
ion
Ion
acceptor
donor
Regiune /
\ Regiune
neutra /
\ neutra

<=f 0 0!

OOOI00
0I0J0!
0e>if!

T p i s'
Gol L_______i---^

' b

I*
*
n/
/
Electr
on
Fig. 4.43. Joncfiunea pn, regiunea' de largime l ce se intinde pe ambele par|i
ale suprafetci de separare SS' }n care concentrapa purt&torilor de sarcin&
mobili este mult mai micS dedt concentrapa purtatorilor imo- bili; ea separa
cele douS regiuni de extremitSf.i, numite neutre deoarece In ele sarcina
spafialS $i intensitatea cimpului sint nule.
tronilor din regiunea jo, in regiunea n. La echilibru, intensitatea curentului
total prin jonctiune determinat de trecerea purtatorilor majoritari si minoritari dintr-o regiune in alta este zero.
Daca se noteaza cu Id intensitatea curentului format de purtatorii majoritari care tree prin bariera, numit si curent direct (sau de difuzie) si cu I 0
intensitatea curentului prin bariera creat de purtatorii minoritari (numit
curent de cimp), echilibrul (dinamic), pentru o temperatura data a semiconductorului, se exprima prin rela|.ia Id I0 = 0. Pentru semiconductorul de Ge
cu jonctiune pn, 70 este de ordinul a citorva microamperi.
In concluzie, in jonctiunea pn, unde densitatea purtatorilor mobili de
sarcina este mult mai mica decit densitatea purtatorilor imobili (ioni donori si
acceptori), are loc o abatere de la neutralitate, caracterizata printr-un strat
de baraj cu cimp electric intens, care se opune deplasarii purtatorilor mobili
majoritari dintr-o regiune de un tip de conductie in alta.
4.7.2.
Dioda semiconductoare. Daca semiconductorului cu jonctiune pn
i se aplica o tensiune Z7a, conectind borna plus a unei surse de tensiune continua in regiunea p si borna minus la regiunea n (conectare denumita polarizare directa), diferenta de potential dintre re- giunile p si n scade de la U0 la
U0 Ua (fig. 4.44). Gorespunzator, cimpul electric in stratul de baraj isi
micoreaza intensitatea.
In aceste conditii, electronii din regiunea n si golurile din regiunea p, adica
purtatorii majoritari, nu mai pot ramine in echilibru. Purtatorii majoritari
inainteaza spre jonctiune si patrund in regiunea vecina la o distanta de
aproximativ 10_2i cm, numita lungime de difuzie L, dupa care are loc
partial un intens proces de recombinare, iar restul de pur- tatori merg spre
electrozii sursei de tensiune. Purtatorii care dispar sint primiti ulterior incontinuu de la sursa de tensiune, care alimen- teaza in permanenta regiunea
n cu electroni si regiunea p cu goluri.
a 11---L
a

T_L_

_L_T

Fig. 4.44. Polarizarea directs a jonefiunii pn (borna plusa sursei legatS la


electrodul de contact cu regiunea p, iar borna minus legatS la electrodul de
contact cu jonctiunea n a diodei semiconductoare).
108
Intensitatea curentului purtatorilor minoritari prin jonctiune (/0j aproape nu
se va schimba, pina in momentul in care tensiunea aplicata va fi atit de mare
incit cimpul ei va compensa complet cimpul din stratul de baraj. In acest caz,
cimpul tensiunii aplicate mareste numarul golurilor in regiunea p i al
electronilor in regiunea n spre stratul de baraj pina la compensarea complete
a sarcinii totale a ionilor pozitivi si negativi care formau acest strat. Stratul
de baraj va disparea si conductivitatea jonctiunii create, devenind egala cu
aceea a restului materialului semiconductorului. In aceasta situatie
rezistenta semiconductorului si rezistenta circuitului exterior vor determina
valoarea intensitatii curentului prin semiconductorul cu jonctiune.
Asadar, cind creste tensiunea directa aplicata Ua, create si numarul purtatorilor majoritari ce tree prin jonctiune, deci si intensitatea curentului
electric.
Caderea de tensiune in conduce directa pe diodele de Ge este in general
cuprinsa intre 0,1 si 0,3 V, pe cind la diodele de Si ea este cuprinsa intre 0,6
si 0,8 Y.
Daca tensiunea Ua aplicata are polaritate inversa (polarizare inversa),
diferenta de potential dintre regiunile p i n creste la U0 -J- Ua (fig. 4.45).
Cimpul electric in stratul de baraj fiind mai intens, micsorea'za foarte mult
numarul purtatorilor majoritari de sarcina care strabat jonctiunea. Intensitatea curentului creat de purtatorii majoritari devine neglijabila fa^a de
intensitatea curentului datorat purtatorilor minoritari (/0) generati termic in
regiunile neutre, care difuzeaza catre jonctiune unde sint apoi prelua^i de
catre cimpul electric de acolo. Curentul rezultat prin circuit va avea intensitatea mult mai mica si un sens invers fa^a de curentul din cazul polarizarii
E
--------- 1-----*1
a
u
i___fL_

*}g. 4.45. Polarizarea inversa Fig- 4.46: a) Caracteristica curent-tenSiune a


a jonctiunii pn.
unei diode semieonductonre cu germaniu (in
conductie directa i in conduce inversS; au lost folosite sc&ri diferite); b)
simbolul diodci semiconductoare.
109
directe. In figura 4.46, a este reprezentata caracteristica curent-tensiune a
unui semiconductor cu jonc^iune cu germaniu.
0 marime caracteristica a semiconductorului cu jonc^-iune pn, denumit in
teoria dispozitivelor electronice dioda semiconductoare, este rezistenta
interna:
AUM'
R{ are o valoare foarte .mare (104 -s- 105 Q), cind dioda este polarizata
invers,i o valoare mult mai mica 10 Q), atunci cind este polarizata direct.
Rezulta ca dioda semiconductoare poseda proprietatea de conducfie unidirec^ionala, ceea ce permite folosirea ei i pentru transformarea curentului
alternativ in curent continuu.
4.7.3. Dioda semiconductoare cu joncfiune nesimetricft. Prin dotarea uniforma cu concentratii diferite a celor doua regiuni p si n ale diodei joncfiunea devine nesimetrica.
Intr-adevar, pentru joncfiune exista rela^ia:
eNAlp = eNDln,
(4-7.1)
care exprima egalitatea dintre sarcina negativa din por^iunea x G ( l P, 0) i
cea pozitiva din por^iunea x E (0, ln) (fig. 4.47) ale jonx^iunii pn de lar- gime
l = lp -j- n, egalitate ceruta de neutralitatea globala a semiconductorului.
Daca, de exemplu, NA >ND, din relatia (4.7.1) rezulta ca ln>lp, adica
jonc^iunea patrunde mai mult in regiunea mai slab dopata a diodei,
patrunderea fiind invers propor^ionala cu concentratia de impuritati.
In figura 4.47 se reprezinta variatiile densita(ii de curent de goluri si de

electroni in lungul unei diode cu joncfiune nesimetrica (NA >ND) polarizata


direct. Scaderea exponential^ a lui jp{x>ln) si jn(x < lp) se face pe distance
de ordinul lungimilor de difuzie Lp respectiv Ln, care sint cu 23 ordine de
marime mai mari decit largimea l a jonctiunii, jonct-iune reprezentata
exagerat de mare in figura 4.47.
4.7.4.
Str&pungerea diodei semiconductoare. Dioda stabilizatoare de
ten- siune. La tensiuni inverse mari, se constata o crestere foarte pronuntata
a intensitatii curentului prin dioda semiconductoare (fig. 4.46). La o tensiune
Uinv = Us numita tensiune de strapungere, intensitatea Curentului prin dioda
semiconductoare create abrupt catre infinit. Este necesara o limitare
Densitati de curent

Fig. 4.47,^-Variatiile density de curent de goluri i de electroni in lungul unei


diode cu joncfiune nesi- metricS {NA>ND) polarizata direct (cu
neconsiderarea recombin&rilor din joncfiune, valabiia la tensiuni directe
mari).
110
a intensitatii de catre rezistorii din circuit, pentru a nu depasi o valoare a
intensitatii la care dioda s-ar distruge datorita incalzirii excesive. Fenomenul
de strapungere constituie o limitare pentru tensiunile inverse pina la care pot
fi folosite diodele in aplicatiile bazate pe conduc^ia ei unilateral** (in
redresare, de exemplu). Fenomenul devine utiJ in acele circuite in care se
cere pastrarea unei tensiuni constante la variatii in limite largi ale intensitatii
curentului (stabilizatoare de tensiune), fara depasirea unor intensitati de
curent care ar duce la supraincalzirea diodei.
Mecanismele care pot provoca o strapungere abrupta, cu saturatie de
tensiune sint efectul Zener si efectul de multiplicare in avalansa a purtatorilor de sarcina mobili datorita ionizarilor prin ciocniri.
Ambele efecte se datoresc cresterii intensitatii cimpului electric in jonctiunea diodei.
Efectpl Zener consta in ruperea unor legaturi covalente dintre atomii
re^e- lei cristaline datorita unui cimp electric foarte intens, in interiorul
semicon- ductorului generindu-se astfel perechi electron-gol, fenomen ee
conduce la strapungerea diodei.
In marea majoritate a cazurilor, strapungerea diodei semiconductoare se
datorete celuilalt efect, al multiplicarii in avalansa. Sub ac^iun^a cimpului
electric intens purtatorii mobili sint accelera^i pina la valori ale energiei
cinetice suficient de mari pentru a rupe legaturi covalente, ceea ce
genereazS noi pdrtatori mobili. Acetia dau un curent numit de generare, de
intensi- tate IQ, care se adauga curentului de intensitate /0 in conductie
inversa, astfel incit intensitatea curentului prin dioda este-

I =;- M(I0 + h).


Aici M este -factorul de multiplicare dat de rela(<ia empirica:

unde n este cuprins intre 3 i 7. (De exemplu, in cazul diodelor de germaniu


n = 3 la jonctiunea p+n i este cuprins intre 4 i 7 la jonct-iuni pn+ unde semnul + arata gradul sporit de dopare a uneia dintre regiunile neutre ale
diodei.)
Conditia de strapungere a jonc^iunii este M > oo.
Ca diode stabilizatoare de tensiune vor fi preferate diodele la care strapungerea se datoreste efectului de multiplicare in avalansa. Cresterea intensitatii curentului in preajma tensiunii de strapungere datorita multiplicarii in
avalansa se face mult mai abrupt decit in cazul unei strapungeri prin efect
Zener. Us la diodele stabilizatoare de tensiune este cuprinsa intre 6 Y i sute
de volti. De remarcat ca diodele stabilizatoare de tensiune se numesc impropriu diode Zener, deoarece nu efectu'l Zener caracterizeaza functionarea lor.
Trebuie subliniat ca atita vreme cit nu intervin efectele termice distructive, caracteristicile curent-tensiune ale diodelor stabilizatoare de tensiune
sint reversibile i reproductible.
4J6. REDRESAREA CU DIODE SEMICONDUCTOARE
Dupa cum stim, un montaj care, fiind alimentat cu o tensiune alternative,
da la iesire o tensiune continua se nume^te redresor.
In mod obi^nuit un redresor cu dispozitiv semiconductor este compus din:
elcmcntul redresor (dioda semiconductoare) i sursa de curent altcrnativ
(retea de alimentare cu energie electrica sau transformator).
Redresarea mono- si bialternanta a fost prezentata la studiul diodei cu vid.
Prin inlocuirea simbolului diodei cu vid cu cel al diodei semiconductoare in
schemele montajelor de redresare din figurile 4.10, 4.13, a si 4.14 se ob^in
schemele de principiu ale redresoarelor in varianta cu diode
semiconductoare. In cele ce urmeaza se va prezenta functionarea altor tipuri
de redresoare, caracterizate prin faptul ca in schema se intrebuinteaza ca
element neliniar numai dioda semiconductoare.
4.8.1.
Redresorul In punte. Redresorul monofazat in punte are aceea^i
structura ca si o punte de masurare in care rezistorii sint inlocuiti prin diode
semiconductoare. La una din diagonalele puntii este legat secundarul transformatorului Tr, iar la cealalta diagonals este legat consumatorul pur rezistiv,
reprezentat prin rezistorul Rs. Diodele se dispun, la punte, astfel incit pentru
o alternanta curentul trece prin perechea de diode (D$, Dx), iar pentru cealalta alternanta curentul trece prin perechea de diode (D4, Dz). Dupa cum se
observa in schema (fig. 4.48, a), curentul redresat circula prin rezistorul de
sarcina tot timpul in acela^i sens, borna pozitiva fiind constituita de punc- tul
de legatura al electrozilor regiunilor n ale diodelor Z)3, Z)4, iar borna negativa de punctul de legatura a electrozilor regiunilor p ale diodelor Z)2.
Valoarea maxima a tensiunii inverse se distribuie egal pe cele doua diode
care nu conduc, deci este redusa la jumatate, fata de schemele precedente,

evitindu-se astfel strapungerea diodelor. Aceasta face ca redresorul in punte


sa fie indicat pentru obtinerea de tensiuni continue mari.
4.8.2.
Redresorul dubla alternants cu filtru inductiv. Acest redresor da la
ieire un curent cu o pulsate dubla 2<o in comparatie cu redresoarele
monoal- ternan|,S, la care pulsa^ia <0 este egala cu cea a re^elei (fig. 4.49,
a).

Fig. 4.48. Redresor in puntet a) schema de principiu; b) varia(,ia cu timpul a


tensiunii redresate, de aceeai forma ca ?i la montajul de redresare a
ambelor alternante. ^i'hT acest caz se monteazS, de obicei un condensator
de capacitate mare (condensatoi l. nei/izirp''
in paralel pe rezistorul de sarcinS.
112

Fig. 4.49. Redresor dubla alternants cu filtru inductiv: a) schema de principiu;


b) varia^ia cu timpul a tensiunii redresate nefiltrate i a intensita|ii
curentului filtrat.
SS ar&tam de ee apare pulsa^ia dubla. O tensiune periodica
asemanatoare cejei din figura 4.49, b care se otyine la bornele rezistorului Ra
fara bobina de netezire se poate scrie sub forma:
7t
2----cos 2 wf
3
] = U. - U'm
cos 2 at
unde /= reprezinta componenta continua a tensiunii redresate w, iar U'm
este amplitudinea componentei alternative a carei frecven^a este dublul
frecventei tensiunii alternative de alimentare u2. Valoarea factorului de
ondula^ie, in acest caz, este mica:

4Urn 37T
2HZ
Din cele prezentate rezulta avantajele redres&rii ambelor alternan^e fata
de redresarea unei singure alternate i anume: randamentul redresarii este
de dou& ori mai mare (deoarece valoarea componentei continue U= este de
dou& ori mai mare), iar valoarea factorului de ondula^ie este de doua ori
mai mica.
Performan^-ele redresarii ambelor alternate pot fi mult imbunata^ite,
daca se asociazft rezistorului de sarcina Rai un element reactiv de netezire.
Principiul de func^ionare al unui redresor bialternan^a cu condensator de
netezire (in paralel pe Ra) nu va mai fi explicat, el rezultlnd din func(-ionarea
redresorului monoalternan^a cu condensator de netezire.
In cazul redresorului cu bobina de oc, aceasta se dispune in serie cu R a.
Bobina absoarbe energie cind intensitatea curentului create peste valoarea
sa medie /0 = U0/(R2iT + Ra) (unde RUr este rezisten^a secundarului transformatorului de retea) i cedeaza aceasta energie cind intensitatea
curentului scade sub valoarea sa medie. Ac^iunea filtrului este cu atit mai
eficienta cu cit raportul 2<*>L/i?a (unde s-a notat cu <o pulsatia
corespunzatoare frecventei retelei) este mai mare. De exemplu, daca L = 5H,
o> = 314 rad s-1, Ra = = 10012, ondula^iile tensiunii redresate la bornele
rezistorului sint micofl Flzici, cl. a Xl-a
113
D,

wD2
Fig. 4.50. Montaj de redresare cu dublarea tensiunii. Conden- satoarele C1 i
C2 legate in serie, de capacitate mare ( lOfxF), se vor desc&rca relativ pu^in
in intervalele dintre perioadele de incSrcare a lor, astfel incit vor p&stra o
tensiune continue aproane egalS cu dublul ampli- tudinii tensiunii alternative
din secundarul transformatorului de re^ea.
rate de aproximativ 30 ori. Montajele cu filtru inductiv se utilizeaza la
curen^i de sarcina de intensity mari.
4.8.3. Redresoare cu multipllcarea tensiunii. In instala^iile electronic? de
micS putere, tensiunile mari, continue, se ob^in prin multiplicarea unei
tensiuni de valoare redusfi.
Avantajul acestei metode constS in faptul cS se utilizeazS un transforma
tor cu tensiune micS in secundar, deci nu necesitS o izola|ie specials.

Schema redresorului cu dublarea tensiunii din figura 4.50 utilizeazS douS


redresoare monoalternan|S care incarcS, pe rind, condensatoarele Cx i C2.
Aceste condensatoare avind tensiunile la borne Ucl i Uc insumate,
alimenteazS rezistorul de sarcinS RsIn figura 4.51, este prezentatS alts schemS de redresor cu dublare de
tensiune. Aceasta prezintS avantajul cS rezistorul de sarcinS i
transformatorul au*un punct comun, care poate fi legat la masS.
Condensatorul C^este incSrcat prin dioda Dlt intr-o alternants, la valoarea de
virf (amplitudinea) U2 a tensiunii u2 din secundar. In alternanta urmStoare,
tensiunea de pe Ci, insumatS cu tensiunea u2, incarcS condensatorul C2 la o
tensiune egalS cu 2 l/2, tensiune de alimentare pentru circuitul de sarcinS
rezistiv de rezistentS RsPrin conectarea in serie (in cascad5) a n circuite (celule) ca acela din
figura 4.51, se obtine o multiplicare de 2n ori a tensiunii de ieire a unei
celule adicS o tensiune finals de 2nU2 volti.
Asemenea redresoare cu multiplicare 2n a tensiunii se folosesc ca
generatoare de tensiune continuS in acceleratoarele directe pentru
obtinerea de particule cu energii cinetice mari, cit i in tunurile electronice
ale unor instala^ii electronooptice (microscopul electronic, spre exemplu).
Un circuit de tipul celui din figura 4.51, se folosete i pentru circuitul de
demodulare cu dublare de tensiune in schemele radioreceptoarelor cu
amplificare directs.
Problems rezolvatS
Montajul din figura 4.52, a esie alimentat de o sursS de curent alternativ
cu tensiunea maximS 220 V ?i frecventa 50 Hz. T.e.m. a bateriei este 200 Y.
SS se determine:
a) valoarea maximS a tensiunii la bornele rezistorului;
b) intervalul de timp pentru care dioda este deschisS.
Se va aproxima caracteristica D2
C,
0- - - -Jr
W----- ---T- r1
kl
u2
X
u
J
"2 "D;
o- - - ;
C2 Z

\2U2
curent-tensiune a diodei culinia frintS
din figura 4.52, b Se dS arcsin ^ I, 22
Fig: 4.51. AltS sclimS de redresor cu dublare d tensiune.
: 71^
Rezolvare. a) Tensiunea alterna- tivS intre punctele- A i B ale circu- itului
este reprezentatS prin sinusoida trasatS cu linie continuS in figura 4.53.
Dioda se va deschide dacS tensiunea
114
UlViu

kl
8V
Fig. 4.52. Pentru problema rezolvatS.

Fig. 4.53. Pentru problema rezolvatS.

directs la bornele ei este de 8 V. Tensiunea la bornele diodei este


reprezentatS In figura 4.53, a cu linie punctatS, iar tensiunea UR la bornele
rezistorului R in figura 4.53, b. Valoarea maximS a tensiunii UR este 12 V.
b) DacS tensiunea intre punctele A i C variazS sinusoidal cu timpul, UAC = 2n
= 220 sin t (linia intretSiatS din figura 4.53), atunci tensiunea UAB are
expresia:
UAB
.
27T
220 sin t 200.
Dioda se deschide pentru UAB > 8 V, adicS pentru:
220 sin t - 200 > 8 T
sau pentru:
RezultS cS dioda este deschisS pentru intervalul:
2TC _
20,8
sin t > T 22
1
. 20,8 f ^ 1
1 . 20,8
arcsm < -------arcsin-2TC
22 T 2 2w
22
adicS in intervalul de timp:
Cum arcsin
20,8
22
A rr f1 1
20,8 'V
At T---------------arcsin- 12 7r
22 j
71, rezultS At = 2 lO^s = 2 ms.
4.9. TRANZISTORUL
4.9.1. Construct i functionare. Tranzistorul este un dispozitiv electronic,
alcatuit dintr-un monocristal semiconductor, avind trei regiuni al caror tip de
conductie alterneaza. Exista tranzistori pnp si tranzistori npn (fig. 4.54, a i

b). In figura 4.54, c i d se arata simbolurile respective.


115
8*
Regiunea. semi con ductoare mijlo- cie contribuie simultan la formarea
unei jonctiuni cu fiecare dintre re- giunile semiconductoare marginale.
Regiunile extreme cu acelasi tip de conduce se numesc emitor E si respectiv colector C, iar regiunea cen- trala cu conductie de tip contrar se
numete baza B.
Corisideram un tranzistor pnp. Pentru func^ionarea tranzistorului,
jonctiunea emitor-baza (numita i jonc^iune emitor) se polarizeaza in sens
direct, iar jonctiunea colector-baza (numita jonc^-iune colector) se
polarizeaza in sens invers (fig. 4.55, a).
Pentru ofyinerea unor performante superioare, in tranzistorii actuali
concentra^iile impuritatilor difera mult in cele trei regiuni: emitorul este
puternic dopat, in baza concentrate impuritatilor donoare are o valoare
medie iar in colector concentrate acceptorilor este mica.
Jonctiunea emitor va fi strabatuta de un curent intens IE determinat de
deplasarea dintr-o regiune in alta a purtatorilor de sarcina majoritari. Deoa1
rece, prin constructie, concentrate impuritatilor in baza este mai mica decit
in emitor, curentul in jonctiunea emitor IE se datoreaza in special golurilor
care tree din emitor in baza, numarul electronilor care tree din baza in emitor
fiind mult mai mic.

Fig. 4.54. Constructia tranzistorilor pnp i npn (a $i b); simbolurile de


reprezentare ale acestora (c d).
Emitor Baza Colector
pnp

Fig. 4.65. Tranzistorul: a) alimentarea tranzistorului pnp In conexiunea baz


comunS (s- geata indicS sensul curentului prin tranzistor, curent de goluri);
b) seejiune longitudinals prin tranzistor; c) dependent lui Jc de UCB, pen- tru
IE constant-caracteristici de ie^ire (UCB este negativ pentru tranzistorul pnp,
de aceea s^a considerat UCB pentru ca aceste caraote- ristici sS aparS in
cadranul /: ]> -itru un tranzistor npn s-ar fi considerat Urn).
116
In figura 4.55, b sint indica^i curentii de purtatori; s-a figurat i cantitatea
mica de electroni ce tree din colector in baza; de aici reiese clar rolul
esen^ial diferit pe care-1 joaca cele doua componente ale curentului de
emitor; com- ponenta de goluri reprezinta componenta utila care determina
intensitatea curentului din circuitul colectorului, componenta electronica se
inchide prin circuitul bazei, fapt ce duce la marirea consumului de energie pe
circuitul de emitor (circuit de intrare); cercurile indica regiunile unde au loc
recombi- narile.
Datorita grosimii foarte mici a bazei (10 H- 25 ^m), mult mai mica decit
lungimea de difuzie a golurilor (10_2cm) golurile injectate de emitor in baza
nu au timp sa se recombine cu electronii din baza i difuzeaza in cea de-a
doua jonctiune cu excep^ia unei par(i infime (doua procente din IE) care se
recombina in baza. Electronii din baza (ca purtatori majoritari) care se recombina cu o parte din golurile injectate din emitor, vor fi completa^i de
electronii primi^i de la sursa de alimentare prin borna bazei, care vor determina la rindul lor curentul de baza IB (fig. 4.55, a), sensul acestuia fiind invers
sensului de micare a electronilor.
In jonctiunea colectorului, polarizata in sens invers, cimpul electric favorizeaza numai trecerea purtatorilor minoritari dintr-o regiune in alta deci a
golurilor din regiunea n (injectate de emitor) in regiunea colectorului i a
electronilor din colector in baza. Deoarece numarul purtatorilor minoritari din
colector (electroni) este redus, acestia dau prin jonctiunea colector un curent

de intensitate foarte mica (ctyiva microamperi*). Rezulta /c = /E IB a IE.


Se poate scrie deci
/c = a IE,
unde a se numeste factor de amplificare in curent. La tranzistoarele folosite
azi, a are valori cuprinse intre 0,96 i 0,995.
Asadar, curentul in circuitul colectorului este comandat de curentul din
circuitul emitorului care la rindul sau este determinat de tensiunea aplicatS
intre emitor i baza UEBDin modul de circula^ie al purtatorilor de sarcina rezulta ca rolul determinant in functionarea tranzistorului pnp il au golurile.
In caracteristicile din figura 4.55, c se observa ca pe masura ce create 1E,
creste si /c, iar UCB practic nu influenteaza intensitatea curentului de
colector /c.
Montajul analizat se numeste montaj cu baz;a comuna, deoarece circuitul
emitorului i circuitul colectorului au o portiune comuna baza. In circuited
cu tranzistori se folosesc in mare masura i montaje cu emitorul comun.
Dei ne-am referit numai la functionarea tranzistorului pnp (in structura
de dopare p++n+p), rezultatele obtinute pot fi uor extinse asupra tranzistorului npn schimbind in mod adeevat sensurile tensiunilor de polarizare i ale
curentilor si avind in vedere natura opusa a purtatorilor.
Denumirile electrozilor provin din func(-iunile pe care le indeplinesc.
* La siliciu mult sub aceastS valoare, adicS sub 1 nA.
117
Emitorul emite purtatorii mobili in baza, purtatori care vor fi colectati
de catre colector, asemenea catodului unui tub cu vid care emite electroni in
spa^iul dintre catod si anod i care vor fi colectati de anod. In aceasta
analogie cu tubul, baza indeplineste functiunea electrodului de control, a
grilei. Tranzistorul reprezinta mult mai mult decit o simple inlocuire a
tuburilor cu vid; el a permis realizarea unor aplica^ii ale electronicii care nu
ar fi fost posibile utilizind tuburile cu vid.
Denumirea de baza provine de la constructia primelor tranzistoare la *
care pe un suport (o baza) de Ge de tip n erau realizate doua contacte
punc- tiforme foarte apropiate intre ele, unul folosit ca emitor si celalalt drept
colector. In jurul acestor contacte se formau regiuni p, microjonc^iunile
cores- punzatoare constituind structura de tranzistor.
4.9.2.
Proprietetile de amplificare ale tranzistorului. (Cazul
tranzistorului In eonectare cu baza comunS.) Din analiza facuta, in paragraful
precedent, conduc^iei electrice intr-o structura de tranzistor, rezulta ca
trecerea unui curent printr-o. jonctiune polarizata invers, datorita prezen^ei
unei jonc^iuni polarizata direct in vecinatatea ei, constituie principiul de
functionate al tranzistorului (efectul de tranzistor"). Gontrolul efectuat de
tensiunea apli- cata jonctiunii emitorului asupra intensitatii curentului din
circuitul de colector permite structurii de tranzistor sa indeplineasca func^ia
de amplificare.
In figura 4.56 se prezinta o schema de eonectare, cu baza comuna, a tranzistorului pnp ca amplificator de tensiune alternative. In circuitul de intrare

(circuitul emitqrului) se introduce o sursa de tensiune alternative e, care face


ca nivelul polarizerii U0 a jonctiunii emitorului se se modifice in timp, iar in
circuitul de ieire (circuitul colectorului) se introduce un rezistor de sarcine
Rs. Tensiunea continue U0} care stabileste punctul de functionare al tranzistorului, precum i amplitudinea tensiunii alternative, sint mici, deoarece pentru
a se realiza injectarea golurilor din emitor in baze este suficient se se aplice
stratului de baraj al jonctiunii de emitor o diferente de potential de ordinul
zecilor de milivolti.
Ie
Ic

Fig. 4.58. Schema de eonectare, cu bazS comunS. (BC), a tranzistorului /wp!


ntr-un montaj de amplificare.
Tensiunea sursei din circuitul de iesire poate fi luate mare, in practice,
intre 3 V i 30 V, jonctiunea de colector fiind polarizata invers. Rezis- tenta /?
<, a rezistorului de sarcine se ia mare (de ordinul zecilor de mii de ohmi),
deoarece acesta este conectat in serie cu jonctiunea de colector care
arerezistentafoarte mare (0,3 din cauza polarizerii inverse a joncti118
unii si deci nu modifica mult intensitatea curentului prin circuitul de
colector.
Peste componenta de curent continuu, prin introducerea sursei e, se
supra- pune, in tranzistor, o componenta de curent alternativ.
Astfel ia na^tere curentul alternativ de emitor iE care se divide in curentul
ic prin colector i iB prin baza.
Caderea de tensiune efectivS pe rezistorul de sarcina este Uies = RSIC, iar
pe circuitul da intrare Uinir = R^e, unde Rt este rezistenta circuitului de
intrare (de ordinul sutelor de ohmi).
Raportul UietlUintr, practic egal cu raportul R$IRu deoarece Ie /c, (Ie i Ic
sint intensity efective) determina amplificarea in tensiune. Deoarece Rs & 10
100 k Q, iar R{ 100 Q, rezulta ca amplificarea in tensiune ajunge pina
la 1 000, adica este foarte mare.
Evident, o amplificare atit de mare s-ar putea realiza numai daca
tensiunea UCB a. sursei de alimentare din circuitul de colector ar fi suficient
de ridicata; ea trebuie sa fie totdeauna mai mare decit tensiunea maxima la
bornele rezistorului Rs.
Sa consideram un exemplu. Pentru a se obfine o amplificare maxima in
tensiunea (Av = maxim 2 103) la tranzistorul EFT342 in conexiunea BC, ar
trebui ca rezistenta rezistorului de sarcina sa fie Rs = 3,6 105 Q. Dar in
aceste conditii, pentru un punct static de functional al tranzistorului de
coordonate /c = 1 mA, UCB = 0 V, ar rezulta o baterie de alimentare in
curent continuu cu t.e.m. Ec = 366 V, ceea ce este inacceptabil de mare 1 In
montaj, in eonectare emitor comun, tranzistorul EFT342 indeplinete insa, in

condi^iile de functionare normala, func^ia de amplificare maxima i in


putere a semnalului AP = (UI)ieSl(Ul)intr = Ay = maxim.
Amplificarea tranzistorului apare pentru ca un curent (cel de emitor) a fost
transferat cu foarte mici pierderi dintr-un circuit de rezistenta mica intr-un
circuit de rezistenta mare; de aici termenul transieT-rezistor, de la care
provine denumirea de tranzistor.
Puterea suplimentara deci i amplificarea in putere a semnalului ob^inuta
in circuitul de colector este luata sub forma de putere de curent continuu de
la sursa din circuitul de colector i transformata in putere de curent
alternativ.
4.9.3.
Etaj de amplificare in conexiunea cu emitorul comun (EC).
Schema unui etaj de amplificare cu un tranzistor pnp in conexiunea EC este
data in figura 4.57. Deoarece electrodul comun (emitorul) circuitelor de
intrare i de iesire este legat la masa*, conexiunea EC se mai nume^te si
conexiunea cu emitorul la masa.
* S5 reamintim cS, in aparatura electronics, masa este constituita, in
general, din asiul metalic al aparatului, care poate fi legat la pSmint pentru
evitarea apari(.iei unor supratensiuni intre anumite puncte ale circuitelor.
Tensiunile din montajele electronice sint raportate intotdeauna la poten(.ialul
masei considerat potential de referin(3.
119
Golurile sint emise de emitor (emisie controlata de tensiunea aplicata
bazei) i colectate de colector.
Dupa cum se observa, in figura 4.57 se aratS o metoda simple de polarizare a etajului cu emitorul la masa folosind o singurS baterie (sursa S, cu
t.e.m. continua Ee).
Gircuitul EBDE este al bazei iar circuitul ECSE este al colectorului.
In circuitul colectorului curentul debitat de sursa S realizeazS: o c&dere de
tensiune pe jonc^iunea formata de regiunile emitor i baza, o cadere de tensiune egala cu cea de polarizare inversa pe jonc^iunea baza-colector i o
cadere pe rezistorul de sarcina R8. Deoarece tensiunea directa aplicata in
felul acesta pe dioda emitor-baza nu este suficienta pentru stabilirea
punctului de func^io- nare, pe dioda emitor-baza se aplica o tensiune mai
mare cu ajntorul unui divizor de tensiune alcatuit din rezistorii i Rz.
Tensiunea sursei se imparte intre aceti doi rezistori i de la bornele
rezistorului Rz se culege tensiunea necesara pentru stabilirea unui punct de
funcjionare astfel incit tensiunea amplificata sa nu apara deformata de la
forma sinusoidala.
Tensiunile instantanee u\e9 = UCE Es Rsic si Uintr variaza in opozi^ie de
faza. Intr-adevar, cind tensiunea la intrare creste A Uintr > 0, ^ntensitatea
curentului de colector create Ai > 0, ceea ce determina i creterea tensiunii alternative pe rezistorul de sarcinS, RsAic > 0. Aceasta atrage o variate
in sensul sc&derii tensiunii UCE conform relaf-iei A UCE RsAic < 0

120
1
(t.e.m. E a sursei de alimentare are o valoare constants, deci AEs = 0).
Invers, daca AUintr < 0, atunci AUCE Auie9 > 0.
Bornele circuitului de intrare (circuitul bazei) sint 1 si V. Gondensatorul Cx
lasa sa treaca numai componentele alternative. Tensiunea amplificatS Uie$
se ob(,ine Intre bornele 2 si 2'. Gondensatorul C2 lasa de asemenea sa treaca
numai componentele alternative. In schemele complexe, tensiunea
alternative amplificata se transmite unui alt circuit. Raportul
Uintr
determine amplificarea in tensiune realizata de etaj.
Conexiunea EC este cea mai frecvent folositS in amplificatoare.
Experimente. Cu ajutorul unui comutator electronic*, ataat unui osciloscop tip Didactica, se pot realiza mai multe experimente in legatura cu etajul
amplificator:
a) Vizualizarea simultana a tensiunii de intrare (intr) i a celei de ieire
(uie?). In acest mod se va observa clar pe ecranul osciloscopului ca aceste
ten- siuni sint in opozi^ie de faza. Montajul necesar este aratat in figura
4.57, b.
b) Determinarea amplificarii in tensiune A\j. Pentru aceasta se masoara pe
ecranul osciloscopului amplitudinile celor doua tensiuni i apoi se calculeaza Au cu relat'ia cunoscutS: Au = Uie?lUintrc) Aprecierea calitativa a curbei de raspuns a unui amplificator. Se aplica
la intrarea amplificatorului un semnal avind o forma cunoscuta (de exemplu
un semnal sinusoidal). Observind forma curbei corespunzatoare tensiunii de
ieire (Mje?), se pot aprecia distorsiunile introduse de etaj dupa cum aceasta

curbs reproduce (sau nu reproduce) forma semnalului aplicat la intrare.


4.10 PERSPECTIVES TUBURILOR ELECTRONICE IN EPOCA DISPOZiTIVELOR
SEMICONDUCTOARE $1 A CIRCUJTELGR INTEGRATE
Dela apari^ia primei diode (1,904), tehnica electronic^ a fost dominatS
timp de aproape jumfitate de secol de tuburile electronice. Aparina
tranzistorului in anul 4948 a schimbat radical aceasta situate deoarece noul
dispozitiv putea nu numai sS indeplineascS func- Jiuni realizate pinS atunci
exclusiv de tuburi, ci prezenta o serie de performance superioare tuburilor.
Mulfi credeau cS In ciCiva ani tubul electronic va fi definitiv inlocuit de dispozitivele semiconductoare. Cu toate acestea, dei au trecut mai mult de trei
decenii, fabri- cile continua sa produca tuburi electronice care sint folosite in
anumite domenii ale electro- nicii. In acest interval de timp s-au adus o serie
de perfecCionari tuburilor cu scopul de a r3mine competitive faf,a de
dispozitivele semiconductoare i circuitele integrate.
Astazi, specialitii sint unanimi in a considera cS tuburile electronice i
dispozitivele semiconductoare nu numai ca nu se exclud reciproc, ci se
completeaza in mod eficient in realizarea cerinCelor ridicate de electronica
moderna.
* Schema unui comutator electronic ataabil osciloscopului OT-01
Didactica este prezentatain Revista de fizica i chimie nr. 7/1980.
121
Dispozitivele semiconductoare prezintS o serie de avantaje ca: dimensiuni
mici, rezis- tentS mecanicS mare, duratS mare de fnnctionare, putere micS
de alimentare i intrarea imediatS in functiune (absen^a catodului care
trebuie incSlzit la temperatura de emisie, eliminS timpul de incSlzire
prealabilS). Aceste avantaje au determinat inlocuirea, in calcu- latoarele
electronice, a tuburilor cu dispozitivele semiconductoare precum i utilizarea
acestora in domeniile electronicii de larg consum (televizoare,
radioreceptoare, magneto- foane, radiocasetofoane etc.), ale electronicii
induslriale, teiecomnnica^iilor cu $i f&rS fir.
Pe de altS parte, dependents de temper a turS a proprietStUor
dispozitivelor semiconductoare impune necesitatea de a lua mSsuri de
stabilizare; la tuburi, asemeneo dificult&ti nu apar. Faptul cS tuburile sint
relativ insensibile la radia|ii i cS au o putere utilS mare (pin& la sute de
kilowatt la frecvente joase $i mai ales in domeiiiul microundelor, le fac, de
nefnlocuit in unele cazuri. Tuburile electronice cu vid speciale (magnetronul,
clistronul, tubul cu undS progresivS etc.) n-au putut fi inlocuite cu dispozitive
semiconductoare. DatoritS avantajelor mentionate fats de dispozitivele
semiconductoare, tuburile se vor mentine inc& mult* ani in: radiolocatie,
einitStoare de radio i televiziune, incSlzire prin inaltu frecvent-S, emitStoare
penlru comunicatii spat*ale etc.
Domeniul tuburilor electronice nu poate fi considcrat deci un capitol
inchis. Procedeele tchnologice noi deschid alte posibilitSti pentru utilizarea
lor $i exists anumite domenii in care nu se intrevede asfazi posibilitatea
inlocuirii lor.
INTREBARI. PROBLEME

1.DacS un material semiconductor prezintS o dopare omogenS cu donori i


acceptori in concentrate egale, ce tip de conductie posedS?
2.Este posibil sSse obtinS o jonctiune pn prin aducerea in contact mecanic a
unui semiconductor p cu un semiconductor n?
3- SS se calculeze intensitatea cimpului electric intr-o jonctiune pn avind
ISrgimea de 0,05 pm, iar tensiunea corespuir/Stoare barierei de potential
de 0,2 V.
R: 4 108 V/m.
4. SS se calculeze densitatea de curent pentru dioda semiconductoare avind
aria sectiunii de 10~1 2 mm2 4 * 6, strSbStutS de un curent avind
intensitatea de 100 mA.
R: 107 A/m2.
6.La oricare dintre montajele de redresare exam mate, tensiunea redresatS
(pulsat.orie) are douS componente: o components continuS una
alternativS (pulsatia sau ondu- lata, cum se mai spune). DacS frecventa
rejelei este 50 Hz, care este frecventa corn- pone ntei alternative la
redresarea monoalternantSf'i la redresarea bialterrumtS?
R: 50 Hz; 100 Hz.
6.SS se reprezinte grafic variable densitStii de^ciirent in functie de numSrul
de goluri $i de cel al electronilor in lungul unei diode polarizate direct cu:
a)
jonctiune sirnetricS;
b) cu considerarea recombinSrilor in jonctiune.
7. SS se exprime in functie de timp i sS se reprezinte grafic tensiunea la
bornele rezisto- rului cu rezistenta R = 10 O din figura 4.58, a.
Caracteristicu curent-tensiune a dio122
dei redresoare este data In figura 4.58, b. Tensiunea aplicatS la bornele de
intrare este u = U sin tat, cu U 20 V.
r
T1
uR
Rs t e (2n 1) , nT I ; UR ---------------------*-----= 0,2 sin cot,
L
2J'
Rinvers -f* R
[Tl
uR
nT, (2n + 1) I UR --------------------------= 10 sin cot cu n Intreg.
2J
Rdirect + R
Fig. 4.58. Pentru problema 7.

8. Un redresor monoalternanta aiimenteaza o cuv5 electrolitica cu solu|ie


apoasa de sulfat de cupru. Daca in timp de 10 minute s*au depus 200 mg
de cupru, care este
valoarea maxima a intensitatii curentului redresat |/cCu = 0,33^rj?
R: 3,2 A.
9. Gutia Inchisa din figura 4.59, a confine surse de tensiuni continue (de
rezisten^a interna neglijabiia) rezistori i diode ideale. (Prin dioda ideaia
se inlelege dioda a c3rei conduc- tivitate este infinita in conduc^ie directa
i zero in tensiune inversa; in momentul atingerii tensiunii zero la bornele
ei, dioda ideaia se considera deschisa.)
In figura 4.59, b este reprezentat graficul varia^iei intensitatii curentului
prin re^eaua din cutie in functie de tensiunea continua U aplicata la borne.
a) Sa se completeze schema de alimentare in tensiune a cutiei astfel ca
tensiunea V sa capete yalori pozitive sau negative prin deplasarea
cursorului C intr-una sau respectiv cealalta din jumata^ile reostatului
divizor de tensiune. Numarul acumulatoarelor care alcatuiesc bateria este
par. Tensiunea V se masoara cu un voltmetru electronic (adk-a cu rezi
sten^a interna foarte mare).
b) Sa se stabileasca doua variante ale schemei re^elei din cutie compatible
cu carac- teristica curent-tensiune /, U i valorile marimilor ce
caracterizeazacomponentele ei.
1
i
I
I
i
I
I

Pig. 4.59* Pentru problema 9.


123
10. O dioda este conectata In serie cu un rezistor, un condensator si o
sursft de curent continuu (fig. 4.60, a). Caracteristica curent-tensiune

idealizata a diodei este pre- zentata in figura 4.60, b. Se inchide


intrerupatorul 1. Care este caidura disipata in procesul de incarcare a
condensatorului? Se neglijeaza rezisten^a interna a sursei i a diodei in
regim de conduce.
E: 4,8 mJ.

n
Fig. 4.60. Pentru problema 10.
. O' 2V U b
11. Sa se realizeze schema montajului de alimentare pentru un tranzistor
npn.
12. Se considera etajul de amplificare din figura 4.57. In ce relate de faza
(in faza sau anti- faza) sint i umtr daca tensiunea amplificata este
culeasa la bornele rezistorului de sarcina?
18 Sa se precizeze, cu referire la grosimea bazei, in ce situate o structura
pnp (sau npn) n-ar mai constitui o structura de tranzistor ci puri simplu
un circuit cu doua diode legate in opoztyie, intensitatea curentului prin
fiecare dioda depinzind exclusiv de tensiunea care i s-a aplicat. Sa se
deseneze schema circuitului in acest caz.
14. Se considera un tranzistor in conexiune BC. Sa se calculeze intensitatea
curentului de colector cunoscind ca factorul de amplificare in curent este
0,985, intensitatea curentului de baza este de 20 (JLA, iar intensitatea
curentului rezidual de colector este de 1 fxA. Se poate recunoate
materialul semiconductor din care este construit tran- zistorul?
R: 1,38 mA; Ge.

5 OSCILATI! ELECTROMAGNETICE
X.5.1. CIRCUITUl OSCILANT. REZONANTA
5.1.1.
Circuital oscilant. Producerea oscila^iilor electromagnetice libere.
Descarcarea unui condensator printr-un circuit cu bobina si rezistor in serie
cu condensatorul se poate face aperiodic sau periodic.
Experiment. Cu ajutorul montajului din figura 5.1, se poate studia descarcarea eondensatorului. Condensatorul este incarcat de la sursa de tensiune

continua (baterie, redresor), apoi este conectat in circuitul de descarcare prin


aducerea comutatorului K1 in pozitia 2 si a comutatorului K2 in pozitia 1.
Rezistenta activa totala a circuitului este suma dintre rezistenta rezistorului
si rezistenta sirmei spirelor bobinei: Rt = R -f- r.
a) Daca:
Rt > 2 1 /TfC
(5.1.1)
curba variatiei in timp a tensiunii uc la bornele eondensatorului, dupa comutarea pe pozitia 2, arata in general ca in graficul 5.2. a, iar pe ecranul osciloscopului, la valorile experimentului, cain figura 5.2, b. Descarcarea este
aperio- dica. Incarcind i apoi descarcind condensatorul cu osciloscopul
conectat la bornele rezistorului (K2 in pozitia 2), se obtine curba variatiei in
timp a inten- sita^ii curentului prin circuit si a tensiunii uR = Ri de la bornele
rezistorului. Intensitatea curentului prin circuit create la inceput de la zero
pina la o anu- mita valoare maxima, pentru ca apoi sa descreasca continuu
pina la zero (fig. 5.2, c). In intervalul de timp At pentru care tensiunea UQ
practic se anuleaza are loc transformarea energiei acumulate initial in cimpul
electric al eondensatorului in caidura. T.e.rn. de autoinductie care apare o
data cu descresterea inten- sitatii curentului de descarcare prin bobina este
insuficienta pentru a produce incarcarea eondensatorului
Kz

Fig. 5.1. Montaj pentru studiul desc5rc5rii eondensatorului prin circuitul


oscilant.
125

Pig. 5.2. DescSrcarea aperiodic^. L Fig. 5.8. Oscila^ii amortizate.


