Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
UNIVERSITATEA Of STAT
^MirWnG'CiN 5l FAR.V.ACIE NICOLAE TESTEMlfEANU_ BIBUOTECA
Chisinau
Centrul Editorial-Poligrafic Medicina
2004
CZU 612.1/.8:616-00(075.8)
F 62
Aprobat de Consiliul metodic central
al USMF Nicolae Testemitanu cu nr. 2 din 06.11.2003
Autori: Vasile Lutan, Porfirie Cazacu, Andrei Iarovoi,
Valeriu Gafencu, Eleonora Bor, Stela Todira,
Anatol Visnevschi
Recenzenti: Aurelia Crivoi, profesor univcrsitar Victor Vovc, profesor
universitar
In cursul teoretic prezent este expusa caracteristica gcnerala (etiologia,
patogenia, manifestarile, consecintele) i particularitaple specifice ale
proceselor patologice tipice, localizate in diferite organe ?i sisteme.
Redactor coordonator: Lidia Ciobanu Redactor: Lidia Cassa Corector: Nicolae
Batranu Machetare computerizata: Ludmila Nicolau
Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cartii
Fiziopatologie medicala: Curs teoretic / Min. Sanatatii al R. Moldova. Univ.
de Stat de Medicina i Farmacie Nicolae Testemitanu; Aut.: Vasile Lutan,
Porfirie Cazacu, Andrei Iarovoi,... - Ch.: Centrul Ed.-Poligi'. Medicina, 2004.
Vol. 2. - 2004. - 549 p.
Bibliogr. pp. 547-549 (68 tit.)
ISBN 9975-907-20-2 500 ex.
612.17.8:616-00(075.8)
ISBN 9975-907-20-2
CEP Medicina, 2004 V. Lutan, P. Cazacu i alpi, 2004
CUPRINS
PREFATA.............................................................................8
29.
Fiziopatologia sistemului nervos central - conf. univ. Eleonora
Bor ... 9
29.1.
Dereglarile functiei neuronului i transmiterii transsinaptice
9
29.1.1.
Tulburarea excitabilitajii neuronale. . 11
29.1.2.
Dereglarile transmiterii transsinaptice14
29.2.
Dereglarile functiei receptiei senzitive.
Tulburarile sensibilita^ii....................................................21
29.3.
Dereglarile functiei motorii a sistemului nervos central 28
29.4.
Dereglarile receptiei nocigene ?i functiei
sistemului nociceptiv-antinociceptiv.................................36
29.4.1.
Durerea.............................................36
29.4.2.
Nociceptia.........................................42
29.4.3.
Patogenia durerii patologice.............44
29.4.4.
Sistemul antinociceptiv.....................46
29.4.5.
Patologia nocicepfiei.........................49
29.5.
Dereglarile functiei sistemului nervos vegetativ
50
29.6.
Dereglarile somnului.................................60
29.7.
Dereglarile contiinfei............................... 68
29.8.
Dereglarile activitatii nervoase superioare. Nevrozele
73
29.9.
Dereglarile licvorogenezei $i licvorodinamicii
82
30.
Fiziopatologia glandeior endocrine - prof. univ. V. Lutan 92
30.1.
Fiziopatologia hipofizei..............................92
30.1.1.
Hipo- i hipersecretia hormonului somatotrop 92
30.1.2.
Hipo- i hipersecretia hormonului adrenocorticotrop... 97
30.1.3.
Hipo- $i hipersecre{ia hormonului tireostimulant
97
30.1.4.
Hipo- i hipersecretia hormonilor gonadotropi 98
30.2.
Fiziopatologia suprarenalelor....................99
30.2.1.
Hipo- i hipersecretia glucocorticoizilorIll
30.2.2.
Hipo- i hipersecretia aldosteronului. .Ill
30.2.3.
Hipo- i hipersecretia corticosteroizilor112
30.3. Fizioopatologiaglandeitiroide....................................113
30.4.
Fiziopatologia gonadelor......................... 121
30.4.1.
Fiziopatologia testiculelor................121
30.5.
Fizioopatologia pancreasului endocrin....129
30.5.1.
Insuficienta insulinica..................... 131
30.5.2.
Insulinorezistenta............................134
31.
Fiziopatologia sistemului sanguin - prof. univ. P. Cazacu 137
31.1.
Modificarile volumului sangelui circulant. . 13 8
31.1.1.
Normovolemiile.............................. 139
-3-
31.1.2.
Hipervolemiile.................................140
31.1.3.
Hipovolemiile...................................141
31.2.
Procesele patologice tipice i schimbarile reactive
in sistemul eritrocitar.........................................................142
31.2.1.
Dereglarile proceselor de diferentiere
i proliferare a seriei eritroblastice.................................... 142
31.2.2.
Modificarile calitative in sistemul eritrocitar 145
31.2.3.
Modificarile cantitative in sistemul eritrocitar
150
31.2.3.1.
Eritrocitozele........................... 150
31.2.3.2.
Anemiile.................................. 154
31.3.
Procesele patologice tipice i schimbarile reactive
in sistemul leucocitar........................................................ 199
31.3.1.
Modificarile calitative ale leucocitelor203
31.3.2.
Modificarile cantitative ale leucocitelor204
31.3.2.1.
Leucocitozele...........................204
31.3.2.2.
Leucopeniile.............................211
31.3.2.3.
Hemoblastozele.......................213
31.3.2.4.
Leucozele.................................213
31.4.
Procesele patologice tipice i schimbarile reactive
in sistemul trombocitar......................................................229
31.4.1.
Trombocitozele................................230
31.4.2.
Trombocitopeniile............................231
31.4.3.
Trombocitopatiile.............................232
32.
33.2.
Procesele patologice in endocard.
Dereglarile hemodinamicii intracardiace.....................302
33.2.1.
Insuficienta mitrala.........................303
33.2.2.
Stenoza mitrala...............................305
33.2.3.
Insuficienta aortica.........................306
33.2.4.
Stenoza aortica...............................307
33.2.5.
Insuficienta tricuspidiana................308
33.2.6.
Stenoza tricuspidiana......................309
33.2.7.
Viciile cardiace congenitale.............309
33.3.
Dereglarile ritmului cardiac.....................311
-533.3.1.
Aritmiii datorate dereglarii automatismului
nodulului sinusal...................................................................311
33.3.2.
Aritmii datorate dereglarilor excitabilitajii
miocardului. Extrasistoliile...................................................314
33.3.3.
Aritmiile datorate tulburarilor de conductibilitate
321
33.4.
Insuficienta circulatorie - consecinta a diminuarii
afluxului de sange spre inima..............................................325
33.5.
Procese patologice in vasele sanguine. Dereglari
circulatorii
ca urmare a insuficientei vasculare......................................327
33.5.1.
Hipertensiunea arteriala (HTA) sistemica 329
33.5.1.1.
Hipertensiunea arteriala esenhala (HTAE) 329
33.5.1.2.
Hipertensiunile arteriale secundare
(simptomatice).....................................................................335
33.5.2.
Hipertensiunea in circulatia mica....343
33.5.3.
Hipotensiunea arteriala...................346
33.5.3.1.
Hipotensiunea arteriala patologica346
34. Fiziopatologia respiratiei externe - prof. univ. V. Lutan....352
34.1.
Dereglarile ventilatiei pulmonare............356
34.1.1.
Etiologia i patogenia generala a dereglarilor
ventilatiei pulmonare...........................................................358
34.1.1.1.
Procese patologice integrale ?i modificarea compozitiei sangelui...................................................359
34.1.1.2.
Procese patologice in arcul
reflex respirator....................................................................362
34.1.1.3.
Procese patologice in cutia toracica. Restrictia
pulmonara extraparenchimala.............................................365
34.1.1.4.
Procese patologice in parenchimul pulmonar
Restrictia pulmonara intraparenchimala...............................367
34.1.1.5.
Obstructia cailor aeroconductoare
superioare............................................................................378
34.1.1.6.
Obstructia cailor aeroconductoare
inferioare..............................................................................381
34.1.2.
Manifestarile i consecintele dereglarii
ventilatiei pulmonare...........................................................383
34.2.
Dereglarile difuziei gazelor in plamani....397
34.2.1.
Etiologia i patogenia generala a dereglarilor
difuziei alveolo-capilare........................................................400
34.3.
Dereglarile perfiiziei sanguine a plamanilor
401
34.3.1.
Etiologia i patogenia generala a
dereglarilor perfuziei pulmonare..........................................402
34.4.
Dereglarile transportului gazelor.............409
-634.4.1.
Etiologia i patogenia generala a dereglarilor tansportului oxigenului i a dioxidului de carbon........................411
35.
Fiziopatologia aparatului digestiv - conf. univ. V Gafencu 417
35.1.
Dereglarile motivatieialimentare.............417
35.2.
Dereglarile masticatiei............................418
35.3.
Dereglarea secretiei salivei.....................420
35.4.
Dereglarile degluti(iei. Disfagia...............424
35.5.
Dereglarile secre|iei gastrice...................426
35.6.
Dereglarile tonicitatii i motilitatii stomacului 429
35.7.
Chimostaza gastrica. Refluxul duodeno-gastric
433
35.8.
Greata. Voma fiziologica i patologica......434
35.9.
Dereglarile funcliilor protective (antiulcer) ale stomacului ....
437
35.10.
Dereglarile funcjiei pancreasului.............442
35.11.
Dereglarile secretiei i evacuarii bilei.....446
35.12.
Dereglarea funcfiilor intestinului subtire.447
35.13.
Dereglarile motilitatii intestinului sutyire457
35.14.
Dereglarile func(iilor intestinului gros.....459
36.
Fiziopatologia ficatului - prof. univ. P. Cazacu....462
36.1.
Insuficienta hepatica...............................464
36.1.1.
Etiologia insuficien(ei hepatice.......464
36.1.2.
Clasificarea insuficientei hepatice...465
36.1.3.
Patogenia insuficientei hepatice.....466
36.1.4.
Studiul experimental al insuficientei hepatice 467
36.1.5.
Dereglarile functiilor metabolice in
insuficien(a hepatica......................................................470
36.2.
Dereglarile biliogenezei i biliosecre(iei. .479
36.3.
Colestaza.................................................484
36.4.
Colemia...................................................485
36.5.
Acolia......................................................486
36.6.
Icterele i hiperbilirubinemiile.................486
36.7.
Litiaza biliara...........................................496
36.8.
Dereglarea funciiei antitoxice a ficatului. 497
36.9.
Coma hepatica........................................499
37.
Fiziopatologia rinichiului conf. univ. Stela Todira, conf. univ. A. Vipievschi...........502
37.1.
Dereglarile filtra(iei glomerulare.............503
37.2.
Dereglarile reabsorbtiei canaliculare......514
37.3.
Dereglarile secretiei tubulare..................525
37.4.
Dereglarile evacuarii urinei.....................527
37.5.
Dereglarile functiei endocrine a rinichilor533
37.6.
Insuficien(a renala...................................538
-7-
PREFATA
f
In volumul I Fiziopatologie medicala. Nozologie generala au fost expuse
lcgitatilc gcncralc ale originii, aparitiei, evolutiei ?i rezolutiei processor
patologice tipice.
in volumul II Fiziopatologie medicala. Proccsc patologice in organe i
sisteme sunt expuse particularitatile proceselor patologice tipice, loealizate
in diferite organe i sisteme ale organismului, i dcrcglarile fimctiilor
organelor i sistemelor afectate de procese patologice. Toate procesele
patologice tipice cu localizare concrcta sc manifests prin doua categorii de
fenomene: fenomene tipice nespecifice caracteristice pentru procesul
patologic (leziuni. celularc, distrofii celulare, inflamatie, dereglari
microcirculatorii i a.) i manifestari specifice pentru organul (sistemul)
afectat. Astfel, Fiziopatologia speciala dcscric evolutia i manifestarile
procesului patologic tipic localizat in fiecare organ.
-829. Fiziopatologia sistemului nervos central
Conf. univ. Eleonora Bor$
29.1.
Dereglarile functiei neuronului $i transmiterii transsinaptice
29.1.1.
Tulbumrea excitabilitatii neuronale
29.1.2.
Dereglarile transmiterii transsinaptice
29.2.
Dereglarile functiei receptiei senzitive. Tulburarile sensibilitatii
29.3.
Dereglarile functiei motorii a sistemului nervos central
29.4.
Dereglarile receptiei nocigene ?i functiei sistemului nociceptiv/
antinociceptiv
29.4.1.
Durerea
29.4.2.
Nocicepfia
29.4.3.
Patogenia durerii patologice
29.4.4.
Sistemul antinociceptiv
29.4.5.
Patologia nociceptiei
29.5.
Dereglarile functiei sistemului nervos vegetativ.
29.6.
Dereglarile somnului
29.7.
Dereglarile con$tiintei
29.8.
Dereglarile activitatii nervoase superioare. Nevrozele
29.9.
Dereglarile licvorogenezei i licvorodinamicii
29.1.
Dereglarile functiei neuronului i transmiterii transsinaptice
Neuronul este unitatea structurala $i funcfionala de baza a sistemului
nervos, specializata in recepponarca stimulilor din mediul intern i cel extern,
in conducerea impulsurilor spre structurile nervoase centrale, prelucrarea
informatiei recepfionate, elaborarea i transmiterea comenzilor spre organele
efectoare.
Din punct de vedere functional, distingem neuroni motori, senzitivi $i
asociativi.
Neuronii senzitivi receptioneaza stimulii din mediul extern $i cel intern,
precum i nemijlocit de la structurile inervate prin dispozitive specializate receptori.
Neuronii motori (efectori) prin axonul lung incrveaza organele efectoare
(mu$chii, glandcle, vasele sanguine). Din acestea fac parte celulele
piramidale din scoarta cerebrala, motoneuronii
eliberarea rapids prin exocitozS a unei cantitap mari de mediator din vezicule
in fanta sinapticS. Formarea in numSr mare a complexelor mediator-receptor
postsinaptic, in functie de tipul mediatorului ?i receptorilor postsinaptici,
produce fie depolarizare, fie hiperpolarizare locals cu efecte funcponalc
excitatoare sau inhibitoare asupra celulei postsinaptice (potenfialele
postsinsptice locale depolarizante sau hiperpolarizante, potential de actiune
sau franarea generarii lui in neuronii postsinaptici, contracpa sau relaxarea
celulelor musculare, stimularea sau franarea secrepci celulelor executoare
glandulare).
Influxurile nervoase presinaptice indue prin intermediul mediatorilor
chimici trei tipuri de modificSri ale potenfialului membranar de repaus ale
celulelor postsinaptice: potenfialele postsinaptice locale hiperpolarizante,
potentiate depolarizante ?i potenfiale postsinaptice de aepune propagate.
Potenfialele postsinaptice locale hiperpolarizante (PPSH) reprezintS
created locale ale diferenfei de potenfial a membranei fata de valoarea PRM.
De regulS, PPSH reduc local excitabilitatea celulei (sporesc pragul de
excitabilitate), de aceea mai sunt denumite potenfiale postsinaptice
inhibitoare - 1PSP. Un exemplu de mediator chimic generator de PPSH este
GABA (acidul gamaaminobutiric); cuplarea lui cu receptorul postsinaptic
mSrete conductanfa canalelor de clor.
-15Potenfialele postsinaptice locale depolarizante (PPSD) reprezinta scaderi
locale cu 10- 40 mV ale diferentei de potential a membranei fata de valoarea
PRM. PPSD sporesc local excitabilitatea celulei (scad pragul cxcitatiei
propagabile), de aceea mai sunt denumite potenpale postsinaptice
excitatoare (PPSE). Excmplu de mediator chimic generator de PPSD este
acetilcolina.
Sinapsele generatoarc de PPSD sunt numite sinapse depolarizante, iar
cele generatoarc de PPSH - sinapse hiperpolarizante.
Potenlialele postsinaptice de acfiune propagate (PA) reprezinta o variape
rapida yi de scurta durata, de mare amplitudine (110-120 mV), a
potenpalului membranei manifestata prin depolarizarea acesteia, urmata de
o polarizare in sens invers. Datorita duratei mici, PA se inregistreaza grafic
sub forma unui varf (potential de varf). La sfaritul PA conductan|ele
membranei pentru Na yi K revin la valorile din starea de repaus.
In condipile pastrarii continuitapi anatomice a SN yi a conexiunilor sale cu
organele executoare, activitatea sa normala poate fi alterata de catre factori,
care afecteaza diversele procese biofizice yi biochimice intraneuronalc yi
transsinaptice, al caror ansamblu constituie substratul starilor de excitatie yi
inhibipe. Atat generarea transsinaptica a excitapei, cat yi generarea
transsinaptica a inhibipei sunt consecinje ale starii de excitape propagata a
neuronilor presinaptici, unii eliberand mediatori chimici sinaptici excitatori neuroni excitatori - yi alpi eliberand mediatori chimici sinaptici inhibitori neuroni inhibitori.
in timp ce starea de excitape postsinaptica se poate propaga ca influx
nervos celulifug (PA propagat), starea de inhibitie postsinaptica nu se
propaga celulifug ca influx nervos, ci franeaza generarea $i propagarea
celulifiiga a excitapei.
Mediatorii yi modulatorii chimici sinaptici
c)
stimularea ncuronala cu sporirea captarii precursorilor (de ex.,
stimularea neuronilor colinergici favorizeaza captarea de catre acetia a
colinei i consecutiv sinteza acetilcolinei);
e)
administrarea substantelor care scad patrunderea precursorului
mediatorilor in neuroni, aa-zisul efect de embargou (de ex., hemicolina arc
efect de embargou asupra colinei, limitand astfel sinteza acetilcolinei);
f)
reducerca potentialului energenic, hipoxia provoaca tulburari in
transmitcreajranssinaptica prin supresia procesclor sinapticc
energodependente.
"6422$^"
AA
I 8 i Si. IQ TEC A |
v63SjrATt/. ;
$ > r AK..
