MINISTERUL SANATATII AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DE

MEDICINA $1 FARMACIE NICOLAE TESTEM1TANU

FIZIOPATOLOGIE MEDICALA
Vol. II
PROCESE PATOLOGICE !N ORGANE 1 SISTEME
Curs teoretic
Sub redactia profesorului universitar Vasile Lutan
1422S2

UNIVERSITATEA Of STAT
^MirWnG'CiN 5l FAR.V.ACIE NICOLAE TESTEMlfEANU_ BIBUOTECA
Chisinau
Centrul Editorial-Poligrafic Medicina
2004
CZU 612.1/.8:616-00(075.8)
F 62
Aprobat de Consiliul metodic central
al USMF Nicolae Testemitanu cu nr. 2 din 06.11.2003
Autori: Vasile Lutan, Porfirie Cazacu, Andrei Iarovoi,
Valeriu Gafencu, Eleonora Bor, Stela Todira,
Anatol Visnevschi
Recenzenti: Aurelia Crivoi, profesor univcrsitar Victor Vovc, profesor
universitar
In cursul teoretic prezent este expusa caracteristica gcnerala (etiologia,
patogenia, manifestarile, consecintele) i particularitaple specifice ale
proceselor patologice tipice, localizate in diferite organe ?i sisteme.
Redactor coordonator: Lidia Ciobanu Redactor: Lidia Cassa Corector: Nicolae
Batranu Machetare computerizata: Ludmila Nicolau
Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cartii
Fiziopatologie medicala: Curs teoretic / Min. Sanatatii al R. Moldova. Univ.
de Stat de Medicina i Farmacie Nicolae Testemitanu; Aut.: Vasile Lutan,
Porfirie Cazacu, Andrei Iarovoi,... - Ch.: Centrul Ed.-Poligi'. Medicina, 2004.
Vol. 2. - 2004. - 549 p.
Bibliogr. pp. 547-549 (68 tit.)
ISBN 9975-907-20-2 500 ex.
612.17.8:616-00(075.8)
ISBN 9975-907-20-2
CEP Medicina, 2004 V. Lutan, P. Cazacu i alpi, 2004
CUPRINS
PREFATA.............................................................................8
29.
Fiziopatologia sistemului nervos central - conf. univ. Eleonora
Bor ... 9
29.1.
Dereglarile functiei neuronului i transmiterii transsinaptice
9
29.1.1.
Tulburarea excitabilitajii neuronale. . 11
29.1.2.
Dereglarile transmiterii transsinaptice14
29.2.
Dereglarile functiei receptiei senzitive.
Tulburarile sensibilita^ii....................................................21
29.3.
Dereglarile functiei motorii a sistemului nervos central 28
29.4.
Dereglarile receptiei nocigene ?i functiei
sistemului nociceptiv-antinociceptiv.................................36
29.4.1.
Durerea.............................................36
29.4.2.
Nociceptia.........................................42
29.4.3.
Patogenia durerii patologice.............44
29.4.4.
Sistemul antinociceptiv.....................46
29.4.5.
Patologia nocicepfiei.........................49
29.5.
Dereglarile functiei sistemului nervos vegetativ
50

29.6.
Dereglarile somnului.................................60
29.7.
Dereglarile contiinfei............................... 68
29.8.
Dereglarile activitatii nervoase superioare. Nevrozele
73
29.9.
Dereglarile licvorogenezei $i licvorodinamicii
82
30.
Fiziopatologia glandeior endocrine - prof. univ. V. Lutan 92
30.1.
Fiziopatologia hipofizei..............................92
30.1.1.
Hipo- i hipersecretia hormonului somatotrop 92
30.1.2.
Hipo- i hipersecretia hormonului adrenocorticotrop... 97
30.1.3.
Hipo- $i hipersecre{ia hormonului tireostimulant
97
30.1.4.
Hipo- i hipersecretia hormonilor gonadotropi 98
30.2.
Fiziopatologia suprarenalelor....................99
30.2.1.
Hipo- i hipersecretia glucocorticoizilorIll
30.2.2.
Hipo- i hipersecretia aldosteronului. .Ill
30.2.3.
Hipo- i hipersecretia corticosteroizilor112
30.3. Fizioopatologiaglandeitiroide....................................113
30.4.
Fiziopatologia gonadelor......................... 121
30.4.1.
Fiziopatologia testiculelor................121
30.5.
Fizioopatologia pancreasului endocrin....129
30.5.1.
Insuficienta insulinica..................... 131
30.5.2.
Insulinorezistenta............................134
31.
Fiziopatologia sistemului sanguin - prof. univ. P. Cazacu 137
31.1.
Modificarile volumului sangelui circulant. . 13 8
31.1.1.
Normovolemiile.............................. 139
-3-

31.1.2.
Hipervolemiile.................................140
31.1.3.
Hipovolemiile...................................141
31.2.
Procesele patologice tipice i schimbarile reactive
in sistemul eritrocitar.........................................................142
31.2.1.
Dereglarile proceselor de diferentiere
i proliferare a seriei eritroblastice.................................... 142
31.2.2.
Modificarile calitative in sistemul eritrocitar 145
31.2.3.
Modificarile cantitative in sistemul eritrocitar
150
31.2.3.1.
Eritrocitozele........................... 150
31.2.3.2.
Anemiile.................................. 154
31.3.
Procesele patologice tipice i schimbarile reactive
in sistemul leucocitar........................................................ 199
31.3.1.
Modificarile calitative ale leucocitelor203
31.3.2.
Modificarile cantitative ale leucocitelor204
31.3.2.1.
Leucocitozele...........................204
31.3.2.2.
Leucopeniile.............................211
31.3.2.3.
Hemoblastozele.......................213
31.3.2.4.
Leucozele.................................213
31.4.
Procesele patologice tipice i schimbarile reactive
in sistemul trombocitar......................................................229
31.4.1.
Trombocitozele................................230
31.4.2.
Trombocitopeniile............................231
31.4.3.
Trombocitopatiile.............................232

32.

Fiziopatologia echilibrului fluidocoagulant - prof. univ. P. Cazacu

233
32.1
Hipercoagularea. Sindromul trombotic.....246
32.1.1.
Tromboza.........................................248
32.1.2.
Sindromul trombotic........................252
32.2.
Hipocoagularea. Sindroamele hemoragice253
32.2.1.
Sindroame hemoragice de natura vasculara
255
32.2.2.
Sindroame hemoragice de natura trombocitara 255
32.2.3.
Sindroame hemoragice de natura plasmatica
257
32.2.4.
Sindroame hemoragice determinate de activarea 259
32.2.5.
Sindroame hemoragice datorate activarii
exagerate a sistemului fibrinolitic......................................259
32.2.6.
Coagulopatii determinate de consumul
exagerat al unor factori ai coagularii.................................260
32.2.6.1.
Principiile terapiei coagularii
intravasculare diseminate (CID).........................................263
32.2.6.2.
Teste obligatorii pentru depistarea
sindromului CID..................................................................264
33. Fiziopatologia sistemului cardiovascular - conf. univ. A. Iarovoi 266
33.1.
Insuficienta cardiaca...............................269
3.1.1.
Insuficienta cardiaca prin alterari
ale miocardului..............................................................271
33.1.2.
Dereglarea circulafiei coronariene.
Insufuicienta cardiaca coronarogena...........................271
33.1.2.1.
Etiologia i patogenia insuficientei
coronariene..................................................................273
33.1.2.2.
Mecanismele de alterare a miocardului
in insuficienta coronariana...........................................274
33.1.2.3.
Efectele reperfuziei postocluzionale
a miocardului...............................................................277
33.1.2.4.
Insuficienta circulatorie cardiaca
coronarogena...............................................................279
33.1.3.
Insuficienja cardiaca prin perturbari
ale umplerii diastolice..................................................279
33.1.4.
Insuficienta cardiaca prin suprasolocitarea
funcjionala a cordului...................................................281
33.1.4.1.
Suprasolicitarea functionala a cordului
281
33.1.4.2.
Mecanismele de compensare ale
deficitului functional cardiac........................................283
33.1.5.
Factorii patogenetici de baza
a insuficientei cardiace................................................294
33.1.5.1
Dereglarea aprovizionarii cu energie
a cardiomiocitelor........................................................295
33.1.5.2
Alterarea aparatului membranar i a sistemelor
enzimatice ale cardiomiocitelor...................................297
33.1.5.3.
Dezechilibrul hidroelectrolitic
in cardiomiocite...........................................................299
33.1.5.4.
Tulburarea reglarii neuroumorale
a funcliei cordului.........................................................300

33.2.
Procesele patologice in endocard.
Dereglarile hemodinamicii intracardiace.....................302
33.2.1.
Insuficienta mitrala.........................303
33.2.2.
Stenoza mitrala...............................305
33.2.3.
Insuficienta aortica.........................306
33.2.4.
Stenoza aortica...............................307
33.2.5.
Insuficienta tricuspidiana................308
33.2.6.
Stenoza tricuspidiana......................309
33.2.7.
Viciile cardiace congenitale.............309
33.3.
Dereglarile ritmului cardiac.....................311
-533.3.1.
Aritmiii datorate dereglarii automatismului
nodulului sinusal...................................................................311
33.3.2.
Aritmii datorate dereglarilor excitabilitajii
miocardului. Extrasistoliile...................................................314
33.3.3.
Aritmiile datorate tulburarilor de conductibilitate
321
33.4.
Insuficienta circulatorie - consecinta a diminuarii
afluxului de sange spre inima..............................................325
33.5.
Procese patologice in vasele sanguine. Dereglari
circulatorii
ca urmare a insuficientei vasculare......................................327
33.5.1.
Hipertensiunea arteriala (HTA) sistemica 329
33.5.1.1.
Hipertensiunea arteriala esenhala (HTAE) 329
33.5.1.2.
Hipertensiunile arteriale secundare
(simptomatice).....................................................................335
33.5.2.
Hipertensiunea in circulatia mica....343
33.5.3.
Hipotensiunea arteriala...................346
33.5.3.1.
Hipotensiunea arteriala patologica346
34. Fiziopatologia respiratiei externe - prof. univ. V. Lutan....352
34.1.
Dereglarile ventilatiei pulmonare............356
34.1.1.
Etiologia i patogenia generala a dereglarilor
ventilatiei pulmonare...........................................................358
34.1.1.1.
Procese patologice integrale ?i modificarea compozitiei sangelui...................................................359
34.1.1.2.
Procese patologice in arcul
reflex respirator....................................................................362
34.1.1.3.
Procese patologice in cutia toracica. Restrictia
pulmonara extraparenchimala.............................................365
34.1.1.4.
Procese patologice in parenchimul pulmonar
Restrictia pulmonara intraparenchimala...............................367
34.1.1.5.
Obstructia cailor aeroconductoare
superioare............................................................................378
34.1.1.6.
Obstructia cailor aeroconductoare
inferioare..............................................................................381
34.1.2.
Manifestarile i consecintele dereglarii
ventilatiei pulmonare...........................................................383
34.2.
Dereglarile difuziei gazelor in plamani....397
34.2.1.
Etiologia i patogenia generala a dereglarilor

difuziei alveolo-capilare........................................................400
34.3.
Dereglarile perfiiziei sanguine a plamanilor
401
34.3.1.
Etiologia i patogenia generala a
dereglarilor perfuziei pulmonare..........................................402
34.4.
Dereglarile transportului gazelor.............409
-634.4.1.
Etiologia i patogenia generala a dereglarilor tansportului oxigenului i a dioxidului de carbon........................411
35.
Fiziopatologia aparatului digestiv - conf. univ. V Gafencu 417
35.1.
Dereglarile motivatieialimentare.............417
35.2.
Dereglarile masticatiei............................418
35.3.
Dereglarea secretiei salivei.....................420
35.4.
Dereglarile degluti(iei. Disfagia...............424
35.5.
Dereglarile secre|iei gastrice...................426
35.6.
Dereglarile tonicitatii i motilitatii stomacului 429
35.7.
Chimostaza gastrica. Refluxul duodeno-gastric
433
35.8.
Greata. Voma fiziologica i patologica......434
35.9.
Dereglarile funcliilor protective (antiulcer) ale stomacului ....
437
35.10.
Dereglarile funcjiei pancreasului.............442
35.11.
Dereglarile secretiei i evacuarii bilei.....446
35.12.
Dereglarea funcfiilor intestinului subtire.447
35.13.
Dereglarile motilitatii intestinului sutyire457
35.14.
Dereglarile func(iilor intestinului gros.....459
36.
Fiziopatologia ficatului - prof. univ. P. Cazacu....462
36.1.
Insuficienta hepatica...............................464
36.1.1.
Etiologia insuficien(ei hepatice.......464
36.1.2.
Clasificarea insuficientei hepatice...465
36.1.3.
Patogenia insuficientei hepatice.....466
36.1.4.
Studiul experimental al insuficientei hepatice 467
36.1.5.
Dereglarile functiilor metabolice in
insuficien(a hepatica......................................................470
36.2.
Dereglarile biliogenezei i biliosecre(iei. .479
36.3.
Colestaza.................................................484
36.4.
Colemia...................................................485
36.5.
Acolia......................................................486
36.6.
Icterele i hiperbilirubinemiile.................486
36.7.
Litiaza biliara...........................................496
36.8.
Dereglarea funciiei antitoxice a ficatului. 497
36.9.
Coma hepatica........................................499
37.
Fiziopatologia rinichiului conf. univ. Stela Todira, conf. univ. A. Vipievschi...........502
37.1.
Dereglarile filtra(iei glomerulare.............503
37.2.
Dereglarile reabsorbtiei canaliculare......514
37.3.
Dereglarile secretiei tubulare..................525
37.4.
Dereglarile evacuarii urinei.....................527
37.5.
Dereglarile functiei endocrine a rinichilor533
37.6.
Insuficien(a renala...................................538
-7-

PREFATA
f
In volumul I Fiziopatologie medicala. Nozologie generala au fost expuse
lcgitatilc gcncralc ale originii, aparitiei, evolutiei ?i rezolutiei processor
patologice tipice.
in volumul II Fiziopatologie medicala. Proccsc patologice in organe i
sisteme sunt expuse particularitatile proceselor patologice tipice, loealizate
in diferite organe i sisteme ale organismului, i dcrcglarile fimctiilor
organelor i sistemelor afectate de procese patologice. Toate procesele
patologice tipice cu localizare concrcta sc manifests prin doua categorii de
fenomene: fenomene tipice nespecifice caracteristice pentru procesul
patologic (leziuni. celularc, distrofii celulare, inflamatie, dereglari
microcirculatorii i a.) i manifestari specifice pentru organul (sistemul)
afectat. Astfel, Fiziopatologia speciala dcscric evolutia i manifestarile
procesului patologic tipic localizat in fiecare organ.
-829. Fiziopatologia sistemului nervos central
Conf. univ. Eleonora Bor$
29.1.
Dereglarile functiei neuronului $i transmiterii transsinaptice
29.1.1.
Tulbumrea excitabilitatii neuronale
29.1.2.
Dereglarile transmiterii transsinaptice
29.2.
Dereglarile functiei receptiei senzitive. Tulburarile sensibilitatii
29.3.
Dereglarile functiei motorii a sistemului nervos central
29.4.
Dereglarile receptiei nocigene ?i functiei sistemului nociceptiv/
antinociceptiv
29.4.1.
Durerea
29.4.2.
Nocicepfia
29.4.3.
Patogenia durerii patologice
29.4.4.
Sistemul antinociceptiv
29.4.5.
Patologia nociceptiei
29.5.
Dereglarile functiei sistemului nervos vegetativ.
29.6.
Dereglarile somnului
29.7.
Dereglarile con$tiintei
29.8.
Dereglarile activitatii nervoase superioare. Nevrozele
29.9.
Dereglarile licvorogenezei i licvorodinamicii
29.1.
Dereglarile functiei neuronului i transmiterii transsinaptice
Neuronul este unitatea structurala $i funcfionala de baza a sistemului
nervos, specializata in recepponarca stimulilor din mediul intern i cel extern,
in conducerea impulsurilor spre structurile nervoase centrale, prelucrarea
informatiei recepfionate, elaborarea i transmiterea comenzilor spre organele
efectoare.
Din punct de vedere functional, distingem neuroni motori, senzitivi $i
asociativi.
Neuronii senzitivi receptioneaza stimulii din mediul extern $i cel intern,
precum i nemijlocit de la structurile inervate prin dispozitive specializate receptori.
Neuronii motori (efectori) prin axonul lung incrveaza organele efectoare
(mu$chii, glandcle, vasele sanguine). Din acestea fac parte celulele
piramidale din scoarta cerebrala, motoneuronii

-9din coamele anterioare medulare, celulelc Purkinje din scoarta cerebeloasa,

neuronii vegetativi cerebraii $i spinali.
Neuronii de asociafie (intercalari) stabilesc relajii intre neuronii senzitivi i
cei motori.
Neuronii se refera la celule excitabile - poseda proprietatea de a genera
impulsuri electrice (nervoase) la acpunea stimulilor de diferita natura. Or,
neuronii transforma diversele tipuri de energie - mecanica, termica, chimica,
fotonica intr-un singur fel de energie - electric! Excitabilitatea, precum $i
proprietatea de a conduce fare decrement impulsul electric, are la baza
procesele electrochimice la nivelul membranei citoplasmatice a neuronului.
In repaus, neuronii menjin o diferenja de potential electric de ambele
suprafete ale membranei citoplasmatice. Accasta diferenfa este
numitapotenfialul membranar de repaus (PRM) ?i este egala cu circa 65 mV.
Deoarece sarcina totala in exteriorul membranei este arbitrar defmita ca
fiind egala cu zero, potentialul membranar de repaus este negativ (-65 mV),
in diferiti neuroni PRM poate varia de la -40 mV pana la -80 mV.
PRM rezulta din doi factori: distributia neuniforma in interiorul i exteriorul
celulei ionilor cu sarcina pozitiva (Na* i K' ) $i cei cu sarcina negativa
(aminoacizii $i proteine) i permeabilitatea selectiva a membranei pentru
unii din ace$ti ioni (Na1 i K*). Distribuirea inegala a ionilor cu sarcina
pozitiva de ambele parti ale membranei celulare este mentinuta de pompa
Na'-K'. Activitatea pompei Na'-K' mentine in stare de repaus a neuronului
situatia termodinamic instabila a asimetriei ionice intre- ?i extraneuronale,
iarin perioada postexcitatoare reface gradientul de concentrate (i respectiv
potentialul de repaus) anihilat in timpul excitatiei.
In starea de repaus concentratia Ca2' in hialoplasma este mai mica decat
in spatiul extracelular i reticulul endoplasmatic. Gradientul de Ca21 este
menfinut de activitatea pompei respective, care transporta Ca2' impotriva
gradientului de concentrate din hialoplasma in exteriorul neuronului $i in
reticulul endoplasmatic. Excitatia neuronului este asociata cu influxul ionilor
de Ca in hialoplasma, iar in perioada postexcitatorie Ca21 este repompat in
spatiul extracelular $i in reticulul endoplasmatic, restabi!indu-se astfel
gradientul de concentrate.
Potenjialul membranar al neuronilor poate ft considerabil i rapid
modificat. Ac(iunea asupra neuronului a diferitor stimuli (electric, chimic,
mecanic, fizic etc.) provoaca initial reducerea graduala a potentialului
membranar cu 10 mV (de la valoarea -65 mV pana la - 55 mV), ceea ce face
membrana mult mai permeabila pentru Na1 decat pentru K'. Astfel de
depolarizare, numita depolarizare lenta, pana la o anumitS valoare denumita
critica, este reversibila $i nu provoaca excitarea neuronului. In cazul in care
depolarizarea atinge valoarea critica (cca -50 mv) create brusc
permeabilitatea locala a membranei pentru ioni in general i in special
pentru Na', ceea ce provoaca depolarizarea rapida a membranei
citoplasmatice i producerea potentialului de achune, survine excitatia
neuronului. in procesul de excitajie, membrana neuronului se depolarizeaza,
dupaee utmeaza invetsiaiti sens poziliv a potentialului membranar, din care
cauza potentialul de acjiune devine egal cu 110-120 mV, depajind cu mult
potentialul de repaus.

Potenfialul de actiune format la nivelul membranei corpului neuronului

este propagat de-a lungul membranei axonului, in care au loc consecutiv
procese electrochimice similare cu cele din membrana corpului neuronului cu
consum de energie. Datorita acestui fapt, amplitudinea impulsului electric
generat de neuron nu este diminuata la momentul in care ajunge la
terminatiunea axonala (transmitere fare decrement). Astfel, potentialul de
actiune este propagat
- 10spre terminatiunile axonale, situate pe corpii sau dendritele altor neuroni, pe
corpii altor celule inervate (muchi, glande, vase sanguine etc.), realizand
legatura cu aceste structuri. In neuronii aferenp succesiunea excitatiei este
inversa celei din neuronii eferenp -procesul este inifiat in terminatiunile
senzitive (receptori) $i propagata spre corpul neuronului.
De regula, potenpalul de ac{iune dureaza circa 1 ms, dupa care survine
repolarizarea membranei $i restabilirea potentiaiului de repaus. Pana la
momentul restabilirii potentiaiului de repaus, neuronul ramane inexcitabil intervine perioada refractara.
29.1.1.
Tulburarea excitabilitdfii neuronale
Excitabilitatea celulei este proprietatea de a intra in activitate sub
influenta unui stimul. Stimulul reprezinta o modificare brusca de energie
parvenita din mediul intern sau cel extern, care marete permcabilitatea
membranei celulare, produce depolarizarea membranei, formeaza potential
ul de actiune i in suma produce excitafia celulei. Masura a cxcitabilitatii este
pragul de excitatie - valoarea minima a stimulului, care provoaca excitatia.
Excitabilitatea este functia inversa a potentiaiului de repaus hiperpolarizarea mic?oreaza excitabilitatea pana la inhibijia hiperpolarizanta,
in timp ce micorarea potentiaiului de repaus sporete excitabilitatea.
Etiologia. Excitabilitatea neuronului poate fi modificata de leziunile
membranei neuronale, indusa de diferp factori exogeni (actiuni mecanice,
raze ionizante, temperatura scazuta sau ridicata, curentul electric, substante
chimice, factori biologici, toxine neurotrope - tetanic, botulinic, factori
psihogeni) $i endogeni (dismetabolisme, dishomeostazii, dizoxii, dereglari de
perfuzie, factori imuni i enzimatici).
Patogenia. Mecanismul patogenetic general al dereglarilor excitabilitatii se
considera deficitul energetic exprimat prin diminuarea continutului de ATP in
celula, ceea ce consecutiv tulbura procesele intracelulare ?i membranare
dependente de energie, in special activitatea pompelor ionice. In consecinla,
are loc suprasaturarea hialoplasmei neuronului cu ionii de sodiu i calciu,
depolarizarea membranei, inhibipa depolarizanta.
Totodata, diferiti factori etiologici poseda i particularitati patogenice
specifice.
Astfel, in caz de ischemie, paralel cu deficitul energetic, are loc actiunea
asupra neuronului a excesului de glutamat, ceea ce provoaca
hiperstimularea lui, deschiderea canalelor N-metil- D- aspartat, prin care se
produce un
- 11 influx majorat de Na+ i Ca2+, marind conccntratia acestora in citosol. Excesul
de ioni de calciu in hialoplasma activizeaza lipazele, proteazele,
endonucleazele, lipooxigenazele intracelulare, ccea ce provoaca lcziunea

organitelor (in particular a mitocondriilor), dercglarea homeostaziei,

degenerarea i moartea neuronului. in patogenia acestor modificari se
implica i alti factori patogcnetici, cum ar fi acidul arahidonic, monoxidul de
azot(NO) etc.
Activarea peroxidarii lipidice poate, de asemcnea, servi drept mccanism
patogenctic de initiere a patologiei neuronale. in cazul intensificarii
peroxidarii lipidice (PL) au loc perturbari in activitatea pompclor ionice, ccea
ce conduce la hiperactivarea neuronala. Peroxizii lipidici deregleaza
mecanismul inactivarii enzimatice a neuromediatorilor. Astfcl, sub actiunca
peroxizilor lipidici, monoaminoxidaza (MAO) dezamineaza acidul gamaaminobutiric, ceea ce aboletc cfectul inhibitor al acestui mediator i marete
considerabil excitabilitatea neuronala.
Neuronul poseda un sistem propriu de potcntare (sistem endogen de
potentare), rcprezentat de mesagerii sccunzi (semnalizarea intracelulara),
care este capabila de a majora evident semnalul receptionat de neuron. O
mare importanta fiziologica in acest sistem are adenilatciclaza i fosfolipaza
C, activate, la randul lor, de proteinele G (aceste proteine se leaga cu
guanozintrifosfatul i guanozindifosfatul). Toxina vibrionului holerci
deregleaza procesele membranare, legate de activitatea proteinei G, care la
randul sau activizeaza sau inhiba sistemul AMP-ciclic. Cofeina, teofelina
sporete concentratia intracelulara de AMP-ciclic, care la randul sau marete
excitabilitatea neuronala.
Modificari de excitabilitate pot surveni ?i in cazul deregldrii homeostazei
neuronului, potentate de abolirea proceselor regenerarii fiziologice
intraneuronale, ce reduce potentialul plastic celular.
Hiperactivitatea neuronala este determinata i de dezechilibrarea
proceselor de excitajie ?i inhibitie neuronala. In cazul cre?terii ponderii
proceselor de excitatie, poate surveni epileptizarea neuronului.
Un rol primordial in reglarea endogena a excitabilitatii neuronale il dejine
mediatorul inhibitor-acidulgama-aminobutiric, ce induce inhibitia neuronala
prin facilitarea intrarii ionilor de Cl in celula ?i blocarea canalelor ionice de
calciu.
- 12Hiperactivitatea neuronala sc poate produce i prin stimularea clectrica a
neuronului, prccum i prin dcaferentare neuronala. Efectul se explica prin
marirea sensibilitatii neuronului in cazul denervarii i dereglarii procesclor de
inhibitie a acestuia.
Creterea excitabilitatii (hiperexcitabilitatea)
La sectionarea nervului, capatul distal, care degenereaza in urmatoarele
trei zile, ii pastreaza cxcitabilitatea marita.
Scaderea concentratiei extracelulare a ionilor de calciu produce o credere
insemnata a excitabilitatii, atat de mare, incat impulsurilc spontanc
declaneaza spasme musculare (sindrom tetanic). Indiferent de cauza
tetaniei (paratireopriva, prin alcaloza, administrarea dozelor mari de
vitamina D, lipsa de calciu la copii rahitici), in mecanismul de producere a
tetaniei intervine scaderea Ca2+ in sangc. Un cfect similar are crcterea K*
extracelular.
Unele substante farmacologice (veratrina) au aepune dirccta asupra
membranei, marindu-i permcabilitatea pentru ionii dc Na+ i, in consecinta,

diminueaza pragul de excitatie.

Reducerea excitabilitatii
O serie de substante chimice actioneaza deprimant asupra excitabilitatii,
fiind denumite factori stabilizatori ai membranei. Prin mecanisme, care au
fost analizate anterior, excesul interstitial de calciu ionizat, precum i
deficitul de K+ stabilizeaza membrana neuronului, maresc potentialul de
repaus, mic$orand cxcitabilitatea.
Anestezicele locale (novocaina, lidocaina etc.) reduc permcabilitatea
membranelor pentru ioni i excitabilitatea. Un efect similar au i substantele
liposolubile (alcoolul, eterul, cloroformul), blocand canalele de Na+ i
dcregland procesul de generare a potentialului dc actiune a membranei
neuronale.
Reducerea excitabilitatii este provocata i de substantele ce dereglcaza
procesul de repolarizare membranara (aconitina, batraxotoxina etc.)
Dioxidul de carbon la prcsiunc mare (peste 40 mm Hg) micoreaza
excitabilitatea neuronala.
Numeroi factori (infcctioi, traumatici, mctabolici, hemoragici etc.)
lezeaza neuronii motori i senzitivi din diferite segmente ale SN, real izand
sindromul neuronului motor central sau celperiferic. Ca exemple de afectiuni,
care au la baza leziuni ale neuronilor motori, pot servi poliomielita anterioara
acuta
-13i cronica, scleroza laterala amiotrofica, atrofia musculara infantila, atrofia
proximala ereditara neurogena, paraplegia spastica, siringomielia.
Lezarea neuronilor motori se produce $i in cazul proceselor tumorale i
vasculare cu localizare in SNC, in hemii ale discurilor intervertebrale, mielite
etc.
Lezarea neuronilor senzitivi de catre diveri agenti etiologici realizeaza
multiple sindroame, dintre care cele mai frecvent intalnite sunt tabesul
(sifilisul parenchimatos), Herpes Zoster (boala virotica produsa de virusul
varicelo-zosterian, cu modificari inflamatorii ale ganglionilor radacinilor
posterioarc ale nervilor cranieni, care se manifests clinic prin dureri i
tulburari de sensibilitate).
29.1.2.
Deregldrile transmiterii transsinaptice
Sinapsele reprezinta conexiuni specializate, prin care se transmit influcntc
excitante sau inhibitoare de la neuron la neuron sau la alta celula.
Sinapsa intemeuronala este locul de contact functional intre doi neuroni,
care efectueazS un prim triaj al informatiilor. Prin intermediul ei, influxul
nervos de la neuronul presinaptic induce excitatia sau inhibifia neuronului
postsinaptic sau numai li moduleaza excitabilitatea. Sosite prin fibrele
presinaptice, impulsurile nervoase initiaza raspunsurile propagate, apoi prin
celula postsinapticS, transmiterea nefiind o simpla saritura a potentialului de
acfiune de la neuronul presinaptic la cel postsinaptic, ci un proces mult mai
complex, datorita faptului ca membrana postsinaptica este electic
inexcitabila. (Membrana postsinaptica este, de regula, sensibila numai la
agenti chimici (sinapsa chimica). S-a dovedit i existen|a unor sinapse
electrice, la nivelul carora transmiterea impulsului presinaptic asupra
membranei neuronului postsinaptic se efectueaza printr-un curent de
actiune.

Sinapsa neuroefectoare, ca jonctiune functionala intre un neuron efector

$i celulele organelor aneurale executoare (jonctiune neuro-musculara sau
neuro-glandulara), consta din doua componente: un versant presinaptic, care
conduce impulsul nervos, i un versant postsinaptic, care il primete.
Microscopia electronica a demonstrat ca, de?i butonul sinaptic (fibra
terminals presinaptica) este aplicat pe membrana neuronului postsinaptic, nu
exista un contact fizic intre cele doua membrane, ultimele fiind separate
printr-un spatiu -fanta sinaptica, ce contine o retea filamentoasa
intersinaptica ?i lichid extracelular. Aceasta asigura adezivitatea celor doua
membrane, sugerand in acelaji timp prezenta unui sistem canalicular de
legatura intre teritoriul pre- i postsinaptic, totodata, reprezentand o
continuare a spatiului interstitial. Fanta sinaptica protejeaza eficient
membrana postsinaptica de influenta directs a depolarizSrii presinaptice.
Membrana, care delimiteazS butonul, este numita membrana
presinaptica, iar cea a neuronului postsinaptic poarta denumirea de
membrana subsinaptica (postsinaptica). In
-14interiorul butonului presinaptic se contin numeroase mitocondrii i in medie
10000-15000 vezicule, care se mai numesc sinaptozomi $i care confin
stocate mici pachete de transmifator chimic responsabil pentru
transmiterea sinaptica. Sinapsa mai confine mari concentratii de enzime,
implicate in procesul de sinteza, captare $i inactivare a mediatorului.
Exista 6 categorii de sinapse intemeuronale: axo-dendritice, axosomatice, axo-axonale, dendrodendritice, dendrosomatice i
somatosomatice.
Prin intermediul transmiterii sinaptice, impulsul nervos presinaptic induce
in membrana postsinaptica, datorita mediatorului specific eliberat, fie o
depolarizare (excitatie), fie o hiperpolarizare (inhibipe), deosebindu-se astfel
doua tipuri functionale de sinapse: excitatorii fi inhibitorii.
Actiunea excitatorie a sinapsei se manifests consecutiv dupS eliberarea
mediatorului specific al acestui tip de sinapse prin depolarizarea membranei
postsinaptice $i declan?area unui impuls in neuronul postsinaptic.
Transmisia sinapticS chimicS este condiponatS de desfa$urarea
concomitentS $i succesivS a unui ansamblu de procese biofizice $i
biochimice neuronale schematizate astfel. Sub actiunea unor enzime
specifice in corpul neuronului presinaptic se sintetizeazS mediatorul chimic
(neuro- transmitStorul) specific respectivului neuron. Mediatorul sintetizat
este transportat prin axon i depozitat in veziculele presinaptice, care
migreazS $i aderS la membrana presinapticS. in starea de repaus a
neuronului presinaptic are loc eliberarea spontana i continua in fanta
sinapticS a unei cantitaf i foarte mici de mediator prin difiiziune sau prin
exocitoza unui numSr foarte mic de vezicule sinaptice aderate anterior la
membrana presinaptica. Aceste cantitafi mici de mediator produc variatii
locale neinsemnate ale potenfialului membranei postsinaptice, care nu ating
valoarea criticS $i nu declaneaza excitatia propagabilS a acesteia. La
excitafia neuronului presinaptic, influxul nervos ajunge la butonii axonali $i
produce o bruscS cre$tere a penneabilitStii membranei presinaptice pentru
Ca2+. Concentrapa sporitS de calciu conduce la aderarea la membrana
presinaptica a unui numSr mare de vezicule presinaptice, urmatS de

eliberarea rapids prin exocitozS a unei cantitap mari de mediator din vezicule
in fanta sinapticS. Formarea in numSr mare a complexelor mediator-receptor
postsinaptic, in functie de tipul mediatorului ?i receptorilor postsinaptici,
produce fie depolarizare, fie hiperpolarizare locals cu efecte funcponalc
excitatoare sau inhibitoare asupra celulei postsinaptice (potenfialele
postsinsptice locale depolarizante sau hiperpolarizante, potential de actiune
sau franarea generarii lui in neuronii postsinaptici, contracpa sau relaxarea
celulelor musculare, stimularea sau franarea secrepci celulelor executoare
glandulare).
Influxurile nervoase presinaptice indue prin intermediul mediatorilor
chimici trei tipuri de modificSri ale potenfialului membranar de repaus ale
celulelor postsinaptice: potenfialele postsinaptice locale hiperpolarizante,
potentiate depolarizante ?i potenfiale postsinaptice de aepune propagate.
Potenfialele postsinaptice locale hiperpolarizante (PPSH) reprezintS
created locale ale diferenfei de potenfial a membranei fata de valoarea PRM.
De regulS, PPSH reduc local excitabilitatea celulei (sporesc pragul de
excitabilitate), de aceea mai sunt denumite potenfiale postsinaptice
inhibitoare - 1PSP. Un exemplu de mediator chimic generator de PPSH este
GABA (acidul gamaaminobutiric); cuplarea lui cu receptorul postsinaptic
mSrete conductanfa canalelor de clor.
-15Potenfialele postsinaptice locale depolarizante (PPSD) reprezinta scaderi
locale cu 10- 40 mV ale diferentei de potential a membranei fata de valoarea
PRM. PPSD sporesc local excitabilitatea celulei (scad pragul cxcitatiei
propagabile), de aceea mai sunt denumite potenpale postsinaptice
excitatoare (PPSE). Excmplu de mediator chimic generator de PPSD este
acetilcolina.
Sinapsele generatoarc de PPSD sunt numite sinapse depolarizante, iar
cele generatoarc de PPSH - sinapse hiperpolarizante.
Potenlialele postsinaptice de acfiune propagate (PA) reprezinta o variape
rapida yi de scurta durata, de mare amplitudine (110-120 mV), a
potenpalului membranei manifestata prin depolarizarea acesteia, urmata de
o polarizare in sens invers. Datorita duratei mici, PA se inregistreaza grafic
sub forma unui varf (potential de varf). La sfaritul PA conductan|ele
membranei pentru Na yi K revin la valorile din starea de repaus.
In condipile pastrarii continuitapi anatomice a SN yi a conexiunilor sale cu
organele executoare, activitatea sa normala poate fi alterata de catre factori,
care afecteaza diversele procese biofizice yi biochimice intraneuronalc yi
transsinaptice, al caror ansamblu constituie substratul starilor de excitatie yi
inhibipe. Atat generarea transsinaptica a excitapei, cat yi generarea
transsinaptica a inhibipei sunt consecinje ale starii de excitape propagata a
neuronilor presinaptici, unii eliberand mediatori chimici sinaptici excitatori neuroni excitatori - yi alpi eliberand mediatori chimici sinaptici inhibitori neuroni inhibitori.
in timp ce starea de excitape postsinaptica se poate propaga ca influx
nervos celulifug (PA propagat), starea de inhibitie postsinaptica nu se
propaga celulifug ca influx nervos, ci franeaza generarea $i propagarea
celulifiiga a excitapei.
Mediatorii yi modulatorii chimici sinaptici

Termenul de mediator chimic sinaptic desemneaza o substanta, care

mtruneyte urmatoarele calitati: este sintetizata de o anumita categorie de
neuroni, depozitata 5n vezicule presinaptice ale acestora, eliberata rapid m
mare cantitate din terminapile presinaptice in fantele sinaptice, ca urmare a
excitatici neuronilor respectivi.
Mediatorul chimic este numit ?i neurotransmitator, deoarece prin
intermediul lui se realizeaza transmiterea sau blocarea transmiterii influxului
nervos de la o veriga la veriga urmatoare a arcurilor reflexe.
Calitatea de mediator chimic sinaptic este in prezent indubitabila pentru
acetilcolina (Ach), noradrenalina (NA sau norepinefrina), dopamina (DA),
serotonina (5-HT), acidul gamaaminobutiric (AGAB) yi glicina (GL).
In realitate exista un numar mult mai mare de mediatori chimici sinaptici acidul L-aspartic, L-glutamic, taurina, prolina, B -alanina, histamina,
substanta P yi o serie de peptide bioactive (opioide endogene yi peptide
neurointestinale, ca gastrina yi colecistokinina.
Dupa eliberarea mediatorului in fanta sinaptica yi interacpunea cu
receptorii de pe membrana postsinaptica, acpunea mediatorului este
intrerupta prin intermediul a doua procese - recaptarea acestuia yi
reintoarcerea in butonul sinaptic yi degradarea chimica nemijlocit in fanta
sinaptica prin actiunea enzimelor spccifice (acetilcolinesteraza,
monoaminoxidaza, catecol-O- metiltransferaza).
-16V
Etiologia ipatogenia dereglarilor transmiterii transsinaptice
Dcreglarea transmiterii sinapticc poatc fi cauzata de actiunea diferitor
factori patogeni, atat exogeni, cat i endogeni, la nivelul neuronilor
presinaptici ?i al structurilor postsinaptice ale organelor efectoare.
La nivelul neuronilor presinaptici pot fi afectate urmatoarele procese:
a)
sinteza mediatorilor i modulatorilor chimici (neurotransmi(atori i
neuromodulatori);
b)
afectarea transportului transaxonal al mediatorului;
c)
stocarca mediatorilor chimici;
d)
eliberarea mediatorilor chimici;
e)
recaptarea mediatorilor chimici.
La nivelul neuronilor postsinaptici pot fi afectate urmatoarele procese:
a)
formarea complexului activ mediator receptor;
b)
inactivarea mediatorului chimic.
Sinteza mediatorului chimic poate fi afectata de factorii care modifica fie
concentrapa precursorului mediatorului, fie activitatea enzimei (-clor)
sintetizante.
Concentratia precursorului poate fi modificata prin:
a)
cre?terca aportului exogen de premediator (de exemplu,
administrarea 5-hidroxitriptofanului, precursor al serotoninei, spore?te
incorporarea lui in neuronii serotoninergici i consecutiv sinteza serotoninei;
administrarea de L-dopa, precursor al dopaminei, marete incorporarea ei in
neuronii dopaminergici i consecutiv sinteza dopaminei;
b)
administrarea substantelor care stimuleaza sinteza premediatorilor
(de ex., amantadina marete conversia tirozinei in DOPA, iar DOPA este
precursorul direct al dopaminei i indirect al noradrenalinei);

c)
stimularea ncuronala cu sporirea captarii precursorilor (de ex.,
stimularea neuronilor colinergici favorizeaza captarea de catre acetia a
colinei i consecutiv sinteza acetilcolinei);
e)
administrarea substantelor care scad patrunderea precursorului
mediatorilor in neuroni, aa-zisul efect de embargou (de ex., hemicolina arc
efect de embargou asupra colinei, limitand astfel sinteza acetilcolinei);
f)
reducerca potentialului energenic, hipoxia provoaca tulburari in
transmitcreajranssinaptica prin supresia procesclor sinapticc
energodependente.
"6422$^"
AA
I 8 i Si. IQ TEC A |
v63SjrATt/. ;
$ > r AK..
]
CLA TESTEMITEANU' '
Sinteza mediatorului necesita actiunea enzimei sintetizatoare. Activitatea
enzimei sintetizatoare de neuromediatori poate fi dereglata prin:
a)
administrarea de acetilcolina halogenata sau a compuilor
stirilpiridinici (in acest caz se inhiba activitatea colinacetilazei i consecutiv
sinteza acetilcolinei);
b)
administrarea alfa-metil-dopa reduce sinteza norepinefrinei
din dopamina, transformandu-se ea insa$i in alfa-metil-norepinefrina transmitator sinaptic fals fara activitate biologica;
c)
scaderea activitatii sau deficitul glutamicodecarboxilazei,
enzimei, care transforma acidul glutamic in AGAB (in coree).
d)
sinteza acidului gama-aminobutiric poate fi deprimata de
semicarbazida, care blocheaza enzima respective sau de carenta alimentara
a piridoxinei, care este co-factorul acestei enzime.
Afectarea transportului transaxonal al mediatorului
Mediatorul sintetizat in corpul neuronului este transportat spre
terminatiunile nervoase prin microtubulii citoplasmatici formati dintr-o
proteina spccializata - tubulina. Anestezicele, enzimele proteolitice,
colchicina etc. distrug aceste formatiuni, deregleaza transportul transaxonal,
reducand cantitatea de mediator in elementele presinaptice. De exemplu,
hemocolina blocheaza transportul acetilcolinei spre terminatiile nervoase i
prin aceasta tulbura transmiterea influenjelor nervoase in sinapsele
colinergice.
Afectarea depozitarii mediatorului in terminatiile nervoase
Mediatorii se pastreaza in veziculele presinaptice in complex molecular cu
ATP i proteine specifice. Unele substance pot tulbura procesul depozitarii
mediatomlui. Aa, de exemplu, rezerpina impiedica depozitarea
norepinefrinei i serotoninei in veziculele presinaptice, iar betabungarotoxina altereaza transmiterea sinaptica chimica prin blocarea
procesului de formare a veziculelor sinaptice.
Afectarea eliberdrii mediatorului chimic
in unele cazuri, dei veziculele sinaptice sunt normale i membrana
postsinaptica este sensibila la mediatorii chimici aplicap local ionoforetic,
transmiterea sinaptica este afcctata. Aceasta are loc in urmatoarele situatii:
-18-

a) la cre?terea conccntratiei ionilor de magneziu sau la acfiunea toxinei

botulinice are loc blocarea mecanismului de cliberare a acetilcolinei in
sinapsa neuro-musculara;
b) in sindroamele miastenice paraneoplazice (Eaton-Lambert), de
asemenea, intervine un deficit de eliberare a acetilcolinei;
c) imipramina i amitriptilina reduc eliberarea spontana a
norepinefrinei, aceasta, acumulandu-se in vezicule sinaptice, exercita efecte
antidepresive;
d) guanetidina blocheaza eliberarea norepinefrinei la nivelul
terminatiilor axonale, datorita carui fapt se folosete in calitate de remcdiu
antihipertensiv.
Afectarea procesului de formare a complexului
activ mediator-receptor
Substantele, care au aceasta actiune, fac membrana postsinaptica
insensibila la mediatorii chimici eliberati de influxurile nervoase sau aplicati
local ionoforetic. in aceste cazuri, potentialul de repaus de membrana
ramane normal.
Exista doua tipuri de receptori acetilcolinici: nicotinici (apartin neuronilor
ganglionilor vegetativi i muchilor striafi) i muscarinici (apartin mu?chilor
nctezi, miocardului i glandelor).
Astfel, d-tubocurarina blocheaza reversibil receptorii acetilcolinici
nicotinici ai placii neuromusculare, bromura de decametoniu $i succinilcolina sunt agenti blocanti de lunga durata ai accstor receptori, iar atropina
blocheaza receptorii muscarinici ai muchilor netezi.
Fenoxibenzamina blocheaza alfareceptorii, iar propranololul - B-receptorii
noradrcncrgici.
Derivatii fenotiazinici i buterofenonici bloceaza receptorii dopaminici,
care aparpn numai unor neuroni centrali suprasegmentari. Acest blocaj
provoaca sindroame extrapiramidale parkinsoniene medicamentoase.
Stricnina blocheaza B-reccptorii pentru glicina i respectiv inhibi(ia
postsinaptica.
in miastenie se produce un blocaj al receptorilor acetilcolinici ai muchilor
striaji prin autoanticorpi (blocaj postsinaptic).
Dereglarea funcfionarii mecanismelor postsinaptice se exprima fie prin
abolirca acestora, fie prin potentarea lor.
-19Atenuarea sau lipsa efectului la actiunea mediatomlui asupra neuronului
postsinaptic poate fi determinate de micorarea afmitatii acestuia fata dc
receptorii specifici la actiunea antagonitilor sau a blocatorilor reccptorilor, la
formarca anticorpilor contra rcceptorilor, ceea cc modifica aflnitatea lor i
anihileaza efcctelc mediatorului (de ex., in miastenie receptorii
acetilcolinergici sunt blocati dc anticorpi specifici, ce determina dereglari in
transmiterea neuromusculara, pana chiar $i blocul neuromuscular).
Receptorul postsinaptic poate fi blocat (ecranat) de catre membrana
deteriorate sau modificata sub influenta proceselor patologice (potentarea
peroxidarii lipidice in membrana).
Amplificarea efectului mediatorului are loc la marirea afmitatii,
sensitizarea receptorilor, marirea numarului lor. Dc exemplu, o deaferentare
partiala a neuronilor sau a fibrelor musculare conduce la marirea numarului

receptorilor postsinaptici.
Exista substante farmacologice activatoare ale receptorilor postsinaptici
(sinaptomimetice), care prin fixare pe receptorii postsinaptici mimeaza
efectele transmitatorilor fiziologici. Astfel, nicotina are cfect colinomimetic pe
receptorii muchilor striati i ai neuronilor vegetativi ganglionari, metacolina
are efect colinomimetic pc receptorii muchilor netezi, cordului i glandelor.
Fenilefrina are efect noradrenalinomimetic pe alfa-receptorii noradrenalinici,
iar izoproterenolul are cfect noradrenalinomimetic pc beta-rcceptorii
noradrenalinici.
Afectarea procesului inactivarii mediatorului chimic
Diveri agenti blocheaza enzimele inactivatoare ale mediatorului,
incetinind sau facand imposibila disocierea complexului transmitatorreccptor, prelungind actiunea mediatomlui i efectul fiziologic al acestuia.
Astfel, antiacetilcolinesterazicele (ezerina, neostigmina, compuii fosforoorganici) blocheaza reversibil colinesteraza i prin aceasta descompunerea
acetilcolinei. Antimonoaminoxidazele (pargilina, nialamida, tranilcipromina,
iproniazida, izocarboxazida etc.) blocheaza monoaminooxidaza, enzima
inactivanta a NA, dopaminei i serotoninci. Gabatransaminaza (GABAT;
enzima inactivanta a AGAB) este blocata de catre acidul valproic
(dipropilacetic) i de catre vinil-AGAB. Datorita proprietatii de a mari
concentratia AGAB in structurilc cerebrale, acidul valproic este utilizat cu
succes ca medicament antiepileptic.
-20Dereglarea activitatii autoreceptorilor localizati pe butonul sinaptic, care
are un rol reglator important de feed-back in procesul transmiterii
transinaptice (in caz de eliminare excesi va a mediatorului, scmnalcle
transmise de pe autoreceptori inhiba secretia acestuia i invers). Astfel,
potentarea efectului dopaminei (DA) pe DA-autoreceptori faciliteaza
eliminarea dopaminei.
29.2. Deregl&rile func(iei recep|iei senzitive.
Tulburarile sensibilitajii
Sensibilitatea reprezinta o caracteristica de baza a materiei vii, care
pennite o echilibrare activa a ei cu mediul inconjurator i o adaptare cat
mai adecvata la noile ccrinje. Prin senzatie se subinjelege recunoa?terea
con$tienta a unui stimul, ce actioneaza asupra organismului. Senzatia poate
fi considerate ca un proces elementar; pcrccp{ia este un proces, care include
compararea, difercntierea i integrarea catorva senzatii.
Sistemul nervos in ansamblu poate fi considerat ca fund format dintr-un
sistem de intrare (input) a informatiei, reprezentat de catre receptorii
senzoriali, dintr-un sistem de transmitere reprezentat prin fibrele nervoase,
dintr-un sistem de prelucrare(complexele neuronale din sistemul nervos
periferic ?i central) ?i un sistem de ,,ie$ire (output) $i distribute a mesajului
spre organele efectoare.
Informapile referitoare la mediul ambiant SNC le receptioneaza prin
intermediul organelor de simt (analizatorilor), specializate in perceperea ?i
prelucrarea excitafiilor, precum i in formarea senzatiilor.
Structura analizatorului include:
- portiunea periferica alcatuita din receptori, care intra in contact direct
cu agentul excitator;

- calea de conducere a excitatiei de la periferie spre scoarta cerebrala;

- veriga centrala reprezentata de o zona de proiectie a impulsurilor
nervoase in scoarta cerebrala.
Elementele morfofuncponale ale analizatorului sunt:
I) receptorul; 2) primul neuron senzitiv situat in afara SNC (de regula, in
ganglii); 3) al doilea neuron situat in maduva spinarii, in bulbul rahidian sau
mezencefal; 4) al treilea neuron situat in talamus sau in corpul genuculat; 5)
al patrulea neuron se afla in scoarta cerebrala.
Receptorii sunt celule nervoase specializate sau structuri celulare
aneurale, care transforma infonnatia conpnuta in di ver^i stimuli ai mediului
in impulsuri nervoase, codificate in frecventa. Proprietatea de a traduce
divert stimuli in impulsuri nervoase cste comuna tuturor neuronilor, dar
receptorii sunt activafi de modificari specifice, cu alte cuvinte, ei descarca
impulsurile nervoase la intensitaji-prag mai mici ale stimulilor adecvati (Ca ?i
orice neuron, receptorii pot descarca impulsuri i la stimuli neadecvati, insa
numai in cazul daca intensitatea acestora este excesiv de mare.).
-21 In funcfie de localizare i nature excitantului, receptorii pot ft clasificati In
extero-, proprio-, interoceptori.
Exteroceptorii reprezinta structuri specializate 51 includ
mecanoreceptorii, care percep contactul, durerea, pozijia corpului, sunetul,
fotoreceptorii, care informeaza asupra cantitatii de lumina $i a culorilor;
chemoreceptorii, care percep compozitia chimica a medlilor i
termoreceptori.
Proprioceptorii fac parte exclusiv din clasa mecanoreceptorilor i se
implicit In reglarea funcfiilor motorii ale organismului, semnalizand
velocitatea, tensiunea i gradul de scurtare a mu$chului.
Interoceptorii (mceroceptorii) sunt specifici doar pentru sistemul nervos
vegetativ, avand proprietatea de a initia procese generatoare de senzafii
specifice, precum i de a regia funcpile vegetative ale organismului.
Nociceptorii detecteaza stimulii potential nocivi, ce pot provoca modificari
grave biochimice, funcjionale sau morfologice in (esutul respectiv
(nociceptori mecanosenzitivi, termosenzitivi, chemosenzitivi).
Activitatea de raspuns a receptorului la acfiunea stimulentului asupra
receptorului include depolarizarea membranei receptorului, aparitia i
dezvoltarea potentialului receptor, aparitia curenjilor generatori, care,
raspandindu-se spre partea centrala a receptorului, provoaca potentialul
generator.
Cdiledeconducere a sensib i 1 i ta(ii senzitivo-senzoriale. Potenfialele de
acpune senzitivo- senzoriale sunt preluate de la nivelul receptorilor de catre
dendritele primului neuron senzitiv, situat, de obicei, in afara axului cerebrospinal.
Neuronii senzitivi constituie calea finala comuna, care transmite in SNC
informatia sub forma unor poten{iale de ac|iune (impulsuri nervoase). Axonii
neuronilor senzitivi extranevraxiali, cu sediul fie in ganglionii spinali de pe
radacina posterioara a nervilor spinali sau in omologii lor de pe traseul
nervilor cranieni, patrund in nevrax. Cea mai mare parte a fibrelor groase (Abeta) intra in cordonul posterior, formand sistemul cordoanelor posterioare.
Fibrele senzitive mai subpri ( A-delta $i C) ca, de altfel, i colateralele fibrelor

groase, fac sinapsa cu deutoneuronul din comul posterior, iar axonii acestor
neuroni dau na$tere cailor spino-talamice antero-laterale.
Pe calea sistemului cordoanelor posterioare, prin fasciculele ascendente
ale lui Goll $i Burdach se transmit doar informatii mecano-receptive, pe cand
sistemul spino-talamic transmite un evantai larg de informatii somestezice
(tact difuz, cald, rece, durere). Prin cordoanele posterioare informatia se
propaga spre bulbul rahidian, unde este localizat al doilea neuron senzitiv,
axonul caruia, dupa ce se incruci?eaza la scurta distanta de la emcrgenta, se
indreapta spre talamus pe calea lemniscului median, terminandu-se in
nucleul ventro-bazal. Astfel, al treilca neuron al cailor exteroceptive se afla in
complexul ventro-bazal al talamusului, iar axonul sau proiecteaza in cortexul
somato-senzitiv ipsilateral.
Segmentul final al sistemului cordoanelor posterioare este situat in lobul
parietal (sulcus centralis), in aa-numitele arii somato-senzitiveprimara i
secundara.
Sistemul cordoanelor posterioare conduce sensibilitatea proprioceptiva i
tactila bine discriminata (epicritica), care necesita 0 evaluare i localizare
precisa, precum i o interesare mai redusa a afectivitatii.
-22I
Sistemul cordoanelor antero-laterale, sau tractul spino-talamic, conduce
semnale, care nu fac localizSri precise ?i nici viteze mari de conducere. Pe
aceste cai sunt conduse: informatiile nociceptive, excitafiile termice,
senzafiile de contact brusc, presiune, prurit i cele sexuale.
Calea spino-talamica este constituitd din trei neuroni. Protoneuronul este
localizat in ganglionul spinal, anexat radacinii posterioare. Axonul scurt
patrunde in coamele posterioare $i face sinapsa cu deutoneuronul mai ales
in substanja gelatinoasa, situata in varful coamelor posterioare, unde emit
colaterale i fibrele nervoase ale fasciculelor Goll i Burdach. Fibrele celui de
al doilea neuron, dupa ce se incrucicaza, formeaza fasciculele spino-talamic
lateral (dorsal) $i ventral. Cele doua fascicule tree prin trunchiul cerebral,
lateral fata de lemniscul medial, i dau natcrc la colaterale, care ajung in
forma|ia rcticulara mezenccfalica. Prin colaterale sunt difuzate impulsuri ce
contribuie la menpnerea starii de veghe a scoartei cerebrale $i la pastrarea
tonusului muscular.
Fasciculul spino-talamic se termina in nucleul ventro-postero-lateral al
talamusului langa fasciculul Goll $i Burdach, precum $i in nucleii nespecifici
ai liniei mediane i in nucleii intralaminari. Prelungirile corticate ale celui de
al treilea neuron talamic ajung in girusul postcentral (parietala ascendenta).
Sensibilitatea interoceptiva este asigurata de receptorii viscerali $i caile
senzitive vegetative spino-reticulo-talamo-corticale. Calea aferenta
vegetativa urea de-a lungul substantei cenu$ii periependimice, traversand
releele polineuronale ale acesteia, pana in forma{iunca rcticulara a
trunchiului cerebral de unde ajunge la nucleii reticulaji talamici ?i proiecteaza
difuz mesajele interoceptive pe intreaga suprafata a scoarjei cerebrale.
Informatiile kinestezice de dubla origine (articulara $i musculotendinoasa) sunt propagate de-a lungul axului cerebrospinal pe doua cai:
calea lemniscala rapida a sensibilitapi superficiale tactile i profunde
proprioceptive con$tiente ?i calea extralemniscala lenla a sensibilitapi

proprioceptive inconjtiente.
Prin eferen|ele sale extrapiramidale subcorticale i corticale, informatiile
miokinetice sunt preluate de sisteme reglatoare ale activitatii tonice
musculare, ajungand in zona de proiectie corticala precentrala datorita
vitezei mari de conducere, o data cu sensibilitatea proprioreceptiva
conjtienta.
Structure specifica, prin care se realizeaza orice legatura integrativa
nervoasa, este arcul reflex, iar actul integrator respectiv este numit act reflex
sau pur $i simplu reflex.
Clasiflcarea sensibilitatii
Ca tipuri de sensibilitate este descrisa sensibilitatea generala
(somestezica), care caracterizeaza toate structurile corpului omenesc ?i
sensibilitatea specified, ce coreleaza cu activitatea anumitelor organe
(vedere, auz, gust, miros).
Sensibilitatea generala include:
sensibilitatea exteroceptiva (superticiala), care are receptor! situati in
{esuturi $i mucoasele superficiale ?i care include sensibilitatea tactila,
termica ?i dureroasa;
sensibilitatea proprioceptiva (profunda) cu receptorii in articula|ii,
tendoane, muchi i care include sensibilitatea artokinetica, barestezica i
vibratorie;
sensibilitatea interoceptiva (viscerala), inifiata in receptorii viscerali.
Mai exists o clasificare a sensibilitajii dupS Head, care utilizeaza trei
criterii, ?i anume: criteriul fiziologic, biologic ?i anatomic. Conform acestei
clasificari, deosebim:
-23sensibi 1 itatea protopatica, veche din punct de vedere
filogenetic, prin care se transmit afercnfele dureroase, termice, tactile
nediscriminate, avand un amplu ecou afectiv;
sensibilitatea epicritica, noua din punct de vedere filogenetic, care
se refera la sensibilitatea tactila (include sensibilitatea elementara $i
discriminarea tactila), sensibilitatea artrokinetica (include statestezia sau
pozitia $i kinestezia sau deplasarea in spatiu a unui segment corporal),
sensibilitatea vibratorie i sensibilitatea barestezica.
Etiologia i patogenia dereglarilor sensibilitatii
Dintre factorii ctiologici fac partefactorii exogeni (mecanici, fizici, chimici,
antigenici, biologici, psiliogeiii) ifactorii endogeni (dereglari hemocirculatorii,
respiratorii, hipoxice, tumori, dishomcostazii mctabolicc, malfomiatii
congenitale).
In patogenia dereglarilor sensibilitatii somato-senzoriale sunt recunoscute
trei mecanisme de baza corespunzatoare nivelului organizarii analizatorului:
mecanismul receptoral, al cailor de conducere i cel central.
Mecanismul receptoral este determinat de perturbarile caracteristicilor
pragale, prccum ?i de numarul i densitatea repartizarii rcccptorilor.
Excitarea receptorilor depinde de caracterul ?i durata aepunii excitantului,
care determina posibilitatea adaptarii lor i, prin urmarc, micorarea
sensibilitatii.
Dereglarile somato-senzoriale, determinate de reducerea numarului sau
(i) a sensibilitatii receptorilor (dcsensitizare), sau sporirea sensibilitatii

acestora (sensitizare), survin in cazul perturbarii intensitajii proceselor de

sinteza sau al destruepei receptorilor.
Mecanismul cailor de conducere este determinat de afeepunile la diferit
nivel al cailor de transmitcre a rcceppei somato-senzitive, incluzand nervii
periferici, radacinile posterioare, maduva spinarii.
Pierderea sensibilitapi prin intreruperea unui nerv periferic sau a unci
radacini posterioare afecteaza toatc tipurile de sensibilitate.
in tabesul dorsal, care reprezinta o fibroza sifiliticS a radacinilor
posterioare, are loc compresia radacinii, sunt distruse, in primul rand, fibrele
mielinice i sc instaleaza o scleroza a cordoanelor posterioare ale maduvei
spinarii intalnite i in anemia pemicioasa. Tabesul scoate din funepe
sensibilitatea profunda con$tienta, dispar reflcxele osteotendinoase, muchii
devin hipotonici. Fiind compromisa i sensibilitatea tactila bine discriminata,
bolnavii nu pot detecta direepa $i viteza de deplasare a unui stimul pe
suprafaja tegumentara. Sensibilitatea termica i durcroasa se pastreaza,
devinc chiar exagerata, deseori cu aparipa unor dureri spontane.
-24Degenerarea cordoanelor dorsale survine i in diabetul zaharat netratat,
precum i in anemia pcmicioasa. Pierderea progrcsiva a perccppei stimulului
vibrator constituie un semn precoce al degcnerarii.
Caile dorsale pot fi intrerupte i in urma compresiunilor tumorale.
Disparipa sensibilitapi dureroase, termice, tactile ncdiscriminate i
pastrarea celei profunde conticnte se constata in siringomielie, boala in care
se formeaza cavitap in interiorul coamelor dorsale, ce se intind in dirccpe
ventrala i distrug fasciculele spino-talamice.
O tulburare a sensibilitapi se produce i in hemisectionarea maduvei
spinarii, aparuta accidental. Sub nivelul leziunii ipsilateral se instalcaza o
paralizie musculara, fiind abolita $i scnsibilitatea profunda con$tienta, iar de
partea opusa lipsete sensibilitatea tactila nediscriminata, termica ?i
durcroasa. Fenomenele descrise alcatuiesc sindromul lui Brown Sequart.
Mecanismul central al dereglarilor de sensibilitate este determinat de
afectarea structurilor corespunzatoare ale talamusului i ale scoartei
cerebrale.
Afecpunea talamusului se manifesta prin abolirea sau diminuarea tuturor
tipurilor de sensibilitate (hemianestezie). In urma pierderii sensibilitapi
proprioceptive, survine ataxia senzitiva contralaterala. Sunt tipice i durerile
talamice desemnate in jumatatea corpului opusa locului afecpunii.
Afecpunile scoarfei cerebrale provoaca diminuarea sau abolirea tuturor
tipurilor de sensibilitate in partea contralaterala a corpului. Sindromulsenzitiv
cortical (parietal) este caracterizat prin tulburari, care intcreseaza indeosebi
sensibilitatea sintetica ?i discriminatorie de partea contralaterala, bolnavii
fiind incapabili de a recunoatc prin tact obiectele (astenognozie) sau a
discrimina doua excitapi simultane in puncte situate simetric in ambcle
jumatap ale corpului.
Lezarea circumvolutiunii postcentrale a cortexului cerebral la maimute
provoaca tulburari senzitive pe partea contralaterala a corpului. La om,
afecpunea izolata a circumvolupei postcentrale se inregistreaza foarte rar.
De exemplu, chirurgii uneori inlatura o parte din aceasta circumvolupe

pentru a trata epilepsia de origine corticala. In acest caz se pierde sesizarea

pozipei membrelor in spapu, capacitatea de a determina prin pipait forma
obiectelor, dimensiunile $i masa lor, caracterul suprafetei (neteda sau nu,
etc.), se pierde sensibilitatea discriminativa.
-25Lezarea lobului parietal al encefalului, care exercita functiile integrative
de ordin suprem al sensibilitatii i asigura perceperea contienta a lumii
inconjuratoare i capacitatea de a se orienta in spapu, conduce la
dezvoltarea unui complex de tulburari numit amorfosinteza. La om (drcptaci)
amorfosinteza apare dupa extirparea cortexului emisferei drepte a
encefalului. In acest caz se pierde inchipuirea despre amplasarea spatiala a
parplor corpului de pe jumatatea opusa. Omul nu e in stare sa imbrace
hainele sau sa le aranjeze in partea stanga, nu poate barbieri jumatatea
stanga a fejei sau sa-i pieptene coafura in partea stanga. Mai mult decat
atat, el poate sa nege prezcnja jumatatii stangi a corpului ?i sa nu observe
unele procese in aceasta regiune, de exemplu, hemiplegia insotitoare,
pastrand totodata capacitatea de a cunoa$te partile corpului ?i de a le numi.
In cazul afectarii lobului parietal din partea stanga (deci in emisfera
dominanta), la amorfosinteza se adauga agnozia - incapacitatea de a
recunoa$te partile corpului, obiectele, imaginile lor i amplasarea spatiala.
Tipurile dereglarilor de sensibilitate
Modificarea pragului de receptie conduce la diferite dereglari de
sensibilitate:
hiperestezia - reprezinta amplificarea sensibilitatii $i se
intalne$te doar in cauzalgie sau in unele sindroame talamice, in care toate
modalitafile senzitive se integreaza in mod exagerat in durere;
hipoestezia - reprezinta diminuarea sensibilitatii cutanate la
stimuli specifici (presiunea, atingerea uoara, caldura sau ffigul);
anestezia - absenja totala a sensibilitatii cutanate la aceiai
stimuli i in plus lainfepatura;
hipoalgezia - pierderea perceptiei dureroase;
hiperalgezia - reprezinta un raspuns exagerat la un stimul
dureros;
alodinia - descrie situapa in care un stimul ordinar nedureros
este perceput ca cel dureros, chiar atroce;
hiperpatia - reprezinta micorarea pragului de receptie;
dizestezia - perceperea excitatiilor de caldura printr-o senzatie
de rece i invers;
poliestezia - o singura senzape algica inglobeaza multiple
senzatii - excitatii;
-267"
parestezia - senzapi anormale, percepute sub forma de amorteli,
infepaturi, fumicaturi etc.;
algia talamica - o durere cu un caracter special, spontana, insopta
de hiperpatie, ce se intensified la orice excitape in jumatatea corpului opusa
leziunii;
algia fantoma - durere in membrele amputate, ce survin in lcgatura
cu excitarea talamusului optic;

cauzalgia - dureri difuze vegetative fara a le cunoate cauza;

ahilognozia - imposibilitatea de a recunoate caracteristicile
materialului din care este constituit obiectul;
amorfognozia - incapacitatea de a recunoa$te marimea, forma $i
caracteristicile spatiale ale obiectului;
afazia tactila - incapacitatea de recunoa?tere a obiectelor prin
incapacitatea denumirii lor;
astereognozie congenitala (mana virgina) - rcprezinta
astereognozie prin inexpcrienta, ca rezultat al unui defect perinatal al
emisfcrei.
Tulburarilesensibilitdfiiprofunde, provenind din fusurile musculare,
tendoane i articulatii, necesita o explicate speciala. in mod normal, aceste
aferente vehiculeaza sensibilitatea proprioceptiva (sensul de pozitie) i
contiin{a, in orice clipa a starii de contracpe musculara. Denervarea unui
numar semnificativ din aceste structuri sta la originea tulburarilor de
echilibru i a dificultapi efectuarii micarilor fine, ca i a instabilitapi
mersului, ansamblul acestor simptome constituind ataxia senzitiva.
in cazurile cele mai severe de dezaferentare, ce ating sensibilitatea
profunda, pacientul nu poate sa mearga, nu poate ramane in ortostapune
fara ajutor i nici sa se aeze fara sprijin.
Sensibilitatea vibratorie se presupune a ft condusa prin cordoanele
posterioare.
in unele condipi, datorita aepunii specifice nocive a vibrapilor, pragul
pentru stimulii vibratori devine foarte scazut, iar tulburarea se incadrcaza in
boala de vibrafie, ce reprezinta una din numeroasele forme ale fenomcnului
Raynaud, denumita i boala degetelor albe.
Sub influenza indelungata a vibrapilor se produce o supraexcitape a
centrilor nervop (medulari i supramedulari), urmata de alterari funeponale
vasculare, nervoase, organice. Manifestarile clinice constau in paloarea
zonelor interesate
-27(ccl mai frecvent degetele membrelor, urechile, nasul) insotita dc parestczii
$i dureri, mialgii, nevralgii, etc.). Se constata, de asemenea, exagerarea
sensibilitatii dureroase i tcrmicc, prccum $i a celei tactile. Uneori sunt
prezente i tulburari trofice in segmentele afectatc, leziuni osteoarticulare i
ale tendoanelor.
Tulburarile sensibilitatii termice constau in diminuarea pana la abolirea
acestei scnsibilitaji.
Sensibilitatea tactila poate fi exagerata (hiperestezie) sau diminuata
(hipoestezie) i se constata in cele mai diverse afectiuni: sindroamele
senzitive radiculare, caractcrizate prin leziuni ale radacinii posterioare,
sindromul de cordon posterior (tabes), caractcrizat prin pierderea
sensibilitatii epicritice a partii lezate ?i a sensibilitatii profundc
(mioartrokinctice ?i vibratoare), sindromul de hemiseefiune medulara, care
desemneaza tulburari discrete ale sensibilitatii tactile de partea opusa
leziunii, sindromul deseefiune completa medulara, ce determina o anestezie
globala, inclusiv tactila, sindroamele senzitive ale trunchiului cerebral, in
special, cele cu leziuni bulbare mcdianc i pcdunculare, care se
caracterizeaza prin tulburari dc sensibilitate cu disociere de tip tabetic.

Pierderea sensibilitatii proprioceptive conduce la ataxie senzitiva.

Compresia unui nerv periferic sau, in particular, a unci radacini dorsale,
poate provoca parestczii ?i durcre in tcritoriul de distribute a fibrelor
senzitive. Durerea cu caracter de arsura poate proveni din leziuni ale
tractului spinotalamic din maduva spinarii i trunchiul cerebral, iar durerea
asemanatoarc, i chiar mai persistenta, cu discstezie, sau modificarea
neplacuta a senzatiei tactile la stimulare, provine din leziuni talamice.
Durerea din leziunile corticale este, dc obicei, episodica i prezinta un
simptom al epilepsiei focale senzitive.
29.3.
Dereglarile func)iei motorii a sistemului nervos central
Mifcarea voluntara constituie produsu! final al activita|ii generate la
nivelul structurilor de elaborare i control al SNC, ca urmare a informajiilor
parvenite din mediu. Cu alte cuvinte, sistemul motor cortical traduce
senzapa, gandirea ?i emotia in micare.
Existaun adevarat sistem motor segmentar ?i suprasegmentar,
organizat in mai multe etaje: etajul medular, etajul trunchiului cerebral i
etajul cortical. Acest sistem implica un ax longitudinal cerebro-spinal, ce se
intinde de la nivelul cortexului pana la motoneuronul medular
(fascicululpiramidal), care este influentat de circuitele colaterale (formatia
reticulara, nucleii extrapiramidali, cerebcl ?i fasciculele, ce conecteaza
aceste structuri).
-28Axul cerebro-spinal se caracterizcaza prin sistemul sau de conducere
periferica senzitivo- motorie, ataat structurilor receptoare (kinestezice), pe
de o parte, $i efectoare (musculare), pe de alta.
Sistemul motor segmentar efectueaza reflexe spinale, care prezinta
urmatoarclc caracteristici esenjiale: caracter involuntar, necondijionat, sunt
rapide $i utilizeaza arcuri reflexe performante, servind scopuri de protejare a
organismului prin indepartare de sursa de disconfort.
Centrii motori. Neuronii coamelor anterioare detin rolul centrilor motori
medulari, la nivelul carora sc produce intcgrarea cailor motorii piramidale $i
extrapiramidale. Morfologic i functional, aceti neuroni se divizeaza in trei
tipuri: alfa, gama $i celule Renchaw.
Motoneuronii-a, amplasafi in coarncle anterioare ale maduvei spinarii,
care suscita direct contractile mu$chilor, transmitand impulsuri la periferie
prin calea spino-musculara, sunt excitati de impulsurile aferente vehiculate
prin fibrele neuronilor senzitivi.
Funcfia motoneuronilor este reglata $i de numeroase impulsuri, ce vin prin
caile conductoare ale maduvei spinarii de la diferite segmente ale trunchiului
cerebral, ccrebel, ganglionii bazali i cortexul cerebral cu functie de control
motor suprem.
Aceste mecanisme reglatorii exercita functii inhibitorii asupra
motoneuronilor-a din maduva spinarii prin controlul gradului de excitabilitate
i al numarului de neuroni excitati, prin includerea sistemului fusului motor
cu influente piramidale $i extrapiramidale, reglat de catrecelulelegama, cat
$i prin mecanisme segmentarc prin intermediul celulelor Renshaw, care local
exercita o actiune inhibitoare asupra motoneuronilor, fiind activate de
impulsurile care vin direct de la neuronii motori din coamele anterioare, prin

intermediul mecanismului legaturii inverse (feed-back).

Aferentelc prin coamele posterioare orienteaza impulsurile nervoase spre
maduva spinarii $i excita motoneuronii-a, care la randul lor pot condifiona
contractia tonica a fibrelor musculare cxtrafuzale. Pentru evitarea
supraextinderii fibrelor musculare conditionate de impulsurile ce vin de la
neuronii motori a, receptorul Golgi din tendoanele mujchilor se exercita i
transmite impulsuri de inhibitie spre motoneuronii-a.
Astfel, maduva spinarii indeplinete rolul de centra reflex i de integrare a
aferentelor somato-vegetative, la nivelul careia se includ majoritatea
arcurilor reflexe, care constituie substratul material al desfaurarii actului
reflex. Ea este sediul caii finale a sistemelor piramidale $i extrapiramidale
conectate la reteaua motorie periferica a neuronilor alfa $i gama. Prin
intermediul cuplului neuronal alfa-gama este asigurata adaptarea continua a
tonusului bazal, postural ?i de expresie, ce permite declanarea, menfinerea
i finalizarca actelor motorii reflexe.
Paralel cu motoneuronii medulari, coexista i neuroni intercalari, de
asociatie. Datorita modalitajilor de terminare a neuronilor senzitivi $i a
existen{ei in maduva a neuronilor intercalari, reacpile motorii medulare
capata anumite particularitati:
a)
impulsurile senzitive se pot propaga la mai multc metamere,
datorita ramificarii in maduva a axonilor protoneuronului sau a neuronilor
intercalari, ceea ce explica fenomenul de divergenfa. Tot in maduva spinarii
se produce fenomenul de convergent (pe unul i accla$i motoneuron din
coamele anterioare fac sinapsa prelungirile mai multor neuroni);
b)
uncori reactia de raspuns este de durata mai lunga decat timpul
aplicarii stimulului, ce se datoreaza fenomenului de postdescarcare, indus de
catre circuitele reverberante, in care informatia circula ?i recircula in sistem
de lant inchis.
-29.
Dintre reacfiile de raspuns motorii medulare fac parte reflexele miostatice
s>i deflexiune. Reflexele miostatice, numite $i proprioceptive, sunt
declan$ate de intinderea muscular! Receptorii, care initiaza reflexele
miostatice, sunt fusurile neuromusculare i corpusculii tendino$i Golgi.
Reflexele de flexiune (exteroceptive) sau nociceptive sunt declan?ate de
stimulii durero?i aplicafi pe piele, pe fesutul subcutanat i muchi. Spre
deosebire de reflexele miostatice, cele de flexiune sunt multisinaptice.
Sistemul trunchiului cerebral constituie un centru prespinal de integrare a
multiplelor semnale, ce vin de la centrii superiori spre mSduvS i substanfa
reticular! Aici converg aferenfele i eferenfele parvenite de la maduva,
cortex, ganglionii bazali $i cerebel. Acest sistem este sediul multiplelor
reflexe: de deglutipc, masticator, de sugere, de clipire, comean, oculocefalogir, pupilar, auditiv, postural, de redresare $i statokinetice. Prin
conexiunile sale cu formatia reticulara, tmnchiul cerebral intervine in
reactivitatea tonica posturalS prin componentele sale activatoare i
inhibitoare legate, in acela$i timp, de starea de veghe sau somn.
Cerebelul este interconectat la toate etajele, funcjionand ca un element
coordonator sumator. Participa la diverse activitafi motorii: de postura ?i
echilibm, activitate tonica $i de coordonare a micSrilor. Cerebelul define

urmStoarele functii motorii:

de amortizare (excita sau dcprima activitatea motorie a
cortcxului, adaptand astfel puterea, durata i amplitudinea mi$carilor
musculare in funcfie de actul care urmeazS sa fie realizat);
de previziune (se explica prin facultatea de a prevede pozifia
diferitelor parti ale corpului in fiecare moment al mi$carii);
de echilibrare (consta in menfinerea pozitiei verticale a
corpului impotriva forfei de gravitatie).
Spre deosebire de cortexul motor, care trimite mesaje directe la maduva
prin cai specializate ale sistemelor piramidal $i extrapiramidal, o
particularitate specifica a intervenirii cerebelului in actul motor consta in
formarea multiplelor conexiuni cu structurile intermediare, pe care le
moduleaza (formatia reticulara, cortexul cerebral etc.).
Cortexul motor prezideaza intreg sistemul motor, fiind sediul micarilor
voluntare precise i fine (motricitatea ideokinetica), cat $i al celor
semivoluntare sau automate (reflexe $i posturale - motricitatea holocinetica).
El i?i extinde teritoriul de acfiune prin intermediul urmatoarelor tipuri de arii:
aria motricitafU voluntare situate la nivelul lobului frontal
ascendent i lobului paracentral; constituie principala reprezentare motorie
corticala i se considers practic originea principals a fasciculului piramidal. La
nivelul ei se proiecteazS predominant partea opusS a corpului $i membrelor,
cu exceptia extremitSfii cefalice;
ariile motricitafU semivoluntare sau automate (holocineticS):
a)
secundara - define conexiuni cu nucleii bazali $i formafia
reticulara mezcncefalic! asigurand gestul voluntar precis;
b)
suplimentarS - intervine in motricitatea holocineticS legatS de
mi$cSrile asociate ale mu$chilor trunchiului, ai membrelor. Prin intermediul
mecanismelor independente de cortexul motor primar, contribuie i la
activitatea motorie contralateralS;
-30c)
inhibitorie- este antrenata in conexiunile cu nucleii bazali i ai
formapei reticulare talamice in intrepnerea inhibipei motorii, care are drept
scop modelarea mi^carilor;
d)
oculomotorie - este responsabila de mijcarile conjugate ale capului
i ochilor.
- ariile de coordonare cortico-cerebeloase reprezinta originea fasciculelor
frontal ?i temporo-pontic, implicate in coordonarea dinamica a activitapi
motorii;
e)
ariile psihomotorii sunt situate in regiunea preffontala i includ
principalii centri ai elaborarii mi^carii, constituind totodata mediul
fenomenelor de praxie, legate de elaborarea unor anumite activitap
motorii ca vorbirea $i scrierea.
Ciile eferente ale analizatorului motor
Tractul piramidal (fasciculul descendent cortico-spinal) ii are originea in
scoarta i se termina in maduva, invecinandu-se cu tractul cortico-bulbar,
care stabile$te interrelatia cortexului motor cu motoneuronii nervilor
cranieni.
Tractul piramidal in totalitate este o cale neomogena, ce formeaza un
sistem de conducere rapida atat a mesajelor voluntare (ideokinetice), cat i a

celor automate (holokinetice). Majoritatea fibrelor piramidale sunt conectate

la motoneuronii medulari (alfa i gama) prin intermediul unor neuroni
intercalari, influenfand, de regula, musculatura proxima a membrelor.
Fibrele tractului piramidal de la nivelul capsulei interne tree succesiv prin
pedunculul cerebral ipsilateral, ajung la nivelul bulbului, unde produc
decusafiapiramidala $i tree, in mare majoritate, de cealalta parte a maduvei,
formand tractul cortico-spinal lateral. Un numar neinsemnat de fibre
piramidale, ramanand ipsilaterale, coboara anterior prin maduva, formand
tractul corticospinal anterior sau piramidal direct. Doar o mica parte din
fibrele piramidale se termina direct pe motoneuronii spinali, cele mai multe
terminandu-se la distan|a de coamele anterioare i necesitand interpozitia
cel putin a unui neuron intercalar intre tractul cortico-spinal $i motoneuronii
efectori alfa $i gama, ce permite transformarea radicala a mesajelor trimise
de ccntrii motori.
Prin calea cortico-spinala neuronul motor central (cortical) transmite
mesaje neuronului motor periferic (medular), presupunandu-se ca, la randul
sau, neuronul motor central primejte informapi de la alp centri corticali i
subcorticali.
Calea extrapiramidald reprezinta o cale motorie secundara, care asigura,
regleaza ?i depne controlul asupra tonusului postural bazal, atitudinile
automate, mi5carile semivoluntare, micarile automate ?i asociate cu
mersul, vorbirea, scrisul etc. Acest sistem se implica $i in inhibipa mpcarilor
involuntare.
La sistemul extrapiramidal aparjin mai multe formatiuni ale encefalului,
incepand cu diferite regiuni ale scoartei cerebrale, care participa la
organizarea mi^carilor, dar fibrele motorii ale carora nu intra in component
cfiilor piramidale.
Fibrele descendente provenite din ariile corticale respective formeaza un
ansamblu de cai, ce descind spre maduva nu direct, ci facand o serie de
relee la diferite niveluri: subcortical, in corpii striap - principalul sediu de
releu al sistemului motor extrapiramidal.
Corpii striafi (ganglionii bazali) constituic cheia sistemului
extrapiramidal i sunt reprezentap de nn. caudatputamen, globulpalidus $i
claustrum. Dintre conexiunile cele mai importante ale ganglionilor bazali un
rol important il depn cele strio-corticale, ce se fac fie
-31-

Exista ?i un releu diencefalo-mezencefalic al sistemului extrapiramidal,

format din corpul Liys, care primete aferente de la scoarta ji corpul striat ?i
trimite eferente la nucleul ro$u, locus niger i maduva.
Releul protuberential al sistemului extrapiramidal este format din nn.
Bechterew $i Deiters, de la care pleaca fasciculul vestibulo-spinal direct, iar
releul bulbar este constituit din oliva bulbara, de la care pleaca fasciculul
olivo-spinal.
Dintre tracturile descendente medulare cele mai importante sunt:

tractul rubro-spinal, excitarea caruia produce facilitarea

motoneuronilor alfa $i gama ai musculaturii flexoare, In special din porpunea
distala a membrelor, concomitent cu inhibarea extensorilor sau a muschilor
antigravitationali;
tractul vestibulospinal este format din axonii neuronilor
nucleilor vestibulari de la nivelul trunchiului cerebral, care coboara spre
maduva;
tractul reticulospinal are originea In nucleii reticulari din
punte, de unde coboara ipsilateral In portiunca ventrala a maduvei spinarii,
excitand musculatura extensoare.
Realizand un efect integru i dinamic, sistemele piramidal $i
extrapiramidal functioneaza Intr-o stransa legatura unul cu altul, ftind
ambele influentate de formatiunea reticulara. Astfel, actul motor poate ft
privit ca o functie complexa integra.
Dereglarile functiei motorii
Dereglarile motilitafii, de regula, sunt datorate unor iritatii sau leziuni ale
structurilor implicate in actul motor, realizand clinic sindroame hipokinetice,
hiperkinetice i diskinetice.
Leziunile corticale foarte strict limitatc sc pot solda cu o disociafiea
micarilor voluntare i a celor automate - micarile voluntare sunt abolitc, in
timp ce cele automate i reflexe se pastreaza. E posibila i situatia inversa,
caracterizata prin pierderca micarilor automate $i pastrarea celor voluntare
i rcflexc. In sfarit, se descriu situatii in care mi$carile voluntare i automate
sunt pastrate, fund abolitc doar cele reflexe (ataxii, tabes etc).
Dereglarile funcfiei locomotorii intalnite in practica sunt de ordin cantitativ
i caliatativ.
Dereglarile motorii cantitative includ insuficienta piramidala, pareza i
paralizia (plegia).
In cazul insuficientei piramidale, subiectul acuza dereglari motorii, dei
obiectiv se atesta implicarea sistemului neuromotor.
Pareza este o diminuare a functiilor motorii.
Paralizia (plegia) este o imobilizare sau pierdere totala a functiei motorii in
segmcntul corpului afectat. Paralizia unui singur mcmbm poarta denumirea
-32de monoplegie, la jumatatc de corp - hemiplegie, paralizia in extremitatile
inferioare -paraplegie, in extremitatile superioare - diplegie, iar implicarea
tuturor membrelor -tetraplegie.
Dereglarile calitative ale functiei motorii sunt reprezentate prin paralizia
spastica (centrala) $i cea jlasca (periferica).
Paralizia spastica se instaleaza la afectarca motoneuronilor central i
corticali frontali, a cailor cortico-spinale sau cortico-nucleare in cazul
paraliziilor de nervi cranieni. Ea include o cretere a tonusului muscular
(hipertonus muscular), amplificarea reflexelor osteotendinoase
(hiperrejlexie), un ir de reflexe patologice i alte manifestari.
Paralizia fiasco se datoreaza afectarii motoneuronilor-a din coarnele
anterioare ale maduvei spinarii sau cailor spino-muscularc i consta din
scaderea tonusului muscular (hipotonie musculara), diminuarea reflexelor
(hiporeflexie), fasciculatii ?i fibrilatii musculare, cat i din fcnomcne

electrofiziologice - reactia de degenerescenta. In norma, anod-contractia

muchilor este mai mare dccat catod-contractia, iar in reactia de
degenerescenta nervoasa ele se egalcaza sau chiar se inverscaza.
Sindroame hipokinetice sau akinetice
Hipokinezia poatc rczulta din leziunca ncuronilor motori medulari
(periferici) sau a cclor corticali (ccntrali), rcalizand clinic rcspectiv sindromul
de neuron motor periferic i sindromul de neuron motor central.
1. Sindromul de neuron motor periferic se caracterizcaza prin:
- tulburari ale motilitatii active in grade diferite (de la pareze la
paralizii), interesand radacina, ncrvul, plexul sau scgmentul medular (in cazul
nervilor cranieni - scgmentul trunchiului nervos respectiv);
- disparitia motilitatii automate (involuntarc) $i a celei reflexe;
- hipotonie musculara (in grade diferite i in functie de nivelul leziunii);
- atrofie musculara urmata ulterior de sclcroza, ce poate fixa membrele
intr-o pozitic anormala ((contractura) retractie musculara);
- aparitia contractiilor spontane, involuntare ale unor fibre musculare
(fibrilatii) sau ale unor grupe de fibre musculare (fasciculatii).
2. Sindromul de neuron motor central prezinta patologia neuronilor
tractului cortico-bulbar ?i cortico-spinal. Factorii etiologici sunt variati:
ischemia cerebrala, bolile demielinizante diseminate de tipul sclerozei
multiple,
-33leziunile medulare compresive sau traumatice, deficientele de
cianocobolamina, tumorile i traumatismele cranio-cerebrale etc. In aceste
cazuri se produce distrugerea neuronilor corticali sau a unor portiuni ale
tractului piramidal, blocandu-se transmiterea impulsurilor de la nivelul
cortexului motor spre neuronul motor periferic.
Sindromul de neuron motor central se caracterizeaza prin doua grupe de
efecte.
1.
Efecte datorate absenfei functiei normale a sistemului
piramidal:
tulburarea motilitatii active, manifestata prinpareza
sauparalizie, cu diminuarea sau abolirea micarilor voluntare, interesand
frecventjumatatea contralaterala a corpului (hemipareza sau hemiplegie),
membrele inferioare ij>araparsza sauparaplegie). Tulburarile motilitatii in
acest caz sunt mai extinse, mai cxprimate distal, vizcaza mai putin
musculatura axiala (gat, torace, abdomen), se rasfrang doar asupra
micarilor voluntare.
pierderea reflexelor cutanate;
2.
Efecte determinate de accelerarea unor activitati in mod
normal inhibate de catre sistemul piramidal:
hiperreflectivitate osteotendinoasa;
hipertonie musculara (spasticitate piramidala);
postura anormala a bolnavului;
micari involuntare, manifestari ale reflexelor posturale;
prezenta semnului Babinski;
clonusul piciorului i al rotilei.
Sindroame hiperkinetice

Hiperkinezia este starea determinata de abolire a functiei normale a

structurilor extrapiramidale i este caractcrizata prin creterea tonusului
muscular, prin reflexe posturale exagerate i prin semne de descatuarea
unor activitati, in mod normal inhibate de structurile extrapiramidale - mijeari
involuntare, care apar in repaus sau in timpul activitapi musculare i dispar
obi$nuit in somn.
Hiperkineziile se manifesta clinic prin convulsii, tremuraturi, fasciculatii,
micari coreice, atetotice, hemibalice, mioclonice, miokinetice, ticuri etc.
Convulsiile reprezinta micari involuntare, contracjii musculare brute
(paroxistice), ncregulatc i variabile, care determina deplasari ale diferitelor
-34segmente ale corpului. Ele sunt determinate de excitatii intense ?i bru?te ale
neuronilor cortexului motor, transmise prin tractul piramidal.
Convulsiile se grupeaza In:
tonice-constau in contractii violente, persistente, ce confera
imobilitate $i rigiditate segmentului de corp interesat sau chiar intregului
corp (se intalnesc in tetanos, intoxicape stricninica i in prima faza a crizei
epileptice);
clonice - reprezinta mi$cari scurte, ritmice, brute ale unor grupe
musculare sau ale intregii musculaturi a corpului, separate prin scurte
intervale de relaxare musculara (se intalnesc in eclampsie, uremie,
hipoglicemie, encefalite, in faza a doua a crizei epileptice etc.).
Convulsiile reprezinta sindromul de baza al epilepsiei. In faza tonica a
accesului epileptic picioarele bolnavului sunt putemic extinse, iar mainile in
flexie. Rigiditatea partial o amintete pe cea in cazul decerebrarii. Apoi
urmeaza faza clonica, ce se manifesto prin contractii involuntare, intrerupte
ale musjchilor membrelor, alternate de relaxare.
La baza accesului epileptic sta sincronizarea excesiva a dcscarcarilor in
neuronii cortexului. Electroencefalograma inregistrata in timpul accesului
convulsiv e alcatuita din descarcari rapide cu o mare amplitudine, ce se
succed ritmic una dupa alta i se raspandesc pe larg prin cortex. O astfel de
sincronizare patologica antreneaza in aceasta activitate amplificata o
multime de neuroni, din care cauza ace$tia inceteaza de a indeplini functiile
diferentiate, specifice lor.
Cauza dezvoltarii accesului convulsiv poate fi tumoarca sau cicatricea,
localizate in zona motorie sau senzoriala a cortexului. in unele cazuri, la
sincronizarea descarcarilor patologice poate participa i talamusul. Se tie ca
nucleii nespecifici ai talamusului in norma sincronizeaza descarcarile
celulelor cortexului cerebral, fapt ce conditioneaza ritmul specific al
electroencefalogramei. Probabil, activitatea sporita a acestor nuclce, legata
de aparitia in ei a generatorilor de excitape patologic amplificata, poate fi
insotita de descarcari convulsive in cortex.
Tremuraturile reprezinta mi$cari involuntare rapide, stereotipe, sub forma
unoroscilapi ritmice, de mica amplitudine, ce determina deplasari uoare ale
segmcntelor corpului (de obicei, ale extremitatilor) de o parte i de alta a
pozitiei de repaus.
-35Ele se divizeaza in:

statice, care apar in repaus, kinetice, care apar in timpul

mi$carilor voluntare, i stato-kinetice;
fiziologice (apar in stari emotionale, la frig, dupa eforturi
intense, in senilitate etc);
patologice (apar ca simptom important in cadrul unor
afecpuni neurologice, endocrine, infectioase sau al unor intoxocatii). Din
aceasta grupa un rol important ii revine s indromului Parkinsonian.
Sindromul Parkinson reprezinta cel mai comun sindrom extrapiramidal ?i
se datoreaza lezarii ganglionilor bazali, parvenite ca o consccinta a celor mai
diverse cauze (infectii, dereglari vasculare, intoxicatii, traume, tumori,
perturbari degenerative etc.). Manifestarile principale ale acestui sindrom
sunt determinate de modificarilc concentratiei mediatorilor chimici
(acetilcolina $i dopamina).
29.4.
Dereglarile recepjiei nocigene $i func(iei sistemului
nociceptiv-antinociceptiv
29.4.1.
Durerea
Nofiunea de durere cuprinde atat senzatia specifica subiectiva de durere,
cat i rcactia organismului, care include aspectul emotional, reactiile
vegetative, modificarilc functiilor organelor interne, reflcxcle locomotorii
neconditionate i sfortarile voluntare, indreptate spre inlaturarea factorului
algezic.
Astfel, durerea poatc fi defmita ca o senzatie ncplacuta, provocata de
proccse care altereaza sau care sunt capabile sa altcreze stmeturile
organismului durere perceputa ca avand originea intr-o anumita regiune a
corpului.
Durerea este o forma particular^ a sensibilitapi, determinata de factorii
agresivi, numiti algogeni sau dolorigeni. Ea reprezinta un fenomen
psihofiziologic complex, care se contureaza in cadml dezvoltarii
ontogenetice, la inceput sub forma durerii clcmcntarc, fizice, apoi sub forma
complexa, afectiv-emotionala a durerii psihice.
Durerea reprezinta un mecanism de proteepe al organismului, jucand rolul
de semnal de alarma, inipind reaepi de evitare a agresiunii cauzale sau
-36impunand imobilitatea segmentului lezat, pentru a favoriza vindccarea.
Durerea induce mobilizarea organismului la luptaimpotriva agenuilui
patogen: activarea fagocitozci i a proliferarii tisulare, diminuarea functiei
organului afectat sau a organismului in general.
In unele cazuri, insa, scnsibilitatca dureroasa gcnereaza un ir de
manifested, care, in functie de intensitatea i durata excitantului nociccptiv,
poate periclita starea de sanatate. Accasta cste determinate de
suprasolicitarea neuro-cndocrino-mctabolica, ce poate ajunge pane la
epuizare, tulburari umorale i leziuni tisulare.
Durerea sc caracterizeaza nu numai prin scnzaitii subiective, dar i prin
modificarea functiilor diferitelor organe i sisteme: intensificarea respiratiei,
creterea tcnsiunii arteriale, tahicardie, hiperglicemie etc. Aceasta se explica
prin lansarea reflexa in sange a adrenalinei i activizarca formatiei reticulare,
asistemului hipotalamo-hipofizaro-suprarenal, cu alte cuvinte, se constate
toti components endocrini ai stresului, astfel incat o excitarc algczica
excesiva poate provoca chiar un $oc.

Prin caracterul neadecvat sau exagerat, durerea se poate transforma in

suferinta, prin urmare, boala in boala. Astfel, in prima instanta, durerea
rcprezinta un apel imperativ pentru protcctie, in cea de-a doua - reflecta
suferinja.
Exista mai multe criterii dc clasificarc a durerii.
Conform semnificatei biologice, durerea se imparte in fiziologica i
patologica.
Durerea fiziologica reprezinta o senzatie trecatoare ca raspuns la actiunea
asupra structurilor organismului a factorilor lezanti de o intensitate suficienta
pentru a pune in pericol integritatea tisulara. Durerea fiziologica ini{iata din
structurile somatice cste mediate dc sistemul nervos nociceptiv.
Durerea patologica cste provocate de leziuni directe ale sistemului nervos
central i nemijlocit initiate din sistemul nervos nociccptiv. Ea se
caracterizeaze prin urmetoarclc traseturi:
a) apare in lipsa oricarui stimul aparent- durcrc spontand;
b) raspunsul la stimulii supraliminari este exagerat: hiperpatiehiperalgczie;
c) pragul de declanare a durerii este scezut: alodonie;
-37d)
durerea se raspandete de la sediul inflamatiei (leziunii), la
zone adiacente: durere raportata;
e)
exista o interactiune patologica intre sistemele simpatic i
somatosenzitiv: distrofie simpatica, durere mentinuta prin intermediul
sistemului ncrvos vegetativ.
Durerea patologica este geilerata de aeela^i sislem noeieeptiv, dar in
condipi de patologie, ceea ce-i confera noi particularitap, determinate de
dezintegrarea proceselor, care realizeaza durerea fiziologica, transfor- mando intr-un proces patologie.
Durerea patologica determina aparitia dereglarilor morfo-functionale in
organe, distrofii tisulare, dereglari ale reactiilor vegetative, ale sistemelor
endocrin, imun, precum ?i a sferei psihoemoponale i a comportamentului.
Durerea patologica se imparte in periferica i centrala. Durerea patologica
de origine periferica survine la excitarea cronica a nocireceptorilor, la
alterarea fibrelor nociceptive, a radacinilor posterioare i a ganglionilor
spinali. Structurile enumerate devin focare de stimulare nociceptiva
intensiva. Durerea patologica de origine centrala este determinate de
hiperactivarea ncuronilor algogcni spinali ?i supraspinali. In acest caz, se
formeaza constelatii de neuroni, ce joaca rolul de generatori ai cxcitatiei
patologice, care i gencreaza durerea.
Conform caracterului diferit de percepfie i transmitere a stimulilor
algogeni, durerea este clasificata in doua tipuri majore: rapida i lenta.
Durera rapida sau primara (ca prototip servete senzatia de intepatura)
este bine localizata, imediat resimpta i nu depaete durata aplicarii
stimulului, produce un reflex de flexiune cu semnificafie de aparare. Ea nu
este rcccpponata in majoritatea {esuturilor proftmde ale corpului. Aceasta
durere se numete epicriticd i este generata de impulsurile aferente talamocorticale, care excita neuronii zonei somatosenzoriale a scoarfei cerebrale.
Durerea lenta sau continua se asociaza, de obicei, cu distruepa tisulara,

ea poate deveni atroce i conduce la suferinta prelungita, insuportabila.

Aceasta durere numita i protopatica survine atat la nivelul pielii, cat $i in
orice tesut sau organ profund, ca rezultat ai activarii ncuronilor talamusului
anterior i al structurilor hipotalamice.
Nu toate structurile anatomice pot fi focare de senzape nociceptiva:
organele cavitapi abdominale nu sunt sensibile la actiunile chirurgicale
-38obinuite, sunt dureroase numai mezenterul i peritoneul parietal. Toate
viscerele cu tesut muscular neted reactioneaza dureros la extensiune sau
spasm. Sunt foarte sensibile la durere arterele, In special vasele encefalului:
constricpa lor sau dilatarea brusca provoaca o durere acuta. Tesutul
pulmonar $i pleura viscerala nu sunt sensibile la excitarea dureroasa, pe
cand pleura parietala este algogena. Foarte sensibil la excitapi nocigene e i
pericardul.
Conform criteriului etiopatogenetic, sunt descrise numeroase forme ale
durerii:
durerea prin hipoxie-anoxie (oprirea circulatici intr-un anumit
teritoriu, vasoconstrictie, tromboza, embolie, comprcsiune etc.) este
rezultatul excitarii receptorilor algogeni din rcgiunea ischemica de catre
metabolipi, ce nu pot fi oxidati sau eliminati;
durerea prin contracfia exagerata a musculaturii netede (colici
biliare, renale, intestinale, spasme muscularc etc.);
durerea prin inflamafie tisulara - se datoreaza mediatorilor algogeni
generap in focarul inflamator (bradikinina, ionii de caliu, acidoza metabolica
etc.);
durerea provocata de substanfe chimice toxice exogene (ulei dc
mu$tar, formaldehida etc.);
durerea neuropatica - survine in cazul leziunii cailor senzitive
centrale sau periferice. Un subtip al durerii neuropatice cronice (varianta
periferica) sunt cauzalgiile, care se caracterizeaza prin dureri complexe
putemice, constante $i spontane de tip arsura (kausis -arsura), care apar in
urma leziunilornervilor periferici, sunt asociate cu modificari vazomotorii,
secretorii i trofice i agravate de stimuli emoponali,
Durerea este o modalitate specifica de senzape, care are propriul sau
sistem de aferenje, eferenfe, integrare. Sub acest aspect se disting
urmatoarele tipuri dc durere: viscerala, somatica, raportata.
Durerea viscerala cu originea in organele abdominale tapiate de
peritoneul visceral este slab localizata, difuza, are prag inalt i pacicntul se
adapteaza greu la ea. in durerea viscerala exista raspuns vegetativ:
transpirape, tachicardie sau bradicardic, scaderea tensiunii arteriale,
hiperalgezie cutanata, hiperestezie, contracpe musculara.
-39Durerea somatica este mediata dc afercnte somatice i ncuronii spinali
segmentari. Este o durere mai violenta decat cea viscerala i bine localizata
in jurul locului de stimulare. Ea se imparte in durere cutanata i profunda.
Durerea raportata este durerea ?i fcnomenele asociate ei (redori
musculare i disfunctii vegetative) resimfite pc un teritoriu superficial
necorespunzator, dcci heterotopic in raport cu sediul leziunii algogene.
Fenomenul reprezinta, in fond, o modalitate de metastabilitate a durerii.

Localizarca durerii raportate este relativ constants i previzibila pentru una i

aceeai lcziune algogena, ceea cc presupune existenta acelorai cai
anatomice mediatoare. Exemple de durere raportata sunt multiple: durerea
din angina pcctorala i infarctul miocardic uzual, resimtita in zona scapulara
$i in membrul brahial stang.
Explicatia cea mai plauzibila a durerii raportate este convergent
aferenjelor profunde ?i viscerale cu cele somatice la celulele din comul
posterior, astfel incat afercntele din ambele surse sunt capabile sa stimuleze
activitatea acelora^i neuroni spinotalamici.
Uncle tipuri de durere raportata sunt determinate in mod sccundar de
contracpa musculara scheletica din apropierea viscerelor, ce are o
semnificatic dc apararc musculara a acestora.
29.4.2.
Nocicepfia
Durerea este conccputa ca o functie integrativa a organismului, ce include
asemenea componente, cum ar fi contiinta, emotiile, memoria, motivarea,
senzatia. In reglarca aferentatiei nociceptive i a modularii eferente a
senzatiilor durcroase un rol deosebit revine organizarii neuroendocrine, care
include 4 niveluri:
nivelul I (integral) - reprezentat de opiaceele endogene;
nivclul II (modulator) - este reprezentat de sistemcle dopaminergic,
noradrenergic, serotoninergic, histaminergic;
nivclul III (reglator) - este reprezentat de catre liberine i statine;
nivelul IV (efector) - reprezentat de tropine adenohipofizare.
Modelul multifactorial al componenplor durerii poate fi reprezentat astfel:
a)
nociceptia- impulsatia venita de la receptorii specifici;
b)
durerea - reprezinta integrarea la nivelul maduvei spinalc a
semnalelor nociceptive;
-40c)
suferinta - este senzatia ncplacuta gencrata In SNC i modulata
prin
intermcdiul situatiilor emotionale-depresie, strcs, teama etc.;
d)
comportament durcros - reprezinta un raspuns motor motivat al
organismului, care este reglat de catre toate componentele sus-numite.
Sistemul nociceptiv
Durerea este o funcpe integrals a sisemului anatomo-funcponal
nociceptiv, constituit din reccptori, caile aferente, ccntri, caile eferentc $i
efectori.
Nociceptorii
Reccptorii de durere, numiti nociceptori, reprezinta tcrminatii ncrvoase
libere ale fibrelor senzitive cu rol de mecanonocireceptori, chemonociceptori,
termonociceptori, care raspund calitativ doar la stimulii durcroi specifici. Ei
sunt localizati in tegumente i in tesuturi profunde: muchi, periost, peretelc
vascular, organc interne.
Nociceptorii codifica prezenta, intensitatca, durata i localizarea stimulilor
nocivi i semnaleaza informatia de durere. in perceperea subiectiva a durerii
are importanta pragul de durere, care reprezinta intensitatca minima a
stimulului, ce poate provoca senzatia dureroasa. Variatiile individual ale
pragului sensibilitatii dureroasc sunt mari, reprezentand unul din criteriile de
apreciere a comportamentului fata de durere i este influentat de natura i

de starea afcctiv-emotionala a individului.

Caile aferente ale durerii superficial (cutanate) includ fibrele A-delta
mielinizante cu diametrul mediu de 1 -4 microni i viteza de conducerc de 320 m/secunda (conduc durerea imediata) i fibrele C ncmielinizate cu
diametrul 0,2-1 microni, viteza de conducere 0,2-2 mm pe secunda (conduc
impulsurile, care dcclaneaza durerea tardiva).
Ambele categorii de fibre au acelai traicct anatomic pcriferic, sinapse i
proieepi corticale, dar nu constituie un grup specific i omogen de fibre
exclusiv algoconductoare, conducand i impulsuri ale sensibilitatii tactile ?i
termice.
In fibrele aferente C i in terminatiile lor din comul posterior au fost
identificate cateva peptide i cxista date, care demonstreaza ca cel putin o
parte din acestea sunt implicate in functia de neurotransmitere. Acestea
sunt: substanta P, polipeptidul intestinal vasoactiv, somatostatina, un peptid
-41 de tip colecistokininic i angiotenzina. In afara de accasta, In comul posterior
se gase$te glutamat i aspartat, care au efecte excitatorii.
Caile aferente ale dureriiprofunde transmit impulsuri provenite de la
nivelul structurilor somatice subcutane (muchi, vase sanguine, tendoane,
fascii, articulatii i periost) i urmeaza acelai trascu ca $i fibrele sensibilitatii
dureroase superficiale. Distributia lor a permis sistematizarea unor teritorii
nimite scleratoame, care au o localizare mai putin constants i precisa,
deoarece au o distribute nervoasa pluriradiculara, cu interferente multiple.
Caile aferente viscerate, dei urmeaza calea nervilor vegetativi, nu sunt
considerate ca parfi componente ale acestui sistem, deoarece au
protoneuronul in ganglionii spinali, la fel ca i fibrele senzitive somatice.
Fibrele sensibilitatii dureroase viscerale, alaturi de fibrele vegetative
efectoare, strabat ganglionul simpatic vertebrolateral, fara a face sinapsa i
tree ulterior prin ramura comunicanta alba in nervul spinal, iar de aici in
ganglionul spinal. Prelungirea centripeta a ncuronului ganglionului spinal
patrunde in maduva prin radacinile posterioare in comul posterior.
Caile aferente de la nivelul structurilor cefalice sunt multiple, un rol
important fund detinut de componenta senzitiva a trigemenului. Prelungirile
periferice ale accstor ncuroni se gmpeaza in trei ramuri: nervul oftalmic,
nervul maxilar $i ramura senzitiva a neivoilui mandibular. Fibrele
algoconductoarc ajung la ganglionii rahidicni (unde se afla pericarionul lor de
origine, primul neuron al caii sensibilitatii), fie pe calea trunchiurilor nervoase
senzitive, ce pomesc de la nivelul tegumentelor i mediaza durerea
superficiala, fie de-a lungul vaselor, ce pomesc de la structurile profunde i
mediaza durerea profunda.
Sinapsa primului neuron localizat in ganglionul spinal se face in substanta
gelatinoasa din coamele posterioare unde se afla drutoneuronul i cu aceasta
se rcalizcaza i prima integrare cu mecanismelc dc modulare i inhibi(ie
supra- i intraspinale (poarta spinala).
La alcatuirea caii spino-talamice participa 3 neurone.
I. Protoneuronul este situat in ganglionul spinal, anexat radacinii
posterioare.
Axonul scurt patrunde in coarnele posterioare i face sinapsa cu
geutoneuronul, mai ales in substanta gelatinoasa, situata in varful coamelor

posterioare.
-42r
Fibrele celui de-al II-lea neuron, dupa ce se incrucieaza, formeaza
fasciculele spinotalamic lateral (dorsal) ?i ventral.
Impresiile dureroase sunt conduse de fibrele superjiciale ale fascicolului
spino-talamic lateral.
Fascicolul spino-talamic se termina in nucleul ventro-postero-lateral al
talamusului, langa fascicolul Goll i Burdach, precum i in nucleii nespecifici
ai liniei mediane i in nucleii intralaminari.
Prelungirilc corticalc ale celui de-al treilea neuron (talamic) ajung in ginisul
postcentral (parietala ascendenta).
Al treilea neuron din nucleul ventro-caudal parvocelular talamic conduce
impulsurile in sens cortical in aria din girusul postcentral, la nivelul careia se
realizeaza localizarea i se determina sensibilitatea (pragul) durerii. Din
partea rostrala a acelorai nuclee talamice pomesc fibre spre cortexul frontal,
unde se realizeaza perceppa durerii.
Structurile nervoase centrale de integrare a informatiilor nociceptive
Aceste structuri, numite i creier al durerii, cuprind formatia reticulara a
trunchiului cerebral, e?alonul talamo-hipotalamic, rinencefalul, neocortexul
prefrontal i scoarja emisferelor cerebrale, la nivelul careia se realizeaza
toate componentcle afectivo-emotionale, ce atribuie coloratura durerii
psihice.
Raspunsul suprasegmentar este declanat de stimularea de catre
nocireceptori a centrilor bulbari ai ventilatiei, a centrilor hipotalamici
vegetativi (predominant simpatici), a functiei endocrine i a sistemului limbic
$i consta din hipervcntilatie, hipertonusul simpatic, cretcrea dcbitului i
travaliului cardiac, a rezistentei vasculare pcriferice, din intensificarea
catabolismului, consumului de oxigen, hipersecretie medulosuprarenaliana,
ACTH $i cortizol, ADH, glucagon. Concomitent, scade rata hormonilor cu
efect anabolizant (insulina, testosteron).
Formafia reticulara - sediul reactiilor de orientarc - are rol integrativ.
Sistemul reticular activator realizeaza o stimulare tonica i fazica a proiectiei
talamice difuze, care, la randul sau, moduleaza gradul de stare de veghe.
Semnalele nervoase, ce parvin in formatia reticulara, determina multe dintre
reactiile subcontiente la durere (indispozitie, agitade, agresivitate, fiirie
etc.).
Hipotalamusul - sediul esenpal al reactiilor de stres, asigura reactii
endocrine i viscerale ale raspunsului la durere.
-43Sistemullimbic detine nn rol complex modulator, supresor asupra atcntici,
dispozitici i motivatiei.
Cortexul cerebral arc functic discriminative i rcglcaza activitatea
subcorticala legata de durere prin mecanisme foarte complexe, dar nu este
esential pcntm pcrceptia durerii.
Neocortexul prefrontal personalizeaza durerea $i determine atitudinea
afectiva individuala, gencrand reactiilc dc adaptarc spatio-tcmporale. Aici
stimulii dolorigeni, ajuni sub forma codificata de pachete de potentiate de

actiune, sunt dccodificati, analizati i inlegrati ca senzatie dureroasa.