In sens invers. Dupa cum rezulta din relatia (5.1.1), in descarcarea aperiodica L < RjCj^t.
b) Daca rezistenta totala devine mai mica decit dublul impedan^ei caracteristice a circuitului, adica
Rt < 2 1/TjC
descarcarea condensatorului este periodica. Tensiunea la bornele condensatorului UQ i intensitatea curentului i prin circuit pastreaza caracteristica unei
oscilatii armonice amortizate in timp (fig. 5.3). Oscilatiile lui c i i se produc
singure, fara actiunea unei t.e.m. alternative sinusoidale exterioare, numai
datorita excitatiei initiate realizata prin incarcarea condensatorului.
126
Oscilat-iile de acest fel se numesc oscila\ii electromagnetice libere\ cu cit
rezistenta circuitului este mai mica, cu atit amortizarea oscilatiilor este mai
mica

(fig. 5.3, a, b, c).


Circuitul inchis format dintr-un condensator de capacitate C si o bobina de
inductanta L si rezistenta r in care se pot produce oscilatii electromagnetice
libere se numeste circuit oscilant.
5.1.2.
Studiul calitativ al fenomenelor. Procesul de descarcare a
condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit poate fi urmarit pe
graficul din figura 5.4 care arata variatia tensiunii UQ la bornele
condensatorului si a intensitatii curentului in bobina, rezistenta sirmei
bobinei fiind considerate neglijabila. Circuitul oscilant este analog cu un
pendul elastic. La momentul initial t 0 tensiunea Uc intre armaturile
condensatorului are valoarea maxim& UQ Um, iar energia circuitului
oscilant este egala cu energia cimpu- lui electric dintre armaturile
condensatorului. Sarcina de pe armaturi este qm = CUm iar pendulul va avea
o deformare maxima ym (fig. 5.4, a). 0 data cu inceperea descarcarii, prin
bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. T.e.m. de
autoinductie care ia natere in bobina impie- dica o crestere rapida a
intensitatii curentului. Pe masura cresterii intensitatii curentului tensiunea UQ
scade, deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura
incarcata negativ si acelasi numar de electroni tree la armatura pozitiva,
micsorindu-i sarcina. Sensul miscarii electronilor este invers sensului
curentului electric. La momentul t = T[4, condensatorul este complet
descarcat, UQ = 0, intensitatea curentului este maxima i = 7m, iar energia
circuitului este egala cu energia cimpului magnetic din bobina
La acelasi moment (t 7/4) energia pendulului elastic este egala cu
energia cinetica (fig. 5.4, b).
2
In intervalul (774, T]2) energia cinetica a pendulului se transforma In
ener- gie poten^iala. Viteza bilei variaza repede cind v > 0 si in acelasi
timp accele- ra^ia Av/At creste, deci si forta de inertie mAv/At creste.
Aceasta forta de inertie deformeaza puternic resortul, deviatia fiind maxima
dar in sens opus celei de la t = 0, adica egala cu + ym. Analog, in circuitul
electric oscilant, curentul dupa ce a ajuns la valoarea maxima a intensitatii
scade tinzind catre zero. Dar la acest moment (t = Tjb) viteza de variatie a
intensitatii curentului Ail At este maxima, deci i t.e.m. de autoinductie L
, care are
At
acelasi sens cu curentul. In intervalul de timp (T/k, 772), bobina se comporta
ca un generator si incarca condensatorul in sens invers. La t = T/2, tensiuna
atinge valoarea extrema negativa uc = Um (fig. 5.4, c). In continuare,
fenomenele se succed in aceeasi ordine ca in intervalul (0, T/2) dar in sens
contrar. Incepind din momentul t = T/2 condensatorul se descarca, treclnd
127

Fig. 6.4. Schimbul de energie intre condensator i bobinS la circuital oscilant


ideal. Analogia cu sistemul oscilant mecanic (pendulul elastic ideal).
din starea- (c) in starea (d), tensiunea uc scade, intensitatea curentului
create. In orice moment din intervalul (772, 3774) energia circuitului oscilant
este egala cu suma dintre energia cimpului electric $i cea a cimpului
magnetic. La t = 3774, curentul va avea aceeaijfi intensitate maxima dar de
sens con- trar, i = /m, intocmai ca si bila care atinge viteza maxima vm.
Energia
.1
circuitului oscilant este egala cu cea a cimpului magnetic din bobina:
V_____________________________________
2
(fig. 5,4, d). Urmeaza apoi, in intervalul (3774, T) reincarcarea condensatorului de catre t.e.m. autoindusa in bobina i se ajunge la situa^ia initials a
condensatorului incarcat, uc = Um, iar deformarea pendulului elastic
corespunde devia^iei maxime ym. Ambele sisteme oscilante au ajuns in
starea initials dupS o perioada. Apoi procesul oscilator reincepe.
Graficele din figura 5.4 arata ca maximul intensita^ii curentului (sau a
energiei cimpului magnetic) coincide in timp cu anularea tensiunii (sau a
energiei cimpului electric) i invers, adica defazajul dintre tensiune $i intensitatea curentului este egal cu un sfert de perioada sau cu TC/2 radiani. In pri128
mul si al treilea sfert de perioada, condensatorul are roiul unui generator de

energie electrica, iar bobina are roiul unui receptor de energie; in al doilea si
al patrulea sfert de perioada, bobina se comporta ca un generator, din cauza
aparitiei t.e.m. de autoinducfie, care se opune scaderii intensitafii curentului.
Bobina cedeaza energie din cimpul sau magnetic condensatorului, care are
roiul unui receptor de energie.
Analogia pendul elastic-circuit oscilant ofera posibilitatea stabilirii urmatoarei corespondente intre marimile ce le caracterizeaza:
M&rimi mecanice

Marimi eleclrice

Elonga^ia y Yiteza
Sarcina q
v = A?//At
Intensitatea curentului i = Aq/At
Constanta elasticS
Inversa capacit&fii 1/C Inductanfa L
k Masa m
Yiteza de variate a intensitSfii
Accelerajia a =
curentului Ai/At
Av/At
Corespondenta poate continua.
Legea conservarii energiei pentru cele doua sisteme analogic studiate,
pendulul elastic si circuitul oscilant, are expresia:
i respectiv:
ky2 -f i mv2 = Wmec. A A
const.
J_ S* JL Li2 W
~2 ^ ^2 1
elmag.
= const.
5.1.3. Perioada oscilafiilor electromagnetice libere. Oscilabile electromagnetice dintr-uii circuit oscilant sint libere. Procesul oscilator se produce
singur, datorita sarcinii initiate qm a condensatorului. Oscilafiile libere se
produc cu o perioada proprie T0 care depinde de valorile capacitafii C i
inductanfei L a circuitului oscilant.
Pentru a gasi relafia dintre perioada de oscilafie T0, capacitatea C si
inductanfa L ale unui circuit ideal, fara pierderi, se pleaca de la ecuafia tensiunilor pentru un circuit RLC de curent alternativ, unde U = 0 i R 0,
bornele la care se aplica t.e.m. fiind in scurtcircuit.
Se obtine ICHQL = //6>0C, adica tensiunea la bornele bobinei este egala cu
tensiunea dintre armaturile condensatorului i intensitatea efectivS a curentului prin bobina i prin condensator va fi aeeeai, deoarece pentru curentul
datorat oscilafiilor libere ale electronilor de conductie, circuitul oscilant se
prezinta ca un simplu circuit serie. Imparfind cu I se obtine:
1
<0(>L =----------------------------adica XL = X&
<AQC
In circuitul oscilant, reactan\a inductiva XL este intotdeauna egala cu reactan\a capacitiva Xc.
9 Fizio* cl. a Xl-p
129
io1 In circuit se produc.numai oscilatii a caror pulsatie este: .

\/~LC
Perioada acestor oscilatii libere ale circuitului oscilant va fi ;
TQ = 2TZ [/ LC numita formula lui Thomson.
-
>q . Ibi ,
.
,
: . . -. . , .
Tv M , niMi i
Perioada T0 a oscilatnlor se mai numeste perioada proprie a circuitului
;
- 'u ai?
t it) las'ioo i inj&i> i
oscilant.
Am regasit formula lui Thomson, tntilnita la circuitele serie RLC de curent
alternativ, la fenomenul de rezonan^a, cind pulsatia tensiunii alternative
aplicate circuitului serie era egala cu pulsatia proprie <n0 =lj]/'LC.
Prin urmare, perioada proprie a oscilatiilor electromagnetice produse in
circuitul oscilant depinde numai de valorile parametrilor. circuitului oscilant,
adiea de capacitate si de inductanta circuitului. :
. v.
Observable fundamentala. In cele spuse pina acum nu s-au examinat:
rolul rezistentei circuitului oscilant si rolul frecarii din sistemul mecanic. D
atorita rezistentei sirmei bobinei si conexiunilor, in circuitul oscilant real are
loc o pierdere de energie sub forma de calduH, care se trartsfera sistemelor
incon- juratoare. La fel se intimpla i in cazul sistemului mecanic. Sistemul se
irical- zeste in timpul oscilatiilor datorita frecarilor. Amplitudinea initiala
scade deoarece scade energia oscilatorului prin disipare. Tot asa scad si
amplitu- dinile lui uc si i dupa fiecare oscilatie.
f! >'-xr
Micarea oscilatorie libera, fie electromagnetica, fie mecanica este
inrealitate o micare amortizata1
"
rSistemul oscilator mecanic analog circuitului oscilant real este prezentat
in figura 5.5.
5.1.4.
Oscilatii fortate. Spre deosebire de oscilatiile libere, oscilatiile formate nu se produc rtiimai datorita unui simplu impuls initial (sarcina <7 pe
armaturile condensatorului, in cazul descarcarii oscilante a condensatorului),
ele sint mentinute prin actiunea itiiLL - 5
ilnil ..
unui agent exterior.
J s iv
t,
. A: , gin.
11
In cazul sistemelor oscilante
>.: ' t1;
. . .i j nu ! ,
mecanice, de exemplu, oscilatiile
fortate se obtin daca se aplica
vsistemului o lorta extenoara cu
TP.iH'
. V* t ; 1 7 < i
variatie periodica.
r
Conectind un generator de
U'
curent alternativ intr-un circuit

- , >V Uil r n\ i ,
oscilant (fig. 5.6), se obtin osci- / ;i|
latii fortate (permanente). Gurentulijcare va circula prin circuitul , v ,
. v oscilant nu va mai prezenta
forma
Fig. 5.5. Sistemul oscilator mecaiuc analog cir
.
L
-

cuitului oscilant electric real.


h
r
V
O
'
'
m
*
.
>
v
i
.

1
i
n

s
0
1
>?.o
/7\
( **-

v _____
l

ilno
130
UK K ,(a >!..!si'3 (
-!>j

-1
p
iacif
.
J:
IR
J

.
li
b
di
oi
r

oscilatorie libera amortizata,

GI

> !
O'1' :i or
iC
-lOCs 51,; I'.

i i.i i U
(W)/.c c

>ih>
:
tr'dfqrm; el w
ft* Jo
: *iq
u

e
u

u
i
I
.

AA
A
wlWMJ
AA

*
1\
r

AAAAA
7

l/V/l/V/b

:
i
^
'

lS.fi Oil,
.
hi ioi ,fuUji ; Jtyfi
>\ b
__/jo
i Mu
c

Hrno:

>5

Fig. 5.6. DouS moduri funda- mentale de conectare a gene- ratorului de


curent alternativ sinusoidal la circuitul sinusoidal: a) circuitul oscilant serie;
b) circuitul oscilant paralel.

;i 'HO
Fig. 5. 7. Diferite tipuri de oscilatii electrice: a) oscilatii locate; dacS v=!v0
(rezonanfS) oscilatiile devin intretinute ; b) $i c) oscilatii slab $i puternic
amortizate (oscilatii libere in sistemele oscilatorii reale). 1 Jiiifinsan o ob
Indian IUI .oc/ae t^unnosoi si> ;
rats ojn ill Hi i .
va avea o amplitudine constants, determinata de t.e.m. a generatorului.
Frecventa oscilatiilor curentului (v) nu va mai fi data de parametrii L si C ai
circuitului oscilant (v # v0) ci de frecventa t.e.m. a generatorului.
t.. m
,
...
.
. ..
Proprietatile oscilatiilor fortate sint deci altele decit cele ale oscilatiilor
libere. Ele corespund cu proprietatile curentului in regim de oscilatii fortate in
circuitul RLC uzual de curent alternativ*, serie sau paralel si anume:
a) amplitudinea oscilatiilor fortate depinde de tensiunea electromotoare a
generatorului si de relatia dintre frecventa generatorului si frecventa proprie a circuitului oscilant;
b) oscilatiile fortate sint neamortizate; daca au o amplitudine consta.nta
ele se numesc intretinute (fig. 5.7, a);
c) frecventa oscilatiilor fortate este egala cu frecventa t.e.m. a generatorului si nu depinde de inductanta si capacitatea circuitului oscilant.
Proprietatea enuntata la punctul (a) arata ca circuitul oscilant prezinta
caracteristica de selectivitate, adica nu se comporta la fel fata de orice frecventa a t.e.m. aplicate. Rezulta o alta proprietate:
d) amplitudinea oscilatiilor fortate devine maxima atunci cind, frecventa
generatorului v devine egala cu frecventa proprie v0 a circuitului, frecventa
numita din aceasta cauza si frecventa de rezonan\d.
Cu alte cuvinte, circuitul oscilant raspunde, devine selectiv, numai daefi
frecventa t.e.m. a generatorului este apropiata de frecventa de rezonanta si
rezoneaza la v = v0. (Cuvintul rezonan\d, care provine de la cel latin
resonantia, prin care se intituleaza fenomenul analizat, inseamna chiar
raspuns.) - A- .
u
vVotwroo *0
* DacS R <2 l/L/C, circuitul de curent alternativ RLC devine circuit oscilant,
deoarece poate fi sediul oscilatiilor proprii cu pulsatia <ol0 =.adicS apare o
variate oscilatorie a mfirimilor lui de stare (uc, j, q etc.), datoritd unui impuls
initial.
t
9*
;jTv < :yf. ffticcqf; '. fjiga uijaii'aao ob il/fUfg
131
SEX
5.1.5.
Curba de rezonania si ISrgimea de bands a circuitelor oscilante.
DacS se men- t-ijie amplitudinea tensiunii electromotoare aplicate circuitului
oscilant constants i se variazS freevenia ei, se oblin diferite valori ale
amplitudinii oscila^iilor intensitSlii curen- tului din circuit. Reprezentind grafic
valorile amplitudinii oscila^iilor in func^ie de freevenia se ob^ine o curba de

rezonania. In figura 5.8 este reprezentatS o asemenea curbs de rezonania I =


f(v).
Pierderile din circuit au o influenza foarte mare asupra formei curbei de
rezonania. Factorul care determinS forma acestei carbe este dat de raportul
dintre reactan^a bobinei la rezonania, egaia cu reactanla condensatorului,
tot la rezonania i rezisten^a circuitului numit factor de calitate Q al
circuitului oscilant:
Q = (^)
- P-)
.
v R )cx> = to0 l RCoi Ju =
Pentru a ob^ine curbe de rezonania ascu^ite, adicS circuite oscilante
selective, trebuie ca rezisten^a acestor circuite sa fie clt mai micS.
Astfel, circuitul serie este folosit des in radiotehnicS pentru a separa, prin
fenomenul de rezonania serie, un curent de o anumita freevenia dintr-un
semnal complex (semnal format din curenli de diferite frecvenle) acliune
numita selectare. Prin rezonania unui circuit derivalie.se poate obline
selectarea (separarea) unui semnal de o anumita freevenia, prin tensiunea
maxima care o produce la bornele unui circuit oscilant derivalie (paralel)
acordat pe freevenia respectivului semnal.
In circuitele cu dispozitive electronice este foarte important de cunoscut i
compor- tarea acestor circuite oscilante in jurul frecvenlei de rezonania.
Dintre parametrii care ca- racterizeazaaceastacomportare, cel mai important
este largimea de bandd, prin care se inle- lege intervalul de frecvenle din
vecinStatea frecvenlei de rezonania, in cuprinsul cSruiu amplitudinea
tensiunii semnal la bornele circuitului nu scade sub o anumita fracliune din
valoarea ei de la rezonania. Se considers de obicei ca largime de bands
a unui circuit oscilant diferenla dintre cele douS frecvenleia care mSrimea
reprezentata in curba de rezonania (tensiune sau intensitate de curent)
scade la 1/|/ 2 (adicS la 70%) din valoarea ei de la rezonania (fig. 5.9).
LSrgimea de bands (numita i banda de frecvenle) a circuitelor oscilante,
serie sau paralel, poate fi calculatS cu formula:

Fig. 5.8. Curbe de rezonania pentru diferite valori ale rezistenlei circuitului
oscilant (din punct de vedere reactiv, pentru v < v0 re- gimul de oscilalie este
capacitiv, Xc > XL', pentru v>v0 regimulesteinductiv, XL>XC)

132
In care: B este ISrgimea de bands a circuitului oscilant considerat, v0
freevenia de rezonanie a circuitului oscilant, Q factorul de calitate al
circuitului oscilant.
LSrgimea de bands B este deci cu atit mai micS, cu cit factorul de calitate
este mai mare. La aceeai valoare a factorului de calitate, ISrgimea de bands
create cu freevenia de rezonanie.
5.1.6. Circuit oscilante cnplate. Se numesc circuite oscilante cuplate
acele circuite la care se poate efectua un transfer de energie
electromagnetic^ de la unui din circuite la celalalt.

Fig. 5.10. Circuite oscilante cuplate inductiv (cu conectare serie a


generatorului, la frecvenle mare a t.e.m., 10a 106 Hz, in circuitul primar).
Cel mai des utilizat tip de circuite oscilante cuplate este acela al
circuitelor cuplate inductiv sau magnetic (fig. 5.10). In acest caz, cele doua
bobine ale circuitelor formeaza un transformator. Circuitul alimentat de la un
generator de curent alternativ, circuit numit primar, este parcurs de un
curent care creeaza un flux magnetic variabil prin bobina de inductan^S L2.
Se induce, astfel, o tensiune electromotoare alternative In circuitul secundar
al siste- mului de circuite oscilante cuplate. (Lx este inductan(,a bobinei din
circuitul primar, Ll2 este inductan^a mutuala a celor doua bobine, fig. 5.10).
Curentul datorat t.e.m. induse are aceeasi freeventa ca si curentul din
primar. Circuitul secundar se comporta Intotdeauna ca un circuit serie,
deoarece t.e.m. indusfi este in serie cu elementele L i C in acest circuit.
Problems rezcIvatS
Un circuit oscilant serie real este alc&tuit dintr-un condensator cu
capacitatea C = = 318 nF i o bobine cu lungimea / = 0,1 m, aria sec^iunii
transversale S = 10-4 ma i JV = 300 spire, care are un miez cu
permeabilitatea p. La bornele circuitului oscilant se aplicft o tensiune

alternative sinusoidaie cu amplitudinea Um = constant. Dace rezonania are


loc la freevenia v0 = 10 kHz miezul ocupe jumfitate din volumul interior al
solenoi- dului. DacS se introduce complet miezul in bobipe intensitatea
efective a curentului este de cinci ori mai mice decit valoarea maxime a
intensiteiii efective, la aceeai frecvenle. Presupunind ce miezul remine la
jumetatea solenoidului i cefreevenia variaze, se cere: a) se se determine
permeabilitatea relative a miezului; b) se se calculeze freeven- lele Vj i v2
pentru care puterea active a circuitului este jumetatea puterii active maxime
Pmax; c) se se .arate ce raportul dintre freevenia de rezonanie i diferenla va
vx este egal cu factorul de calitate al circuitului oscilant $i se se calculeze
valoarea acestuia; d) se se calculeze lergimea de bands a circuitului oscilant;
e) se se deseneze schematic sistemul oscilator mecanic (oscilatorul elastic)
analog circuitului oscilant descris; f) se se serie ecualia oscilatorului elastic
analoage ecualiei tensiunilor pentru circuitul oscilant; g) se se determine
masa oscilatorului elastic, tiind ce freevenia proprie este de 1 000 ori mai
mice decit freevenia de rezonanie a circuitului oscilant considerat, iar k = 3
955 N/m.
Rezolvare. a) Fluxul magnetic prin bobina circuitului oscilant cfnd miezul
ocupe jumetate din volumul interior al acesteia este:
N
N
NS
O = - SiloH + S[xH = p0(l + pr)
2
2
2
NI
, de unde se obline:
, _ _ *+i* 7 -I*.
N*S
(5.1.2)
133
,
| ~f
'I
Intensitatea curentului prin circuit este data de expresia:
l(N
n
u
til
:
i

v ,.v:
- O , fimhm
\/ R2 + fXto - f V
( Ca)
La rezonanja Xw = 1 /Ca0 (5.1.3) $i intensitatea curentului devine maxima.
Din
'
i.fUBIU'-.'n tij i :
1
'
!
I
97 1
9-01
rela(,iile (5.1.2) i (5.1.3) se otyine 1 -f ur =----==:----r

, , ... 4TT 10- 9 10 10-*


/t
.. . . . .
... im
3,18-10

1',
-------------13,9. De aici rezulta ar 12,9.
-10~7- 47t2 -108
a-.i;
'HO
sH *0J
, i.l.o.t ft
.w . *
,;i, i . .. ,
b) Keactanja circuitului oscilant.in cazul cind miezul ocupacomplet volumul
interior al bobinei, folosind i rela^iile (5.1.2), (5.1.3), este:;S v.
'r
1
( 14- uAN2S
, 11,9 9 104 !0~4
4
-7
Xt = X/G>O-------- I----to0 ffkiv 10 -
-- 27T104Qt42,8 Cl,
cm 0 l 2)1
2
0,1
________ 1 1
__ 1 /
___9.
**>8
Din condifia
U/R
+ Xt
5 se obtine
J y B v nuti ifo
- - - --- =- ---------- --- KJ DO LfJJ 1/lllC
/ UfZt ij ab .fl&kfou niiq IrdahnY oitsii^nrr xirl! tw ftsfists
Y.
AO O
L
D ___________ r _
__ n nr Q
J/24
4,9 0,/*
_
. .' .'."
Ifl Cl
Puterea activa a circuitului oscilant In functie de frecventa are expresia P[ v)

rrmq x
fiisvTj nl *
* -A /. .
= UI[V; cos Tfv) ii----i2--------V deci fW = $i Pv,, =
2
2
!fcu!;;ira; 1
'
Vise,
7?
TJ2 ,
p
rr2 e jf:v.:.:>.v.o'i SmsldciM
- - - -- - ------ ------- (5.1.4). Cum Pvj 2 = H^-= din (5.1.4) se ob^ne
2
__ /gqfi l l2
2 4i?
1,2
I
sigjjgr 2J
iuafiaao
d
ri<
as
W
condiJia JL<O1(2 ionatoa { too
i.j Bs,Uijri tafisftnaq HO seirn
= /?. Rezolvind aceasta ecua^ie de gradul 2 in co1<2 se obtine:
(1
.1'
[Mim IMRDU H ben
i r i~{
~~n2 v T d
tglass
v
i,2 = \l + l== 1/ voCl + TC^R^C2VO ) df KJ?(7VO =
^
* frl t^rm rb OTW a na;
wn

OfC,
-104 l/l d- Tra(8,74)2 (3,18)2 10-14 10? d: 7t 8,74 3,18 -i0~7-108 cu
. .'

. . . ns? filial v
Vj ^ 9,17 kHz i v2 = 10,92 kHz.
' v0
vn Lwn
(jj _____________Q
o _r\ r\ K n
i Vj 1\R R
v> v
v2 U.*;..,
...
~
Z7T Li
Vo
Vn
. ir ,104
2TC L
r
u-jlciyij lohruHaffsi lai.t GUO Sgcolafus /oiianla nil cm !
' d)'
= v2 v = - ca 1 75 kHz
1
'Q
5?7
.
.
Infilic tr]
! .
f) Tinind seama de analogiile intre oscila(,iile elastice i cele electrice,
ecua(,ia ten- siunilor u = L
-fjRi trece In ecua^ia analoaga = m + ky
+Rev.
" A* c - , J m : jT
~\ r
At
S) voe = \/ = 2 n \ m
__ Vi 'v4 r J 10_3vn, de unde m =
108
47T2V0
u
2 = 1 kg.
134
3-.tO U'k
,
,5f2. jTBIODA fTRANZISIORUl UN MONTAJEGENERATOARE
; , j; . pE, OSCIWTJI..WtRETINUT6 ! i <
^
5.2.1. Intretinerea oscilatiilor electromagnetice. In studiul circuitului
\
*
j
Jf!
\
/
oscilant s-a aratat ca oscilatiile electromagnetice produsp in circuit au o

. Ifj J Y':
' '
frecventa proprie v0, data de formula lui Thomson:
.
miq a >o i aieo non
:
HiBna.} o
&B t
5 idflb:o
-IIIH
{ mod I b QJJH ae/mieneT erojaao 2nVL0C0A
Aceste oscilatii se aihortizeaza, adica amplitudinea lor descrpste treptat In
timp. Amortizarea oscilatiilor este rezultatlil disiparii de energie prin efeCt
Joule datorita rezistentei active a circuitului oscilant.

Daca se transfera in mod periodic circuitului oscilant o energie egala cu


energia disipata, amortizarea se compenseaza si se obtin oscilatii electromagnetice neamortizate, intref,inute. In acest scop se intercaleaza intre
sursa de energie i circuitul oscilant LQCQ un intrerupator electronic (fig.
5.11, a). La momente de timp bine determinate intrerupatorui se inchide
cp o frecventa egala cu frecveri^a proprie v0 a circuitului rezonant
(fig. 5.IT, b). Comanda intrerupat6rului electronic o face chiar circuitul
., . T s,
.oroona u/uiJfi9iro a BVfJcnaaJijs eJnem .
oscilant L0C 0.
Proccsul de autocomanda a alimentarii de catre sistemul oscilant insusi se
numeste reac\ie (pozitiva). Montajul generator de oscilatii electromagnetice
intretiriute care realizeaza procesul de autocomanda (sau autoexcitatie) se
.
.
onrao
b JnclioBO
numeste oscuator.
5.2.2.
Oscilator LC cu triodS. Prinpipiul de functionare a oscilatorului LC
cu trioda aratat in figura 5.12 este urmatorul. La conectarea sursei de alimentare anodica apare curentulL anodic, care incarca cohdensatorul C0 aflat,
in circuitul oscilant L0C0 din circbitul anodic al triodei. In circuitul oscilant apar
oscilatii electromagnetice libere, amortizate. Cureritul variabil care oscileaza
prin bobina L0 a circuitului oscilant induce 6 tensiune variabila in
bobina L din circuitul de grilS.^Aceasta tensiune se aplica intre grila si catod

loaibi . JSJ .Mo I 1 (its m lorn tr ssl fa

Pig. 5.11. Principiul de funcfionare aunui oscilator TC: ft/ sCheiria


functionalft; b) modul dd ob^nere a oscilatiilor intretimite in circuitul LoG 0\ 1.
oscilatiile intretinute i 2.,., oscilatiile amprtizate din circuitul oscilant izolat..
135
si provoaca pulsatiile curentului anodic. Apare astfel o componenta
alternativa a curentului anodic pe care o putem considera ca este generate
de tub, la fel ca in orice etaj de amplifi- care. Componenta alternativa a
curentului anodic, care trece prin circuitul oscilant, lace s& apara o tensiune
alternativa sinusoidala uAB la bornele acestuia. Tensiunea uAB de la bornele
circuitului oscilant reprezinta tensiunea alternative, aplicata la grila de
comanda, ampli- ficata, circuitul oscilant constituind sarcina anodica a
tubului. Frecventa tensiunii alternative aplicata pe grila de comanda este
egala cu frecventa v0 a oscila^iilor proprii ale circuitului oscilant, deci si
componenta alternativa ia a curentului anodic iA, are aceeai frecventa v0. Ca
atare, in circuitul anodic se produce in mod automat o rezonanta paralel

datorita circuitului oscilant si, in consecinta, circuitul oscilant va prezenta o


impedan^a mai mare pentru componenta alternativa a curentului anodic.
Pentru ca oscilatiile care apar in circuitul oscilant dupa inchiderea circuitului anodic sa nu se amortizeze si componenta alternativa sa intretina oscilatiile, trebuie ca tensiunea alternativa amplificata, care apare la bornele A, B
ale circuitului oscilant datorita componentei alternative a curentului anodic,
sa fie in concordanta de faza cu faza oscilatiilor proprii din circuitul oscilant.
In caz contrar, oscilatiile initiate se amortizeaza repede si procesul de
autocomanda nu se mai obtine.
Faza corecta a procesului de autocomanda, de reactie deci, se realizeaza
prin conectarea corespunzatoare a capetelor bobinelor L0 si Lg.
Practic, daca in circuitul oscilant nu apar pscilatii, se schimba intre ele
legaturile capetelor bobinei de grila Lg si atunci oscilatiile apar, daca bine
Inteles in montaj nu siht si alte defecte. La conectarea corecta a bobinelor,
tensiunile alternative de grila ug i de la bornele tubului ua sint in opozitie de
faza. Aceasta se poate intelege din considerentele care urmeaza. Daca in
circuitul oscilant apar oscilatii, in timpul primului sfert de perioada, cind
condensatorul se descarca prin bobina se produce o disipare de energie (caldura) datorita rezistentei circuitului. In decursul urmatorului sfert de
perioada, cind condensatorul se incarca din nou dar cu polaritate inversa sub
actiunea tensiunii electromotoare de autoinductie a bobinei, aceste pierderi
trebuie compensate de componenta alternativa a curentului anodic.
Spre exemplu, daca in decursul acestui sfert de perioada, armatura condensatorului legata la anod se incarca negativ adica tensiunea alternativa pe
tub (tensiunea anodica ua) are alternanta negativa, intepsitatea curentului
anodic trebuie sa aiba alternanta pozitiva, adica sensul curentului este astfel
Inclt acesta sa incarce condensatorul i sa-i ridice tensiunea pina la valoarea

Fig. 5.12. Schema unui oscilator cu reactie inductivS: oscilato- rul LC cu


trioda. Condensatorul C asigura cuplajul dintre oscilator 1 sarcina sa,
bloclnd spre sarcina componenta continua a curentului care trece prin circuitul oscilant L0C0.
136
maxima, cu polaritatea + la armatura B si la armatura A. Pentru aceasta
trebuie ca la grila de comanda sa se aplice alternanta pozitiva a tensiunii de
grila uff, deci aceasta sa fie in opozitie de faza cu tensiunea anodica ua.
0 data amorsate oscilatiile electromagnetice din circuitul oscilant vor
create repede in amplitudine pina la o valoare la care puterea cedata circuitului oscilant de catre sursa de alimentare prin intermediul tubului (sau

tranzistorului) este egala cu puterea disipata in circuitul oscilant i in restul


circuitelor oscilatorului.
Regimul de func^ionare a oscilatorului mai sus descris corespunde unui
regim de func^ionare a tubului in clasa A. In acest regim puterea cedata
circuitului oscilant prin intermediul tubului se face in fiecare semiperioada.
Randamentul oscilatorului si stabilitatea functionarii sale sint mai bune, insa,
in regimul numit de cl4sa C.
In acest regim de func^ionare grila triodei este astfel negativata incit tensiunea de negativare UQ este mai mica decit cea corespunzatoare blocarii'
tubtilui. Intensitatea curentului anodic este zero, cu exceptia virfurilor pozitive ale tensiunii de grila (Intrerupatorul din fig. 5.11, a inchis), cind acest
curent circula in impulsuri, aa cum se arata in figura 5.13.
5.2.3. Negativare a automata prin curenti de grilii. Pentru function are a in
regim de clasa C a oscilatorului apare necesara folosirea unei negativari
automate, care sa depinda de amplitudinea oscilatiilor, astfel incit pentru
amor- sarea oscilatiilor, negativarea grilei sa fie minima. La oscilatoarele cu
func- tionare in clasa C se utilizeaza o negativare automata care nu
folose^te curen- tul anodic, ci curentul de grila. In figura 5.14 este aratata
schema de principiu a circuitului de grila a unui oscilator cu negativare
automata prin curenti de grila. Ansamblul grila-catod lucreaza ca o dioda,
care produce o redresare (detectie) in circuitul de grila. In timpul
alternantelor pozitive ale tensiunii induse in circuitul de grila, condensatorul
Cg (sute de picofarazi) se incarca

Fig. 5.18. Varia^ia cu timpul a ten- siunilor anodice de gri!5 i a inten- sitS^ii
curentului anodic.
Fig. 5.14. Negativarea prin rezistor de grilii la un oscilator LC cu triodS in

regim de clasS C.
137
prin circuitul de rezistenta mica catod bobinS Lg condensator grila catod. Aceasta in car care se face rapid, datoritS faptului ca circuitul de incarcare are rezistenta mica. In timpiil alternantelor negative ale tensiunii induse in circuitul de grilS, regiunea grilS-catod riu conduce i condensatorul
se descarca prin rezistorul Rg, de valoare mare'(i ^ 10 kil). Deoarece
rezistenta. circuitului de descSrcare este mare, acest proces are durata mai
lunga. Rezui- tatul este ca, in intervalul dintre douS alternante pOzitive
condensatorul Cg se descarca foarte pu(-in, pSstrind la bornele sale o
terisiune Ucg practic Constanta si cu putin mai mica decit amplitudinea Ug a
tensiunii alternative induse ug aplicate pe grila (UCg < Ug). Tensiunea grilei,
adicS tensiunea dintre grila si catod MG,este data de suma tensiunii
alternative si a tensiunii practic continue UCg de la bornele condensatbrului Cg
\ ua = UCg +Ug sin coZ. Gu cit amplitudinea oscilatiilor creste, cu atit mai
mare va fi tensiunea continue de negativare UCg care apare pe condensator.
In acest mod, la punerea in furictiune a oscilatorului negativarea este zero
(UG 0), deci intensitatea curentului anodic este mare si oscilatiile se vor
amorsa. Pe tnasura ce amplitudinea Oscilatiilor creste, se va mari si
negativarea, adiicind tubul in regimul de clasa C proiectat. ' r min ^ filumb
Jni
Pentru ca grupul rezistor-condensator de negativare automata prin curenti
de grila sa functioneze corect, adica sa sC nientina o valoare constants a
tensiunii continue UCg in regimul de functiOnare normala, este necesar ca
prbdusul RgCg, Care se numeste constants de timp a circuitului de grilS, sS fie
de 10 pinS la 20 de ori mai mare decit perioada T0 a oscilatiilor.
5.2.4. Oscilator LC cu tranzistor. Schema unui oscilator LC in care rolul de
intrerupator electronic il are un tranzistor in conexiunea emitor comun EC
este arStatS in figura 5.15. Circuitul oscilant L0C0 este conectat in circuitul de
colector al tranzistorului. Bobina EQ este cuplatS inductiv cu circuitul bazei
prin bobina Lb. Acest cuplaj formeazS bucla de reactie pozitivS a montajului
oscilator. Rezistoarele i?1? i?2 si Re asigurS polarizajea potrivitS a bazei
tranzistorului, fixindu-i punctul de functionare in regiunea liniarS a
caracteristicii /c = / (UBE) (fig. 5.16). Ele au rol numai la amorsarea oscilatiilor.
In plus, rezistorul Re asigurS i stabilitatea termicS a tranzistorului, deoarece
aplicS jonctiunii bazS-emitor o polarizare inversS, care tinde sS men- tinS
constants intensitatea curentului continuu de emitor. Condensatoarele Cc si
Ce au reactante neglijabile la frecventa de oscilatie v0, deci din punct de
vedere al curentului alternativ tranzistorul este in conexiunea EC, iar bobina
Lb are o bornS conectatS la masS. Condensatorul Cc, de asemenea de
reactants neglijabilS la frecventa v0, asigurS cuplajul dintre oscilator i
sarcina sa, blocind spre sarcinS componenta continuS a curentului care trece
prin circuitul oscilant LQCQ.
Sa analizSm modul de functionare a acestui oscilator. La conectarea
sursei de alipnentare, prin tranzistor incepe sS treaca un curent care incarca
pozitiv armStura superioarS a condensatorului C0. Condensatorul C0 va

incepe sS se descarce prin bohina L0. DatoritS fenomenului de autoinduc^ie,


prin bobina
138

torul LC\ P0 punctul de functionare J in absenj-a oscilatiilor; Px punctul


de functionare dup& amorsarea oscilatiilor intretinute.
:
.POOP'
j[j.;-loom a il.s? .um/lrio I'MIlJ
LQ va continua sa circule curent si dupa ce condensatorul C0 este descarcat
complet. Acest curent va incarca din nou condensatorul, dar cu sarcina negative pe armatura superioare.' Curentul variabil prin bobina L0 va induce o
t.e.m. In bobina L0 din circuitul bazei tranzistorului. Sensul de infasurare a
bobinei Lb este astel ales incit t.e.m. de inductie sa aiba alternanta negative
aplicate bazei tranzistorului in momentul in care condensatorul C0 este
incercat cu sarcine negative pe arnmtura sa superioare. Datorite acestei
tensiuni, jonctiunea baze-emitor a tranzistorului este blocate, deci prin tranzistor nu circule nici un curent (intrerupetor deschis).
Condensatorul C0 va incepe din nou se se descarce prin bobina L0.
Curentul prin bobina L0 va continua se circule si dupe ce tensiunea la bornele
conden- satorului este nuie, reincercindu-1 din nou, dar acum cu polaritatea
pozitive pe armetura superioare. T.e.m. induse de acest curent in bobina Lb
va avea, de aceaste date, polaritatea pozitive aplicate bazei tranzistorului.
Ea atinge valoarea maxime, in momentul in care curentul prin bobina L0 a
incetat se circule (deci cind condensatorul C0 este complet incercat). In acest
moment, jonctiunea baze-emitor se deblocheaze, aducind tranzistorul in
regiunea de saturatie (intrerupetor inchis).
Apoi intensitatea curentului prin bobina L0 va incepe se creasce din nou,
atit datorite autoinductiei, cit si sursei de alimentare EA la care bobina L0 este
acum conectate prin intermediul tranzistorului saturat. In acest fel circuitul
oscilant L0C0 primeste de la sursa EA energia electrice ce compen- seaze
pierderile prin rezistenta active a circuitului.
Condensatorul C0 se va incerca atit direct de la sursa de alimentare EA
(tranzistorul fiind in regiunea de saturatie) cit si datorite curentului de autoinductie prin bobina L0. In cazul in care pierderile Joule sint relativ mici,
tensiunea la sfirsitul incercerii lui C0 este aproape 2EA. In acest moment,

139
el incepe sa se descarce prin bobina L0. T.e.m. de induc^ie In bobina L0 negativeaza din nou jonctiunea baza-emitor a tranzistorului (intrerupetor deschis) i ciclul reincepe.
In montajul din figura 5.15 este de remarcat faptui ca, dei polarizarea
ini^iala a fost stabilita corespunzator unui punct de functionare P0 pe curba
caracteristica Ic = f(UBE), (regim clasa A), dupa amorsarea oscila^iilor punctul de functionare a tranzistorului se mute in Pj (fig. 5.16, regim clasa C).
Tranzistorul func^ioneaza in regim de comutatie. Acest lucru se produce
datorita grupului Re i Ce. Condensatorul Ce se incarca in timpul pulsurilor de
curent ce tree prin tranzistor si mareiste tensiunea pozitiva a emitorului.
Fiind de capacitate mare (XCe Re), el se descarca foarte putin in intervalul
dintre pulsuri. In consecinta tensiunea medie bazft-emitor devine negative
(baza tranzistorului fiind conectata la un potential fix determinat de rezistorii R1 si R2).
Circuitul de utilizare pentru tensiunea alternative generate de montajul
oscilator poate fi circuitul de intrare al unui etaj de amplificare, circuitul unei
antene, diverse alte montaje elecfTonice.
5.2.5. Circuite integrate. In evolu^ia electronicii citeva date sint de o
ieosebite importance: 1907, 1948 si 1958. In anul 1907 Lee de Forest a conitruit dupe cum stim triode cu vid, ceea ce a insemnat nasterea elec.ronicii ca discipline. In anul 1948 a fost inventat tranzistorul. Aceaste invenie a constituit o adeverate revoluCie in dezvoltarea electronicii. Anul 1958
nseamne realizarea primelor circuite integrate (inventatorul circuitului intejrat este inginerul pmerican Jack Kilby). Acestea sint circuite electronice
nicrominiaturizate, realizate intr-o structure unied, inseparabiie pe o por,iune mice (numite cip*) din material semiconductor, de obicei din siliciu. IJn
cip obisnuit are o suprafate de aproximativ 1,5 mm2 si o grosime de 0,2 mm;
el poate se confine in jur de 100 componente (tranzistoare, diode, rezistoare,
condensatoare etc.). Unele circuite integrate se realizeaze pe cipuri cu
suprafata de 5 mm2 si pot cuprinde peste 5 000 de componente. Din punct
de vedere functional circuitele integrate pot fi clasificate in doue categorii:
a) liniare (sau analogice) i b) digitale (adice numerice sau logice). Cireuitele integrate liniare prelucreaza sau genereazd semnale cu variate continue,
adice pot functiona in regim de amplificare, modulare, generare de semnal
sinusoidal etc. Aceste circuite lucreazd de obicei cu semnale binare, adice
semnale care au numai doue valori nominale. Ele sint folosite la calculatoare,
numeretoare electronice, ceasuri electronice etc. Utilizarea circuitelor integrate a permis micsorarea sim(ritoare a dimensiunilor aparatelor electronice.
Astfel un amplificator muzical, capabil se reproduce supete intr-o sale destul
de mare, se reduce la dimensiunile unei monede de 25 bani, iar un amplificator cu doue etaje de televiziune este ceva mai mic decit jumetate din merimea unei agrafe cu care se prind hirtiile.
* Denumire provenita din limba englezS: chip bucate, archie.
140
In tara noastra, la I.P.R.S, BaneasaBucuresti se fabrica un sortiment

bogat de circuite integrate ((3E 561, (3E 565, TBA 790, TBA 790 K, TCA 150,
TAA 661 etc.) cu domenii largi de utilizare. Circuitul integrat TAA 661 este
realizat pe o placuta de siliciu de dimensiuni foarte mici si confine 23 tranzistoare, 22 rezistoare i 6 diode; el poate fi utilizat ca demodulator si preamplificator de audio-frecven|ii. Ampljficatorul integrat de audio-frecventa TBA
790 K (fig. 5.17, a) cuprinde 23 tranzistoare si 10 rezistoare fiind realizat pe
un cip de siliciu inchis intr-o capsula din material plastic.
Utilizarea circuitelor integrate a capatat, In ultimii ani, o larga raspindire.
Este foarte probabil ca intr-un viitor apropiat sa se construiasca aparate electronice cu dimensiuni surprinzator de mici, ceea ce ar insemna un succes
extraordinar al tehnologiei electronice, cu implica^ii revolutionare in toate
ramurile economiei.

Fig. 5.17. a) Numerotarea termi- nalelor (pinilor) la circuitul integrat TBA 790
K (vedere din partea opusS acestora, adic& vedere de sus); b) circuit
integrat;
e) diferite tipuri de circuite integrate $i alte dispozitive electronice cu
semiconductors

141
INTREBARI. PROBLEME

1
.(' 1
d''
. :
1. Pentru un circuit oscilant, cu rezistenja neglijabil$, care mSriini determinS:
a) frec- ven^a $i b) amplitudinea oscila(.iilor libere? Dar pentru un circuit
oscilant serie?
2. De ce varia^ia oscilatorie a m&rimilor de stare ale circuitului oscilant
continuS i dupa ce tensiunea la bornele condensatorului este zero?
Sa se enumere toate marimile de stare cu variate oscilatorie ale circuitului
oscilant.
3. Cum trebuie sa fie rezistenja unui circuit format dintr-un condensator de
capacitate 4p.F o bobina de inductan^a 10 mH pentru a putea deveni un
circuit oscilant?
R: R < 100 Q.
...)
4. Un circuit oscilant serie are capacitatea condensatorului de 318 nF i
inductan^a bobi- nei de 0,8 rpH.
a) Sa se scrie ecua^ia pendulului elastic analoagS ecua^iei tensiunilor
pentru circuitul electric descris.
b) S.a se determine masa pendulului elastic, tiind ca frecvenla proprie este
de 1 000 de ori mai mica decit frecven^a de rezonan^a a circuitului
electric, iar k = = 3 955 N/m.
Rs 1 kg.
5. Un condensator de capacitate 0,5 piF, incarcat, este conectat la bornele
unei bobine de inductan^a 5 mH. Sa se determine dupa cit timp de la
conectare energia cimpului electric al condensatorului devine egaia cu
energia cimpului magnetic al bobinei. neglijeaza rezistenja circuitului.
R: 39 ps.
6. lntr-un circuit oscilant, cu 1 = 1 mH i R = 3 12, se introduce in serie un
generator de t.e.m. alternativa, cu Em = 1,5 V. Daca frecven^a t.e.m. este
egaia cu.frecven^a proprie a circuitului v0 = 100 kHz, sa se calculeze
factorul de calitate a circuitului i tensiunea maxima la bornele
condensatorului.
V M -Lc ?
T
1
Fig. 5.18. Pentru problema 7.
R: 210; 314 V.
7. lntr-un circuit oscilant ideal (fig. 5.18) format din doi conden- satori identici
avind fiecare capacitatea C $i o bobina cu induc- tanja L un condensator este
incarcat, inainte de inchiderea intre- rupatorului i cu sarcina q0.
Sa se stabileasca:
a) expresiile intensita^ii curentului prin circuit i a sarcinii electrice de pe
armaturile condensatoarelor in raport cu timpul;
b) analogia mecanica.
R: i
g
+ Cos w< ;
\Tc sin V^ LC * ?1 =
) ?a = (1 COS col).