]
CLA TESTEMITEANU' '
Sinteza mediatorului necesita actiunea enzimei sintetizatoare. Activitatea
enzimei sintetizatoare de neuromediatori poate fi dereglata prin:
a)
administrarea de acetilcolina halogenata sau a compuilor
stirilpiridinici (in acest caz se inhiba activitatea colinacetilazei i consecutiv
sinteza acetilcolinei);
b)
administrarea alfa-metil-dopa reduce sinteza norepinefrinei
din dopamina, transformandu-se ea insa$i in alfa-metil-norepinefrina transmitator sinaptic fals fara activitate biologica;
c)
scaderea activitatii sau deficitul glutamicodecarboxilazei,
enzimei, care transforma acidul glutamic in AGAB (in coree).
d)
sinteza acidului gama-aminobutiric poate fi deprimata de
semicarbazida, care blocheaza enzima respective sau de carenta alimentara
a piridoxinei, care este co-factorul acestei enzime.
Afectarea transportului transaxonal al mediatorului
Mediatorul sintetizat in corpul neuronului este transportat spre
terminatiunile nervoase prin microtubulii citoplasmatici formati dintr-o
proteina spccializata - tubulina. Anestezicele, enzimele proteolitice,
colchicina etc. distrug aceste formatiuni, deregleaza transportul transaxonal,
reducand cantitatea de mediator in elementele presinaptice. De exemplu,
hemocolina blocheaza transportul acetilcolinei spre terminatiile nervoase i
prin aceasta tulbura transmiterea influenjelor nervoase in sinapsele
colinergice.
Afectarea depozitarii mediatorului in terminatiile nervoase
Mediatorii se pastreaza in veziculele presinaptice in complex molecular cu
ATP i proteine specifice. Unele substance pot tulbura procesul depozitarii
mediatomlui. Aa, de exemplu, rezerpina impiedica depozitarea
norepinefrinei i serotoninei in veziculele presinaptice, iar betabungarotoxina altereaza transmiterea sinaptica chimica prin blocarea
procesului de formare a veziculelor sinaptice.
Afectarea eliberdrii mediatorului chimic
in unele cazuri, dei veziculele sinaptice sunt normale i membrana
postsinaptica este sensibila la mediatorii chimici aplicap local ionoforetic,
transmiterea sinaptica este afcctata. Aceasta are loc in urmatoarele situatii:
-18-
receptorilor postsinaptici.
Exista substante farmacologice activatoare ale receptorilor postsinaptici
(sinaptomimetice), care prin fixare pe receptorii postsinaptici mimeaza
efectele transmitatorilor fiziologici. Astfel, nicotina are cfect colinomimetic pe
receptorii muchilor striati i ai neuronilor vegetativi ganglionari, metacolina
are efect colinomimetic pc receptorii muchilor netezi, cordului i glandelor.
Fenilefrina are efect noradrenalinomimetic pe alfa-receptorii noradrenalinici,
iar izoproterenolul are cfect noradrenalinomimetic pc beta-rcceptorii
noradrenalinici.
Afectarea procesului inactivarii mediatorului chimic
Diveri agenti blocheaza enzimele inactivatoare ale mediatorului,
incetinind sau facand imposibila disocierea complexului transmitatorreccptor, prelungind actiunea mediatomlui i efectul fiziologic al acestuia.
Astfel, antiacetilcolinesterazicele (ezerina, neostigmina, compuii fosforoorganici) blocheaza reversibil colinesteraza i prin aceasta descompunerea
acetilcolinei. Antimonoaminoxidazele (pargilina, nialamida, tranilcipromina,
iproniazida, izocarboxazida etc.) blocheaza monoaminooxidaza, enzima
inactivanta a NA, dopaminei i serotoninci. Gabatransaminaza (GABAT;
enzima inactivanta a AGAB) este blocata de catre acidul valproic
(dipropilacetic) i de catre vinil-AGAB. Datorita proprietatii de a mari
concentratia AGAB in structurilc cerebrale, acidul valproic este utilizat cu
succes ca medicament antiepileptic.
-20Dereglarea activitatii autoreceptorilor localizati pe butonul sinaptic, care
are un rol reglator important de feed-back in procesul transmiterii
transinaptice (in caz de eliminare excesi va a mediatorului, scmnalcle
transmise de pe autoreceptori inhiba secretia acestuia i invers). Astfel,
potentarea efectului dopaminei (DA) pe DA-autoreceptori faciliteaza
eliminarea dopaminei.
29.2. Deregl&rile func(iei recep|iei senzitive.
Tulburarile sensibilitajii
Sensibilitatea reprezinta o caracteristica de baza a materiei vii, care
pennite o echilibrare activa a ei cu mediul inconjurator i o adaptare cat
mai adecvata la noile ccrinje. Prin senzatie se subinjelege recunoa?terea
con$tienta a unui stimul, ce actioneaza asupra organismului. Senzatia poate
fi considerate ca un proces elementar; pcrccp{ia este un proces, care include
compararea, difercntierea i integrarea catorva senzatii.
Sistemul nervos in ansamblu poate fi considerat ca fund format dintr-un
sistem de intrare (input) a informatiei, reprezentat de catre receptorii
senzoriali, dintr-un sistem de transmitere reprezentat prin fibrele nervoase,
dintr-un sistem de prelucrare(complexele neuronale din sistemul nervos
periferic ?i central) ?i un sistem de ,,ie$ire (output) $i distribute a mesajului
spre organele efectoare.
Informapile referitoare la mediul ambiant SNC le receptioneaza prin
intermediul organelor de simt (analizatorilor), specializate in perceperea ?i
prelucrarea excitafiilor, precum i in formarea senzatiilor.
Structura analizatorului include:
- portiunea periferica alcatuita din receptori, care intra in contact direct
cu agentul excitator;
groase, fac sinapsa cu deutoneuronul din comul posterior, iar axonii acestor
neuroni dau na$tere cailor spino-talamice antero-laterale.
Pe calea sistemului cordoanelor posterioare, prin fasciculele ascendente
ale lui Goll $i Burdach se transmit doar informatii mecano-receptive, pe cand
sistemul spino-talamic transmite un evantai larg de informatii somestezice
(tact difuz, cald, rece, durere). Prin cordoanele posterioare informatia se
propaga spre bulbul rahidian, unde este localizat al doilea neuron senzitiv,
axonul caruia, dupa ce se incruci?eaza la scurta distanta de la emcrgenta, se
indreapta spre talamus pe calea lemniscului median, terminandu-se in
nucleul ventro-bazal. Astfel, al treilca neuron al cailor exteroceptive se afla in
complexul ventro-bazal al talamusului, iar axonul sau proiecteaza in cortexul
somato-senzitiv ipsilateral.
Segmentul final al sistemului cordoanelor posterioare este situat in lobul
parietal (sulcus centralis), in aa-numitele arii somato-senzitiveprimara i
secundara.
Sistemul cordoanelor posterioare conduce sensibilitatea proprioceptiva i
tactila bine discriminata (epicritica), care necesita 0 evaluare i localizare
precisa, precum i o interesare mai redusa a afectivitatii.
-22I
Sistemul cordoanelor antero-laterale, sau tractul spino-talamic, conduce
semnale, care nu fac localizSri precise ?i nici viteze mari de conducere. Pe
aceste cai sunt conduse: informatiile nociceptive, excitafiile termice,
senzafiile de contact brusc, presiune, prurit i cele sexuale.
Calea spino-talamica este constituitd din trei neuroni. Protoneuronul este
localizat in ganglionul spinal, anexat radacinii posterioare. Axonul scurt
patrunde in coamele posterioare $i face sinapsa cu deutoneuronul mai ales
in substanja gelatinoasa, situata in varful coamelor posterioare, unde emit
colaterale i fibrele nervoase ale fasciculelor Goll i Burdach. Fibrele celui de
al doilea neuron, dupa ce se incrucicaza, formeaza fasciculele spino-talamic
lateral (dorsal) $i ventral. Cele doua fascicule tree prin trunchiul cerebral,
lateral fata de lemniscul medial, i dau natcrc la colaterale, care ajung in
forma|ia rcticulara mezenccfalica. Prin colaterale sunt difuzate impulsuri ce
contribuie la menpnerea starii de veghe a scoartei cerebrale $i la pastrarea
tonusului muscular.
Fasciculul spino-talamic se termina in nucleul ventro-postero-lateral al
talamusului langa fasciculul Goll $i Burdach, precum $i in nucleii nespecifici
ai liniei mediane i in nucleii intralaminari. Prelungirile corticate ale celui de
al treilea neuron talamic ajung in girusul postcentral (parietala ascendenta).
Sensibilitatea interoceptiva este asigurata de receptorii viscerali $i caile
senzitive vegetative spino-reticulo-talamo-corticale. Calea aferenta
vegetativa urea de-a lungul substantei cenu$ii periependimice, traversand
releele polineuronale ale acesteia, pana in forma{iunca rcticulara a
trunchiului cerebral de unde ajunge la nucleii reticulaji talamici ?i proiecteaza
difuz mesajele interoceptive pe intreaga suprafata a scoarjei cerebrale.
Informatiile kinestezice de dubla origine (articulara $i musculotendinoasa) sunt propagate de-a lungul axului cerebrospinal pe doua cai:
calea lemniscala rapida a sensibilitapi superficiale tactile i profunde
proprioceptive con$tiente ?i calea extralemniscala lenla a sensibilitapi
proprioceptive inconjtiente.
Prin eferen|ele sale extrapiramidale subcorticale i corticale, informatiile
miokinetice sunt preluate de sisteme reglatoare ale activitatii tonice
musculare, ajungand in zona de proiectie corticala precentrala datorita
vitezei mari de conducere, o data cu sensibilitatea proprioreceptiva
conjtienta.
Structure specifica, prin care se realizeaza orice legatura integrativa
nervoasa, este arcul reflex, iar actul integrator respectiv este numit act reflex
sau pur $i simplu reflex.
Clasiflcarea sensibilitatii
Ca tipuri de sensibilitate este descrisa sensibilitatea generala
(somestezica), care caracterizeaza toate structurile corpului omenesc ?i
sensibilitatea specified, ce coreleaza cu activitatea anumitelor organe
(vedere, auz, gust, miros).
Sensibilitatea generala include:
sensibilitatea exteroceptiva (superticiala), care are receptor! situati in
{esuturi $i mucoasele superficiale ?i care include sensibilitatea tactila,
termica ?i dureroasa;
sensibilitatea proprioceptiva (profunda) cu receptorii in articula|ii,
tendoane, muchi i care include sensibilitatea artokinetica, barestezica i
vibratorie;
sensibilitatea interoceptiva (viscerala), inifiata in receptorii viscerali.
Mai exists o clasificare a sensibilitajii dupS Head, care utilizeaza trei
criterii, ?i anume: criteriul fiziologic, biologic ?i anatomic. Conform acestei
clasificari, deosebim:
-23sensibi 1 itatea protopatica, veche din punct de vedere
filogenetic, prin care se transmit afercnfele dureroase, termice, tactile
nediscriminate, avand un amplu ecou afectiv;
sensibilitatea epicritica, noua din punct de vedere filogenetic, care
se refera la sensibilitatea tactila (include sensibilitatea elementara $i
discriminarea tactila), sensibilitatea artrokinetica (include statestezia sau
pozitia $i kinestezia sau deplasarea in spatiu a unui segment corporal),
sensibilitatea vibratorie i sensibilitatea barestezica.
Etiologia i patogenia dereglarilor sensibilitatii
Dintre factorii ctiologici fac partefactorii exogeni (mecanici, fizici, chimici,
antigenici, biologici, psiliogeiii) ifactorii endogeni (dereglari hemocirculatorii,
respiratorii, hipoxice, tumori, dishomcostazii mctabolicc, malfomiatii
congenitale).
In patogenia dereglarilor sensibilitatii somato-senzoriale sunt recunoscute
trei mecanisme de baza corespunzatoare nivelului organizarii analizatorului:
mecanismul receptoral, al cailor de conducere i cel central.
Mecanismul receptoral este determinat de perturbarile caracteristicilor
pragale, prccum ?i de numarul i densitatea repartizarii rcccptorilor.
Excitarea receptorilor depinde de caracterul ?i durata aepunii excitantului,
care determina posibilitatea adaptarii lor i, prin urmarc, micorarea
sensibilitatii.
Dereglarile somato-senzoriale, determinate de reducerea numarului sau
(i) a sensibilitatii receptorilor (dcsensitizare), sau sporirea sensibilitatii
posterioare.
-42r
Fibrele celui de-al II-lea neuron, dupa ce se incrucieaza, formeaza
fasciculele spinotalamic lateral (dorsal) ?i ventral.
Impresiile dureroase sunt conduse de fibrele superjiciale ale fascicolului
spino-talamic lateral.
Fascicolul spino-talamic se termina in nucleul ventro-postero-lateral al
talamusului, langa fascicolul Goll i Burdach, precum i in nucleii nespecifici
ai liniei mediane i in nucleii intralaminari.
Prelungirilc corticalc ale celui de-al treilea neuron (talamic) ajung in ginisul
postcentral (parietala ascendenta).
Al treilea neuron din nucleul ventro-caudal parvocelular talamic conduce
impulsurile in sens cortical in aria din girusul postcentral, la nivelul careia se
realizeaza localizarea i se determina sensibilitatea (pragul) durerii. Din
partea rostrala a acelorai nuclee talamice pomesc fibre spre cortexul frontal,
unde se realizeaza perceppa durerii.
Structurile nervoase centrale de integrare a informatiilor nociceptive
Aceste structuri, numite i creier al durerii, cuprind formatia reticulara a
trunchiului cerebral, e?alonul talamo-hipotalamic, rinencefalul, neocortexul
prefrontal i scoarja emisferelor cerebrale, la nivelul careia se realizeaza
toate componentcle afectivo-emotionale, ce atribuie coloratura durerii
psihice.
Raspunsul suprasegmentar este declanat de stimularea de catre
nocireceptori a centrilor bulbari ai ventilatiei, a centrilor hipotalamici
vegetativi (predominant simpatici), a functiei endocrine i a sistemului limbic
$i consta din hipervcntilatie, hipertonusul simpatic, cretcrea dcbitului i
travaliului cardiac, a rezistentei vasculare pcriferice, din intensificarea
catabolismului, consumului de oxigen, hipersecretie medulosuprarenaliana,
ACTH $i cortizol, ADH, glucagon. Concomitent, scade rata hormonilor cu
efect anabolizant (insulina, testosteron).
Formafia reticulara - sediul reactiilor de orientarc - are rol integrativ.
Sistemul reticular activator realizeaza o stimulare tonica i fazica a proiectiei
talamice difuze, care, la randul sau, moduleaza gradul de stare de veghe.
Semnalele nervoase, ce parvin in formatia reticulara, determina multe dintre
reactiile subcontiente la durere (indispozitie, agitade, agresivitate, fiirie
etc.).
Hipotalamusul - sediul esenpal al reactiilor de stres, asigura reactii
endocrine i viscerale ale raspunsului la durere.
-43Sistemullimbic detine nn rol complex modulator, supresor asupra atcntici,
dispozitici i motivatiei.
Cortexul cerebral arc functic discriminative i rcglcaza activitatea
subcorticala legata de durere prin mecanisme foarte complexe, dar nu este
esential pcntm pcrceptia durerii.
Neocortexul prefrontal personalizeaza durerea $i determine atitudinea
afectiva individuala, gencrand reactiilc dc adaptarc spatio-tcmporale. Aici
stimulii dolorigeni, ajuni sub forma codificata de pachete de potentiate de
Hiperalgezia - este o stare de sensibilitate modificata, caracterizata printro scadere a pragului dureros, o cretere a sensibilitatii fata de stimuli
subliminari $i adesea prin durere spontana. Reprezinta un raspuns dureros
excesiv fata de un stimul, care in mod normal nu este nocigen. Apare in
special in uncle leziuni ale nervilor periferici pe teritoriul cutanat
corcspunzator nervului lezat, in leziuni medulare i bulbare, in afcctiuni
inflamatorii tegumentare i in leziuni visccrale.
Exista doua tipuri de hiperalgezie: primara i secundara.
Hiperalgezia primara este prezenta in zona lezionala i se manifests atat
fata de stimuli termici, cat i mecanici, pc cand cea secundara poate fi
demonstrata doar fata de stimuli mecanici.
Hiperalgezia primara reprezinta mic$orarea pragului cxcitabilitatii
nociceptorilor, in legatura cu acumularea mediatorilor inflamatori
(serotoninei, histaminei, prostaglandin el or etc.), iar cea secundara are loc in
afara zonei de alteratie i este determinata de micorarea pragului
nociceptiei.
Se considera ca bradikinina este un mediator al hiperalgeziei in inflamatic.
Prostaglandinele produc hiperalgezie ?i amplified efectele inflamatorii ale
altor mediatori ca aminele vasoactive, kininele. Ele sensibilizeaza
nociceptorii la efcctul bradikininei i altor amine.
Dupa localizare, se disting hiperalgezii periferice, centrale, visceralei
cefalice.
29.5.
Dereglarile fimctiei sistemului nervos vegetativ
Sistemul nervos vegetativ (SNV) asigura o realizare reflexa, involuntara a
funcfiilor vitale (circulafia, termoreglarea, digestia, secrepa glandelor
endocrine ?.a.) i mentinerea homeostaziei mediului intern.
SNV poate fi etajat in trei niveluri - etajul inferior, mediu i superior.
Etajul inferior e constituit din structuri autonome periferice: celule
interstitiale de tip Cajal la nivelul organelor, care difera de neuronii
cerebrospinali, ramificand axoni amielinici, ce influenteaza joncjiunea
neuromusculara ori sinapse axo-axonale.
Etajul mijlociu (segmentar) e constituit din sistemul aferent $i sistemul
eferent (efector).