29.4.3.
Patogenia durerii patologice
Durerea fiziologica este rezultatul activarii nocireceptorilor periferici de
catre difcriti stimuli nocigeni. Durerea patologica initiata in interiorul
sistcmului nociceptiv nu este rezultatul unci simple activari a sistcmului
somatosenzitiv, ci rcprezinta modificari profunde in aparatul de transmitere
i integrarea mcsajclornocigcne i include:
sensibilizarea periferica a structurilor aferente primare
(rcceptori, fibre afcrente);
sensibilizarea spinala (centrala) a neuronilor din cornul
dorsal al maduvei;
functionarca anonnala a unor circuitc nervoasc;
modificari permanente ale sistemului nervos.
Sensibilizarea periferica
Nociceptorii A-delta i C au prag inalt dc excitabilitate, sunt activati de
stimuli putcmici, insa dupa o leziunc tisulara, pragul de excitabilitate in zona
traumatismului scade.
Numeroase substante, care sunt eliberate la sediul leziunii - bradikinina,
histamina, substanta P, leukotriene, prostaglandine - au efect variabil, fie de
excitare a nociceptorilor, fie de cretcre a sensibilitatii lor.
Alterarea sensibilitatii aferente poate aparea i prin efectul unor
substante, care modified sensibilitatca prin fosforilarca rcceptorilor
membranari. De exemplu, o depolarizare a fibrelor nemiclinizate sc produce
de catre proteinkinaze.
-44r
Sensibilizarea centrala
Leziunile aferenfelor nociceptive pot provoca o scnsibilizare centrala cu
schimbarca modului de prelucrare a informatiei periferice de catre maduva $i
dc catre centrii superiori.
Astfel, cxcitarca fibrclor C produce modificari functionale de lunga durata
in comul posterior prin mecanisme numeroase: excitatia ncuronilor, cclulelor
cu care acestc fibre fac contact direct monosinaptic; eliminarea de medialori,
ce realizeaza un potential cxcitator lent (sumatie de potenpale lente);
alterarca campurilorreceptoare, care sunt mai prelungite in timp dccat
acestea.
Acpunile postsinaptice ale aferentelor produc modificari prin mecanismul
perturbarii concentrapei calciului intracelular sau al altui mesager secund.
Toate aceste proccsc modifica proprietaplc campurilor receptive din comul
posterior i in acest fel i modul de perceppe al stimulilor periferici i al
senzapei dc durere - astfel apare perceperea aberanta i senzapa de durere
la stimuli nenocivi.
Modificarea excitabilitapi ncuronilor din comul posterior modifica i
activitatea in motoncuronii simpatici prcganglionari. Reflexele simpatice vor
fi exagerate i prelungite. Astfel se formeaza un circuit tip feed-back pozitiv:
aferenfele produc scnsibilizare centrala, ccca ce genereaza i spore$tc
activitatea simpatica eferenta, care in ultima instanta potenteaza aferenta
(hiperalgezie noradrenalinica).
Rolul sistemului nervos central in formarea senzatiei de durere

Rolul dccisiv in aparipa senzapei algezice il depne substanta gelatinoasa

(SG) a maduvii spinarii. Anume neuronii SG infaptuiesc controlul fibrelor
nervoase groasc i subpri cu ajutoml inhibipei presinaptice.
Mai putin sunt studiate mecanismele talamo-corticale, ce participa la
formarea senzapei algezice. Se presupune ca prima" durere este legata dc
acea parte a sistemului anterolateral, care include nucleii posteriori ai
talamusului i aria somatosensorie a cortexului cerebral, iar cea de-a doua
- cu componenpi mediali, filogenctic mai vcchi, ai sistemului anterolateral,
localizat in talamusul anterior i hipotalamus. Aceste structuri i participa la
formarea senzapei algezice, precum i a reaepilor emotive i vegetative, care
le insotesc. In cazul in care in nucleii talamusului apar focarc de excitape
patologica, se constata sindromul talamic, care se caracterizeaza prin
accese putemice, istovitoarc de durere.
-45Sistemul limbic joaca un rol important in crearea coloritului emotional al
comportamentului organismului ca raspuns la stimularea algezica.
Cercbclul, sistemul piramidal ?i cxtrapiramidal realizeaza componentele
motorii ale comportamentului in senzatia durcroasa, pe cand scoarta
cerebrala determina components con$tient.
Mecanismele umorale ale durerii
Este indiscutabila prezenta unui sistem cnzimatic plasmatic, care, fund
activat, produce kinine plasmatice. Kininele, paralel cu alte efecte, determina
senzatia de durere i hiperalgczie. Initial s-a presupus ca bradikinina ar fi
principala substan(a algogena, dar mai recent s-a ajuns la concluzia ca
substantele algogenice (pain-producing substances - PPS) nu pot fi
idcntificate in totalitate cu nici un polipeptid cunoscut, in realitate existand
substante cu structure biochimica diversa (polipeptidc, proteine, lipide sau
chiar ioni). Unele dintre acestea (bradikinina) constituie numai o etapa
importanta in produccrea durerii. Unii metaboli(i, presupu?i algogeni,
genereaza durerea prin producerea altor metaboliti (astfel bradikinina nu
provoaca durere la infuzia intravenoasa, dar devine putcmic algogena dupa
infuzia serotoninei).
Se cunoate cert ca substantele mediatoare ale inflamatiei (bradikinina,
serotonina, histamina i prostaglandinelc) sau eliberate ca urmare a
leziunilor sunt foartc algogcne. Ele actioneaza sinergic i determina
coborarea pragului fibrelor C, sporind activitatea acestora. Corticosteroizii
inhiba formarea acidului arahidonic din fosfolipidc i implicit sinteza
prostaglandinelor, constituind baza actiunii lor analgezice ?i antiinflamatorii.
29.4.4.
Sistemul antinociceptiv
in sistemul nervos exista nu numai centri algezici, ci i structuri
antinociceptive, activizarea carora poate modula durerea, chiar pana la
anihilarea ei completa. In aa mod se asigura homeostazia durerii.
Modularea nociceptiei ?i a durerii se face prin numcroase mccanisme
nervoase, biochimice i psihofiziologice.
Maduva spinarii este doar prima treapta necesara pentru declanarea
durerii, integrarea acesteia fund realizata in centrii superiori, ce joaca rol de
porti modulatoare ale fluxului nociceptiv spino-talamic-cortical. Structurile
-46-

sistemului antinociceptiv infaptuiesc controlul dcscendent al fluxului afcrcnt

nocigen la nivelul segmentar, provocand inhibitia neuronilor maduvei
spinarii.
Topografic structurile sistemului antinociceptiv se gasesc la diferite
niveluri ale trunchiului cerebral, complexului diencefalo-hipofizar, cortexului
cerebral.
Astfel, stimularea electrica sau excitarea chimica a unor zone din
substanta cenuie centrala, corpul amigdalar, hipocamp, nucleii cerebeloi,
formapa reticulara a mezencefalului provoaca o analgezie pronuntata.
Un rol important in modularea nociceptiva il define nucleul raphe magnus,
precum i unele arii din formatiunea reticulara a trunchiului cerebral.
Sistemul inhibitor neuronal, care are originea in nucleus raphe magnus, se
termina in comul posterior i inhiba selectiv neuronul nociceptiv de ordinul
doi din coamele posterioare ale maduvei spinarii.
Substanta gri pcriapeductala mezencefal ica i periventriculara genereaza
impulsuri, ce coboara prin fasciculul dorsolateral i stimuleaza intemeuronii
din substanta gelatinoasa la toate nivelurile maduvei spinarii. Unii dintre
aceti intemeuroni elaboreaza cnkefalina, ce inhiba transmisia informatiei
nociceptive prin prevenirea eliberarii de substanta P- neurotransmitator,
care efectueaza transmiterea impulsurilor nociceptive de la un neuron la
altul.
Esenia fenomenului analgezie al sistemului antinociceptiv consta anume
in activarea mecanismelor inhibitorii i nu in intreruperea conductibilitatii
sistemului nociceptiv.
Actualmente, se cunosc patru sisteme antinociceptive: neuronal opiat,
hormonal opiat, neuronal neopiat i hormonal neopiat.
Sistemul neuronal opiat este localizat in mezencefal, bulbul rahidian i
maduva spinarii. Exista date, care confirma existenta neuronilor
enkefaliniergici in substanta cenu$ie centrala i formatiunea reticulara.
In prezent se considera stabilita existenta a doua sisteme neuronale
opioide individualizate: sistemul enkefalinergic i endorfinergic.
Neuronii enkefalinergici se identified in telencefal, diencefal
(nn.paraventricular, supraoptic etc.), mezencefal, formatiunea reticulara,
maduva.
Prezenta neuronilor endorfmcrgici este limitata la nivelul hipotalamusului
medio-bazal ?i in zona arcuata, cu proiec|ii i terminatii in hipotalamusul
anterior, substanta gri periapeductala, punte.
-47Astfel, in sistemele descendente de control ale durerii exista un etaj
inferior medular, exclusiv enkcfalincrgic, i un etaj superior diencefalomezencefalic, cu mediatie endorfin-cnkefalinergica.
Participarea sistemelor opioide in reglarea algocepjiei profunde $i
superficiale se rcalizeaza prin intcrmediul receptorilor de tip miu.
Controlul mediat-inhibitor al durerii se grupeaza in doua sisteme:
ascendent i desccndent.
Sistemul inhibitor ascendent opioid contine ncuroni cnkefalinergici i
spccifici in punctelc-cheic de control ale durerii: cornu! dorsal medular,
nucleele rafeului bulbar, substanta gri periapeductala, substanta nigra,
talamus. Aceste structuri exercita efecte blocante asupra perccptiei durerii in

talamus i cortexul cerebral.

Controlul inhibitor descendent al durerii este reprezentat de sisteme
opioide i neopioide. In sistemul opioid se afla locul de origine al unor fibre
descendente cu cfcct putcmic anti-nociceptiv la nivelul cornului dorsal
medular.
Sistemul hormonal opiat este localizat in hipotalamus i hipofiza.
Impulsatia aferenta din maduva spinarii provoaca in aceste regiuni eliberarea
corticoliberinei, corticotropinci i B-lipotropinci, din care ulterior se formeaza
un factor analgezic putemic-B-endorfma. Ultimul, nimerind in patul sanguin,
inhiba activitatca nocircceptorilor in maduva spinarii i talamus $i excita
receptorii din substanta cenu^ie centrala.
Opioidele sunt hipnoanalgetice cu efect central de inhibijie a durerii,
provocand blocarea (variabila) transmiterii nociceptive in mczencefal,
sistemul limbic (identificarea durerii), inhibitie la nivelul apeductului i
ventriculului IV (caile extra-lemniscale), efect selectiv asupra fibrelor C
nemielinizate. Elc provoaca, de asemenea, inhibitia neuronilor intemunciali
(loc de comutare) dintre dicncefal ?i maduva, precum i inhibitia ariei
senzitive corticale frontale - sediul perceptiei dureroase.
Sistemul neuronal neopiat este reprezentat de neuronii monoaminergici
(serotonin-, dopamin- i noradrenergici), care formeaza nuclee in trunchiul
cerebral. Stimularea structurilor monoaminergice ale trunchiului cerebral
provoaca o analgezie putemica.
-48Sistemul neopioid, descendent inhibitor, este reprezentat in formatiunca
reticulara a trunchiului cerebral: nucleele rafeului bulbar i mezencefalic etc.,
de unde pleaca fibre noradrcnergice, serotoninergicc sau dopaminergice cu
efect antinociceptiv la nivelul maduvei spinarii.
Sistemul hormonal neopiat este reprezentat de hipotalamus, hipofiza i
hormonul vasoprcsina. Neuronii vasopresinergici ai hipotalamusului regleaza
mecanismul intrarii portale i altor sisteme analgetice. Posibil, in acest
sistem participa i alti hormoni hipotalamo-hipofizari (somatostatina etc.).
Cel putin o parte din efectul opioid se datorcaza inhibitiei presinaptice a
fibrelor aferente nociceptive primare, care servete drept prima etapa a
modificarii informatiei dureroase.
29.4.5.
Patologia nocicepfiei
Analgezia reprezinta intreruperea transmiterii impulsatiei dureroase $i a
altor tipuri de sensibilitate. Se caractcrizeaza prin abolirea sau scaderea
sensibilitatii la durerca exteroccptiva (arsuri, compresiuni, intepaturi, traume
mecanice, dcgeraturi), in timp ce scnsibilitatea la durerea interoceptiva este
conservata (distensie, spasm, ischemie i tractiunea organelor interne).
Hipoalgezia este unul dintre cele mai comunc semne neurologice ale
isteriei. De obicei, este insotita de abolirea tuturor modalitaplor senzitive intro jumatate de corp, anestezia palatului sau a membrelor.
Sindromul indiferenfei congenitale la durere - este de o entitate putin
elucidata i se caracterizeaza prin analgezie generalizata, lipsa reactiilor
neuro-vegetative la incitatii algogene.
Varianta dobdnditd a analgeziei- se observa in siringomielie, in cadrul
careia are loc concreterea de tesut conjunctiv in regiunea comisurii
anterioare, unde converg axonii neuronilor sensibilitatii dureroase.

Hiperalgezia - este o stare de sensibilitate modificata, caracterizata printro scadere a pragului dureros, o cretere a sensibilitatii fata de stimuli
subliminari $i adesea prin durere spontana. Reprezinta un raspuns dureros
excesiv fata de un stimul, care in mod normal nu este nocigen. Apare in
special in uncle leziuni ale nervilor periferici pe teritoriul cutanat
corcspunzator nervului lezat, in leziuni medulare i bulbare, in afcctiuni
inflamatorii tegumentare i in leziuni visccrale.
Exista doua tipuri de hiperalgezie: primara i secundara.
Hiperalgezia primara este prezenta in zona lezionala i se manifests atat
fata de stimuli termici, cat i mecanici, pc cand cea secundara poate fi
demonstrata doar fata de stimuli mecanici.
Hiperalgezia primara reprezinta mic$orarea pragului cxcitabilitatii
nociceptorilor, in legatura cu acumularea mediatorilor inflamatori
(serotoninei, histaminei, prostaglandin el or etc.), iar cea secundara are loc in
afara zonei de alteratie i este determinata de micorarea pragului
nociceptiei.
Se considera ca bradikinina este un mediator al hiperalgeziei in inflamatic.
Prostaglandinele produc hiperalgezie ?i amplified efectele inflamatorii ale
altor mediatori ca aminele vasoactive, kininele. Ele sensibilizeaza
nociceptorii la efcctul bradikininei i altor amine.
Dupa localizare, se disting hiperalgezii periferice, centrale, visceralei
cefalice.
29.5.
Dereglarile fimctiei sistemului nervos vegetativ
Sistemul nervos vegetativ (SNV) asigura o realizare reflexa, involuntara a
funcfiilor vitale (circulafia, termoreglarea, digestia, secrepa glandelor
endocrine ?.a.) i mentinerea homeostaziei mediului intern.
SNV poate fi etajat in trei niveluri - etajul inferior, mediu i superior.
Etajul inferior e constituit din structuri autonome periferice: celule
interstitiale de tip Cajal la nivelul organelor, care difera de neuronii
cerebrospinali, ramificand axoni amielinici, ce influenteaza joncjiunea
neuromusculara ori sinapse axo-axonale.
Etajul mijlociu (segmentar) e constituit din sistemul aferent $i sistemul
eferent (efector).
Caile aferente sunt constituitc din prelungirile dendritice ?i axonale ale
neuronilor scnzitivi $i asigura conducerea centripeta a informatiilor extero-,
intero- $i proprioreceptive spre centrii nervo$i, ce-^i au sediul fie la nivelul
ganglionilor vegetativi, fie in maduva spinarii sau a trunchiului cerebral. Ei
integreaza, stocheaza i prelucreaza informapile recepfionate pe cai
nervoasc aferente i elaboreaza reactiile somato-vegetative adecvate.
Caile eferente sunt reprezentate de fibrele motorii, care asigura inervatia
vegetativaa musculaturii netede viscerale $i a glandelor.
Mediatia chimica intemeuionala este asiguiata de acetilculina atat la
nivelul ganglionilor parasimpatici, cat ?i al celor simpatici. Spre deosebire de
teritoriul preganglionar, neuronii postganglionari ai caii eferente vegetative
implica mediatori chimici diferip - acetilcolina la nivelul terminapunilor
parasimpatice i noradrenalina sau dopamina la nivelul terminapunilor
simpatice.
Centrii nervo$i vegetativi sunt de doua feluri: de integrare (localizap in
formatiunea reticulara, hipotalamus, talamus i scoarta cerebrala) ?i de

comanda (localizati in maduva, bulb i mezencefal).

-50.
Centrii de integrare realizeaza trei modalitap dc integrare, a! caror scop
comun cste de a armoniza funcpile vitale p de a asigura homeostazia:
integrarea vegetativa propriu-zisa, rcalizata cu participarea
exclusiva simpatico- parasimpatica prin mecanismul antagonismului
reciproc;
integrarea somato-vegetativa, realizata prin patrunderea uneia sau
a mai multora din funcpile vegetative in sfera somatica;
interrelapile neuro-endocrine - influenta aferentelor senzoriale
specificc p nespecifice prin intermediul formapei reticulare p al complexului
hipotalamo-hipofizar asupra secrepei hipofizei p, consecutiv, a glandelor
periferice p organelor pnta.
Centrii vegetativi de integrare p coordonare cuprind nucleele formapei
reticulare, hipotalamusului, sistemului limbic p scoapei cerebrale, care
asigura, pe langa activitatea p coordonarea vegetativa propriu-zisa, p
integrarea activitapi autonome a {csuturilor p organelor cu acea de relape
(echilibrul termic, alimentatia etc.), precum p interrelapile neuro-endocrine.
Dispozitivul intranevraxial este constituit din centrii pupilodilatator (C8T1), vasomotor, sudoripari, pilomotorii(Tl-T12), cardioacceleratori (T1-T4),
intestinoinhibitori (T6-L1), inhibitor vezico-spinal (L1-L3), ano-spinal (L2-L4),
ejaculator genito-spinal (L4-L5).
Centrii de comanda se divid in parasimpatici p simpatici.
Sistemulparasimpatic (craniosacral) are centrii situap la nivelul trunchiului
cerebral p al maduvei sacrale. Parasimpaticul cranian include centrii
mezencefalici (nucleul pupilar realizeaza acomodarea vederii la distanta),
protuberanpali (n.lacrimal -regleaza secretia p irigapa glandei, n. salivar
superior) p bulbari (n. salivar inferior -se distribuie glandei parotide, n.dorsal
al vagului - ip cxercita cfectul asupra multiplelor viscere: bronhii, plamani p
pleura, cord, musculatura neteda a vaselor, tubului digestiv etc., controland
activitatea motorie i secretorie a acestora); dispozitiv extranevraxial
constituit din partea parasimpatica a nn. oculomotor (III), facial (VII) $i nervul
vag (X).
Parasimpaticul sacral, reprezentat de neuronii situap in maduva sacrata
(S, -S4), ocupa o pozipe inlermediara la nivelul maduvei, dar nu constituie o
coloana distincta intermedio-latcrala asemanatoare sistemului simpatic.
Fibrele postganglionare se distribuie colonuiui ascendent, rectului, aparatului
genital ji regleaza copulapa, mictiunea p defecapa.
Sistemul simpatic (ortosimpatic) are neuronii situati in maduva toracolombara (T, - L2), ocupand o pozipe intermediara intre coamele posterioare ?i
cele anterioare, avand o individualitate sub forma coamelor intermediolaterale i prezentand o organizare segmentara.
Dispozitivul extranevraxial este compus din doua lanturi ganglionare
simpatice laterovertebrale, fiecare ftind constituit din urmatoarele segmente:
simpaticul cervical (Cg-T^), simpaticul toracal (T,-T10) divizat in ramuri
vasculare $i splanhnice toracale (spre bronhii, esofag, aorta, venele azigos),
ramuri splanhnice abdominale (nn. splanhnici major p minor), ramuri
comunicante cenupi, care impreuna cu nervii intercostali inerveaza perepi

toracelui p partea antero-laterala a abdomcnului; simpaticul lombo-sacrat

(Tn-Ls), care formeaza 4-5 ganglioni in segrnenml lombar p 3-4 ganglioni in
segmentul sacrat.
Majoritatea organelor sunt inervate atat de nervii simpatici, cat p de cei
parasimpatici, care exercita influente contrare.
Centrii sistemului nervos vegetativ, de regula, se afla in stare de tonus
permanent, iar organele interne primesc incontinuu de la ei impulsuri
inhibitoare sau excitante. Din aceasta
-51cauzS, la abolirea inervatiei simpatice, toate modificSrile functionate vor fi
determinate dc predominant nervilor parasimpatici. La dencrvarea
parasimpatica se observa tabloul eontrar.
Etajul superior (suprasegmentar).
Intreaga activitate a sistemului nervos vegetativ cste supusS centrilor
superiori, localizati in hipotalamus ficomplexullimbico-reticular. Ei integreaza
relatiile reciproce dintre diferite portiuni ale sistemului nervos vegetativ,
precum i interaepunile dintre sistemul vegetativ, somatic i endocrin.
Functiile vegetative superioare se compun din activitati de integrare
simpatico- parasimpatica i somaticS. Structurile suprasegmentare, in
conformitate cu semniftca(ia sa biologico-funcfionala, seclasificS in ergo
trope fi trofotrope. Sistemul ergotropeconsideratde activare i contribuie la
amplificarea functiilor vegetative, psihice $i motorii, pe cand cel trofotrop se
considers inhibitor, determinand perioadele de odihnS ale organismului.
Astfel, activarea sistemului ergotrop (simpatic) asigura hemocirculapa
optima in musculatura activa, mSrete tensiunea arterialS, contracts vasele
splinei i altor depozite sanguine; dilata bronhiile, contribuind la ventilatia
alveolara; inhibS peristaltismul tractului gastrointestinal ?i secrejia digestiva;
mobilizeaza din ficat resursele glicogenice, dilata pupila etc.
Activarea sistemului trofotrop (parasimpaticul) realizeaza efectele
anabolice $i trofotrope, care sunt tnai rclevante in regiunea tractului digestivasigura functiile de nutritie, influenteaza perioadele de odihna ale
organismului - somn lent; produce diminuarea ritmului cardiac, mare$te
durata diastolica, scade tensiunea arteriala, modereaza respiratia, sporete
peristaltica intestinala i secretia sucurilor digestive, produce inhibitia
motorie a sistemelor somatice etc.
Hipotalamusul, acest creier al viefii vegetative, este considerat cea mai
diferenjiata unitate a SNV, fiind centrul superior dc integrare vegetativa.
El reprezinta sediul unui mare numar de centri trofotropi parasimpatici
(vasodilatatori, termolitici, glucostatici) i centrii ergotropi simpatici
(termogenetici ?i vasoconstrictori, ai foamei, ai salivafiei .a).
Structurile sistemului limbic (hipocampul, regiunea mediobazala a lobului
frontal 51 cel parietalal al creierului etc.) genereaza efecte vegetative
respiratorii, digestive, circulatorii, rnodifica termoreglarea i diametrul
pupilei. Sistemul limbic participa la reglarea integrals a functiilor vegetative,
viscerale ?i endocrine, orientate spre realizarea diverselor forme dc
activitate: comportamentul sexual ?i procesele reproductive, alimentaha,
somnul, atenfia, memoria. Sistemul limbic e considerat centrul integrarii
functiilor psihovegetative, dehnand un rol hotSratorin sfera emotivS.
Formatia reticulara (FR) este consideratS drept veriga de legSturS intre

hipotalamus ?i creierul limbic.

O bunS parte din cei 48 de nuclee ?i centri, situaji in ea (n.reticular lateral,
paramedian, gigantocelular, reticulat al puntii, al bulbului rahidian etc.),
participS la reglarea circulatiei sanguine, respiratiei, digestiei, excretiei ?i
altor functii. Ace?ti centri, concomitent cu elementele somatice din FR,
asigura componentul vegetativ pentru toate felurile dc activitate somatica a
organismului.
Sistemul aferent reticular este determinat de interactiunile cu cerebelul,
maduva spinarii $i structurile cerebrale superioare. Descendent, de la
cortexul fronto-temporo-parietal spre FR, vin fibre in componenta tractului
piramidal; din hipotalamus - cu tractul transversal
posterior, din corpii mamilari - cu fasciculul tectomamilar; etajele superioare
rcticulare comunica cu cele inferioare prin calea tectoreticulara.
Manifestarile disfuncpilor formapei reticularc sunt variate $i sc pot rcfcri la
tulburarile activitapi cardiace, tonusului vascular, respirapei,
funcpilortractului digestivetc. Fiind un centru integrativ important, formapa
rcticulara prczinta doar o parte din sistcmclc integrative globale, care includ
structurile limbice i neocorticale, in conexiunc cu care regleaza
comportamentul orientat spre adaptarea la conditiile mediului ambiant.
Cortexul cerebralcxc rcita o influenfa csenpala asupra reglarii funcriilor
vegetative. Topografia centrilor vegetativi ai cortexului este strans legata de
topografia celor somatici atat in zona senzoriala, cat $i in cea motorie.
Aceasta presupune o integrare concomitenta in ele a funcpilor somatice $i
vegetative. La excitarea electrica a regiunilor motorii $i prcmotorii $i a
circumvolupei sigmoide se constata modificarea respiratiei, circulatiei
sanguine, secretiei sudorale, activitatii glandelorsebacee, motilitapi tubului
digestiv, vezicii urinare.
Dezechilibrul vegetativ rcprczinta dereglari ale functiilor vegetative
elementare i ale activitatii de integrare simpatico-parasimpatica i
somatica, ce asigura stabilitatea mediului intern al organismului.
Etiologia dereglarilor vegetative
Cauzcle, ce provoaca dishomeostaziilc vegetative, sunt variate i includ:
factori mecanici fizici, ce provoaca intreruperea arcului reflex vegetativ la
diferite niveluri,factori chimici (toxine exogene, metale grele, substante
biologic active endogene-mediaton, substante sinaptotrope-agoni$ti,
antagoniti, blocanti, inhibitori de enzime, preparate medicamentoase;
toxine endogene - porfirie, uremie, autointoxicatie gastrointestinala etc.),
dereglari endocrine (diabet zaharat, hipotireoza, paratireoidita, insuficien{a
suprarcnala etc.), afectiuni imune i autoimune (miastenia, encefalita
autoimunaf/proceve inflamatoare (encefalita, encefalomiclita, ganglionita,
truncita, solarita, HIV, herpes, sifilis, lepra etc.), tulburari psihice (nevroze,
strcsul acut sau cronic, suprainformatie, etc.), boli familialereditaie{^mAxom\x\ Riley-Dey, sindromul Bredberi).
Clasificarea dereglarilor vegetative
A. Suprasegmentare
1.
Corticate (ariile vegetative corticale sunt implicate profund in
integrarea ?i coordonarea diverselor forme de activitate somato-vegetativa digestie, sudorape, secrctie urinara, stimularea contractiilor uterine,
comportamentul sexual etc.).

2.
Trunculare (la acest nivel sunt asigurate condifii optime de
integrare a informatiei sosite pe cale nervoasa sau umorala prin intcrmcdiul
centrilor organo-vegetativi).
-533.
Rinencefalice (talamice, hipotalamice i ale formatiei
reticulare)- acest sistem integrativ realizeazS organizarea comportamentalS
orientata, menitS sS adapteze organismul la conditiile variabile exteme i
interne.
B. Segmentare
1.
Mezencefalice (constituie dereglSri ale reflexelor pupilare, de
acomodare la distantS sau la luminS, precum i a reflexelor statice de
redresare i statokinetice).
2.
Bulbare (dereglari ale reactiilor neuro-reflexe, cardiovasculare i ventilatorii, dereglari ale reflexelor de deglutitie, salivatie i
vomS, sughitul).
3.
Medulare (dereglari ale reflexelor de mictiune, defecatie,
erectie ?i ejaculare; dereglari ale tonusului vascular-vasodilatafie generala,
fenomene de $oc spinal; reactii cardiovasculare, transpiratic i piloerectie la
tncordare neuropsihica).
4.
Ganglionare.
5.
Jonctionale.
Patogenia dereglarilor vegetative
La baza dereglarilor vegetative stau procesclc de supraexcita(ic sau (i)
inhibitie in neuronii vegetativi periferici, cat i afeepunile fibrelor pre- i
postsinaptice corespunzatoare.
Deregldrile vegetative suprasegmentare sunt de natura psihovegetativa i
se manifests atat prin dereglari psihice, printre care domina fenomene
depresive, ipocondrice, astenice, isterice, cat i prin dereglari vegetative
viscerale i sistemice.
In patogenia lor un mare rol il detine dereglarca homeostazici cerebrale i
starea funcponala a creierului. E stabilita legatura dintre aparitia
paroxismclor vegetative $i fazele ciclului menstrual, anotimp, factori
meteorologici etc.
in patogenia sindromului psihovegetativ a fost demonstrat i rolul
dezechilibrului conexiunii dintre emisferele cerebrale. Astfel, prin metodele
psihologica i electrofiziologica, la bolnavii cu sindroame nevrotice $i
dereglari psihovegetative pronuntate se inregistreaza atenuarca asimetriei
funcponale a emisferelor cerebrale. Se poate afirma ca dereglarile
psihovegetative reflects afcctiunea mccanismelor integrative ale creierului,
manifestandu-se prin patologii psihice, somatice i motorii. Astfel,
-54mecanismul tulburarii funcfiei integrative a creierului joaca un rol esential in
patogenia dereglarilor vegetative suprasegmentare.
Deoarece in patogenia sindromului psihovegetativ rolul principal il detin
bolile psihogene, este indiscutabila ponderea atribuita stresului emotional, ca
factor ce determina dereglarca fiinctiilor sistemelor ncspccifice ale creierului,
provocand sindromul dezintegrarii vegetative.
La baza patologiei organice sta insuficienta morfologica a stucturilor
componente ale formatiunii limbico-reticulare (s-a demonstrat rolul

insuficientei hipocampului drept in declanarea paroxismelor vegetative).

In patogenia dereglarilor vegetative segmentare un rol important il detin
mecanismele locale, determinate de implicarea in procesele patologice a
neuronilor vegetativi din coamele laterale ale maduvei, a trunchiului
cerebral, a neuronilor ganglionilor simpatici i periferici, localizati in imediata
apropiere de organele efectoare, precum i afectiunile axonilor respectivi.
Un mare rol il defin i factorii genetici (sindromul Riley-Day), cand se
determina o afectiune severa a axoni lor neuronilor vegetativi i somatici,
cauzata, probabil, de insuficienta factorului de credere al nervilor, cat i de
repnerea ontogenetica a procesului de migrare fiziologica a neuronilor. in alte
patologii ereditarc ale sistcmului vegetativ insuficienta functionala a
neuronilor, in special simpatici, se explica prin activarea proceselor de
imbatranire fiziologica (sindromul Bredberi, hipotensiunea ortostatica in
boala Parkinson etc.).
0 parte considerabila de dereglari vegetative se manifesto pe fundalul
patologiei endocrine, sistemice, autoimune i metabolice. Din cele endocrine
pe prim plan se clasifica diabetul zaharat, dintre cele autoimune amiloidoza. in ambele cazuri se observa micorarea numarului de neuroni in
coamele laterale ale maduvei, in ganglionii vegetativi, disparitia fibrelor
amielinice.
Referintelc literare denota rolul hormonilor glandelor endocrine in
patogenia dezechilibrului vegetativ. Astfel, hormonii tiroidieni i suprarenali
provoaca activarea simpaticului, pe cand gonadotropinele activizeaza
parasimpaticul.
in neuro-, plexo- i radiculopatii in procesul patologic sunt implicate fibrele
vegetative din nervii periferici (mic?ti). Ca factori patogenetici in acest caz se
releva dereglarile biochimice ereditare (neuropatia sensoriala, amiotrofia
$arco-Mari, siringomiclia).
In cazul patologiei vertebrale, intcnsitatea i frecvenja dereglarilor
vegetative este determinate de numarul fibrelor vegetative in nervul mixt
afectat, cat i de nivelul compresiunii. Substance farmacologice sinaptotrope
pot actiona in mod specific asupra compartimentelor sistemului nervos
vegetativ. Astfel, noradrenalina i efedrina activizeaza simpaticul,
pilocarpina, fizostigmina, acetilcolina, ezerina- parasimpaticul, iar atropina i
scopolamina au actiune parasimpaticoplegica.
Studicrea clinica a patologiei sistemului nervos vegetativ e legata de
numele savantilor Eppinger, Hess (1910), care au creat conceptul despre
sindromul vagotoniei $i simpaticotoniei.
Predominanta simpaticului - simpaticotoniei - presupunc luciul ochilor $i
dilatarea pupilei; paliditate; activizarea respiratiei; puls rapid, cre$terea
tensiunii artcriale; marirea activitatii motorii, tremor, parestczii,constipatii
etc. E caracteristica cre$terea capacitatii de munca, indeosebi seara, a
initiativei, insotita fund de diminuarea mcmorici, dercglarile de somn.
Predominarea parasimpaticului - vagotonia - presupune hiperhidroza ?i
hipersalivatie; dermografism rou; bradicardie, hipotensiunc arteriala; aritmie
respiratorie; contractia pupilei; adinamie; obezitate. Sunt caractcristice
apatia, astenia, rezistenta fizica scazuta, depresie etc.
Hiperfunctia stimulata a ambelor componente ale sistemului vegetativ sc
nume?te amfotonie.

Manifestarile dereglarilor vegetative

Dercglarile vegetative survin in afectiunile suprasegmentare $i
segmcntarc ale SN V.
Dereglarile vegetative suprasegmentare includ preponderent sindroame
legate de dcreglari ale unui anumit compartimcnt al nivelului respectiv al SN
V, in special, hipotalamusul i formatia rcticulara.
Din manifestarile afectiunilor hipotalamice centrale fac parte dereglarile
endocrino-metabolice i ale homeostaziei tcrmice), iar din cele periferice&\abc\\i\ insipid, distrofia adiposogenitala, obezitatea, ca^exia, amenoreea
etc. De regula, manifestarile enumerate sunt insotite de dereglari vegetative
(hiperhidroza, labilitate vasomotorie, instabilitatea presiunii arteriale i a
pulsului etc.).
-56Afectiunileformafiunii reticulare determina mutismul akinetic, sindromul
pseudomiopatic, hipcrtcnsiunea simptomatica, dereglari dc somn i veghe
etc.
Dereglarile vegetative segmentare includ dereglarile inervatiei simpatice
i parasimpatice.
Antagonismul simpatic-parasimpatic in unele cazuri dcvine interstimulant
sau se transforma in veritabil sinergism (este cazul atat al mediatiei
colinergice ganglionare simpatice, ca modalitate de declan$arc a verigii
adrenergice postganglionare, cat i al inervatiei simpatice a glandelor
sudoriparc, care actioneaza prin intermediul acetilcolinei.
Dereglarile inervatiei simpatice
Simpaticul adrenergic are efecte atat stimulatoare, cat i inhibitoare.
Metabolismul: simpaticul intensifica activitatea organclor implicate in
reac|iile catabolice eliberatoare de energie de tip crgotrop (glicogenoliza in
ficat, lipoliza in tesutul adipos). Adrenalina provoaca efecte hipcrglicemiante,
atat directe, rezultate din intensificarea glicogenolizei hepatice, cat i
indirecte, prin intermediul complexului hipotalamo-hipofizocorticosuprarcnal, cliberator de ACTH i glucocorticoizi. Stimuland indirect
secretia de hormoni glucocorticoizi, adrenalina circulanta intensifica
fenomenul de gluconeogencza. Efectele mctabolice ale catecolaminclor sunt
realizate preponderent de catre beta - receptori.
Aparatul cardiovascular. Asupra inimii simpaticul actioneaza in sens
excitator prin mecanism beta-adrenergic, intcnsificand toate functiile
mu$chiului cardiac (forja dc contractie, frecventa, conducerea), sporind
aportul de sange i substante nutritive in teritoriul suprasolicitat. Prin acela?i
mecanism, stimularca nervilor simpatici ai inimii provoaca dilatatia
coronarelor in vederea asigurarii unui flux sanguin adecvat necesitatilor.
Simpaticul joaca un rol decisiv in mcn{inerea tonusului vascular general.
Prczcnta fibrelor simpatice vasoconstrictoare atat la nivelul arterelor mici i
mijlocii, cat $i in sectorul venos al arborelui vascular, asigura adaptarca
circulatiei la nevoile locale i generale ale organismului, in fiinctie de tonusul
centrilor vasomotori i de continutul de cataboliti acizi ai sangelui. Ori de
cate ori prcsiunea sistcmica are tendinta de scadere, sc produc reactii
neuroreflexe compensatoare, cu participarea predominanta a nervi lor
simpato-adrenergici.
-57-

Actiunca locala vasoconstrictoare a noradrenalinei este potentate de

lansarea concomitenta in circulate a adrenalinei din medulosuprarenale sub
influenta impulsurilor de la centrii vasomotori pe calea marelui splanhnic.
Aparatul respirator. Activarca adrenosimpatica dilata musculatura
bronica, facilitand schimbul de gaze dintre alveole i mediu.
Tractul digestiv. La acest nivel simpaticul este inhibitor: produce
diminuarea motoricii gastrice ?i intestinale, contractia sfincterelor tractului
gastrointestinal, inhiba secrctia glandclor.
Sistemul urinar. Fibrele simpatice in componenta n.hipogastral inerveaza

prepondcrcnt fundul vezicii urinare i urctra proximala. Elc nu coordoneaza

cu actul mictiunii, dar regleaza tonusul vascular i inchid sfincterul intern in
actul sexual.
Ochiul. SNV controleaza diametrul pupilar i focalizarea cristalinului.
Stimularea simpaticului contracts fibrele radiale ale irisului i dilata pupilamidriaza. Distrugerea fibrelor simpatice faciale provoaca sindromul Homer,
caracterizat prin mioza, ptoza, cnoftalm, dilatarea vaselor $i anhidroza.
Glandele sudoripare, nazale, lacrimale, salivare. Stimularea simpatica
mic$oreaza volumul, sporind concomitent conccntratia secretici.
Dereglarile inervatiei parasimpatice
Metabolismul. In timp ce sistemul nervos simpatic intensifica activitatea
organclor implicate in reactiile catabolice eliberatoare de energie dc tip
ergotrop, parasimpaticul activeaza functiile viscerelorparticipante la
procesele anabolicc de refaccrc i restabilire a echilibrului dc tip trofotrop. La
nivelul ficatului, vagusul determina glicogenogeneza i glicogenopexia.
Aparatul cardiovascular. Prcdominanta vagala este insofita de dcprimarea
activita|ii ritmice a inimii. Stopul cardiac, produs de excitarea electrica a
vagului, este de scurta durata, datorita fenomenului de eschivare
ventriculara {escape), care permite mu^chiului cardiac sa-$i reia activitatea
contractila in plina stimulare vagala. Vagul influenfeaza indirect circulatia,
prin acpunea sa cardioinhibitoare.
Aparatul digestiv. Efcctcle de tip anabolic $i trofotrop ale stimularii
parasimpatice sunt mai evidente in teritoriul subdiafragmatic, indeosebi la
nivelul tractului digestiv - aici vagusul devine stimulator, ce se manifests prin
activarca motilitatii i secretiei gastro-intestinale.
-58Aparatul respirator: Vagotonia este reprezentata prin bronhospasm.
Sistemul urinar. Organclc cxcrctoarc (vczica, uretrele) ii intensified
motilitatea.
Ochiul. Vagusul provoaca spasm pupilar (mioza), hipersecretia glandclor
lacrimale; se implied in proccsclc dc acomodarc - prin conractia muchiului
circular survine paralizia acomodarii.
Dereglarile vegetative clinic se traduc prin diferite sindroame vegetative
segmentare, manifestarile carora sunt in functie de echilibrul vegetativ i dc
efectele fiziologice ale cclor doua compartimente vegetative.
Sindromulsimpatoalgic. Se manifesto prin dureri difuze, cu caracter
compresional, dependente de presiunca atmosferica.
Sindromul vascular. E determinat de spasmul sau dilatarea (pareza)
vaselor perifericc, cc provoaca modificarea temperaturii locale, a coloratiei
tegumentelor i mucoaselor.
Sindromul trofic. Este caracterizat prin diverse dcreglari locale ale
troficitatii tisulare (tegumente, mucoase, muchi), ale articulatiilor i
ligamentelor.
Sindroamele viscerale. Sunt variate, determinate fund de particularitatilc
inervajiei vegetative ale organelor interne. Astfel trunchiul simpatic drept
inerveaza ficatul, vczica biliara, colonul ascendent, iar trunchiul simpatic
stang transmite ramuri spre cord, splina, pancreas, stomac, colonul
descendent i sigma. Or, tabloul clinic va depinde de topografia lcziunilor
periferiei vegetative.

Reflexele vegetative cardiovasculare. In controlul presiunii arteriale ?i al

frecvenlei cardiace intervin cateva reflexe cardoivasculare. Reflexul
baroreceptor consta in urmatoarele. Baroreceptorii localizati in arterele mari,
inclusiv in arterele carotide i aorta, sunt stimulati de creterea presiunii
arteriale. Impulsurile sunt transmise in trunchiul cerebral, unde inhiba
impulsurile simpatice catre cord i vase, astfel incat presiunea arteriala
scade pana la valorile normale.
Reflexele vegetativegastrointestinale. Porjiunea proximala a tractului
gastrointestinal, precum $i rectul, sunt controlate preponderent dc reflexe
vegetative. De exemplu, mirosul unor alimente apetisante declaneaza
impulsuri, care ajung in nucleele nn. vagali, glosofaringian i salivator
-59din trunchiul cerebral. De aici, pc calea nervilor parasimpatici, cle sunt
transmise la glandcle secrctorii din cavitatea bucala $i stomac, determinant!
secretiade sucuri digestive.
Reflexele sexuale. Sunt initiate atat dc stimuli psihici de la nivelul
cerebral, cat $i de stimuli veniti de la organele sexuale. Astfel, impulsurile de
la nivelul central i pcrifcric ajung in maduva sacrala; la barbati produc initial
crectie- functie parasimpatica, i apoi ejacularc- fiinctie prepondcrent
simpatica.
Alte reflexe vegetative includ reflexele care intervin in reglarea secrefiei
pancreatice, in golirea vezicii biliarc, urinare, in excretia renala, transpiratie,
controlul glicemiei etc.
Existenta dualitatii i antagonismului efectelor provocate de cele doua
compartimente ale sistemului vegetativ a fost premisa formarii unei
conceptii greite, conform careia activitatea simpaticului induce diminuarca
capacitatii functional a parasimpaticului i invers. In realitate, se produce o
activare compensatorie in ambele portiuni ale sistemului vegetativ, care are
ca scop readucerea acestuia la indicii homeostatici. Sc poate, deci, conchide
ca SNV influenteaza functia organelor in sens stimulator sau inhibitor in
concordanta cu necesitatile de moment ale organismului, autonomia
functiilor organelor interne fiind numai relativa i suficienta pentru conditii
bazale.
29.6.
Dereglarile somnului
Somnul este o stare fiziologica reversibila, caracterizata prin inactivitate
somatica ?i abolirea relativa ?i temporara a constiin{ei, ca o consecinta atat
a unei deaferentari nervoase, cat ji a interventiei active a unor mecanisme
neuro-umorale complexe, somnul fund numai o suspendare placuta $i
reversibila a interactiunii senzorio-motorii cu mediul inconjurator, obisnuit
asociata cu imobilitatea.
Somnul se caracterizeaza printr-o serie de modificari fiziologice cu o neta
predominan(a parasimpatica: inchiderca pleoapclor, mioza, relaxare
musculara, bradicardie, diminuareapana la disparitia totala a secretiei
oculare, reducerea metabolismului la un nivel minim etc.
Me.canisme.le somnului
Altcmanta starii de veghe-somn reprezinta o particularitate a
bioritmicitatii proceselor fiziologice, care decurg intr-un organism dotat cu
sistem nervos. Determinismul bioritmurilor circadiene veghe-somn este
reglat printr-un ceas intern, avand o components ereditara ?i una elaborata

in ontogeneza, in fiinctie de conditiile mediului fizic, familial i social.

O serie de factori, printre care activitatea fizica ?i intelectuala, conditiile
de via{a, variatiilc neperiodice ale programului de lucru etc., pot influenta
durata somnului. Trebuie mentionat efectul emotiilor i al durerii asupra
ritmului nictemeral (circadian).
-60-

Sincronizarea bioritmurilor este controlata de sistemul nervos, endocrin,

fiind influentata de intensitatca luminii i de altemanta lumina-intuneric.
Sistemul limbic (in special prin hipocamp) poate produce o stare de
excitatie sporita a formajiunilor implicate in starea de veghe $i o inhibitic a
celor implicate in somn, producand trezire i insomnie.
Mecanismele neurofiziologice ale somnutui
Asupra mecanismului de producere a somnului au fost propuse mai multe
ipoteze.
Conform unei ipoteze, somnul este un proces pasiv, datorat oboselii
neuronilor, care men|in starea vigila, constifuind astfel o perioada de odihna
a creierului. Toate datele investigafiilor neurofiziologice, insa, demonstreaza
ca in diferite etape ale somnului activitatea neuronala a creierului nu
inceteaza, ci are o complexitate egala cu cea din starea de veghe.
0 alta ipoteza - a inhibifiei active - sustine ca in creier exista ccntri, care
indue in mod activ starea de somn, prin inhibarea sistemului activator
ascendent din formatia rcticulara.
In determinarea altemantei somn-veghe, in afara structurilor participante
la starea de con?tienta (trunchiul cerebral $i nuclcii bazali, fomnatiunea
reticulara sistemul activator ascendent (SAA), hipotalamusul posterior,
scoarta cerebrals, sistemul centrcncefalic), participa ?i unele zone ale
somnului in numar de cinci, diseminate in portiunea anterioara a formatiunii
reticulare a trunchiului cerebral, situate una la nivel bulbar, alta la nivel
pontin $i trei lanivelul nucleilorcenu$ii centrali.
Se cunosc doua tipuri comportamentale de somn: somnul lent (faza
clasica a somnului) i somnul paradoxal.
Somnul lent (somnul cu unde lente sau faza NREM-non-rop/t/ eye
movement) este caracterizat electroencefalografic prin unde lente de mare
voltaj cu ffecventa de 12-14 cicl i pe secunda (c/sec). in aceasta faza a
somnului se produc o serie de modificari funcponale: diminuarea frecventei
miscarilor respiratorii cu reducerea ventila(iei pulmonare, bradicardie,
diminuarea u?oara a presiunii arteriale prin scaderea voiumului sanguin i
vasodilatatie periferica, cre$terea u?oara a debitului sanguin cerebral,

modificari minime in concentratia principalilor constituienti sanguini,

crcterca eozinofilelor sanguine i a STH-lui, diminuarea fluxului sanguin
renal, u?oara hipotermie, mentinerea reflexelor spinale, reducerea tonusului
mujchilor scheletici etc.
in afara modificarii contiin(ci, in faza de somn lent se produc i
importantc modificari in activitatea SNC: crc?terea pragului multor reflcxc,
posibilitatea aparitiei reflexelor patologice, diminuarea uoara a reflexelor
osteo-tendinoase, contracpa tonica a sfincterelor vezicii urinarc i anal.
Somnul cu unde rapide sau paradoxal (faza REM- rapid eye movement)
alterneaza cu perioadcle de somn lent. Denumirea respectiva se datoreaza
faptului ca in aceasta perioada individul este foarte agitat, cu micari oculare
i cu modificari fiziologice diferite de cele din faza de somn lent $i care in
ansamblu sugereaza un somn superficial, de?i in realitate profunzimea
somnului este mai mare.
Episoadcle de somn rapid apar la om la ficcare 80-120 min, sunt regulate
$i dureaza 5-30 min, fiind ceva mai scurte in prima parte a noptii, cu
tendinta de marire spre dimineata. Maturizarea mai precoce a structurilor
ccrcbralc arhaice, de care depinde somnul paradoxal (trunchiul cerebral,
nucleii cenu?ii centrali, hipotalamusul, hipocampul i sistemul limbic), explica
de ce la sugar faza paradoxala a somnului este predominant!!, in timp ce la
adulti i batrani durata ei scade.
.
-61 Somnul paradoxal este caracterizat electroencefalografic prin unde
frecvente, (2-6 c/sec) cu voltaj redus ?i ocazional cu ritm alfa. Este
caracteristica i aparitia unor salve de unde monofazice cu frecventa 2-3
c/sec (in dinti de ferestrau), adcsea de amplitudine foarte mare, in special,
in regiunile frontale, care precede salvele sau mi?carile rapide oculare.
In faza de somn paradoxal se constata abolirea totala a activitatii
musculare scheletice, inclusiv a mu$chilor antigravitationali ?i ai cefei,
modificari ale ritmului cardiac i respirator, modificari ale ECG, o u$oara
tending de cre$tere a presiunii arteriale, vasoconstricjie periferica,
diminuarea motilita|ii $i cre?terea secrefiei acide gastrice la bolnavii cu
ulcere gastro-duodenale, scaderea volumului $i sporirea osmolarit2(ii
urinare, erecpe spontana noctuma etc.
Se sustine ca somnul paradoxal se produce printr-o stimulare intrinseca,
periodica a sistemului activator ascendent, suprapus peste mecanismele
naturale de somn, suficienta pentru a determina visele, insa insuficienta
pentru trezirea persoanei. Somnul paradoxal poate fi desemnat i ca o
exprcsie a unei functii periodice de stocare a informatiei la nivel molecular.
Incidenta relativ crescuta a somnului paradoxal in perioada neonatala, cand
procesele plastice ale memoriei sunt cele mai active, justified ipoteza
interventiei acestui tip de somn in procesele de memorie.
Somnul paradoxal pare sa depinda de un mecanism periodic situat in
punte i, in special, in nucleul reticulat caudal, constituind un trigger al
activitatii neuronale tonice ascendente de angajare a cortexului cerebral $i a
segmentelor eferente i pare a fi identic cu cel al starii de trezire. O serie de
experience demonstreaza ca multe dintre modificarile, ce caracterizcaza
componenja fazica a somnului paradoxal, sunt initiate printr-o activare a

nucleelor vestibulari.
Se presupune ca somnul cu unde rapide joaca un mare rol in maturizarea
functionala a SNC. Unii autori afirma ca in timpul fazei paradoxale a somnului
se produc procese reparative a proteinelor, acidului ribonucleic ?i a
rezervelor catecolaminice.
Se mai considera ca in faza paradoxala decurg procese esentiale de
consolidare a memoriei. Anume in aceasta faza se produce $i prelucrarea
programei de comportament, ce-i are realizare ulterior in vise. Visele atesta
ca somnul nu este o stare total lipsita de con?tiinta ca narcoza sau coma. In
timpul viselor se aduce in lumina contiintei experienta anterioara (din punct
de vedere fiziologic, visele reprezinta o trezire corticala spre lumea interoiara
asupra experientei proprii).
Daca somnul este considerat ca una din formele de adaptare a
organismului la factorii mediului inconjurator, evident ca mecanismele
serotonin- $i adrenergice ale somnului detin un rol important in procesele de
adaptare in general.
Cele doua modal itafi de somn, de$i diferite comportamental, sunt intim
legate intre ele, in sensul ca somnul lent ar actiona ca un mecanism primar
de inducere a somnului paradoxal sau ca o prcconditie a acestuia.
Somnul este unanim considerat ca rezultatul unei activitati nervoase, dar
mecanismele sale fiziologice au fost diferit interpretate: oboseala sinaptica
a neuronilor SAA, suprimarea stimulilor aferenti interoceptivi activatori,
hiperactivitatea centrilor ce indue somnul (prin stimuli monotoni care nu
trezesc interes, dar produc fenomenul de obinuin(a), concomitent cu
slabirea activitatii centrilor de trezire.
S-au acumulat dovezi, care pledeaza pentru existenta unor mecanisme
sincronizatoare, localizate in regiunea rostrala a tractului solitary a nucleului
reticular ventral adiacent. Ipoteza cxistentei, pe langa sistemul reticulat
activator, a unui grup antagonist sincronizator in trunchiul
-62cerebral inferior apare astfel destul de plauzibila, ramanand insa nerezolvat
mecanismul prin care acest grup i$i exercita efectele, precum $i
interactiunea cu SAA. O explicate simpla ?i atractiva ar fi aceea ca fiecare
acfioneaza intr-o maniera diferita asupra peacemaker-lui talamic, rezultatul
final (somn sau trezire) fiind dependent de gradul relativ al activitatii fiecarui
grup.
Regiunea sincronizatoare poate opera prin inhibitia SAA de care este
reciproc legata, ambele fund influentatc de sistemele cortico-reticulate,
somnul sau trezirca fund astfel rezultatul unor interactiuni mult mai
complexe. Distrugerea experimentala a structurilor cerebrate, anterior
chiasmei, sau a suprafcjei orbitalc neocorticale produce hiperactivitatc $i
insomnie, iar stimuiarea cu frecvenfa joasa a acestor regiuni determina
sincronizare i somn.
Mecanismele biochimice ale somnului
Bazele biochimice ale somnului pana in prezent nu sunt pe deplin definite.
Este foarte probabil ca aminele biogene si, in special, serotonina, sa induca
$i sa controleze starile de veghe ?i de somn. Implicarea serotoninei in
biochimia somnului e sugerata de o serie de constatari. Astfel, L-triptofanul
prelungetjte faza paradoxala a somnului, iar rezerpina, care produce o

deplepe a monoaminelor din creier, exercita un efect similar.

In favoarea participarii aminelor biogene in biochimia somnului
pledeaza $i urmatoarcle constatari experimentale:
a) neuronii nucleelor rafeului median a) trunchiului cerebral contin
cantitap mari de serotonina, iar portiunile laterale ale puntii - cantitati mari
de noradrenalina (norepinefrina);
b)deplepa serotoninei din creier sau blocarea farmacologica a sintezei
acesteia produc o dereglare atat a somnului cu unde lente, cat $i a celui
paradoxal;
c) administrarea de 5-hidroxitriptofan (precursor al serotoninei)
amelioreaza somnul in insomnie;
d)administrarea de rezerpina - substanta ce induce depletia serotoninei $i
norepinefrinei in creier - produce insomnie, in timp ce administrarea de 5hidroxitriptofan restabile$te rapid somnul lent, insa nu $i cel paradoxal.
In mecanismele biochimice ale somnului un rol important ii revine
norepinefrinei. Astfel, drogurile prin inhibitia sintezei norepinefrinei suprima
somnul rapid, dieta bogata in fenilalanina (precursor al norepinefrinei)
provoaca o tulburare atat a somnului, cat $i a memoriei.
Blocarea cailor noradrenergice de catre 6-hidroxi-dopa, care diminueaza
continutul de noradrenalina (NA) in mezcncefal, reduce starea de veghe i
perioada somnului paradoxal. Amfetamina mic?oreaza durata atat a
somnului lent, cat ;i a celui paradoxal. Posibil, semnificatia biologica a
somnului consta in mentinerea homeostaziei monoaminergice a creierului.
Exista dovezi experimentale, care pledeaza pentru participarea
adenozinei la producerea somnului. Injectarea de adenozina in ventriculul
cerebral la obolani prelungete durata somnului lent, pe cand cofeina i alte
mctilxantine provoaca insomnie prin blocarea receptorilor adcnozinici.
Este confirmata reciprocitatea $i conexiunea sistemelor serotonin- ?i
noradrenergice in mecanismele reglarii ciclurilor veghe-somn. Astfel, inhibitia
sintezei serotoninei ?i lezarea nucleelor trunchiului cerebral provoaca
insomnie, iar lezarea fusului noradrenergic dorsal provoaca hipersomnie,
insotita de majorarea fazei somnului paradoxal.
De$i serotonina participa in reglarea ambelor faze ale somnului $i, in
particular, ale somnului paradoxal, mecanismele de baza ale acestuia sunt
determinate de sistemul noradrenergic ?i, probabil, de sistemul colincrgic, de
ncuroni localizap in locus coeruleus (LC), de unde incepe
-63sistemul ascendent noradrenergic. Astfel, colinoliticele (atropina, hemicolina)
administrate direct in LC suprima faza paradoxala a somnului, fiind un
argument in favoarea participarii mecanismului noradrenergic in declanarea
somnului rapid.
In prezent, din tesutul creierului, sange, lichidul cefalo-rahidian au fost
separate substante, in special de nature proteica, denumite factori ai
somnului (delta-factor, factorul S etc.), care provoaca somnul cu unde
lente. Probabil, in faza cu unde lente a somnului se formeaza factori ce
activeaza mecanismele fazei somnului paradoxal. O dovada a existenfei
factorilor umorali este i posibilitatea reglarii umorale a fazelor somnului.
Aceste date privind heterogenitatea somnului de noapte ca aspect

electrografic ?i comportamental, precum $i cele privind structurile i

mecanismele biochimice implicate in determinarea lui, au permis o
sistematizare $i o interpretare fundamentals a problemelor legate de
patologia somnului.
Dereglarile somnului
Perturbarile somnului sunt frecvent intalnite. O privarc dc somn sau o
dercglarc a ritmului circadian poate sa conduca la o dctcriorare important^ a
activitatii zilnice.
O serie de modificari intrinseci sau extrinseci (mediu, mcdicamcnte sau
afectiuni) pot conduce la aparitia unor tulburari de somn sau de ritm
circadian.
Tulburarile somnului pot ft de ordin cantitativ (hiper- sau hiposomnii) i de
ordin calitativ (parasomnii).
Dereglarile cantitative ale somnului
Insomnia este o tulburare a naturii $i duratei somnului. Insomnia este
subdivizata in dificultatile de adormirc (insomnie de adormire), treziri
freevente i prelungite (insomnie de mentinere a somnului) sau dorinta de a
adormi in continuare in ciuda unui somn cu o durata adeevata (somn non
reparator).
Etiologia insomniilor
Cele mai freevente cauze ale insomniilor sunt aferentcle senzitive i
senzoriale intense, care conduc la o stare de hiperexcitabilitate a sistemelor
reticulate de trezire, hipcrdinamismele afective corespunzatoare unor situatii
caracterizate prin stres, anxietate sau preocupari intense, utilizarea unor
substante medicamcntoase (amfetamine, psihotonicc, antiserotoninice de
tipul paraclorfcnilalaninei, cofeina, stricnina, efedrina, atropina i beladona,
fosfati, alcool etilic etc.), bolile psihicc (mania, hipomania, schizofrcnia,
nevrozele, psihozele maniacodcprcsive), bolile organice ale sistemului nervos
central, bolile infeejioase ?i febrile, patologiile endocrine (hipertiroidism),
bolile organice generale etc.
-64Patogenia insomniilor
Mecanismele fiziopatologicc rcsponsabile de produccrea insomniilor
rezida, probabil, in modificarile excitabilitatii forma{iunii reticulare i a
stmcturilor hipnogene (lezarea lor traumatica, tumori, infectii). Accstora li se
adauga unele tulburari biochimicc vizand monoamincle cerebrale, care,
generate in exces, produc o stare de hiperexcitabilitate a structurilor
vigilizante sau altcreaza inducerea somnului lent din caza deficitului de
serotonina.
Tipurile de insomnii
Insomnia de scurta durata apare pe parcursul a catorva zile pana la trei
saptamani. Insomnia de lunga durata sau cronica dureaza luni i ani i
prezinta reflexul obinuit al unei situatii psihiatrice sau medicale cronice,
utilizarii unor medicamente sau o tulburare de somn primara.
Din celc mai grave tipuri de insomnii vom mentiona urmatoarele.
Insomniapsihofiziologica este o tulburare de comportament, in care
subiectul e preocupat de faptul ca nu poate adormi in timpul noptii. in acest
caz, tulburarea de somn este declanata de un eveniment afectiv generator
de stres. Acc?ti pacienti adorm mai uor la ore neobi$nuite sau atunci cand

se afla in afara locului lor obinuit.

Insomnia extrinseca (tranzitorie, situationald) poate surveni dupa o
schimbarc de mediu, inainte sau dupa un eveniment vital important, o boala,
un accident profesional, un examen etc. Sc manifesto prin creterea
perioadci de adormire, treziri repetatc sau trezire matinala precoce.
Insomnia de altitudine se intalnete in condipi de hipobarie i se
manifesto prin treziri frecvente dupa adormire, durata somnului fund
pastrata.
Insomniile viscerate. Dupa cele mai frecvente cauze, ele pot fi digestive
(in sindroamc dispeptice sau dureroase - ulcer, crize gastrice, constipatii),
cardiace (prin dispnee de decubit in insuficicntele cardiovasculare, crize de
angor sau de astm cardiac), pulmonare (astmul bronic), urinare (nefrite
cronice, nicturie, adenoame de prostata cu polakiurie).
Insomnii organice cerebrale din arteriopatii, tumori, debutul unor
meningite, sifilisul nervos, coreea acuta grava.
Insomnii endocrine -boala Basedow, discrinii cu hipersimpaticotonie.
-65Insomnii nevrotice: constituie cea mai frecventa varietate etiologica. In
acest grup se incadreaza o mare parte a aa-ziselor insomnii esentiale.
Sunt determinate indeoscbi de nevrozelc obsesionale, obsesivo-fobice,
anxioase i depresive.
Insomniipsihotice. Se manifests indeosebi in cadrul psihozelor acute de tip
maniacal, delirant sau confuzional. Electroencefalografic, se remarca
importan'e fei^mene de dezorganizare a somnului. O insomnie in aceste
cazuri poate preceda o apropiata reacutizare a simptomatologiei.
Insomnii in cursul toxicomaniilor (prin droguri psihotrope, incetarea
administrarii de hipnolice etc.).
Insomnii prin intoxicafii medicamentoase cu digitala, salicilap, efedrina.
Insomnii prin consum exagerat de cafea i ceai.
Hipersomniile reprezinta un exces de somn, care difera de cel normal prin
durata, profunzimca ?i bruschejea aparipei. Hipersomnia trcbuie diferenpata
de starea comatoasa prin caracterul reversibil al somnului. Dualitapi formelor
de somn ii corespunde $i o dualitate a hipersomniilor, uncle corespunzand
fazei de somn lent, iar altele fazei de somn rapid.
Tipurile de hipersomnii
Din punct de vedere fiziopatologic* se deosebesc hipersomnii
simptomatice (secundarc) i hipersomnii paroxistice (narcolepsia,
catalepsia), continue i fmcponale, ce difera de somnul normal prin durata i
profimzime.
Hipersomnia simptomatica (idiopatica) apare intr-o serie de boli cerebrale
organice, precum enccfalita, encefalopatiile toxice sau metabolice, tumori,
accidente cerebrale vasculare sau leziuni traumatice. Spre deosebire de
coma, din care pacientul nu poate fi trezit, in hipersomnia simptomatica
somnul este discontinue
Patogenia hipersomniei simptomatice depinde de factorul ce o provoaca.
Astfel, in hipcrsomniile simptomatice din cursul enccfalopatiei hepatice
(cncefalopatia porto-cava din ciroze, tumori hepatice, hepatite etc.) aparitia
simptomelor i a starii de somnolenta este atribuita unor substante toxice
rezultate din alterarea functionalitatii hepatice. Dintre acestea, mai cunoscut

este amoniacul, care, reactionand cu acidul alfa-cetoglutaric, blocheaza ciclul

-66Krebs, perturband astfel metabolismul oxidativ al celulei nervoase i
intarziind conducerea sinaptica prin inhibitia colinesterazei.
Hipersomniile din encefalopatia respiratorie (insuficienta respiratorie
cronica, sindromul Pickwick etc.) au la baza un mecanism fiziopatologic
complex. Cre^terca rezisten|ei cutiei toracice i a plamanilor, obezitatea
excesiva mediastinala i diafragmala impiedica excursurile respiratorii,
provoaca hipoventilatie alveolara, insofita de hipercapnie. La randul sau,
hipercapnia provoaca diminuarea tonusului neuronilor structurilor implicate
in mecanismul de trezire i conduce la o stare de somnolenta permanent
superficiala.
Hipersomniile simptomatice sunt intalnite i in cadrul unor boli endocrine,
mai ales in insuficienta corticosuprarcnaliana, in hipotiroidie etc.
Unele afectiuni psihice sunt insofite de aa-numitele hipersomnii
psihogene, manifestate prin somnambulism, anxietate, schizofrenie, isterie
etc.
Tumorile cerebrale pot produce hipersomnii atat prin afectiunea directa a
structurilor nervoase implicate in mecanismul producerii somnului, cat i prin
hipertensiunea intracraniana.
Hipersomniile in bolile vasculare cerebrale prezinta consecinta unor
tulburari de irigare a regiunilor antrenate (talamus, subtalamus, regiunile
pedunculare i diencefalice).
Hipersomniilefuncfionale includ hipersomniile in care nu se poate
evidenpa nici o cauza organica generatoare a excesului de somn. O data cu
individualizarea celor doua forme de somn, s-au creat premize pentru
difercntierea unor hipersomnii fimctionale, care corespund somnului lent, de
altele, ce corespund somnului paradoxal (narcolepsia). Sunt descrise unele
hipersomnii simple esenpale (diume sau nocturne), in care somnul, dei
dureaza mult, nu este insotit de alte manifestari clinice sau anomalii
bioelectrice.
Hipersomniile fimctionale pot dura cateva ore, zile, chiar saptamani i pot
sa apara la intervale de o luna pana la capva ani. Alte hipersomnii
fimctionale sunt insotite de tulburari ale respiratiei, de aa-numita apnee de
somn.
Cea mai importanta forma individualizata clinic este sindromul
narcoleptic.
-67Narcolepsia este definita ca un sindrom de origine necunoscuta,
caracterizat prin anomalii ale somnului, incluzand somnolenja diurna
exagerata, somn noctum patologic i manifcstari anonnale ale somnului
REM; ultimele apar sub forma instalarii brute a somnului REM i a corelatului
proceselor inhibitorii caracteristice, cataplexia i paraliziilc de somn;
somnolcnta diurna, cataplexia i, mai rar, paraliziile de somn i halucinatiile
hipnagogice sunt simptomele majore ale bolii.
29.7. Dereglarile con$tiintei
Cowjtiintu desemneazS o stare corticalS particulars, caracterizatS printr-o
sensibilitate specials, individuals, la stimuli intemi sau extemi, marcand o
con$tientizare a persoanei proprii $i a mediului ambiant. Con$tiinfa

reprezinta un aspect al functionSrii creicrului, este deci un fenomen nervos,

propriu organismelor posesoare de sistern nervos central bine dezvoltat,
devenind progresiv mai complexS, pe mSsura dezvoltSrii filogenetice i
atingand gradul maxim la om, concomitent cu aparitia limbajului - fenomen
esential, care a contribuit la dezvoltarea ei.
Sunt definite trei niveluri ale con$tiin{ei:
a) con$tiinta elementara, care asigurS nivelul de veghe, de vigilenta, de
prezentS temporo- spatiala (al cSrei substrat neurofiziologic este prezent atat
la om, cat i la animale);
b) con?tiinta operational-logicS, in care procesele intelectuale,
perceptuale i de gandire au coeren(S $i reflects realitatea in mod real;
c) con$tiinta axiologica, de optiune pentru anumite valori in funepe de
criteriile sociale.
Con^tiinta presupune percepfie (reflectarea in SNC a evenimentelor din
lumea
inconjurStoare), memorie (un stocaj $i destocaj continuu de informatii asupra
evenimentelor interne sau exteme), integrare gnostica, aten(ie, activitate
volifionala, afectivilate etc. Nivelul con^tiinfei depinde de nivelul de
excitabilitate cerebrals, impunand sistemului nervos initial starea de veghe.
Prin urmare, con$tiinta desemneazS functia de sintezS integrativS a
intregului sistern nervos, care, pe fundalul stSrii de veghe, integreazS
mesajele parvenite prin aferentele senzitivo- senzoriale din mediul extern
sau intern al organismului.
Aspecte morfo-functionale
Contiinta implicS existenta i functionarea unui complex de sisteme
aferente senzitivo- senzoriale i a unor centri coordonatori, flexibili
functional, care inregistreazS, transforms in mesaj i coordoneazS efectele
stimulilor. La nivelul centrilor, mesajele capStS o anumita semnifica{ie, sunt
integrate, iar rSspunsurile sunt ulterior indreptate pe cai eferente.
Exists patru fonnatiuni nervoase importantc, responsabile de activarea i
de trezirea corticalS, respectiv, de menjinerea stSrii de veghe;
- formatia reticularS a trunchiului cerebral (indeosebi din mezencefal,
constituind sistemul activator ascendent (SAA), care define rolul fundamental
in mentinerea stSrii de veghe, farS de care discriminSrile senzitivosenzoriale, ca $i efectele eferente adeevate, ar fi imposibile;
-68- talamusul nespccific, cuprinzand sistemul de proiectic difiaz talamic
(S.P.D.T.);
- hipotalamusul posterior.
- scoarta cerebrala $i, in special, allocortexul, rinencefalul, sistemul
limbic, comul Ammon, hipocampul $i amigdala.
Sistemele de conducere a excitanplor catre cortexul cerebral se
subdivizeaza in:
- sistemul specific, ale carui cai primesc impulsuri nervoase numai de la
un anumit tip de receptori specializaji, conducandu-le ulterior pe cai
pansinaptice, cu viteza mare $i proicctandu- le in mod localizat pe ariile
corticale specializate ale analizatorului respectiv;
- un sistem nespccific, din care face parte $i formatia reticulara pe ai carei
neuroni converg impulsuri, ce insinueaza informa|ii multisenzoriale ?i sunt

conduse pe cai multisinaptice cu viteza mai mica, sunt proiectate difuz pe

intreg cortexul.
Fluxul continuu al impulsurilor reticulare ascendente mentine o
depolarizare a neuronilor cerebrali i aceasta depolarizare subliminara, care
pune scoarta in stare de veghe sau de alerta, faciliteaza actiunea
impulsurilor senzoriale i asociative specifice.
Un nivel normal al contiintei este functia de activare a emisferelor
cerebrale de grupele neuronale, avand sediul la nivelul SRA din trunchiul
cerebral. Toate aceste elemente, precum $i intcrconexiunile lor trebuie sa
ramana intactc pentru ca starea de con^tiin(a sa fie normala.
Pentru a functiona normal, formatiunile centrale au nevoie de anumitc
conditii: integritate anatomica, activitatc metabolica normala (oxigenarc
corespunzatoare, metabolism glucidic intracelular normal etc.), homeostazie
hidroelectrolitica ?i acido-bazica etc. In cazul in care una sau mai multe din
aceste condifii nu sunt asigurate, se produc alterari ale functiei formatiunilor
centrale integrative, avand drept urmare tulburari ale starii de veghe pana la
pierderea cuno?tintci.
Dereglarile con$tiintei
Etiologia. Diveri factori pot induce dercglari dc contiinta sub aspecte
diferite, de la tulburari uoare, cum ar fi starile de agitatie, obnubilare,
letargie, pana la abolirea completa a acesteia in starea de coma.
Factorii etiologici se pot grupa inprimari (actioneaza direct asupra SNCtraume, infectii, intoxicatii exogene cu toxine neuro- i psihotropc, dcreglari
cercbrovascularc i de lichid cefalorahidian, neoplazii) i secundari (procese
patologice extracerebrale cu implicarea ulterioara a structurilor nervoase insuficienja respiratorie, circulatorie, hepatica, renala, dereglari endocrine,
metabolice etc.).
Patogenia este determinata atat de caracterul factorului patogen, cat i
de particularitatilc morfo-functionale ale structurilor nervoase implicate in
procesul patologic.
Astfel, in afectiunile primare ale SNC drept factor patogenetic se pronunta
diminuarea debitului sanguin cerebral, care ulterior induce dereglarea
metabolismului neuronal i glial.
-69in afectiunile secundare ale SNC mecanismele patogenetice sunt multiple
(hipoxia i hipercapnia, hiperamoniemia, alcaloza, intoxicatia cu produi
nedetoxicati, tulburari electrolitice grave etc.).
Clasificarea dereglarilor de contiintd
Alterarile de contiinta se clasifica in cele de scurta i lunga durata.
Din alterarile de con$tiinta de scurta durata fac parte lipotimia i sincopa.
Lipotimia (leinul) reprezinta o tulburare par|iala a contiintei indusa de un
?ir de factori, precum ortostapunea, mediul ambiant inadecvat, tensionare
psihica etc. Persoana ame(ete, devine palida, prezinta epigastralgii,
sialoree, diaforeza, tulburari vizuale etc.
Sincopa (din grecescul synkoptein - a taia) este o scurta pierdere de con?
tiinta ce rezulta dintr-o scadere acuta a fluxului sanguin cerebral, cu
suprimarea totala a funcpilor vitale, consecinta a insuficientei activita(ii
cardiace, rcspiratorii $i suprimarii irigatiei cerebrale. Dureaza de la cateva
secunde pana la minute. Bolnavul cade brusc, este inert, hipoton, are pulsul

slab, aritmic, zgomotele cardiace sunt slabc, presiunea arteriala foarte

scazuta. La ieirea din sincopa prezinta amnezie pentru perioada crizei.
Cauzele sincopelor sunt extrem de variate, dar mecanismul patogenic
este comun - reduccrea aportului dc oxigen la nivelul SNC, cuplata cu
insuficienla mecanismelor compensatorii, datorita fie unei rcduceri reflexe a
intoarcerii venoase la inima, fie raspunsului inadecvat al inimii la necesitati
sporite, care necesita o cretere a debitului cardiac.
Sincopele se clasifica in cardiace (in aritmii, ateroscleroza coronariana
obstructiva, tumori atriale (mixoame) i trombozcle valvclor, stenoze
orificiale i bob congenitale ale cordului), vasodepresoare (emotive i
reflexe), posturale (hipotensiunea ortostatica) etc.
Din alterarile de con$tiinta de lunga durata fac parte obnubilarea, soporul,
stuporul, coma.
Obnubilarea contiintei reprezinta reduccrea starii de veghe i vigilentei,
care poate include hiperexcitabilitatea i iritabilitatea, ce altemeaza cu o
stare de somnolenfa (implicand dereglari dc atentie).
Soporul reprezinta o obtuzitate sau lentoare mintala, o reducere uoara
pana la moderat a starii de alerta, insotita de un interes scazut fata dc
mediul ambiant.
-70Stuporul este o stare de somn profund sau o stare de areactivitate
comportamentala similara, in care subiectul poate fi trezit numai prin stimuli
putemici i repetap.
Coma reprezinta un sindrom clinic caracterizat printr-o grava perturbare
cantitativa a contiinfei cu alterarea profunda a functiilor de relape i
pastrarea pana la un anumit grad a celor vegetative (respirapa, circulapa).
Dei aceasta stare clinica de gravitate extrema se aseamana cu somnul,
ea se particularizeaza prin faptul ca in coma pacientul devine areactiv la
stimuli de orice natura.
Etiologia. Deseori coma survine dupa o criza epileptica, hemoragie
subarahnoidiana, supradozare medicamentoasa, diabet etc.
Fiziopatologia comei se bazeaza fie pe o distructie mecanica a teritoriilor
cheie din trunchiul cerebral sau a cortexului (coma anatomica), fie pe o
dereglare globala a proceselor metabolice cercbrale (coma metabolica).
Medicamentcle depresoare ale SNC, anestezice $i unele toxine endogene
pot produce o coma prin inhibitia simultana a sistemului reticularascendent
(SRA) i a cortexului cerebral.
Mecanismele fiziopatologicc de producere a sindromului comatos variaza
in funepe de ctiologie i localizarea leziunilor cerebrale. Din acest punct de
vedere, exista trei categorii majore de coma:
- come toxico-metabolice (afcctarea globala a metabolismului cerebral);
- come prin leziuni supratentoriale;
- come prin leziuni subtentoriale.
De exemplu, in coma uremica prevaleaza intoxicarea organismului cu
produ?i azotap (uree, creatinina, acid uric), la care se adauga tulburari grave
ale echilibrului hidroelectrolitic i acido-bazic, hiperkalemie etc.
In coma hepatica pe prim plan se situeaza hiperaminoacidcmia,
hiperamoniemia, alcaloza, hipoxia cerebrala. Acpunea toxica a amoniacului
asupra tesutului nervos s-ar datora aepunii nefavorabile asupra proceselor

funeponale prin blocarea acidului alfa-cetoglutaric, acidului glutamic i

sustragerea ATP, necesar altor procese funeponale ale cclulei nervoase.
Astfel, comele hepatice sunt produse, deci, de trecerea in circulapa generala
a metaboliplor intestinali nedetoxifiap de ficat, de tulburari electrolitice
grave,
-71 exces dc proteinc alimcntare, prezenta unui aldosteronism cu tending spre
rctentie hidrica i edem cerebral.
In coma diabetica se instaleaza un dezechilibru hidro-clectrolitic,
realizandu-sc in final o hipertonie plasmatica, o hemoconcentrape
accentuate ?i deshidratare celulara. Deshidratarca este produsa prin
glucozurie i poliurie i implica creterea corpilor cetonici in sange, cu
majorarea concentrapei radicalilor acizi. Cetoacidoza diabetica, asociate
tulburarilor hidro-electrolitice, determina grave tulburari metabolice la nivelul
SNC, prin perturbarea echilibrului de membrana celulara, prin ieprea ionilor
de potasiu din celula i influxul ionilor de sodiu. In patogenia comei diabetice
un rol important i se atribuie rcducerii consumului de glucoza in tesutul
cerebral i scaderii progresive a consumului de oxigen. S-a sugerat ca
cetoacidoza ar impiedica utilizarea glucozei celulare prin inhibarca
penetrapei ei intramitocondriale - fenomen ce constituie rezultatul
tulburarilor ionice, care antreneaza, la randul lor, un edem mitocondrial. Se
inccarca explicarea tulburarilor neurologice din coma diabetica prin
concentrapa crescuta de AGAB, care ar determina o inhibipe directa a
transmitcrii ncuronale.
Coma eclamptica (toxicoza gravidica sau pseudouremia) se realizeaza
prin cre^terca brusca a presiunii intracraniene in ischemie, care conduce la
staza, cu creterea permeabilitapi ?i edem. Sc produce in acest fel o jena in
circulapa lichidului cefalorahidian i in interiorul sistemului nervos central, cu
tulburari de nutripe a celulelor nervoasc. In cazul dat, coma se accentueaza
i prin instalarea insuficientei renale.
In coma prin procese expansive intracraniene se produc fenomene de
focar, asociatc cu un sindrom de hipertensiunc intracraniana i semne de
compresiune ale trunchiului cerebral - anizocorie cu midriaza i tulburari
cardio-respiratorii grave.
Ca mecanism etiopatogenetic in coma din insuficienfa respiratorie se
particularizeaza hipercapnia.
in comele tireotoxice, in urma sporirii consumului celular dc oxigen sub
efectul excesului catecolaminic i tiroxinic, se creeaza tulburarea
mctabolismului celular, cu acidoza plasmatica i transmineralizarc, o
suferinta celulara generalizata cu predominanta cardiaca i nervoasa
(hipotalamica i corticala).
-72In patogenia comelor vasculare cerebrale (hemoragia, ischemia, embolia
cerebrala i encefalopatia hipcrtensiva) se pronunta diminuarea debitului
cerebral cu dereglarea ulterioara a metabolismului neuronal sau glial, atat
prin deprivarea de oxigen, substraturi energctice i cofactori metabolici, cat
i prin acumularea de cataboliti.
Decesul cerebral este starea, in care toate functiile cerebrale, inclusiv cclc
corticale, subcorticale i ale trunchiului cerebral, sunt ireversibil pierdute, cu

pierderea ulterioara a controlului asupra centrilor inferiori responsabili de a

coordona respirajia i cu absenta activarii cortexului cerebral prin caile
reticulare ascendente.
Etiologia: traumatismul craniocerebral, hemoragia intracraniana spontana
(anevrism, hemoragie hipcrtensiva). Celelalte cazuri de moarte cerebrala
sunt secundare ineficientei tratamcntului intr-o gamade boli neurologice
(tumori, infectii) sau dupa eecul resuscitarii cardiopulmonarc in cazurile
mortii provocate de cauze extracraniene.
29.8.
Dereglarile activita^ii nervoase superioare. Nevrozele
Nevroza, potrivit conccptiilor contemporane, se determina ca o boala,
conditionata de situatia conflictuala psihogena acuta sau cronica
extraordinary in urma tulburarii interrclatiilor umane, ce se manifests cu
precadere prin dereglarea funcfiilor sistemelor emoti v, vegetativ i endocrin.
Nevroza se caracterizeaza prin reversibilitatea dereglarilor patologicc,
independent de vechimea procesului, prin specificitatea manifestarilor clinice
cu dominarea perturbarilor emofional afective i somatovegetative, prin
pastrarea atitudinii critice a pacientului fata de boala. Particularitatile
tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracteml situatiei
conflictuale i emotive, dar ?i de personalitatea individului, specificand
diverse variante clinice.
Etiologia nevrozelor
In prezent e acceptata conceptia unei etiologii multifactoriale a
nevrozelor. Diversitatca factorilor etiologici se poate grupa in trei categorii:
biologici, sociali, psihogeni. Fiecare din factorii etiologici detine ponderea
respective in instalarea unui anumit tip de nevroza.
-73"
Nevroza se considers ca o reactie la amploarea stresului psihosocial,
proportionals cu pozitia socials a individului. Patogenitatea circumstantelor
vitale se manifest! doar in imbinare cu atitudinea individului fata de ele.
Astfel, patogenia nevrozei este o reactie la stres a unui psihic vulnerabil, cu
un conflict interior dureros, la persoanele neantrenate sau depS?ite, ca
pozitie sociala i prcgStire, de raspunderile sociale mereu in cretere.
Patogenia nevrozelor
Conceptul neurodinamic al nevrozelor prezintS prima incercare de a
explica mecanismele de formare a nevrozelor, bazandu-se pe conceptul lui
I.Pavlov despre tipurile activitatii nervoase superioare. Astfel, prin nevroza se
subintelege dereglarea de lungS duratS a activitatii nervoase superioare,
provocatS de supraincordarea proceselor nervoase din scoarta cerebrals sub
actiunea excitantilor neadeevati ai mediului ambiant. Tipul activitatii
nervoase superioare detine rolul de substrat, care fie ca predispune, fie ca
impiedicS dezintegrarea proceselor nervoase (ncurastenia apare la indivizii i
tipul slab dezechilibrat sau puternic; isteria - la indivizii cu prevalarea
subcortexului etc.).
Conform acestui concept, la baza activitatii nervoase superioare sta
corclarca a trei sisteme: subcortexul (instinctcle), sistemul de semnalare
corticalS, care reflects lumea inconjuratoare i sistemul de semnalare, care
asigurS interac{iunea individului cu sfera cocialS. Pentru nevroze este
caracteristicS dezintegrarea activitatii sistemelor respective i a intcrrelatiilor

dintre ele, ce ii afla exprimare intr-o diversitatc de forme clinice.

Studiile neurofiziologice contemporane au permis aprofundarea
conccpdilor lui I. Pavlov despre mecanismele patogcneticc ale nevrozelor.
Datorita lor, a fost elucidat rolul formadei reticulare in determinarea
substratului morfologic al acjiunilor asupra scoartei cerebrale din partea
regiunilor subcorticale, au fost explicate mecanismele corela|iei dintre
dereglarile activitatii nervoase superioare i tulburarile vegetativ-cndocrine.
In patogenia nevrozelor un rol important il detin doua mecanisme
fiziopatologice: activarea sistemelor aferente i eferente ale creierului i
dezechilibrul activitatii integrative ale creierului, indeosebi al complexului
limbico-reticular, ce, posibil, determina tipul nevrozei. Astfel, patologia
complexului hipotalamus - regiunca frontala a scoartei cerebrale induce
.
-74nevroza isterica sau cea obsesiva, in timp ce disfuncpa complexului
hipocampamigdalar provoaca neurastenia.
La baza formarii nevrozelor experimental drept factor patogenetic
servete urmatoarea triada informationala:
1) necesitatea prelucrarii unui volum mare de informapc;
2) deficitul de timp rezervat creierului pentru prelucrarea informapei
respective;
3) nivelul inalt al motivapei.
E necesar de menponat ca nevrozele experimentale i cele clinice nu sunt
identice - nevrozele experimentale servesc doar drept model al celor clinice
i sunt destinate pentru determinarea legitatilor biologice ale dereglarilor
nevrotice.
Conceptul neurochimic al nevrozelor se bazcaza pe teoria lui H. Selye
despre stres, indeosebi cel emotiv, determinand nevroza drept model de
stres emotional cronic. Examenul biochimic releva perturbari cantitative
esenpale ale catccolaminelor, in special al adrenalinei i noradrenalinei, la
indivizii cu nevroze. Astfel, cel mai jos nivel al dopaminei a fost stabilit in
neurastenie, pe cand la bolnavii cu obsesii nivelul catecolaminelor il
depaete pe cel normal.
Un mare rol in patogenia nevrozei i se atribuie complexului hipotalamushipofizd-suprarenale, care participa in mentinerea homeostazei fiziologice i
emotionale. La indivizii cu nevroze se aprcciaza o diminuare cantitativa a
glucocorticoizilor i creterea nivelului mineralocorticoizilor. Se presupune ca
hipersecrepa indelungata a catecolaminelor, sub aepunea factorilor stresanp
in cadrul nevrozelor, induce reducerea funepei sistemului hipofizar
suprarenal, datorita secrepci cxcesive ahormonului adrenocorticotrop.
In patogenia nevrozelor se implied i structurile serotoninergice ale
hipotalamusului ?i a mezencefalului (nivelul serotoninei create doar in strcsul
de scurta durata, pe cand in cel indelungat activitatea sistemului
entcrohromafin ramanc pe parcurs stabila).
in procesele de activare aferenta a scoar|ei, paralel cu mecanismele
adrenergice, se implied ?i cele colinergice. Experimental s-a determinat o
disociere a mediatorilor in neurastenie: nivelul excrepei catecolaminelor
-75create, pe cand cel al acetilcolinei se micoreaza. Nevrozele obsesive se

caracterizeaza printr-un paralelism al activitatii cuplului acetilcolinaadrenalina.

Un rol determinant in patogenia reacpilor vegetative in cadrul nevrozelor i
se atribuic histaminei - substanta cu actiune preponderant parasimpatica, ce
se include in mecanismele nervoase centrale i periferice. Histamina
intensified sinteza acetilcolinei, concomitcnt inhiba activitatea colinesterazei.
Investigarilc biochimice relcva unele dercglari ale procesclor metabolice la
bolnavii cu nevroze, in particular al mctabolismului glucidic, lipidic, al
sarurilor mineralc i al celui energetic. Astfel, s-a stabilit o reactivitate marita
a sistemelor ce regleaza nivelul glucozei in sange, o tendinta spre
hipocaliemie, hipofosfatemie, hipematriemie insotita de eozinofilic,
hipoholestcrinemie, activarca peroxidarii lipidelor, diminuarea proceselor
anaerobe, insotita dc creterea celor aerobe ale metabolismului energetic,
ultima fund considerate drept reactie dc adaptare survenila in unna
diminuarii proceselor metabolice din scoarta cerebrala la indivizii cu nevroze.
In nevroze se releva tendinta de cretere a concentrapei bazale in plasma
a alfa- i gama-endorfmei, indeosebi in neurastenie i nevroza obsesiva.
In patogenia nevrozelor se stabilete o corelare bine determinata intre
starea fiinctionala a SNC i nivelul activitatii sistemelor hipofizar-adrenaliee,
simpato-adrenalice, enterocromafine, al glandei tiroide etc., care in mare
masura determina complexitatca reactiilor biologice in aceasta patologie.
Astfel, stresul psihoemotional, care servete drept cauza patogenetica a
nevrozei, initiaza atat dercglari fiinctionale ale sistemului nervos central, cat
i morfologice: destructie membranala, degenerarea neuronala, dereglari
microcirculatorii locale etc.
Dependenta starii emotive, a functiilor vegetative $i endocrine de starea
functionala a complexului limbico-reticular, a hipotalamusului i a altor
stmeturi ale creierului este indiscutabila.
Dereglarile funcpilor hipotalamusului i ale regiunilor din vecinatatea lui,
provocate de anumite cauzc, genereaza o dezintegrare monotipica a
activitatii sistemelor emotive, vegetative i endocrine, in cazul in care aceste
dereglari survin consecutiv unei situatii conflictuale, acestca sunt
considerate de natura nevrotica, iar daca sunt postinfectioase sau
posttraumatice, se
-76considera de tip nevrotic. in ambele cazuri, tabloid clinic consta din
imbinarea simptomelor de labilitate emotiva ?i vegetativa cu dezechilibrul
endocrin.
Atat starilc dr natura nevrotica, precum $i ccle de tip nevrotic sunt
insotite, de regula, de manifestari secundare de insuficienta de atenpe,
memorie, de epuizarea psihica, toate fiind incitate de reducerea functiilor
complexului limbico-reticular, cc activeaza scoarta cerebrala.
Ncvroza reprezinta o dereglare psihogena a activitatii complexului
limbico-reticular, care aparc la dezintegrarea functiilor sferelor emotive,
vegetative i endocrine. Aceasta dereglare este mai accentuata in cazul in
care trauma psihica a fost precedata de boli, intoxicatii sau pe teren genetic
nefavorabil.
Conpnutul sindroamelor neuropatologice in caz de nevroze este

determinatde nivclul formatiunilor SNC, cc intra in componenta sistemelor

patologice.
Pentru majoritatea ncvrozclor c caracteristica i dereglarea functiilor
visccrelor. Anume acest proces de dizreglare e considerat ca fiind
primordial in patogenia tuturor dereglarilor SNC, i in particular a nevrozelor.
Chiar i in cazul in care dereglarile nevrotice apar in urma afectarii
nemijlocite a struclurilor nervoase, in mecanismele lor patogenetice se includ
perturbari ale proceselor neurochimice i biofizice.
Astfel, dereglarile nevrotice prezinta o patologie dizreglatorie a sistemului
nervos, care se manifesto la diferite niveluri de organizare morfo-functionala
prin mecanisme patogenetice proprii nivelului respectiv. Aici pot fi
mentionate urmatoarele: dereglarea proceselor membranare i functiei
canalelor ionicc, interactiunea mesagerilor secundari in sistemul semnalizarii
intracelulare, perturbaiea transmiterii informatiei, dereglarea sintezei,
stocarii i reccptionarii substantelor care realizeaza interactiunea
intercelulara.
Un rol important in patogenia nevrozelor revine particularitafilor
genotipului i dereglarilor proceselor genomice ale neuronului (suprcsia i
expresivitatea genelor, aparitia genelor recombinate etc.).
Factorii gcnetici detin un rol important in producerea nevrozei anxioasc ?i
a celei obsesionale; ei sunt insignifianti in depresiunile nevrotice, isteria de
conversiune i tulburarile de tip fobie simpla. Conform ultimelor date, din
tulburarilc anxioase numai anxietatea generalizata ar avea un substrat
genetic
-77neimportant, pe cand forma panica i agrofobia contin in patogenia sa un
factor ereditar important.
Ca o consecinpi sau o expresie a patologiei dizreglatorii a SNC, inclusiv a
nevrozelor, poate fi mentionata hiperactivarea neuronilor, formarea
generatorilor excitapei patologice marite i a sistemelor patologice. Astfel,
in cadrul nevrozelor se formeaza sisteme patologice, in care, in calitate de
veriga defmitiva evolueaza un organ visceral concret, dereglarea funcpei
caruia determina tabloul clinic al sindromului neurovisceral.
Simptomelc neurosomatice ale nevrozei pot anticipa cele psihonevrotice
i persista dupa disparitia clinica a acestora.
in patogenia nevrozei se evidentiaza doua forme de dereglare a activitapi
creierului: tulburari cauzate de astenizarea sistemului nervos i tulburari
cauzate de functionarea sistemuluipatologic. Un rol important i se atribuie
insuficientei fimctionalc a proceselor ncrvoase, pcrturbarii mctabolismului,
influentelor patogene exo- i endogene. Nevroza poate fi expresia diminuarii
functional a sistemelor fiziologice, sub actiunea sistemelor patologice, care
pot provoca fie o inhibitie radicala a structurilor nervoase, fie abolirea
fimctiilor acestora.
Orice sindrom nevrotic reprezinta o exprimare concreta a dereglarilor
activitatii nervoase superioare i a comportamentului. La indivizii cu tipul
inert al activitapi nervoase superioare un excitant emoponal sau biologic
poate provoca dereglari profunde i persistente in sfera psiho-emoponala.
Acelea?i dereglari survin i la indivizii cu tipul labil al activitapi nervoase
superioare, doar in cazurile influentelor psihotraumatizante cronice.

Se presupune formarea unor determinante patologice atat in sfera

sistemului nervos central, cat i in comportamentul psihic, activate de stimuli
specifici, ce au provocat formarea acestora.
S-a claborat i ipoteza existcnpfi in creier a punctului de veghe , care
reprezinta o formapune a creierului de o excitabilitate selectiva avansata i
care apare sub acpunca unor excitanp de situape, avand un rol de mecanism
declanator al procesului patologic in SNC. Aceste puncte de veghe se pot
forma in creier in diverse situapi, dar dispar o data cu lichidarea aepunii
stimulilor, ce le-au generat. In cazul cand punctele persista un timp
indelungat i provoaca reaepi, ce nu mai corespund necesitaplor
organismului
-78
i situatiei respective, ele ii asuma rolul determinantelor sistemelor
patologice alecomportamentului neadccvat sau patologic.
Clasificarea nevrozelor
Se disting urmatoarele forme principale de nevroze: forma astenica
(neurastenia, psihastenia), isterica (isterio-neurastenia) i obsesiva. Aceasta
clasificare a nevrozelor este in conformitate cu conceptul lui I. P. Pavlov
despre tipurile activitatii nervoase superioare:
- putemic, necchilibrat, mobil; corespunde temperamcntului coleric;
-putemic, echilibrat, mobil; corespunde temperamentului sanguinic;
- putemic, echilibrat, inert; corespunde temperamentului flegmatic;
- slab, neechilibrat; corespunde temperamcntului melancolic.
Ca parametri ai activitatii nervoase superioare servesc capacitatea
consolidarii reflexului conditional, expresivitatea i trainicia lui, forta inhibitiei
interne i exteme, viteza iradicrii i concentratiei proceselor de excita|ie,
gradul flexibilitatatii la influence psihicc patogene.
in compartimentul nevroze sunt incluse i astfel de forme nozologice, cum
ar fi: enurezisul, crampele profesionale, ticul nervos, situatii nevrotice
particulare.
Nevroza astenica (neurastenia) a fost descrisa de medicul american Gh.
Bard (1869) ca o boala ce apare in urma unei lupte supraincordate pentm
existenta. Actualmente neurastenia se considers una din formele
fiindamentale de nevroza. Ea apare mai ffeevent la persoanele cu tip nervos
echilibrat in urma supraincordSrii proceselor nervoase fundamentale
(excitatiei sau inhibitiei), provocate de excitanti cu forta exageratS sau la
aepune indelungatS sau din cauza altemarii rapide a acpunii factorilor
excitativi i celor inhibitori (ciocnirea proceselor de excitatie i inhibi(ie).
Deoarece inhibitia activa interna este un proces mai ffagil ?i mai
vulnerabil, ea se afecteaza in primul rand, in acest mod, esen{a
patofiziologica a nevrozei astenice consta in predominarea proceselor de
exitape asupra inhibitiei atenuate. Din aceasta cauza, tabloul clinic al
maladiei se manifests prin excitabilitate exagerata, iritabilitate, irascibilitate.
Neurastenia este provocata mai freevent de situatii conflictuale
persistente, ce conduc la o suprasolicitare emotiva indelungata, dei poate fi
$i consecinta unui stres emotiv acut. Factorii, ce provoaca boala, sunt foarte
diferip: situapi

-79nefavorabile familiale sau profesionale, saracia materials, ruinarea

stereotipului vital, ncincrcderea in ziua dc maine, emotiile negative etc.
Baza clinica a sindromului neurastenic o constituie excitabilitatea
exagerata i epuizarea uoara, ce se manifesto prin impulsivitate,
hipersenzitivitate la durere, lumina, excitanti tactili ?i auditivi, percepere
acutizata a impulsatiei din Jesuturi i organe, care provoaca parestezii sau
sinestezii in cutia toracica, in abdomen sau in alte organe viscerale, fund
diagnosticate ca nevroze cardiace, cardiovasculare, intestinale etc. Este
caracteristica i cefaleea cu caracter constrictiv (simptomul de casca
descris de Hipocrate), labilitatea emotiva i vegetativa, hiperreflexia,
dermografismul modificat, hiperestezia totala, distragerea, epuizarea
exagerata, scaderea potentei sexuale, frigiditatea i dismenoreea.
Nevroza isterica (isterio-neurastenia) este cunoscuta din antichitate,
termenul isterie apartinand filozofului antic Platon.
I. Pavlov considera ca accasta forma de nevroza apare la indivizii cu tip
artistic i activitate corticala slaba.
Manifestarile isteriei pot fi apreciatc ca o particularitate de refugiu in
boala sau ca un deeu involuntar aparut in starea agravata a bolnavului,
stimulat de cei din jur prin compatimire ?i atentie exagerata. Persoanele cu
isterie percep boala cu o placere conditionata i nu doresc sa se trateze. Pe
fundalul creterii labilitafii emotive i vegetative sunt posibile diverse
tulburari functionale, ce pot imita forme de patologie organica. Bazandu-se
pe cunotintele dobandite i pe comportarile altor bolnavi, istericii reproduc
cu succes tabloul clinic al diverselor boli cu procese distinctive in sistemul
nervos $i in alte organe i fesuturi (marea simulanta).
Manifestarile isteriei survin atat in urma consolidarii i amplificarii
diverselor tulburari functionale primare neisterice, cat i sub influenta
mecanismului de sugestie i autosugestie, conform inchipuirilor bolnavului
despre simptomele unei sau altei boli imitate de el. Bolnavii au o placere i
dorinta conditionata. Caracterul acestor inchipuiri in limite mari poate
conditiona o variabilitate neobinuita a tabloului clinic al neurozei. Cu toate
acestea, isteria se caracterizeaza i prin particularitafi specifice: bolnavii se
poarta demonstrativ i in acelai timp se creeaza impresia ca pentru ei
manifestarile bolii suntneinsemnate. Ei se supun foarte uor autosugestiei,
-80ce conditioneaza diversitatea tabloului clinic. Deseori e posibilS i sugestia
consents sau incontientS, ce vine de la medic sau de la cei ce-1 inconjoarS.
Multitudinea manifestarilor clinice include dereglSri vegetative, de
motilitate, sensibilitate i ale activitSpi nervoase superioare. Accesele isterice
se caracterizeazS printr-un polimorfism deosebit i apar, de regulS, in
prezenta apropiaplor, medicilor i niciodatS nu sunt preccdate sau insopte
detraume escnpale, durata lor depinzand de comportamentul celor din jur.
Caracterul acceselor este diferit i se asociazS frecvent cu reactii emotive
fulgeratoare i poze cu manierism.
TulburSrile de motilitate se manifests prin diferite pareze, paralizii i
contracturi isterice, prin imposibilitatea efectuSrii micSrilor complicate,
hiperkinezii i crize isterice, ce apar in situatii emotive importante. Spre
deosebire de acccsul epileptic, in timpul accesului isteric bolnavul nu pierde

cunotinta $i contactul cu mediul inconjurStor; nu-i muca limba, reactiile

fotopupilare, reflexele conjunctivale ?i corneene se pastreaza, nu se constata
reflexele patologice.
Tulburarile de sensibilitate se manifests prin anestezie locals sau prin
hiperstezie; sunt multiforme dupS caracter i localizare (durerea istericS,
cefalee de tip cui bStut, artralgii isterice, schiaticS istericS etc.).
DereglSrile isterice ale vSzului se manifests deseori prin ingustarea
concentricS a campului vizual (scotomi, hemianopsie, amaurozS totals), in
timp ce reactiile fotopupilare, acomodarea i convergent se pSstreazS.
0 situape analogies se observS i in cazul surditStii isterice: bolnavul nu
aude ceea ce i se vorbete, in schimb reacponeazS la un zgomot
surprinzStor. Deseori apare mutismul isteric, balbaialS i afonia istericS, o
stare hipnagogicS a contiintei, stupoarca pseudocatatonicS ictericS.
TulburSrile vegetative isterice se manifests prin senzapi de nod in gat,
disfagic, vomS, meteorism etc.
Spre deosebire de alte forme de nevroze, isteria se caracterizeazS prin
amprenta majors a particularitSplor individuale ale bolnavului, care in mare
mSsurS determinS specificul psihopatologic.
ManifestSrile isteriei indelungate prevSd o corelare dcosebitS a dereglSrilor
emoponal-afective, fobiilor, asteniei $i a stSrilor ipohondrice, ce
-81 I
determina, la randul lor, existenta a trei variante ale isteriei: ipocondrica,
fobica i dcpresiva.
Nevroza obsesiva (obsesivo-fobica) apare in situajii conflictuale la
pcrsoanele cu trasaturi de caracter alarmant ipohondricc, la care gandirea
logica predomina asupra sentimcntclor. Bolnavii cu nevroza obsesiva nu sunt
siguri de actiunilc lor, fixeaza legaturile dintre unele imprejurari inofensive
pentru ei cu succesul sau insuccesul personal. Teama insuccesului i
mdoielile servesc drept cauza a nesiguranjei sale in deciziile luate privind
actiunile proprii. La ace?ti bolnavi pot aparea diferite fobii: algofobia (teama
de durerc), claustrofobia (teama de spa(ii inchise), agrofobia (teama de spatii
deschise), hematofobia (teama de sange), cardiofobia (teama de patologie
cardiaca), cancerofobie (teama de cancer) etc.
Mai rare, dar tipice pentru nevroza obsesiva, sunt gandurile, amintirile,
mi?carile obsesive, care, in afara de caracterul lor obsesiv, se mai
caracterizcaza prin conticntizarca efectului patogen i au o atitudine critica
fa(a de acestea.
O manifestare freeventa a obsesiilor sunt ritualurile - mi$cari i actiuni
obsesive, insoptc de indoieli, teama i spaima, efectuate in contradictie cu
ratiunea, in speranta evitarii unor intamplari nefericite.
29.9. Dereglarile lievorogenezei $i licvorodinamicii
Lichidul cefalorahidian (LCR) reprezinta lichidul biologic continut tn
spatiile anatomice formate in procesul ontogenezei a tubului neural primitiv
(sistemul ventricular al encefalului $i canalul ependimar spinal) i in spatiul
subarahnoidian (spapul format in leptomeninge).
Cele doua zone anatomice mentionate, care au primit denumirea de spafii
lichidiene, comunica intre ele la nivelul ventriculului IV. Se realizeaza astfel
un sistem unic, care permite circulatia LCR intr-un flux de scurgere

directionat din ventriculii cerebrali catre spatiul subarahnoidian pericerebral.

La acest nivel vilii arahnoidieni din apropierea sinusurilor venoase durale
endocraniene realizeaza resorbtia LCR.
In SNC exista doua bariere morfologice $i func|ionalc ale spafiilor
lichidiene. Avand unele particularitaji specifice, LCR este separat de plasma
sanguina printr-un sistem morfofimcjional denumit bariera hematolichidiana,
care impiedica patrunderea in spatiile lichidiene a substantelor
macromoleculare, ceea ce ridica un real obstacol in calea difuziunii acestora,
permitand insa o perfecta difuziune a apei. Substratul morfologic al barierei
hematolichidiene este reprezentat de epiteliul plexurilor coroide, de stratul
meningoblastic extern al arahnoidei, de epiteliul vililor arahnoideni i de
endoteliul vaselor, care strabat spatiul subarahnoidian (SSA).
-82La nivelul SNC comunicarea dintre spapile lichidiene ?i spapul interstitial,
care formeaza astfel un sistem unic, se realizeaza prin bariera
hematoencefalica. Practic, spapile lichidiene $i spa(iul extracelular al SNC
formeaza un sistem integru, separat de spapul circulant intravascular prin
bariera hematolichidiana i hematoencefalica.
Mult timp LCR a fost considerat o solupe salina ftziologica, un dializant
plasmatic, avand doar rol in mentinerea formei, pozipei $i in protejarea
mecanica a encefalului. Actualmente, s-a stabilit rolul complex al LCR in
crearea mediului biochimic perineuronal, indispensabil desfa$urSrii activitapi
SNC. Pentru practica medicala LCR are o deosebita importanta, intrucat
investigarea acestuia in clinica fumizeaza date, fare de care diagnosticul i
tratamentul bolilor SNC sunt de neconceput. E necesar de menponat ca
spapile lichidiene joaca un rol determinant in modificarea presiunii
intracraniene, reprezintand totodata o cale de administrate a tratamentelor.
Lichidul cefalorahidian se formeaza cu o rata de aproximativ 500 ml pe zi,
dintre care doua treimi sunt formate prin secrepe de catre plexurile coroide
din cei 4 ventriculi $i de membranele arahnoidei, iar o cantitate redusa de
lichid provine din substan{a cerebrala prin spapile perivasculare, care
inconjoara vasele sanguine intracerebrale. Astfel, plexurile coroide ocupa o
pozipe centrala, determinants in elaborarea LCR. In cazul in care plexurile
coroide sunt anihilate anatomic (exereza) sau functional, sarcina elaborarii
LCR este preluata de (esutul nervos (LCR de origine neurotisulara are o
compozipe practic identica cu cea a LCR de origine coroidiana).
Lichidul secretat in ventriculii lateral) i in ventriculul III curge prin
apeductul Sylvius in ventriculul IV, de unde prin trei orificii mici trece in
cisterna magna (un spapu mare plin cu lichid, care se afla posterior de bulbul
rahidian, sub cerebel), iar mai apoi in spafiulsubrahnoidian, care inconjoara
intregul sistem nervos central. Din spapile subarahnoidiene cerebrale lichidul
este resorbit de vilozitafile arahnoidiene, care proemina in sinusul venos
sagital superior $i alte sinusuri venoase, de unde se varsa in circulatia
sanguina venoasa.
LCR este supus unui continuu proces de reinnoire, estimat la 0,20 - 0,3 7%
din volumul total pe minut, a$a incat practic intreg volumul de lichid este
total reimprospatat in cca 6-12 ore.
S-au evidentiat doua tipuri de circulape a LCR.
a) circulafia longitudinala, corespunzatoare fluxului circulant, direeponat

de la nivelul plexurilor coroide, scdiul secretiei LCR, catre vilii arahnoidicni,

principalul sediu al rezorbpei;
b) circulafia transversala, transependimala $i transpihala, prin care are
loc un schimb continuu intre spapile lichidiene i spajiul extracelular al
(esutului nervos.
Mecanismele depropulsare a LCR in circulatia sa longitudinala sunt
multiple: for(a compresiva a lichidului nou format, activitatea cililor din
epiteliul coroidian i ependimar, pulsatiile plexurilor coroide $i ale arterelor
din cistemele bazale, gradientul de presiune dintre spajiile lichidiene $i
sinusurile venoase durale.
Resorbfia LCR se desfajoara in ritm continuu, in perfect raport de echilibru
dinamic cu procesul activ de secrefic a acestuia. Vilii arahnoidicni reprezinta
principalul sediu al resorbpei LCR, iar factorii, care dirijeaza acest proces,
sunt diferen|a de presiune hidrostatica dintre LCR subarahnoidian ji sangele
venos din sinusurile durale i diferenja de presiune oncotica dintre sangele
circulant venos i lichidul cerebrospinal.
-83Presiunea LCR in decubit (in abscnta factorilor gravitaponali) este de cca
80 - 200 mm apa, valoarea ei depinzand de factorii hidrostatici (postura,
volumul relativ limitat al masei SNC in spapul rapid al cutiei craniene i al
canalului rahidian) ?i hidrodinamici, dintre care importanta este presiunea
venoasa din teritoriul endocranian, care regleaza ritmul resorbtiei LCR prin
vilii arahnoideni.
Presiunea lichidului cefalorahidian este reglata aproape in intregime prin
absorbtia acestuia de catre vilozitati (explicatia consta in faptul ca rata
formarii lichidului cerebrospinal este constants, astfel incat rareori poate
reprezenta un factor de control al presiunii). Pe de alta parte, vilozitaple
funcjioneaza ca ni?te valve, care permit curgerea LCR intr-un singur sens,
respectiv din sinusuri in sangele venos. In mod normal, aceasta activitate de
valve permite fluxul lichidului cefalorahidian atunci cand presiunea
acestuia este cu numai 1,5 mm Hg mai mare decat presiunea sangelui din
sinusuri.
In situafii patologice, in unele boli cerebrale, vilii sunt obstruati de
particule mai mari, prin procese de fibroza sau chiar de unele molecule
proteice plasmatice, care se gasesc in exces in LCR, fapt ce poate produce
creterea marcata a presiunii lichidului cefalorahidian.
Compozifia LCR. In linii generale e similara plasmei sanguine, dar se
identifies i substante specifice numai LCR, care ii au originea in activitatea
metabolica a SNC (de ex., produp metabolici ai neuromediatorilor).
Remarcabil e $i faptul ca in lichidul cefalorahidian lipsesc unele substanfc
de origine plasmatica (fibrinogenul, protrombina, pigmentii biliari, unele
lipide, hormonii estrogeni p androgeni, insulina, somatotropina etc.), aparipa
carora in LCR poarta o semnificape patologica. LCR in raport cu plasma
sanguina, este un mediu relativ hiperosmolar (gradientul de presiune
osmotica LCR - plasma este estimat la cca 180 mm Hg), hipooxigenat $i
hipercarbonic.
Lipsa eritrocitelor $i conccntrapa proteica scazuta imprima echilibrului
acido-bazic trasaturi proprii (acidul lactic $i bicarbonatul de(in un rol
determinant): pH-ul 7,3 (mai pu(in alcalin decat cel plasmatic), iar

mentinerea pH-lui este practic independenta de sistemele- tampon din

sange. Sistemele-tampon ale LCR sunt mult reduse in raport cu cele
plasmatice, limitandu-se la sistemul bicarbonat. Activitatea anhidrazei
carbonice $i a pompei de sodiu de la nivelul plexurilor coroide permite o
continua reimprospatare a bicarbonatului lichidian.
Fiind o solutie extrem de diluata, care confine electrolip ?i non-electrolip
intr-o concentrape de cca I % , LCR in genera1 nu confine molecule de talie
foarte mare (limita superioara a greutapY moleculare nedepa$ind200.
OOOdaltoni).
Apa constituie 99% din masa lichidului cercbrosoinal; substanfele solide,
aflate in stare de solutie adevarata sau coloidala, se gasesc in marea lor
majoritate in forma ionizanta ?i provin din plasma sanguina (prin intermediul
lichidului extracelular al SNC). in majoritatea cazurilor, concentratiile
substantelor din LCR sunt mai scazute decat cele sanguine, exceptie facand
sodiul, clorul, magneziul, lactatul, acidul ascorbic $i folatul.
Substanfele minerale constituie cea mai mare parte din substantele
dizolvate in lichidul cefalorahidian, pe cand cele organice depn o parte
neinsemnata (glucoza-0,50 g/L, proteinele totale-0,15-0,50 g%, acizii grai
totali -1-5 mg%, grasimile neutre - 0,40mg%, ureea-10- 40 mg%, lipidele
totale - 1,25mg%, creatinina - 1,2 mg%).
Celulele prezente in LCR asigura apararea imuna a spapilor lichidiene $i SNC
de agresiunile bacteriene $i virale, fiind reprezentate de $apte tipuri de baza:
limfocite, monocite,
-84granulocite, celule ale structuriloranatomice ce delimiteazd spafiile
lichidiene, celule lumorale, celule ajun.se accidental in LCR (celule cutanate,
adipocite, celule cartilaginoase, celule ale maduvei osoase sau chiar ale
parenchimului nervos).
LCR are un rol biomecanic (mentinerea, impreuna cu structurile
meningiene, a formei i a consistentei anatomice speciale a SNC; apararea
formatiunilorsistcmului nervos de efectul nociv al solicitarilor fizice; rolul
antigravitational al spajiului lichidian in care se afla SNC, ceca ce determina
diminuarca efectului nedorit al acceleratiilor $i al deceleratiilor), biodinamic
(LCR serve$te in calitate de mediu in cadrul schimburilor metabolice ale
leptomeningelui, ependimului i plexurilor coroide, rolul Jimfatic capacitatea de a colecta i elimina surplusul de lichid interstitial din SNC,
rolul de canal al lichidului cerebrospinal - capacitatea de a elimina
mctabolitii (aminoacizi, acid lactic, cataboiifi ai serotoninei, dopaminei,
substanfe farmacodinamice etc.), rolul de mentinere a homeostaziei mediului
in care se desfa$oara activitatea SNC, rolul de transport al unor molecule
hormonale (TRF, LRF) de la nivelul unde are loc sinteza, in sistemul nervos,
catre celula efectoare.
Semnifica]ie patologica are prezenfa in LCR a limfocitelor transformate
blastic, a plasmocitelor, a unui numar mare de granulocite neutrofile sau
eozinofile, a macrofagilor lipofage, leucofagc i muriformc, precum i a
celulelor tumorale. Prezenta celulelor mononucleare activate sau a
eritrocitelor nu are intotdcauna scmnificatie patologica, fiind uneori
consecinta a punctiei lombare. O setnnifica|ie iatrogena o detine prezenta in
LCR a celulelor cutanate, a adipocitelor, celulelor cartilaginoase, din maduva

osoasa sau din fcsutul nervos.