142
) ' .. . : '
ttW9&
tailohbac
; : s - trti '
B .
Ai$l
'
gjjfJ tshfj
I
i
p
iv-i18j3S>j<i
.'JJ }.- ?.,>.j^
;
teig no c . " .
.
- 8IG
atfbsJb s
>a:::
. . 1 . rot&bai
.
.I
1
Qi UNDE ELECTROMAGNETICE
6.1. CIMPUL ELECTROMAGNETIC
;
S;
r;
' > . ' ; : ,
.
m ? ;v- y

i.
M
Experientele lui Oersted, Ampere, Henry i Faraday au condus la stabilirea a dona principii de baza ale electromagnetismului:
1) un curent electric care trece printr-un conductor produce un clmp
magnetic cu linii inchise In jurul conductorului;
,
^
2) intr-un conductor care intersecteaza linii de cimp
magnetic se induce o tensidT>0 )|
-^>0 |
une electromotoare, deci i un cimp electric.
In 1864, James Clerk l ^
Maxwell (1831-1879) a ge- neralizat aceste doua prin- a cipii prin sistemul de
ecuat'ii care-i poarta numele.
La baza teoriei lui Maxwell stall doua afirmat'ii in jurul unui cimp magnetic variabil in timp ia nattere un cimp electric
ale carui linii sint inchise. In-

.yjjLittn/.moo ;
.TO -J
d' ' . >11 ttd i,a njxQ . : g .
ir<0
UG-lU

electric
Fig. 6.2. Cimpul magnemag- tic produs de un cimp
timp. electric variabil in timp.
tensitatea cimpului electric f :, este cu atit mat mare cu b cit cimpul magnetic
variaza
;
mai rapid (fig. 6.1, a, b)\ Fig. 6.1. Cimpul el 5 " )!

.
produs de un cimp
J.-v - m jurul unui cimp Aetic variabil in ______.... . ...............
electric variabil in timp ia
Sensul liniilor inchise de
Sensul liniilor de cimp
ndstere un cimp magnetic ale
eimp'electric este contrar
magnetic este dat de refv ,
v ? T eelui dat de regula bur- gula burghiului cind vec6
6
carui linn sint inchise. Intensitatea cimpului magne- ^hiului cid vectorul B torul E este crescdtor in .
,r.
este crescStor m timp i timp i este contrar celui
tic este cu atit mai mare,'cu acelai cu cel dat de dat de regula burghiului
cit cimpul electric variaza regula burghiului cind 8 .
,>
,, ...

.,
-
cind vectorul E scade
mai rapid (fig. 6;2, a, o). vectorul B scade in timp.
in timp.
143

James Clerk Maxwell (18311879), fizician englez. S-a nSscut in


Edinburgh, Scoria, in anul in care Faraday descoperea fenomenul ipductiei
electro- magnetice. Are importante contribu^ii in domeniul teoriei cinetice a
gazelqr i electromagnetismului. Generalizind legile experimentale ale
fenomenelor electrice i magnetice, Maxwell a pus bazele teoriei cimpului
electromagnetic. A alcStuit un sistem de ecua^ii care exprimS legile cimpului
electromagnetic. Pe baza acestor ecua^ii a dedus existen^a undelor
electromagnetice, descoperite experimental de Heinrich Hertz.
A organizat in 1870 Laboratorul Cavendish de la Universjtatea din
Cambridge, devenit un centru mondial al cercetSrilor in domeniul fizicii.
Este considerat, al&turi de Isaac Newton i Albert Einstein, drept
unuldintre cei mai profunzi i productivi fizicieni din toate timpurile.
Conform teoriei lui Maxwell, por^iunea dintr-un circuit de curent alternate,
intrerupta de un condensator, participa la crearea cimpului magnetic exterior
prin cimpul electric variabil dintre armaturile condensatorului (fig. 6.3). Prin
urmare, spajiul ocupat de un cimp electric variabil este simultan ocupat i de
un cimp magnetic variabil. Coexistent lor se explica prin gene- rarea unuia
din ele datorita varia^iei celuilalt.
Ansamblul cimpurilor electric i magnetic, care oscileazft i se genereazft
reciproc, se numete cimp electromagnetic.
w

----------Teoria cimpului electromagnetic elaborata de Maxwell a fost deplin


confirmata de experien(,a. Predictia lui Maxwell, privind propagarea cu viteza
finita (cea a luminii) a cimpului electromagnetic, a devenit realitate prin
ingenioasele experience ale lui Heinrich Hertz (18571894), in anul 1888.
6.2.
PROPAGAREA CIMPULUI ELECTROMAGNETIC UNDA
ELECTROMAGNETICA

Fig. 6.8. Cimpul electric variabil din condensator genereazS un cimp


magnetic
f , AE ,
Icazul -------------- > 0 .
I
At )
0 proprietate fundamentals a cimpului electromagnetic este capa- citatea
lui de a se propaga in spajiu. Daca printr-un conductor pircula un curent
alternativ de frecventa inalta, in jurul conductoCului apar cimpuri alternative,
unul electric i altul magnetic. Interdependent^ (genera- rea reciproca)
dintre cimpul electric variabil si cimpul magnetic variabil explica propagarea
cimpului electromagnetic in spatiu. Yariatiile cimpului electric produc in
spaliul
144
Heinrich Hertz (1857 1894), fizician german, n&scut in Hamburg,
Germania. In tinere^e ]-au preocupat limbile striine i ^tiintele umaniste.
Diverse aparate primite de la bunicul s5u ii deter- mina atractia spre fizicS.
DupS ce studiaza fizica $i matematica la Universitatea din Berlin, se dedica
cercetarilor experimentale in domeniul electromag- netismului, dovedind
existen^a undelor electro- magnetice prezise de teoria lui Maxwell. A stabilit
(1887) influenza luminii ultraviolete asupra descar- carilor electrice, initiind
studiul efectului fotoelec- tric extern. Interpretarea acestui efect a fost data
de Albert Einstein in anul 1905.
inconjurator un cimp magnetic, care nu ramine constant deoarece variaza
cimpul electric care 1-a generat. Dar variable cimpului magnetic produc la
rindul lor din nou un cimp electric, care de asemenea variaza, gene- rind din
nou un cimp magnetic s.a.m.d. Astfel, cimpul electromagnetic este un proces
oscilatoriu care se propaga din aproape in aproape, cuprinzind mereu
portiuni noi in spa^-iu. !ntr-un cimp electromagnetic ce se propaga, ambele
cimpuri variaza periodic in timp; pe scurt, ambele cimpuri au o va- riatie
spatio-temporala. *
Un cimp electromagnetic care se propagS constitute o und& electromagnetic;}.
Pentru a descrie, apelind la o construct grafica, mecanismul propagfirii
undei electro- magnctice prin vid, s& considerSm un cimp electromagnetic
ca acela din figura 6.4, a.
V
Presupunem c5 numai cimpul magnetic are induces B variabila in timp. DupS
un.internal foarte scurt de timp At el are forma de variatie spa^iaia

reprezentata cu linie punctata n figura 6.4, b. Se observa ca noua curba se


obtine deplasind-o pe cea inijiaia pe o distant foarte mica in sensul pozitiv al
axei Oy.
Sa stabilim efectul produs asupra cimpului electric de aceasta variatie a
cimpului magnetic.
In regiunea din stinga, cimpul magnetic a scazut ca intensitate
< ol.
Prin
\ At )
induc(,ie electromagnetica ia na$tere un cimp electric a carui intensitate se
aduna vectorial cu intensitatea celui existent. Intensitatea cimpului electric
indus fiind orientata de-a lungul semiaxei negative Oz, intensitatea
cimpului electric rezultant din aceasta regiune va scadea in valoare. In
regiunea din dreapta induct magnetica a crescut i vec- torul intensitate a
cimpului electric indus va fi orientat de-a lungul semiaxei pozitive +Oz.
Cimpul electric din aceasta regiune create in intensitate. Noua distribute a
inten- sita^ii cimpului electric se obtine deci din cea initials, daca o
deplasam pujin spre dreapta cu aceea^i distant cu care se deplaseaza cea a
inductei cimpului magnetic. Pe de alta parte, conform teoriei lui Maxwell, un
cimp electric de intensitate variabila in timp de145
10 FizicS, cl. a Xl-a

B
/

.'I

y
}
r
i
<
.
j
v ft'v.
b
- eoe V i
j b
* i
o.v nd rnio
g.c ./jc nbiiiu
s m .j
terming, aparifia unui dmp magnetic. Repe- tind raponamentul anterior,
se observg eg noul cimp rezultant este mai puin intens in regiunea din
stinga i mai intens in regiunea din dreapta, avind loc de asemenea o deplasare a intregii distribu^ii, 6u o mieg distan^g in sensul pozitiv al axeiOy
(fig- 6.4, c). Feno- menele se repetg apoi in mod identic. Se for- meazg deci o
undg electromagneticg, undg
seiisui pozuiy.
,
_ , . 1 Propagindu-se in spatiu, cimpul
electromagnetic pierde legatura cu conductor^ in vecinatatea caruia a fost
produs initial. Se poate intrerupe osci- latia curentului in conductor, dar unda
electromagnetica isi va continua de2

oi.'faa'VJ
c
i .jux:u' iin &
a
o 5
* .ee.r
> v- /
/
H
1
'" / /
-

o0
}
o 97
t B0
\
K
N
\
'

(
(
!
.

Mir
.- -4
\
J- 7
i
^
experientele lui H. Hertz confirma ca, intr-o urida electromagnetica, vecrvj.i
1

Ui /.lil/J;
perpendiculare intre ele si perpendi(fig. 6.5.). Ansamblul E, B formeaza o unda electromagnetica transversala

Fig. 6.4. Propagarea undei electromagneuce.


...
luminii.
o ul bid;'

caire ge

pr0pag^ }n vid cu viteza c a

,o ,i' / p'l'jgil nib oKr:.


.
..
, ...
...
Viteza de propagare a undelor electromagnetice in vid a fost stability
J Clir
n
de Maxwell:
i
916 ' ' I
!<
1; -'?icue
ii'ia'j.j'.i a
i(j' -iij oliifpni .-.sft -q
=
i i.tSli
|' 1 . . I , :
e0 si p0 fiind permitivitatea electrica i respectiv permeabilitatea magnetica
ftM .10
al.
Sj&HgjMilgl 8 i &J8 fi ltd vgj (U i .
an
nib r-nurv.^a. of
i-V. i >(:ytimun>-ynh ft.Kftft
'eytj'Ul
i >jn i ft 170 J
A *4etc;Li nV >.
( :
1
bit it; >;::ip7T i- -1
a " 1 > ' i-'.iL'-o'-iiif i .
|
qfjifa
fijhn
rivnls nib feeijirijin'i al .ytnolijY ? t-shiha fi
!
Fig. 6.5. In fiecare punci
__
, al spa^iului atins de o
undg electromagneticg,
) :
+ + !i ;
y vectorii E, B oscileazg in 1/
,
fazg, in direc|ii normale
Ox, Oz pe direc^ia de propagare Oy.

a vidului. Inlocuind cii valorile numerice corespunzatoare, se ob^ine


1
c=
~ = 3 108

8,85- 10~12-12,56- 10"7 m


m
Aceasta valoare coincide cu cea a vitezei luminii In vid, valoare prezisa de
teoria lui Maxwell.
Intr-un mediu omogen oarecare, viteza v de propagare a undelor electromagnetics este mai mica decit in vid si are expresia:
;'iiaomJU !i> i
ianrcoiyo.ivV il oJonn"'
iixj user <>>>'<!\
________________________
1
c
V Eo^ofAr V r(^r
\A\f
\
A \ [};
/
tr si [ir fiind permitivitatea relativa si respectiv permeabilitatea relativa a
mediului in care are loc propagarea.
Lungimea de unda a undelor electromagnetice intr-un mediu omogen
oarecare este data de relatia
...
X=
' J ' vi: '

V
In experience lui Hertz lungimea de unda era X = (0,6 i 0,01) m.
6.2.1.
Dependent temporal-spatiala a componentelor E i B din unda
electromagnetic^. Sa presupunem ca in originea axelor de coordonate Oxyz
se genereaza unde electromagnetice (fig. 6.5), forma de variatie a marimilor
^
x A ^ . J. j
'
vectorilor E si B fiind sinusoidala:
ebio Sof-ionnanro'idoaio />ban Ssaosfiy.pjiwsuu &x&o iftlaoioono- &jxvsrfi\
Ez EQX sin co,. Bx BQX sin cot,
unde E0Z si Box reprezinta amplitudinile, iar co pulsa^a componentei electrice, respectiv magnetice, ale undei electromagnetice.
Sensul de propagare a undei este dat de sensul de inaintare a unui burghiu drept care este rotit in sensul suprapunerii vectorului E peste vectorul B,
cu un unghi mai mic de 7t. In cazul analizat, unda se propaga in sensul
semiaxei pozitive Oy. Intre amplitudinile intensitatii cimpului electric (E0)
X
i inductiei magnetice (B0) corespunzind undei electromagnetice exista
relatia:
E0=B0x t
Pentru a stabili relatia de interdependent^ temporals si spatiala dintre
vectorii electric () i magnetic (B) ai undei electromagnetice sinusoidale,
vom face urmatorul rationament. Gonsideram un punct A, situat la distanta y
pe directia de propagare. La timpul t vom avea in A aceeasi stare care exista
in 0 cu timpul f mai inainte, adica cu timpul cit i-a trebuit undei sa ajunga din
0 in A. Daca viteza de propagare a undei intr-un mediu omogen
10*
147
y
,
i izotrop este v, atunci t' = , deci putem scrie pentru intensitatea clmpuv

lui electric al undei In punctul A:


E = E0 sin o)(t t') = EQ sin to
j
iar pentru inductia magneticS:
B Bo sin co ^-----------------------------j
Argumentul acestor func|,ii poate fi transformat dupS cum urmeaza:
V v J T Tv \ T X)
unde X = v T reprezintS lungimea de undS pentru unda electromagnetics
c
avind viteza v =
si perioada de oscilatie T pentru E i B.
Luind In considerate si relatia E0 = vB0, se obtin pentru valorile instantanee ale intensitStii cimpului electric E si inductiei magnetice B ale undei
electromagnetice intr-un punct avind coordonata y pe direc^ia de propagare
expresiile:
E = E0 sin 2n
(?-{)
B = sin 2TV(1 JLY v X)
0 mSrime principals care caracterizeazS unda electromagnetics este
densitatea volumica instantanee a energiei undei electromagnetice, definitS
tn fiecare punct al spatiului prin relatia:
w = -AW
AV
unde AW este energia undei electromagnetice in elementul de volum (foarte
mic) AK din jurul punctului considerat.
In cazul mediilor omogene si izotrope:
B2
w = zE2 =
Se poate defini i o densitate volumica medie (in timp) a energiei electromagnetice w. Pentru mediile omogene si izotrope, aceasta are expresia:
5 = 53..*.
2 2p
6.2.2. Consideratii electronic. Intr-un conductor conectat la o sursS de
t.e.m. alternativS sub actiunea cimpului electric alternativ intretinut de
148
t.e.m. alternative, electronii de conductie oscileaza. Oscilatia lor se propaga
din aproape in aproape in conductor cu viteza luminii in vid, sub forma unei
unde electronice longitudinale numita i unda de curent. Pentru un circuit
alimentat sub o tensiune cu frecventa industrials v = 50 Hz, lungimea de
unda X a undei electronice este
3- 108
X = = ------------------------------ = 6 000 km.
v 50 Hz
Pentru circuitele obinuite aceasta valoare pentru X este cu mult mai
mare decit lungimea lor. In aceste circuite, daca nu au derivatii, electronii de

conductie care formeaza gazul electronic vor oscila in faza in orice punct al
circuitului. Intensitatea instantanee a curentului va fi deci aceeasi in orice
punct al circuitului.
Pentru conductorii in care se stabilesc curenti de foarte inalta frecventa
starea electrica a conductorului se schimba. Pentru o frecventa foarte inalta
a tensiunii de alimentare,'de exemplu 109 Hz, se obtine:
3
108
X=
109 Hz
= 0,3 m.
In acest caz, electronii de conductie nu mai oscileaza in faza in orice punct al
conductorului. Pentru frecvenfe mart intensitatea instantanee a curentului nu
mai este aceeasi in toate punctele conductorului. In acest caz pot aparea
reflexii ale undei de curent la capetele conductorului care sa produca o unda
stationary.
6.3.
PRODUCEREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE
6.3.1. Circuitul oscilant deschis. Pentru obtinerea unei unde electromagnetice este necesar un generator de oscilatii electromagnetice, asa cum pentru
producerea undelor acustice trebuie folosit un vibrator. Unul dintre cele mai
cunoscute circuite folosite pentru a radia in spatiu unde electromagnetice
este circuitul oscilant deschis alimentat de un generator de oscilatii electromagnetice.
Circuitul oscilant inchis nu radiaza practic unde electromagnetice. De
exemplu, in cazul circuitului oscilant inchis din figura 6.3, a, curen^ii din
laturile opuse i undele radiate de acegti curenti au sensuri, respectiv faze
opuse. Perpendicular pe planul circuitului aceste unde se anuleaza reciproc.
De^a lungul planului circuitului LC, defazajul intre aceste unde este dat de
latura 8 a circuitului LC. Cum, in majoritatea cazurilor, 8 <gtX, defazajul
introdus de latura 8 este practic nul si undele care pleaca in aceste directii se
anihileaza reciproc.
149

Se poate schimba insa constructia


circuitului oscilant, in asa fel incit
-in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. Pentru aceasta se
indeparteaza armaturile condensatoru- lui si se intind conductorii care leaga
bobina cu condensatorul, intr-Q linie dreapta (fig. 6.6, b i c).
cd
Un circuit oscilant deschis se nu-

meste dipol.
Fig. 6.6. Transformarea unui .circuit osci- Cel mai simplu circuit oscilant deslant inchis intr-un circuit oscilant deschis , ,
,es e un
(dipol).
cnis ^
conductor drept, strabatut de un curent alternativ de frecven|& mare (fig. 6.6, d). In mijlocul conductorului liniar se intercaleaza o
bobina pentru inducerea curentului oscilant de frecven^a inalta (fig. 6.6., c).
In spa^iul din jurul dipolului exista deci un cimp electromagnetic care
oscileaza periodic cu frecventa curentului alternativ din dipol.
Sarcinile de pe dipol (fig. 6.7) produc un cimp electric peste care se suprapune cimpul generat de variatia in timp a cimpului magnetic produs de curentul din dipol. Prin suprapunerea acestor doua cimpuri rezulta, in momentul cind intensitatea curentului in conductor este zero, un cimp electric
cu linii de cimp inchise. Cimpul electric cu linii inchise se desprinde de
dipol (momentul t > , fig. 6.7) si incepe sa se propage. In semiperioada \
2)
urmatoare, procesul se repeta, dar sensul cimpurilor electric si magnetic este
inversat. Oscilatiile cimpului electromagnetic se propaga in spatiu dupa mecanismul cunoscut.
11 l . 1 fi
H tetlg/iflK ' i'l i Ml-> i'JBl i
. fl3
t=0
t

Fig. 6.7. Cimpul electromagnetic radiat de un dipol electric. In apropierea


dipolului excitator, componenta magnetich i cea electrich se deplaseazS cu
o diferen^SL de drum
AX = . DupS ce s-au deta^at, ele se propaga fSr& diferen(,& de drum.
4
150
6.3.2.
Antena este un dipol (circuit oscilant deschis), folosit pentru a
radia in spatiu, sau pentru a capta unde electromagnetice de o anumita frecventa. Inductanta si capacitatea unui conductor de antena sint uniform distribute de-a lungul lui. Fiecare metru de conductor are, aproximativ, o capacitate de 5 pF si o inductanta de 2p.II. Antena, ca orice circuit oscilant, va avea

o frecventa proprie v0 de oscilatie, invers; proportionals cu lungimea

firului. Pentru ca energia undelor electromagnetice sS aibS valori mari, trebuie ca frecventa oscilatiilor cu care este excitatS antena sa fie egala cu frecventa ei proprie v0. Cea mai simpla antena constS dintr-un fir conductor
izolat de pSmint, lungimea firului fiind egala cu jumatate din lungimea de
A ;|r v!
^
j
\1t
unda proprie X0 (numitS si lungime de undS fundamentals), adicS
|
.
!i\
r': ; >
0 asemenea antena se denumeste dipol semiunda. Acest tip de antena este
.......................... .. -J x _
;
\
## \ j
analog unui tub sonor de lungime inchis la capete. La mijloc, tubul are
2
'il
un orificiu unde, cu ajutorul unui sistem oscilant, se produce oscilatia care
provoaca rezonanta coloanei de aer. Oscilatiile mecanice ale coloanei de aer
din tub dau nastere unei unde stationare cu noduri la capete. Analog, la
^apetele antenei, unda electronics stationara prezintS noduri (de curent), iar
la mijlocul antenei uh ventru (de curent).
In timpul unei semiperioade curentul circula intr-un singur sens in lungul
firului, iar in semiperioada urmStoare sensul se schiimbS. Curentul prezinta o
distributee neuniformS a intensitatii efective, zero la capete i maxima la
mijlocul antenei.
A tfel

foHibom ail 5a Both# BSTBbiooja ^mao.oan


\
__ 07
A
o j (grj .
se spune in acest caz ca antena lucreazS pe frecventa fundamentals (sau
modal fundamental).
$i tensiunea este de asemenea neuniform distribuitS de-a lungul antenei.
S-a convenit sa se numeascS tensiune, intr-un punct oarecare al antenei,
diferenta de potential dintre punctul dat si punctul simetric de pe jumStatea
a doua a tirului.
Cu ajutorul unui instrument de mSsurS adecvat (milivoltmetru electronic)
se poate stabili varia^ia tensiunii efective ,U de-a lungul antenei. MSsuratorile aratS ca valoarea maxima a tensiunii efective, adica ventrul de tensiune, este totdeauna la capetele firului (de unde i necesitatea de a izola
perfect antena). La mijloc, unde se aflS bobina de cuplaj cu generatorul,
,
j-j,
. . ..
'
>i.;*V uxtoobfioa ,<f.U
tensiunea este nula (nod de tensiune).
v
.
h
o if
In cazul undei electronice stationare din antena semiunda valorile efective
ale intensitatii curentului si tensiunii diferS in diversele puncte ale firului, dar
distributia lor in timp de-a lungul firului rSmine Constanta. VariazS doar
valorile instantanee i si u.
.

IB'M
Oa
i .:'r: Si -SO
gl
151
A
K
A'
U
+u i
~~ri
ii
LL
i -a
A
b
Fig. 6.8. a) Distribu^ia intensit^ii
a curentului i b) a potentialului deunei antene .
2
efective a lungul

Cv
Fig. 6.9. An ten a acordatS cu condensator variabil.
Dupa cum se observa i in figura 6.8, a i b, ventrului de intensitate ii
corespunde un nod de tensiune (de potential, prin raportare la potenjialul
punctului O, considerat zero).
Intre tensiunea si intensitatea curentului din antena exists un defazaj
de rad, la fel ca la circuitul oscilant inchis.
2
Daca antena trebuie sa func^ioneze pe diferite lungimi de undfi, este
necesara acordarea ei, adica sa fie modificata corespunzator lungimea de
unda proprie. In practica, antena este acordata prin acelea^i metode ca i un
circuit oscilant Inchis:
pentru a mari lungimea de unda proprie a unei antene, se introduce in
circuitul ei o bobina care are acelai efect ca i m&rirea lungimii ei;
daca se conecteaza in serie cu antena un condensator, lungimea de

unda proprie a antenei se va micora. Condensatorul fiind conectat in serie


cu antena, capacitatea totala a circuitului de antena va scadea, ceea ce este
echivalent cu scurtarea antenei.
De obicei se introduce in circuitul antenei /tin condensator variabil (fig.
6.9) pentru a acorda antena pe frecven^a dorita.
f
Problem^ rezolvata
V
Un conductor vertical izolat la capete formeazS. o antena aylnd o lungime
1 = 30 m $i o capacitate proprie CA = 100 pF. a) Sa se calculeze inductan^a
proprie a antenei. b) Care ar fi lungimea de unda fundamental a antenei,
daca un capat al ei s-ar pune la paimtnt? c) Gala orice sistem oscilant
(oscilator), iin cazulfunctiondriiantenei trebuie sa aiba loc oscilatia valorilor
energiei. Sa se explice mecanismul acestui proces. d) Se presupune cd
intensitatea efectivd a curentului este aceeai in ambele cazuri (<r) i (J). SS
se arate in ce caz energia transportata de undele electromagnetice este mai
mare.
152
Bezolvare
c
a) La funcfionare pe modul fundamental X0 = 2/ = 60 m i v0 = = 5 10
Hz.
2TCI/ LC
b) La capatul legat la p&mint al antenei se formeaza un nod pentru
potential, deoa- rece potenjialul pimintului este nul i un ventru de curent,
deoarece electronii se pot scurge din (sau in) pSLmint. La capatul opus se
formeaza un nod pentru curent I = 0 la orice moment, deoarece electronii nu
mai au unde sa se scui'g&,i un ventru de tensiune. Antena este acum
analoaga unui tub sonor inchis la un cap&t i deschis la celSlalt. Lungimea de
upd& fundamental este in acest caz v0 = 41 = 120 m.
c) Antena este un oscilator de tip electromagnetic. Energia cimpului
electric creat de sarcinile de la capetele antenei (la momentele pentru care i
= 0) se transform^ periodic In energie a cimpului magnetic al curentului
alternativ (momentele pentru care i este maxim in central conductoralui) i
invers.
d) La aceeai intensitate efectivh a curentului din antena, energia undelor
electro- magnetice radiate este cu atit mai mare, cu cit frecven(a de
oscila^ie este mai mare. Expli- ca|ia consta in faptul c& intensitatea cimpului
electric (magnetic) generat prin variable cimpului magnetic (electric) deci
energia transportatS. de undele electromagnetice este cu attt mai mare,
cu cit variable respective sint mai rapide. Puterea antenei semiundS este
deci mai mare decit cea a antenei sfert de unda.
6.3.3.
Micarea accelerate a purt&torilor de sarcina, surs& de und&
electro-

magnetieft. Undele electromagnetice radiate de o antena iau nastere din


micarea accelerata a electronilor de conductie. Acetia efectueaza o
miseare oscilatorie de-a lungul antenei.
Sa analizam procesul de radiate a undelor electromagnetice pornind de la
proprietatile cimpului electric si magnetic al purtatorilor de sarcina electrics.
Intr-un sistem de referinta in care o particula cu sarcina se afla In repaus,
aceasta creeaza un clmp electric coulombian in care liniile de cimp slnt uniform distribute (fig. 6.10, a). Daca particula se afla in micare rectilinie
Fig. 0.10. a) DacS particula cu sarcina electrica q se afla in repaus constatam
numai aefiunea cimpului ei coulombian. b) Daca particula cu sarcina
electrica q se mica fa^a de noi, constatam $i actiunea unui cimp magnetic.

a
b
153

m<H8i
uniforma, structura clmpului electric se modified. In directia deplasarii, liniile
de cimp se raresc, iar In cea perpendiculara se Indesesc, fenomen cu atlt mai
pronuntat cu cit viteza particulei este mai mare.
vi
In acelai timp, deplasarea particulei
cu
sarcina fiind echivalenta cu un curent electric, rezuita ca liniile cimpului
magnetic Sint cercuri
suTHfliiilinJofn 8
i >.
. . :'-iif situate Intr-un plan perpendicular pe directia
Fig. 6.11. Modificarea structurii .

liniilor de cimp electric al unei miscarn (fig. 6.10, 6).


particule cu sarcinS electrics,r)ao* aceste eonsideratii stnt valabile
in
in mi^care rectilinie accelerate.iJaca aceSte consmeraui Sint vaiamie in
vi v ,,
, si.-i" .. . cazul deplasarii particulei intr-un dielectric, sa
zicem aer sau vid, situa^ia se modified pentru deplasarea printr-un conduc-

tor. Deoareee iritr-un fir metalic se afla purtatori de sarcina atit pozitivi
cit si negativi cimpul electric din exteriorul conductorului este practic nul.
up . , Ij sj
o y i ill n o ,
.
Lurentul electric care parcurge un conductor creeaza deci practic numai un
cimp magnetic.
,
Modificarea de structura a cimpului electric al particulei cu sarcina nu este
inso|ita i de o variate a energiei electromagnetice. Rezuita ca nu apare in
nici un fel un transfer de energie de la particula la cimpul ei. Aceasta inseamna ca particula cu sarcina nu ya radia unde electromagnetice., Asadar,
o particula cu sarcina electrica in micare rectilinie si uniforma nu radiaza
unde electromagnetice.
In cazul in care particula are o migcare accelerata, liniile cimpului electric
nu mai sint drepte, devin curbe (fig. 6.11). Pentru a produce aceasta variate,
particula cu sarcina trebuie sa radipze unde electro,magnetiqe.; In concluzie,
o particula cu sarcina'electrica, in miscare accelerata radiaza unde
electromag
netice.
9vr>jo;:rm iii
)(; .aluolluB'i iiojjG .( JOb.i) ,?/i)
.twb on os
CtMlFICAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE
LJndele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa fenomenul care
sta la baza producerii lor. Astfel, radiatiile numite hcr\iene se datoresc oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele electronice speciale
(cu cavital-i rezonante).
ij
Prin tranfcformarea energiei interne a oricarui corp in energie electromagnetica rezuita radiatiile termice. Radiatiile electromagnetice, numite radia^ii
de frinare, apar la frinarea brusca a electronilqr in cimpul nucleului atomic.
Radiatiile de sincrotron* isi au originea in miscarea electronilor intr-un cimp
magnetic.
* Denumirea se datore$te faptului cS acest fenomen a fost pus in
eviden^S la o insta- lape de accelerare a electronilor in cimp
magnetic,numita sincrotron.
f,:. :
; uir !>?;;.ii -ac :;> i53aiaoo: oh
154
o'jlflr Harruuira cbm/ oi> .cem-rsm
C-
1
rreceenta v
iM
sso iqtrs 9J3
.
.I1
& Bbmr t
J
ft.i'Sfl
Hz'

'/a.
Lunm Tad
Q\J -'((if'/
01!V>
!"i.t
l?,C
m/difl iff B
!
r/:.*!no --.!J :i'/.
Fig. 6.12. ClasiUcarea undelor V (radiafiilor) electromagnetice, in Iraport
de frecvenla v i lun- fgimea de unda in vid Xw. In interiorul scalei v sint
date denumirile uzuale pentru dife- rite intervale de frecven^e (lun- gimi de
undS). In afara scalei sint indicate cele patru moduri de producere a
radia^iilor electromagnetice.
{
C: g ftD
;
f
;>.TV(H' 1 { '! <? .lil'U.H'p.'If '
9b #
-OBis lOiabflf; {tnO,i'..M !; aiimutf ";0'i hi Ji
u/nron
FSO i nov
n
w23- 102Z- 1021- 102a- w9- io8Wn- 10,S- io51013 lTHzIO2- 10"- 10l
1GHz W9if)8.
,u

un
- io71MHz 10B- , 10s ... unqtmea de
(/ , 07
m
HLunm undo A
I
Gadiafii y- -10 /v
Ialoivj
jwpl
; r v .. V-----------Xw0 /A
HadiaHi X ./Q-9 /mp.
____________
\-v>1 u.lm
t8 So id:
7-
-10-!* ix ~/2
-l(Tu

-wt
, u/iraviolete
11^ SI Gadiatd.
. GaXat/i T/ztiT/fe
io*- r ~_
God/atn infrarosi)
\
|
I

1|
Unde miiimetrice
Unde centime trice
Unde dec/me trice
. i.
. .
Unde uitroscurte
----'-\-J0
Unde scurie. - 2
Unde med/i ,
79 7 7<rn
~ Unde TunpT
.09^1
ua/?
10
r6 IT
10
yio~*
10~31mm
-10'2}cm W1
-J 1m
TW '
.
oca
fcj
O'S
Acestor grupe de radiatii le corespund anumite domenii de frecven^e (fig.
6.12).
Cea mai uzuala impartire a radiatiilor electromagnetice se face insa dupa
frecventa i lungimea de unda in vid. Aceasta impartire cuprinde, asa cum se
v
arata in diagrama din figura 6.12, grupele: :
!.'- ..u~r,ryd 1.Undele radio. Domeniul de frecven(,a a acestor unde este cuprins intre
zeci de hertzi pina la un gigahertz (1 GHz 109 Hz), adica au lungimea de
urida cuprinsa intre citlva km pina la 30 cm. Se utilizeaza in special in
transmisiile radio si TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in unde lungi
(30 km750 m), unde medii (75050 m), unde scurte (5010 m) i unde
ultrascurte (10 m 30 cm). Uye m j'U&iniolui ab m&m i&m '//
2.Microundele. Sint generate ca si undele radio de instalatii electronice.

Lungimea de unda este cuprinsa intre 30 cm sp 1 mm. In mod corespunz&tor


frecventa variaza intre 1093 1011 Hz. Se folosesc in sistemele de telecomunicalii, in radar i in cercetarea stiintifica la studiul proprieta^ilor atomilor si moleculelor, a plasmei in sistem gaz ionizat. Se subimpart in unde decimetrice, centimetrice i milimetrice.
3.Radiapa infrarosie. Cuprinde domeniul de lungimi de unda situat intre
10~3 i 7, 8 10-7 m (3* 10114- 1014 Hz). In general sint produse de
corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalal-ii electronice care
emit unde infraroipi cu lungimea de unda submilimetrica.
9SI
155
4.Radia\ia vizibila. Este radiatia cu lungimea de unda cuprinsa intre
aproximativ 7,6 10~7 m si 4 10-7 m.
5.Radia\ia ultravioleta. Lungimea de unda a acestei radia^ii este cuprinsa
in domeniul 3,8 10-7 m i 6 10-10 m. Este generata de catre moleculele si
atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este o sursa puternica de
radia^ii ultraviolete.
6.Radia\ia X (sau Rontgen). Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de
fizicianul german W. Rontgen. Ele sint produse in tuburi speciale in care un
fascicul de electroni, accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul
zecilor de mii de volti, bombardeaza un ele'ctrod.
7.Radiatia y constituie regiunea superioara (3 1018 3 1022 Hz) in
clasificarea undelor electromagnetice in raport cu frecventa lor. Sint produse
de catre nucleele atomilor.
i,
6.5.
EMISIA, PROPAGAREA $1 RECEPJIA UNDELOR
ELECTROMAGNETICE DE RADIOFRECVENJA ,
6.5.1. Radiocomunicatia. Proprietatea cimpului electromagnetic de a se
propaga in spa^iu cu o anumita viteza finita i de a transpor^a o anumita
energie, deschide acestuia multe posibilita^i de aplicatii practice. Din multiplele aplicatii ale cimpului electromagnetic ne vom ocupa de
radiocomunicatii, adica de transmiterea la distanta a unor informatii cu
ajutorul undelor electromagnetice a caror frecventa este cuprinsa intre 105
Hz si 109 Hz, numite unde radio.
Informal-ia de transmis poate fi: sunetul (vorbirea, muzica etc.) in radiofonie, imaginea in televiziune sau anumite semnale codificate (de exemplu
alfabetul Morse) in telegrafie. Cu ajutQ>ul unor traductoare adecvate (microfon, camera de luat vederi etc.) aceste informatii sint transformate in oscilatii
electrice, oscilat-ii de audiofrecventa (AF) in cazul suneteldr, oscilatii de
video- frecventa (VF) in cazul imaginilor etc.
In paragrafele prpcedente, s-a aratat ca sursele care emit unde electromagnetice au o capacitate de emisie cu atit mai pronuntata cu cit frecventa
acestora este mai mare. Pe de alta parte, cu cit vrem sa transmitem simultan
o cantitate mai mare de informatii, cu atit frecventa undei care transporta
informatia, numita unda purtatoare, trebuie sa fie mai mare. S-a stabilit ca
frecventa undei purtatoare trebuie sa fie cu cel putin un ordin de marime mai

mare dedt frecventa oscilatiei electrice corespunzatoare informa^iei.


Deoarece informatia. care reprezinta sunetul corespunde unor oscilatii a
caror frecventa acopera un domeniu de la 20 Hz la 20 kHz, iar in cazul
imaginii acest domeniu este de 5-1-6 MHz, rezulta ca frecventa undelor
purtatoare trebuie sa fie peste 100 kHz in radiofonie, iar in cadrul televiziunii,
de zeci de MHz.
0 unda purtatoare poate fi scrisa sub forma:
E = E0 sin (<of <p)
156

Unde
Oscilatii deAF amplificate
Fig. 6.13. Schema tmei transmisii radiofonioe.
unde E0, si <p reprezinta respectiv amplitudinea, pulsatia si faza initial!
Informatia se poate transmite variind unul dintre acesti parametri. Aceasta
modificare a amplitudinii, frecventei sau fazei in ritmul oscilatiei ce trebuie
transmisa se numete modulate. Exista deci o modulatie in amplitudine, in
frecventa i de faza.
Un sistem de radiocomunicatii este alcatuit din trei par^i: emii-atorul,
mediul de propagare si receptorul. Emitatorul este format dintr-un oscilator,
un amplificator de radiofrecventa (RF) modulat, un amplificator de audiofrecven^a (AF) prevazut cu un microfon i antena de emisie (fig. 6.13).
Undele son ore sint transformate de microfon in oscilatii electrice de AF si
amplificate de amplificatorul la care este conectat microfonul. Oscilatorul
genereaza oscilatia de RF- care va da nastere undei purtatoare.
Amplificatorul de RF modulat are un dublu rol: pe de o parte ampl.ifica
oscilatia de RF, iar pe de alta parte moduleaza aceasta oscila^ie cu semnalul
de AF. In acest mod se obtine o oscila^ie de RF modulata in amplitudine,
frecventa sau faza. In figura 6.13 s-a reprezentat forma oscilatiei modulate in
amplitudine in antena de emisie. Se observa ca amplitudinea acestei oscilatii
nu este Constanta ci variabila in ritmul semnalului de AF. Antena de emisie
transforma aceste oscilatii in unde electromagnetice modulate. Mediul de
propagare pentru aceste unde, in cazul radiocomunicatiilor terestre, este

atmosfera terestra.
Receptorul este format din: antena de receptie, amplificatorul de RF,
detectorul, amplificatorul de AF i sistemul de redare a informatiei (difuzor,
casca telefonica etc.). Oscilatia de RF modulata, indusa in antena de
receptie, este amplificata in etajul amplificator de RF. Extragerea informatiei
din
157
semnalul modulat se realizeaza cu ajutorul procesului de demodulare. Acest
proces, invers celui de modulare, are loc in etajul detector, pentru modulatia
in amplitudine, sau in etajul discriminator, pentru modulatia in frecventa.
Semnalul de AF obtinut la iesirea etajului detector este amplificat in amplificatorul de AF si transformat in sunete de catre difuzor.
. ' . . . . . ' Radiocomunicatiile, adica transmiterea mformatiei prin radio
intre diferiti corespondent!, pot fi unilateral sau bilaterale. Se spune ca se realizeaza o
comunicatie radio unilateral^ cind informatia circula numai intr-un singur
sens, de la un corespondent A catre alt corespondent B. Pentru realizarea
unei transmisii bilaterale se construiesc aparate care au inglobate in ele atit
emi|.atorul cit si receptorul. Asemenea aparate de emisie-receptie pot fi
obser- vate in multe domenii de activitate: constructii, agricultura, dirijarea si
controlul circulatiei etc, Aceste aparate sint de mica putere si pot fi utilizate
numai pentru distante relativ mici. Raspindirea larga a acestor tipuri de
aparate a fost posibila datorita aparitiei tranzistorilor si a circuitelor integrate
care au permis construirea unor aparate miniaturizate, usor transpor- tabile.
6.5,2.. Modulatia de amplitudine. Emi{&torul radio. Cea mai simpla osci- latie
de AF folosita in modulatie este cea sinusoidala (fig. 6.14, a). Matematic, aceasta oscilatie poate fi reprezentata cu ajutorul functiei sinus sau
sjsaaoA .n<iomj5'ip(| aiJnib $ud)j brtin/jv ditfctenjaiJ otaou $s ailfirniolnl

158
posinus. Fie: um = Um cos oimt, unde um reprezinta valoarea momentana, Um
este amplitudinea iar com = 2nfm este pulsa^ia (sau frecventa unghiu- lara) a
acestei oscilatii. S-a notat cu fm frecventa modulatoare care este cu- prinsa in
spectrul audio (de exemplu fm= 1 kHz). Oscilatia de RF nemo- dulata (fig.
6.14, b) poate fi scrisa in mod asem&nator: up = U0 cos a0t in care io0 = 2u/o
este pulsatia, iar fa este frecventa acestei oscilatii, numita frecventa
purtatoare (de exemplu f0 = 100 kHz). Subliniem ca frecventa purtatoare f0
trebuie sa fie mult mai mare decit frecventa modulatoare fm (in cazul de
fa^a de 100 de ori) pentru a evita producerea fenomenului de batai. In figura
6.14 acest lucru este sugerat calitativ. Oscilatia modulate (fig. 6.14, c) mi are
amplitudinea constants in timp; aceasta variaz& in rit- mul oscilatiei
modulatoare. Se poate arata ca o asemenea oscilatia poate fi scrisa sub
forma:
u = Z70(l + m cos aimt) cos v>0t,
1
-. t _ . . .- Hm ,
,
,.
:
unde m este un numar cuprins intre 0 si 1 si poarta numeie de grad de
modulatie. Amplitudinea oscilatiei modulate este /0(l 4- m cos oomt) si variazfi
in timp intre /0(l 4- m) i t/0(l m). Sinusoida de RF este tangenta la
curba punctata ce reprezinta amplitudinea. Aceasta curba se numete infasuratoarea (anvelopa) oscilatiei modulate. Semnificatia gradului de
modulatie
m este sugerata cu ajutorul figurn 6.15 in care s-a reprezentat purtatoarea
nemodulata, oscilatia modulata pentru m = 0,5 si pentru m= 1. Gradul de

modulatie m reprezinta raportul dintre devierea AU a amplitudinii semnalului de la valoarea sa medie Umed i aceasta valoare medie: m == AU/UmedMasurarea valorilor AU si Umed este dificila si de aceea se utilizeaza urmaMmJa , v

a
toarele calcule:,
:
fr :
...
i
(.to j WHO
AU = (Umax Umin)/2 si Umed = (Umax F Umin)I
deci Wl = (Umax Umin)/{Umax F Umin)'.
3 Bit ~>U e-,ii
Expresia matematica a oscilatiei modulate in amplitudine (MA) poate fi
cnncQ ci cun tnrmQ
scrisa si sub forma:
at Dfirtq Bmori G |ra ia
H ) ::: ? u U0 cos Wo* + mUo COS o>mt cos o>o*.
.muu
Rezulta ca oscilatia MA poate Q ^ j fi considerate ca suma a doua oscilatii: o oscilatie. de frecventa f0 |.|. si amplitudine constanta U0 (pur- ^8
tatoare) si o oscilatie de frecventa f0 si amplitudine variabila in timp
proportionala cu m cos tomt numita produs de modulatie. ~o
In absenta modulaHei (m =

li
n
f
r
m v nT <
U - t
u
o
r
2
/
Ufn
fo+fm
, .... ii ,
,, Fig. 6.16. Componentele oscilatiei MA (spectrul
= 0), produsul de modulatie dis- .f ' , de amplitudine).
159
pare. La rindul sau, produsul de modulate se poate descompune astfel incit
oscilatia MA devine:
U = Uo cos (A0t -jmU0
2
COS (too -j- t -jmUQ
2
cos (co0 com)t.
Aceasta relatie ne permite sS afirmSm cS oscilatia MA este suma a trei

oscilatii sinusoidale de amplitudini constante ce au frecventele egale respectiv cu f0, f0 + fm si f0 fm. Prima oscilatie este purtStoarea, celelalte douS se
numesc componente laterale (superioarS, respectiv inferioarS), dupS dispunerea lor pe axa frecventelor. In mod obisnuit aceste componente se reprezinta simbolic cu ajutorul unor segmente de dreapta de lungimi proportionale cu amplitudinile fiecareia. 0 asemenea reprezentare este data in
figura 6.16 si se numeste spectru de amplitudine al oscila^iei MA. Daca f 0 =
100 kHz si = 1 kHz, componentele laterale au frecventele de 99 kHz si 101
kHz. In realitate purtatoarea nu este modulata cu o oscilatie pur sinusoidala, ci cu o multime de oscilatii avind frecventele cuprinse in domeniul
audio. In acest caz oscilatia modulata are un spectru mult mai bogat: fiecarei componente sinusoidale audio ii corespunde cite o pereche de componente laterale. Toate componentele laterale superioare formeaza banda laterals superioara a oscilatiei modulate, iar totalitatea componentelor laterale
inferioare formeaza banda laterals inferioarS. In figura 6.17 este reprezentat
spectrul unui semnal modulator i spectrul corespunzStor al oscilatiei modulate in amplitudine.
Modulatia in amplitudine se poate realiza aplicind semnalul de AF pe unul
din electrozii unui tranzistor dintr-un etaj amplificator de RF. Exists, deci, trei
variante pentru modulatia de amplitudine: modulatie pe emitor, pe bazS si
pe col^ctor. Toate aceste variante sint utilizate in practicS, ele prezentind
atit avantaje cit si dezavantaje.
Astfel,in cazul modulatiei pe emitor (sau bazS) avantajul constS in faptul
cS semnalul de AF poate avea valori mici (deci nu este necesarS o amplificare mare a oscilatiei de AF, ceea ce simplified schema de principiu), iar dezavantajul constS in faptul cS distorsiunile introduse de etaj sint relativ mari.