Caile aferente sunt constituitc din prelungirile dendritice ?i axonale ale
neuronilor scnzitivi $i asigura conducerea centripeta a informatiilor extero-,
intero- $i proprioreceptive spre centrii nervo$i, ce-^i au sediul fie la nivelul
ganglionilor vegetativi, fie in maduva spinarii sau a trunchiului cerebral. Ei
integreaza, stocheaza i prelucreaza informapile recepfionate pe cai
nervoasc aferente i elaboreaza reactiile somato-vegetative adecvate.
Caile eferente sunt reprezentate de fibrele motorii, care asigura inervatia
vegetativaa musculaturii netede viscerale $i a glandelor.
Mediatia chimica intemeuionala este asiguiata de acetilculina atat la
nivelul ganglionilor parasimpatici, cat ?i al celor simpatici. Spre deosebire de
teritoriul preganglionar, neuronii postganglionari ai caii eferente vegetative
implica mediatori chimici diferip - acetilcolina la nivelul terminapunilor
parasimpatice i noradrenalina sau dopamina la nivelul terminapunilor
simpatice.
Centrii nervo$i vegetativi sunt de doua feluri: de integrare (localizap in
formatiunea reticulara, hipotalamus, talamus i scoarta cerebrala) ?i de
2.
Trunculare (la acest nivel sunt asigurate condifii optime de
integrare a informatiei sosite pe cale nervoasa sau umorala prin intcrmcdiul
centrilor organo-vegetativi).
-533.
Rinencefalice (talamice, hipotalamice i ale formatiei
reticulare)- acest sistem integrativ realizeazS organizarea comportamentalS
orientata, menitS sS adapteze organismul la conditiile variabile exteme i
interne.
B. Segmentare
1.
Mezencefalice (constituie dereglSri ale reflexelor pupilare, de
acomodare la distantS sau la luminS, precum i a reflexelor statice de
redresare i statokinetice).
2.
Bulbare (dereglari ale reactiilor neuro-reflexe, cardiovasculare i ventilatorii, dereglari ale reflexelor de deglutitie, salivatie i
vomS, sughitul).
3.
Medulare (dereglari ale reflexelor de mictiune, defecatie,
erectie ?i ejaculare; dereglari ale tonusului vascular-vasodilatafie generala,
fenomene de $oc spinal; reactii cardiovasculare, transpiratic i piloerectie la
tncordare neuropsihica).
4.
Ganglionare.
5.
Jonctionale.
Patogenia dereglarilor vegetative
La baza dereglarilor vegetative stau procesclc de supraexcita(ic sau (i)
inhibitie in neuronii vegetativi periferici, cat i afeepunile fibrelor pre- i
postsinaptice corespunzatoare.
Deregldrile vegetative suprasegmentare sunt de natura psihovegetativa i
se manifests atat prin dereglari psihice, printre care domina fenomene
depresive, ipocondrice, astenice, isterice, cat i prin dereglari vegetative
viscerale i sistemice.
In patogenia lor un mare rol il detine dereglarca homeostazici cerebrale i
starea funcponala a creierului. E stabilita legatura dintre aparitia
paroxismclor vegetative $i fazele ciclului menstrual, anotimp, factori
meteorologici etc.
in patogenia sindromului psihovegetativ a fost demonstrat i rolul
dezechilibrului conexiunii dintre emisferele cerebrale. Astfel, prin metodele
psihologica i electrofiziologica, la bolnavii cu sindroame nevrotice $i
dereglari psihovegetative pronuntate se inregistreaza atenuarca asimetriei
funcponale a emisferelor cerebrale. Se poate afirma ca dereglarile
psihovegetative reflects afcctiunea mccanismelor integrative ale creierului,
manifestandu-se prin patologii psihice, somatice i motorii. Astfel,
-54mecanismul tulburarii funcfiei integrative a creierului joaca un rol esential in
patogenia dereglarilor vegetative suprasegmentare.
Deoarece in patogenia sindromului psihovegetativ rolul principal il detin
bolile psihogene, este indiscutabila ponderea atribuita stresului emotional, ca
factor ce determina dereglarca fiinctiilor sistemelor ncspccifice ale creierului,
provocand sindromul dezintegrarii vegetative.
La baza patologiei organice sta insuficienta morfologica a stucturilor
componente ale formatiunii limbico-reticulare (s-a demonstrat rolul
nucleelor vestibulari.
Se presupune ca somnul cu unde rapide joaca un mare rol in maturizarea
functionala a SNC. Unii autori afirma ca in timpul fazei paradoxale a somnului
se produc procese reparative a proteinelor, acidului ribonucleic ?i a
rezervelor catecolaminice.
Se mai considera ca in faza paradoxala decurg procese esentiale de
consolidare a memoriei. Anume in aceasta faza se produce $i prelucrarea
programei de comportament, ce-i are realizare ulterior in vise. Visele atesta
ca somnul nu este o stare total lipsita de con?tiinta ca narcoza sau coma. In
timpul viselor se aduce in lumina contiintei experienta anterioara (din punct
de vedere fiziologic, visele reprezinta o trezire corticala spre lumea interoiara
asupra experientei proprii).
Daca somnul este considerat ca una din formele de adaptare a
organismului la factorii mediului inconjurator, evident ca mecanismele
serotonin- $i adrenergice ale somnului detin un rol important in procesele de
adaptare in general.
Cele doua modal itafi de somn, de$i diferite comportamental, sunt intim
legate intre ele, in sensul ca somnul lent ar actiona ca un mecanism primar
de inducere a somnului paradoxal sau ca o prcconditie a acestuia.
Somnul este unanim considerat ca rezultatul unei activitati nervoase, dar
mecanismele sale fiziologice au fost diferit interpretate: oboseala sinaptica
a neuronilor SAA, suprimarea stimulilor aferenti interoceptivi activatori,
hiperactivitatea centrilor ce indue somnul (prin stimuli monotoni care nu
trezesc interes, dar produc fenomenul de obinuin(a), concomitent cu
slabirea activitatii centrilor de trezire.
S-au acumulat dovezi, care pledeaza pentru existenta unor mecanisme
sincronizatoare, localizate in regiunea rostrala a tractului solitary a nucleului
reticular ventral adiacent. Ipoteza cxistentei, pe langa sistemul reticulat
activator, a unui grup antagonist sincronizator in trunchiul
-62cerebral inferior apare astfel destul de plauzibila, ramanand insa nerezolvat
mecanismul prin care acest grup i$i exercita efectele, precum $i
interactiunea cu SAA. O explicate simpla ?i atractiva ar fi aceea ca fiecare
acfioneaza intr-o maniera diferita asupra peacemaker-lui talamic, rezultatul
final (somn sau trezire) fiind dependent de gradul relativ al activitatii fiecarui
grup.
Regiunea sincronizatoare poate opera prin inhibitia SAA de care este
reciproc legata, ambele fund influentatc de sistemele cortico-reticulate,
somnul sau trezirca fund astfel rezultatul unor interactiuni mult mai
complexe. Distrugerea experimentala a structurilor cerebrate, anterior
chiasmei, sau a suprafcjei orbitalc neocorticale produce hiperactivitatc $i
insomnie, iar stimuiarea cu frecvenfa joasa a acestor regiuni determina
sincronizare i somn.
Mecanismele biochimice ale somnului
Bazele biochimice ale somnului pana in prezent nu sunt pe deplin definite.
Este foarte probabil ca aminele biogene si, in special, serotonina, sa induca
$i sa controleze starile de veghe ?i de somn. Implicarea serotoninei in
biochimia somnului e sugerata de o serie de constatari. Astfel, L-triptofanul
prelungetjte faza paradoxala a somnului, iar rezerpina, care produce o
30.5.3.
Hiposecretia progesteronului
30.6. Fiziopatologia pancreasului endocrin
30.6.1.
Insuficienta insulinica
30.6.2.
lnsulinorezistenta
30.1. Fiziopatologia hipofizei
30.1.1. Hipo- si hipersecrefia hormonului somatotrop
Hormonal somatotrop (growth hormone, GH, hormonul creatorii,
somatotropina) este un hormon de natura proteica, secretat de catrc celulele
acidofile ale adenohipofizei. Gratie structurii proteice, GH poseda
specificitate de specie, din care cauza hormonul extras din hipofiza
animalelor nu este cficient pentru terapia substituiti va a insuficientei
hormonale
-92m
la om. Doar somatotropina umana sau cea otyinuta prin ingineria genica
poseda un efect terapeutic la om. Astfel, pana in anul 1985, terapia
insuficientei GH se efectua cu extract din hipofiza umana. Ulterior, a devenit
accesibila somatotropina derivata din ADN recombinant, sursa limitata doar
de pretul inalt al preparatului. Terapia substituitiva cu GH inceputa la copii
estc continuata pana la definitivarea cre?terii sau de comun acord intre
medic $i familie, in momentul in care copilul a atins indici satisfacatori
antropometrici (statura).
Reglarea secrefiei GHse efectueaza prin multiple cai de catre
nerotransmitatori, care, la randul lor, moduleaza secretia hipotalamica a
somatoliberinei (GH-relcasing hormone, GHRH) $i somatostatinei (SS).
Dupa separarea i clonarea receptorilor pentru GHRH i somatostatina a
fost studiata in detalii fiziopatologia neuroreglarii secretiei GH. A fost stabilit
ca GHRH se lcaga de receptorii specifici de pe membrana somatotropilor
hipofizari ?i stimuleaza secretia GH prin mecanisme intracelulare cAMP i
Ca24 - dependente.
Sopmatostatina se leaga de o familie de rcccptori specifici (SS-receptori,
SS-R) de pe membrana somatotropilor hipofizari, inhiba adenilatciclaza cu
reducerea influxului de calciu $i secretiei (dar nu i sintezei) GH. SS-R sunt
expresati nu numai in celulele somatotrope pituitare, dar $i in celulele
hipoptalamice, unde acetea moduleaza secretia SS $i GHRH. Astfel, infuzia
somatostatinei barbatilor tineri mic$orcaza amplitudinea $i frecvcnfa
patcmului secretor al GH, ceea ce demonstrcaza ca somatostatina inhiba nu
numai secretia GH, dar i cea aGHRH.
Transportul somatoliberinei i al somatostatinei din nucleele
neurosecrctoare ale hipotalamusului spre hipofiza se efectueaza prin
sistemul portal hipofizar, capilarele caruia inconjoara celulele acidofile
adenohipofizare, iar transportul GH spre structurile-tinta periferice se
efectueaza prin circulatia sanguina sistemica.
Secretia GH este pulsatila, predominant in orelc nocturne, din care cauza
concentratia hormonului in sange ziua este joasa. Metodele contemporane
ultrasensibile de dozare (imunofluorimctrice ?i chemiluminescentc) cu
performanta de 0.013 pg/litru au descoperit un nivel bazal inferior de
secretie a GH (cca 0.020-0.05 pg/litru) i caracterul pulsatil al secretiei
dependent de sex. Diapazonul secretiei GH in timpul zilei la adulti $i copii
in care actiunea GCs consta doar dintr-un efect (de ex., permisiv, suprcsiv,
stimulator sau preparativ). Principial, toate actiunile pot avea loc in fiinctie
de concentratia GCs, curba doza-cfect, de rcceptorii prin care se cfcctueaza
modificarile.
Deoarecc cfectelc GCs se manifesta din momentul in care hormonii se
leaga de receptorii sai, perioada latenta este de la cateva minute pana la
cateva zile, iar actiunea hormonului dureaza de la cateva ore pana la zilc i
saptamani, in functie de durata vietii mARN i proteinelor ce transmit efectul.
Durata actiunii hormonilor poate avea influenta majora asupra raspunsului.
Excesul de GCs este benefic sau fara consecinte nocive timp de cateva zilc,
insa devine fatal in cazul in care dureaza mai mult.
Or, GCs (in apararea primara a organismului prin evitarea superloviturii i
reduc cfectelc potential nocive ale primei linii de aparare.
Activitafile biologice ale GC in stres
Majoritatea organismelor i sistemelor fiziologice sunt susceptibile la
actiunea GCs. Cclc mai bine studiate cfecte ale GCs sunt urmatoarclc:
tonusul cardiovascular, volumul lichidelor i raspunsul la hemoragie,
imunitatea ?i inflamatia, metabolismul, functiile neurale i comportamentul,
reproductia.
Efectele cardiovasculare a GCs constau in crc$terea presiunii arteriale,
frccvcntci cardiace i debitului cardiac, cu redistribuirea sangelui pentru
muchi prin constric(ia vaselor renale i mezenteriale i dilatarea vaselor
muchilor schelctici. Acestc cfecte ale GCs sc datorcaza cfcctului inotrop
pozitiv al GCs $i actiunii lor permisive pentm catecolamine. Efectul permisiv
al GCs pentru catecolamine se traduce prin creterea sintezei de
catecolamine in structurilc adrenergicc (indue fenilalanin-N-metiltransferasa
(PNMT), prelungirea ac(iunii CA in jonctiunile neuromusculare prin inhibitia
recaptarii catecolaminelor din fanta sinaptica i prin micorarea nivelului
periferic de COMT (catecol-O-metiltransferasa) i MAO (monoamino- xidaza) enzime, care degradeaza catccolaminele, prin sporirca sensibilitatii
sistemului cardiovascular (maresc capacitatea de legare i afinitatea
-108receptorilor adrenergici in muchii netezi vasculari, a receptorilor G cuplati cu
proteinele i maresc sinteza de cAMP induse dc CA). in mod indirect, prin
inhibitia sintezci de PG, GCs blocheaza efectul vasodilatator al acestora. In
majoritatea cazurilor, GCs facilitcaza interactiunea simpatica, iar efectul
fiziologic predominant este cre$terea permisiva a activatici cardiovasculare
in stres. Astfel, prin actiunea sa permisiva, GCs mediaza componenta
cardiovsaculara a stresului. Mobilizarea de catre GCs a tonusului
cardiovascular constituic adaptarca vitala la stres. Diferiti stresori demareaza
activatia cardiovasculara; acest efect este primordial mediat de SN simpatic,
iar GCs amplified acest efect. Inlaturarea GCs abolete raspunsul
cardiovascular la stres.
Hemoragia este un stresor special, diferit de altc feluri de stres prin cre?
terea secretiei argininvasopresinei (AVP) i reninei, cu vasoconstrictie i
retinerea apei. Cruciala pentru hemoragie este hipersecrctia (supralovitura)
dc AVP, din care rezulta vasoconstricf ia in circulatia hepatica i coronariana.
Aceasta produce ischemie $i ulterior insuficienta coronariana i hipoglicemic
profunda (lipsa pcrfiiziei hcpatice minimalizeaza gluconcogeneza). GCs
exces a acestuia.
Hipoaldosteronismul se intalne?tc mai rar $i cste in relatie cu defectele
enzimaticc in suprarenale, adrenalectomie, cu dereglarea mecanismelorde
activare a sistemului renina-angiotensina-aldosteron. Se manifesto prin
pierderi excesive de sodiu cu urina, hiponatricmie, retinerea potasiului i
hiperkaliemie, astenie musculara $i nervoasa, hipotensiune arteriala,
bradicardie, bloc atrioventricular.
30.2.3. Hipo- fi hipersecretia corticosteroizilor sexuali
Forma congenitala a hipersecrefiei corticoizilor sexuali estc cauzata de
hipcrplazia congenitala a suprarenalclor $i se manifesta prin modificarea
organelor sexuale la natere - izosexuala la baieti i heterosexuala la fete.
Labaieti se manifesta prin tcsticule mici, penis dezvoltat, pilozitate
pronuntata, oprire in cretere. La fete survine pseudohcrmafroditismul,
intcrsexualitatea, hipertrofia clitorisului cu aspect de penis i a labiilor mari,
pilozitate pubiana androgena, voce ingroata, hirsutism.
Altc forme de hipersecrcfic sunt cauzate de tumori ale corticosuprarenalelor, hipersecretia ectopica de corticosteroizi sexuali, insuficicntade 21hidroxilaza cu scadcrea secretici cortizolului, hipersecretia de ACTH $i
stimularea sintezei androgenelor. Se manifesta la baieti prin azoospermie
(forma feminizanta), atrofie testiculara, iar la fetite - prin atrofie uterogcnitala, lipsa dezvoltarii glandelor mamare, amenoree, inversiunea
instinctului sexual, virilism, hirsutism.
Sindroamele adrenogenitale sunt in relatie cu secretia de catre
suprarenale a androgenelor i estrogenelor. Manifestarile clinice depindde
sex, varsta i de hormonii sccretati in exces (androgene sau estrogene) i se
manifesta prin doua forme - izosexuala i heterosexuala. La barbati, secretia
excesiva de androgene (androstendion i adrenosteron) provoaca inhibitia
-112secretiei hormonilor gonadotropi cu atrofierea ulterioara a glandelor sexualc.
La femei are loc atrofierea caracterelor sexualc primare, involutia
caracterelor sexuale secundare, masculinizarea, musculatura viguroasa
(actiunea anabolica a androgcnelor). La baieti are loc pubertatia precoce, iar
la barbap se evidentiaza efectul anabolic.
Hipcrsecrepa estrogenelor provoaca la feti{c pubertapa precoce, la
barbati - involupa caracterelor sexuale secundare, feminizarca.
30.3. Fiziopatologia glandei tiroide
Hormonii tiroidieni. Sinteza hormonilor tiroidieini consta din cateva
procese. Initial, tireocitele capteaza din sange i concentreaza ionii de iod.
Iodul alimentar provine din apa potabila, din sarca iodata ?i din paine (de ex.,
in SUA), din mcdicamentc, din dezinfectantele ce contin iod, din preparatele
de contrast radiologic. In gcnere, aportul de iod este de cca 200- 500megpe
zi. In regiunile geografice cu o carenta severa de iod aportul zilnic poate
constitui doar 10 meg. Iodul alimentar este rapid absorbit din intestin in
sange $i impreuna cu iodul extras din tiroxina (T4) la deiodinare constituie
pool-ul extraglandular al iodului anorganic, echilibrat dinamic cu glanda
tiroida $i rinichii. Cantitatea de iod captata zilnic de tiroida din sange este de
cca 100 meg. Perioada de injumatapre a iodizilor in plasma sanguina la
persoanele fata afeepuni renale este de 2-5 ore. La subiectii normali, care
consuma zilnic cca 150 micrograme de iod, clearance-ul iodului este de 1025 ml pe minut; clearance-ul renal este de 30 ml pe minut; acesta rezulta
predominant din filtratia glomerulara, deoarece nu exista date privind
secrepa tubulara sau transportul activ al iodului.