Factorii, ce provoaca tulburari ale dinamicii i compozitiei LCR, sunt
multipli:
- maladiile inflamatorii ale SNC i ale meningelor (ependimita,
meningitelc, encefalitele);
- traumele cranio-cerebrale (inclusiv cele operatorii);
- hemoragiilc intracerebralc (subarahnoidiene);
- malformatiile congenitale (disgenezii ale apeductului Silvius, atrezia
orificiilor Magcndie i Luschka etc.);
- procesele expansive intracranicne.
Hidrocefalia desemneaza o acumulare anormala de LCR in spatiile
anatomice ale crcicrului, asociata de simptome spccifice.
Etiopatogenia hidrocefaliei include urmatoarele mecanisme:
- supraproductia de LCR;
- absorb|ia defectuoasa a LCR;
- obstruejia In circulapa LCR.
0 cauza obinuita a hidrocefaliei estc blocarea apeductului Sylvius,
datorita unei atrezii (inchidere) inainte de natere la copii sau din cauza unei
-85tumori cerebrale apSrutS la orice alts varstS. Pe mSsura secretiei LCR de
cStre plexurile coroide ale celor doi ventriculi laterali i ale ventriculului III,
volumul acestora create, ce determinS compresiunca tesutului nervos pe
fa{a interna a craniului. La copii nou-nSscuti, presiunea sporitS provoaca
umflarea capului in intregime, deoarece oasele craniene nu sunt incS
fuzionate.
O alta cauzS freeventa a hidrocefaliei este hemoragia subarahnoidiana,
care favorizeazS aparipa unei pahimeningite reactive cu blocarea cSilor
periferice de scurgere a LCR spre ariile de rezorbpe venoasS.
Traumele cranio-cerebrale indue hidrocefalie constants, precoce i
progresantS. in acest caz, dilatarea ventricularS coreleazS pozitiv cu durata
comei, cu gradul deficitelor neurologice i psihice.
Hidrocefalia de origine infectioasd sau inflamatorie survine datorita
modificarii spatiului subarahnoidian, prin formarea unei arahnoidite reactive
sau fibroadezive cu blocarea cistemelor bazale i a orificiilor ventriculului al
IV. Manifestarile, precum i intensitatea tulburarilor, ce survin in acest caz,
depind de localizarea procesului infectios in raport cu spatiile lichidicnc (cele
mai importante modificari apar in cazul in care inflamapa vizeaza {esuturile,
ce delimiteaza spatiile lichidiene - ependimul i leptomeningele), de natura
agentului patogen, de reactivitatea individuals a organismului supus
agresiunii infectioase, de intensitatea i modalitaple raspunsului inflamator i
al modificarilor compozitiei LCR, de gradul de implicare a baricrelor hematoencefalica i hemato-lichidiana.
Hidrocefalia, ca variants secundara, se poate instala in urma proceselor
atrofice cerebrale de origine diversS (encefalopatie dupS stop cardiac,
arteriitS cerebrals, encefalitS, maladia Alzehimer, coreca Huntington etc.).
Factorul primordial patogenetic al hidrocefaliei obstructive este
dezechilibrul intre secretia i absorbtia LCR, care provoacS creterea
volumului ventricular. Acest dezechilibru antreneazS o cre?terc a presiunii
intracraniene, care este cu atat mai importantS, cu cat obstruepa este mai

bmscS i mai centrals. La baza hidrocefaliei obstructive interne stS un

obstacol in calea circulatiei LCR, pe cand la baza hidrocefaliei obstuctive
exteme este un obstacol in rezorbfia LCR.
-86
0 mare importanfa in producerea hidrocefaliei o define marirea presiunii
LCR (presiunea este un factor de resorbfie a LCR, constituind gradientul de
presiune dintre LCR $i sistemul venos).
Presiunea LCR, ca sinonim conventional al presiunii intracraniene este
esenfial modificata in cursul evolufiei proceselor expansive intracraniene
netumorale (hematoame, malformafii vasculare cerebrale, abcese etc.),
precum i in boli extracerebrale.
Tromboza, stenoza $i atrezia sinusurilor venoase produc blocarea
granulatiilor arahnoidicne, tulbura resorbtia LCR, maresc presiunea venoasa
$i intracraniana i astefel conduc lahidrocefalie.
Edemul cerebral reprezinta o aha consecinfa, mult mai grava, a tulburarii
circulatiei cerebrale sanguine i a lichidului cefalorahidian.
Edemul cerebral reprezinta o acumulare anormala de lichid la nivelul
parenchimului cerebral, insofita de o creterc in volum a acestuia, fund
considerate o reactic universala, nespecifica a creierului la actiunca factorilor
nocivi. Dcoarece creierul se gasete in cutia craniana, care este solida i
inextensibila, acumularea lichidului edemafios comprima vasele sanguine,
scade debitul sanguin i altereaza fesuturile creierului.
Cauza cea mai frecventa a edemului cerebral este creterea marcata a
presiunii capilare sau lczarea peretelui capilar. Drept cauza directa a presiunii
capilare excesive este creterea rapida a presiunii sanguine in arterele
cerebrale pana la valori prea mari, la care mecanismele de autoreglare nu
rezista.
Contuzia cerebrala serve?te deseori drept cauza a edemului cerebral, in
care traumatizarea tesutului cerebral i a capilarelor joaca un rol de factor
patogenetic, ce are drept consecinta icirea lichidului cerebrospinal din
capilare in fesutul lezat.
in functie de mecanismele patogenice, se disting urmatoarele tipuri de
edem cerebral:
- vasogen (tumoare, inflamatie, ischemie cerebrala) - are drept factor
patogenetic principal modificarea permeabilitatii peretelui vascular, deci
afectarea barierei hematoencefalice;
- citotoxic (anoxie, asfixie, hipercapnie, intoxicatii, sindromul Reye) factorul patogenetic de baza este afectarea parenchimului cerebral, deci a
-87wcvffowWoY 't\ \esv\Vv\\u\
v>c AaXoTcscaXuVourdAoY \t\?A^oo\^trftiKiv
primordiala fiind insuficienta pompei Na- K cu acumularea intracelulara a
ionilor de sodiu i apei;
- interstifial ^YndrocefaYic) - rezutta din creterea cantitatii de sodiu i
apa in substanta alba perivcntriculara prin transvazarea transependimara a
LCR;
- hidrostatic - se constata in hipertensiunea arteriala severa, prin
creterea presiunii intravasculare in capilarele cerebrale, conducand la
extravazarea lichidului in spatiul extracclular;

- hipoosmotic - se constata in intoxicafia cu apa (hiperhidratare

hipoosmolara), care conduce la gradient osmotic crescut interstitialintravascular, la extravazarea apei in spatiul extracelular prin bariera
hematoencefalica intacta.
Edcmul traumatic are multiple componente, prezentand atat fenomenc de
producere vasogene, care domina in prima faza, cat i citotoxice, care
domina ulterior.
Hipertensiunea intracraniana reprezinta un complex simptomatic, care
survine ca urmare a creterii volumului continutului intracranian peste
limitele de toleranta ale cutiei craniene. Hipertensiunea intracraniana (HIC)
este un dezechilibru anatomofiziologic intre continutul intracranian i
capacitatea continatorului.
Continutul intracranian cste format din trei elemente: parenchim cerebral,
LCR, continutul sanguin. Echilibml dintre aceste trei componente, pe de o
parte, ?i dintre acestea i continator (neuro-craniu i dura mater) pc de alta
parte, conditioneaza presiunea intracraniana, a carei valoare medie la adult
este in clinostatism de 80-150 mm apa. In conditii patologice ia natere un
cere vicios, prin ruperea acestui echilibru intracranian, a carui urmare este
sindromul de hipertensiune intracraniana. Ea apare, in general, in procese
expansive intracraniene, indeosebi, in tumori cerebrale, precum ?i in cadml
evolutiei multiplelor afectiuni extra- sau intracraniene, care produc o cretere
a volumului encefalului (sindromul pseudotumoral cerebral; hipertensiunea
intracraniana benigna).
Exista i posibilitatea aparitiei a HIC in cazul craniostenozelor, in care se
produce un dezechilibru major intre dezvoltarea encefalului $i cutia craniana
ramasa practic cu structurilc inchise.

-88Mecanismele patogenctice ale sindromului de HIC sunt volumul procesului

expansiv intracranian, tulburarile in circulatia lichidiana, modificarile patului
vascular cerebral ?i edemul cerebral.
Volumul procesului expansiv intracranian actioneaza, pe de o parte, prin
compresia i deplasarea substantci cercbrale, iar, pc de alta parte, prin
reducerea treptata a capacitapi de compensare a cutiei craniene. Rezulta ca
volumul procesului expansiv determina produccrea HIC, dar momentul
aparipei acestui sindrom depinde de o serie de particularitati, cum ar fi:
localizarea procesului expansiv, evolufia acestuia, localizarea lui pe caile
circulatiei LCR i venoase (blocajul lichidului cerebrospinal, ca $i staza
venoasa, conduc la aparipa rapida a unei hipertensiuni intracraniene
intense).
Tulburarile in circulatia lichidiana apar cel mai frecvent din cauza
obstructiei partialc sau totalc a cailor de scurgere a LCR. Ca urmare, se
produce o distensie ventriculara (hidrocefalic obstructive), care genercaza
conditiile mecanice necesare pentru creterea tensiunii intracraniene. Ceilalti
factori incriminati in aparitia tulburarilor circulatiei lichidianc
(hipcrproducerea de LCR, insuficienta resorbtiei a acestuia cu producerea
unui blocaj cisternal, hemoragii meningiene repetate) detin un rol minor in
instalarea sindromului de hipertensiune intracraniana.

Modificarile patului vascular cerebral pot fi produse de:

- hipertensiunea artcriala sistcmica (aceasta poate provoca in cursul
paroxismelor tensionale turgescenja cerebrala prin vasodilatatie pasiva
arteriocapilara);
- hipercapnia, care, indifercnt de originea ci, provoaca o intensa
vasodilatatie cerebrala activa;
- obstrucpile venoase profundc, care determina staza ?i vasodilatatia
pasiva. Factorii vasculari, in general, sunt responsabili de crcarea i
mentinerea cercului vicios, cc accentueaza progresiv HIC.
Sindromul de hipertensiune intracraniana sc manifests prin simptome
complexe, care, in functie de frecvcnta i de importanta lor, pot fi principalc ?
i accesorii. Clasic, s-a considerat sindromul de HIC ca fiind reprezentat prin
triada: cefalee, voma, edem papilar.
Cefaleea - simptomul cel mai frecvent, domina constant simptomatologia
HIC $i are particularitati specifice: accentuarea matinala a durerii din cauza
-89stazei venoase nocturne, agravarea acesteia la tuse, stranut, schimbari
brute ale pozitiei capului, eforturi fizice, diminuarea ei dupa varsaturi, dupa
administrarea de solutii hipertonc, datorita dcshidratarii parenchimului
cerebral. Cefaleea din HIC nu se datoreaza created i tensiunii intracraniene,
ce se instaleaza ca urmare a tractiunii, compresiunii $i distorsiunii
formatiunilor intracraniene (vasculare, nervoase) sensibile la durere.
Voma este mai pu(in constants comparativ cu cefaleea i, in general, mai
tardiva, avand i unele particularitati: se manifesta matinal pe stomacul gol,
survine spontan, fara efort, este provocata uneori de schimbarile de pozitie a
capului. Frecventa i intcnsitatea ei este in stransa corelatie cu crcterea
presiunii intracraniene, aceasta avand tendinta sa se accentueze in somn, in
functie de ridicarea presiunii LCR.
Edemul papilar constituie exprcsia oftalmoscopica a sindromului de HIC i
este deosebit de frecvent in procesele expansive intracraniene. Patogenia
edemului papilar se cxplica prin creterea presiunii LCR in spatiile
subarahnoidiene, presiunea care actioneaza asupra nervului optic i asupra
venei centrale a retinei.
Simptomele accesorii se manifesta prin tulburari psihice, pareze de nervi
oculomotorii, tulburari vestibulare, vegetative, endocrine, semne de iritatie
meningiana ?i crize comitiale.
Cea mai frecvent folosita clasificare a formelor clinice de HIC este cca
etiologica:
HIC din procesele expansive intracraniene este deosebit de frecventa in
cazul tumorilor cerebrale, abceselor, tubcrculoamelor, hematoamelor,
parazitozelor cerebrale etc.;
HIC m gliomele maligne ?i in metastaze - este frecventa, relativ precoce i
intensa, pe cand in cele benigne i mai ales in meningioame creterea
presiunii intracraniene apare mai putin frecvent, mai tardiv si evolueaza mai
lent;
HIC pseudotumorala - reprezinta o sufcrinta cerebrala, produsa in absenta
unui proces expansiv intracranian, caracterizata prin creterea presiunii
intracraniene.
In faza inifiala de instalare a sindromului de HIC - cea compensata-

marirea de volum a continutului neurocraniului poate fi atenuata printr-o

-90acjiune hemodinamica (evacuarea rezervelor venoase intracranicnc). Ea
dureaza in functie de evolutia proccsului expansiv.
Cea de a doua faza a sindromului dc HIC este caracterizata prin depairea
capacitatii de compensare, trecandu-se treptat in faza decompensata.
Datorita cercului vicios creat (proces expansiv intracranian - presiune asupra
vaselor cerebrale - ischemie cerebrala - anoxie - modificari dc permeabilitate
- edem cerebral - crc$tcrea volumului masei cerebrale etc.), pot surveni
complicatii circulatorii i mecanice.
Complicatiile circulatorii ale edemului cerebral sunt de natura ischemica,
consecinta a cre?terii presiunii intracraniene mult superioara presiunii din
vaselc cerebrale. Efcctcle asupra dcbitului sanguin cerebral ap'ir in cazul in
care presiunea intracraniana depa?ctc 450 mm apa. Pn iunea arteriala
sistemica se marete ?i menpne un debit circulator apropial de cel functional,
o data cu depairca acestui mecanism compensator apar fenomcne de
ischemie cerebrala, care sunt o complicate a sindromului de HIC, dar care
participa in continuarc la mentincrea cercului vicios al accstuia.
Complicapile mecanice sunt reprezentate prin sindroamele de angajare,
denumite conurile de presiune sau hemiile cerebrale. Ele rczulta din
presiunea ridicata, neunifonn exercitata asupra parenchimului cerebral, dc
catre un proces expansiv intracranian, in conditi ile unui contmator
craniodural inextensibil. Procesul expansiv, impreuna cu edemul cerebral,
produc marirea volumului parenchimului cerebral, se crceaza o presiune
intracraniana crescuta, in conditiile in care substanta cerebrala utilizeaza
orice spatiu dural sau osos pentru a expansiona. Segmentele herniate intr-o
zona ocupata de alte formatiuni nervoase dezvolta asupra acestora conuri de
presiune, cu repercusiuni deosebit de grave.
-9130.
Fiziopatologia glandelor endocrine
Prof. univ. V. Lutan
30.1. Fiziopatologia hipofizei
30.1.1.
Hipo-sihipersecretia
hormonului somatotrop
30.1.2.
Hipo- si hipersecretia hormonului adrenocorticotrop
30.1.3.
Hiposi hipersecretia
hormonului tireotrop
30.1.4.
Hipo-sihipersecretia
hormonului gonadotropi
30.2. Fiziopatologia suprarenalelor
30.2.1.
Hipo-sihipersecretia
glucocorticosteroizilor
30.2.2.
Hipo-sihipersecretia
mineralocorticosteroizilor
30.2.3.
Hipo-sihipersecretia
androcorticosteroizilor
30.3. Fiziopatologia tiroidei
30.3.1.
Hiposecretia hormonilor tiroidieni
30.3.2.
Hipersecretia hormonilor tiroidieni
30.4. Fiziopatologia paratiroidelor
30.4.1.
Hiposecretia parathormonului
30.4.2.
Hipersecretia parathormonului
30.5. Fiziopatologia gonadelor
30.5.1.
Hiposecretia estrogenelor
30.5.2.
Hipersecretia estrogenelor

30.5.3.
Hiposecretia progesteronului
30.6. Fiziopatologia pancreasului endocrin
30.6.1.
Insuficienta insulinica
30.6.2.
lnsulinorezistenta
30.1. Fiziopatologia hipofizei
30.1.1. Hipo- si hipersecrefia hormonului somatotrop
Hormonal somatotrop (growth hormone, GH, hormonul creatorii,
somatotropina) este un hormon de natura proteica, secretat de catrc celulele
acidofile ale adenohipofizei. Gratie structurii proteice, GH poseda
specificitate de specie, din care cauza hormonul extras din hipofiza
animalelor nu este cficient pentru terapia substituiti va a insuficientei
hormonale
-92m
la om. Doar somatotropina umana sau cea otyinuta prin ingineria genica
poseda un efect terapeutic la om. Astfel, pana in anul 1985, terapia
insuficientei GH se efectua cu extract din hipofiza umana. Ulterior, a devenit
accesibila somatotropina derivata din ADN recombinant, sursa limitata doar
de pretul inalt al preparatului. Terapia substituitiva cu GH inceputa la copii
estc continuata pana la definitivarea cre?terii sau de comun acord intre
medic $i familie, in momentul in care copilul a atins indici satisfacatori
antropometrici (statura).
Reglarea secrefiei GHse efectueaza prin multiple cai de catre
nerotransmitatori, care, la randul lor, moduleaza secretia hipotalamica a
somatoliberinei (GH-relcasing hormone, GHRH) $i somatostatinei (SS).
Dupa separarea i clonarea receptorilor pentru GHRH i somatostatina a
fost studiata in detalii fiziopatologia neuroreglarii secretiei GH. A fost stabilit
ca GHRH se lcaga de receptorii specifici de pe membrana somatotropilor
hipofizari ?i stimuleaza secretia GH prin mecanisme intracelulare cAMP i
Ca24 - dependente.
Sopmatostatina se leaga de o familie de rcccptori specifici (SS-receptori,
SS-R) de pe membrana somatotropilor hipofizari, inhiba adenilatciclaza cu
reducerea influxului de calciu $i secretiei (dar nu i sintezei) GH. SS-R sunt
expresati nu numai in celulele somatotrope pituitare, dar $i in celulele
hipoptalamice, unde acetea moduleaza secretia SS $i GHRH. Astfel, infuzia
somatostatinei barbatilor tineri mic$orcaza amplitudinea $i frecvcnfa
patcmului secretor al GH, ceea ce demonstrcaza ca somatostatina inhiba nu
numai secretia GH, dar i cea aGHRH.
Transportul somatoliberinei i al somatostatinei din nucleele
neurosecrctoare ale hipotalamusului spre hipofiza se efectueaza prin
sistemul portal hipofizar, capilarele caruia inconjoara celulele acidofile
adenohipofizare, iar transportul GH spre structurile-tinta periferice se
efectueaza prin circulatia sanguina sistemica.
Secretia GH este pulsatila, predominant in orelc nocturne, din care cauza
concentratia hormonului in sange ziua este joasa. Metodele contemporane
ultrasensibile de dozare (imunofluorimctrice ?i chemiluminescentc) cu
performanta de 0.013 pg/litru au descoperit un nivel bazal inferior de
secretie a GH (cca 0.020-0.05 pg/litru) i caracterul pulsatil al secretiei
dependent de sex. Diapazonul secretiei GH in timpul zilei la adulti $i copii

variaza in limitele de 125-250 ori. Din aceste motive, pentru depistarea

insuficientei de GH se utilizeaza stimularea artificiala (test de provocarc) a
secretiei hormonale. Primul test provocator propus a fost hipoglicemia
insulinica (toleranta insulinica). Cu ajutorul acestui test poate fi estimata
concomitent p funcjia secretorie a axei ACTH - adrenale. Din alti stimuli
farmacologici fac parte L-DOPA, arginina, glucagonul, propanololul, clonidina.
Un procedeu suplimentar pentru diferentierea insuficientei GH genuine $i a
retardarii constitu(ionale a crejterii i pubertatii consta in scnsibilizarea
organismului (priming) cu stcroizi prin administrarea timp de cateva zile
inainte, de testul de provocare a estrogenelor sau androgenelor. La copii
sanatoi in perioada pubertatii are loc o crejtere considerabila a amplitudinii
secretiei GH provocata direct de cre^terea concentratiei steroizilor sexuali.
Actualmente, investigatiile neuroendocrinologice opereaza cu metode de
identificare, dozare ?i cuantificare a amplitudinii, duratei $i ariei pulsului
secrefiei GH. Profilul concentratiei GH in sange timp de 24 ore se
caracterizcaza prin unde pulsatile scurte $i regulate. La creterea secre(iei
endogene de GHRH are loc secretia exploziva a GH. Investigafia probelor
-93de sange, fiecare 30 secunde in somn, la oamenii tineri a stabilit o stransS
corelatie a patemului secretor episodic a GH cu inceputui somnului cu unde
lente (slow-wave - stages III and IV). De mentionat ca la persoanele cu
dereglSri renale i hepatice a fost depistatS prelungirea perioadei de
injumatajire a GH in sange, iar in obezitate - scurtarea acesteia.
Steroizii sexuali (estradiolul i testosteronul) amplifies secretia pulsatilS a
GH 51 reduc regularitatea secretiei in perioada prepubertalS. Pierderea
regularitatii secretiei GH este evidenta in acromegalie, in tumorile secretoare
de ACTH.
Secre|ia GH variazS pe parcursul vie^ii individului. In primele ore
postnatale secretia GH este explozivS $i dep5$e$te secretia calculatS la
unitate de suprafata la adulti. Patermil de hipersecretie neonatala este tipic
i pentru starile de GH-rczistenta (inanitie, afectiuni cronice hepatice $i
renale, diabetul zaharat tipul I, insuficientS cardiacs congestiva).
in decada precedents pubertatiei, secrefia pulsatila a GH timp de 24 ore
este stabila (200 - 600 pg/zi) i aproximativ egalS cu cea la postpubertantii
tineri. O datS cu inceputui manifestSrilorbiochimice $i cl inice ale cre$terii
secretiei steroizilor sexuali la bSie^ii $i fetitele pubertante, are loc o crc$terc
de 1,5-3 ori a secretiei GH. Nivelul maxim se inregistreazS in perioada
tardivS a pubertatiei - 1-1,8 mg / 24 ore.
La adulti, secretia de GH scade panS la 25-50% din secretia postpubertalS
i constituie 15-100 pg pe zi. Cel mai jos nivel se inregistreazS la bStrani i
obezi, in hipotiroidism $i diabet tip II. Declinul secretiei de GH paralel cu
varsta constituie cea 14% pe dacada, iar studiile recente atestS ca la unii
subiecti bStrani secretia de GH poate fi sistatS completamente. ImbStranirea
normals este asociatS de modificSri in compozitia corpului similare cu cele
care insotesc deficienta de GH: reducerea masei oaselor, osteoporozS,
reducerea functiilor cardiace i renale. Declinul secretiei GH ?i modificSrile
morfo-fiziologice la bStrani sunt intrunite intr- un complex numit
somatopauza. Mecanismul declinului progresiv al functiei axei hipotalamosomatotrope la bStranii s3n3toi nu este cunoscut, insS similaritatea

modificSrilorin organism, in caz de insuficienjS somatotropinicS, cu cele

senile conduce la concluzia cS imbStranirea este in relajie cu deficienta de
GH.
Efectele biologice ale GH. Spre deosebire de ahi hormoni hipofizari din
grupul tropinelor (tireotropina, corticotropina, gonadotropinele), care
actioneazS prin intermediul glandelor endocrine periferice, aejiunea GH
asupra celulelor-tintS periferice se efectueazS in mod direct, farS intermediul
glandei endocrine periferice. Se considers cS efectele GH de stimulare a
cretcrii se traduc prin stimularea de acesta a sintezei in ficat i in alte
tesuturi periferice a unor substanje specifice asemSnStoare cu insulina i
denumite somatomedine sau IGF (insuline-like growth factor). IGF este o
peptidS GH-dependentS, care mediaz.S majoritatea aciiunilor metabolice ?i
mitogene ale GH. Din celulele-pntS periferice receptive la actiunea GH fac
parte celulele dotate cu receptori specifici pentru acest hormon - in special
hondroblatii $i osteobla?tii.
Acdunea perifericS a GH se manifests prin efectele metabolice ?i efectele
organogenetice.
Acbunile metabolice ale GH sunt diverse $i bivalente. Actiunea anabolics
asupra metabolismului proteic se manifests prin stimularea transportului
aminoacizilor din sange in celule, prin stimularea sintezei proteinelor din
aminoacizi. Efectul catabolic al GH asigura substratul material ?i energetic
pentru sinteza proteinelor i constSin stimularea glicogenolizei cu
hiperglicemie (efect antiinsulinic, diabetogen), stimularea lipolizei cu
hiperlipidemie de transport, stimularea cetogenezei cu hipercetonemie.
-94Din efectele organogenetice fac parte hondrogeneza, osteogeneza,
miogeneza i viscerogeneza.
Boliie primare ale hipotalamusului $i hipofizei (de ex., tumorile in aceste
regiuni) gcnercaza sccretia excesiva sau deficienta de GH ?i efectele
perifericc ale GH sau ale insulin-like growth factor-I (1GF-I) asupra
structurilor-tinta.
Hiposecretia hormonului somatotrop
Etiologia. Hiposecrejia hormonului somatotrop are in calitate de factori
ctiologici diferite procese patologice la nivel hipotalamic i hipofizar:
dereglari ale licvorodinamicii cu hidrocefalie, neuroinfectii, intoxicatii,
traumatismc, procese tumorale, interventii chirurgicale sau radioterapia
regiunii hipotalamo- hipofizare. De mcntionat ca GH este primul hormon
adenohipofizar, secretia caruia este dereglata in ictusul cerebral. Studiile
clinice cu utilizarea metodelor ultrasensibile au dcmonstrat ca obczitatea
viscerala, varsta $i alte stari pot fi atribuite scaderii secrepei de GH.
Manifestable clinice i biochimice (metabolice i organogenetice) ale
insuficienfei secrepei GH sunt specifice pentru varsta la care s-a instalat
insufiicienta.
Deficienfa GH la adul(i i abolirea activitatilor metabolice i
organogenetice ale GH se traduc prin creterea masei {esutului adipos, in
special distribuita in regiunca trunchiului (abolirea functiei lipolitice), prin
hipoglicemie din cauza pierderii functiei glicogenoliticc, intoleranta glucozei
p rezistenta la insulina (GH stimuleaza utilizarea glucozei de catre cclulc),

modificarea lipidogramei (insuficienta acizilor grai neesterificati din cauza

abolirii funpei de mobilizare a lipidelor din depozite), resorbpa $i atrofierea
oaselor- osteopenia (abolirea functiei osteogcnctice), hipotrofia organelor
interne (abolirea functiei de viscerogeneza), hipotrofia fesutului conjunctiv,
alterarea structurii i functiei cardiace, reducerea masei musculare ?i
performantei fizice (abolirea funcpei miogcnetice i viscerogenetice) p
rezultat in reducerea calitafii viepi.
Concomitent cu diversele manifestari metabolice, lipsesc simptomelc
patognomonice pentru deficienta de GH, unicul test specific fiind estimarea
secrcpei hormonului. Timp de multi ani, toleranta la insulina (insuline
tolerance test, ITT) a fost standardul de aur Tn diagnosticul deficientei de
GH. In prezent, din numarul testelor de provocare existente (glucagon,
-95arginina, ITT i hipoglicemia indusa de tolbutamida), testul cu glucagon este
considerat cel mai bun.
Insuficienta GH la copii, concomitent cu dereglarile metabolice specifice
pentru insuficienta GH, se manifesto pronun|at prin dereglarea
hondroosteogcnezei cu retardarea creterii - nanismul hipofizar (microsomia
hipofizara).
Hipersecretia GH la adulfi este mai frecvcnta in relatie cu adenomul
hipofizar din celulele cozinofile sccretoare de somatotropina i se manifesta
prin dereglari metabolice i morfogenetice.
Din dereglarile metabolice mediate de excesul de somatotropina fac parte
intensificarea sintezei proteice prin stimularea incorporarii sulfatilor in
protcoglicancle cartilajelor i oaselor i a timidinei in ADN, intensificarea
sintezei ARN i a proteinelor simple. Concomitent, are loc inhibitia proteolizei
i instalarea bilantului pozitiv de azot.
Mctabolismul glucidic se caractcrizeaza prin intensificarea secretiei de
glucagon i insulina, paralcl cu stimularea insulinazei hepatice, cu stimularea
glicogenolizei, concomitent cu franarea utilizarii perifcrice a glucozei, cu
hiperglicemie, glucozurie. Somatotropina poseda i o aepune permisiva
pentru insulina i pentru glucocorticoizi. Din aceasta cauza, dozele mici deGH
contribuie la anabolism, iar dozele mari - la catabolism. In rezultat,
dereglarile metabolismului glucidic constituie tabloul diabetului
insulinorezistent.
Mctabolismul lipidic sc caracterizeaza prin intensificarea lipolizei $i
hiperlipidemie de transport cu acizi grai neesterificati.
Acpunea excesiva morfogenetica a GH se manifesta la adulti prin
acromegalie-creterea somatica deformanta a scheletului cxtremitafilor, care
?i-au mai pastrat la aceasta varsta potentialul de cre?tere (falangele
degetelor, schelctul facial) i prin splanhnomegalie - creterea in dimensiuni
a organelor interne.
Hipersecretia somatotropinei la copii se traduce prin gigantism - cretere
somatica excesiva, dar proportionala, in asociatic cu manifestarile
metabolice specifice pentru GH.
.
-9630.1.2. Hipo- $i hipersecrefia hormonului adrenocorticotrop
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) este un polipeptid (39 radicali de

aminoacizi) secretat de celulele bazofile ale adenohipofizei. Acfiunca

principals a ACTH constS in stimularea sintezei $i secretici glucocorticoizilor
suprarenalieini $i activarca proliferativS a stratului fasciculat i reticulat al
cortexului adrenal.
Sinteza i secrcfia ACTH este sub controlul direct al corticoliberinei (CRF corticotropin releasing factor) secretat de cStre nucleele neurosecretoare ale
hipotalamusului (in special hipoptalamusul bazal, eminenfa medians) $i sub
retrocontrolul (feed-back) negativ al ACTH hipofizar i hidrocortizonului
suprarenalian. O data cu acpunea corticotropa, ACTH poseda i o actiune
directa somatotropS - contribuie la mobilizarea lipidelor din depozite $i la
oxidarea acestora, intensifies cetogeneza, contribuie la glicogenoliza in
ficat ?i depozitarea glicogenului in mu$chi i la incorporarea intracelularS a
aminoacizilor. ACTH mai intensifies $i degradarca steroizilor in ficat $i
stimuleazS melanoforii, contribuind la pigmentarca piclii.
Insuficienta A CTH conduce la hipoplazia corticosuprarenalelor $i
insuficienta secretorie secundara a glucocorticoizilor.
Hipersecrefia de ACTH conduce la hiperplazia corticosuprarenalelor i
hipersecretia secundarS a glucocorticoizilor. Altc manifestSri ale
hipersecretiei de ACTH sunt in rclatie cu efectele metabolice mediate direct
de ACTH (acfiune extraadrenala) acti vizarea tirozinazei melanocitelor ?i
intensificarea sintezei melaninei cu hiperpigmentapa pielii, lipolizS,
hiperlipidemie cu acizi grai neestcrificati. Efectele ACTH mediate prin
hipersecretia de glucocorticoizi (acfiune transadrenalianS) constau in
inhibitia lipolizei, activizarea gluconeogenezei $i lipogenezei.
30.1.3. Hipo~ fi hipersecrefia hormonului tireostimulant
Hormonul tireostimulant (TSH, tireotropina) cstc o glicoproteinS secretatS
de celulele bazofile ale adenohipofizei. Secretia TSH este controlatS in mod
direct de cStre tireoliberina secretatS de celulele neurosecretoare ale
hipotalamusului $i prin feed-back negativ de cStre concentratia plasmaticS a
hormonilor tiroidicini.
in mod direct secretia TSH este stimulatS, sau inhibatS dc frig $i cSldurS,
dc diferitc tipuri de stres. TSH conduce la proliferarea celulelor foliculare ale
glandei tiroide, intensifies perfuzia sanguinS a glandei, spore$tc consumul
oxigenului i glucozei, stimuleazS captarea iodului circulant de cStre tiroidS,
transformarea iodului molecular in iod atomar i asocierea iodului la tirozinS,
sporete biosinteza hormonilor tiroidieni, proteoliza tireoglobulinei i
consecutiv secretia tiroxinei $i triiodtironinei.
Hipersecrefia TSH este o consecinta a adenomului bazofil hipofizar. TSH
provoaca hiperplazia i stimularea functiei tiroidei (hipertiroidismul
secundar). De mentionat ca hipersecretia primara a tiroidei, cauzata de
procese patologicc localizate in tiroida - de ex., tumoare - este asociata cu
hiposecre|ia TSH.
-97Hiposecretia TSH conduce la insuficienfa secundara a tiroidei. (De
menponat ca insuficien^a primara a tiroidei, cauzata de proccsc patologice
localizate in tiroida, estc asociata cu hipersccretia TSH).
30.1.4. Hipo~ fi hipersecrefia hormonuilor gonadotropi
Hormonul foliculostimulant (FSH), secretat de celulele bazofile

adenohipofizare, este o glicoproteina cu masa moleculara de cca 30.000. La

femei stimuleaza maturafia foliculiior Graaf, iar la barba{i - spermafogeneza.
Hiposecretia FSH la femei este asociata cu lipsa creterii i maturizarii
foliculiior primordiali in ovare i consecutiv conduce la infertilitate.
Administrarea FSH exogen conduce la maturizarea unui numar mare de
foliculi ovarieni (hiperstimularea ovariana).
Hiposecretia FSH la barbati conduce la inhibitia spermatogcnezei i
consecutiv la oligozoospermie cu stcrilitate.
Hormonul luteinizant (LH) este o glicoproteina secretata de celulele
bazofile adenohipofizare. La femei LH stimuleaza secretia estrogenelor,
produce rupcrea foliculului Graaf matur (ovulapa) ?i transformarea luteinica a
foliculului dupa ovulatie. La barbati LH stimuleaza secretia androgenelor de
catre celulele interstitiale Leydig $i mai este denumit hormon stimulant al
celulelor interstitiale (ICSH).
Hiposecretia LH la femei are efecte spccifice, in fimetie de faza ciclului
menstrual. Astfel, hiposecretia bazala a LH conduce la hipocstrogenie, iar
lipsa secredei eruptive de LH la mijlocul ciclului menstrual face imposibila
ovulatia foliculului matur i, de asemenea, sterilitatea.
Hiposecretia LH la barbati are drept consecinta hiposecreha
testosteronului - hipoandrogenie cu toate consecintcle specifice.
Hormonul lactotrop (LTH, hormonul lactogen, prolactina) este secretat de
celulele eozinofile adenohipofizare $i prezinta o polipeptida constituita din
198 aminoacizi. LTH menjine secretia progesteronului de catre corpul galben
gestational. LTH influenjeaza activitatea lactogena a glandei mamare,
preparata in prealabil pentru lactape de catre estrogene. Funcjia LTH la
barbati nu este cunoscuta cu certitudine. Se presupune rolul hormonului in
cre$terea prostatci.
Hipersccretia LTH (hipcrprolactinemia) este o consecinta a adenomului
hipofizar i se manifests la femei prin lactoree, amenoree i sterilitate, iar la
barbad mai evident prin hipoandrogenie, inhibitia spermatogenezei,
ginecomastie.
-9830.2.
Fiziopatologia suprarenalelor
Glandele suprarenale sunt alcatuite din doua parti - corticala $i medulara.
Partea corticala este constituita din trei zone distincte: glomerulara,
fasciculata i reticulata, care secreta trei grupe de hormoni mineralocorticoizi, glucocorticoizi i steroizii sexuali.
Celulele zonei glomerularc conpn enzime, care catalizeaza biosinteza
mineralocorticoizilor (principalul hormon mineralocorticoid este aldosteronul)
- 3-beta-dehidrogenaza, 11 -hidroxilaza ?i 18-oxigenaza. Celulele zonei
fasciculate contin aceea$i gamitura de enzime, insa 18-oxigcnaza este
inlocuita cu 17-hidroxilaza, care participa la sinteza glucocorticoizilor,
principalul fiind cortizolul. Celulele zonei reticulate sintetizeaza hormoni
sexuali - androgene, estrogene $i progestine.
Biosinteza hormonilor corticosuprarenalelor (CSR) este controlata de
adenohipofiza prin ACTH. ACTH controleaza sinteza glucocorticoizilor, a
hormonilor sexuali $i partial secrepa bazala (cca 30%) a
mineralocorticosteroizilor. Matcrialul initial pentru biosinteza hormonilor CSR
este colesterolul prin transformarea succesiva a acestuia in pregnenolon,

progesteron i ulterior in corticosteroizi. Molecula corticostreoizilor este

reprezentata de structura ciclopentan- perhidrofenantrenului. Din grupul
corticosteroizilor fac parte: dezoxicorticosteronul, corticosteronul,
dehidrocorticosteronul, cortizonul, hidrocortizonul, aldosteronul. Sinteza
corticosteroizilor este catalizata de 11 -beta-, 17-alfa- i 21- hidroxilaza.
ACTH activeaza fosforilaza (transforma glicogenul in glucozo-6-fosfat),
regnereaza NADPH, participa la formarea componentei intermediate pentru
sinteza corticosteroizilor.
In sange, hormonii CSR apar legati de proteina transportoare transcortina i numai o parte mica cxista in forma libera. Mctabolizarca
hormonilor CSR are loc in ficat prin sulfo- $i glucuronconjugare $i prin
hidrogenizare, metabolitii fiind ulterior eliminati cu urina sau bila.
Mineralocorticoizii sunt reprezentati predominant de aldosteron.
Aldosteronul secretat in sange este legat de o alfa-2-globulina $i transportat
spre rinichi, unde influenteaza reabsorbtia sodiului in tubii contorti distali.
Concomitent cu ionii de sodiu sunt reabsorbiti i ionii de clor ji bicarbonat ?i
este amplificata secrefia ionilorde potasiu $i hidrogen. Acest efect sc
manifesta ?i in glandele salivare, $i in cele gastrice. Efectul
mineralocorticosteroizilor indirect se traduce i prin cre?terea tonusului
arteriolelor cu efect hipertensiv. Degradarea excesului de aldosteron se
efectueaza de catre ficat prin conjugare cu formarea de compuji glucuronici.
Glucocorticoizii (GC) sunt sintetizati in zonele fasciculata/reticulara a
cortexului adrenal ?i eliberaji in circulate ca raspuns la un ir marc dc stimuli
stresanji (inanitia, durerea, interventii chimrgicale, emo(ii, temperaturi
extremale, leziuni celulare). Elibcrarea este orchestrata de axa hipotalamicopituitara-adrenala (HPA), unde CRH actioneaza asupra hipofizei, cauzand
eliberarea de ACTH, iar ACTH ulterior stimuleaza glanda adrenala in
eliberarea de glucocorticoizi.
Glucocorticoizii au functii vitale, fara de care organismul nu poate
supravietui.
Glucocorticoizii (la om principalul este cortizolul, secretia zilnica a caruia
constituic cca 12 mg; cortizonul ocupa doar 15% din secretia totala),
controleaza metabolismul glucidic, protidic $i lipidic: contribuie la absorbtia
glucidelor in intestin, stimuleaza glicogenogeneza in ficat, rinichi $i muchii
scheletului, inhiba utilizarea periferica a glucozei, provocand hiperglicemie,
intensifies lipoliza $i cetogeneza, dar concomitent contribuie la depozitarea
grasimilorin regiunile selective ale stratului adipos subcutan, stimuleaza
sinteza proteinelor
-99In ficat $i concomitent intensifies proteoliza, provocand citoliza ?i atrofierea
(involujia) timusului, tesutului limfoid $i conjunctiv cu limfocitopenie,
eozinopenie, imunosupresie i efcct antiinflamator, moduleazS turnover-ul
oaselor cu osteopenie (osteoporozS). Un efect preeminent al
glucocorticoizilor estc neoglucogeneza - sinteza glucozei din aminoacizi.
Datorita stimularii sintezei catecolaminelor$i efectului permisiv pentru
catecolamine, glucocorticoizii exercitS un efect cardiotrop pozitiv i participS
la mentinerea presiunii arteriale.
Glucocorticoizii poseda un ir de efecte, care se manifests in conditii de

stres sau la aepune indelungata:

1) efectul antiinflamator tradus prin aepunea stabilizantS asupra
membranelor citoplasmatice $i a organitelor celulare (in special, a
lizozomilor), inhibitia eliberarii histaminei, serotoninei, inhibitia sintezei
prostaglandinelor i kininelor, inhibifia adeziunii celulare i sistemului
complemenmlui, inhibitia emigrSrii leucocitelor In focarul inflamator;
2) efectul antialergic $i imunosupresiv mizeazS pe efectul antiinflamator i
involutia tesutului limfoid $i a timusului, pe limfocitolizS i limfocitopenie;
3) efectul antiproliferativ asupra fibrobla$tilor, antifibrogenetic (inhibS
sinteza colagenului) $i antiregenerativ, care poate retine reparapa defectelor
tisulare;
4) efectele peptice - stimularea secretiei pepsinei ?i acidului clorhidric,
care, concomitent cu suprimarea altor efccte gastroprotective (inhibitia
regenerarii mucoasei, poate contribui la ulcerogenczS.
Importanta GC In reglarea metabolismului se evidenpaza In sindromul
metabolic provocat, cel pu(in partial, de hipersensitivitatea la cortizol.
Sindromul include o eoleefie de dereglSri metabolice - obezitatea i
hiperlipidemia, hiperinsulinemia, rezistenta insulinicS i hipertensiunea
arterialS. Apoptoza celuielor imune, de asemenea, este un proces reglat de
GC. Exists i efectul GC asupra SNC, care este putin elucidat. GC au efect
profund asupra dezvoltarii fetale, In special vizeaza maturarea plSmanilor
fetali ?i In parturip'e.
Zona reticulatS sintetizeazS, secreta hormoni androgeni
(dehidroepiandrosteronul), cantitS(i vestigiale de estrogene i progestine.
Hormonii androgeni influen(eaza dezvoltarea caracterelor sexuale primare $i
secundare la bSrbati, posedS un efect anabolizant - stimuleaza sinteza
proteinelor in mu$chi.
Activitajile biologice ale glucocorticosteroizilor se evidentiazS cert in
diferite perioade de dezvoltare ontogeneticS $i in diferite stSri fiziologice. in
aceste conditii capStS o manifestare completS i efectele insuficientei sau
excesului de glucocorticoizi.
Rolul suprarenalelor in ontogeneza antenatala La primate i la om in
ultimele 2/3 de gestatic, glanda adrenala este disproportional de mare i
demonstreaza o cre$tere i activitate stcroidogenetica extraordinara intr-o
zona specializata denumita zonafetala. Dupa natcre, zona fetala
involutioneaza rapid chiar i in prezenta corticotropinei, care este reglatorul
fiziologic al secretiei steroizilor de catre cortexul fetal. Probabil, zona fetala
este reglata nu de corticotropina hipofizara, ci de corticotropina placcntara i
autoreglata de unii factori de cretere sccretati, local de suprarenalele fetale.
-100In perioada antenatala importanta vitala a hormonilor stcroizi produi de
cortexul adrenal fetal, consta in reglarea homeostaziei honnonale
intrauterine, pe maturatia sistemelor de organe ale fatului i prcgatirca
acestora pentru viata postnatala, in initicrca parturitiei, productia de gluco- i
mineralocorticoizi, cc asigura autonomia fatului dupa separarea de placenta.
Monitorizarea gestatiei. Sc cunoa?tc antagonismul fiziologic al
estrogenelor $i progesteronului in actiunea asupra uterului. Astfel,
progesteronul secretat initial de corpul galben gestational, iar ulterior de
catre placenta, mcntine gestafia prin sustincrea calmului, linitii uterului.

Estrogenele, din contra, stimuleaza procesele necesare pentru parturitie, de

ex., formareajonctiunilor miometriale, dilatarca canalului cervical, stimuleaza
contractiile uterine. Astfel, gestatia este asigurata de conccntratia mare de
progestine i minima de estrogene, iar parturitia - de micorarea
concentratiei progesteronului la finele gestatiei, paralel cu stimularea
secretiei i cresjterea concentratiei de estrogene in uter. Deoarece sinteza
estrogenelor placentare necesare pentru parturitie cstc asigurata in
conlucrare cu suprarcnalele fetale, devine clar rolul decisiv al suprarenalelor
fetale in proccsul de parturitie.
La mijlocul gestatiei, zona fetala ocupa 80-90% din volumul cortical total
i produce 100-200 mg de steroid androgenic C19 (dchidroepiandrosteron
sulfat), care cantitativ este principalul steroid al coretexulul adrenalian fetal.
(Cortexul fetal produce $i cortizol, care promoveaza maturatia sistemelor de
organe la fat, inclusiv plamanii, tiroida, intestinul). Steroidul C19 este sursa
de sinteza in placenta a estrogenelor. S-a dovedit insa ca steroidul C19 este
sintetizat in exclusivitatc de zona fetala suprarenaliana (placenta nu poatc
sintetiza steroidul C19 din pregnenolon sau din progesteron din cauza
absentei enzimei, insa poatc sintetiza estrogene din steroidul C19). in al
treilea trimestru de gestatie, cortexul adrenal fetal expreseaza un nuvel inalt
de enzima P450c 17 i produce cantitati man de streoizi. Combinafia a doua
cai biosintetice in aceste doua organe - cortexul adrenal, care sintetizeaza
steroiudul C19, i placenta, cc sintetizcaza estrogene din steroidul C19 - se
completeaza reciproc i fonneaza un sistem integral de sinteza a
estrogenelor. Or, rolul cortexului fetal este de a asigura placenta cu
substratul C19 pentru sinteza de estrogene, formand sistemul unical fetoplaccntar.
Sincronizarea maturatiei fatului $i initierii parturitiei este cruciala pentm
supravietuirea postnatala a pruncului. S-a demonstrat ca creterea
- 101 activitatii axei fetale hipotalamus-hipofiza-adrenale nu numai da start
(trigger) ini|icrii parturitiei, dar i concomitent stimuleaza maturapa
organelor fetale pentru viata extrauterina. La om, cre$tcrea sccrepei
cortizoliului din adrenalele fetale in saptamana finala a gestatiei initiaza
cascada de procese culminata de naterea neonatului.
Cortizolul stimuleaza procesele asociate de pregatirca pentru viaja
extrauterina a fatului - productia surfactantului de plamanii fetali, activarea
enzimelor in intestin, retina, pancreas, tiroida i creier, depozitarea
glicogenului in ficat. Astfel, supravietuirea postnatala depinde de maturapa
suficienta a organelor, permitand nou-nascutului viata extrauterina $i
independents de placenta.
Inifierea parturitiei. Spre finele gestapci, in perioada de timp, in care
cortexul adrenal fetal sporete sinteza dc steroizi Cl9, placenta va sintetiza in
abundenta estrogene. Concomitent, involutia corpului galben conduce la
diminuarea sintezci de progestcron. Cre$tcrea concentratiei cstrogcnelor,
paralel cu micorarea concentratiei progesteronului la finele gestatiei, este
indispensabila pentru determinarea momentului parturitiei la majoritatea
speciilorbiologice.
Se considera ca CRH (corticotropine releasing hormone, corticoliberina)
servete in calitate de ciasomic, care participa la determinarea duratei

gestatiei i momentului parturitiei, iar prin efectele sale directe i cele

mediate de cortizol participa la insui procesul de delivrare. Pe langa
hipotalamus, corticoliberina este sintetizata i de placenta, incepand cu
saptamana a 28-a de gestatie $i pana la delivrare, create brusc concentratia
de CRH in circulatia pcriferica fetala i matemala. S-a stabilit, de asemenea,
ca spre deosebire de feed-back-ul negativ hipotalamic asupra secrepei CRH,
in placenta umana glucocorticoizii sporesc secretia CRH (feed-back pozitiv).
Astfel, in preajma parturitiei create concentratia CRH in circulatia placcntara,
ceea ce conduce la crcterea producerii glucocorticoizilor fetali, iar acedia
conduc la delivrare.
Datelc despre prezenta in miometriu i membranele fetale ale receptorilor
pentru CRH, stimularea de catre CRH a eliberarii PGF, din decidua ?i
amnionul uman in vitro, potentarea de catre CRH a PGF2 i
-102oxitocinei in vitro i in vivo sprijina conccptul, conform caruia, o data cu
cortizolul, singur CRH reglcaza in mod direct parturitia umana prin marirea
contractibil itatii miometrului in travaliu.
Concentratia CRH in plasma matemala cste predicativa pentru femeile
care vor avea delivrare la timp, prematur sau postterm. Astfel, curba
secretiei CRH la femeile care au nascut prematur are maximul in perioadele
mai timpurii ale gestapei, coreland cu gradul de prematuritate observat la
aceste femei. Din contra, la femeile care au nascut postterm secrefia CRH
are maximul in perioadele mai tardive ale gestatiei, ceea ce corespundea cu
postmaturitatea observata.
Dupa naterea fatului, rolul fiziologic major al cortexului adrenalian este
asigurarea cu glucocorticoizi, care menjin homeostazia metabolica i
raspunsul la stres, i cu mineralocorticoizi, ce mcntin echilibrul hidric i
electrolitic. De mcnponat ca, dei aceste functii in perioada fctala sunt
efectuate de steroizii placentari, la primate axa fetala hipotalamus-hipofizasuprarenale este apta sa raspunda la stres prin creterea producjiei de
cortizol, asemanator cu raspunsul in perioada postnatala, iar in perioada
tarzie a gestatiei devine capabila sa secrete i aldosteron.
Rolulglucocorticoizilor in controlul raspunsului imun i inflamator
Glucocorticoizii (GC) ?i glucocorticoid-receptorii (GR) suntrecunoscuti
demult ca modulatori esentiali pentru un ir mare de proccse intracelulare i
comunicarea intercelulara.
La mamifere, raspunsul imun i inflamator este un proces fiziologic
complex, care arc importan{a cruciala pentru homeostazia i supraviejuirea
organismului. Reglarea raspunsului imun i inflamator vizeaza asigurarea
unei reactii adecvate i la timp, insa fara de hiperreactie, ceea ce ar putca
prezenta un pericol pentru organism. Se considera ca anume glucocorticoizii
sunthormonii care mentin raspunsul inflamator ?i imun la nivelul optim
pentru organism.
Doua cai de semnale celulare au fost identificate ca reglatori importanti ai
imunitajii i inflamatiei - factorul nuclear B [nuclearfactor NF-B) ?i cascadele
de semnale mediate de glucocorticoizi prin receptorii intracelulari
glucocorticoizi (glucocorticoid-mediated signal transduction cascades).
-103NF-B i rcceptorii glucocorticoizilor (GR) sunt factori inducibili de

transcriptie cu functii diametral opuse in reglarea raspunsului imun ?i

inflamator: NF-B mediaza activatia transcriptionala a diferitelor citokine
proinflamatoare $i a genelor angajate in imunitate, iar GR fimctioncaza ca
supresori ai imunitatii i inflamatiei - inhiba expresia majoritatii citokinelor
activate de NF-B.
Factorul nuclear NF-B este rccunoscut ca un factor intracelular ubievitar,
ce poate fi activat in diferite tipuri de celule.
In celulele nelimfocitare NF-B se afla in forma de proteina inactiva
scchcstrata in citoplasma. Activarea factorului NF-B se efectueaza de
numeroase semnale extracelulare proinflamatoare- virui ?i proteinc virale,
lipopolizaharidele bacteriale, citokinele proinflamatoare de tipul TNF - alfa, IL1, IL-2, agent i, ce altereaza ADN, stresorii oxidativi i a. in momcntul in care
aceti stimuli extracelulari actioneaza asupra cclulclor, se activeaza calea de
semnalare intracelulara cu deplasarea NF-B activat spre nucleul celulei.
Concomitent, create dramatic activitatca transcriptionala a NF-B activat. 0
data activat, NF-B se Icaga de .v/tev-urile cromatinei i modulcaza expresia
genelor. Mai multe varietati de gene reactive la NF-B se includ in raspunsul
imun i inflamator provocat de semnalele proinflamatoare extracelulare. Este
bine studiat rolul NF-B in sistemul imun (dezvoltarca limfocitelor, raspunsul
inflamator, mecanismclc protective), iar investigatiile recente implica NF-B ca
un reglator important al apoptozei i dczvoltarii embrionare.
in celulele imune NF-B regleaza in mod pozitiv expresia unui numar mare
de gene angajate in imunitatca mamiferelor i raspunsul inflamator. Lista
genelor transcriptional reglate de N F-B este impunatoarc: factorii de
credere, moleculele de adeziune celulara, sclcctinele, citokinele IL-1,2,6,8,
TNF, beta- interferonul, limfotoxina, proteinele fazei acute
(angiotensinogena, proteina precursoare a amiloidului seric A), factorii
complementului, imunoreceptorii, receptorii limfocitelor T i MHC clasele I i
II, factorii antiapoptotici.
Corticostcroizii actioneaza prin intcrmediul reccptorilor specifici. Familia
de receptori stcroizi include rcceptorii specifici pentru glucocorticoizi (GR),
mineralocorticoizi (MR), progesteron (PR), estrogene (ER). Toti membrii
acestei superfamilii de receptori nucleari funeponeaza printr-un mecanism
comun similar, evoluand in calitate de factori transcriptionali ligand-104dependent, ce se leaga dc ADN i functioneaza prin interacfiunea cu aparatul
bazal transcriptional.
In absenta glucocorticoizilor, rcceptorii steroizi clasici sunt retinuti in
citoplasma in stare inactiva, fund asociati cu proteinclc reglatoare ale ocului
tennic. Conformatia inactiva a GR demonstreaza o afmitate inalta pentru
liganzii steroizi. Odata incorporati in celula, glucocorticoizii se leaga de
receptorii citoplasmatici inactivi i produc activarea acestora, care consta in
modificarea conformatiei rcccptorilor, in disocierca dc la protcincle reglatoare
de $oc tcrmic i hiperfosforilarc. Receptorii activati sunt translocati rapid spre
nucleul celular, unde se leaga de secventa specifica a ADN denumita
glucocorticoid-reactiva. Aceasta induce sau sporete transcriptia gcnei-pnta,
prczumtiv prin interactiunea cu aparatul transcriptional bazal.
Glucocorticoizii i receptorii glucocorticoizilor reglcaza gcnele imunitatii $i

cele metabolice, canalcle i transportorii.

Actiunea generala a GC consta in inducjia inhibitorilor genclor
proinflamatoarc (gena IB, care inhiba NF-B) i supresia genelor imunitatii $i a
genelor proinflamatoare - citokinelor proinflamatoarc, care sunt cheie
reglatoare a raspunsului imun i rcactiei inflamatoare - IL-1,2,3,4,6,8,10,12
din epiteliul pulmonar, limfocitclc perifcrice etc., TNF i 1FN din limfocitele
periferice, E-selectina din epiteliul pulmonar, moleculelc adezive (ICAM-1,
ELAM-1) din epiteliul pulmonar i celulcle endoteliale, ciclooxigenaza 2
(fiimizoarc de PG), inhibitorul NO-sintetazei din hepatocite.
GC indue mai multc gene metabolice-genele tirozinaminotransferazei,
glutaminsintetazei, glicogensintetazei, glucoza-6-fosfatazci, glutaminazei,
fibrinogenului, colesterol-7-hidrolazci, argininsuccinatsintctazei, arginazei din
ficat, obleptinei din adipocite, transportorului ileal al acizilor biliari, canalelor
de sodiu din plamainii fetali, aevaporinei 1, endotelinei din miocitele
vasculare, beta-2-microglobulinei din ficat.
NF-B i GC sunt antagoniti fiziologici. NF-B este factorul transcriptional
cheie - proimun i proinflamator, iar GR activat de ligand sunt supresori
puternici ai imunitatii ?i inflamatiei.
Rolul glucocorticosteroizilor in reactia stres
Secretia GCs cstc raspunsul endocrin clasic la stres. in pofida acestui fapt,
ramane controversat rolul GCs in stres.
-105Conform viziunii lui Hans Selye, GCs este mediatorul stresului, care
permite manifestarea sau stimuleaza stres-raspunsul. Din contra, un punct
de vederc revizionist postuleaza ca GCs supreseaza stres-raspunsul,
prevcnind supcractivitatea patologica (rcactiile hipcrergice).
Acpunile GCs sunt proiectate asupra sistemului cardiovascular, volumului
lichidelor, imunitatii $i inflamatiei, metabolismului, proccselor neurobiologice
i reproductiei.
In viziunca contemporana, esenta fiziologica a hipcrsecretiei GC induse de
stres nu este protectia contra factorului stresogen, ci protectia organismului
de efectul reactiilor de aparare activate de stres. GC indeplinesc aceasta
functie prin rcaducerea la adecvat a reactiilor de aparare exagerate, care
singure ameninta homeostazia. Alegoric, stresul se prezinta ca un incendiu,
rcactiile de aparare sunt apa utilizata in stingerea focului, iar GC au rolul de a
preveni dauna eventuala produsa de apa.
Reactia-stres parcurge cateva faze (unde).
Prima unda a stresului apare in fractiuni de secunde dupa actiunea
factorului stresogen i include: 1) creterea secretiei de catecolamine (CA) in
SN simpatic; 2) cu 10 secunde mai tarziu, survine eliberarea CRH hipotalamic
in circulatia portala; 3) scaderca secretiei hipotalamice de gonadoliberine
(GnRH) i in scurt timp dupa aceasta scaderea secretiei gonadotropinclor
hipoftzarc; 4) secretia prolactinei (PRL) i a somatotropinei (STH); 5) secretia
glucagonului. In caz de hemoragie, prima unda include, de asemenea,
secretia arginin-vasopresinei (AVP) i a reninei de catre rinichi (la alti stresori
are loc doar secretia moderata de AVP); acest raspuns este specific,
deoarece pierderea fluidelor (cum se intampla in hemoragie) trebuie
analizata ca o fateta aparte a stresului.

Secretia rapida a hormonilor din unda 1 exercita majoritatea efectelor sale

prin mesagerii secunzi intracelulari, timp de la cateva secunde pana la
cateva minute.
A doua unda, mai lenta, include secretia hormonilor steroizi. Timp de
cateva minute, secretia GC este stimulata, iar cea a steroizilor gonadali inhibata. Deoarece actiunea steroizilor este genomica, aceasta se manifesto
doar peste o ora dc la inccputul reactiei stres, iar diminuarea ni velului
steroizi lor reproductivi apare doar peste cateva ore. Efectele din unda a
doua mediate de steroizi
- 106sunt: 1) mobilizarea encrgiei sprc muchii, ce exercita efort (de ex., prin
mobilizarca energiei stocate, inhibijia stocarii de mai departe a energici,
gluconeogeneza); 2) cre$terea fumizarii substratului energetic spre mu?chi
prin cre$terea perfuziei muchilor; 3) cre?terea perfuziei cerebrale i utilizarii
locale de glucoza cu ameliorarea activitatii cognitive; 4) stimularea functiei
imune; 5) inhibitia functiilor reproductive i comportamentale (declinul rapid
al comportamentului sexual proceptiv i receptiv la ambelc sexe i pierderea
erecjiei la masculi); 6) inhibijia apetitului i consumului hranii. In cazuri
particulare (hemoragia cu pierderea de lichide), raspunsul include, de
asemenea, retcntia apei prin mecanisme renale i vasculare.
Glucocorticoizii, in functie de concentrate i de faza stresului, exercita
actiuni diferite: actiune permisiva, stimulatoare, supresiva ?i preparativa.
Acpunea permisiva a glucocorticoizilor este primul mccanism defensiv,
prin care organismul se opune stresului ?i pare avantajoasa pentru medierea
raspunsului la stresor. Ea se caracterizeaza prin faptul ca GC in concentratii
fiziologice (secretia bazala) amplified actiunea catecolaminclor, secretate in
prima unda a raspunsului sters; din contra, lipsa GC in perioada antcrioara
stresului atenueaza raspunsul la stresor.
Actiunea stimulatoare a glucocorticoizilor este de asemenea avantajoasa
in mediatia raspunsului la stresor i consta in faptul ca nivelul de GC indus de
stres stimuleaza (amplifica) actiunea hormonilor din prima unda a
raspunsului stres i reactiile fiziologice timpurii, provocate de stresor;
abolirea nivelului inalt de GC indus de stres atenueaza raspunsul fiziologic la
stresor.
Actiunea supresiva a glucocorticoizilor vizeaza evitarea stres-raspunsului
exagerat (supraloviturii), care poate fi nociva pentru organism i consta in
faptul ca nivelul inalt de GC indus de stres inhiba actiunea hormonilor in
prima unda de stres-raspuns ?i modificarile fiziologice induse de aejiunea
strcsorului; abolirea nivelului inalt de GC indus de stres amplifica raspunsul
fiziologic la stresor cu consecinte eventual patologice.
Actiunea preparativa a glucocorticoizilor modifica ealitatea stresraspunsului repetat $i consta in faptul ca nivelul inalt de GC indus de stres
interaefioneaza cu hormonii primei unde de raspuns al stresului ulterior
(repetat) $i modifica raspunsul timpuriu la stresul repetat; abolirea nivelului
- 107inalt de GC indus de stres modifica raspunsul fiziologic la actiunea repetata a
strcsorilor. Modularea poate fi mediatorie sau supresiva. Astfel apare
rezistenta incruciata la stres.
Toate acpunile enumerate se manifesta in ansamblu i sunt rare cazurile,

in care actiunea GCs consta doar dintr-un efect (de ex., permisiv, suprcsiv,
stimulator sau preparativ). Principial, toate actiunile pot avea loc in fiinctie
de concentratia GCs, curba doza-cfect, de rcceptorii prin care se cfcctueaza
modificarile.
Deoarecc cfectelc GCs se manifesta din momentul in care hormonii se
leaga de receptorii sai, perioada latenta este de la cateva minute pana la
cateva zile, iar actiunea hormonului dureaza de la cateva ore pana la zilc i
saptamani, in functie de durata vietii mARN i proteinelor ce transmit efectul.
Durata actiunii hormonilor poate avea influenta majora asupra raspunsului.
Excesul de GCs este benefic sau fara consecinte nocive timp de cateva zilc,
insa devine fatal in cazul in care dureaza mai mult.
Or, GCs (in apararea primara a organismului prin evitarea superloviturii i
reduc cfectelc potential nocive ale primei linii de aparare.
Activitafile biologice ale GC in stres
Majoritatea organismelor i sistemelor fiziologice sunt susceptibile la
actiunea GCs. Cclc mai bine studiate cfecte ale GCs sunt urmatoarclc:
tonusul cardiovascular, volumul lichidelor i raspunsul la hemoragie,
imunitatea ?i inflamatia, metabolismul, functiile neurale i comportamentul,
reproductia.
Efectele cardiovasculare a GCs constau in crc$terea presiunii arteriale,
frccvcntci cardiace i debitului cardiac, cu redistribuirea sangelui pentru
muchi prin constric(ia vaselor renale i mezenteriale i dilatarea vaselor
muchilor schelctici. Acestc cfecte ale GCs sc datorcaza cfcctului inotrop
pozitiv al GCs $i actiunii lor permisive pentm catecolamine. Efectul permisiv
al GCs pentru catecolamine se traduce prin creterea sintezei de
catecolamine in structurilc adrenergicc (indue fenilalanin-N-metiltransferasa
(PNMT), prelungirea ac(iunii CA in jonctiunile neuromusculare prin inhibitia
recaptarii catecolaminelor din fanta sinaptica i prin micorarea nivelului
periferic de COMT (catecol-O-metiltransferasa) i MAO (monoamino- xidaza) enzime, care degradeaza catccolaminele, prin sporirca sensibilitatii
sistemului cardiovascular (maresc capacitatea de legare i afinitatea
-108receptorilor adrenergici in muchii netezi vasculari, a receptorilor G cuplati cu
proteinele i maresc sinteza de cAMP induse dc CA). in mod indirect, prin
inhibitia sintezci de PG, GCs blocheaza efectul vasodilatator al acestora. In
majoritatea cazurilor, GCs facilitcaza interactiunea simpatica, iar efectul
fiziologic predominant este cre$terea permisiva a activatici cardiovasculare
in stres. Astfel, prin actiunea sa permisiva, GCs mediaza componenta
cardiovsaculara a stresului. Mobilizarea de catre GCs a tonusului
cardiovascular constituic adaptarca vitala la stres. Diferiti stresori demareaza
activatia cardiovasculara; acest efect este primordial mediat de SN simpatic,
iar GCs amplified acest efect. Inlaturarea GCs abolete raspunsul
cardiovascular la stres.
Hemoragia este un stresor special, diferit de altc feluri de stres prin cre?
terea secretiei argininvasopresinei (AVP) i reninei, cu vasoconstrictie i
retinerea apei. Cruciala pentru hemoragie este hipersecrctia (supralovitura)
dc AVP, din care rezulta vasoconstricf ia in circulatia hepatica i coronariana.
Aceasta produce ischemie $i ulterior insuficienta coronariana i hipoglicemic
profunda (lipsa pcrfiiziei hcpatice minimalizeaza gluconcogeneza). GCs

inhiba indirect secrefia AV P i astfel limiteaza raspunsul vasoactiv la

hemoragie. Din punct de vedere al homeostazei, importanta supresiei
cfectuata de catre GCs, raspuns la hemoragie, consta in protectia organismul
ui de eventualelc leziuni sau in moartea provocata dc mecanismelc defensive
proprii (de ex. de vasoconstricpc).
Actiunea imunosupresiva$iantiinjlamatoare a GCs consta in inhibitia
sintezei, a eliberarii i eficacitatii citokinelor i a altor mediatori, ce
promoveaza rcactia inflamatoare i umuna. Aceasta include IL-1,2,3,4,5,6,12,
IFN-gowa, mediatori i enzime inflamatoare, cum ar fi histamina,
eucosanoidele, oxidul nitric, colagenazele, elastazelc, activatorul
plasminogcnului. GCs reduce sinteza eucosanoidelor prin inhibitia expresiei
formelor inductibile de ciclooxigenaza-2. GC inhiba sinteza dc molecule dc
adeziunc intercclulara (1CAM-1), prezentarca antigcnului i expresia
proteinelor MHC de clasa II, reduc activarea $i proliferarea T- i B- celulelor,
supreseaza chimiotactismul limfocitelor, monocitelor i granulocitelor prin
reducerea acumularii celulelor fagocitare in focaml inflamator. GCs, de
asemenea, conduc la atrofia timusului $i alte tesuturi limfoide prin initicrca
apoptozei in precursorii celulelor B i T p in celulele mature.
- 109Acfiunile metabolice. in stres, nivclul glicemiei se ridica rapid, partial prin
mobilizarea din rezerve, prin inhibitia inmagazinarii, prin dezvoltarea
rezistentei insulinice. Aceste modificari sunt induse de CA, glucagon i
somatotropina. Efectul proeminent al actiunii GCs cste hipcrglicemia prin
stimularca apetitului scazut, stimularea glicogcnolizei i neoglucogenezei
prin intermediul glucagonului ?i CA, constituind raspunsul imediat la stresor;
stimularea gluconeogenezei i depozitarii glicogenului in ficat, inhibitia
transportului i utilizarii periferice a glucozei, mobilizarea lipidelor prin
lipoliza in adipocite i a aminoacizilor prin inhibitia sintezei de proteine i
stimularea proteolizei in muchi. GCs i insulina au o actiune opozita asupra
glicemiei i, de ascmcnca, asupra apetitului, gluconeogenezei, transportului
glucozei, atrofici muchilor, sintezei de proteine, lipolizei, lipogenezei;
totodata, GCs i insulina sunt sinergiti in depozitarca glicogenului in ficat i
lipogeneza. Nivelul crcscut de GCs sporete conccntra|ia insulinei.
Hipcrcortizolemia cronica (de ex., b. Cushing) provoaca atrofia musculara
pronuntata, acumularea ?i redistribuirea grasimilor, are o actiune
diabetogena.
Efecte neurobiologice. in catcva secunde, stresul sporete utilizarea
glucozei de catre creier. Factorii stresanti faciliteaza formarea memoriei.
Stresorul inhiba comportamentul reproductiv. Acesta include declinul
concentratici portale de GnRH i al sccretiei de gonadotropine hipofizate in
primele minute, in consecinta, are loc atenuarea rapida a capacitatii erectile
i declinul proccptivitatii i receptivitatii sexualc la ambele sexe. in prima
unda hormonala acest efect este mediat central - CRH inhiba fiziologia $i
comportamentul reproductiv, iar administrarea antagonitilor CRH partial
reverseaza supresia secretiei de LH indusa de stres. Opiatii eliberati in stres,
de asemenea, supreseaza reproductia i, la fel ca i CRH, inhiba secretia
GnRH. SN simpatic are proprieta|i antireproductive - blochcaza erectia
initiata de stimularea parasimpatica. Or, GCs deregleaza fiziologia
reproductiva prin micorarea secretiei GnRH $i a LH, prin reducerea

rcactivitatii gonadelor la LH i mic?orarea concentratiei receptorilor LH.

Probabil, aceste efecte nu sunt provocate de concentra(iile bazale de GCs.
Astfel, adrcnalectomia la animalelc ncstresate nu ridica nivelul de
testosteron, indicand ca dozele bazale de GCs nu sunt suficiente pentru
dereglarea reproductiei. Administrarea a 20-100 mkg/kg/zi de dexametazon,
timp de5
-110zile, nu micoreaza nivclul bazal de LH la masculi, in timp ce 500 mkg fac
aceasta in mod dramatic.
30.2.1. Hipo- fi hipersecrefia glucocorticoizilor
Cauzcle hipersecretiei glucocorticoizilor, in afara de reactia stres, sunt
procesele hipotalamice (hiperproductia de CRH), hipofizare (hiperproductia
de corticotropina) sau procesele din suprarenale concomitent cu sinteza
excesiva de glucocorticoizi (respectiv, hipercorticism terfiar, secundar i
primar).
Manifestable hipercorticismului pomesc de la activitatile biologice ale
glucocorticoizilor i constau in: osteoporoza, obezitate specifica,
hipertensiune arteriala, atrofia timusului i tesutului limfoid, ulceratie sau
recidivarea ulcerelor preexistente gastrice i duodenale, imunosupresie,
rezistenta scazuta la infectii, hiperglieemie cu toleranta scazuta la glucoza,
limfocitopcnie, eozinopenie, dereglari reproductive ?i sexualc.
Cauzele hipo.secrefiei glucocorticoizilor pot fi procesele hipotalamice,
hipofizare i suprarenalienc. Din afectiunile suprarenalelor mai freevente
sunt traumele, hemoragiilc severe, hemoragia in organ (apoplexia), infectiile
grave (septicemia), tuberculoza, metastazele tumorale, intoxicatiile,
procesele autoimune.
Semanifesta prin astenie nervoasa $i musculara, hipotensiune arteriala,
colaps, insuficien(a cardiovasculara, hiponatriemic i rctentie a potasiului,
diaree, anorexie, pierderi ponderale, hipersecretia ACTH cu hiperpigmentatia
piclii (in insuficienta primara; in insuficienta secundara i tertiara nivelul
ACTH cste scazut), rezistenta scazuta la stres, infectii, predispozitie la boli
alcrgice.
30.2.2. Hipo- fi hipersecrefia aldosteronului
Hiperaldosteronismul poate fi primar i secundar. Hiperaldosteronismul
primar prezinta tumoarea hormonsecretoare a suprarenalelor i se manifesto
prin fenomene renale (oliguria i ulterior poliuria) i neuromuscularc (astenie
musculara, parestezii, convulsii) i cardiovasculare. Dereglarile
metabolismului hidrosalin constau in retentia sodiului (hipematriemie) i
pierderca potasiului. Aceasta conduce la ie$irea din celula a potasiului cu
intrarea in celule a sodiului, provocand hiperhidratare intracelulara, inclusiv a
endoteliocitelor,
-111ceea ce, concomitent cu sensibilizarea vaselor fata de catecolamine,
conduce la ingustarea lumcnului vaselor hipertensiune arteriala. Activitatea
cardiaca se deregleaza consecutiv prin hipokalieimie.
Hiperaldosteronismul secundar urmeaza consecutiv hipovolemiilor sau
ischemiei rinichilor activarea sistemului renina-angiotensina-aldostcron,
degradarii insuficiente ale aldostcronului de catre ficat i acumularea in

exces a acestuia.
Hipoaldosteronismul se intalne?tc mai rar $i cste in relatie cu defectele
enzimaticc in suprarenale, adrenalectomie, cu dereglarea mecanismelorde
activare a sistemului renina-angiotensina-aldosteron. Se manifesto prin
pierderi excesive de sodiu cu urina, hiponatricmie, retinerea potasiului i
hiperkaliemie, astenie musculara $i nervoasa, hipotensiune arteriala,
bradicardie, bloc atrioventricular.
30.2.3. Hipo- fi hipersecretia corticosteroizilor sexuali
Forma congenitala a hipersecrefiei corticoizilor sexuali estc cauzata de
hipcrplazia congenitala a suprarenalclor $i se manifesta prin modificarea
organelor sexuale la natere - izosexuala la baieti i heterosexuala la fete.
Labaieti se manifesta prin tcsticule mici, penis dezvoltat, pilozitate
pronuntata, oprire in cretere. La fete survine pseudohcrmafroditismul,
intcrsexualitatea, hipertrofia clitorisului cu aspect de penis i a labiilor mari,
pilozitate pubiana androgena, voce ingroata, hirsutism.
Altc forme de hipersecrcfic sunt cauzate de tumori ale corticosuprarenalelor, hipersecretia ectopica de corticosteroizi sexuali, insuficicntade 21hidroxilaza cu scadcrea secretici cortizolului, hipersecretia de ACTH $i
stimularea sintezei androgenelor. Se manifesta la baieti prin azoospermie
(forma feminizanta), atrofie testiculara, iar la fetite - prin atrofie uterogcnitala, lipsa dezvoltarii glandelor mamare, amenoree, inversiunea
instinctului sexual, virilism, hirsutism.
Sindroamele adrenogenitale sunt in relatie cu secretia de catre
suprarenale a androgenelor i estrogenelor. Manifestarile clinice depindde
sex, varsta i de hormonii sccretati in exces (androgene sau estrogene) i se
manifesta prin doua forme - izosexuala i heterosexuala. La barbati, secretia
excesiva de androgene (androstendion i adrenosteron) provoaca inhibitia
-112secretiei hormonilor gonadotropi cu atrofierea ulterioara a glandelor sexualc.
La femei are loc atrofierea caracterelor sexualc primare, involutia
caracterelor sexuale secundare, masculinizarea, musculatura viguroasa
(actiunea anabolica a androgcnelor). La baieti are loc pubertatia precoce, iar
la barbap se evidentiaza efectul anabolic.
Hipcrsecrepa estrogenelor provoaca la feti{c pubertapa precoce, la
barbati - involupa caracterelor sexuale secundare, feminizarca.
30.3. Fiziopatologia glandei tiroide
Hormonii tiroidieni. Sinteza hormonilor tiroidieini consta din cateva
procese. Initial, tireocitele capteaza din sange i concentreaza ionii de iod.
Iodul alimentar provine din apa potabila, din sarca iodata ?i din paine (de ex.,
in SUA), din mcdicamentc, din dezinfectantele ce contin iod, din preparatele
de contrast radiologic. In gcnere, aportul de iod este de cca 200- 500megpe
zi. In regiunile geografice cu o carenta severa de iod aportul zilnic poate
constitui doar 10 meg. Iodul alimentar este rapid absorbit din intestin in
sange $i impreuna cu iodul extras din tiroxina (T4) la deiodinare constituie
pool-ul extraglandular al iodului anorganic, echilibrat dinamic cu glanda
tiroida $i rinichii. Cantitatea de iod captata zilnic de tiroida din sange este de
cca 100 meg. Perioada de injumatapre a iodizilor in plasma sanguina la
persoanele fata afeepuni renale este de 2-5 ore. La subiectii normali, care

consuma zilnic cca 150 micrograme de iod, clearance-ul iodului este de 1025 ml pe minut; clearance-ul renal este de 30 ml pe minut; acesta rezulta
predominant din filtratia glomerulara, deoarece nu exista date privind
secrepa tubulara sau transportul activ al iodului.
Ionii de iod sunt incorporati in tiroida contra gradientului de concentrate.
Aici ei sunt transferati in compuji organici de catre peroxidaza tiroidiana ?i
eliminati din celula in lumenul foliculului. Concomitant, in reticulul
endoplasmatic granular are loc sinteza polipeptidei tineoglobulina.
Tireoglobulina este proteina-matrice, pe care se sintetizeaza hormonii
tiroidieni in glanda tiroida. Tireoglobulina este o glicoprotcina, care
incorporeaza $i contine cca 110 radaicali ai tirozinei ?i are funepe de
iodinare. Tireoglobulina sintetizata in reticulul endoplasmatic ulterior este, de
asemenea, eliminata prin exocitoza prin partea apicala a membranei
citoplasmatice a tireocitului in lumenul foliculului. Tireoglobulina este locul
de asambalre a iodtironinelor din iodtirozine - cuplul din doua molecule de
diiodtironina rezulta tetraiodtironina (T4, tiroxina), iar cuplul diiodtironina $i
monoiodtirozina rezulta triiodtironina (Tj). In tireocite, protcazele cliveaza
tireoglobulina in molecule de tetra- $i triiodtironina, sccretate in circulatia
sanguina i limfatica.
Sinteza hormonilor tiroidieini este reglata de hormonul tireotrop (TSH)
(mecanismul extratiroidian) i de concentratia iodului in sange (mecanismul
intratiroidian). Hormonul tireostimulant (TSH) este o giicoproteina secretata
de celulele bazofile adenohipofizare. Secretia hormonului tireostimulant este
reglata la nivel hipotalamic de catre tiroliberina, iar la nivelul adenohipofizei
de catre hormonii tiroidieni (forma libera) prin mecanismul de retrocontrol
negativ. Mecanismul intratiroidian consta in urmatoarele. La aportul excesiv
de iod, acesta
-113inhiba incorporarea ionilor de iod in compu?ii organici ?i reduce sinteza
hormonala (efectul Wolff-Chaikofl), iar in caz de carenta de iod tireoglobuiina
este pufin iodata, sporejte raportul MIT/DIT, este faforizata sinteza de T3 in
raport cu sinteza de T4. Or, exista un mecanism adaptational destinat de a
produce un hormon de acti vitate biologica mai mare - triiodtironina.
TSH interactioneaza cu receptorii specifici de pe membrana tireocitelor,
stimuland prin intermediul mesagerilor secunzi intracelulari captarea ?i
oxidarea iodului, incorporarea acestuia in tireoglobuiina, proteiliza
tireoglobulinei i formarea hormonilortiroidieni ~T4 ?i T3 actiune stimulatoare
asupra secrepei hormonilor tiroidieni au alimentele proteice, temperatura
joasa, intunericul, gestatia, parturitia, iactatia; din contra - temperatura
inalta, lumina putemica inhiba activitatea tiroidiana.
Hormonii tiroidieni tetraiodtironina (T4) i triiodtironina (T3) circula in
sange in forma lcgata cu proteinele transportoarc - TBC1 (thyroxine binding
globulin) sau albumina; variatia formelor de transport modifica bilanful
hormonal. Astfel, in cazul in care TBG este crescuta, se marete ?i
concentratia de T4 total paralel cu concentratia normala de T4 liber (de ex., in
gestatic, la administrarea de hormoni estrogeni sau progestativi); daca
nivelul de TBG este diminuat, scade, de asemenea, concentratia de T4 total
in timp ce concentrajia de T4 liber este normala (in sindromul nefrotic, ciroza
hepatica).

Metabolismul pcriferic al hormonilor tiroidieni este efectuat de trei

enzime, care catalizeaza deiodinarea hormonilor tiroidieni in (esuturi.
Deiodinaza tip I este responsabila de deiodinarea T4 in T3; aceasta enzima
produce aproape in exclusivitate, T, circulant in sange. Deiodinaza tip II are
aceeai acpune $i este expresata in creier, hipofiza, {esutul adipos ?i in
placenta. Deoarece activitatea deiodinazei tip II sporejte o data cu
mic$orarea disponibilitapi de T4, se considers ca activitatea acestei enzime
reprezinta mecanismul homeostatic de menpnere a producpei de T } in
tesuturile periferice, inclusiv in placenta la gravidele cu hipotiroidism,
asigurand fatul cu cantitatea necesara de tiroxina nccesara pentru
organogeneza. Placenta cotine i deiodinaza tip III, care convertete T4 in T3,
iar T3 in T,.
Acfiunea biologica a hormonilor tiroidieni. Triiodtironina este honnonul
tiroidian primar, iar tetraiodtironina (tiroxina) servete in calitate de
precursor pentru sinteza de T3 prin deiodinare sub actiunea iodtironin deiodinazei. Conversia periferica a T4 in T3 servcpe la stabilizarea nivelului de
T, circulant. Nivelul seric de T4 joaca un rol suplimentar in homeostazia
hormonilor tiroidieini. In starile caracterizate prin concentratia joasa de T4 in
ser, din cauza deficientei de iod, sporepe activitatea iodtironin-deiodinazei in
creier, rezultand de aici amplificarea conversiei T4 in T, ?i compensarea
partiala a deficientei de hormon prin intcnsificarea activita{ii acestuia.
Interrelatiile T4-T, capata o importanja deosebita in perioada dezvoltarii
antenatale a creierului. Creierul este deosebit de bogat in tipul II de
iodtironin-deiodinaza. Intensificarea activitatii acestei enzime la animalele
hipotiroidiene in scopul mentinerii nivelului intracelular de Tj, sugereaza ca
interacfiunea T3 cu receptorii specifici nucleari este o etapa critica in
medierea acfiunii acestui hormon asupra creierului.
T3 este fixat de receptorii nucleari T3R cu o afinitate mai mare pentru T3
decat pentru T4, iar interactiunea hormonului cu receptorii initiaza cascada
de evenimente nucleare, din care rezulta amplificarea sau inhibitia expresiei
acelor gene, de care s-a fixat complexul T}-T3R.
-114Rolul hormonilortiroidieni matemali Indezvoltareacreierului fetal este
crucial. Studiile au demonstrat ca la embrionul uman cu hipotireoidism
transferal transplaccntar matemal-fetai asigura cca 25-50% din neccsitajilc
de T4 pentru dezvoltarea normals a fatului. Ca raspuns la scaderea
concentratiei de T4, se intensified activitatea tipului II de 5-deiodinaza in
creieral fetal, asigurand mentinerea nivelului normal sau aproape normal de
T4 in creier (dar nu $i in alte (esutun). Deoarece dupa na$tere dispare sursa
matemala de T4, acejti copii pot avea un nivel normal de dezvoltare
intelectuala doar la un tratament prompt, inccput chiar de la na$tere.
Hormonii tiroidieni poseda efecte metabolice, functional ?i morfogenetice.
Efectele metabolice constau in intensificarea proceselor oxidative,
sporirea consumului oxigenului in mu$chi, miocard, ficat, piele, sporirea
termogenezei (efectul calorigen) prin deccuplarea oxidarii i fosforilarii.
Hormonii tiroidieni intensified lipoliza i inhiba lipogeneza, activeaza sinteza
colcsterolului concomitent cu intensificarea utilizarii i eliminarii din organism
a acestuia. La fel ca ?i adrenalina, hormonii tiroidieni intensified
glicogenoliza, inhiba glicogenogeneza, contribuie la proteoliza $i

neoglucogeneza.
Hormonii tiroidieini activeaza sistemele simpatoadrenal i cardiovascular,
stimuleaza eritropoieza, secretia glandelor digestive ?i apetitul.
Efectele morfogenetice constau in dezvoltarea somatica, formarea SNC in
perioada embriogenezei i postnatala timpurie.
Estimarca funefiei glandei tiroide se efcctueaza prin explorarea funepei
bazale sau dinamice a tiroidei; captarea $i distributia intratiroidiana a iodului
radioactiv; efectele pcriferice ale hormonilor tiroidieni. Dozarea statica
include masurarea iodemiei sau ioduriei timp de 24 ore; analiza formelor
libere - T4 liber (normal 11-23 pmol la litru) ?i T3 liber (normal 3-8 pmol la
litxu). (Demenfionat ca in cazul prezen(ei anticorpilor anti- T3, se mdrcte
artificial valoarea T, liber). Pentru practica cotidiana este suficienta dozarea
T4 $i TSH. Din altc probe fac parte: tireoglobulina, care este dozata pentru
monitorizarea canceralui tiroidian i care este crescuta i in unele forme de
tiroidita, la fumatori, la gravide, la persoanele cu gu?a, in prezen|a
anticorpilor anti-TG $i scazuta in tireotoxicoze.
Calcitonina secretata de celulele C ale tiroidei poate fi dozata prin
determinarea atat a secre|iei bazale, cat $i a celei stimulate prin
administrarea pentagastrinei. Hipersecretia calcitoninei permite
diagnosticarea hiperplaziei celulelor C, a carcinoamelor tiroidiene medulare;
ea poate fi majorata in tiroidita cronica, insuficienta renala, in hipercalciemie,
hipergastrinemie.
Masurarea cheltuelilor totale de energie in conditii bazale (metabolismul
bazal) prin calorimetria indirecta este, de asemenea, un indiciu al secrejici
tiroidiene.
Teste dinamice. Administrarea intravenoasa a 200 pg de TRH
(Thyrotropin-Releasing- Hornone) genereaza secrejia de TSH maximum peste
30 minute. Testul cu TRH apreciaza reactivitatea tireotropului adenohipofizar,
care depinde de integritatea celulelor tireotrope, de nivelul hormonemiei excesul de hormoni tiroidieni endo- sau exogeni inhiba raspunsul tireotrop.
Raspunsul tireotrop permite diferen(ierea hipotiroidismului central hipofizar
(secundar) de cel periferic (primar). Lipsa raspunsului la TRH in perioada
tratamentului gu?ei sau a canceralui tiroidian cu hormoni tiroidieni atesta o
inhibitie fiziologica tireotropa.
Scintigrafia fi curbele de fixafie
Captarea iodului radioactiv de catre tiroida necesita o injeepe de iod
radioactiv (I131 sau ll!), seexprima in procente de iod captat in raport cu doza
totala administrata (normal - 20%
-115catre ora a 6,40% catre 24 ore) ?i reflecta secrejia hormonala bazala, care
este ridicata in caz . de hipertiroidism. Aceasta proba este contraindicata
gravidclor ?i copiilor, in supraincarcarea organismului cu iod (medicamente
iodate).
Scintigrafia izotopica ofera o imagine a giandei i se efectueaza cu
Tehnetiu 99, insa doar scintigrafia cu iod radioactiv corespunde imaginii
functionale a giandei. Astfel se poate studia aspectul functional al unui
nodul, care poate fi fierbinte in caz de hiperfixajie sau rece in caz dc
hipofixatie.
Dozarea autoanticorpilor anti-peroxidazici (anti-TRO) este informativa in

80% din cazuri de tireoidita Hashimoto, anticorpii antireceptori TSH (IgTS) $i

antitireoglobulinici (anti-TG) se depisteaza in 80% din cazuri de boala
Basedow. Totodata, 10% de subiec{ii normali poseda anti-TG i anti-TPO fara
patologie tiroidiana.
Hipertiroidismul
Hipcrtiroidismul cstc un sindrom de hipcrfuncpe tiroidiana cu excesul de
hormoni tiroidieni sau cu efecte tiroidiene exageratc (gradul avansat sc
nume$te tioreotoxicoza). Sc disting trei forme de hipertircoza: primara, prin
afcctiuni primare ale tiroidei (adenom hormonal secrctor), secundara, prin
afectiunea tireotropilor hipofizari (adenom hipofizar activ) i tertiara, prin
afectiunea celulelor neurosccretoare de TRH ale hipotalamusului.
Hipertiroidismul reprezinta o consecinta a hiperfiinctiei totale sau a unei
parti a giandei tiroide. Entitatca nozologica cca mai freeventa este boala
Basedow, care prezinta o hiperfiinctie tiroidiana autonoma de natura
autoimuna. Patogenia consta in stimularea excesiva de natura autoimuna a
tiroidei, independent de adenohipofiza de catre anticorpii anti-receptori
membranari (receptorii pentru TSH). Consecintele hiperstimularii tiroidiene
sunt hiperplazia parcnchimatoasa cu infiltrape limfocitara i efectele
periferice ale hipertiroidismului.
Tireotoxicoza artificiala i cea iatrogena poate fi indusa de consumul
excesiv de hormoni tiroidieni (deseori clandestin, in special, in scop de
slabire).
Hipertiroidismul de orice origine sc manifesta prin dcreglari neurologice i
psihice, metabolice, cardiovasculare.
Dereglarile metabolismului energetic in hipertiroidism se manifesta prin
decuplarea oxidarii i fosforilarii in mitocondrii, prin diminuarca sintezei de
ATP, creterea concentratiei de ADP i fosfor anorganic, intensificarea
energogenezei i calorigenezei, creterea metabolismului bazal.
Metabolismul glucidic sc caractcrizeaza prin activatia fosforilazei hepatice cu
intensificarea glicogenolizei, depletia ficatului de glicogen, intensificarea
utilizarii periferice a glucozei, activarea hexokinazei $i intensificarea
absorbtiei glucozei din
-116-

intestin, hiperglicemie. Activarea ciclului pentozofosforic de catre hormonii

tiroidieni conduce la sinteza de N ADPH. Totodata, se activizeaza i insulinaza
hepatica, degradarca accclcrata a insulinei ?i deficienta acestui hormon, fapt
ce stimuleaza secretia insulinei, care, fiind indelungata, poate epuiza
functional pancreasul endocrin. Dereglarea metabolismului proteic consta in
intensificarea catabolismului protcinelor, bilant negativ de azot, excrefia
intensa de azot, potasiu i fosfor cu urina, hiperazotemie pe scama azotului
rezidual, hiperaminoacidemie, atrofia muchilor striati, osteoporoza.
Dereglarea metabolismului lipidic se manifesto prin sensibilizarea fibrelor
simpatice din Jesutul adipos cu lipoliza intensa, accelerarea lipolizei in ficat,
inhibipa lipogcnezei din glucide, intensificarea cetogcnezei, hipcrcctoncmie,
cetonurie.

Manifestarile neurogene se traduc prin sporirea cxcitabilitatii SNC, a

sistemului vegetativ simpatic cu efectele specifice.
Manifestarile cardiovasculare constau in creterea concentratiei de betaadrcnoreceptori in cord i hipersensibilizarea organului la actiunile
adrenergice, in degradarea hormonilor tiroidieini cu formarca de produi
denumiti pseudocatecolamine. Actiunea cardiotropa a hormonilor tiroidieni
consta din suma actiunii cardiotrope pozitive i a efectelor mctabolicc in
miocard - intensificarea proceselor oxidative, dccuplarea oxidarii i
fosforilizarii, depletia rezervclor de glicogen i creatinfosfat, sporirea
continutului de acid lactic. In rezultat, survine hiperfunctia cardiaca tahicardia, creterea excitabilitapi, fibrilatia atriala, hipertrofia miocardului,
iar tahicardia in asociatie cu dereglarile metabolice conduce la
degenerescenfa miocardiocitelor (miocardiodistrofie), la insuficienta
circulatorie cardiogena.
In hipertiroidism sporete i tonusul artcriolelor cu hipertensiune arteriala.
Scmnele clinice cardinale ale hipertiroidismului sunt slabirea rapida
paradoxala concomitent cu apctitul pastrat sau chiar cu bulimie, slabirea
predominanta a muchilor proximali (de ex., m. quadriceps cu simptomul
taburetei - subiectul aezat pe scaun nu sc poate ridica in picioare),
miastenie; tahicardia in repaus cu ritmul sinuzal (100-130 pe minut), care se
agraveaza la efort, dispnee la efort, gu$a difiiza omogena cu implicarea
ambilor lobi tiroidieni, privire stralucitoare, simptomc palpebro-retractile retractia pleoapei superioare cu aparitia limbului comean de sus, asinergia
oculo-parpebrala la pri virea in
-117jos, concomitent cu marirea limbului comean de sus, clipire rara; exoftalmie
simpla (este prezenta in 85% din cazuri fara a fi specified pentm b. Bazedow;
in tiroidita Hashimoto incident simptomului este de 10%). Exoftalmia se
datoreaza unui edem al muchilor retrobulbari, care imping in afara globul
ocular, facand aparitia limbului comean de sus $i de jos.
Din alte simptome fac parte iritabilitatea, comportamentul instabil,
tremorul i gesturile stangace, oligohipomenoreea, osteoporoza, in special in
mcnopauza, astenia sexuala, impotenta i ginccomastia la barbati,
termofobia, setea. Este caracteristic mixedemul pretibial datorat infiltrajiei
edematioase i inflamatorie a gambei la nivelul crestei tibiale.
Hipotireoidismul
Hipotircoidismul este o stare caracterizata prin insuficienja hormonilor
tiroidieni i (sau) prin diminuarea efectelor tiroidiene. Hipotiroidismul poate fi
primar (defectc congenitale in sinteza hormonilor, afeefiuni primare ale
tiroidei, procese inflamatoare, autoimunc, tiroidcctomia, radioterapia,
carenta de iod), secundar (afectiuni hipofizare cu insuficienta tireotropinei)
sau tertiar (afeejiuni hipotalamice cu insuficienta TRH).
Hipotiroidismul la copii se traduce prin cretinism tiroidian, iar la adulti
prin mixedem.
Hipotiroidismul se manifesta prin dereglari ale metabolismului energetic
(diminuarea proceselor oxidative, scaderea metabolismului bazal), glucidic
(diminuarea activitatii fosforilazei cu acumularea de glicogen in ficat,
diminuarea activitatii hexokinazei cu dereglarea absortyiei glucidelor din

intestin, diminuarea oxidarii glucidelor cu deficitul de oxaloacetat, a ciclului

pcntozofosforic cu deficitul de N APH $i, in final, cu intensificarea
cetogenezei cu hipercetonemie, cetonurie, acidoza metabolica), Iipidic
(hipcrcolesterolemie $i ateromatoza), proteic (diminuarea anabolismului
proteic concomitent cu intensificarea catabolismului).
Mixedemul congenital sporadic are drept cauza hipo- aplazia glandei
tiroide i se manifesta prin subdezvoltarea somatica i psihica - cretinism
tireopriv, idiotism.
Cretinismul endemic este in relatie cu deficitul de iod in solul i apele
anumitelor regiuni geografice. Concomitent cu deficitul de iod, in patogenia
cretinismului endemic mai au importanta unele substante exogene cu
ac(iune
-118tireostatica - excrementele animalelor domestice, care contin substante
tireostatice, substantele sintetice - tioureea, tiouracilul, tiocianurile,
sulfanilamidele etc. Concentratia joasa a hormonilor tiroidieni in sange
conduce la hipersecretia TSH cu efectele specifice - hiperplazia tiroidci (gu$a,
actiunc goitrogena i strumogena).
Hipotiroidismul la adulfi. Insuficienta tiroidiana la adulti poatc fi o
consecinta a distructiei glandei tiroide, tiroidectomiei, medicamente, ce
inhiba func|ia sau proliferarea tiroidei, ingerarea iodului radioactiv, tiroidita
autoimuna, senescenta cu sclcroza tiroidiana, dereglarea congenitala a
hormonogenezei, utilizarea antitiroidienelor, afectiuni hipofizare cu deficienta
de TSH, afectiuni suprahipofizare cu deficienta de TRH. Hormonemia
tiroidiana redusa se poate intalni in dcnutritic, deficit congenital de TBG, in
prezenta anticorpilor antihormonali.
Hipotiroidismul primar este mai freevent de origine organica: congenitala
$i achiziponata - iatrogenic (iod radioactiv, tiroidectomie, radioterapie),
autoimuna (tireoidita Hashimoto), functionala congenitala, care se manifesta
in perioada adulta, in supraincarcarea organismului cu iod, antitiroidienele de
sinteza, litiul.
Patogenia manifestarilor hipotiroidismului tine de deficienta efectelor
hormonilor tiroidieni.
Manifestarile cutanate constau in infiltratia cutano-mucoasa, mixedem,
anasarca, piele uscata, rece mai ales in regiunca extremitatilor, edem dur cu
degete reci, figura umflata, edemapoasa, rotunjita, pleoape albe i
edematioase, buze violete cu pielea galbena, macroglosie, unghii
faramicioase, par rar, alopetie, depilatie axilara ?i pubiana, senzatie de frig i
hipotermie.
Manifestarile cardiovasculare sunt bradicardia, zgomotele cardiace surde,
cianozabuzelor, pericardita, megalocardia, microvoltajul cardiac i dereglarea
repolarizarii miocitelor, atcromele coronariene.
Dintre manifestarile respiratorii fac parte dispneea, hipoventilatia
alveolara, pleurezia.
Dereglarile neuropsihice se manifesta prin astenie intelectuala, reactii
intarziate, pierderea memoriei, somnolenta, micari lente, sedentarism,
indiferenta, pasivitate, depresie, psilioze halucinatorii, diminuarea
sexualitatii, parestezii, coma mixedematoasa cu hipotermie.
-119-

Dintre alte manifestari se inregistreaza crampe musculare, miopatie

hipertrofica (mioedem), constipapi, balonare abdominala, ileus paralitic,
ascita, mcnoragie, hiperprolactinemie i galactoree, extinderea eei turce?ti
din cauza hiperplaziei celulclor tireotrope.
In sange se depistcaza hipercolesterolemie, anemie microcitara,
normocitara i deseori macrocitara, in caz dc hipotiroidism pcrifcric (primar),
are loc sporirea concentratiei plasmatice de TSH (> 6 mU/L), diminuarea T4
sau valorii normale de T, dar cu diminuarea raportului T4/T3 (insuficienta
tiroidiana dc rczerva), iar in hipotiroidismul central (secundar) - reducerea
concomitenta a T4 i TSH. Testul cu TRH permite diferenperea
hipotiroidismului hipofizar de cel suprahipofizar: sccretia STH la
administrarea tiroliberinei denota hipotiroidism hipotalamic (terpar), iar lipsa
reacpei- hipotiroidism hipofizar (secundar).
Givjci simpla prezinta marirca in volum a corpului tiroidei fara de leziuni
inflamatorii sau degenerative i fara dereglari sccretorii. Etiologic, gu$ase
clasifica in congcnitala, cndemica, sporadica i experimentala.
Gua prin dereglari congenitale ale hormonogenezei este in relatie cu
absenta iodurilor, dcficitul incorporarii iodului in compupi organici, absenta
dehalogcnazci, anomalii ale tireoglobulinei.
Gua endemica afecteaza cel putin 10% din populatie din regiunea
deficitara de iod. (Se vorbete despre gua endemica doar in cazul in care
sunt afectafi cel putin 10% din populate). Aceste arealuri geograficenu sunt
obligatorii in regiunile muntoase. Factorii ctiologici sunt numcrop: aportul
zilnic de iod mai putin de 50 meg; goitrogeni naturali, care elibereaza
tiocianuri (brassica, manioca), malnutritia ?i poluanti, ereditatea, radiatia).
Gua sporadica ataca, in special, femeile adolescente, dezvoltarea fund
favorizata dc diferite etape ale viepi genitale.
Gua experimentala sc instaleaza in tiroidectomia par(iala, tratamentul
cu antitiroidiene de sinteza, iod, litiu, pierdcri urinare de proteine, ce leaga
hormonii tiroidieni (sindromul nefrotic).
Gua spontana sau cea experimentala, provocata de carenta de iod sau
prin administrarea antitiroidienelor de sinteza, reprezinta raspunsul hipofizei
la deficienta de hormoni tiroidieni prin stimularea retroreglatorie a secrepei
hormonului tireotrop. Acesta este un mecanism de compensare,
-120"
care consta in hiperplazia tiroidei sub actiunea tireotropului i permite men|
inerea eutiroidismului.
Dereglarea secrefiei tireocalcitoninei. Tireocalcitonina este secretata de
catre celulele C parafoliculare, care intra in componenta sistemului APUD.
Calcitonina are un efect antagonist cu cel al parathormonului - inhiba
osteoclatii, contribuind la transformarca in osteoblati, franeaza resorbtia
osului, are un efect calciuretic, intensified formarca de 1,25-dihidroxivitamina
D i absorbtia calciului din intestin.
30.4. Fiziopatologia gonadelor
30.4.1. Fiziopatologia testiculelor
La majoritatea speciilor animale toate aspectele reproductiei sunt
controlate de honnonii secretati de ovare $i testicule. Aceste funefii includ:
formarea genotipului sexual in perioada embriogenezei, formarca fenotipului

sexual in perioada postnatala, care include maturatia sexuala in perioada

pubertatiei, diferitc forme de comportament sexual tipic pentru fiecare sex,
atraefia sexuala i potenfa.
La om, steroizii gonadali sunt responsabili de diferenticrca fenotipica
sexuala, maturatia sexuala, libidou i potenta. Comportamentul sexual la om
include i identitatea de sex, perceperea eu-\u\ masculin sau feminin, rolul
comportamental conform sexului (sexul social sau identitatea sociala),
diferite procese prin care identitatea sexuala este demonstrata altor indivizi.
Se considera ca comportamentul sexual la om este mai complex decat la alte
specii $i ca identitatea sexuala este determinata in marc masura i de
factorii sociali i psihologici.
Dezvoltarea sexuala in ontogeneza. Embrionii de ambele sexc se dezvolta
intr-o maniera identica pana la apte saptamani de gestatie, dupa ce
dezvoltarea anatomica i psihologica diverge. Dezvoltarea sexuala normala a
embrionului depinde de trei procese succesive. Primul proces include
determinarea sexului genetic in momentul conceperii (XX sau X Y). Al doilea
proces include formarea sexului gonadal sub influenta informatiei codificate
in cromozomii sexuali - gonada initial indiferenta se diferentiaza in ovare sau
testicule. Procesul final include translatia sexului gonadal in sexul fenotipic.