Purtatoarea
.c &
^ ? 1 o <l>
l|
p
Banda laterata inferioara (BLI)
Ik I m
Banda laterata superioara (BLS)
160
Fig. 6.17. Spectrul unui semnal oarecare spectrul corespunzStor al oscilatiei
MA.
In cazul modulatiei pe colector lucrurile se petrec invers: distorsiunile care
apar sint mici, in schimb, acest tip de modulate necesita semnale de AF de

valori mari. Cu alte cuvinte este necesar un amplificator de AF cu mai multe


etaje, ceea ce compliea schema de principiu.
In figura 6.18. este redata schema unui etaj amplificator de RF modulat pe
baza. Oscilatia de RF, produsa de un etaj oscilator (y. fig. 6.16).,este aplicata la intrarea 1 prin intermediul transformatorului Tr. 1. Acest transformator este format din bobinele L si L' cuplate inductiv. Lucrlnd in RF, aceste
bobine au inductante mici (de ordinul pH). Ca urmare, rezistenta in curent
continuu a bobinei L' este foarte mica, neinfluentind, practic, punctul de
functionare al tranzistorului. Semnalul modulator de AF, provenit de la un
etaj amplificator de AF (v. fig. 4.57; la bornele de intrare 1 1' s-a conectat
un microfon piezoelectric) este aplicat circuitului primar al transformatorului
Tr. 2. In paralel cu secundarul acestui transformator se afla rezistorul R i
condensatorul C. Rezistorul R are o rezistenta mult mai mare decit rezistenta
in curent continuu a bobinei L. Ga urmare, tensiunea la bornele acestui
rezistor este, practic, tensiunea de polarizare a jonctiunii baza-emitor. Deoarece rezistorul R este legat in paralel cu secundarul transformatorului Tr. 2,
aceasta tensiune va varia in ritmul oscilatiei de AF (deci tensiunea emitorbaza va varia in ritmul semnalului de AF). Gum tensiunea de iesire a etajului
(intre colector i masa) depinde de tensiunea de polarizare a jonctiunii bazaemitor, rezulta ca in sarcina tranzistorului T, formata din circuitul oscilant
L0C0, va exista oscilatia de RF amplificata avind o amplitudine variabila in
ritmul semnalului de AF. Cu alte cuvinte in circuitul de iesire al tranzistorului
va exista O oscilatie de RF modulata in amplitudine. Condensatorul C are
rolul de a inchide la masa componenta de RF. In absenta acestui
condensator, componenta de RF ar fi obligata sa treaca prin rezistorul R, de
valoare mare (cit si prin secundarul transformatorului Tr. .2, cu rezistenta
ohmica tot de valoare mare). Ca urmare, pierderile de energie ar fi si ele
mari, ceea ce ar conduce la un randament scazut al intregului etaj.
Valoarea capacitatii condensatorului C trebuie astfel aleasa incit sa prezinte o
reactanta capa- citiva mare pentru oscilatia de AF (pentru a nu o
scurtcircuita) si foarte mica pentru oscilatia de RF (pentru a o inchide la
masa). Oscilathle de RF modulate sint induse in bobina de antena La i
transformate in unde electromagnetice de catre
antena de emisie. Etajul reprezentat in figura 6.18
d eInApU mod u la I
poate fi folosit ca amplificator de RF modulat pe bazS: 1 intrarea pentru ..
oscilatia de RF; 2 intrarea
11
intr-un emitator radio.
pentru oscilatia de AF.

11 Fizica, cl. a Xl-a


161

In figura 6.19 este aratata schema unui emi^ator cu un singur etaj


oscilatoruL Reac^ia oscilatorului se regleaza cu ajuto- rul condensatorului
semivariabil conectat intre emitor si colector. Modulatia in am- plitudine se
realizeaza folosind un micro- fon cu carbune M legat in serie cu sursa de
alimentare a jonc^iunii emitor-baza. Frecventa de lucru, in jur de 7 MHz, se
fixeaza prin condensatorul variabil al cir- cuitului oscilant a carui bobina
trebuie sa aiba o inductanta de aproximativ 5p.H.
0.5.3. Studiul receptorului de radio. Radioreceptoarele pot fi clasificate in
diferite moduri, in conformitate cu punctele de vedere adoptate pentru
clasificare. Astfel, din punctul de vedere al principiului de schema folosit, se
pot intilni radioreceptoare cu detec^e directs (cu cristal), cu amplificare
directs (cu sau fSrS reaclie), cu superreaclie, $i radioreceptoare tip
superheterodinS. Din punctul de vedere al semnalelor recepponate exists
radioreceptoare pentru semnale cu modulate de amplitudine (MA), pentru
semnale cu modulate de frecventS (MF) i radioreceptoare ce pot recep(.iona
atit semnalele MA cit ?i cele MF.
In figura 6.20 este prezentatS schema-bloc a radioreceptorului cu
amplificare directs ce confine amplificatorul de radiofrecventS ABF,
detectorul D i amplificatorul de audio- frecven^S AAF cu unulsau mai multe
etaje. Antena A capteazS undele electromagnetice i le transforms in oscilatii
electrice. Circuitul oscilant existent in amplificatorul de radio- frecvenlS are
rolul de a selecta din muRimea acestor oscila],ii pe cele dorite. Aceste osci-

la^ii au o frecventS egalS cu frecventa proprie a circuitului oscilant f 0 = l/(/ L


CVi unde Cv este capacitatea condensatorului variabil, iar L este inductanta
bobinei ce intrS in componenta acestui circuit, in afarS de circuitul oscilant,
amplificatorul de radiofrec- ventS mai contine i un tranzistor (sau tub
electronic) care are rolul de a amplifica aceste oscilatii. Oscilatiile de
radiofrecventS amplificate sint transmise etajului detector D.
Gel mai simplu demodulator pentru semnale MA (numit detector) se
realizeazS cu montajele de redresare arState in figurile 4.12, a i 4.51. Prin
redresarea oscilatiei modulate aplicate la intrare, tensiunea la bornele
grupului i?s, C este aproximativ egalS cu valoarea maximS a tensiunii
modulate. intr-adevSr, ca i in cazul redresSrii, condensatorul C se incarcS
rapid prin diodS, pinS la valori ale tensiunii care corespund virfurilor pozitive
ale tensiunii de intrare i se descarcS lent prin rezistorul de valoare mare R s.
Acest proces este ilustrat in figura 6.21, a. Se observS cS tensiunea deie^ire
urmSre^te aproximativ infS^urarea (anvelopa) semnalului modulat aplicat la
intrare, reproducind cu aDroxima^ie semnaltil modulator. Demodularea
semnalelor MF se face cu circuite mai complicate care, de obicei, transforms
modulatia de frecventS in modulate de amplitudine i apoi realizeazS
procesul de detec^ie.
La ie^irea etajului detector se objine un semnal demodulat. Acesta
confine o components de audiofrecven^S care este amplificatS de etajul
urmStor (AAF). Semnalul de audio- frecventS amplificat este transformat in
vibra^ii sonore de c&tre difuzor.

Fig. 6.20. Schema-bloc a radioreceptorului cu amplificare directs.- AantenS;


PpSmint; ARF amplificator de radiofrecventS; D detector; AAF
amplificator de audio- frecventS; Df difuzor.
162
!n figura 6.21, b este ar&tata schema de principiu a unui radioreceptor
alcStuit din blocurile functionate men^ionate. Acest radioreceptor
func^ioneaza in gama undelor medii f500 kHz 1 600 kHz). Se observe cS.
antena exterioarS a fost inlocuitS cu o bar& de ferita pe care s-au pus
bobinele L ?i U. Bobina L impreuna cu condensatorul variabil Cv formeaza
circuitul oscilant necesar acordului. Bobina L', cuplata inductiv cu prima, are
rolul de a transmite oscilatiile electrice selectate pe baza tranzistorului Tx
prin inter- mediul condensatorului de cuplaj Cx. Tranzistorul Tx, de tip npn,
funcjloneaza ca amplificator in conexiunea emitpr comun (EC). Polarizarea
bazei acestui tranzistorse realizeaza cu ajutorul rezistorului JR2. Acest mod
foarte simplu de polarizare ofera o stabilizare a punctului de func^ionare in
raport cu variatia de temperatura atita timp cit sarcina Rx este un rezistor
ohmic. Montajul.prezinta ?i un dezavantaj, anume ca prin rezistorul R2 astfel
plasat se creeaza un cuplaj direct intre ie^ire i intrare, cuplaj care
determina mico- rarea amplificarii. '

Etajul detector este format din diodele D1 ?i D2, condensatoarele Cz ?i C2 ?


i rezistorul i?4. fntrucit'tensiunea ob^inutaia bornele rezistorului de sarcina i?
4 este aproximativ de doua ori mai mare decit cea aplicata la intrarea
etajului, acest detector se numeijte cu dublare de tensiune. Semnalul
demodulat, ob^inut la ieirea detectorului, este aplicat
Fig. 6.21. a) Variatia tensiunilor in detecto- rul cu dioda-, 1 semnalul MA\ 2
semnalul demodulat: b) schema de principiu a unui radioreceptor cu
amplificare directa;
ARF amplificatorul de radiofrecventa;
D detectorul; AAF amplificatorul de audiofrecven^a-, PAA
preamplilicatorul de audiofrecvent&; RV regia j
volum;
AP amplificator de putere. Valori posibile:
= C2 = Ci = C6 = 50 nF; C3 = 4,7 nF;
C6 = 220 (xF/16 Y; Cn = 0,1 txF; C8 =
= 100 p.F/12 V; C9 = 10 nF; C10 = 1,5 nF;
Cn = 680 JJLF/16 V; i?4 = R5 = 6,8 kfl;
R2 = Rg = 620 kft; Ra = J?7 = 47 Q;
Ri = 10 kQ, Ra = 100 kCl; R9 = jRu = l kO;
H10 = 100 kH; i?l2 = 100 H; T1 = RC 171;
T2 = EFT 323.
u

11*
163

prin condensatorul C4 amplificatorului de audiofrecvenCS. Acesta este


alcStuit dintr-un etaj preamplificator realizat cu tranzistorul T2, de tip pnp in
conexiunea EC, ?i un etaj amplificator de putere echipat cu circuitul integrat
TBA 790 K. Polarizarea bazei tran- zistorului Tz este realizatS cu ajutorul
rezistorului R9. Semnalul de audiofrecventS util, existent la bornele
rezistorului de sarcinS i?5, este aplicat prin condensatorul de cuplaj C5
poten^iometrului RB. Prin deplasarea cursorului acestui poten^iometru, se
poate varia nivelul sonor in difuzor. Condensatorul C7 aplicS semnalul la
intrarea circui- tului integrat (pinul 7). Ca sarcinS pentru circuitul integrat
servete bobina mobilS a difu- zorului Df in serie cu condensatorul Cn. A$a
cum s-a mai arStat difuzorul are rolul unui traductor electroacustic.
Aparatul este alimentat de la o sursS de curent continuu avind tensiunea
cuprinsS intre 6 ?i 9 V. R3zistorul Rg $i condensatorul C9 servesc la filtrarea
suplimentara a ten- siunii de alimentare. Rezistoarele R3 i R7 sint folosite
pentru termostabilizarea regimului de func^ionare a tranzistoarelor i T z. Bara
de feritS are dimensiunile 55 mm/14 mm/ /4 mm este de tipul celor folosite
la radioreceptoarele rom&ne$ti Co^a. Bobina L se realizeazS pe o carcasS
izolatoare ce poate culisa pe bara de feritS i are 105 spire din sirmS de
cupru emailat cu diametral de 0,1 mm. Bobina L' are ,5 spire din aceea^i
sirmS i este dispusS la 1,5-f- 2 mm depSrtare de L.
Circuitul intagrat liniar romSnesc TBA 790 K este folosit ca amplificator
audio de putere. Acsst circuit este capabil sS asigure o putere de 2 W pe o
sarcinS de 4 -f- 8 Cl cind este alimentat la o tensiune de 9 V. In figura 5.18, a
este arStatS numerotarea terminalelor (pinilor) la acest circuit integrat.
Radioreceptoarele cu amplificare directs prezinta avantajul unei simplita^i
constructive $i dezavantajul unor performance modeste. Radioreceptoarele
moderne, care pot satisface cele mai inalte exigence, sint eele de tip
superheterodinS. Schema-bloc a unui astfel de radioreceptor, pentru
semnale modulate in amplitudine, este arStatS in figura 6.22. Avantajele
importante ale acestui tip de radioreceptor dec'urg din faptul cS in el se
efectueazS schimbarea de frecvenCa a semnalelor recepCionate. DupSce
esteampli- ficat in amplificatorul de radiofrecvenCS ARF, semnalul cu
frecven^a f8 pStrunde in etajul schimbator de frecven^a SF (numit i etaj
amestecStor de frecvenCS sau mixer), la care se aplicS ?i oscilaCia locals, cu
frecvenj,a f0, de la oscilatorul local OL. Ca rezultat al schim- bSriide
frecvenCS, la ie^irea etajului se ob^ine un semnal avind frecvenja / data de
rela^ia / = f0 fs- Cu ajutorul unor circuite oscilante (numite filtre de
frecvenC& intermediarS) este selectatS frecvenja fi = f0 fs, numitS
frecvenCS intermediarS. Astfel,in cazul in
Oscilatii de Oscilatii de RF Oscilatii de Oscilatii de FI Oscilatii de Oscilatii de
AF
RF
amplificate FI
amplificate AF
f\ amplificate

Fig. 6.22, Schema-bloc a radioreceptorului superheterodina pentru semnale


MA: ARF amplificator de radiofrecvenCS; SF schimbator de frecventS; OL
oscilator local; AFI amplificator de frecvenJS intermediarS; D
detector; AAF amplificator de
audiofrecvenCS.
164
care dorim S& recep'bionam semnalele unei stajli cf .*e emite pe frecvenba f s
= 1 MHz, folo. sind un receptor cu frecvenba intermediary fi = 455 kHz, este
necesar sa fie indeplinite urmitoarele condi^ii:
circuitul oscilant din amplificatorul de radio- recvenba sS fie acordat pe
frecvenba fs = 1 MHz;
oscilatorul local s& product oscilatii cu frecventa f0 1 455 kHz.
In aceste condi^ii se obt-ine o frecventa intermediary*/i = f0 fs = l 455
kHz - 1 000 kHz = 455 kHz.
Intrucit frecventa semnalelor fs yariazy de la un post la altul, rezulty cy
pentru a se obt-ine of re evenly intermediary d( valoare constanty trebuie ca
o data cu fs sa varieze ?i /(p3?tfel incit intre f0 i fs sa fie tot timpul o
diferen^y egaiy cu ft. Este important de subliniat ca frecventa intermediary
este constanty pentru orice semnal ft, iar semnalul de frecventa
intermediary este modulat in amplitudine exact cu semnalul de audiofrecven^a care a modulat i semnalul fs recepfionat. Frecventa intermediary, de
valoare fixa, permite ob^inerea unei amplificari mult mai mari deett in cazul
receptoarelor cu amplifi- care directy. Este mult mai uor de obfinut o
amplificare mare pentru o frecventa fixa i nu prea inalty decit pentru
freeven^e diferite i de valori mari. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere,
ca in cazul unei freeven^e intermediare nu prea inalte (cum este cea de 455
kHz) eSte mai u>or de ob^inut o buna selectiyitate a radioreceptorului.
Semnalul de frecventa intermediary ob^inut la ie^irea schimbatorului de
frecventa este amplificat in amplificatorul de frecventa intermediary AFI, care
confine unui sau mai multe etaje, dupa care este detectat ?i amplificat in
audiofreeven^a inainte de a fi trimis in difuzor.
Importantele calita^i (sensibilit.ate, selectiyitate, fidelitate) pe care le
poseda recep- torul superheterodina in comparable cu cel cu amplificare
directa se datoresc in principal amplificatorului de frecven^S intermediary, a
carui frecvenba confera acestui radioreceptor propriety^! foarte bune.
6. 6. RADIOLOCAJIA $1 RADIOASTRONOMIA
6.6.1. Radiolocabia cu unde clectromagnetice inseamna determinarea

existen^ei i pozi^iei unui obiect pe baza caracteristicilor undelor


electromagnetice (vitezy de propagare constanty s> propagare in linie
dreapta). Pozi^ia obiectului (bintei) este caracterizata de
CT
elementele din figura 6.23, a. Distan^a pina la obiect r se determina din
relaf,ia r = ,
X

Fig. 6.23, a) Instalabie de radiolocafle: Eemifator, R receptor $i antena


parabolica emisie-recepjie cu directivitate pronunfata. b) Receptorul cuprinde
un oscilograf electronic drept indicator al existen^ei ?i pozibiei obiectului.
165
unde T este intervalul dupS care este receptonatS unda reflectatS iaT c
yiteza de propa- gare a undei radio (decimetricS sau centimetricS).
Instala^ia de radioloca^ie se compune, in esen^S, dintr-un emi^Stor, un
receptor i un sistem de antene.
Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale pozitiei obiectului,
undele radio trebuie sS fie emise sub forma unor fascicule cit mai inguste.
Pentru aceasta, antena radio- locatorului se aazS in focarul unei oglinzi
metalice concave, care reflects, undele pe o singurS direc^ie.
EmtyStorul radiolocatorului emite trenuri de unde separate prin pauze,
adicS func- (.ioneazSin impulsuri. In timpul pauzelor de emisie, antena se
cupleazS, prin intermediul unui dispozitiv numit duplexor, cu receptorul i
recep^ioneazS undele reflectate. Intervalul de timp foarte scurt intre
emiterea semnalului de explorare i recep^ionarea lui se mSsoarS cu
ajutorul unui oscilograf catodic cu persistent mSritS a imaginii. Perioada
bazei de timp este aceeai cu cea a emiterii semnalului de explorare. Spotul
luminos de pe ecran incepe sS se deplaseze in momentul emiterii semnalului
de explorare. In acela^i moment, prin aplicarea unui impuls de tensiune pe
plScile de deflexie verticals, apare in stinga ecranului un salt vertical al
spotului (fig. 6.23, &). In momentul recep^iei undei reflectate, pe linia de
baleiaj apare un al doilea salt, mai mic, situat la dreapta faS de saltul de
referint- Viteza de propagare a undelor electromagnetice fiind constants iar
viteza de explorare a liniei de baleiaj cunoscutS, se poate determina distant
pinS la obiectul care a reflectat semnalul prin distant intre salturile de pe
linie. Pentru rapiditatea determinSrii dist n- tlor, sub linia de baleiaj se aplicS
o sea IS gradatS direct in kilometri.
In radioloca^ie se folosesc unde radio de lungime de undS micS deoarece
pot fi ior direct onate prin undS directs i sint reflectate bine ;?i de obiecte

mici. Oglinzile focali- zatoare au diametre de ordinul metrului. Pentru


reperarea obiectelor in regiunea din jurul radiolocatorului, antena impreunS
cu oglinda radiolocatorului se rotesc in jurul unui ax vertical.
Avioanele > vapoarele, au la bord radiolocatoare, cu ajutorul cSrora se
orienteazS pe timp cu vizibilitate redusS (noapte, nori ceat etc.).
Aeroporturile sint de asemenea prevSzute cu radiolocatoare, pentru a se
putea dirija decolarea i aterizarea avioanelor in condign de trafic intens.
Cu ajutorul radiometeolocatoarelor se poate determina dinamica norilor,
ceea ce reprezintS o contribute insemnatS Dentru imbunSt&trea prognozei
meteorologice pe interval scurt.

1
11
1
11
Km
10000 2000 300000 40000
0
0
00
0
375 000Km
Fig. 6.24. Oscilograma pri- mului radioecou lunar (1946); A emisia
semnalului; B recepta radioecoului.
166
Un capitol al radioloca^iei ?i, In acela^i tinn, al radioastronomiei, este
astronomia radar. Aceasta studiazS corpurile cere$ti relati / apropiate de
planeta noastrS, prin trimiterea de radiounde spreele i recep^ionarea
radioecourilor care apar In urma reflexiei. Corpurile cereti studiate cu
ajutorul radioloGa^* sint: corpurile meteorice, satelijli artificiali, Luna, unele
planete ale sistemului solar t ,c. Astronomia radar a apSrut o data cu
ob^inerea radioecoului lunar, in 1946 (fig. 6.2*). Cu ajutorul astronomiei
radar s-a putut determina cu precizie perioada de rotate a planetelor Mercur
i Venus; de aseme- nea, a fost ob^inuta harta radar a Lunii, a planetei
Venus etc.
6.6.2. Radioastronomia. Aceasta ramura a astronomiei studiaza obiectele
cereti mai ales cu ajutorul radioundelor* e nise de acestea. A luat fiinja in
1931 cind, In urma cercetarilor ini^iale pentru stabilirea originii diferi^ilor
parazi^i radio, a fost identificata radia^ia radio a Caii Lactee. In 1942 s-a
descoperit radia^ia radio a Soarelui, iar In 1946 a fost descoperita prima
rodiosursa cereasca.
Planeta pe care ne afiam, primete din spa^iul extraterestru radia^ii
electromagnetice cuprinse intr-un interval larg de frecven^e.

In medie, 77% din energia radiajiiei electromagnetice solare interceptata


de sistemul Pamint-atmosfera reprezinta energia radia^iei reflectate la
nivelul superior al atmosferei iar restul este recep^ionata la suprafa^a
Pamlntului. La Pamlnt ajung numai radia^iile care nu sint absorbite sau
reflectate de atmosfera Pamlntului (fig. 6.25). Radia^iile care ajung pe
Pamint se situeaza in domeniile de frecven^a care constituie l'erestrele
atmo- sfe ei. Radia^iile electromagnetice cu lungimile de unda cuprinse intre
300 i 750 mm (raa aj,iile vizibile sau optice) nu sint absorbite in atmosfera i
ajung la suprafaj-a Pamin- tului 'fereastra optica). Tot in acest domeniu,
pentru 2, 3, 5,10 i 22 mm exista inca cinci ferest e foarte inguste. Radia^iile
her^iene cu X cuprinse intre 1 cm i 30 m constituie fereastra herfciana (sau
fereastra radio). Radia^iile her^iene (radio) cu X mai mare de 30 m sufera
reflexia pe ionosfera.

Radiatii
Infraro
Ultrav
X
T
hertiene
sii
iolete
Fig. 6.25. Ferestrele de intrare a radia^iei pe care o primete Pamintul.
* In radioastronomie radioundele cuprind i intervalul de frecven^a a
microundelor.
167
Gea mai mare parte a radia^iilor pe care le prime$te planeta noastrS a
putut fi pusS In evident numai dup& ce omul a izbutit sS trimitS aparate sau
sS iasS el insui In afara atmosferei terestre (fig. 6.25).
Cel mai important grup de radia^ii electromagnetice de origine
extraterestrS este acela al radia^iilor termice provenite de la Soare.
Soarele emite radia|ii electromagnetice cel mai intens in domeniul vizibil.
AceastS radiate este emisS de fotosferS, strat cu o grosime de citeva sute de
kilometri ce delimir teazS globul solar. Temperatura ei este de 000 K.
Undele radio emise de Soare au lungiirii de und& care cresc cu inSl^imea
stratului emisiv. Astfel, fotosfera emite pe lungimi mili- metrice, cromosfera
(stratul de deasupra fotosferei) pe lungimi centimetrice, iar coroana solara
pe lungimi decametrice i metrice. Coroana avind o temperatura de 10 K,

emite ?i radia^ii X.
In afara radia^iilor amintite, Soarele mai emite $i alte radia^ii, cum sint,
de exemplu, cele ultraviolete i infraro^ii.
Radia^ia X i cea ultraviolets produc ionizarea unei paturi a atmosferei
Pamintului, ionosfera.
Alt grup de radiafii electromagnetice de origine extraterestra este cel
constituit din radia\iile de sincrotron. Radia^ia sincrotrona este emisa de
electronii cu viteza apropiata de cea a luminii care descriu mi?c5ri spirale in
lungul liniilor de cimp ale unor cimpuri magnetice foarte intense, existente in
unele forma^ii stelare. Radia^ia sincrotrona a fost identificata prima oara in
radia|ia optica ?i radio a obiectului ceresc de straiucire slaba numit
nebuloasa Crab (fig. 6.26).
Electronii cu energii mari i foarte mari care apar in unele forma^ii stelare
i care sint frina^i in cimpul nucleelor intilnite in substan^a care compune
galaxiile produc un alt tip de radia^ii, numite de frlnare.
Progresul spectaculos al radioastronomiei este datorat in mare masura i
instrumen- telor, din ce in ce mai perfect onate, numite radiotelescoape.
Radiotelescopul (fig. 6.27) este un instrument pentru recep|,ionarea,
mSsurarea i studierea radioundelor feu lungimea de unda de la 1 mm
pin&la 20 m). Are o antena cu un sistem reflector care o alimenteaza, un
sistem radioreceptor i un echipament de inregistrare.

Fig. 6.26. Nebuloasa Crab. Intre lini- u^ele , negre situate inspre central
ne^uloasei se observa un pulsar.
Reflectoru] poate fi parabolic compact (me- talic) sau reticular, adicS
compus din fire aflate
la 1istane mai mici sau egale cu , in foca2
rul s x aflindu-se antena colectoare.
L ele dintre cele mai importante descoperiri astrom mice din ultimultfmp
(quasarii, pulsarii, molecx '.ele organice interstelare etc.) sint dato- rate
radiotelescoapclor.
Quasarii. Sint obiecte extragalactice care emit intens radiounde i de sute
de ori mai intens in domeniul optic decit galaxiile. Natura fizicS a quasarilor

este incS nelSmuritS. Natura i locul lor in evolu^ia Universului constituie o


problems majors a astrofizicii i cosmologiei.
Pulsarii. Sint' obiecte cere^ti (galactice) emitStoare de radiounde (50-=J
10 ) MHz sub formS de pulsarii, cuprinse intre citeva sutimi de secundS i
citeva secunde (fig. 6.26). Primul pulsar a fost descoperit in 1967. In prezent
se
168

ftunosc aproximat;iv 100 de pul sari.


In afarii de domeniul radioundelor, unii pulsafi emit ?i in domeniul optic, X i
y. Gd ajutorul sateli^ilor ?tiin|ifici s-au identificat mai mul^i pulsari ce emit
exclusiv in domeniul X. Duratele scurte ale pulsa^ii- lor pulsdrilor indicg
valori mici ale razelor acestora, de ordinul zecilor de kilorhetri; altminteri
pulsarii s-ar descompune sub acfiunea for- telor centrifuge. Pulsarii sint stele
neutronice*, a cSror existentga fost prezisg teoretic cu 30 de aniinaintea
descoperirii lor efectiye.
In stadiile finale ale evolu^iei unor stele, in lipsa combustibililor nucleari
(hidrogen, Heliu) i in conFig. 6.27. Radiotelescop,
diddle unor presiuni colosale, electronii interac^ioneazS cu protonii i dau
na^tere neutronilor. Pulsarii reprezintg deci stadii finale ale evolutiei stelelor.
Densitatea pulsarilor este de ordinul 1018 kg/m3. La suprafa^a pulsarului,
induc^ia magnetics atinge valoarea 109 T. Pulsatile observate in emisia radioundelor se explicg prin existen^a unei regiuni radioemisive al c5rei con
de emisie intersecteazg direc^a spre Pgmint la fiecare rotate a pulsarului.
INTREBARI. PROBLEME
1. De ce un circuit oscilant deschis radiazg mai bine undele electromagnetice
declt un circuit oscilant inchis?
2. De ce se acordeazg antena la rezonan|.&?
8. O anteng izolatg de pgmint are o lungime totalg a firului de 20 m. Sg se
determine lungimea ei de undg i frecven^a.
R: 40 m; 75; 108 Hz.
4. Cum se poate mgri sau micora lungimea de undg proprie a unei antehe?
5. Se poate alege un sistem de referin^g in care sg se manifeste numai
ac^iunea cimpului electric creat de un fascicul electronic cu vitezg

constantg? Dar numai actiunea cimpului magnetic?


R: Da. Sistemul de referin^g trebuie sg se mite cu viteza electronilor; nu.
6. Raportul amplitudinilor pentru unda electromagneticg ce se propagg in vid
este
= . O undg electromagneticg ce se propagg in vid are amplitudinea
cimpului E c
Y
...
-2
electric E = 3 10 . Sg se calculeze amplitudinea cimpului de inductie
mag- m

neticg B.
R: 10w T.
* Neutron, particulg elementarg neutrg din punct de vedere electric, avind
masa egalg cu 1 838,6 mase electronice. Are practic aceea^i masg ca
protonui, particulg elementarg cu sarcina pozitivg (+e), care intrg ca i
neutronul in constitu^ia nucleelor atomice.
169
7. Care este lurvgimea de undS a unei unde electromagnetice care se
propagS intr-un mediu omogen gi izotrop oarecare, cu viteza v = 2108m/s, dacS frecven^a undei este v = 1 MHz?
R: 200 m.
8. Prin agezaraa unei plSci metalice In fa^a unui generator de unde
electromagnetice, se ob^ine o unda staf,ionar&. Distan^a dintre doui
noduri succesive este de 15 cm. Sa se calculeze frecventa de lucru a
generatorului.
R: 1 GHz.
9. Intr-o bobinS, prin varia^ia intensitatii curentului cu 1 A in timp de 0,6 s,
se induce o t.e.m. ie 0,2 mV. Si se calculeze lungimea de undS proprie a
circuitului oscilant care cont-ire aceastS bobinS gi un condensator de
capacitate C = 14,1 nF.
R: 2 450 m.
10. Un cmdensator plan are supiafa^a plicilor de 100 cm2. Dielectricul este
aerul. Con- densatorul face parte dintr-un circuit oscilant cu lungimea de
unda proprie = 10 m. DacS se leagi In serie cu bobina din circuit o bobinS
cu inductan^a 3p.H, lungimea de undS proprie a circuitului deyine X 2 =
20 m. SSse determine distant dintre armi- turile condensatorului.
R: 3,14 10- m.
11. O antena semiundi, izolatS. de pimtnt, are o lungime de 20 cm. a) Care
este frecventa generatorului de oscila^ii cuplat inductiy cu antena? b)
Antena se introduce in ap&. Cum trebuie modificata lungimea antenei
pentru ca ea si rSminS acordata pe frec- ven^a de lucru a generatorului
de oscila^ii electromagnetice?
R: 7,5 10s; micgorati de noui ori.
12. Se consider^ un conductor de forma celui din . figura 6.28. La mijlocul
O al uneia dintre laturile verticale ale conductorului este co- nectat un
generator de oscila^ii electromagnetice. Lungimea conductorului este
astfel_, aleasi incit sS aparS unde sta^ionare.

0"
Fig. 6.28. Pentru problema 12.
a) Unde vor fi situate yentrele intensit&^i curentului? b) SS ge arate ci acest
dis- pozitiv este echivalent cu o re^ea de antene verticale care radiazS
sincron.
18. Un radiolocator emite trenuri de unde (impulsuri) cu durata unui impuls
de 10-6 s. Frecventa de repettyie a impulsurilor este de 1 000 impulsuri/s.
SS se determine distant minimi gi distan^a maxima de ac^iune a
radiolocatorului.
R: 150 m; 150 km.
14. Un radiolocator, care func^ioneazi pe lungimea de undS de 15 cm, are o
frecventa de repettyie de 2 000 impulsuri/s. Durata fiecirui impuls este 2 p.s.
Si se calculeze:
a)
distan^a maxima de acjiune a radiolocatorului;
b)
cite oscila^ii confine un tren de unda (impuls).
R: 75 km; 4 000.
170
*7 OPliC A
Optica este stiinta care studiaza lumina si interactiunea acesteia cu substanta. Ea cuprinde atit fenomenele datorate radiatiilor vizibile, cit si cele
datorate radiatiilor ultraviolete si infrarosii. Optica se poate imparti in trei
parti, in functie de specificul fenomenelor pe care le studiaza:
optica ondulatorie descrie fenomenele in care se releva preponderent
caracterul ondulatoriu al luminii: propagarea, interferenta, difractia si polarizarea luminii;
optica fotonica sau corpusculara studiaza fenomene in care se releva
natura corpusculara a luminii (efectul fotoelectric, efectul Compton, emisia si
absorbtia luminii etc.); s
optica geometrica opereaza cu raze de lumina, neluind in considerare
nici unui dintre aspectele ondulatorii sau corpuscular*' ale luminii.
7.1.
NATURA ELECTROMAGNETIC* A LUMINII.
MASIMI $1 UNITAjl ENERGETIC!: $1 FOTOMETRICE
7.1.1. Natura electromagnetic^ a luminii. Unele ipoteze asupra naturii
luminii au fost formulate inca din antichitate, insa primele explicate stiintifice ale fenomenelor optice au aparut la sfirsitul secolului al XVII-lea o data
cu teoria corpusculara a lui Newton i teoria ondulatorie a lui Huygens.
Huygens face o analogic intre propagarea sunetelor in aer si propagarea
luminii, conceputa in felul urmator: corpul care emite lumina imprima un.
impuls particulelor unui mediu ipotetic numit eter, particule care la rindul lor
transmit starea de miscare altor particule, analog unor bile elastice; astfel
lumina, ca si sunetul, se propaga din aproape in. aproape.
Pentru explicarea fenomenului de propagare, Huygens enunta urmatorul
principiu:
Orice pu.nct de pe o suprafa\a d% unda este central unei noi unde
elementare, astfel incit infasurdtoarca tuturor undelor elementare* va fi o
suprafafa de unda intr-un moment ulterior (fig. 7.1).

* Suprafa(,a tangents acestor unde.


/
/

Fig. 7.1. Propagarea luminii conform prin- cipiului lui Huygens.


Fig. 7.2. Excitapa luminoasS intr-un punct P, conform prin- cipiului HuygensFresnel.
Undele elementare inverse (cele care se propaga inspre sursa) nu se iau
in considerare (in desen, figurate cu linii punctate).
Fresnel a completat acest principiu cu coerenta undelor elementare si
interferenta lor, astfel ca excitatia luminoasa intr-un punct oarecare P (fig.
7.2) poate fi considerate ca rezultat al interferentei tuturor undelor elementare emise de o suprafata de unda (principiul Huygens-Fresnel).
Asadar, conform conceptiei lui Huygens-Fresnel, oscilatiile luminoase sint
oscilatii elastice longitudinale ale eterului, asemanatoare sunetului. 0 serie
de fenomene, cum ar fi polarizarea sau dubla refrac^ie a luminii in spatul de
Islanda, contrazic aceasta ipoteza. Thomas Young a aratat legatura intre
polarizarea luminii si transversalitatea undelor luminoase, astfel ca in prima
jumatate a secolului al XIX-lea s-a conturat ideea ca lumina este o oscilat-ie
transversala a eterului distribuit in tot spatiul. Existenta eterului cosmic nu a
putut fi insa dovedita.
La mijlocul secolului trecut, Maxwell a aratat ca perturbatiile electromagnetice se propaga prin unde transversale, iar coincidenta intre valoarea
vitezei de propagare a luminii, determihata experimental de Fizeau si cea a
vitezei undei electromagnetice in vid, calculate de Maxwell conform formulei
1
c = 1-a facut pe acesta din urma sa emita ipoteza ca lumina este de
V oP0
natura electromagnetica. Experientele ulterioare au confirmat faptul ca
efec- .tele' luminoase sint produse de componenta electrica a cimpului
electromagnetic.
Desigur, nici aceasta teorie nu a fost scutita de contradiotjii. Precizam
doar ca la aparitia teoriei cimpului electromagnetic, era cunoscut faptul ca
indicele de refractie al unui mediu dat* este egal cu raportul dintre viteza
luminii in vid c si viteza de propagare a luminii in mediul respectiv, v:
c

n=v
(7.1.1)
Despre aceasta marime se va vorbi detaliat in paragraful 7.5.2.
17-2
i
Tinind seama ca viteza undei electromagnetice v (deci si a luminii) este:
1
1
c
V
V ZoVoZrV'r VerPr si comparind-o cu (7.1.1) obtinem n2 = er[zr (er si (xr sint
permitivitatea- electrica si permeabilitatea magnetica, relative, ale mediului
considerat). Aceasta ultima relatie nu este valabila, de exemplu, in cazul
apei, pentru care n = 1,33, iar er = 80 si (zr = 1, ceea ce indica o discrepanta
intre prevederile teoriei si experienta. Contradictia a fost explicate la finele
secolului trecut, o data cu elaborarea teoriei dispersiei luminii. Fenomenul de
dispersie consta in aceea ca indicele de refractie al unui mediu depinde de
frecventa undei luminoase. Deoarece undele luminoase au o frecventa de
ordinul 1015 Hz, iar masuratorile pentru er si \ir se fac de obicei in curent
continuu sau la frecvente foarte joase, apare o diferenta intre n2 si produsul
er[xr.
Cu toate avantajele ei, teoria electromagnetica a luminii nu putea explica
modul in care corpurile incandescente emit lumina si nici distributia energiei
luminoase dupa lungimile de unda in spectrul emis de aceste corpuri incandescente. Astfel de fenomene isi gasesc explicatia in cadrul teoriei cuantice
a luminii, fundamentata de Planck (1900). Max Planck a formulat ipoteza ca
lumina este emisa sub forma de cuante de energie luminoasa sau fotoni,
numiti mai ales la inceputul teoriei corpusculi de lumina.
Un rol deosebit in dezvoltarea teoriei corpusculare a luminii 1-a avut
Albert Einstein, cel care pentru prima data a introdus o conceptie corecta
despre particula de lumina (fotonul)- si propagarea acesteia. Din cele spuse,
reiese ca lumina este de natura electromagnetica si ca are un caracter dual,
unda si corpuscul.
7.1.2.
M&rimi si unitati energetice si fotometrice. Fotometria se ocupa
cu masuratorile radiatiei electromagnetice din domeniul vizibil. In sens mai
larg, fotometria include atit masuratorile din vizibil cit si masuratorile din
domeniul ultraviolet si infrarosu.
Propagarea radiatiilor electromagnetice implied un transport de energie;
unele radiatii electromagnetice dau senza^ia de lumina. Din acest motiv se
impune definirea a doua sisteme de marimi si unitati:
marimi si unitati energetice;
\
marimi i unitati fotometrice.
Marimile energetice caracterizeaza lumina din punct de v^dere al
energiei
transportate de undele luminoase, in timp ce marimile fotometrice caracterizeaza radiatia din punct de vedere al perceperii luminii de catre ochi. (De
fapt, ochiul nu este decit un traductor. Prelucrarea informatiei vizuale care
ne conduce in final la senzatia vizuala complexa are loc in creier.)

In continuare vom defini cele mai importante marimi ca: flux, intensi- tate
si iluminare. Notatia marimilor respective pentru cele doua sisteme se va
deosebi printr-un indice e ataat la marimile energetice.
S
173
In eele ce urmeaza, prin energia radianta vom intelege energia transportata de unda electromagnetics.
Sa consideram o sursa de lumina punctiforma S, aflata intr-un mediu
transparent si izotrop. Numim mediu izotrop, un mediu in care lumina se
propaga la fel in toate direc^iile. Mediul fiind transparent, nu se pierde
energie prin fenomenul de absorbtie. Consideram, de asemenea, un fascicul
de raze continute intr-un con in virful caruia se afla sursa S (fig. 7.3, a).
Energia care strabate o sec\iune oarecare a acestui con in unitatea de
timp se numete flux de energie radianta Oe.
Daca W este energia ce trece printr-o suprafata oarecare in timpul t,
atunci energia ce trece prin aceasta suprafata in unitatea de timp este:
Fluxul de energie radianta are dimensiunile unei puteri, deci unitatea lui
de masura este wattul.
Sa presupunefn despre conul circular din figura 7.3, J ca a fost decupat
dintr-o sfera de raza r al carei centru se afla in S. Atunci, baza acestui con
determina o calota sferica avind aria A A. Unghiul cu virful in S, delimitat de
suprafata laterala arconului, se numete unghi solid. Unghiul solid se
masoara prin raportul dintre aria calotei sferice AA i patratul razei sferei
(adica a generatoarei conului):
Unitatea de masura a unghiului solid este steradianul (sr).
Steradianul este unghiul solid care, avind virful in centrul unei sfere,
delimiteaza pe suprafata acestei sfere o suprafata a carei arie este egala cu
aceea a unui patrat a carui latura este egala cu raza sferei.
Dac& in relat-ia. de definitie a unghiului solid marim aria calotei sferice A
A, facind-o egala cu suprafata sferei 47rr2, unghiul solid corespunzator va fi
47c sr.
z
W
(7.1.2)
e
t

y
Pig. 7.3. a) Fascicul de raze continut intr-un con circular cu sursa de luminS in
virf; b) con circular decupat dintr-o sferSL.
17.4
Intensitatea energetica a unei surse punctiforme se defineste ca fluxul de
radiape emis in unitatea de unghi solid.
I
= .
(7.1.3)
e
AQ
lluminarea energetica a ,unei suprafefe elementare este raportul dintre
fluxul de radiate care cade pe aceasta si aria suprafe\ei elementare (fig. 7.4).
AOe
AA
E. =
(7.1.4)
Uneori in loc de iluminare energetica a unei suprafete se foloseste
termenul de iradiere.
Unitatea de iluminare energetica este wattul pe metru patrat (W/m2).
Inlocuind in (7.1.4) pe AO din (7.1.3) respectiv pe AH din rela^ia de definite,
obtinem expresia iluminarii sub forma:
(7.1.5)
Daca fasciculul de lumina cade inclinat pe suprafata, axa conului facind
un unghi a cu normala la suprafata (fig. 7.5), atunci iluminarea va fi:
E' = Ea cos a = cos a.
(7.1.6)
Marimile si unitatile fotometrice reprezinta acel sistem de marimi si unitati in definirea carora se ia in considerare senzatia luminoasa pe care o produc radiatiile electromagnetice asupra retinei ochiului uman normal.
Senzatia de lumina depinde de puterea radia^iei, adica de fluxul de energie
radianta ce cade pe retina. Pe de alta parte, raspunsul ochiii^ui la actiunea
luminii incidente depinde si de culoarea acesteia. Astfel, daca asupra ochiului
cade o lumina verde avind lungimea de unda X = 550 nm, ea va produce o
sen- za^ie luminoasa de aproximativ 8 ori mai puternica decit o lumina roie

Fig. 7.4. lluminarea unei su- prafe^e elementare sub inch den^S normal^.