Ionii de iod sunt incorporati in tiroida contra gradientului de concentrate.
Aici ei sunt transferati in compuji organici de catre peroxidaza tiroidiana ?i
eliminati din celula in lumenul foliculului. Concomitant, in reticulul
endoplasmatic granular are loc sinteza polipeptidei tineoglobulina.
Tireoglobulina este proteina-matrice, pe care se sintetizeaza hormonii
tiroidieni in glanda tiroida. Tireoglobulina este o glicoprotcina, care
incorporeaza $i contine cca 110 radaicali ai tirozinei ?i are funepe de
iodinare. Tireoglobulina sintetizata in reticulul endoplasmatic ulterior este, de
asemenea, eliminata prin exocitoza prin partea apicala a membranei
citoplasmatice a tireocitului in lumenul foliculului. Tireoglobulina este locul
de asambalre a iodtironinelor din iodtirozine - cuplul din doua molecule de
diiodtironina rezulta tetraiodtironina (T4, tiroxina), iar cuplul diiodtironina $i
monoiodtirozina rezulta triiodtironina (Tj). In tireocite, protcazele cliveaza
tireoglobulina in molecule de tetra- $i triiodtironina, sccretate in circulatia
sanguina i limfatica.
Sinteza hormonilor tiroidieini este reglata de hormonul tireotrop (TSH)
(mecanismul extratiroidian) i de concentratia iodului in sange (mecanismul
intratiroidian). Hormonul tireostimulant (TSH) este o giicoproteina secretata
de celulele bazofile adenohipofizare. Secretia hormonului tireostimulant este
reglata la nivel hipotalamic de catre tiroliberina, iar la nivelul adenohipofizei
de catre hormonii tiroidieni (forma libera) prin mecanismul de retrocontrol
negativ. Mecanismul intratiroidian consta in urmatoarele. La aportul excesiv
de iod, acesta
-113inhiba incorporarea ionilor de iod in compu?ii organici ?i reduce sinteza
hormonala (efectul Wolff-Chaikofl), iar in caz de carenta de iod tireoglobuiina
este pufin iodata, sporejte raportul MIT/DIT, este faforizata sinteza de T3 in
raport cu sinteza de T4. Or, exista un mecanism adaptational destinat de a
produce un hormon de acti vitate biologica mai mare - triiodtironina.
TSH interactioneaza cu receptorii specifici de pe membrana tireocitelor,
stimuland prin intermediul mesagerilor secunzi intracelulari captarea ?i
oxidarea iodului, incorporarea acestuia in tireoglobuiina, proteiliza
tireoglobulinei i formarea hormonilortiroidieni ~T4 ?i T3 actiune stimulatoare
asupra secrepei hormonilor tiroidieni au alimentele proteice, temperatura
joasa, intunericul, gestatia, parturitia, iactatia; din contra - temperatura
inalta, lumina putemica inhiba activitatea tiroidiana.
Hormonii tiroidieni tetraiodtironina (T4) i triiodtironina (T3) circula in
sange in forma lcgata cu proteinele transportoarc - TBC1 (thyroxine binding
globulin) sau albumina; variatia formelor de transport modifica bilanful
hormonal. Astfel, in cazul in care TBG este crescuta, se marete ?i
concentratia de T4 total paralel cu concentratia normala de T4 liber (de ex., in
gestatic, la administrarea de hormoni estrogeni sau progestativi); daca
nivelul de TBG este diminuat, scade, de asemenea, concentratia de T4 total
in timp ce concentrajia de T4 liber este normala (in sindromul nefrotic, ciroza
hepatica).
neoglucogeneza.
Hormonii tiroidieini activeaza sistemele simpatoadrenal i cardiovascular,
stimuleaza eritropoieza, secretia glandelor digestive ?i apetitul.
Efectele morfogenetice constau in dezvoltarea somatica, formarea SNC in
perioada embriogenezei i postnatala timpurie.
Estimarca funefiei glandei tiroide se efcctueaza prin explorarea funepei
bazale sau dinamice a tiroidei; captarea $i distributia intratiroidiana a iodului
radioactiv; efectele pcriferice ale hormonilor tiroidieni. Dozarea statica
include masurarea iodemiei sau ioduriei timp de 24 ore; analiza formelor
libere - T4 liber (normal 11-23 pmol la litru) ?i T3 liber (normal 3-8 pmol la
litxu). (Demenfionat ca in cazul prezen(ei anticorpilor anti- T3, se mdrcte
artificial valoarea T, liber). Pentru practica cotidiana este suficienta dozarea
T4 $i TSH. Din altc probe fac parte: tireoglobulina, care este dozata pentru
monitorizarea canceralui tiroidian i care este crescuta i in unele forme de
tiroidita, la fumatori, la gravide, la persoanele cu gu?a, in prezen|a
anticorpilor anti-TG $i scazuta in tireotoxicoze.
Calcitonina secretata de celulele C ale tiroidei poate fi dozata prin
determinarea atat a secre|iei bazale, cat $i a celei stimulate prin
administrarea pentagastrinei. Hipersecretia calcitoninei permite
diagnosticarea hiperplaziei celulelor C, a carcinoamelor tiroidiene medulare;
ea poate fi majorata in tiroidita cronica, insuficienta renala, in hipercalciemie,
hipergastrinemie.
Masurarea cheltuelilor totale de energie in conditii bazale (metabolismul
bazal) prin calorimetria indirecta este, de asemenea, un indiciu al secrejici
tiroidiene.
Teste dinamice. Administrarea intravenoasa a 200 pg de TRH
(Thyrotropin-Releasing- Hornone) genereaza secrejia de TSH maximum peste
30 minute. Testul cu TRH apreciaza reactivitatea tireotropului adenohipofizar,
care depinde de integritatea celulelor tireotrope, de nivelul hormonemiei excesul de hormoni tiroidieni endo- sau exogeni inhiba raspunsul tireotrop.
Raspunsul tireotrop permite diferen(ierea hipotiroidismului central hipofizar
(secundar) de cel periferic (primar). Lipsa raspunsului la TRH in perioada
tratamentului gu?ei sau a canceralui tiroidian cu hormoni tiroidieni atesta o
inhibitie fiziologica tireotropa.
Scintigrafia fi curbele de fixafie
Captarea iodului radioactiv de catre tiroida necesita o injeepe de iod
radioactiv (I131 sau ll!), seexprima in procente de iod captat in raport cu doza
totala administrata (normal - 20%
-115catre ora a 6,40% catre 24 ore) ?i reflecta secrejia hormonala bazala, care
este ridicata in caz . de hipertiroidism. Aceasta proba este contraindicata
gravidclor ?i copiilor, in supraincarcarea organismului cu iod (medicamente
iodate).
Scintigrafia izotopica ofera o imagine a giandei i se efectueaza cu
Tehnetiu 99, insa doar scintigrafia cu iod radioactiv corespunde imaginii
functionale a giandei. Astfel se poate studia aspectul functional al unui
nodul, care poate fi fierbinte in caz de hiperfixajie sau rece in caz dc
hipofixatie.
Dozarea autoanticorpilor anti-peroxidazici (anti-TRO) este informativa in
hipercoagulare.
Corecpa patogenetica a homeostaziei in coma cetoacidotica urmare$te
lichidarcadeficicntei de insulina, rehidratarea i resalinizarea organismului,
rcstabilirea echilibrului acido-bazic i a rezervelor de glicogen.
30.5.2. Insulinorezistenfa
Diabetul zaharat tipul II se caracterizeaza prin disfuncpa beta-celulelor
pancreatice i rezisten|a la insulina a majoritatii Jesuturilor-tinta periferice:
muchi scheletici, ficat, rinichi, (esutul adipos. Cercetarile genetice au
determinat ca la progenitura de la parintii cu diabet II se intalne^te primar
atat rezistenja la insulina, cat i disfuncpa beta-cclulcor.
Descori rczistcnta insulinica este sinonimizata cu incapacitatea depozitarii
glucozei la stimularea cu insulina masurata prin intermediul testului
hiperinsulincmic-cuglicemie (create toleranta la insulina, din care cauza
este marita i doza insulinei necesare pentru mentinerea euglicemiei).
Ulterior, atentia investigatorilor a fost concentrate asupra insulinorezistentei
organelor responsabile de captarea glucozei (mu?chi, (esutul adipos). In
afara de aceasta, se studiaza i lipoliza, i producpa de glucoza prin
glicogenoliza- procese ce sunt inhibate de insulina. Or, in insulinorezistenta
captarea glucozei este inhibata, iar lipoliza i productia endogena de glucoza
scapa de sub controlul insulinei.
Pe langa mu?chi i ficat, tesutul adipos este a treia arie metabolica de
actiune a insulinei. O implicate majora in metabolismul glucidic constituie
reglarea de catre insulina a lipolizei i delivrarii in circula(ie a glicerolului i
acizilor grai liberi (AGL). Glicerolul rcprezinta o sursa pentm sinteza
endogena
- 134-
r
de glucoza, iar concentratia sporita de AGL contribuie la dezvoltarea
insulinorezistenfei muchilor. Or, din rezistenta tesutului adipos la actiunea
antilipolitica a insulinei rezulta eliberarea in exces a AGL i glicerolului,
influentand nefavorabil homeostazia glucozei.
In insulinorezistenta (la pcrsoanelc cu diabet II) create considerabil doza
de insulina exogena, care stimuleaza captarea glucozei de catre (esuturi i
inhiba producjia de glucoza endogena.
Lipoliza cste cel mai sensibil proces la insulina: la persoanele cu diabetul II
doza de insulina, care inhiba lipoliza, este de 2-3 ori mai mare decat la
persoanele sanatoase. Aceasta indica faptul ca tesutul adipos este la fel de
sensibil faja de insulina, ca i muchii sau ficatul.
Or, irul de procese aranjate in ordine descrescanda a sensibilitapi lor fata
de insulina este urmatorul: lipoliza - produc|ia endogena de glucoza captarea glucozei.
Patogenia insulinorezistenfei
Insulinorezistenta reflecta defectul actiunii insulinei predominant in
mu$chii scheletici ?i ficat,
Cauzcle majore ale insulinorezistentei mu$chilor in stadiul prediabetic
sunt: predispozitia genetica, obezitatea i hipoactivitatea fizica.
In insulinorezistenta i diabetul II au fost relevate defecte in lantul
semnalizarii insulinice. La nivel celular semnalizarea insulinica incepe cu
fixarea insulinei pe receptorii celulari specifici, ceca ce stimuleaza
autofosforilarea subunitapi intracelulare a receptorului. Reducerea
autoactivarii receptorilor insulinici de pe miocite i adipocite a fost depistata
la paciienjii cu diabetul II. S-a demonstrat ca obezitatea este factorul major,
ce contribuie la instalarea activitatii reduse a receptorilor insulinici, fapt ce
sugereaza concluzia ca reducerea activitatii kinazice a receptorilor este
secundara i consecutiva obezitatii, hiperinsulinemiei i hiperglicemiei.
Exista date convingatoare despre caracterul creditar al diabetului II.
Genele-candidati sunt: gena ce cloneaza receptorii insulinici, subunitatea
intracelulara, proteinkinazele, glucokinaza hepatica, glicogensintaza,
proteinfosfataza.
Obezitatea i lipsa exercitiilor fizice sunt factorii majori ce contribuie la
dezvoltarea insulinorezistentei. S-a stabilit ca exercijiile fizice sporesc
31.1.1.
Normovolemiile
31.1.2.
Hipervolemiile
31.1.3.
Hipovolemiile
31.1.4.
Hemoragia
31.2. Procese patologice tipice $i schimbarile reactive In sistemul eritrocitar
31.2.1.
Modificarile cantitalive in sistemul eritrocitar
3/. 2. /. /. Eritrocitoze/e
31.2.1.2.
Anemiile
31.3. Procese patologice tipice $i schimbarile reactive In sistemul leucocitar
31.3.1.
Modificarile calitative ale leucocitelor
31.3.2.
Modificarile cantitative ale leucocitelor
31.3.2.1.
Leucocitozele
31.3.2.2.
Leucopeniile
31.3.2.3.
Hemoblastozele
31.3.2.4.
Leucozele
31.3.2.4.1.
Etiologia leucozelor ca si a a I tor tumori este
multilateral studiata, dar defmitiv nu e elucidata
31.3.2.4.2.
Patogenia leucozelor
31.3.2.5.
Limfoamele
31.4 Procese patologice tipice i schimbarile reactive in sistemul trombocitar
31.4.1.
Trombocitozele
31.4.2.
Trombocitopeniile
31.4.3.
Trombocitopatiile
- 137Sangele, ca un component structural al organismului, reprezinta un sistem
integral complicat, rezultatul final al funcponarii caruia e realizarea
principalelor procese fiziologice - nutrifia, respiratia, secre(iaiexcrefitn
Sangele reprezinta un tesut lichid circulant, constituit din compartimenffll
solid (elementele figurate ale sangelui - eritrocitele, leucocitele,
trombocitele) i cel lichid (plasma), substante organice i anorganice.
Datorita faptului ca in sangele periferic sunt prezenti anticorpi, antitoxine,
material plastic i energetic, hormoni $i substance biologice actMU precum i
datorita propricta|ii fagocitare a leucocitelor, sangele realizead] i funcpa de
protecjie i de integrare a organismului pe calea umoralM Sangele, realizand
multitudinea de funcpi, reprezinta unul dincelemii importante tesuturi, ce
asigura mentinerea homcostaziei organismului.
Prin uiTnare, cunoa$terea proceselor patologice tipice i a schimbariM
reactive (calitative i cantitative), aparute in organele hematopoicticejim
sangele periferic, precum $i studierea patogeniei acestor procese 9
modificari, in mare masura, contribuie la stabilirca diagnosticului corectfi
efectuarea tratamentului rational nu numai al bolilor sistemului sanguin, dar
i al altor maladii.
31.1.
Modificarile volumului sttngelui circulant
Volumul total de sange la omul sanatos constituie la barbafi aproximaw 55,5 litri, la femei -4 litri (7-8% din masa corporala). In circulate sea
aproximativ 3,5-4 litri (sangecirculant) $i circa 1,5 litri estedepozitatM ficat,
plamani, vasele organelor cavitatii peritoniale (sange depo:itat)M diverse
stari patologice, volumul sangelui circulant poate fi normal, maritsa*
mic^orat.
- 159-
11- a a sarcinii
Patogenie
Dereglarea sintezei ADN in erifronormob!a$ti
lui
I
Reprimarea maturapei eri tronormobla$t i loror
Instalarea
eritropoiezei
megaloblastice
Instalarea
eritropoiezei
incfcctivc
00 O)
1
se poate provoca leucoza prin intermediul radiatiei ionizante. Sunt date, care
demonstreazS crcjterea numarului de bolnavi cu leucoza dupa tratamentul
efectuat cu raze Roentgen $i cu izotopi radioactivi, considerap ca agenti
leucemogeni.
S-a dovedit la fel ca radiatia ionizantS poseda o actiune lezanta specifics
asupra cromozomilor din celulele tumorale.
Rolul factorilor chitnici. In experiment s-a demonstrat posibilitatea de a
provoca leucoza la animale prin administrarea unor substante cancerigene,
cum sunt: metilcolantrenul $i dimetilbenzantracenul. Se poate stimula
leucozogeneza cu metabolipi triptofanului i tirozinei. S-a demonstrat ca
leucoza poate apSrea mai frecvent la lucratorii care au contact direct cu
benzolul $i alp solventi organici etc.
Rolul virusurilor. Exists date experimentale convingStoare, ce dovedesc
originea virotica in aparipa leucozelor. In urma cercetarilor tiintiflce
experimentale, au fost descoperip virupi oncogeni - gene, care, instalandu-se
in genom, pot influenta proliferarea incontinua a celulei.
Originea virotica a leucozelor la oameni actualmente se pune in discupe,
de$i este constatatS originea virotica a limfomului Burkitt (virusul Epstain
Barr, ce confine ADN). La oamenii bolnavi de unele forme de leucoza s-a
evidential in celulele leucemice enzima transcriptaza inversS (ADN
-polimeraza ARN dependents) - indicele indirect, ce argumenteazj postulatul
cS leucoza poate fi provocatS de virusul oncogen, care conpne ARN.
TotodatS, a fost dovedit faptul cS proliferarea sporitS a celulelor limfoide
in limfomul Burkitt este determinatS de mutabilitatea majorats a celulelor cu
aparipa de mutapi specifice, aceasta demonstrand originea mutaponalS, dar
nu infeepoasa a acestei tumori.
Rolul ereditdfii. In aparipa leucozei pot avea important i particularitStile
ereditareale hematopoiezei. De exemplu, sunt constatate cazuri de aparitie a
leucozei in familiile unde s-au mai inregistrat imbolnSviri cu asemenea forme
de leucoze.
S-a constatat o freeventa de imbolnaviri de leucozS cu mult mai mare la
bolnavii cu anomalii cromozomiale (boala Down, sindromul Klinefelter,
Turner), la bolnavii cu defecte ereditare ale sistemului imun etc.
A. Vorobiov, analizand rolul factorilor etiologici in aparitia leucozelor,
trage concluzia ca orice forma concreta de leucoza poate fi conditional fie de
factorii exogeni, fie de predispozitia endogena, sau de combinarea ace$tor
factori. Mai mult decat atat, aceti factori de sine statator nu provoaca
leucoza, ci determina mutabilitatea sporita a celulelor, conducand la
producerea de mutapi specifice i formarea de noi clone mutante.