-121Feminizarca tractului genital se produce in prezenta ovarelor sau in absenfa

gonadei masculine functionalc - in accstc conditii arc loc dezvoltarea ductului
mulerian - mugurele tractului genital feminin i inhibitia ductului volfian mugurelui tractului genital masculin, iar, in rczultat, se dezvolta fcnotipul
sexual feminin. Masculinizarea tractului urogenital i a genitaliilor exteme
masculine necesita testiculele functionalc i secretia a trei hormoni cu trei
actiuni succesive: hormonul antimulerian, testosteronul i
dihidrotestosteronul (metabolitul 5-rcdus al tcstosteronului). Hormonul
antimulerian sintetizatin testiculele fetale produce supresia ductului mulerian
i astfel previne dezvoltarea utcrului $i a trompelor uterine la barbati.
Testosteronul sintetizat de testicule circula in plasma i transforma ductul
volfian in epididim, canalul deferent ?i vcziculele scminale.
Dihidrotestosteronul, fonnat predominant in celulele-tinta din testosteron,
induce formarea urctrei masculine, prostatei i genitaliilor masculine exteme.
Dcreglarea oricarui din aceste trei procese poate cauza dezvoltarea
sexuala anormala, care genereaza dereglari ale sexului cromozomial,
gonadal sau fenotipic.
Rolul hormonilor sexuali in controlul libidoului $i potenfei la om
Din punct de vdere biologic, steroizii exercita doua tipuri de efecte
comportamentale: efecte organizationalc i activatoare. Efectul
organizational este exercitat de hormoni la etapa de organogeneza i consta
in modificarea dezvoltarii anatomice a crcierului in conformitate cu specia,
imprimand ireversibil anumite modele stereotipe de comportament, care,
tiind imprimate, se manifesta i in lipsa hormonilor sexuali. Efectele
activatoare constau in suscitarea anumitelor activitati sexuale discrete (de
ex., comportamentul copulativ) i necesita prezenta perpetua a steroizilor
pentru manifestarea deplina. Aceasta delimitare este conventionala. Astfel,

efectele organizationalc pot fi latente in absenta hormonilor sexuali, iar

efectele activatoare asociate pot persista i dupa castratie.
Libidoul sau dorinta sexuala este definit ca o necesitate biologica pentru
activitatea sexuala i reprezinta atractia sexuala instinctiva, exprimata tipic
prin cautare sexuala (vanatoarc sexuala). Intensitatea libidoului este
variabila la diferiti indivizi i chiar la unul $i acclai individ in diferitc perioade
de timp. Bazele psihologice ale libidoului sunt putin cunoscute. Dintre factorii
- 122determinant! fac parte activitatea sexuala in trecut i prezent, anturajul
psihosocial, reccptorii dopamincrgici ai creierului $i maduvei spinarii,
hormonii gonadali.
Potcnta este abilitatea de a efcctua un raport sexual complet. Ea include
la barbap reactia specified la excitanpi erogeni prin erectie pcniala suficienta
pentru penetratia vaginala, activitatea frictionala de durata optima $i
ejacularea. Aceste funepi sunt influentate de hormonii gonadali. Astfel, la
barbap, castratia prepubertala, inainte de sccrepa androgenelor, previne
dezvoltarea atraepei sexuale, in timp cc castratia barbatilor adulti produce
un declin al comportamentului sexual, insa doar ocazional un barbat castrat
poate fi capabil de copulatie timp de 2 ani dupa castrape. Tcrapia
substituitiva cu androgene a barbatilor hipogonadali restabilete rapid
atraepa sexuala. Faptul caadministrarca inhibitorilor ai'omatazei la masculii
maimu|elor castrate afecteaza atractia sexuala demonstreaza rolul crucial in
atractia sexuala a metabolitilor estrogenici ai testosteronului, dar nu a
testosteronului insu$i.
Evidenta rolulului androgenelor in rcglarea comportamentului sexual la
om este sprijinita i de dependent libidoului de concentratia serica a
testosteronului, insa aceasta este mai veridica la batrani, nu i la tineri.
Nivelul inalt de testosteron poate scurta perioada de latenta a erectiei
stimulate de factorii erogeni, la fel ca i perioada de refracteritate, iar
restabilirea nivelului de testosteron la barbapi hipogonadali restaureaza
interesul sexual, scurteaza latenta i refracteritateapostejaculatoare,
marete freeventa i magnitudinea erecpilor nocturne. Din contra, sistarea
terapiei cu testosteron la barbapi hipogonadali conduce la declinul libidoului
in 3-4 saptamani concomitent cu scaderea erecpilor spontane.
La femei, anihilarea secrepei ovariene prin ovariectomie sau in
menopauza naturala nu are un efect escnpal asupra activitapi sexuale.
Explicapa consta in faptul ca patemul sexual feminin, odata fixat in
ontogeneza, devine hormonal independent. Este posibil ca atraepa sexuala
la femei sa fie dependents de aceiap hoimoni, ca i la barbap, deci de
androgene. Deoarece ovariectomia nu influenteaza formarea androgenelor
adrenaliene, aceasta nu afecteaza nici atraepa sexuala. Din contra,
hipofizectomia sau adrenolectomia, concomitent cu sistarea secrepei
androgenelor la femeile castrate anterior, diminueaza dorinta sexuala. Se
- 123considera ca androgenclc adrenaliene la fcmei au efect direct asupra dorintei
sexuale sau actioneaza ca prohormoni pcntru sinteza in tesuturile
extraglandulare ale altor hormoni steroidieni, care pot mentine atractia
sexuala in lipsa hormoni lor ovaricni.
La barbatii castrati, in tesuturile extraglandulare din androgenele

adrenaliene, se formcaza cantitati considerabile de estrogene, dar foarte

mici cantitati de testosteron, care doar la unii barbati adulti castrati pot fi
suficienti pcntru a mentine libidoul i potenta.
Or, steroizii gonadali joaca un important rol in atractia sexuala la masculii
tuturor speciilor ?i controleaza atractia sexuala la fcmele i, posibil, la femei.
Identitatca sexuala i rolul comportamcntal sexual la om este
fundamental diferit la barbati i femei. Rolul comportamental sexual este
influcntatde factorii culturali i sociali, fapt cc rczulta din diferite activitap ale
ambelor sexe in diferite societati.
Rolul hormonilor sexuali in erectia peniala.
Erectia peniala este raspunsul final la multipli stimuli erogeni, psihogeni i
senzoriali din sursele imaginative, vizualc, auditive, olfactive, gustative,
tactile i din sursele rcflexogene genitale, care provoaca cascade de
fenomcnc neurologice i vasculare, ce conduc la tumescen^a penila i la o
rigiditate suficienta pentru pcnctratia vaginala.
Erectia este asociata cu modificarile esentiale psihologice i fizice, inclusiv
cu de$teptarea sexuala, tumesccnta tcsticulara, dilatarea bulbului urctral,
marirea glandei i dimensiunilor circulare ale penisului, hiperemia pielii mai
sus de epigastru, piept, fese, erectia mameloanclor, tahicardie,
hipertensiune, hiperventilatie, miolonic gcnerala. Modificarile locale penile
reprezinta o consecinta a vasodilatatiei parasimpatice sub actiunea
impulsurilor din SNC sau sunt rczultatul actiunii reflexe ca raspuns la
stimula{ia aferenta locala a nuclcclor parasimpatice sacralc. Sc considera ca
androgenclc moduleaza reactivitatea centrilor nervoi la actiunea stimulilor
erogeni. Datele noi atesta implicarea androgenclor gonadalc in modularca
erectiei penile prin intermediul reglarii locale a secrctici de NO (monooxidul
de azot este un viguros factor relaxant al musculaturii vaselor sanguine, ceca
ce produce hiperemie artcriala). Experimentele au demonstrat reducerea NOsintetazei (NOS) in tesuturile penile la castratie ?i restabilirea rezervelor de
NOS la
- 124substituirca androgenelor. Aceasta a respins dogma veche despre faptul ca
androgenele actioncaza doar prin modularea centrala a libidoului.
Datele despre influenta androgenelor asupra frecventei erectiei reflcxe,
non-crotice, de asemenea, sustin rolul actiunii pcrifericc ale androgenelor
la om. Studiilc reccnte pc obolani au demonstrat rolul dihidrotestosteronului
$i nu a testosteronului in modularea locala a caii NO-cGMP. Faptul ca
androgenele amplified tumescenta penila noctuma (NPT), dar nu i erectia ca
raspuns la stimulii erotici, sugereaza existenta cailor centrale androgensenzitive ?i androgen-insensitive pcntru controlul erectiei.
Erec|ia peniala este in relatie cu scaderea rezistentei in patul vascular al
penisului i creterea ulterioara a afluxului arterial, conducand la
supraumplerca cu sange a corpilor cavernoi. Creterea dramatica a afluxului
arterial penil de 25-60 ori conduce la tumescenta. Astfel, presiunea
intracorporala in stare flaccida a penisului este de 10-15 mm Hg, in faza
initiala a ciclului sexual presiunea intrapenila se modifica modest i ramane
la acest nivel pana la atingerca maximumului circumfcriniei i volumului
penisului. Cum numai penisul devine erect, presiunea in corpul penisului
create rapid pana la cca 90 mm Hg. Contractia muchilor perineali genereaza

creterea ulterioara a presiunii intrapenile mai sus de 120 mm Hg (presiune

suprasistolica), din care rezulta rigiditatea completa $i elevatia penisului mai
mult de 90 grade referitor la membrele inferioare. Dupa ejaculare i orgasm,
presiunea in corpul penil dcclina rapid, iar volumul revine la starea flaccida.
Androgenele serice pot juca un rol i in reglarea tumescen^ei penile
nocturne (nocturnal penile tumescence, NPT), care reprezinta erectia
spontana (cca 70% din rigiditatea totala), ce apare in faza paradoxala a
somnului. Fenomenul apare in 4-5 reprize pe noapte, cu intervalul de cca 90
min, iar fiecare episod dureaza cca 30-45 min; durata totala este de 90-180
min pe noapte (20-25% din durata totala a somnului). Numarul i durata
episoadclorscadecu varsta-de la 6,8-4 la 13 ani pana la 3,5-1,7 episoade la
70 ani, iar timpul total de tumescenta scade pana la 25% de cel de la 13 ani.
Majoritatea viselor asociate la episoadele de tumescenta penila au coloratura
erotica. Erectia la dctcptarc este ultimul episod de tumescenta, dar nu este
in relatie cu umplerea vezicei urinare.
- 125Administrarea substituitiva a androgcnelor restabilete TPN la barbatii
hipogonadali i la batrani. Antidepresantele i antihipcrtcnsivclc influcntcaza
TPN. Trazodonul, antidcprcsantul cu actiune complexa, inclusiv cu inhibitia
recaptarii serotoninei, prelunge?te durata TPN, iar amitriptilina
(antidepresant triciclic) i mianscrina reduce amplitudinea i durata TPN.
Promotia copulafiei prin testosteron pare a fi mediata de cre$terea
eliberarii dopaminei in aria mcdiala prcoptica, posibil prin sinteza de NO.
Rolul activarii dopaminergice in stimularea comportamentului sexual la om
este sustinuta de urmatorul fapt: administrarea apomorfinei, bromocriptinei
(agoniti ai dopaminei), provoaca erecfie penila spontana; utilizarea
precursorului dopaminei levodopa se asociaza cu creterea libidoului,
revenirca erecpei spontane sau a emisiilor nocturne la 20-30% din pacienti
cu boala Parkinson, tratati cu accst agent; utilizarea agenplor
antidopamincrgici provoaca scaderea libidoului i disfunctii erectile in 50%
din cazuri.
Ejacularea este controlata de inervatia simpatica a organelor genitale i
apare ca rezultat al activitatii arcului reflex spinal. Ejacularea consta din doua
procese succesive: emisia $i ejacularea propriu zisa. Emisia consta in
depozitarea lichidului seminal in uretra posterioara prin contractiile
simultane ale ampulei vas deferens, a veziculelor seminale i musculaturii
netede a prostatei. Ejacularea adevarala este expulsia lichidului seminal fluid
din uretra posterioara prin meatus.
Influcnta androgcnelor asupra actului de ejaculare consta in amplificarea
spematogenezei, secretiei seminale i prostatice, modificand astfel volumul
i compozitia ejaculatului.
Orgasmul. La geneza orgasmului contribuie elementele fiziologice i
psihogene. Stimulii aferenti gcncrati de actul sexual i transmit de la
organele genitale prin nervul pudendal indue elementele fiziologice:
contractia mu?chilor netezi ai accesoriilor organelor sexuale; senzafia
inevitabilitafii ejacularii, eliberarea presiunii in uretra posterioara, contractia
bulbului urctrci i pcrineului, contractii ritmice ale planeului pelvic, emisia
spermei $i ejacularea, reversia tensiunii sexuale i modificarilor fiziologice
generalizate. Neuronii senzoriali corticali percep accstc cvcnimente ca

placere. Factorii, ce influenteaza subiectiv senzatia de placere orgastica,

includ gradul
- 126excitatiei sexuale, noutatea activitatii sexuale, imaginea psihosexuala a
individului.
Detumescenta. In aceasta faza, penisul revine la starea flaccida.
Vasoconstrictia arteriolelor $i reversia evenimentelor in elemcntcle
contractile indeparteaza sangele de la corpii cavernoi i permit crc^terea
drenajului venos. Initial, viteza rcfluxului venos se marete de cca 10 ori.
ulterior atinge nivelul pretumescent. Activatia receptorilor adrcnergici penili
locali este cel mai important neuromecanism al detumescenjei. Interferenta
cu aceasta func^ie prin blocada alfa-1 receptorilor poate conduce la
priapism - erectie indelungata persisitenta timp de 12 - 24 $i mai multe ore.
Perioada refractara este perioada de timp dupa cjaculare, in care stimulii
erogeni nu pot provoca excitatie sexuala i erectie penila. Durata fazci
refractare depindc de varsta, starea fizica a individului, anturajul psihologic.
De mentionat ca viziunea traditionala desprc faptul ca orgasmul la barbati
este urmat de detumescenta ?i refracteritatc a fost demitizat, cel pufin
partial, de observatiile ca unii barbati sunt multiorgastici - au orgasme
repctate, fara detumescenta i refractaritatc.
Secrefia androgena, functia sexuala $i varsta la barbati
Concomitent cu varsta, reactivitatea sexuala la barbati scade,
manifestandu-se prin prelungirea timpului necesar pentru atingerea erectiei
totale la stimuli erogeni psihici i tactili. Faza platoului (excitarca sexuala
persistenta) este de asemcnea prelungita, iar mcn|inerea erecpei necesita
stimularea gcnitala continua. Orgasmul ?i senzatia inevitabilitatii ejacularii
devine mai putin intensa. Detumescenta survine mai rapid, iar perioada
refractara devine mai lunga. Volumul ejaculatului scade. Concomitent cu
varsta, in vascle penienc scade numarul de fibre nervoase, ce contin NOS
(NO-sintaza), scade raspunsul crectil la stimularea cu apomorfina, scade i
presiunea maxima intracavemoasa.
0 data cu varsta se diminueaza i concentratia in ser a testostcronului
biodisponibil, se reduce raportul dintre testosteron i estradiol (pe contul
scaderii androgcnelor i creterii estrogenelor), se marcte concentratia
globulinelor, ce leaga hormonii sexuati, fapt ce conduce la cre?terea fixarii
testosteronului circulant, scade clearance-ul i se reduce acumularea in
(esuturile reproductive a steroizilor activi 5-redui. De la varsta dc 40 i
- 127pana la 70 ani, concentratia testosteronului seric scade anual cu 1%. La
pcrsoanele hipogonadale are loc pierderea interesului sexual ?i activitatii
sexuale, scaderea volumului cmisiei scminale, diminuarea crectiei nocturne ?
i matinale, scaderea energiei i senzatiei de bunastare, iar administrarea
substituitiva a testosteronului conduce la amplificarea libidoului, a poten{ei
sexuale, la sporirea numarului ercctiilor nocturne, atestand faptul ca
deficienta severa de testosteron este cauza primara a disfuncfiilor sexuale in
cazurile de hipogonadism, inclusiv in disfunctiile erectile.
Hipogonadismul rcprezinta diminuarea functiilor cxercitate de gonade ?i
poarta caracter specific in functie de sex. Cauzele generale ale
hipogonadismului (masculin i feminin) sunt de ordin congenital (anomalii

cromozomiale, agenezia, disgenezia testiculelor) i de ordin dobandit

(procese patologice in hipotalamus, hipofiza, testicule).
Hipogonadismul masculin include hipofunctia cpitcliului germinativ,
conducand la sterilitate masculina sau la hiposecretia celulelor Leydig, ccea
ce, la randul sau, conduce la hipoandrogenie.
Hipogonadismul prepubertal se manifests prin retinerea dezvoltarii
sexuale somatice (subdezvoltarea organelor sexuale i organclor-ancxe, lipsa
caracterclor sexuale secundare) i a manifestarilorcomportamentului sexual
masculin (diminuarea sau lipsa libidoului, erectiilor). Ansamblul dc semne
intrunete sindromul de eunocoidism, caracterizat prin crcterea excesivain
lungime a oasclor membrelor, rctardarea osificarii cartilajelor,
microgenitalism, pilozitate scunda in zonele specific masculine,
subdezvoltarea musculara, adipozitate subcutana cu arhitectura feminina.
Hipogonadismul postpubertal conduce la involutia caracterelor sexuale
primare i secundare prin declinul progresiv al comportamentului sexual
masculin.
Hipogonadismul feminin (starea hipoovariana) sc caracterizeaza prin
dereglarea maturizarii foliculelor ovariene i (sau) a ovulatiei i dereglari ale
secretiei estrogenelor i progestinelor.
Hipoestrogenia se caracterizeaza prin retinerea pubertatiei,
subdezvoltarea (sau involutia) organelor sexuale exteme i anexelor, atrofia
endometriului, epiteliului vaginal, hiposecretia glandelor genitale, lipsa
proceselor ciclice hormonale i in organele sexuale, creterea excesivaa
-128oaselor membrelor i retardarea osificarii cartilajelor, sterilitatc. Lipscsc, dc
asemenea, caractcrele sexuale secundare - pilozitatea corpului cu patern
feminin, subdezvoltarca glandclor mamarc.
Hipergonadismul prepubertal se manifesto prin pubertatie precocc atat la
baieti, cat i la fctite, cu toate manifestarile specifice.
30.5. Fiziopatologia pancreasului endocrin
Pancreasul endocrin secreta doi hormoni in cantitati apreciabile $i cu
activitati fiziologice distincte - insulina $i glucagonul.
Insulina este sintetizata de celulele beta pancreatice. Expresia genei
insulinei in celulele beta pancreatice cste reglata de glucoza. Glucoza
rcglcaza sccrctia insulinei prin intermediul sistemului sensibil la glucoza ale
beta-celulelor. Glucoza stimuleaza transcriptia ?i stabilizeaza mARN al
insulinei, provoaca eliberarea acesteia din granulele sccrctoare ale betacelulelor. Sccrctia insulinei ?i C-peptidei este stimulata, in afarS de glucoza,
$i de aminoacizi (in special, de arginina ?i lizina), corpi cetonici ?i acizi grai
i sc cfectucaza prin exocitoza.
Perioada de injumatatire a insulinei in circulate este de cca 30 minute.
Ficatul retine cca 60% de insulina, iar in rinichi se filtreaza cca 40% de
insulina, care ilterior se reabsoarbe $i este degradata in epiteliocitele
canaliculelor proximale.
Insulina participa la reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor $i
proteinelor, transportul transmembranar al ionilor $i glucozei, replicatia $i
transcriptia nucleara, diferenjierea, proliferarea ?i transformarea celulelor.
Insulina i glucagonul, hormonul principal contrainsular mentin
homeostazia energetica a organismului - echilibrul dintre oferta de energie $i

necesitatile reale ale organismului, moduleaza metabolismul in cele doua

start ale organismului - digestie (absorbpa nutricnplor), care dureaza 10-15
ore din 24 ore), i inanifia (starea postabsorbponala), care dureaza respectiv
9-14 ore. Deoarece organismul consuma energie perpetuu, iar ingerarea este
discontinua, este important de a inmagazina surplusul de energie parvenit in
perioada digestiei (in ficat, tesutul adipos ?i mujehi) pentru a o utiliza ulterior
in perioada de inanijie. Astfel, regimul de stocare altemeaza cu regimul de
mobilizare a nutrienfilor.
Consumul celular al glucozei de catre celule se efectueaza cu concursul
canalelor transmembranare hidrofile - proteine transportoare (receptori) ai
glucozei prin intermediul a doua mecanisme: transportul activ dependent de
gradientul ionilor de sodiu $i difuzia facilitata. Respectiv, aceste doua
mecanisme de transport sunt efectuate de doua tipuri de receptori pentru
glucoza - receptorii dependent de ionii de sodiu (rinichi i intestin) ?i
receptorii difuziei facilitate (in restul organelor).
Receptorii difuziei facilitate sunt de cinci tipuri, insa doar receptorii din
mu$chii scheletici, miocard i adipocite (receptori de tip 4) sunt reglati de
insulina (aceste tesuturi se numesc insulindependente), in timp ce cclclalte
tipuri de receptori nu depind de insulina (De mentionat ca receptorii pentru
glucoza din celulele beta pancreatice, care participa la reglarea secrejiei
insulinei, sunt insulinindependcntc.). Receptorii insulinindependenti sunt
localizati atat pe membrana citoplasmatica, precum i in citoplasma.
Receptorii insulindependenti (de tip 4),
-129in lipsa insulinei, sunt localizati in exclusivitate in citoplasma, in componenfa
veziculelor citoplasmatice; stimularea celulelor cu insulina conduce la
translocarea veziculelor cu receptori spre membrana citoplasmatica $i
incorporarea in membrana, formand canale transmembranarc. In rezultat,
transportul transmembranar al glucozei in adipocite i miocite create de 3040 ori. La micorarea concentrapei insulinei, receptorii se desprind de
membrana citoplasmatica i revin in citoplasma.
Transducpa semnalului insulinic se efectueaza prin receptorul membranar,
care reprezinta o piruvatkinaza, prezenta aproape in toate tipurile de celule,
dar in special in hepatocite (cca 250.000 pe o celula), adipocite (cca 50.000
pe o celula). Interactiunea receptorilor cu insulina induce procesele de
transcrippe a genelor specifice metabolice: glucokinaza, gliceraldehiddehidrogenaza.
Principalii generatori de energie sunt glucidele i lipidele, mai pupn
important - proteinele si aminoacizii.
Metabo.'ismul decurge in func|ie de starea organismului. Astfel, in
perioada digestiei predomina procesele anabolice - inmagazinarea glucozei
in forma de glicogen (glicogenogeneza), scindarea glucozei pana la alfaglicerofosfat i acetil CoA, din care ulterior se sintetizeaza lipidele
(lipogeneza). In inanipe predomina glicogenoliza cu scindarea glucozei in
ciclul Krebs, pana la produsele finale si generarea de energie, lipoliza cu
eliberarea de acizi grasi si oxidarea completa a acestora, proteoliza cu
eliberarea de aminoacizi si sinteza glucozei (gluconeogeneza) Si utilizarea
ultcrioara a glucozei neoformatc. Altemarea starilor de digestie 51 inanipe
(cel putin de doua ori in 24 ore) modified diametral direepa metabolismului.

De menponat ca enzimele- cheie ale lanprrilor metabolice sunt controlate de

insulina, glucagon, adrenalina si cortizol.
Semnalele primare pentru reversarea proceselor metabolice in digestie si
inanitie sunt concentrapa glucozei in sange si modificarile echidirecponale
ale insulinei si contradirecponale ale glucagonului. Efectele acestor hormoni
sunt antagoniste: insulina activeaza glicogensintetaza Si inhiba
glicogenfosforilaza, in timp ce glucagonul inhiba glicogensintetaza si
activizeaza glicogenfosforilaza. Insulina inhiba neoglucogcneza stimulata de
glucagon, insa nu influenteaza neoglucogeneza bazala. Insulina stimuleaza
sinteza de glucozo-6-fosfat, iar glucagonul - defosforilarea glucozo-6fosfatului; insulina stimuleaza scindarea glucozei pana la piruvatj ulterior
sinteza acizilor grasi din acetil CoA, iar glucagonul inhiba aceasta cale
metabolica. 0 data cu cele menponate, insulina in mod direct inhiba secrepa
glucagonului. Insulina posedao aepune anticatabolica asupra proteinelor
(inhiba gluconeogeneza din proteine si aminoacizi) Si o aepune directa
anabolica - contribuie la transportul transmembranar al aminoaciziloriti
celula si stimuleaza sinteza de ARN si proteosintaze.
In hepatocite, glucoza patrunde prin receptorii pentru glucoza tip 2
independent de insulina. Procesele metabolice ale glucozei in hepatocite
includ formarea de glucozo-6-fosfat prin concursul glucokinazei (hexokinaza
IV), care ulterior poate fi supusa la trei procese: sinteza glicogenului, glicoliza
sau ciclul pentozofosforic. Acetil CoA format din glucoza este utilizat pentru
sinteza acizilor grasi.
Toate etapele metabolismului glucozei in hepatocite sunt reglate de
insulina la nivel pretranslaponal (sinteza mARN) sau posttranslaponal
(sinteza enzimelor respective). Din genele reglate de insulina fac parte:
glucokinaza si ATP-citratliaza hepatocitelor,
gliceroaldehiddehidrogenazaadipocitelor.
-130Efectele glucagonului asupra acestor procese sunt antagonists Efectul
metabolic sumar va depinde nu atat de concentrafia absoluta a hormonilor,
cat de raportul concentratiilor insulina/glucagon.
30.5.1. Insuficienfa insulinicd
Insuficienta insulinicS constituie veriga principals a patogeniei diabetului
zaharat insulindependent (DZID) sau diabetul tip I.
Diabetul zaharat tip I este in relate cu deficienta de insulinS consecutivS
reducerii populatiei de beta-celule pancreatice. Una din cauzele majore ale
DZID este inflamatia cu alterarea autoimunS a insulelor Langherhans
(insulitS) cu localizarea specifics excluzivS in insulele formate din celulele
beta, in timp ce in insulele formate din celule producente de glucagon
inflamatia Iipsete.
Deficitul de insulinS provoacS multiple dcreglSri metabolice cu leziuni
severe ale structurilor organismului.
Dereglarea sintezei de glicogcn $i lipide este manifestarca metabolicS
primordialS i esentialS a deficientei de insulinS. Acestea sunt in relatie cu
micorarea indiciului insulinS/glucagon. Consecinta este incapacitatea
ficatului $i muchilor de a sintetiza glicogen i a adipocitelor de a sintetiza
lipide din glucozS. In deficienta de insulinS, acestc organe, chiar i in
perioada digestivS absorbtionalS, funcfioneazS in regim de inanitie - cu

inhibitia proceselor anabolice glicogenogenetice i lipogenetice i cu

predominarea proceselor catabolice glicogenoliticc i lipolitice. Concomitent,
se intensifies i protcoliza cuneoglucogcnezS.
Toleranta redusS la glucozS i hiperglieemia, intensificarca catabolismului
proteic, hiperlipidemia, angiopatiile i sindromul renal sunt semnele clinice
cardinalc ale diabetului tip I.
Patogenia hiperglicemiei constS in faptul cS, in lipsa insulinei, receptorii
pentru glucoza insulinodependenti de tipul IV din miocite i adipocite se
retrag in citoplasmS, nu sunt expu$i pe membrana celularS, din care cauzS
glucoza nu poate fi asimilatS de aceste celule pentru sinteza glicogenului i
lipidelor. Toleranta redusS fatS de glucozS reflects incapacitatea celulelor de
a asimila glucidele. Aceasta se explicS prin faptul cS in deficitul de insulinS
glicogensintetaza ficatului rSmanc in stare fosforilatS inactivS, iar in plus
concentratia sporitS de glucagon stimuleazSproceselc dc glicogenolizS. Din
-131cauza starii inactive a enzimelor glicolitice i a piruvatdehidrogenazei este
inhibata transformarea glucozci in acetil CoA i, consecutiv, sinteza de acizi
gra$i (lipogeneza). La concentratii mici de insulina se activizeaza ?i
neoglucogeneza din aminoacizi i glicerol.
Glucagonul intensified procesele de proteoliza, rezultatul fiind hiperaminoacidemia, aminoaciduria, crcterea concentratiei ureei i amoniacului
in sange.
Patogenia hiperlipidemiei (predominant pe seama lipoproteinelor cu
densitate foarte mica i a acizilor gra$i neestcrificati) se explica prin faptul
ca, in lipsa insulinci, lipaza adipocitclor ramane fosforilata, inactiva, lipidele
alimentare nu sunt incorporate in adipocite, iar acizii gra?i ncsolicitati sunt
transformati in ficat in lipoproteinc cu densitate foarte mica. Creterea
conccnratiei in sange a acizilor grai neesterificati (hipcrlipidemie de
transport) este consecinta mobilizarii intense a lipidelor din {esutul adipos.
Hipercetonemia i cetonuria se datoretc concentratiei inaltc de acizi grai
in sange cu intcnsificarea beta-oxidarii i productiei abundente de acetil CoA,
care, in lipsa insulinci, nu se utilizeaza pcntru resinteza lipidelor, ci pentru
sinteza corpilor cctonici - acetona, acidul hidroxibutiric i acetilacetic.
Sindromul renal in hipoinsulinism consta din glucozurie, care se datorete
hipergliccmiei inaltc $i concentratiei mari de glucoza in filtratul glomemlar,
care depaete capacitatea functionala a glucokinazei epiteliului canalicular
(pragul fund de cca 180 mg/DL). Glucozuria antrencaza poliurie (diureza
osmotica), iar poliuria consecutiv polidipsia. Dezvoltarea microangiopatiei cu
nefropatie diabetica conduce la diminuarea progresiva a filtrapei
glomerulare, la creterea pcrmeabilitatii filtrului renal cu albuminurie.
Cetonuria este consecutiva hipercetonemiei.
Angiopatiile diabetice au in patogenie glicozilarea proteinelor- proces
propriu DZ1D, care consta in asocierea nefermentativa a glucozei la
aminogrupclc acizilor aminati cu formarea in pcretcle vascular a complecilor
din glucoza i proteine (cetoaminproteine). Glicozilarea modifica conformajia
moleculei de proteina, sarcina clectrica, modifica fimctia proteinelor,
blocheaza centml activ. Angiopatiile diabetice afecteaza atat vasele mici, cat
i cele mari.
Patogenia generala a angiopatiilor diabetice consta in glicozilarea

proteinelor i alterarea membranei bazale a vaselor, degradarea

componentilor
- 132
B
matricei intcrcelularc (colagcn, fibronectine, protcoglicane, integrine). In
suma, rezulta rcmodelarca cu ingroarea membranei bazale.
Macroangiopatia in forma de ateroscleroza cu afcctarca predominant;! a
intimei vasculare se observa in cord, creier, picioare. Succesiunea dc procese
include glicozilarea proteinelor, alterarea membranei bazale, cliberarea
citokinclor, activarea endotcliocitelor, miocitelor vasculare, fibrobla$tilor,
macrofagclor, infiltratia acestora cu lipoproteinc, formarea placilor
ateromatoase. Acest proces este favorizat de concentratia inalta in sange a
lipoproteinelor aterogene dc densitate foarte mica, caracteristica pentru
diabet. Alt mecanism patogenetic al macroangipatiilor diabetice consta in
glicozilarea $i alterarea colagenului $i elastinci din componenta peretelui
vascular, fapt ce modified proprietatile mecanice ale vaselor.
Microangiopatiile se intalnesc la cca V3 din pacientii cu diabet zaharat,
ataca predominant capilarele glomerularc cu rezolutia in glomeruloscleroza.
Componcntul de baza al peretelui capilar in glomerulii renali o constituic
membrana bazala, pe de o parte a careia sunt aranjate endoteliocitcle, iar pe
cea de a doua - podocitele. Capilarele glomerulului sunt suspnute de
mezangiul arboriform constituit din cclule mezangiale i matrice. in diabet
are loc glicozilarea proteinelor, care ingroa$a membrana bazala i in
intregime pcretelc vascular cu reducerea perfuziei glomerulului i vitezei de
filtrare, sporese permeabilitatea capilarelor glomerularc cu albuminurie,
hipcrtrofia matricei mezangiale, conducand la obturarea complcta a vaselor,
sclerozarea acestora - glomeruloscleroza. In regiunea tubilor renali are loc
fibroza tubulo-interstitiala. De mentionat ca angiopatiile diabetice sunt
apreciate ca o dereglare a proceselor reparative, orientate spre reparatia
leziunilor membranei bazale ?i mezangiului provocate de factorii patogeni ai
diabetului zaharat.
Din alte forme de microangiopatii fac parte i retinopatiile.
Diabetul zaharat poate conduce la come - cctoacidotica in insuficienta
absoluta a insulinci, hipcrosmolara in deficienta insulinica modcrata i
lactoacidotica in hipoxic, septiccmie, oc cardiogen (Supradozarea insulinei
se poate solda cu coma hipoglicemica.). Acidoza este i o consecinta a
hiperlactacidemiei produsa in rezultatul incapacita|ii ficatului de a resintetiza
glicogenul din acidul lactic format in diferite organe.
- 133Cauza primara a comei cetoacidotice este insuficien|a absolute a insulinei
(in sange nu se depisteaza nici insulina, nici C-peptida). Se manifests prin
hiperglicemie (20-30 mMol/L), glucozurie, acidoza metabolica decompensata
prin acumularea in sange a corpilor cetonici (concentratia poate sa creasca
de 200 ori pana la 2 mMol/DL), lactatului, piruvatului; pH este mai jos de 7,0,
survine deshidratarea cu deficitul total de apa pana la 10% i mic$orarea
lichidului intravascular cu 25-30%, hipovolemie policitemica,
hemoconcentratie, hipotensiune arteriala, insuficiente circulatorie.
Dereglarile perfuziei conduc la hiponutritia i hipoxia miocardului cu
insuficienta cardiaca. Dereglarile reologice ale sangelui pot conduce la

hipercoagulare.
Corecpa patogenetica a homeostaziei in coma cetoacidotica urmare$te
lichidarcadeficicntei de insulina, rehidratarea i resalinizarea organismului,
rcstabilirea echilibrului acido-bazic i a rezervelor de glicogen.
30.5.2. Insulinorezistenfa
Diabetul zaharat tipul II se caracterizeaza prin disfuncpa beta-celulelor
pancreatice i rezisten|a la insulina a majoritatii Jesuturilor-tinta periferice:
muchi scheletici, ficat, rinichi, (esutul adipos. Cercetarile genetice au
determinat ca la progenitura de la parintii cu diabet II se intalne^te primar
atat rezistenja la insulina, cat i disfuncpa beta-cclulcor.
Descori rczistcnta insulinica este sinonimizata cu incapacitatea depozitarii
glucozei la stimularea cu insulina masurata prin intermediul testului
hiperinsulincmic-cuglicemie (create toleranta la insulina, din care cauza
este marita i doza insulinei necesare pentru mentinerea euglicemiei).
Ulterior, atentia investigatorilor a fost concentrate asupra insulinorezistentei
organelor responsabile de captarea glucozei (mu?chi, (esutul adipos). In
afara de aceasta, se studiaza i lipoliza, i producpa de glucoza prin
glicogenoliza- procese ce sunt inhibate de insulina. Or, in insulinorezistenta
captarea glucozei este inhibata, iar lipoliza i productia endogena de glucoza
scapa de sub controlul insulinei.
Pe langa mu?chi i ficat, tesutul adipos este a treia arie metabolica de
actiune a insulinei. O implicate majora in metabolismul glucidic constituie
reglarea de catre insulina a lipolizei i delivrarii in circula(ie a glicerolului i
acizilor grai liberi (AGL). Glicerolul rcprezinta o sursa pentm sinteza
endogena
- 134-

r
de glucoza, iar concentratia sporita de AGL contribuie la dezvoltarea
insulinorezistenfei muchilor. Or, din rezistenta tesutului adipos la actiunea
antilipolitica a insulinei rezulta eliberarea in exces a AGL i glicerolului,
influentand nefavorabil homeostazia glucozei.
In insulinorezistenta (la pcrsoanelc cu diabet II) create considerabil doza
de insulina exogena, care stimuleaza captarea glucozei de catre (esuturi i
inhiba producjia de glucoza endogena.
Lipoliza cste cel mai sensibil proces la insulina: la persoanele cu diabetul II

doza de insulina, care inhiba lipoliza, este de 2-3 ori mai mare decat la
persoanele sanatoase. Aceasta indica faptul ca tesutul adipos este la fel de
sensibil faja de insulina, ca i muchii sau ficatul.
Or, irul de procese aranjate in ordine descrescanda a sensibilitapi lor fata
de insulina este urmatorul: lipoliza - produc|ia endogena de glucoza captarea glucozei.
Patogenia insulinorezistenfei
Insulinorezistenta reflecta defectul actiunii insulinei predominant in
mu$chii scheletici ?i ficat,
Cauzcle majore ale insulinorezistentei mu$chilor in stadiul prediabetic
sunt: predispozitia genetica, obezitatea i hipoactivitatea fizica.
In insulinorezistenta i diabetul II au fost relevate defecte in lantul
semnalizarii insulinice. La nivel celular semnalizarea insulinica incepe cu
fixarea insulinei pe receptorii celulari specifici, ceca ce stimuleaza
autofosforilarea subunitapi intracelulare a receptorului. Reducerea
autoactivarii receptorilor insulinici de pe miocite i adipocite a fost depistata
la paciienjii cu diabetul II. S-a demonstrat ca obezitatea este factorul major,
ce contribuie la instalarea activitatii reduse a receptorilor insulinici, fapt ce
sugereaza concluzia ca reducerea activitatii kinazice a receptorilor este
secundara i consecutiva obezitatii, hiperinsulinemiei i hiperglicemiei.
Exista date convingatoare despre caracterul creditar al diabetului II.
Genele-candidati sunt: gena ce cloneaza receptorii insulinici, subunitatea
intracelulara, proteinkinazele, glucokinaza hepatica, glicogensintaza,
proteinfosfataza.
Obezitatea i lipsa exercitiilor fizice sunt factorii majori ce contribuie la
dezvoltarea insulinorezistentei. S-a stabilit ca exercijiile fizice sporesc

- 135sensibilitatca la insulina, independent de reducerea masei corporale i

modificarile in compozitia corpului. Astfcl, la copiii de la parinti cu diabetul II
antrenamentul fizic timp de 6 saptamani activizeaza captarea glucozei i
sinteza glicogcnului, ca urmare a creterii sensibilitatii la insulina.
AGL derivati din adipocitc sunt implicati in patogenia insulinorezistcnfei. in
insulinorezistenja scade efectul antilipolitic al insulinei, care, concomitent cu
activarea sistcmului simpatic, provoaca eliberarea AGL in sange. AGL
contracareaza efectele insulinei prin inhibitia captarii i oxidarii glucozei in
muchii scheletici i creterii producpei de acctil-CoA.
in patogenia insulinorezistcntci arc importanta ?i leptina - hormon derivat
din adipocitc. Leptina reduce masa corporala prin rcccptorii specifici
hipotalamici, ce regleaza cheltuielile energetice ale organismului i senzatia
de satietate. Sccrctia leptinei este in rclatie cu masa adipozitatilor. Deficienta
leptinei sau defectul receptorilor provoaca la rozatoare obezitate,
hiperinsulincmic i hiperglieemie. La om, mutatiile in sistemul lcptinareceptori sunt extrem de rare.
-13631.
Fiziopatologia sistemului sanguin
Prof. univ. P. Cazacu
31.1. Modificarile volumului total al sdngelui

31.1.1.
Normovolemiile
31.1.2.
Hipervolemiile
31.1.3.
Hipovolemiile
31.1.4.
Hemoragia
31.2. Procese patologice tipice $i schimbarile reactive In sistemul eritrocitar
31.2.1.
Modificarile cantitalive in sistemul eritrocitar
3/. 2. /. /. Eritrocitoze/e
31.2.1.2.
Anemiile
31.3. Procese patologice tipice $i schimbarile reactive In sistemul leucocitar
31.3.1.
Modificarile calitative ale leucocitelor
31.3.2.
Modificarile cantitative ale leucocitelor
31.3.2.1.
Leucocitozele
31.3.2.2.
Leucopeniile
31.3.2.3.
Hemoblastozele
31.3.2.4.
Leucozele
31.3.2.4.1.
Etiologia leucozelor ca si a a I tor tumori este
multilateral studiata, dar defmitiv nu e elucidata
31.3.2.4.2.
Patogenia leucozelor
31.3.2.5.
Limfoamele
31.4 Procese patologice tipice i schimbarile reactive in sistemul trombocitar
31.4.1.
Trombocitozele
31.4.2.
Trombocitopeniile
31.4.3.
Trombocitopatiile
- 137Sangele, ca un component structural al organismului, reprezinta un sistem
integral complicat, rezultatul final al funcponarii caruia e realizarea
principalelor procese fiziologice - nutrifia, respiratia, secre(iaiexcrefitn
Sangele reprezinta un tesut lichid circulant, constituit din compartimenffll
solid (elementele figurate ale sangelui - eritrocitele, leucocitele,
trombocitele) i cel lichid (plasma), substante organice i anorganice.
Datorita faptului ca in sangele periferic sunt prezenti anticorpi, antitoxine,
material plastic i energetic, hormoni $i substance biologice actMU precum i
datorita propricta|ii fagocitare a leucocitelor, sangele realizead] i funcpa de
protecjie i de integrare a organismului pe calea umoralM Sangele, realizand
multitudinea de funcpi, reprezinta unul dincelemii importante tesuturi, ce
asigura mentinerea homcostaziei organismului.
Prin uiTnare, cunoa$terea proceselor patologice tipice i a schimbariM
reactive (calitative i cantitative), aparute in organele hematopoicticejim
sangele periferic, precum $i studierea patogeniei acestor procese 9
modificari, in mare masura, contribuie la stabilirca diagnosticului corectfi
efectuarea tratamentului rational nu numai al bolilor sistemului sanguin, dar
i al altor maladii.
31.1.
Modificarile volumului sttngelui circulant
Volumul total de sange la omul sanatos constituie la barbafi aproximaw 55,5 litri, la femei -4 litri (7-8% din masa corporala). In circulate sea
aproximativ 3,5-4 litri (sangecirculant) $i circa 1,5 litri estedepozitatM ficat,
plamani, vasele organelor cavitatii peritoniale (sange depo:itat)M diverse
stari patologice, volumul sangelui circulant poate fi normal, maritsa*
mic^orat.

Raportul dintre volumul elementelor figurate ale sangelui $i volunat

plasmei este denumit hematocrit, care labarbati este egal aproximativ ca
48%, iar la femei - cu 42%. in functie de corelatia dintre volumul elementelor
figurate ale sangelui i cu cel al plasmei, se disting diverse forme patologice
tipice ale volumului total al sangelui.
Creterea sau scaderea volumului total al sangelui circulant sunt, respecid
desemnate ca hipervolemii i hipovolemii.
-138Cre$tcrea sau micorarea volumului sangelui circulant se poate produce:
a)
concomitent pe seama numarului de elemente figurate ?i a
volumului plasmei. In asemenea circumstante e vorba de hiper- sau
hipovolemie simplex;
b)
numai pe seama elementelor figurate (hipervolemiepolicitemica
sau hipovolemie oligocitemica)',
c)
numai pe seama plasmei (hipervolemie oligocitemica sau
hipovolemie policitemica).
Starile in care nu se constata modificarea volumului sangelui circulant,
dar se micoreaza sau se mare$te numarul de elemente figurate, sunt
denumite respectiv normovolemie oligocitemica $i
"normovolemiepolicitemica
31.1.1.
Normovolemiile
Normovolemia oligocitemica - este o stare caracterizata prin valori
normale ale volumului sangelui circulant, concomitent cu hematocritul,
scazut mai jos de 36% $i cu micorarea numarului de elemente figurate (in
special, al eritrocitelor).
Cauzele normovolemiei oligocitemice sunt: deprimarea eritrocitopoiezei,
liza exagerata a hematiilor sau pierderea acestora aparuta ca rezultat al
sangerarilor.
Manifestdrile normovolemiei oligocitemice sunt determinate de actiunea
factorului nociv, care a provocat micorarea numarului de hematii. De
exemplu, normovolemia oligocitemica se instaleaza in faza de compensare
hidrica a hemoragiei, volumul sangelui circulant fiind compensat pe seama
deplasarii lichidului interstitial in compartimcntul plasmatic, ceea ce, la
randul ei,conditioneaza mic^orarea vascozitatii sangelui. Uneori,
concomitent, se poate constata i mic$orarea numarului de leucocite, ce
conduce la diminuarea rczisten(ei organismului, sau de trombocite cu
soldarea hipocoagulabilitatii i cu aparitia sindromului hemoragic.
Normovolemia policitemica este o stare caracterizata prin valoarea
normala a volumului sangelui circulant, concomitent cu creterea numarului
de elemente figurate, ce conduce la marirea hematocritului in proporfie de
mai mult de 48%.
Cauzele. De regula, normovolemia policitemica poate sa apara in urma
transfuziei masei eritrocitare, leucocitare sau trombocitare.
- 139Manifestarile. Se caracterizeaza prin cre$terea vascozitatii sangelui,
conducand la mic?orarca vitezci curentului sanguin, mai cu seama in vascle
microcirculatorii cu diminuarca intcnsitatii schimbului transcapilar al
substantelor nutritive.
31.1.2.
Hipervolemiile

Hipervolemia normocitemica (pletora simpla) - stare caractcrizata prin

marirea volumului sangelui circulant, asociata cu valori normale ale
hematocritului.
Cauzele. De regula, poate sa apara pe o perioada de timp foartc scurta, in
cazul in care se transfuzeaza neargumentat un volum mare de sange sau
apare ca o reactie de compensare, de excmplu, la cfectuarea unui cfort fizic
intens i indelungat.
Manifestarile. Se caracterizeaza printr-o intensa ieire in patul vascular al
sangelui depozitat. In experiment a fost demonstrat faptul ca marirea
volumului total de sange cu 50 - 70% este uor suportata de animale, iar in
cazul in care aceasta hipervolemie depaete 150 - 200%, ea poate conduce
la aparitia diversclor complicatii: dccompensarea circulatiei sistemice,
modificari reologice ale sangelui indeosebi in vascle microcirculatorii, cu
asocierea hipcrcuagulabilitatii, iar in unelc circumstan|e se poate so Ida i cu
urmari mai severe - extravazarea lichidului in cavitatea abdominala, pleurala,
perccardiaca, formarea de microtrombi etc.
Hipervolemia oligocitemica (pletora hidremica) - stare caracterizata prin
crcterea volumului sangelui circulant pc scama volumului plasmei,
hcmatocrutul fiind scazut.
Cauzele. Hipervolemia oligocitemica apare in urma rctinerii apeiin patul
vasular, fie ca rezultat al maririi concentatiei adiuretinei sau cauzata de
perturbari ale functiei rinichilor insotite de repnerea apei in organism. In
unele cazuri, poate sa apara ca rezultat al aportului marit dc lichide in
organism (administrarea neargumentata, in cantitati excesive, a plasmei,
constituientilor plasmei etc.), sau in urma tulburarii metabolismului hidric
insotit de hidremie.
Manifestarile. In experiment, reproducerea pletorei hidremice artificiale a
demonstrat ca administrarea intravenoasa rapida a solutici izotonice de
-140NaCl se poate solda cu fenomene de tulburari generale ale circulatiei
sanguine, cu staza in mica circulate, hemoragii in diferite organe etc.
Hipcrvolemia oligocitemica trebuie sa fie deosebita de diversele forme de
hidremii, a caror particularitate consta doar in diminuarea riziduului mineral,
fara o cretcre a volumului tolal al sangelui.
Hipervolemia policitemica - stare caracterizata prin creterea volumului
sangelui circulant, in special, pe seama maririi numarului de elemente
figurate ale sangelui, conducand la marirca hematocritului mai mult de 48%.
Cauzele. Hipervolemia policitemica poate sa apara ca o reactie de
compensarc aparuta in urma hipoxici cronice i caracterizata printr-o
intensificare reactiva a hematopoiezei cu o diabaza pronuntata a hematiilor
in sangele pcriferic. O atare hipervolcmie se constata in toate maladiile, la
baza carora sta insuficienta de oxigen, de exemplu, in bolile cronice ale
aparatului respirator, in insuficienta cardiaca, insuficienta circulatorie
cronica, vicii cardiacc etc.
Hipervolemia policitemica primara, de exemplu, in boala Waquez-Osler,
este determinata de hiperplazia predominanta a serici critrocitare cu o
proliferare pronuntata a tuturor clcmentelor figurate ale sangelui, formate i
maturizate in maduva roie a oaselor. in sangele periferic se constata
concomitent marirea cantitajii de hemoglobina, creterea numarului de

eritrocite, leucocite granulate i trombocite.

Manifestarile. Hipervolemia policitemica se caracterizeaza prin
hiperfunctia cordului ?i creterea debitului cardiac ?i a presiunii arteriale, prin
creterea vascozitatii sangelui i micorarca vitezei torentului sanguin.
Uneori se poate constata i o intensa adeziunc i agregare plachetara cu
formarea de microtrombi, mai cu seama in vasele microcirculatorii cu
declanarea coagularii intravasculare diseminate. Vezi i Eritremia.
31.1.3.
Hipovolemiile
Hipovolemia normocitemica (simpla) - stare caracterizata prin scaderea
volumului sangelui circulant, raportul dintre eritrocite $i plasma fiind normal.
Cauzele. Hipovolemia normocitemica apare in primele ore dupa o
hemoragie acuta, cauzata de lezarca vaselor, de exemplu, in ulcerul gastric,
-141in tuberculoza pulmonara activa, sau poate sa apara in urma traumelor
raecanice asociate cu lezari de vase mari sanguine. Hipovolemia
normocitemica poate sa apara ?i ca rezultat al depozitarii unei cantitati mari
de sange in ficat, splina, plexul subpapilar, conducand la micorarea
volumului sangelui circulant fara schimbarea valorii hematocritului (de
exemplu, in ocul traumatic, colaps etc.). Manifestable vor depinde de
caracterul cauzei, care a provocat hemoragia.
Hipovolemia oligocitemica - stare caracterizata prin scaderea volumului
sangelui circulant, in special, pe seama micorarii numarului de eritrocitc.
Hematocritul este scazut mai jos de 36%.
Cauzele. Hipovolemia oligocitemica poate sa apara in urma hemoragiei
acute, mai cu seama, in fazele in care mecanismele de compensare sunt inca
insuficiente. Aceasta se explica prin faptul ca in asemenea condi{ii volumul
sangelui pierdut nu poate fi substituit fie pe seama afluxului de sange din
dcpozitele sanguine, fie pe seama deplasarii lichidului tisular in vase. Poate
sa apara i ca rezultat al reprimarii eritrocitopoiezei (de exemplu, in anemiile
hipo- ?i aregeneratoare), sau in urmahemolizei patologice.
Hipovolemia policitemica (anhidremie) - stare caracterizata prin
micorarea volumului sangelui circulant, in special, pe seama volumului de
plasma, cu hematocritul marit i cu o cre$tere pronuntata a vascozitatii
sangelui.
Cauzele. De regula, hipovolemia policitemica se constata in maladiile, la
baza carora sta deshidratarea organismului (de exemplu, in dizenterie,
holera, plasmoree, diaree, suprainealzire, voma incoercibila la gravide etc.).
31.2.
Procesele patologice tipice $i schimbarile reactive in sistemul
eritrocitar
31.2.1.
Dereglarile proceselor de diferenfiere fi proliferare a seriei
eritroblastice
Echilibrul eritrocitar nemodificat este mentinut de doua procese
antagoniste eritrocitopoieza i eritrodiereza - procese reglate in mod normal
printr-un mecanism reglator, in care eritropoietinei ii revine rolul primordial.
Hematopoieza - proccs de formare ?i maturizare a elementelor figurate
ale sangelui. Hematopoieza are loc in organele hematopoietice: maduva
roie a oaselor, splina, timus ?i
-142nodulii limfatici. in maduva osoasa, celula stem pluripotenta (CSP) se

diferentiaza ?n doua ditrecjii: celule formatoare de colonii ale mielopoiezei

(CFC-GEMM) i celulele formatoare de colonii ale limfopoiezei (CFC-Li B i T).
Celulele pluripotente ale mielopoiezei (CFC-GEMM), in rezultatul diviziunii
celulare, formeaza colonii de celule predecesoare ale granulocitelor $i
monocitelor (CFC-GM), colonii granulocitare (CFC-G), monocitare (CFC-M),
megacariocitare (CFC-Meg), precum i celule hematopoietice orientate in
directia formarii de colonii a eretrocitelor burst (CFC-EBbursf), din care
rezulta coloniile de eritrocite eritropoietin-sensibile (CFC-Epo).
Eritrocitopoieza - proces de formare $i maturizare a eritrocitelor
(hematiilor).
Se deosebesc urmatoarele procese i etape succesive ale
eritrocitopoiezei.
Diferenfierea - proces hematopoietic, caracterizat prin etape
morfofunctionale, care realizeaza transformarea celulei medulare
nediferentiate In element eritropoietic.
Etapele de diferentiere a eritrocitelor sunt urmatoarele: celula stem
pluripotenta (CSP)
-----> celula pluripotenta a mielopoiezei (CFC-GEMM) >-celula formatoare de
colonii eritrocitare bursf (CFC-EBburst)
> celula medulara unipotenta
eritropoietinsensibila (CFC-Epo)
> proeritroblastul.
Multiplicarea (proliferarea) - proces hematopoietic efectuat prin mitoza i
prin intermediul caruia se realizeaza sporirea numarului de elemente
hematopoietice.
Etapele proliferarii: proeritroblast (1 ciclu mitotic) > eritroblast bazofil (2
cicluri mitotice) > eritroblast policromatofil (1 ciclu mitotic).
Maturizarea (matura(ia) - totalitatea de prosece morfologice, funcfionalc
$i biochimice, pe care le sufera eritroblastul pentru a se transforma In
eritrocit matur.
Etapele de maturatie: eritroblast bazofil>eritroblast policromatofil >
eritroblast oxifil-------------> reticulocit medular > reticulocit sanguin
>
eritrocit.
Eliberarea (diabaza) - proces fiziologic hematopoietic caracterizat prin
eliberarea reticulocitelor din organul medular In circulatia sanguina.
Importanta acestor 4 procese ale eritrocitopoiezei nu este egala pe
Intregul ei parcurs. In etapele inipale predomina procesele de diferentiere.
Proliferarea se opre$te In etapa denumita conventional eritroblast
policromatofil. Maturatia Incepe in proeritroblast, dar continua in reticulocit
Inca 2 zile dupa diabaza.
Reglarea eritrocitopoiezei. Eritrocitopoieza este reglata printr-un dublu
mecanism de conexiune inversa (feedback), precum i prin diverse
mecanisme, actualmente, pu(in studiatc.
S-a demonstrat faptul ca eritrocitopoieza poate fi stimulata sau inhibata In
functie de necesita(ile de oxigen ale tesuturilor. Aceasta reglare se
realizeaza, pe de o parte, prin actiunea eritropoietinei, iar pe de alta parte,
printr-un ansamblu de factori stimulatori sau inhibitori i de o mare
diversitate de receptori specifici lor, ala$a}i pe meinbrana celulelor tinta
tespective ale eritrocitopoiezei. De exemplu: factorii reglatori sunt
citochinele, care actioneaza prin structura lor specified, iaruneori prin

cooperarea cu alti factori. Factorii reglatori actioneaza prin iegarea de

receptori specifici, printr-o multime de rcactuii biochimice, care, in starlit, se
termina cu activarea reglatorului intracelular - protein-kinaza C. Aceasta
activeaza genele, care produc un ARN $i proteinele necesare iniperii fazei S a
ciclului celular, a diferentierci celulare sau orice alt proces comandat de
factorul reglator. Numarul acestor factori reglatori este mare ?i In continua
credere. Dintre aceti factori fac parte: eritropoietina, factoml stimulator al
celulei stem, factorul
- 143stimulator al coloniilor granulomonocitarc, factorul stimulator al coloniilor
granulocitare i a) coloniilor monocitare etc.
Producerea eritropoietinei este declan ^ata de hipoxia celulara a
aparatului juxtaglomerular, de hipoxia ficatului ?i splinei. Unii autori admit cS
hipoxia ar activa o enzimS proteolitica tisularS, care, la randul sSu,
arreactiona asupra eritropoietinogenului plasmatic, determinand formarea
eritropoietinei active. O altS ipotczS prcsupune ca hipoxia ar impiedica
formarea unui factor eritropoietininhibitor, in absenta caruia eritropoietina
ramane activa.
Secretia eritropoietinei depinde atat de presiunea partiala a oxigenului in
tesuturi, cat i de corelatia dintre aport i consum al oxigenului la acest nivel.
Aportul este determinat de masa eritrocitara activa, iar ea, la randul ei,
determina echilibrul dintre procesul de producere (eritrocitopoieza) i cel de
distrugere a eritrocitelor (eritrodiereza).
Eritrocitopoieza in mSduva ro?ie a oaselor include 4 procese
morfofiziologicc succesive in timp. Acestea sunt diferen/ienea, multiplicarea
(proliferanea), maturizarea (maturafia) si eliberam (diabaza) hcmatiilor din
maduva osoasa in sangele periferic.
Aceste procese sunt delimitate numai din punct de vedere didactic, in
realitate, ele se desfa$oara concomitent i se completeaza reciproc.
Este foartc dificil a determina dacS actiunea unui agent patogen se
exercitS asupra procesului de diferentiere sau asupra multiplicSrii
elementelor seriei roii. In ambele cazuri, rezultatul este acelai: apare
hiperplazia sau hipoplazia acestei serii celulare din maduva osoasa.
A. Hiperplazia rcprezinta intensificareadiviziunii celulare cu marirca
numamlui decelulein tesutul respectiv. Hiperplazia in maduva osoasa se
manifesto prin procese hiperproliferative primarc $i procese
hiperproliferative secundare.
1. Procesele hiperproliferativeprimare sunt determinate de leziuni primare
la nivelul celulei medulare a mielopoiezei, caracterizate prin intensificarea
diviziunii celulare cu marirea numarului de celule nediferentiate ale seriei
eritroblastice sau celei mieloblastice. De regula procesele hiperproliferative
primare, aparute la nivelul seriei eritroblastice, constituie veriga
patogenetica principals a policitemiei adevarate.
2. Procesele hiperproliferative secundare mai freevent apar ca rezultat al
hipcrsecrejiei de eritropoietina, de?i pot fi i de origine neurogena i
endocrina.
Hipersecretia eritropoietinei cu intensificarea eritrocitopoiezei i instalarea
eritrocitozei secundare absolute are la baza sa urmatoarele mecanisme:
a) aportulscdzut de oxigen (de ex., in insuficicnfa cronica a aparatului

respirator, fibroze pulmonare, emfizem pulmonar, tuberculoza pulmonara,

pleurezia bi laterals etc., fapt ce determinS intensificarea eritrocitopoiezei cu
instalarea eritrocitozei secundare absolute;
b) insuficienta de transport al oxigenului de la plamani la fesuturi (de ex.,
in stenoza arterei pulmonare, insuficienja cardiacs, in special, a ventriculului
drept, in afectiuni insojite de scSderea cantitStii de hemoglobins circulantS
etc.);
c) dereglarea utilizarii oxigenului la nivelul fesuturilor (de ex., in
intoxicafia cronica cu oxid de carbon, cu sSruri de cobalt etc.).
Din ccle relatate rezulta cS procesul hiperproliferativ poate fi atestat ca
proces primar (de ex., in eritromieloze, eritremii), precum $i ca proces
hiperproliferativ secundar (de ex.,in sindroamele determinate de o
hipersccretie a eritropoietinei.
-144B. Hipoplazia In maduva osoasa reprezinta diminuarea capacitatii dc
difcrcntiere a tesutului medular cu rcducerea populafiei celularc i functici
proliferative. Hipoplazia poate aparea In cadrul unor afectiuni ale maduvei
osoase prin mai multe mecanisme:
1. Prin inlocuirea tesutului medular normal:
a) cu (esut tumoral, de ex., metastazele tumorale generalizate In
leucemia acuta, in limfoamele malignc avansate, metastazele sistemului
osos, etc.;
b) cu tesut adipos (de ex., in panmielopatia senila);
c) cu fesut conjunctivfibros (de excmplu, In mieloscleroza limfoida,
mctaplazia mieloida cu mieloscleroza etc.
2. Prin necroza medulard - distrugerea tesutului medular normal, care
poate fi determinata:
a) de mecanismul toxic direct, de ex., actiunea toxica a hidrocarburilor
aromatice - benzenului, toluenului, xilenului, a sarurilor de aur etc.;
b) de mecanismul alergic (de exemplu, formarca de anticorpi anticelule
stem sau antifactori reglatori ai hematopoiezei, formarea de anticorpi
anticritrocitari ?i antileucocitari etc.).
3. Prin afectarea selectivd a seriei eritroide (de excmplu, in anemia
aplasticapura, nefrectomia bilaterala, nefropatilc cronice etc.).
De mentionat ca atat proccsele hiperproliferative, cat $i cele
hipoproliferative ale seriei erotroblastice, sunt caractcrizate prin modificari
calitative i cantitative ale hcmatiilor.
31.2.2. Modificdrile calitative in sistemul eritrocitar
Modificarile calitative ale hematiilor se caracterizcazaprin abateri de la
morfologia eritrocitara normala, fiind sesizate sub urmatoarele 4 variatii
patologice:
a) variafii patologice de marimea hematiilor;
b) variatii patologice de forma;
c) variatii patologice de culoaref
d) prezenta diverselor incluzii eritrocitare.
- 145a)
Variutiipatologice de murime a hematiilor
Macrocitele sunt eritrocite cu diametrul de peste 9 pm. Macrocitoza

fiziologica apare la nou-nascut, in primele 2 saptamani de viata. Macrocitoza

patologica apare in toatc starile insotite de creteri importante ale numarului
de reticulocite. De exemplu, macrocite se constata in anemiile hemolitice
ereditare nesferocitare, anemii aplastice, anemii toxice (cu benzol, aur,
plumb, arsenic), in nefropatii cronice, in unele cancere (gastric, pancreatic),
in hemocromatoza, dupa iradiere, dupa tratarea indelungata cu unele
medicamente: citostatice, antivirale, etc.
Prczenta in frotiul sanguin a eritrocitelor cu dimensiuni diferite poarta
denumirea de anizocitoza.
Microcitele sunt eritrocite cu dimensiuni sub valorile normale. Microcitoza
poate fi considerate fiziologica in cazul in care microcitele nu depaesc 20%
din totalul eritrocitelor, iar dimensiunile lor nu scad mai mult de 1-1,5 pm. In
microcitoza patologica mai mult de */4 din totalul hematiilor au un diametru
mai mic de 6 pm i o suprafata de 100 pm2 (N=120/13 5 pm). Continutul de
Hb este redus nu numai din cauza volumului scazut al hematiilor, dar i din
cauza incarcarii insuficiente a accstora cu acest pigment. Microcitul, observat
pe frotiul sanguin, de regula, are o zona mai clara la mijloc, fiind numit
eritrocit hipocrom sau anulocit. Microcitoza se constata in anemiile
hipocrome, in unele talasemii $i anemii hemolitice.
Megalocitele sunt eritrocite cu dimensiuni, ce le depaesc cu mult pe cele
normale (diametru - 12-15 pm) cu semnificatie totdeauna patologica.
Megalocitele sunt celule ale eritrocitopoiezei embrionare - celule, care la
oamcnii sanatoi nu sunt depistate in sangele periferic.
Aparitia megaloblatilor i megalocitelor in sangele periferic denota
tulburarea procesului de maturizare a celulelor seriei eritroblastice a
maduvei osoase. Megalocitele pe frotiul sanguin sunt lipsite de zona
centrala, intrucat ele au forma eleptica, aparand colorate omogen i mai
intens decat eritrocitele normale.
De mentionat ca incarcarea megalocitelor cu hemoglobina constituic doar
V3 din volumul eritrocitar, hipercromia fiind doar aparenta. Megalocitele se
constata in boala Bicrmcr ca rczultat al mitozei atipice cu alterari profiinde
ale procesului de proliferare, diferentiere i maturatie a hematiilor.
-146Schizocitele sunt fragmente de eritrocite de forma rotunda sau neregulata
cu diametrul de 2 - 4 pm. De regula, schizocitele pot proveni prin
fragmentarea mecanica sau in rezultatul fagocitarii partiale a eritrocitelor. Se
constata in hemolizele traumatice, microangiopatice, in anemia feripriva ?i
cea megaloblastica.
b) Variatii patologice de forma a hemaliitor
Sferocitele sunt eritrocite, al caror diametru longitudinal scade in favoarea
celui transversal, fiind nu mai mare de 6 pm, mai intens colorate i lipsite de
zona centrala clara. Serocitele au o suprafafa redusa cu 20-30% fata de cea
a eritrocitelor normale. Aspectul sferic este determinat de diverse modificari
structurale aparute la nivelul membranei eritrocitare (de ex., pierderea de
substante din membrana eritrocitaraconduce la imposibilitatea hematiilor de
a se largi sau intinde, devenind sferice, cu plasticitate redusa i mai fragile.
In solu(ii hipotone se hemolizeaza mai rapid decat eritrocitele normale. Un
numar mare de sferocite in sangele periferic este caractcristic bolii
Minkowski-Chauffard. Vezii Membranopatiile.

Drepanocitele sunt eritrocite in forma de secera, intalnite in talasemia-S.

Forma de secera sau coasa este determinata de polimerizarea HbS cu
a$ezarea moleculelor de hemoglobina patologica sub forma de baghete.
Acestc eritrocite sunt rigide, au aspect de Iuna noua, incapabile de a traversa
capilarele inguste ale splinei, fiind stagnate la acest nivel i distruse.
Acantocitele sunt eritrocite asemanatoare frunzclor de acanta. Forma este
determinata de un defect genetic in structura fosfolipidelor din membrana
eritrocitara.
Ovalocitele sau eliptocitele sunt eritrocite de forma ovala, difercnta dintre
cele doua diametre este variabila, dar relativ constanta. Forma ovala e
determinata de schimbarea structurii conformajionale a proteinelor
membranare. Ovalocitoza se poate constata in boala Biermcr, in anemii
feriprive, anemii carentiale grave, in eliptocitoza ereditara.
Eritrocitele in semn de tras la /inta sunt eritrocite patologice, in care o
mica cantitate de hemoglobina este repartizata la pcriferia celulei $i alta-in
centml lor. Asemenea eritrocite apar pe frotiul sanguin in talasemia majora.
- 147Poikilocitele reprezinta eritrocitele patologice de cele mai diverse forme:
in forma de virgula, steluta, com, para, racheta etc. Poikilocitoza denotao
regenerare intensa i patologica a eritrocitopoiezci. Se constata in anemii
hemolitice grave, anemii carentiale severe, leucemii acute etc.
c)
Variatiipatologice de culoare a hematiilor
Eritrocitele policromatofile i bazofile sunt eritrocite tinere, care n-au ajuns
la maturizarea complete dupa expulzarea nucleului. Culoarea lorpe frotiul
colorat este roz-albastrie, roz-cenu?ie, sau roz-violeta, fund denumite
policromatofile. Daca eritrocitele au culoare cu nuanta albastruic, atunci e
vorba de eritrocite bazofile. Un numar mare de policromatofile in sangele
periferic denote fie un efort de regenerare intensa, fie o tulburarc a diabazei
cu ieirea pronuntata in sangele periferic a eritrocitelor imature.
Eritrocitele hipercrome sunt, de regula, megalocitele constatate in boala
Bicrmer. Crc^terca volumului critrocitului sau a grosimii acestuia face o
impresie falsa pe ffotiu, ca ar fi supraincarcat cu hcmoglobina. Megalocitele,
avand forma elcptica, nu au zona clara centrala, find astfel colorate omogen,
mai intens dccat eritrocitele obinuitc. De mentionat ca incarcarea cu
hemoglobina a megalocitului nu dcpacte nici'/ din volumul eritrocitar,
hipercromia fiind doar aparenta.
Eritrocitele hipocrome sunt eritrocite mai palide pe frotiul sanguinin
comparatie cu cele normale. Hipocromia apare in anemiile feriprive, anemiile
posthcmoragice cronice, in talasemii, in anemii grave de alte cauze (leucemii
acute, neoplasme etc.). Eritrocitele intens hipocrome sunt denumite
amlocite, in care hemoglobina este concentrate la periferie, centrul celulei
fiind decolorat i asemanator cu un inel.
Anizocromia reprezinta starea caracterizata prin prezenfa concomitenta
dc eritrocite normocrome alaturi de cele hipocrome, datorita incarcarii lor
inegale cu hemoglobina.
d)
Incluziile eritrocitare
Corpusculii Howell-Jolly-reprezinta resturi de cromatina nucleara ramasa,
in mod patologic, in citoplasma eritrocitelor. Corpusculii Jolly in numar sporit
se constata dupa splenectomie, in atrofii sau aplazii splenice, talasemie, in

toatc anemiile grave, mai cu seama, in cea mcgaloblastica, constituind un

semn important diagnostic.
-148Inelele Cabot sunt formatiuni filiforme, ce apar pe frotiul sanguin sub
forma de cere, cifra 8, reprezentand resturi de membrana nucleara, care au
ramas in citoplasma eritrocitelor. Inelele Cabot par a fi provenite din
protcincle fusului mitotic, care au ramas neabsorbite dupa terminarca
telofazei. Se intalnesc in toatc regenerarile intense critrocitare, in intoxicatiile
cu plumb, ancmiile megaloblastice, in leucemii, cancere etc., reprezentand
efectul tulburarii mitozei $i metabolismului celular (eritrocitar).
Corpii Heinz sunt agregate intraeritrocitare de hemoglobina denaturata
oxidativ i repartizata neuniform sub forma de granule. Corpii Heinz se
intalnesc in hcmoglobinopatii cu Hb instabila, dupa administrarea unor
substance medicamentoase cu proprietap oxidative, in enzimopatii, mai cu
seama, in deficienta de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, in care corpii Heinz,
fiind ataati pe membrana eritrocitara, favorizeaza opsonizarca cclulei pentru
fagocitoza i lezarea acesteia.
Granulafiile bazofile sunt punctatiile bazofile sub forma de granule
deculoare albastra, raspanditc pc toata suprafata eritrocitului. Granulapile
bazofile sunt alcatuite din agregate ribozomale, bogate in ARN. Sc constata
in intoxicatiile cu plumb i in toate starile patologice, in care este dereglata
sinteza hemoglobinei.
Siderocite sunt eritrocitele ce contin granule de fier nehemoglobinic.
De menponat ca i numarul marit de reticulocite in sangele perifcric reticulocitoza (mai mare de 20-25 reticulocite la o mie de eritrocite), la fel,
reprezinta o schimbare calitativa in sistemul eritrocitar, deoarece aparipa
reticulocitozei denota instalarcaprocesului hiperregenerativ in maduva
osoasa.
De regula, schimbarile calitative ale eritrocitelor, depistate in sangele
periferic, denota atat instalarea procesului regenerativ, cat $i a celui
degenerativin sistemul eritrocitar.
La omul sanatos elementele figurate in sangele periferic cantitativ sunt
perfect echilibrate. Unele celule mor, altele - se formeaza. Multiplicarea
celulelor hematopoietice necesita o cantitate adeevata de enzime, coenzime,
acizi aminap, acid folic, vitamine B12, B6, cobalt, zinc, cupru etc.
- 14931.2.3. Modificarile cantitative in sistemul eritrocitar
Schimbarilc cantitative in sistemul eritrocitar pot fi divizate in eritrocitoze,
eritrocitopenii $i anemii.
31.2.3.1. Eritrocitozele
Eritrocitoza reprezinta cre?terea numarului de eritrocite {hematii) intr-o
unitate volumctrica de sange (1 mm3). La femei, numarul normal de hematii
atinge cifra de 4 700 000 mm3, iar la barbati variaza in jurul valorii de 5 500
000 mm3. Deosebim: a) eritrocitoze primare i b) eritrocitoze secundare {fig.
31.1).

Fig. 31.1. Clasificarea eritrocitozelor.

a) Eritrocitoza primara se constata in boala Vaquez-Osler, sin. policitemie
adevarata, eritremie - afectiunc primara a maduvei osoase (leucoza cronica),
caracterizata prin hiperplazia totala a seriei eritrocitare cu afectarea celulei
formatoare de colonii mixte (CFC-GEMM), progenitoare a miclopoiezei cu o
proliferare patologica nelimitata a acestei celule, dar care i-a pastrat
capacitatea de a se diferenpa in toate cele4 serii: granulocitara, monocitara,
megacariocitara, cu prepondercnta in cea
- 150eritrocitara. Este caracteristic polimorfismul celular in sangele periferic cu
creterea numarului de eritrocite, granulocitc, trombocite, monocite i
cantitatii de hemoglobina.

Fig. 31.2. Verigile patogenetice ale policitemiei.

Etiologia ipatogenia. Cauzele aparitiei eritremiei pot fi diveri factori
biologici, chimici, fizici, cancerigeni etc., care ii pot realiza acpunea
blastomogena prin intermediul suprimarii activitatii mecanismelor protective
antimutationale cu dereglarea diferenfierii cclulci medularc progenitoare
mielopoiezei {fig. 31.2).
Intensificarea procesului mieloproliferativ poate fi constatat nu numai in

maduva osoasa, dar i in splina, i in ficat, acestc organe hematopoietice

fiind invadate cu celule predecesoare ale mielopoiezei.
Manifestarile. De$i in maduva osoasa are loc intensificarea vitezei de
utilizare a fierului, sinteza hcmoglobinei intarzie in comparaiie cu viteza
proliferarii celulare, fapt ce explica hipocromia eritrocitelor.
-151 Proliferarea intensa este asociata ?i de o diferentiere defectuoasa a
celulclor seriei eritrocitare cu produccrea dc celule cu rezistenta mica,
explicand lizapronuntata a acestora chiar in faza diferentierii eritrobatilor. in
punctatul sternal se constata un numar marit moderat de celule ale seriei
eritroide cu diferit grad dc maturatic. Faza manifesto a critremiei se
caracterizeaza prin metaplazia mieloida a splinei, pletora moderata,
splenomcgalie $i hepatomegalie.
in sangelc periferic se constata un polimorfism celular: eritrocitoza
primara, granulocitoza (neutrofilie, bazofilie, eozinofilie), trombocitoza $i
monocitoza, fapt ce denota antrenarea in procesul de hiperplazie i a
celorlalte serii ale maduvei osoase (Jig. 31.3).

Fig. 31.3. Manifestable hematologice ale sangelui periferic in eritremie.

Durata de viata a eritrocitelor poate ft normala, dar poate ft scurta, in
cazul in care are loc sechestrarea acestora in splina.
Uneori in stadiile tardive ale eritremiei se poate constata procesul de
mielofibroza posteritremica ce conduce la aparitia anemiei asociate de
trombocitopenie.
in eritremie se constata creterea vascozitafii sangelui i incetinirea
circulatici sanguine, tulburari functionale ale diferitelor organe i sisteme,
mai cu seama ale celui cardiovascular. Hipertensiunea arteriala aparutain
eritremie, pe de o parte, este rezultatul hipervolemiei policitemice cu
marirea volumului sistolic, iar pe dc alta parte, se datorete cre?terii
rezistentei
-152
periferice a vaselor, ca rezultat al activarii sistemului renina-angiotenzinaaldosteron. Activarea acestui sistem se poate produce de tulburari ale
circulatiei sanguine in rinichi.
b) Eritrocitozele secundare reprezinta simptomc ale difcritelor stari
patologice sau ale unor boli, caractcrizate prin marirea numarului de
eritrocitc intr-o unitate volumetrica de sange. La inlaturarea cauzelor, care au
provocat aceste stari patologice, numarul de eritrocite revine la valorile
normale. Eritrocitozele secundare se clasifica in absolute i relative.

Eritrocitoza secundara absolute - stare caracterizata prin creterea

numarului de eritrocite intr-o unitate volumetrica de sange, aparuta ca
rezultat al intensificarii eritrocitopoiezei cu o ie$ire exagerata a hematiilor
din maduva osoasa in sangele periferic.
Etiologia $i patogenia. Cauza eritrocitozei secundare absolute e
intensificarea eritrocitopoiezei determinate de sinteza sporita a
eritropoietinei. La sporirea sintezei eritropoietinei conduce:
a)aportul scazut de oxigen (de exemplu, in insuficienta cronica a
aparatului respirator, fibroze pulmonare, emfizem pulmonar, tuberculoza
pulmonara, pleurezia bilaterala, boala de altitudine, in care sc constata i
procesul hiperproliferativ secundar in maduva osoasa cu intensificarea
eritrocitopoiezei);
b) insuficienta de transport al oxigenului de la pldmani la tesuturi (de
exemplu, in stenoza arterei pulmonare, insuficienta cardiaca, in special, a
ventriculului drept, afcctiuni insotitc de scaderea cantitatii de hcmoglobina
circulanta etc.);
c) ischemia rinichilor, splinei sau ficatuluv,
d) cre$terea blastomatoasa in rinichi, ficat ?i alte organe - hipemefroma,
hepatoma, tumoarea stratului medular sau cortical al suprarenalelor, cancer
al uterului etc.
Prin urmare, eritrocitoza secundara absoluta apare secundar, arc caracter
adaptativ sau compensator, fiind denumita ?i eritrocitoza compensatorie
simptomatica.
In sangele periferic se constata cre$tcrea numarului de eritrocite,
reticulocite (mai mult de 12 reticulocite la 1000 eritrocite). Spre deosebire de
eritrocitoza primara, se poate atesta doar o tendinta spre leucocitoza,
-153fara trombocitoza, o hipervolemie policitemica moderata cu creterea
vascozitatii sangelui.
Eritrocitoza secundara relativa prin hemoconcentratie - stare caracterizata
prin creterea numarului de eritrocite intr-o unitate volumetrica de sange
(fara intensificarca eritrocitopoiczci), aparuta ca rezultat al micorarii
volumului de plasma. De regula, reprezinta un simptom in toate afectiunile
insotite de deshidratarea organismului cu hemoconcentrafie (de exemplu, in
dizenterie, holera, plasmoree, diaree, supraincalzire, voma incoercibila la
gravide etc.).
Eritrocitoza secundara relativa prin redistribuire- stare caracterizata prin
cre$terea numarului de eritrocite intr-o unitate volumetrica de sange, ca
rezultat al redistribuirii eritrocitelor in diverse regiuni ale patului vascular,
fara a fi stimulata proliferarca celulelor eritronului. O atare eritrocitoza se
atesta in hipercatecolaminemie, stres, in primele ore de dezvoltare a
hemoragiei acute, avand un caracter compensator $i instalata in urma
eliberarii sporite (diabazei) a eritrocitelor in sangele circulant din depozite
(ficat, splina, inaduva osoasa), determinata de actiunea adrenalinei i
noradrenalinei.
Eritrocitopenia -stare caracterizata prin micorarea numarului de eritrocite
intr-o unitate volumetrica de sange (mai jos de 3 500 000 mm3 sange).

De regula, eritrocitopenia este insofita concomitent i de micorarea

cantitatii de hemoglobina in sangele perifcric, starea patologica fiind
denumita a n e m i e.
31.2.3.2.Anemiile
Anemia reprezinta un simptom, o stare patologica sau o boala, care se
caracterizeaza prin mic?orarea numarului de eritrocite $i /sau cantitajii de
hemoglobina intr-o unitate volumetrica (1mm3) de sange.
31.2.3.2.1. Clasificarea anemiiior
Dupa patogenie, anemiile se clasifica in:
I. Anemii prin dereglarea diferentierii $i proliferarii celulare in maduva
osoasa, consecutive hipoplaziei.
II. Anemii prin dereglarea procesului de maturizare a hematiilor.
III. Anemii prin dereglari ale hemolizei.
IV. Anemii prin dereglari consecutive ale picrderilor de eritrocite.
-154I. Anemii prin dereglarea diferentierii $i proliferarii celulare in maduva
osoasa consecutive hipoplaziei
Anemia hipo- $i aplastica constituie un sindrom caracterizat prin lezarea
primara a celulelor meduare pluripotente ale mielopoiezei (CFS-GEMM), ceea
ce conduce la suprimarca pronuntata a hematopoiezei, manifestata prin
tulburarea diferentierii i proliferarii tuturor celulelor maduvei osoase, mai cu
scama ale scrici eritroblastice.
Anemia aplasica poate fi primara i secundara.
Anemia aplasica primara (ereditara), descrisa de Fanconi, reprezinta o
anemie transmisa autosomal recesiv i caractcrizata prin aplazia selective a
seriei eritroblastice cu antrenarea in proces a seriilor granulo- i
trombocitara. La baza anemiei aplastice crcditare sta disfunctia proceselor
reparative intranucleare ale AND-lui. Defectul ereditar, caracterizat prin
mutatii somatice uor fixate pe cloncle celulare medularc, pot provoca in ele
aberatii cromozomiale, determinand reprimarea severe a hematopoiezei.
Anemia hipoaplastica secundara poate sa apara in rezultatul actiunii
diverilorfactori:
a) fizici - radiatiile ionizante;
b) chimici- fosforul i aurul radioactiv, coloranti pe baza de anilina,
diverse substantc medicamentoase - levomicetina, butadionul, aminazina,
citostaticele etc.;
c) biologici-viruii hepatitei, mononucleoza infectioasa etc.
Patogenia. In rezultatul actiunii factorilor etiologici endogeni i exogeni,
sc produce inhibitia activitatii proliferative i reprimarea diferentierii clonelor
celulare predecesoare mielopoiezei, mai cu scama, ale critrocitopoiezei.
Aplazia medulara poate fi determinate i de perturbari enzimatice in
metabolismul acidului folic, care participa in sinteza bazelor purinice i
pirimidinice responsabile de structura normala a acizilor nucleici. In accste
circumstante, sinteza acizilor nucleici, la fel, este suprimata. Astfel, procesul
aplazic se poate extinde pana la nivelul celulelor stem, rcducand
activitatca proliferativa a acestora. Sunt evidenpate urmatorele mecanisme,
prin intermediul carora se poate instaia anemia hipo- i aplastica:
- mic^orarea numarului de celule stem sau aparitia de cclule stem cu
defecte structurale;

-155- modificarca micromediului hematopoietic, in care se afla celulele stem

cu schimbarea ulterioara a functici cclulelor medulare;
perturbari ale functiei celulei stem, determinate de mecanismc imune
etc. De mentionat ca nofiunea de anemie aplastica poate fi folosita numai
in cazul in care se constata mic$orarca concomitenta in sangele periferic a
numarului de eritrocite (eritrocitopenie), leucocite granulate (iagranulocitoza)
$i trombocite (trombocitopenie) (fig. 31.4).

Fig. 31.4. Manifestarile hematologice ale sangelui periferic in anemia hipo- $i

aplastica.
In maduva osoasa se constata reducerea numarului de celule ale seriei
eritroblastice. Mai mult decat atat, are loc inhibitia procesului de diferentiere
i disparitia megacariocitilor.
in sangele periferic se constata o anemic severa, reticulocitopenie,
agranulocitoza, trombocitopenie cu instalarea sindromului hemoragic.
II. Anemii prin dereglarea procesului de maturizare a hematiilor
Procesul de maturizare (maturafia) a hematiilor reprezinta o totalitate de
procesc i modificari biochimice, care au loc in procritroblast pentrua deveni
eritrocit matur - celula specializata functional, in procesul de maturizare
hematia adulta este lipsita de organitele celulare: nucleu, reticul
-156r
endoplasmatic, mitocondrii, precum i de diverse protcine functional legate
de aceste structuri.
Maturizarea - proces fiziologic, care asigura eritrocitului o compozitie
biochimica strict orientals in vederea asigurSrii principalului proces transportului de oxigen. Celelalte componente biochimice eritrocitarc sunt
subordonate sarcinii functionate principale de a apara hemoglobina de
efectele perturbante ?i de a-i menfine intacta capacitatea functionala.
De mentionat ca maturajia normals prevede realizarea integrals a
procesclor biochimice cfectuate dc hematiile adulte, deci o perfects
coordonare a unor procese, care vizeazS practic toate structurile celulare $i,
in primul rand ale acelora, care asigura sinteza proteinelor. Mai mult,
maturatia prevede $i un aport suficient cantitati v al elementelor ce participS
la biosinteza proteica, in general, $i la cea a hcmoglobinei, in special:
aminoacizi, porfirine, fier etc.

Prin urmare, tulburSrilc mecanismelor ce rcgleazS $i dirijeazS

proteinosinteza, precum i lipsa sau aportul insuficient de biocatalizatori $i
materiale nccesare pot declan$a diverse tulburari de maturatie ale
hematiilor.
Procesul de maturatie eritrocitara poate ft dercglat prin diferite
mecanisme.
A.
Prin dcfectc ereditare ale structurii membranei eritrocitare
(membranopatii);
B.
Prin dcfecte ereditare ale structurii i activitatii cnzimclor
eritrocitare (enzimopatii);
C.
Prin dcfecte ereditare ale structurii lanturilor polipeptidice ale
hcmoglobinei (hemoglobinopatii)\
D.
Prin tulburari ale sintezei acizilor nucleici (carenta de cobalamine i
acid folic);
E.
Prin tulburari datorate carentei de elemente neccsare proccsului de
biosinteza a hemoglobinei (de ex., carcnta de fier etc.).
De mentionat ca in sindroamele hemolitice, cum simt membranopatiile,
enzimopatiilei hemoglobinopatiile, procesul de hemoliza nu este afectat,
insa este intensificat. Liza hematiilor in aceste sindroame se produce ca
rezultat al unor modificari structurale ale componcntelor eritrocitare,
determinate de dereglari ale procesului de maturatie.
Din punct de vedere logic i didactic, descrierea acestor sindroame este
inclusa in dereglarile eritrocitopoiezei, dar nu in cele ale hemolizei.
- 157A. Dereglari ale maturatiei hematiilor prin defecte ereditare ale structurii
membranei eritrocitare
Membranopatiile - grup de ancmii hemolitice, la baza carora sta defectul
genetic in structure membranei eritrocitare cu schimbarea formei ?i
pierderea elasticitapi hematiilor.
Microsferocitoza - (boala Minkowsky-Chauffard) se caracterizeaza prin
anomalii ale formei ?i volumului eritrocitelor, avand la baza defect ereditar in
structure proteica a membranei acestora.
Patogenia. Forma biconcava a eritrocitelor este determinata de o anumita
cantitate de ATP in acestea. in cazul in care nivelul de ATP in hematii e de
50% i mai mult in comparape cu cel normal, hematiilc ii pastreaza forma
discoida. Daca in eritrocite cantitatea de ATP scade mai jos de 10% fata de
cea normala, hematiile ii pierd ionii de K+, iar ionii de Na~ din spapul
extracelular patrund impreuna cu apa in eritrocite.
Principala perturbare biochimica in microsferocitoza e schimbarea
structurii primarc a spectrinei - proteina fibrilara cu calitap contractile.
Aceasta proteina in sferocitoza este structural afectata. Acest defect
structural al proteinclor membranarc conduce la o pcrmcabilitatc sporita a
membranei eritrocitare, cu pasajul ioni lor de Na+ impreuna cu apa in
eritrocite. Ca urmare, eritrocitelc capata forma sferica - microsferocite, are
loc reducerea diametrului i suprafe|ei acestora, mai mult, aceste hematii
modificate ii pierd plasticitatea, sunt mici, aspre ?i foarte fragile.
Aadar, modificarilc dc membrana, indiferent de forma, pe care a luat-o
hematia, determina stagnarea circulapei prin capilarele splenice, aparitia

unei susceptibilitap sporite la hemoliza in condipile de stagnare, activarea

sistcmului macrofagal i distrugerea hematiilor la acest nivel.
La bolnavii cu sferocitoza se constata icter hemolitic, hcpatosplenomegalie, exces de bilirubina libera in sangcle pcriferic. Excesul de
bilirubina libera este rezultatul degradarii intense a hemoglobinei in sistemul
reticulohistocitar.
Investigapilc de laborator evidenpaza o anemie moderata, numarul de
hematii intr-o unitate volumetrica fiind de 2 000 000-3 000 000/mm3, o
reticulocitoza i policromatofilie.
- 158 I'
Ovalocitoza $i stomatocitoza sunt variante de mcmbranopatii
proteindcpendente, cc apar in urma unui defect genetic autosomal dominant
i caracterizate prin schimbarea structurii conformationale a proteinelor
merabranare cu aparitia in sangele periferic a hematiilor de diverse forme
(eritrocite ovale - ovalocite, eritrocite in centrul carora exista o portiune
necolorata asemanatoare cu forma gurii-stomatocite etc.).
Acantocitoza este o membranopatie lipidodependenta, transmisa
autosomal recesiv i determinate de un defect genetic in structure
fostblipidelor ?i acizilor gra?i din membrana eritrocitara. in special, are loc
inversarea raportului normal (3/2) dintre lecitinc i sfingomieline, determinand
diverse schimbari morfologice ale hematiilor, atribuindu-lc o forma zimtata
ca frunzele de acanta. Se manifests prin anemie hemoliticS, retinitS
pigmentarS etc.
B. Dereglari ale maturatiei hematiilor prin defecte ereditare ale structurii i
activitatii enzimelor eritrocitare
Enzimopatiile eritrocitare sunt determinate genetic de defecte ale
structurii i insufieientei activitatii enzimelor neeesare pentru realizarea
proceselor energetice in eritrocite.
Hematiile sunt cele mai simple celule din organism cu metabolism propriu
i orientat in 2 direepi principale:
a)
formarea compuilor macroergici (ATP) - sursa principals de
energie produsa in eritrocit prin proccsul de glicoliza anaeroba i necesara
pentru activitatca acestuia. Desfaurarea normala a glicolizei estc
conditionata deactivitatea cnzimatica a divcrsclor enzime: piruvatkinazei,
hexokinazei, triozofosfatizomerazei etc.
b)
menfinerea activitatii antioxidative (de protcctic) fata dc actiunca
oxigenului, cc se contine in oxihemoglobina. Pentru asigurarea potentialului
reductoreste ncccsara formarea in cantitatc suficicnta a glutationului redus,
ce depinde de desfaurarea normala a $untului hexozomonofosfat.
Acestsistcm metabolic include enzimelc: glucozo-6-fosfat-dehidrogcnaza,
glutationreductaza, glutationsintctaza etc. Insuficicnta cnzimatica a accstor
enzime conduce la alterarea hematiilor ?i la scurtarea duratei lor de viata.
Cele mai frccvcntc sunt enzimopatiile cu dcfectc crcditarc ale activitatii
enzimelor, ce participa in: a) procesul de glicoliza, b) ciclul pentozofosfat $i
c)
sistemul reductor.

- 159-

Enzimopatii cu deficit de formare a ATP. La baza acestei cnzimopatii

sta deficitul crcditar dc piruvatkinaza, ce se transmite recesiv autosomal.
In eritrocite unica cale de resinteza a ATP-ului e glicoliza, mai mult,
majoritatea energiei este folosita in hematii pentru transportul dc ioni. Astfel,
insuficicnta dc cncrgic conditioneaza tulburarea transportului
transmembranar de ioni, manifestata printr-un disbilant dintre raportul de
ioni extra- $i intraeritrocitar i un flux marit de ioni in hematii, ceea ce
conduce la o hiperhidratare celulara cu formarca de sfcrocite, iar ca
consccinta - la liza acestora. Apare sindromul hemolitic insotit de ictcr i
splcnomegalie. Insange sc constata uneori macrocitoza, alteori sferocitoza
moderata.
Anomaliile ereditare, asociate cu scaderca potcntialului reductor ?i insopte
dc lizahematiilor, sunt: deficitul ereditar in glucozo-6-fosfatdehidrogenaza$i
in glutation redus.
Enzimopatii cu deficitul ereditar in glucozo-6-fosfat
dehidrogenaza $i in glutation redus
Rolul glucozo-6-fosfatdehidrogenazei e mentinerca glutationului in forma
redusa. Formara glutationului redus implicit integritatea caii metabolice a
pentozofozofosfatilor. Primatreaplaa acestei cSi necesita glucozo-6fosfatdehidrogenaza, care transforma glucozo-6-fosfatul in 1 6-fosfogluconat
cu reducerea NADP in NADPH2 Acesta din urma este disponibil pentra
transformarea (reducerea) glutationului oxidat in cel redus.
Hidrogenul din gruparile sulfhidrilice ale glutationului redus, impreuna cu
peroxidazele, 1 asigura neutralizarea peroxizilor organici $i neorganici, ceea
ce face imposibila induderet lipidelor din membrana eritrocitelor in procesul
de peroxidare lipidica i astfel prcintampini ! atat lezarea complexelor
lipoproteice ale mcmbranei eritrocitare, cat $i sporirca permeabilitatii
acesteia.
Deficitul ereditar al glucozo-6-fosfatdehidrogenazei conduce la tulburarea
transformarii glucozo-6-fosfatului in 6-fosfogluconat, faptce. la randul sau
determina tulburarea procesului de reducere a NADP in NADPH2 CU
diminuarca formarii glutationului redus - principalului component al
sistemului antioxidant al eritrocitelor. Reducerea formarii glutationului redus
favorizeaza oxidarea pcroxidica a hemoglobinci i lipidelor membranare
eritrocitare, sporirca permeabilitatii mcmbranei, fluxul majorat de ioni in
hematii, mic?orarca rezistentei osmotice a eritrocitelor i hemoliza
intravasculara a acestora (fig. 31.5.).
- 160-

Fig. 31.5. Patogenia hemolizei in deficitul ereditar al glucozo-6fosfatdehidrogenazei

Sc presupune ca, dcci, contactul critrocitclor (cu deficit dc glucozo-6fosfatdehidrogenaza) cu substante ce poseda actiunc oxidanta (de exemplu,
actiunca oxidativa a unor medicamente - kininei, acidului acctilsalicilic,
fcnacetinei, substantelor mcdicamcntoasc antimalarice, vitaminei K etc. sau
folosirea in hrana a Vicium favum -favism) exercita, fie direct, fie prin
intermediul peroxizilor, oxidarea glutationului redus cu formarea de complexe
- 161 disulfide intre glutation i hemoglobina, ceea ce conduce la denaturarea
oxidativa a hemoglobinei $i methemoglobinci cu precipitarea i formarea in
eritrocite a aa-numij:ilor corpi Heinz.
Membrana acestor eritrocite devine aspra, cu o plasticitate redusa, facand
ca aceste eritrocite sa fie sechestrate i distruse la nivelul splinei.
Deficitul in glutation redus poate fi determinat i de defectul ereditaral
glutationsintetazei, transmis autosomal recesiv. Trebuie avuta in vedere $i
posibilitatea aparifiei secundare a deficitului de glucozo-6fosfatdehidrogenaza, constatata mai cu seama in hepatite, leucoze etc.
C. Dereglari ale maturatiei hematiilor prin defecte ereditare ale structurii
lanturilor polipeptidice ale hemoglobinei
Hemogiobinopatiile (hemoglobinoze) - denumire generica a unor boli
ereditare, determinate de tulburarea sintezei sau structurii hemoglobinei.
Molecula de hemoglobina este formata din hem $i globina. Hemul confine
fier, reprezentand partea activa a hemoglobinei, datorita proprietafii sale de
a se combina cu 02. Globina reprezinta partea proteica formata din patru
lanfuri polipeptidice, doua cate doua fiind identice.

Sinteza diverselor lanfuri polipeptidice, ce intra in componenfa globinei,

se desfaoara dupa schema generala de sinteza a proteinelor. Mesajul
genetic cuprins in secvenfa nucleotidica a ADN-lui cromosomial este transmis
prin intermediul ARN-lui la nivel ribozomal $i redatin secvenfa aminoacidica a
lanfului polipeptidic. Fiecare lanf polipeptidic, ce intra in componenfa
hemoglobinelor fiziologice, este reprezentat la nivelul ADN-lui cromozomial
printr-o gena specifica, notata cu numele lanfului respectiv.
In structura moleculei de hemoglobina se disting 5 tipuri de lanturi
polipeptidice (a, p, y, 8, e ). Aceste cinci tipuri de lanfuri formeaza tot atatea
hemoglobine normale, care se inlocuiesc una pe alta de la faza embrionara
pana la cea extrauterina.
a)
hemoglobina embrionara se atesta in prima luna a viefii embrionare,
denumita fi Gower J, este formata din patru lanfuri , (,);
b)
hemoglobina embrionara Gower II se atesta dupa prima luna fi
persista pana la a 3-ea luna de viafa intrauterina (a e 2);
c)
hemoglobina fetala (HB F) apare din a 2-a luna de viafa intrauterina.
De la 3 la 6 luni de viafa intrauterina prezinta singurul pigment respirator
eritroicitar, persistand pana la primele luni de viafa extrauterina;
d)
hemoglobina A (de adult) apare din luna a 6-a a viefii intrauterine.
Dupa naftere reprezinta 98% din totalul de hemoglobina, inlocuind progresiv
hemoglobina F (fetala);
e)
hemoglobina A2de adult constituie 2% din hemoglobina totala a
adultului.
Orice lanf polipeptidic al hemoglobinei este determinat genetic de o gena
separata Exista genele e, y, 8, f), ?i a. In procesul dezvoltarii sunt active
numai genele care determina tipul de hemoglobina caracteristic unei etape
date, celelalte fund inactive. Se tie ca un defect
- 162mutational al unei gene nu se soldeaza obligator cu schimbari in celelalte
gene: de exemplu, o muta(ie in gena ft are ca efect sinteza unui lanf p cu
defect, care se gase?te alaturi de lanturiie nonnale a sau 8.
Hemoglobinopatiile calitative reprezinta boli ereditare caracterizate prin
schimbarca structurii oricarui lant polipeptidic al hemoglobinei normale.
Drepanocitoza, hemoglobinoza S sau siclimia reprezinta o
hemoglobinopatie calitativa, in care tulburarea de baza este reprezentata de
prezen^a in eritrocite a HbS. Boala se caracterizeaza prin anemic hemolitica,
ereditara i cronica, la baza careia sta anomalia genei structurale i, ca
urmare, rezulta inlocuirea acidului glutamic cu valina in lanturiie (3 ale
hemoglobinei.
Etiologia $i patogenia. Drepanocitoza este cauzata de o mutape genetica
intervenita la nivelul genelor, care controleaza sinteza Hb i se transmite
autosomal nclegat de sex. Formele oxigenate ale HbA i HbS au aceeap
solubilitate. in timpul trecerii de la forma oxigenata la forma redusa,
solubilitatea HbA scade la jumatate, in timp cea a HbS se reduce de
aproximativ 50 de ori, luand aspectul unui gel semisolid cu formarea unor
cristale alungite, filamentoase, numite tactoizi, care schimba forma
eritrocitului (eritrocitul devine alungit in forma de secera, fenomenul fund
fcmmisiclizarea hematiilor, formarea de drepanocite).
Formarea de tactoide depinde de concentratia HbS in hematii i de

presiunea parfiala a 02 in sange. De exemplu, daca concentrapa de HbS in

hematii e mai mare de 45%, atunci aceste hematii au o afinitate scazuta fata
de 0,, ceea ce favorizeaza siclizarea la o presiune parpala a 0 2 egala cu 60
mmHg. Daca concentrapa de HbS in hematii e mai mica de 45% din totalul
Hb, atunci modificari eritrocitare nu se petrec decat in condipi cand
presiunea partiala a 02 in sange scade pana la 20-10 mmHg.
Modificarile in structura Hb i proprietaple fizicochimice ale HbS stau la
baza fenomenului de siclizare i totodata explica fiziopatologia celor doua
sindroame importante din drepanocitoza: aparipa hemolizei i trombozelor
vasculare.
Eritrocitele siclizate (drepanocitele) au o rigiditate sporita, care nu le
permite trecerea prin capilarele splcnice i hepatice, fund sechestrate i
supuse hemolizei.
-163-

Fig. 31.6. Cercul vicios in drepanocitoza.

Fenomcnul dc siclizare cste urmat i dc cre?terea vascozitatii sangelui,
care conduce la incetinirea vitezei de circulate cu aparitia stazei i acidozei.
Apare astfel un adevarat cere vicios: staza i acidoza > stimularea
dezoxigenarii Hb> favorizarea siclizarii eritrocitelor > crc$terea
vascozitatii sangelui>incetinirea vitezei de circulate
> staza $i
acidoza (fig. 31.6).
Un fenomen mai grav, aparut in drepanocitoza (mai cu seama la copii), e
apari|ia crizei aplazice, caracterizataprin deprimarca functionala, temporara
a eritrocitopoiezei. In unele cazuri, crizele aplazice pot fi insotite $i deo
critrocitopoieza de tip megaloblastic.
Consecintelc principale ale drepanocitozei sunt: obturarca sinusurilor
hepatice cu drepanocite, iar aceasta, la randul sau, conduce la hipoxie in
perenchimul ficatului cu dcclan^area procesului de substituire a celulelor
hepatice cu tesut conjunctiv i aparitia cirozei ficatului. in conditii de hipoxie
sau dupa stresuri fizice mari, pot aparea crize de tromboze vasculare cu
infarcte in diverse organe. In caz de aparitie a microtrombilor, in vasele
oaselor tubulare poate sa apara inflamatia aseptica a tesutului osos cu
deformarea oaselor.
Prin urmare, volumul, localizarea, durata i gradul perturbarilor vasculare
pe deplin explica diversitatea manifestarilor clinice aparute in drepanocitoza.
Hemoglobinopatiile cantitative reprezinta perturbari in care hemoglobina,
avand o structura normala a lanpirilor polipeptidice, se caractcrizeaza prin

blocarea partiala sau totala a ratei de sinteza a unuia din

-164lanturile globinicc a sau (3, rczultand diminuarea cantitatii hemoglobinei
normalc. Hemoglobinopatiile cantitative sunt dcnumite i sindroame
talazemice.
In functic dc lanturile globinice blocate (a sau (3), se disting doua grupe
detalasemii: a- talasemia i (3- talasemia.
a-Talasemia se caracterizeaza prin lipsa totala sau partiala a genei
responsabile de sinteza lantului globinic a, care cstc comun pentru toate
hemoglobinele normalc. Insuficienta dc sinteza a lanturilor a produce
perturbari in sinteza hemoglobinclor Gower-2, F, A, ?i Ar
In perioada embrionara, insuficienta sintezei lanturilor a cstc compensate
prin sinteza lanturilor y, care formeaza tetrameri (y4) i, ca rezultat, se
formeaza aa-numita Hb Bart,s.
Dupa natere, insuficienta lanturilor a este compensate prin sinteza
lanturilor (3, care la fel formeaza tetrameri ((34).
Hemoglobina, cc confine 4 lanturi b, cstc denumita HbH. Astfel, Hb Bart,s
i HbH sunt marcherii a - talasemiei.
Dupa gradul de diminuare a sintezei lanturilor a i dupa gravitatca
manifesterilor cl inice se dieting 4 forme de a - talasemii.
1. Talasemia major se caracterizeaza prin lipsa totala a lanturilor a in
molecula hemoglobinei. in aceste situatii nou-nascutul moare in perioada
perinatala.
2. Talasemia intermedia, numita i hemoglobinoza H, reprezinta o
afectiune de gravitate medic, in perioada postembrionara, impreuna cu HbH,
sedetermina i Hb Bart,s-40%.
3. Talasemia minor se caracterizeaza printr-un deficit moderat al lan|urilor
a. In eritrocitele copiilor nascuji cu o atare talasemie se constate doar 5-6%
Hb Bart,s.
4. Talasemia minima sau talasemia surda se caracterizeaza printr-un
deficit de lanfuri a. Accasta forma de talasemie nu este insopta de anemie.
Patogenia. Veriga principals in mecanismul patogenetic al a-talasemiei
este hipoxia, care apare in rezultatul afinitatii crescute a Hb Bart,s i HbH
catre 0,. Hemoglobina H uor se oxidcaza i pc masura imbatranirii
eritrocitelor u$or se supune procesului dc precipitare, ceea ce influenteaza
negativ asupra
- 165plasticitatii membranei eritrocitarc cu sechesttarea acestor eritrocite in
teritoriul splenic.
Prin urmare, eritrocitele cu HbH au un ciclu scurt de viafa. Anemia este
determinate de o distrugere pronuntata a hematiilor cu instalarea
splenomegaliei.
P-Talasemia se caractcrizeaza prin tulburarea sintezei lanturilor (3 din
hemoglobina A.
Patogenia. La baza manifestarilor clinice aparute in toate formele de
talasemii sta hipoxia, care apare ca rezultat al anemiei.
Starea anemica in P-talasemie este cauzata de doua procese patologice:
eritropoieza inefectiva i hiperhemoliza.
Sinteza diminuata a lanturilor P sau lipsa acestora, de regula, este insotita

de o acumulare in cxces a lanturilor a cu formarea de precipitate

intracelulare i cu deformarea membranei hematiilor. Alterarile de membrana
a hematiilor sunt detectate la nivelul circulapei splenice, unde incluziile unor
eritrocite sunt repnute, iar eritrocitele sunt reintoarse in circulate cu
deteriorari ale membranei, ceea ce explica scurtarea duratei de viata a
acestor hematii $i hemoliza cronica - fenomen persistent in P-talasemie.
Mic$orarea numarului de eritrocite in sangele periferic conduce la apantia
hipoxiei. Se declaneaza un ir de lanturi cauza-efect, de exemplu:
Liza eritrocitelor i tulburarea sintezei hemoglobinei
> aparitia
hipoxiei- - - -> stimularea eritrocitopoiezei.
Deficitul de lanturi P,
> compensarea cu producerea in exces de
lanturi yi 8,- - -> marirea cantitadi de HbF i Hb A2
De mendonat ca raportul normal al lanturilor a: (P+yt-8) este egal cu 1. In
p-talasemie acest raport este intotdeauna supraunitar: 2:1 sau 3:1. Creterea
sintezei compensatorii a lanturilor ynu este uniforma in toate eritrocitele,
ceea ce conduce la distribujia neuniforma a HbF in eritrocite: uncle eritrocite
condn mai multa HbF, altele numai urme; exista $i eritrocite, care deloc nu
condn HbF.
Datorita faptului ca HbF poseda o mare afmitate catre O,, acestadin urma
cu greu este ccdat tesuturilor. Hemoglobina fetala (HbF), fiind chiar in
cantitati mari, nu poate inlatura hipoxia. Aceasta din urma sporete$i mai
mult sinteza de eritropoietina.
- 166De retinut ca in (3-talascmie au fost izolate eritrocite de talie mica, cu
foarte pu|ina HbF, cu multe incluzii celulare i mari deteriorari morfologice.
Anume aceasta categorie de eritrocite cu posibilitati reduse de a compensa
formarea dc HbF i cu mari alterari provocate de excesul de lanturi a sunt
distruse intramedular, ceea ce cxpiica instalarea eritropoiezei ineficiente i
cantitatca mare de produi rezultafi din degradarea hemului.
Excesul de lanturi a conduce la precipitarea Fe++ din lanturile a ?i la
tulburarea utilizarii fierului cu depunerea lui in eritrocite in forma de
hemosiderina. Mai mult decat atat, are loc creterea considerabila a cantitatii
de fierin plasma, iar ca consecinta, apare hemosideroza organelor interne cu
tulburarea funcpilor acestora.
Hiperhemoliza in splina conduce la marirea ei in volum (splenomegalie). In
sangele periferic apar eritrocite in semn de tras la finta $i rama$ite de
eritrocite distmse (schizocite).
D. Dereglari ale maturatiei hematiilor prin tulburari ale sintezei acizilor
nucleici
Atat proliferarea, cat $i maturizarea hematiilor este posibila numai in
conditiile unui metabolism perfect, asigurat de o diversitate de factori
necesari eritrocitopoiezei. Deficitul unor factori mctabolici determina
dereglarea maturizarii ?i aparipa de anemii adeseori foarte severe. Celc mai
cunoscute sunt anemiile provocate de tulburarea metabolismului
ciancobalaminei, fiemlui i acidului folic.
Metabolismul ciancobalaminei (vitaminei B12)
Vitamina Bp nu poate fi sintetizata in organism. Acoperirea neccsitatilor
vitale depinde deaportul alimentar mai ales de absorbtia intestinala. Castle a
dedus ca factorul extrinsec antipemicios din alimente se absoarbe prin

intermediul altui factor intrinsec din sucul gastric. Factorul alimentar

extrinsec a fost apoi izolat din ficat, i s-a stabilit formula chimica decatre
Hodgkin ?i a fost denumit vitamina Bn sau ciancobalamina.
Sursa de vitamina B|2 este exclusiv alimentara. in cantitap suficiente se
afla in came, mai ales in ficat. in sursele alimentare vegetale cantitaple de
vitamina B12 sunt foarte reduse. Ea este sintetizata ?i de catre flora
bacteriana din colon, dar aceasta forma nu poate fi absorbita in intestin.
Rezervele hepatice de vitamina B|2 la un adult sanatos sunt de 2000
micrograme, iar necesitaple zilnice nu depa?esc 1-5 micrograme.
Absorb(ia vitaminei B,, incepe prin extragerea din alimente, sub actiunea
pepsinei gastrice. Odata eliberata din substantele alimentare, se une$te labil
cu factorul intrinsec din
- 167sucul gastric. Accst factor este o glicoproteina cu masa moleculara peste
200.000, secretata exclusiv de celulele parietale gastrice.
Dupa administrarea de histamina, se constata creterea simultanaa
cantitatii de factor intrinscc, dc acid clorhidric i dc pcpsina. Factorul intrinsec
sc cupleaza cu vitamina B|2 din alimente i o transporta pana la nivelul
ileonului, unde o preda unui receptor proteinic enteral specific, produs de
celulele mucoasei ileale. Receptorul mucoasei transmite mai departe
vitamina Bp la proteinele plasmaticc transportoarc, denumite
transcobalamine. Vitamina B12 este apoi repartizata in toate celulele, iar
surplusul ei este stocat sub forma dc rezerve in ficat, splina i alte organe.
Anemia prin carenta vitaminei B]2
La baza accstei anemii sta maturizarca dcfectuoasa a nucleelor
eritroblatilor, aparuta ca rezultat al tulburarii sintezei acizilor nuclcici
determinata de carenta in vitamina B|2 i acid folic (Jig. 31.7).
EtioIogie
Anemia prin carenta de vitamin^ Bt2 $i acid folic
(EtioJogie, patogenie, manifestari)
H
Dcrcglarca absorbpei viaminci Bu $i acidului folic
Consumul exagerat al vitaminei Bj> $i acidului folic
1 lipo- i avitamino- zele alimcntare
| E-S cu a J b ?
&E
In
perioada
Iacta{iei
r
Care
nta
de.
vitam
ina
Bn
i
acid
folic
in perioada a
W

11- a a sarcinii
Patogenie
Dereglarea sintezei ADN in erifronormob!a$ti
lui
I
Reprimarea maturapei eri tronormobla$t i loror
Instalarea
eritropoiezei
megaloblastice
Instalarea
eritropoiezei
incfcctivc

Fig. 31.7. Etiologia, patogenia i manifestable hematologice in anemia

megaloblastica.
-168Etiologia. Cauzele comune pentru anemia prin carenta vitaminei Bp $i
acidului folic sunt:
a) carenta vitaminei B/2[ acidului folic in alimente;
b)carenta factorului intrinsec Castle - mucoproteid secretat dc celulele
parietale gastrice (de exemplu, in caz de lezare a mucoasei gastrice, rezectia
stomacului, distrugerea mucoproteidei de catre autoanticorpi etc.);
c) malabsorbfia vitaminei Bn i acidului folic in intestinul subtire (de
exemplu, in rezeejia jejunului, in enterite, diverticuloza, alcoolism etc.);
d)consumulexcesival vitaminei B/2i acidului folic (de exemplu, in sarcina,
difiloborioza etc.);
e)depozitarea insuficientd a vitaminei Bp (de exemplu, in afectiunile difuze
ale ficatului - hepatita, ciroza etc.).
Dei a fost demonstrat cu ccrtitudinc rolul vitaminei B12 ca factor
antianemic, totu$i, nu poate fi negat i rolul factorului intrinsec. Astfcl, la o
serie de bolnavi s-au putut punc in evidenta, atat in ser, cat i in sucul
gastric, anticorpi antifactor-intrinsec i anticorpi-anticelule parietale gastrice.
In baza acestor probe, anemia pemicioasa sau boala Addison-Biermer poate
fi considerate i o boala autoimuna. Sunt cunoscute anemii mcgaloblastice i
in cazul unei tulburari a proteinosintezei cu modificarca calitativa i
cantitativa a proteinelor plasmaticc, care transporta vitamina B]2. Pot sa
apara uneori anemii macrocitare sau chiar megaloblastice in hepatopatiile
cronice, mai ales in ciroza hepatica, fund determinate de diminuarea
rezervelor hepatice in vitamina Bir
Patogenia. E tiut faptul castructuranormalaaacizilornucleici este
responsabila dc proliferarea i maturizarea celulclor cpitclialc ale tractului
gastrointestinal, precum ?i de eritrocitopoicza normoblastica.
Caren(a in vitamina B|2 i acid folic conduce la dereglari in structura
acizilor nucleici cu aparitia urmatoarelor procese patologice: a) sindromul
anemic, b) sindromul gastrointestinal, c) sindromul neurologic {fig. 31.8).

Sindromul anemic este determinat, pe de o parte, de tulburarca

eritrocitopoiezei normoblastice, fiind inlocuita cu cea megaloblastica i ca
urmarc acarentci dc vitamina B|2 i acid folic, pe de alta parte, dc mccanismul
autoimun cu formarea de autoanticorpi antifactor intrinsic ?i anticorpi
anticelule parietale gastrice, ceea ce conduce la distrugerea hematiilor
mature.
- 169

Fig. 31.8. Verigile patogenetice ale deficitului de vitamina B|2.