175
Sensibilitatea spectrala relativa
avind X 680 nm care transporta in unitatea de timp aceeasi energie ca si
lumina verde. Cu alte cuvinte, ochiul omenesc prezinta o sensibilitate diferita
pentru diferite culori, adica pentru diferite lungimi de unda ale radiatiei luminoase. S-a constatat ca ochiul uman are sensibilitatea maxima pentru culoarea verde cu lungimea de unda de 550 nm, iar radia^iile cu lungimile de
unda X < 400 nm si X >750 nm nu mai produc, practic, nici o senzatie de
lumina asupra ochiului, oricit am mari puterea radiatiei incidente.
Daca notam cu Oe0 fluxul constant de energie al radiatiei cu lungimea de
unda X = 550 nm, lungime de unda la care apare cea mai puternica senzatie
vizuala, si cu Oe fluxul de energie a radiatiei cu lungimea de unda care
produce aceeasi senzatie vizuala ca si Oeo, atunci raportul:
V=
(7.1.7)
se numei-ste sensibilitate spectrala relativa a ochiului, iar dependenta ei de
lungimea de unda este reprezentata in figura 7.6.
Jinind seama de sensibilitatea spectrala a ochiului, se defineste o marime
biofizica, numita flux luminos O, prin relatia:
$ = KVe,
(7.1.8)
unde K este o constants numita echivalent fotometric al radiatiei.
Daca fluxul luminos se exprima, asa cum vom vedea, in lumeni, iar fluxul
de energie Oe in wati, valoarea constantei este K = 675 Im/W.
Pentru a ne face o idee asupra ordinului de marime al fluxului luminos,
amintim ca un bee electric de 100 W radiaza aproximativ 1000 lm, iar becul
unei lanterne de buzunar radiaza 6 lm.
Marimile fotometrice si cele energetice se definesc la fel, cu deosebirea ca
in locul fluxului energetic Oe se va folosi fluxul luminos O.
Intensitatea luminoasa a unei surse punctiforme este fluxul luminos emis
in unitatea de unghi solid:
AO AH *
(7.1.9)

Pig. 7.6. Sensibilitatea relative a ochiului: curba '-continuS, vedere diurnS;


curba .punctata, vedere nocturna (crepusculara).
Intensitatea luminoasa este marimea fundamentals a fo- tometriei, iar
unitatea ei de masura, candela (cd), este uni- tate fundamental! in S.I.
Candela este intensitatea luminoasa, intr-o directie data, a unei surse care
emite o radi- atie monocromatica de frec- venta 540 *1012 herti i' a carei
intensitate energetica, in aceasta directie, este de 1/683 wati pe steradian.
176
Lumenul este o unitate derivatS i se definete cu ajutorul relatiei (7.1.9)
ca fiind fluxul luminos emis intr-un unghi solid egal cu un steradian de catre
un izvor punctiform avlnd intensitatea de 1 candela (1 lm = 1 cd 1 sr).
Fluxul luminos emis de o sursa in toate direcjiile in mod egal (cu aceeasi
intensitate) este:
O = 47t I.
Iluminarea caracterizeaza suprafetele iluminate.
Iluminarea* se noteaza cu E i se definete ca fluxul luminos ce cade pe
unitatea de arie. Daca A4> este fluxul ce cade normal pe suprafata cu aria
A.4, atunci:
E=
A<D
AA
(7.1.10)
Unitatea de iluminare se nume^te lux (lx).
Luxul reprezinta iluminarea unei suprafe\e de 1 m2 care primete un flux
luminos de 1 lm uniform repartizat pe aceasta suprafata (1 lx = 1 lm/ma).
Probleme rezolvate
1. 0 saia de sport este iluminata de un bee electric atirnat in centrul saiii la h
= 5 m indl^ime de podea. Gonsiderind cd becul este o sursa punctiforma
ce trimite lumina in toate direc^iile in mod egal, si se determine:
a) la ce distan(,a de la centrul sgllii iluminarea podelei scade de douS ori?
b) ce valoare are iluminarea podelei in centrul saiii daca fluxul total emis de
sursa este 0 = 5 000 lm?
Rezolvare. a) Rezolvam problema in cazul general. Presupunem cS la
distanpa x de centrul saiii iluminarea scade de k ori fa$& de valoarea ei din
centrul sSLlii. Iluminarea suprafe(,ei podelei, intr-un punct la depSrtarea x de
centru, este (fig. 7.7):

E = cos a, unde r2 = x2 + h2 ?i
cos a =
, deci E =
Ih
l/h2 + x2 '
[h2 + x2)8/2
Tinind seama c& iluminarea in centrul saiii este:
J?o = ?i c& = k, obfinem: h2
E
Ih
= , de unde x = h]/y~h* t.
(h2 + x2)3/2 kh2 Introducind valorile h = 5 m, k = 2 ob^inem:
s

i = 5/ yT2 - 1 = 3,83 m. * 12
* Fiind o marime fotometried, este numita in
Fig. 7.7. Iluminarea podelei la depdrtarea x de centru.
SI, iluminare luminoasd.
12 Fiziofc, cl. a Xl-a
177
b) Pentru a calcula iluminarea in centrul s&lii, trebuie si determinSm
intensitatea lumi- noasa I, considerind ca sursa este izotropa (aceea^i
intensitate in toate direc^Hle),. Din defintyia intensita^ii ob^inem:
Gu aceste precizari iluminarea E0 == = 000 *m - =16 lx.
4T*h2
12,56 25 ma
2
2. Fiecare m de suprafa^a solara emite radiate de putere 6,44 107 W. Sa
se afle fluxul total da energie radianta emis de Soare i iluminarea
energetica pe 1 ma a suprafe^ei Pamintului, neluind in seama pierderile
de energie in atmosfera. Raza Soarelui este R = 6,95 108 m, distan^a
medie Pamint Soare rf = 1,5 10u m.
Rezolvare. Vom nota cu Me puterea radiata de unitatea de suprafajA
(emitanta). Fluxul total emis de Soare va fi <De = MeS, unde S = 4KRZ
reprezinta aria suprafe^ei Soarelui. Atunci:
e = 4ivR2Me = 4 3,14 (6,95)a 1016 ma 6,44 107 W/ma = 3,91 10afl
W.
Acest flux este radiat in tot spa$,iul in mod egal. Ob^inem iluminarea
energetica a supra- fe^ei Pamintului daca se imparte Oe la aria suprafe^ei
sferice cu raza egaia cu distan^a medie Pamint Soare:
E = _.2_ = 3,91 1026 W

4Kd2 4 3,14 (1,5)2 1 022 m2


= 1 380
W
Aceasta cifra ne arata posibilita^ile mari ce ni le ofera folosirea energiei
solare.
PRO&LEME
1. Pe un stilp la inaitimea de 8 m de sol, se afia atirnat un bee electric de 1
000 cd. Considerind becul sursa punctiforma de lumina, sa se determine
la ce distant de baza stilpului iluminarea solului este de 1 lx.
R: 18,33 m.
2. tntr-o camera este atirnata de tavan o sursa ce emite lumina in toate
direc^iile in mod egal. Intensitatea luminoas8 a sursei este I = 60 cd. Sa
se calculeze iluminarea unui tablou atirnat de perete la aceeai inai^ime
de podea ca i sursa de lumina, daca pe peretele opus acelui cu tabloul se
afia o mare oglinda plana. Distan^a dintre tablou $i sursa este de 2 m, la
fel ca i distan^a de la sursa la oglinda.
R: 16,66 lx.
8. In centrul unei mese rotunde de 1,2 m diametru se afia o lampa de birou
cu un singur bee electric, la 40 cm deasupra suprafe^ei mesei. Deasupra
centrului mesei, la 2 m de suprafa^a acesteia, se gase$te i o lustra cu
patru asemenea becuri. In ce caz se otyine o iluminare mai mare la
marginea mesei i de cite ori: cind func^ioneaza lampa de birou sau cind
func^ioneaza cele 4 becuri ale lustrei? Dac8 becurile sint de cite 100 W,
calcula^i risipa de energie electrica pe timp de doua ore in cazul folosirii
lustrei.
R: iluminarea este de 1,2 ori mai mare cind func^ioneaza lampa de birou.
4. Un om prive$te o lampa electricasituatala 1 m distant de el. Intensitatea
luminoasa a lampii este de 50 cd. Care este valoarea fluxului luminos
primit prin pupila ochiului, daca diametru] acesteia este de 4 mm?
R: 628 10"8 lm.
178
6, Un bee electric emite in fiecare minut 122 J de energie luminoasS. S& se
afle randa- mentul luminos, dac5 becul este de 100 W.
R: 2%.
6. Deasupra centrului unei mese rotunde de 2 m diametru la in&l^imea h
este atirnat?! o sursa de lumina de 100 cd. Sa se reprezinte grafic
varia^la iluminarii marginii mesei in func^ie de in&llimea h, E = f(h),
pentru 0,5m^H 0,9 m. Din grafic, s&se determine In&Rimea h pentru care
iluminarea marginii mesei este maxima i valoarea acestei ilumin&ri.
R: h = 0,707 m; Emax 38,6 lx.
7. (> fel de curba de distribute a intensita^i luminoase trebuie sa aiba o
lampa pentru a da o iluminare uniforma pe o masS plana, deasupra careia
este suspendata?
R: /(a) =
cos3 a
8. Calculat energia captata timp de 8 ore de catre o baterie solara cu aria

suprafe^ei de 100 m2, daca aceasta lucreazS. cu un randament de 5%.


(Indicate. Se vor folosi datele problemei rezolvate 2.)
R: 55,2 kWh.
Jinlnd seama de important cunoasterii cit mai exacte a valorii vitezei de
propagare a luminii, in decursul timpului au fost fScute o serie de incer- cari
pentru a o determina experimental.
Prima incercare reu^ita de masurare a vitezei luminii In conditii terestre a
fost cea a fizicianului francez Fizeau. Deoarece majoritatea metodelor de
determinare a vitezei luminii au la baza ideea lui Fizeau, o vom schita in cele
ce urmeaza.
Aranjamentul experimental al lui Fizeau consta dintr-o pereche de roti
din^ate fixate rigid la capetele unui ax (fig. 7.8). Rotile dintate sint dispuse
pe ax astfel incit din^ii uneia sa corespunda ca pozitie cu spatiul dintre
din^ii celeilalte. O raza de lumina pornita de la sursa S din dreapta figurii nu
poate fi vazuta de observatorul O situat in partea stinga a dispozitivului,
decit atunci cind rotile se rotesc uniform cu o anumita viteza unghiulara.
Aceasta viteza de rotatie a rotlor este determinata de egalitatea dintre
timpul in care lumina, patrunsa prin unul din golurile ro^ii 7, ajunge la roata
2 i timpul in care sistemul s-a rotit cu jumatatea unghiului dintre doi dinji
invecina^i.
Lungimea drumului strabatut de lumina intre cele doua ro$i a fost marita
intentionat cu ajutorul a trei oglinzi 01? 02 si 03. Oglinda 02 se afia departe de
sistemul de ro$i, la distan(,a L. Considerind distan^a dintre ro(i neglijabila
fa^-a de L, viteza luminii poate fi calculate cu expresia c = 2L/t, unde t este
timpul in care lumina a strabatut distanta 2L. Pentru ca in O sa se poata
vedea lumina emisa de S trebuie sa fie satisfacuta egalitatea t = a0/2o), unde
a0 este unghiul dintre doi dinti consecutivi iar este viteza unghiulara a
sistemului de ro.|i.
179
12*
02

Pig. 7.8. Dispozitiv pentru mSsurarea vitezei luminii (schema de principiu).

Daca Z este numarul de dinti ai unei roti iar v este frecventa de rotate
pentru care lumina se vede in 0, atunci a0 = 2TZ/Z, to = 2rtv si rela^ia
pentru calculul vitezei luminii va fi:
= 4 vZL.
(7.2.1)
Valoarea acceptata, in prezent, pentru viteza luminii in vid este:
c = (2,997924562 0,000000011) 108 m/s. In calcule se ia in
considerare valoarea:
c = 3 108 m/s.
Yiteza luminii prezinta o deosebita importanta, pentru cunoaterea fenomenelor naturii.
7.3.
INTERFERENJA LUMINII
7.3.1.
No|iuni generale. La fel cu interferen|a undelor, studiata in clasa;
a IX-a, prin interferenta luminii se intelege compunerea (suprapunerea) in
acelasi loc a doua sau mai multor oscilatii luminoase.
Spre deosebire de undele mecanice la care rezultatul interferentei se
putea observa direct urmarind amplitudinea rezultan'ta, in cazul luminii,
rezultatul interferentei se poate aprecia numati dupa intensitatea luminoasa
in punctul respectiv. In capitolul de fotometrie am definit o intensitate ce
caracterizeaza
180
izvorul de radiatie (intensitate de izvor). Mai jos, vom defini intensitatea
cimpului luminos, adica o marime proportionala cu energia continuta in unitatea de volum a cimpului electromagnetic, deci cu densitatea de volum w
de energie radianta. La studiul cimpului electromagnetic am vazut ca:
w zE2.
Scriind elongatia cimpului electric al undei sub forma E = E0 sin cot,
obtinem:
w zEl sin2 <s>t.
Ochiul, sau orice alt receptor optic prezinta o anumita inertie si din acest
motiv el va sesiza actiunea medie in timp a acestei energii. Valoarea medie
in timp a lui E2, notata cu <E2y, o vom numi intensitate luminoasa in punctul
considerat. Deci avem I E%, deoarece valoarea medie in timp a lui sin2 toi
este o constants.
Sa consideram ca intr-un punct P din spatiu exista doua unde electrice
y
^t
.
Ej si E2. Conform principiului suprapunerii efectelor (superpozitiei) cimpul
rezultant va fi suma intensitatilor cimpurilor E3 si E2 adica:
i = i, + E%.
(7.3.1)
Intensitatea luminii in punctul considerat va fi:
/ ~ {E2y = <(i, + i2)2) = {E\y + {Ely + 2 <4 E2y. (7.3.2)
La masurarea intensitatii rezultante <E2>, in practica obligatoriu ne vom
intilni cu doua situatii diferite si anume:
cazul i, daca {E^-E-fy = 0, atunci {E2y = {El) + {Ely, adica I=Ii + /2;

cazul 2, daca {E^E2y # 0, atunci {E2y ^ {Efy -\-{E$y, adica ,/V/1-t-/2.


Termenul {E^-E^y, din relatia (7.3.2) se numeste termenul de interferenta.
Condi\ia necesara si suficienta pentru ca doua unde sa interfere intr-un
anumit loc din spatiu este: {E} E2y # 0.
Observam ca daca Ex _L E2, termenul de interferenta este totdeauna nul. In
cele ce urmeaza vom presupune ca vectorii Ey si E2 sint paraleli, adica
produsul lor scalar este 7?3 -E2 E^E2. Pe linga aceasta conditie, termenul
de interferenta va fi diferit de zero, daca media in timp a produsului {E^E2y
^ 0. Pentru a studia conditiile iri care aceasta medie in timp este diferita de
zero, este necesar sa ne referim la sursele de lumina si la mecanismul de
emisie a luminii.
Am vazut ca, spre deosebire de sursele sonore sau de sursele de unde
radio, lumina este emisa de atomi, pe care ii vom considera ca fiind dipoli
electrici microscopici (dimensiunea lor fiind de ordinul a 10-8 cm) si care
atunci cind sint pusi in oscilatie emit unde luminoase in toate directiile din
181

Fig. 7.9. Distribu|;ia vectorilor cimpului electric E emis de N dipoli.

spatiu (fig. 7.9). Daca toti di- polii elementari au aceeasi orientare in spatiu
(fig. 7.10), undele electromagnetice sosite in punctul P vor avea vec- torii
electrici orientati dupa o singura directie (lumina pola- rizata liniar).
Ecuatia oscilatiei dipolului k este de forma:
y = A sin (at -f 9*0).
Cimpul emis de dipol, la distanta rh, este dat de relatia:
Fig. 7.10. Sursa de lumina formata din N dipoli emifatori oriental dupa o
singura directie.
&h
Notind cu 9^ = 9^0- - diferenta de faza a undei la distanta rh de
X
dipol, unde 9^0 este faza ini^iala, T perioada si \~cT lungimea de unda a
undei luminoase, contributia tuturor undelor date de cei N dipoli ai sursei va
fi suma acestora, adica:
Eho sin I at -f- 9^0
2TV rb
Tc
E = 22 Eho sin (^ + 9ft)(7.3.3)
h=1
Daca 9*0 si rh nu s-ar modifica in timp, suma (7.3.3) s-ar putea calcula
relativ usor. Pentru o sursa reala insa acesti doi parametri nu sint constant! in

timp, deoarece atomii substantei emitatoare sint in permanenta miscare


haotica ceea ce inseamna ca si rh variaza haotic. Pe de alta parte, atomii nu
emit unde in mod continuu, ci la intervale intimplatoare de timp, astfel ca
fazele initiate (pM ale fragmentelor de unda au si ele valori cu totul intimplatoare. Din acest motiv, intr-un punct oarecare, se va observa 0 iluminare
medie in timp, data de cei N dipoli. 0 asemenea sursa se numeste sursa de
lumina necoerenta.
Sa consideram doua surse de lumina punctiforme Sx si S2, care emit
radiatii de aceeai frecventa (fig. 7.11). In punctul P, elongatiile E1 si E2 vor fi
descrise de ecuatiile urmatoare:
Ej = E10 sin (at -f 9J,
^^^
E% = E20 sin (at -j- 92).
Pentru simplitate vom considera ca cele doua unde au aceeasi amplitudine, adica E10 = E20 = E0. Atunci, elongatia rezultanta E in punctul P va fi:
E Ej -j- E2 -E^fsin (at 91) -|- sin (at -f- 92)]
182
sau,
P
Osoilatia rezultanta este deci tot o oscila^ie sinusoidalS, avind aceeasi
frec- ventS ca si cele doua unde din care se compune, iar amplitudinea
E = 2EQ COS
sin [ cot

(7.3.5) T~
c

A=2E0 cos si faza 9 = yi ,


22
Fig. 7.11. DouX surse de lumina punc- tiforme care emit radiafii de aceeasi
frecventa. Care va fi in acest caz iluminarea intr-un punct P?
adica:
E = A sin (tot + cp).
Daca diferenta de faza Acp =
92 este constants in timp, spunem ca
cele doua unde, respectiv cele doua surse sint coerente. In acest caz
amplitu
dinea undei rezultante A este constants in timp, ceea ce inseamnS cS iluminarea in punctul P va fi aceeasi in decursul timpului, iar valoarea acesteia
cS termenul. de interferentS (ExEzy este proportional cu cos (9X 92).

Inegalitatea / # Ix + 1% nu contrazice legea conservSrii energiei. Aceasta


inseamnS doar cS energia luminoasS este distribuitS in spatiu in mod neuniform, astfel cS fluxul luminos emis de cele douS surse este egal cu suma fluxurilor luminoase emise de fiecare sursS in parte.
Tinind seama de procesul de emisie al celor N atomi din care este formats
0 sursS reala, tragem concluzia cS sursele de luminS reale sint surse
necoerente. Aceasta nu inseamnS cS nu se pot obt-ine douS sau mai multe
surse, respectiv fascicule coerente. In cele ce urmeazS se vor studia
metodele de obtinere a undelor coerente in opticS.
7.3.2.
Obtinerea undelor coerente in optica; dispozitive interferenjiale.
Ideea de bazS pentru obtinerea pe cale experimentalS a douS sau mai multe
unde coerente este simplS. Ea constS in urmStoarele: din fluxul luminos emis
de 0 sursS monocromatica se separS spatial, printr-un procedeu oarecare,
douS fascicule de luminS care ulterior se unesc din nou. Cele douS fascicule
sint coerente deoarece, provenind de la aceeasi sursS, contin in mod identic
toate undele elementare emise de atomii sursei monocromatice.
Din multitudinea dispozitivelor cu ajutorul cSrora se pot obtine fascicule
coerente, vom descrie douS.
\
a) DispozitiOul lui Young. Dispozitivul lui Young are 0 importantS deosebitS, deoarece cu ajutorul lui s-a realizat prima experien^S de interferentS,
prin care s-a demonstrat valabilitatea principiului lui Huygens in opticS si prin
aceasta valabilitatea teoriei ondulatorii a luminii.
depinde de. valoarea diferentei de fazS 9X 92. Intr-adevSr, se poate arSta
183
p

PO

Fig. 7.12. Schema dispozitivului Young: oj de principiu; b) simplificata.

Acest dispozitiv consta dintr-o sursa de lumina S (un filament drept


subtire incandescent, prevazut cu un filtru optic care lasa sa treaca numai
radiatii de o anumita lungime de unda), un paravan opac PO in care sint
practicate doua fante dreptunghiulare Fx si Fz paralele atit intre ele cit si cu
filamentul incandescent si un ecran E (fig. 7,12, a).
Punctele de pe frontul de unda situate in dreptul fantelor, conform principiului Huygens emit noi unde. In aranjamentul de fata aceste fronturi sint
cilindrice deoarece sint emise de un filament subtire cilindric. Astfel, cele
doua fante devin doua surse de lumina coerenta, deoarece undele emise de
ele provin de pe aceeasi suprafata de unda.
Schematic, dispozitivul este reprezentat in figura 7.12, b.
Vom npta cu 21 distanta dintre sursele i S2, adica distanta dintre cele
doua fante, cu r i r2 distantele dintre surse si un punct oarecare P de pe
ecran. Fie D distanta dintre planul surselor si ecran i x = OP, distanta dintre
planul MO de simetrie al sistemului si punctul considerat P.
Presupunem ca sursele secundare i S2 oscileaza dupa legea 2n
E' = E0sin t. Ecuatiile celor doua unde in punctul P vor fi:
Ej = E0 sin
2rz
K)
2 = 0siny|i
iar elongatia rezultanta:
E = E, + Ei =
E,[sin j + sin [t - ^ jj
(7.3.6)
Transformind suma din paranteza
ri A n
2TC T2V i
E = 2E0 cos---------------------=--T 2c
sin
27C
*i +
2c
(7.3.7)
184
I
I
Amplitudinea undei rezultante este:
r, 27r(r2 rx) ... n(r2
A = 2E0 cos ------------------ = 2E0 COS .
2
cT
X
I
Intensitatea luminoasa in punctul P va fi:
/ ^ A2 = kE\ cos2-(r2(7.3.8) X

Intensitatea luminoasa I va fi maxima in punctul P, in cazul in care


cos2 (r2 rx) = 1, adica atunci cind diferenta de drum r2 rx = 2A X
2
unde A este un numar intreg (0, il, 2, ...) si minima daca r2 rx =
= (2*+l)-|.
Diferenta r2 r1 este o diferenta de drum geometric, reprezentind diferenta dintre distantele parcurse de lumina in vid pina in punctul P.
Daca intr-un mediu transparent avind indicele de refrac^ae n, lumina
strabate o distanta r, produsul nr se numete drum optic i se noteazft cu (r).
(/) = nr.
Deci, daca in dispozitivul lui Young spat-iul dintre fante $i ecran ar fi un
mediu transparent de indice de refractie n, atunci diferenta de drum optic ar
fi n(r2 rj. In acest caz, condi^ia de maxim sau minim va fi:
n(r2 rx) = 2A respectiv n(r2 z^) = (2A + 1)
22
Prin urmare, ca rezultat al interferen^ei station are a undelor cilindrice
coerente, provenite din Sx si S2 se vor forma pe ecranul E o serie de benzi
numite i franje rectilinii, luminoase. i Wunecoase (maxime si minime),
perpendiculare pe planul desenului deci paralele. intre ele.
Interfranja. Determinarea lungimii de unda. Din figura 7.12, b se ob^in
urmatoarele relatii
r\ = D2 + {x - l)2 si r\ = D2+{x + l)2.
Facind diferenta lor ob^inem:
Arl
r\ r\ (r2 rx) (r2 -f- rx) = 4xl de unde r2 rx =------ri + r2
Jinind seama de faptul ca in experience de interference!. distanta x =
OP<^.D, putem face aproxima^ia rx -j- r2 ~ 2D. Notind cu xh valoare'a lui x in
punctul in care intensitatea este maxima, adica in care este satisfacuta
conditia r2 rx = AX, relatia de mai sus devine:
= AX de unde xh =
.
(7.3.9)
h
2D
21
165
Pentru un ordin de interference imediat superior k -f- 1, relatia (7.3.9) se va
scrie:
_____________________________(k -f- 1)Z>X
h+1
21
Distanta dintre doua maxime (sau doua minime) consecutive se numeste
interfranja i se noteaza cu i:
1
x
h+1 xh
XD
21
(7.3.10)
In cazul experientei lui Young, interfranja este deci o constants (nu
depinde de x), ceea ce inseamna ca franjele sint echidistante pe ecranul E.
Relatia (7.3.10) poate servi la determinarea lungimii de unda. Astfel,

masurind distanta dintre sursele coerente 21, distanta D i interfranja i,


lungimea de unda se va determina cu formula:
X
2U D '
(7.3.11)
Dispozitivul lui Young este un dispozitiv interferential cu doua fascicule
coerente. Formulele deduse aici sint valabile in cazul oricarui dispozitiv cu
doua fascicule coerente, daca schema dispozitivului se poate reduce la cea
din figura 7.12, b.
Interfranja i va fi mai mare sau mai mica, dupa cum ecranul E se afla la o
distanta mai mare sau mai mica, asa cum arata atit relatia (7.3.10) cit i
figura 7.12, a. Regiunea din spa^iu in care are loc interferen^a este destul
de mare, franjele formindu-se pe ecran pentru orice pozitie a lui in aceasta
regiune. Astfel de dispozitive formeaza deci franje nelocalizate. In general,
daca izvoarele coerente sint punctiforme sau filiforme, interferen^a este
nelo- calizata.
b) lnterferen\a localizata. Lame sub^iri. In paragraful precedent am otyinut doua fascicule coerente prin divizarea frontului de unda. Un fascicul de
lumina poate fi divizat cu una sau mai multe suprafe^e reflectatoare, de pe
care o parte din lumina se reflecta, iar alta parte se transmite.
In natura putem observa adeseori fenomene de interferenta, folosind
drept izvor de lumina, lumina zilei. Un asemenea tip de interferenta are loc la
ilumi- narea unei pelicule transparente, subtiri, cind descompunerea undei
de lumina necesara pentru realizarea fasciculelor coerente se obtine prin
reflexia luminii pe fata superioara si pe cea inferioara a peliculei (fig. 7.13).
Undele 2 i 3 sint coerente deoarece provin din una $i aceeasi unda. Starea
de interferenta este determinata de diferenta de faza dintre cele doua unde
(2 i 3). Daca lumina lolosita este lumina alba, pelicula sub^ire apare
colorata.
Acesa fenomen, cunoscut sub numele de culorile lamelor subtiri, se
observa ufor la:' j)eliculele balonaselor de sapun, petele de ulei sau de petrol
care apar pe suprafata apei de pe strazi etc. Vom studia doua forme de lame
subtiri transparente.
186
Lama cu suprafe\c plan-paralele (fig. 7.14). Fie d grosimea la.mei i n indicele de refractie. Diferenta de drum optic dintre cele doua raze (2 i 3) care
interfera va fi:
8 = {Lx) - (La) = n(AB + BC) - ^AD In expresia drumului optic (L2) = AD . apare datorita pier22
derii unei semiunde ca si in cazul reflexiei undelor mecanice pe un mediu
mai dens. Exprimind segmentele AB = BC si AD in functie de unghiul de incidents i, de unghiul de refractie r si de grosimea lamei d obtinem:
8 - n(^ + T-^] f AC sin i--------------]
^cos r cos r) \
2)
Sm r
Deoarece AC = 2d tg r = 2d
, n - , relatia de mai sus devine

cos r
sin r
8= 2nd cos r + .
(7.3.13)
2
In cazul incidentei normale (i = 0) si din legea refractiei n sin r = sin i, reiese
ca si unghiul de refractie r = 0 si cos r = 1. In acest caz relatia
(7.3.13)
devine:
8 = 2drc
(7.3.14)
2
Toate razele ce cad pe lama sub acela^i unghi de incidents i ca fj>i raza
1, la reflexia pe cele doua suprafete, vor da nastere la raze reflectate
paralele intre ele, respectiv paralele cu razele 2 s-si 3. Toate razele paralele
adunate intr-un singur loc in spal<iu vor interfera. Starea de interferenta va
fi determinate de relatia (7.3.13) respectiv (7.3.14) in cazul incidentei
normale.
(7.3.12)

Fig. 7.18. Reflexia luminii pe cele douS. suprafete ale unei pelicule subtiri
aflatS in aer.

Fig. 7.14. Mersul razelor intr-o lam& plan-paralelS.


187
Stringerea razelor paralele se poate face cu ajutorul unei lentile convergente.
Interferenta razelor paralele o putem obserVa si privind lama plan-paralela
cu ochiul liber acomodat pentru vedere la departare (la infinit). Franjele
obtinute prin interferenta razelor paralele sint localizate la infinit.
Pana optica. Daca cele doua suprafete plane ce delimiteaza lama sub tire
fac un unghi mic intre ele, pelicula din mediul respectiv formeaza o pana (fig.
7.15). Fie n indicele de refractie al mediului din care este formata pana, a
unghiul penei, iSM raza incidents si razele coerente AC si BD. Punctul de
localizare a franjei ce corespunde razei incidente SA va fi In 71/, la inter-

sec^ia prelungirilor razelor AC si BD. Toate punctele de localizare a franjelor


provenite de la raze incidente paralele cu se vor afla intr-un plan P ce trece
prin virful penei 0.
Daca fasciculul incident este perpendicular pe fata superioara a penei,
tinind cont ca unghiul a este foarte mic (de ordinul minutului), planul de
localizare a franjelor se va afla in interiorul penei, practic pe suprafata penei.
Din acest motiv se spune ca franjele sint localizate pe lama. Starea de interferenta intr-un punct dat de pe lama este determinata de grosimea lamei in
acel punct (franje de egala grosime). Franjele formate vor corespunde deci
diferentei de drum optic determinata de diferitele grosimi ale penei. Ele sint
franje drepte, paralele intre ele i cu muchia penei si echidistante. Gondi^-ia
de maxim sau de minim este determinata de relatia (7.3.14).
La incidenta normala, interfranja i se calculeaza astfel: fie dk o grosime
oarecare a penei pentru care avem un maxim de ordin k (fig. 7.16). Din
relatia
(7.3.14)
obtinem:
pentru maximul de ordin k i
2
ndk+1 + = {k + 1)X, pentru maximul de ordinul k +
1.
c

Fig. 7.16. 0 pan& dintr-un mediu cu Fig. 7.16. Determinarea interfranjei la


indicele de refractie n.
o figurade interferenta data de o pana.
188
Rezulta:
dk+1 dh = oci, conform figurii.
2n
Interfranja este data de relatia:
i=
(7.3.15)
2cm
Interferenta pe lame subtiri se obtine cu surse de lumina nepunctiforme,
Intinse. Dei razele paralele provin din puncte diferite ale sursei, interferenta
are loc din cauza grosimii foarte mici a peliculei subtiri.

Cu ajutorul a doua lame de sticla se poate forma i o pana de aer. Fata de


cele studiate anterior, deosebirea consta In faptul ca pierderea de semiunda
are loc la reflexia pe suprafata inferioara a penei (fig. 7.17).
Interferenta produsa de lame subtiri are foarte multe aplicatii in tehnica.
Astfel, o pelicula sub tire plan-paralela (transparent^) poate servi fie ca strat
antireflex fie ca strat reflector. Daca undele reflectate pe cele doua fete ale
peliculei sint in antifaza la ie^irea din lama atunci prin interferenta ele se
distrug. Dimpotriva, daca grosimea peliculei i indicele de refractie al
acesteia sint astfel alese incit cele doua unde reflectate sa se adune (sint in
faza) la interferenta, unda rezultata se va intari (fig. 7.18). Cu ajutorul mai
multor stratum subtiri depuse pe o suprafata de sticla, de exemplu, se poate
obtine o oglinda ce reflecta aproape in intregime intregul flux luminos
incident (peste 99%).
Pana de aer este folosita pentru verificarea calitatii suprafetelor. In acest
scop se formeaza o pana de aer cu o suprafata etalon (suprafata apei linistite
sau a mercurului de exemplu) i suprafata supusa controlului. Aceasta din
urma prezentind abateri de la planeitate (asperitati, defecte) franjele de
egala grosime nu vor fi drepte si paralele ci nite linii ondulate in functie de
grosimea penei (fig. 7.19).
J23

\
'--AA

Fig. 7.18. Undele reflectate pe cele doud suprafete ale unei pelicule subfiri
(strat perfect reflectdtor).

Fig. 7.19. Deformarea fran* jelor de egal& grosime, da- toratfi abaterilor de la

planeitate.
189
X *N>
probleme rezolvate
1. Un dispozitiv Young are urm&toarele caracteristici: distan^a dintre fante
21= 3,3 mrri, distan^a de la fante la ecran D = 3 m, lungimea de unda a
radia^iei folosite X = 550 mm.
a) Sa se calculeze interfranja i.
b) Se introduce in drumul unuia dintre fasciculele care interfere o lama de
sticia plan-paraleia de grosime e 0,01 mm. Fasciculul cade
perpendicular pe suprafa^a lamei. Sa se determine sensul deplasarii
franjelor i expresia deplasarii.
c) $tiind ca franjele s-au deplasat cu Ax = 4,73 mm, sa se afle indicele de
refrac^ie n al sticlei.
Rezolvare. Vom folosi figura 7.12, b. Presupunem ca lama de sticia a fost
introdusa in drumul fasciculului StP.
a) Interfranja se afia folosind relajia (7.3.10):
ID 550* 10~6 mm-3'103 mm i = = 0,5 mm.
21
3,3 mm
Men^ionam ca interfranja i este independenta de prezen^a sau absence
lamei in fascicul.
b) Drumul optic este: [SXP) rx e + ne (cu lama pusa), iar (S2P) = rz.
Diferenja de drum dintre cele doua fascicule va fi:
8 = (SZP) (YjP) = r2 rx + e ne = rz rx e[n 1).
Pentru ca in P sa avem un maxim de interferen^a trebuie ca 8 = &X.
Deci:
rz rx e(n 1) = k\.
21 . .
Diferen^a r2 rx = xh deci diferenja de drum optic se va scrie:
21
xh e[n 1) = k\.
D
De unde:
xh = [ZrX + eln - 1)] =
+ (n - l)e.
(7.3.16)
21
21 2/X
Termenul = xha reprezinta poztyia maximului de ordin k in absenfca
lamei.
Tinind seama de expresia interfranjei i = , din expresia (7.3.16) se poate
scrie imediat distan^a cu care s-a deplasat maximul de ordin k fa$a de
pozi^ia acestuia in absen^a lamei;
Ax xh xha (n 1).
X
Marimile i, e, X ?i (n 1) fiind pozitive inseamna ca A xh este pozitiv, adica
Xh ~ xho > 0.
Aceasta inseamna ca franjele se deplaseaza in direc^a +x.

c) Din formula deplasarii franjelor Ax, obj-inem:


XAa: , .
. , 550-10~6 mm-4,73 mm ,
n =----------------------[-1=1-1----------------------- 1,52.
ie
0,5 mm-0,1 mm
190
2. Pe o panS de sticia avind indicele do refractie n =* 1,5 cade normal un
fascicul de lumina monocromatici cu X = 600 nm. Num&rul de franje pe
un centimetru este 10, Sa se determine unghiul penei. ,
Rezolvare. Din rela^ia interfranjei (7.3.15) obtinem:
________________________________X_
2 ni
Dacd numarul de franje pe un cm este 10, inseamna ca interfranja i = 10
mm/10 = = 1 mm. Unghiul penei va fi:
0,6-10~3 mm 2* 1,5 1 mm
2-10-4 rad.
Transformind radianii in secunde, ob^nem ot = 41',2.
PROBLEME
1. Frecventa unei unde luminoase este v = 5 1014s-1. Sa se calculeze
lungimea de unda a acestei radiatiiin sticia cu indicele de refractie n =
1,5.
R: 400 nm.
2. Lungimea de unda a radiatiei galbene de Na in vid este X = 589 nm. Care
este lungimea de unda a acestei radiatii in apa (n = 4/3) ?i in sticia (n
3/2)?
R: 441,75 nm; 392,66 nm.
8. Intr-un interval de timp oarecare, frontal de unda a luminii galbene de
sodiu a par- curs in sticia (n = 3/2) o distanta de 10 mm. Ce distanta va
parcurge acest front in acelasi interval de timp in apa (n = 4/3)?
R: 11,25 mm.
4. Diferenta de drum optic dintre doua raze monocromatice care interfera
este 0,3 X. Sa se determine diferenta de faza dintre cele doua unde.
R: 0,6 n.
5. tn experienta lui Young se lucreaza cu o radiate monocromatica cu X = 6
10~7 m. Distanta dintre fante este 1 mm, iar distanta de la fante la ecran
3 m. Sa se gaseasca pozitiile primelor trei franje luminoase.
R: 0
1,8 3,6 mm.
6. De cite ori se va mari interfranja pe ecran, in experienta lui Young, dacd
filtrul verde (X = 5 10~5 cm) din fata fantelor se inlocuie^te cu un filtru
rou (X = 6,5 10-5 cm)?
R: 1,3 ori.
7. tn experienta lui Young, in drumul unuia dintre fasciculele care interfera, sa introdus o piacuta de sticia plan-paraleia. Fasciculul cade perpendicular
pe suprafata lamei de sticia. Prin introducerea lamei in fascicul, figura de
interferenta s-a deplasat pe ecran astfelincit franja centraiaiuminoasaa
luat loculcelei de a 5-a franje luminoase obtinuta in absen'ta lamei din
fascicul. Indicele de refractie al sticlei este n = 1,5 iar lungimea de unda a

luminii cu care se lucreaza este X = 6 10~7 m. Sa se determine


grosimea lamei de sticia.
R: 6 (Jim.
8. In drumul unuia dintre fasciculele care interfera in dispozitivul lui Young s-a
introdus, perpendicular pe acesta, o placa de sticia de 2 cm grosime.
Sticia din care este facuta placa este neomogena, adicaeste alcatuita din
straturi paralele avind indicele de refractie de valori diferite. Straturile se
aaza paralel cu fasciculul.
191
a) SS S9 calculeze cu cit poate sa difere iadicele de refractie pentru ca
variafia cores- punzatoare de drum optic sa nu depft$easc& 10-3 mm.
b) Dacd fantele dispozitivului sint dreptunghiulare i paralele, cum va arata
figura de interferen^a de pe ecran?
R: 5 10-5.
9. 0 pelicuia din solute de sapun, cind se afia in pozipe verticals, formeaza o
pana, datorita scurgerii lichidului. Ss observa figura de interferenpl in
lumina reflectata. Sa se afle unghiul penei, dacd pe 2 cm lungime a penei
se aaz5 5 interfranje. Indicele de refracpe al solupei este n = 4/3 iar
lumina cu X = 550 nm cade sub incident normaia.
R: 10,66"
10. O pelicuia din solutie de s&pun a^ezatS vertical formeaza o pana.
Interferen^a se observa in reflexie printr-o sticia rope care lasa sa treaca
lumina monocromatica cu X*= 6,3 10~5 cm. Interfranja astfel observata
este de 3 mm. Dupa aceasta, se privepe pelicuia printr-o sticia albastra.
Se considera ca in timpul experienjei pelicuia nu se schimba p lumina
cade sub incident normaia. Sa se determine interfranja in lumina albastra
(X = 4 10~B cm).
R: 1,9 mm.
11. Pe o pana de sticia cun = 1,5 cade normal un fascicul de lumina cu X =
5,82-10~7 m. Unghiul penei este de 20". Sa se determine numSrul de
franje pe unitatea de lungime a penei.
R: 5 franje/cm.
7.4.
DIFRACflA LUMINII
7.4.1.
Considera^ii generale. Un fen omen important produs de lumina,
care confirma natura ondulatorie a acesteia, il constituie difractia luminii,
descoperita in 1665 de F.M. Grimaldi.
Fenomenul de difractie apare ca o consecinta directa a principiului Huygens-Fresnel si consta in esenfa din ocolirea de cdtre lumina a obstacolelor,
atunci cind dimensiunile acestora sint comparabile, ca ordin de marime, cu
lun- gimea de unda a radiapilor folosite. Punerea in evidenta pe cale
experimental*! a acestui fenomen, inseparabil de fenomenul de
interferen^a, este legata de dificultatea ca lungimile de unda ale luminii sint
foarte mici. Natura ne ofera totusi mijloace cu ajutorul carora putem urmari
calitativ fenomenul. De exemplu, daca privim printr-un fulg de pasare o sursa
luminoasa indepartata sau printr-o pinza de umbrela, se observa o serie de
irizatii ce se datoresc fenomenului de difractie.

Difractia luminii se poate pune in evidenta pentru toata gama radiajiilor


electromagnetiee, in fascicul divergent, sau paralel si pentru obstacole, sau
orificii de diferite forme.
Fenomenul de difractie poate fi urmarit usor analizind modul de comportare a luminii in cazul plasarii in drumul acesteia a unui paravan MN opac
de forma unui semiplan (fig. 7.20).
192

j?ig. 7.20. Difractia la marginea unui paravan.


Lumina care pleaca de la izvorul S in toate direc^iile si care, in absen^a
semiplanului opac, ar da pe un ecran E o intensitate I0 in punctul PQ da in
prezenta acestuia, in P0, numai 0,25 70 scazind continuu pina la zero in regiunea de umbra, iar in regiunea luminoasa se obtin maxime si minime de
intensitate, primul maxim (din Pj) depasind valoarea To- Gauza acestor
fenomene complexe care apar la limita de separare dintre umbra geometrica
si lumina geometrica este difractia i interferenta luminii.
Pentru a intelege mai usor fenomenul si aplicabiile sale practice, vom
urmari numai difractia pe fante (deschideri) dreptunghiulare foarte inguste si
in particular pe reteaua optica, atunci cind se folosesc fascicule paralele de
lumina.
7.4.2.
Difractia luminii pe o fant& in luminii paralelft. Studiu calitativ.
Fenomenul de difractie in lumina paralela a fost studiat de Fraunhofer care a
observat ca daca se priveste cu o lur.eta un izvor luminos indepartat, iar in
fata acesteia se asaza un paravan in care a fost practicat un orificiu, atunci
aspectul imaginii depinde de forma si marimea acestui orificiu. Fraunhofer a
constatat ca micorind suprafat-a orificiului, imaginea izvorului poate sa se
deformeze atit de mult incit sa nu mai semene cu cea ob|.inuta in absen^a
paravanului gaurit.
0 importan^a deosebita o prezinta difractia produsa de o fanta dreptunghiulara de latime foarte mica MN si inaltime mare in comparable cu
la^imea (fig. 7.21).
Punctul S este izvorul de lumina monocromatica ce emite un fascicul divergent, deci care genereaza unde sferice (desenate punctat pe figura).
A^ezind izvorul S in focarul unei lentile convergente L, aceasta va
transforma fascicu- lul convergent intr-un fascicul paralel, undele sferice fiind
astfel transformate in unde plane. Fasciculul paralel traverseaza apoi fanta
MN din paravanul Et, suferind fenomenul de difracbie. Lumina difractata este
focalizata pe ecranul de observable E2, cu ajutorul lentilei Lz.

Pe ecranul E?1 se obtine o imagine formata dintr-o succesiune de benzi


(franje) luminoase alternate cu benzi intunecoase dispuse paralel cu fanta.
13 Fizica, cl. a Xl-a
193

Fig. 7.21. Difracjia luminii pe o fant.5 dreptunghiularS.


Fig. 7.22. Distribu^ia intensit&Cii lumi- noase in func^ie de distant in figura
de difractie.
Distributia intensitatii luminoase din figura de difractie este ilustrata in
graficul din figura 7.22.
Din acest grafic se. observa ca in locul in care lentila Z>2 ar forma
imaginea fantei MN apare un maxim puternic luminos, care este urmat apoi
la distance egale de o serie de maxime din ce in ce mai slabe despar^ite
intre ele de minime nule.
Pentru a explica aceasta figura de difractie trebuie sa folosim principiul
Huygens-Fresnel. In conformitate cu acest principiu, undele luminoase care
iau nastere in dreapta paravanului Ej sint determinate de sursele secundare
de lumina dispuse in regiunea din dreptul fantei (fig. 7.21). Toate undele care
se propaga de-a lungul unor drepte paralele intre ele sint focalizate de lentila
Lz intr-un acelasi punct, de exemplu in P (de pe ecranul Ez).
Deci pentru a determina amplitudinea undei rezultate intr-un punct
oarecare al ecranului, trebuie sa gasim rezultatul interferen^ei in acel punct
a tuturor acestor unde secundare.
Daca izvorul luminos S este de lumina alba, maximul central de pe ecran
va fi alb iar de o parte si de alta a acestuia se vor afla maxime colorate, dispuse simetric fata de maximul central alb.
7.4.3.
Refeaua de difractie. Reteaua de difractie consta dintr-un sistem
de fante inguste, rectilinii, egale, paralele, echidistante si foarte apropiate
una de alta. 0 astfel de retea se gaseste in trusa de experiente pentru liceu,
reali- zata prin trasarea pe o placa de sticla sau de plexiglas a unui numar N
de zgirieturi rectilinii pe o distanta L. Intervalele transparente dintre zgirieturi

reprezinta fan tele.


N
Reteaua respectiva va avea un numar n = trasaturi pe unitatea de
lungime i o distanta l =
intre doua trasaturi succesive, distanta n
care se numeste constanta re\elei.
In figura 7.23, a si b este data schematic experienta cu o re]ea R194
i
Un fascicul de lumina monocromatica, provenit de la un izvor S, transformat intr-un fascicul paralel de catre lentila Lu cade sub un unghi de incidents i pe reteaua R. Figura de difractie se vede in planul focal al lentilei LZ}
pe ecranul E. Distributia intensitatii in figura de difractie poate fi calculate
pornind de la principiul Huygens-Fresnel, potrivit caruia fiecare fanta a retelei
devine sediul unor noi unde secundare, pentru fiecare radiatie
monocromatica in parte. Sa ne referim la undele secundare emise dupa o
singura directie (care formeaza cu axul optic al sistemului OF unghiul a) de
catre doua fante succesive ale retelei.
Intre aceste unde va exista mereu aceeasi diferenta de drum optic S =
S2 (7-4.1) unde = l sin i reprezinta diferenta de drum optic intre
undele incidents pe retea si S2 = l sin a reprezinta diferenta de drum optic
intre undele difractate sub unghiul a. Deci:
8 = l (sin i sin a).
(7.4.2)
In cazul retelei, fenomenul este complicat prin faptul ca, in afara de difractia produsa de fiecare deschidere, se produce si o compunere a undelor
luminoase care ajung in planul focal al lentilei La de la fiecare fanta, adica se
produce interferenta mai multor fascicule. Daca numarul total de trasaturi al
retelei este iV, vor interfera intre ele N fascicule. Prin interferenta undelor
provenite de la doua fante. aflate la distanta l vom obtine in P un maxim
daca S = kX. Gind 8
(2A + 1) obtinem minime. 2
Daca razele difractate de doua fante vecine sub un anumit unghi au intre
ele o diferenta de drum corespunzatoare unui maxim, atunci razele
difractate de toate fantele retelei sub acelai unghi vor conduce la formarea
unui maxim de difractie. Avind in vedere fenomenul de interferenta al celor N
fascicule, putem spune ca in toate directiile pentru care:
l (sin i i sin a) = kX
(7.4.3)
vom obtine maxime de difractie.