Patogenia leucozelor include elucidarea urmatoarelor fenomene $i
procese patologice:
A. Atipismul tumoral;
B. Originea clonala in producerea leucozelor;
C. Progresia tumorala a leucozelor.
-214A. Atipismul tumoral. Prima particularitate in patogenia leucozclor e
transformarea programei gcneticc normale a celulei in programa atipismului
tumoral, determinat dc schimbarile aparute in genom sub actiunea factorilor
normale, ci aparitia la inceput a unci celule mutante, iar mai apoi a multimii
de celule tumorale, deci, a unei clone leucozice.
C. Progresia tumorala este a treia particularitate necesara in patogenia
leucozelor. La baza progresiei tumorale sta variabilitatea sporita
cromozomiala a celulelor lcucozice, ceea ce conduce la aparitia de noi clone
mutante in clona tumorala primara, determinand astfel variabilitatea
capacitatilor tumorii respective.
S-a demonstrat faptul ca, din momentul leziunii primare a celulei pana la
transformarea urmailor ei in celule tumorale, trebuie sa aiba loc un ir
repetat deshimbari in aparatul genetic al celulei.
Prin urmare, progresia tumorala in esenta sa reprezinta un mecanism de
credere, de amplificare a intensitatii de malignizare a procesului tumoral.
Hemoblastozele, de regula, in dezvoltarea lor parcurg 2 faze:
a) monoclonala, numita forma benigna (forma u?oara) a leucozei i
b) policlonala - forma maligna (forma severa).
Deosebim urmatoarele legitafi ale progresiei tumorale:
1) transformarea leucozei monoclonale in cea policlonala;
2) transformarea leucozei alcucemice in cea leucemica;
3) metastazarea hematoblasozelor extramedulare in maduva osoasa;
4) metastazarea celulelor leucozice in organele la distanta de cele
hematopoietice i in (esuturile extramedulare;
5) reprimarea hematopoiezei normale prin aparitia anemiei,
trombocitopeniei i leucocitopeniei;
6) inlocuirea celulelor diferenfiate cu celule blaste denota transformarea
leucozei aleucemice in cea leucemica;
-2197)
pierdcrea specificitatii citochimice a celulelor blaste, facandu-le sa
devina neidentificate prin reactii citochimice;
8)
modificarea formei nucleelor celulelor blaste - de la cea rotunda la
o forma nercgulata cu o suprafata mult mai mare;
9)
metastazarea extramedulara a hcmoblastozelor denota aparitia
unci noi clone dc celule leucozice;
10)
cre$terea rezistentei leucozei la tratamentul citostatic denota
trccerea (transformarea) formei monoclonale in cea policlonala; apare o
etapa calitativ noua (mai severe, mai maligna) in dezvoltarea acestei tumori.
Aadar, progresia tumorala reprezinta schimbarilc calitativc aparute in
structure celulelor leucozice ca rczultat al variabilitapi sporite a aparatului
genetic, ce conduce la instalarea formei tumorale policlonalc cu aparifia $i
selectia de noi clone mutante.
Prin urmare, datele citogenetice, care au confirmat schimbarile
cromozomiale in celulelc leucozice i cele experimentele, ce au demonstrat
transmiterea AND-lui din celula leucozica in cclula normala cu transformarea
acesteia in cclula leucozica, precum i in conformitate cu legitatile progrcsiei
tumorale, ne impun concluzia ca in patogenia leucozelor rolul primordialii
revine originii genetice mutationale.
Este vorba dc mutatiile specifice (caracteristice pentru fiecare forma de
leucoza apartc), responsabile, pe dc o parte, de proliferarea celulelor, iar, pc
de alta parte, de etapele de diferentiere a tesutului hematopoietic.
Astfel dc mutatii specifice pot sa apara numai in cazul in care arc loc
i ganglioni limfatici, atunci e vorba de aparitia aa-numitei macroglobulinemieiprimare Waldenstrom, caracterizata prin sindromul vascos,
incetinirea torentului sanguin, staza din vasele mici i sindromul hemoragic.
Ultimul este cauzat de micorarea coagulabilitatii, aparuta ca rezultat al
functiei insuficiente a plachetclor, inhibate de macroglobulina formata de
limfocitele leucozice.
Leueoza cronica monocitara se caracterizeaza printr-un proces tumoral cu
numarul foarte marit de celule monocitare in maduva osoasa i sangele
periferic. In frotiul sangelui periferic, alaturi de monocitele mature,
seconstata eritrocariocite i promonocite solitare. Semnul caracteristic al
acestei forme e nivelul majorat al concentratiei de lizozima in sange i urina,
precum i reactia pozitiva la esteraza nespecifica.
Leueoza cronica eritromieloida se caracterizeaza printr-un proces tumoral
cu hiperplazia maduvei roii a oaselor, prin prezenta in sangele periferic a
eritrocariocitelor, uneori i a promielocijilor, mielocijilor, eritroblatilor i
mieloblatilor. Apare o anemie normocroma cu o credere moderata a
numarului de reticulocite in sangele periferic. In punctatul splinei se constata
semne de metaplazie, un mare numar de eritrocariocite. Pentru leueoza
cronica eritromieloida este caracteristica reactia pozitiva la fosfataza acida.
Leueoza cronica megacariocitara reprezinta un proces tumoral
predominant al seriei megacariocitare. In sangele periferic se constata o
hipertrombocitoza (800 000 - 1 000 000 trombocite/mm3), bazofilie i
trombocite deformate.Uneori in ficat se poate constata infiltratia mieloida i
megacariocitara.
Leucoze cronice mieloide neidentificate. Alaturi de formele clasice ale
leucozelor cronice exista i un grup de leucoze cronice, care nu pot
-227fi idcntificate specific. In aceste forme de leucoze se constata o hipcrplazie
mieloida polimorfocelulara in maduva osoasa i o bazofilie cu un mecanism
inca necunoscut.
Limfoamele
Limfoamele rcprezinta un gmp de tumori caracterizatc prin proliferarea
blastomatoasa locala a {esutului imfoid.
Dcosebim limfoame Hodgkiniene i limfoame non-Hodgkiniene
A. Limfoamele Hodgkiniene, denumite i boala Hodgkin
(Limfogranulomatoza) sc caracterizcaza printr-o proliferare granulomatoasa
cu prezenta in infiltratele celulare din ganglionii limfatici a celulelor
Schtemberg - celulc gigante cu semne de diviziune a nucleelor.
In celulele Schternberg se constata nuclee (in numar de 2-3), inconjurate
de o zona de cromatina lucida. La baza limfoamelor Hodgkiniene sta
disfuncpa limfocitelor T, aparuta ca o reacjie autoimuna la stimularca
oncogcna (virusul), iar dezvoltarca reactici de hipersensibilitate tardiva apare
secundar.
Marirea in volum a ganglionilor limfatici cervicali este una din primele
manifestari clinice ale limfogranulomatozci.
In faza 2-a a bolii, in procesul prolifetativ, sunt antrenap ganglioni limfatici
ataati pe de o parte a diafragmci. in faza a 3-a - pc ambele parti ale
diafragmei, iar in faza a 4-a are loc raspandirea metastazelor ?i in organele
nelimfoide.
maladie.
Este dovedit faptul ca punctul critic de instalarc a sangerarii la ace$ti
bolnavi e scaderca numarului de trombocite mai jos de 30 000/mnr1.
Micsorarca numarului de trombocite in sangele periferic conduce la
tulburarea coagulabilitatii sangelui, exprimata prin marirea timpului
sangerarii si tulburarea retractiei cheagului.
Trombocitopcniilc sunt caracteristice si pentru starile hipo- si aplazice in
maduva osoasa, apamte in formele grave ale lcucozclor cronicc mieloidc Si
limfoide, mai cu scama la bolnavii trataji cu preparate citostatice.
31.4.3. Trombocitopatiile
Trombocitopatia reprezinta o stare caracterizata prin dereglarea
capacitatilor de adeziunc, agrcgarc si coagulare a plachetelor. La baza
trombocitopatiilor se afla defectele stabile, structuralc si biochimice ale
plachetelor.
Unul din aceste defectc e dereglarea eliberarii din plachete a ADP-ului,
tromboplastinei (FP3) $i serotoninei plachetare (FPS).
Un alt defect consta in lipsa raspunsului plachetar la ADP. Reduccrea
capacitatii de agregare poate Fi cauzata si de patologia organitelor
plachetare (granulclor alfa, corpilor densi plachetari etc.). Astfel, se
diminueaza capacitatea dc adeziune si agregare plachetara. Vezi $i
Sindroamele hemoragice in capitolul Fiziopatologia echilibrului
fluidocoagulant.
-23232.
Fiziopatologia echilibrului fluidocoagulant
Prof. univ. P. Cazacu
32.1. Hipercoagularea. Sindromul trombic
32.1.1.
Tromboza
32.1.2.
Sindromul trombic
32.2. Hipocoagularea. Sindroamele hemoragice
32.2.1.
Sindroame hemoragice de n a turd vasculara
32.2.2.
Sindroame hemoragice de natura trombocitara
32.2.3.
Sindroame hemoragice de natura plasmatica
32.2.4.
Sindroame hemoragice determinate de activarea exagerata a
sistemului anticoagulant
32.2.5.
Sindroame hemoragice datorate activarii exagerate a sistemului
fibrinolitic
32.2.6.
Coagulopatii determinate de consumul exagerat al unor factori ai
coagularii
32.2.6.1.
Principiile terapiei coagularii intravasculare diseminate
(CID)
32.2.6.2.
Teste obligatorii pentru depistarea sindromului CID
Echilibrul fluidocoagulant reprezinta o integralitate de procese fiziologice,
care, pc de o parte, asigura fluiditatea sangelui (functia de autoconscrvare),
iar, pe de alta, preintampina sau chiar stopeaza sangerarca din arborelul
vascular in caz de lezarc a acestuia.
Echilibrul fluidocoagulant este asigurat dc o divcrsitate de procese
fiziologice i biochimice foarte complicate, dar, mai cu seama, de
fimctionarea armonioasa a hemostazei fiziologice, a sistemului anticoagulant
i celui fibrinolitic.
Reprezinta un complex
ireversibil cu trombina,
inactivand actiunea acesteia.
AT II constituie o proteina
plasmatica ce formeaza
aproximativ 25% din toat&
actiunea antitrombinica a
plasmei.
AT III reprezinta principaia proteina plasmatica in mecanismul de
inactivare a trombinei. Ea constituie 75% din toata actiunea antitrombinica a
plasmei.
In cazul in care AT ill ac{ioneaza de sine statator, procesul de inactivare a
trombinei se produce incet, iar in prezenta heparinei procesul de inactivare e
practic momentan. AT 111 este denumita $i cofactorul 1 al heparinei.
At 111 poseda actiune inhibitorie $i asupra factorilor plasmatici ai
hemostazei: VII, IX, X, XI, XII, kalicreinei i plasminei.
Corespunde produ$iIor degradarii fibrinei (PDF), care formeaza polimeri
anormali, impiedica formarea tromboplastinei active, inhiba actiunea
plachetelor, aderarea, agregarea plachetara si polimerizarea monomerilor de
fibrina.
Fig.32.3. Anticoalulantii primari sau circulanti.
-2411. Antitrombinal (AT I) reprezinta fibrina propriu-zisa, care, dupa formarca
cheagului, adsoarbe restul de trombina, transformand-o in forma inactiva,
impiedicand formarca trombusului in afara zonei afectate a vasului.
2. AntitrombinaII (AT II) reprezinta o proteina plasmatica ce formeaza un
complex ireversibil cu trombina, inactivand actiunea acesteia. AT II,
constituic aproximativ 25% din toata acpunea antitrombinica a plasmei).
3. A n t i t r o m b i n a III (AT III) reprezinta principala proteina plasmatica
in mecanismul de inactivare a trombinei. Ea constituie 75% din toata
actiunea antitrombinica a plasmei. In cazul in care AT III actioneaza de sine
statator, procesul de inactivare a trombinei se produce incet, iarin prezenta
heparinei procesul de inactivare e practic momentan, de aceea AT III este
denumita i cofactor al heparinei.
Mecanismul de inactivare a trombinei prin intermediul AT III constain
formarea unui complex ireversibil dintre molecula de trombina i cea a AT III.
Acest proces ireversibil este datorat legaturii chimice intre ccntrul activ al
trombinei - serina i centrul activat al AT III - arginina (activarea este produsa
de heparina). De mentionat ca heparina poseda i o acpune inhibitoare
asupra procesului de adeziune a plachetelor prin intermediul maririi
potentialului negativ al acestora, fapt ce conduce la o intarziere, la o
incetinire a timpului vasculoplachetarii. AT III poseda o acjiune inhibitorie i
asupra factorilor plasmatici ai hemostazei: VII, IX, X, XI, XII, kalicreinei i
plasminei. {fig- 32.4.)
4. AntitrombinalV (AT IV) corespunde produilor degradarii fibrinei (PDF),
care, actionand asupra monomerilor de fibrina, conduce la blocarea
polimerizarii acesteia, impiedica transformarea fibrinogenului in fibrina,
formeaza polimeri anomali, inhiba aderarea la agregareaplachetara.
B) Antifactorii reprezinta nite inhibitori patologici, formap ca rezultat al
mecanismelor imunc. De ex., antifactorul VIII i antifactorul IX constatati,
respectiv, in hemofilia A i B. Aceti antifactori se pot forma in urma
transfuziilor repctate, indelungate de concentrate plasmatice cu F VIII sau IX.
Antifactorii pot fi i:
--1
Fragmentul
X 2400 000
impiedica
formarea
Fragmentul
protrombinaze Y 155 000
i
m
m
Fr. D 85 000
1. Formeaza polimeri anomali
2. Inhibit polimeriza- rea monomerilor
de fibrina
Fragmentul E 50 000
Fr. D 85 000
JL
1.
Inhiba functia placheteior
2.
Inhiba aderarea $i agregarea plachetara
Fig. 32.6. Produii de degradare a fibrinei i actiunea lor.
b) Degradarea fibrinei are loc prin intermediul acfiunii plasminei asupra
moleculei de fibrina sau de fibrinogen, degradand-o intr-o serie de
polipeptizi, denumiti produi de degradare ai fibrinei (PDF).
Procesul de dezintcgrare a fibrinei parcurge 3 etape.
In prima etapa, de la fibrina sc desprind doua scgmente mici din lantul a
$i doua segmente din lantul (3. Ramanc un segment marc denumit
fragmentul X.
In etapa a Il-a, de la fragmentul X se desprindc fragmentul D i ramane
fragmentul Y.
In etapa a Ill-a, de la fragmentul Y se desprind fragmentele E i D.
Astfel, dintr-o molecula de fibrinogen consccutiv se formeaza cinci
fragmente (X, Y, E, 2D), denumite produ$ii de degradare ai fibrinei (PDF).
Este demonstrat faptul ca activarea moderata a sistemului fibrinolitic
totdeauna este insojita de o intensificare a procesului de coagularc. Daca
insa are loc o activarc pronuntata i de lunga durata a activitatii fibrinolitice,
aceasta dinurma, dimpotriva, produce o hipocoagulare pronuntata. Acest
mecanism este foarte complicat i se refera la toate fazele procesului de
coagulare.
-245De ex., produsul de dezintegrare a fibrinei din prima etapa (fragmentulX)
impicdica formarea protrombinazei, iarplasmina distruge factorii plasmatici V
i VIII, fapt ce conduce la blocarea formarii trombinei.
Produsul de dezintegrare a fibrinei din etapa a 11-a {fragmentul Y) inhiba
transformarea fibrinogenului in fibrina.
Produii de dezintegrare a fibrinei din etapa a Ill-a -fragmenteleD inhiba
polimerizarea monomerilor de fibrina, fragmentul E inhiba agregarea
plachetara, iar plasmina are acpune litica i asupra fibrinogenului, fapt ce in
ansamblu impicdica toate fazelc trombogenezci. De mentionatca
fragmentcle X i Y sunt mai active decat D i E (fig. 32.7).
In condipi patologice, sub actiunea diverselor cauze, se pot constata
urmatoarele dezcchilibrc intre procesclc de fibrinoformarc i fibrinoliza:
a) dcclanarea procesului de hipercoagulare, sindromului trombotic, cu
formarea sporita de fibrina (trombusul se formeaza i in vasele nelczate);
b) declan?area sindroamelor hemoragice, aparute ca rezultat al
procesului de hipocoagulare (trombusul nu se formeaza i sangerareanu se
opretc), sau ca rezultat al fibrinolizei secundare (trombul format u$or este
distrus i sangerarea se restabilete);
c) asocierea paradoxala a trombozclor ?i hemoragiilor, cu declanarea
sindromului trombohemoragic, este denumit i coagulopatieprin comum sau
coagularea intravasculard diseminata (CID).
32.1. Hipercoagularea. Sindromul trombotic
Starea de hipercoagulabilitatc sc produce prin mai multe mecanisme:
a) creterea concentrafiei de procoagulanti in sange (de ex., se atcsta in
diverse patologii insotite de concentrapi mari in sange a catecolaminelor i
- hipofibrinogenemiile
congenitale
dobandite
Exaccrbarea sistemului fibrinolitic
y ~
Sindroame fibrinolitice
-Deficit ereditar sau
dobandit al antipla- minelor.
-Deficienta activitatii in- hibitorilor plasminei.
-Sinteza sporita a plasminogenului.
-Eliberarea excesiva de activated ai fibrinolizei (plasminogenului, catepsinelor, lizokinazelor etc.).
Fig. 32.7. Verigile patogenetice ale hipocoagularii.
c) reducerea concentrafiei sau oprimarea activitdfii anticoagidantilor (de
ex., deficitul antitrombinci III, proteinei C p S, aparut in insuficienta hcpatica,
deficitul de heparina in hiperlipoprotcincmii etc.);
d) reducerea concentrafiei sau oprimarea activitatii factorilor fibrinolitici
(de ex., deficitul de plasminogen sau surplusul de antiplasmine, care inhiba
procesul fibrinolitic). (Jig. 32.8)
E piut faptul ca in conditii fiziologice exista un echilibru foarte fin intre
sistemul hemostatic, pe de o parte, p cel fibrinolitic p anticoagulant, pe de
alta parte.