Medulograma prezinta modificari caracteristice. Maduva osoasa este
hiperplazica, de tip megaloblastic, inlocuirea eritrocitopoiezei normoblastice
cu cea megaloblastica (embrionara) se caracterizeaza prin modificarea
maturizarii hematiilor cu raportul nucleocitoplasmatic in favoarea citoplasmei
$i aparipa megaloblastozei.
De mentionat ca megalobla$tii ?i megalocitele in anemia deficitaii B,,,
numai dupa forma lor sunt asemanatoare cu cele ale embrionului, dar din
punct de vedcrc functional sunt de calitate inferioara, cu un ritm mitotic
intarziat ?i cu o distrugere pronuntata a megaloblatilor in maduva osoasa
(are loc instalarea eritrocitopoiezei inefective). in medulograma sunt
-170
Sangele periferic in anemia megaloblastica
Prezenta
megalobla$tilor $i megalociplor
Eritrocitopenie
Hipercromia
eritrocitelor
Trombocitopenie
moderata

Punctate bazo- fila in eritrocite

Poikilocitoza
Bazofilie
moderata
Eozinofilie
moderata
i
Corpusuli Jolly ?i inele Cabot
Anizocitoza
Macrocitoza
Neutrofile gigante, polisegmentate
Fig. 31.9. Manifestarile hematologice in anemia megaloblastica.
prezenti megaloblatii bazofili, policromatofili i mai ales celor oxifili. lntr-un
numar redus sunt $i eritroblatii cu maturatie nucleara normala din care
rezulta hematii normale.
Examenul sangelui periferic dcnota o anemie foarte pronuntata de tip
megaloblastic, cu un numar de hematii sub 1.000.000 mm3.
In sangele periferic se constata multe celule ale regenerarii patologice megalocite, care sunt intens colorate (hipercrome), cu dimcnsiuni mari
(macrocite).
Indicele cromatic e mai mare de 1 (1,4-1,8), determinat de prezenta in
sange amegaloblatilor i megalocitelor- celulelor cu volum mare, de forma
cleptica, lipsite de zona clara centrala, fund astfel colorate omogen, mai
intens decat eritrocitele obinuite, hipercromia fiind doar aparenta.
In frotiul sanguin sunt prezente multe eritrocite cu punctate bazofila, cu
corpusculi Jolly, inele Cabot, poichilocitoza i anizocitoza (fig. 31.9).
Arc loc o diminuare a numarului de celule tinere ale seriei eritrocitare reticulocitelor i policromatofilclor. Rezistenta osmotica a hematii lor este
redusa, durata lor de viata nu depaete 40-50 zile.
-171-

Numarul total de leucocite este moderat diminuat (3000-4000 mm3), in

frotiul sanguin se atcsta neutrofile gigante i polisegmentatc, o moderata
eozinofilie i o limfocitoza relativa.
Trombocitele ating iimita valorilor inferioare (100.000 - 120.000 min3) a
numarului lor normal fara sa prezintc anomalii functionate semnificative.
Dc mentionat ca cxamenul sangelui pcriferic poatc sa argumenteze doar
cu aproximatie aparitia modificarilor sus-enumerate, de aceea cste
obligatorie efectuarea puncfiei stemale.
Sindromul gastrointestinal. Vitamina B,2, imprcuna cu acidul folic,
intervine in sinteza acidului metilmalonic - un precursor al bazclor purinice i
pirimidinice, a timinei i timidinei - constituienti necesari ai structurii ARNului i AND-ului.
Carenta acctor constituienti in structura acizilor nucleici conduce la
aparitia mitozei atipice in celulele cu ritm rapid de multiplicarc, cum sunt:
hematiile, celulele cpitcliale ale tractului gastrointestinal, limbii ?i glandclor
salivare etc., determinand astfel aparitia sindromului gastrointestinal.
Acest sindrom se manifesto prin focare inflamator-atrofice ale mucoasci

linguale cu depapilarea acesteia, realizand aa-numita glosita Hunter. Se

produc atrofii ale mucoasci gastrice, csofagului, cavitatii bucale, intestinului
subtire, asociate cu dereglari secretorii, tulburari ale absorbtiei intestinalc,
ceea cc contribuic, in sfarit, la agravarea deficitului vitaminic (apare cercul
vicios).
Sindromul neurologic. O alta forma metabolica activa a vitaminei B12,
denumita 5-dczoxiadcnozilcobalamina, rcglcaza sinteza acizilor grai,
catalizand sinteza acidului succinic din acidul metilmalonic
Deficitul de 5-dezoxiadcnozilcobalamina conduce la marirea concentratici
dc acid metilmalonic, care, pe dc o parte, tulbura sinteza mielinei, iar, pe dc
alta parte, poseda o actiune lezanta directa asupra axonului.
Se declancaza procesul demielinczant al nervilor periferici, se produce
lezarca neuronilor corticali i a celorspinali, mai cu seama, a cordoanelor
posterioare i laterale ale maduvei spinarii cu declanarca sindromului
neurologic, manifestat prin modificari ale sensibilitatii, ataxii i semneale
mielozei funiculare.
- 172Mieloza funiculara se caracterizeaza, la randul sau, prin halucinatii, mers
instabil, parcstezii, amorfeli, senzapi dureroase, tulburari auditive, oculare i
motorii.
Anemia prin carenta de acid folic
Carenta de acid folic apare, dc regula, in asociatie cu carenta de vitamina
B $i vitamina C.
Metabolismul acidului folic. Acidul folic este constituit din trei compusi
organici: ptcrina, acid paraaminbenzoic $i acid glutamic. Funcpile metabolicc
nu sunt realizate de acidul folic, ci dc derivapi sai. Astfel, indeosebi la nivelul
ficatului, acidul folic sc transforma In acid dihidrofolic, apoi in acid
tetrahidrofolic $i, in starlit, in acid tetrahidrofolihidroximetilat donator
degruparimetilice.
In toate aceste transformari participa vitamina Bl2 i vitamina C.
Derivapi activi ai acidului folic, prin fumizarea dc grupari metil, au un rol
deosebit in sinteza pirimidinelor, mai cu seama in transfomnarea uracilului in
timina $i apoi in transformarea timinei in timidina.
Acidul folic intervine, prin derivapi sai activi, in metabolismul
acizilornuclcici, contribuind la efectuarca normala a mitozclor, la sinteza
complexelor pirimidinice, iar impreuna cu vitamina Br - la sinteza
timidinfosfatului $i uridinfosfatului, precum $i in sinteza complexelor
purinice, histidinei, acidului glutamic $i a altor compusi organici vitali.
Spre deosebire dc vitamina B|2, interventia acidului folic in metabolismul
fosfolipidelor este mult mai redusa. Sursele alimentare dc acid folic sunt
plantele verzi ?i organele animale (ficatul, rinichii). De mentionat ca acidul
folic, sintetizat de bacteriile enterale, in intestin nu se absoarbe. Necesitatile
zilnice in acid folic pentru un adult sunt in medie de 50 micrograme.
Rezervele organismului in acid folic sunt foarte reduse $i alcatuiesc o
valoare aproximativa a 100 de rafii zilnice, depozitate mai ales in ficat.
Absorbtia acidului folic are loc in jejun i ilcon, fiind independenta de
secrcpa gastrica acida ?i fara intervenpa vreunui factor proteinic analog
factorului intrinsec.
Cea mai u$or absorbita este forma libera a acidului folic, eliberata din

compu$ii organici alimentari, in urma actiunii enzimatice a conjugazelor,

produse de enterocite.
Etiologia. Cauzcle anemici prin carenta de acid folic sunt tulburarile de
absorbtie, aparute in enteropatiile cronice cu sindrom de malabsorbfie,
stenozele jejunale sau ilcale, infestare cu lamblii etc.
La instalarea carcntei acidului folic in organism poate sa contribuie i
necesitatile sporite in acid folic pentru metabolismul celular, cantitatea
redusa a rezcrvelor din ficat, precum i suprimarca procesului de sinteza a
acidului folic.
Chiar daca cnterocitcle ii mentin functiilc dc absorbtie, carenta in acid
folic poate sa apara in rczultatul consumului competitiv dc catre flora
microbiana patologica.
- 173Se poate constata carenta de acid folic $i fn sarcina, mai cu seama in
cazul in care consumul exagerat al acestuia este asociat cu diminuarea
rezervelor hepatice. Alaturi dc dcreglarea functici de absorbpe a
enterocitelor, in anemia prin carenta de acid folic, intervine ?i deficitul
enzimatic cu scaderea conjugazelor, ce elibereaza acidul folic din compuii
organici alimentari, precum i in cazul unei tulburari a transformarii acidului
folic in derivatii activi (acid folinic, acid tetrahidrofolic).
Modificarile morfologicc consecutive tulburarii metabolismului acidului
folic sunt, in general, asemanatoare cu celc aparute in anemic prin carenta
vitaminei B12 cu uncle variante, determinate de factorii etiologici ?i de cei
patogenetici.
De exemplu, in carenta dc acid folic lipsete gastropatia atrofica $i
fenomencle neurologice. In schimb, leziunile glosofaringiene i csofagiene
sunt mult mai exprimate.
Modificarile in sangele periferic, aparute in anemiile megaloblastice prin
deficit de acid folic, sunt asemanatoare sau chiar idcnticc cu cele din anemia
pemicioasa; se constata macrocitoza, anemie hipercroma, anizocitoza,
miesjorarea numarului de reticulocite, trombocitopenie i leucocitopenie. In
maduva osoasa se identified o megaloblastoza.
Ca aspecte mai specifice, uneori pe frotiul sanguin se observa critroblati
oxifili - situatie neobinuita in anemiile megaloblastice prin deficit de
vitamina B]r
Prin urmare, carenta de acid folic trebuie suspectata in toate anemiile
severe intalnite la bolnavi cu sindrom de malabsorbtie sau in hepatopatii
cronice, la gravide etc., mai ales in cazul in care se constata sindromul
gastrointestinal, modificari glosofaringiene i esofagiene exprimate.
E. Dereglari ale maturafiei hematiilor datorate carentei de elemente
necesare procesului de biosinteza a hemoglobinei
Anemiile prin carenta de fier sunt determinate de carenja in fter- element
absolut necesar procesului de biosinteza a hemoglobinei $i eritrocitopoiezei.
Metabolismul fierului a fost detaliat studiat cu ajutorul fierului marcat
(Fe). Studierea pistei parcurse m organism de fierul radioactiv a dat
posibilitate de a preciza mecanismul absorbtiei, transportului plasmatic,
depozitarii, utilizarii i eliminarii fierului in condipi normale i patologice (fig.
31.10,31.11,31.12).
- 174-

Fig. 31.10. Repartizarea fierului in organism.

Fig. 31.11. Circuitul fierului exogen in organism.

- 175-

Fig. 31.12. Circulatia fierului endogen in organism.

In organismul uman cantitatea totala dc fiercste injurdc4 - 4,5 g.
Dintreacestea69% revin fierului bivalent din hemoglobina, 28% - fierului
depozitat, iar 3% intrain compozijia mioglobinei $i enzimelor heminice
(citocromi, catalaze, peroxidaze cu fier trivalent).
Fierul depozitat (28%) se afla: in maduva osoasa (10%), splina si muschi
(10%), ficat (8%). Fierul depozitat in ficat, splina $i muschi este inglobat in
feritina i hemosiderin! Hemosiderina reprezinta feritina deproteinezata si
denaturata, ce se confine in macrofage $i celulele Kupfer.
Necesitatile zilnice de fier constituie 10 mg pentru barbati si 20 mg pentru
femei. In stomac, prin actiunea acidului clorhidric $i pepsinei, fierul
anorganic (hidroxid feric) sau organic (combinat cu proteine) este eliberat din
alimente.
In mediul acid s> sub actiunea substanfelor reductoare (acid ascorbic,
acid citric etc.), fierul trivalent este transformat in fier bivalent.
-176I Absorbtia fierului incepein duoden i in partea proximala ajcjunului. In
enterocit, fierul
bivalent (Fe) stimuleaza sinteza unei proteine -apoferitina, care se combina
labil cu fierul ji se transforma in feritina.
Moleculele de feritina se deplaseaza spre polul vascular al celulei
epiteliale, unde predau fierul unei betalipoproteine plasmatice
transportatoare, numita transferina. Aceasta este sintetizata in ficat, are
masa moleculara 90.000 $i nu trece filtrul renal.
Transferina transporta 85% din fier la maduva ro$ie a oaselor $i 15% la
depozite: ficat, splina, muchi i la toate celulele organismului.

In maduva ro$ie, transferina cedeaza fierul celulelor reticulare macrofage,

unde este preluat labil, ca i in enterocite, de o apoferitina ?i, combinandu-se
cu ea, devine feritina. Celulele reticulare transmit fierul eritrobla$tilor. Astfel,
fierul ajuns la eritrobla$ti, printr-un iirdercacjii enzimatice, este intcgrat in
molecula de hemoglobina.
in organism exista doua circulate ale fierului, una pomita de la absorbtia
enterala a Hemlui exogen, iar alta e (circulafiafierului ..turnover) exclusiv
interna, destinata reutilizarii fienilui endogen (schema la p.). Aceasta
circulate este deosebit de intensa. Zilnic sunt vehiculate peste30-40 mg intre
diversele sectoare, cu treceri de la starea ionica la cea combinata organic
cnferitina, transferina, hemoglobina, mioglobina, citocromii. Circuitul fierului
este aproape inchis, excrefia fiind echivalenta cu absorbtia.
Excretia de fier se produce prin bila, prin descuamarea enterocitelor,
celulelor piclii, prin tnmspiratic, iar la femei i prin hemoragii menstruale.
Reglarea absorbtiei de fier depinde de gastroferina, de gradul activitatii
eritropoietice i>i mai ties de rezervele de fier sub forma de feritina.
Aportul mai mare de fier conduce la o sinteza rapida $i sporita de
apoferitina, absor- bindu-se mai mult fier. In cazul in care necesitaple de fier
ale organismului sunt satisfacute, toata apoferitina din celulele mucoasei
intestinale este incarcata cu fier.
Aadar, in cazul in care exista o cantitate sporita de feritina intracelulara,
nu mai are loc sinteza de apoferitina $i absorbtia de fier inceteaza. Se
produce un blocaj al mucoasei intestinale. Daca ulterior apar din nou
necesitafi de fier in organism, se produce deblocarea celulelor mucoasei
intestinale i fierul din feritina este eliberat $i preluat de transferina din
sange.
Etiologia. Cauzele, ce pot provoca anemiile feriprive, pot ft foartc variate.
1.Aportul scazut (de exemplu) alimentatia saraca in fier.
2. Pierderi de fier, de exemplu, insangerari cronice repetate, ulcer, cancer
gastric, hemoroizi etc.).
3. Absorbtia dereglata a fierului bivalent in tractul gastrointectinal.
Tulburarea acestui proces se atesta in gastrite cronice, enterocolite cronice,
rezectii de stomac i duoden etc.
4. Necesitatea majorata a organismului in fier cu consum exagerat al
acestuia (de exemplu la prematuri, sugari, la adolescenti, in sarcina, in
perioada dealaptare).
-1775.
Diminuarca sintezei transferazei (in hepatite cronice) cu depunerea
fierului in (esuturi, ceea ce conduce la un transpot insuficient al accstuia la
maduva osoasa.
6.
Tulburarea depozitarii fierului (in hepatite, ciroza ficatului).
7.
Tulburarea utilizarii fierului din rezerve (in boli inflamatorii cronice
sau infectii cronice, in cazul in care fierul este captat de catre celulele
sistcmului macrofagal).
8.
Incorporarea dcfectuoasa a fierului in molecula de hemoglobina,
aparuta ca rezultat al insuficientei hemosintetazei, tulburand cuplarea
fierului cu protoporfirina in sinteza hemului. Anemiile aparutc in asemenea
conditii sunt denumite sideroacrestice i, de regula, constatate in intoxicatii
cu plumb, oxid de carbon, cianuri, fluor, carentcle de piridoxina i in alte

situatii, in care arc loc inhibitia activitatii hemsintetazei.

P at ogeni a. Deficitul de fier in plasma i in celulele organismul conduce
la mic?orarea cantitapi fierului in mitocondrii, a critrocariocitelordin maduva
osoasa. Aceasta, la randul sau, inhiba sinteza hemului, precum $i
combinarea acestuia cu globina, ceea ce conduce la diminuarca sintez
hemoglobinei. Mai mult decat atat, deficitul de fier tulbura i sinteza unor
enzime: a catalazci, glutationperoxidazei din eritrocite, precum i a citocro i
mioglobinei din celulele organelor parenchimatoase (fig. 31.13).
Insuficienta acestor enzime, mai cu seama in eritrocite, conduce la
aparipa hipoxiei hemice i tisulare cu declanarea proceselor atroficep
distrofice, exprimate prin atrofii ale celulelor epiteliale ale tractului digestiv,
prin parestezii gustative, fisuri ale comisurii gurii, durcri i arsuri in gat.
Sinteza insuficienta de enzime antiperoxidante: catalazclor, peroxidaze
glutationpcroxidazelor conduce la mic?orarea rezistentei hematiilor la
actiunea peroxizilor cu declanarea hemolizei i cu scurtarea duratei de
via{a acestora. In anemia feripriva se constata i alte simptome: paloare,
par friabil, unghiile devin plate, concave i se rup uor, determinate de
procesele atrofice i de cele distrofice (fig. 31.14).
in maduva roie se constata o hiperplazie critroblastica moderatacu
predominanta eritrobla$tiIor bazofili i policromatofili. Se marete numarul de
eritrocite bazofile i policromatofile. Un semn caracteristic in maduva roie
pentru anemia feripriva e micorarea numarului de siderobh
- 178-J
VO
I

Fig. 31.13. Etiologia, patogenia i manifestarile hematologice in anemia

feripriva.

Fig. 31.14. Patogenia leziunilor celulare i tisulare m anemie prin deficit de

fier.
eritrocariocite, ce contin in citoplasma granule de fier, repartizate difuz. In
norma 20-40% din sideroblati contin granule unitare, iar in anemiile
feriprive aceste granule practic nu sunt depistate.
Seria granulocitara este uneori moderat deviata spre stanga.
Hemograma. Numarul total de eritrocite este totdeauna sub 4.000.000
mm3, mai frecvent injur de 3.000.000 mm3.
Micorarea numarului de eritrocite se poate explica, pc de o parte, prin
micorarea activitatii proliferative a maduvei osoase, iar, pe de alta parte,
prin intensificarea eritropoiezci inefective.
De mentionat ca mecanismul patogcnetic primordial in anemiile feriprive
este tulburarea sintezci hcmoglobinei. Cantitatea de hemoglobina scade mai
pronun tat (sub 60 g/1) in comparatie cu numarul scazut de eritrocite, care
au un aspect caracteristic - inclar (anulocite), determinat de extinderca
zonei centrale clare a acestora. Indicele chromatic subunitar (0,5-0,7) indica
anemie hipocromd, iar diametrul redus al hematiilor (5-6 microni) - anemie
microcitara (fig. 31.15).
-180-

Fig. 31.15. Manifestable hematologice in anemia prin carenta de fier.

Din cauza microcitozci, hcmatocritul cste redus, chiar daca numarul de
hematii este aproape de valorile normale.
Continutul de rcticulocite In anemiile fcriprive poate fi in limitele valorilor
normale (2%), iar uneori marit (in cazul in care bolnavii au fost supui
tratamentului specific cu preparatc de fier). Marirea numarului de rcticulocite
poate fi constatat i in sangerari. O astfel de marire a numarului de

reticulocite (reticulocitoza) e considerate ca o reactie compensatorie.

III. Anemii prin dereglari ale hemolizei
Durata de viate a hematiilor este de circa 120 de zile. in conditii normale,
procesul de eritrocitopoieza este perfect cchilibrat cu procesul de hemoliza
fiziologica.
Hemoliza fiziologicS. Membrana eritrocitara reprczinta principala structura
cclulara de care depinde integritatea eritrocitului. Ea este formata dintr-un
dublu strat lipoproteic, dispune de o bogata compozitie biochimica i de un
strict aranjament al componentelor molcculare. Aceste proprietati biochimice
?i structuralc ii asigura eritrocitului forma specified de disc biconcav $i
capacitatca dea fi flexibil, rezistent la solicitarile mecanice, ?i suficient de
elastic.
in cele 120 de zile de supraviefuirc, eritrocitele din circulate sunt supuse
diverselor acfiuni fizice ?i chimice. In decursul celor4 luni de existenta,
eritrocitele de circa 500 000 de ori traverseaza circulatia sanguina i parcurg
o distanta de circa 150-200 km, din care aproape jumatate prin capilare cu
un diametru mai mic decat diametrul propriu. Rcalizand aceste traversari,
eritrocitu! normal este supus unor deformari structurale reversibile ale
integritafii membranei sale.
Aceasta se intampla, de exemplu, in splina, unde eritrocitele traverseaza
fenestrajiile inguste,caresepara cordoanele de sinusurile splenice. Mai mult
decat atat, in splina hematiile circulS extrem de lent.
- 181Eritrocitele batrane, traversand prin aceste fenestrapi inguste, ii pierd o
parte din suprafaja, sunt lipsite de capacitatea de a-i reinnoi forma,
structura, factorii necesari proceselor metabolice intraeritrocitare, devin
fragile cu elasticitate $i flcxibilitate redusa. Astfel, eritrocitele imbatranite Ti
pierd valoarea funcponala, devin inutile $i sunt retinute in splina i supuse
unui stres metabolic insuportabil. Antigenicitatea determina un raspuns
autoimun cu formareade autoanticorpi, care invelesc eritrocitele $i
influenteaza fixarea lorpe reccptorii macrofagelor splenice cu fagocitarea
hematiilor imbatranite de catre macrofage, procesul ftind denumit hemoliza
fiziologica inlracelulara.
De menponat ca hemoliza fiziologica a eritrocitelor imbatranite este
efectuata prin eritrofagocitoza i de catre macrofagele circulante (monocite),
precum $i de catre granulocite (neutrofile $i eozinofile).
Macrofagele se afla pretutindeni in organism, astfel ca eritrofagocitoza i
catabolismul hemoglobinei au loc la orice nivel, dar mai cu seama in zonele
de staza sau circulate incetinita, in care macrofagele se gasesc in numar mai
mare (de ex., in sinusoidele medulare, in cele splenice, hepatice etc.).
La nivelul splinei sunt retinute i distruse atat eritrocitele cu diverse
defecte intracelulare: resturi nucleare (corpi Howell-Jolly), cu Hb denaturata
intraeritrocitar (corpi Heinz), granulatii de fter (siderocite), cat $i un numar
variat de eritrocite cu defecte de forma (poikilocite, acantocite, sferocite,
ovalocite, schizocite etc.).
In conditii normale, rolul splinei este secundar in climinarea eritrocitelor
imbatranite, rolul ficatului fiind mult mai amplu, intrucat debitul sau sanguin
este de multe ori mai mare decat al splinei. Prin ficat traverscaza 55% din
sangele debitat de inima i numai 5% prin filtrul splenic. Totu?i, trebuie

menponat faptul ca in ficat sunt repnute numai eritrocitele foarte deformate.

In circulapa sanguina circa 5-10% dintre eritrocite imbatranite cu
dcformari pronuntate, mai cu seama cele ce au rezistcnta globulara mica,
pot fi supuse procesului de distrugere in mod normal chiar la traversarea
acestora prin capilare sau la actiunea fortelor hidrodinamiee asupra acestor
hematii fragile.
O alta legitate, care trebuie sa fie memorizata, e faptul ca in condipi
fiziologice, pierdenle de hematii imbStranite sunt inlocuite de o productie
egala de reticulocite in maduva osoasa, menpnandu-se astfel numarul
normal de hematii in circulapa sanguina.
In condipi patologice, locul de distrugere este in mare masura influentat
de gradul alterarilor hematiilor. De exemplu, in alterari membranare
eritrocitare uoare i moderate distrugerea are loc in splina, la o alterare de
un grad mai mare, la procesul de distrucpe participa alaturi de splina $i
ficatul, iar cand agresiunea este foarte severa, hemoliza este intravasculara,
difiiza.
Hemoliza patologica
Spre deosebire de hemoliza fiziologica, ce se rasfrange numai asupra unui
lot redus de eritrocite i se limiteaza numai la eritrocitele ce au atins limita
lor de existenta (120 de zile), hemoliza patologica reprezintao distrugere a
unui numar supranormal de hematii pe unitate de timp $i se
- 182rasfrange fara deosebirc asupra tuturor eritrocitelor existente Tn circulate i
maduva osoasa, provocand distrugerea prematura i scurtarea duratci de
viata a hcmatiilor. Raspunsul prompt al organismului la o asemenea
distrugere de hematii poate fi compensata de o regenerare medulara cu
menpnerea numarului normal de hematii, procesul fiind denumit hemoliza
compensata.
Daca capacitatea maduvei osoase de a acoperi pierdcrilc de eritrocite
este depaita, e vorba de o hemoliza necompensatd, denumita i hemoliza
palologica, hiperhemolizd. Se instaleaza a$a-numita anemic hemolitica.
Clasificarea anemiilor hemolitice Dupa etiologie, deosebim:
-anemii hemolitice endoeritrocitare, cauzate de factori endoeritrocitari i anemii hemolitice exoeritrocitare, provocate de factori exoeritrocitari (fig.
31.16).

Fig. 31.16. Clasificarea etiopatogenetica a hiperhemolizei.

- 183Anemiile hemolitice endoeritrocitare sunt cele insotite de dereglarea
eritrocitopoiezei, producerca unor eritrocite cu dcfecte structuralc
determinate de factorii endoeritrocitari, i in totalitate sunt anemii hemolitice
ereditare (cu excepfia hemoglobinuriei paroxistice nocturne, in care alterarea
structural!! a membranei se produce in cursul vietii).
Anemiile hemolitice exoeritrocitare sunt dobandite in cursul vietii i
determinate de alterari ale mediului de viata a eritrocitelor (plasmei sau
vaselor) i de actiunea factorilor mediului ambiant-agenti chimici fizici
infcctio$i, factori traumatici etc, fund totalmente anemii hemolitice
dobandite, cu exceptia anemici hemolitice autoimunc idiopatice. Anemiile
hemolitice ereditare (endoeritrocitare)
De men(onat ca anemiile hemolitice ereditare (membranopatiile,
hemoglobinopatiile ?i enzimopatiile), provocate de factori endoeritrocitari, au
fost descrise i partial explicate in subcapitolul Tulburarile maturatici
hematiilor. Am Jinut cont de faptul ca hiperhemoliza patologica
intracelulara, cauzata de factorii endoeritrocitari i constatata in accste
maladii ereditare, apare secundar ca rezultat al dereglarii matura{iei
eritrocitelor, primar fiind dereglata eritrocitopoieza. Prin urmare, procesul de
hiperhemoliza apare ca un sindrom secundar, ca un efect dcterminatde
cauza primara - dereglarea maturatiei hematiilor.
Etiologia $ipatogenia. Orice anemie hemolitica, indiferent ca este de
sorginte endoeritrocitara exoeritrocitara, totdeauna este insopta de o
alterare a membranei critrocitare, iar, ca o consccinta, se modifica forma,
plasticitatea, flexibilitatea hematiilor cu instalarea hiperhemolizei. Hemoliza
provocata de factori endoeritrocitari se produce preponderent intraceluar,
fiind implicate mai multe mccanisme ctoipatogenetice {fig. 31.17).
A. Defectele asociate cu membrana eritrocitara, care, la randul lor, includ:
a) ataqarea unor proteine serice la membrana eritrocitara, de ex.,
molecule de anticorpi (IgG), molecule de complement (fractiunca C3b)sau
ambele. Macrofagele recunosc i retin eritrocitele, pe care sunt fixate
aceste proteine. Hemoliza intracelulara mediata delgG. Anticorpii IgG se

cupleaza cu antigenele eritrocitare prin segmentul Fab, iar extremita'

-184-

Fig. 31.17. Mecanismele hemolizei prin defect de membrana.

Fc ale moleculelor de IgG raman libere i pot ft ataate pe receptorii
fagocitelor respective (granulocitelor neutrofile i monocitelor din circulate i
macrofagelor din unele Jesuturi i organe).
De mentionat ca nu toatc eritrocitele, care adera la macrofage, sunt
fagocitare. Aceasta se explica prin faptul ca macrofagul poate ingloba un
anumit numarde eritrocitc, celclalte fiind desprinse de pe macro fag. Unele
dintre hematii, care raman nemodificate, vor pastra o durata normala de
viata. Altele pot ft supusc fagocitozei partiale cu pierderea unei suprafefe
limitate din membrana, ceea ce determina modificarea marimii i formei
hematiei. Ele devin microsferocite rigidizate, care vor ft retinute in splina $i
supuse din nou hemolizei intracelulare.
- 185Hemoliza intracelulara mediata de C,.
IgM sunt anticorpii capabili sa fixeze complementul pe eritrocite. Structure
lor de stea cu 5 brate permite fixarea moleculelor de C, .
Anticorpii (IgM) poseda capacitatea maxima de cuplare cu antigenele
specifice la temperatura scazuta, fiind numiti anticorpi la rece. IgM, fixate
pc eritrocite, capteaza incontinuu moleculele de Clq din plasma. Ajunsein
acest mod pe eritrocite, moleculele de C|q se activeaza i initiaza cascada
reac|iilor caii clasice de activare a complementului. Principala etapa pentru
hemoliza este ataarea componentului C3 pc critrocit. Acesta din urma este
scindat de convcrtaza C4b2a in fragmentele C3a (care tree in plasma) i in
fragmentele C3b (care raman pe critrocit).
Formarca compusului C3b deline rolul primordial in soarta eritrocitului,
intrucat el se poate complexa cu convertaza caii clasice pentru a forma un
compus cnzimatic trimolecular-C4b2a3b, care activeaza components C5,
deschizand astfel calea formarii unitatii finale de citoliza (complcxul de atac
al membranei - C567g9). Vezi ?i Sistemul complimentului Vol. 1. p. 180.

incorporarca eritrocitelor in macrofage i proccsele intracelulare, ce

urmeaza dupa aceasta incorporare, determina, mai intai de toate, alterarea
membranei eritrocitare, urmata de prccipitarca intracelulara a hemoglobinei,
de catabolizarea eritrocitelor fagocitate i a hemoglobinei cu descompunerea
hemului i globinei etc., care, in ansambu, cxplica aparitia unor simptome
clinice i biochimice caracteristice hemolizei intracelulare:
- marirea in volum a splinei (splenomegalia),
- creterea cantitatii de bilirubina indirecta in sange (hiperbilimbiemia
indirecta),
- creterea cantitatii de stercobilina climinata cu materiile fecale,
- creterea cantitatii de urobilinoizi eliminaji cu urina etc.
b) alterari de forma i de plasticitate ale hemaliilor, care pot sa apara la
traversarea acestora prin vasele sanguine cu diametrul mult mai mic decat
propriul diametru, fapt cc lc supun unor modificari de forma cu sechcstrarea
hematiilor in splina i distrugerea lor prin hemoliza intracelulara.
c) modificari ale permeabilitdfii membranei pentru cationi, care pot sa
apara la diminuarea proceselor gencratoare de energie, de exemplu la
diminuarea ATP-lui, ceea ce va conduce la o reducere a expulzarii active a
- 186ionilorde Na+ din eritrocit cu acumularea pasiva a ionilor de Na+ i apei in
interionil critrocitului. Aceasta va contribui la modificarea formei eritrocitului
cu tcndinta celulei de a lua fonna sferica i diminuare a plasticitatii
hematiilor, favorizand sechestrarea i distrugerea lor intracelulara. In cazul in
care modificarile permeabililatii membranei sunt mai severe, are loc marirea
volumului eritrocitclor, rcducerea rczistentci membranei eritrocitare,
umflarea $i distrugerea hematiilor in interiorul vaselor (hiperhemoliza
intravascular a).
d) modificari ale proprietaplor chimice ale membranei eritrocitare la fel
pot determina diminuarea rezistenjei membranei eritrocitare. De cxemplu,
blocarea sau oxidarea gruparilor sufhidrilice din membrana eritrocitara
deregleaza transportul i metabolismul glucozei, precum i pcrmcabilitatea
membranei pentru cationi. Mai mult decat atat, substantele, care
reacfioneaza cu gruparilre sufhidrilice din membrana eritrocitara, au
proprietatea de a rcactiona $i cu gruparile - SH ale globinei. Oxidarea
gruparilor-SH conduce la aparipacorpusculilor Heinz prin prccipitarea
hemoglobinei, favorizand sechestrarea acestor hematii fragile in splina i
distrugerea lor intracelulara. Vezi i ,JDeregldri ale maturapei hematiilor', "
Membranopatiile
B. Anomalii ale enzimelor eritrocitare
De exemplu, insuficicnta enzimatica a glucozo-6-fosfatdehidrogenazci,
glutationreductazei, glutationsintetazei etc. (responsabile de rcalizarea
proceselor energetice in eritrocite) conduce la alterarea hematiilor i la
scurtarea duratei lor de viata. Vezi i subcapitolele ,,Dereglari ale maturapei
hematiilor, Enzimopatiile
C Anomaliile hemoglobinei pot determina rcducerea elasticitatii ?i
rezistentei globulare prin:
ajprezenfa hemoglobinei S, care sporete vascozitatea continutului
hematic, modified forma, elasticitatea i flexibilitatea hematiilor, conducand
la sechestrarea i liza intracelulara a hematiilor.

b) prezenfa corpusculilor Heinz, care reduc, de asemenea, plasticitatea

hematiei cu repnerea ei in splina i distrugerea intracelulara. Vezi $i
subcapitolele Dereglari ale maturapei hematiilor Hemoglo- binopatiile".
-187Ancmiile hcmolitice dobandite
Ancmiilc hcmolitice dobandite sunt anemiilc declanate in cursul vietii de
factori, care pot produce hemoliza intravasculara i se alia in afara
eritrocitelor.
Etiologia ipalogenia. Factorii cauzali pot fi dc diferita origine: fizici,
mecanici, chimici infectioi etc. (fig. 31.18).
a) Factorii mecanici. Semnalul prezentei unci hemolize, provocatade
factori mecanici, este aparitia eritrocitelor fragmentate (schizocite,
selenocite, hematii triunghiulare, in forma de coaja de ou etc.), care ?i-au
picrdutfie o parte din suprafata membranei, fie o portiunc de citoplasma.
Uncori hematiile pot fi supusc la traume in interiorul vaselor, de cxemplu, in
hemoglobinuria de mar, distrugcrca hematiilor apare in urma stazei $ia
comprimarii violente a vaselor prin conlractiile musculare.
Prin efcct mccanic se explica $i sindromul hcmolitic intalnit in,,anemia
hemolitica trombotica microangiopatica, purpura trombotica
trombocitopenica, in care apar modificari ale endotcliului, ce devine rugos.
Hematiile din torentul circulator sunt lezate mccanic, cu aparitia de hematii
fragmentate. La fel poate fi explicate i liza hematiilor, ce apare dupa
interventiile chirurgicale pe vase (implantari de proteze vasculare,
comisurotomii etc.). In aceste circumstante, fcnomenele de turbulentaale
coloanei de sange, determinate de vartejurile torentului sanguin, in mod
mecanic pot contribui la fragmentarea hematiilor. Daca fragmentareacste
severa, distrugerea hematiilor se produce intravascular, in cazul in care are
loc micsjorarca suprafetei eritrocitarc, dar este mentinut volumul hematiei,
are drept consecinta o cretere a sfericitatii celulei. Acest fenomen repetat
conduce la sechcstrarea splenica a hematiilor cu instalarea hemolizei
intracclularc;
b) Factorii chimici f medicamento.si pot actiona asupra eritrocitelor prin
mai multe mecanisme.
Unele substante chimice toxice au actiune directa asupra constituicnjilor
membranei eritrocitarc, hemoliza fund direct proportionala cu doza i durata i
expunerii toxicelor respective. De exemplu, cloroformul, benzenul, toluemi
poseda o actiune lezanta asupra gruparilor polare ale lanturilor lipidice;
tetra- decil-sulfatul (detergent) se fixeaza pe cefaline; veninul de arpe
(cobra)
-188-

00 O)
1

Fig. 31.18. Etiologia, patogenia i manifestarile hematologice in anemii

hemolitice

transforma lecitina in lizolecitina; fenilhidrazina, precum i dcrivatii anilinici

pot produce hemolize prin oxidarca hemoglobinei in methemoglobina.
Un alt grup dc substante chimice toxicc suprasolicita mccanisrae
enzimatice celulare.
Dc excmplu, drogurile oxidante conduc la epuizarea mecanismelor dc
mentinere a hemoglobinei in starea redusa, ccca ce dctermina formarea
mcthcmoglobinei i corpilor Heinz.
Cuprul anorganic, acumulat in eritrocite, provoaca inacti varea unor
enzime ale cailor glicolitice, oxidarca hemoglobinei ?i alterarea mcmbranci
eritrocitare.
Plumbul afecteaza sinteza hemoglobinei la toate trei niveluri ale acesteia;
inhiba sinteza hcmului, cuplarca fierului cu protoporfirina i sinteza globinei.
c) Factorii infecfio$i in producerea hemolizei pot fi luati in considerate mai
ales in malarie.
Hemoliza din malarie este mixta: intravasculara i intracelulara. Liza
intravasculara este produsa de catre paraziti, care sparg critrocitul dupa
desavar$irea ciclului intraeritrocitar. Hemoliza intracelulara are loc in splina,
unde sunt rctinute eritrocitele inglobatc cu paraziti. O parte din aceste
eritrocite sunt fagocitate. Asupra altora influenfeaza un mccanism de
extragerea parazitilor din aceste hematii, dar care raman cu defecte ale
membranei (eritrocitele devin rigide, se sfericizeaza, ii pierd plasticitatea).
La reintoarcerea lor in splina, aceste hematii sunt retinute i supusc
hemolizei intracelulare.
Factori infectio^i, care pot produce hemoliza prin aepune directa asupra
eritrocitelor, sunt stafilococii, leishmaniile, clostridiumul welchii etc. Germenii
elibereazao toxina (lecitina C), care, cuplandu-se cu lipideledin membrana,

formeaza lizolecitine cu aejiune hemolitica. Infec(iilc virale provoaca

hemoliza prin mecanisme imune.
Mecanismele hiperhemolizei intravasculare.
Hemoliza intravasculara (HIV) este mediata de sistemul complement, care
produce liza eritrocitelor direct in vasclc sanguine. Una din condipile principal
in desfa$urarea etapelor activarii complementului este prezenfain numar
mare a fractiunilor acestuia pc eritrocit. S-a stabilit ca sunt necesare
aproximativ 60 000 de molecule de C3 i 25 000 de molecule de C5 pentrua
se forma 25 000 de molecule de C5-C9.
-190Activarea complementului este mediata de IgM sau (mai rar) de IgG.
Atajarea moleculelor de anticorpi pe eritrocite determina formarea
complexelor de atac ale mcmbranei eritrocitare cu destabilizarea stratului
bilipidic al membranei, formarea de multiple perforatii in membrana. Prin
aceste perforatii ale mcmbranei din interiorul eritrocitului ies in afara ionii de
K.' i hemoglobina, iar in eritrocit patrund ionii de Na+ i apa cu tumifierea i
lizacelulei.
Distmgerea intravasculare a eritrocitelor conduce la eliberarca in plasma
ahemoglobinei (hemoglobinemia), care disociaza imcdiat in dimeri a(3.
Dimerii liberi strabat filtrul glomerular, fund resorbiti de cclulele epiteliale
ale tubilor proximali ai nefronului. in aceste celule epiteliale dimerii liberi vor
fi degradati, dar numai in conditiile in care fierul poscda particularitatca de a
ramane dcpozitat in citoplasma acestor celule sub forma de hemosidcrina.
Astfcl, celulele epiteliale, incarcate cu hemosidcrina, in rezultatul
descuamarii lor in lumenul tubilor proximali, ajung in urina fmala- in
sedimcntul urinar, hemosiderina fund determinata in urina (testul de
hemosiderina urinara).
Prin urmare, hiperbilirubinemia indirectd i urobilinuria sunt marked
aihemolizei intracelulare ?i celei intravasculare, in timp ce hemociderinuria
este specified numai hemolizei intravasculare.
Importanta diagnostica au i 3 protcine din plasma, care pot fixa dimerii
deHb:
haptoglobina, ataata specific pc globina,
hemopexina i serumalbumina, ata$ate pe hem.
Haptoglobina este prima protcina, care lcaga dimerii a(3. Hemopexina
capteaza moleculele libere de methem i le transporta la ficat, unde vor fi
metabolizate. Methemii necaptati de hemopexina sunt preluati de
surumalbumina, cu care formeaza complexe met-hem-albumina.
Aadar, reducerea titrului haptoglobinei $i hemosiderinuria reprezinta cei
mai adevarati indicatori ai hemolizei intravasculare moderate cu aparitia in
sangc ahemoglobinei (hemoglobinemiei), in timp ce hemoglobinuria este
semnalul unei hemolize intravasculare severe.
- 191 Anemii hemolitice prin mecanisme imune
Anemiilc hemolitice imune sunt boli, in care se constata anticorpi contra
antigenelor, ataate pe membrana eritrocitelor proprii. Anemii hemolitice
imune pot fi: izoimune$i autoimune.
Anemia hemolitica izoimuna apare ca rczultat al perfiizarii eritrocitelor

incompatibile, hemoliza acestora fiind determinata de anticorpii recipientului

contra antigenelor ata$ate pe eritrocitele donatomlui.
Boala hemolitica a nou-nascutului reprezinta o anemie hemolitica
innascuta, la baza careia sta conflictul imunologic dintre fat i mama, aparut
din cauza incompatibilitatii antigenelor eritrocitare ale fatului i ale mamei.
Etiologia. Factorii principali lezanti sunt anticorpii anticritrocitari. In
eritrocitele omului sunt cunoscute mai mult dc 100 dc antigene (izoantigene)
unite in mai multe grupe.
Dcosebim 4 variante de anticorpi (Act) anti-Rh:
a)
anticorpi complcti (aglutinanti) sunt IgM, care aglutineaza
eritrocitele inserfiziologic;
b)
anticorpi incompleti (neaglutinanti) sunt IgG, care aglutineaza
eritrocitele in solutii macromoleculare (coloidale);
c)
anticorpi incompleti evidential cu ajutorul testului Coombs
dupa prepararea eritrocitelor cu tripsina;
d)
anticorpi incompleti evidential dupa prepararea eritrocitelor cu
papaina.
Patogenia. In majoritatea cazurilor, anicorpii ani-Rh patrun$i la fat sunt
anticorpii incompleti, determinati cu ajutorul testului Coombs direct.
in cazul in care actiunea anticorpilor antieritrocitari este de scurta durata,
distrugerea eritrocitelor este mediata de sistemul complement cu
fragmentarca lor, fagocitarea fragmentclor i hemoliza lor intracelulara in
splina.
Daca actiunea anticorpilor antieritrocitari este de lunga durata, anticorpii
antieritrocitari incompleti, ata$ati pe suprafata eritrocitelor, conduc la
schimbari severe ale permeabilitatii membranci eritrocitare cu modificarea
metabolismului in critrocite. Are loc inhibitia sistcmelor enzimatice
eritrocitare - gIucozo-6- fosfatdehidrogcnazei i piruvatkinazei, mic$orarea
concentratiei ATP-lui. mic^orarea pH-lui mediului intraeritrocitar ca rczultat
al acumularii de acid
- 192"
piruvic, acid lactic etc. Aceste modificari biochimice conduc la marirea
osmolaritatii intracritrocitare, tumefierea i liaza intravasculara a eritrocitclor.
Se instaleaza aa-numita forma clinica edemapoasa a boli hemolitice a nounascutului, caracterizata prin hiperhemoliza intravasculara, hemoglobinemie
i hemosideroza in celulele epitcliale ale ficatului i rinichilor.
In patogenia formei adematoase a bolii hemolitice rolul primordial
apartine hipersensibilitatii cclulare, determinate de interactiunea limfocitelor
T sensibilizate ale mamei cu alergenele eritrocitare ale fatului. (Vezi i
Reacfii alergice tip IV, Vol. 1. p. 230)
In boala hemolitica a nou-nascutului are loc o intcnsa hemoliza cu
acumularea in sange a unei mari cantitap dc bilirubina neconjugata (fractia
indirecta).
Anemiile hemolitice autoimune
Anemiile hemolitice autoimune reprezinta un grup dc afcctiuni, in care
elementele figurate din sange sau din maduva osoasa sunt distruse de
anticorpi saude limfocitele sensibilizate, in urma interacpunii acestora cu
antigenele proprii neschimbate ale organismului.

In patogenia acestor anemii intervine ca element comun existenja unui

strat de imunoglobulina pe membrana eritrocitului, mai mult dccat atat,
acest eritrocit poate fi uor supus complemcntului activat de complexul
imun, conducand la modificarea plasticitatii, la declanarea sechestrarii i
hcmolizei intracclulare.
Uneori, hematiile nu sunt antrenate in reacpile anticorp-antigcne straine,
insa o molecula din structura eritrocitului capata proprictafi antigenice. Accst
tip de reactie este numita autoimuna, iar anticorpii - autoanticorpi.
Anemiile hemolitice autoimune dobandite, in conformitate cu principiile
imunoserologice, pot fi:
a)
anemii autoimune dobandite cu aglutinine incomplete la cald,
b)
anemii autoimune dobandite cu hemolizine la cald,
c)
anemii autoimune dobandite cu aglutinine complete la rece.
a)
Anemii autoimune dobandite cu aglutinine incomplete la cald
Aglutininele incomplete la cald reprezinta cea mai frecventa varianta de
anticorpi capabili sa declanczc dezvoltarea anemiilor hemolitice autoimune.
Aceti anticorpi sunt de clasa IgG, mai rar de clasa IgM ?i IgA.
- 193Pentru fixarea acestor anticorpi pe membrana eritrocitelor nu este
obligatorie prezenta fractiilor C3 i C4 ale complementului.
Acpunea directa a autoanticorpilor asupra structurii membranei
eritrocitare conduce la aparitia de perforari in membrana cu tulburari
selective a pasajului ionilor de Na+ i K+, iar, ca rezultat, se schimba forma
hematiei, se modifica coraportul dintre volum i suprafa(a acestora, fapt ce
conduce la diminuarea elasticitatii, plasticitatii hematiilor, la retinerea
acestora in splina, declanarea procesului de fagocitoza ?i liza intracelulara.
b)
Anentii autoimune dobandite cu hemolizine la cald
Hemolizinele la cald reprezinta imunoglobuline (IgG), care reaeponeaza cu
antigenele la temperatura corpului (37C).
Hemolizinele la cald produc atat hemoliza eritrocitelor donatorului, cat i
cele ale recipientului (bolnavului).
Reactia dintre autoantigenele eritrocitare ?i hemolizine se soldeazacu
distrugerea (hemoliza) intravasculara a hematiilor, cu hemoglobinemie $i
hemoglobinurie, cu hiperbilirubinemie (fractia libera) i hemosiderinurie.
De menjionat ca anticorpii (Ate) de tip G sunt eviden(ia|i cu ajutoru!
testului Coombs direct, care denota prezen(a pe suprafa(a eritrocitelor a
autoanticorpilor anticritrocitari.
Anticorpii aflati liber in ser se pot eviden(ia cu ajutorul testului Coombs,
indirect dupa fixarea anticorpilor pe eritrocitele strainc. Aceti anticorpi sunt
activi la temperatura corpului, nu produc direct hemoliza, intrucatnu fixeaza
complemcntul, fiind numiti i anticorpi incomple(i sau blocanfi. Anemiile
hemolitice din acest grup pot sa inso(easca diferite afeepuni autoimune (de
exemplu, colagenozele, periarteriita nodoasa, lupusul eritematos diseminat
etc.), diferite forme de cancer, infeejii cronice (broniectazii, hepatite
cronice) etc.
c)
Anemii autoimune dobandite cu aglutinine complete la rece. In
funepe de tipul, specificitatea i modul de actiune a autoanticorpilor, care
provoaca aceste anemii, deosebim doua entitati: boala cu aglutinine la rece
i hemoglobinuria paroxistica afrigore.

Boala cu aglutinine la rece este provocata de autoanticorpi de clasa IgM.

Anticorpii activi la rece se comporta in vitro $i in vivo ca aglutinine$i
acjioneaza in limite termice situate sub temperature corpului (32C). Ei sunt
anticorpi dotafi cu proprietatea de a fixa i a activa complementul pe
suprafafa eritrocitului. Activarea se stopeaza la etapa C3b, care dctermina
ohemoliza intacelulara prin ataarca i fagocitarea eritrocitelor la nivelul
macrofagelor hepatice - celulele Kupffer.
Hemoglobinuria paroxistica a frigore este provocata de auto-Ate bifazici
Donath-Landsteiner reprezentand Ate de clasa IgG, care se ata$eaza pe
antigenele (Atg) eritrocitare la temperaturi reduse impreuna cu
complementul. Acesta se activeaza pe suprafaja eritrocitelor pana la etapa
finala cu formarea componentelor C5-C9, provocand in vitro i in vivo
hemoliza intravasculara.
d)
Sindromul hemolitic in hipersplenomegalie
Sindromul hemolitic este prezent freevent la bolnavii cu hipersplenomegalie.
Hipersplenismul reprezinta un sindrom caracterizatpatogenetic prin hiper$i mai ales prin disfunctia splinei. De aceea el nu poate fi considerat
caoentitate nozologica anatomo-clinica.
Nopunea de hipersplcnism este inteleasa diferit. De exemplu, unii chirurgi
considera ca hipersplenismul este sinonim cu hipertensiunea portald,
argumentand aceasta prin aglomerarea elementelor figurate sanguine in
vena porta. Alti cercetatori echivaleaza hipersplenismul cu exagerarea
functiei de sechestrare a splinei, excluzand din aceasta notiune hiperfunctia
splenica indusa detulburarile eritropoiezei, precum i citopeniile cauzate de
mecanisme imune. Din punct de vedere patogenetic, mai corecta ar fi
conceptia integrated, carecuprinde atat variantele manifestarii clinice, cat $i
disfunctiile splenice.
Splina functioneaza ca un filtru selectiv, care identified eritrocitele cu
defectele calitative ale maturatiei, cu eritrocitele alterate in circulate sau
imbatranite.
In starile patologice functia de selectare a splinei poate ft perturbata,
conducand la pierderea capacitapi de a recunoa$te eritrocitele alterate,
scchestrand la nivelul splinei i pe ccle normale.
Se tie ca eritrocitele incarcate cu anticorpi incomplep nefixatori de
complement sunt sechestrate in splina, iar anticorpii fixatori de complement
-195i aglutinelele reci favorizeaza captarca hematiilor in ficat. Microsferocitele
sunt retinute in splina, drepanocitelc in ficat, iar liza eritrocitelor cu dcfecte
severe ale mcmbranei are loc intravascular.
Prin urmarc, actiunea splinei asupra eritrocitelor este rcalizata de functiile
ei manifestate prin hiper- i dissplenism. De exemplu, hemoliza exagerata
din anemiile hemolitice favorizeaza inmultirea i hiperactivitatea elementelor
reticulo-histiocitare care, la randul lor, promoveaza selectarea i
scchestrarea eritrocitelor. Alteori, tulburarca primara apartinc mczcnchimului
splenic, ce sintetizeaza imunoglobuline i anticorpi. Aceti factori actioneaza
asupra elementelor figurate din circulate, pregatind eritrocitcle pentru
distructia prematura.
Astfcl de sindroame hemolitice se intalnesc in splenomegaliilc din

mieloleucoza cronica, hipertensiunea portala, sarcoidoza splenica etc.

IV.
Anemii prin dereglari consecutive pierderilor de eritrocite
Hemoragia reprezinta extravazarea unei cantilati mari de sange, aparuta
in urma lczarii intcgritatii peretilor vaselor sanguine i care se caracterizeaza,
pe de o parte, printr-un complex de reactii patologice i prin reactii
compensatorii ale organismului, pe de alta parte.
Cauzele, care pot provoca hemoragia, sunt diverse: a) lezarea intcgritatii
vaselor sanguine ca rezultat al traumelor, interventiilor chirurgicale etc., b)
sporirca permeabilitatii vaselor microcirculatorii, de ex., in hipoavitaminoza
vitaminei C, boala actinica, c) micorarea cogulabilitatii sangelui etc.
Patogenia perturbarii functiilor organismului in hemoragic, mai cu seama,
in cca acuta, cuprinde diverse vcrigi i factori patogenetici lcga{iin lant de tip
cauza - efect, declanand o constelape de simptome clinice intercalate cu
diverse proccse patologice i reactii compensatorii.
Dupa o hemoragie acuta cu pierderi mari de sange are loc scaderea
brusca a presiunii arteriale - colapsul, care, la randul sau, include un irde
procese patologice cu mult mai importate decat pierderea numarului de
eritrocite (anemia). La inceput, la fiecarc unitate volumetrica de sange
pierdut nu se constata devieri pronuntate in sangele periferic, deoarece, in
rczultatul hipovolemiei i hopoxiei mixte, aparute in hemoragia acuta,
organisraul raspunde cu un ?ir de reactii compensatorii.
- 196Compensarea cardiovasculara incepe chiar in primele secunde dupa
hemoragie prin includerea reactiilor compensatorii cardiovasculare, orientate
spre intensificarea activitatii cardiace i schimbarca tonusului i calibrului
arteriolelor. Stimularca activitatii cardiace este dcclanata de hipoxia mixta,
care conduce la activarea sistemului simpaticoadrcnal, fapt cc determina
aparipa tahicardiei, creterea volumului sistolic i dcbitului cardiac.
Diminuarea presiunii partiale a oxigcnului in sange conduce la excitarea
centrului respirator, provocand respirapa profunda i accelerata. Acumularea
in surplus a metabolifilor vasoactivi, cum ar fi adenozina, prostaciclina,
kininele, conduc la dilatarea vaselor microcirculatorii (arteriolelor) in
organele de importanta vitalacreier i cord, astfel marind in accste organe
afluxul de sange.
Concomitent, are loc $i constricpa vaselor artcriale din tcsutul celular
subcutanat, rinichi, organele cavitatii peritoniale ?i mu$chi, fapt ce
determina oconcordanta adeevata dintre volumul sangelui circulant i
volumul spatiului arborului vascular, menpnand astfel nivclul neccsar al
hemodinamicii centrale in faza incipienta a hemoragiei.
Compensare hidrica. Rcducerca volumului sangelui circulant conduce la
hidropenie, iar aceasta, la randul sau, deteimina hiperosmoza cu excitarea
osmoreccptorilor hipotalamici i stimularea sccretiei de ADH, urmata de
efecte antidiuretice compensatoare, in vederea restabilirii volemiei.
Compensarea volemiei poate fi explicate in fclul urmator.
E tiut faptul ca hormonul antidiuretic (ADH) face economic de H,0,
iaraldosteronul - de Na+ pentru organism prin mai multe mecanisme:
a) ADH intensifica reabsorbtia H20 din tubii distali i colectori prin
sporirea permeabi 1 itatii mcmbranci apicalc a celulclortubulare. Mecanismul

dcplasarii apei din lumenul tubilor distali in spapul interstipal se datore$te

actiunii ADH cu participarea adenilciclazei i a AMP-ciclic in stimularea
sintezei unci proteine responsabile de formarea canalelor pentru apa
(iaquaporinei-2) in membrana apicala a celulelor tubulare.
b) ADH constricta lumenul arteriolei aferene cu micorarea filtratiei
glomerulare;
c) De mentionat faptul ca hipovolemia determina i reducerca fluxului
arterial renal, urmat de ischemic, care conduce la activarea sistemului
renina- angiotenzina-aldosteron, realizand, la randul sau, reabsorbpa activa a
ionilor
r
- 197de Na+ din urina primara cu instalarea hiperosmolaritatii plasmei, ceea ce, la
randul ei, stimulcaza sccretia de ADH. Astfel, lantul patogenetic al
compcnsarii hidrice in hemoragia acuta (la a 2-3-a zi dupa hemoragie) se
soldeaza cu restabilirea volumului sangelui circulant, instalandu-se o
normovolemie oligocitemica.
Compensareaproteica. In faza compensarii hidrice volumul sangelui
circulant este restabilit pe seama lichidului interstitial, cantitatea de proteine
in sangele perifcric fiind diminuata, fapt ce conduce la sporirea
proteinsintezei in ficat
Compensarea medulara. Hipoxia mixta, aparuta in hemoragia acuta
conduce la stimularea sintezei eritropoietinei, care are loc in diferite celule
ale nefronului, in ficat i splina cu sporirea proliferarii i maturizarii cclulelor
hematopoietice, mai cu seama, a critrocitopoiezei.
Anemia posthemoragica acuta apare in urma pierderii unei cantitaji mari
de sange, ca rezultat al traumclor, interventiilor chirurgicale insojite de
tulburari ale integritatii pereplor vaselor sanguine. Se caracterizeaza printrun complex interdependent de rcactii patologice i compensatoare ale
organismului.
in primele 24 ore, dupa o anemic posthemoragica acuta, se instaleazao
hipovolemie normocitemica, indicele de culoare i nivelul hemoglobinei (Hb)
intr-o unitate volumetrica de sange fiind in limitele valorilor normale, intrucat
se produce o pierdeie proportionala atat a plasmei, cat i a elemcntelor
figurate ale sangelui.
La a 2-3-a zi dupa sangerarea acuta se constata micorarea numarului de
eritrocite intr-o unitate volumetrica de sange, Hb i a hematocritului (Ht), dar
indicele de culoare ramane neschimbat, deoarece in sangele periferic circula
critrocitele mature, eliberate din depozite.
La a 4-a zi dupa sangerarea acuta se constata o eritrocitopenie, rcducerea
nivelului de Hb, hematocritului, indicelui de culoare (maijosde 0,85) i
eritrocite hipocrome (hipocromia), reflectand prevalarea procesului de
proliferare a hematiilor fata de cel al sintezei hemoglobinei.
La a 6-a zi dupa sangerare in sangele periferic se constata crejterea
numarului de eritrocite policromatofile, reticulocite (reticulocitoza),
metamielociti i leucocite nesegmentate, fapt ce denota instalarea
compensatiei medulare. Se presupune ca numarul de hematii picrdute poate
fi restabilit de maduva osoasa in timp de 30-35 zile.
Principiile patogenetice de corectie a anemiei posthemoragice acute

consta in: a) oprirea sangerarii, b) restabilirea volumului sangelui circulant, c)

restabilirea masei eritrocitare.
Anemia posthemoragica cronica
Anemia posthemoragica cronica este rezultatul unor sangerari
neinsemnate i repctate. Sc atcsta in ulcera^ii gastrice sau duodenale, intrun $ir de afecpuni ca: polipii intestinali, dismenoree, hemoroizi etc. inaceste
situatii, organismul pierde cantitap de fier mai mari fata de cele ce pot fi
restabilite cu hrana. La inceput, anemia este compensate, iar ulterior, daca
ea persista un timp indelungat, rezervele de fier in organism sunt epuizate,
ceea ce conduce la aparitia anemiei fierodeficitare cu hipocromie i
microcitoza eritrocitara, cu hipoplazia sau aplazia maduvei osoase.
Deficitul de fier contribuie nu numai la dereglarea sintezei hemoglobinci,
dar i la dereglarea sintezei unor fermenti respiratori, iar, drept consecinta la mic$orarea formarii energiei. In sangele periferic se constata critrocite cu
dimensiuni mici (microcitoza). Micorarea cantitatii de hemoglobina in
critrocite determina aparitia eritrocitelor hipocrome.
Prinurmare, veriga principals in patogenia anemiei posthemoragice
cronice e dereglarea sintezei hemoglobinei, aparuta ca rezultat al carentei
fiemlui in organism (Vezi $i Anemia prin carenfa de fier).
31.3. Procesele patologice $i schimbarile reactive In sistemul leucocitar
Leucocitele sunt elementele figurate ale sangelui implicate in apararea
organismului. La adulti, numarul normal de leucocite in sangele periferic
atinge cifra de 6 000-8 000 leucocite/mm3, in sangele nou-nascutilor 12 00020000 leucocite/mm3, iar la sugari 9 000-12 000 leucocite/mm3.
Generalitati. Din punct de vedere morfofunctional, leucocitele prezinta o
populate de celule foarte variata. Dupa morfologia lor leucocitele pot fi
divizate in doua grupe:
a) leucocitele, a caror citoplasma con|ine granulapi, sunt denumite
granulocite, iar acestea dupa aspectul nucleului - leucocite nesegmentate i
leucocite segmentate:
- 199b) leucocitele, in citoplasma carora granulatia lipse$te, sunt denumite
agranulocite, iardupS aspectul nucleului se mai numesc - leucocite
mononucleare.
Granulocitele constituie 67,5%, iar agranulocitele - 32,5% din totalul
leucocitelor. Leucocitele granulate, dupa particularitatile granulajiei, se
clasifica in: leucocite neutrofik (60-62%), eozinofile (2-4%) $i bazofile (0,51%).
Leucocitele agranulate, la randul lor, sunt reprezentate respectiv de
limfocite (25-35%) $i de monocite (5-7%). Reprezentarea procentuala a
tuturor formelor de leucocite poarta denumirea de formula leucocitara.
Granulocitopoieza reprezinta procesul de formare ?i maturizare a
granulocitelor.
Etapele de diferenfiere $iproliferare a granulocitelor sunt urmatoarele:
celula medulara
stem--> celula formatoare de colonii a granulocitelor $i monocitelor (CFCGM)
---->celula formatoare de colonii a granulocitelor (CFC-G) > mieloblastul.
Maturafia granulocitelor: Acest proccs incepe de la mieloblast, traversand

prin etapele: promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit ncsegmentat $i

granulocit matur cu nucleu segmentat i granula(ii in citoplasma.
Reglarea granulocitopoiezei
Granulocitopoieza este efectuata prin mai multe mecanisme:
- mecanismele umorale locale desfajurate prin intermediul:
a) granulopoietinei tisulare (cu actiunc similara erotropoietinei);
b) sistemului defactori inhibitori fifactori stimulatori.
Factorii inhibitori blocheaza sinteza AND-lui i mitoza la nivelul
mielocifilor, mfactorii stimulatori accelereaza eliberarea in circulate a
leucocitelor mcdulare stocate (mctamielocitilor$i granulocitelor
nesegmentate);
c) sistemului chalon-antichalon. Chalonul blocheaza atat
granulocitopoieza, cat si dezvoltarea altor scrii leucocitarc, iar antichalonul
stimulcaza specific sinteza AND-ului mielocitar;
- mecanisme neuroendocrine: componcnfa mecanismului reglator nervos
este reprezentata de centrii simpatici ai granulocitopoiezei din hipotalamus.
Gr. Benetato a demonstrat ca stimularea acejtor centri cu unde ultrascurte
conduce la cre?terea numarului de leucocite circulante i in acela$i timp
stimuleaza fagocitoza.
Stimularea secrejiei factorului eliberator (CRF) hipotalamic determina
secrejia de corticotropina din hipofiza anterioara, care stimuleaza cre$terea
sccrcfiei de glucocorticoizi. Glucocorticoizii, producand efecte inhibitorii la
nivelul maduvei osoase, conduc la aparijia eozinopeniei i limfopeniei.
Totodata, hipofiza, prin intermediul hormonilor somatotropi i prolactinei,
stimuleaza granulocitopoieza.
Hormonii tiroideni $i androgeni la fel stimuleaza granulocitopoieza.
Splina poatc stimula granulocitopoieza (prin secre(ia factorului stimulator
splenic), fiind totodata $i locul de distrugere a tuturor elementelor figurate
ale sangelui.
Limfocitopoieza e un proces de formare $i maturizare a limfocitelor. Acest
processe desfa?oarain:
a) maduva ro$ie a oaselor, unde are loc difercnfierea celulelor formatoare
de colonii limfocitare (CFC-Li B+T) in limfocite pre-B $i apoi in limfocite B;
b) timus, unde limfocitopoieza depinde doar de vitalitatea celulelor stem;
-200c) ganglionii limfatici$i splina, unde limfocitopoieza este antigen
determinants.
Celula medulara pluripotenta este orientata in doua di recti i: una
rcprezentata de celula formatoare de colonii mixte (CFC-GEMM) $i alta de
celula formatoare de colonii limfocitare (CFC-Li T+B).
Limfocitele din sangele periferic provin din maturapa acestora fie in timus,
fie in alte tesuturi limfatice. Se admit in mod conventional urmatoarele etape
ale maturizarii limfocitelor: a) etapa progenitorilor limfocitari, b) precursorilor
leucocitari, c) limfocitelor mature, vergine sau de repaus, c) limfocitelor
mature activate de antigen i d) etapa diferentierii terminale cu exprimare
functionals a limfocitelor.
Procesul de diferentiere i maturatie a limfocitelor B este efectuat in doua
directii: o direc(ie implied transformarea limfocitelor-B in plasmocite cu via)a
scurta, ce genereaza efectori-B. 0 alta directie asigura formarea limfocitelor-B

cu memorie, care se mentin timp indehingatin organism.

Populatia de celule B in maduva osoasa este considerate ca limfocite B
premature. Din maduva osoasa aceste celule migreaza in ganglionii limfatici
i splina, unde sunt maturizatein limfocite B, care sintetizeaza IgM $i IgD,
mai apoi maturizandu-se in limfocite B, ce produc IgG $i IgA.
S-a demonstrat ca limfocitele B au pe suprafata lor receptori (Ig), specifici
pentru dctcmiinantele antigenice, facandu-le sa se deosebeasca de celelalte
celule.
LimfociteleT(timocitele)au 3 stadii dematurizare: l)timocitetimpurii
T0,timocitecorticale T, $i timocite medulare Tr
0 parte din celule formatoare de colonii migreaza din maduva osoasa in
timus, unde sub acpunea hormonului timozina se transforma in limfocite T
(imunocompetente) - celule recirculatoare. lln numar de celule T, formate in
substanta corticala a timusului, migreazS din timus.
Limfocitele T (atat corticale, cat i medulare), la contactul cu antigenul,
fund programate pentm a-1 recunoa$te, se activeaza i se diferenbaza,
formand generapi de celule cu diverse funcpi:
- limfocite citotoxice (killer) - recunosc i distrug celulele infectate cu
virus;
- limfocite Tt ajutatoare, reglatoare (helper) - moduleaza raspunsul imun,
ajutand activarea efectorilor B ?i T, produc mediatori ai inflamatiei
(interleukinc) i factor) mitogeni (limfokine);
- limfocite Tc supresoare - indue supresia (inhiba raspunsul imun);
- limfocite Tcu memorie, ramase in ganglionii limfatici $i activate,
prolifereaza formarea de limfocite citotoxice -Tl.
in splina $i timus exista un numar nu prea mare din limfocite T mature,
care nu rccirculeaza, fiind responsabile de multiplicarea populatiei limfocitare
T, denumite limfocite T amplificatoare.
Demenponat ca la omul sanatos in sangele periferic se constata 64% din
limfocitele T ji 36% de limfocite B. Limfocitele au proprietap foarte specifice
caracteristice numai lor. De excmplu, limfocitele se pot transforma: in
monocite, celule epitelioide, limfobla$ti, fibroblasti, pot deveni celule
formatoare de colonii, pot para?i torentul circulator i pot reveni din nou in
singe.
Prinurmare, principalii mediatori ai imunitapi sunt limfocitele. Aceste
celule, dotate cu specificitate funcponala, asigura proteepa organismului de
nurnero$i agenp patogeni.
-201Durata de viata a limfocitelor e foarte variata, de la cateva zile pana la 10
ani. Numarul de limfocite in tesuturile organismului e de aproximativ 40 de
ori mai mare decat in sangele periferic. Asupra numarului de limfocite o
influenta deosebita are iradierea. S-a demonstrat ca dupa iradiere numarul
de limfocite B poate fi restabilit in cateva luni, in timp ce limfocitele T - doar
numai peste 35 ani.
Monocitopoieza e un proces de formare a monocitelor. Sunt celule
mononucleare produse in maduva osoasa din celule stem specifice, dupa
care tree pentru putin timp in sange (12 ore). Dupa aceasta tree in (esuturi,
devin funcfional active i se transforma im macrofage tisulare cu capacitatea
de a fagocita. Monocitele, ca i neutrofilele, sunt repartizate in pool-ul

parietal i cel circulant, schimbandu-se unul cu altul. De ex., la administrarea

epinefrinei are loc redistribuirea celulelor din pool-ul parietal in ce) circulant.
Macrofagele totdeauna se afla in tesuturile i cavitatile organismulu,
asigurand recunoa?terea agentilor straini, secreta substance biologic
active, influenfeaza migrarea neutrofilelor, stimuleazi proliferarea celulelor
mononucleare, iau parte in prezentarea antigeneiot Umfocitelot-T, elimina
un ir de mediatori ca: prostaglandine, bradikinina etc.
De men(ionat ca macrofagele in focarul inflamator vin la inceput ca
monocite, iar mai apoi se transforma in celule mari cu capacitatea de a
sintetiza astfel de enzime ca: hidrolaze lizozomale, elastaza, colagenaza,
plasmina etc. Capacitatea bactericida a monocitelor e cu mult mai mica
decat a macrofagelor.
Trebuie mentionat ca monocitele i macrofagele sunt stadii functionale ale
aceluia$i tip celular din sistemul reticulohistocitar. Monocitele participa la
raspunsul imun, in fazele precoce, fiind intr-un numar sporit i in unele boli
infectioase ca: malaria, tuberculoza, sifilisul $.a.
Tulburarea leucocitopoiezei poate fi exprimata prin sporirea sau prin
reprimarea leucocitopoiezei.
Leucocitopoieza sporita poate fi indusa atat prin intermediul intensificarii
procesului de proliferate reactiva temporara cu o producere marita de
leucocite normale, cat ?i prin hiperplazia tumorala, caracterizata prin cre?
terea numarului de leucocite patologic modiftcate.
Sporirea leucopoiezei cu caracter reactiv apare la acfiunea agen|ilor
infectio^i, complexului antigen-anticorp, a unor substance chimice.
Leucocitopoieza poate fi sporita i de surplusul factorilor stimulatori ai
leucopoiezei - leucopoietinelor (neutrofilo-, limfocito-, monocito- poietinelor),
precum i de mic$orarea elaborarii inhibitorilor acestor factori. !n asemenea
circumstante se constata proliferarea celulelor leucopoietinsensibile ale
maduvei osoasecu accelerarea diferenfierii lorulterioarein leucocite mature.
!n funepe de actiunea factorului etiologic, depinde care anume celule ale
seriei leucocitare vor fi supuse hiperplaziei.
S-a dovedit ca endotoxinele bacteriene ale strepto- i stafilococilor
provoaca intensificarea elaborarii, mai cu seama, a neutrofilopoietinelor,
ceea ce conditioneaza hiperplazia celulelor seriei granulocitare cu
accelerarea diferenperii predecesorilor granulocitopoiezei, maturizSrii $i
ie$irii (diabazei) granulocitelor neutrofile din maduva osoasa in sangele
periferic.
O modificare asemanatoare a leucopoiezei se constata in intoxicatii de
origine endogena cu produsele dcscompunerii tisulare (de exemplu, in
hemoliza acuta, hipoxie, infarct miocardk, tumori maligne etc.).
-202-

Pentru maladiile cu caracter alergic e caractcristica intensificarea

producerii granulocitelor eozinofile $i accelerarea diabazei acestora din
maduva osoasa in sange. Aceste modificari pot fi explicate prin capacitatea
limfocitelor (dupa stimularea antigenica) de a el imina in surplus factorii
stimulenp ai eozinofilocitopoiezei cu sporirea formarii de granulocite
eozinofile.

Se presupune ca sub actiunea unor virusuri ?i a microorganismelor se

poate amplifica elaborarea stimulenjilor limfocitopoiezei, concomitent cu
micorarea de inhibitori specifici ai proliferarii limfocitelor. In afara de
aceasta, are important histamina i alte substante biologic active, care sunt
eliberate in reactiile antigen-anticorp, stimuland ie$irea granulocitelor
eozinofile dm maduva oaselor in sange.
Asemanator e $i mecanismul de sporire a monocitopoiezei sub aejiunea
monocitopoietinelor, formarea carora e stimulata de viru$i, microorganisme,
protozoare etc.
Sporirea leucocitopoiezei cu caracter reactiv sau dc origine tumorala
conduce la aparitia modificari lor calitative i cantitative ale leucocitelor
dinsangele periferic.
31.3.1. Modificarile calitative ale leucocitelor
In sangele periferic se pot constata unnatoarele modificari calitative:
prezenta in sangele periferic a celulelor imature din etapele de
diferentiere i proliferare, care in norma nu le depistam in frotiul sanguin, de
excmplu,mieloblati, promielociti, miclociti, limfoblati, monocitoblati i alte
forme intermediare ale procesului de maturizare;
vacuolezarea citoplasmei $i (mai rar) a nucleului leucocitelor
neutrofile - semn caractcristic al degenerarii severe a celulei, ce apare in
septicemie, boala actinica, abcese etc.;
granulafia toxica a neutrofilelor, determinata de coagularea
protcinelor leucocitare i constatata in frotiul sanguin in caz de infectii i
intoxicatii;
-aparifia de neutrofile gigante cu nuclee hipersegmentate prezinta la fel
un semn caractcristic al procesului degenerativ depistat in frotiul sanguin in
anemia pemicioasa, boala actinica etc.;
-hipocromatoza-pierderea capacitatii nucleelorde ase colora normal;
prezenta neutrofdelor lipsite de filamente intersegmentare i cu
nuclee picnotice;
prezenfa neutrofilelor cu picnoza accentuata a nucleelor - semn
degenarativ, caracterizat prin condensarea structurii cromatinei nucleelor i
prin micorarea in dimensiune a substantei nucleare sau chiar a celulei;

-203prezenta neutrofilelor cu granulatie bazofila m citoplasma;

anizocitoza leucocilara caracteristica, mai cu seama, pentru
neutrofile i depistatc in frotiul sanguin in toxicoza grava, septiccmie,
tuberculoza, anemia pemicioasa etc.
Se mai pot depista in frotiul sanguin i diverse anomalii constitutional
leucocitare:
anomalia Alder, caracterizata prin prezenta de granulatii azurofile
mari i numeroase in neutrofile, in eozinofile ?i bazofile;
anomalia nucleara Pelgher", caracterizata prin prezenta de
neutrofile adultc, dar nesegmentate, nucleul avand forma de bob, elips,
haltere etc. 0 astfel de hiposegmentarc rezulta ca urmare a unui defect
genetic enzimatic, responsabil dc dcsfa?urarea normala a diferentierii
nucleului leucocitar;

prezenfa a$a-numitului fenomen LE (cells), care include a) corpii

hematoxilinici, b) a$a-numitele rozete i c) celule-LE.
Celulele-LE nu sunt altceva decat un fagocit, mai freevent neutrofil,
mai rar eozinofil sau monocit, iar uncori un macrofag de natura limfocitara,
ce confine un corp hemotoxilinic omogen.
Corpii hematoxilinici reprezinta o formatiunc nucleara rotunda,
avand dimensiunea unui leucocit cu consistenta omogena.
Aa-numita rozeta reprezinta un cere format din leucocite, ataat
pc corpul hematoxilinic. Toate acestea sunt semne caracteristice pentru
unele afectiuni dc origine autoimuna (lupusul erythematos, sclerodermia,
dermatomiozitele, artritele reumatoide, hepatitele agresive, ciroza etc.).
31.3.2.
Modificdrile cantitative ale leucocitelor
Modificarile cantitative ale leucocitelor sunt exprimate prin leucocih. $i
leucopenii.
31.3.2.1. Leucocitozele Leucocitozele reprezinta creterea numarului de
leucocite intr-o unitate volumctrica de sange peste limita maxima normala
(9.000 leucocite/n Leucocitoza apare ca o reactie temporara a sistemului
hematopoietic la actiunea diverilor factori etiologici: fizici, chimici, biologici.
Deosebira leococitoze fiziologice i patologice.
-204Leucocitozelefiziologice se constata in conditii fiziologice, de cxemplu,
lanou-nascuti, gravide, dupa un efort fizic mare etc.
Leucocitozele patologice pot fi de origine infecfioasa (de cxemplu, aparuta
in meningita, scarlatina, pneumonie etc.), injlamatorie - in diverse boli
inflamatorii, toxica exogena - in intoxicatii cu benzol, anilina, toxica
endogena - in uremie, coma diabetica etc.,posthemoragica - aparuta dupa
sangerarile acute.
Patogenia. Leucocitoza sc poate instala prin urmatoarele mecanisme:
a)
leucocitoza prin intensificarea leucocitopoiezei cu ieirea
leucocitelor in patul vascular, ca rezultat al activarii granulopoictinei tisulare,
factorilor inductori, care ar accelera eliberarea in circulate a leucocitelor
medulare sau ca urmare a diminuarii sintezei unor factori inhibitori, care ar
bloca mitozele la nivelul miclocitilor. in accste situatii are loc cre$tcrea atat a
numarului de cclule proliferative, cat $i a numarului de celule diferentiate,
leucocitoza fiind numita leucocitoza regeneratoriesau absoluta.
b)
leucocitoza prin activarea blastomatoasa a leucopoiezei se
instaleaza, in cazul in care are loc actiunea factorilor canccrigeni cu
declan$area leucozei, leucocitoza fiind doar ca o urmare a creterii atat a
numarului de leucocite, care se multiplica normal, cat i a celor blaste cu
ieirea lor din maduva osoasa in sangelc periferic.
c)
leucocitoza prin redistribuirea leucocitelor in patul vascular are
uncaracter temporar i nu este insotita de intensificarea leucopoiezei ?i de
marirea numarului de leucocite tinere. Se atesta cre$terea numarului de
leucocite local, de cxemplu, in vaselc microcirculatorii ale plamanilor,
intcstinului, ficatului, in caz de oc traumatic $i anafilactic.
d)
leucocitoza prin hemoconcentrafie reprezinta o consecinta a
desliidratarii organismului, de exemplu, in diaree, voma incoercibila, poliuric
etc.
In func(ie de faptul pc seama caror leucocite are loc crcterea

preponderenta a numarului acestora, se disting: leucocitoze neutrofile,

eozinofile, bazofile, limfocitozc i monocitoza {Jig. 31.19).
Leucocitozele neutrofile (neutrofilia) -creterea numarului de neutrofile in
sangele periferic in eifre absolute peste limita valorilor normale (6000 - 6500
leucocite/mm3), atestand in hemograma peste 65% din numarul total al
leucocitelor.
-205-

Fig. 31.19. Clasificarea leucocitozelor.

Neutrofilia se constata in: intoxicatii de origine endogena, procese
inflamatorii acute, hipoxie, infarct miocardic, pneumonie, scarlatina, difterie
etc.
Mecanismul de producerc a neutrofiliei se explica prin acpunea divei?ilor
factori etiologici, care provoaca intensificarea sintezei leucopoietinelor, iar ca
urmare rezulta hiperplazia reactiva a celulelor seriei granulocitare cu
accclerarea proceselor de difercntiere i maturizare a celulelor granulocitare
i ieirea, mai cu seama, a granulocitelor neutrofile din depozitelc
osomedulare in sangele periferic. Prolifcrarca intensa conduce la marirea
numarului de metamielocip i neutrofile nesegmentate in sangele periferic.
In legaturacu aceasta, o deosebita importanta au aa-numitele devieri
nucleare spre stanga i spre dreapta, caracteristice leucocitozei
neutrofile.
Creterea numarului de neutrofile intermediare imature (a mielociplor,
metamielocitilor i neutrofilelor nesegmentate) in sangele periferic e
-206considerate ca o deviere nucleate spre stanga i invers, marirea numarului
de neutrofile segmentate i celor polisegmentate poarte denumirea de
deviere nucleate spre dreapta.
Leucocitoza neutrofila cu deviere nucleara spre stanga moderate tip
hiporegenerativ se caracterizeaza print-o neutrofilie moderate (9000-10000
leucocite/mm3), concomitent cu creterea in formula leucocitara a
neutrofilelor nesegmentate (peste 5-6%). Se ateste, de exemplu,
ininflamatie.

Leucocitoza neutrofila cu deviere nucleara spre stanga

pronuntata tip regenerativ se caracterizeaza printr-o neutrofilie pronuntata
(13 000 - 15 000 leucocite/mm3), prin creterea in formula leucocitara a
neutrofilelor nesegmentate (peste 6 - 8%) $i a metamielocitilor (peste 24%). Se constata in procese purulente.
Leucocitoza neutrofila cu deviere nucleara spre stanga foarte
pronuntata tip hiperregenerativ se caracterizeaza prin creterca exagerata a
numarului total de leucocite (30000-40000 leucocite/mm3). in formula
leucocitara se constata neutrofile nesegmentate (peste 6-8%), metamielocifi
(peste 2-4%) ?i 2% de mielociti; mai mult ca atat, in frotiul sanguin se
observa granulatia toxica a citoplasmei neutrofilelor. O astfel de leucocitoza
poarta denumirea de reaefie leucemoida a randului mieloid.
Reacpile leucemoide sunt caracterizate atat prin creterea considcrabila a
numarului total de leucocite, cat i prin cre$terea numarului de neutrofile
intermediare imature (promielocitilor, mielocitilor), asemanatoare cu cele
aparute in leucoze, dar care dispar din sange la inlaturarea factorului
etiologic.
Etiologia. Reactia leucemoida a randului mielod apare la actiunea
virusurilor, microorganismelor, substantelor biologic active, eliberate in
reactiile imune sau alergice. Mai freevent se poate instate in bolile
infeefioase $i parazitare, septicemie, reumatism, intoxicatii severe,
reprezentand doar un simptom hematologic al acestor afectiuni.
Mecanismul de producere poate fi explicat prin aparitia unui focar de
hiperplazie reactiva in tesutul leucopoietic cu stimularea leucocitopoiezei fie
prin intermediul stimularii sintezei leucopoietinei, fie prin intermediul
mic^orani nivelului de factori inhibitori ai proliferarii.
-207-

Se disting mai multe tipuri de rcactii leucemoide. Reactia leucemoida a

randului granulocitar se intalnete mai frecvent in septicemic, tuberculoza,
scarlatina, difterie, pneumonie, procese purulente, colagenoze etc.
Dupa tipul de celule, cc invadeaza sangele periferic, se disting reaepi
leucemoide promielocitare, mielocitare i limfocitare. Uneori in sangele
periferic se observa i mieloblati.
Reacpa leucemoida tip eozinofil se constata in bolile alergice, in
ascaridoza, psoriaza, bolile imune i autoimune - situatii in care in sangele
periferic se constata cantitati mari de histamina, substante biologic active,
ceea ce conduce la amplificarca elaborarii stimulentilor eozinofilopoiezei.
Reactia leucemoida tip monocitar se observa in bolile cronice:
tuberculoza, sifilis, pielonefrita etc.
Reacfia leucemoida tip limfocitar se atesta in mononucleoza infcctioasa,
hepatita cronica agresiva, colagenoze.
De mentionat faptul ca reactiile leucemoide nu sunt supuse unui
tratament special, intrucat modificarile aparute in sistemul hematopoietic
dispar indata dupa tratamcntul bolii respective.
Leucocitoza neutrofila cu devierea nucleara spre stanga tip regenerativdegenerativ se caracterizeaza prin cre?terea moderata a numarului de

neutrofile nesegmentate, metamielocitilor $i prezenta mielocitilor. Numarul

total de leucocite este marit, iar numarul de neutrofile mature- diminuat. In
frotiul sanguin se atesta neutrofile cu picnoza a nucleelor, vacoalizarea
citoplasmei, granulatia toxica. O astfel de leucocitoza se constata in
intoxicatii severe.
Leucocitoza neutrofila cu devierea nucleara spre dreaptatip degenerativ
sc caracterizeaza prin lipsa sau reducerea considerabila a neutrofilelor tinere
(metamielociplor i neutrofilelor nesegmentate), asociata cu prezenta in
frotiul sanguin a neutrofilelor gigantc. In neutrofile se constata vacuolizarea
citoplasmei i hipersegmentarea nucleelor (5-6 i mai multe segmente), ceea
ce denota suprimarca activitatii maduvei osoase, fund totodata i un semn
hematologic caracteristic pentru anemia pemicioasa, boala actinica i pentru
alte afeepuni cu caracter degenerativ.
Prin urmare, leucocitozelc neutrofile reflccta originea microbiana a
alterapei, iar in intoxicafii grave denota gradul distmetiv al procesului
patologic respectiv.
-208____________________________________________________I
Leucocitoza eozinofila (eozinofilia) reprezinta o crc$tere a numarului de
eozinofile peste 700 eozinofile/mm3.
Eozinofilia este o reacfie specified a organismului la patrunderea
proteinelor heterogcnc, limitand lcziunilc de complcxelc imune. De cxcmplu,
histaminaza eliberata din eozinofil inhiba histamina, fosfolipaza D inhiba
factorul trombocitactivator, arilsulfataza B inhiba substanta de actiune lcnta
a anafilaxiei.
Factorii cei mai activi chimiotaxici pentru eozinofil sunt complexele
antigen-anticorp. Acpunea chimiotactica o au i enzimele proteolitice, fibrina
^i histamina. Eozinofilele actioneaza la fel ca i neutrofilele la stimularea
chimiotactica produsa de C5, C6, C7, precum i de IgG,.
Prin urmare, eozinofilia dcnota o hipcrreactivitate alergica, fund atestata,
de regula, in boli alergice, infestari parazitare, dermatoze, astm bronic,
urticaric, colagenoze, insuficienta suprarcnalclor, infarct miocardic (perioada
deinsanatoire), alergia alimcntara, leucoza mieloida cronica, la
administrarea deantibiotice, sulfanilamide etc.
Leucocitoza bazoflla (bazofilia) reprezinta crcterca numarului de bazofile
din sange peste 150 bazofile/mm3. Bazofilia inso|ete, de obicei nivelurile
crescute de IgE; se intalncte in leucoza mieloida cronica, policitemie,
anemia pemicioasa, hipotireoza, diabet zaharat, hepatita acuta (perioada
ictcrica) etc.
Scaderea numarului de bazofile in sangele periferic se observa in starile
de stres, hipcrtiroide, la administrarea de corticostcroizi.
Limfocitoza reprezinta creterea numarului de limfocite peste limitele
valorilor maxime - 3 200 limfocite/mm3, fiind denumita i limfocitoza
absoluta.
Limfocitoza absoluta primara cu valori maxime ale numarului de limfocite
este intalnita constant in leziunile neoplazice ale seriei limfoide - leucoza
limfoida cronica, limfoamele nonHodgkiniene i Hodgkiniene, in carealaturi
de modificarile numcricc ale limfocitelor se constata i atipismul celular al
acestora.

Limfocitoza absoluta secundara (reactiva) se poate constata in infectiile

virale (de ex., in mononucleoza infeepoasa, tusea convulsiva), in care
limfocitoza este asociata cu monocitoza. O limfocitoza reactiva modcrata sc
observa i in alte boli infectioase acute (de ex., in parotidita epidemica,
varicela, rubeola,
-209rujeola etc.), in bolile infecfioase cronice (tuberculoza, toxoplasmoza,
bruceloza sifilis, etc.), in uncle tulburari dc metabolism (rahitism,
hipertiroidie).
Limfocitoza relativa sau falsa o numim in cazul in care numarul total de
leucocite este micorat sub valorile normale, in timp ce valoarea procentuala
a limfocitelor in formula leucocitara create pe seama micorarii valorii
procentuale, a altor leucocite, de exemplu, a neutrofilelor. Numarul absolut
de limfocite nu depa?ete 3000 limfocite/mm3.
Limfocitoza relativa se constata in afectiunile insotite de neutropenie,
agranulocitoza, in bolile virotice, febra tifoida .a., reflectand o suprimarea
granulocitopoiezci.
Monocitoza reprezinta creterea numarului absolut de monocite peste
800/mm3.
Monocitoza este intalnita freevent in diverse neoplazii specifice
(leucemiile monocitare i mielomonocitare), in bolile mieloprolifcrative
cronice (trombocitemia esentiala, policitemia vera, metaplazia micloida etc.).
Monocitoza, de regula, reflecta diferitele mecanisme, prin carepoatefi
stimulate productia medulara de monocite. De ex., endotoxinele, antigenele
tumorale i complexe imunc pot stimula limfocitele T i/sau macrofagelecu
producerea de factori stimulatori de colonii (FSC), care favorizeaza
diferentierea monocitelor din precursorii medulari. Un astfel de mecanism
explica monocitoza, care se asociaza cu bolile infectioase.
Dintre bolile infectioase, in care se constata monocitoza, sunt infecpile
granulomatoase (tuberculoza i histoplasmoza), listerioza, febra tifoida $i
paratifoida, luesul, infectiile cu fungi i protozoare etc., in care monocitele
sunt implicate in procesul de fagocitoza.
O monocitoza moderata se constata la pacientii cu lupus eritematos
diseminat, precum i in unele boli ale tractului gastrointestinal i ficatului
(colita ulceroasa, enterita regionala, colita granulomatoasa, ciroza etc.).
Monocitoza poate fi intalnita i in convalescents infecfiilor acute, in
neutropeniile cronice, fiind interpretata ca un semn de vindccare, de
exemplu, in agranulocitoza. Se constata monocitoza i in anemiile hemolitice
autoimune. in care eritrocitele invelite cu anticorpi sunt distruse de
macrofagele splenicc. in sange fund observate monocite cu eritrofagocitoza.
-21031.3.2.2.Leucopeniile
Leucocitopenia reprezinta micorarea numarului dc leucocite mai jos de
valorile minime normale 3000 - 4 000 leucocite/mm3 sange.
Leucocitopoieza poate fi reprimata din cauza sintezei insuficiente a
leucopoietinei sau din cauza caren(ei de factori plastici, necesari
leucocitopoiezei (carenja proteica, insuficienja cianocobalaminei $i acidului
folic etc.). Rcprimarea leucocitopoiezei se observa la acpunea radiapei

ionizante, in metastaze tumorale, in alergia medicamentoasa etc.

Reprimarea Ieucopoiezei, ca i intensificarea ei, in anumite conditii poate
cuprinde toate seriile de leucocite, sau, selectiv, una din acestc serii. De
exemplu, sub acpunea radiapei ionizante are loc distrugerea tuturor
leucocitelor din (esutul hematopoietic, in timp ce la administrarea
indclungata a unor preparate mcdicamcntoase, mai cu seama, din grupul
acidului salicilic (brufcn, ibobmfen, amidopirina etc.), agranulocitoza apare
ca rezultat al lezarii selective a seriei granulocitare.
Cea mai frecventa e neutropenia - micorarea numarului absolut de
neutrofile in sangele periferic mai jos de 2000 neutrofile/mm3 sange. In cazul
in care aceasta diminuarc atinge cifrele 200-300/mm3, concomitent cu lipsa
eozimofilelor i bazofilelor, e vorba de o instalare a agranulocitozei.
Neutropeniile pot surveni ca rezultat al:
a) reprimarii granulocitopoiezei,
b) lizei neutrofilelor in patul vascular i
c)redistributiei neutrofilelor in diferite sectoare ale organismului cu
stocarea lor in depozite.
Neutropenia cauzata de reprimarea granulopoiezei.
Declanarea acestei neutropenii este legata de tulburarea proliferarii,
diferenperii i maturizarii celulelor stem. Poate aparea in cancer cu
metastaze in maduva osoasa sau la acpunea mielotoxica a unor agenp fizici,
chimici (de exemplu, doze mari de radiapi ionizante, benzenul i citostaticele
produchipo- sau aplazie medulara). Neutropeniile condiponate de reprimarea
granulopoiezei se constata i in intoxicapi cu arsenic, mercur, aur etc.
In unele circumstante, neutropenia este cauzata de carcnta unor factori
necesari proceselor de proliferare i diferenpere (de exemplu, carenta de
-2111
proteine, acizi aminati, vitamina B12, acidul folic etc.). In cazurilc grave (de
ex., in anemia aplastica), neutropenia se poate asocia cu trombocitopenie$i
eritrocitopenie severa.
Neutropenia conditionata de liza neutrofdelor poate fi constatatain diferite
afectiuni insotite de hiperslenism (de cx., in ciroza ficatului, anemii
hemolitice intracelulare), la acpunea unor factori toxici infectio?i, la actiunea
complexelor imunc, anticorpilor antileucocitari etc.
Neutropenia de redistribute se poate atesta in $ocul traumatic, fiind
temporara i uor se poate schimba cu leucocitoza.
Eozinopenia - micorarea numarului absolut de eozinofile in sangele
periferic mai jos de valorile minime 80-100/mm3. Eozinopenia poate fi
constatata in starile dc hiperactivitatc adrenocorticosteroida din timpul
interventiilor operatorii, traumatismelor, eforturilor fizice mari, precum i
dupa administrarea indelungata a glucocorticoizilor, care au capacitatca dc a
inhiba maturizarea eozinofilelor in maduva osoasa. Micorarea numarului de
eozinofile in sangele periferic se intalnete i in perioada precoce a bolilor
infectioase, in procesele inflamatoare, in pneumonia acuta, infarct miocardic
etc. In asemenea circumstante, restabilirea numarului de eozinofile denota
aparitia perioadei reconvalescente a bolii $i inceputul insanatoirii.
Agranulocitoza reprezinta un sindrom hematologic caracterizat prin
mic$orarea considerabila sau lipsa leucocitelor granulate in sangele periferic.

Poate fi primara, de exemplu, in anemia aplasica sau poate aparea

secundar la actiunea mielotoxica a unor preparate medicamentoase citostaticele i antibioticele, care oprima activitatea proliferativa in seria
granulocitara cu aparitia unci granulocitopenii grave, uneori asociate cu
trombocitopenie i anemie. In aparitia agranulocitozei pot interveni i unele
mccanisme imune cu formarea dc anticorpi antileucocitari (aglutinine, lizine).
Unele mcdicamente formeaza complexe antigen-anticorp pc membrana
leucocitelor cu distrugerea acestora.
Monocitopenia - reprezinta micorarea numarului de monocite mai jos de
valorile minime 270 monocite/mm3 sange. Monocite <150/mm3 sange se
intalnesc in aplazia medulara, in unele leucemii, precum i la pacientii tratati
cu glucocorticoizi. Monocitopenia contribuie la sporirea sensibilitatii
organismului fata de infectiile cu fungi, mycobacterii i unele microorganisme
-212(fata de care monocitcle au rol de protectie), reprezentand o diminuare a
raspunsului monocitar.
31.3.2.3.Hemoblastozele
Hemoblastozele reprezinta un grup dc tumori aparute din celulele
hematopoietice.
La baza aparitiei hemoblastozelor sta tulburarea maturizarii leucocitelor
provocata dc blocarea diferentierii acestora.
Tulburarea maturizarii cu sporirea leucocitopoiezei de origine tumorala are
loc sub actiunca factorilor cancerigeni, care pot provoca dereglari severe in
procesul de multiplicare i diferenfiere a celulelor hematopoietice, conducand
la o inmultirc nelimitata a celulelor atipice cu capacitatea redusa
dematurizare. Ieirea leucocitelor imature din maduva osoasa in sangele
periferic sc explica prin modificarea permeabilitatii barierei osomedulare.
Hemoblastozele, in care maduva osoasa pretutindeni e invadata cu celulc
tumorale provenite din tesutul hematopoietic i care determina lezarca
difuza amaduveiosoase, suntdenumite leucoze.
31.3.2.4.Leucozele
Leucozele reprezinta afectiuni de origine tumorala generalizata a
sistemului hematopoietic, avand in calitate de manifestari proliferarea
abundenta a tesutului hematopoietic (hiperplazie), pierderea capacita{ii de
diferentiere, maturizare a celulelor hematopoietice (analazie) i invadarea
organelornehematopoietice cu celule tumorale (metaplazie).
In sursele literare s-a inradacinat termenul invechit - leucemie, considerat
ca sinonim al leucozei, avand la baza doar invadarea sangelui cu leucocite
blastomatoase. Utilizarea acestui termen, dupa parerea lui
A. Vorobiov, este incorecta, intrucat la leucoze apartin i tumorile constituite
nu numai din leucocite, dar $i din eritrocariocite, megacariocite, mai mult
decat atat, invadarea sangelui periferic cu leucocite nu este un criteriu
obligator in leucoze.
Etiologia lcucozelor, ca i a altor tumori, este multilateral studiata, dar nu
e stabilita definitiv.
Actualmente exista mai multe teorii referitoare la aparitia leucozelor.
-213Rolul radiafiei ionizante. In condipi experimentale, pe animale de laborator

se poate provoca leucoza prin intermediul radiatiei ionizante. Sunt date, care
demonstreazS crcjterea numarului de bolnavi cu leucoza dupa tratamentul
efectuat cu raze Roentgen $i cu izotopi radioactivi, considerap ca agenti
leucemogeni.
S-a dovedit la fel ca radiatia ionizantS poseda o actiune lezanta specifics
asupra cromozomilor din celulele tumorale.
Rolul factorilor chitnici. In experiment s-a demonstrat posibilitatea de a
provoca leucoza la animale prin administrarea unor substante cancerigene,
cum sunt: metilcolantrenul $i dimetilbenzantracenul. Se poate stimula
leucozogeneza cu metabolipi triptofanului i tirozinei. S-a demonstrat ca
leucoza poate apSrea mai frecvent la lucratorii care au contact direct cu
benzolul $i alp solventi organici etc.
Rolul virusurilor. Exists date experimentale convingStoare, ce dovedesc
originea virotica in aparipa leucozelor. In urma cercetarilor tiintiflce
experimentale, au fost descoperip virupi oncogeni - gene, care, instalandu-se
in genom, pot influenta proliferarea incontinua a celulei.
Originea virotica a leucozelor la oameni actualmente se pune in discupe,
de$i este constatatS originea virotica a limfomului Burkitt (virusul Epstain
Barr, ce confine ADN). La oamenii bolnavi de unele forme de leucoza s-a
evidential in celulele leucemice enzima transcriptaza inversS (ADN
-polimeraza ARN dependents) - indicele indirect, ce argumenteazj postulatul
cS leucoza poate fi provocatS de virusul oncogen, care conpne ARN.
TotodatS, a fost dovedit faptul cS proliferarea sporitS a celulelor limfoide
in limfomul Burkitt este determinatS de mutabilitatea majorats a celulelor cu
aparipa de mutapi specifice, aceasta demonstrand originea mutaponalS, dar
nu infeepoasa a acestei tumori.
Rolul ereditdfii. In aparipa leucozei pot avea important i particularitStile
ereditareale hematopoiezei. De exemplu, sunt constatate cazuri de aparitie a
leucozei in familiile unde s-au mai inregistrat imbolnSviri cu asemenea forme
de leucoze.
S-a constatat o freeventa de imbolnaviri de leucozS cu mult mai mare la
bolnavii cu anomalii cromozomiale (boala Down, sindromul Klinefelter,
Turner), la bolnavii cu defecte ereditare ale sistemului imun etc.
A. Vorobiov, analizand rolul factorilor etiologici in aparitia leucozelor,
trage concluzia ca orice forma concreta de leucoza poate fi conditional fie de
factorii exogeni, fie de predispozitia endogena, sau de combinarea ace$tor
factori. Mai mult decat atat, aceti factori de sine statator nu provoaca
leucoza, ci determina mutabilitatea sporita a celulelor, conducand la
producerea de mutapi specifice i formarea de noi clone mutante.
Patogenia leucozelor include elucidarea urmatoarelor fenomene $i
procese patologice:
A. Atipismul tumoral;
B. Originea clonala in producerea leucozelor;
C. Progresia tumorala a leucozelor.
-214A. Atipismul tumoral. Prima particularitate in patogenia leucozclor e
transformarea programei gcneticc normale a celulei in programa atipismului
tumoral, determinat dc schimbarile aparute in genom sub actiunea factorilor

cancerigcni. In leucoze, celulele normale din (esutul hematopoietic sunt

inlocuite cu celule leucozice. Aceste celule sunt doar numai asemanatoare
celor normale, avand structural cromozomiala modificata, ceea ce le confera
capacitap maligne.
Particularitaple esentiale ale atipismului tumoral includ: atipismul de
credere, structural, biochimic, functional etc.
Atipismul de cre$tere se caracterizeaza prin faptul ca in maduva osoasa
se produce o inlinerire patologica a celulelor hematopoietice, cauzata de o
credere difuza a numarului de celule blaste leucozice atipice, alaturi de cele
normale. Celulele atipice blaste in leucoze sunt doar numai asemanatoare
celor normale. Ele se deosebesc printr-o activitate prolifcrativa foarte mare,
concomitent cu reprimarea sau chiar blocarea procesului de maturizare.
Maduva osoasa examinata prin punctie demonstreaza ca peste 20% din
celulele medulare sunt celule leuccmice blastice. In ele se constata o
disocicre dintre maturizarea nucleului i organitclor citoplasmatice. Se atesta
prezenta decorpusculi Auer, o bazofilie pronuntata a citoplasmei, o intensa
granulatie azurofila, in timp ce diferenperea granulelor secundare este
tulburata. Sangeleperiferic se caracterizeaza printr-un complex de modificari:
1.
Invadarea cu celule blaste ale sangelui periferic, aparuta ca
rezultat al sporirii proliferarii celulelor atipice leucozice. Este sporita diabaza
(eliminarea celulelor din maduva osoasa), ca rezultat al permeabilitatii
marite abarierei histohematice.
Aparijia celulelor leucemice (blaste) in sangele periferic denota cu
certitudine instalarca leucozei, iar in cazul in care are loc invadarea sangelui
cu celule blaste se reflecta instalarea formei acute a leucozei.
in funcpc de numarul total de leucocite, precum ?i de numarul de celule
blaste in sangele periferic, deosebim urmatoarele forme dc leucoze:
-leucoza leucemica, caracterizata prin marirea numarului de leucocite
peste 100.000/mm3, asociat cu un numdrfoarte mare de celule blaste in
sangele periferic;
-215leucoza subleucemica, caracterizata prin marirea numarului de
leucocite pana la 80.000/mm3, asociat cu un numar mare de celule blaste in
sangele periferic;
leucoza leucocitopenica, caracterizata prin reducerea numarului
de leucocite mai jos de 5000/mm3, asociat cu prezenta de celule blaste in
sangele periferic;
leucoza aleucemica, caracterizata prin numarul normal de
leucocite- 5 000 - 6 000/ mm3, in care nu se depisteaza celule blaste in
sangele periferic, in schimb, se marete numarul de leucocite atipice i de
celule blaste in maduva osoasa.
2.
Aparitia a$a-numitului Hiatus leucemicus simptom hematologic
in leucoza mieloblasta acuta, caracterizat prin invadarea sangelui periferic cu
celule blaste alaturi de celule mature, iar ccle intermediare lipsesc (de
exemplu, sunt prezenti mieloblatii i neutrofilele segmentate, iar
promielocipi i mielocitii lipsesc), fapt ce denota tulburarea diferentierii
celulelor lcucozice cu blocarea maturatiei acestora.
3.
Aparitia a$a-numitei asociatii eozino-bazofile - simptom

hematologic in leucoza mieloida cronica, caracterizat prin crcterea

concomitenta a numarului de leucocite eozinofile i bazofile in sangele
periferic, fapt ce denota maturizarea i diferentierca celulelor atipice blaste
ale seriei mieloide angajate in direepa eozinofilelor i bazofilelor.
4.
Aparitia aa-numitelor amprente Botkin-Gumprecht - pete
spccifice (rama$ita nucleara de cromatina), aparute in frotiile sanguine la
bolnavii cu leucoza limfoida cronica drept rezultat al labilitatiei sporitea
membranei nucleelor celulelor limfoblaste la actiunea factorilor mecanici.
5.
Aparitia granulatiei azurofile i corpusculilor Auer - granulatii
azurofile mari ?i numcroase in citoplasma neutrofilelor i formatiuni, avand
forma de bastona?e asemanatoare cu cristalele. Reprezinta un simptom
hematologic caracteristic al lcucozei acute mieloblaste.
Atipismul structural prevede, pe de o parte, schimbarile ce au loc la
nivclul celulei - forma celulei, marimea ei $i a nucleului, coraportul dintre
marimea nucleului i cea a citoplasmei (atipism celular), pe de alta parte,
schimbarile coraportului cantitativ, deci a numarului de celule leucozicep alte
celule hematopoietice existente in leucoza respective (atipism tisular).
-216De exemplu, in leucoza acuta mieloblasta se pot determina 3 populatii
patologice dc neutrofile circulante:
neutrofile, care contin numai granulatie azurofila, dar nu se
formeaza granulatia specifica secundara;
neutrofile, care contin numai granulatie specifica secundara, dar nu
se formeaza cea azurofila;
neutrofile cu granulatie specifica secundara i cea azurofila, dar
aceasta granulate nu confine peroxidaza.
Toate acestea confirma faptul ca in leucoza acuta mieloblasta are loc
tulburarea diferenperii normale a neutrofilelor.
Atipismul structural poate fi determinat de schimbarile aparute la nivelul
genomului cu dereglari ale sintezei acizilor nucleici, proteinelor, lipidelor $i
altor constituienti necesari in procesele plastice. De exemplu, in mieloblati
(pana la terminarca fazei S a ciclului mitotic) este intrerupta sinteza de ADN semn caracteristic pentru leucoza mieloblasta acuta $i cea cronica.
Atipismul biochimic in leucoza mieloblasta acuta se caracterizeaza prin
dereglarea sintezei unor enzime, de exemplu, a fosfatazei acide,
mieloperoxidazei cu perturbarea proceselor metabolice la care aceste
enzime iau parte.
in limfoleucoza, limfocitele-B atipice pot sintetiza imunoglobuline animale
(lipsite de legaturi bisulfidice), structura i componenta carora se deosebesc
de cele normale (paraproteinemia).
In leucoze se constata disproteinemia - modificarea coraportului dintre
albumine i globuline cu supraproducerea (de catre celulele leucozice) a
imunoglobulinelor. Toate aceste modificari pot fi explicate prin schimbarca
informatiei genetice in limfocitelc atipice cu mutatia i expresia unei gene
mutante responsabile de sinteza moleculelor proteice calitativ modificate,
conducand la diverse tulburari de metabolism.
Atipismul functional in leucoze reprezinta o disfunepe a celulelor
leucozice, care i$i pierd activitatea funcponala, manifestata prin diminuarea
activitapi fagocitare, dereglarea mccanismelor de rcalizare a imunitapi

umorale $i celulare cu instalarea la asemenea bolnavi a starilor

imunodeficitare, insopte de o micorare pronunfata a rezistentei
anticancerigene i antiinfeepoase.
-217Disfunctia celulelor leucozice este rezultatul perturbarii procesului de
maturatie a leucocitelor, reflectand totodata i atipismul diferentierii
blastomatoase, caracterizat atat prin diminuarea activitatii i schimbarea
structurii enzimelor leucocitare (enzimopatii), cat i prin modificari in
structura membranei celularc (membranopatii). Mai mult decat atat,
totalitatea de schimbari determinate de atipismul tumoral condi(ioneza i
aparitia diverselor manfcstari ncspecifice aparute in leucoza.
De exemplu, inflamafia la bolnavii de leucoze evolueaza cu predominarea
reactiilor alterative, exhudative, uneori ulcerative sau chiar necrotice. O
asemenea evaluare a inflamafiei in leucoze poate fi explicata prin reprimarea
pronuntata a mecanismclor imune, suprimarea sintezei anticorpilor, marirea
permeabilitatii vaselor etc. aparute ca rezultat al formarii de focare
extramedulare ale hematopoiezei.
Febra aparuta in leucoze poate fi explicata prin elibcrarca pirogenului
secundar - intcrleukinei-1, ca rezultat al lizei intense a leucocitelor atipice,
sau/i ca rezultat al existentei mai indelungate a infectiilor respiratorii ?i
urinare, ulceratiilor bucale etc.
Sindromul hemoragic in leucoze este determinat de trombocitopenie, iar
uneori poate sa apara in urma metastazarii intramurale, facand ca vasele sa
devina poroase fapt ce genereaza declanarea sangerarii.
Anemia i trombocitopenia arc un mecanism asemanator, fund
determinate de suprimarea hematopoiezei normale, aceasta din urma fiind
explicata prin urmatoarele mecanisme:
utilizarea intensa de catre celulelc blaste leucozice a substantelor
necesare critrocitopoiezei (de ex., a acidului folic, vitaminei Bl2 etc.);
micorarea activitatii proliferative a celulelor eritroide (celulele
leucozice blaste inhiba eritrocitopoieza);
instalarea hemolizei (celulele leucozice stimuleaza formarea de
anticorpi antieritrocitari $i de limfocite T- killer).
In leucoze se poate constata i hipocuagulabilitatea sangelui, determinata
de trombocitopenie, anemie i de dereglari ale capacitatilor plachctare
hcmostatice, induse de celulele leucozice blaste.
B.
Originea clonala in producerea leucozelor reprezinta a doua
paricularitate importanta in mecanismul dc producere a leucozelor, care
-218presupune ca celulele leucozicc rcprezinta anumite clone - dcci colonii de
celule provenite dintr-o celula mutanta cu caractcre specifice ale acesteia.
Mai mult decat atat, ele au provenienta din celula stem, uor patrund in
sangele periferic i pot forma colonii prctutindeni in tesutul hematopoietic.
Formarea coloniilor determina metastazarea chiar de la inceputul instalarii
procesului tumoral, fapt ce nu sc obscrva, de exemplu, in caz de cancer sau
sarcom, metastazarea avand loc doar in fazele tardive ale acestora.
Exista date convingatoare ca la baza leucozelor nu sta perturbarea
activitatii sistemului hematopoietic, nici dcreglarea maturizarii celulelor

normale, ci aparitia la inceput a unci celule mutante, iar mai apoi a multimii
de celule tumorale, deci, a unei clone leucozice.
C. Progresia tumorala este a treia particularitate necesara in patogenia
leucozelor. La baza progresiei tumorale sta variabilitatea sporita
cromozomiala a celulelor lcucozice, ceea ce conduce la aparitia de noi clone
mutante in clona tumorala primara, determinand astfel variabilitatea
capacitatilor tumorii respective.
S-a demonstrat faptul ca, din momentul leziunii primare a celulei pana la
transformarea urmailor ei in celule tumorale, trebuie sa aiba loc un ir
repetat deshimbari in aparatul genetic al celulei.
Prin urmare, progresia tumorala in esenta sa reprezinta un mecanism de
credere, de amplificare a intensitatii de malignizare a procesului tumoral.
Hemoblastozele, de regula, in dezvoltarea lor parcurg 2 faze:
a) monoclonala, numita forma benigna (forma u?oara) a leucozei i
b) policlonala - forma maligna (forma severa).
Deosebim urmatoarele legitafi ale progresiei tumorale:
1) transformarea leucozei monoclonale in cea policlonala;
2) transformarea leucozei alcucemice in cea leucemica;
3) metastazarea hematoblasozelor extramedulare in maduva osoasa;
4) metastazarea celulelor leucozice in organele la distanta de cele
hematopoietice i in (esuturile extramedulare;
5) reprimarea hematopoiezei normale prin aparitia anemiei,
trombocitopeniei i leucocitopeniei;
6) inlocuirea celulelor diferenfiate cu celule blaste denota transformarea
leucozei aleucemice in cea leucemica;
-2197)
pierdcrea specificitatii citochimice a celulelor blaste, facandu-le sa
devina neidentificate prin reactii citochimice;
8)
modificarea formei nucleelor celulelor blaste - de la cea rotunda la
o forma nercgulata cu o suprafata mult mai mare;
9)
metastazarea extramedulara a hcmoblastozelor denota aparitia
unci noi clone dc celule leucozice;
10)
cre$terea rezistentei leucozei la tratamentul citostatic denota
trccerea (transformarea) formei monoclonale in cea policlonala; apare o
etapa calitativ noua (mai severe, mai maligna) in dezvoltarea acestei tumori.
Aadar, progresia tumorala reprezinta schimbarilc calitativc aparute in
structure celulelor leucozice ca rczultat al variabilitapi sporite a aparatului
genetic, ce conduce la instalarea formei tumorale policlonalc cu aparifia $i
selectia de noi clone mutante.
Prin urmare, datele citogenetice, care au confirmat schimbarile
cromozomiale in celulelc leucozice i cele experimentele, ce au demonstrat
transmiterea AND-lui din celula leucozica in cclula normala cu transformarea
acesteia in cclula leucozica, precum i in conformitate cu legitatile progrcsiei
tumorale, ne impun concluzia ca in patogenia leucozelor rolul primordialii
revine originii genetice mutationale.
Este vorba dc mutatiile specifice (caracteristice pentru fiecare forma de
leucoza apartc), responsabile, pe dc o parte, de proliferarea celulelor, iar, pc
de alta parte, de etapele de diferentiere a tesutului hematopoietic.
Astfel dc mutatii specifice pot sa apara numai in cazul in care arc loc

mutabilitatea crescuta a celulelor normale sub actiunea ncspecifica fie a

radiatiei ionizante, fie a factorilor chimici, a virusurilor sau chiar a defectelor
genetice ale celulelor hematopoietice.
La randul sau, instabilitatca tumorala a genotipului, caracterizata prin
aparitia de celule mutante tumorale, conduce la mutatii repetate cu
selectarea de noi clone, ce poseda noi calitati. Apare mai intai proliferarea
monoclonal! fapt ce reprezinta dezvoltarea leucozei benigne. Mai apoi, in
celulele leucozice apar din nou mutatii specifice, repetate cu selectatrea de
noi clone mutante autonome - subclone cu declanarea proliferarii
policlonale, instalarea progresiei tumorale i leucozei maligne.
Clasificarea leucozelor
Unii savanji clasifica hemoblastozele in: a) leucoze ?i b) hematosarcome.
La baza acestei clasificari sta provenienta leucozei din celulele
hematopoietice ale maduvei osoase, iar hematosarcomele sunt provenite din
celulele hematopoietice extramcdulare. in afara de accasta,
hematosarcomele se caracterizeaza printr-o cretere tumorala locala,
celulele nefiind raspandite prin sistemul hematopoietic pana la aparitia
metastazelor. intrucat originea neoplazica e unica pentru ambele grupe, alti
autori considera ca ambele forme pot figura sub denumirea de leucoza.
La baza clasificarii contcmporanc a leucozelor stau mai multc critcrii de
tipizare. Actualmente, o clasificare unica a leucozelor inca nu exista. Totui,
se pot enumcra urmatoarele crirerii:
a) morfologia tipului de celule, ce constituie masa celulara tumorala,
b) gradul de tulburare a procesului de diferenfiere a celulelor leucozice
atat structural (structura nucleelor, coraportul nucleocitoplasmatic), cat i
citochimic (reactiilc citochimicc spccificc, in baza carora sc pot diferentia
celulele seriei mieloide de cele ale seriei limfoide);
c) numarul de celule blaste in maduva osoasa i in sangele periferic,
fenotipul imunologic i particularitatile gcncticc ale accstor celule;
d) evolutia i gradul de exprimare a progresiei tumorale a leucozelor.
De menfionat ca la baza clasificarii leucozelor in forme acute i cronice,
pe prim plan se situeaza gradul de tulburare a procesului de diferentierc a
celulelor in maduva osoasa $i modificarile calitativ morfologice ale celulelor
aparute in sangele periferic, dar nu evolutia bolii.
A. Leucozele acute
Lcucozele acute sunt foarte severe (maligne), presupun predominarea in
maduva osoasa a celulelor blaste atipice. Dupa denumirea celulelor blaste,
care predomina in maduva osoasa i in sangele periferic, precum i dupa
particularitatile citochimice ale acestora, leucozele acute se pot subdiviza in:
a) leucoze acute mieloblaste, b) leucoze acute limfoblaste, c) lcucoza acuta
promielocitara,
d) leucoza acuta monoblasta, e) leucoza acuta eritromieloblasta i j) leucoze
acute nediferentiate morphologic i citochimic etc. (fig. 31.20).
-221 222

Fig. 31.20. Leucozele. Clasificare, manifestari hematologice i clinice.

a) Leucoza acuta mieloblasta e forma cea mai frecvent intalnita la adul|i.
Frecventa acestci forme variaza de la 30 pana la 50% din numarul bolnavilor
de leucoza.
De mentionat faptul ca in aceasta forma de leucoza procesul de
difercntiere a seriei granulocitare este tulburat la nivelul celulelor
mieloblaste, fiind caracterizat printr-un dczechilibru dintre maturizarea
nucleului i organitele citoplasmatice ale acestor celule.
Simptomul principal in leucoza acuta mieloblasta e invadarea sangelui
periferic cu celule blaste (80-90%). Nucleele celulelor blaste conpn multc
nucleole. Citoplasma lor contine o granulatie azurofila i corpuscule Auer.
Reactia la micloperoxidaza i lipide e pozitiva.
In maduva osoasa numarul de celule hematopoietice normale evident e
mic?orat, in schimb, predomina infiltrarea celulelor leucozice.
In sangele periferic se constata o anemie, granulocitoza pronuntata ?i
trombocitopenie - simptome hematologice ce reflecta perturbarea
hematocitopoiczei normale in maduva osoasa.
In aceasta forma de leucoza se constata granulocite foarte tinere
(mielobla$ti), alaturi de cele mature (segmentate), intre ele neexistand
celule intermcdiare (promielociti, mielociti, metamielociti), fenomenul fiind
denumit "hiatus leucemicus
b)Leucoza acuta limfoblasta se caracterizeaza printr-o proliferare
necontrolata a celulelor progenitoarc i celor precursoare ale seriei limfoide,
insotite de limfadenopatie, osalgie, marirea nodulilor limfatici i splinei. De
regula, se atesta la copii.
Se deosebesc trei forme morfologice de limfoleucoza acuta:
- leucoza microlimfoblasta acuta cu celule (Lj) celule in care raportul
nucleuocitoplasmatic al maturatiei este marit. Nucleul are forma normala i
contine nucleole pu{in vizibile. Limfoblatii au un diametm mic, numarul de
nucleole redus, vacuolizarea citoplasmei e putin pronuntata, celulele blaste

continpolizaharide ?ifosfataza acida. Aceasta forma se constata la copii.