Fig. 7.23. Difracpa pe reteaua opticSL.


IS*
195
In fenomenul de difractie pe deschiderile retelei, maximele principale nu
vor avea aceeasi intensitate, ci vor scadea in intensitate cu cresterea
ordinului k.
Daca iluminam reteaua cu lumina alba, relatia (7.4.3) ne arata ca pentru
un k dat, diversele lungimi de unda X vor avea maximul de intensitate sub
diverse unghiuri a, astfel ca pe paravanul E se va forma spectrul continuu al
fasciculului incident. Prin urmare, reteaua de difractie este unul dintre
instrumentele spectrale cu care se poate analiza compozi^ia luminii unui
izvor.
Figura de difractie va contine totdeauna o franja centrala alba, conditionata de faptul ca in dreptul acestui maxim 8 = 0 pentru toate lungimile de
unda.
Pentru k 1 se vor obtine maxime de ordinul intii, pentru k = 2 se vor
obtine maxime de ordinul doi etc. Deci spectrele de difractie de ordine
diferite sint dispuse de ambele parti ale franjei centrale, avind liniile cu X mai
mici situate mai aproape de franja centrala.
Reteaua de difractie este piesa principals a spectrografelor cu retea.
7.4.4.
Determinarea lungimii de und& cu ajutorul retelei optice.
Folosind bancul optic din trusa de fizica pentru liceu (bara divizata) pe care
montam un bee in fata caruia plasam diverse filtre, suportul de fanta cu
fante simple, lentila convergenta cu f -(-120 mm, reteaua de difractie si
ecranul divizat, putem determina lungimile de unda emise de filtre.
In acest caz i = 0, iar relatia (7.4.3) devine:
l sin a = k\.
(7.4.4)
In cazul unghiurilor de difractie mici, tinind seama ca tg a ^ sin a si
1 . . n = * punctul P in care se va forma maximul de ordinul k se va afla
la
distanta:
x f tg a ci f sin a ~ fkXn
(7.4.5)
si deci:
x
X =-----------------------------------------kfn

Determinind experimental distanta x, cunoscind distanta focala f a lentilei folosite i numarul n de trasaturi pe unitatea de lungime a retelei, se
calculeaza X.
PROBLEMS
1. Ua fascicul de lumind monocromaticd cade normal pe o refea cu 200
trSsSturi pe mm. Care este lungimea de undd a luminii folosite, daeft
unghiul de difraefie, pentru maximul principal de ordinul al doilea, este
1130' (se dS sin.H^O' = 0,199 c*. 0,2)?
R: X = 500 nm.
196
2. Un fascicul paralel de lumina monoeromatica cade sub incident normals
pe o retea cu 20 000 trdsSturi $i a cSrei porf-iiine striata are lungimea 4
cm. Sa so determine lun- girnea de unda a luminii folosite, $tiind ca
fasciculele difractate, corespun'/.atoare celor douS maxime principale de
ordinul 2, formeazS intre ele un unghi de 60.
R: X = 500 nm.
B. Pe o retea plana cade perpendicular un fascicul de raze paralele cu X =
589 nm. Sa se determine nuniarul de trSsSturi pe unitatea de lungime,
$tiind ca unghiul de difractie pentru maximul de ordinul al doilea este
645'.
4nn trSsaturi
K: n = 100--------------------------------------------------------------------.
mm
4. Sa se determine lungimea de unda a unei radia^ii, >tiind ca, in spectrul
de difractie de ordinul 3 dat de o retea, linia spectraia respectiva coincide
cu cea pentru Xx = 486,1 nm din spectrul de ordinul al patrulea dat de
aceeasi retea.
R: X = 648,1 nm.
5. Cite maxime se pot forma de fiec.are parte a maximului central de
difractie, atunci cind se lucreaza cu o retea optica cu 400 trasaturi/mm, la
incidents normals $i cu lumina avind lungimea de unda X = 500 nm?
R: k 5,
6. Sa se determine ordinul cel mai mare al spectrului de difractie pe care-1
poate da o retea cu 500 trasaturi/mm, daca lungimea de unda a luminii cu
care se ilumineazS reteaua este 590 nm. Sa se studieze douS cazuri:
a) lumina cade sub incidents normals;
b) lumina cade sub un unghi de incidents de 30.
R: a) max = 3 ; b) Nmax 5.
7. Pe o retea cu constanta 0,012 mm cade normal un fascicul de lumina
monocromaticS. Unghiul dintre maximele de ordinul 1 i 2 este de 218'.
Sa se determine lungimea de unda a luminii care cade pe retea.
R: X = 481,5 nm.
7.5.
REFLEXIA $1 REFRACJIA LUMINII
Realizarea unor instrumente optice, cum ar fi lunetele (in particular luneta
lui Galilei 1610), a dus la cresterea interesului pentru problema modului de
propagaro a luminii si a legilor ce stau la baza propagarii. Prima jumatate a

secolului al saptesprezecelea marcheaza descoperirea acestor legi. Legea


refractiei care se refera la schimbarea directiei de propagare a luminii la
trecerea printr-o suprafata de separare a doua medii transparente este atribuita atit matematicianului olandez Wilibrord Snell (Snellius) cit i matematicianului francez Rene Descartes purtind numele de legea SnellDescartes.
O interpretare corecta a legilor care descriu propagarea luminii la suprafata de separare dintre diverse medii s-a putut da din momentul in care
lumina a lost considerate o unda ce respecta principiul lui Huygens.
7.5.1. Reflexia luminii. Legile reflexiei. Reflexia luminii consta in intoarcerea (partiala) in mediul din care a venit a undei luminoase atunci cind intilneste suprafata de separare a unui mediu. Pentru a explica acest fenomen
197
sa consideram o unda* luminoasa plana AB (izvorul luminos plasat la infinit)
care cade pe suprafata de separatie a doua medii transparente sub un unghi
de incident i (fig. 7.24).
La momentul tx, frontul undei AB atinge suprafata de separare in punc- tul
I. Conform principiului lui Huygens, din punctul I incep sa se propage unde
sferice cu viteza vx in primul mediu. Totodata si alte puncte, aflate in dreapta
punctului / fiind excitate de unda incidenta, incep sa emita unde secundare.
Sa consideram momentul t2 cind unda incidenta ajunge in punctul /'. In
intervalul t2 tx = At undele secundare emise de I au parcurs drumul cel mai
lung. Undele emise de celelalte puncte aflate in dreapta lui I au parcurs
drumuri cu atit mai mici cu cit sint mai indepartate de /, iar punctul /' incepe,
chiar in momentul i2, sa emita unde secundare si deci sfera corespunzatoare
lui are raza nula. Pentru a determina frontul undei reflectate trebuie sa
construim infasuratoa- rea acestor sfere.
Se observa ca aceasta este reprezentata de planul I'P. Pentru ilustrare sau mai figurat doua unde sferice, cu centrele in Jx i /2.
Consideram triunghiurile IMF i IPF. Aceste triunghiuri sint egale, datorita
egalitatii elementelor lor si anume: IP = MF = vxAt, IF latura

Fig. 7.21. Pentru explicarea reflexiei luminii.


comuna si IMF = IPF = 90. Rezulta ca MIF = PFI. Dar Mil' = i i PFI = r, ca
unghiuri cu laturile perpendiculare. Deci:
?=?,
(7.5.1)
A
unde r este unghiul de reflexie a undei.
Legile reflexiei. Atit din experienta cit si din concluzia demonstra^iei de
mai sus s-au putut enun(,a legile reflexiei:
Unda incidents (raza incidents), lioraiala If, suprafa{& In pnnctui de incidents
unda reflectatS (rasa refleetatS) se gSsesc in atelai plan.

A
Unghiul de reflexie r esie, numeric, egal cu unghiul de incidents i.
Fenomenul de reflexie se poate pune in evidenta pe o suprafata perfect
plana i lucioasa cind, dupa reflexie, un fascicul paralel de lumina incidenta
ramine tot paralel (reflexie regulata, fig. 7.25, a), sau pe o suprafata cu denivelari, cind dupa reflexie lumina este imprastiata in diferite directii (reflexie
difuza, fig. 7.25, b). 0 suprafata care difuzeaza lumina practic in toate directiile se numeste suprafata mata.
7.5.2.
Refractia luminii. Am vazut ca o unda luminoasa ce cade pe
suprafata de separare a doua medii transparente sufera fenomenul de
reflexie, dar o parte din lumina trece si in cel de-al doilea mediu refractinduse, adica
198

Fig. 7.25. Reflexia luminii pe suprafep? lucioase: a) reflexie regulatfi; b)


reflexie difuzSL
schimbindu-sp direcbia de propagare. Refrac^ia unei unde poate fi descrisa
de asemenea cu ajutorul constructiei lui Huygens (fig. 7.26).
Consideram un front de unda plan AB care se propaga in mediul I cu
viteza vv Pe masura ce acesta inainteaza, punctele atinse de perturbable si
situate la limita de separare a mediilor I si II, incep sa emita unde secundare
care se propaga in cel de-al doilea mediu cu viteza v2. Noul front de unda va
fi planul PI' perpendicular pe noua direcbie de propagare IR. In intervalul de
timp At, extremitatea M a frontului de unda inainteaza pe distan^a Ml' = in
timp ce unda secundarS cu centrul in punctul /, atins la inceputul intervalului
de timp considerat, ajunge la distan^a IP = v2At. Din triunghiurile
dreptunghice IMP si I PI' rezulta:
MI' = II' sin i\ PI = II' sin r.
De unde:
sin i v-,
-------------------------------------= = n2l
sin r v2
(7.5.2)
in care i i r sint unghiurile de incidenta si, respectiv, de refractie.
Relat-ia (7.5.2) poartS numele de legea refracbiei.
Marimea n2l se numeste indice de refratyie relativ al mediului al doilea fata
de primul.
Primul mediu este totdeauna cel in care se afla raza incidenta, iar al doilea
mediu, cel in care se propaga raza refractata.
Indicele de refracbie al oricarui mediu fata de vid se numete indice de

refrac\ie absolut al mediului dat (numit simplu indice de refractie).


El va reprezenta deci raportul dintre sinusul unghiului de incidenta in vid i
sinusul un- ghiului de refracbie in acel mediu. Cu aceasta convenbie, evident,
indicele de refracbie absolut al vidului este egal cu unitatea.
Sa presupunem ca avem doua medii cu indicii de refracbie absoluti nx i n2,
cu n2 >nx,

Fig. 7.26. Pentru explicarea re- fracfiei luminii.


199

Fig. 7.27. Indice de re- frac^ie absolut $i indice de refrac^ie relativ.


separate Intre ele printr-un strat de vid (fig. 7.27). Daca lumina pStrunde in
mediul de indice de refrac- t-ie absolut nx propagindu-se de la /2 la Ix putem
scrie:
sin
sin i
= Tl-\.
(7.5.3)
In cazul in care lumina patrunde in mediul de indice de refrac^ie n2
propagindu-se de la la 1% avem
sin sin r
= n0 .
(7.5.4)
Considered ca stratul de vid ar fi din ce in ce mai subtire, la limita, I2 sb
confunda cu Ix i refractia apare la suprafata de separare a doua medii, cind
legea de refrac(,ie se scrie conform relatiei (7.5.2). Pe de alta parte, impartind relatiile (7.5.4) si (7.5.3) avem:
sin i
sin r
Tl 2 nx
(7.5.5)

i comparind cu (7.5.2) se deduce usor ca n21 = , adica indicele de renx


fractie relativ a doua medii este egal cu raportul indicilor de refrac^-ie
absoluti ai acestor medii.
Legea refractiei la suprafata de separare dintre cele doua medii transpa
rente se poate scrie sub forma simetrica:
nx sin i = n2 sin r.
(7.5.6)
Daca, de exemplu, nz > nx, spunem ca mediul al doilea (in care se afla raza
refractata) este optic mai dens decit primul.
Prezentam mai jos un tabel cu indicii de refrac^e absoluti ai unor substance :
n pentru X = 589,3
Denumirca
<C
nm
AcetonS
20
1,359
Alcool etilic
17,5
1,362
ApS
20
1,333
Balsam de Canada
20
1,53
SticlS
1,5
200
Indicele de refrac^ie de- pinde de frecventa radiat-iei folosite. Aceasta
Inseamna ca una si aceeasi ^substanta, in aceleasi condi^ii, va avea in- dici
de refract-ie diferiti pentru radiatii cu lungimi de unda diferite, cum va
rezulta din 7.6.2 si 7.6.6.

7.5.3.
Reflexia totals. Aa cum am vazut, reflexia este totdeauna insotita de refrac^ie, chiar i in cazul corpurilor opace cind lumina refractata este
absorbita.
Daca lumina trece dintr-un mediu optic mai dens intr-altul mai pu^in dens
(n2 < fy), din legea refractiei rezulta sin r > sin i. In acest caz, pentru o
anumita valoare a unghiului de inciden'ta i = Z, unghiul de refractie poate
atinge valoarea r = TC/2. Pentru unghiurile de incident mai mari decit l, raza
refractata nu mai trece in cel de-al doilea mediu, avem fenomenul de reflexie
totaja (fig. 7.28).
Unghiul minim de incident l de la care se intimpla acest fenomen se
numete unghi limita si valoarea sa se ob^-ine din relat-ia (7.5.6) in care
r = , adica:
sin L =
(7.5.7)

Unghiul limita are deci o valoare bine determinate pentru o pereche de


substante transparente adiacente, el depinzind numai de indicii de refractie
ai celor doua substance.
PROBLEME
1. O razi de lumina care se propaga pe o direc^ie orizontaia cade pe un
ecran aezat vertical. Daca pe directs razei de lumina se pune o oglinda,
spatiul luminos de pe ecran se deplaseaza cu 3,5 cm. Sa se determine
unghiul de incident peoglinda daca distan^a de la oglinda la ecran este
de 50 cm.
Rs i = 88.
2. O raza de lumina trece din sticia in apa. Unghiul de incident al razdi de
lumina, care cade pe suprafata de separare sticia-apa, este de 30. Sa se
determine unghiul de refractie. Pentru ce unghi minim de incidents are loc
reflexia totaia
|ns( = 1,5;
R: r = 34<>14/; l = 62*43'.
201
8. Pe fundul unui vas plin cu SpS, de 10 cm inSl^ime, este aezatS o sursS
punctiformS de luminS. Pe suprafa^a apei plute^te o placS circulars
opacS astfel inctt centrul sSu se afISdeasupra izvorului. SSse determine
raza minimS pe care trebuie s& o aibS aceastS placS opacS, pentru ca nici
o razS de luminS de la sursS s& nu poatS iei din apS In aer.
4
Indicele de refrac^ie al apei este .
Rj rmin c* 11,3 cm.
7.6.
DiSPERSfA LUMlNif
7.6.1.
Indicele de refractie in teoria electromagnetic^ a luminii. Cum
am
vazut, unda luminoasa este o unda electromagnetic^, adica o unda.
reprezen>
-y
tata de doi vectori, E (intensitatea cimpului electric) si B (inductia magnetica), vectori care, in tirnp ce oscileaza dupa dona directii perpendiculare
intre ele, se si propaga in spatiu dupa o directie normala la planul ce contine
acesti doi vectori. Efectele luminoase sint produse de vectorul electric al
undei. Dupa cum stiti, in vid viteza de propagare a undei electromagnetice
este constanta (nu depinde de frecventa sau lungimea de unda a radiatiei) i
poate fi calculate, conform teoriei electromagnetice, din relatia:
(7.6.1)
Intr-un rnediu oarecare, caracterizat prin constantele er si p.r (permitivitatea relativa si permeabilitatea relativa), viteza undelor electromagnetice
prevazuta de teoria lui Maxwell este data de expresia:

(7.6.2)
Postulind indicele de refractie al unui mediu strabatut de undele electromagnetice, ca raportul dintre viteza undelor in vid i viteza lor in acel mediu,
c
n.= v
gasim imediat:
n= ]/ er[ir .
(7.6.3)
(7.6.4)
Aceasta relatie, care exprima o legatura intre refractia radiatiei
electromagnetice printr-un mediu dat (caracterizata prin n) si proprietatile
electrice si mag- netice (caracterizate prin er i p.r) ale mediului respectiv
este valabila indeosebi pentru radiatii de lungime de unda mare. Constantele
zT $i [xr sint cunoscute din masuratori efectuate in cimpuri electrice sji
magnetice statice (constante in limp), adica in cadrul electrostaticii si
magnetostaticii obisnuite.
7.6.2. Dispersia undelor electromagnetice. La frecvente mari (sau lungimi
de unda scurte) ale radiatiilor electromagnetice, experienta nu mai verifica
deducerile teoretice anterioare. De exemplu, in cazul radiatiilor vizibile (cu
202
lungimile de unda X cuprinse aproximativ intre 400 nm si 760 nm) care tree
prin apa, indicele de refractie determinat experimental din legea refractiei
are valoarea aproximativS n 1,3. Gum pentru apa zr ~ 81, iar p.r ~ 1,
relatia de mai sus da valoarea n ~ ]/8i = 9, cu mult diferitS de cea obtinutS
experimental. Cauza acestei neconcordan^e consta in faptul ca r si p,r
folosite in formula sint obtinute in cimpuri electrice si magnetice statice. In
cimpuri electrice alternative, in vid, aceste douS mSrimi nu depind de
frecventS; in alte medii materiale ele depind de freeventa cu atit mai
puternic cu cit frecventele sint mai mari. Rezulta ca si indicele de refractie n
are valori diferite pentru diferite frecvente (sau lungimi de unda).
Fenomenul de variatie S, indieehii de refractie cu hmgimea de unda se
mimete dispersie.
Vidul este un mediu nedispersiv; prin el toate undele electromagnetice
se propaga cu aceeasi viteza, indiferent de lungimea lor de unda. Celelalte
medii materiale sint medii dispersive. Toate mediile transparente pentru
radiatiile vizibile (apa, sticla, cuartul etc.) prezintS fenomenul de dispersie. In
general, in mediile optice obisnuite indicele de refractie create cu scSderea
lungimii de unda. Cu alte cuvinte razele violete vor fi refractate mai puternic
decit celagalbene, iar acestea, mai puternic decit cele rosii (dispersie
normals). Exists insS i cazuri in care indicele de refractie scade cu scaderea
lungimii de unda (dispersie anomalS).
LJn dispozitiv simplu cu care se poate obtine dispersia luminii este prisma
optica. Mai jos vom stabili proprietStile prismei, folosind mai intii o radiate
monocromatica, apoi vom analiza fenomenul de dispersie atunci cind se folo-

seste un fascicul de lumina alba.


7.6.3. Prisma optic&. Refractia in prismii. Prisma optica este un mediu
transparent marginit de doua fete plane (doi dioptri plani), care fac intre ele
un unghi diedru (fig. 7.29). Dreapta dupa care se intersecteaza aceste plane
se numeste muchia prismei iar unghiul dintre fete se numeste unghi refringent sau, simplu, unghiul prismei. Orice plan perpendicular pe muchia
prismei determina in prisma o sectiune principals.
In cele ce urmeaza, vom urmari refractia unei raze luminoase monocromatice intr-o astfel de sectiune principals (fig. 7.30):
Fie A unghiul refringent al prismei si n indicele de refractie relativ al materialului din care este construitS prisma (de obicei din sticlS), in raport cu mediul inconjurStor '(de obicei aerul). 0 razS de luminS monocromaticS SI incidents pe fata 45 a prismei se refracts in punctul /, apropiindu-se de normala,
conform legii refractiei:
sin i rc sin r.
(7.6.5)
Intilnind fata AC a prismei, raza de luminS suferS o a doua refractie in
punctul de emergentS depSrtindu-se de normals dupS legea
n sin r' sin i'.
(7.6.6)
203

Unghiul dintre direcf-ia SI a razei gente se numeste unghi de deviate 8. Din


figura 7.30 se vede cS unghiul
A

Fig. 7.30. Refracf,m in prisma optica, incidente si directia I'R a razei emerare valoarea:
S
S = i -I- ^
~ i A~ d A.
(7.6.7)
Relatiile de raai sus permit calcularea unghiului de emergentS i' cind se
cunoaste unghiul de incidents, unghiul prismei si indicele de refractie al
acesteia.
Conditia de emergenta. SS stabilim conditia ca o razS de luminS care pStrunde in prisma sa poata iesi prin fata AC. Pentru a fi indeplinitS aceasta
cerintS, trebuie sa nu se producS reflexie totals pe fata AC, cirid lumina trece
din sticlS in mediul exterior, adicS:

r' ^ l, .
(7.6.8)
unde l este unghiul limits. Deoarece A = r -f- r\ rezultS din (7.6.8) ca r ^ A
l, sau
sin r ^ sin (A /).
'finind seama de legea refractiei in /, sin i = n sin r, ultima inegalitate
poate fi scrisS sub forma:
> sin (A l).
(7.6.9)
n
Unghiul maxim de incidents este imax = 7t/2, de aceea putem scrie:
^ sin (A - l).
(7.6.10)
n
Dar, cum ljn = sin /, avem:
sin l ^ sin (A l) sau A < 21.
(7.6.11)
Conform relatiei (7.6.11), dacS o prismS este confectionatS dintr-un material transparent cu indicele de refractie n (deci cu l = arcsin 1/n), atunci orice
raza incidents pe prismS poate iesi din ea, indiferent de unghiul de incidents,
dacS unghiul ei refringent, A, indeplineste conditia A < 2 arcsin 1 jn. DacS
prisma are A > 2 arcsin 1/n, toate razele intrate in prismS se vor re- flecta
total pe fata AC. De exemplu, pentru sticla de crown, unghiul limits
204
pentru radiatia galbena a sodiului este l = 4050'. Pentru ca aceastS radiatie
sa poata iesi din acest material, indiferent de unghiul de incidents, prisma
optica trebuie sa aibS A < 8140'.
7.6.4.
Deviatia minimS. Din relatia 7.6.7 se vede ca unghiul de deviatie
variaza cu unghiul de incidents. Se oonstatS experimental cS atunci cind
unghiul de incidents variazS in mod continuu, unghiul de deviatie variazS si
el, luind totdeauna valori mai mari decit o anumitS valoare minimS Sm.
AceastS valoare minimS se realizeazS in cazul mersului simetric al razelor
prin prismS, adica in cSzul in care i = i' si r = r' si deci:
Sm = 2i - A.
(7.6.12)
Introduced i din (7.6.12) in legea refractiei (7.6.5) se obtine pentru
indicele de refractie al prismei expresia-'
sm
A -f- Sr
n=
. A smT
(7.6.13)
Masurind unghiul de deviatie minimS Sm al unei prisme si introducindu-1
in expresia (7.6.13), se poate determina indicele de refractie al materialului
din care este confectionatS prisma respectivS.
7.6.5. Prisma cu reflexie totala este o prismS a cSrei sectiune principals
este un triunghi dreptunghic isoscel. DacS pe fa^a AB a unei astfel de prisme
(fig. 7.31, a) cade normal o razS de luminS monocromaticS, ea trece prin
prismS si ajunge la fata AC sub un unghi de incidents de 45, deci superior
unghiului limits (care in cazul sticlei optice este de 42), reflectindu-se total
dupS directia MR. Prin urmare, fata AC a prismei se comports ca o oglindS

planS aezatS la 45 fats de raza incidents.


0 astfel de prismS cu reflexie totals deviaza raza incidents cu 90 (fig.
7.31, a). Ea este utilS la constructia periscoapelor.
Atunci cind raza incidents cade normal pe ipotenuza AC, ea este deviatS
cu 180. Imaginea unui obioct privit printr-o astfel de prisma este rasturnata
(fig. 7.31, b). 0 astfel de dispunere a prismei cu reflexie totala se folosesjte la
bi- noclu.
7.6.6.Dispersia luminii prin prisma a fost studiatS prima datS de catre
Newton (1672). rFrimi- tind un fascicul de luminS albS provenitS de la un
izvor liniar
(fantS dreptunghiulara) paralel Fig. 7.31. Prisme cu reflexie totala.

205

Fig. 7.32. Dispozitiv experimental pentru studiul dispersiei luminii.


cu muchia prismei si proiectind imaginea fantei pe un ecran observam nu
numai o deviere a imaginii (refractia in prisma) ci, din cauza dependentei
unghiului de refractie de lungimea de unda n = f(x), ob^inem imaginea
fantei sub forma unei flsii colorate (spectru) (vezi plansa de la sfirsitul manualului).
Putem obtine fenomenul experimental, in laborator, cu ajutorul trusei
pentru liceu modelul cu piese optice (fig. 7.32).
Comparind spectrele obtinute cu ajutorul prismelor cu unghiuri refringente egale, insa confectionate din materiale diferite, putem observa ca
spectrele sint, pe de o parte, deviate cu unghiuri diferitp, fapt determinat de
diver- sele valori ale lui n pentru acelasi A, iar pe de alta J>arte se intind pe o
lungime mai mare sau mai mica, datorita deosebirilor care exista intre
dispersiile diverselor substante. Astfel, comparind prisme-de acelasi unghi A

umplute cu apa sau cu sulfura de carbon, vedem ca, in cel de-al doilea caz,
spectrul (intre radiatiile rosii si cele violete) este de 36 ori mai lat decit in
primul caz.
Masurind indicele de refractie pentru diverse lungimi de unda, putem
studia dispersia materialului din care este confec|.ionata prisma, adic& n =
m (fig. 7.33).
In general se obtine o crestere a indicelui de refractie cu micorarea lungimii de unda (dispersie normala).
Exista substante la care dispersia se-abate de la aceasta regula, cum ar fi
cazul prismelor umplute cu vapori de iod, cu fuxina sau cianina, la care s-a
n
2,1*
2,2 2,0 1,8 1,6 1A 1,2
1
'760 680 600 520 UO *(nm)
Fig. 7.84. Varia(,ia indicelui de refractie la cianina in regiunea benzii de
absorbtie
206

Ro$u
Portocaliu
Galben
Verde
Albastru
Indigo
Violet
Fig. 7 .83. Dispersia luminii prin prisma optica.

\
observant ca radiatiile albastre sint refractate mai putin decit cele roii (fig.

7.34). Fenomenul observat a fost denumit de catre Le Roux dispersie


anomala si a fost sistematic studiat de Kundt care a stabijit o lege
importanta, conform careia fenomenul de dispersie anomala este strins legat
de absorb^ia luminii in materialul prismei; toate corpurile care dau o
dispersie anomala intr-un anumit domeniu de lungimi de unda (frecvente)
absorb puternic lumina in acest domeniu.
7.7.
ABSORBJIA LUMINII
Trecerea unei unde luminoase prin substanta duce la aparitia oscilatiilor
electronilor atomici, adica a dipolilor elementari sub actiunea cimpului electromagnetic al undei si este insotita de o picrdere a energiei acestei unde,
cheltuita pentru exercitarea oscilatiilor electronice. In parte, aceasta energie
este restituita sub forma radiatiei emise de dipoli, in parte insa ea poate
trece i in alte forme de energie.
0 absorbtie foarte-interesanta o prezinta vaporii majoritatii metalelor, la
presiune redusa. Ace^tia se prezinta ca un sistem de atomi, situati la
distance apreciabile unul fat-a de celalalt, adica practic izolati unii de altii.
Absorbtia luminii in astfel de vapori este foarte redusa i numai pentru
anumite regiuni spectrale foarte inguste (avind o latime de citeva miimi de
nm) ea prezinta niste maxime foarte pronun|,ate. Astfel, in cazul vaporilor de
sodiu, absorbtia caracterizata prin coeficientul de absorbtie k arata ca in
figura 7.35 (maxi- mele de absorbtie fiind foarte inguste, reprezentarea nu
este la scara).
Regiunile de absorbtie pronun^ata ale atomilor corespund frccven\dor
proprii de rezonan\a ale dipolilor elementari din atom.
In cazul gazelor moleculare se observa, de asemenea, frecvenft proprii
corespunzatoare oscilatiilor atomilor in interiorul moleculei. Deoarece masele
atomilor sint de zeci de mii de ori mai mari decit masele electronilor, aceste
frecvente moleculare proprii sint plasate in regiunea infraroijiie a spectrului.
Legea generala, care descrie fenomenul de absorbtie a fost gasita experimental i fundamental teoretic de catre Bouguer (1729).

Fig. 7.85. Reprezentarea schematics, a citorva duble^i de absorbtie in vaporii


de sodiu.
207
Astfel, dac& pe suprafata. unui corp cade un fascicul paralel de raze (o
und& plana) a carui intensitate este 70, atunci procesele describe trebuie sa
duc la micsorarea intensitatii pe masura ce unda patrunde in corp. Intr-adevar, experienta arata ca intensitatea I a unei unde plane sufera o micorare
dupa legea:
I = l0e-kd
(7.7.1)
unde d este grosimea stratului de substanta strabatutS de lumina iar k este

coeficientul de absorbtie care, in general, depinde de lungimea de unda.


Astfel, sticla este transparent^ si practic incolora in vizibil, caci absoarbe
foarte putin din radia^iile vizibile. In schimb, ea este foarte absorbanta
pentru undele ultraviolete. Sticlele colorate, de exemplu cele rosii, apar ca
atare deoarece din lumina alba absorb mult radiatiile verzi si albastre si lasa
sa treaca pe cele rosii.
Pe baza absorbfiei selective a luminii sint construite unele dintre filtrele
optice.
Coeficientul de absorbtie, /c, este proportional cu numarul de molecule
absorbante intilnite pe unitatea de drum strabatut de unda luminoasa, sau,
mai general, cu numarul moleculelor absorbante din unitatea de volum. El
este deci proportional cu concentratia c si poate fi exprimat prin relatia k =
Ac, unde A este o constants care depinde de natura substrantelor absorbante.
Aceasta observatie experimentala a condus la dezvoltarea metodei de
analizfi a concentratiei unor substante folosind absorbtia luminii, metoda
mult mai sensibila si mai rapida decit metoda chimica. Aparatele cu ajutorul
carora se efectueaza astfel de analize sint colorimetrele i
spectrofotometrele.
PROBLEME
1. O prismS are sectiunea principals in forms de triunghi dreptunghic ABC cu
unghiul A = 90 i B = 40. SS se analizeze dacS raza de luminS
monocromatica care cade normal pe fata AB sufera pe BC reflexie totals
sau refractie. Indicele de refracpe al substantei prismei fata de aer este n
= 1,6.
R. I = 3840', deci raza se reflects total.
2. Fie douS prisme identice cu n = |/ 2 iale c&ror secpuni sint triunghiurile
dreptunghice ABC i A'B'C'; unghiurile A i A' sint drepte, iar unghiurile B
i B' sint de 30. Se lipesc prismele astfel ca sS formeze o prismS unicS
avind unghiul la virf de 60 (dupS laturile AB $i A'B'). Se cere unghiul de
incidents al razelor monocromatice care tra- verseazS aceastS prismS la
minimum de deviate, precum $i valoarea unghiului de deviate minima.
R: i = 45; 8m = 30.
8. O razS de luminS monocromaticS cade pe o prismS de crown, (n = 1,5)
sub unghiul de incidents de 22. Sub ce unghi iese din prismS, dacS
unghiul prismei este A = 41? Care este valoarea unghiului de deviate?
R: i' = 427'; 8 = 237'.
208
4. O raza de lumina monocromatica cade pe faa AB a unei prisme de sticia
cu indicele
3
de refractie n = sub un unghi de incidents de 30. Sa se calculeze unghiul
refrin- 2
gent al prismei, A, astfel ca raza emergenta sa fie perpendiculars pe fa(,a AB.
R: A = SO^O'.
5. O prisma cu unghiul de refringen^a de 50 da un unghi de deviate minima

de 35. Cure va fi unghiul de deviate minima, daca prisma se cufunda in


apa (nap& = 1,33)?
R: 8m 11.
6. Sectiunea principal a unei prisme este un triunghi echilateral ABC. Pe fa^a
AB cade o raza de lumina monocromatica SI care corespunde devia^iei
minime.
a) Daca unghiul de deviatie minima este de 60, sa se afle valoarea
unghiului de incident al razei SI ?i indicele de refractie al prismei.
b) Se arginteaza fa^a AC $i se aaz& pe latura BC o alta prisma a carei sectiune este un triunghi isoscel BCD cu unghiul D = 90 i al carei indice de
refractie
n2 j/-^' Gum va ie$i raza de lumina din sistemul de prisme astfel
construct?
c) Ce valoare ar trebui saaiba indicele de refractie relativ al prismei BCD, ca
sa pro- duca reflexia totaia pe fa|,a BC, pentru raza considerata?
R: a) i = 60; nx = [/3; b) raza iese perpendicular pe fa(,a BD\ c) n<i
7. Olama cu grosimea de 3,8 mm se aazS perpendicular pe un fascicul de
lumina monocromatica.
Se constata ca ea lasa sa treaca un flux lumiuos de intensitate I = 0,84 I&.
Sa so determine coeficientul de absorbtie al materialului.
R: k = 0,46 cm-1.
7.8.1.
Polarisarea prin reflexie. Transversalitatea undei luminoase.
Feno- menele studiate anterior ca interferenta si difractia pot fi explicate fara
a fi necesar sa stim daca unda luminoasa este longitudinala sau
transversala- In unda longitudinala, asa cum se stie din studiul undelor
mecanice, vibra- tiile au loc in lungul directiei de propagare a undei uu' si
proprietatile ei fata de orice plan AB (fig. 7.36, a) dus prin directia de
propagare sint acelea^i.
Dimpotriva, in unda transversala care se propaga in directia uu' (fig. 7.36,
&), toate punctele mediului executa oscilatii intr-un anumit plan AB. Deci,
unda transversala are proprietati diferite, fata de diferitele plane ce contin
directia ei de propagare.
________ i
B
u
3j
u
u
\
1
'
h........................
44U4 44i 14 1U
/
4
A'--------------------l 1
a
b
Fig. 7.36. Schema vibra(.ulor: a) in unda longitudinals; b) in unda
transversals.
14 FizicS, cl. a Xl-a
209
Cum putem afla daca lumina este o unda transversala sau longitudinala?

In acest scop vom face urmatoarea experienta. Trimitem asupra unei


oglinzi dielectrice din sticla neagra lustruita 0, up fascicul de raze paralele IP
(fig. 7.37) sub un unghi de incidents! iB = 57. Fasciculul reflectat PP3 cade
apoi pe o oglinda identica cu prima, sub acelai unghi de incidents i apoi se
reflecta. Sa urmarim pata de lumina lasata de fasciculul PXR pe un ecrau.

Rotind oglinda Ox in jurul directiei PPX (fig. 7.37), unghiul de incidents


ramine constant, se modifica numai pozitia planului de incident al oglinzii Ox
fata de planul de incidents pe oglinda 0. Experienta arata ca intensitatea
razei PXR depinde de pozitia relativa a planelor de incidents, prezentind
intSriri si slSbiri alternative.
Intensitatea fasciculului este maximS cind unghiul intre planele de incidents pe cele douS oglinzi ia valorile 0 si 180.
Da.cS cele douS plane sint perpendiculare, fasciculul reflectat de Ox se
anuleazS.
Yibratiile luminoase nu pot avea componente in lungul directiei de propagate, deoarece intr-uh asemenea caz^ nu am putea obtine anularea completS a intensitStii fasciculului. RezultS deci, cS vibratia luminoasS a fasciculului PPi are loc numai in planul perpendicular pe directia de propagare.
Acest fenomen dovedeste caracterul transversal al undei luminoase. Faptul
cS se obtin raze reflectate PXR numai pentru anumite orientSri ale oglinzii Ox,
aratS existenta in unda transversala a unor vibratii care se executS intr-un
anumit plan. 0 astfel de undS care poseda directii privilegiate de vibrate se
numeste unda polarizata, iar fenomenul prin care se produc astfel de unde
se numeste polarizare.
Prin urmare, raza PPt a suferit fenomenul de polarizare in urma reflexiei
razei IP pe oglinda 0. Oglinda O, care face ca fasciculul de luminS incidents
sS devinS polarizat se numeste polarizor, iar oglinda Ox cu care se
analizeazSu acest din urma fascicul S3 numeste analizor.
7.8.2.
LuminS naturala. Lumina polarizata. Fenomenele de polarizare a
luminii au putut fi pe deplin intelese numai dupa stabilirea naturii electromagnetice a luminii. Atit teoretic, cit si experimental, s-a stabilit ca acf-iunea
luminii se datorete oscilatiilor vectorului cimp electric E.
210

Fig. 7.38. a) LuminS naturalS; b) lumina total polarizata; c) lumina partial


polarizata.
Lumina in care vectorul cimp electric E vibreazS haotic in toate direc^iile
posibile intr-un plan perpendicular pe directia de propagare se numeste
lumina naturala (fig. 7.38, a) iar lumina in care vectorul E are o singurS
directie de oscilatie se numeste lumina total polarizata sau liniar polarizata
(fig. 7.38, b). Yom numi lumina partial polarizata, lumina care se
caracterizeazS prin aceea ca una din directive de vibratie este predominantS,
dar nu es^e unicS. Lumina partial polarizata poate fi consideratS ca un
amestec de lumina naturala si lumina total polarizata (fig. 7.38, c).
In experienta descrisS in paragraful 7.8.1, pentru un anumit unghi de
incidents si anume, 57, raza PPj este total polarizata, vectorul cimp electric
avind o directie unica de oscilatie. Pentru a stabili care este aceastS directie
s-au realizat experience de unde stationare in lumina polarizata. Un fascicul
de lumina monocromaticS total polarizata IP si 1'P' (fig. 7.39) cade pe o
oglinda dielectrica sub unghiul de incidents de 45. SS presupunem cS vibi&tia luminoasS se produce intr-un plan perpendicular pe planul de incidents
(fig. 7.39, a). Din motive de simetrie, directia de vibratie nu se va schimba
in unda reflectatS (u ||ti'). Vibratiile paralele u si u' vor interfera, producind
un sistem de unde stationare cu ventre si noduri care s-au observat experimental. DacS vibratia s-ar produce in planul de incidents (fig. 7.39, b), se
vede usor cS vectorii u si u' ar fi reciproc perpendiculan si nu ar putea da
nastere prin interferentS la unde stationare.

Fig. 7.39. Unda incidents i unda reflectatS in luminS total polarizatS: a)


vibratia este perpendiculars pe planul de incidents; b) vibratia se produce in
planul de incidents.
211
14"

Prin urmare: In lumina total polarizata, otyinuta prin reflexie, oscilapile


vectorului luminos (electric) au loc perpendicular pe planul de inciden\a.
7.8.3. Legea lui Brewster. Daca in expe- rienta. cu cele doua oglinzi (fig.
7.37) variem unghiul de incidenta i al razei IP pe oglinda 0, constatam ca
radiatia reflectata PPj la rotirea oglinzii polarizoare trece prin ma- xime si
minime de intensitate, minime care in general sint nenule. In acest caz avem
lumina partial polarizata. Exista un anumit unghi de incidenta pentru care
lumina reflectata PPj este total polarizata, ea prezentind, la aceeasi analiza,
maxime si minime de intensitate nule.
Acest unghi poarta numele de unghiul lui Brewster si depinde de indicele de refractie relativ n al mediului pe care se produce reflexia, dupa legea:
Fig. 7.40. LuminS. total polarizata.
.
. n2
tg iB = nx
(7.8.1)
Legea (7.8.1) a fost stability experimental de Brewster al carui nume il
poarta i prezinta o important deosebita pentru determinarea indicilor de
refractie. In cazul reflexiei aer-sticla, acest unghi are valoarea iB = 57 (fig.
7.40), ceea ce justifica motivul pentru care a fost ales astfel in prima
experienta.
PROBLEME
1. Sise calculeze unghiul de polarizare totals (unghiul Brewster) pentru
lumina reflectata de o sticiade flint greu, cu indicele de refractie n = 1,9
(pentru radia^a X = 589,3 nm).
R: iB = 6214/30/r.
2. Un fascicul de luminS naturals cade pe fata polizata a unei plSci de sticia
cu n = 1,5. care este cufundatS intr-un lichid de indice de refractie nv Raza
reflectata de placS este deviatS cu un unghi de 97 fata de raza incidents.
SS se determine care este indicele de refractie al lichidului, dacS lumina
reflectata este total polarizata.
R: nt = 1,33 fapa).
3
3. Gum trebuie sS fie unghiul unei prisme de sticlS cu n , pentru ca
unghiul de
2
intrare i de ieire al rat^lor din prismS sS iie unghiul de polarizare totals?
Care este unghiul de deviate min 3ntru un astfel de unghi refringent al
prismei?
R; A = 6640'; 8m = 4640'.
212

j 7.9. OPTICA GEOMETRICA


Din analiza fenomenelor de interferenta si difractie s-a constatat ca
lumina se propaga conform legilor teoriei ondulatorii (lumina-unda electromagnetica). Exista un numar mare de probleme, avind o mare important**
practica, cum ar fi tehnica iluminatului si formarea imaginilor in instrumente
optice, a caror fezolvare poate fi ob(inuta pe o cale mult mai simpla, folosind
notiunile din optica geometrica.
Optica geometrica foloseste nojiunea de raza de lumina definita ca
directia de-a lungul carela se propaga lumina. Intr-un mediu omogen si
izotrop lumina se propaga in linie dreapta.
Un grup de raze de lumina formeaza un fascicul de lumina. Daca razele
unui fascicul sint concurente intr-un punct, fasciculul se nume^te
omocentric, izogen sau conic. Un fascicul este divergent (fig. 7.41, a) , daca
razele sale pleaca din virful conului, convergent (fig. 7.41, b) daca ele se
indreapta spre virful conului si paralel sau cilindric (fig. 7.41, c) daca razele
sale sint paralele.
Cind un fascicul luminos poate fi impartit in fascicule izolate de lumina, se
constata ca actiunile acestor fascicule sint independente, adica efectul
produs de un fascicul este acelasi, indiferent daca celelalte fascicule !i
exercita simultan actiunea lor, sau sint eliminate principiul independent
fascicu- lelor de lumina.
Experimental se mai constata ca drumul unei raze de lumina nu depinde
de sensul ei de propagare principiul reversibilita]ii drumului razelor de
7.9.1.
Aproximajia gaussiana. Optica geometrica sta la baza construirii
aparatelor optice care dau posibilitatea de a obtine imagini marite ale obiectelor si deci de a distinge in aceste imagini detalii care nu sint accesibile
ochiului.
Conform celor spuse anterior, orice punct al unui obiect luminos poate fi
considerat ca virful unui fascicul divergent. Toate punctele obiectului vor
trimite deci in instrumentul optic o multime de fascicule cu ajutorul carora se
va forma imaginea. Pentru ca imaginea sa fie perfect asemanatoare obiectului, trebuie ca fiecarui punct al obiectului sa-i corespunda un sirgur punct in
imagine. Dar pentru formarea imaginii unui punct este necesar ca orice
fascicul conic sa ramina conic si dupa trecerea sa prin sistemul optic. In felul
acesta se obtin imagini clare, stigmatice (stigma = punct).
lumina.

a
b
c
Fig. 7.41. a) Fascicul divergent; b) fascicul convergent; c) fascicul paralel.
213
In practica, insa, este dificil sa se realizeze sisteme optice care sa dea un
stigmatism absolut (stigmatism riguros). In general fiecarui punct luminos al

obiectului ii corespunde ca imagine o pata luminoasa, mai mare sau mai


mica. Tinind seama ca principals receptori de lumina sint ochiul, placa fotografica sau receptorul fotoelectric, o imagine de anumite dimensiuni va
putea fi considerate inca punctiforma atita timp cit dimer siunile sale ramin
sub o anumita limita, impusa de insasi structura receptorilor.*
Din cele aratate, rezulta ca este suficient sa se realizeze un stigmatism
aproximativ, determinat de posibilitatile limitate ale receptorilor de a distinge amanunte.
finind seama de principiul reversibilitatii drumului razelor de lumina,
imaginea din figura 7.42poate fi privita ca izvor si izvorul ca imagine. Reprezentarea sistemului este conventionala. Cele doua puncte, obiect si
imagine, respectiv I si 1' se numesc puncte conjugate, iar razele fasciculelor
corespunza- toare se numesc de asemenea, conjugate. Amintim ca imaginea
unui punct obtinuta cu ajutorul unui sistem optic se numeste reala atunci
cind ea se obtine din intersectia razelor de lumina (fig. 7.43, a) si virtuala
(fig. 7.43, b) daca se obtine din intersectia prelungirilor acestor raze.
In sistemele optice, stigmatismul aproximativ se poate realiza daca se
folo- sesc fasciculele inguste, invecinate axului optic (care coincide de obicei
cu axul de simetrie) al sistemului si foarte putin inclinate fata de acest ax.
Aceste fascicule se numesc%paraxiale, iar aproximatia respective se numeste
aproxi- matia lui Gauss sau paraxiala. In cele ce urmeaza toate consideratiile
vor fi facute in cadrul acestei aproximatii.

Fig. 7.42. Puncte conjugate.


Fig. 7.43. Formarea imaginilor: a) imagine realS; b) imagine virtuala.

* In cazul ochiulni, doua puncte aiaturate nu se mai vad separate, daca


distan^a dintre ele este mai mica decit 5 JO-0 m. Aceasta reprezinta
distan^a dintre doua ele- mente fotosensibile ale retinei.
214

Fig. 7.45. Imaginea unui punct de pe ax Intr-un dioptru sferic.