Dezechilibrul intre accste procese conduce la:
- instalarea trombozei (sindromul trombotic), sau
- la aparitia diverselor sindroame hemoragice.
32.1.1. Trombozo
Tromboza reprezinta un proces fiziologic, caracterizat prin formarea in
timpul viefii pe perepi vaselor sanguine p ai cordului a unui conglomerat solid
din elcmentele figurate ale sangclui p din fibrina stabila.
Permanent, in organism are loc formarea de microtrombi, ca un proces
compensator orientat spre stoparea hemoragiei din vasele microcirculatorii,
fara a obtura lumenul acestora. Daca, insa, formarea locala de trombi este
excesiva, atunci tromboza poarta un caracter patologic, manifestat prin
obturarea cu trombi a vaselor din zona respectiva.
Nu trebuie de confundat notiunea de tromb cu cheagul sanguin.
In primul rand, trombul repezinta o formatiunc mai solida i este foarte
bine fixat pe peretele vasului, fund rezultatul hemostazei primare i celei
secundare. Cheagul sanguin, in comparatie cu trombul, e slab fixat pc peretii
vaselor sau se mica liber in vase, fiind rezultatul numai al hemostazei
secundare.
In al doilea rand, trombul se formeaza numai in timpul vietii $i numai in
vasele sanguine, iar cheagul se formeaza i in cavitati, post-mortem, i in
vivo, i in vitro.
Etiologia ipatogenia. Factorii cauzali ai trombozei sunt descrip inca in
secolul trecut sub aa-numita triada lui Virhow.
1) Leziunea endoteliului vascular. Se produce sub aepunea agentilor fizici
(trauma mecanica, curentul electric), chimici (clorura de sodium, de
249
I
Factorii etiologici
Linooroteinele.
care
activeaza f.
XII ?i poseda acpune
stimulatoare
asupra
tromboplastinei
.
- Exces de IeG
si IeM.
care poseda
ac|iunc sti-
Excesul de
etucocorticoizi, care coduc
la stimularea sintezei
protrombinei,
proaccelerinei,
fibrinogenului
etc.
-Excesul de
catecolami-
Hinerl'woDrote
memia
care conduce la
diminuarea nivelului
de heparinS
in sange (este
adsorbita pe
suprafata
elementelor
figurate fi
complexelor
imune).
mulatorie
asupra ieirii
din plachete a
procoagulantilor
concomitent
cu activarea
acestora.
- Deficitul
ereditar al
antitrombinei
(ATIII).
fibrinogenului.
- Traume
masive ale tesuturilor mol
- Leziunea
locala a neretilor vasculari
conduce la stimularea
sintezei
protrombinei,
fibrinogenului f. XII etc.
- Deficitul (A T
III) cauzat
de dereglarea
sintezei ei
in insuficienta
hepatica.
- Sinteza
excesiva
ereditara sau
dobandita
a
antiplasminelor.
- Deficienta de
sinteza
a
plasminogenulu
i.
- Blocaiul
eliberarii
activatorului
plasminogenului (in
boala membranei hialinei a
nonnascutului).
- Deficitul
- Deficienta de
proteinei C si S
sinteza
- Combustii,
cauzat de
a f. XII
$oc, sepsis.
dereglarea sin( Hageman).
tezei lor in
insuficien{a
hepatica.
...T
Activarea
Concentratia
Cantitatea
Insuficienta
excesivS a
sporita
$i/sau
sistemului
procoagulanfilo
in sange de
activitatea
fibrinolitic
r $i
procoagudiminuata a
proagregantilor
lanfi 51
anticoagulan(ilo
proagreganti
r
Fig. 32.8. Verigile patogenetice ale hipercoagularii.
fier, de mercur etc.) i biologici (endotoxinele microorganismelor cu leziunea
vasclor.
Consecintele trombozei
Gradul de obturare a lumenului vasului in mare masura va determina
severitatea perturbarilor aparute in tromboza. Obturarea arterelor va
conduce la formarea trombului in artere i aparitia ischemiei cu toate
consecintele ci. De exemplu, la obturarea rapida a arterelor are loc aparitia
infarctului. in cazul in care ischemia se desfa$oara mai indclungat are loc
dezvoltarea circulatici colaterale, ceea ce impiedica aparipa proceselor
distrofice.
Obturarea, inchidcrea vendor va conduce la formarea trombului i la
instalarea stazei venoase. Daca vena este inflamata, iar trombul este
intravenos i adcrent la vas, e vorba de aa-numita tromboflebita. Daca, insa,
vena este neinflamata, atunci trombul adera partial la vas, prosesul fiind
denumitflebotromboza, in care trombul format are o marcata tending
emboligena.
Rezolufia trombusului. Trombusul se poate solda cu urmatoarele
consecintc:
1. Organizarea trombusului e caracterizata prin substituirea trombusului
cu (esut conjunctiv i trainic fixat in vas. Gradul de dereglare a circulatiei
-251 sanguine va depinde de diametral trombusuiui i al vasului i de locul unde el
a fost format.
2. Transformarea trombusuiui in embol
Trombusul desprins de la vas este transportat cu curentul sanguin in alte
regiuni, unde poate obtura vasele respective i produce tulburari locale ale
circulatici sanguine.
3. Canalizarea trombusuiui. in cazul in care trombusul e poros, iar
presiunea sangelui in vas e marc, sangele poate forma un canal in trombus
$i rcstabili partial circulatia sanguina.
4. Ramolismentul purulent al trombusuiui. Infectarea trombusuiui poate
declana inflamatia purulenta. De la tromb se vor dcsprinde particule mici cu
transformarea accstora in trombocmboli, care pot obtura vasele cu diametral
mic, mai mult, ei vor contribui la diseminareamicroorganismelorin diverse
organe i tesuturi.
5. Resorbtia trombusuiui conduce la restabilirea circulatiei sanguine.
32.1.2. Sindromul trombotic rcprezinta o hipercoagulabilitate scvera cu
extinderea procesului hemostatic din zona lezarii vasculare locale, provocat
fie de un exces al mecanismelor hemostatice, fie de o deficienta a
mecanismelor fibrinoliticc i anticoagulante.
Starca de hipercoagulabilitate sc constata la marirea concentratici de
trombina, tromboplastina, de fibrinogen, factorilor XII, XI, VIII, V etc., la fel ca
i in cazul in care are loc creterea numarului de trombocite peste
400.000/mm3 sange. Mai freevent o astfcl de hipercoagulabilitate se poate
instala in toate procesele patologice insojite de hemoconcentratie.
Hipercoagularea poate fi declanata $i la administrarea indelungata a
preparatelor medicamentoase, de exemplu, a catecolaminelor, sau
prostaglandinelor (PgF2a, PgE2), care stimuleaza agregarca plachetara.
Uneori hipercoagulabilitatea se poate instala chiar la tratarea trombozelor.
De exemplu, tratarea efectuata un timp indelungatcu heparina conduce la
Serotonina
- Efedrina
----
HIPOTENSOAR
E
- Acidul
nicotinic
- Pirogenii
- Estrogenii
- Androgenii
- Acctilcolina
- Heparinoizii
- Carbacolui
- Nitritul de
amil
4---------4---4----
32.2.5.
Sindroame hemoragice datorate activdrii exagerate a sistemului
fibrinolitic
Sindroame flbrinolitice
Sindroamelc hemoragice datorate unei activitati flbrinolitice excesive sunt
denumite i sindroame flbrinolitice. Este cunoscut faptul ca instalarea unei
stari de hipercoagulabilitate conduce concomitent i la stimularea sistemului
fibrinolitic cu liza surplusului de cheag sanguin i restabilirea microcirculatiei.
Cauza nemijlocita, ce conduce la aparitia fibrinolizei excesive, este
dezechilibrul dintre procesul de coagulare $i cel fibrinolitic cu predominarea
fibrinolizei.
-259Deci, sindromul fibrinolitic se caracterizeaza printr-o eliminare pronun|ata
de activatori tisulari i vasculari ai plasminogenului, cu o fomiare in exces de
plasmina, contribuind astfel nu numai la scindarea fibrinei, dar i a factorilor
plasmatici V, VIII etc.
Activarea exagerata a sistemului fibrinolitic rezulta fie din eliberarea de
activatori ai fibrinolizei din tesuturile lezate direct sau indirect de agentul
patogen, fie din deficitul inhibitorilor fibrinolizei. Uneori fibrinoliza exagerata
e localizata la nivelul chcagului sanguin, ceea ce conduce la liza prematura a
acestuia, cu hemoragie secundara. Alteori proccsele fibrinolitice se produc
intravascular, cu distrugerea excesiva a factorilor coagularii $i aparitia
sindroamelorhemoragicc severe.
32.2.6.
Coagulopatii determinate de consumul exagerat al unor factori ai
coagularii
Coagularea intravasculard diseminata (CID) reprezinta o asocierc
parodoxala a formarii de trombi in vasele microcirculatorii (cu scaderea
ulterioara a numarului de plachetc i factorilor coagularii) i activarii
ulterioare a proceselclor fibrinolitice secundare (cu instalarea hemoragiilor
severe), tabloul clinic fiind determinat de procesul care predomina (fig.
32.10).
Etiologia. Exista mai multc grupe de factori ctiologici, cc pot conduce la
dcclan$area sindromului CID:
patrunderea in sange in cantitdti masive a tromboplastinei tisulare
sau a activatorilor acesteia din organele bogate in aceste substance (de ex.,
din uter, prostata, plamani, pancreas etc.);
tulburarea proprietatilor reologice ale sangelui i microcirculatiei (de
ex.,in ocul traumatic, sindromul hemoragie);
lezarea perefilor vasculari cu eliberarea de factori declaivjatori din
endoteliu, plachete, eritrocite i tesuturi cu accelerarea procesului coagularii
(de ex., in caz de capilaropatii, septicemii, richetsioze etc.);
extinderea unei agregari masive de plachete in microcirculatie (de
ex., in rcactiile imune i autoimune, acumularea de metabolip i substan|e
biologic active (SBA) cu accelerarea procesului coagularii etc.).
Patogenia. Sindromul CID include urmatoarele faze:
a)
faza de hipercoagulabilitate;
-260-
33.
Fiziopatologia sistemului cardiovascular
Conf. univ. Andrei larovoi
33.1. Insuficienta cardiaca
33.1.1.
Insuficienta cardiaca prin alterari ale miocardului
33.1.2.
Insuficienta cardiaca prin perturbari ale umplerii diastolice
33.1.3.
Dereglarea circulatiei coronariene Insuficienta cardiaca
coronarogena
33.1.3.1.
Mecanismele de alterare a miocardului in insuficienta
coronariana
33.1.3.2.
Efectele reperfuziei postoclufionale ate miocardului
33.1.3.3.
Insuficienta circulatorie cardiaca coronarogena
33.1.4.
Insuficienta cardiaca prin suprasolicitarea functionala a cordului
33.1.4.1.
Suprasolicitarea functionala a cordului
33.1.4.2.
Mecanismele de compensare
a deficitului functional cardiac
33.1.5.
Factorii patogenetici de baza ai insuficientei cardiace
33.1.5.1.
Tulburarea aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor
33.1.5.2.
Altera re a aparatului membranar si a sistemelor
enzimatice ale cardiomiocitelor
33.1.5.3.
Dezechilibrul hidroelectronic in cardiomiocite
33.1.5.4.
Tulburarea reglarii neuroumorale a functiei cordului
33.2. Procese patologice In endocard.
Dereglarile hemodinamicii intracardiace
33.2.1.
Insuficienta mitraid
33.2.2.
Stenoza mitrala
33.2.3.
Insuficienta aortica
-26633.2.4.
Stenoza aortica
33.2.5.
Insuficienta tricuspidiana
33.2.6.
Stenoza tricuspidiana
33.2.7.
Viciile cardiace congenitale
33.3. Dereglarile ritmului cardiac
33.3.1.
Aritmii datorate dereglarii automatismului nodulului sinusal
33.3.2.
Aritmii datorate dereglarilor excitabilitatii miocardului.
Extrasistoliile
33.3.3.
Aritmiile datorate tulburarilor de conductibilitate
33.4. Insuficienta circulatorie ca urmare a diminuarii afluxului de sange spre
inima
33.5. Procese patologice in vasele sanguine. Tulburari circulatorii ca urmare
a insuficientei vasculare
33.5.1.
Hipertensiunea arteriala (HTA) sistemica
33.5.1.1.
Hipertensiunea arteriala esentiala (HTAE)
33.5.1.2.
Hipertensiunile arteriole secundare (simptomatice)
33.5.2.
Hipertensiunea in circulatia mica
33.5.3.
Hipotensiunea arteriala
33.5.3.1.
Hipotensiunea arteriala patologica
Sistemul cardiovascular asigura irigarea optima cu sange a organelor $i
{esuturilor, conform necesitatilor curcntc (suficienfa circulatorie). Nivelul
circulajiei sanguine este determinat de mai multi factori: funcpile cordului,
4,0-5,0
2)
agregarea elementelorfigurate ale sangelui (in special, ale hematiilor
$i ale plachetelor sanguine) i formarea trombilor in arterele coronare;
3)spasmul arterelor coronare la stimularea alfa-adrcnorcceptorilor;
4)
dereglarea raportului dintre factorii endoteliali vasoconstrictori
(endotelina) i vasodilatatori (oxidul nitric, adenozina, prostaciclina);
5)
scaderea presiunii de perfuzie coronariana (in tahicardii i bradicardii
severe, fibrilatii atriale i ventriculare, insuficienta valvulara aortica, colaps,
compresia coronarelor cu o tumoare, cicatrice, corp strain).
Insuficienta coronariana relativa. Majorarea semnificative a consumului de
oxigen i a substratelor metabolice poate conditiona dezvoltarea insuficientei
coronariene i in cazul in care arterele coronare nu sunt modificate, precum
i pe fundalul unui aflux coronar normal sau chiar sporit. Cel mai freevent
aceasta are loc la actiunea factorilor urmatori:
1)
Intensificarea excesiva a functionarii inimii. Aceasta poate aparea la
un efort fizic exagerat, la o tahicardie de lunga durata, in caz de crize
hipertensive, hemoconcentratii severe, hipervolemii. De mentionat ca
-273accentuarea excesiva a functionarii inimii, la fel i cauzcle cc o produc, dc
regula, determina $i activarea sistemului simpatoadrenal.
2)
Majorarea nivelului de catecolamine in sange $i miocard (in stres,
feocromocitom hormonal activ etc.)- Excesul de catecolamine (in special,
adrenalinei) in miocard determina dezvoltarea efectului cardiotoxic, ce se
produce consecutiv urmatoarelor fenomene:
a)
consumul exagerat de oxigen i substrat metabolic i intensificarea
semnificativa a functionarii inimii;
b)
scaderea randamentului proceselor de energogeneza i, in
legaturacu aceasta, consumul neproductiv al oxigenului ?i al substratelor
metabolice;
c)
diminuarea fluxului coronar, din cauza reducerii timpului diastolei in
tahicardie.
33.1.2.2.
Mecanismele de altera re a miocardului in insuficienta
coronariana
Inima prezinta un organ, cerintele metabolice ale caruia aproape integral
sunt acoperite de procesele aerobiotice, din care cauza este foarte
vulnerabila la hipoxie.
Ac(iunea oricaror factori patogeni antreneaza mecanisme tipice universale
de alterare a cardiomiocitelor: tulburarea proceselor de asigurare cu energie
a cardiomiocitelor; generarea de radicali liberi i alterarea aparatului
membranar i al sistemelor enzimatice ale cardiomiocitelor; dezechilibrul
hidroelectrolitic; tulburarile mecanismelorde reglare neuroendocrina
afimctieiunimii.
Tulburarea aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor prezinta factorul
incipient i unul din mecanismele lezionale principale in insuficienja
coronariana.
In cadrul insufucienfei coronariene se tulbura reac|iile de baza, care
asigura cardiomiocitele cu energie: resinteza macrofosfoergilor, transportul
lor din locul de sinteza (hioloplasma i mitocondrii) spre structurile efectoare
(miofibrile, reticulul sarcoplasmatic, pompele ionice etc.) i utilizarea lor.
funefiilor cardiomiocitelor.
-278Deci, la etapele initiate ate reperfuziei e posibila prelungirea i chiar
aprofundarea alterarilor in zoncle miocardice supuse acesteia.
33.1.2.4. Insuficienta circulatorie cardiaca coronarogena
Insuficienta circulatiei coronarianc i ischemia miocardica consecutiva are
drept consecinta o serie de tulburari metabolice i structurale cu repercusiuni
serioase asupra performantelor functionate cardiacc.
In ischemia miocardica se deregleaza functia diastolica, dar i cea
sistolica.
Functia diastolica. Conseculiv carentei de cnergie, se reduce activitatea
pompelor ionice i intarzie repomparca ionilor de calciu din hialoplasma in
rcticulul sarcoplasmatic i in afara celulei. Acumuiarea excesiva a Ca2* in
hialoplasma prelungc$te contractia musculara, impiedicand, astfel, dilatajia
diastolica. Scaderea compleantci ventriculare i sporirca rezistentei la
umplerea ventriculara contribuie la creterea presiunii cnddiastolice. Ca
unnare, scade volumul cnddiastolic, fapt ce conduce la reducerea volumului
bataie ?i a debitului cardiac, contribuind, astfel, ladezvoltarca insufiicientei
circulatorii.
Functia sistolica. in ischemia miocardica se produce diminuarea functiei
contractile a miocardului. Diminuarea contractilitatii sistolice arc la baza
deficitul de ATP, acumuiarea ionilor H*cu acidoza intracelulara, care
blocheaza combinarea Ca2+elibcrat din reticulul sarcoplasmatic cu tropamina,
impiedicand astfel cuplarea actinei cu miozina.