- leucoza limfoblasta acuta cu celule (L2) - celule in care raportul
nucleuocitoplasmatic al maturatiei nu este marit. Celulele se caractcrizeza
prin diraensiuni mari cu nucleu sectionat i nucleole clar vizibile. La coloratia
frotiilor cu sudan, lipidele in citoplasma celulelor nu sunt identificate. Lafel,
suntnegative
-223?i react iilc citochimicc la peroxidaza esteraza. Glicogenul este repartizat In
citoplasma in forma de granule. Aceasta forma sc constata la adulti.
- leucoza macrolimfoblasta acuta cu celule (L3) - celule cu dimensiuni
mari, cu nucleu oval i nucleole pronunjate. In celule se constata
vacuolizarea citoplasmei. Aceasta forma se constata la copii i la adulti.
Studierea marcherilor T i B de pe suprafata celulelor blaste a facut
posibila clasificarea leucozei acute limfoblaste in urmatoarele forme:
a) forma tipica - reactionarea pozitiva la antiscrul specific pentru leucoza
limfoblasta acuta;
b) forma celulara T - are marcheri pe suprafata limfocitelor T; c) forma
celulara B - arc Ig pe suprafata limfocitelor B;
d) forma celulara (0) - limfocite cu nucleotidtransferaza terminate.
Particularitatile spccifice histochimice ale leucozei acute limfoblaste
consta in faptul ca in celulelc blaste nu se determina peroxidaza, fosfolipaza,
in schimb, este caracteristica reactia pozitiva la glicogen, ataat in
citoplasma sub forma de granule in jurul nucleului. Este strict negativa
reactia la mieloperoxidaza i lipide. In sange se constata o anemie
normocroma, create viteza de sediementare a eritrocitelor.
c) Leucoza acutapromielocitara. In maduva osoasa se constata celule
blaste atipice i foarte multi promielociti i mielociti atipici. Citoplasma
acestor celule e bogata in granulatie de culoare violeta-bruna, situata i pe
nuclee. Granulatia contine mucopolizaharide acidc. Celulele acestei forme de
leucoza contin un numar mare de lizozomi. Citochimic, se determina prin
reactia pozitiva la peroxidaza, fosfataza acida, lipide, esteraza nespecifica.
Glicogenul in citoplasma e raspandit difuz.
d) Leucoza acuta monoblastcu Se intalncte rar, foarte putin sc
deosebe$te de leucoza mieloblasta. in sangele pcriferic la bolnavii cu
aceasta leucoza se constata un numar mare de granulocite tinere. Celulele
blaste au forma de bob cu multe nucleole in nucleu. Citochimic, se determina
prin reactia pozitiva la peroxidaza, fosfataza acida, esteraza nespecifica.
e) Leucoza acuta eritromieloblastd. Se caractcrizeaza prin hiperplazia
celulelor seriei eritriode, fara semne evidente de hemoliza. Celulele blaste
provin din cclula prcdecesoare mielopoiezei. Prin aceasta se explica
transformarea eritromielozei acute in cea mieloblasta, iar mai rar, $i in cea
-224mielomonoblasta. in sangele periferic se constata o anemic normo- sau
hipercroma, fara reticulocitoza, in schimb, in sange se depisteaza
leucocitopenie i trombocitopenie.
B. Leucozele cronice
Au o evolupe relativ mai benigna, masa celulara fiind constituita din cclule
diferentiate din toate etapcle de maturatie, dar cu o intarziere partiala a
maturatici. Acumularea de celule cu grad diferit de maturatie denota

persistarea mai indelungata a fazei monoclonale.

Dupa tipul de cclule blaste dcpistate in sangele periferic se deosebesc: a)
leucoza cronica mieloida, b) leucoza cronica limfoida, c) leucoza cronica
monocitara, d) leucoza cronica megacariocitara, e) eritromieloza cronica, f)
eritremia .a. {fig.. 31.21).
a) Leucoza cronica mieloida se caracterizeaza printr-un proccs tumoral,
care afectcaza toate scriilc maduvei osoase: granulocitara, monocitara i
critrocitara. Proccsul poatc fi raspandit in ficat, splina, iar in fazele avansatc
-in orice tesut. De mentionat ca in maduva osoasa are loc infiltratia difuza a
tesutului gras cu elemente mieloide, uneori se constata focare vastc de
necroze, in splina i nodulii limfatici se constata atrofia Jesutului limfatic,
permanent are loc resorbtia tesutului osos.
in sangele periferic se constata o leucocitoza neutrofila pronuntata
(10000,50000,100000 leucocite/mm3. in fazele avansate leucoza mieloida
cronica capata semne malignc: febra inalta istovitoare, starea ca?ectica
progresiva, dureri in oase, stare anemica pronuntata $i slabiciune. De regula
se constata marirea in volum a splinei, mai rar a ficatului, sangerari,
determinate de micorarea numarului de plachete in sange (Jig. 31.22).
Dei granulocitele se maturizcaza pana la neutrofile segmentate, defectul
aparatului cromozomial (scurtarea cromozomului in perechea a 2-a cu
translocarea mai ffeevent in perechea a 9-a) conduce la micorarea
capacitatii fagocitare a leucocitelor, la schimbarea coraportului enzimelor in
granulocite.
Un semn important in leucoza cronica mieloida e prezent in formula
leucocitara a intregului rand mieloid, incepand cu celulele mieloblaste ?i
terminand cu cele segmentate, procesul de maturatie a granulocitelor fiind
mai putin dereglat in comparatie cu cel din leucoza acuta, in sangele
periferic
-225frecvent se constata cretcrca numarului de eozinofile i bazofile - aanumita asociatie eozino-bazofila.
Pentru leucoza cronica mieloida cste caracteristica instabilitatea
aparatului cromozomial al celulelor leucozice, care conduce la aparitia de
celule noi, din clone noi, mai maligne.
In fazele avansate are loc transformarea formei monoclonale in cea
policlonala.
b)Leucoza cronica limfoida are la baza proliferarea neoplazica a celulelor
limfoide din grupul limfocitelor B. Astfel, in leucoza cronica limfoida, celuleleB i$i pierd capacitatea de a se difcrentia in celule plasmatice, fapt ce
conduce la reprimarea functiei de sinteza a imunoglobulinelor. Mai mult
decat atat, are loc $i creterea masci limfocitare totale (acumularea de
limfocite leucemice in sange, maduva osoasa, ganglionii limfatici, splinacu
marirea in volum a acestor organe), determinand criteriile morfofunctionale
de baza ale leucozei limfoide cronice.
Atipismul procesului limfoprolifcrativ poate fi explicat prin faptul ca aceste
limfocite leucozice functional se deosebesc mult de limfocitele normale,
aparpnand unei singure colonii celulare. Aceasta populatie monoclonala de
celule leucozice intra in conflict cu populatia normala de limfocite, care
conduce la scadcrea numarului de limfocite normale, ceea ce detcrmina

diversitatea de dereglari severe ale mecanismelor imune, din care cauza

imunitatea umorala e rcprimata considcrabil, explicandu-se aparitia
diverselor complicatii.
Infiltrarea maduvei osoase cu limfocite leucozice i dezvoltarea reacjiilor
autoimime determina aparitia insuficientei medulare (anemie,
granulocitopenie i trombocitopcnie). In cazuri grave, tesutul mieloid din
maduva osoasa poate fi substituit complet cu infiltrat leucemic limfocitar
(metaplazia).
In sangelc pcriferic se constata un numar mare de limfocite, fiind prezente
i prolimfocite unitare, uneori i limfobla?ti.
Foarte frecvent se atesta in frotiu aa-numitele umbre Gumprecht, care nu
sunt altceva dccat amprentele nucleelor limfocitelor distruse la pregatirea
frotiului. Maduva osoasa, din punct de vedere histologic, se caracterizeaza
printr-o cretere difuza sau focara de limfocite.
-226-

in faza manifesto a leucozei poate sa apara citoliza autoimuna, mai cu

seama, a eritrocitelor ?i trombocitelor cu disparitia reticulocitelor din sangele
periferic i cu un procent foarte mic de eritrocariocite in maduva osoasa.
Deci, leueoza cronica limfoida poate fi diagnosticata in baza numarului marit
de limfocite in sangele periferic i a instalarii procesului limfoproliferativ in
maduva osoasa.
Daca are loc proliferarea masiva a celulelor limfoide, care produc
imunoglobuline M patologice cu infiltrarea acestora in maduva osoasa, splina

i ganglioni limfatici, atunci e vorba de aparitia aa-numitei macroglobulinemieiprimare Waldenstrom, caracterizata prin sindromul vascos,
incetinirea torentului sanguin, staza din vasele mici i sindromul hemoragic.
Ultimul este cauzat de micorarea coagulabilitatii, aparuta ca rezultat al
functiei insuficiente a plachetclor, inhibate de macroglobulina formata de
limfocitele leucozice.
Leueoza cronica monocitara se caracterizeaza printr-un proces tumoral cu
numarul foarte marit de celule monocitare in maduva osoasa i sangele
periferic. In frotiul sangelui periferic, alaturi de monocitele mature,
seconstata eritrocariocite i promonocite solitare. Semnul caracteristic al
acestei forme e nivelul majorat al concentratiei de lizozima in sange i urina,
precum i reactia pozitiva la esteraza nespecifica.
Leueoza cronica eritromieloida se caracterizeaza printr-un proces tumoral
cu hiperplazia maduvei roii a oaselor, prin prezenta in sangele periferic a
eritrocariocitelor, uneori i a promielocijilor, mielocijilor, eritroblatilor i
mieloblatilor. Apare o anemie normocroma cu o credere moderata a
numarului de reticulocite in sangele periferic. In punctatul splinei se constata
semne de metaplazie, un mare numar de eritrocariocite. Pentru leueoza
cronica eritromieloida este caracteristica reactia pozitiva la fosfataza acida.
Leueoza cronica megacariocitara reprezinta un proces tumoral
predominant al seriei megacariocitare. In sangele periferic se constata o
hipertrombocitoza (800 000 - 1 000 000 trombocite/mm3), bazofilie i
trombocite deformate.Uneori in ficat se poate constata infiltratia mieloida i
megacariocitara.
Leucoze cronice mieloide neidentificate. Alaturi de formele clasice ale
leucozelor cronice exista i un grup de leucoze cronice, care nu pot
-227fi idcntificate specific. In aceste forme de leucoze se constata o hipcrplazie
mieloida polimorfocelulara in maduva osoasa i o bazofilie cu un mecanism
inca necunoscut.
Limfoamele
Limfoamele rcprezinta un gmp de tumori caracterizatc prin proliferarea
blastomatoasa locala a {esutului imfoid.
Dcosebim limfoame Hodgkiniene i limfoame non-Hodgkiniene
A. Limfoamele Hodgkiniene, denumite i boala Hodgkin
(Limfogranulomatoza) sc caracterizcaza printr-o proliferare granulomatoasa
cu prezenta in infiltratele celulare din ganglionii limfatici a celulelor
Schtemberg - celulc gigante cu semne de diviziune a nucleelor.
In celulele Schternberg se constata nuclee (in numar de 2-3), inconjurate
de o zona de cromatina lucida. La baza limfoamelor Hodgkiniene sta
disfuncpa limfocitelor T, aparuta ca o reacjie autoimuna la stimularca
oncogcna (virusul), iar dezvoltarca reactici de hipersensibilitate tardiva apare
secundar.
Marirea in volum a ganglionilor limfatici cervicali este una din primele
manifestari clinice ale limfogranulomatozci.
In faza 2-a a bolii, in procesul prolifetativ, sunt antrenap ganglioni limfatici
ataati pe de o parte a diafragmci. in faza a 3-a - pc ambele parti ale
diafragmei, iar in faza a 4-a are loc raspandirea metastazelor ?i in organele
nelimfoide.

B. Limfoamele non-Hodgkiniene reprczinta tumorile de origine limfoida i

nelimfoida, precum i tumorile ganglionilor limfatici. Prezentam 2 forme mai
frecvent intalnite.
Limfocitoamele sunt tumori constituite din limfocite mature i
prolimfocite, provenite din populapile celulare B ?i T. Tumoareaareo structura
identica cu cea a ganglionilor limfatici. Limfocitoamele sunt considerate
tumori benignc.
Limfosarcoamele sunt tumori maligne, constituite din celule blaste ale
scriei limfoide (limfoblati i prolimfoblati).
S-a demonstrat ca sistemul imun are importan|a i in dezvoltarea
limfoamelor non-Hodgkiniene, intrucat aceste limfoame se pot constata la
-228indivizii care un timp indelungat au fost supu?i stimularii imunologice sau
tratamentului imunodepresiv.
31.4.
Procesele patologice tipice i schimbarile
reactive in sistemul tromocitar
Modificarile cantitative i calitative ale trombocitelor pot reflecta diverse
devieri func|ionale sau pot fi o consecinta a leziunilor sistemice in organele
hematopoictice.
Schimbarile reactive in sistemul trombocitar sunt insotitc dc multiple
perturbari ale activitatii vitale ale organismului, fund reprezentate fie prin
trombocitoza, fie prin trombocitopenie sau prin schimbarca particularitatilor
functionate ale plachctclor (trombocitopatii). Uneori, toate aceste variante
patologice tipice pot fi asociate.
Trombocitul reprezinta un element figurat (anucleat) al sangelui, cu un
grad inalt dc diferentiere, avand un rol important in hemostaza.
Trombocitopoieza include mai multe etape, in cadrul carora celula stem
mcdulara multiprotenta se transforma in megacariocit matur.
Maturapa megacariocitului cuprinde urmatoarele proccse evolutive:
poliploidizarea nucleului, maturafia citoplasmatica fi eliberarea trombocitelor
din citoplasma megacariocitului.
Poliploidizarea nucleului, este un proces caracterizat prin endoreplicarea
AND-lui nuclear. Procesul de poliploidizare reprezinta crc$terea, lobularca i
segmentarea masci nuclcarc pana la aspectul caracteristic seriei
megacariocitare. Procesul de maturatie nucleara ia sfar$it o data cu
disparitia nucleolului, fenomen, cc demonstreaza tranzitia de la
megacarioblast la promegacariocit.
Maturafia citoplasmatica incepe cu separarea de unitati pretrombocitare
prin intermediul unui sistem de membrane provenite din invaginarea
membranei citoplasmatice. In afara de formarea ?i demarcarea unitaplor
pretrombocitare, procesul de maturatie citoplasmatica se caracterizeaza ?i
prin aparitia in granulele plachetare e. depozite de glicogen.
Eliberarea trombocitelor din citoplasma megacariocitului se produce
atunci, cand maturatia citoplasmei a atins stadiul final.
Procesul de maturatie i eliminare trombocitara se desfa$ura ciclic, sub
controlul trombopoietinei - factor molecular cu actiune asemanatoare
eritropoietinei. Exista ^i factorul molecular splenic, dotat cu activitate
inhibitoare asupra trombopoietinei. Acest factor splenic reprima sau
actioneaza antagonist ?i competitiv asupra eritrocitopoiezei.

Dupa eliberare, trombocitele tinere ajung in circulatia sanguina, unde,

dupa 1-2 zile de viata, capata caracterele morfologice $i fimctionalc ale
clcmcntelor mature (plachete circulante). Circa 'l} din trombocitele tinere
sunt retinute in sinusurile splenice intr-un pool stagnant inainte de a fi
eliberate in circulatia generala (plachete stagnante). O alta parte dintre
trombocitele endovasculare sunt adcratc la stomele endoteliului vascular
(plachete marginate, necirculante).
-229Structura. Placheta este dotata cu o membrana lipoproteica, pe suprafafa
careia pot fi ata$ati diver$i receptori: glicoziltransferaza receptor pentru
colagen, receptori pentru ADP, serotonina, adrenalina etc. Stratul pufos, al
membranei plachetare este format din glicoproteine $i mucopolizaharide, pe
care sunt adsorbite aminele biogene, factorii plasmatici ai coagularii
(fibrinogenul, factorii V, VIII, IX, XI, XII), activatorii $i inhibitorii fibrinolizei
etc., care alcatuiesc a$a-numita atmosferaplasmatica periplachetara.
In citoplasma plachetei deosebim doua zone: a) zona centrala densa
granulara - granulomerul, i b) zona periferica agranulara - hialomerul.
Granulele citoplasmice ale plachetelor reprezinta organite celulare
individualizate: granulele a, contin fibrinogen, fosfolipide, enzime hidrolitice,
corpii den$i, contin factorul 4 trombocitar, factorul 5 trombocitar
(serotonina ), ATP, ADP $i catecolamine;
granulele (3, conpn enzimele, care asigura glicoliza i metabolismul
energetic; reprezentand echivalentul mitocondriilor;
granulele y, sunt echivalentul vacuolelor; granulele 8, sunt echivalentul
ribozomilor; granulele , sunt rezervele de glicogen plachetar.
In zona periferica a citoplasmei, sistemul de microtubuli joacaun rol de
schelet plachetar. Microfilamenteie raspandite in citoplasma reprezinta
expresia morfologica a trombosteninei - proteina cu proprietati contractile,
asemanatoare actomiozinei.
Citoplasma trombocitului, delimitata de invaginari ale membranei,
comunica cu suprafaja celulei, realizand captarea din mediu a unor factori,
de exemplu, a serotoninei $i eliminarea altora in timpul reacjiei de eliberare
a hemostazei primare.
Ro lu l fizio logic al trombocitelor consta in:
a) asigurarea hemostazei primare cu formarea trombului alb parietal;
b) participarea in hemostaza secundara (la timpul plasmatic) prin
intermediul celor9 factori plachetari;
In afara de hemostaza, trombocitele poscda urmatoarele functii:
c) deprotecfie a endoteliului vascular (plachetele incorporate in stomatele
endoteliului poseda caracter protector);
d) de transport al substan(elor vasoactive (serotonina sanguina in
intregime este transportata de trombocite);
e) de eliberare a factorilor chemotactici, bactericizi i de permeabilitate
(de ex., in reacfia inflamatorie).
31.4.1. Trombocitozele
Trombocitoza reprezinta o stare caracterizata prin creterea numarului de
trombocite in sange pestc limita normala (350 000 trombocite/mm3).
Trombocitozele pot ft divizate in reactive i sistemice. Trombocitozele
reactive pot fi atestate ca fenomene fiziologice in perioada premenstruala,

postoperatorie (de exemplu, dupa extirparea splinei), in perioada de

metastazare a tumorilor la oase, in sangerari etc.
-230Trombocitozele reactive nu se mentin un timp indelungat i, de regula,
sunt moderate. De mentionat ca trombocitoza poate fi mai pronunfata i
atinge cifre mari dupa extirparea splinei. in astfel de condipi, trombocitoza
poate fi periculoasa, intrucat poate favoriza instalarea trombozei.
Trombocitozele sistemice pot sa apara ca urmare a leziunilor sistemice ale
organelor hcmatopoietice. Mai frecvent pot fi constatate in
osteomieloscleroze, eritremie, leucoza mieloida cronica i mielofibroza.
De$i in accste afecpuni numarul de trombocite este foarte mare (uneori
atinge cateva milioane/mm3), totui, sangerarile aparute sunt legate de
functia ineficienta a trombocitelor leucemice.
31.4.2. Trombocitopeniile
Trombocitopenia reprezinta micorarea numarului de trombocite mai jos
de 100 000-150 000 trombocite/mm3.
Etiologia ipatogenia. Trombocitopenia poate sa apara ca rezultat al
urmatoarelor procese:
a) reprimarii trombocitopoiezei,
b) distrugerii intense (lizei) a trombocitelor,
c) consumului exagerat de plachete sau
d) depozitarii abundente a plachetelor in splina.
(a) Reprimarea trombocitopoiezei conduce la aparitia unei trobmocitopenii
absolute, determinate de perturbari ale maturapei megacariocitelor.
Dcreglareamaturatici poate fi cauzata de radiatia ionizanta, de deficitul
vitaminei B12, sau acudului folic, de acpunea unor preparate
medicamentoase (de ex., a diureticelor tiazidice, de deficitul dc factor
stimulator al coloniilor megacariocitare etc.).
(b)Distrugerea intensa de plachete poate sa reflecte un conflict autoimun,
de ex., sindromulautoimun Werlghoff. In aceste imprejurari, la bolnavi, in
sangele periferic, se pot depista anticorpi antitrombocitari, Trombocitopenia
poate fi atestata i in intoxicapi, infectii, precum i la nou- nascup, in cazul in
care autoanticorpii patruni prin placenta de la mama produce a$a-numita
trombocitopenie nou-nascuplor.
(c)Consumul exagerat de plachete, cu instalarea trombocitopeniei de
consum, se constata in prima faza a sindromului de coagulare intravasculara diseminata.
-231(d) Depozitarea abundenta deplachete in splina se atesta in diverse stari
patologice asociate cu splenomegalia (dc cx., in ciroza ficatului,
hipertensiunea portala etc.).
Mai freevent tromocitopenia reprezinta o cxprcsic a tulburarii functiei
aparatului megacariocitar (retinerea procesului de fragmentare a
trombocitelor), constatata in purpura trombocitopenica - boala Werlghoff. In
aceasta boala, numarul de trombocite scade foarte pronuntat (60 000/mm3 i
mai jos), avand un caracter stabil i progresiv. Trombocitele sunt mari in
dimensiuni, au o forma atipica, citoplasma c bazofila $i saraca in granulatia
specified. Din punct de vedere functional, trombocitele in boala Werlghoff nu
sunt modificate, fapt ce determina lipsa sangerarii la bolnavii cu aceasta

maladie.
Este dovedit faptul ca punctul critic de instalarc a sangerarii la ace$ti
bolnavi e scaderca numarului de trombocite mai jos de 30 000/mnr1.
Micsorarca numarului de trombocite in sangele periferic conduce la
tulburarea coagulabilitatii sangelui, exprimata prin marirea timpului
sangerarii si tulburarea retractiei cheagului.
Trombocitopcniilc sunt caracteristice si pentru starile hipo- si aplazice in
maduva osoasa, apamte in formele grave ale lcucozclor cronicc mieloidc Si
limfoide, mai cu scama la bolnavii trataji cu preparate citostatice.
31.4.3. Trombocitopatiile
Trombocitopatia reprezinta o stare caracterizata prin dereglarea
capacitatilor de adeziunc, agrcgarc si coagulare a plachetelor. La baza
trombocitopatiilor se afla defectele stabile, structuralc si biochimice ale
plachetelor.
Unul din aceste defectc e dereglarea eliberarii din plachete a ADP-ului,
tromboplastinei (FP3) $i serotoninei plachetare (FPS).
Un alt defect consta in lipsa raspunsului plachetar la ADP. Reduccrea
capacitatii de agregare poate Fi cauzata si de patologia organitelor
plachetare (granulclor alfa, corpilor densi plachetari etc.). Astfel, se
diminueaza capacitatea dc adeziune si agregare plachetara. Vezi $i
Sindroamele hemoragice in capitolul Fiziopatologia echilibrului
fluidocoagulant.
-23232.
Fiziopatologia echilibrului fluidocoagulant
Prof. univ. P. Cazacu
32.1. Hipercoagularea. Sindromul trombic
32.1.1.
Tromboza
32.1.2.
Sindromul trombic
32.2. Hipocoagularea. Sindroamele hemoragice
32.2.1.
Sindroame hemoragice de n a turd vasculara
32.2.2.
Sindroame hemoragice de natura trombocitara
32.2.3.
Sindroame hemoragice de natura plasmatica
32.2.4.
Sindroame hemoragice determinate de activarea exagerata a
sistemului anticoagulant
32.2.5.
Sindroame hemoragice datorate activarii exagerate a sistemului
fibrinolitic
32.2.6.
Coagulopatii determinate de consumul exagerat al unor factori ai
coagularii
32.2.6.1.
Principiile terapiei coagularii intravasculare diseminate
(CID)
32.2.6.2.
Teste obligatorii pentru depistarea sindromului CID
Echilibrul fluidocoagulant reprezinta o integralitate de procese fiziologice,
care, pc de o parte, asigura fluiditatea sangelui (functia de autoconscrvare),
iar, pe de alta, preintampina sau chiar stopeaza sangerarca din arborelul
vascular in caz de lezarc a acestuia.
Echilibrul fluidocoagulant este asigurat dc o divcrsitate de procese
fiziologice i biochimice foarte complicate, dar, mai cu seama, de
fimctionarea armonioasa a hemostazei fiziologice, a sistemului anticoagulant
i celui fibrinolitic.

Hemostaza fiziologica rcprezinta o complexitate de fenomene

interdcpendente suprapuse in timp (adeziunea, agregarea reversibila,
agrcgarea ireversibila, mctamorfoza vascoasa i coagularea propriu-zisa), ce
realizeaza formarea cheagului cu sistarea sangerarii.
Sistemul anticoagulant. Coagularea declanata, fiind un proces
fermentativ, ar trebui sa asigure trasformarea intregii cantitati de fibrinogen
in fibrina. Totui, aseasta nu se intampla, datorita faptului ca cxista sistemul
anticoagulant cu inhibitorii sai rcprczcntap de antitrombochinaze, care
impiedica formarea trombinei ?i de antitrombine, care, dupa formarea
cheagului, adsoarbe restul de trombina i totodata o transforma in forma
inactiva, fapt ce impiedica procesul de constitute a cheagului in afara zonei
leziunii vasului.
Sistemul fibrinolitic reprezinta o totalitate de reacpi, care participa la
dizolvarea surplusului de cheag (polimerului insolubil de fibrina), devenit
inutil dupa stoparea hemoragiei. De mentional ca sistemul fibrinolitc nu
limiteaza realizarea hemostazei in locul leziunii integritatii vaselor (in acest
loc fibrinoliza este blocata), mai mult decat atat, concomitent cu finisarea
procesului de coagulare, arc loc dizolvarea surplusului de fibrina, ce limiteaza
astfel raspandirea formarii cheagului in intreaga circulate sanguina.
Aceste procese biochimice, reprezintand cascade enzimatice
antagoniste, cu participarea diverilor factori celulari, tisulari ?i moleculari,
specifici i nespecifici, cu actiunc catalizatoric, activatorie i inhibitorie, se
desfa?ora in mod continuu, la un nivel cantitativ perfect echilibrat, realizand
echilibrul fluidocoagulant.
De menponat ca hemostaza i fibrinoliza in condipi fiziologice auun
caracter protector. Temporar poate predomina unul dintre aceste 2 procese,
pentru ca ulterior sa predomine celalalt cu reechilibrarea raportului normal
dintre ele. De ex., raspunsul hemostatic la un traumatism vascular sau cel
trombolitic la formarea unui microtrombus.
Hemostaza fiziologica include hemostazaprimara, la care iau parte vasele
i trombocitele, realizand stoparea temporara a sangerarii prin intermediul
formarii trombusului plachetar parietal ireversibil i prin hemostaza
secundara sau coagularea propriu-zisa, efectuata de factorii plasmatici ai
coagularii.
-234Hemostaza primard reprezinta prima etapa in procesul trombogcnezei.
Cauzclc principale sunt: lezarea integritatii pcrctelui vascular, modificarile
fizico-chimicc ale sangelui i incetinirea curentului sanguin.
Aceasta etapa dinamica include aa-numutul mecanism sau timpul
vasculoplachetar, care realizeaza stoparea sangcrarii din vasele
microcirculatorii.
Mecanismul vascular incepe cu leziunea aparuta la nivelul peretelui
capilar, care produce in mod reflex spasmarea acestuia, mediata de
mediatorii vasoactivi (serotonina, adrenalina, noradrenalina) cu incetinirea
circulapei in aceasta zona sectionata, fapt ce favorizeaza reducerea
lumenului vascular cu diminuarea debitului sanguin i incetinirea curculatiei
sanguine-conditii necesare pentru blocarea sangcrarii. Imediat dupa spasmul
vascular se include mecanismulplachetar cu declan$area adcziunii
trombocitelor la colagenul descoperit in locul lcziunii peretelui capilar.

intrucat ambele mecanisme sunt succinte i intercalate, in unele surse

literare se descriu ca un singur mecanism - mecanismul vasculoplachetar,
caracterizat prin adeziunea i agregarea plachetara.
A d e z i u n e a - capacitate a plachctclor de a se alipi la suprafefe straine
(la colagcn). In primul rand, aceasta se datore$tc faptului ca in locul leziunii
colagenul ii schimba potentialul electric, in al doilea rand, glicozil
transferaza de pe suprafata membranei plachetare se une$te cu grupele
glicozile nesaturate ale colagenului (se instaleaza mecanismul biochimic al
adeziunii plachetare). De mentionat ca adeziunea plachetara poatc fi
eficicnta numai in prezenja factorului Willebrand (o parte din molecula
proteica complexa a f.VIII plasmatic), in rczultatul adeziunii, are loc
intensificarea activitafii fosfolipazei plachetare, care produce eliberarea
acidului arahidonic din fosfolipidele membranei trombocitare. Prin
intermediul ciclooxigenazelor plachetare, acidul arahidonic se transforma in
endoperoxizii PGG2 i PGH2, care, la randul lor, formeaza prostaglandincle
PGE,, PGD,, prostaciclina (PGI2) i tromboxanii TxA $i TxB. PGG,excita
elementul contractil al plachetei (trombostenina). In urma contractiei
trombosteninei, se produce prima ieire plachetara cu eliberarea din
plachete a PGG2 corpilor deni ce contin ADP, factorului plachetar (Fp4) etc.,
care, la randul lor, initiaza procesul de agregare plachetara.
-235Agregarea. Sub acfiunea ADP, PGG2 PGF2 tromboxanei A2 Fp4 ?i Fp.
trombocitcle sc alipesc treptat intre ele, formand un cheag plachetar parietal,
proccsul fiind dcnumit agregareprimara reversibila (Jig. 32.1a, 32.1b).

Fig. 32.1a. Dinamica hemostazei primare (Formarea trombusului parietal

reversibil).
in rczultatul agregarii primare, are loc o serie dc modificari fizico-chimice
ale trombocitelor, cunoscute sub denumirea de metamorfoza vascoasa
plachetara, caracterizata prin formarea de pseudopode, prin dczintegrari,
agregari i formari de conglomerate ale trombocitelor, la care participa $i o
mica cantitate de trombina fonnata pe calea extrinseca, procesul fund
denumit agregare secundara cu formarea de tromb alb parietal ireversibil.

Mai mult decat atat, metamorfoza vascoasa conduce la marirea foarte

pronuntata a permeabilitatii membranei plachetare cu patrunderea excesiva
a Ca"
-236-

Fig. 32.1b. Dinamica hemostazei primare (Formarea trombusului parietal

ireversibil).
plasmatic in plachete, conducand la activarea ATP-zei cu scindarca ATP-lui $i
eliberarea dc energie. Toate acestea indue o contractie putemica a
trombosteninei, in urma careia are loc expulzarea din placheta a intregului
cromomer cu ieirea tuturor factorilor plachetari: Fpr Fp2, Fp3, Fp6, Fp?, Fp8,
Fp9, procesul fiind denumit a doua ieire plachetara. Aceasta din urma
constituie atmosferaplachetara - factor necesar pentru declanarea
urmatoarei etape a hemostazei - coagularii propriu-zise sau timpului
plasmatic, denumita $i hemostaza secundara.
Hemostaza secundara (mecanismul plasmatic) sau coagularea
fermentativa propriu-zisa include urmatoarele faze:
a)
activarea tromboplastinei,
b)transformarea protrombinei in trombina sub acfiunea tromboplastinei,
c)
transformarea fibrinogenului in jibrina sub actiunea trombinei.
-237Activarea tromboplastinei (a) i transformarea protrombinei in trombina
(b) sub actiunea tromboplastinei se realizeaza pe doua cai:
-calea extrinseca-calea mai rapida de activare a tromboplastinei, care
dureaza (30-40 secunde). Ea cuprinde urmatorele procese enzimatice:
1) f. Ill + f. VII + cefalina + ionii de Ca++= PI-1 (produsul intermediar -1);
2) PI-1- - ->f.X = f. Xa;
3) f. Xa + cefalina = PI-2 (produsul intermediar - 2);
4) PI-2 + f. V = Tpomboplastina activa;
5) Tromboplastina activa transforma protrombina in trombina.
Astfel, complexul format din factorul Xa, V, + cefalina + Ca++, nu e
altceva decat o cantitate redusa dc tromboplastina activa (protrombinaza),
generata pe aceasta cale.
Sub ac(iunea acestei cantitati reduse de tromboplastina activa, din
protrombina se formeaza i o mica cantitate de trombina in zona lcziunii

vasculare, determinand astfel metamorfoza vascoasa a trombocitelor cu

formarea trombului alb parietal ireversibil.
Aadar, trcbuic mentionat ca trombina formata pc calea extrinseca practic
nu ia parte la transformarea fibrinogenului in fibrina, ultima fund realizata pe
calea intrinseca. [fig. 32.2.)
-calea intrinseca- calea de activare a tromboplastinei, care decurge cu
mult mai incet (5-10 minute), intrucat ca reprezinta o suita de procese
enzimatice catalizate in cascada. Mecanismul de activare a factorului X i
formarea tromboplastinei active pe aceasta cale se realizeaza cu participarca
factorilor plasmatici XII, XI, IX, VIII, V, F3p i ionii de Ca**. Ea cuprinde
urmatorele procese enzimatice:
1) f. Xlla + f.XI + F3p+ f. Fletcher + f. Fitzerald = PAC (produsul activarii
de contact);
2) PAC- - -> f.IX = f. IXa;
3) f. IXa + f. VIII = PI-1 (produsul intermediar -1);
4) PI-1>f.X = f.Xa;
5) f. Xa + F3p = PI-2 (produsul intermediar - 2);
6) PI-2 + f. V = Trombopastina activa (protrombinaza).
-238-

Fig. 32.2. Dinamica hemostazei secundare.

-239Pe calea intrinseca, tromboplastina activa, actionand asupra protrombinci,
o transforma in 2 molecule de trombina, in timp ce pe cale extrinseca se
formeaza numai 0 molecula de trombina.
c) Transformareafibrinogenului in fibrina sub actiunea trombinei.
Procesul cuprinde urmatoarelc etape:
- formarea monomerilor de fibrina;
- polimerzarea monomerilor de fibrina;
- stabilizarea polimerului de fibrina;
- sinereza i
- retracfia chiagului.
Formarea monomerilor de fibrina este catalizata de trombina cu
climinarca a patru fragmente peptidicc (fibrinopcptizii A i B).
Polimerizarea se realizeaza la inceput longitudinal, iar mai apoi
transversal cu participarca F5p (serotoninei plachetare). Rezultatul final al
polimerizarii monomerilor de fibrina consta in formarea polimerului de fibrina
solubila in solutia de uree 5M, fiind denumitafibrina s".

Stabilizarea polimerului de fibrina are loc sub acjiunea factoruiui XHIa,

care face ca polimerul de fibrina sa devina mai rezistent la diverse actiuni
mccanice, intrucat in urma procesului de stabilizare are loc formareafibrinei
"i (fibrina insolubila in solutia de uree 5M).
Sinereza este urmatoarea etapa, care include procesul de condensare a
fibrinei prin eliminarea treptata a apci din spatiile intermoleculare ale gelului.
In urma accstui proces, cheagul fibrinos se micoreaza in volum, in schimb,
devine mai omogen i mai rezistent.
Retracfia reprezinta etapa finala in formarea cheagului de fibrina,
caractcrizata prin eliminarea nu numai a apei, dar i a serului cuprins intre
fibrele fibrinei. In procesul de retraejie o importanta deosebita are
trombostenina plachetara, care asigura scurtarea i apropiereafibrelorde
fibrina, atribuind cheagului o cretere pronuntata a rezistenjei la ac|iuni
mecanice chimice i chiar la cele cnzimatice - propriety ce determinao
hemostaza cficace ?i stabila.
Astfel, coagularea declanata, fiind un proces fermentativ, artrebui sa
asigure transformarea intregii cantitati de fibrinogen in fibrina. Totui,
aseasta nu se intampla, datorita faptului ca exista sistemul anticoagulant^
-240
cel fibrinolitic, care, mai intai de toate, nu limiteaza realizarea hemostazei in
locul leziunii intcgritatii vaselor (in acest loc sistemul fibrinolitic este blocat),
mai mult decat atat, indata dupa fmisarea procesului de coagulare are loc
dizolvarea surplusului de fibrina, limitand astfel raspandirea formarii
cheagului in circulatia sanguina.
Sistemul anticoagulant cuprinde anticoagulantii primari i un ir de
inhibitori ai procesul de coagulare.
A) Anticoagulantii primari sau circulanti sunt: antiprotrombinaza i
antitrombinele. Antiprotrombinaza este unica in sange i actioneaza specific
doar asupra tromboplastinei active, iar antitrombine sunt 4 (fig. 32.3).
Antitrombina
I
(AT I)
Antitrombina
III
(AT III)
Atitrombina
VI
(AT VI)
Reprezinta fibrina propriu-zisa, care, dupa formarea cheagului, adsoarbe
restul de trombina, transformand-o tn forma inactiva, ceea ce Impiedica
formarea trombusului in afara zonei afectate a vasului.
Antitrombin
a
II
(AT II)

Reprezinta un complex
ireversibil cu trombina,
inactivand actiunea acesteia.
AT II constituie o proteina
plasmatica ce formeaza
aproximativ 25% din toat&
actiunea antitrombinica a

plasmei.
AT III reprezinta principaia proteina plasmatica in mecanismul de
inactivare a trombinei. Ea constituie 75% din toata actiunea antitrombinica a
plasmei.
In cazul in care AT ill ac{ioneaza de sine statator, procesul de inactivare a
trombinei se produce incet, iar in prezenta heparinei procesul de inactivare e
practic momentan. AT 111 este denumita $i cofactorul 1 al heparinei.
At 111 poseda actiune inhibitorie $i asupra factorilor plasmatici ai
hemostazei: VII, IX, X, XI, XII, kalicreinei i plasminei.
Corespunde produ$iIor degradarii fibrinei (PDF), care formeaza polimeri
anormali, impiedica formarea tromboplastinei active, inhiba actiunea
plachetelor, aderarea, agregarea plachetara si polimerizarea monomerilor de
fibrina.
Fig.32.3. Anticoalulantii primari sau circulanti.
-2411. Antitrombinal (AT I) reprezinta fibrina propriu-zisa, care, dupa formarca
cheagului, adsoarbe restul de trombina, transformand-o in forma inactiva,
impiedicand formarca trombusului in afara zonei afectate a vasului.
2. AntitrombinaII (AT II) reprezinta o proteina plasmatica ce formeaza un
complex ireversibil cu trombina, inactivand actiunea acesteia. AT II,
constituic aproximativ 25% din toata acpunea antitrombinica a plasmei).
3. A n t i t r o m b i n a III (AT III) reprezinta principala proteina plasmatica
in mecanismul de inactivare a trombinei. Ea constituie 75% din toata
actiunea antitrombinica a plasmei. In cazul in care AT III actioneaza de sine
statator, procesul de inactivare a trombinei se produce incet, iarin prezenta
heparinei procesul de inactivare e practic momentan, de aceea AT III este
denumita i cofactor al heparinei.
Mecanismul de inactivare a trombinei prin intermediul AT III constain
formarea unui complex ireversibil dintre molecula de trombina i cea a AT III.
Acest proces ireversibil este datorat legaturii chimice intre ccntrul activ al
trombinei - serina i centrul activat al AT III - arginina (activarea este produsa
de heparina). De mentionat ca heparina poseda i o acpune inhibitoare
asupra procesului de adeziune a plachetelor prin intermediul maririi
potentialului negativ al acestora, fapt ce conduce la o intarziere, la o
incetinire a timpului vasculoplachetarii. AT III poseda o acjiune inhibitorie i
asupra factorilor plasmatici ai hemostazei: VII, IX, X, XI, XII, kalicreinei i
plasminei. {fig- 32.4.)
4. AntitrombinalV (AT IV) corespunde produilor degradarii fibrinei (PDF),
care, actionand asupra monomerilor de fibrina, conduce la blocarea
polimerizarii acesteia, impiedica transformarea fibrinogenului in fibrina,
formeaza polimeri anomali, inhiba aderarea la agregareaplachetara.
B) Antifactorii reprezinta nite inhibitori patologici, formap ca rezultat al
mecanismelor imunc. De ex., antifactorul VIII i antifactorul IX constatati,
respectiv, in hemofilia A i B. Aceti antifactori se pot forma in urma
transfuziilor repctate, indelungate de concentrate plasmatice cu F VIII sau IX.
Antifactorii pot fi i:

- inhibitorii activarii protrombinazei (antifactoriiXII, XI, LX, VIII, VII)',

-242-

Fig. 32.4. Mecanismul de inactivare a trombinei.

- inhibitorii activarii protrombinei (antifactorii V,X,);
- inhibitorii transformarii fibrinogcnului in fibrina etc.
Sunt determinap i antifactori la tromboplastina, la F III, F IX, XII, XIII etc.
Acpune anticoagulants poseda ?i aa-numita protcina-C, care deprima
activitatea factorilor plasmatici (V i VIII) (fig. 32.5).
Sistemul fibrinolitic. Fibrinoliza poate fi fiziologica i patologica.
Fibrinoliza fiziologica cste un proces fiziologic, declanat de fibrinogeneza
fiziologica strict localizata cu disolupa cheagului i dcgradarea enzimatica a
surplusului de fibrina, finalizand astfel procesul de hemostaza fiziologica.
Fibrinoliza patologica reprezinta o generalizare a reactiei fibrinoliticc,
aparuta in urma invadarii organismului cu activatori, in conditiile in care
mecanismcle inhibitoare devin insuficiente atat cantitativ, cat i calitativ.
Astfel, plasmina circulanta ii exercita foarte pronuntat activitatea
enzimatica, determinand aparitiaunui sindrom proteolitic deosebit de grav.
Componentul principal al sistemului fibrinolitic este plasmina
(fibrinolizina), dotata cu o putemica actiune de hidrolizare asupra
fibrinogenului pfibrinei, asupra factorilor de coagulare V, VIII, IX $i
protrombinei.

Fig. 32. 5. Actiunea proteinei C i S.

Plasmina se formeaza din precursorul inactiv al plasminei (plasminogenul)
sub acfiunca activatorilor tisulari $i celor plasmatici.
Activatoriplasmatici pot fi: f.XIIa, urochinaza, streptochinaza i Clq.
Activatorii tisulari ai sistcmului fibrinolitic sunt prczenti in toate tcsuturile,
dar intr-o cantitate mai mare se constata in uter, rinichi, prostata, plamani,
ganglionii limfatici. Sursa principals de fibrinochinazc cste endotcliul
vascular.
Inllibitoni procesului dc fibrinoliza sunt antifibrinokinazele, inhibitorii
proteazelor (contricalul), precum i complexul heparina-antitrombina.
Procesul fibrinolizei cuprinde doua etape:
a) activarea plasminogenului prin conversiunea lui in plasmina activa i
b) degradarea protcolitica a fibrinci.
a) Activarea plasminogenului cu declanarea procesului de fibrinoliza
poate fi cauzata de: stresul fizic i psihic, hipoxia i necroza celulara i
tisulara, staza venoasa, traumatismcle vasculare, toate starile insotite de o
hipcrsccrctie de catecolamine, mediatori chimici, amine biogene etc. (fig.
32.6),
-244Fibrina 340
000

--1

Fragmentul
X 2400 000

impiedica
formarea

Fragmentul
protrombinaze Y 155 000
i
m
m
Fr. D 85 000
1. Formeaza polimeri anomali
2. Inhibit polimeriza- rea monomerilor
de fibrina
Fragmentul E 50 000

Fr. D 85 000
JL
1.
Inhiba functia placheteior
2.
Inhiba aderarea $i agregarea plachetara
Fig. 32.6. Produii de degradare a fibrinei i actiunea lor.
b) Degradarea fibrinei are loc prin intermediul acfiunii plasminei asupra
moleculei de fibrina sau de fibrinogen, degradand-o intr-o serie de
polipeptizi, denumiti produi de degradare ai fibrinei (PDF).
Procesul de dezintcgrare a fibrinei parcurge 3 etape.
In prima etapa, de la fibrina sc desprind doua scgmente mici din lantul a
$i doua segmente din lantul (3. Ramanc un segment marc denumit
fragmentul X.
In etapa a Il-a, de la fragmentul X se desprindc fragmentul D i ramane
fragmentul Y.
In etapa a Ill-a, de la fragmentul Y se desprind fragmentele E i D.
Astfel, dintr-o molecula de fibrinogen consccutiv se formeaza cinci
fragmente (X, Y, E, 2D), denumite produ$ii de degradare ai fibrinei (PDF).
Este demonstrat faptul ca activarea moderata a sistemului fibrinolitic
totdeauna este insojita de o intensificare a procesului de coagularc. Daca
insa are loc o activarc pronuntata i de lunga durata a activitatii fibrinolitice,
aceasta dinurma, dimpotriva, produce o hipocoagulare pronuntata. Acest
mecanism este foarte complicat i se refera la toate fazele procesului de
coagulare.
-245De ex., produsul de dezintegrare a fibrinei din prima etapa (fragmentulX)
impicdica formarea protrombinazei, iarplasmina distruge factorii plasmatici V
i VIII, fapt ce conduce la blocarea formarii trombinei.
Produsul de dezintegrare a fibrinei din etapa a 11-a {fragmentul Y) inhiba
transformarea fibrinogenului in fibrina.
Produii de dezintegrare a fibrinei din etapa a Ill-a -fragmenteleD inhiba
polimerizarea monomerilor de fibrina, fragmentul E inhiba agregarea
plachetara, iar plasmina are acpune litica i asupra fibrinogenului, fapt ce in
ansamblu impicdica toate fazelc trombogenezci. De mentionatca
fragmentcle X i Y sunt mai active decat D i E (fig. 32.7).
In condipi patologice, sub actiunea diverselor cauze, se pot constata
urmatoarele dezcchilibrc intre procesclc de fibrinoformarc i fibrinoliza:
a) dcclanarea procesului de hipercoagulare, sindromului trombotic, cu
formarea sporita de fibrina (trombusul se formeaza i in vasele nelczate);
b) declan?area sindroamelor hemoragice, aparute ca rezultat al
procesului de hipocoagulare (trombusul nu se formeaza i sangerareanu se
opretc), sau ca rezultat al fibrinolizei secundare (trombul format u$or este
distrus i sangerarea se restabilete);
c) asocierea paradoxala a trombozclor ?i hemoragiilor, cu declanarea
sindromului trombohemoragic, este denumit i coagulopatieprin comum sau
coagularea intravasculard diseminata (CID).
32.1. Hipercoagularea. Sindromul trombotic
Starea de hipercoagulabilitatc sc produce prin mai multe mecanisme:
a) creterea concentrafiei de procoagulanti in sange (de ex., se atcsta in
diverse patologii insotite de concentrapi mari in sange a catecolaminelor i

glucocorticoizilor, care, la randul lor, pot conduce la sporirea sintezei de

fibrinogen i protrombina.
Se constata i in septicemie, in sindromul comprimarii indelungatea
tesuturilor moi, in combustii masive cu ieprea abundenta a tromboplastinei
tisulare sau in starilc insopte de hemoconcentrape prin creterea numarului
de trombocite i ieirea din acestea a factorilor plachetari;
b) surplusul de activatori ai factorilor coagularii, aparut de ex., in caz de
oc, septicemie, combustii etc.;
-246-

Deficit at numarului ptachetelor

A. T rombocitopenii
1. Purpura esentiald (boala WerlhoJJ)
2.
Purpure secundare
infcctioasc
toxice
alcrgice etc.
Defecte calitative ale plachetelor
B. Trombopatii
(Ttrombastenii)
Dereglarea
coagulabilitatii
sangelui
----------------Cuagulopatiile
A. Tromboplastino- formatoare
-lipsa f.V, VII, VIII, IX, X,XII ( Hemofilia A, B, C, sindromul Hagemann)
B. Trombinoformatoare
-hipoprotrombinemiile
-prin tulburari hepatice
-tulburari ale met.vit.C
C. Fibrinoformatoare

- hipofibrinogenemiile
congenitale
dobandite
Exaccrbarea sistemului fibrinolitic
y ~
Sindroame fibrinolitice
-Deficit ereditar sau
dobandit al antipla- minelor.
-Deficienta activitatii in- hibitorilor plasminei.
-Sinteza sporita a plasminogenului.
-Eliberarea excesiva de activated ai fibrinolizei (plasminogenului, catepsinelor, lizokinazelor etc.).
Fig. 32.7. Verigile patogenetice ale hipocoagularii.
c) reducerea concentrafiei sau oprimarea activitdfii anticoagidantilor (de
ex., deficitul antitrombinci III, proteinei C p S, aparut in insuficienta hcpatica,
deficitul de heparina in hiperlipoprotcincmii etc.);
d) reducerea concentrafiei sau oprimarea activitatii factorilor fibrinolitici
(de ex., deficitul de plasminogen sau surplusul de antiplasmine, care inhiba
procesul fibrinolitic). (Jig. 32.8)
E piut faptul ca in conditii fiziologice exista un echilibru foarte fin intre
sistemul hemostatic, pe de o parte, p cel fibrinolitic p anticoagulant, pe de
alta parte.
Dezechilibrul intre accste procese conduce la:
- instalarea trombozei (sindromul trombotic), sau
- la aparitia diverselor sindroame hemoragice.
32.1.1. Trombozo
Tromboza reprezinta un proces fiziologic, caracterizat prin formarea in
timpul viefii pe perepi vaselor sanguine p ai cordului a unui conglomerat solid
din elcmentele figurate ale sangclui p din fibrina stabila.
Permanent, in organism are loc formarea de microtrombi, ca un proces
compensator orientat spre stoparea hemoragiei din vasele microcirculatorii,
fara a obtura lumenul acestora. Daca, insa, formarea locala de trombi este
excesiva, atunci tromboza poarta un caracter patologic, manifestat prin
obturarea cu trombi a vaselor din zona respectiva.
Nu trebuie de confundat notiunea de tromb cu cheagul sanguin.
In primul rand, trombul repezinta o formatiunc mai solida i este foarte
bine fixat pe peretele vasului, fund rezultatul hemostazei primare i celei
secundare. Cheagul sanguin, in comparatie cu trombul, e slab fixat pc peretii
vaselor sau se mica liber in vase, fiind rezultatul numai al hemostazei
secundare.
In al doilea rand, trombul se formeaza numai in timpul vietii $i numai in
vasele sanguine, iar cheagul se formeaza i in cavitati, post-mortem, i in
vivo, i in vitro.
Etiologia ipatogenia. Factorii cauzali ai trombozei sunt descrip inca in
secolul trecut sub aa-numita triada lui Virhow.
1) Leziunea endoteliului vascular. Se produce sub aepunea agentilor fizici
(trauma mecanica, curentul electric), chimici (clorura de sodium, de
249
I

Factorii etiologici
Linooroteinele.
care
activeaza f.
XII ?i poseda acpune
stimulatoare
asupra
tromboplastinei
.
- Exces de IeG
si IeM.
care poseda
ac|iunc sti-

Excesul de
etucocorticoizi, care coduc
la stimularea sintezei
protrombinei,
proaccelerinei,
fibrinogenului
etc.
-Excesul de
catecolami-

Hinerl'woDrote
memia
care conduce la
diminuarea nivelului
de heparinS
in sange (este
adsorbita pe
suprafata
elementelor
figurate fi
complexelor
imune).

mulatorie
asupra ieirii
din plachete a
procoagulantilor
concomitent
cu activarea
acestora.

ne, care produc

spasmarea vasculara i
stimuleaza sinteza

- Deficitul
ereditar al
antitrombinei
(ATIII).

fibrinogenului.

- Traume
masive ale tesuturilor mol

- Leziunea
locala a neretilor vasculari
conduce la stimularea
sintezei
protrombinei,
fibrinogenului f. XII etc.

- Deficitul (A T
III) cauzat
de dereglarea
sintezei ei
in insuficienta
hepatica.

- Sinteza
excesiva
ereditara sau
dobandita
a
antiplasminelor.
- Deficienta de
sinteza
a
plasminogenulu
i.
- Blocaiul
eliberarii
activatorului
plasminogenului (in
boala membranei hialinei a
nonnascutului).

- Deficitul
- Deficienta de
proteinei C si S
sinteza
- Combustii,
cauzat de
a f. XII
$oc, sepsis.
dereglarea sin( Hageman).
tezei lor in
insuficien{a
hepatica.

...T

Activarea
Concentratia
Cantitatea
Insuficienta
excesivS a
sporita
$i/sau
sistemului
procoagulanfilo
in sange de
activitatea
fibrinolitic
r $i
procoagudiminuata a
proagregantilor
lanfi 51
anticoagulan(ilo
proagreganti
r
Fig. 32.8. Verigile patogenetice ale hipercoagularii.
fier, de mercur etc.) i biologici (endotoxinele microorganismelor cu leziunea

dc origine inflamatorie sau metabolica).

Leziunea endoteliului vascular este considerate ca factor primordial in
declan$area trombozei, pentm ca ea initiaza activarea locala a factorilor de
contact, conditioneaza cre$terea adeziunii plachetare, aparuta ca rezultat al
dezgolirii fibrelor de colagen in zona leziunii, contribuie la ieirea
tromboplastinei tisulare care, in mod accelerat, pe calca extrinseca, in
prezenja factorilor VII, V i X, este convert! ta in tromboplastina activS.
In zona lezata a vasului, protrombina, sub acpunea tromboplastinei active,
este transformata in trombina, care menpne agregarea ireversibila a
plachetelor. Totui, trebuie subliniat ca sub notiunca dc lezare a peretelui
vascular se arc in vcdcre nu numai lezarea mecanica a acestuia, dar i
activarea endoteliului vasular, de ex., in septicemie i difcrite forme de oc,
factorul necrozci tumoralc poate activiza trombogeneza $i coagularea lara
altcrarea vaselor. Aceasta se explica prin faptul ca in asemcnea conditii are
loc mic?orarea rezistenjei trombocitare i inducpa vascoasa la nivelul
endoteleocitelor i trombocitelor. Mai mult dccat atat, sc presupune ca
alterarea vasului poate provoca tromboza i tara ceilalti factori ai triadei lui
Virhow.
A. TafiTOH (1989) a demonstrat ca in cazul in care are loc predominarea
factorilor hemostatici, ata^ati de o staza sanguina indelungata, formarea
chiagului se produce i fara lezarea vasului. Este clar ca in astfel de
circumstante sunt incluse mecanismele coagularii, dar nu ale trombogenezei.
2) Incetinirea curentului sanguin (staza venoasa) este un factor secundar
al trombogenezei, care favorizeaza procesul de coagulare prin intermediul
hipoxiei, produ$ilor intermediari, acidozei locale, agregarii trombocitare i
eritrocitarc etc. Acest factor este mai important in aparitia trombozclor
postoperatorii in venele membrelor inferioare.
3) Factorii sanguiniplasmatici $i celulari sunt la fel factori sccundari ai
trombogenezei, care, prin creterea concentratiei lor in sange, pot detcrmina
hipercoagularea.
Dcoscbim tromb alb, rou i mixt.
Trombul alb parietal este format in urma procesului de adeziune i
agregare a trombocitelor i leucocitelor, mai frecvente intalnit in artere,
contine
o cantitate minima de fibrina i nu contine eritrocite, este destinat stoparii
hemoragiei din vasclc microcirculatorii.
Trombul ro^u este constituit din eritrocite cuprinse in filamentele dc
fibrina, formata in cantitati mai mari in faza hcmostazei secundare, se
formeaza mai rapid i mai frecvcnt in vene, este destinat opririi hemoragiei
din vene i artere.
Trombulmixt rezulta in cazul in care procesul de formare a trombului a fost
intrerupt dc mai multe ori cu alternarea hemostazei primare i celei
secundare, trombii fiind constituiti din straturi albe i roii. E tiut faptul ca
formarea de trombi in vene se constata mai frecvcnt decat in artere i se
explica aceasta prin fapul ca circulatia sanguina in vene e mai lenta, ceea ce
favorizeaza procescle fermentative ale hemostazei. B. ILlaHHH (1996)
considcra ca una din cauzele inciden(ei marite a trombogenezei in vene
consta i in faptul ca vcncle sunt lipsite de receptori pentru endorfine reglatori endogeni contrapui diverilor factori cu acfiune trombogena asupra

vasclor.
Consecintele trombozei
Gradul de obturare a lumenului vasului in mare masura va determina
severitatea perturbarilor aparute in tromboza. Obturarea arterelor va
conduce la formarea trombului in artere i aparitia ischemiei cu toate
consecintele ci. De exemplu, la obturarea rapida a arterelor are loc aparitia
infarctului. in cazul in care ischemia se desfa$oara mai indclungat are loc
dezvoltarea circulatici colaterale, ceea ce impiedica aparipa proceselor
distrofice.
Obturarea, inchidcrea vendor va conduce la formarea trombului i la
instalarea stazei venoase. Daca vena este inflamata, iar trombul este
intravenos i adcrent la vas, e vorba de aa-numita tromboflebita. Daca, insa,
vena este neinflamata, atunci trombul adera partial la vas, prosesul fiind
denumitflebotromboza, in care trombul format are o marcata tending
emboligena.
Rezolufia trombusului. Trombusul se poate solda cu urmatoarele
consecintc:
1. Organizarea trombusului e caracterizata prin substituirea trombusului
cu (esut conjunctiv i trainic fixat in vas. Gradul de dereglare a circulatiei
-251 sanguine va depinde de diametral trombusuiui i al vasului i de locul unde el
a fost format.
2. Transformarea trombusuiui in embol
Trombusul desprins de la vas este transportat cu curentul sanguin in alte
regiuni, unde poate obtura vasele respective i produce tulburari locale ale
circulatici sanguine.
3. Canalizarea trombusuiui. in cazul in care trombusul e poros, iar
presiunea sangelui in vas e marc, sangele poate forma un canal in trombus
$i rcstabili partial circulatia sanguina.
4. Ramolismentul purulent al trombusuiui. Infectarea trombusuiui poate
declana inflamatia purulenta. De la tromb se vor dcsprinde particule mici cu
transformarea accstora in trombocmboli, care pot obtura vasele cu diametral
mic, mai mult, ei vor contribui la diseminareamicroorganismelorin diverse
organe i tesuturi.
5. Resorbtia trombusuiui conduce la restabilirea circulatiei sanguine.
32.1.2. Sindromul trombotic rcprezinta o hipercoagulabilitate scvera cu
extinderea procesului hemostatic din zona lezarii vasculare locale, provocat
fie de un exces al mecanismelor hemostatice, fie de o deficienta a
mecanismelor fibrinoliticc i anticoagulante.
Starca de hipercoagulabilitate sc constata la marirea concentratici de
trombina, tromboplastina, de fibrinogen, factorilor XII, XI, VIII, V etc., la fel ca
i in cazul in care are loc creterea numarului de trombocite peste
400.000/mm3 sange. Mai freevent o astfcl de hipercoagulabilitate se poate
instala in toate procesele patologice insojite de hemoconcentratie.
Hipercoagularea poate fi declanata $i la administrarea indelungata a
preparatelor medicamentoase, de exemplu, a catecolaminelor, sau
prostaglandinelor (PgF2a, PgE2), care stimuleaza agregarca plachetara.
Uneori hipercoagulabilitatea se poate instala chiar la tratarea trombozelor.
De exemplu, tratarea efectuata un timp indelungatcu heparina conduce la

rcducerea cantitatii de antitrombina III, iar tratarea indelungata cu preparate

fibrinolitice determina mic$orarea cantitatii de plasminogen, in aceste
situapi, hipercoagulabilitatea apare ca rezultat al insuficienjei sistcmului
anticoagulant i celui fibrinolitic, situatie intalnita freevent in ateroscleroza,
boala hipertonica, infarct miocardic, stres indelungatetc.
-252Astfel, trauma operatorie, complicatiile respiratorii i hemodinamice,
aparute in timpul interventiilor chirurgicale, pot fi considerate ca factori de
rise in instalarea starii de pretromboza.
Indicii caracteristici pentru starea de pretromboza:
- scurtarea timpului de coagulare,
- scurtarea timpului de recalcifiere (timpul Howell),
- crererea tolerantei plasmei la heparina,
- crcterea concenrapei de fibrinogen in sange
- marirea indexului protrombinic,
- mic$orarca activitatii fibrinolitice a sangelui etc.
32.2.
Hipocoagularea. Sindroamele hemoragice
Starea de hipocoagulabilitate poatc fi determinata de mai multi factori
prin diverse mccanismc: micorarea concentrapei in sange a
procoagulanplor, sinteza insuficienta sau calitativ modificata a
procoagulantilor, activarea exagerata a sistcmului anticoagulant sau(i)
activarea exagerata a sistcmului fibrinolitic. (fig. 32.9) Hipocoagulabilitatca
instalata prin aceste mecanisme are tendinta catre sangerari repetate, care
pot sa apara in urma unor leziuni neinsemnatc (intepaturi, taeturi, lovituri
etc.), fenomcnul fiind denumit sindrom hemoragic. in cazul in care aceste
sangerari se repeta foarte freevent, procesul poarta denumirea de diateze
hemoragice. In functie de etapele principale ale procesului de hemostaza,
sindroamele hemoragice se pot clasifica in 5 grape mari:
1. Sindroamc hemoragice determinate de alterari stracturale i perturbari
fimetionale ale vaselor din sectoral microcirculatiei, denumite vasculopatii
sau purpure vasculare.
2.Sindroame hemoragice determinate de micorarea numarului de
plachetc sau de modificari calitative ale acestora, denumite respectiv
trombocitopenii i trombocitopatii.
3.Sindroamc hemoragice aparute ca rezultal al carentei de factori ai
coagularii, denumite coagulopatii.
4.Sindroamc hemoragice determinate de un cxccs in circulatie a
anticoagulantilor.
-253HIPERTENSOARE
- Epinefrina 4---Norepinefri
na
4---- Fenilefrina
- Pitresina
4---Adrenalina -------

Serotonina
- Efedrina

----

HIPOTENSOAR
E
- Acidul
nicotinic
- Pirogenii
- Estrogenii
- Androgenii
- Acctilcolina
- Heparinoizii
- Carbacolui
- Nitritul de
amil

4---------4---4----

Fif. 32.9. Declan$atorii fibrinolizei.

5.Sindroame hemoragice datoriteunei activitati fibrinolitice excesive,
denumite sindroamefibrinolitice.
In functie de etapele principale ale procesului de hemostaza, sindroamele
hemoragice pot fi de origine vasculoplachetara i plasmatica. Primele doua
grupe de sindroame hemoragice (vasculopatiile sau purpurele vasculare,
trombocitopeniile ?i trombocitopatiile) formeaza a?a- numitele sindroame
hemoragice de origine vasculoplachetara, iar grupcle 3,4,5 - sindroame
hemoragice de origine plasmatica.
Foarte rar sindroamele hemoragice apar ca rezultat al deficientei unui
singur factor (de exemplu, defectul peretelui vascular in purpura HenochSchonlein). De cele mai multe ori, sindroamele hemoragice sunt determinate
de o deficienfa a mai multor factori (dc ex., insuficienta de factori ai
coagularii, trombocitopenia i creterea fragilitatii vasculare determina

sindroamele hemoragice din bolile cronice hepatice).

32.2.1. Sindroame hemoragice de nature vasculard
Vasculopatiile sau purpurele vasculare reprezinta sindroame hemoragice
determinate de alterari structurale i perturbari functionale ale peretelui
vascular, factorii plachetari i cei plasmatici fiind, de regula, nemodificap.
Etiologia fipatogenia. Vasculopatiile dupa etiologie pot fi ereditarc sau
dobandite. Actiunea patogena fie a factorilor ereditari, fie a altor factori
nocivi, produc tulburari trofice la nivelul peretelui vascular, de obicei, al
capilarelor, determinand creterea permeabilitapi acestora, cu instalarea
sindromului hemoragic.
32.2.2. Sindroame hemoragice de naturd trombocitard
Trombocitopeniile reprezinta sindroame hemoragice, aparute prin deficit
de plachete fie ca rezultat al trombocitopoiezei insuficiente, fie ca rezultat al
distruepei sau al consumului marit al acestora.
Trombocitopenia poate fi de origine primara, caracterizata prin formarea
insuficienta de plachete, ca rezultat al tulburarii funepei aparatului
mcgacariocitar al maduvei osoase, de ex., in hipo- sau aplazia medulara cu
cauze concret determinate, ca: aepunea radiapilor ionizante,
-255-----------------------------------------------------------------~1
invaziei lcuccmice (de ex., in leucemii), actiunea izotopilor radioactivi,
virusurilor etc.
In unele circumstante, trombocitopoicza insuficienta poate sa aparai ca
rezultat al dcficitului de factori necesari in maturatia celulara (de ex.,
deficitul de vitamina B]2, acid folic etc.) cu formarea insuficientanunumai a
plachetelor, dar ?i a celulelor celorlalte serii celulare din maduva osoasa.
Trombocitopenia poate sa fie de origine pcriferica, caracterizataprin
micorarea numarului de plachete in sangele periferic i aparuta ca rezultat
al distrugerii exagerate a plachetelor fie prin mecanism imunologic, fie prin
sechestrarea plachetelor i distrugerea acestora la nivelul splinei cu
instalarea hipersplenismului. In alte cazuri, trombocitopenia poate sa apara
ca rezultat al unui consum exagerat de plachete (de ex., in sindromul de
coagulare intravasculara discminata) sau in urma pierderii trombocitelor (de
ex., in hemoragii severe).
De regula, mecanismul imun se constata in trombocitopenia primitiva
(boala Werlhov), caracterizata prin distrugerea plachetelor la nivelul splinei
de autoanticorpii antitrombocitari (IgG).
Trombocitopenia poate fi determinata i de o hipersensibilizare aparuta la
acjiunea unor substante medicamentoase (de ex., sedativelor,
sulfamidelor,kinidinei,kinmei,tetraciclinci,preparatelorantiliistaminiceetc.)
care, actionand ca haptene, impreuna cu unele proteine plachetare,
formeaza autoantigene. Astfel, anticorpii in prezcnta haptenei actioncaza
asupra complexului trombocit-mcdicament prin distrugerea plachetelor.
Trombocitopenia se intalne$te i in disfunctii splenice concomitentcu
retinerea plachetelor normale i distrugerea acestora la nivelul splinei (de
ex., in hepatita cronica, ciroza hepatica splenomegalica etc.). Mai mult decat
atat, in diverse boli, insotite de hipertensiunea portala, arc loc stagnarea
sangelui portal, conducand la activarea sistemului macrofagal, elaborarea de
macrofage ?i distrugerea intensa a plachetelor.

Trombocitopatiile reprezinta sindroame hemoragice determinate de

modificarile calitative ale plachetelor. La baza trombocitopatiilor stau doua
defecte plachetare principale.
Primul defect consta in dereglarea reactiei de eliberare din plachete a
ADP i tromboplastinei plachetare (FP3).
-256r
A doua anomalie consta in lipsa raspunsului plachetar la ADP, fenomenul
fund denumit trombastenie
Deci, in trombocitopatii $i trombastenii apar atat tulburari ale formarii i
acumularii de factori trombocitari, cat i tulburari fizico-chimice ale
membranclor plachetare. Ca rezultat, sc reduce capacitatea trombocitelor de
a adera la suprafata vasului lezat $i de a forma agregate, mai mult decat
atat, aderarea plachetelor este posibila i la suprafata necolagena a
endoteliului.
In unelc cazuri, plachetele functional normale nu adera la colagcn din
cauza defectului ereditar al receptorilor de pe membrana plachetara (de ex.,
defectul ereditar al receptorilor pentru factorul Willcbrand determina
insuficienta procesului de adeziune). In alte cazuri, insufficient procesului de
adeziune se constata fara tulburarea procesului de agregarc, fiind
determinata genetic numai de dcficitul factorului Willcbrand.
Micorarea capacitatii de agregare poate fi cauzata i de tulburarea
procesului de eliberare din plachete a serotoninei (FP5), de patologia
granulelor alfa din plachete, precum i de deficitul corpilor deni plachetari.
32.2.3. Sindroame hemoragice de naturd plasmaticd
Coagulopatiile reprezinta sindroame hemoragice aparute ca rezultat al
deficitului ereditar sau dobandit al factorilor plasmatici ai coagularii. In
functie de faza predominant afectata a procesului de coagulare, deosebim
urmatoarele coagulopatii:
A.
Coagulopatii cu afectarea etapei de formare a tromboplastinei
(profaza).
B.
Coagulopatii cu afectarea etapei de formare a trombinei (faza I).
C.
Coagulopatii cu afectarea etapei de formare a fibrinei (faza a Il-a).
A. Coagulopatii cu afectarea etapei de formare a tromboplastinei
(profaza) include hemofiliile A, B, C.
Hemofiliile reprezinta boli ereditare, aparute la baieti, dar transmise de
catre femei clinic sanatoase. Hemofiliile sunt determinate de sinteza
insuficienta sau lipsa completa a unor factori plasmatici i se caracterizeaza
prin hemoragii abundente, provocate de cele mai mici traumatisme. in
functie de natura factorului, care lipsc$te, deosebim: hemofilia clasica A,
hemofilia Bi hemofilia C.
-257Hemofilia clasica A este cea mai frecventa (80-90%) din numarul de
hemofilii intalnite. La baza acestei hemofilii sta defectul creditar in sinteza
globulinei antihemofilicc (FVIII), boala fiind manifestata in functic de gradul
deficitului FVIII. in cazul in care deficitul constituie mai putin de 50% din
manifestable clinice, de regula, lipsesc. Numai lipsa FVIII poate conduce la
instalarea unor hemoragii spontane repetate cu tendinta spre recidivc.
Hemofilia clasica A se manifests prin hcmatoame la nivelul tesutului cutanat,

muscular, articulatiilor, precum i prin hemoragii, care apar dupa mici

manipulate dentare, de ex., dupa cxtirparea unui dinte etc. Boala se
transmite recesiv, legatade cromozomul sexual X, ceca ce face ca boala sa
se manifesto la sexul masculin. La feti(e, hemofilia se intalncte numai in
cazul in care tata e hemofil, iar mama e transmifatoare.
Hemofilia B arc la baza deficitul FIX.
Hemofilia C este determinate de deficitul F XL
Sunt descrise i cazuri cu deficit ereditar al factorilor plasmatici I, II, V, VII,
etc.
B,
Coagulopatii cu afectarea etapei de formare a trombinei (faza I)
apar in caz de leziuni hepatice, insotite de dercglarca sintezei protrombinei
(f.II) i a factorilor plasmatici (f.VII, f.IX, f.X) dependent de vitamina K, care
are rol de coferment al unei cnzimc carboxilante hepatice.
C,
Coagulopatii cu afectarea etapei de formare a fibrinei (faza a Il-a).
In fazele avansate ale tulburarii functiilor hepatice, se poate constata i
hipofibrinogenemia sau chiar afibrinogenemia. Hemoragiile apar in cazul in
care nivelul de fibrinogen este sub 1,5% i devin deosebitde periculoase
dupa traumatisme sau in cursul intervenfiilor chirurgicale.
Sunt descrise i aa-numitelefibrinogenastenii, boli in care cantitatea de
fibrinogen nu este modificata, insa este dereglat procesul de transformare a
fibrinogenului in fibrina. Aceasta se explica prin formarea de anticorpi
antifibrinogcni. Daca are loc sinteza de fibrinogen cu structure modificata,
fenomenul este denumit disfibrinogenemie. De mentionat ca hemoragiile pot
aparea doar in cazurile in care nivelul de fibrinogen scadc sub 80 mg%. Acest
grup de coagulopatii include anomalii, care deregleaza procesul de
polimerizare a fibrinogenului sau procesul de stabilizare a polimeruluiprimar
de fibrina la fel ca i deficitul de factor XIII (f. stabilazator al fibrinei), ce
-258conduce la instalarea sindromului hemoragic caracterizat prin cicatrizarea
defectuoasa a plagilor.
32.2.4.
Sindroame hemoragice determinate de activarea exageratd a
sistemului anticoagulant
Exista sindroame hemoragice determinate de un surplus in circulate a
anticoagulantilor. Dc ex., activarea exagerata a sistemului anticoagulant
apare in uncle leucoze, boala actinica, ?ocui anafilactic, boli autoimune
insotite de o sinteza sporita de heparina, precum $i in metabolismul proteic
dereglat care conduce la formarea de proteine calitativ modificate cu aepune
marcata anticoagulants.
0 activitate marita a antitromboplasminelor se atesta in hepatitele
cronicc, in endocardita bacteriana subacuta, ciroza hepatica, tuberculoza
etc., determinant starea dc hipocoagulabilitate in aceste maladii.
Este descris i surplusul dobandit de factori anticoagulant, care inhiba, in
special, activitatea f. VIII, constatata, de ex., la bolnavii cu hemofilia A. O
situatic asemanatoare se atesta i la supradozarea protaminsulfatului folosit
in scop de profilaxie i tratament al trombozelor i starilor de hipercoagulabilitate.
Este cunoscut faptul ca starea dc hipocoagulabilitate poate aparea prin
deficitul de aport, de absorbtie ?i de utilizare a vitaminei K, necesare in
sinteza hepatica de protrombina, proconvertina i factor Stewart-Prower.

32.2.5.
Sindroame hemoragice datorate activdrii exagerate a sistemului
fibrinolitic
Sindroame flbrinolitice
Sindroamelc hemoragice datorate unei activitati flbrinolitice excesive sunt
denumite i sindroame flbrinolitice. Este cunoscut faptul ca instalarea unei
stari de hipercoagulabilitate conduce concomitent i la stimularea sistemului
fibrinolitic cu liza surplusului de cheag sanguin i restabilirea microcirculatiei.
Cauza nemijlocita, ce conduce la aparitia fibrinolizei excesive, este
dezechilibrul dintre procesul de coagulare $i cel fibrinolitic cu predominarea
fibrinolizei.
-259Deci, sindromul fibrinolitic se caracterizeaza printr-o eliminare pronun|ata
de activatori tisulari i vasculari ai plasminogenului, cu o fomiare in exces de
plasmina, contribuind astfel nu numai la scindarea fibrinei, dar i a factorilor
plasmatici V, VIII etc.
Activarea exagerata a sistemului fibrinolitic rezulta fie din eliberarea de
activatori ai fibrinolizei din tesuturile lezate direct sau indirect de agentul
patogen, fie din deficitul inhibitorilor fibrinolizei. Uneori fibrinoliza exagerata
e localizata la nivelul chcagului sanguin, ceea ce conduce la liza prematura a
acestuia, cu hemoragie secundara. Alteori proccsele fibrinolitice se produc
intravascular, cu distrugerea excesiva a factorilor coagularii $i aparitia
sindroamelorhemoragicc severe.
32.2.6.
Coagulopatii determinate de consumul exagerat al unor factori ai
coagularii
Coagularea intravasculard diseminata (CID) reprezinta o asocierc
parodoxala a formarii de trombi in vasele microcirculatorii (cu scaderea
ulterioara a numarului de plachetc i factorilor coagularii) i activarii
ulterioare a proceselclor fibrinolitice secundare (cu instalarea hemoragiilor
severe), tabloul clinic fiind determinat de procesul care predomina (fig.
32.10).
Etiologia. Exista mai multc grupe de factori ctiologici, cc pot conduce la
dcclan$area sindromului CID:
patrunderea in sange in cantitdti masive a tromboplastinei tisulare
sau a activatorilor acesteia din organele bogate in aceste substance (de ex.,
din uter, prostata, plamani, pancreas etc.);
tulburarea proprietatilor reologice ale sangelui i microcirculatiei (de
ex.,in ocul traumatic, sindromul hemoragie);
lezarea perefilor vasculari cu eliberarea de factori declaivjatori din
endoteliu, plachete, eritrocite i tesuturi cu accelerarea procesului coagularii
(de ex., in caz de capilaropatii, septicemii, richetsioze etc.);
extinderea unei agregari masive de plachete in microcirculatie (de
ex., in rcactiile imune i autoimune, acumularea de metabolip i substan|e
biologic active (SBA) cu accelerarea procesului coagularii etc.).
Patogenia. Sindromul CID include urmatoarele faze:
a)
faza de hipercoagulabilitate;
-260-

Fig. 32.10. Sindromul de coagulare intravasculara diseminata.

b) faza de hipocoagulabilitate sau coagulopatie prin consum, care,
larandul ei, include a?a-numita faza de tranzitie sau hipoafibrinogenemic;
c) faza finala.
Independent de factorul care a provocat sindromul Cl D, prima e faza de
hipercoagulabilitate, caractcrizata prin formarea de trombi in sistemul
microcirculator cu o evolutie mai grava daca formarea dc cheaguri are loc in
plamani, rinichi ?i ficat. Daca procesul CID decurge generalizat i sistemul
fibrinolitic nu c in stare sa scindeze aceste agregate de fibrina, incepe o
epuizare a tuturor sistemelor: coagulant, anticoagulant i fibrinolitic - se
instaleaza a
-2611
doua faza, dcnumitafaza de hipocoagulabilitate saufaza de coagulopatie prin
consum.
Faza de tranzifie se caracterizeaza prin istovirea sistemului coagulant i a
cclui aticoagulant. In aceasta faza are loc diminuarea numarului de plachete
i cantitafii de fibrinogen, antitrombina III, plasminogen $i plasmina. in
schimb, factorii anticoagulant secundari formati in procesul coagulariiffagmentele peptidice A i B i produii de degradare ai fibrinei X, Y, E, 2D
sunt in sangc in exces, determinand instalarea sindroamelor hemoragice
grave.
Faza fmala poate sa se dezvolte in doua variante: absolut nefavorabila i
relativ nefavorabila. Ultima varianta se constata in cazul in care se
efectueaza o corectic reu$ita a indici lor hcmostaziei, dar i in acest caz pot
sa apara manifestari legate de consecintele trombozci in arborelul
microcirculator.
Aadar, sindromul CID se constata in traumatismc, in caz dc decolare

prematura a placentei, in moartea intrauterina a fatului, in oc, adcnom al

prostatci, lcucemii mieloide i limfoide, adenocarcinom, ciroza hepatica, in
interventiile pe cord efectuate cu circulatic extracorporala, etc., prin urmare,
in afecfiunile in care se instaleaza o eliberare marcata de factori
tromboplastinici i activatori ai fibrinolizei.
La instalarea CID este necesar de a lua in considerare i antrenarea in
acest proces a a?a-numitilor factori insotitori in procesul de hemostaza,
cum sunt: kininele, leucocitele, sistemul complementului etc. Functiade
integrare a acestor factori insotitori este realizata dc FXII. Activarea FXII are
actiune stimulanta nu numai asupra procesului de coagulare, dar i asupra
sistemului fibrinolitic i a celui kininoformator. Mai mult, proteazele tisulare i
plasmina activeaza componcntelc Cl iC2 ale complementului, conducand la
lezarea membranelor celulare cu o ieire i mai pronun fata a proteazelor.
Prin intermediul complementului i factorilor plachetari in acest proces
sunt implicate i leucocitele, activarea carora conduce la o sinteza i secretie
suplimentara de mediatori (leucotriene, factorul activator al plachetelor) ?i
enzime proteolitice. Substantele biologic active, in afara de posibilitatea de a
activa procesul de coagulare, poseda ?i actiunea de a produce reactii cu
caracter local sau generalizat asupra musculaturii netede a vaseleor,
broniolelor i intestinului (de ex., leucotrienele conduc la spasmarea
broniolelor, vaselor pulmonare, cerebrale, atrerelor coronariene).
-262Astfel, in organismul bolnavilor cu CID se acumuleaza o cantitate foartc
mare de cataboliti proteici i SBA cu marcante capacitati toxice. Se produce o
explozie proteazica, impunand o terapie patogenetica raponala inlaturarea din sange a acestor protease, precum i reducerea formarii
acestora (prin intermediul administrarii inhibitorilor proteazici).
Unii autori (/b/b 3ep6nHo i JI.J1. JlyKaceBnu, 1989 ) considera ca
coagularea intravasculara poate avea un caracter local cu formarea trombilor
in sistemul microcirculator, spre deosebire de tromboza, in care formarea
trombilor are loc in vaselc mari, de$i in ambele cazuri, factorii declan$atori
sunt unici.
Mai mult decat atat, s-a constatat ca sindromul CID nu totdeauna
parcurge ccle 4 faze. Uneori, el fmiseaza la faza de hipercoagulabilitate. In
alte conditii, are loc i activarea proccsului fibrinolitic, combinandu-se
cuhipercoagulabilitatea in diferite proporpi. De ex., in procesele tumorale
coagularea intravasculara locala se constata in vasele microcirculatorii ale
tumorii primare, in vasele organelor afectate de tumoare etc.
In patogenia CID persista mecanisme care cu greu pot fi explicate. De ex.,
la declanarea CID in unele organe vasele microcirculatorii sunt antrenatc
totalmente in proces, in alte organe - parial, iar in a 3-a varianta - organele
raman intacte. La fel inexplicabil ramane i mecanismul declanarii coagularii
intravasculare predominant locale - in unele cazuri i al celei predominant
generalizate - in alte cazuri.
Prin urmare, aceste fenomene i variante ale coagularii in sistemul
microcirculator (fie localizate sau diseminate) trebuie sa fie studiate i
analizate nu izolat unul de altul, dar ca un proces unic (unitar), foarte
complicat denumit echilibrulfluidocoagulant al sangelui, care include pe dc o

parte, hemostaza primara i secundara, iar pe de alta parte, sistemul

anticoagulant i cel fibrinolitic.
32.2.6.1. Principiile terapiei coagularii intravasculare
diseminate (CID)
Terapia patogenetica a coagularii intravasculare diseminate (CID) include:
- terapia etiotropd - include inlaturarea factorului nociv, care a
provocatCID;
-263terapia patogenetica - prevcdc corcctia patogenetica a principalelor
vcrigi patogenetice dereglate ale hemostaziei, cum ar fi:
restabilirea volumului sangelui circulant, in cazul in care hemoragia
continua;
normalizarea proprietafilor coagulante, anticoagulante $i
fibrinolitice ale sangelui, care include in faza initiala oprimarea proccsului dc
coagulare prin administrarea heparinei, tinandu-sc cont mai intai de faptul c5
eficacitatca acesteia va depinde de prezenta obligatorie in sange a
antitrombinei III. in al doilea rand, heparina sc va administra in doze mici
pentru a nu intensifica hemoragia;
restabilirea factorilor consumati prevedc, din punct de vedere
patogenetic, transfuzia plasmei native, care confine cantitati necesarede
antitrombina 111, fibrinogen, plasminogen i alti factori necesari. De
menfionat faptul ca transfuzia sangelui conservat de mult timp este
contraindicata, intrucat el confine un numar mare dc plachete i eritrocite de
acum agregate, mai mult decat atat, in acest sange nu se pastreaza in starea
activa mulfi factori ai sistemului coagulant;
lichidarea consecinfelor CID se efectueaza paralel cu corecfia
acidozei metabolice, hipoxiei, dismetabolismelor pentru a preintampina
instalarea insuficicnfci renale, hepatice, respiratorii etc.
32.2.6.2. Teste obligatorii pentru depistarea sindromului CID
A. n. 3njib6ep propune urmatorele teste obligatorii:
1.
Daca sangele bolnavului se coagulcaza in eprubeta timp de 8-10
minute -sindromul CID lipsete.
2.
Daca sangele bolnavului se coagulcaza in eprubeta timp de 1-2
minute - se poate presupune instalarea primei faze a sindromului CID.
3.
Daca sangele bolnavului nu sc coaguleaza in eprubeta i trombul
strain se dizolva, aceasta denota oprimarea coagulabilitafii, dar procesul de
fibrinoliza continua (i poate sa se intensifice).
4.
Daca sangele bolnavului nu se coaguleaza in eprubeta i trombul
strain nu se dizolva, aceasta denota epuizarea tuturor sistemelor plasmatice
ale hemostazei.
-2645. Daca sangele bolnavului (3 ml), adaugat intr-o eprubeta cu trombina,
se coaguleaza indata, aceasta denota ca sangele bolnavului confine
cantitatea necesara de fibrinogen.
6. Daca sangele bolnavului (3 ml), adaugat intr-o eprubeta cu trombina
se coaguleaza in 10 minute, atunci acest sange contine doar 50% din
fibrinogen in comparatie cu valorile lui normale.

33.
Fiziopatologia sistemului cardiovascular
Conf. univ. Andrei larovoi
33.1. Insuficienta cardiaca
33.1.1.
Insuficienta cardiaca prin alterari ale miocardului
33.1.2.
Insuficienta cardiaca prin perturbari ale umplerii diastolice
33.1.3.
Dereglarea circulatiei coronariene Insuficienta cardiaca
coronarogena
33.1.3.1.
Mecanismele de alterare a miocardului in insuficienta
coronariana
33.1.3.2.
Efectele reperfuziei postoclufionale ate miocardului
33.1.3.3.
Insuficienta circulatorie cardiaca coronarogena
33.1.4.
Insuficienta cardiaca prin suprasolicitarea functionala a cordului
33.1.4.1.
Suprasolicitarea functionala a cordului
33.1.4.2.
Mecanismele de compensare
a deficitului functional cardiac
33.1.5.
Factorii patogenetici de baza ai insuficientei cardiace
33.1.5.1.
Tulburarea aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor
33.1.5.2.
Altera re a aparatului membranar si a sistemelor
enzimatice ale cardiomiocitelor
33.1.5.3.
Dezechilibrul hidroelectronic in cardiomiocite
33.1.5.4.
Tulburarea reglarii neuroumorale a functiei cordului
33.2. Procese patologice In endocard.
Dereglarile hemodinamicii intracardiace
33.2.1.
Insuficienta mitraid
33.2.2.
Stenoza mitrala
33.2.3.
Insuficienta aortica
-26633.2.4.
Stenoza aortica
33.2.5.
Insuficienta tricuspidiana
33.2.6.
Stenoza tricuspidiana
33.2.7.
Viciile cardiace congenitale
33.3. Dereglarile ritmului cardiac
33.3.1.
Aritmii datorate dereglarii automatismului nodulului sinusal
33.3.2.
Aritmii datorate dereglarilor excitabilitatii miocardului.
Extrasistoliile
33.3.3.
Aritmiile datorate tulburarilor de conductibilitate
33.4. Insuficienta circulatorie ca urmare a diminuarii afluxului de sange spre
inima
33.5. Procese patologice in vasele sanguine. Tulburari circulatorii ca urmare
a insuficientei vasculare
33.5.1.
Hipertensiunea arteriala (HTA) sistemica
33.5.1.1.
Hipertensiunea arteriala esentiala (HTAE)
33.5.1.2.
Hipertensiunile arteriole secundare (simptomatice)
33.5.2.
Hipertensiunea in circulatia mica
33.5.3.
Hipotensiunea arteriala
33.5.3.1.
Hipotensiunea arteriala patologica
Sistemul cardiovascular asigura irigarea optima cu sange a organelor $i
{esuturilor, conform necesitatilor curcntc (suficienfa circulatorie). Nivelul
circulajiei sanguine este determinat de mai multi factori: funcpile cordului,

tonusul vascular, volumul sangelui circulant $i proprietatile reologice ale

sangelui. Pentru aprecierea cantitativa a suficientei circulatiei sistemice i
rcgionale este utilizat un ir de indici fiziologici, obtinuti prin investigatii
instrumentale sau determinati prin calcule (tabelul 33.1).
-267Tabelul 33.1
Indicii de baza ce caracterizeaza functia aparatului cardiovascular
Indicii
Valoarea
65-85
Tensiunea arteriala diastolica, mm Hg
110-120
Tensiunea arteriala sistolica, mm Hg
Debitul sistolic (in repaus), ml
60-75
Debitul cardiac, litri

4,0-5,0

Viteza circulafici sanguine in artcrele

13-15
mari,
cm /sec
Viteza circulatiei sanguine in capilarc,
0,3
mm /sec
Viteza circulatiei sanguine in venele
0,2
cave, m /sec
Timpul de circulare a sangelui,
20-23
sec
Tulburarile functiilor cordului, aletonusului vascular, modificarilein
sistemul sanguin pot conduce la perfuzia insuficienta a organelor inferioare,
conform necesitatilor curentc la dczvoltarea insufucicntei circulatorii.
Insuficienta circulatorie prczinta o astfel de situatic, in care sistemul
cardiovascular nu asigura nivelul necesar al irigatiei cu sange a organelor i
{esuturilor, nu asigura, deci, transportul cu sange al oxigenului spre cle i
substraturilor nutritive, precum i inlaturarea din {esuturi a bioxidului de
carbon i altor metabolifi.
In functie de factorul patogenetic principal, se disting urmatoarele tipuri
de tulburari circulatorii:
a) tulburari circulatorii, ca urmare a insuficien{ei cardiace;
b) tulburari circulatorii, ca urmare a insuficientei vasculare;
c) tulburari circulatorii, ca urmare a diminuarii returului de sange spre
inima.
-26833.1.
Insuficienta cardiaca
Insuficienta cardiaca este o forma tipica a patologiei, detcrminata dc
incapacitatea cordului de a asigura debitul sanguin, necesar acoperirii
cerintelor metabolice curente ale organismului. Insuficienfa cardiaca prezinta
una din ccle mai frecvcntc cauzc dc pierdcre a capacitatii dc munca, ale
invaliditatii i decesului pacicntilorcu maladii ale sistemului cardiovascular.
Etiologia generala a insuficienfei cardiace. Factorii cauzali, ce provoaca
tulburari ale functiei cordului i insuficienta cardiaca, pot fi impartiti in
douagrupe mari:
a) factori cardiaci:

- procesc patologice in miocard i consccintclc accstora (hipcrtrofie

compensatorie, inflamatie, dislrofie, ischemie, infarct, sclerozarc);
- procesc patologice in endocard i consccintcle acestora (defecte
congenitalc, inflamatie, sclerozare, trombogeneza, stenozarea orificiilor,
deformarca i insuficienta valvclor);
- procese patologice in pericard i consccintclc acestora (pericardita,
tamponada, sclerozarca, clasificarea);
- procesc patologice in vasele coronariene (ateroscleroza, sclerozare,
stenozare, dereglarile tonusului vascular, tromboza, embolie);
- procese patologice in miocardul conductor i consecintele acestora
(inflama|ie, distrofie, ischemie, infarct, sclerozare);
b) factorii extracardiaci:
- procese patologice in sistemul nervos central (emotii negative freevente,
suprasolicitarea i epuizarea sistemului nervos);
- procese patologice in glandele endocrine (hiper- sau hiposecretia
tiroidiana, suprarenaliana);
- procese patologice in sistemul sanguin (modificarile volumului,
compozitiei i proprieta(ilor reologice ale sangclui);
- procese patologice in aparatul respirator (inflamatie, emfizem pulmonar,
pneumoscleroza).
Patogenia generala a insuficientei cardiace. In functie de mecanismele de
actiune, multitudinea de factori cauzali ai insuficientei cardiace pot fi grupati
in trei categorii:
-2691) factorii ce lezeaza nemijlocit raiocardul i provoaca diminuarea
contracti 1 i tati i sau a eficientei contractici;
2) factorii ce lezeaza nemijlocit cordul ?i provoaca perturbari ale diastolei
$iumplcrii diastolice;
3) factorii ce provoaca suprasolicitarea func(ionala a miocardului
(suprasolicitarea pompei cardiace prin rezistenta sporita sau prin volura
crescut).
Leziunile nemijlocite ale miocardului cu dereglarea functiei de
contractilitate pot fi provocate de patru grupc dc factori:
a) fizici (trauma miocardului, actiunca curentului electric etc.);
b) chimici, inclusiv biochimici (concentratii majorate de substante biologic
active: adrenalina, tiroxina; doze exagerate de substance medicamentoasc i
nemcdicamentoasc; substante ce provoaca dccuplarca oxidarii i fosforilarii,
inhibitorii enzimelor sau inhibitorii transportului transmembranar al ionilor dc
Ca2+ la nivelul cardiomiocitelor; simpaticomimeticele, blocantii transportului
electronilor in lantul respirator al enzimelor mitocondrialc etc.);
c) biologici (microorganisme i/sau toxinclc lor, parazitii).
d) insuficienta sau lipsa factorilor necesari functionary normalea cordului:
oxigcnului, substraturilor metabolice, enzimelor, vitaminelor, in majoritatea
cazurilor, aceasta lipsa cste consccinta insuficicntci coronariene.
Insuficienta cardiaca, ce se dezvolta In rezultatul alterarilor nemijlocite ale
cordului, se nume$tc dismetabolicd.
Leziunile nemijlocite ale cordului cu dereglarea umplerii diastolice au loc
in procese patologicc localizatc in miocard (boli infiltrative, fibroza cardiaca,
amiloidoza cardiaca, hemocromatoza, hipertrofie cardiaca), endocard

(fibroelastoza) sau pericard cu scadcrea compliantei miocardului, in stenoze

atrioventriculare sau a orificiilor vendor cave.
In toate accste cazuri, insuficienta cardiaca se produce din cauza scaderii
compliantei cordului $i disfunctiei predominant diastolice, functia sistolica
fiind mai putin perturbata. Umplerea diastolica deficitara poate sa apara i in
tahicardii severe cu scurtarea diastolei.
Suprasolicitarea funcjionala a cordului prin rezistenta sau prin volum se
produce in valvopatii, hipertcnsiuni arteriale, hipervolemii etc.
-270Exista i forme mixte, in care alterarile miocardului (de ex., miocardita) se
asociaza cu supraincarcarea funcfionala a cordului (de ex., insuficienfa
valvulara).
33.1.1. Insuficienfa cardiaca prin alterari ale miocardului
Insuficienfa cardiaca poate fi o consecinfa a proceselor patologice, ce
afecteaza nemijlocit miocardul. Accstca pot fi procese inflamatorii, distrofice,
necrobiotice, sclerozare, dcfecte ereditare, procese imunopatologice,
dishomeostazii electrolitice, dismetabolisme etc.
Factorii lezionali initiaza procese patologice tipice la nivelul mcmbranci
celulare, nucleului, mitocondriilor, lizozomilor, ribozomilor, avand drept
consecinfa tulburarca funcfiei membranclor celulare, penuria energetica,
dezechilibrari hidroelectroliticc, procese distrofice, nccrobioza i necroza
celulara.
0 astfel de insuficienfa cardiaca se caracterizcaza prin diminuarea primara
a tensiunii parietale a miocardului, ceea ce se manifesto prin scaderea fortei
i vitezei de contracfie in sistola i relaxarii in diastola. Ca urmare a
deficitului de contractilitate, cantitatea de sange ejectata in ficcarc sistola
(debitil sistolic) va scadea, iar volumul endsistolic (volumul de sange restant,
care nu este preluat in sistola si ramane in ventricul) va create. Cantitatea de
sange, care se acumuleaza in ventriculi la sfaritul diastolci ulterioare,
create, ceea ce va conduce la o dilatare exagerata a inimii (dilatare
miogena). Debitul cardiac nu mai poate fi mentinut i se dezvolta insuficienta
circulatorie, ca urmare a insuficientei cardiace dismetabolice.
33.1.2. Dereglarea circulafiei coronariene.
Insuficienfa cardiacd coronarogena
Inima este un organ cu activitate continua, ceea ce face adaptibilitatea
miocardului la hipoxie foarte limitata. Din aceasta cauza, miocardul neccsita
un echilibru strict dintre aportul de oxigen i substrate metabolice i
necesitafile metabolice curente. Acest echlibru este asigurat prin
functionarca mecanismelor de autoreglare a tonusului arterelor i debitului
circuitului coronarian.

-271 Necesitatile dc oxigen in miocard constituie o funcfie lineara a urmatorilor

factori:
frecventa cardiaca;
funcpa contractila;
tcnsiunea parietala sistolica.

Odata majorati, aceti indici majoreaza ccrinfele miocardului in oxigen $i

substratcle mctabolice.
Aportul de oxigen la miocard este determinat de fluxul coronar. Rezulta,
deci, ca ischemia miocardica poate sa sc produca fie prin reducerca fluxului
sanguin coronar, fie prin cerinte cxcesive in oxigen ale miocardului, fic prin
combinarca accstor doua mecanisme.
Aportul de oxigen poate sa se tulbure i in cazurile in care scade
capacitatea oxigcnica a sangelui (anemie, mcthemoglobinemie etc.).
Insu/icienfa coronariana este o forma tipica a patologiei cardiace, ce se
caracterizeaza prin dezechilubrul dintre necesitatile in oxigen i substrate
mctabolice in miocard i aportul lor cu fluxul coronar, precum i prin
eliminarea inadeevata din miocard a metabolifilor, ionilor, substantelor
biologic active.
Conventional, toatc varietatile dc insuficienta coronariana pot fi imparpte
in doua grupe:
reversibile (tranzitorii);
ireversibile.
Tulburarile reversibile ale circulatiei coronaricne se manifesto prin diferite
variante ale anginei pectorale cu evolupe clinica stabila sau instabila.
E important de mentionat ca episoadclc repetate de insuficienta
coronariana (chiar de scurta durata - pana la 3-8 min) determina aparitia in
miocard a focarelor de nccroza i dezvoltare ulterioara a cardiosclerozei
micronodulare.
Stoparea ireversibila sau reducerea brutala de lunga durata a aportului
sanguin prin artera coronara, intr-o oarecare regiune a inimii, de regula, se
soldeaza cu mortificarca ^esutului respectiv - cu infarctul. In cazul in care
pacicntul supravietuiete, portiunea necrotizata se substituic cu tesut
conjunctiv. Se dczvolta cardioscleroza macrofocala.
-27233.1.2.1. Etiologia si patogenia insuficientei coronariene. Factorii cauzali
ai insuficientei coronariene pot fi grupati in doua categorii:
1)
factori ce determina dezvoltarea a?a-zisei insu/icienfe coronariene
absolute (determinate de aportul insuficient al sangelui spre miocard). Aceti
factori provoaca ingustarca sau obturarea complete a lumenului arterelor
coronare i, implicit, o reducere considerable a afluxului sangelui arterial
spre miocard. Aceti factori mai poarte denumirea de coronarigeni.
2)
factori ce determine dezvoltarea insuficientei coronariene relative.
Aceti factori provoace sporirea considerable a cerintelor i a utilizarii in
miocard a oxigenului i substratelor metabolice, care depaesc aportul
acestor ingrediente prin coronare. Accti factori sc numesc necoronarigeni. O
astfel de insuficienta coronariane poate se se dezvolte atat in cazurile
arterelor coronare modificate, cat i ncmodificatc. Insuficienta coronariane de
acest fel poate se se dezvolte pe fundalul unui aflux coronorian normal sau
chiar intensificat.
i Insuficienta coronariana absoluta pote fi determinate de mai multi factori.
Mai freevent, acetia sunt:
1)
leziuni ateroscleroase ale perefilor arterelor coronare;

2)
agregarea elementelorfigurate ale sangelui (in special, ale hematiilor
$i ale plachetelor sanguine) i formarea trombilor in arterele coronare;
3)spasmul arterelor coronare la stimularea alfa-adrcnorcceptorilor;
4)
dereglarea raportului dintre factorii endoteliali vasoconstrictori
(endotelina) i vasodilatatori (oxidul nitric, adenozina, prostaciclina);
5)
scaderea presiunii de perfuzie coronariana (in tahicardii i bradicardii
severe, fibrilatii atriale i ventriculare, insuficienta valvulara aortica, colaps,
compresia coronarelor cu o tumoare, cicatrice, corp strain).
Insuficienta coronariana relativa. Majorarea semnificative a consumului de
oxigen i a substratelor metabolice poate conditiona dezvoltarea insuficientei
coronariene i in cazul in care arterele coronare nu sunt modificate, precum
i pe fundalul unui aflux coronar normal sau chiar sporit. Cel mai freevent
aceasta are loc la actiunea factorilor urmatori:
1)
Intensificarea excesiva a functionarii inimii. Aceasta poate aparea la
un efort fizic exagerat, la o tahicardie de lunga durata, in caz de crize
hipertensive, hemoconcentratii severe, hipervolemii. De mentionat ca
-273accentuarea excesiva a functionarii inimii, la fel i cauzcle cc o produc, dc
regula, determina $i activarea sistemului simpatoadrenal.
2)
Majorarea nivelului de catecolamine in sange $i miocard (in stres,
feocromocitom hormonal activ etc.)- Excesul de catecolamine (in special,
adrenalinei) in miocard determina dezvoltarea efectului cardiotoxic, ce se
produce consecutiv urmatoarelor fenomene:
a)
consumul exagerat de oxigen i substrat metabolic i intensificarea
semnificativa a functionarii inimii;
b)
scaderea randamentului proceselor de energogeneza i, in
legaturacu aceasta, consumul neproductiv al oxigenului ?i al substratelor
metabolice;
c)
diminuarea fluxului coronar, din cauza reducerii timpului diastolei in
tahicardie.
33.1.2.2.
Mecanismele de altera re a miocardului in insuficienta
coronariana
Inima prezinta un organ, cerintele metabolice ale caruia aproape integral
sunt acoperite de procesele aerobiotice, din care cauza este foarte
vulnerabila la hipoxie.
Ac(iunea oricaror factori patogeni antreneaza mecanisme tipice universale
de alterare a cardiomiocitelor: tulburarea proceselor de asigurare cu energie
a cardiomiocitelor; generarea de radicali liberi i alterarea aparatului
membranar i al sistemelor enzimatice ale cardiomiocitelor; dezechilibrul
hidroelectrolitic; tulburarile mecanismelorde reglare neuroendocrina
afimctieiunimii.
Tulburarea aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor prezinta factorul
incipient i unul din mecanismele lezionale principale in insuficienja
coronariana.
In cadrul insufucienfei coronariene se tulbura reac|iile de baza, care
asigura cardiomiocitele cu energie: resinteza macrofosfoergilor, transportul
lor din locul de sinteza (hioloplasma i mitocondrii) spre structurile efectoare
(miofibrile, reticulul sarcoplasmatic, pompele ionice etc.) i utilizarea lor.

in conditiile de ischemie foarte curand se epuizeaza rezervele de oxigen,

ccea cc determina reducerea concentrate i de ATP i a fosfocreatinei.
-274In insuficienta coronariana se deregleaza nu numai cnergogcneza, dar $i
transportul spre locurile de utilizare (structurile efectoare). Una din cauzele
acestui fenomcn poate fi picrderea de catre cardiomiocite a izoenzimelor
creatinfosfatkinazei.
Pentru compensarea deficitului de ATP sunt mobilizate caile anaerobe
deproducere a energiei (glicoliza anaeroba), eficienta carora este mult mai
redusa i nu compenseaza deficitul energetic. Ca urmare a intensificarii
glicoiizei anaerobe in miocard, sporete conpnutul de lactat i de alp
metaboliti intermediari - se dezvolta acidoza metabolica. Acidoza intra- ?i
extracelulara detcrmina modificari esenpale ale permeabilitatii mcmbranelor
pentru metaboliti i ioni, inhibitia enzimclor, care asigura encrgogencza,
tulburarea sintezei structurilor celulare, deteriorarea transportului ionilor i a
substratclor metabolice.
A1 doilea mecanism de alterare a cardiomiocitelor in insuficienta
coronariana este alterarea membranelor i sistemelor enzimatice celulare.
Mecanismele principale de alterare a membranelor $i enzimelor
cardiomiocitelor sunt urmatoarelc:
1)
intensificarea excesiva a proceselor de peroxidare a lipidelor
mcmbranare i actiunea cardiotoxica a peroxizilor;
2)
activarea excesiva a hidrolazelor cardiomiocitelor (proteazelor,
lipazelor, fosfolipazelor) i incorporarea in membranele cardiomiocitelor a
produsclor rezultate din hidroliza substratelor (acizilor grai hidroperoxizilor
lipidici);
3)
inhibitia proceselor de reparatic a componentelor proteice ?i lipidice
membranare denatvirate, precum i a sintezei lor de novo.
4)
modificarea conformatiei moleculelor proteice ?i lipidice, care se
produc ca urmare a deficitului aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor;
5)
tumefierea cardiomiocitelor $i extinderea excesiva $i microalterarca
sarcolemei i a membranelor organitelor celulare.
In ansamblu, alterarea membranelor i enzimelor de catre factorii indicap
prezinta veriga principala, deseori - inipala a patogeniei insuficientei
cardiace. Modificarile fizico-chimice i conformationale ale moleculelor
proteice (structuralc i enzimatice), lipidice, fosfolipidice i lipoproteice
determina dereglari esentiale, deseori ireversibile, ale structurii i functiei
membranelor

i cnzimelor, inclusiv a mitocondriilor, reticulului sarcoplasmatic, miofibrilelor,

sarcolemci i altor structuri, ce asigura rcalizarea fimctiei contractile a inimii.
Dezechilibrul hidroelectrolitic in cardiomiocite este al treilea mecanism
patogenetic in insufucien(a coronariana.
Insuficienta coronariana se caracterizeaza prin modificari esenpale
hidroelectrolitice in miocard: se tulburara continutul i raportul dintre diferiti

ioni extra- i intracelulari, rcpartitia intracelulara a lor.

De regula, dizionia se dezvolta consecutiv sau concomitent cu perturbarile
rcactiilor de asigurare cu energie a cardiomiocitelor, precum i la alterarea
membranclor i cnzimelor lor. Dezechilibrul ionic, la randul sau, constituie
temelia tulburarilor excitabilitatii, cuplarii electromecanice, contractilitatii i
relaxarii, ritmogenczei (procesc fundamentals ce au loc in miocard,
dereglarile carora sunt foarte caracterictice pentru insuficienta coronariana).
Baza modificarilor mentionate o constituie fluxul ionilorde potasiu din
cardiomiocitele ischemiate, acumularea in ele a ionilor de sodiu i calciu,
hiperhidratarea lor.
Dereglarile mecanismelor de reglare a functiei cordului reprezinta, de
asemenea, un mecanism patogenetic al insuficientei coronariene.
In cadrul insuficientei coronariene, modificarile funepei cordului in
ansamblu i gradul de altcrare a cardiomiocitelor depind nu numai de
actiunea lezionala a factorilor patogeni ai ischcmici. in mare masura, ele sunt
conditionate i de tulburarile mecanismelor ce regleaza activitatea cordului.
in cadrul insuficientei coronariene, activitatea mecanismelor reglatoare, in
special, a celor simpatice i parasimpatice, sufera modificari esentiale, insa
neuniforme. La etapelc initiale ale ischcmici miocardului, de regula, (dei nu
in toate cazurile), se constata activarea funefiei sistemului simpatoadrcnal.
Aceasta sc asociaza cu sporirea in miocard a continutului de noradrenalina i,
in masura mai mare, de adrenalina. in consecinfa, se dezvolta tahicardia,
create debitul cardiac, care, de regula, scade imediat dupa instalarea
cpisodului de insuficienta coronariana. Dezvoltarea insuficientei cardiace se
caracterizeaza prin scaderea concentrapei neuromediatorului sistemului
nervos simpatic (noradrenalinei) in tesuturile inimii. Aceasta este
determinata, in special, dc doi factori: in primul rand, se reduce sinteza
noradrenalinei in neuronii sistemului nervos simpatic (in norma
-276circa 80% noradrenalina, care se gasete in miocard, se sintetizeaza in
neuronii sistemului nervos simpatic), in randul al doilea - se deregleaza
recaptarea de catre terminapunile nervoase a noradrcnalinei din fisura
sinaptica.
Paralel cu aceasta, se pot activa ?i influence parasimpatice. Insa, luand in
considerare ca la etapele inipale ale insuficientei coronariene proprietatile
colinergice i adrenergice ale miocardului sufera modificari relativ identice,
efectele influentelor simpatice predomina. La etapele mai avansate ale
insuficientei coronariene, deseori se constata reducerea in miocard a
continutului de noradrenalina i mentinerea nivelului sporit de acetilcolina.
Totodata, se constata bradicardia, scaderea debitului cardiac, diminuarea
vitezei dc contractie i relaxare a miocardului.
Or, tulburarile proceselor de asigurare energetica a cardiomiocitelor,
alterarea aparatului mcmbranar i al sistemelor lor enzimatice, dezechilibrul
hidroelectrolitic, perturbarile reglarii neuroumoralc a functiei inimii
dctermina, in ultima instanta, diminuarea considerabila a fortei i vitezei de
contractie i relaxare a cordului.
33.1.2.3.Efectele reperfuziei postocluzionale a miocardului
In ultimele decenii, pe o scara tot mai larga sunt folosite diferite metode
chirurgicale i medicamentoase de lichidarc a stenozclor sau a ocluziilor

ramurilor magistrale ale coronarelor.