7.9.2.
Dioptrul sferic. Fie doua medii transparent^ i omogene cu indicii
de refractie fjsi n2. Suprafata care separa doua medii transparente cu indici
de refractie diferiti se numeste dioptru.
In cazul in care suprafata de separare este sferica, ansamblul, respectiv
formeaza un dioptru sferic.
Dioptrul sferic se caracterizeaza prin urmatoarele elemente (fig. 7.44):
virful V al dioptrului (polul calotei sferice);
centrul de curbura adica centrul O al sferei din care face parte
suprafata sferica;
axa optica principal^, dreapta VO care trece prin centrul de curbura
i virful F;
axa optica secundara, orice dreapta care trece prin centrul 0 i un
punct oarecare al dioptrului (exista deci o infinitate de axe secundare).
7.9.3.
Relajii fundamentale ale dioptrului sferic. Fie un punct luminos P
(obiect punctiform) situat in mediul cu indicele de refractie < n2) care trimite
un fascicul monocromatic paraxial asupra dioptrului (fig. 7.45).
Pentru a obtine imaginea P' a lui P prin dioptru, vom considera doua raze
de lumina PV i PI care pornesc din P i vom determina, conform legii refrac^iei, punctul in care aceste raze se intilnesc dupa ce au strabatut
dioptrul.
Prin construc|ie s-au format triunghiurile PIO i P'lO.
Din aceste triunghiuri, aplicind teorema sinusurilor, rezulta:
PI_______________________________PO
sin a
sin (TC i)
P'l PV^ sin (u a) sin r
Jinind seama c& sin {it i) = sin i i sin (7c a) = sin a, putem scrie:

PO sin i . P'l sin a


-------------------------------= - 1
PI sin a
P'0 sin r
Inmultind aceste doua relat-ii intre ele se obtine: PO . P(I
sin i _ n2
PI P'0
sin r, n,
(7.9.1)
215
Facem urmatoarea converge: toate segmentele luate de-a lungul axei
principale vor avea originea in vlrful V al dioptrului, considerind pozitive
segmentele masurate de la V spre dreapta (in sensul propagarii luminii) i
negative cele masurate spre -stinga. De asemenea, vom considera pozitiv
segmentul perpendicular pe axa optica i dirijat in sus i negativ cel dirijat in
jos.
Unghiul pe care o raza de lumina il face cu axa optica (principals sau secundara) este considerat pozitiv, atunci cind rotirea razei cStre axa optica
respectivS se face in sensul trigonometric i negativ, dacS aceastS rotire se
face in sens invers (vezi semnele unghiurilor uXl U2 i a din fig. 7.45).
Tinind seama de aceste conven^ii i de restrictive impuse in aproxima^ia
gaussiana vom nota:
PI ~ VP = xx; P'l ~ VP' = x2\ 10 = VO = R (raza dioptrului) fjji astfel PO
=
+' R; P'0 = x2 R.
Inlocuindu-le in rela^ia (7.9.1) se obtine:
xx -f R _ x2 _ n2 xx x2 R nx
Efectuind inmultirile si impartind cu produsul xxx2R, relatia se poate scrie
sub forma:
n
2 ________________________ Jh_ _ n2 ni
g 2)
x 2 xx
R
Relatia (7.9.2) constituie prima relatie fundamentala a dioptrului sferic
numita si relatia punctelor conjugate.
7.9.4.
Focarele dioptrului sferic. Marimile nx, n2, R ce intervin in relatia
(7.9.2)
fiind greu accesibile masuratorilor directe, se introduce o marime
numita distan^a focala a dioptrului, care reprezinta valoarea particulars a lui
xXl respectiv x2} cind x2 sau xx devin infinite.
Focarele dioptrului reprezinta locul unde este situat un izvor punctiform
pentru ca razele care pleaca de la el sa parascasca dioptrul paralel cu
axul optic, respectiv locul unde se intilnesc razele refractate provenite dintrun fascicul incident paralel. Vor exista deci pe axul optic principal doua
focare numite focare principale, iar pe axele secundare, vor exista focare
secundare- Daca focarele se obtin din intersectia razelor reale, ele se
numesc focare reale (fig. 7.46, a), iar daca se formeaza la prelungirea razelor
se numesc focare virtuale (fig. 7.46, b).
Din relatia (7.9.2), conform definitiei date, rezultfi:
.
n2 R
pentru xx oo; x2 =---n2 nx

= f2 (distanta focala imagine)


pentru x2 = oo; xx
nxR n2 ~~ nx
(distanta focala obiect).
216

Fig. 7.48. Focarele dioptrului sferic.


Distantele focale fx si f2 au valori diferite datorita indicilor de refracfle nx i
n2 diferiji. Relatia (7.9.2) se poate scrie deci si sub forma:
A +
A
x x2
x

= 1.
(7.9.3)
7.9.5.
A doua rolatie fundamentals a dioptrului sferic. Aceasta relatie
leaga dimensiunea yx = PBX a obiectului de cea a imaginii y2 = P'B2 (fig.
7.47).
Se definete marirea liniara transversala, [3, ca fiind raportul dintre marimea imaginii i marimea obiectului:'
Vi
(7.9.4)
Folosind triunghiurile PBXV i P'B2V din figura 4.47, putem scrie relatia de
definite (7.9.4) in funcfie de marimile xx si x2, masurabile pe axul optic.
Astfel, pentru cazul ilustrat in aceasta figura, avem
2/2 = x2 tg r i yx = xx tg i.
Daca unghiurile i si r sint destul de mici (aproximatia Gauss), atunci putem
scrie tg r cz sin r, tg i ~ sin i i relatia de mai sus va deveni:
^sinr
xx sin i
Folosind i legea refrac^iei in punctul V, adica nx sin i = n2 sin r, marirea

liniara (3 va putea fi scrisa sub


forma:
P=^^.
(7.9.5)
xx n 2
7.9.6.
Oglinzi sferice. Prin oglinzi sferice in^elegem porfauni din sfere
(de obicei calote sferice), foarte lucioase, care reflects lu- mina.

Fig. 7.47. Pentru determinarea mSiirii liniare transversale (S.


]
217
Oglinzile sferice pot fi clasificate dupa felul curburii. Astfel, considerind ca
lumina se propaga de la stinga spre dreapta (fig. 7.48), vom avea:
oglinzi concave, daca suprafata reflectatoare este pe partea interioara
a calotei (R < 0) (fig. 7.48, a)\
oglinzi convexe, daca suprafata reflectatoare se gaseste pe partea
exte- rioara a calotei (R >0) (fig. 7.48, b).
Formulele caracteristicc oglinzilor se obtin usor din cele ale dioptrului
sferic punind conventional conditia formala ca n2 = nv
In acest caz din relatia (7.9.2) se obtine:
-+-=4
(7-9.6)
x 2 xx n
Distantele focale se obtin din relatiile de definitie ale acestora, deci: Formula
oglinzilor devine:
i
+ A-J_
x 2 xx f
(7.9.7)
Din figura 7.48 rezulta ca focarul oglinzilor concave este real si focarul
oglinzilor convexe este virtual.

Marirea liniara se obtine din relatia (7.9.5) a dioptrului sferic (n2 = nx)
(7.9.8)
7.9.7. Oonstructii de imagini in oglinzi sferice. Pentru o raza incidenta
data, raza reflectata se construiete f,inind seama de legea reflexiei (i r) si
de faptul ca normala in punctul de incidenta este raza oglinzii dusa in acel
punct.
Pentru a construi imaginea unui punct sau a unui obiect intr-o oglinda
sferica este suficient sa folosim doua dintre urmatoarele trei raze luminoase,

Fig-. 7.48. Focarele oglinzilor sferice: a) oglinda concava; b) oglinda convexa.


218

Fig. 7.49. Formarea imaginilor in oglinzi sferice concave: a) imaginea unui


punct luminos situs.t pe axul optic; b) imaginea unui punct situat in afara
axului optic.
al caror drum optic este cunoscut; a) o raza incidenta paralela cu axul optic
se va reflecta trecind prin focarul oglinzii; b) io raza care trece prin centrul
oglinzii se va reflecta pe acelasi drum; c) o raza care trece prin focarul
oglinzii se va reflecta paralel cu axul optic (fig. 7.49, a. b si fig. 7 50, a, b).
Oglinzile sferice concave au numeroase aplicatii practice la constructia
telescoapelor si a proiectoarelor de toate tipurile, iar oglinzile convexe la
constructia retrovizoarelor de automobil, la reglementarea circulatiei pe

strazile oraselor.
7.9.8 Dioptrul plan este un ansamblu format din doua medii diferite
separate printr-o suprafata plana (exemplu: suprafata plana de separare
intre aer si apa). Relatiile caracteristice ale acestui tip de dioptru se TJbtin
uor din cele ale dioptrului sferic (7.9.2) si (7.9.5), punind R oo (atunci fx =
f2 = oo):
=
(4.9.9)
=
xx x2 ..
Imaginea unui punct intr-un dioptru plan se formeaza ca in figura 7.51.
Lama cu fete plan-paralele este o asociatie de doi dioptri plani.
7.9.9. Sisteme de dioptri. Lentile. Lentila optica este un mediu transparent
(de obicei sticla)* separat de mediul exterior (de obicei aer) prin doi dioptri
(sferici sau combinatii de dioptri sferici si plani).

Fig. 7.50. Formarea imaginii unui punct luminos in oglinda convexS: a) punct
luminos situat pe axul optic principal; b) punct luminos situat in afara axului
optic principal.
219

Fig. 7.51. Imaginea unui punct luminos intr-un dioptru plan.

Fig. 7.52. Lentila opticS.


In cele ce urmeaza ne vom ocupa numai de cazul lentilelor sutyiri. 0
lentila este considerate sub^ire, atunci cind grosimea ei d (fig. 7.52) este
mica in comparatie cu razele de curbura Rx si R2 ale suprafetelor sferice care
o deli- miteaza. Prin urmare punctele Vx si V2 practic vor coincide cu punctul
0 care se numeste centrul optic al lentilei.
Orice raza care trece prin centrul optic nu sufera nici o abatere din drumul
sau. Dreapta care trece prin centrele de curbura ale ambelor suprafete (Cl5
C2) se numeste ax optic principal. Orice dreapta ce trece prin centrul optic al
lentilei, exceptind axul optic principal, se numeste ax optic secundar.
Vom studia refractia intr-o lentila ca doua refractii succesive pe cei doi
dioptri sferici (fig. 7 .53). Punctul obiect P se afla in mediul de indice de refractie Primul dioptru (de raza Rx) formeaza imaginea lui P in mediul de
indice de refrac^ie n2 (materialul lentilei). Notam cu Pj aceasta imagine
intermediary si cu a departarea ei fata de dioptru (fata de lentila).
Vom scrie pentru acest dioptru relatia (7.9.2):
n
n1
2 nz
(J g 10)
a xx
Ri
In cazul dioptrului al doilea (de raza R2) obiectul P1 se afla in mediul
de indice de refractie n2 iar imaginea P2 (de fapt imaginea finala, data de
lentila), in mediul de indice de refractie n'u la distanta x2 de lentila. Relatia
(7.9.2) pentru acest dioptru se va scrie:
n[ n2
x2 a

Fig. 7.53. Refractia intr-o lentils subjire.


nx n 2
R2
(7.9.11)
Datorita faptului ca de obicei len- tilele sint cufundate intr-un singur mediu (aer), atunci nx = n[, astfel ca prin adunarea relatiilor (7.9.10) i (7.9.11)
se ob^ine:

Rz
y
Jinind seama de definitia indicelui relativ de refractie al materialului lentilei, n
= relatia anterioara devine:
Ul

(7.9.12)
Relatia (7.9.12) reprezinta formula fundamentals a lentilelor subtiri in care
rr2, Ri} Rz se masoara. folosind ca origine centrul optic al lentilei. Ele sint
pozitive daca se afla in dreapta lentilei si negative daca se afla in stinga ei.
7.9.10. Distantele focale ale unei lentile subtiri. Ca si la dioptrii sferici, o
lentila se caracterizeaza prin doua focare principale, focar obiect si focar
imagine.
Ele vor reprezenta locul unde este situat un izvor punctiform pentru ca
razele emergente sa fie paralele cu axul optic principal, respectiv locul unde
se intilnesc razele emergente provenite dintr-un fascicul incident paralel cu
axul optic. Planul care trece prin focar si este perpendicular pe axul optic
principal al lentilei se numeste plan focal. Daca razele vin de la infinit, dar
sint inclinate fata de axul optic principal, ele se vor stringe intr-un punct A
din planul focal, numit si focar secundar (fig. 7.54).
Pentru distantele focale se obtin urmatoarele relatii:
pentru xx = oo; /2 = Xz =-------------------(n - 1)
pentru x2 = oo; fx = x1 =--------------------(n - 1)
Notin d:

(7.9.13)
(7.9.14)
(7.9.15)
se vede ca f = fz /i, adica fo- carele sint asezate de o parte si de alta a
lentilei la egala distan^a.

Daca focarele sint reale, adica daca razele paralele se string, dupa
refractia in lentila, intr-un punct real, lentila se numete convergenta sau
pozitiva. In cazul focarelor

221

Fig. 7.55. Focarele obiect Fx $i imagine F2 ale lentilelor: a) lentile


convorgente;
b) lentile divergente.
virtuale, fasciculele paralele devin, dupS refractie, divergente, lentila se
numeste divergentS sau negativS (fig. 7.55, a i b).
Lentilele convergente sint lentile cu marginea subtire i se impart in:
biconvexe, plan-convexe si menisc convergent (fig. 7.56, a).
Lentilele divergente au marginea groasa si se impart in: biconcave, plan
concave si menisc divergent (fig. 7.56, b).
Lentilele subtiri se reprezintS schematic prin segmente prevazute cu
sSgefu orientate, sau cum se vede in figura 7.56, a si b.
7.9.11. Convergent^ lentilelor. Folosind defini^ia distan^ei focale data de
relatia (7.9.15), putem exprima relatia fundamentals (7.9.12) astfel:

Fig.
(7.9.16)
2
Marimea = (7 86 numete puterea optica sau convergent lentilei. In ^
sistemul international de
unita^i, ea se mSsoarS in dioptrii, 1 dioptrie = 1 m"1.
Dioptria este convergent unei lentile cu distant fo- cala de 1 m.
Putem determina convergenta sau distanta focalS a unei lentile folosind o
tijS gradata (banc optic) din trusa de fizicS pentru liceu pe care vom monta:
lampa optica prevSzuta cu o fantS F, o lentils L a cSrei dis-
tan^S
focalS dorim s-o mSdistantelor focale ale lentilelor.
surSm i un ecran E pe
Fig. 7.56. Tipuri de lentile: a) convergente; b) divergente.

*i
222
care vom forma imaginea fantei (fig. 7.57). Masurind distantele de la lentila
la obiect (fanta) xx si de la lentila la imagine (ecran) x2, vom obtine din calcul
distanta focala si respectiv convergent^ lentilei.
Marirea liniara (3 care arata de cite ori este mai mare dimensiunea
imaginii decit dimensiunea obiectului, va fi data de:
p=
= * .
(7.9.17)
V\ xi
Relatia (7.9.17) se obtine din (7.9.5) in care se tine seama ca nx n2, adica
lentila este marginita in ambele parti de acelasi mediu.
7.9.12. Asociatii de lentile subtiri. Sa consideram doua lentile subtiri care
au axul optic comun si care se afla una fata de alta la distanta d (fig. 7.58).
Constructia imaginii unui obiect AB (perpendicular pe axul optic) se obtine
usor, daca tinem seama de faptul ca imaginea acestui obiect in prima lentila
devine obiect pentru cea de-a doua.
Cu aceste consideratii putem scrie:
1
1 1.1 1 1
=------------------------------- si =-------,
fi X2 Xx fz x2 x[
unde /j si /2 sint distantele focale ale celor doua lentile subtiri. Adunind cele
doua rela^ii si luind in consideratie ca d = x2 + (x[) obtinem:
1
1
1 _11
|1
ft
fz d +
x[ xx x'2
x[
Pentru cazul in care d = 0, deci cind sistemul este format din lentile subtiri

lipite (sau acolate), relatia devine:


j_ = A
fi fz x2 Xx
Deoarece x2 reprezinta distanta de la sistem la imagine i xx distanta de la
sistem la obiect, partea din stinga a egalita^ii de mai sus reprezinta conver-

Flg. 7.58. Sistem centrat de douft lentile subtiri.


223

a sistemului adica:

(7.9.18)
Generalized, pentru un sistem de k lentile lipite, convergent sistemului va
fi data de
=+
(7.9.19)
p fi U
h
In cazul in care lentilele nu sint alipite, dar focarul imagine Fz al primei
lentile coincide cu focarul obiect F[, al celei de-a doua lentile (adica d =
f[ + \fi\), sistemul se numeste telescopic sau afocal, deoarece distant sa
focala estejnfinita, In acest caz, orice razS incidents. paralela cu axul optic va
parasi sistepful de asemenea in directia paralelS cu axul optic (fig. 7.59).
M&rirea liniara a unui sistem de doua lentile sub|iri centrate, potrivit
definijiei, va fi:
Vi
si ^inind seama de maririle PJ = i (32 =
lentile ce-1 compun, rela^ia va fi:

V\
Vi
P = - = Pi PVi 2/2
ale celor doua V2
(7.9.20)
In cazul sistemului centrat format din k lentile, marirea liniara a sistemului
va fi:
P = Pi' P2 ... P*
(7.9.21)
7.9.13. Aberatiiie sistemelor optice. In studiul imaginilor date de Bioptri,
oglinzi i lentile ne-am limitat, in capitolul precedent, la cazul in care erau
indeplinite anumite conditii:
a) lumina pitrundea in sistemul respectiv sub forma de fascicule paraxiale
(aproximajia lui Gauss);
b) pentru un obiect punctiform se obfcinea o imagine tot punctiformS,
deci o imagine stigmatica;
c) pentru un obiect mic plan a$ezat perpendicular pe axul optic, imaginea
era tot plana i perpendiculara pe ax;
d) imaginea era asemanatoare obiectului, adica nedeformata;
e) indicele de refract era acelai pentru toate radia^iile (mediu
nedispersiv) sau lumina folosita era suficient de monocromaticS.
224
In practice, de obicei, lumina folositSare o anumit& compoztyie spectralS
i ca urmare trebuie sS ^inem seama de fenomenul de dispersie. De
asemenea, a ne limita numai la fascicule pu^in inclinate fa(;S de ax ar
insemna sS nu ob^inem imaginea unor puncte care sint mai indepSrtate de
axul optical sistemului (obiecte intinse). Ob^inerea fasciculelor paraxiale
(prin diafragmare) reduce, tn general, luminozitatea imaginii datoritS
micorSrii fluxu- rilorluminoase folosite. Orice abatere de la coridtyiile de mai
sus face ca imaginile date de sistemele optice sS prezinte anumite
imperfectiuni. care se numesc abera\ii. Acestea se manifests prin mic$orarea
claritS^ii imaginii, deformarea ei, precum i colorarea mar- ginilor ei
(contururi irizate).
Aberaflile care apar la folosirea fasciculelor largi provenite din diferite
puncte de pe axul optic sau din vecinStatea lui, sau la folosirea fasciculelor
tnguste dar Inclinate faJS de ax se numesc aberatii geometrice. Abera^iile
datorate varia^iei indicelui de refrac^ie cu lungimea de undS (dispersie) se
numesc aberafti cromatice.
Dintre abera^iile geometrice vom men^iona mai jos abera^ia de
sfericitate i coma.
7.9-14 Aberafia de sfericitate apare clnd se folosesc fasciculele largi de
luminS. Pentru a pune in evident aceastS abera^ie, facem urm&toarea
experien(,S: de la un bee situat pe axa opticS a unei lentile cu deschidere
(diametru) mare, trimitem un fascicul de raze pe suprafa^a acesteia.
Pentru a urmSri contribu^ia diverselor zone ale lentilei, o acoperim cu un
disc de carton in centrul cSruia s-a practicat un orificiu circular (fig. 7.60, a).

Fasciculul paraxial va forma imaginea filamentului becului intr-un punct B'


(fig. 7.60). RepetSm experien^a a^ezind pe lentils un alt disc, din care s-a
decupat un inel (fig. 7.60, b) astfel incit pe lentils sint ISsate sS cadS numai
razele marginale ale fasciculului. In acest caz observSm cS imaginea se
formeazS in punctul B", situat mai aproape de lentils.
Fasciculele cu deschidere intermediarS intre cele douS diafragme vor
forma imagini ale filamentului intre punctele B" ?i B\
Deci, in cazul unui fascicul larg de luminS, stigmatismul imaginii dispare
chiar i pentru un punct situat pe axul optic. AceastS abera^ie poartS
numele de aberalie de sfericitate. Drept mSsurS a abera^iei se ia segmentul
B"B' dintre punctele considerate ca imagini in cele douS cazuri extreme. Din
cauza acestei aberalii, imaginea unui punct luminos ob$i- nutS pe un ecran
are forma unui disc iluminat neuniform.
Abera^ia de sfericitate depinde de curbura suprafe^elor lentilelor i de
indicele de re- frac^ie al materialului din care sint construite. Deoarece
lentilele convergente prezintS aberaf,ia de sfericitate intr-un sens, iar cele
divergente in sens invers, o combina^ie de asemenea lentile simple poate
duce la corectarea abera^iei de sfericitate.
c
S'
Fig. 7.60. Abera^ia de sfericitate: a) disc cu deschi dere centrals; b) disc cu
deschidere marginals.

225
Dac& punctul luminos de la care pleacS fasciculul larg de lumina nu se
afia pe axul optic, atunci imaginea ob^inuta pe ecran este o figura
complicata care amintete de forma unei eomete cu coada. Din aceasta
cauza, un astfel de tip de abera^ie se numete coma. Coma se poate pune
in evident in experien^a de mai sus, folosind discul care lasa sa treaca
razele marginale i a^ezind lentila inclinata fa^a de axul optic.
7.9.15. Aberafia cromatic&. Studiind dispersia luminii prin prisma, s-a
v8zut ca re- fract.ia luminii printr-un mediu transparent este diferita pentru
diferite lungimi de und3, fiind in general mai pronun^ata pentru lungimi de

unda mai mici. Refrac^ia selectiva (dispersia) va aparea i in cazul trecerii


luminii prin lentile, imaginile formate in lumina alba vor aparea deci cu
marginile colorate (fig. 7.61).
Fasciculul incident de lumina alba paralel cu axul optic va da o infinitate
de focare in diferite culori cuprinse intre i^, focarul radiatiilor roii i Fy,
focarul radia^iilor violete. Se vede deci o dispersie a focarelor.
Pe un ecran a$ezat in FR, se va obtine o pata circulara luminata la margini
de radia- iile violete, deci cu marginile irizate in violet. De asemenea, se
vede ca pe un ecran a?ezat in Fy marginile imaginii vor fi irizate in ro$u.
Abera^ia cromatica se caracterizeaza prin raza p, a celei mai mici pete
albicioase ce se obtine pe ecran (in punctul 0 pe figura), numita aberalie
cromatica transversala i prin diferen^a Af = FR Fy numita abera\ie
cromalicti. longitudinala.
Pentru corectarea abera^iilor cromatice se realizeaza sisteme formate,
din lentile con- vergente i divergente lipite, deoarece focarele rou i violet
la lentilele divergente sint invers aezate decit la cele convergente. In plus,
se utilizeaza sticle diferite pentru lentile (sticia crown i sticle flint) care dau
dispersii diferite i prin compensate se ob^in sisteme fara abera^ii
cromatice (acromate).
7.9.16. Influenza difracjiei asupra formftrii imaginii. Intr-un sistem optic,
datorita diafragmelor, indispensabile la orice instrument optic, imaginile vor
fi inflvertate de feno- menul de difrac^ie a luminii. Deci in locul unde ar
trebui s3 se formeze imaginea puncti- forma se formeaza o figura de
difrac^ie ?i anume o mica pata circulara luminoasa inconju- rata de cercuri
luminoase i intunecate de intensitat din ce in ce mai mici.
In figura 7.62, a se vede formarea imaginilor a doua puncte indepartate
ce trimit pe lentila diafragmata fascicule paralele care formeaza intre ele
unghiul a. In M $i M', in locul imaginilor geometrice punctiforme, apar doua
figuri de difrac^ie separate. Daca distan^a MM' este mai mica decit raza
uneia dintre petele luminoase centrale, atunci se observa o singura pata
luminoasa la^ita. Pentru a sesiza existenja a doua imagini, va trebui ca intre
cele doua pete centrale luminoas.- sa existe un interval intunecat, sau mai
putn luminos. Pentru aceasta trebuie ca distant.a MM' sa fie cel pu^in egaia
cu raza r a cercului central luminos (fig. 7.62, b). Notind cu am valoarea
unghiului a pentru care este satisfacuta condiJ,ia de mai sus, ea va
reprezenta cel mai mic unghi sub care se v3d doua puncte ce mai pot fi
distinse in imagine. Din figura se vede c3:

226

Fig. 7.62. a) Influenza difracfiei asupra formSrii imaginilor; b) graficul


intensitSt-ii. unde /'este distan^a focalS. a lentilei. Galculul matematic al lui
% conduce la expresia:
%
0,61 X h
(7.9.22)
unde X este lungimea de undS a radia^iei folosite, iar h este raza deschiderii
fasciculului incident (vezi fig. 7.62, a).
MSurimea l/am, adica inyersul unghiului limita am, poarta numele de putere
separa- toare unghiulara. Deci un instrument optic va avea o putere
separatoare cu atit mai mare cu cit va putea distinge puncte mai apropiate
Ice se vad sub unghiuri mai mici). Aa cum se vede din rela^ia (7.9.22),
puterea separatoare create, daca se utilizeaza radia^ii cu lungimi de unda X
mai mici i daca deschiderea lentilei obiectiv este mai mare.
7.10. INSTRUMENTE OPTICE
Un instrument optic este un ansamblu de lentile, oglinzi i diafragme cu
ajutorul cartiia obtinem imagini ale diferitelor obiecte.
Axele optice ale pieselor ce constituie instrumentul optic trebuie sa coincide cu axa geometrica a instrumentului, adica sa avem un sistem optic
central.
Instrumentele optice -dau imagini ale obiectelor in care se pot distinge
amanunte care nu pot fi observate cu ochiul liber. Din punctul de vedere al
naturii imaginilor, instrumentele optice se clasifica in:

instrumente care dau imagini reale, cum slnt ochiul, aparatul fotografic si aparatul de proiectie; aceste imagini pot fi prinse pe un ecran de
proiectie, pe o placa sau pe un film fotografic;
instrumente care dau imagini virtuale. Fiind folosite, de obicei, pentru
examinarea directa, cu ochiul, a obiectelor, aceste instrumente sint formate
din doua parti: un obiectiv indreptat spre obiectul de cercetat si un ocular
indreptat spre ochiul observatorului. Obiectivul este un sistem optic convergent si formeaza o imagine reala a obiectului. Aceasta imagine joaca rolul de
obiect pentru ocular care va da imaginea definitive, virtuala, preluata de
ochiul observatorului.
227
7.10.1. Caracteristici optice. Un instrument optic se caracterizeazS prin
marimi care permit sa se compare intre ele doua instrumente de acelai tip si
deci sa se aleaga cel ce indeplinesjte anumite cerinte. Aceste marimi sint:
Marirea. Marirea unui instrument este raportul dintre o anumita dimensiune liniara a imaginii (de obicei, lungimea ei) si dimensiunea corespunzatoare a obiectului.
Pentru scopul propus se folosete marirea transversala definita ca
raportul:
p = Ml ,(7.10.1)
Vi
unde 2/2 lungimea imaginii perpendiculara pe axa optica si
i/j lungimea obiectului respectiv, perpendicular de asemenea pe axa
optica.
Notiunea de marire prezinta interes, indeosebi in cazul instrumentelor
care produc imagini reale ale caror dimensiuni pot fi masurate.
Puterea. Se numeste putere raportul dintre tangenta unghiului sub care se
vede prin instrument un obiect si dimensiunea liniara a obiectului pe 0
directie perpendiculara pe axa optica:
P=
.
(7.10.2)
2/j
Puterea se foloseste mai ales in cazul instrumentelor ce dau imagini virtuale.
Grosismentul. Se numeste grosisment sau marire unghiulara raportul:
G=
(7.10.3)
tg ax
unde a2 este unghiul sub care se vede un obiect prin instrumentul optic (diametrul aparent al imaginii) iar ax unghiul sub care se vede obiectul clnd este
privit cu ochiul liber (diametrul aparent al obiectului), aezat la distan^a
optima de citire 8. Pentru un ochi normal 8 este de 0,25 m.
Puterea separatoare este capacitatea instrumentului de a forma imagini
distincte, separate, a doua puncte vecine ale obiectului. Gu cit valoarea sa
este mai mare, cu atit pot fi- distinse puncte mai apropiate ale obiectului. Ea
poate fi data, fie prin distan|a minima intre doua puncte ale obiectului care
mai dau imagini diferite in instrument (putere separatoare liniara), fie prin
unghiul minim dintre razele care vin de la doua asemenea puncte (putere
separatoare unghiulara).

Dupa corectarea aberatiilor diferitelor piese ce corripun instrumentul


optic, puterea separatoare depinde numai de fenomenul de difractie a
luminii care traverseaza instrumentul.
7.10.2. Instrumente care dau imagini reale. Aparatul fotografic. Aparatul
fotografic este un instrument optic care formeaza pe placa fotografica sau pe
film 0 imagine reala a obiectului. Piesa optica principals a sa este obiectivul
fotografic. Acesta este de obicei un sistem compus din patru sau mai multe
228

Fig. 7.63. Schema optica a unui aparat de fotografiat.


lentile, corectate de aberatii (fig 7.63).
Corectarea aberatiilor la obiectivul fotografic urmSreste, in principal, obtinerea unei imagini plane, nedistor- sionate, clare, precum i o putere separatoare cit mai mare.
Glaritatea imaginii pe placa foto- grafica P sau pe film se realizeaza prin
deplasarea obiectivului 0 fata le pozi- tia filmului care este fixS.
Obiectivul este prevSzut cu o diafragma circulars reglabilS, cu ajutorul
careia se poate varia fluxul luminos incident. Cu cit diametral diafragmei
este mai mic, obiectivul va forma o imagine mai clarS a mai multor puncte
asezate de-a lungul axei optice a aparatului, adicS va avea o profunzime a
cimpului mai mare.
Exista o mare varietate de obiective fotografice, de construct^ diferite,
dupS scopul aparatului (obiective de portret, obiective de mare deschidere
prntru peisaj, obiective universale etc.).
Aparatul de proiecpe. Rolul unui sistem de proiectie este acela de a da o ii
;agine marita si reala a unui obiect.
Un aparat de proiectie este format, in principal, din urmatoarele parti (fig.
7.64):
sursa de lumina *S, foarte intensa (bee electric de putere 5001 000 W
sau arc electric, ca in cazul aparatului cinematografic);
o oglinda sferica M\ asezata in spatele sursei S, care reflects lumina
cStre obiectul 0\
condensorul C, care reprezintS un sistem de lentile de distan^S focalS
micS. El se asazS foarte aproape de sursa de luminS, astfel incit intregul
obiect de proiectat sS fie bine iluminat. Deoarece pe condensor cade un fascicul larg de luminS, el trebuie corectat foarte bine de aberatia de sfericitate.
Din acest motiv, el se construieste din douS lentile plan convexe asezate jca
in figurS;

Fig. 7.64. Schema de principtu a unui aparat de proiectie.


229
obiectivul de proiectie Ob cara formeaza imaginea obiectului pe ecran
si care, de asemenea, trebuie sa fie coroctat de aberatii. TJn obiectiv de proiectie bun se apropie in ceea ce privesle caracterisLicile sale de un obiectiv
foto-grafic.
Daca aparatul realizeaza proiectia unui obiect transparent (diapozitive,
diafilme) el se numieste diascop, iar daca proiecteaza obiecte opace (asezate
pc o suprafata), el se nume$te episcop. Aparatul (de ex. acela realizat de
(OR, Atlas) care indepline$te ambele functii poarta numele de epidias- cop.
7.10.3. Instruincnte care dan imagini virtuale. Lupa este un sistem optic
simplu, convergent (format din una, doua sau mai multe lentile) cu distanta
focala de ordinul citorva centimetri. Obiectul este asezat intre focar si lentila, deci imaginea este virtuala, dreapta si marita (fig. 7.65). Observatorul
deplaseaza lupa intre obiect si ochi, astfel incit imaginea sa se formeze intre
punctul de distanta optima de vedere clara 'i punctul unde nu mai este
nevoie ca ochiul sa produca acomodarea, deci punctul de la infinit. Aceasta
depla- sare constituie punerea la punct a lupei.
Observind figura 7.65 si presupunind ca in punctul Af, de pe axa lurei, la
distanta OM = a se gaseste ochiul observatorului iar imaginea A'B' so
formeaza la distanta optima S de ochi, putem scrie aplicind (7.9.16) si tinind
seama de semnele marimilor care intervin:
1 1 _ 1 1 1 _ 1 (8 a) xx f zx S a f
unde xx = AO.
Puterea lupei va fi, conform definitiei (7.10.2):
p_
AB/X! __ 1
(7 10 4)
AB AB xx '
In practica, obiectul AB este situat foarte aproape de focariil Fx (adica xx ~
/), astfel ca imaginea A'B' sa fie \ rivita fara efort de acomodare. In acest caz,
putem scrie:
P=

tg K2 AB
(7.10.5)
cu
Fig. 7.65. Mersul razelor de luminft in lupa.
Puterea lupei este deci egala convergenta ei. Puterea optica a lupe- lor nu
depaseste 100 de dioptrii iar puterea separatoare este de aproxima- tiv 3
p.m.
Microscopul optic. Pentru observa- rea obiectelor, ale caror dimensiuni sint
sub cele ce pot fi observate cu ajutorul lupei, se foloseste un alt instrument
optic mai complex, numit microscop.
230

Microscopul este format din doua par^i principale. Obiectivul, partea indrepteta catre obiect, care da imagini reale si ocularul, partea indreptata catre
oc.'i, care da o imagine virtuala si marita a imaginii reale data de obiectiv.
dersul razelor de lumina intr-un microscop se poate urrnari in figura 7.66
in care obiectivul Ob formeaza imaginea reala si marita A'B' a obiectului ABy
asezat inaintea focarului obiect al obiectivului, in timp ce ocularul Oc
formeaza imaginea virtuala si marita A"B" a lui A'B'.
Deoarece ochiul prefera sa priveasca neacomodat imaginea Vi, aceasta se
va afla destul de departe, incit razele emergente sint aproape paralele. Ca
urmare, raza B"F'2 va face cu axa optica a sistemului unghiul a2 aproxi- mativ
egal cu unghiul format de raza B"0 cu axa optica. Putem deci scrie tg a2
yxlfz^ astfel incit puterea optica a microscopului va fi:

P = tg a2 _ y[
V\ Vih
Datorita faptului ca imaginea y\ se formeaza foarbe aproape de focarul F2
al ocularului, ca si in cazul lupei, imaginea finala A"B" poate fi privita fara
efort de acomodare. Cu alte cuvinte, distanta F[A' este, practic, egala cu
distanta e dintre focarul posterior al obiectivului (F[) si focarul anterior al
ocularului (^2)- acest caz, din asemanarea triunghiurilor MOF[ siF[A'B' vom
avea:
Vi fi
i puterea optica a microscopului va deveni:
P-.
(7.10.6)
fxh
231
Deci puterea microscopului creste cu cresterea convergentelor
obiectivuluj si ocularului si a intervalului optic e. Valoarea exacta a lui e este
stabilita de fiecare observator in parte, prin operatia de punere la punct;
obser- vatorul deplaseaza axial ocularul in montura sa pina vede clar
imaginea
pot fi asezate pe rind in orice combinatii, la capetele tubului microscopulri,
realizindu-se astfel diverse puteri. Pentru a se putea obtine imagini suficif it
de luminoase, microscopul este prevazut cu un condensor, care se afla ii tre
sursa de lumina si obiectivul microscopului si care are rolul de a concentra
lumina pe preparatul microscopic.
In teoria instrumentelor optice se stabilete cii distan^a minima dintre doua
puncte ale obiectului care mai pot l'i vazute separat unul de ceiaialt, prin
microscop, este data de:
unde X este lungimea de unda a radia^iei folosite, n indicele de refraclie al
mediului strfi- batut de radiate intre obiect i obiectiv, iar u unghiul dintre
axa optica $i razele cele mai departate de axa care mai patrund in obiectiv.
Pentru ca e sa fie cit mai mic (deci pentru ca puterea separatoare 1/e sa aiba
o A, loare cit mai mare) trebuie sa mic$orftm pe X sau sa m3rim pe n i u.
Este, deci, avant jos sa se foloseasca radia^ii cu lungimea de unda cit mai
mica. Folosindu-se lumina ultra ioleta ?i inregistrind imaginea pe placa
fotografica, s-au putut distinge obiecte de dimen iuni 0,15 pjn (cu marire de
6 0007 000 ori). Pentru a mari indicele de refractie n se folo e$te
observarea prin imersie fmicroscop cu imersie), in care, intre obiect i
obiectiv se aaza o picatura de lichid (de obicei, ulei de cedru, cu n = 1,515).
tn sfirit, este avantajos sa se foloseasca obiective cu deschidere mare,
astfel incit sin u sa fie cit mai mare, dar aceste obiective pun probleme
complicate de construc(.ie datorita abera^iilor de sfericitate.
Luneta este un instrument optic destinat observarii obiectelor foarte
indepartate. Ea este un sistem optic centrat format dintr-un obiectiv i un
ocular, care in cazul cel mai simplu pot fi doua lentile convergente.
Deoarece obiectul este foarte mdepartat, razele care ajung la obiectivul
lunetei sint practic paralele.
Drumul urmat de razele de lumina in luneta este dat in figura 7.67. Ima-

ginea A'B' a unui obiect indepartat va fi formata de catre obiectivul Lx in


Grosismentul microscopului definit de relatia (7.10.3) va fi:
Deci:
* 8 h Vi 4
(7.10.7)
deoarece pentru un ochi normal 8 ~ 0,25 m.
Grosismentul este o marime fara dimensiuni, deoarece P este inversul
unei distante iar 8 are dimensiunile unei lungimi.
In practica, microscoapele dispun de mai multe obiective i oculare, ce
1,22 X
(7.10.8)
e=
2n sin u
232
L
2

planul sau focal. Aceasta imagine va constitui obiectul real pentru ocularul
L2, care va forma imaginea finala A"B", virtuala, marita i rasturnata.
Deoarece ochiul prefera sa priveasca imaginea neacomodat atunci cind se
vizeaza cu luneta, observatorul deplaseaza ocularul fata de obiectiv, pina
cind imaginea A"B" se formeaza la infinit, adica pina cind focarul imagine al
obiectivului (F[) coincide cu focarul obiectiv al ocularului (F^). In acest caz,
luneta este un sistem numit afocal. In aceste conditii, razele a caror
prelungire trece printr-un punct al imaginii A"B" vor fi aproximativ paralele si:
y\ .
y\
tg ^ y- , iar tg 04 s .
Toe
Job
Grosismentul lunetei va fi:
Q __ J/l , fob _ fob
foe Vl
fOc
Deoarece ocularul functioneaza ca 0 lupa, cu puterea Poc (7.10.9) se poate
scrie i sub forma:
G fobiectiv Pocular

(7.10.9)
1
relatia
foe
(7.10.10)
Prin urmare, grosismentul lunetei va fi cu atit mai mare cu cit distanta
focala a obiectivului va fi mai mare si cu cit convergent ocularului este mai
mare.
Luneta descrisa da imagini rasturnate ale obiectelor indepartate. Rasturnarea imaginii este neesentiala in cazul studierii obiectelor astronomice, de
aceea, luneta se mai numeste si luneta astronomica.
Pentru studiul obiectelor terestre, lunetele au un dispozitiv de rastumare a
imaginii, astfel incit imaginea finala sa fie dreapta. Acest lucru se realizeaza
fie introducind intre obiectiv si ocular 0 lentila convergenta, numita lentila
233

Fig. 7.68. Luneta lui Galilei.


vehicul, fie inlocuind ocularul cu o lentila divergenta, plasata intre obiectiv
si imaginea reala A'B' data de acesta, astfel incit A'B' sa joace rolul de obiect
virtual pentru ocularul divergent. Luneta astfel obtinuta se numeste luneta
lui Galilei (fig. 7.68).
Telescopul este un instrument optic pentru observarea obiectelor indepartate, al carui obiectiv Ob este constituit dintr-o'oglinda (sferica sau parabolica). Folosirea oglinzilor ca obiectiv are avantajul ca acestea sint lipsite de
aberatii cromatice si realizeaza o crestere a calitatii imaginii datorita cresterii
dimensiunii obiectivului (diametrul oglinzii unui mare telescop este de 5,5 m,
fa|a de diametrul unei lunete mari care este de aproximativ 1 m). Imaginea
formata de obiectiv este preluata de o oglinda plana 0 (asezata inclinat fa^a
de axul optic al obiectivului) si trimisa spre ocularul Oc (fig. 7.69). Ocularul
Oc este un sistem convergent corectat al aberatiei. In
figura 7.69 este aratat mersul razelor de lumina intr-un telescop cu vedere
laterala (Newton).
Fig. 7.69. Mersul razelor de luminS in telescopul de tip Newton.

234
Problema rezolvata
Se consider^ o lamS de sticlS plan-paralelS de grosime e i indice de
refrac^ie n. Unde i se va pSrea unui observator, care prive$te pe directia
normalei NN' ce trece prin ochi (fig. 7.70), cS.se situeazS o zgirieturS
practicatS in punctul N pe fa^a de jos a lamei?
Aplica\ie numericd: n = 3/2; e = 3 cm.
Rezolvnre. Observatorului i se va parea cS zgirietura se aflS in N',
imaginea punc- tului N in lama cu fee plan-paralele (fig. 7.70). Pentru a
construi imaginea s-au folosit: raza NO (pe directia normals) care trece prin
fa^a de sus nedeviatS (i = 0, r 0) $i raza NP care cade pe faa de sus a
lamei, sub un unghi i ^ 0 $i se refracts sub unghiul r [r > i).
Prelungind raza refractatS PR, ea se va intilni cu raza NO in N'. Apropierea
aparentS, NN' d, a zgirieturii este:
NN' = e- N'O.
Din triunghiul N'OP se ob^ine N'O = OPctgr, iar din triunghiul NOP, OP =
NO tg i = e tg i.
Deci:

A77ir/
. .,
(. sin i cosM
NN = e e tg i ctg r = el 1-
V cos i sin r )
Fig. 7.70. Pentru problem t re zolvatS 1.

sin i
1

Folosind legea refrac^iei la suprafata de sus a lamei = $i cu
aproxuna^ia
sin r
n
r ob^inem:
~K)
AceastS relatie stS la baza metodei Ghaulnes de determinare a indicilor
de refractie la lame transparente, cu fe^e plan-paralele.
Inlocuind datele numerice avem:
d = 3 cm | 1-----------------------------1=1 cm.
PROBLEME
1. Gonstrui^i imaginea unui punct exterior axei optice principale intr-o
oglindS sfericS concavS i intr-una convexS.
2. Analiza^i felul imaginii (reals sau virtualS, dreaptS sau rSsturnatS) intr-o
oglindS concavS in func^ie de pozi^ia obiectului in raport cu ea:
xi = co; x! e ( oo, 2f); xx = 2 f\ Xl e= ( 2 f, f)\
= f\ ij e (- f, 0); xi = 0.
3. ArSta^i cS in cazul oglinzilor convexe, totdeauna imaginea este virtualS,
dreaptS i mai micS decit obiectul.
4. Construtyi ?i analiza^i imaginea unui obiect intr-o oglinda plans (R =oo).
235
5. Demonstra$,i cS o razS ce p&rSsete o lamS cu fee plan-paralele este
paralelS cu cea incidents.
6. Construi^ imagini in lentilele sub^iri pentru Xl cuprins intre acelea^i limite
ca in pro- blema 2. Analiza^i felul imaginii ?i mSrimea ei.
7. ArStati cS in cazul sistemelor afocale, mSrirea sistemului este
independents de pozi^ia obiectului $i a imaginii, depinzind numai de
distance focale fx $i f2 ale celor douS lentile.
R: p = - h .
fi
8. Raza d s curburS a une* oglinzi concave este de 80 cm. La ce distan^S de
oglindS tre- buie a1 ezat un obiect, pentru ca imaginea lui reals sS fie de
douS ori mai mare ca obiec- tul, dar in cazul in care imaginea este
virtualS?
R: Xl = 60 cm; x'i = 20 cm.
9. Raza de curburS a unei oglinzi convexe (retrovizoare) este de 40 cm. Un
obiect este situat la 10 m depSrtare de oglindS. La ce distan^S de oglindS
se formeazS imaginea?
R: Xi = 19,6 cm.
10. SS se arate cS o razS de luminS care se reflects consecutiv pe douS
oglinzi plane per- pendiculare intre ele, dupS reflexie ii schimbS sensul.
11. Un punct luminos A este aezat la 40 cm de o oglihdS concavS, avind
distan^a focalS de 0,3 m. Unde trebuie aezatS o oglindS planS,
perpendiculars pe axa celei dintii, pentru ca razele care pornesc din A
dupS reflexii pe cele douS oglinzi sS conveargS tot in A?
R: d = 80 cm de oglinda concavS.