Ca urmare a diminuarii contractilitatii inimii, se reduce volumul sistolic ?i
debitul cardiac, ceea ce poate avea drept consecinta insuficienta circulatorie.
Unul din mecanismele de compensare, orientat spre mentinerea debitului
cardiac, este tahicardia. insa tahicardia, prin scurtarea duratei diastolei,
agraveaza deficitul fluxului coronar.
33.1.3. Insuficienfa cardiaca prin perturbari ale umplerii diastolice
Umplerea deficitara in diastola (de origine cardiaca) prezinta un
mecanism particular de geneza al insuficientei cardiacc.
Perturbari ate umplerii cordului in diastola au loc in alterari ate
miocardului, care conduc la scaderea compleantei miocardului
-279(hemacromatoza, amiloidoza, fibroza, hipertrofie), endocardului (fibroclastoza) sau a pericardului (fibroza). Umplcrea deficitara poate sa apara ?i in
stenoze atrioventriculare sau ale orificiilor vendor cave. In toate aceste
cazuri, functia sistolica este mai putin compromisa. Insuficienta cardiaca se
produce din cauza scaderii compleantci cardiace i disftmctieipredominant
diastolice. Din cauza umplcrii diastolice deficitare scade volumul
cnddiastolic, distensia fibrelor musculare este minima ?i, secundar, forta
contractiilor cardiace scade (se deregleaza actiunea mecanismului FrankStarling). Ambele mecanisme conduc la reducerea considerabila a volumului
bataie i a debitului sistolic, avand drept consecinta tulburari hemodinamice.
Se instaleaza tulburari circulatorii, ca urmare a insuficienfei cardiace
diastolice.
Patogenia. Aceasta forma de insuficienta cardiaca apare in legatura cu
intensificarca rigiditatii peretilor ventriculilor i tulburarea relaxarii lor.
hiperventilafia pulmonara
b)
tardive
- intensificarea eritropoiezei
- retentia hidrosalina
3) Mecanisme compensatorii neuroendocrine, care asigura integrarca
mecanismelor cardiace i extracardiace.
Mecanisme compensatorii cardiace
Mecanismele compensatorii cardiace asigura compensarea de urgenta
(imediata) sau tardiva a deficitului functional cardiac. Principalul mccanism
compensator cardiac este hiperfunctia cordului - hiperfunctia predominant
heterometrica i hiperfunctia predominant homeometrica.
Hiperfunctia predominant heterometrica. O astfel de hiperfunctie se
conslata la suprasolicitarea cordului prin volum (de exemplu, in insuficienta
valvelor semilunare aorticc i trunchiului pulmonar, in insuficienta valvelor
bicuspidiene sau tricuspidiene). In astfel de vicii sporete umplerea i
presiunea diastolica in vcntriculi cu dilatatia accstora. Creterea presiunii
diastolice in cavitatile cordului va conduce la extinderea excesiva a
miofibrilelor i declanarea mecanismului Frank-Starling, ce are drept
consecinta o contractic mai putcmica - dilatatia tonogena. Ca urmarc,
-283create volumul bStaie i debitul cardiac total. Compcnsarea are loc pe seama
creterii, in special, a amplitudinii contractiilor cardiace, farS modificari
esen(iale ale tensiunii parictale. Se tie ca in conditii fiziologice volumul
enddiastolic (volumul de sSnge acumulat in ventricul la sfaritul diastolei)
constituie 110-120 ml. DupS cjcctie, la sfar$itul sistolei, volumul ventricular
se reduce aproximativ cu 70%. Volumul de sange restant (volumul
endsistolic) in fiecare ventricul este cgal aproximativ cu 40-50 ml. Cand
inima se contracts mai putemic, este ejectatS o cantitate mai mare de
sange, din care cauzS volumul endsistolic se reduce panS la 10-20 ml, iar
fractia de cjcctie create, in cazul umplerii diastolice mari la o inima normals
volumul enddiastolic poate create pana la 160-180 ml. Prin imbinarea
acestorefccte, volumul bataie poate spori la dublu, fata de valoarea
obinuitS. Astfel se realizeazS compcnsarea. Acest mecanism este limitat de
lungimea optima (2,2-2,3 pm) a sarcomerilor. DacS alungirea lor nu
depSetc 25% din valoarea initials, se observS o functie liniarS dintre
cantitatea de sange ce vine spre ventricul i forta contractiilor cardiace. La
dcpSirea lungimii optime a sarcomerilor are loc decuplarea filamentclor de
actinS i miozinS, concomitent cu scSderea fortei de contractie.
Hiperfunctia predominant heterometricS i dilatatia tonogenS prczinta un
mecanism compensator central imediat la suprasolicitarea cordului cu volum.
Hiperfunctia predominant homeometrica. Un alt mecanism compensator
al cordului este hiperfunctia predominant homeometrica, ce reprezintS
creterea fortei contractiilor cardiace, ca rczultat al crcterii tensiunii
parietale, insS farS modificarea substantial a lungimii miofibrilelor (mecanism
homeometric de compensare). in astfel de cazuri sc prelungete timpul de
interactiune a filamentclor de actinS cu moiozina.
Acest mecanism de compensare se include la suprasolicitSri functionale
prin rezistentS (stenozarea orificiilor aortei, trunchiului pulmonar, orificiilor
atriovcntriculare, hipertensiune arterialS etc.), in aceste cazuri, in timpul
-insuficienta
coronariana
relativa
Consecinte
- dereglarea
- diminuarea
asigurarii cardio- contractilitatii
miocitelorcuATP miocaidului
-tulburarea proccselor plastice,
-distrofia miocaidului
Fig. 33.2. Mecanismele de baza ale decompensarii inimii hipertrofiate.
Mecanisme extracardiace de compensare (periferice)
In cazul in care mecanismele de compensare cardiace sunt depaite i
nupot sa asigure mentinerea debitului cardiac, sunt utilizate mecanisme de
compensare extracardiace.
Redistribuirea debitului cardiac $i centralizarea circulatiei
In insuficienta cardiaca debitul cardiac i presiunea arteriala scade, ceea
ce prin intermediul baroreceptorilor stimuleaza activitatea simpatica.
Deoarece vasele ce alimenteaza mu?chii, viscerele, pielea poseda o inervatie
simpatica bogata, cu abundenta de a^adrcnoreceptori, stimularea simpatica
antreneaza constrictia vaselor acestor teritorii i redistribuirea debitului
cardiac concomitent cu irigarea preferentiala a organelor de importanta
vitala dotate predominant cu (3-adrenoreceptori (creier, inima). Fluxul
sanguin in organele vitale asigura cerintele lor metabolice in aceste conditii.
asupra vendor cave, din care cauza se produce staza venoasa in viscere cu
repercusiuni scrioase asupra functiei acestora.
Scaderea fluxului sanguin prin orificiul atrioventricular drept cauzeaza
scaderea minutvolumului ventriculului drept, deci i a fluxului sanguin spre
inima stanga. Aceasta antreneaza neangajarca funcponala suficienta a
compartimentelor inimii stangi i suscita dereglari hcmodinamice serioase
(scadeumplerea diastolica a ventriculului drept, ceea ce determina scaderea
volumului bataie $i a debitului cardiac, scaderea presiunii arteriale). Se
tulbura irigarea cu sange a viscerelor, ceea ce determina dereglari functional
ale acestora.
Staza venoasa in marea circulate determina hipoxia $i dereglari
mctabolice in (esuturi.
33.2.7. Viciile cardiace congenitale
Genaralitafi. La fat, schimbul de CO, i O, se realizeaza la nivelul
placentei. Plamanii nu functioneaza ca un organ specializat, din care cauza la
fat circulapa sanguina este unica - cea sistemica. De la placenta, sangele
nimeretc prin vasele cordonului ombilical in v. cava inferioara, atriul drept i
de aici, prin foramen ovale, o parte din sange trecc in atriul stang, vcntriculul
stang, aorta. O alta parte de sange din atriul drept trece in ventriculul drept
$i mai departe in artera pulmonara. Din artcra pulmonara fractia majora de
sange prin canalul arterial (Batolli) trece in aorta i doar o cantitate mica de
sange trece prin plamani (Sangele parvenit in atriul drept prin v. cava
superioara urmeaza acelai traseu). Din aorta, prin arterclc ombilicale,
sangele nimeretc in placenta, unde se realizeaza schimbul de gaze.
Dupa natere, canalul arterial ?i foramen ovale se inchid. Circulatia
placentara este dcconcctata prin separarea placentei. Astfel, in perioada
postnatala se instaleaza cele doua circulatii independente in serie.
Etiologie general a. In ctiologia cardiopatiilor congenitale sunt implicati
atat factorii de mediu, cat i cei ereditari.
-309in majoritatca cazurilor, cardiopatiilc congcnitalc sunt rezultatul dereglarii
cmbriogenezei sub influenta factorilor de mcdiu. Cea mai vulnerabila
perioada in accasta privinta sunt primelc 6-8 saptamani de sarcina. Factorii
dc mediu ce dereglcaza embriogencza pot fi fizici (actiunea razelor
ionizante), chimici, inclusiv medicamentele (citostatice, antibiotice,
progesteron), intoxicatia alcoolica la gravidc, caren(a de vitamine sau de
microelemcnte, diabctul zaharat la gravide, factorii biologici (infectii virale la
gravide - rubeola, herpesul).
In aproximativ 10% din cazuri, cardiopatiile congenitale prezinta anomalii
ereditare $i se produc ca rczultat al mutatiilor genice sau anomaliilor
cromozomiale. Astfel, de exemplu, in sindromul Down se constata defecte
septale (atriale i ventriculare), persistcnta canalului arterial, tetralogia
Fallot; in sindromul Turner se constata coarctatia aortica, defccte septale
ventriculare etc. Deseori exista o asociere a factorilor de mediu cu cei
ereditari.
Patogenie generala. in comunicarile intercavitare prin foramen ovale,
canalul arterial sau defectcle septale se constata unturi stanga - dreapta
sau dreapta - stanga.
Directia unui unt este determinata de urmatorii factori:
1.
Diferenta de presiune de o parte i ccalalta a comunicarii;
2.
Rczistenta opusa expulzarii sangelui din cavitatilc comunicantc;
3.
Marimea comunicarii.
in unturilc cu flux sanguin stanga - dreapta (unt arterio-venos)
dereglarile hemodinamice sunt determinate, in special, de suprasolicitarea
prin volum a ventriculului drept (de exemplu, in defecte septale atriale), a
ventriculului stang (de exemplu, la persistenta canalului arterial) sau
suprasolicitarea poate fi a ambilor ventriculi (cum se constata in defectcle
septale ventriculare). in astfel de situatii, in urma suprasolicitarilor, se
produce hipertrofia compartimcntelor cardiace respective cu evolufie spre
cardioscleroza i insuficienta cardiaca.
in ?unturile cu flux sanguin dreapta stanga (?unt veno-arterial) patogenia
este dominata de hipoxemie. Hipoxemia se produce din cauza ca in astfel de
$unturi arc loc amestecarca sangelui venos cu cel arterial. Pc de alta parte,
hipoxemia este determinata i de fluxul pulmonar scazut,
-310care se constata in astfel de unturi. O parte din sangele venos nu trece prin
plamani i schimbul de gaze nu se efectueaza, ceea ce accentueaza $i mai
mult hopoxemia. Ca urmare a hipoxemiei, se instaleaza hipoxia (esuturilor,
care gcnereaza dereglari metabolice, acidoza metabolica, dispnee,
eritrocitoza absoluta secundara.
33.3. Dereglarile ritmului cardiac
Dereglarile de ritm sunt conditionate de perturbarca separata sau
combinata a principalelor funcpi ale inimii: automatismului, excitabilitatii,
conductibilitatii.
Nodulul sinusal, situat in atriul drept, este pacemaker de gradul I
(dominant), care in mod normal gcnereaza 60-80 impulsuri pc minut.
Automatismul nodulului atrioventricular (pacemaker gr II) este de 40-60
impulsuri pe minut, iar cel al fibrelor Purkinje (pacemaker gr III) - 15-40
imp/min.
In mod normal, impulsul generat de nodulul sinusal sc transmite atriilor $i
ventriculilor, producand excitatia i contractia acestora i pe parcurs
descarcand pacemakerii de gr. II i III. Nodulul sinusal este numit pacemaker
nomotopic, iar oricc pacemaker localizat in afara nodului sinusal este numit
ectopic. Ritmurile generate de ace$ti pacemakcri sunt numite, respectiv,
nomotopic i ectopic. Raspandirca normala a impulsului din nodulul sinusal $i
excitatia atriilor i ventriculilor inregistreaza pc electrocardiograma (ECG)
unde P, QRS i T obinuite.
33.3.1. Aritmiii datorate deregldrii automatismului nodulului sinusal
Tahicardia sinusala.
Tahicardia sinusala se caracterizeaza prin creterea frecven(ei
contractiilor cardiace.
Cauze. Poate ft provocata de urmatorii factori:
1)
activarea influen(elor simpatice asupra inimii (in efort fizic, stres
emotional, hipotensiunea arteriala acuta, creterea presiunii in atriul drept,
hipertermie, febra etc.);
2)
diminuarea influentelor sistemului nervos parasimpatic asupra inimii
(laalterarea nucleelor subcorticale, nucleelor bulbului rahidian, a cailor de
actiunii factorilorurmatori:
1) activarii influentelor parasimpatice asupra inimii i (sau) modificarii
proprietaplor colinoreactive ale cordului (efectul dromotrop negativ al
acetilcolinci);
2) leziunilor nemijlocitc ale celulelor sistemului conductor al inimii
(necroza, hemoragii, trauma chirurgicala, tumori, cicatrice, extindere
excesiva a muchiului cardiac, intoxicatii cu alcool, nicotina, digitalice,
kinidina, beta-adrenoblocatori, toxine bacteriene, infectii virale,
hiperkaliemie).
Deregldrile conductibilitatii sinoatriale (blocul sinoatrial)
Blocul sinoatrial prezinta o astfel de dcrcglarc a conductibilitatii, in care
impulsurilc nu pot ft propagate din nodulul sinusal spre atrii. Se deosebese
-321blocuri sinoatriale de gradul I,II i III (respectiv, incetinirea propagarii
impulsului dc la nodulul sinusal spre miocardul atrial, propagarea partiala a
impulsurilor i blocul complet, cu retinerea tuturor impulsurilor generate in
nodulul sinusal). In ultimul caz, activitatea electrica $i mccanica a inimii nu
poate fi declanata - apare asistolia electrica urmata de asistolia mecanica.
In absenta influenjelor sinusale (in majoritatea cazurilor), funcfia de
pacemaker e preluata de nodulul atrioventricular, ce impune un ritm
jonctional de supleere.
Dereglarile conductibilitatii intraatriale ( blocul intraatrial)
In astfel de bloc se deregleaza propagarea impulsului pe caile conductorii
ale atriilor.
Deoarccc nodulul sinusal e situat In atriul drept, excitarea atriului drept in
norma se produce ceva mai degraba decat a atriului stang. Creterea
hetevocroniei excitatiei in situatii patologice va determina grade variabile de
dereglare a conductibilitatii intraatriale, largirea $i croetarea undei P.
Dereglarile conductibilitdtii atrioventriculare (blocul atrioventticular)
Dereglarile conductibilitatii atrioventriculare se caracterizeaza prin
intarzierea sau stoparca propagarii impulsurilor dc la atrii spre ventriculi.
Tulburarile conductibilitatii atrioventriculare se impart in doua grupe mari:
blocul atrioventricular complet i incomplet. Blocul atrioventricular
incomplet, la randul sau, poate fi de gradul I i II.
In blocul atrioventricular de gradul l conduccrea impulsului este intarziata,
dar toate impulsurile sunt conduse. Pe ECG acest bloc se manifesta prin
alungirea constants a intervalului P-Q. Raspandirea impulsurilor prin
ventriculi este obinuita, deci complexul QRS $i unda T sunt normale.
Blocul atrioventricular gradul II poate fi de mai multe tipuri: tip Mobitz I
(cu perioade Wenckebach), tip Mobitz II, bloc atrioventricular 2:1, bloc
atrioventricular avansat.
Blocul atrioventricular gadul II tip Mobitz I se caracterizeaza prin afectarea
progresiva a conductibilitatii, prinjoncpunca atrioventriculara pana la
blocarea complcta a impulsului cu dccaderea unei contracpi ventricuiare. in
timpul pauzei indelungate, conductibilitatea atrioventriculara se
restabile$te ?i nodulul atrioventricular conduce cu u$urinta impulsul spre
ventriculi. Ulterior, conductibilitatea atrioventriculara se inrautate$te iara?i i
incepe un ciclu
-322-
vaselor rezistive
Fig. 33.5. Schema patogeniei hipertensiunii arteriale esentiale.
-332Sistemul renina-angiotensina-aldosteron are o deosebita importanta
inreglarea tensiunii artcriale i a echilibrului elcctrolitic, in special, al Na'
?ir.
Stimularca beta-receptorilor adrenergici rcnali antreneaza hipersccrctia dc
renina in aparatul juxtaglomerular renal, care transforma angiotensinogena
linangiotensina II (Ag-II). Angiotcnsina II poseda doua efecte biologice
principals actiune vasoconstrictoare, urmata de creterea rezistentei
vasculare totale i stimularca secrctiei de aldosteron. Aldostcronul
favorizeaza reabsorbtia renala a Na" i apei, ceea ce conduce la cre$terea
volemiei, precum $i la sporirea sensibilitatii vaselor la actiunea agentilor
vasoconstrictori, accentuand astfel HTA.
Pe langa aceste doua efecte principale, Ag II are i alte aejiuni: stimulcaza
reccptorii simpatici centrali i majoreaza sccretia de catecolamine,
stimulcaza hipertrofia miocitelor (inclusiv a celor vasculare), activeaza
sccretia de vasopresina, contracareaza acfiunea factorului natriiuretic atrial,
provoaca constrictia arteriolei aferente, contribuind astfel la reglarca filtrarii
glomerulare.