Restabilirea fluxului sanguin prezinta unul din cele mai eficace proccdee
de intremperc a actiunii factorilor patogcni, ce provoaca ischemie i
lichidarea consecin^elor negative, consecutive actiunii lor asupra cordului.
La etapele initiate ale reperfuziei postocluzionale a miocardului deseori
survin dereglari esentiale ale ritmului cardiac (inclusiv fibrilatia ventriculara),
destabilizarea tranzitorie a indicilor circulapei sistcmice i regionale,
modificarea multor parametri biochimici $i clectrofiziologici. Efectele
patogene se datoreaza alterarilor suplimentare, induse de factorii reperfuziei
i reoxigenarii.
Printre mecanismele principale de altcrare suplimentara a
cardiomiocitelor din zonele reperfuzate pot fi menponate urmatoarele:
1) Aprofundarea tulburarilor asigurarii cu energie a celulelor miocardului
reperfuzat la etapele resintezei, transportului i utilizarii energiei ATP.
Supresiunea (reprimarea) proceselor de resinteza a ATP se
-277produce, in special, din cauza hiperhidratarii, tumefierii i distrugerii
mitocondriilor din celulelc miocardului reperfuzat. Aceasta din urma se
produce din cauza edemului osmotic al organitelor, extinderilor excesive i
ruperii membranclor lor in legatura cu acumularea excesiva in ele a ionilor
(in special al calciului) $i a lichidului.
Cre$tcrea continutului de calciu in mitocondrii este determinata de:
intensificarea transportului postischemic de electroni consecutiv
reoxigenarii mitocondriilor (energia de transport al electronilor in acest caz
este folosita pentru pomparca Ca2+ in mitocondrii);
sporirea in mitocondrii a continutului de fosfor anorganic, care in
mod activ fixeaza Ca2+;
functionarea mccanismului H+-Ca2+ antiport.
lonii de calciu nu numai ca sunt hidrofili, dar i decupleaza oxidarca i
fosforilarea. in afara de aceasta, procesul de resinteza a ATP scade $i din
cauza rcfluxului de ADP, AMP $i altor compu$i purinici din mitocondrii $i
cardiomiocite in lichidul interstitial. Mccanismul de transport al ATP se
deregleaza din cauza pierderilor enzimclor, care asigura transportul ATP din
mitocondrii spre structurile efectoare ale cardiomiocitelor. Mecanismele de
utilizare a energiei se deregleaza din cauza reducerii ATP-azelor din
cardiomiocite.
2)
Majorarea gradului de alterare a membranelor i a enzimelor
cardiomiocitelor. Aceasta este o consecinta a:
intensificarii consecutive a reperfiiziei, aproceselor
oxigendependente de peroxidare a lipidelor;
activarii de catre Ca2+ a proteazelor, lipazelor, fosfolipazelor $i
altor hidrolaze;
edemului osmotic i ruperii membranelor cardiomiocitelor $i
organitelor lor.
3)
Agravarea dezechilibrnlui hidroelectrolitic. Tulburarile reperfiizionale ale proceselor de asigurare cu energie, alterarea membranelor ?i
enzimelor contribuie la acumularea in cardiomiocite a ionilor de sodiu $i
calciu i, implicit, a lichidului.
4)
Diminuarea eficacitatii injluentelor neuroumorale de reglare a

funefiilor cardiomiocitelor.
-278Deci, la etapele initiate ate reperfuziei e posibila prelungirea i chiar
aprofundarea alterarilor in zoncle miocardice supuse acesteia.
33.1.2.4. Insuficienta circulatorie cardiaca coronarogena
Insuficienta circulatiei coronarianc i ischemia miocardica consecutiva are
drept consecinta o serie de tulburari metabolice i structurale cu repercusiuni
serioase asupra performantelor functionate cardiacc.
In ischemia miocardica se deregleaza functia diastolica, dar i cea
sistolica.
Functia diastolica. Conseculiv carentei de cnergie, se reduce activitatea
pompelor ionice i intarzie repomparca ionilor de calciu din hialoplasma in
rcticulul sarcoplasmatic i in afara celulei. Acumuiarea excesiva a Ca2* in
hialoplasma prelungc$te contractia musculara, impiedicand, astfel, dilatajia
diastolica. Scaderea compleantci ventriculare i sporirca rezistentei la
umplerea ventriculara contribuie la creterea presiunii cnddiastolice. Ca
unnare, scade volumul cnddiastolic, fapt ce conduce la reducerea volumului
bataie ?i a debitului cardiac, contribuind, astfel, ladezvoltarca insufiicientei
circulatorii.
Functia sistolica. in ischemia miocardica se produce diminuarea functiei
contractile a miocardului. Diminuarea contractilitatii sistolice arc la baza
deficitul de ATP, acumuiarea ionilor H*cu acidoza intracelulara, care
blocheaza combinarea Ca2+elibcrat din reticulul sarcoplasmatic cu tropamina,
impiedicand astfel cuplarea actinei cu miozina.
Ca urmare a diminuarii contractilitatii inimii, se reduce volumul sistolic ?i
debitul cardiac, ceea ce poate avea drept consecinta insuficienta circulatorie.
Unul din mecanismele de compensare, orientat spre mentinerea debitului
cardiac, este tahicardia. insa tahicardia, prin scurtarea duratei diastolei,
agraveaza deficitul fluxului coronar.
33.1.3. Insuficienfa cardiaca prin perturbari ale umplerii diastolice
Umplerea deficitara in diastola (de origine cardiaca) prezinta un
mecanism particular de geneza al insuficientei cardiacc.
Perturbari ate umplerii cordului in diastola au loc in alterari ate
miocardului, care conduc la scaderea compleantei miocardului
-279(hemacromatoza, amiloidoza, fibroza, hipertrofie), endocardului (fibroclastoza) sau a pericardului (fibroza). Umplcrea deficitara poate sa apara ?i in
stenoze atrioventriculare sau ale orificiilor vendor cave. In toate aceste
cazuri, functia sistolica este mai putin compromisa. Insuficienta cardiaca se
produce din cauza scaderii compleantci cardiace i disftmctieipredominant
diastolice. Din cauza umplcrii diastolice deficitare scade volumul
cnddiastolic, distensia fibrelor musculare este minima ?i, secundar, forta
contractiilor cardiace scade (se deregleaza actiunea mecanismului FrankStarling). Ambele mecanisme conduc la reducerea considerabila a volumului
bataie i a debitului sistolic, avand drept consecinta tulburari hemodinamice.
Se instaleaza tulburari circulatorii, ca urmare a insuficienfei cardiace
diastolice.
Patogenia. Aceasta forma de insuficienta cardiaca apare in legatura cu
intensificarca rigiditatii peretilor ventriculilor i tulburarea relaxarii lor.

In urma reducerii vitezei de relaxare a ventriculilor, are loc diminuarea

umplcrii cu sange a lor in faza initiala a diastolei. Volumul cnddiastolic scazut
determina reducerea volumului bataie ?i a debitului cardiac, avand drept
consecinta tulburarea circulatiei sanguine. Activizarea rigiditatii, la randul
sau, conduce la majorarea presiunii enddiastolice. Aceasta sporete sarcina
atriilor in sistola. Presiunea in atrii sporete, ceea ce determina dilatarea lor,
intensificarea retrograda a presiunii i staza sanguina in vcnele pulmonare.
Insuficienta cardiaca diastolica este insotita de tulburari metabolice in
miocard. Se deregleaza asigurarea cu energie a structurilor contractile ale
miocardului. Din cauza deficitului de energie, transportul activ
transmembranar al electrolitilor este compromis, in special, al ionilor de Ca 2+.
Rcintoarcerea Ca2T in cistemele rcticulului sarcoplasmatic devine dificila, din
care cauza relaxarea ventriculelor scade i mai mult.
Functia contractila a miocardului este compromisa, de asemenea.
Contractilitatea miocardului scade in urma reducerii continutului de ATP-ze, a
modificarilor izoformelor de miozina i a proteinelor reglatoare.
Sporirea rigiditatii miocardului intr-un mod anumit este determinate^ de
continutul sporit de colagen in miocard.
In tahicardii severe cu scurtarea diastolei, in revarsari lichidiene
pericardiace, umplerea diastolica este la fcl insuficienta, deoarece inima nu
reuete sau nu poate sa primeasca volumul nccesar de sange. Spre
-280deosebire de miocardiopatii, in astfel de cazuri, in miocard nu se constata
modificari organice, iar umplerea diastolica deficitara cstc functionala $i nu
organica.
Umplerea deficitara poate fi i de origine extracardiaca (hipovolemie
deorice origine, vasodilatafie generalizata, pneumotorax cu supapa etc.). In
aceste cazuri se produce in.su/icienla circulatorie, dar nu insuficienta
cardiaca.
33.1.4.
Insuficienta cardiaca prin suprasolocitarea funcfionald a cordului
33.1.4.1.
Suprasolicitarea function ala a cordului
Suprasolicitarea functionala a cordului poate fi prin rezistenta i volum.
Suprasolicitarea functionala a cordului prin rezistenfa poate fi de origine
cardiaca organica (de exemplu, stenoza aortica sau a trunchiului pulmonar,
stenoza cailor de circulate intracardiaca a sangelui) i functionala (de
exemplu, in cardiomiopatia hipertrofica obstructiva arc loc obstructia
functionala a cailor de circulate intracardiaca a sangelui). Suprasolicitarea
functionala a cordului prin rezistenta de origine extracardiaca are loc la
creterea rezistentei periferice totale, opuse la flux (in hipertensiuni
sistemicc $i pulmonare primitive sau secundare). In aceasta categorie se
include i hipervascozitea sanguina. In toate aceste situa(ii, cordul asigura
circulatia cu preful dezvoltarii unei presiuni mult mai intense, care sa permita
depairea obstacolului.
Suprasolicitarea functionala a cordului prin volum de origine cardiaca se
produce in insuficiente valvulare, defecte septale.
Cauzele extracardiacc de suprasolicitarc cu volum cuprind toate situatiile
cu hipcrvolcmic sau intoarccrc venoasa sporita (unturi artcriovcnoasc,
hipertiroidie etc.).
Insuficienta cardiaca ce se dezvolta in rezultatul suprasolicitarii

functionale a pompei cardiace se numete hemodinamica.

Astfel, suprasolicitarea functionala a cordului apare prin intensificarea
rezisten(ei, pe care trebuic sa o invinga pompa (postsarcinii) sau sporirea
volumului sangelui, pe care trebuie sa-1 puna in circulate (presarcinii). In
-281ambele aceste cazuri, cel putin in faza initiala, contractilitatea miocardica
estc normala, dar sarcina la care este supus cordul depaete posibilitatile
sale functionale.

Fig. 33.1. Factorii de baza ai suprasolicitarii functionale a cordului.

In cadrul suprasolicitarilor cronice se includ mecanismele care
compenseaza dejicitulfunctional cardiac, asigurand nivelul circulatiei ce
corespunde cerintelor metabolice. in astfel de cazuri, leziunea cardiaca este
compensata i insuficienta circulatorie nu sc instalcaza. Numai la depairea
mecanismelor compensatorii se instaleaza insuficienta cardiaca i, secundar,
insuficienta circulatorie. Odata cu instalarca insuficientei circilatorii $i
aportului de oxigen insuficient, sunt mobilizate mecanismele de compensare
extracardiace (periferice), orientate, in special, spre asigurarca tesuturilor cu
oxigen.
in suprasolicitari acute (de exemplu, in embolia pulmonara multipla)
mecanismele compensatorii nu reuesc sa sc dezvolte sau sunt putin
cficiente, din care cauza insuficienta cardiaca se produce subit i, respectiv,
se instaleaza insuficienta circulatorie. Deoarece in suprasolicitari nu are loc o
leziune primara a miocardului, excluderea cauzei conduce, teoretic, la
disparitia insuficientei cardiace.
-28233.1.4.2.
Mecanismele de compensare a deficitului functional cardiac
In leziunilc cardiace se includ mecanismele de compensare orientate spre
mentinerea debitului cardiac i asigurarca optima a tesuturilor cu oxigen.
Se disting trci grupe de mecanisme compensatorii.
1) Mecanisme compensatorii cardiace
a)
imediatc
- hiperfunctia predominant hetcro- i homeometrica
- tahicardia
b)
tardive - hipertrofia miocardului
2) Mecanisme compensatorii cxtracardiace
a)
imediate
- redistributia debitului cardiac $i centralizarea circulatiei
- sporirea desaturarii hemoglobinei

hiperventilafia pulmonara
b)
tardive
- intensificarea eritropoiezei
- retentia hidrosalina
3) Mecanisme compensatorii neuroendocrine, care asigura integrarca
mecanismelor cardiace i extracardiace.
Mecanisme compensatorii cardiace
Mecanismele compensatorii cardiace asigura compensarea de urgenta
(imediata) sau tardiva a deficitului functional cardiac. Principalul mccanism
compensator cardiac este hiperfunctia cordului - hiperfunctia predominant
heterometrica i hiperfunctia predominant homeometrica.
Hiperfunctia predominant heterometrica. O astfel de hiperfunctie se
conslata la suprasolicitarea cordului prin volum (de exemplu, in insuficienta
valvelor semilunare aorticc i trunchiului pulmonar, in insuficienta valvelor
bicuspidiene sau tricuspidiene). In astfel de vicii sporete umplerea i
presiunea diastolica in vcntriculi cu dilatatia accstora. Creterea presiunii
diastolice in cavitatile cordului va conduce la extinderea excesiva a
miofibrilelor i declanarea mecanismului Frank-Starling, ce are drept
consecinta o contractic mai putcmica - dilatatia tonogena. Ca urmarc,
-283create volumul bStaie i debitul cardiac total. Compcnsarea are loc pe seama
creterii, in special, a amplitudinii contractiilor cardiace, farS modificari
esen(iale ale tensiunii parictale. Se tie ca in conditii fiziologice volumul
enddiastolic (volumul de sSnge acumulat in ventricul la sfaritul diastolei)
constituie 110-120 ml. DupS cjcctie, la sfar$itul sistolei, volumul ventricular
se reduce aproximativ cu 70%. Volumul de sange restant (volumul
endsistolic) in fiecare ventricul este cgal aproximativ cu 40-50 ml. Cand
inima se contracts mai putemic, este ejectatS o cantitate mai mare de
sange, din care cauzS volumul endsistolic se reduce panS la 10-20 ml, iar
fractia de cjcctie create, in cazul umplerii diastolice mari la o inima normals
volumul enddiastolic poate create pana la 160-180 ml. Prin imbinarea
acestorefccte, volumul bataie poate spori la dublu, fata de valoarea
obinuitS. Astfel se realizeazS compcnsarea. Acest mecanism este limitat de
lungimea optima (2,2-2,3 pm) a sarcomerilor. DacS alungirea lor nu
depSetc 25% din valoarea initials, se observS o functie liniarS dintre
cantitatea de sange ce vine spre ventricul i forta contractiilor cardiace. La
dcpSirea lungimii optime a sarcomerilor are loc decuplarea filamentclor de
actinS i miozinS, concomitent cu scSderea fortei de contractie.
Hiperfunctia predominant heterometricS i dilatatia tonogenS prczinta un
mecanism compensator central imediat la suprasolicitarea cordului cu volum.
Hiperfunctia predominant homeometrica. Un alt mecanism compensator
al cordului este hiperfunctia predominant homeometrica, ce reprezintS
creterea fortei contractiilor cardiace, ca rczultat al crcterii tensiunii
parietale, insS farS modificarea substantial a lungimii miofibrilelor (mecanism
homeometric de compensare). in astfel de cazuri sc prelungete timpul de
interactiune a filamentclor de actinS cu moiozina.
Acest mecanism de compensare se include la suprasolicitSri functionale
prin rezistentS (stenozarea orificiilor aortei, trunchiului pulmonar, orificiilor
atriovcntriculare, hipertensiune arterialS etc.), in aceste cazuri, in timpul

sistolei lungimea miofibrilelor sporete neinsemnat, insS create esential

presiunca intraventricularS i tensiunea parietalS la sfaritul sistolei.
Compensarea volumului bStaie are loc datoritS createdi fortei contractiilor
cardiace.
284Dei in masura mai mica, in hipcrfunctia predominant homeometrica se
include i mccanismul Frank-Starling. Astfcl, in boala hipertensiva presiunea
in aorta in timpul diastolci ramane majorata. Ca urmare, sistola obinuita a
ventricululului stang nu va ejecta volumul bataic normal, ceea ce va conduce
la sporirea volumului endsistolic. Deoarece reintoarcerea venoasa ramane
aceeai, volumul enddiastolic evident va create cu fiecare sistola ultcrioara.
Astfel, adaptarea la suprasolicitari prin rezistenta se realizeaza i pe seama
mecanismului Frank-Starling.
Aadar, in astfel de hiperfunctii, compensarea sc asigura nu numai
datorita cre$terii presiunii enddiastolice ?i tensiunii parietale (suficiente
pentm invingerea rezistentei, opuse ejeepei, i menpnerea debitului cardiac),
dar i, partial, prin mccanismul Frank-Starling. insa, spre deosebire de suprasolicitarile prin volum, in cazul de fata, o alungire mai mare a fibrelor
cardiace va conduce la o contractie mult maiputemica.
Din punct de vedere al consumului de energie, mecanismele heterometric
i homeometric de compensare nu sunt echivalcnte.
La accla$i volum de lucru, inima consuma mult mai mult oxigen in cazul in
care sangele este ejectat impotriva rezistentei crcscutc, dccat la cjectarea
unui volum crescut i rezistenta scazuta. De exemplu, daca volumul de lucru
s-a dublat ca urmare a creterii duble a volumului enddiastolic, utilizarea
oxigenului in miocard sporc$te cu 25%. Daca volumul de lucru s-a dublat ca
urmare a creterii duble a rezistentei opuse ejeepei, utilizarea oxigenului in
miocard sporete cu 200%. Faptul se explica prin cauza ca in cadrul
mecanismului homeometric de compensare, pentru a depai rezistenta
opusa ejeepei, se cere o cretere considcrabila a presiunii sistolice, care
poate fi obtinuta cu pretul sporirii gradului i vitezei de dezvoltare a tensiunii
miofibrilelor. Anume faza contracpei homeometrice, care este cea mai
costisitoare in ceea ce priveste consumul de energie, prezinta factorul
primordial ce determina consumul de ATP i utilizarea de oxigen in miocard.
Rezulta, deci, ca mecanismul heterometric de compensare este mai
econom, comparativ cu cel homeometric. Prin accasta se explica evolupa
favorabila a maladiilor cardiace, in care se include mecanismul FrankStarling, de exemplu, insuficientelc valvulare, comparativ cu stenozelc
orificiilor.
Tahicardia. Tahicardia la fel este un mecanism compensator cardiac
(central) de utilizarc imediata. Tahicardia apare in mod reflex in urma
stimularii baroreceptorilor din venele cave i la creterea presiunii in atrii
(rcflexul Bainbridge) i ca urmare a activarii simpatice in insuficienta
cardiaca. Tahicardia este un mecanism care sc include mai repede ca oricarc
altul pentru compcnsarea scaderii volumului sistolic i mentinerea optima a
minut- volumului. in astfel dc cazuri, dcbitul sistolic este redus, insa debitul
cardiac, in rezultatul createdi frecventei contractiilorcardiace, se mentinc la
valori normalc. Astfel sc rcalizeaza compensarea i insuficienta circulatorie
nu se produce.

Tahicardia este un mijloc de compensarc putin eficicnt i energetic foarte

costisitor, deoarece in tahicardie consumul de oxigen in miocard create
considerabil, iar randamentul metabolismului scade (create procentul
energiei transformata in caldura). In plus, tahicardia se produce pe contul
scurtarii diastolei, adica in contul acelui interval de timp, in care are loc
irigarea cu sange a muchiului cardiac. Astfel, se creeaza circumstante, in
care aprovizionarca cu O, i encrgie a miocardului functional suprasolicitat
este compromise.
In tahicardii severe (peste 150 batai pe minut), odata cu scurtarea
diastolei, scade $i umplerea diastolica a compartimentelor cordului (volumul
enddiastolic). Aceasta conduce la reducerea extinderii fibrclor musculare in
diastola, din care cauza eficienta sistolei scade. Respectiv se reduce i
volumul bataie, iar consecutiv i minut-volumul. Echilibrul hemodinamic nu
mai poatc fi mentinut - survine decompcnsarea i tulburarea circulatiei
sanguine. Deci, tahicardia, care in anumite limite mentinc dcbitul cardiac,
este un mecanism de compensare pentru inima nefavorabil, neeconomic, cu
eficien|a limitata.
in cazul in care solicitarilc fizice depaesc mccanismele compensatorii,
survine insuficienta acuta a cordului. Insuficienta acuta a cordului se produce
in fibrilatia ventriculara, tahicardie paroxistica, infarct miocardic, miocardita,
embolia arterei pulmonare, tamponada inimii.
in astfel de cazuri se tulbura proceselc de contractie i relaxare a
miofibrilelor, ceea ce conduce la diminuarca fortei i vitezei de contractie a
miocardului, la creterea treptata a volumului restant i a volumului
-286enddiastolic survine dilatatia miogena. Dilatatia miogena, spre deosebire
de dilatafia tonogena, nu este insotita de creperea volumului bataie p a
minut- volumului. in cardiomiocite, concomitent cu perturbarile metabolicc,
pot surveni i modificari structuralc, din care cauza, chiar daca
suprasolicitarea fizica este inlaturata, activitatea cardiaca poate sa nu se
redreseze.
Insuficienta acuta a inimii este insotita de modificari esenpale ale
circulapei - scade volumul sistolic p debitul cardiac, sporepe presiunea
venoasa, hipoperfuzia organelor, hipoxia pisuturilor.
Hipertrofia miocardului
La supraincarcari repetate sau de Iunga durata a inimii prin volum sau
rezistenta, in miocard sc produc modificari structurale, in urma carora masa
musculara a inimii create - survine hipertrofia. Hipertrofia miocardului se
produce pe seama maririi volumului fibrelor, concomitent cu creperea
numamlui de unitati functionalc in fiecare fibra, insa numarul total al
cardiomiocitelor ramane acela^i.
In dinamica modificarilor functionalc mctabolice i structurale ale
miocardului, in cadrul hipertrofiei compensatorii a inimii, se evidenpaza trei
faze principale (F. Meyerson).
1. Faza accidental se dczvolta imediat, concomitent cu cre$terea sarcinii.
In aceasta perioada, intensitatea funeponarii structurilor miocardului (IFS)
sporete, deoarcce are loc hiperfunepa inimii inca nehipertrofiate. Ca urmare
a cre$terii IFS, se intensifica energogeneza, se activeaza aparatul genetic al
celulei, concomitent cu intensificarea sintezei de ARN p, rcspcctiv, a sintezei

proteice. Create volumul de oxigen utilizat de o unitate a masei miocardice,

create fosforilarca oxidativa, adica resinteza de ATP pe cale aeroba. Insa
aceasta resinteza sporita de ATP nu acopcra ccrintcle, deoarecc energia se
chcltuic atat pentru asigurarea fiinctiei suprasolicitate, cat p pentru
asigurarea sintezei proteice intensificate. Se mobilizeaza caile anaerobe de
resinteza a energiei. In miocardiocite dispare glicogenul, se diminueaza
nivelul creatinfosfatului, cantitatea de potasiu intracelular scadc, iar in celula
se acumuleaza sodiu. Ca urmare a activarii glicolizei, in miocard se
acumuleaza lactatul. Consecinta nemij locita a activarii sintezei proteice este
marirea rapida, in timp de cateva saptamani, a masei cordului p funepa
sporita este distribuita unei mase mai mari a structurilor efectoare, din care
cauza IFS treptat se reintoarce la nivelul ei normal.
-287Hipertrofia miocardului conduce la diminuarca sarcinii functional raportata
la o unitate de masa musculara a miocardului pana la valoarea ei normala.
Intcnsitatea functionarii structurilor se normalizeaza, avand drept consecinta
normalizarca proceselor metabolice in miocard.
2.
Faza hipertrofiei incheiate $i a hiperfunctiei relativ stabile. in
aceasta faza, procesul de hipertrofiere este finisat. Masa miocardului e
marita cu 100-120% i mai mult nu create. IFS s-a normalizat. Schimbari
patologicc in metabolismul i structura miocardului nu se constata, consumul
de oxigen, energogeneza, continutul compuilor macroergici nu se dcosebesc
de cele normale. Indicii hemodinamici s-au normalizat.
Normalizarca IFS face ca inima hipertrofiata sa se adapteze la solicitari
sporite i timp indelungat sa le compensczc fara manifestari de epuizare (de
exemplu, in vicii cardiace compensate).
Inima hipertrofiata sc dcosebete de cca normala printr-un ir de
particularitap metabolice, functionale ?i structurale, care, pe de o parte,
ofcra miocardului hipertrofiat posibilitati de a compensa suprasolicitarile de
lunga durata, pe de alta parte, creeaza premise pentru apari{ia modificarilor
patologice in miocardul hipertrofiat. Cre?terea diferitclor structuri
morfofunctionale in inima hipertrofiata este dezechilibrata.
in cadrul dczvoltarii hipertrofiei miocardului in mod inevitabil este angajat
$i aparatul nervos al cordului. Se constata functionarca amplificata a
elementclor nervoase intra- i extracardiace, insa creterea terminatiunilor
nervoase ramane in urma crcterii masei miocardului contractil. Influenfele
trofice se deregleaza, scade continutul de noradrenalina in miocard, ceea ce
conduce la inrautatirea proprietatilor contractile ale acestuia - mobilizarea
rezervelor cordului devine dificila.
Cre^terca masei fibrelor musculare nu este insopta de o credere adecvata
a retelei capilarc coronariene. Hipertrofia face ca masa miocardica tributara
fiecarui capilar sa creasca, din care cauza in miocardul hipertrofiat se
instaleaza o insuficienta coronariana relativa i, respectiv, hipoxia relativd rezerva coronariana la efort scade.
Cre?tcrea masei inimii are loc ca urmare a maririi volumului fiecarei fibre
musculare, ceea ce se asociaza cu modificari ale corelatiilor structurilor
intracelulare. Volumul celulei sporctcproportional cubului
-288

dimensiunilor liniarc, iar suprafata - create proportianalpatratului lor (create

volumul fibrei raportat la suprafata), ce conduce la mic$orarea suprafefei
celulare, raportata la o unitate de masd a celulei. Luand in considerarc ca in
sarcolema sunt localizati rcceptorii proteici, enzimele ce asigura transportul
transmembranar al cationilor i al substratelor metabolice, modificarile
indicate contribuie la instalarea dezechilibrului ionic, la tulburarea
metabolismului i functiei cardiomiocitelor.
Membrana celulara arc o dcosebita importanta in propagarea excitatici,
cuplarea proceselor excitatiei i contractici, realizata prin sistemul tubular i
reticulul sarcoplasmatic. Deoarece cre$tcrca acestor formatiuni in hipertrofia
fibrelor musculare, de asemenea, retardeaza, se creeaza premise pentru
tulburarea proceselor de contractie ?i relaxare a cardiomiocitelor: ca urmare
a reducerii ieirii Ca2+, in mioplasma se compromite contractia, ca urmare a
dificultatilor recaptarii Ca2+ in reticulum sarcoplasmatic, se tulbura relaxarea.
Uneori pot aparea contractari locale ale unor cardiomiocite.
in procesul de dezvoltare a hipertrofiei, in faza initiala, masa
mitocondriilor sporete mai repede comparativ cu masa proteinelor
contractile. Astfel se creeaza conditii pentru aprovizionarea cncrgetica
suficienta a cordului functional suprasolicitat. insa ulterior, pe masura
agravarii procesului, marirea masci mitocondriilor ramane in urma de
crctcrca masei citoplasmei. Mitocondriile incep a fiinctiona cu
supraincarcare maxima, in ele se produc modificari distmetive, eficacitatea
lor functionala scade, se tulbura fosforilarea oxidativa. Aceasta conduce la
diminuarea aprovizionarii cu energie a celulei hipertrofiate.
Ca urmare a reducerii relative a numarului de mitocondrii, a suprafetei
celulelor, retelei capilare i, implicit, a deficitului de energie i a substratelor,
necesare pentru biosinteza structurilor celulare, se tulbura asigurarea
plastica a cardiamiocotelor (Vezi i cap. Procese patologice tipice celulare).
Inima hipertrofiata poseda un aparat contractil exaccrbat i, la etapele
ini{iale, energetic bine asigurat. Aceasta ii da posibilitatea de a exercita timp
indelungat o activitate mult mai mare, metabolismul in miocard fiind normal.
Insa capacitatea de a se adapta la suprasolicitari, diapazonul posibilitatilor
-289adaptative la cordul hipertrofiat sunt limitate. Structurilc intracelulare i
tisulare dezechilibrate fac ca inima hipertrofiata sa fie mai vulnerabila in
conditii nefavorabile.
Toate aceste devieri in cordul hipertrofiat, in cele din urma, contribuie la
reducerea fortei contracfiilor cardiace i a vitezei procesului contractil - adica
la dezvoltarea insuficientei cardiace.
Aadar, hipertrofia miocardului in suprasolicitari funcponale prezinta, pe
de o parte, un mecanism destul de perfect de adaptare atat in conditii
fiziologice, cat i patologice, pe de alta parte, particularitatile metabolice,
structurale i func^ionale in miocardul hipertrofiat prezinta o premisa a
iezvoltarii patologiei cardiace.
3.
Faza de epuizare treptata i a cardiosclerozei progresive.
Se caracterizeaza pnn schim'oan me\a\>oV\ce s,Vrwc\.\Ha\t profnnde,
care treptat se acumuleaza in elementele contractile i energogeneratoare
ale cardiomiocitelor.
Dupa cum am mentionat, masa musculara tributara fiecarui capilar

create, la fel create i distanta de la capilar pana la elementele utilizatoare

de oxigen, sporete consumul de oxigen in conditiile unei refele coronariene
nemodificate, din care cauza in miocardul hipertrofiat se instaleaza o hipoxie
relativa. Hipoxia relativa prezinta unul din factorii principali ce determina
modificarile metabolice i structurale, caracteristice acestei perioade. in
cardiomiocite se dezvolta procese distrofice, necrobiotice i necroza. O parte
din fibrele musculare pier i sunt inlocuite cu Jesut conjunctiv, ceea ce
constituie mecanismul de baza al cardiosclerozei.
Ca urmare a cardiosclerozei, masa elementelor contractile se diminueaza,
din care cauza IFS din nou create, ceea ce iarai va stimula hipertrofia
elementelor funefionale ale cardiomiocitelor nesclerozate.
Se deregleaza aparatul reglator al cordului. Epuizarea progresiva a
rezervelor compensatorii conduce la aparitia insuficientei cardiace cronice i
a insuficienfei circulatiei sanguine.
-290-

-insuficienta
coronariana
relativa
Consecinte
- dereglarea
- diminuarea
asigurarii cardio- contractilitatii
miocitelorcuATP miocaidului
-tulburarea proccselor plastice,
-distrofia miocaidului
Fig. 33.2. Mecanismele de baza ale decompensarii inimii hipertrofiate.
Mecanisme extracardiace de compensare (periferice)
In cazul in care mecanismele de compensare cardiace sunt depaite i
nupot sa asigure mentinerea debitului cardiac, sunt utilizate mecanisme de
compensare extracardiace.
Redistribuirea debitului cardiac $i centralizarea circulatiei
In insuficienta cardiaca debitul cardiac i presiunea arteriala scade, ceea
ce prin intermediul baroreceptorilor stimuleaza activitatea simpatica.
Deoarece vasele ce alimenteaza mu?chii, viscerele, pielea poseda o inervatie
simpatica bogata, cu abundenta de a^adrcnoreceptori, stimularea simpatica
antreneaza constrictia vaselor acestor teritorii i redistribuirea debitului
cardiac concomitent cu irigarea preferentiala a organelor de importanta
vitala dotate predominant cu (3-adrenoreceptori (creier, inima). Fluxul
sanguin in organele vitale asigura cerintele lor metabolice in aceste conditii.

-291 Intensificarea desaturarii hemoglobinei cu oxigen. Ca urmare a scaderii

debitului cardiac, se produc tulburari circulatorii, concomitent cu instalarca
hipoxiei dc tip circulator. Carenta de oxigen in tesuturi conduce la tulburari
metabolice i creterea concentratiei H+, ceca ce majorcaza disocierea
oxihemoglobinei i utilizarea mai cficace in tesuturi a oxigenului disponibil.
Hiperventilatia pulmonara. Ca urmare a insuficientei cardiace, in organism
se produce hipoxie de tip circulator, avand drept consecinta creterca
concentratiei CO,i a ionilorde hidrogen. Aceti factori stimuleaza direct i in
mod reflex centrul respirator cu efect de hiperventilatie pulmonara. Astfel,
este asigurata rcstabilirea echlibrului dintre nivelul metabolismului i aportul
de oxigen.
Constrictia arteriolelor pulmonare. Acest mecanism sc include in
insuficienta ventriculara stanga i este unul din mecanismele principale
orientate spre prcintampinarca dczvoltarii edemului pulmonar in astfel de
situatii. Ca urmare a creterii presiunii in atriul stang i venele pulmonare,
are loc stimularca barorcccptorilor dc la aceste nivele $i generarca rcflexelor
vasoconsctrictorii, adresate arteriolelor pulmonare. Ca urmare a constrictiei
reflexe a arteriolelor pulmonare, cantitatea de sangc ce vine spre inima
stanga scade - scadc presarcina inimii functional slabita (reflexul F. Kitaev).
Astfel, inima cu rezerve functionale redusc ii asuma sarcina fiziologica. insa
acest reflex majoreaza presiunea in artera pulmonara i astfel provoaca o
suprasolicitare a ventriculului drept.
Intensificarea eritropoiezei prezinta unul din mecanismele compensator^
periferice de utilizare tardiva. Hipoxiatcsuturilorin insuficienta cardiaca
sporcte sinteza de eritropoietinc (80-90 % de eritropoietine se elaboreaza in
rinichi), iar acestea, la randul lor, sporesc producerea de eritrocite. in
consecinta, capacitatea oxigenica a sangelui create, continutul de oxigen in
sangcle arterial create, asigurand compensarca hipoxiei circulatorii. Insa i
acest mecanism este doar relativ util. Concomitent cu creterea numarului
de eritrocite, spore$te i hematocritul, i vascozitatea sangelui, ceea ce
prezinta o supraincarcare suplimentara a inimii.
Intensificarea eritropoiezei i repunerea in circulate a eritrocitelor
depozitate, concomitent cu retentia hidrosalina, prezinta factorii de bazace
conduc la majorarea volumului sangelui circulant in insuficienta cardiaca.
-292Retenfia hidrosalina este un alt mecanism extracardiac de utilizare
tardiva.
Scaderea dcbitului cardiac in insuficienta cardiaca estc apreciata de catre
volumoreceptorii sistemului arterial ca o scadere a volemiei, ceea ce
antreneaza o scrie de mccanisme, care determina retenpa de apa i sare.
Astfel, la stimularea volumoreceptorilor, prin mecanisme reflexe, sporesc
sinteza i eliminarile de aldostcron.
0 data cu aceasta, in insuficienta cardiaca, ca urmare a hipoperfuziei
rinichilor, se activizcaza sistemul juxtaglomerular renal cu dcscarcari sporitc
derenina i creterea formarii de angiotensina II, care stimuleaza nemijlocit
cclulele din zona glomerulara a corticosuprarenalelor i crcterca secrctiei de
aldostcron. Sub influenta aldosteronului sporete reabsorbtia sodiului in
canaliculii renali distali, sporc?tc presiunca osmotica a sangelui i a lichidului

extracelular. Acesta din unna stimuleaza osmoreceptorii hipotalamici, care

declan$eaza eliminari sporite de hormon antidiurctic, concomitcnt cu
scaderea diurezei, retentia hidrica i creterea volemiei. Aceasta agraveaza
i mai mult situajia, deoarece volumul sporit al plasmci majorcaza prcsarcina
inimii functional insuficiente.
Un alt macanism compensator renal de utilizare tardiva are la baza
sporirea eliminari lor de atriopepdnd (factorul natriouretic atrial). Acest factor
este elaborat dc miocardul atrial ca raspuns la tahicardie i dilatarea
excesiva a atriilor. Precum rciesc din denumire, acest factor spore?tc
eliminarile renalc ale sodiului. Atriopcptina inhiba sccretia reninei i
eliminarile de adiuretina, ceea ce contribuie la eliminari majorate ale sodiului
$i apei cu urina. Astfel, cantitatea de lichid in organism se mic$orcaza, scadc
presarcina $i, implicit, se amelioreaza activitatea inimii.
Mecanismele compensatorii de reglare neuroendocrina
Rcglarea neuroendocrina asigura dcsfa$urarea i coordonarca tuturor
mecanismelor compensatorii, atat cardiace, cat i extracardiace. Activarca
neuroendocrina arc loc ca urmare a modificarilor hcmodinamice, in special,
amodificarilor de presiune in diferite sectoare ale sistemului circulator
(crejterea presiunii in atrii, vencle cave, vencle pulmonarc, reccptate de
baroreccptori); modificari metabolice, survenite in urma tulburarilor
circulatorii, detectate de chemoreceptori etc. Astfel, de exemplu, stimularea
-293baroreceptorilor vasculari i a chcmoreceptorilor (stimulati de hipoxia
tisulara) declan^eaza activarea simpatica. Ca urmare a stimularii simpatice,
se produc urmatoarele efecte: tahicardia, creterea forfei i vitezei de
contractare i relaxare a cordului, vasoconstricpa periferica ?i redistribuirea
debitului cardiac cu irigatie preferentiala a organelor de important^ vitala,
stimularea secretiei de renina etc.
Activizarea sistemului renin-angiotensin-aldosteron are loc ca urmare a
stimularii baroreceptorilor, a scaderii concentratiei ionilor de sodiu la nivelul
macula densa, in rezultatul activizarii simpatice.
33.1.5. Factorii patogenetici de baza ai irtsuficienfei cardiace
Insuficienfa cardiaca, aparuta primar in urma leziunilor nemijlocite ale
miocardului, se caracterizeaza prin atenuarca tensiunii, pe care o dczvolta
miocardul, prin scaderea for{ei i vitezei de contractare i relaxare.
Insuficienta cardiaca, aparuta secundar suprasolicitarilor funcjionale ale
miocardului, se produce consecutiv dupa cardioscleroza $i, in cele din urma,
prin reducerea forfei i vitezei de contractare i relaxare a miocardului.
Deci, reducerea fortei ?i vitezei de contractie i relaxare a miocardului
prezinta o consecin^a a insuficienfei cardiace, indiferent de factorii careo
provoaca. Acest fenomen ofera posibilitatea de a formula urmatoarea
concluzie: in pofida diversitatii cauzelor $i unor particularita{i ale etapelor
initiale ale patogeniei insuficientei cardiace, mecanismele finale ale ei - la
nivel celular i molecular - sunt identice. Printre ele, ca mecanisme de baza,
se menponeaza:
1) tulburarile aprovizionarii (asigurarii) cu energie a cardiomiocitelor;
2) alterarea aparatului membranar i a sistemelor cnzimatice ale
cardiomiocitelor;
3) dezechilibrarea hidroelectrolitica in cardiomiocite;

4) tulburarea reglarii neuroumorale a functiei cordului.

-294Leziuni
nemijloc
ite
ale
inimii

Tulburarea asigurarii cu energie a cardiomiocitelor

Suprasoli- citarea inimii
Alterarea membranelor i a enzimelor cardiomiocitelor
Dezechilibrul hidroelectrolitic in cardiomiocite
Tulburarea reglarii neuroumorale a functiei inimii
Scaderea fortei ?i vitezei de contractare i relaxare a miocardului
Insuficienta
cardiaca
Mecanisme compensatorii intra- i extracardiace
Fig. 33.3. Verigile principale ale patogeniei insuficientei cardiace.
33.1.5.1.Dereglarea aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor
Dereglarile aprovizionarii cu energie a proceselor de baza, ce au loc la
nivelul cardiomiocitelor (in special, a proceselor de contractie ?i relaxare), se
produc consecutiv alterarilor mecanismelor de resinteza a ATP, ale
transportului energiei spre structurile efectoare ale cardiomiocitelor i
utilizarii energiei compuilor macroergici fosfati in aceste structuri.
Reducerea sintezei ATP, in fond, se produce ca urmarc a inhibitiei proceselor
de oxidare aeroba a substratelor. Acest fenomen are loc din cauza ca
actiunea majoritatii factorilor patogeni, mai intai de toate, i intr-o masura
mai mare, sunt alterate mitocondriile.
Normal, in conditii aerobiotice, sursa principals de energie pentru miocard
o constituie acizii grai supcriori (AGS). De exemplu, la oxidarea unei
-295molecule de acid palmitic, care confine 16 atomi de carbon, se formeaza 130
(!) molecule de ATP.
Ca urmare a alterarii miocardului sau a suprasolicitarii indelungatc a lui,
oxidarea AGS in mitocondrii se tulbura i sinteza de ATP scade. Sursa
principals de ATP in aceste conditii devinc calea glicolitica (anaeroba) de
scindare a glucozei, eficacitatea careia este aproximativ de 18 ori mai
redusa, comparativ cu oxidarea ei mitocondriala, i nu poate compensa
deficitul compu$ilor macroergici fosfafi.
Totodata, au fost semnalate dovezi, conform carora insuficienfa cardiaca
poate sa se dezvoltc $i in cazurile in care nivelul de ATP este normal sau
acest nivel scade neesenfial. Aceasta arc loc din cauza ca se deregleaza
sistemul de transport al energiei din locul de producere a ei spre structurile
efcctoare, utilizatoare de encrgie, in special, sprc miofibrile i reticulul
sarcoplasmatic.
Transportul energiei spre structurile efectoarc este asigurat de catre
sistemul de transport cu ajutorul creatinfosfatului, cu concursul enzimelor:
1) ATP-ADP-translocazei (care rcalizcaza transportul energiei ATP din
matricea mitocondriilor prin membrana interna a lor) i

2) creatinfosfatkinazei mitocondriale, localizata la nivelul suprafetei

exterioare a membranci interne a mitocondriilor (care asigura transportul
legaturilor fosfomacroergice spre creatin cu formarea creatinfosfatului).
Ulterior creatinfosfatul trece in citosol.
Prezenta creatinfosfatkinazei in miofibrile i alte structuri efcctoarc
asigura utilizarea cficicnta a creatinfosfatului pentru mentincrca conccntratiei
necesare deATP.
Sistemul de transport al energiei in cardiomiocite se altercaza esenfial de
catre factorii lezionali, ce determina dezvoltarca insuficienfei cardiace. La
actiunea factorilor patogeni, ce provoaca insuficienta cardiaca, in
cardiomiocite, mai intai i intr-o mai mare masura, scade nivelul
creatinfosfatului, i apoi, intr-o masura mai mica, i a ATP. in afara dc
aceasta, dezvoltarca insuficienfei cardiace este insofita dc pierderi masive
ale creatinfosfatkinazei cardiomiocitclor. O dovada a acestui fenomen este
intensificarea activitafii izoenzimei cardiace a acestui ferment in semi
sanguin. Luand in considerare ca circa 90% din cantitatea totala de energie
este
-296utilizata in rcactiile ce asigura proccsul contractil (circa 70% se utilizeaza la
con tractia miocardului, 15%-pcntru transportul ionilorde calciu in reticulul
sarcoplasmatic i schimbul cationilor in mitocondrii, 5% - pentru transferul
ictiv al ionilor de sodiu prin sarcolema), altcrarca mecanismelor de asigurare
cu ATP a aparatului cfector al cardiomiocitelor contribuie la scadarca rapida
jimarcata a proprictaplor contractile ale miocardului.
lnsuficienfa cardiaca, drept rezultat al dereglarilor aprovizionarii cu
energie a miocardului, poate sa se dezvolte i in conditiile in care producerea
(itransportul de energie sunt suficientc. Aceasta poate avea loc ca urmare l
alterarii mecanismelor enzimatice de utilizare a energiei la nivelul
ardiomiocitclor, in special, pe scama scaderii activitatii ATP-azelor. Aceasta
mteresea/i, mai intai, ATP-aza miozinei, ATP-aza K+-Na+ -dependenta din
sarcolcma. ATP-aza Mg2+ - dependenta a pompei de calciu a reticulului
sarcoplasmatic. Ca unnare, energia ATP nu poate ti utilizata de catre aparatul
electoral cardiomiocitelor.
A$adar, dereglarca asigurarii cu energie a cardiomiocitelor la etapcle de
producere, transport i utilizare a ei, poate fi atat un moment declanator al
scaderii func(iei contractile a miocardului, prccum i un factor esential, ce
Igtaveaza depresiunea contractilitatii.
33.1.5.2.Alterarea aparatului membranar
Si a sistemelor enzimatice ale cardiomiocitelor
Mecanismelc principale de alterare a membranelor i enzimelor
cardiomiocitelor sunt urmatoarele:
1) intcnsificarca exccsiva a procesclor de oxidare pcroxidica a lipidelor
membranarc, concomitent cu formarca de radicali liberi $i aejiunea
ardiotoxica a produselor rezultate din acest proces. Factorii principali ce
comnbuie la intensificarca rcactiilor de peroxidarc a lipidelor in miocard sunt:
a) crc$tcreain miocard a continulului dc lactori preoxidanti (a produselor
fcidrolizei ATP, catecolaminelor, formelor reduse ale metabolitilor i
ppenzimelor, metalclor cu valcnta variabi la, in special, a ficrului
mioglobinic);

b) scadcrea activitatii i / sau a continutului factorilor dc protec(ie

tlioxidanta a cardiomiocitelor atat dc originc enzimatica, precum i
-297
neenzimatica (catalazei, glutationperoxidazei, superoxiddismutazei,
tocoferolului, compuilor seleniului, acidului ascorbic etc.);
c) excesul de substrat al oxidarii peroxidice cu radicali liberi (acizi grai
superiori, fosfolipide, aminoacizi).
2) Activarea excesiva a hidrolazelor cardiomiocitelor, ca urmare a:
a) acumularii in ele a ionilor de hidrogen (ionii de hidrogen contribuie la
eliberarea i activarea hidrolazelor lizozomale);
b) acumularii ionilor de calciu (Ca2+ activeaza lipazele, fosfolipazele,
proteazele libere i cele fixate pe membrana);
c) excesului de catecolamine, acizi grai superiori, produse, rezultate din
oxidarea peroxidica cu radicali liberi, care activeaza fosfolipazele.
3) Actiunea detergenta a produselor rezultate din oxidarea peroxidica cu
radicali liberi i a hidrolizei lipidelor. Produsele rezultate din aceste reacpi se
incorporeaza in membrane, provocand in ele modificari conformationale i
contribuie la expulzarea din membrana atat aproteinelor integrale, cat i a
celor periferice (deproteinizarea membranelor), lipidelor (delipidizarea
membranclor), precum i la formarea canalelor-clasterelor de permeabilitate
transmembranara.
4) Inhibijia proceselor de resinteza a moleculelor proteice i lipidice
membranare denaturate, precum i sinteza lor de novo.
5) Modificarea conformapci moleculelor proteice i lipidice, care se produc
in urma deficitului aprovizionarii cu energie a cardiomiocitelor.
6) Extinderea excesiva i microalterarea sarcolemei ?i a membranelor
organitelor miocardiocitelor, care se produce ca urmare a cre$terii presiunii
oncotice ?i osmoticc intracelulare, determinata de excesul cationilor hidrofili
(Na+ Ca2+), al compuilor organici (lactatului, piruvatului, glucozei,
adcnilnucleotidelor etc.).
in ansamblu, alterarea membranelor i enzimelor de catrefactorii indicafi
prezinta veriga principala, deseori - inifiala a patogeniei insuficienfei
cardiace. Modificarile fizico-chimice i conformationale ale moleculelor
proteice (structurale i enzimatice), lipidice, fbsfolipidice i lipoproteice
determina tulburari esentiale, deseori ireversibile, ale stmeturii i functiei
membranelor i enzimelor, inclusiv, ale mitocondriilor, reticulului
-298sarcoplasmatic, miofibrilelor, sarcolemei i altor structuri ce asigura
mentinerea functiei contractile a inimii.
33.1.5.3.Dezechilibrul hidroelectrolitic in cardiomiocite
Dezechlibrul ionic se caracterizeaza prin dcrcglarea raportului dintre unii
ioni in hialoplasma i organitele celulare (mitocondrii, rcticulul
carcoplasmatic, miofibrile), in hialoplasma, ca atare, i in sectoarele de pe
arabcle pap ale sarcolemei cardiomiocitelor.
Diferip factori, ce provoaca insuficienta cardiaca, dcregleaza
aprovizionarea cu energie i altereaza membrana cardiomiocitelor. Ca
urmare, permeabilitatea membranara pcntm diferip ioni se modifica esenpal.
Totodata, se modifica i activitatea enzimelor ce asigura transpoitul

transmcmbranar alcationilor. in rezultat, se dcregleaza cchilibrul ?i

concentratia ionilor. in special, aceasta se refera la transportul ionilor de
sodiu, potasiu, calciu, magneziu, adica anumc ioni, care, in fond, determine
realizarea unor astfel de procese, cum ar fi excitarea, cuplarea
electrochimica, contractarea i relaxarea miocardului.
in insuficienta cardiaca scade activitatea ATP-azei K+-Na" -dependente,
ceea ce conduce la pierderea din hialoplasma a ionilor de potasiu i
acumularea in cardiomiocite a ionilor de sodiu. Cre$terea concentrapei
intracelulare de Na+ determine repnerea in mioplasma a Ca2". Acest fenomcn
are loc in urma dereglarii funcponarii mccanismului schimburilor ionice ale
sodiului $i calciului. Mecanismul asigura schimbul a doi ioni de sodiu, care
intra in celula, pe un ion de calciu, care iese din celula, i se realizeaza grape
existenjei unei navete transmembranarc comune pentru ionii de Na+ i Ca2+.
Crqterca concentrapei sodiului intracelular, care concureaza cu calciul pentru
naveta comuna, impiedica ieirea Ca2+, contribuind astfel la acumularea
ionilor de Ca2+ in celula. Mai mult chiar, in variantele principal ale
insuficicntei cardiace sporirea conpnutului de calciu intracelular este
facilitate i de alp factori: creterea permeabilitapi sarcolemei, care in norma
impiedica influxul in celula a ionilordeCa2"dupagradientul de concentratie;
diminuareaactivitapi pompei de calciu in reticulul sarcoplasmatic, care
acumuleaza Ca2+; diminuarea capacitapi mecanismelor energodependente,
responsabilc pentru inlaturarea Ca2+din sarcolema. (Vezi i cap. Leziuni
celulare).
-299Acumularea excesiva a Ca2* in hialoplasmS, la randul sSu, are cateva
consecintc importante:
- se dereglcazS relaxarca miofibrilelor, cc sc manifests prin cretcrea
prcsiunii enddiastolice sau chiar prin stopul cardiac in sistolS (contractura
ireversibilS a miocardului);
- se accelereazS captarea de cStre mitocondrii a ionilor dc Ca2+, avand ca
o consecintS decuplarea fosforilSrii oxidative i diminuarea continutului de
ATP, ceea ce agraveaza i mai mult alterarile determinate de deficitul
energetic. In conditiile deficitului de energic se intensifies glicoliza ?i, ca
urmare, are loc acumularea ionilor de hidrogen. Surplusul deprotoni nu
numai cS expulzeazS Ca2~ din reticulul sarcoplasmatic, dar $i concureazS cu
Ca2+ pentru situsurile de fixare cu protamina. Toate acestea determinS o
scadere considerabilS a functiei contractile a inimii;
- activizcazS proteazclc $i lipazele Ca2+ - dependente, care, dupa cum s-a
mentionat, agravcazS alterarea aparatului membranar i a sistemelor
enzimatice ale cardiomiocitelor.
Acumularea in cardiomiocite a ionilor de sodiu $i calciu contribuie la
hiperhidratarea hialoplasmci ?i organitelor cardiomiocitelor. In consecinta,
are loc destinderea excesivS a membranelor, inrSutSfirea aprovizionarii
cclulelor cu energie (in legSturS cu intumiscenta mitocondriilor, mperea
membranelor lor determinS deregISrile suplimentare ale mecanismclorde
transport i de utilizare a ATP), ceea ce sporetc i mai mult alterarea
membranelor.
In rezultatul hiperhidratSrii, create volumul celulelor i al organitelor
intracelulare.

33.1.5.4.Tulburarea reglarii neuroumorale a functiei cordului

Influence reglatoare nervoase i umorale in mare mSsurS modifica
procesele ce au loc in celulele miocardului. in situatii fiziologice, ele asigura
mobilizarca i realizarea reaepilor adaptative, ajustarea imediatS i tardivaa
functiei cordului la nevoile organismului.
in cadrul insuficientei cardiace, in formarea atat a reactiilor adaptative,
cat i a celor patologice, un rol primordial sc atribuic mccanismelor
influentelor nervoase asupra cordului (simpatice i parasimpatice).
-300Dezvoltarea insuficientei cardiace se caracterizeaza prin scaderea
concentratici ncuromcdiatorului sistemului nervos simpatic (noradrenalinei)
in (esuturile inimii. Aceasta este determinata, in special, de doi factori: in
primul rand, scade sintcza noradrenalinei in neuronii sistemului nervos
simpatic (in norma circa 80% noradrenalina, care se gase?te in miocard, se
sintetizcaza in neuronii sistemului nervos simpatic), in randul al doilea, se
dereglcaza recaptarea decatre terminafiunile nervoase a noradrenalinei din
fisura sinaptica.
Una din cauzcle fundamentale ale reprimarii biosintezei neuromediatomlui
estediminuarca activitatii tirozinhidroxilazci, enzimei, implicate in procesul de
conversie a tirozinei i biosintezei catecolaminelor. Diminuarca recaptarii
neuromcdiatorului de calrc terminatiunile axonilor sistemului nervos simpatic
sedatoreaza, in special, deficitului de ATP (procesul recaptarii
neuromediatomlui esteenergodependent), pcrturbarilorbiochimice in miocard
(acidoza, creterea continutului de potasiu cxtracclular), prccum i altcrarii
membranelor terminatiunilor nervoase ale neuronilor simpatici. Insuficicnta
cardiaca este insotita i de diminuarca efectelor cardiace, mediate de
noradrenalina, ceea ce denota reducerea proprietati lor adrenreactivc ale
inimii.
Una din consecintcle principale, ce rezulta din diminuarea eficacitatii
influentelor simpatice asupra miocardului, este micorarca gradului
flexibilitatii ?i eficientei reglarii inimii. Aceasta se manifests, mai intai de
toate, prin scaderea performantclor cardiace in diferite reac(ii adaptative, in
special, insituatiiextremale.
Continutul de acctilcolina - neuromediadorul sistemului nervos
parasimpatic, precum i proprietatile colinreactive ale inimii, in diferite etape
dedezvoltare a insuficientei cardiace, nu difera esential de cele normale, sau
sporete nesemnificativ.
Consecintele insuficientei cardiace
incazuldiminuariicontractilitatii vcntricului stang (insuficienta cardiaca
stanga), create presiunca de umplere in ventriculul stang, ceea ce va
conduce lacre$terea retrograda a presiunii in atriul stang, in venele
pulmonare i staza pulmonara. Ca urmare a stazei pulmonare, poate aparea
congestia pulmonara, iarincazuri grave - edemul pulmonar. Ca rezultat al
congestiei pulmonare, se produc dereglari ale difuzici gazelor la nivclul
alveolelor (se lunge$te calea pentru difuzia gazelor), concomitent cu
instalarea hipoxemici i hipoxiei.
-301Ca urmare a insuficienfei cardiace i a diminuarii debitului sistolic, scade
debitul cardiac (miaut-volumul) i se instaleaza insuficienfa circulatorie i, in

consecinfa-hipoxia circulatorie. Hipoxia, la randul sau, antreneaza un ir de

reactii compcnsatorii, orientate spre asigurarea organismului cu oxigen:
create volumul sangelui circulant (pe seama intensificarii eritropoiezei i
repunerii in circulate a eritrocitelor depozitate), se produce constrictia
vaselor periferice i redistribuirca debitului cardiac cu irigarea preferenfiala a
organelor de important vitala, dispnee etc.
Scaderea debitului cardiac poate conduce la insuficienfa functional a unor
organe (rinichi, ficat, creier).
in cazul deficitului contracts al ventriculului drcpt (insuficienfa cardiaca
dreapta), sporete presiunea de umplere a ventriculului drept, ceea ce va
conduce la creterea retrograda a presiunii in atriul drept, in venele cave ?i
staza venoasa in marea circulate - ficat, in alte organe ale cavitafii
abdominale, in membrele inferioare.
Insuficienfa ventriculara dreapta survine, de regula, in urma unor afecfiuni
ce produc cre?terea rezistenfei periferice in mica circulafie (emfizem
pulmonar, pneumoscleroza etc.).
Ca urmare a stazei venoase, in ficat se produce hipoxia hepatica $i
proliferarea reactiva a fesutului conjunctiv cu evolufie spre ciroza hepatica.
La randul sau, ciroza hepatica va conduce la hipertensiune portala i staza
venoasa in sistemul portal, inclusiv in intestinul subfire, avand drept
consecinfa malabsorbfia intestinala.
Staza venoasa in ficat se asociaza cu tulburari funcfionale ale ficatului (se
deregleaza metabolismul glucidic, proteic, lipidic, al pigmenfilor biliari,
funcfia de bariera a ficatului).
Staza venoasa in membrele inferioare prezinta unul din factorii
primordiali, implicafi in producerea edemelor cardiace (vezi cap. Edemele
cardiace).
33.2. Procesele patologice in endocard.
Dereglarea hemodinamicii intracardiace
Dereglarile hemodinamicii intracardiace se produc in valvulopatii
congenitale sau dobandite (vicii cardiace dobandite, defecte septale
ventriculare i atriale, persistenfa canalului arterial, pcrsistenfa foramen
ovale i altorcardiopatii congenitale).
-302Etiologiegenerala. Leziunile aparatului valvular al inimii apar de cele mai
multe ori ca urmare a proceselor inflamatorii ale endocardului. In urma
fenomenelor inflamatorii, mobilitatea valvelor scade, are loc proliferarea
tesutului conjunctiv, care conduce la organizarea procesului inflamator, la
sclerozarea i insuficienfa valvelor sau la simfiza marginilor acestora ?i
stenozarea consecutiva a orificiilor.
Leziunile valvulare prezinta uneori un caracter distrofic, de exemplu, in
alterari ateroscleroase ale lor.
In unele cazuri, insuficienta valvelor se produce ca urmare a largirii
excesive a inelului atrioventricular (de ex., la dilatarea excesiva a
ventriculilor), prin afectarea muchilor papilari, prin afcctarea cordajelor
tendinoase.
Cardiopatiile congenitale, in majoritatea cazurilor, sunt rezultatul
dereglarii embriogenezei sub influenta factorilor nocivi de mediu.
De cele mai multe ori, sunt afectate valvele stangi ale inimii. Leziunile

valvelor inimii drepte se constata mult mai rar.

33.2.1.
Insuficienta mitrald
Insuficienta mitrala prezinta reingurgitarea sangelui in timpul sistolei din
ventriculul stang in atriul stang. Aceasta este cea mai frecventa patologie a
aparatului valvular al inimii $i provoaca tulburarea circulatiei sanguine.
In insuficienfa mitrala, in timpul sistolei ventriculare, o parte de sange din
ventriculul stang refluieaza in atriul stang. Deoarece reintoarcerea venoasa
este normala, cantitatea de sange care se acumuleaza in atriul stang este
mai mare (sangele venit din venele pulmonare + fractia de sange
suplimentara, refluiata din ventriculul stang). Volumul sporit de sange in
atriul stang conduce la dilatarea lui i la creterea forfei de contractie. in
timpul diastolei ulterioare, in ventriculul stang patrunde un volum mai mare
de sange. Se produce o suprasolicitare prin volum a ventriculului stang,
dilatarea lui tonogena, concomitent cu includerea mecanismului FrankStarling de compensare. in timpul sistolei ulterioare a ventriculului stang,
datorita mobilizarii mecanismului Frank-Starling, o cantitate mai mare de
sange este preluata i ejectata (o parte refluieaza in atriul stang, iar o fractie
mai mare in aorta), astfel realizandu-se compensarea.
-303-

in insuficienta mitrala, in urma reingurgitarii sangclui in atriul stang, scade

atat tensiunea endsistolica in vcntriculului stang, cat >i raza acestuia.
Conform legii Laplace, tensiunea parietala miocardica este produsul dintre
presiunea intraventriculara i raza ventriculului. Deci, tensiunea parietala a
ventriculului stang in insuficienta mitrala scade, scadc i cantitatea de
energie necesara pentru sustinerea tensiunii parietale, ceea ce permite ca o
mai mare parte din energia contractila sa fie cheltuita pentru scurtarea
fibrelor miocardice. Datorita reduccrii tensiunii parietale a ventriculului stang,
consumul de oxigen este minim. Astfel, reducerea tensiunii parietale a
ventriculului stang permite acestuia o suspnere indelungata a debitului
cardiac i compensarea perfecta a echilibmlui hemodinamic.
Suprasolicitarea de lunga durata a ventriculului stang i atriului stang
contribuie la hipertrofia compensatorie a lor. Ulterior se produce
cardioscleroza i epuizarea ventriculului stang i insuficienta cardiaca stanga.
Dereglarile indicilorhemodinamici sunt similare celor din insuficienta cardiaca
survenita la suprasolicitarea inimii prin volum.
Creterea volumului de sange in atriul stang parvine ca o consecinta a
creterii presiunii in atriul stang, care se transmite retrograd in venele
pulmonare. Ca urmare a sporirii presiunii in venele pulmonare, se produce
congestia pulmonara, iar in cazurile in care presiunea in venele pulmonare
depa$ete presiunea coloidoosmotica (mai mult de 25 mm Hg), lichidul
extravazeaza, formand edemul pulmonar.
Unul din mecanismelc principale, orientate spre preintampinarea
dezvoltarii edemului pulmonar in astfel de situatii, este constrictia reflexa a
arteriolelor pulmonare (reflexul Kitacv). Datorita acestei vasoconstrictii,
rcintoarcerea venoasa spre inima stanga se micoreaza, astfel ventriculul
stang, functional slabit, reuete sa exercite sarcina fiziologica, ceea ce
contribuie la micorarea presiunii in venele pulmonare ?i la reducerea

pericolului dezvoltarii edemului pulmonar.

Creterea presiunii in venele pulmonare, concomitent cu spasmul
arteriolelor pulmonare, opune o rezistenja suplimentara circulatiei in arborele
trunchiului pulmonar, din care cauza se produce o suprasolicitare prin
rezistenta a vcntriculului drept. Suprasolicitarea functionala de lunga durata
a ventriculului drept se soldcaza cu hipertrofia acestuia. Deoarece rezervele
-304functionale ale ventriculului drept sunt mult mai rcduse comparativ cu cel
stang, ventruculul drept cedeaza foarte curand, contribuind astfel la
dezvoltarea insuficientei cardiace globale i la dereglarile hemodinamice
dramaticc.
33.2.2. Stenoza mitrald
Prezinta leziuni ale valvelor mitrale, in care se produce un obstacol la
trecerea libera a sangelui din atriul stang in ventriculul stang.
In majoritatea cazurilor, se produce ca urmare a proceselor inflamatorii la
nivelul valvelor bicuspidalc ?i dcseori este asociata cu insuficienta mitrala. Ca
urmare a procesului inflamator, arc loc sudura comisurilor valvularc i
ingustarca orificiului mitral.
Stenoza mitrala produce un obstacol la trecerea sangelui din atriul stang
in ventriculul stang. Astfel, are loc o suprasolicitare prin rezistenta a atriului
stang, concomitent cu includerea mecanismului homeometric de
compensarc. Hiperfunctia compensatorie a atriului stang antreneaza
hipertrofia compensatorie a lui. In stenozele moderate, datorita hipertrofiei,
atriul stang reu$e?te sa invinga rezistenta opusa i umplcrea diastolica a
ventriculului stang este normal! Mai tarziu, insa, se dezvolta insuficienta
atriului stang, presiunca diastolica in atriul stang create ?i sc produce
dilatatia lui. Ca urmare a cre$tcrii presiunii in atriul stang, are loc crc$terea
presiunii in venele i capilarele pulmonare, vasoconctrictia reflexa a
arteriolelor pulmonarc (reflexul Kitaev), hipertensiunea arteriala pulmonara.
Hipertensiunea artcriala pulmonara opune rezistenta ventriculului dreptfenomen care impunehiperdinamia ventriculului drept $i, ulterior, hipertrofia
i dilatarea cavitatii lui. In celc din urma, poate surveni insuficienta
ventriculului drept, concomitent cu instalarea insuficientei cardiace globale.
In stenozele mitrale severe volumul de sange propulsat in ventriculul
stang scade, din care cauza umplerea diastolica, deci ?i cxtinderea
miofibrilelor ventriculului stang, sunt insuficiente. In astfel de conditii,
mecanismul Frank- Starling este compromis i forta contractiilor cardiace
scade. Volumul bataie scade ?i implicit scade i debitul cardiac, ceea ce
detcrmina scaderea tensiunii arteriale sistemice i dereglarile circulatorii in
astfel de patologii. Totodata, dupa cum am mentionat, suprasolicitarea prin
rezistenta a ventriculului drept, in celc
-305din urma, determina epuizarea functionala a acestuia i instalarea
insuficientei cardiace globale.
33.2.3. Insuficienta aorticd
Prezinta inchiderea incomplete a orificiului aortic in timpul diastolei. Ca
urmare a inchiderii incomplete a orificiului aortic, in timpul diastolei are loc

regurgitarea sangelui din aorta in ventriculul stang.

Volumul sangelui regurgitat din aorta in ventriculul stang, in timpul
diastolei, este determinat de urmatorii factori:
- marimca orificiului prin care se produce regurgitarea;
- rezisten(a vasculara pcriferica i presiunea diastolica in aorta (rczisten|a
sporita majoreaza regurgitarea, iar cea scazuta o diminueaza);
- frecven(a cardiaca (in bradicardie, timpul diastolei create, deci create i
volumul de sange regurgitat in acest timp, in tahicardie volumul sangelui
regurgitat scade prin reducerea timpului diastolei);
- proprietaple diastolice ale ventriculului stang (in insuficien|a aortica
cronica, ventriculul se dilate treptat i se hipertrofiaza, compliant diastolica
create, ceea ce permite acceptarea unui volum sporit fara creterea presiunii
diastolice; in insuficienja aortica acuta ventriculul stang, in lipsa hipertrofiei ?
i dilatatiei, va primi un volum de sange mai mic).
in insuficienta aortica ventriculul stang in fiecare diastola prime?te nu
numai sangele din atriul stang, ci i din aorta. In consecinta, sporete
umplerea diastolica a ventriculului stang, survine dilatarea lui tonogena $i
suprasolicitarea prin volum. In astfel de situafii, se include mecanismul
heterometric de compensare, hiperfunctia $i, drept rezultat, hipertrofia
compensatorie, ceea ce face posibila men|inerea echilibrului hemodinamic.
Hipertrofia cordului conduce succesiv la dezvoltarea cardiosclerozei i la
reducerea ejectiei sistolice, la mic^orarea volumului bataie, la creterea
volumului restant (endsistolic). Aceasta conduce la dilatarea miogena a
ventriculului stang i scaderea considerabila a performantelor sale. Se
dezvolta insuficienta circulatorie, ca urmare a insuficientei cardiace stangi.
In insuficienta aortica, in urma scaderii presiunii diastolice in portiunea
initiala a aortei, are loc scaderea fluxului coronarian, ischemia miocardica,
-306faptul contribuind astfel la producerea insuficientei cardiace i a insuficientei
circulatorii.
Dilatarea excesiva a ventriculului stang i a orificiului mitral conduce la
aparitia insuficientei mitrale relative, cu toate consecintclc spccifice.
33.2.4. Stenoza aorticd
Prezinta un obstacol in calea ejecjiei sangelui din ventriculul stang in
aorta. Grade creterii rezisten^ei opuse ejecfiei, se produce suprasolicitarca
ventriculului stang prin rezistenta cu includerea mecanismului homeometric
de compensare. Presiunea intraventriculara i tensiunea parietala a
ventriculului stang sporete. Durata perioadei de ejectie create, iar viteza
contracpei i a ejectici se maresc. Hiperfunctia compensatorie predominant
homeometrica antreneaza hipertrofia compensatorie a cordului. Cordul
hipertrofiat dezvolta o forja de contracjie mai mare, ceea ce face posibila
invingerea rezistentei i mentinerca debitului normal prin orificiul stenozat,
preintampinand, astfel, dezvoltarea insuficientci circulatorii un timp
indelungat.
In faza finala a hipertrofiei in miocard se creeaza conditii ce determina
dezvoltarea cardiosclcrozei. Ca rezultat, funcpa sistolica scade ?i se dezvolta
insuficienta ventriculara stanga. in urma scaderii ejectiei sistolice, scade
debitul cardiac, ceea ce determina diminuarea presiunii arteriale. Irigada cu

sange a diferitor organe este compromise, ceea ce cauzeaza dereglari

funcdonale ale encefalului, rinichilor, ficatului etc. Scaderea apreciabila a
presiunii in aorta determina reducerea fluxului coronarian i ischemia
miocardului, ceea ce clinic se poate manifesta prin episoade de stenocardie.
in rezultatul insuficientei contractile a ventriculului stang, spore$te
volumul sangelui restant, ceea ce va conduce la creterea presiunii $i
volumului enddiastolic i la dilatarea lui. Aceasta determina creterea
retrograda a presiunii in atriul stang i in venele pulmonare. Ulterior spore$te
$i presiunea in artera pulmonara. Aceasta din urma determina hiperfunctia $i
hipertrofia ventriculului drept, care, fiind mult mai slab ca ventriculul stang,
repede cedeaza, favorizand dezvoltarea insuficientei cardiace globale.
-30733.2.5.
Insuficienfa tricuspidiana
Prezinta Tnchiderea incomplete a valvei tricuspide in timpul sistolei
ventriculului drept, ceca ce permite trccerea sangelui din ventriculul drept in
atriul drept.
Ca urmare a insuficientei tricuspidiane in timpul sistolei, o parte de sange
refluieaza din ventriculul drept in atriul drept. Umplerea diastolica a atriului
drept va create (sangele venit din venele cave + sangele rcfluiat din
ventriculul drept). in diastola ulterioara se produce o supraincarcare cu
volum $i hiperfunctia predominant heterometrica a ventriculului drept.
Hiperfunctia ventriculului drept antreneaza hipertrofia acestuia.
Rezervele functional ale ventriculului drept sunt mult mai reduse,
comparaliv cu cele ale ventriculului stang, dc aceea, in caz de suprasolicitari,
el cedeaza mult mai repede. Survine insuficienta ventriculara dreapta ?i o
dilatare ventriculara suplimcntara, care dilata i mai mult inclul tricuspidian,
agravand astfel insuficienta tricuspidiana de acum existenta.
Creterea presiunii in ventriculul ?i atriul drept se reflecta retardat in
sistemul venei cave prin staza venoasa in marea circulatie. in organe i
tesuturi se produce hipoxia circulatorie, care, la randul sau, conduce la
tulburari mctabolice i dereglarea functiei. Astfel, staza venoasa in ficat
conduce la hipoxia parenchimului hepatic, la procesc distrofice i proliferarea
reactiva a {esutului conjunctiv cu dezvoltarea cirozei hepatice cardiogcne.
Ciroza hepatica, la randul sau, cauzeaza hipertcnsiunea portala,
extravazarea i acumularea lichidului in cavitatea peritoniala - ascita.
Staza venoasa in marea circulatie contribuie la dezvoltarea edemelor
periferice.
La regurgitarea tricuspidiana moderata volumul de sange propulsatin
artera pulmonara este suficient. in cazurile in care presiunca in circulatia
pulmonara este sporita, volumul de sange propulsat in artera pulmonara
scade simtitor $i create volumul de sange regurgitat in atriul drept. Faptul
are loc din cauza ca in astfel de situatii sangele din ventriculul drept va fi
vehiculat mai uor in atriul drept decat in artera pulmonara, avand drept
consecinta tulburari hemodinamice serioase in ambele circulatii.
-30833.2.6. Stenoza tricuspidiana
Stenoza tricuspidiana prczinta un obstacol in calca fluxului sanguin din
atriul drcpt in vcntriculul drcpt. Ca urmare, sporete presiunea in atriul drcpt
$i are loc dilatarea acestuia. Creterea presiunii in atriul drept sc reflecta

asupra vendor cave, din care cauza se produce staza venoasa in viscere cu
repercusiuni scrioase asupra functiei acestora.
Scaderea fluxului sanguin prin orificiul atrioventricular drept cauzeaza
scaderea minutvolumului ventriculului drept, deci i a fluxului sanguin spre
inima stanga. Aceasta antreneaza neangajarca funcponala suficienta a
compartimentelor inimii stangi i suscita dereglari hcmodinamice serioase
(scadeumplerea diastolica a ventriculului drept, ceea ce determina scaderea
volumului bataie $i a debitului cardiac, scaderea presiunii arteriale). Se
tulbura irigarea cu sange a viscerelor, ceea ce determina dereglari functional
ale acestora.
Staza venoasa in marea circulate determina hipoxia $i dereglari
mctabolice in (esuturi.
33.2.7. Viciile cardiace congenitale
Genaralitafi. La fat, schimbul de CO, i O, se realizeaza la nivelul
placentei. Plamanii nu functioneaza ca un organ specializat, din care cauza la
fat circulapa sanguina este unica - cea sistemica. De la placenta, sangele
nimeretc prin vasele cordonului ombilical in v. cava inferioara, atriul drept i
de aici, prin foramen ovale, o parte din sange trecc in atriul stang, vcntriculul
stang, aorta. O alta parte de sange din atriul drept trece in ventriculul drept
$i mai departe in artera pulmonara. Din artcra pulmonara fractia majora de
sange prin canalul arterial (Batolli) trece in aorta i doar o cantitate mica de
sange trece prin plamani (Sangele parvenit in atriul drept prin v. cava
superioara urmeaza acelai traseu). Din aorta, prin arterclc ombilicale,
sangele nimeretc in placenta, unde se realizeaza schimbul de gaze.
Dupa natere, canalul arterial ?i foramen ovale se inchid. Circulatia
placentara este dcconcctata prin separarea placentei. Astfel, in perioada
postnatala se instaleaza cele doua circulatii independente in serie.
Etiologie general a. In ctiologia cardiopatiilor congenitale sunt implicati
atat factorii de mediu, cat i cei ereditari.
-309in majoritatca cazurilor, cardiopatiilc congcnitalc sunt rezultatul dereglarii
cmbriogenezei sub influenta factorilor de mcdiu. Cea mai vulnerabila
perioada in accasta privinta sunt primelc 6-8 saptamani de sarcina. Factorii
dc mediu ce dereglcaza embriogencza pot fi fizici (actiunea razelor
ionizante), chimici, inclusiv medicamentele (citostatice, antibiotice,
progesteron), intoxicatia alcoolica la gravidc, caren(a de vitamine sau de
microelemcnte, diabctul zaharat la gravide, factorii biologici (infectii virale la
gravide - rubeola, herpesul).
In aproximativ 10% din cazuri, cardiopatiile congenitale prezinta anomalii
ereditare $i se produc ca rczultat al mutatiilor genice sau anomaliilor
cromozomiale. Astfel, de exemplu, in sindromul Down se constata defecte
septale (atriale i ventriculare), persistcnta canalului arterial, tetralogia
Fallot; in sindromul Turner se constata coarctatia aortica, defccte septale
ventriculare etc. Deseori exista o asociere a factorilor de mediu cu cei
ereditari.
Patogenie generala. in comunicarile intercavitare prin foramen ovale,
canalul arterial sau defectcle septale se constata unturi stanga - dreapta
sau dreapta - stanga.
Directia unui unt este determinata de urmatorii factori:

1.
Diferenta de presiune de o parte i ccalalta a comunicarii;
2.
Rczistenta opusa expulzarii sangelui din cavitatilc comunicantc;
3.
Marimea comunicarii.
in unturilc cu flux sanguin stanga - dreapta (unt arterio-venos)
dereglarile hemodinamice sunt determinate, in special, de suprasolicitarea
prin volum a ventriculului drept (de exemplu, in defecte septale atriale), a
ventriculului stang (de exemplu, la persistenta canalului arterial) sau
suprasolicitarea poate fi a ambilor ventriculi (cum se constata in defectcle
septale ventriculare). in astfel de situatii, in urma suprasolicitarilor, se
produce hipertrofia compartimcntelor cardiace respective cu evolufie spre
cardioscleroza i insuficienta cardiaca.
in ?unturile cu flux sanguin dreapta stanga (?unt veno-arterial) patogenia
este dominata de hipoxemie. Hipoxemia se produce din cauza ca in astfel de
$unturi arc loc amestecarca sangelui venos cu cel arterial. Pc de alta parte,
hipoxemia este determinata i de fluxul pulmonar scazut,
-310care se constata in astfel de unturi. O parte din sangele venos nu trece prin
plamani i schimbul de gaze nu se efectueaza, ceea ce accentueaza $i mai
mult hopoxemia. Ca urmare a hipoxemiei, se instaleaza hipoxia (esuturilor,
care gcnereaza dereglari metabolice, acidoza metabolica, dispnee,
eritrocitoza absoluta secundara.
33.3. Dereglarile ritmului cardiac
Dereglarile de ritm sunt conditionate de perturbarca separata sau
combinata a principalelor funcpi ale inimii: automatismului, excitabilitatii,
conductibilitatii.
Nodulul sinusal, situat in atriul drept, este pacemaker de gradul I
(dominant), care in mod normal gcnereaza 60-80 impulsuri pc minut.
Automatismul nodulului atrioventricular (pacemaker gr II) este de 40-60
impulsuri pe minut, iar cel al fibrelor Purkinje (pacemaker gr III) - 15-40
imp/min.
In mod normal, impulsul generat de nodulul sinusal sc transmite atriilor $i
ventriculilor, producand excitatia i contractia acestora i pe parcurs
descarcand pacemakerii de gr. II i III. Nodulul sinusal este numit pacemaker
nomotopic, iar oricc pacemaker localizat in afara nodului sinusal este numit
ectopic. Ritmurile generate de ace$ti pacemakcri sunt numite, respectiv,
nomotopic i ectopic. Raspandirca normala a impulsului din nodulul sinusal $i
excitatia atriilor i ventriculilor inregistreaza pc electrocardiograma (ECG)
unde P, QRS i T obinuite.
33.3.1. Aritmiii datorate deregldrii automatismului nodulului sinusal
Tahicardia sinusala.
Tahicardia sinusala se caracterizeaza prin creterea frecven(ei
contractiilor cardiace.
Cauze. Poate ft provocata de urmatorii factori:
1)
activarea influen(elor simpatice asupra inimii (in efort fizic, stres
emotional, hipotensiunea arteriala acuta, creterea presiunii in atriul drept,
hipertermie, febra etc.);
2)
diminuarea influentelor sistemului nervos parasimpatic asupra inimii
(laalterarea nucleelor subcorticale, nucleelor bulbului rahidian, a cailor de

-311conducere a ganglionilor parasimpatici, in rezultatul scaderii proprietatilor

colinorcactive ale miocardului);
3)
afectarea nodulului sinusal in procese inflamatorii, ischemic,
necroza (la actiunea directa a diferitor factori infectio?i, toxici asupra
nodulului sinusal).
Patogenie. Fenomenele electrofiziologice de baza ale tahicardiei sinusale
sunt scaderea gradului de repolarizare, accelerarea proceselor de
depolarizare spontana diastolica lcnta i scaderea potenjialului prag al
celulelor nodulului sinusal. In aceste cazuri, functia de pacemaker e realizata
la fel de nodulul sinusal, insa frecventa cardiaca e mai mare de 80/min.
Propagarea impulsului prin atrii i ventriculi nu e modificata, de aceea pe
ECG sc inregistreaza unde P, QRS $i T obinuite. Intervalul R - R e micorat,
dar egal.
Consecinfe. in tahicardii moderate spore$te minut-volumul, tcnsiunea
arteriala i viteza circulatiei sanguine, ceea ce contribuie la aprovizionarea
optima cu oxigen i substraturi metabolicc ale tesuturilor i prezinta un
mecanism adaptativ important in efortul fizic, insuficienfa cardiaca,
hipotensiunea arteriala acuta etc.
Totui, din cauza scurtarii diastolei consumului exagerat de oxigen,
utilitatca tahicardiei ca mecanism de compcnsare este doar relativa. In
tahicardii severe umplerea diastolica a ventriculilor este insuficienta, din care
cauza nu tot sangele care vine spre ventriculi este pompat in circulate i, in
consecinpa, scade presiunea arteriala sistemica. Concomitent, create
presiunca in atriul stang, care se transmite retrograd in venele pulmonare,
determinand vasoconstrictia reflexa a arteriolelor pulmonare ?i creterea
rczistentei pulmonare.
In urma scaderii tcnsiunii arteriale i a debitului cardiac, se produce
hipoperfuzia tuturor organelor i dereglarea functiei acestora. Astfel,
hipoperfuzia renala conduce la scaderea diurezei i activizarca aparatului
juxtaglomerular cu descarcari sporite de renina; diminuarea fluxului sanguin
cerebral conduce la dereglarea functiei encefalului etc. In tahicardii severe
scurtarca diastolei diminueaza fluxul sanguin coronar, din care cauza se
produce ischemia miocardica, urmata de episoade de stenocardic $i
diminuarea performan(elor cardiace.
-312Bradicardia sinusala
Se manifests prin scaderea frecventei contracpilor cardiace mai jos de 60
batai/minut (dar nu mai pu|in de 30 batai /min), cu intervale egale. Functia
de pacemaker o exercita nodulul sinusal. In bradicardie, scaderea frecventei
cardiace se datoreaza, in special, alungirii diastolei, in timp ce durata sistolei
sufera modificari neinsemnate.
Etiologie. Bradicardia sinusala poate fi provocata de urmatorii factori:
1)
activarea influenjelor vagale asupra inimii la excitarea nucleelor sau
a termina|iunilor nervoase ale nervului vag, ca urmare a sporirii presiunii
intracraniene in meningite, encefalite, hemoragii intracraniene, tumori i
comotii cerebrale, creterea presiunii intraventriculare i a tonusului
miocardului (reflexul Bezold-Jarisch), la compresia globilor oculari (reflcxul
Dagnini-Aschner), la compresia zonei bifiircatiei carotidelor (reflexul Hering),

plexului solar etc.;

2)
diminuarca influentelor simpatice asupra inimii (afeepunile
hipotalamusului, ale cailor eferente, ganglionilor i terminatiunilor nervoase
ale sistemului nervos simpatic, scaderea proprietatilor adreno- reactiveale
inimii);
3)
acpunca nemijlocita a factorilor nocivi asupra celulelor nodulului
sinusal (trauma mecanica, hemoragii, necroza, factori toxici, substance
medicamentoase-kinina, digitalicele, colinomimeticele, opiaceele, diferiti
metaboliti - bilirubina libera, acizii biliari).
Patogenie. Sistemul nervos parasimpatic, prin mediatorul sau acetilcolina,
reduce freevenfa contractiilor cardiace prin prelungirea duratei de
depolarizare diastolica i prin creterea valorii potentialului diastolic maxim
i, in consecinta, reduce excitabilitatea nodulului sinusal. La oac|iune
exagerata sau de lunga durata, factorii etiologici enumerati pot sa produca
nu numai bradicardie sinusala, ci chiar stoparea tranzitorie a generarii
impulsurilor in nodulul sinusal. O astfel de situatie poarta denumirea de
refuzul nodulului sinusal, sinus arrest. Pe ECG se inregistreaza o pauza
lunga (lipsa PQRST - izolinie), care depaete doua intervale R-R normale.
Consecinfe. Bradicardia sinusala, in cazul in care freeventa cardiaca scade
sub 40 contractii pe minut, poate determina scaderea debitului cardiac ?i,
implicit, insuficienja circulatorie. in bradicardii severe dereglarilc
-313hemodinamice sunt similare celor din insuficienta cardiaca - sporete
presiunea in atrii, care sc transmite retrograd in venele pulmonare, ceea cc
dctermina vasoconstrictia pulmonara i hipertensiunea in mica circulate. Ca
urmare a scaderii debitului cardiac, se produc tulburari circulatorii in diferite
organe $i sistcme, ce dctermina dcreglarile funeponale in ele.
Aritmia sinusala
Se caracterizeaza prin generarea neuniforma a impulsurilor in nodulul
sinusal i prin intervale neuniformc dintre contractiile succesive ale inimii.
Aritmia sinusala respiratorie apare ca urmare a schimbarilor tonusului
vagal in diferite faze ale respiratiei - in inspir, freeventa create, iar in expir.
freeventa contractiilor cardiace scade. Aceasta aritmie dispare la repnerea
respiratiei, la efort fizic. E caracteristica, in special, persoanelor tinere, din
care cauza astfel de aritmie se numete aritmie respiratoriejuvenila.
Aritmia sinusala nerespiratorie, de obicei, e dclerminata de afectarea
nodulului sinusal (in cardiopatie ischemica, miocardite, intoxicatie digitalica
etc.).
Pe ECG se inregistreaza intervalele R - R variate, diferen(a dintre cel mai
scurt i cel mai lung interval depa$ind 10% din intervalul R - R mediu.
Aritmiile sinusale nu au repercusiuni asupra hemodinamicii sistemice.
33.3.2.
Aritmii datorate dereglarilor excitabilitafU miocardului.
Extrasistoliile
Extrasistola prezinta o contracpe prematura a cordului sau a unor parp ale
lui, suscitata de un impuls venit din focarul ectopic.
Cauzele aparipei focarelor ectopice pot fi: procesele inflamatorii in
miocard (miocardite), ischemia miocardului, dishomeostaziile electrolitice
(hiperkaliemia), acidoza, intoxicapilc (nicotinice, alcoolice), tulburarile
endocrine (hipertiroidismul). Un cfect aritmogen au i uncle medicamente

(digitalicele, cofeina, tiroxina) la supradozarea lor.

Patogenia. Unul din mccanismele patogenctice ale extrasistoliilorpoate fi
urmatorul. Automatismul propriu al segmentelor subiaccnte ale sistemului
conductor cardiac (pacemakcri potentiali) se manufesta la sporirea
capacitatii de generare a impulsurilor acestor zone ale miocardului. Faptul e
posibil la formarea diferentci de potenpal intre miocitele vecinc, din cauza
finisarii

-314nesimultane a repolarizarii in ele, ceea ce poate sa provoace excitapa in

fibrele care au icit dcja din faza rcfractara. Acest fenomen sc constata in
ischemia locala a miocardului, la intoxicapi cu glicozidc cardiace etc.
Conform legii inexcitabilitatii periodice a cordului, muchiul cardiac nu
raspunde la numerop stimuli de originc extranodala, parveniti in pcrioada
refractara absolute. in cazul in care acepi stimuli parvin in pcrioada de
excitabilitate normala, dar inaintea impulsului generat de nodulul sinusal, ei
pot provoca o depolarizare precoce p o sistola prematura a cordului. Dupa
aceasta extrasistola survine pcrioada refractara, proprie cxtrasistolei, care va
impiedica raspunsul cardiac la stimulul ordinar de origine nodala. Din
aceasta cauza, extrasistola estc urmata, deregula, de o pauza
compcnsatoric, care poate fi completa sau incompleta.
In functic dc localizarea focarului ectopic, din care pomepc impulsul
extraordinar, se deosebese cateva tipuri de cxtrasistole: atriala, atrioventriculara i ventriculara. Extrasistolele atriale i atriovcntriculare se
numesc supraventriculare.
Extrasistolele pot fi monotopc-dintr-unsingurfocar, sau politope, din mai
multe focare ectopice; solitare sau in grup, unice sau multiple (mai freevente
de 5/ min).
In cazul in care extrasistolele altemcaza in mod regulat cu complexele
normale, se vorbete de aloritmie. Aloritmia poate sa se produca in urma
asocierilor complexelor normale cu extrasistole atriale, atrio-ventriculare sau
ventriculare. in patologia cardiaca la om mai freevent se inregistreaza trei
\ariante de aloritmii: bigeminia- extrasistolia dupa fiecare complex normal;
trigeminia - extrasistolia dupa fiecare doua complexe normale;
evadrigeminia- extrasistolia dupa fiecare trei complexe normale. Mai freevent
se constata bigeminia.
intrucat unda de excitape, aparuta in locul ncobinuit, se propaga in
direepe schimbata (ncobinuita), aceasta sc rcflccta asupra structurii
campului electric al cordului i se manifesto pe electrocardiograma. Fiecare
tip de extrasistole are un tablou electrocardiografic propriu, care permite a
determina localizarea focarului ectopic de excitape.
Extrasistola atriala
Extrasistola atriala apare la un impuls ectopic din atrii, insa traseul
acestuia prin atrii este neobinuit. In cazul in care impulsul e generat in
-315 L

partca superioara a atriilor, propagarea lui prin acestea nu e modificata

substantial i pe ECG se inrcgistreaza unda P pozitiva; la un impuls din
partea de mijloc, unda P este bifazica sau aplatizata, la un impuls din partca
infcrioara a atriilor, unda P este negativa (din cauza propagarii retrograde a
excitatiei). Deoarcce mersul impulsului prin jonctiunea AV i ventriculi nu e
modificat, celelalte componente ale complexului nu sunt schimbate.
Extrasistoliilc atriale se caractcrizeaza printr-o oarecare alungire a
intervalului diastolic T-P dupa extrasistola, fapt ce are loc din cauza ca
transmiterca retrograde a excitatiei dcscarca inainte de timp impulsul sinusal
normal. Urmatorul impuls atrial, cc aparc peste un interval normal, intrucatva
ramanc in urma de momentul terminarii excitatiei ventriculelor - pauza
compensatorie incomplete.
Extrasistolele jonctionale (atrioventriculare)
Se produc ca urmare a aparitici unui focar ectopic de excitatie localizat in
jonc|iunea atrioventriculare.
Prezentarea electrocardiografica implica trei variante de extrasistole
jonctionale:
1) extrasistole jonctionale superioare- focarul ectopic este localizat in
partea superioara a jonctiunii atrioventriculare. Deoarece excitatia
suplimentara sc raspandete in atrii retrograde, unda P este negativa $i
precedeaza complexul QRS, ultimul are configurate normala;
2) extrasistole jonctionale medii - focarul ectopic este localizat in partea
medie a jonctiunii atrioventriculare, din care cauza impulsul ajunge
concomitent la atrii i ventriculi. Unda P extrasistolica se contope?tecu
complexul QRS, inregistrandu-se doar complexul QRS $i unda T
nemodificate;
3) extrasistole jonctionale inferioare-focarul ectopic este localizat in
partea infcrioara a jonctiunii atrioventriculare. Din cauza ca impulsul ajunge
mai intai la ventriculi, apoi la atrii, complexul QRS ncmodificat este urmat de
unda P negativa. Extrasistoliile supraventriculare, de regula, sunt urmate de
o pauza compensatorie incomplete.
Extrasistola ventriculara
Focarul ectopic este situat in unul din ventriculi. Acest umpuls
depolarizeaza initial ventriculul in care a aparut, apoi se raspandete spre
celalalt.
-316Pentru extrasistolele ventriculare este caracteristica lipsa undei P
(deoarece in acest timp nodulul atrioventricular se afla in perioada refractara
absoluta, impulsul extrasistolic este blocat ?i nu se raspande?tc spre atrii),
pauza compensatorie, de obicei complcta, i complexul QRS deformat.
Consecinfe. Gradul dereglarii circulatiei sanguine, provocate de
extrasistolie, variaza in fiinctie de localizarea focamlui ce produce
extrasistolia $i de durata manifcstarilor accstuia. Dc exemplu, in extrasistolia
ventriculara contractiile ventriculilor pot coincide cu sistolele atriilor. in astfcl
de situatii, sistola atriala nu poate invinge rezistenta opusa de presiunea
creata de sistola ventriculara. Deschiderea valvelor atrioventriculare devine
imposibila (sc produce ocluzia atriilor). Are loc creterea presiunii in atrii,
dilatarea lor excesiva i refluierea sangelui din atrii in vcnele pulmonare.
Tahicardia paroxistica reprezinta extrasistole consecutive dc inalta

freeventa aparute in grup. in acest caz, ritmul normal instantaneu este

intrerupt de un acces de contrac(ii cu freeventa dc la 140 pana la 250 pe
minut. Durata accesului poate fi diferita - de la cateva secunde pana la
catcva minute, ore, zile sau chiar saptamani, apoi tot aa de subit inceteaza
$i se restabilete ritmul normal.
Ca $i extrasistolia, tahicardia paroxistica poate fi supraventriculara i
ventriculara. Segmcntele distale ale sistemului conductor nu sunt apte de a
reproduce freevenfa inalta a impulsajiei provenitc din portiunile proxime, din
care cauza in tahicardia paroxistica atriala majoritatea impulsurilor nu poate
fi propagata de nodulul atrioventricular. ECG in tahicadria paroxistica atriala
are aspectul unui ir de extrasistole din portiunea respectiva a atriilor, adica
cu unda P pozitiva, bifazica, aplatizata, negativa, urmata de un coplex QRS $i
unda T nemodificate.
Fluterul atrial
Fluterul atrial este o tahiaritmie atriala regulata cu freeventa de 220-350
pe minut (mai ffeevent 280-300 pe min.). Contractiile ventriculare pot fi
ritmice sau aritmice. Mai freevent acestca sunt ritmice cu freeventa
aproximativ de 150/min. In fluterul atrial fiecare unda de excitatie cuprinde
intregatriul.
Cauze. Mai freevent apar in afectiuni organice ale cordului: cardiopatie
ischemica cronica, focare necrotice in miocard, valvulopatii, procese
-317inflamatorii in pericard, tulburari endocrine (hipertiroidism), intoxicatii
alcoolice cronice, supradozari digitalice.
Patogenie. Mecanismele principal ce stau la baza produccrii fluterului
atrial pot ft urmatoarele: micarea circulara a unui impuls; reintrarea
impulsului pe cai multiple; unul sau mai multe focare ectopice de excita|ie.
In rezultatul excitarilor frecvente i ritmice ale atriilor in fluterul atrial, pe
ECG se inregistreaza unde frecvente (de la 200 pana la 400 pe minut) i
ritmice - unde F de fluter atrial. Aceste unde sunt ascmanatoare intre ele
cu aspectul dintilor de ferestraui nu sunt separate de o linie izoelectrica.
Raspandirea impulsului prin ventriculi e obi$nuita, deci complexul QRS i
unda T sunt nemodificate. Frecventa complexelor ventriculare QRS in fluterul
atrial este intotdeauna mai mica comparativ cu frecventa undelor atriale F. In
majoritatea cazurilor, spre ventriculi este condus fiecare al 2-lea, al 3-lea, al
4-lea impuls.
Consecinte. in tahiaritmii cu frecventa inalta (mai mult de 160-180
batai/min) performan(ele cardiace scad considerabil, din cauza reducerii
duratei diastolei, consumului exagerat de oxigen, paralel cu reducerea
fluxului coronar. Aceasta poate sa genereze insuficienta cardiaca, insopta de
scaderea dcbitului cardiac, de scaderea tensiunii arteriale $i dcreglari
hemodinamice severe.
Fibrilatia atriala
Prezinta o dercglarc de ritm, in care excitatia i contractia atriilor ca un tot
intreg este inlocuita cu contracjii frecvente neregulate $i necoordonate ale
difcritelor fascicule musculare ale atriilor sub influenza impulsurilor ectopice
cu frecven(a de 350-700/min. Spre nodulul atrioventricular, intr-o unitate de
timp, sosete un numar diferit de impulsuri din atrii. O parte din aceste
impulsuri, fund foarte slabe, nu ajung pana la jonctiunea atrioventriculara i

ventriculi, iar o alta parte ajunge la nodulul atrioventricular in faza refractara.

Din aceasta cauza, numai o parte din impulsuri este transmisa la ventriculi,
provocand excitapa i contractia haotica a lor.
Deoarece in fibrilatia atriala nu exista excitatia atriilor ca un tot intreg, pe
ECG lipsete unda P, iar in locul ci apar undele/de fibrilape, ce reflecta
excitapile solitare ale fibrelor atriale. Excitarea ventriculilor are
-318loc neregulat, insa in succesiune obinuita, de aceea pe ECG se inregistreaza
complexele QRS i unde T nemodificate, insa cu intervale R-R diferite.
Fibrila|ia atriala poate fi permanenta i paroxistica, ea apare preponderent
la afcctarca atriului stang i conduce la scaderea dramatica a debitului
cardiac (pana la 30% din initial) ?i dereglari hemodinamice severe, mai
pronuntate comparativ cu cele dun fluterul atrial.
Flutertil ventricular prezinta o aritmie grava a ventrticulilor cu freeventa
150-300 pe minut cu ritm regulat. De$i ineficiente din punct de vedere
hemodinamic, aceste contractii pot mentine pe un timp scurt circulajia
minima. Pe ECG se inregistreaza complexe QRS i unde T care confluiaza,
formand unde mari sinusoidale mai mult sau mai putin regulate.
Fibrilatia ventriculard repreprezinta contractii fibrilatorii haotice, rapide,
neregulate cu freeventa de 150-500 pe minut i este expresia unei
depolarizari ventriculare anarhice. Miocardul este functional fragmentat in
zone cu grade variate de depolarizare i repolarizare. Contracfia eficienta a
ventriculilor e imposibila. Debitul cardiac este complet redus, tensiunea
arteriala scade la zero i nu mai poate fi masurata. Din punct de vedere
hemodinamic, fibrilatia ventriculara se echivaleaza cu stopul cardiac. Pe ECG
se inregistreaza unde haotice, neregulate, cu amplitudine joasa i cu forma
diferita. Aceste dereglari de ritm survin in perioada terminala in cardiopatii
ischemice, infarct miocardic acut, miocardite. Pot surveni $i in emboliaarterei
pulmonare, traume electrice, dishomeostazii electrolitice, crize tirotoxice etc.
Patogenia generala a extrasistoliilor, tahicardiilor paroxistice, fluterului i
fibrilatiei atriale i ventriculare include doua tipuri de mecanisme
electrofiziologice:
J) reentry (reintrarea repetata a impulsului), circulajia excitafiei;
2) formarea focarelor ectopice de automatism.
Reintrarea prezinta un mecanism general de producere a aritmiilor
cardiace. Mecanismul principal al reintrarii este mi$carea circulara a
excitatiei, care consta in urmatoarele.
In conditii normale, impulsul sinusal se raspandete in toate directiile,
excita intreg miocardul ventricular ?i se stinge, in momentul in care toata
-319masa ventriculara se afla in stare depolarizata, refractara. In diverse stari
patologice ale cordului se modifica proprictajile locale ale miocardului $i
propagarea impulsului intr-o oarecare directie se oprete, adica undele de
depolarizare se transmit in jurul cordului intr-o singura directie. Aceste
conditii sunt urmatoarele:
1) lungimea mare a caii circulare - in acest caz, impulsul revine in punctul
dc pomire initiala peste un timp mai indelungat$i mu?chiul stimulat anterior
nu mai este refractar, din care cauza impulsul va repeta fara intrerupere
deplasarea sa circulara;

2) viteza mica de conducere a impulsului - in acest caz, impulsul se va

intoarcc in punctul initial dc pomire peste un interval de timp mai mare, mu?
chiul stimulat anterior poate fi in afara perioadei refractare i impulsul poate
continua sa circule fara intrerupere;
3) perioada refractara scurta a mu$chiului in acest caz, la fel, se face
posibila reintrarea impulsului in teritoriul anterior excitat.
Mecanismele de formare a focarelor ectopice, la fel, sunt diferite. Mai
esentiale sunt:
1) fluctuatiile potcntialului transmembranar;
2) potentials vestigial;
3) curentul electric lezional local.
Fluctuatiile potenfialului transmembranar de repaus al celulei pot surveni
in urma actiunii diferitor factori (hipoxia, hipokaliemia, extensiunea
mecanica, hipoosmolaritatea, intoxica^iile etc.). In cazul in care valoarea
potentialului atinge nivelul pragal, se produce depolarizarea rapida a celulei
i generarea unui impuls ectopic de excitatie.
Potenfialul vestigial poate declana la fel formarea focarului ectopic de
generare a impulsului, in cazul in care acesta va atinge valoarea pragala de
excitare a cardiomiocitului.
Curentul electric lezional local apare in zonele miocardului cu leziuni
celulare. In cazul acesta, intre celulele vecine intactc i cele lezate se
formeaza potential regional - focar ectopic de excitare.
In tahicardii paroxistice, fluter i fibrilatii atriale i/sau ventriculare in
miocard, au loc tulburari fizico-chimice ?i metabolice. O importanta
primordiala se atribuie excesului de K+ in spatiul extracelular, provenit din
-320cardiomiocitele lezate, acumularii de Ca2+ in spatiul intracclular, acidozei,
acumularii in cardiomiocite a acizilor grai liberi AMP-ciclic.
Cauzele principale ale pcrturbarilor electrolitice sunt dereglarilc functiei
pompclor ionice dependente de energie ale membranclor cardiomiocitelor i
organitelorlor.
Sporirca continutului de lactat in miocard prezinta la fe! un factor
important al aritmogenezei. Concomitent cu majorarea continutului de lactat
in miocard, sc constata mic^orarea potentialului de repaus, reducerea
duratci potentialului de actiune i micorarea amplitudinii lui, accelerarea
fazei de depolarizare.
Un rol important in aritmogeneza sc incrimineaza acumularii de acizi grai
libcri in cardiomiocite. Sporirea continutului dc acizi grai liberi in miocardul
ischemiat se datorcaza, in special, activapei lipolizei sub influenta
catecolaminelor, captarii acizilor grai liberi dc catrc cardiomiocite din
plasma sanguina, hidrolizei fosfolipidclor mcmbranare. Baza efectului
aritmogen al acizilor grai liberi o constituie reducerea valorii potentialului de
actiune.
33.3.3. Aritmiile datorate deregldrilor de conductibilitate
Proprietatea de a propaga impulsul o poseda toate cclulele miocardului,
insa in cea mai mare masura aceasta proprietate o poseda celulclc
sistemului deconduccrc a inimii.
Etiologiegenerala. Modificarile funcponale sau organicc in sistemul
conductor cu dereglari de conductibilitate se pot produce in rezultatul

actiunii factorilorurmatori:
1) activarii influentelor parasimpatice asupra inimii i (sau) modificarii
proprietaplor colinoreactive ale cordului (efectul dromotrop negativ al
acetilcolinci);
2) leziunilor nemijlocitc ale celulelor sistemului conductor al inimii
(necroza, hemoragii, trauma chirurgicala, tumori, cicatrice, extindere
excesiva a muchiului cardiac, intoxicatii cu alcool, nicotina, digitalice,
kinidina, beta-adrenoblocatori, toxine bacteriene, infectii virale,
hiperkaliemie).
Deregldrile conductibilitatii sinoatriale (blocul sinoatrial)
Blocul sinoatrial prezinta o astfel de dcrcglarc a conductibilitatii, in care
impulsurilc nu pot ft propagate din nodulul sinusal spre atrii. Se deosebese
-321blocuri sinoatriale de gradul I,II i III (respectiv, incetinirea propagarii
impulsului dc la nodulul sinusal spre miocardul atrial, propagarea partiala a
impulsurilor i blocul complet, cu retinerea tuturor impulsurilor generate in
nodulul sinusal). In ultimul caz, activitatea electrica $i mccanica a inimii nu
poate fi declanata - apare asistolia electrica urmata de asistolia mecanica.
In absenta influenjelor sinusale (in majoritatea cazurilor), funcfia de
pacemaker e preluata de nodulul atrioventricular, ce impune un ritm
jonctional de supleere.
Dereglarile conductibilitatii intraatriale ( blocul intraatrial)
In astfel de bloc se deregleaza propagarea impulsului pe caile conductorii
ale atriilor.
Deoarccc nodulul sinusal e situat In atriul drept, excitarea atriului drept in
norma se produce ceva mai degraba decat a atriului stang. Creterea
hetevocroniei excitatiei in situatii patologice va determina grade variabile de
dereglare a conductibilitatii intraatriale, largirea $i croetarea undei P.
Dereglarile conductibilitdtii atrioventriculare (blocul atrioventticular)
Dereglarile conductibilitatii atrioventriculare se caracterizeaza prin
intarzierea sau stoparca propagarii impulsurilor dc la atrii spre ventriculi.
Tulburarile conductibilitatii atrioventriculare se impart in doua grupe mari:
blocul atrioventricular complet i incomplet. Blocul atrioventricular
incomplet, la randul sau, poate fi de gradul I i II.
In blocul atrioventricular de gradul l conduccrea impulsului este intarziata,
dar toate impulsurile sunt conduse. Pe ECG acest bloc se manifesta prin
alungirea constants a intervalului P-Q. Raspandirea impulsurilor prin
ventriculi este obinuita, deci complexul QRS $i unda T sunt normale.
Blocul atrioventricular gradul II poate fi de mai multe tipuri: tip Mobitz I
(cu perioade Wenckebach), tip Mobitz II, bloc atrioventricular 2:1, bloc
atrioventricular avansat.
Blocul atrioventricular gadul II tip Mobitz I se caracterizeaza prin afectarea
progresiva a conductibilitatii, prinjoncpunca atrioventriculara pana la
blocarea complcta a impulsului cu dccaderea unei contracpi ventricuiare. in
timpul pauzei indelungate, conductibilitatea atrioventriculara se
restabile$te ?i nodulul atrioventricular conduce cu u$urinta impulsul spre
ventriculi. Ulterior, conductibilitatea atrioventriculara se inrautate$te iara?i i
incepe un ciclu
-322-

similar. Pe ECG inrautatirea treptata a conductibilitatii atrioventriculare se

manifests prin alungirea progresiva a intervalului PQ de la un complex la
altul. In momentul in care trecerea impulsului de la atrii spre ventriculi este
complet blocata, unda P nu este urmata de complexul QRS i se inregistreaza
o pauza lunga. Dupa pauza se constata cel mai scurt interval PQ i ciclul se
repeta. Perioadele de alungire treptata a intervalelor PQ i decaderea
complexului ordinar QRS poarta denumirea de perioade Wenckebach.
Deoarece trecerea impulsului prin ventriculi nu e modificata, complexul QRS
i T are un aspect obinuit.
Blocul atrioventricular gradul II tip Mobitz II. Pentru astfel de bloc,
ecaracteristica, de asemenea, inrautatirea conductibilitatii atrioventriculare
curaportulblocariiconducerii atrioventriculare 4:3, 3:2,4:3,5:4sauneregulat.
Spre deosebire de tipul Mobitz 1 pe ECG, decaderea complexului QRS nu
esteprecedata de alungirea progresiva a intervalului PQ. Intervalul PQ este
constant (normal sau alungit).
Blocul atrioventricular gradul II 2:1 se caracterizeaza prin blocarea fiecarui
al doilea impuls sinusal i prin decaderea fiecarei a doua contractie a
ventriculilor. Pe ECG fiecare a doua unda P nu este urmata de complexul QRS
?i unda T.
Blocul atrioventricular gradul II avansat. In astfel de bloc, conductibilitatea
prin jonctiunea atrioventriculare se deregleaza in aa masura, incat spre
ventriculi nu sunt conduse doua sau mai multe impulsuri sinusale
consecutive, din care cauza decad doua sau mai multe contractu
ventriculare. Pe ECG un complex PQRS normal poate fi urmat de doua sau
mai multe unde P consecutive, la care revine un singur complex QRST.
Blocul atrioventricular gradul III, sau complet. Se caracterizeaza prin
intreruperea completa tranzitorie sau permanenta (ireversibila) a trecerii
impulsurilor sinusale spre ventriculi prin jonctiunea atrioventriculare, prin
trunchiul fasciculului Hiss, radacina ramifica(iei acestuia.
In astfel de situaGi, activitatea ventriculara sub influenja impulsurilor
proveniti din nodulul sinusal nu este posibila i intra in funcpe pacemakerii
de gr. II sau III, care preiau activitatea ventruculara. in astfel de bloc, atriile
sunt excitate de impulsurile provenite din nodulul sinusal, iar ventriculii sunt
excitati de impulsurile provenite din centrele de automatism de gr. II
-323sau III. Astfel, atriile i ventriculii functioneaza independent, fiecare in ritm
propriu, frecventa contractiilor atrialc fund mai mare. Pc ECG se inregistrcaza
unde P independcnte de complexele QRS. Intervalele P-P i R-R sunt cgale
intre ele, constantc, insa intervalul P-P intotdeauna e mai mic comparativ cu
R-R.
Consecinte. In blocul atrioventricular, insotit de scaderea considerabila a
frecven(ei cardiace, se constata dcreglari hemodinamice severe. Astfel, in
bradicardii ventriculare cu frecventa mai mica de 40 batai/minut debitul
cardiac scade in a$a masura, incat tulburarile hemodinamice din organism
sunt ascmanatoare cu cele din insuficienta cardiaca: create presiunea in
atriul stang i rctrograd in venele pulmonare, create rezistenta periferica in
circulapa sistemica i in cea pulmonara. Din cauza scaderii considerable a
dcbitnlui cardiac, se produce hipoperfuzia rinichilor, encefalului.
O importanta deosebita are momentul de treccre a blocului incomplet in

cel complet. Centrii de automatism subsidiari intra in functie abia pcste un

timp oarecare, dupa incetarea patrunderii in ventriculi a impulsurilordin
nodulul sinusal. Aceasta perioada poarta denumirea de pauza preautomatica,
in decursul careia se observa asistolia ventriculara. Din cauza incetarii
fluxului sanguin spre encefal, apare hipoxia encefalului, insotita de pierderea
cunotintei, convulsii (sindromul Morgagni-Adams- Stokes). Este posibila
moartea, insa, de obicei, la restabilirea contractiilor ventriculare sub actiunea
impulsurilor provenite din centrele de gr.II sau 111, fcnomcncle indicate
dispar. Fenomenul se poate repcta de mai multe on.
Dereglarile de conductibilitate intraventriculara
Aceste blocuri reprezinta intarzierea sau blocarea propagarii ex.cvtatvei
pruvunadin ramurilc fasciculului Hiss, prin ramificarile lor i fibrele Purkinje.
Mai freev ent se constata. tuibutavca ptopa^atu vn\pu\sa\a\ in unul din
ramurile fasciculului Hiss, din care cauza astfel de blocuri se numesc bloc de
ramura.
in cazul blocului complet in una din ramurile fasciculului Hiss (bloc
monofascicular), excitatia se propaga prin celelaltc doua ramuri ramase
intacte. Astfel, de exemplu, in blocul complet de ramura dreapta, impulsul
excita mai intai ventruculul stang, dupa care excitatia se propaga prin
-324L_
ramificarilc terminate ate ramului drept, ramase intacte, i se raspandete in
ventriculul drept. Propragarea impulsului prin ventriculul drept se face in
mod neobinuit, dc aceea este incetinita.
Dereglarile de conducere, localizate in ramurile fasciculului Hiss, de
regula, nu au repercusiuni negative asupra hcmodinamicii.
33.4. Insuficienfa circulatorie consecinta a diminuarii afluxului de s&nge
spre inima
Acest tip de insuficienta circulatorie apare in cazurile in care spre inima
vine mai putin sange (hipovolemii serioasc de oricc geneza, colaps arterial),
sau in situatiilc in care inima nu poate sa primeasca tot returul venos
(creterea presiunii in cavitatea pericardica, rcducerea proprietatilor elastice
ate pericardului).
Prima situatie poate fi intalnita in hipovolemii severe de oricc geneza
(hemoragii acute, pierderi lichidiene severe) sau la dilatatia brusca a vasclor
(colaps). A doua - la crctcrea presiunii in cavitatea pericardiaca (acumulari
de lichid). In norma, presiunca intrapericardica variaza in timpul respiratiei
intre- 5 i + 5 cm H20. Cel mai mult scade presiunea intrapericardiaca in
timpul sistolei ventriculare.
In cazul in care presiunea intrapericardica este egala cu zero sau
negativa, se creeaza o presiune transmurala eficienta, care faciliteaza
distensia ventriculara i mobilizarea mecanismului Frank-Starling.
Creterea presiunii intrapericardicc majorcaza presiunea diastolica
predominant in ventriculul drept.
Pericardul, practic, nu influenteaza functia sistolica. Insa in situatii
patologice, in cazul in care se produce o dilatare acuta a inimii, efectul de
constrangcre se manifesta, in special, la nivclul ventricului drept.
Acumularea lichidului in cavitatea pericardica poate fi rapida i treptata.
Acumularea rapida de lichid apare in hemopericard traumatic sau in evolupi

acute ate pcricarditelor. Din cauza distensibilitatii reduse a pericardului

spore?te presiunea in cavitatea pericardiaca, ceea ce impiedica
distensibilitatea inimii in diastola, concomitent cu scaderca compliantei, din
care cauza umplerea diastolica a inimii scade. Diminuarea volumului
enddiastolic este
- 325 asociatacu sporireapresiunii enddiastolice. Creterea presiunii enddiastolice
antreneaza presiuni majorate in atrii, venele cave ?i in venele pulmonare.
Din cauza diminuarii volumelor cardiace, scade mult volumul bataie, deci
i dcbitul cardiac. Debitul cardiac scade i din cauza disparipei mecanismului
Frank-Starling, care in condipi de scadere pronunjata a volumului
enddiastolic nu poate fi mobilizat.
Ca urmare a reducerii debitului cardiac, scade presiunea arteriala
sistolicS, cea diastolicS fund normals, sau chiar uor ridicata. Menlinerea
presiunii diastolice se datoreaza activarii sistemului renina-angiotensinaaldosteron, care, larandul sau, se produce in urma hipoperfuzici renale.
Includcrea mecanismelor de compensare, in astfel de situatii, se
realizeaza in mod reflex cu participarea scmnalelor ce pomesc de la
urmatoarele arii rcccptorii:
1)
ale orificiilor vendor cave i pulmonare - prin presiuni majorate la
acest nivel;
2)
ale aortei i sinusului carotidian - prin scaderea presiunii in caile
refluxului, cu diminuarea efectului depresor;
3)
ale pericardului - prin stimulari intense exercitate de presiunea
intrapericardiaca sporita.
La sectionarea nervilor vag i a celor depresori, precum i la excluderea
ariilor rcccptorii prin administrarca novocainei, mecanismele adaptative nu
sunt antrenate i dereglarile circulatorii evolueaza mult mai grav. La
cre$terea rapida a presiunii intrapericardiace (tamponada cardiaca),
mobilizarea mecanismelor eficiente de compensare, care contribuie la
majorarca fortei contractile a miocardului (mecanismele homeo-i
heterometrice, efectul inotrop al catecolaminclor), este putin eficace sau
imposibila. Functioneaza numai mecanismul relativ slab i energetic risipitor
de compensare $i mentinere a presiunii arteriale - tahicardia, la care,
ulterior, se adauga constrictia vaselor periferice.
in cazul acumularii treptate a lichidului in cavitatea pericardica,
functionarea mecanismelor de compensare este mai perfects, din care cauza
dereglarile circulatorii survin mult mai tarziu i la revarsari lichidiene
intrapericardice mult mai severe.
-326k
33.5. Procese patologice In vasele sanguine. Deregl&ri circulatorii ca urmare
a insuficien^ei vasculare
Din punct de vedere morfofiziologic, vasele sanguine se clasifica in: vase
de compensare, rezistive, metabolice i de capacitate.
Vasele de compensare sunt reprezentate de aorta i arterele de tip elastic
i mioelastic. in sistola, structurile elastice i colagenice ale acestor vase se
extind, acumuland energie potentials, iar in diastola, grape elasticitatii lor,
revin la forma initials, comunicand torentului sanguin energie cinetica

suplimentara. Astfel, vasele de compensare atenueaza oscilapile presiunii

arteriale i transforma propulsarea pulsativa a sangelui intr-un torent mai
uniform. Este important faptul ca mentinerea tensiunii functional
permanente decatre aceste structuri nu cere consum de energie.
Vasele rezistive sau vasele de rezistcnta sunt arterele terminale,
artcriolele (intr-o mai mica masura capilarele i venulele). Anume arterele
terminale i arteriolele, localizate in regiunilc precapilare ale patului vascular,
opun cea mai marc rezistcnta torentului sanguin. Rezistenta opusa torentului
sanguin in vasele rezistive se realizeaza datorita particularitatilor structurale
aleacestora (pereti relativ groi comparativ cu lumenul lor $i musculatura
neteda dezvoltata), precum i capacitatii structurilor musculare parietale de
ase afla in stare de tonus continuu i de a schimba activ lumenul vascular
sub actiunea influentelor neuroumorale. Prin aceasta se asigura ajustarca
lumenului vaselor rezistive volumului sangelui din elc, precum i irigarea
Constanta i adecvata cu sange a organelor.
Conform conceptiilor contemporane, tonusul vaselor este determinat de
tonusul bazal i cel vasomotor.
Tonusul vascular bazal este determinat de capsula dura a vasului,
formata din fibre colagenice i de factorul miogen - acea parte de contractie
a pereplor vasculari, ce apare ca raspuns la actiunea presiunii hidrostatice a
sangelui.
Tonusul vasomotor al vaselor dcpinde de inervapa simpatica
vasoconstrictoare i reprezinta acea parte de contractie a pcrctilor vasculari,
care este determinata de efectul a- adrenergic al catecolaminelor.
-327Intre aceste doua componcnte ale tonusului vascular exista o dependents
directa - cre$terea componentului bazal cauzeaza i creterea celui
vasomotor.
Vasele metabolice - capilarele i venulele, prczinta principala zona dc
schimb bidirectional intre sange i lichidul interstitial al apei, gazelor,
electrolitilor, substantclor nutritive i metabolitilor.
Vasele de capacitate sunt reprezentate, in special, de vcne. Datorita
distensibilitatii lor pronuntate, venele sunt capabilc dc a intcmaliza sau
expulza volume mari de sange. In legatura cu aceasta, ele pot juca rolul
dcpozitelor de sange. Circa 75-80% dc sange se afla anume in aceste vase.
In sistemul vascular inchis modificarile capacitatii oricarui component in
mod obligatoriu sunt insoptc de redistribuirca volumului sangelui. Din
aceasta cauza modificarile capacitatii venelor, care survin in urma contractiei
musculaturii netcde a lor, influentcaza distribuirea sangelui in tot sistemul
circulator i, implicit, direct sau indirect influenfeaza parametrii general! ai
circulatiei. Venele sunt apte dc a depozita cantitati mari de sange, pe care-1
pot disponibiliza in cazul in care situatia o cere. Aceasta capacitate este
deosebit de mare la venele hepatice, venele mari ale teritoriului splanchnic,
venele plexului subpapilarcutanat. Venele pulmonare la fcl sunt capabilede a
depozita (pe timp scurt) $i repune in circulate cantitad mari de sange.
Mobilizarca sangelui din vasele de capacitate are loc atat prin contractile
active ale fibrelor musculare, cat i datorita reculului elastic pasiv.
O astfel de clasificare a vaseler determina specificul patologiei lor. Astfel,
aterosclcroza afectcaza predominant arterelc de tip elastic i mioclastic,

hipo- i hipertensiunea arteriala pot fi referite predominant la patologia

vasclorde tip rezistiv, iar tulburarea permcabilitatii pcretilor vasculari - la
manifestable caracteristice patologiei vaselor metabolice.
Factorii determinant ai presiunii arteriale sunt: debitul cardiac (viteza
volumctrica a sangelui) i rezistenta pcriferica totala opusa fluxului de vasele
rezistive.
Conform datclor OMS, valorilc normale ale tensiunii arteriale sistolice in
aorta i arterele mari variaza intre 110-130 mmHg, iar ale celei diastoliccintre 65-85 mmHg.
-328Toate variantele dereglarilor presiunii arteriale sistemice se impart in doua
catcgorii: hipertensiune arteriala i hipotcnsiune arteriala.
33.5.1. Hipertensiunea arteriala (HTA) sistemicd
Hipertensiunea arteriala prezinta cre?terea persistenta a presiunii sistolice
pestc 140 $i diastolice peste 90 mm Hg.
Hipertensiunea arteriala se clasifica in baza mai multor criterii: origine,
mecanismul incipient de dezvoltare, valoarea debitului cardiac, tipul cretcrii
tensiunii arteriale, evolutia clinica. In functie de origine, se distinge
hipertensiunea primara (esen(iala) i hipertensinea secundara
(simptomatica). Ultima, in functie de veriga patogenetica incipicnta, se
clasifica in hipertensine endocrina, hemica, ncurogena, metabolica (hipoxica)
i mixta.
33.5.1.1.Hipertensiunea arteriala esentiala (HTAE)
In cazul in care se constata creterea valorii tensiunii arteriale, in lipsa
unor cauze evidente, se vorbe?te despre hipertensiunea arteriala esentiala
(HTAE)sau primara.
Hipertensiunea arteriala esentiala este patologia vaselor de tip rezistiv cu
o raspandirc larga (75-90% din totalul hipertensiunilor arteriale).
Etiologia. De$i foartc freeventa (afecteaza aproximativ 10% din populatia
generala), etiologia hipertensiunii arteriale esentiale nu este clara. Cauzele
posibile ale hipertensiunii arteriale esentiale pot fi:
- suprasolicitarile psihoemotionale cronice, emotiile repetate cu colorit
negativ;
- defectele genetice ale membranelor celulare i ale pompelor ionice
membranarc;
- defectele genetice ale structurilor sistemului nervos vegetativ, implicate
inreglarea presiunii arteriale.
Dezvoltarca HTAE este facilitata defactorii de rise:
1) masa supraponderala (la circa V3 dintre cei obezi se constata
hipertensiune arteriala).
2) diabetul zaharat (30-^10% cazuri de diabet zaharat la varstnici se
asociaza cu hipertensiune arteriala).
-329-

Fig. 33.4. Tipurile hipertensiunii arteriale.