12. Un obiect luminos rectiliniu ^41? este proiectat pe un ecran aezat la


5,10 m de obiect de cStre o oglindS concavS. DacS imaginea este de 16
ori mai mare decit obiectul sS se determine distan^a focalS i poztyia
oglinzii fa$5 de obiect.
R: f 32 cm; xx 34 cm.
13. Fie un punct luminos care se gSsete pe fa^a plans a unui dioptru de
forma unei ca- lote"sferice din sticlS (n = 1,5). InSl^imea calotei este de 3
cm, iar raza sferei din care face parte 5 cm. La ce distan^S de virful
dioptrului se va forma imaginea? Care este mSrirea (J datS de acest
sistem?
R: x2 = 2,5 cm; p = 1,25.
14. Un semicilindru este confec^ionat din sticlS cu indicele de refrac^ie n
[/ 2. Pe fa^a planS cad raze de luminS sub un unghi i = 45. Razele de
luminS se aflS intr-un plan perpendicular pe axa cilindrului. Pe ce
por^iune a suprafe^ei cilindrice ies razele de luminS?
(Olimpiada internationals, Budapesta, 1968).
R: 75 < <p < 165.
15. O lentils convergentS formeazS o imagine reals i de 4 ori mai mare
decit un obiect. tiind cS distant dintre obiect i imagine este de 60 cm, sS
se afle:
a)
poztyia obiectului i a imaginii;
b)
distan^a focalS a lentilei.
R: Xl = 12 cm; x2 = 48 cm; f = 9,6cm.
236
16. Convergent uneilentile este de 5 dioptrii. La ce distant de lentils
trebuie a$ezat un obiect pentru a se obtine o imagine virtualS situate la
15 cm de lentils?
60
T>
R: xi~----------------------------------------------------------------------cm.
7
17. Cum variazS distanta focalS a unei lentile dacS o introducem intr-un
lichid al cSrui indice de refractie este egal cu cel al lentilei?
R: f oo.
18.DouS lentile sub^iri biconvexe identice cu distanta focala f 20 cm $i n
= 1,5, cen- trate pe aeelai ax, sint puse in contact. Se umple cu lichid
spa^iul rSmas liber intre lentile. Imaginea unui obiect situat la o distantS
de 20 cm de sistem este reals i situatS la o distanta de 60 cm de sistem.
Sa se determine indicele de refractie al lichidului.
R: n = .
3
19.DouS lentile convergente avind convergentele C1 = 10 dioptrii i Cz = 20
dioptrii sint centrate pe acelasi ax optic la distanta de 15 cm una de alta.
Un obiect perpendicular pe axul optic este plasat la 20 cm inaintea lentilei
mai convergente. SS se gS- seascS pozitia i mSrimea imaginii sale. Sa se
arate cS mSrimea imaginii nu se schimbS cind obiectul se deplaseazS in
lungul axului.

f
R: x% = 50 cm; (3 = sistem afocal, deci mSrimea imaginii nu depinde
de
...
.
A
pozitia obiectului.
g
20. Cu ajutorul unei lentile convergente, subtiri, din sticlS cu n = s-a
obtinut ima2
ginea reals a unui obiect la distanta de 10 cm de lentils. Cufundind obiectul i
len- tila in apa, fSrS sa se schimbe distanta dintre ele, imaginea s-a obtinut la
distanta de 60 cm de lentils. SS se determine distanta focalS a lentilei, dacS
indicele de refractie
al apei este n' = -.
3
R: f = 9 cm.
21. La ce distantS de o lupS, care are f = 5 cm, trebuie aezat un obiect,
pentru ca imaginea virtuala, mai mare ca obiectul, sS se formeze la
distanta optimS de vedere pentru un ochi normal (8 = 25 cm; lupa se tine
lingS ochi)?
R: xi = 4,17 cm.
22. Distanta focalS a obiectivului unui microscop este de 4 mm. Obiectul
de pe mSsuta microscopului se aflS la 4,2 mm de obiectiv. De cite ori
mSrete obiectivul?
R: p = -30.
28. Distanta focalS a obiectivului unui microscop este de 3 mm. Obiectul de
pe mSsuta microscopului se aflSla 3,1 mm de obiectiv. Distanta focalS a
ocularului este de 5 cm. Care este puterea microscopului? Care este
grosismentul lui?
R: P = 600 dioptrii; G = 150 x.
24. Putem construi o lunetS astronomies, dacS in locul lentilei obiectiv a
unui microscop punem lentila unor ochelari. Cite dioptrii trebuie sS aibS
lentila, dacS grosismentul lunetei devine 50x, iar ocularul este o lentils
convergentS cu distanta focalS / = 5 cm?
R: Cob = = 0,4 m-1.
fob
237
25. !n fat,a unui aparat fotografic se aaz& o rigla gradate in cm. Rigla se
gSse^te la o ast- fel de distant incit imaginea ei prinsa pe sticla mata a
aparatului este egaia cu obiec- tul. Care este distan^a focaia a
obiectivului fotografic, daca distan^a intre rigla i geamul mat este de 60
cm?
R: f = 15 cm;
26. !ntr-un telescop este folosita o oglinda concava cu o raza de curbura R
= 2 m. In focarul principal al oglinzii se gasete un receptor de radia^ii
sub forma unui disc. Discul este aezat perpendicular pe axa optica a

telescopului. Cit de mare tre- buie sa fie receptorul, pentru ca el sa


capteze intreaga radiate reflectata de oglinda? Dimensiunea transversaia
a oglinzii (diametrul calotei sferice) este 2a = 50 cm.
De cite ori se micoreaza radia^ia tnregistrata de receptor, daca
dimensiunile sale se reduc de opt ori?
Observatie: a) In calcule, pentru x <1 1, se poate folosi aproximativ [/1 x2
^ x2
^ 1 ; b) se neglijeaza difrac^ia.
(Olimpiada international de fizica, Moscova, 1970.)
g
R: a: = 1,95 mm; =4, deci radia^ia tnregistrata de receptor se reduce de
4 ori. *$1
8. NOJIUNI DE TEORIA RELATIVITAJII RESTRINSE
8.1. BAZELE EXPERIMENTALE ALE TEORIEI RELATIVITAJII RESTRINSE
8.1.1. Principiul relativit&tii In mecanica elasicii. La sfirsitul secolului
trecut, teoria lui Maxwell asupra cimpului electromagnetic era confruntata cu
problema explicarii fenomenelor electromagnetice in medii In mi^care. Se
stie ca atit legile mecanicii cit i legile cimpului electromagnetic sint formulate in sisteme de referinta iner^iale, adica in acele sisteme de referinta
in care se verifica principiul iner^iei.
Conform principiului relativita^ii clasice, fenomenele mecanice se petrec
la fel in orice sistem de referinta inertial care se mis-sca unui fata de altul,
recti- liniu si uniform. Intr-adevar, fie doua sisteme inertiale SI si ST [doua
cor- puri, de exemplu, care se misca rectiliniu uniform unui fata de altul ca in
(fig. 8.1)], carora le atasam cite un sistem de coordonate (Oxyz) respectiv
('O'x'y'z'). Pozitia in spatiu a unui punct material M este determinate de
vectorul de pozitie r in sistemul de referinta SI s-si de r' in sistemul ST. Daca
v este viteza de miscare a sistemului ST fata de SI si consideram ca la momentul t = 0 originile coordonatelor au coincis in spatiu, atunci rela^iile care
leaga vectorii de pozitie ai punctului M in cele doua sisteme de coordonate
sint date de transformarile lui Galilei:
P = 7-~vt, t' = t. (8.1.1)
Postularea relatiei t = t' reflecta conceptia clasica newtoniana despre
timpul absolut; timpul este acelasi,
curge la fel in toate sistemele iner- tiale. Intervalul de timp dintre doua
evenimente este acelasi in orice sistem inertial, are deci un caracter absolut,
este independent de sistemul de referinta in care a fost masurat.

Fig. 8.1. Doua sisteme de referint& inertiale si vectorii de pozitie


corespunzatori unui punct M.
239
Aceasta inseamna ca daca doua evenimente se petrec in acelasi moment (*i
= h) intr-un sistem inertial SI, adica sint simultane in acest sistem, atunci ele
sint simultane in orice alt sistem de referinta inertial S'I' (t[ = t2).
Goncluzii similare rezulta pentru dimensiunile corpurilor si, in general,
pentru distantele intre locurile unde se petrec diferite evenimente.
Distan^a dintre doua puncte 1 i 2 din spatiu se defineste, intr-un sistem
de referinta inertial dat, ca modulul diferen^ei vectorilor de pozitie ai celor
doua puncte la un moment dat. Aplicind relatia (8.1.1) de transformare a
vectorilor de pozitie care determina pozitiile punctelor 1 s-si 2 in cele doua
sis- teme inertiale SI si S'I' avem:
r[=r:L vt; r2 = r2 vt, deci \r2 ril = \r2 rj = l.
Cu alte cuvinte, dimensiunile sau distantele au conform transformarilor
Galilei un caracter absolut, sint independente de sistemul de referinta
inertial in care au fost masurate.
Din aceste motive, se spune ca mecanica newtoniana are la baza
conceptele de spatiu i timp absolut.
->
-*
->
far -* Ar'
Daca notam cu u = si u' =
, vitezele unui punct material in
At

At'
cele doua sisteme inertiale SI si S'I', din relatia (8.1.1) obtinem direct regula
de compunere a vitezelor:
u = u' + v.
(8.1.2)
In sistemul de referinta SI, acceleratia este a iar in sistemul S'I\
At
-> Au
...
a'=----. Pe baza relatiei (8.1.2) si a invariantei intervalului de timp
At'
At = At obtinem invariants acceleratiei unui punct material: *
a=a.
(8.1.3)
In formularea legii a doua a dinamicii newtoniene ma = F, intr-un sistem
de referinta inertial oarecare, se presupune ca masa m este independents de
micarea corpului. Se presupune, de asemenea, ca forta F, care exprima
inter- actiunea corpului dat cu alte corpuri, nu depinde de viteza corpului

respectiv fata de sistemul de referinta inertial ci numai de distantele dintre


corpuri i de vitezele lor relative. In aceste condi|.ii si pe baza invariantei
acceleratiei (8.1.3) se poate scrie:
240
In consecinta, legile mecanicii newtoniene se formuleaza la fel in toate
sis- temele de referinta inertiale si aceasta identitate de formulare este o
consecinta a transformarilor galileene s-si a ipotezelor specifice mecanicii
privind proprieta^ile inertiale ale corpurilor si a interacfiunilor dintre ele.
Daca principiul- relativitatii se poate aplica i fenomenelor electromagnetice inseamna ca toate procesele electromagnetice se desfasoara la fel in
orice sistem de referinta inertial. Cu alte cuvinte, miscarea rectilinie uniforma
de ansamblu a corpurilor fata de un sistem de referinta inertial oarecare nu
in- fluen|,eaza in nici un fel procesele electrodinamice in care sint implicate
aceste corpuri.
Dimpotriva, daca principiul relativitatii nu se poate aplica fenomenelor
electromagnetice, inseamna ca miscarea rectilinie i uniforma a corpurilor
influenteaza deslas-surarea proceselor electromagnetice i aceasta influenta
se poate detecta experimental.
Punerea acestor probleme a generat cercetari experimentale i teoretice
de o deosebita importanta pentru dezvoltarea ulterioara a fizicii.
Aplicarea principiului relativitatii mecanice la fenomenele electromagnetice se love^te, de la inceput, cTe o serie de dificultati.
In primul rind, la studiul cimpului electromagnetic am vazut ca starea
cimpului electromagnetic depinde de starea de micare a corpurilor incarcate
cu sarcini electrice. Insasji forta electromagnetics. ce ac^ioneaza asupra
unei sarcini electrice q depinde de viteza acestei sarcini fata de sistemul de
referinta in care sint formulate legile cimpului electromagnetic.
In al doilea rind, din teoria lui Maxwell, reiese ca viteza de propagare a
undelor electromagnetice in vid este aceeasi in toate directiile si are
valoarea c = 3 108 m/s. Pe de alta parte, conform regulii de compunere a
vitezelor, viteza luminii poate sa fie c numai in sistemul inertial SI de
exemplu, in care se verifies legile lui Maxwell. In orice alt sistem inertial S'l'
care se mica
rectiliniu si uniform cu viteza v fata de SI, viteza luminii ar trebui sa fie
c v. Cu alte cuvinte, admitlnd regula de compunere a vitezelor, la trecerea
de la un sistem inertial la altul, legile electrodinamicii ar trebui sa fie schimbate astfel incit viteza de propagare a luminii in acest nou sistem inertial ->
-+ sa fie c v.
De aici tragem concluzia ca a aparut o contradict-ie intre electrodinamica
si mecanica newtoniana. Constatam ca daca se admit transformarile
galileene legile mecanicii sint in concordanta cu principiul relativitatii, iar
cele electromagnetice nu.
Pentru a inlatura aceasta dificultate, au fost emise doua teorii. Ambele
presupuneau ca fenomenele electromagnetice sint procese ce au loc intr-un

mediu deosebit, numit eter universal, care umple tot spatiul, inclusiv interiorul corpurilor. Se considera deci, ca la descrierea fenomenelor electromagnetice, ca sistem de referinta trebuie luat eterul universal.
241
Prima teorie, cea a lui Hertz, sus^inea ca eterul universal este total antrenat de corpurile in miscare, astfel incit viteza de propagare a luminii in vid
este aceeasi fa^-a de orice corp, indiferent de starea de miscare uniforma a
acestuia- In teoria sa, Hertz ramine insa in cadrul conceptiei clasice newtoniene despre spat'iu i timp. Pentru ca teoria sa sa verifice principiul relativitatii, Hertz a trebuit sa modifice legile cimpului electromagnetic in asa fel
incit, admitind transformarile lui Galilei, formularea lor sa fie totusi aceeasi in
toate sistemele de referinta inertiale.
A doua teorie, conceputa de Lorentz, considera ca eterul este imobil i ca
el insui constituie un sistem inertial deosebit, preferential, in care legile
electrodinamicii au forma cea mai simpla, cea data de Maxwell, astfel ca numai in acest sistem viteza luminii in vid are valoarea c 3 108 m/s, aceeasi
in toate directive. Care anume dintre aceste teorii este valabila, trebuie sa
decida experienta. Vom descrie doua experience care au jucat un rol hotaritor in elaborarea teoriei relativitatii einsteiniene.
8.1.2. Experienta lui Fizeau. Prin aceasta experienta se poate verifica
direct punctul de vedere al lui Hertz. Schema de principiu a experientei este
aratata in figura 8.2. Ideea de baza a experientei consta in a compara figura
de interferenta data de doua fascicule de lumina care traverseaza o coloana
de lichid (apa) in repaus, cu cea obtinuta cu lichidul in miscare.
Un fascicul de lumina provenit de la sursa S este divizat de o oglinda
semitransparenta Ov Fasciculul 1 este reflectat de oglinzile 02, 03, 04 si Ox.
Observam ca acest fascicul se propaga in sens contrar curentului de lichid
din tub. Al doilea fascicul, dupa ce a trecut prin oglinda Ox, este reflectat de
oglinzile 04, 03, 02 si o parte traverseaza oglinda semitransparenta Ov Sensul
de propagare al acestuia este acelasi cu sensul de curgere al lichidului. Dupa
iesirea din dispozitiv cele doua fascicule 1 s-u 2 se intilnesc din nou si
interfera. Ele sint coerente deoarece provin de la aceeasi sursa.
Daca eterul din interiorul apei este complet antrenat de aceasta, atunci
c
viteza de propagare a luminii in raport cu lichidul cx = este aceeasi pentru
n
ambele fascicule (n este indicele de refrac^ie al apei, iar c viteza luminii in
vid). Daca se masoara viteza luminii in sistemul de referinta SI legat de
aparat (oglinzile interferometrului), atunci in acest sistem de referinta viteza
de propagare a fasciculului 1 este Cj v, respectiv cx + v pentru fasciculul 2
(v este viteza de curgere a lichidului). Este evident ca viteza de propagare a
celor doua unde este aceeasi in raport cu sistemul fix SI, daca lichidul nu se
misca.

242
Experienta se face in felul urmator: Se observa cu cit s-a deplasat figura
de interferenta in cazul cind lichidul curge in tub, fata de cea ob^inuta cu
lichidul in repaus. In cazul v ^ 0, se introduce o diferenta de faza suplimentara intre cele doua unde, 1 si 2, datorita vitezelor diferite de propagare ale
acestora. Daca At este diferenta dintre intervalele de timp in care cele doua
fascicule au parcurs aceeasi distanta in lichid, 2Z, ea va fi data de rela^-ia:
q V Cj + v
$tim ca diferenta de faza este A<p = ^ , unde T este perioada de oscilalie
a undei luminoase. Daca la numitor neglijam fata de unitate termenul de
c

2
2
ordin v /c i luam in considerare ca = i X = cT, ob^inem:
n
A<p =
4 In2 v
(8.1.4.)
In experienta lui Fizeau, intr-adevar, s-a obtinut o deplasare a franjelor,
dar valoarea ei era aproximativ jumatate din aceea data de relatia (8.1.4.).
Astfel, teoria lui Hertz nu este confirmata de experienta.
8.1.3. Experienta lui Michelson. Experienta lui Michelson este o experienta
foarte precisa in care se pdt pune in evidenta efecte de ordin doi, adica
efecte reprezentate prin v2/c2. Pentru a uura intelegerea experientei i
totodata pentru a putea ilustra rolul eterului neantrenat de corpurile in
miscare, la inceput, in loc de lumina, vom folosi unde sonore.
Ideea de baza a experientei este urmatoarea: sa ne imaginam o nava pe a
carei punte, complet deschisa, ne aflam si vrem sa determin&m viteza navei
in raport cu aerul imobil. Daca nava se mica cu viteza v fa|a de aerul imobil,
atunci intervalele de timp in care impulsul sonor parcurge distantele SRX,
respectiv RXS, vor fi (fig. 8.3):
respectiv
^
vs V
vs + V
U . )' ' V T ' ; J i It \
, . , ; ' -I . '| I ' : ' ^
In total, timpul necesar pentru ca sunetul sa ajunga inapoi la sursa este:
T
i=<+ =
k

+
R2
+
k 2k
Vs + V V8
Vtt V
1-

Cunoscind viteza de propagare a sunetului v8 in raport cu aerul imobil,


distanta k de la
Fig. 8.8. Determinarea vitezei unei nave in raport cu aerul imobil.
243
sursa S la suprafata reflectatoare Rx si intervalul de timp T1? viteza navei In
sistemul de referinta fix (aerul imobil) se determina din relatia (8.1.5).
Viteza de miscare a navei se poate determina si dispunlnd o suprafata
reflectatoare R2 astfel ca bratul SR2 = h sa fie perpendicular pe direc^ia de
migcare a navei. Din figura 8.4, se poate calcula intervalul de timp T2 In care
sunetul parcurge distan^a S'R2 + RzS", adica timpul necesar pentru reintoarcerea impulsului sonor inapoi la sursa. Aici S' i S" slnt pozi^iile navei (deci
ale sursei) In momentul emiterii, respectiv receptionarii, impulsului sonor.
Evident, In acest interval de timp, nava a parcurs distan^a S'S* = vr2. Avem
deci:
2L
T2 =
y-s
(8.1.6.)
M&surind acest interval de timp, viteza navei se poate determina din relat-ia
(8.1.6).
Constatam de asemenea ca viteza navei se mai poate determina
trimi^lnd un impuls sonor simultan sprecele doua suprafete reflectatoeue si
inregistrlnd intervalul de timp dintfe momentele sosirii lor Inapoi la sursa,
adica masu- rind diferenfa AT = T2 T2. Din rela^iile (8.1.6.) si (8.1.5.)
ob^inem:
AT =
u
h
y
1 - 1--------(8.1.7.)
'Tocmai acest ultim procedeu a fost folosit In experienta lui Michelson.
Sa trecem acum la experienta cu lumina. Rolul navei va fi preluat de globul pamintesc, a carui miscare orbitala In jurul Soarelui pe o portiune mica

de arc se poate considera rectilinie si uniforma. Rolul aerului va fi preluat de


eterul imobil.
Pentru a pune in evidenta miscarea absoluta a Pamintului, adica posibilitatea folosirii eterului ca sistem unic de referinta pentru orice experienta de
optica, Albert Michelson a construit un interferometru care ii poarta numele.
Interferometrul lui Michelson (fig. 8.5) este format din doua oglinzi plane
Ox i <92, aezate perfect perpendicular una fata de alta, i o oglinda
semitrans- parenta Oa, care reflecta aproximativ 50% din lumina incidents iar
restul il lasa sa treaca prin ea. Oglinda Oa este aezata la 45 fata de
celelalte oglinzi i de directia luminii incidente. Bratele interferometrului le
vom nota ca i in cazul navei cu OaOx = lx, 0a02 = l2. Lama de sticla planparalela LS este identica cu lama de sticla plan-paralela pe care a fost
depusa oglinda semi- transparenta. Lama LS are ca scop compensarea
diferentei de drum optic introdusa de suportul de sticla al oglinzii
semitransparente.
244
*2

Fig. 8.6. Interferometrul lui Michelson.


Oglinda semitransparenta 08 Imparte fasciculul de lumina incident sosit de
la sursa S in doua fascicule, 1 si 2. Fasciculul 2 este reflectat de oglinda 02,
dupa care trece prin 08. Fasciculul 1 transmis de 08 este reflectat de 01 i apoi
o parte din el se reflects pe Os, parSsind aparatul paralel cu fasciculul 2 i
interferS cu acesta.
Experienta se face in felul urmStor: Interferometrul se aaza astfel incit
bratul lx sa fie indreptat in directia micSrii Pamintului pe orbita sa in jurul
Soarelui, iar bratul perpendicular pe acesta. La ieirea din aparat, intre
oscilatiile celor doua unde, 1 i 2, exists o diferenta de fazS, datorita vitezelor
diferite de propagare a luminii in directia mi^carii Pamintului i perpendicular

pe aceasta, la fel ca i in cazul experientei cu unda sonora. Notind cu c viteza


luminii in raport cu eterul imobil si CU J viteza de micare a Pamintului,
diferenta de faza dintre cele doua unde la ie^irea din aparat va fi
determinate de diferenta de timp dintre momentele sosirii la 08 a celor doua
fronturi de unda, care provin din frontul de unda divizat la incidenta pe 08.
Observam deci ca punctul de incidents pe 08 joaca acelasi rol ca si punctul in
care se afla sursa sonora de pe nava. Aceasta diferenta de timp este data de
relatia (8.1.7.), in care vom inlocui pe v8, cu c, deci:

Daca se rote^te interferometrul cu 90, astfel ca bratul sa fie paralel cu


directia de miscare a Pamintului iar lx perpendicular pe aceasta, notind cu t
(in loc de T) intervalele de timp corespunzatoare actualei configuratii i
mentinind corespondenta intre indicii acestor intervale si cei ai bratelor, obtinem :
t
1
respectiv, tx =

245
Diferenta lor va fi.

(8.1,9)
Aceasta inseamna ca la rotirea aparatului cu 90, franjele de interference!
ar trebui sa se deplaseze corespunzator diferen^ei de timp At AT.
Notind (3 = vjc, observind ca [3 <^; 1 (viteza Pamintului pe orbita este de
aproximativ 30 km/s) si neglijind pe (34 fata de unitate, avem:
1
1

Ltf. ~ 1 | B*;
- l/l + P2
2
4
2
4
l-(3
l-?
1/1-p l/l -|3
2
^1 + P
SI
(8.1.10)

i/i+ r=
/(1+ip2)->"1 + ip!
Gu aceste observa^ii obtinem:
32
Ai AT ~ (^ -f Z2) sau, in cazul bratelor egale, lx = l2 = l,
c
At- AT ~ ^(32.
(8.1.11)
c
Spre marea surpriza a fizicienilor, mi s-a produs nici o deplasare de franje,
deci experienta nu a dat nici o indicate asupra miscarii absolute a Pamintului.
Rezultatul negativ al experientei lui Michelson nu putea fi explicat nici prin
ipoteza eterului total antrenat de Pamint, deoarece aceasta era infirmata de
alte experience. Astfel, experienta M Michelson a constituit o indicatie privind
imposibilitatea de a pune in evidenta miscarea absoluta a unui sistem de
referinta. Totodata, aceasta experienta, reluata in mai multe variante, da o
indicatie asupra faptului ca deductiile care se bazeaza pe ipoteza ca viteza
luminii in vid ar diferi de la un sistem de referinta la altul, conform formulei
galileene de compunere a vitezelor, sint infirmate de experienta.
8.2.
POSTULATELE LUI EINSTEIN. CONSECINfE -G
8.2.1. Postulatele lui Einstein. 0 revizuire critica a noCiunilor de spaCiu i
timp,pe baza unei analize profunde a faptelor experimental i teoretice de
care dispunea fizica la inceputul secolului XX, i-a permis lui Albert Einstein
construirea unei teorii, care a revolutionat intreaga fizica.
Goncluziile acestei analize au fost sintetizate de catre Einstein (1905) in doua
postulate, care constituie punctul de pornire al teoriei relativitatii res246
trlnse (speciale). Primul postulat este o generalizare a principiului relativitatii
mecanice. Acest principiu al lui Einstein afirma ca:
Fenomenele fizice se desfa^oara identic in toate sistemele de referinta inerfiale in conditii initiale identice.
Astfel, no^iunea de sistem de referinta absolut este eliminate din fizica si
de asemenea si eterul universal.
Formularea legilor fizicii este aceeasi in toate sistemele de referinta inertiale.
Cel de-al doilea postulat afirma:
Viteza luminii in ?id are aceeasi valoare in toate sistemele de referinta
inertiale,i in toate direcjiile adic& nu depinde de micarea sursei de lumin&
sau a observatorului.
Viteza luminii In vid reprezinta viteza maxima de transmitere a oricarei
interac^iuni.
Teoria. relativitatii restrinse, care se bazeaza pe cele doua postulate ale lui
Einstein, ia in considerare numai sistemele inertiale. Miscarea accelerata a
sistemelor de referinta se studiaza in cadrul teoriei generalizate a relativitatii.
Teoria relativitatii a lui Einstein reprezinta o conceptie noua despre spatiu i timp. Afirmatia privind constanta vitezei luminii in vid si a faptului ca
aceasta reprezinta viteza maxima de transmitere a oricarei interactiuni, a

condus la reconsiderarea unor no^iuni spatio-temporale fundamentale ca:


simultaneitatea, durata unui proces sau intervalul de timp dintre diferite
evenimente, dimensiunile corpurilor, respectiv distantele ce separa in spat-iu
diferitele evenimente. Propagarea unui semnal luminos in vid si valoarea
vitezei acestuia sint elemente comune tuturor sistemelor de referinta
inertiale si pot fi puse la baza unor definitii fundamentale in toate aceste
sisteme. In acest sens vom expune conceptia lui Einstein despre
simultaneitate, durata unui proces si dimensiunile corpurilor in miscare.
8.2.2. Caracterul relativ al simultaneit&{ii. Sa consideram doua sisteme
de
referinta inertiale SI si S'l\ ultimul deplasindu-se fata de primul cu viteza v
(fig. 8.6) si doua ceasornice identice legate solidar de sistemul <S7\ Pentru
ilustrare, consideram ca sistemul inertial ST este o nava cosmica care se
deplaseaza cu viteza v fata de Pamint, sistemul SI. La extremitatile navei A si B
sint plasate cele doua ceasornice identice. La jum&tatea distan^ei dintre
cele doua ceasornice, in punc- tul C, se afla o surs& de lumina, care emite un
semnal luminos, reprezentat in figura 8.7 printr-un front de und-a sferica.
Semnalul luminos se propaga in toate direct-iile cu aceeasi viteza c
(experienta se desfasoara in vid) atit fata de sistemul de referinta ST cit i fa|
a de
247

Fig. 8.6. Doua. coasornice i o sursa de luminS legate solidar de sistemul S'F.

SI (conform postulatului doi). Este natural sa admitem ca sosirile sem- nalului


luminos In punctele A si B unde sint plasate ceasornicele slnt doua
evenimente simultane In sis- temul S'I'. Aceasta afirmatie repre- zinta un
criteriu fizic al simulta- neitatii fata de un sistem de refe- rin^a dat.
Presupunem ca cele doua ceasornice din A si B indica sosirea semnalului prin
momentele t'A si t'B.
Daca aceste indica^ii sint identice (t'A = t'B) spunem ca cele doua ceasornice

merg sincron (sint sincronizate). Daca nu, ele nu sint sincrone, dar procedeul
de mai sus permite sincronizarea lor. In teoria relativitatii se considera ca
toate sistemele de referin^a sint Inzestrate cu ceasornice proprii
sincronizate.
Astfel, daca toate ceasornicele din sistemul ST (legate solidar cu S'l') sint
considerate sincronizate si in momentul V s-a emis un semnal luminos in
punctul C, pentru momentele reception&rii semnalului de catre cele doua
ceasornice avem tA = t'B = l'/2c, unde l' este distanta dintre ceasornice masurata in sistemul ST.
Sa analizam ce constata un observator din sistemul SI. Faa de acest sistem de referinta, cele doua ceasornice se deplaseaza cu aceeasi viteza v. In
consecinta, semnalul luminos emis la un moment dat t de catre sursa din C,
nu va ajunge simultan la cele doua ceasornice A si B, deoarece in timpul
propagarii semnalului cu viteza c spre ele, ceasornicul A se apropie, iar B se
indeparteaza de locul unde a fost emis semnalul. Deci doua evenimente ce
au avut loc in punctele A si B sint simultane in S'l', dar nu sint simultane in
sistemul de referinta SI.
Simultaneiiatea a doua evenimente din locuri diferite este relativa.
Sa urmarim pozi(.iile ceasornicelor A $i B in trei momente diferite (fig.
8.7), din punctul de vedere al observatorului din SI. In momentul t, se emite
un semnal luminos in punctul C. In momentul tA semnalul intilnete
ceasornicul A in Av ceasornicul B aflindu-se in Bx. Momentul urmator este tB
cind semnalul ajunge din urma ceasornicul B in Bz, A fiind in A2. Notind cu AtA
= tA t, respectiv AtB = tB t, intervalele de timp in care semnalul parcurge
distan^ele de la locul de unde el a fost emis i pina la locurile de intil- nire a
ceasornicelor; Alx i Adistantele parcurse de cele doua ceasornice in aceste
intervale; l = AB = AtBt = A2B2 distanta dintre ceasornice in sistemul SI,
putem scrie urmatoarele rela^ii:
De unde
A/j = vStA i---------------Alj = cktA.
A tA =
l
2(c + v)
248
In mod analog:
= vtstB i + A/2 = c(StB, adicS.,
2
l
A
A IB ---------------------------------------
2 (c u)
Momentele recep^ionSrii semnalului de c&tre cele doua ceasornice vor fi:
tA=t+ AtA respectiv tB = t + AtB.
Introducind valorile pentru ktA i At^obt-inem:
a
c U v2/c2)
Aceasta inseamnS. ca cele doua evenimente (recep^ionarea semnalelor)
care fa(,a de sistemul iS'l' sint simultane {t'A tB) in sistemul SI au loc in

momente diferite.
8.2.3.
Intervalnl de timp dintre doua evenimente este relativ. Conform
teoriei relati vita^ii restrinse, intervalul de timp nu are un caracter absolut.
Daca intervalul de timp dintre doua evenimente (sau durata unui proces)
care se petrec in acelai loc in sistemul ST este At', atunci intervalul de timp
At dintre aceleasi doua evenimente in sistemul SI, fata de care ST se deplaseaza cu viteza v este:
At'
At = ----------------------------------------- (8.2.1)
Aceasta Inseamna ca durata unui proces este minima, in acel sistem de
referin\a fa\a de care locul unde se petrece acest proces este fix. In oricare
alt sistem inertial fa^a de care locul respectiv se deplaseaza, durata dintre
doua evenimente este mai mare. Spunem ca are loc dilatarea duratei.
In sistemul S'l', s2L consideram o sursa de luminfi solidara cu acesta i o
oglinda O fixa, aezate ca in figura 8.8, a. Daca notSm cu l' = OS, tx i
momentul emisiei respectiv al reintoarcerii semnalului la sursa, intervalul de
timp dintre aceste doua evenimente va fi:
At' = t2 - h =
(8-2.2)
c

Fig. 8.8.a) Sursa de semnal i oglinda sint solidar legate de sistemul S'l'; b)
sursa i oglinda vSzute de un observator din sistemul SI249
Un observator din sistemul SI mdsoard un interval de timp At intre momentul
emiterii i cel al recep(,iondrii semnalului. Fie S' i S" pozi^iile sursei in
momentul emiterii res- pectiv reintoarcerii semnalului /fig. 8.8, b). Observdm
cd intervalul de timp At se poate calcula pe baza unui ra^ionament
asemdndtor cu cel folosit la descrierea experien^ei Michel- son (sau la cea
cu nava). Conform rela^iei (8.1.6), putem scrie:
A/ = ----------------------------------1------- (8.2.3)
c [/1 v2jcl
unde l este distan^a dintre sursd i oglinda in sistemul SI. Deoarece l = l',
finind seama de relafla (8.2.2.), ob^inem rela^ia (8.2.4).
8.2.4.
Dimensiunile corpurilor sau, in general, distantele dintre ele au
un caracter relativ. Distingem doua cazuri:
directiile pe care se masoara lungimile in cele doua sisteme inertiale

SI i S'l' sint intr-un plan perpendicular pe directia vitezei relative y;


directiile mentionate mai sus sint paralele cu viteza v.

In primul caz, este natural sa presupunem ca cele doua dimensiuni, respectiv distanta, sint aceleasi in ambele sisteme de referinta. Aceasta
afirmatie este de fapt o consecinta a postulatelor lui Einstein.
Sa consideram o rigla de grosime neglijabila solidara cu sistemul ST (fig.
8.9). Fie l0 lungimea riglei in acest sistem (numit sistem propriu al obiectului).
Lungimea l a acestui obiect masurata in sistemul SI este data de relatia:
l = l0 l/l - v2jc2.
(8.2.4)
Aceasta relatie ne arata ca lungimea corpurilor se contracta pe directia
mis- carii lor, fiind maxima in sistemul de referinta propriu.
Sa consideram ca rigla AB se afia in repaus in sistemul S'l' i capatul A
coincide cu O'. Determinarea lungimii riglei in sistemul S'l' o realizam,
trimi^ind un semnal lumi- nos din extremitatea A a riglei i mdsurlnd
intervalul de timp dupa care semnalul reflec- tat de oglinda din B revine in A.
Dacd l' = l0 este lungimea riglei in sistemul S'l' i At' intervalul de timp cu
ajutorul cdruia am determinat lungimea l0, atunci
210 = cAt'.
(8.2.5)
Pentru mdsurarea lungimii riglei AB mobile de cdtre un observator din SI, se
va folosi acela^i proces descris mai sus. Observatorul din SI inregistreazd
intervalul de timp dintre
momentul emiterii semnalului din extremitatea A $i momentul reintoarcerii
acestuia la sursd, care in acest moment va ocupa o alta poztyie fata de
observator. Fie acest interval de timp mdsurat At. Putem sd ex- primdm
valoarea acestuia pe baza unui rationament similar cu cel folosit la
deducerea rela^iei (8.1.5) de la experienta cu nava sau cu interfero- metrul
Michelson (bra^ul interferoy\
,V
iy J
i T 1 i II i i i rt
4
i II i \ AB " o
I1
O'
\*
i
i
!/|*
Fig. 8.9. Rigla este solidara cu sistemul S'l'.
250
metrului paralcl cu directia de micare). Dar ca i la rations men tul privind
relativitatea simultaneita^ii, c v nu mai reprezinta valori ale vitezei
semnalului fa(.3 de vreun sistem de referinta! Acest interval de timp este:
A/ = ._______________________________
c 1 v2/c2
In care cu l am notat lungimea riglei in sistemul SI. ObservSm c3 At' fiind
intervalul de timp in sistemul S'l' fa|3 de care emisia i receppa semnalului
se petrec in acelai loc, conform relapei de dilatare a duratei (8.2.1) $i a
rela^iei (8.2.5) ob(.inem:
l = l0 [/l _ V2/c2.
8.3.
TRANSFORMARILE LORENTZ

Relatiile deduse mai sus pot fi obtinute direct din transformari de coordonate de pozitie si timp, cunoscute sub numele de transformarile lui Lorentz
(stabilite de H.A. Lorentz inainte de elaborarea teoriei relativita^ii restrinse).
Semnificat'ia lor fizica corecta a stabilit-o A. Einstein, care a regasit aceste
transformari ca o consecinta a postulatelor teoriei relativitatii. Aceste
transformari sint:
x vt [/1 v2fc2'
y' =y, z' = z,
t
t! =
]/1 v2fc2
Relatiile inverse rezulta Inlocuind pe v prin v:
x'-\-vt'
,
,
xir
jyy5zz,t
]/1 V2/c2
t' -I- -x'
c2
|/1 -v2\c2
(8.3.1)
(8.3.2)
Semnificatia fizica a acestor transformari este urmatoarea: daca un eveniment (emisia sau recep^ia unui semnal, o explozie etc.) se petrece intr-un
punct de coordonate de pozitie [x, y, z) la momentul t in raport cu sistemul
SI, atunci coordonatele de pozitie (xf, y', z') ale punctului si momentul t' la
care se petrece acest eveniment In raport cu ST sint date de relatiile (8.3.1).
S3, consideram un eveniment care se petrece intr-un punct situat pe
suportul comun al axelor Ox $i Ox'. S3 presupunem c3 in S'l' coordonata X'A a
evenimentului este mSsurata cu o rigla O'A', solidara cu S'l' (fig. 8.10), astfel
c3 lungimea l0 a riglei este chiar X'A(X'A = l0)S3 consideram acum evenimentul i rigla O'A' privite din sistemul SI. La
momentul
ky
y[
V

Vt
XA X
Pfg. 8.10. Coordonatele unei rigle In dou3 sisteme inerfiale.
251
tA, la care se petrcce evenimentul, extremitatea A' a riglei mobile are
coordonata xA) iar extremitatea O' are coordonata xo ~ viA (conform legii de
micare uniforms i a coinci- den^ei la t = 0 a celor douS origini 0 i O').
Lungimea unui obiect In mi$care o calcul&m efectuind diferen^a
coordonatelor extremitSailor sale considerate la acelai moment. Deci
lungimea riglei OA' in sistemul SI va fi: l = xA vtA. Dar, conform rela^iei

pentru contract lungimilor (8.2.4) $i tmind seama cS / = xA> objAnem:


xA - viA = x'A/l - v-/c2, adicS xA = -7====-
(8-3.3)
l/l v2/cz
Ra^ionamentul poate fi repetat inversind rolul sistemelor (rigla OA solidary
cu SI). In acest caz,pe baza-rezultatului (8.3.3.), putem scrie
XA + vtA XA = _
1/1 - v2/c2
Din ultimele douS rela^ii rezultS. rela^iile de transformare pentru tA ?i tA.
(8.3.4)
8.4.
CINEMATICA $1 DINAMICA RELATIVISTA
8.4.1. Compunerea vitezelor In mecanica relativists. Pentru a arata cum se
compun vitezele in teoria relativitatii? vom considera doua sisteme iner^iale
ca in figura 8.11, unde sistemul S'I' se mica fata de sistemul SI cu viteza v.
Ne propunem sa aflam transformarea componentelor vitezei in cele doua sisteme. Prin definite componenta vitezei pe axa Ox in sistemul SI este Ax Ax'
ux = , iar in sistemul ST, ux =- . Notind (32 = i>2/c2, pe baza transAt
At'
formarilor lui Lorentz obtinem:
.
Ax' + vAt'
Ax = X2 x, = ---------------------------.. --=T-.r-
1/1 - p2
Analog, intervalul de timp At t2 tx se va scrie:
At' + Ax' c2
Componenta vitezei mobilului pe direc^ia x va fi:

Fig. 8.11. Gomponentele vitezei unui punct material in sistemul mobil.


Ax Ax' 4- vAt'

252
adicS:
uv =
+ v
i+&
(8.4.1)
In mod analog gasim:
_ Uy 1/1 ~ F

1+
, respectiv
1+
(8.4.2)
Pentru viteze mici fa^S de c, adica si <c, formulele de mai sus pot fi
inlocuite prin formulele de compunere a vitezelor din mecanica newtonianS.
8.4.2. Dinamica relativists!. Teoria relativitatii a lui Einstein, respectiv
noua conceptie despre spatiu si timp implies o schimbare fundamentals i in
dinamica.
In cazul dinamicii newtoniene, legea a doua a mecanicii:
Ay + m = t ,
At.
are aceeasi forma in orice sistem inertial. Din aceastS relate rezultS in particular cS dacS se actioneazS cu o forts constants asupra unui corp timp indelungat, viteza corpului poate create oricit de mult.
Pe de altS parte, din postulatul doi al lui Einstein reiese cS nu poate exista
o vitezS fizicS (viteza unui corp sau viteza de transmitere a unei interactiuni) mai mare decit viteza de propagare a luminii in vid c = 3 108 m/s.
Aceasta inseamnS cS principiul doi al dinamicii nu mai este valabil pentru
viteze mari ale corpurilor.
Einstein a arStat cS la baza dinamicii relativiste se poate pune legea fundamentals, asa cum a enuntat-o insusi Newton, scrisS sub forma:
At
Geea ce suferS modificSri esentiale este notiunea de masS m a corpului.
Spre deosebire de mecanica newtonianS, in mecanica relativists, masa m a
corpului, deci mSsura inertiei sale, depinde de viteza corpului, astfel incit,
cu cresterea vitezei acestuia creste i masa sa. In relatia de definite p = mv
a impulsului unui punct material, factorul m nu mai este un factor de proportionalitate constant intre impuls si vitezS ci un factor care depinde de viteza
corpului.
253
S-a gSsit ca relatia care exprimS dependenta masei corpului de viteza
sa .v are forma:
m
|/ 1 v2fc2
(8.4.3)
Graficul acestei dependence este arStat in figura 8.12. Se constats ca o
variat-ie esentialS a masei are loc numai la viteze apropiate de c.
Legea fundamentals a dinamicii relativiste se scrie deci sub forma:
-> ->
^- = F, unde impulsul relativist este p = - . .mV______
At
[/I -v2\c2
8.4.3. Leg&tura intre mas& i energie. Dependenta masei de viteza de
miscare ,ne permite gSsirea unei relatii intre masS si energie. Pentru viteze

mici v < c aceasta dependenta se obtine usor, neglijind termenul v4/c4 fata
de unitate in radicalul din expresia masei (8.4.3.) scrisS sub forma:
|/1-P2= ''(i
-2^1 ~ 1------------------------------ fi2, unde (3 = .
2
c
Introduced in expresia masei aceasta valoare aproximativS a radicalului
1
i inmultind numSrStorul i numitorul cu 1 + - P2, dupS neglijarea terme2
nului in (34 obtinem:
m ~ m0 -J
1 mnv2
(8.4.4.)
ObservSm ca aceasta relatie aproximativa confine expresia newtonianS a
energiei cinetice, Am z=m mn~ T^- . Generalizarea relativists constS
0 2
c 2
in a considera inclus in energia cineticS tot ceea ce s-a neglijat la aproximSrile fScute mai sus. In aceste conditii putem scrie defini^ia energiei
cinetice relativiste :

m mn =
H7 cinetic
(8.4.5)
ConstatSm deci cS energia cineticS a unui
corp de masS de repaus mn este datS de
ojqiwOAvmvqeoj * difei.enja a doj termeni:
W = me2 (8.4.6) si W0 mQc2. (8.4.7)
Fig. 8.12. Varia^ia masei cu viteza.
254
Einstein a dat urmatoarea interpretare relatiei (8.4.5): energia de miscare
lEcinctic nu este altceva decit diferenta dintre energia corpului in miscare W
= me2 si energia corpului in repaus W0 = m0c2. Astfel, Einstein a introdus
relatia dintre masa i energie careia. i-a dat o valabilitate universala.
Relatia (8.4.5) se generalizeaza pentru energii de orice forma si afirma ca:
varia\iei masei Am totdeauna ii corespunde o variafie de energie, adica
AW Am c2.
Ultima relatie este foarte importanta pentru toate domeniile fizicii moderne.
PROBLEME
1. Pentru ce viteza relativS a mic5rii, contractia relativists reprezinta 25%

din lungi- mea corpului in repaus?


R: 198 000 km/s.
2. Ce valoare trebuie sS aiba viteza unui corp in mi?care pentru ca
dimensiunea lui longitudinals sS se micoreze de 2 ori?
R: 2,6 108 m/s.
3. O particulS acceleratS atinge o vitezS egalS cu 95% din viteza luminii in
vid. SS se calculeze contracf.ia relativS a particulei.
R: 68,8%.
4. O navS cosmicS se indepSrteazS de PSmint in spa^iul interplanetar cu
viteza relativS v = (4/5)c. Din navS este lansatS in direcCia de miscare a
acesteia o micS rachetS de cercetare cu o vitezS relativS faCS de navS u
(4/5)c. Care va fi viteza relativS a rache- tei de cercetare fa^S de
PSmint?
R: (40/41) c.
Nr. colilor de tipar: 16 Format 70 X 100/16 Bun de tipar: martie 1990 Nr. plan
36107
IPC
Intreprinderea Poligratica Cluj B-dul 22 Decembrie 146 Municipiul ClujNapoca Romania