Factorii genetici
In ultimii ani au fost descrise anomalii genetice ale mecanismelor
transportului transmembranar al clectrolitilor, in primul rand, al Na".
Acumularca de sodiu intracelular $i apoi a Ca2+conduce la hiperhidratarea
cclulelor musculare netede, la ingustarea lumenului vaselor ?i creterea RVT,
prccum i la hiperreactivitatea vaselor la stimuli presori atat umorali, cat i
neurogeni.
Ca urmare a alterarii sistemelor de transport transmembranar al Ca2+,
concentrapa intracelulara a acestui ion create, ceea ce determina
vasoconstrictia i cre?terea RVT, dcci i a HTA.
In patogenia HTAE factorii genetici se pot afirma ?i prin expresia
patologica a genomului endoteliocitelor, in rezultatul careia se reduce
elaborarea vasodilatatorilor endogeni, produi de cndoteliocite (a
monoxidului deazot, prostaciclinei, prostaglandinelor vasodilatatoare etc.).
Un rol important in patogenia HTA are hiperreactivitatea vasculara reaepe vasoconstrictorie exagerata la actiunea stimulilor normali neurogeni
sau umorali. Aceasta depinde de starea membranei miocitelor vasculare, de
-333concentratia Ca2+ in hialoloplasma, de interacpunea dintre agoniti i
receptorii vasculari. Mai importante sunt anomaliilc membranare,
determinate genetic, cu alterarea pompelor ionice, din care cauza se
deregleaza transportul activ al Na+, K+, Ca2+. Astfel, creterea pe o perioada
prelungita a concentrajiei citoplasmatice a Ca2+ altereaza ciclul fiziologic
contractie-relaxare cu reducerea relaxarii i creterea tonusului vascular,
ceea ce i determina scaderea concentrapei prag de substanta vasoactiva,
necesara pentm iniperea vasoconstricpei. Sporirea reactivitatii vasculare
poate fi prezenta $i la diminuarea raspunsului beta-receptorilor la stimulare
cu agoni?ti i (sau) la accelerarea raspunsului alfa-receptorilor vasculari la
actiunea substantelor vasoconstrictoare.
de regula, in ansamblu.
HTA in endocrinopatii ale suprarenalelor Suprarenalele prezinta organul
endocrin principal, care asigura reglarea nivelului tensiunii arteriale
sistemice. Toti horrnonii glandelor suprarenale, intr-o masura mai mare sau
mai mica, participa la reglarea TA, iar in patologie sunt implicati in formarea
i stabilizarea HTA.
Variantele principale ale HTA suprarenalice sunt cele corticosteroidiene
i cele catecolaminice.
-339-
dismetabolisme,
dishomeo- stazii
electrolitice, hidrice,
acido- fcazice, distermii,
dizcxii
Procese patologice in
arcul reflex respirator Tntreruperea transmiterii
impulsurilor la nivelul
receptorilor, cailor
averente, centrului
respirator, cailcr eferente
bulbo-spinale, nervilor
intercostali $i
diafragmali
Procese patologice in
jonefiunile
neuromusculare, pareze
i paralizii, contracturi
ale mu^chilor
intercostali i
diafragmului
Procese patologice in
scheletul cutiei toracice:
deformatii, osificarea
cartilajelor, anchiloza,
rigiditate, reducerea
elasticitatii i compliantei
Procese patologice in
pleura: efuzie pleurala,
aderente pleurale,
dezermetizarea cavitatii
pleurale, hipertensiune
intrapleurala
Procese patologice in
circulafia mica:
hipoperfuzia pulmonara,
hiper- tensiunea
pulmonara
Procese patologice in
sistemul sanguin:
hemoglobinopatii,
enzimo- patii, anemii
-354-
centrala
Procese patologice
pulmonare
Dereglari obstructive
ale ventilapei pulmonare:
Dereglari restrictive
ale ventilatiei
pulmonare:
hipoventilatie,
hipoxie respiratorie,
hipercapnie, acidoza
respiratorie, apnee insuficienta respiratorie
restrictiva
Dereglarile perfuziei
pulmonare: dereglarea
transportului gazelor hipoxie circulatorie
Dereglarile transportului
gazelor, hipoxie anemica
Procese patologice in
caile aeroconductoare
superioare: inflamatie,
cicatrizare, obstruare,
hipoventilatie, hipoxie
stenozare, compresie
respiratorie, asfixie Procese patologice in insuficienta respiratorie
caile aeroconductoare
obstructive
inferioare: inflamatie,
spasm, stenozare,
obstruare
Procese patologice in
Dereglarea difuziei
parenchimul pulmonar.
alveolo- capilare:
inflamatie, sclerozare,
hipopxie respiratorie
distruepe, edem,
fara hiper- capnie imbibitie, emfizem,
insuficienta respiratorie
atelectazie, reducerea
restrictive
suprafetei alveolare
Procesele patologice pulmonare includ afectiunile cailor respiratorii
supcrioarc (inflamatie, tumoare, corpi straini, compresie, stcnozare,
obstmare, cicatrizare), cailor respiratorii inferioare (inflamatie, spasm, edem,
stenozare), parenchimului pulmonar (inflamape, congestie,edem, sclerozare,
imbibitie, infarct, distres respirator, distructic cu reducerea suprafetei totale
de difuzie).
Manifestarile specifice ale proceselor patologice extrapulmonare i
pulmonare includ modificari ale respiratiei exteme cu geneza centrala (in
afectiunile aparatului nervos), reactiva (raspuns la dishomeostaziile generale
$i procesele patologice exrapulmonare), restrictive! (in procesele patologice
localizate in cutia toracica, mu$chii respiratori, pleura, parenchimul
pulmonar), obstructive (in procesele patologice localizate in cade
aeroconductoare), perfuzionala i de transport al gazelor.
Procesele patologice tipice i manifestarile specifice respiratorii sunt
sumateintabelul34.1.
Patogenia generala a proceselor patologice tipice este expusa in
compartimentele respective din Fiziopatologia generala. In compartimentul
prezent vor fi expuse in ordine succesiva procesele patologice, care altereaza
ventilatia pulmonara, difuzia alveolo-capilara, perfuzia pulmonara ?i
transportul gazelor, precum i manifestarile respiratorii ale acestor procese.
-35534.1.Dereglarile ventila(iei pulmonare
Ventilatia pulmonara rcprczinta schimbul dc aer dintre atmosfera $i
spatiul alveolar i include procesul dc inspiratic i expiratic. Ventilatia asigura
vchicularea convectionala a aerului din atmosfera In alveole i in sens opus din alveole in atmosfera.
Inspiratia consta dintr-un lant de procese: excitarea centrului inspirator,
contractia muchilor inspiratori, expansia cutici toracice, tranzitul aerului
atmosferic prin caile aeroconductoare, umplerea i extinderca alveolelor
pulmonare. Expiratia se efectucaza in mod pasiv sau activ.
Res pi rati a externa este reglata de centrul respirator. Centrul respirator
consta din centrul pontin pneumotactic, centrul inspirator i centrul
Valorile indicilor
respiratiei externe
5,97 litri
4,78 litri
0,5 litri
3,28 litri
0,98 litri
1,19 litri
16 mi^cari /
minut
500 litri /
minut
300 litri /minut
130 litri/minut
sangelui
Din parametrii biochimici ai sangelui, care sunt monitorizap de respirapa
externa, fac parte presiunea oxigenului in sangele arterial (Pa02), presiunea
dioxidului de carbon in sangele arterial (PaC02) i concentratia ionilor de
hidrogen (pH). La randul lor, ace?ti parametri biochimici ai sangelui vor
influenza prin retroreglarea cibemetica (feed-back) respiratia externa in
vederea mentinerii homeostaziei mcdiului intern.
La nivelul marii, presiunea partiala a oxigenului in aerul atinosferic estc de
circa 155 mm Hg, in aerul alveolar $i sangele arterial - de cca 100 mm Hg,
iar in sangele venos - doar 40 mm Hg. Menpnerea presiunii scazute a
oxigenului in aerul alveolar i sange, comparativ cu atmosfera, estc o masura
de protectie contra actiunii toxice a oxigenului in concentratii mari asupra
celulelor organismului.
Continutul dioxidului de carbon in aerul atmosferic constituie 0,03%, iar
presiunea partiala - doar 0,22 mm Hg. In acelai timp, presiunea dioxidului
de carbon in aerul alveolar i sangele arterial este egala cu 40 mm Hg, iar in
sangele venos - cu 46 mm Hg. Astfel, presiunea dioxidului de carbon in aerul
alveolar depa$este de aproximativ 200 ori pe cea atmosferica. Concentrapa
marita a dioxidului de carbon in sange asigura menpnerea bilantului acidobazic la valoarea pH mediului intern egala cu circa 7,36 ?i constituie un
parametru de o important vitala mai superioara decat concentratia de
oxigen. Se poate considera ca ventilatia pulmonara mentine in mod activ
concentrapa constanta marita de dioxid de carbon in alveole i, rcspectiv, in
sange. Deviapile concentratici dioxidului de carbon in aerul alveolar (i
consecutiv in sangele arterial) caracterizeaza starea ventilapei pulmonare:
40 mm Hg - normoventilape, > 41 mm Hg - hipoventilape, <39 mm Hg hiperventilape.
Concentrapa ionilor de hidrogen in sange este exprimata prin logaritmul
zecimal negativ - pH, care in norma este egal cu cca 7,36 (in celule - 6,9).
Respirapa externa are rol extrem de important in reglarea prompta a
echilibrului acido-bazic prin intensificarea ventilatiei si eliminarea surplusului
lie dioxid de carbon in st&rde acidotice s.au prin aienuarea veniUaber s,v
-359L
repnerea in organism a dioxidului dc carbon in alcaloza. La randul lor,
dcrcglarilc primare ale ventilapei pulmonare conduc la acidoza i alcaloza
respiratorie.
Parametrii biochimici ai sangelui monitorizati de respirapa externa- PaO,,
PaCO pH - sunt receptionati de chimiorcceptorii patului vascular concentrap
predominant in corpusculul carotidian i corpusculul aortic. Chimioteceptom
caroUdveni cev aorUci raspund la mic^orarea PaO 2, $i pH-ului sau la marirea
PaC02 prin intensificarea impulsatiei nervoase, pc cave o transmit prin carle
aferente (frbrclc nervului vagi tn centrul respirator. Corpusculul carotidian
cstc dc 7 ori mai sensibil decat cel aortic, iar excitatia lui inipaza concomitent
marirea freeventei i aprofundarea ventilapei pulmonare, in timp cc cxcitapa
corpusculul ui aortic provoaca doar accelerarea respirapei exteme.
Concomitent cu chimiorcceptorii periferici, exista, de asemenea, $i receptori
situap nemijlocit in crcicr- chimiorcccptori centrali. Destinapa receptorilor
centrali i periferici este diferita. Astfel, prin rcccptorii periferici se realizeaza
Atelectazia. Atelectazie (gr., ateles i ektasis - desfacere incomplete) diminuarea volumului, colabarea i sistarea ventilapei a unei parti sau a
mtregului plaman. In funepe de etiologie, atelactazia sc imparte in
obstructiva i nonobstructiva.
Atelactazia obstructiva rezulta din obstruepa bronhiilor lobari sau
segmentari (respectiv atelectazie lobara sau segmenara). Ulterior obstruepa
bronhiilor sisteaza vcntilapa portiunii respective a plamanului, gazelc din
alveole sunt absorbite in sange, alveolele se colabeaza. La inceput perfuzia
accstor regiuni colabate continua, insa, din lipsa ventilapei, survinc totup
hipoxemia regionala cu vasoconstricpa reflexa a vaselor regiunilor
neventilatc, care diminueaza la minimum perfuzia regiunii colabate.
Atelectazia nonobstructiva poate ft cauzata de mai mulp factori: a)
pierderea contactului dintre pleura viscerala ?i parietala, prezema in
cavitatea pleurala a aerului, exsudatului, transsudatului, sangelui
(atelectazia pasiva); b) marirea presiunii intrapleurale, compresia plamanului
(atelectazia compresiva); c) lipsa surfactantului, distresul respirator acut,
pneumonita radiationala, traumele plamanilor, pneumoscleroza i afeepunile
infiltrative ale plamanilor, care maresc tensiunea superficiala a alveolelor,
reduc complianta i provoaca colabarea acestora (atelectazia adeziva).
Din cauza deconectarii din ventilape a unor regiuni pulmonarc se reduce
volumul respirator i concomitent create volumul spapului mort funcponal astfel se instaleaza hipoventilapa cu toatc consecin}ele: hipoxemie,
hipercapnie. In regiunile nevcntilate vasele sanguine se contracts!
(vasoconstricpa reflexa), de unde rezulta dereglarea echilibrului ventilatieperfuzie i hipoxemia suplimentara. In plus, vasoconstricpa in circulapa mica
conduce la hipertensiune pulmonara i, ulterior, la cordul pulmonar.
-374J
Reducerea parenchimului pulmonar are loc in pneumectomii, proccse
distinctive in plamani i, de asemenea, conduce la dereglari restrictive ale
ventilatiei pulmonare.
Edentul pulmonar. Edemul pulmonar reprezinta acumularea excesiva a
lichidului de origine vasogena in interstipul pulmonar sau in cavitatea
alveolara.
Fiziologic exista un echilibru dinamic dintre procesul de extravazare a
lichidelor i drenajul limfei. Edemul reprezinta dezechilibrul acestor procese
cu predominarea relativa a extravazarii fie prin marirea primara a acesteia,
tie prin reducerea drenajului limfatic. Initial, surplusul de lichid se
acumuleaza in septurile interalveolare (edem pulmonar interstitial), iar
ulterior i in alveole (edem pulmonar alveolar). Ambele procese deregleaza i
reduc volumul alveolar i capacitatea totala dc difuzie pulmonara.
Cauzele edemului pulmonar sunt diferiti factori nocivi: a) factorii ce
provoaca marirea presiunii hidrostatice a sangelui in capilarele circulapei
mici (factorul congestiv, edem pulmonar cardiogen); b) factorii ce maresc
permeabilitatea peretelui vascular (factorul membranogen, edem pulmonar
toxic) - inhalarea oxizilor de azot, fosgenului, in hiperoxie, aspiratia apei sau
a sucului gastric, endotoxinele, razele ionizante. In aceste cazuri, edemul
pulmonar interstitial survine la presiune normaia intracapilara; c) cre$terea
repetitive de apnee (mai mult de 10 sec, insa rarcori mai mult de 2 min) in
asocierc cu desaturatia sangclui cu oxigen,
-383hipoxie, trczirc din somn, sforait, hipersomnolenta ziua. Patogcnia apneei
centrale nu este cunoscuta. Se tie doar ca in apneea obstructive se fac
eforturi ventilatoare, iar in cea centrala efortul ventilator lipse?te.
Hipoventilatiapulmonara centrala poate avea un caracter idiopatic sail
este in relatie cu afectiunile ccntrului respirator i ridicarca pragului de
excitatie a acestuia. Sindromul hipoventilator secundar se intalne$te la obezi
(hipoventilatia de zi), iar sindromul hipoventilator primar (sindromul Piquic)
se observa la persoanele fara obezitate.
Apneizie sc nume$te respirafia cu inspir prelungit, convulsiv $i cu
intarzierca expirului. Patogcnia acestei forme de dercglare a ventilatiei
pulmonare consta in discordanta interrelatiilor antagoniste ale centrului
inspirator i celui expirator i a activitatii centrului pneumotactic, iar
rczultatul este inhibitia tardiva a inspirului.
Respiratiaperiodica se caractcrizeaza prin intrcruperea repetata, periodica
de scurta durata (cca 20 sec.) a respiratici. In mod normal, la concentratia
constants de oxigen in sangc volumul respirator $i frecventa respiratici in
stare de vcghe variaza in limite mici cu modificari ale presiunii oxigenului in
sange ce nu dcpa?esc 2-3 mm Hg. in somn sau la sedatie, respiratia devine
mai atenuata i iregulara - au loc modificari periodice ale amplitudinii i
freeventei respiratiei determinate de micorarca sensibilitatii centrului
respirator la stimulii fiziologici, marirea pragului de excitatie a acestuia, ceea
ce neccsita un grad mai elevat de hipoxemie i hipercapnie i, respectiv, o
perioada mai lunga pentru atingerea valorilor pragale. Acest fenomen de
ircgularitate a respiratiei devine i mai pronuntat in cazul dezechilibrului
dintre perfuzie i ventilape (la pacientii cu emfizem pulmonar sau obstructia
bronhilor), hipoxemie arteriala i se manifests in repaus, dar mai ales in
somn sau la sedatie. in aceste cazuri survine respiratia periodica,
caracterizata prin intermitenta respiratiei cu perioade de apnee mai lungi
dccat intervalul dintre doua cicluri respiratorii in repaus.
Respiratia periodica Kussmaul in forma de respirape adanca i ritmica
reprezinta hiperventilatia compcnsatorie in cazul acidozei metabolice - de
exemplu, in coma cetodiabetica, insuficicnta renala cu uremie.
-384Respiratia periodica Cheyne-Stokes se caracterizeaza prin grupuri de
micari rcspiratorii cu variatii regulate ale profunzimii respiratiei de la
minimum la maximum, intrerupte de perioade de apnee. Aceasta este o
forma de hiperventilafie $i se observa in cazurile in care excitabilitatea
centrului respirator este micorata, rctroreglarea (feed-back-ul) centrului
respirator intarzie i este necesara o cantitate mai mare de impulsuri
nervoase de la receptori ($i, respectiv, un grad mai mare de hipoxemie sau
hipercapnie) pentru a suscita inspiratia, ceca ce explica perioadele de apnee.
Dereglarea raportului ventilatie/perfuzie este o manifestare generala a
restric(iei ?i obstructiei pulmonare. Schimbul efectiv de gaze dintre sangele
circulatici mici $i aerul alveolar necesita doua condifii asociate: ventilafia
alveolelor i perfuzia capilarelor alveolare. Chiar i in respiratia normala nu