3)
consumul cxccsiv de sarc.
4) suprasolicitarea psihoemotionala, situatiile strcsante putemice in cazul
calamitatilor sociale- seismc, inundatii, incendii etc.
5)
Hipodinamia (sedentarismul).
6)
Abuzul de alcool i de cafea.
-330Patogenia HTAE cste foarte complicate i insuficient elucidate.
In mecanismele de inhere, menjinere i progresiune HTAE sunt implicati
mai multi factori patogenetici: hcmodinamici, ncurogeni, genetici, endocrini
i umorali, reactivitatca vasculara.
Factorii hemodinamici. Dupa cum am mai mentionat, factorii determinant
ai TA sunt: debitul cardiac, volumul sangelui circulant i rezistenta vasculara
totale (RVT). Deci, hipcrtensiunea arteriala (HTA) apare in cazul in care
create simultan debitul cardiac (prin creterea volumului sistolic $i frecventei
cardiace), volumul sangelui circulant ?i rezistenja vasculara totala sau fiecare
parametru in parte.
Dintre factorii enumerafi o deosebita importance in cre$terea TA se
atribuie rezistenfei vasculare totale. Creterea rczistentei vasculare totale in
HTA este determinate de mai mulp factori: stimularca simpatico-adrenala,
activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron, cre$terca sensibilitatii
vaselorla actiunea vasoconstrictorilor, modificarile stmcturale ale artcriolelor.
Astfel, debitul cardiac sporit, pe de o parte, $i RTV crescuta, pe de alta
parte, determina tensiunca arteriala crescuta stabila (fig. 33.5).

Factorii neurogeni. Sistemul nervos central (SNC) i, in special, portiunea

vegetativa a lui sunt antrenati nemijlocit in reglarea TA. In conditii
experimentale, HTA poate fi initiate de leziuni ale portiunii anteromediale
hipotalamice, ale nucleului tractusului solitar i alte forma|iuni.
Stresul emotional de lunge durate conduce la hiperactivitatea centrilor
nervo?i simpatici superiori (localizati in hipotalamus), ceea ce prin stimularea
alfa-1 adrenoreceptorilor fibrei musculare a vaselor produce constrictia
arteriolelor i cre?terea rezistentei vasculare totale. Concomitent, prin
stimularea beta-1 receptorilor cardiaci, are loc majorarea frecventei i forjei
de contractie a cordului i implicit a debitului cardiac. Constrictia vaselor de
capacitance conduce la sporirea intoarcerii venoase, deci, i a debitului
cardiac.
Constrictia de lunge durate a musculaturii netede a vaselor de tip rezistiv
conduce la hipertrofia lor, la ingroarea pcretilor vasculari $i reducerea
lumenului vaselor, ceea ce $i mai mult sporete rezistenta vasculare totale.
In cazul in care se reduce i lumcnul arteriolelor aferente ale ncfronilor, in
patogenia hipertensiunii arteriale sunt antrenati i factorii nefrogeni.
-331Stresul psihoemotional cronic
Predispozitia ereditara
Activarca ccntrilor simpatici hipotalamici supcriori
Crc$terca frccvcn(ei $i contracjiilor cardi- acc, spasmul vendor i crc$tcrea
intoarccrii venoasc
\r\r
Spasmul vasclor rczistive
Sporirea debitului cardiac
Stimularea adrenergica nemijlocita a aparatului juxtaglomerular ?i climinari
sporite de renina
31
Crc?tcrea conccntra(ici plasmaticc a Ag-II (factor vasoconstrictor, factor de
crc$tcre)
Hipcraldosteronemie
Hipcmatriemic
Cre$tcrca prcsiunii osmotice cxtracc- lularc, excitarca osmoreccptorilor
hipotalamici
Sccretia de ADN, sporirea rcabsorbtici renale a apei, sporirea volemiei
Sporirea rezistentei vasculare periferice
iUUUk
Hipcrtensiune
arteriala
Sinteza scazuta a vasodi- latalorilorcndogeni (pro- staciclinei, NO, PGF2) ca
urmare a expresiei pato- logice a genomului endoteliocitelor
Hipertrofia miocitclor vasculare (Rcmodclarc vasculara)
"A --------------------Activarea genomului endoteliocitelor i sinteza sporita de endotelina-I
Disfunctia ereditara a pompclor ionice i acumularca ionilor de Ca2' in
citozolul miocitelor vasculare, ccca cc impicdica relaxarea lor
Tulburari ereditare ale transportului transmem- branar al ionilor de Na\
acuntularea in mediul intern a Na*, cre$terea volemiei, spasmul persistent al

vaselor rezistive
Fig. 33.5. Schema patogeniei hipertensiunii arteriale esentiale.
-332Sistemul renina-angiotensina-aldosteron are o deosebita importanta
inreglarea tensiunii artcriale i a echilibrului elcctrolitic, in special, al Na'
?ir.
Stimularca beta-receptorilor adrenergici rcnali antreneaza hipersccrctia dc
renina in aparatul juxtaglomerular renal, care transforma angiotensinogena
linangiotensina II (Ag-II). Angiotcnsina II poseda doua efecte biologice
principals actiune vasoconstrictoare, urmata de creterea rezistentei
vasculare totale i stimularca secrctiei de aldosteron. Aldostcronul
favorizeaza reabsorbtia renala a Na" i apei, ceea ce conduce la cre$terea
volemiei, precum $i la sporirea sensibilitatii vaselor la actiunea agentilor
vasoconstrictori, accentuand astfel HTA.
Pe langa aceste doua efecte principale, Ag II are i alte aejiuni: stimulcaza
reccptorii simpatici centrali i majoreaza sccretia de catecolamine,
stimulcaza hipertrofia miocitelor (inclusiv a celor vasculare), activeaza
sccretia de vasopresina, contracareaza acfiunea factorului natriiuretic atrial,
provoaca constrictia arteriolei aferente, contribuind astfel la reglarca filtrarii
glomerulare.
Factorii genetici
In ultimii ani au fost descrise anomalii genetice ale mecanismelor
transportului transmembranar al clectrolitilor, in primul rand, al Na".
Acumularca de sodiu intracelular $i apoi a Ca2+conduce la hiperhidratarea
cclulelor musculare netede, la ingustarea lumenului vaselor ?i creterea RVT,
prccum i la hiperreactivitatea vaselor la stimuli presori atat umorali, cat i
neurogeni.
Ca urmare a alterarii sistemelor de transport transmembranar al Ca2+,
concentrapa intracelulara a acestui ion create, ceea ce determina
vasoconstrictia i cre?terea RVT, dcci i a HTA.
In patogenia HTAE factorii genetici se pot afirma ?i prin expresia
patologica a genomului endoteliocitelor, in rezultatul careia se reduce
elaborarea vasodilatatorilor endogeni, produi de cndoteliocite (a
monoxidului deazot, prostaciclinei, prostaglandinelor vasodilatatoare etc.).
Un rol important in patogenia HTA are hiperreactivitatea vasculara reaepe vasoconstrictorie exagerata la actiunea stimulilor normali neurogeni
sau umorali. Aceasta depinde de starea membranei miocitelor vasculare, de
-333concentratia Ca2+ in hialoloplasma, de interacpunea dintre agoniti i
receptorii vasculari. Mai importante sunt anomaliilc membranare,
determinate genetic, cu alterarea pompelor ionice, din care cauza se
deregleaza transportul activ al Na+, K+, Ca2+. Astfel, creterea pe o perioada
prelungita a concentrajiei citoplasmatice a Ca2+ altereaza ciclul fiziologic
contractie-relaxare cu reducerea relaxarii i creterea tonusului vascular,
ceea ce i determina scaderea concentrapei prag de substanta vasoactiva,
necesara pentm iniperea vasoconstricpei. Sporirea reactivitatii vasculare
poate fi prezenta $i la diminuarea raspunsului beta-receptorilor la stimulare
cu agoni?ti i (sau) la accelerarea raspunsului alfa-receptorilor vasculari la
actiunea substantelor vasoconstrictoare.

in HTA se produc modificari esentialc la nivelul arterelor i arteriolelor.

La nivelul arterelor de calibru mediu i al arteriolelor are loc rcmodelarea
musculara hipertensiva. Aceasta sc manifesto prin hipertrofia musculaturii
netede, determinate atat de creterea tensiunii arterialc, cat i de
intensificarea activitatii simpatice i crc?tcrca topica i in circulatie a
concentratiei de adrcnalina i noradrenalina. Angiotensina II, de asemenea,
stimuleaza creterea fibrelor muscularc netede vasculare. La ora actuala se
considera ca Ag II se une$te cu un receptor Agll tip I in vas i, ca rezultat, are
loc declan^area unui lant de reac{ii biochimice, care, in celc din urma,
activeaza expresia genelor, sinteza de proteine, mitogeneza i hipertrofia.
In celula musculara neteda a vaselor Ag II activeaza FGF (fibroblast
growth factor), PDGF {platelet derived growth factor) cu actiune mitogena,
precum i TGF-Bi (transforming growth factor - Bi), care stimuleaza
hipertrofia celulara i moduleaza actiunea mitogena a FGF i PDGF.
Rcmodelarea hipertensiva a vaselor include i hiperplazia intimii, ceea ce
reduce lumenul vascular, accentuand astfel creterea rezistentei periferice.
Endoteliul vascular sintetizeaza un ir de substante biologic active endogene
vasoactive, procoagulante i anticoagulante, promotori ai creterii celulare i
inhibitori ai lor. Substanjele vasoactive elaborate de endoteliul normal
(prostaciclina, monoxidul de azot (NO), heparinsulfatul) inhiba creterea
celulara i contribuie la menpnerea structurii vasculare. Leziunile minime
endotclialc conduc la pierdcrca proprictatii endoteliocitelor de a sintetiza
inhibitori ai cre?tcrii celulare. Astfel de leziuni i disfuncpi endoteliale se
-334produc in HTA, din care cauza, in absent inhibitorilor creterii celulare, Ag II
exercita efecte directe de cretere a musculaturii netede vasculare.
Consecinfele HTA. In HTA sporete rczistenta opusa ejectiei sanguine,
ceea ce determina suprasolicitarea prin rezistenta a ventriculului stang hiperfuncfia predominant homeometrica.
HTA favorizeaza aterogeneza atat la nivelul vaselor mari elastice, cat i la
nivelul vaselor coronare, cerebrale i renale. Leziunile vasculare la nivelul
rinichilor determina ischemia renala, care conduce la alterarea progresiva a
structurilor i func|iei renale cu instalarea insuficien(ei renale. Ca urmare a
cre$terii TA, in vasele cerebrale poatc surveni ruperea vaselor i hemoragia
intracerebrala. Valori presionale majorate pot detennina aparitia edemului
cerebral difuz i dezvoltarca enccfalopatiei hipertensive.
33.5.1.2.Hipertensiunile arteriale secundare (simptomatice)
Hipertensiunile simptomatice sunt consecintele leziunilor primare ale
unororgane sau sisteme fiziologice, implicate in mentinerea nivelului
tensiunii arteriale sistemice.
Cele mai raspandite HTA secundare sunt cele nefrogene (circa 14 - 20%
din totalul HTA), endocrine (circa 3%), neurogenc (circa 2%). HTA secundare
pot sa se dezvolte i ca urmare a aportului excesiv alimentar de sare, a
administrarii preparatelor mcdicamentoase cu efect hipertensiv
(adrenomimetice, hormoni tiroidieni, vasopresina, analogii sintetici ai
mineralocorticoizilor).
Hipertensiunea arteriala nefrogena
Se disting doua forme de HTA nefrogene:

1. Hipertensiunea renovasculara (in ischemia renala)

2. Hipertensiunea renopriva.
HTA renovasculara
Etiologie. Cauza accstei HTA estc hipoperfuzia renala de orice geneza:
compresia arterelor renale de catre o tumoare, cicatrice sau a ramurilor
arterelor renale in glomeruloncrite, ingustarca sau obturarea vaselor renale
de factori endovasculari.
Patogenie. Mecanismul de dezvoltare a HTA renovasculare in mod
schematic poate fi prezentata in felul urmator.
-335-

Fig. 33.6. Verigile patogenetice principale ale HTA nefrogene renovasculare.

-336"
Sub actiunea mai multor factori (diminuarea volumului fluxului sanguin

renal, recep|ionata de volumoreceptorii celuleloraparatuluijuxtaglomerular,

scaderea presiunii de perfuzie in arteriola afcrenta a glomerulului renal sub
100 mmHg, scaderea vitezci de circulate a lichidului la nivelul zonei macula
detisa, diminuarea destinderii celulelor granulare -baroreceptorilor
intrarenali, activarea simpatica) sporete simtitor producerea reninei in
celulele aparatului juxtaglomerular. (Sistemul nervos simpatic prin activarea
beta- adrenoreceptorilor celulelor granulare renalc stimuleaza nemijlocit
sercretia reninei).
Renina prezinta o enzima ce scindeaza angiotensinogenul (alfa-2
globulina scrica, sintetizata in hepatocite) cu formarea decapeptidului
angiotensina I (Ag I), care nu arc efecte vasogene. Sub influenta enzimci de
conversie Ag I cste scindata cu formarea octapcptidului, numit angiotensina
II (Ag II). Procesul de conversie a Ag 1 in Ag II are loc predominant in plamani
(circa 50% de Ag II), in plasma sanguina i interstitiul renal (circa 10-20%
deAg II).
Angiotensina II este cea mai putemica substanta vasoconstrictoare
cunoscuta in prezent. Efcctul vasoconstrictor al ei depaete pana la 40 -100
ori efectul noradrenalinei. Angiotensina II este inactivata de angiotenzinaze.
Efectul vasoconstrictor (hipertensiv) al Ag II se realizeaza prin mai multe
mecanisme: constrictia muscuiaturii netedc la nivelul arteriolelor in teritoriul
precapilar, activarea elibcrarilor de catccolamine din terminatiunile
simpatice, creterea sensibilitatii vaselor sanguine la catccolamine i altc
substante cu efect vasopresor.
La metabolizarea Ag II se formeaza angiotensina III (AG III) cu efect
cronotrop pronuntat, ceea ce conduce la creterea frecventei cardiace a
dcbitului cardiac i nivelului TA.
Pe langa cfcctele enumerate, Ag II stimuleaza elaborarca i eliminarea
aldosteronului, care potenteaza rcabsorbtia din urina primara aNa*- proces
realizat prin activarea enzimei succinatdehidrogenaza. Creterea
concentratici sodiului in sange marc^te presiunea osmotica a sangelui cu
excitarea osmoreceptorilor hipotalamici, ceea ce antreneaza elaborarca i
descarcari crescutc in sange a hormonului antidiuretic de catre nuclcele
supraoptice hipotalamice. Hormonul antidiurctic sporete rcabsorbtia apei i
conduce la
-337u
creterea volumului de lichid in patul vascular, ceea ce contribuie la
creterea TA sistolice, adica se dezvolta hipertensiunea arteriala.
Conccntratiile sporite dc aldosteron majoreaza scnsibilitatea vaselor la
actiunea agenplor vasoconstrictori.
Astfcl, aldosteronul prezinta veriga efectoare fmala a cascadei sistemului
functional integru renina-angiotensina-aldosteron.
Hipertensiunea arteriala renopriva
Rinichii secreta o serie de substance cu proprietati vasodilatatoare,
componente ale sistemului hipotensiv (depresor) al organismului, insuficienja
carora conduce la instalarea hipertensiunii arteriale.
Etiologia. Cauza HTA renoprive cste rcducerea parenchimului renal i
secre{iei substan|elor cu efect hipotensiv. Reducerea parenchimului renal
poate fi o consecinta a extirparii unei porpuni de rinichi, a renectomiei

unilaterale, necrozei rinichilor, neffosclerozei difuze, hidronefrozei,

polichistozei renale etc.
Patogenia. Mecanismul de dezvoltare a HTA renoprive consta in reducerea
sintezei i descarcarilor in sange a factorilor cu efect antihipertensiv prostaglandinelor i kininogcnelor.
Prostaglandinele se elaboreaza in celulele interstitiale ale stratului
medular, situate in regiunea sistemului contracurent multiplicator al
rinichiului. Din cele doua grape de prostaglandine renale - PGA $i PGE, ultima
este imediat degradata, din care cauza aceasta este implicata, in special, in
reglarea hemodinamicii intrarenale. PGA, avand o perioada de injumatapre
indelungata, sunt implicate in reglarea TA sistemice. In ansamblu,
componentele prostaglandinice i kininice ale sistemului renal hipotensiv
sunt apreciate ca antagoniti fiziologici ai sistemului renina-angiotensinaaldosteron.
Diminuarea efectului hipotensiv, concomitent cu activarea sistemului
vasopresor renal (R-Ag-Al), determina prevalent sistemelor hipertensive i
dezvoltarea HTA nefrogene persistente.
Hipertensiunile arteriale endocrine
Hipertensiunile arteriale endocrine (endocrinogene, hormonal
dependente), in principiu, se dezvolta prin participarea a doua mecanisme.
Primul mecanism se realizeaza prin sporirea elaborarii, increpei i (sau) a
acpunci hormonilor cu efect hipertensiv. Al doilea - prin majorarea
sensibilitapi vaselor i cordului la acpunea acestor hormoni. Primul mecanism
conduce la formarea HTA, iar al doilea - la conservarea,
-338-

Fig. 33.7. Verigile patogenetice principale ale HTA nefrogene renoprive.

stabilizarea nivelului sporit al TA in hipertensiuni arteriale de alta origine,
inclusiv, HTAE. In HTA cu evolutie cronica ambele mecanisme se realizeaza,

de regula, in ansamblu.
HTA in endocrinopatii ale suprarenalelor Suprarenalele prezinta organul
endocrin principal, care asigura reglarea nivelului tensiunii arteriale
sistemice. Toti horrnonii glandelor suprarenale, intr-o masura mai mare sau
mai mica, participa la reglarea TA, iar in patologie sunt implicati in formarea
i stabilizarea HTA.
Variantele principale ale HTA suprarenalice sunt cele corticosteroidiene
i cele catecolaminice.
-339-

Fig. 33.8. Mecanismele patogenetice generale ale HTA endocrine.

Grupul de HTA corticosteroidiene include hipertensiunile provocate de
hiperproducerca hormonilor mineralocorticostcroizi i cele provocate de
hipcrproducerea hormonilor glucocorticosteroizi.
HTA mineralocorticoidiene sunt determinate, in special, de
hiperproducerea aldosteronului.
Etiologie. Hiperaldosteronismulprimar, in majoritatea cazurilor, se
datoreaza unci tumori hormonal active cu localizare in zona glomerularaa
corticosuprarenalelor sau in hipcrplazia acestcia (sindromul Conn).
Hiperaldosteronismul secundar este rezultatul activarii secundare a
sistemului renina-angiotensina-aldosteron (de exemplu, in insuficienta
cardiaca, renala) sau al degradarii insuficiente a aldosteronului prin
acumularea acestuia (de exemplu, in insuficienta hepatica).
Patogenie. Cretcrea TA in hiperaldosteronism se datoreaza predominant
efectului renal al aldosteronului, care consta, in final, in hipervolemie, in
crcterea debitului cardiac i HTA.
-340r
HTA prin exces de glucocorticoizi
Etiologie. Cauza hipersecretiei corticosteroizilor, in majoritatca cazurilor,
rezida hipcrplazia sau tumoarea hormonal activa a corticosuprarenalelor (in
zona fasciculara) - corticosterom.
Patogenia._ Mecanismul de dezvoltare a HTA in hipersecretia
corticosteroizilor poate fi pus in legatura cu doua efecte biologice ale
glucorticoizilor.
1)
Glucorticoizii activizeaza sistemul nervos simpatic i

sporesc reactivitatea vasculara la actiunea agcntilor vasopresori. In plus,

cortizolul stimuleaza sinteza hepatica a angiotensinogenului, avand drept
consecinta hiperactivitatca sistemului renina -angiotensina- aldosteron.
2)
Gglucocorticoizii poseda i efecte aldosteronice, ccea ce
detcrmina retentia hidrosalina, crc$terea volemiei i a dcbitului cardiac,
contribuind astfel la cre$terca TA.
HTA catecolaminice se dezvolta in rezultatul sporirii persistcnte a
concentratici catecolaminelor in sange (adrenalina, noradrenalina).
Etiologie. Cauzclc cretcrii cxccsive a catecolaminelor in sange, de regula,
sunt tumorile situate in medulosuprarenala (fcocromocitom).
Patogenie. Noradrenalina stimuleaza, in special, alfa-adrcnorcceptorii ?i
mai putin beta-adrcnorcceptorii ?i conduce la sporirea TA prin vasoconstrictie
arteriolara i creterea rczistentei periferice totale. Adrenalina stimuleaza
atat alfa-, cat ?i bcta-adrenoreceptorii, din care cauza se produce atat
vasoconstricjia, cat i intensificarea activitatii inimii (pe seama efectelor
cronotrop i inotrop pozitiv) concomitent cu cre$terea debitului cardiac.
Aceasta i detcrmina HTA.
Rezulta deci ca in cazul in care in organism sporctc, in special, nivelul
adrenalinei, HTA estc predominant sistolica, asociata cu tahicardia. Daca
nivelul majorat al catecolaminelor este determinat, in special, de
noradrenalina, HTA este sistolica-diastolica, dar cu tahicard'c mai putin
pronuntata.
Catecolaminele, provocand constrictia arteriolelor aferente glomerulare,
indue scadcrea presiunii de pcrfuzic in ele, i, implicit, activarea sistemului RAg-Al. Includerea acestui mecanism potenteaza HTA, contribuind la
dezvoltarca HTA persistente.
-341 HTA in hipertiroidii
Etiologia. Cauza dezvoltarii starilor hipertiroidiene i ulterior a HTA este
hiperplazia sau o tumoare a tiroidei, insotita de hiperproducerea $i eliberarea
in sange a excesului de hormoni tiroidieni iodati.
Patogenie. Baza dezvoltarii HTA in hipertiroidii o constituie cfectul
cardiotonic al tiroxinci (T4) i triiodtironinei (T3), care se manifests prin
creterea marcata a debitului cardiac. Crctcrca debitului cardiac se
rcalizeaza prin tahicardia pronunjata (datorita efectului cronotrop pozitiv al T,
i T3), care deseori atinge 120-160 contractu pe minut, precum i prin
majorarea volumului bataie (datorita efectului inotrop pozitiv al hormonilor
tiroidieni). In legatura cu accasta, HTA in hipertiroidii poarta un caracter
hiperkinetic.
Hipertensiunea arteriala in modijicarile compozitiei sangelui
Modificarile compozitiei sangelui (cre$terca masei i vascozitatii) pot
determina, de asemenea, dezvoltarea HTA. De exemplu, in boala Vaquez, in
eritrocitoze secundarc, hipcrproteinemii i alte situajii similare, nu rareori
(25-50% din cazuri) se constata o cre$tere persistenta a TA. HTA, in aceste
cazuri, este determinata de cre$terea masei sangelui circulant (ceea ce
conditioneaza creterea reintoarcerii sanguine spre inima i, in consecinta,
majorarea debitului cardiac), prccum $i de vascozitatea marita a sangelui.
Vascozitatea sporita a sangelui exercita o rezistenta suplimentara a fluxului
sanguin. Aceasta stimuleaza functia contractila a miocardului, contribuind,

astfel, la creterea debitului cardiac, ceea ce, posibil, potenteaza dezvoltarea

HTA.
Integral, analiza rezultatelor cercetarilor, consacrate problemei etiologiei
i patogeniei hipertensiunilor arterialc, pcrmite trasarca unor concluzii
generale.
1.
in pofida multitudinii factorilor cauzali i a complexitatii
patogeniei, pot fi evidentiate cateva mecanisme generale de formare a
hipertensiunilor arteriale: neurogen (central i rcflexogen), endocrin,
nefrogen i hemic.
2.
Variantele clinice particulare ale hipertensiunii arterialc
foartc rar se dezvolta prin includerea numai a unui singur mecanism de
ridicare a tensiunii arteriale. Daca factorul etiologic nu este inlaturat la timp,
in mccanismul de dezvoltare a HTA, de regula, sunt antrenati i alti factori
patogenetici, care contribuie la stabilizarea hipertensiunii.
-3423.
In procesul de dezvoltare a HTA, concomitcnt cu dercglarea
mecanismclor fiziologice de reglare a circulafiei i valorilor presionale, se
constata $i angajarea in proces a factorilor patogenctici. Primul fenomen se
constata, de regula, la etapele initiate ale HTA, al doilea - la etapele de
stabilizare a TA la nivel crescut, hipertensiv. Din aceste mecanisme fac parte,
in special, formarea situatiei hiperactive (dominanfei de excitafic) la diferite
etaje de reglare a TA sistemice, creterea sintezei i eliminarilor in sange a
factorilor cu actiune hipertensiva, concomitent cu reducerea celor cu efect
hipotensiv, cu diminuarea pana la epuizare a sistemelor hipotensive de
reglare a presiunii arteriale, cu crc$terea cxcesiva a sensibilitatii peretilor
vasculari la acfiunea factorilor hipertensivi.
In mecanismul de instalarc a hipcrtensiunilor arteriale o importanta
esentiala are nu numai activizarea sistemelor presorii sau a factorilor cu
efect hipertensiv, dar i reducerea activitatii sistemelor i acfiunii agcntilor
depresori. Mai frecvcnt rolul incipient in dezvoltarea HTA sc atribuie
prevalentei mecanismelor hipertensive.
33.5.2.
Hipertensiunea in circulafia mica
Circulafia pulmonara se deoscbete de circulatia sistemica prin presiunea
mai joasa a sangelui. In situatii fiziologice presiunea sistolica in artera
pulmonara e egala cu 20-25 mmHg, iar presiunea medie - 10-17 mm Hg,
ceea ce constituie doar '/6 din presiunea arteriala sistemica. Deoarece debitul
sanguin pulmonar este egal cu debitul sanguin din circulafia sistemica,
rezistenfa totala din circulafia pulmonara este de aproximativ 6-8 ori mai
mica decat rezistenfa din circulafia sistemica. Respectiv i lucrul mecanic al
ventriculului drept este mai mic, comparativ cu cel al ventriculului stang, de
aceea musculatura ventriculului drept este mai pufin dezvoltata.
In circulafia pulmonara se diferenfiaza presiunea sanguina in arborele
trunchiului pulmonar (precapilara) i presiunea sanguina in venele
pulmonare (postcapilara). Hipertensiunea pulmonara prezinta sporirea
presiunii sanguine in trunchiul pulmonar (presiunea precapilara) peste 30
mm Hg, iar a presiunii medii peste 20 mm Hg. In majoritatea cazurilor,
hipertensiunea pulmonara este secundara unor afeefiuni difuze a plamanilor.
- 343

Etiologie. Factorii cauzali, care provoaca hipertensiunea pulmonara, pot fi:

scaderea presiunii partialc a oxigcnului in alveole, embolia ramurilor arterei
pulmonare sau obturarea capilarelor pulmonare, creterea presiunii in
capilarelc venei pulmonare, procesele patologice in parenchimul pulmonar
(fibroza pulmonara), creterea excesiva a debitului sanguin pulmonar.
Factorul principal, care determina hipertensiunea artcriala pulmonara,
este majorarea rezistentei opuse cjectiei sanguine din ventriculul drept.
Acest fenomen se produce prin mai multe mecanisme:
1)
vasoconstrictia pulmonara reflexa;
2)
reducerea anatomica a patului vascular pulmonar;
3)
obstructia vasclor prin factori endovasculari;
4)
creterea debitului pulmonar;
5)
scaderea elasticitatii vaselor pulmonare;
6)
compresia vaselor pulmonare prin factori extravasculari.
Spasmul reflex al vaselor trunchiului pulmonar survinc in cazul
suprasolicitarii emotionale, strcsului, embolici unei ramuri a arterei
pulmonare, in hipoxia alveolara (reflexul Euler-Liljestrand). Prin includerea
accstui reflex se explica hipertensiunea pulmonara la persoanele care
Iocuiesc la altitudini mari.
La ctapele inifiale, hipertensiunea pulmonara provocata de hipoxiese
dezvolta ca urmare a spasmului reflex al vasclor. Ulterior, pe masura
dczvoltarii mecanismelor compensatorii de lunga durata la hipoxie, se includ
alti factori patogenctici, orientati spre creterca presiunii in vascle
pulmonare: hipertrofia musculaturii ventriculului drept, ca urmare a creterii
indelungate a tonusului vaselor, se dezvolta hipertrofia tunicii musculare a
vaselor pulmonare, policitcmia absoluta i cre$terea vascozitatii sangelui.
Efectul vasoconstrictor al hipoxiei hipobarice poatc fi potentat de
temperatura scazuta a aerului la altitudini prin activarea sistemului simpatoadrenal.
Constrictia reflexa a artcriolclor pulmonare (reflexul Kitaev) sc produce in
toate cazurile de staza venoasa i cretere a presiunii in venele pulmonare
(hipertensiunc postcapilara) -in compresia venelor pulmonare de o tumoare,
in stenoza sau insufisien|a mitraia, insuficienta ventriculara stanga de orice
etiologie. Accst reflex, orientat spre micorarea reintoarcerii venoase spre
inima stanga i preintampinarea dczvoltarii edemului pulmonar, marete
- 344 totodata rezistenta opusa circulatiei in artera pulmonara, contribuind la
instalareahipertensiunii pulmonare.
Reducerea anatomica a patului vascular pulmonar se produce in
afectiunile parenchimului pulmonar (fibroza pulmonara, emfizem, silicoza,
tuberculoza).
In toate aceste cazuri scadc capacitatea totala a arborelui trunchiului
pulmonar, elasticitatea vaselor, ceea cc face imposibila mobilizarea de noi
teritorii vasculare in caz dc cretere a debitului pulmonar (de exemplu, la
efort fizic), din care cauza tcnsiunca in artera pulmonara create.
Cre$terea rezistentei opuse ejectiei sistolice are loc i la obstructia vaselor
pulmonare prin factori endovasculari (trombcmbolism pulmonar). In

trombembolismul pulmonar arc loc cre$tcrea brusca a prcsiunii sanguine in

trunchiul pulmonar. Aceasta provoaca excitarea baroreccptorilor vaselor
pulmonare i includcrea reflexului Schwiegk-Parin, pentru care estc
caracteristic: scadcrea prcsiunii artcriale sistcmice, bradicardia, rcpletiunca
sanguina splenica, splenomegalia i vasodilatatia in mu$chii schelctici. Acest
reflex protcctiv, orientat spre diminuarca fluxului sanguin in mica circulate $i
prcintampinarca dezvoltarii edemului pulmonar, in unele cazuri (in care
reflexul este foartc manifest), poate conduce la stop cardiac i moarte.
Hipertensiunea in mica circulate poate sa se dczvolte i la cretcrea
debitului pulmonar.
Se tie ca distensibilitatca vaselor pulmonare este foarte mare, din care
cauza creterile considerable ale debitului pulmonar sunt atenuate ?i nu
produc hipertensiuni arteriale in mica circulatie. Hipertensiunea pulmonara
dc debit se dezvolta numai in cazul in care debitul pulmonar in repaus il
depaete pe cel normal de cel pu|in trei ori, i aceasta conditic este de
lunga durata. Astfel de situatii se constata in cardiopatii congenitale, insotite
de un unt important stanga- dreapta (de exemplu, in defecte septale,
persistenta canalului arterial etc.).
Consecin(e. Creterea dc lunga durata a presiunii in circulapa pulmonara
areca urmare hipertrofia i dilatarea ventriculului drept, cardioscleroza
consecutiva, ceea ce define?te cordulpulmonar.
Hipertrofia i dilatarea ventriculului drept provoaca deplasarea in timpul
sistolei a septului interventricular spre ventriculul stang, din care cauza se
deregleaza func(ia diastolica a ventriculului stang.

in urma dilatSrii cxccsive a ventriculului drept, inclul fibros tricuspidian se

lSrgete, din care cauzS apare insuficienta tricuspidianS functionals.
Diminuarea debitului ventriculului drept antreneazS tulburSri mctabolice
in tesuturi cu hipoxie, hipcrcapnie i acidoza metabolica.
33.5.3. Hipotensiunea arteriala
Hipotensiunea arterialS prezinta o scSdere persistentS a tensiunii arteriale
sub valorile 110/65 mm Hg. in hipotensiunea arteriala vasogena scaderea

persistenta a tensiunii arteriale este determinata predominant de micorarea

tonusului vaselor de tip rezistiv.
in prezent se distinge hipotensiunea arteriala fiziologica i patoligica.
Hipotensiunea arteriala fiziologica nu se asociazS cu alte devieri de la
norma i este apreciatS ca o variants individuals normals a tensiunii
arteriale.
Se considers cS in hipotensiunea arterialS fiziologica reglarea tensiunii
arteriale se realizeazS la un nivel mai jos comparativ cu cel obinuit. Astfel
de hipotensiunc se constata mai freevent la indivizi cu fenotipia
constitutionals astenicS. Hipotensiunea arterialS fiziologicS, de asemenea, se
constata la sportivii care practicS antrenamente permanente, la locuitorii
regiunilor alpine, tropicale, transpolare.
33.5.3.1.Hipotensiunea arteriala patologica
Hipotensiunea arteriala patologica poate fi acuta i cronica
Hipotensiunea arteriala patologica acuta se constatS in insuficienta
vascularS acutS, in hipovolcmii severe, la reducerca brutala a debitului
cardiac.
Insuficienta vasculara acuta se caractcrizcazS prin prSbuirea tensiunii
arteriale i venoase.
Etiologie. Insuficienta vascularS acutS nu este o entitate nozologicS. Ea
poate aparea brusc, fiind o complicatie in cadrul evolutiei nefavorabile a
procesclor morbide de acum existente. Scaderea rezistentci vasculare totale
poate apSrea la actiunea asupra vaselor rezistive i de capacitantS ale
diferitor agenti patogeni: intoxicajiile infec|ioase i neinfectioase, remediile
-346medicamentoase, utilizate neadecvat (adrenoblocatori i adrcnolitice),
excesul substantclor biologic active (histaminei, adenozinei, serotoninei,
razele ionizante, radicalii iiberi, hipoxia, dereglarile endocrine (insuficienta
suprarcnalelor) etc.
Scaderea brusca a rezistentei periferice totalc poate aparea i in legatura
cu stimularea excesiva a zonelor reflexogene depresorii i a sporirii
influentelor parasimpatice asupra vaselor, sau in legatura cu inhibitia
neuronilor presori ai centrului cardiovasomotor.
In cadrul insuficicntei vasculare acute, din cauza incompetentci vaselor,
diminuarca dramatica a tensiunii arteriale nu poate fi compensate prin
vasoconstrictie regionala.
Patogenie. in insuficienta vasculara, in urma dilatatiei reflcxe rapide a
patului vascular, se dereglcaza corelapa dintre capacitanta patului vascular
$i debitul cardiac, ceea ce, concomitent cu scaderea tonusului vascular,
contribuie i mai mult la scaderea tensiunii arteriale.
Agentii cauzali diminueaza rczistenta periferica totala a vaselor prin
reducerea tonusului ncurogen i miogcn al lor, la fcl, i prin diminuarca
reactivitapi vaselor la actiunea agentilor presori.
Demetionat ca in insuficienta vasculara acuta dereglarile echilibrului
hemodinamic se datoreaza nu numai pierderii tonusului vascular, dar i
tulburarilorfunctiei inimii atat sistolice, cat i diastolice.
Manifestari. Insuficienta circulatorie cauzata de disfunctia vasculara se
caracterizeaza prin:
- scaderea presiunii arteriale, atat sistolice, cat i diastolice;

- scaderea volumului bataie i a minut-volumului;

- scaderea presiunii venoase (fara staza venoasa);
- reducerea vitezei circulatiei sangclui;
- scaderea volumului sangelui circulant, ca urmare a depozitarii sangelui
$1 extra vazarii lichidului.
Insuficienta vasculara acuta constituic mecanismul patogcnetic de baza
al$oculuii colapsului vasogen.
Colapsul. Colapsul, concomitent cu ocul i coma, prezinta o situatie
extremala, care ameninta direct viata i impune masuri lerapeutice de
urgenta.
In medicina practica mai utilizata estc clasificarea colapsului in baza
factorului etiologic care il provoaca. Dat fund ca tensiunea arteriala este
-347determinate de rezistenta vasculara totale, de volumul sangelui circulant i
debitul cardiac, colapsul poate sa se dezvolte prin urmatoarele mecanisme
patogenctice: scederea brusca a rezistenjei vasculare totale, reducerea
volumului sangelui circulant ?i scederea brutala a debitului cardiac. Astfel se
deosebesc: colapsul vasogen, hcmoragic, cardiogen, infectios, toxic, actinic,
hipertermic, pancreatic, ortostatic, cndocrin etc.
Scaderea rezistenfei vasculare totale este consecinta insuficien|ei
vasculare acute.
Scaderea absolute a volemiei poate fi determinate dc pierderi de sange in
hemoragii, plasmoragii (in combustii), deshidratarea organismului de orice
origine (aport hidric insuficicnt, diaree, hiperhidroze, vome incoercibile,
poliurie masive).
Reducerea primara a debitului cardiac poate fi o consccinte a insuficientei
cardiacc acute in infarct miocardic, tamponade, in uncle aritmii, infectii $i
intoxicalii grave i in alte situatii patologice, care conduc la scaderea func|ici
contractile a cordului sau la diminuarea intoarcerii venoase i, respcctiv, la
scederea volumului sistolic. in acest caz, colapsul prezinte o manifestarea
insuficientei cardiace acute.
Dereglarea func(iilor fiziologice in insuficienta vasculara
Insuficienta circulatoric acute, de rcguie, survine brusc, cu tulburari grave
ale circulapei centrale i periferice, cu redistribuirea sangelui. Sangelese
acumuleaze la pcriferic i in depozitclc de sangc. Dupa cum am men|ionat
mai sus, in insuficienta vascusara se produc tulburari grave ale circulatici
sistemice, caracterizatc prin mic$orarca volumului sangelui circulant i al
vitezei circulatiei sanguine, creterea depoziterii sangelui, prin diminuarea
reintoarcerii venoase spre inime, disparitia tonusului artcriolclor i venelor,
scederea brusca a rezistentei periferice totale a vaselor. Diminuarea generala
a tonusului vascular nu poate fi compensate prin constrictia vaselor ?ntr-o
anumite regiune a organisnmului din cauza areactivitatii vaselor la influente
vasopresorii. Tahicardia, care sc instaleaze ca o reac(ie de compensarea
hipoxici, agraveaza situapa, deoarece in tahicardie timpul umplerii diastolice
se reduce, ceea ce i mai mult scade volumul enddiastolic.
Concomitent cu scederea presiunii de perfuzie, circulatia sanguina la
nivelul patului microcirculator incetinete i sangele stagneaze in capilare.
-348-

in astfel de situatii, apare hipoxia dc tip circulator, avand drept consccinta

tulburari metabolice, sporirea permeabilita(ii membranelor vasculare i
extravazarca lichidului cu acumularea lui in spatiile interstitiale. Pierderile
considerabile ale lichidului intravascular agraveaza i mai mult hipovolcmia.
Hemoconccntratia, care se produce consecutiv extravazarii lichidului, $i
inrautatirea proprietatilor reologice ale sangelui pot sa contribuie la
agregarea hematiilor $i a plachetelor sanguine, cu dezvoltarea ulterioara a

stazei i aparitia microtrombilor, sindromului de coagulare intravasculara

diseminata (CID).
In rezultatul hipotensiunii artcriale pronuntate, scade presiunea de filtrare
in rinichi, apare oliguria sau chiar anuria, cu instalarca insuficientei renale
acute de origine extrarenala.
in insuficicn(a vasculara acuta are loc depozilarea sangelui in vasele
decapacitanta, din care cauza volumul sangelui circulant scade, se reduce
reintoarccrea venoasa spre inima i umplerea diastolica a cordului. Ca
urmare a scaderii volumului enddiastolic, extinderea miofibrilelor in diastola
este insuficienta, ceea ce conduce la scaderea fortei de contractie a inimii.
Diminuarea proprietatilor contractile ale miocardului se produce i din cauza
insuficientei circulapei coronariene, care se datoreaza scaderii considerabile
apresiunii in aorta in timpul diastolei. Toate asestea conduc la scaderea
volumului bataie i a debitului cardiac $i, implicit, la insuficienta circulatorie.
in urma hiopoperfuziei cercbrale, in colaps sc constata dereglari ale
functiei sistemului nervos central: stare de inhibitie generala, slabiciunc,
slabirea vederii, vajiituri in urechi, dilatarea pupilelor, uneori greturi, voma,
convulsii. in unele cazuri, se pierde cuno$tinta.
Hipotensiunea arteriala patologica cronica
Hipotensiunea arteriala patologica cronica poate fi primara - distonie
neurocirculatorie de tip hipotensiv i secundara (simptomatica).
Originea hipotensiunii arteriale neurocirculatorii (primare) este inca putin
elucidata. Se considcra ca factorul patogenetic al acestei forme de
hipotensiuni il constituie suprasolicitarea proceselor nervoase corticale
principale (cxcitapei i inhibi{iei), dezechilibrarea lor cu prevalent inhibitiei.
Aceasta inhibitie se raspande?te i asupra formatiunilor subcorticale
(vegetative), inclusiv asupra ccntrului vasomotor. Diminuarea influcn|elor
-349vasoconstrictorii, determinate de prevalarea proceselor inhibitoare in centrul
vasomotor, constituie cauza nemijlocita a scaderii tonusului vaselor de tip
rezistiv, a scaderii rezistentei periferice i a tensiunii arteriale.
Alterarea mecanismelor, care rcgleaza tonusul vascular, conduce la
scaderea tonusului artcriolelor, la extinderea lumenului lor, diminuarea
rezistentei vasculare periferice i diminuarea tensiunii arteriale.
Fundalul constitutional leptosom (astenic), pentru care este caracteristica
predominarea influcntelor colinergice, prczinta terenul dezvoltarii
hipotensiunii arteriale primare.
Mai frecvent se intalnete hipotensiunea arteriala simptomatica.
Etiologie. Hipotensiunea arteriala simptomatica constituie o consecin{a a
afecpunilor cardiace (vicii, miocardite, infarct miocardic), enccfalice
(contuzii), pulmonare (pneumonie crupoasa), hepatice (hepatita, icter
mecanic), endocrine (Boala Addison), precum i a intoxicapilor endo- sau
exogene.
Patogenie. Jinand cont de faptul ca tensiunea arteriala depinde de debitul
cardiac, volumul sangelui circulant i tonusul vaselor rezistive, in plan
patogenetic sunt posibile trei variante hemodinamice principale de
producere a hipotensiunii arteriale:
prin insuficienta contractilitatii cardiace;
prin reducerea volumului de sange circulant;

prin scaderea tonusului vaselor rezistive.

In cazuri concrete, patogenia hipotensiunii arteriale secundare prezinta
particularitati specifice, in care unul sau cafiva din aceti factori patogenetici
joaca un rol primordial.
Datorita diminuarii tonusului arteriolclor, o mare parte de sange
stagncaza in jumatatea inferioara a corpului, in special, in capilarele
teritoriului splanhnic ?i ale membrelor, din care cauza are loc micorarea
reintoarcerii venoasc spre inima. Ca urmare a depozitarii sangelui in aceste
teritorii, scade volumul sangelui circulant - minus decompensarea
circulatorie.
Datorita micorarii intoarcerii venoase, umplerea diastolica a ventriculilor
devine insuficienta, ceea ce conduce la reducerea volumului bataie.
-350Diminuarea tensiunii arteriale sub limitele normale, prin intermediul
baroreceptorilor, activeaza centrii cardiovasculari din bulb, stimuland astfel
sistemul simpatic. Accasta conduce la tahicardie i vasoconstrictie periferica,
fapt ce vizeaza irigarea suficienta a organelor de importanta vitala. Datorita
tahicardiei, in majoritatca cazurilor, hipotcnsiunca arteriala cronica este
insofita de majorarea debitului cardiac. Insa toate aceste masuri nu sunt
suficiente pentru redresarea tensiunii arteriale.
0 varianta clinica a hipotensiunii arteriale prezinta hipotensiunea
ortostatica, caracterizata prin reducerea brusca a tensiunii arteriale la
schimbarca pozitiei corpului din clinostatism in ortostatism. Ca urmare a
scaderii tensiunii arteriale, are loc reducerea irigapei cercbrale i instalarea
sincopiei.
-35134.
Fiziopatologia respiratiei externe
Prof. univ. V. Lutan
34.1.
Dereglarile ventilafiei pulmonare
34.1.1.
Etiologia si patogenia generala a dereglarilor ventilatiei
pulmonare
34.1.1.1.
Procese patologice integrate si modificarea
compozitiei sangelui
34.1.1.2.
Procese patologice in arcul reflex respirator
34.1.1.3.
Procese patologice in cutia toracica. Restrictia
pulmonara extraparenchimala
34.1.1.4.
Procese patologice in parenchimul pulmonar.
Restrictia pulmonara intraparenchimala
34.1.1.5. Obstructia cailor aeroconductoare superioare
34.1.1.6. Obstructia cailor aeroconductoare inferioare
34.1.2.
Manifestarile si consecinfele dereglarii ventilafiei pulmonare
34.2.
Dereglarile difuziei gazelor in plamani
34.2.1.
Etiologia si patogenia generala a dereglarilor difuziei alveolocapilare
34.3.
Dereglarile perfiiziei sanguine a plamanilor
34.3.1.
Etiologia si patogenia generala

a dereglarilor perfuziei pulmonare

34.4.
Dereglarile transportului gazelor
34.4.1.
Etiologia si patogenia generala a dereglarilor transportului
oxigenului si a dioxidului de carbon
-352*
Sistemul respirator reprezinta totalitatea de structuri anatomicc cu functie
integrals de asigurare a organismului cu oxigen ?i de elirninare din organism
a dioxidului de carbon. Sistemul respirator include: aparatul nervos
(receptorii nervoi, caile aferente, centrul respirator, caile efercnte), mu^chii
respiratori (intercostali intemi i extcmi, diafragmul, musjchii auxiliari), cutia
toracica (vertebre, coaste, stern), pleura, plamanii (caile aeroconductoarc,
parcnchimul pulmonar), circulatia sanguina pulmonara.
Functia de baza a sistemului respirator este respirafia externa, realizata
princatcva procese: ventilatia pulmonara, schimbul de gaze alvcolo-capilar,
perfuzia plamanilor cu sange i transportul gazelor spre / de la tcsuturi.
Utilizarea oxigenului in proccsele cclularc sc numete respirafia interna
(respiratia cclulara).
Respiratia externa poatc fi altcrata de diferitc procese patologice tipice
extrapulmonare i pulmonare.
Proccsele patologice extrapulmonare includ procesele patologice integrale
(dismetabolismele, dishomeostaziile hidrice, electrolitice, acido- bazice,
dizoxiile, distermiile) i procesele patologice tipice localizate in sistemele
organismului - sistemul nervos central (traumatisme, hipertensiune
intracraniana, edem cerebral, ictus, tumoare, inflamatie, congcstie, ischemic,
anoxie, modificarea excitabilitatii ccntrului respirator), sistemul glandelor
endocrine (hiper- i hipotireoidism, hiper- i hipocorticism, hiper- ?i
hipoinsulinism), sistemul cardiovascular (insuficienta circulatorie in circulatia
mica i mare, hipoperfuzia pulmonara, hipertensiunea pulmonara), rinichi
(insuficienta renala), ficat (insuficienta hepatica), sistemul sanguin
(hemoglobinopatii, anemii), aparatul musculo- scheletal (contractura i
paralizia musculaturii respiratorii), pleura (hipertensiune intrapleurala, efuzie
pleurala, adercn(e, pneumo-, hidro- i hemotorax). De mentionat ca
procesele patologice extrapulmonare conduc la dereglarea respiratiei exteme
in conditiile pastrarii plamanilor in stare intacta.
-353Tabelul 34.1
Procesele patologice tipice $i manifestarile respiratorii specifice
Procese patologice tipice Manifestari specifice in
aparatul respirator
Procese patologice
Dereglari reactive ale
extrapulmonare
ventilatiei pulmonare:
dispnee, hiperventilatie,
Procese patologice
hipoventilatie, hipoxie
integrale: coma
respiratorie,
cerebraia,
hipercapnie, respiratie
endocrinopatii,
periodica, apnee insuficienta circulatorie,
insuficienta respiratorie
hepatica, renala,

dismetabolisme,
dishomeo- stazii
electrolitice, hidrice,
acido- fcazice, distermii,
dizcxii
Procese patologice in
arcul reflex respirator Tntreruperea transmiterii
impulsurilor la nivelul
receptorilor, cailor
averente, centrului
respirator, cailcr eferente
bulbo-spinale, nervilor
intercostali $i
diafragmali
Procese patologice in
jonefiunile
neuromusculare, pareze
i paralizii, contracturi
ale mu^chilor
intercostali i
diafragmului
Procese patologice in
scheletul cutiei toracice:
deformatii, osificarea
cartilajelor, anchiloza,
rigiditate, reducerea
elasticitatii i compliantei
Procese patologice in
pleura: efuzie pleurala,
aderente pleurale,
dezermetizarea cavitatii
pleurale, hipertensiune
intrapleurala
Procese patologice in
circulafia mica:
hipoperfuzia pulmonara,
hiper- tensiunea
pulmonara
Procese patologice in
sistemul sanguin:
hemoglobinopatii,
enzimo- patii, anemii
-354-

centrala

Procese patologice
pulmonare

Dereglari obstructive
ale ventilapei pulmonare:

Dereglari centrale ale

ventilatiei pulmonare:
dispnee, hipoventilatie,
hipoxie respiratorie,
hipercapnie, respiratie
periodica, apnee insuficienta respiratorie
centrala

Dereglari restrictive
ale ventilatiei
pulmonare:
hipoventilatie,
hipoxie respiratorie,
hipercapnie, acidoza
respiratorie, apnee insuficienta respiratorie
restrictiva

Dereglarile perfuziei
pulmonare: dereglarea
transportului gazelor hipoxie circulatorie
Dereglarile transportului
gazelor, hipoxie anemica

Procese patologice in
caile aeroconductoare
superioare: inflamatie,
cicatrizare, obstruare,
hipoventilatie, hipoxie
stenozare, compresie
respiratorie, asfixie Procese patologice in insuficienta respiratorie
caile aeroconductoare
obstructive
inferioare: inflamatie,
spasm, stenozare,
obstruare
Procese patologice in
Dereglarea difuziei
parenchimul pulmonar.
alveolo- capilare:
inflamatie, sclerozare,
hipopxie respiratorie
distruepe, edem,
fara hiper- capnie imbibitie, emfizem,
insuficienta respiratorie
atelectazie, reducerea
restrictive
suprafetei alveolare
Procesele patologice pulmonare includ afectiunile cailor respiratorii
supcrioarc (inflamatie, tumoare, corpi straini, compresie, stcnozare,
obstmare, cicatrizare), cailor respiratorii inferioare (inflamatie, spasm, edem,
stenozare), parenchimului pulmonar (inflamape, congestie,edem, sclerozare,
imbibitie, infarct, distres respirator, distructic cu reducerea suprafetei totale
de difuzie).
Manifestarile specifice ale proceselor patologice extrapulmonare i
pulmonare includ modificari ale respiratiei exteme cu geneza centrala (in
afectiunile aparatului nervos), reactiva (raspuns la dishomeostaziile generale
$i procesele patologice exrapulmonare), restrictive! (in procesele patologice
localizate in cutia toracica, mu$chii respiratori, pleura, parenchimul
pulmonar), obstructive (in procesele patologice localizate in cade
aeroconductoare), perfuzionala i de transport al gazelor.
Procesele patologice tipice i manifestarile specifice respiratorii sunt
sumateintabelul34.1.
Patogenia generala a proceselor patologice tipice este expusa in
compartimentele respective din Fiziopatologia generala. In compartimentul
prezent vor fi expuse in ordine succesiva procesele patologice, care altereaza
ventilatia pulmonara, difuzia alveolo-capilara, perfuzia pulmonara ?i
transportul gazelor, precum i manifestarile respiratorii ale acestor procese.
-35534.1.Dereglarile ventila(iei pulmonare
Ventilatia pulmonara rcprczinta schimbul dc aer dintre atmosfera $i
spatiul alveolar i include procesul dc inspiratic i expiratic. Ventilatia asigura
vchicularea convectionala a aerului din atmosfera In alveole i in sens opus din alveole in atmosfera.
Inspiratia consta dintr-un lant de procese: excitarea centrului inspirator,
contractia muchilor inspiratori, expansia cutici toracice, tranzitul aerului
atmosferic prin caile aeroconductoare, umplerea i extinderca alveolelor
pulmonare. Expiratia se efectucaza in mod pasiv sau activ.
Res pi rati a externa este reglata de centrul respirator. Centrul respirator
consta din centrul pontin pneumotactic, centrul inspirator i centrul

expirator, ultimii fund situati in bulbul rahidian. O capacitate remarcabila a

neuronilor centrului respirator este caractcrul spontan (automat) dc generare
ritmicaa impulsurilor nervoase in lipsa excitantilor din mediul ambiant sau cel
intern. Succesiunea procesclor inspiratie-expiratic este asigurata dc relatiile
reciproc antagoniste dintre neuronii inspiratori i cei expiratori - cxcitatia
inspiratorilor inhiba expiratia i viccversa. Impulsurile parvenitc de la
rcccptorii perifcrici (hcmoreceptorii patului vascular, interoreceptorii
musculari i scheletici) ?i actiunea directa asupra centrului respirator al
excitantilor chimici doar moduleaza cxcitabilitatca centrului respirator,
modificand freeventa $i amplitudinea respiratiei.
Impulsurile nervoase generate de neuronii inspiratori, transmise prin caile
eferente medulo-spinale predominant spre motoneuronii spinali segmentari
ccrvicali C4 (inerveaza diafragmul) i cei toracali T^-T^Oncrveaza muchii
intercostali externi), initiaza inspiratia. Jonc(iunea neuro-musculara este
colinergica. Contractia musculaturii inspiratorii gcncreaza cxcursia (expansia)
cutiei toracice in toate directiile: sagitala (indepartarea sternului de coloana
vcrtebrala), frontala (ridicarea coastelor in pozitie orizontala) i longitudinala
(aplatizarea diafragmului). Rczultanta expansiei cutiei toracice este marirea
in volum a acesteia. Plamanii nu contacteaza direct cu pere|ii cutiei toracice,
fiind separati de acc?tia printr-o cavitate virtuala (cavitatea plcurala) - un
spatiu capilar umplut cu o cantitate mica (cca 1 ml) de lichid lubrifiant, care
asigura o alunccarc u$oara a foitclorplcurci. Prcsiunea in cavitatea ermetica
intrapleurala este permanent mai scazuta (negativa) dccat cea atmosferica
-356cudeviatii in diferite faze ale respiratiei'. la inspiratie, diferenta constituie 68 cm a coloanei de apa, iar la expiratic - 3-5 cm de apa. Din cauza prcsiunii
negative, create in cavitateaplcurala, la inspiratie plamanii vor urma
cxcursiile cutiei toracice, spatiile alveolare se largesc, creand o presiune
negativa in alveole comparativ cu cca atmosferica. Gradientul de presiune
dintre atmosfera i alveolcle pulmonare (cu un cxces de presiune in
atmosfera) antreneaza patrunderea acrului atmosferic in alveole pana la
egalarea presiunii intraalveolare cu cea atmosferica. Paralel cu umplerea
alveolelor cuaer, are loc extinderea pcretilor alveolari cu excitarea
mecanoreceptorilor situati aici. Impulsurile nervoase generate de
mecanoreccptori prin feedback inhiba centml inspirator, ceea cc intrerupe
inspiratia.
Expiratia se poate efectua atat in mod pasiv, cat $i in mod activ. La
persoanele sanatoase in repaus expiratia se efcctueaza in mod pasiv. Fortelc,
care asigura expiratia pasiva, sunt multiple. Lichidul pleural poseda o
tensiune superficiala orientata spre centrul cutiei toracice (forta centripeta),
care impreuna cu forta de gravitatie (greutatea toracelui ridicat la inspiratie),
elasticitatea muchilor, cartilajclor i reculul elastic al alveolelor pulmonare
reintorc cutia toracica la configuratia i volumul din repaus, comprimand
plamanii i formand un gradient de presiune dintre alveole i atmosfera cu
un exces de presiune in alveole. Aceasta conduce la ieirea acrului alveolar
in atmosfera - astfel se efcctueaza expiratia pasiva.
Tabelul 34.2
Indicii statici $i dinamici ai respiratiei externe

Indicii statici ai respiratiei

externe
Capacitatea totala a
plamanilor
Capacitatea vitala
Volumul respirator
Rezerva inspiratorie
Rezerva expiratorie
Volumul rezidual
-357Indicii dinamici ai respirapei
exteme
Frecventa respirapei in repaus

Valorile indicilor
respiratiei externe
5,97 litri
4,78 litri
0,5 litri
3,28 litri
0,98 litri
1,19 litri

16 mi^cari /
minut
500 litri /
minut
300 litri /minut
130 litri/minut

Torentul expirator maxim

Viteza maxima inspiratorie
Capacitatea maxima respiratorie
Minut-volumul ventilapei alveolare
in repaus
4,9 litri / minut
Minut-volumul ventilafiei spapului
2,1 litri/minut
mort anatomic
Expiratia activa (voluntar sau in hipoxemie) se efectueaza prin contracts
muchilor expiratori (intcrcostali intemi $i muchii peretelui abdominal).
Contracpa mu$chilor intercostali intemi exercita forfe antagoniste mu$chilor
intercostali extemi, ceea ce conduce la retractia in volum a cutiei toracice.
Contracpa muchilor peretelui abdominal mare$te presiunea
intraabdominala, ceea ce deplaseaza splanhniile i diafragmul in interioml
cutiei toracice. Ambele efecte majoreaza presiunea intratoracala, asigurand
gradientul pozitiv de presiune i ieirea forfata a aemlui alveolar in
atmosfera. Dupa expirape urmeaza pauza respiratorie (apnee), cu care se
incheie ciclul respirapei exteme.
Ventilapa pulmonara este caractcrizata de doi parametri: amplitudinea
(profiinzimea) i frecventa respirapei. Capacitaple ventilatorii ale plamanilor
sunt determinate de particularitaple anatomice ale aparatului respirator i
sunt estimate printr-o serie de parametri: indicii statici i indicii dinamici.
Indicii statici i dinamici ai respirapei la barbapi tineri sanatoi (valori
medii) sunt prezentap in tabelul 34.2.
34.1.1. Etiologia fi patogenia generald a dereglarilor ventilafiei pulmonare
Cauzele generale ale dereglarilor ventilapei pulmonare sunt diferite
procese patologice tipice, localizate atat in inii plamani (procese patologice
pulmonare), cat i extrapulmonar. Din procesele patologice extrapulmonare
fac parte procesele ce afecteaza componenpi aparatului respirator i
procesele patologice integrale.
-35834.1.1.1.

Procesele patologice integrate si modificarea compozitiei

sangelui
Din parametrii biochimici ai sangelui, care sunt monitorizap de respirapa
externa, fac parte presiunea oxigenului in sangele arterial (Pa02), presiunea
dioxidului de carbon in sangele arterial (PaC02) i concentratia ionilor de
hidrogen (pH). La randul lor, ace?ti parametri biochimici ai sangelui vor
influenza prin retroreglarea cibemetica (feed-back) respiratia externa in
vederea mentinerii homeostaziei mcdiului intern.
La nivelul marii, presiunea partiala a oxigenului in aerul atinosferic estc de
circa 155 mm Hg, in aerul alveolar $i sangele arterial - de cca 100 mm Hg,
iar in sangele venos - doar 40 mm Hg. Menpnerea presiunii scazute a
oxigenului in aerul alveolar i sange, comparativ cu atmosfera, estc o masura
de protectie contra actiunii toxice a oxigenului in concentratii mari asupra
celulelor organismului.
Continutul dioxidului de carbon in aerul atmosferic constituie 0,03%, iar
presiunea partiala - doar 0,22 mm Hg. In acelai timp, presiunea dioxidului
de carbon in aerul alveolar i sangele arterial este egala cu 40 mm Hg, iar in
sangele venos - cu 46 mm Hg. Astfel, presiunea dioxidului de carbon in aerul
alveolar depa$este de aproximativ 200 ori pe cea atmosferica. Concentrapa
marita a dioxidului de carbon in sange asigura menpnerea bilantului acidobazic la valoarea pH mediului intern egala cu circa 7,36 ?i constituie un
parametru de o important vitala mai superioara decat concentratia de
oxigen. Se poate considera ca ventilatia pulmonara mentine in mod activ
concentrapa constanta marita de dioxid de carbon in alveole i, rcspectiv, in
sange. Deviapile concentratici dioxidului de carbon in aerul alveolar (i
consecutiv in sangele arterial) caracterizeaza starea ventilapei pulmonare:
40 mm Hg - normoventilape, > 41 mm Hg - hipoventilape, <39 mm Hg hiperventilape.
Concentrapa ionilor de hidrogen in sange este exprimata prin logaritmul
zecimal negativ - pH, care in norma este egal cu cca 7,36 (in celule - 6,9).
Respirapa externa are rol extrem de important in reglarea prompta a
echilibrului acido-bazic prin intensificarea ventilatiei si eliminarea surplusului
lie dioxid de carbon in st&rde acidotice s.au prin aienuarea veniUaber s,v
-359L
repnerea in organism a dioxidului dc carbon in alcaloza. La randul lor,
dcrcglarilc primare ale ventilapei pulmonare conduc la acidoza i alcaloza
respiratorie.
Parametrii biochimici ai sangelui monitorizati de respirapa externa- PaO,,
PaCO pH - sunt receptionati de chimiorcceptorii patului vascular concentrap
predominant in corpusculul carotidian i corpusculul aortic. Chimioteceptom
caroUdveni cev aorUci raspund la mic^orarea PaO 2, $i pH-ului sau la marirea
PaC02 prin intensificarea impulsatiei nervoase, pc cave o transmit prin carle
aferente (frbrclc nervului vagi tn centrul respirator. Corpusculul carotidian
cstc dc 7 ori mai sensibil decat cel aortic, iar excitatia lui inipaza concomitent
marirea freeventei i aprofundarea ventilapei pulmonare, in timp cc cxcitapa
corpusculul ui aortic provoaca doar accelerarea respirapei exteme.
Concomitent cu chimiorcceptorii periferici, exista, de asemenea, $i receptori
situap nemijlocit in crcicr- chimiorcccptori centrali. Destinapa receptorilor
centrali i periferici este diferita. Astfel, prin rcccptorii periferici se realizeaza

preponderent influenta hipoxemiei asupra respirapei externe, in timp cc

hipercapnia i acidoza acponcaza preponderent prin receptorii centrali, care
percep compozipa chimica a lichidului intcrstipal al nevraxului. In acest
context, rolul receptorilor periferici consta in menpnerea reflcxelor
respiratorii in condipile hipoxiei acute severe, atunci cand centrclc nervoase
sc inhiba din cauza penuriei dc energie i devin areactive la excitatia directa.
Or, receptorii periferici pot fi considerap drept ultima structuraa rcflexului
respirator ce mai continua sa luneponeze in hipoxia grava. Faptul ca
chimiorcceptorii periferici nu reaeponeaza la modiftcarile neinsemnate ale
pO, in sangc sugereaza concluzia ca aceste structuri nu servese pentru
reglarea respirapei exteme in repaus sau la cfort fizic, ci doar in condipile
hipoxiei severe sau la dereglarea mecanismelor centrale ale respirapei.
Din procesele patologice integrale, care pot influenta respirapa externa,
fac parte dercglarile severe ale activitapi nervoase (coma cerebrala),
cndocrinopatiile (hipotireoidismul, hipocorticismul, hiper- i hipoinsulinismul),
insuficienta renala, hcpatica, circulatorie, ancmiile severe, dismetabolismelc
(hipoglicemia, hipercetoncmia), dishomeostaziile hidrice (cxicoza, edemul
cerebral), electrolitice (hiponatriemia, hiperkaliemia), osmotice (hiperosmia,
hipoonchia), acido-bazicc (acidoza, alcaloza), distermiile (hipo- i
hipertermia).
-360Cauza exogena a dereglarii ventilatiei pulmonare estc modificarea
compozitiei atmosferei - hipoxia i hipercapnia atmosferica. Numitorul comun
dishomcostatic al proccselor patologicc intcgralc enumerate mai sus este
hipoxemia, hipercapnia, hiper-H-ionia, iar efcctul final - paralizia ccntrului
respirator, sistarea respiratiei exteme (apneea).
Hipoxemia reprezinta micorarea presiunii oxigenului in sangele arterial
mai jos de 50 mm Hg. (V. cap.23 Fiziopatologia medicala, vol. 1).
Hipoxemia intensifica ventilatia pulmonara, dei intr-o masura mai mica
decat hipercapnia pura sau hipercapnia in combinatie cu hipoxia. Hipoxemia
grava persistenta conduce la inhibitia centrului respirator $i la stopul
respirator - apneea. Din cauza sensibilitatii mai mari a ccntrului respirator
fata de dioxidul de carbon comparativ cu sensibilitatea fata de oxigen,
exhalarea excesiva a dioxidului de carbon i instalarca hipocapniei
mic$oreaza excitabilitatea ccntrului respirator, inhiba ventilatia pulmonara
sau chiar provoaca apnee. Aceasta sc intampla in hipoxia asoeiata cu
hipocapnie, in hiperoxemie (marirea presiunii oxigenului in sange), la
inhalarea de catre bolnavi a oxigenului pur, ccea ce provoaca hiperoxemie $i
concomitent saracete sangele de dioxid de carbon. Asocierea hiperoxiei
cuhipocapnia reduce i mai mult reactivitatea centrului respirator^ poate
conduce chiar la inhibitia acestuia. In aceste cazuri, pentru menpnerea
excitabilitatii ccntrului respirator, se recomanda inhalarea carbogenului melanjului de gaze constituit din 94% oxigen i 6% dioxid de carbon.
Hipercapnia reprezinta creterea presiunii de dioxid de carbon in sangele
arterial (mai sus de 46 mm Hg). Hipercapnia este rczultatul intensificarii
producerii debioxid de carbon sau al reducerii eliminarii din organism a
acestuia. Hipercapnia este cel mai putcmic excitant al centrului respirator,
antrenand hiperventilatia, in timp ce hipocapnia genereaza hipoventilatia
pana chiar la stoparea respiratiei. Astfel, crctcrea presiunii dioxidului de

carbon insangele arterial de la40 la 60 mm Hg mare?te volumul ventilatiei

pulmonare, respectiv, de la 7 L/min pana la 65 L/min, iar presiunea dioxidului
de carbon in sange, egala cu 70 mm Hg, este maxim suportabila i sporetc
ventilatia pulmonara pana la 75 L/min. Conccntratia mai marc de 70 mm Hg
provoaca paralizia centrului respirator ?i oprirea respiratiei. Din contra,
mic$orarea presiunii dioxidului de carbon in sange antreneaza diminuarea
rcactivitatii
-361 centrului respirator i pentru aid excitand (inclusiv pentru hipoxie) pana la
paralizia centrului respirator i sistarea ventiladei pulmonare.
H+ - hiperionia (acidoza) reprczinta cretcrea concentratiei de ioni de
hidrogen in sange. (V. cap. 22 Fiziopatologia medicala, vol. 1). Constanta
concentratiei ionilor de hidrogen tn sange este mcntinuta de diferite
mecanisme homcostatice, unul dintre care este ventilatia pulmonara ce
asigura eliminarea surplusului de dioxid de carbon. Centrul respirator este
extrem de sensibil la dcvierile pH - micorarea acestui parametru doar cu 0,1
united excite centrul respirator i intensified ventilatia pulmonara cu 21/min,
in limp ce marirea pH conduce la inhibida centrului respirator i
hipovcntilatie. De mentionat ca, paralel cu actiunca directa, ionii de hidrogen
influenteaza centrul respirator i prin eliminarea dioxidului de carbon din
bicarbonatii plasmei sanguine, ccea ce genereaza hipercapnia $i
hiperventilatia.
Hipoxcmia, hipercapnia, aciodoza de orice originc conduc la modificari
reactive ale respiratiei cxteme: dispnee, rcspiratie profunda i accelerata,
respiratie periodica, apnee, hipoventilatia pulmonara cu hipoxemiepurasau in
asociere cu hipercapnia, hiperventilatia pulmonara cu hipocapnie.
Modificarile respiratiei exteme, ca raspuns la dcviatiile compozitiei
biochimice ale sangelui, initial, au un caracter adecvat i vizeaza mentinerea
homeostazei prin ajustarea respiratiei exteme la necesitaple actuale ale
organismului. De mentionat insa ca chiar i rcactiile adaptative sau
compensatorii ale ventilatiei pulmonare pot conduce la diferite dishomeostaze - alcaloza respiratorie, concomitcnt cu sporirea permeabilitatii
vaselor sanguine cerebrate, hipertensiune intracraniana i edem cerebral.
Modificarile debordante ale compozitiei sangelui conduc la apnee - moartea
clinica.
34.1.1.2.
Procese patologice in arcul reflex respirator
Receptorii pcriferici sunt o sursa de excitade aferenta, care asigura
activitatea ritmica a centrului respirator. Deficitul impulsurilor aferente este
depistat la noi-nascutii prcmaturi i se traduce prin asfixie. In aceste cazuri
este necesara afcrentatia suplimentara, de exemplu, prin excitarea mecanica
a feselor, picioruelor. Surplusul de impulsuri aferente
-362gencrcaza respirapa frecventa, dar superficiala, cu marirea vcntilapei
spatiului mort anatomic i diminuarea ventilapei alveolare. Drept sursa de
aferentatie cxcesiva pot servi procesele patologice localizatc in peritoncu,
plamani, piele.
Centrul respirator se caracterizeaza printr-o activitate de pacemaker-arc

proprietatea de a genera spontan ritmic impulsuri nervoase eferente, sub

acpunea carora are loc suscitarea respiratiei externc - a inspiratiei i
expirapei. Frecventa impulsurilor generate de centrul respirator este
modulata de neuroreceptorii periferici - chimioreceptorii, care reccpponeaza
parametrii biochimici ai sangelui (presiunea oxigenului, bioxidului de carbon,
concentratia ionilor de hidrogen) i mecanoreceptorii muchilor respiratori,
cailor aeroconductoare, pleurei. In modul acesta, activitatea centrului
respirator este ajustata la necesitatilc actuale ale organismului in vcdcrca
mentinerii homcostaziei parametrilor biochimici.
Dereglarea activitapi centrului respirator poate fi cauzata de proccsc
patologice localizatc pc tot traseul reflexului respirator: neuroreceptorii, caile
aferente, centrii nervoi, caile eferente. Cauzele ncmijlocite ale dereglarii
activitapi centrului respirator sunt leziunile directe ale acestuia (in encefalita,
hipertensiuine intracraniana, traumc craniocercbrale, hipoxii severe, oc,
coma, hiperdozarea somniferelor, sedativelor, narcozei, drogurilor).
Dintrc dereglarile activitapi centrului respirator face parte diminuarea sau
rcducerea excitabilitapi, paralizia.
Dereglarile activitatii centrului respirator se manifesta prin hipoventilape
primara, apnec noctuma, apneizie, respirape periodica, stop respirator. De
menponat ca afeepunile primarc ale centrului respirator conduc la dereglari
ale ventilapci pulmonare concomitent cu pastrarea potcnpalului funcponal al
aparatului respirator (muchilor respiratori, cutiei toracice, pleurei, cailor
aeroconductoare ?i parenchimului pulmonar), insa acest potcnpal nu este
solicitat.
Aparatul neuro-muscular respirator (pompa respiratorie, pompa
vitala) include nervii ?i muchii intercostali, nervul frenic i diafragmul $i
poate fi afcctat la nivelul sistemului nervos central i perifcric, la nivelul
joncpunilor neuromusculare sau ncmijlocit al mu$chilor respiratori.
-363Paralizia diafragmului. Diafragmul cstc mu?chiul respirator major i de cea
mai mare importanta vitala in coipul uman (dupa cord). Diafragmul estc
inervat dc nervul frenic originar din C4 (partial din C, $i mai rardin C5).
Disfunctiile diafragmului sunt o consccinta a dereglarilor neurogene
(intrcrupcrca transmitcrii impulsurilordin SNC)- trauma maduvei spinarii,
siringomielie, poliomielita, afcctiuni pc traseul nervului frenic - trauma,
chirurgia toracala ?i cardiaca, radioterapia, tumorile (30% de cazuri),
neuroinfectiile, ancvrismul aortei, pleurezia, gua substemala, hcrpesul,
uremia, infectiile, diabetul zaharat. Dcreglarilc functiei diafragmului mai pot
fi cauzate i dc defectc anatomice congenitalc (hernie diafragmala cu
deplasarca organelor abdominale in torace). Toate afectiunilc enumerate pot
interesa intreg organul (paralizie bilatcrala) sau doaro jumatate (paralizie
unilaterala).
Din procescle patologice cc afeclcaza jonctiunilc ncuro-musculare ale
diafragmului i muchilor intercostali fac parte intoxicatiile cu
anticolinesterazice, curare, toxina botulinica, ncvritclc, miozita.
Oricc dereglarc a functiei diafragmului ?i muchilor intercostali antreneaza
disfunctii vcntilatorii prin reducerea excursiilor cutiei toracice $i
incapacitatea de a crea o presiunc negativa intratoracica suficicnta pentru

efcctuarca inspiratiei. Incompetenta muchilor intercostali poate fi

compensata de diafragm, in timp ce atcnuarca sau lipsa contractiilor
diafragmului sunt irccupcrabilc. Caracterul decompensat al dereglarilor
ventilatici in afeefiunile diafragmului rezulta din faptul ca in timpul inspiratiei
suscitatc dc contractia muchilor inspiratori intercostali arc loc deplasarea
diafragmului paralizat$i a splanhniilor in cutia toracica, ceea ce anihileaza
cfortul respirator. Organismul uman nu poseda alte mecanisme eficiente
pentru compensarea rcspiratici compromise dc afectiunilc diafragmului in
cazul in care cxcursiile diafragmului sunt diminuate sau lipsesc. Astfel,
paralizia bilaterala a diafragmului antreneaza dercglari severe ale rcspiratici insuficienja ventilatoarc rcstrictiva cu mic$orarea capacitatii vitale i totale a
plamanilor pana la 50%, asfixie. Paralizia unilaterala a diafragmului
decurgcdeseori asimptomatic.
- 364 34.1.1.3.
Procese patologice in cutia toracica.
Restrictia pulmonara extraparenchimala
Capacitatea remarcabila a aparatului respirator este complianta
(distensibilitatea, capacitatea dc extindere), care permite dilatarea cutiei
toracice i primirea aerului atmosferic in inspir. Complianta totala a
sistemului respirator intact este suma algebrica a compliantei cutiei toracice
i a plamanilor. Complianta totala este influenfata de orice modificari in cutia
toracica, pleura i plamani. Deoarcce volumul dc aer inspirat este o functie
directa a gradului de compliant a sistemului respirator, reducerea
compliantei antreneaza insujicienta respiratorie restrictivei.
Restrictia pulmonara mseamna reducerea compliantei totale a aparatului
respirator pe scama reducerii predominante a compliantei cutiei toracice
(restrictie pulmonara extraparenchimala) sau a plamanilor
(restrictiepulmonara intraparenchimala). Restrictia pulmonara de orice
origine este asociata cu reducerea expansiei plamanilor i a indicilor
respiratorii statici i dinamici.
Restrictia pulmonara extraparenchimala este provocata de factori
extrinseci- afeefiunile cutiei toracice, aparatului neuro-muscular, pleurei. In
dereglarile restrictive este micorata complianta totala a sistemului
respirator, ccea cc reduce volumele pulmonarc.
Afectiunile cutiei toracice, care conduc mai freevent la dereglari
ventilatorii, sunt kifoscolioza, obezitatca, spondilita anchilozanta,
toracoplastica.
Afectiunile pleurei. Pleura (foitele viscerala i parietala) formeaza o
cavitate inchisa ermetic, care prin deviajiile presiunii intraplcurale asigura
excursiile plamanilor. Afectiunile pleurei provoaca deermetizarea cavitatii
pleurale sau hipertensiunea intrapleurala. In ambele cazuri are loc compresia
sau chiar colabarea plamanului, restrictia excursiilor cu dcrcrglari ventilatorii.
Din ccle mai freevente forme de afcctiuni pleurale fac parte efuzia pleurala,
pneumotoraxul, hemotoraxul, tumorile.
Efuzia pleurala. Normal, spatiul pleural comine cca 1 ml de lichid,
formarea caruia rezulta din cchilibrul dintre fortele filtrante (presiunca
hidrostatica in vasele sanguine ale pleurei viscerale i parictale) i fortele

-365rezorbtive (presiunea oncoticS in vaselc sanguine i presiunea lichidului

interstitial dependents de drenajul limfatic). Efuzia pleuralS prezinta
dezechilibml acestor forte cu predominarea filtratiei plasmei sanguine asupra
rezorbpei filtratului i drenajului limfatic. Efuzia pleurala este prezentatS prin
transsudat i exsudat.
Transsudatul reprezintS ultrafiltratul plasmei in cavitatea pleurala cauzata
de afectiuni cardiace congestive, ciroza hepatica, atelectazie, sindrom
nefrotic, dializa peritonealS, mixedem, pericarditS constrictivS. Transsudatul
se caracterizeazS prin proprietatilc fizico-chimice (transparent sau
opalescent, vascozitatea mica), continutul de proteine panS la 3%, putine
celule, caracter aseptic.
Exsudatul are origine inflamatorie: plcurite de orice etiologie,
parapneumonie, tumori maligne, embolism pulmonar, afecpuni colagenice
vasculare, tuberculozS, sarcoidozS, asbcstozS, pancreatitS, trauma,
perforatia esofagului, plcurita radiationala, medicamente. Diferenperea
cxsudatului de transsudat se bazeazS pe determinarea proprietatilor fizicochimice, biochimice i biologice i are importan(a diagnostics. Astfel,
exsudatul sc caracterizeazS prin concentratia absolutS a protcinelor mai
mare de 3%, iar conjinutul proteinelor serice in exsudat depSete 50% din
continutul protcinelor in serul sanguin. Activitatea lactatdehidrogenazei in
exsudat constituie mai mult de 60% din activitatea sericS a enzimei,
continutul colesterolului este mai mare de 45 mg/dL. Exsudatul se
caracterizeazS prin conpnut sporit de celule (leucocite) i este, de regula,
septic (contaminat cu gcrmencle patogen, care a produs inflamapa).
Exsudatul confirmat necesitS un examen citologic diferenpat, colorapa Gram,
cultura bacteriologies, ceca ce fumizeazS o informape suplimentarS referitor
la etiologia procesului inflamator.
Pneumotraxul reprezinta prezenta aerului in cavitatea pleurala patruns
prin defectul peretelui cutiei toracice sau prin bronhul lezat ce comunicacu
cavitatea pleuralS. Comunicarea spapului pleural cu atmosfera anihileaza
gradientul de presiune dintre alveole $i atmosferS i reduce sau face
imposibil inspirul (in pneumotoraxul bilateral).
Prezenta lichidului (transsudat, exsudat, sange) sau a aerului in cavitatea
pleuralS reduce excursia plSmanilor i micoreazS indicii statici i dinamici ai
-366respirafiei exteme (volumul respirator, rezerva inspiratorie, minut-volumul
respiratiei) ?i conduce in final la insuficienta respiratorie.
Conclude. In afcctiunile primarc ale aparatului neuro-muscular, ale cutiei
toracice i pleurei are loc diminuarea eficacitatii efortului respirator,
reducerea compliantei i elasticitatii structurilor sistemului respirator i in
final are loc reducerea ventilatiei pulmonare. in aceste cazuri, initial este
pastrata functia centrului respirator (ulterior odata cu instalarea
dishomeostaziei gazoase i acido-bazice a sangelui, consecutiv, se
dcregleaza i functia centrului respirator, care aprofundeaza fenomenele
disventilatorii), conductibilitatea cailor respiratorii, functia dc difuzic alvcolocapilara i perfuzia pulmonara. Ulterior, insa, sunt afectate i aceste funefii
(vasospasmul in alveolele slab ventilate conduc la hipoperfiizie alveolara,
modificarea structurii peretilor alveolari deregleaza difuzia, asocierea

proceselor inflamatorii la afectiunile restrictive obstrueaza caile

aerconductorii). in modul acesta, in final se instalcaza stari complexe cu
dcreglari mixte restrictive, obstructive, difiizionale i perfiizionale.
34.1.1.4. Procese patologice in parenchimul pulmonar.
Restricfia pulmonara intraparenchimala
Spatiul terminal al ventilatiei pulmonare sunt alveolele - unitatea
difuzionala a aparatului respirator. Numarul total de alveole create de la circa
10 min la natcrca copilului pana la circa 300 min la adulti. Paralel cu varsta,
are loc i marirea in volum a alveolelor existente. Asocierea alveolelor
pulmonare cu diamctrul mediu egal cu 0,25 mm i a capilarelor circulafiei
mici formeaza o suprafata totala de contact de circa 80 metri patrati.
Alveolele, la fcl ca i toate structurile cutiei toracice, poseda doua calitati
esentiale - complianta $i elasticitatea.
Complianta (distensibilitatea) este capacitatea de a se extinde sub
acfiunea fortei aplicate, ceea ce permite largirea volumului i umplerea cu
aer atmosferic a plamanilor in inspiratie. Diminuarea compliantei reduce
extensibilitatea i, respectiv, excursiile plamanilor- survine restrictia
pulmonara, care conduce la dereglari restrictive ale ventilafiei.
A doua proprietate esentiala a alveolelor este elasticitatea - capacitatea
de a reveni la forma initiala, dupa ce au fost supuse deformarii in timpul
expansiei pulmonare i umplerii cu aer. Elasticitatea alveolelor este
constituita
-367din elasticitatea propriu zisa a al veolelor i din tensiunca superficiala a
lichidului ce le acopera. Datorita prczentei in lichidul dc pc pcretii alvcolari ai
surfactantului (substanta de natura fosfolipidica ce mic$oreaza tensiunea
superficiala), elasticitatea alveolelor este o valoare variabila. Astfel, la
extindcrca alveolelor, suprafata lor sc marete, iar concentratia
surfactantului se micoreaza (cantitatca constants de surfactant este
repartizata pe o suprafata alveolara mai mare). Aceasta mare$te tensiunea
superficiala i forta de elasticitate, ceca ce impiedica cxtinderca cxcesiva a
alveolelor i le atribuie forta dc rccul elastic. La expiratie, procesele decurg in
sens opus: eliberarea alveolelor dc aer conduce la mic$orarea volumului i a
suprafe(ei acestora, iar concentratia surfactantului se marete (cantitatea
totala de surfactant este repartizata pe suprafata alveolara micorata).
Paralcl, sc diminucaza tensiunea superficiala i forta elastica a alveolelor,
ceea ce impiedica colabarea i adeziunca acestora. Grade accstui mccanism,
chiar la expiratia maxima, peretii alveolelor nu sc lipesc unul de altul, iar in
aleveolc sc pastreaza o cantitate de aer numit rezidual.
Restricfia pulmonara intraparenchimala este rcducerea compliantei totalc
a aparatului respirator pe seama reducerii compliantei $i clasticitatii
plamanilor. Se intalnete in afectiunile difuze pulmonare i este rezultatul
cre^tcrii cxcesivc a fortei elastice a plamanilor - forta ncechilibrata de for|a
ccntrifuga a cutiei toracice, ceea ce conduce la reducerca tuturor volumelor
pulmonare. Or, restrictia pulmonara a vendlatiei rezulta din micorarea
reversibila sau durabila a elasticitatii i compliantei parenchimului pulmonar.
Cauzele proceselor restrictive pulmonare sunt: bolile sistemice
(colagenozele- sclerodcrmia, polimiozita, dermatomiozitele, lupusul
eritematos sistemic, artrita reumatoida, spondilita anchilozanta),

medicamentele (nitrofiiranele, aurul, ciclofosfamida, metotrcxatul),

radiotcrapia, bolile primare pulmonare (sarcoidoza, vasculila pulmonara,
proteinoza alveolara, pneumonia eozinofilica, bronliiolita obliteranta,
organizarea pneumoniei), afectiunile cu prafuri anorganice (silicoza,
asbestoza, pneumoconioza, berilioza), fibroza pulmonara provocata de
metalc grcle, prafuri organice, fibroza pulmonara idiopatica, pneumonia
interstitiala acuta, pneumonia interstitiala limfocitara, pneumonitele.
Consecintele proceselor restrictive sunt reducerea volumului respirator
proportional cu reducerea volumului plamanilor, dezechilibrul ventilatie-368perfuzie, ?untul intrapulmonar, dereglarea difuziei oxigenului, hipoxemia
modcrata in repaus i hipoxemia severa la efort fizic. Ca raspuns la
hipoxemie survinc hiperventilatia pulmonara, care urmarete mentinerea
minut-volumului respiratici in conditiile umplerii redusc a plamanilor prin
accelerarea freeventei.
Consecinfele mai tardive sunt inflamapa i fibrozarea parenchimului,
reducerea vasculaturii concomitent cu marirea rezistentei periferice in
circulatia mica, hipertensiunea pulmonara, cordul pulmonar. Restrictia
plamanilor de orice geneza conduce la insuficienta respiratorie restricted.
Procesele restrictive sc prezinta in mod comun prin reducerea indiciului
numit capacitatea (volumul) reziduala funcponala (FRC, engl., functional
rezidual capacity) - volumul de aer in plamani in pauza respiratorie, atunci
cand muchii respiratori sunt completamente relaxap, iar torentul de acr este
oprit. Valoarea FRC este determinate de cchilibrul dintre forta elastica
centripeta a plamanilor i forta elastica centrifuga a cutiei toracicc.
Afectiunile restrictive ale plamanilor se caracterizeaza prin reducerea FRC i
altor volume pulmonare, ulterior a afectiunilor plamanilor, pleurei sau a
structurilor cutiei toracice.
Restrictia pulmonara conduce la micorarea umplerii plamanilor cu aer $i,
concomitent, la reducerea suprafe^ei alveolare ventilate i perfuzate
disponibile pentru schimbul de gaze. Dcrcglarilc restrictive se identified cu
reducerea volumului total, a capacitapi vitale, a volumului respirator ?i
volumului rezidual functional al plamanilor cu pastrarca rezistentei normale a
cailor aeroconductoare. in final se micoreaza capacitatea totala de difuzie a
plamanilor i se marete rezistenta vasculara, respiratia devine freeventa i
superficiala. In cazul in care dereglarile restrictive sunt cauzate de alterarea
parenchimului pulmonar, paralel este dereglat i transferul transscptal al
gazelor, ceea ce clinic se manifesto prin desaturatia sangelui cu oxigen, in
special, la efort fizic.
Pneuntoscleroza este procesul patologic tipic caracterizat prin creterea
abundenta de tesut conjunctiv in interstitiul pulmonar - septurile
interalveolare i structurile adiacente, inclusiv vasclc sanguine (V. cap. 14 din
Fiziopatologia medicala, vol. 1).
Cauzcle pncumosclerozei sunt procesele inflamatorii in parenchimul
pulmonar (pneumoniile), dereglarile hemo- i limfocirculatorii (hiperemie
-369venoasa de lunga durata, staza sanguina sau limfostaza), infarctul
plamanilor, imbibipa cu xenobionti - antracoza, silicoza, asbestoza, distresul
respirator acut, inflamapile alergice . a.

in patogenia pneumosclerozei (fibrozei) participa mai multi factori, dintre

care ccl mai frecvent este inflamapa parenchimului pulmonar (pneumonite,
alveolite). Celulele participante la inflamatie (limfocitele, macrofagele,
neutrofilele) secreta citokine, care activizeaza proliferarea fibrobla?tilor cu
hiperproductia de fibre colagenice.
Pneumoscleroza altereaza toate functiile aparatului respirator - ventilapa,
difuzia, perfuzia. Astfel, creterea abundenta a tesutului conjunctiv reduce
atat complianta, cat i elasticitatea parenchimului pulmonar concomitent cu
micorarea volumului respirator, hipoventilatia, cu creterea volumului
rezidual. Concomitent, scade i capacitatea de difuzie a barierei alveolocapilare fibrozate, se reduce suprafata totala de difuzie. Ulterior, o data cu
antrenarea in proces $i a bronhiilor, are loc obstructia acestora, intervin
dereglari ventilatorii obstructive. Fibrozarea vaselor sanguine conduce la
reducerea secpunii transversale totalea vasculaturii circuitului mic
concomitent cu instalarea hipertensiunii pulmonare, iar ulterior ?i a cordului
pulmonar.
Emfizemulpulmonar. Emfizemul pulmonar este o dilatare excesiva
permanent^ a spatiilor aeriene pulmonare distal de bronhiolele terminale. In
emfizemul pulmnonar are loc distmcpa carcasului fibrilar al peretilor alveolari
cu destinderea excesiva a acestora, distructia $i micorarea numarului total
de alveole, reducerea suprafetei totale de difuzie, distensia capilarelor
circulatiei mici.
in prezent, in patogenia emfizemului pulmonar este rccunoscuta ipoteza
dezechilibrului proteinaze / antiprotcinaze. Cauza primara a dezechilibrului
potentialului protezic ?i antiprotezic in plamani este deficienta ereditarasau
achiziponata a antienzimelor proteazice sau creterea activitatii proteazice in
alveole, in contcxtul acestei ipoteze, distrucpa parenchimului pulmonar este
rezultanta efectului reducerii protectiei antiproteinazice a plamanilor, a
excesului de proteinaze eliberate in plamani sau a combinatiei ambilor
factori. Astfel, emfizemul se prezinta ca o rezultanta a dezechilibrului dintre
proteinaze i antiproteinaze in favoareaproteinazelor.
-370in mod normal, in sange circulS o anumitS cantitate de enzime, inclusiv
protcinaze, provenite din glandele digestive exocrine (predominant din
pancreas). Aceste enzime circulante difuzioneazS din sange i se acumuleazS
in parenchimul pulmonar. O alts sursS de enzime pentru parenchimul
pulmonar sunt celulele fagocitare (in special, leucocitele polimorfonucleare),
numSrul cSrora create considerabil in proceselc inflamatoare in plSmani.
Astfel, in parenchimul pulmonar se crceazS un potential proteazic
reprezentat de proteazele provenite din circulatia sistemicS i colagenazS,
elastazS i alte proteinaze provenite din neutrofile i fagocitele
mononucleare, care distrug matricea extracelulara a plamanilor (fibrele
clastice ?i colagcnice, substanta fundamentals), micoreazS elasticitatea
alveolelor i provoacS emfizemul.
Potentials protcinazic din parenchimul pulmonar este direct proportional
cu intensitatea procesului inflamator $i este amplificat de agentii
proinflamatori (de exemplu, fumul de tigarS).
Actiunea nocivS a enzimelor proteolitice din plamani este contracaratS de
sistemul antiproteinazic, reprezentat prin diferite antienzime, care inhibS

activitatea proteolitica i astfel mentine integritatea parenchimului alveolar.

Functia principals consta in inactivarca proteazelor originare din neutrofile
(tripsina, elastaza, proteinaza 3, catepsina G) ?i eliberate in interstipul
pulmonar in proceselc inflamatorii. Elastaza neutrofilelor reprezinta proteaza
principals responsabilS de distructia alveolarS.
Activitatea antiproteazicS totals a alveolelor este reprezentatS aproape in
exclusivitate (cca 95% de alfal -antitripsina (AAT). AAT este sintetizatS
predominant in hepatocite; dupS eliberarea din ficat, ea circulS neasociatS in
sange panS la difuzia in lichidul interstitial i alveolar. Deficienta de AAT
poate fi ereditarS i achizitionatS.
Deficienta ereditarS a alfal -antitripsinei este una din cele mai rSspandite
afectiuni motenite la reprezcntantii rasei albe, care se intalnete la 1
persoanS din 3-5 mii de indivizi. (De mentionat cS printre defectele genetice
lctale deficitul AAT este primul, al doilea ?i al treilea fund, respectiv, fibroza
cisticS $i boala Down.). Dcfectul genetic conduce la incapacitatea ficatului de
a sintetiza AAT, la nivelul seric scSzut de AAT, iar consecutiv i la continutul
scazut al acesteia in alveole. S-a constatat cS nivelul seric al AAT mai jos de
20-53 mmol/L predispune la elastolizS cu emfizem panacinar timpuriu, iar
-371-

riscul determinant al emfizemului apare la nivelul AAT in ser mai jos de 1

mmol/L.
Cauza majora a dcficientci achizitionate dc AAT este fumatul. Actiunea
nociva a fumului de tigara consta in dcclan?area proceselor inflamatorii in
parenchimul pulmonar cu emigrarea leucocitelor secretoarc de enzimc
proteolitice, in inhibitia directa a AAT, alterarca cililorepiteliului bronhial.
hiperplazia i hipersecretia glandelor bronhiale. Fumul de tigara este singurul
factor exogen cu rise stabilit pentru emfizemul pulmonar. La fumatori, riscul
dezvoltarii emfizemului este de 2,8 ori mai marc decat la non-fumatori.
Crcterea mortalitatii din cauza emfizemului a fost stabilita cu certitudinc la
fumatori i cu stagiu mai mare de 20 ani.
Dintrc altc cauze exogenc ale emfizemului pulmonar fac parte: infiiziile
intravcnoase de medicamcnte cc contin fibre de bumbac, celuloza, talc (de
ex., metadon, mctilfenidat), cocaina, heroina, imunodeficicn{cle dc diferiti
origine, infectiile cronice, SIDA, vasculitcle, bolile tcsutului conjunctiv.
in lipsa AAT in alveole se creeaza un dezechilibru dintre protcazc$i
antiproteaze cu dezintcgrarca peretilor al veolari, ceea ce diminueaza
suportul mecanic i capacitatea elastica a alveolelor. Diminuarea reculului
clastic face imposibila revenirea alveolelor in expir la volumul initial - arc loc
hiperinflatia alveolelor, marirea volumului rezidual pe seama aerului, care nu
poate fi expulzat din alveole nici chiar la expiratia maxima fortata. Respectiv,
proportional cu creterea volumului rezidual, se micoreaza volumul
respirator i capacitatea vitala-astfel sc instaleaza emfizemul pulmonar.
Emfizemul pulmonar se divide in centracinar, panacinar $i paraseptal.
Emfizemul pulmonar centracinar incepe in bron$iolcle respiratorii ^i sc
raspandete distal. Numit, de asemenea, ?i emfizem pulmonar centrilobular.
acesta este in relatie cu fumatul i se dezvolta predominant in regiunile

superioare ale plamanilor.

Emfizemul pulmonar panacinar distruge uniform alveolelc in intregime $i
este localizat predominant in regiunile inferioarc ale plamanilor. Se observa
la pacicntii homozigoti cu deficienfa dc alfa-l-antitripsina.
In emfizemul pulmonar paraseptal (acinar distal) sunt alterate
predominant cailc acroconductoare distale, ducturilc i sacii alveolari.
-372Procesul este localizat in jurul septurilor plamanilor sau pleurei. Dei debitul
aerian este pastrat, bulele emfizematice apicale pot conduce la pneumotorax
spontan.
Emfizemul pulmonar este asociat, de rcgula, cu bronita cronica, din care
cauza modificarile patologice apar nu numai in parenchimul pulmonilor, ci $i
in bronhiilc mari i medii. Bronita cronica se caracterizeaza prin marirea in
volum i hipersecretia glandelor mucozale, prin focare de metaplazie
scuamoasa a mucoasei bronhiilor, prin inflamatie i ingroarea pereplor,
anormalitati ciliare (hipo- sau achinezia cililor), hiperplazia musculaturii
netede bronhiale. Bioniolele respiratorii, afectate concomitcnt cu bronhiilc
mai mari, demonstreaza o inflamatie mononuclcara, ocluzia lumenului cu
dopuri de mucus, metaplazie cclulara, hiperplazia musculaturii netede,
fibroza i deformapi. Astfcl, emfizemul pulmonar i inflamapa cailor mici se
intalnesc in asocicre permanenta. Aceasta, concomitcnt cu picrderca
suportului alveolar, provoaca limitarea torentului de aer.
Emfizemul pulmonar se caracterizeaza prin marirea volumului rezidual al
plamanilor, mic?orarea rezervelor respiratorii pe scama reducerii primordiale
a rezervei expiratorii, expiratic fortata (dispnee expiratorie). in emfizem
intervine i mecanismul obturativ de supapa - la inspirape, dopul de
mucus prezent in bronhiole este aspirat in alveole, iar in expiratie este
reintors in bronhiole, impiedicand expirul. In cazurile cronice durabile
emfizemul pulmonar devine ireversibil, ceea ce antreneaza modificari
morfologice in plamani, pana chiar i pncumoscleroza.
in emfizem moderat sau sever limitarea ventilatiei este in relatie mai
multcu pierderea elasticitapi decat cu inflamapa. Din contra, in emfizem mai
avansat limitarea ventilapei este mai mult in rclape cu abnormalitaple
bronhiolare.
in emfizemul pulmonar, concomitent cu distruepa alveolelor, se dezvolta
i modificarile vasculare. Astfcl, in intima arterelor i arteriolelor apar fibre
musculare longitudinale anormale cu ingroarea stratului muscular i fibroza
intimei. Largirea vendor bronhiale poate cauza $untarea vendor circulapei
mari cu atriul stang.
Corecpa patogenetica a dezechilibrului proteaze / antiproteaze consta in
atenuarea acpunilor proinflamatoare generatoare de proteaze in alveole
-373(dezicerea de fumat - nu cxista un remediu mai eficient pentru
supravietuirea acestor pacienp!), tratamentul astmului, prcvenirea i
combaterea infecliilor respiratorii, sporirca producerii sau substituirea AAT In
ser. In prczent pentru tratamentul deficitului de AAT este propusa terapia
substituitiva cu enzime, de exemplu, infuzii intravenoase saptamanale de
prolastina, care conpne proteine plasmatice umane, inclusiv ffaepa
antiproteazelor.

Atelectazia. Atelectazie (gr., ateles i ektasis - desfacere incomplete) diminuarea volumului, colabarea i sistarea ventilapei a unei parti sau a
mtregului plaman. In funepe de etiologie, atelactazia sc imparte in
obstructiva i nonobstructiva.
Atelactazia obstructiva rezulta din obstruepa bronhiilor lobari sau
segmentari (respectiv atelectazie lobara sau segmenara). Ulterior obstruepa
bronhiilor sisteaza vcntilapa portiunii respective a plamanului, gazelc din
alveole sunt absorbite in sange, alveolele se colabeaza. La inceput perfuzia
accstor regiuni colabate continua, insa, din lipsa ventilapei, survinc totup
hipoxemia regionala cu vasoconstricpa reflexa a vaselor regiunilor
neventilatc, care diminueaza la minimum perfuzia regiunii colabate.
Atelectazia nonobstructiva poate ft cauzata de mai mulp factori: a)
pierderea contactului dintre pleura viscerala ?i parietala, prezema in
cavitatea pleurala a aerului, exsudatului, transsudatului, sangelui
(atelectazia pasiva); b) marirea presiunii intrapleurale, compresia plamanului
(atelectazia compresiva); c) lipsa surfactantului, distresul respirator acut,
pneumonita radiationala, traumele plamanilor, pneumoscleroza i afeepunile
infiltrative ale plamanilor, care maresc tensiunea superficiala a alveolelor,
reduc complianta i provoaca colabarea acestora (atelectazia adeziva).
Din cauza deconectarii din ventilape a unor regiuni pulmonarc se reduce
volumul respirator i concomitent create volumul spapului mort funcponal astfel se instaleaza hipoventilapa cu toatc consecin}ele: hipoxemie,
hipercapnie. In regiunile nevcntilate vasele sanguine se contracts!
(vasoconstricpa reflexa), de unde rezulta dereglarea echilibrului ventilatieperfuzie i hipoxemia suplimentara. In plus, vasoconstricpa in circulapa mica
conduce la hipertensiune pulmonara i, ulterior, la cordul pulmonar.
-374J
Reducerea parenchimului pulmonar are loc in pneumectomii, proccse
distinctive in plamani i, de asemenea, conduce la dereglari restrictive ale
ventilatiei pulmonare.
Edentul pulmonar. Edemul pulmonar reprezinta acumularea excesiva a
lichidului de origine vasogena in interstipul pulmonar sau in cavitatea
alveolara.
Fiziologic exista un echilibru dinamic dintre procesul de extravazare a
lichidelor i drenajul limfei. Edemul reprezinta dezechilibrul acestor procese
cu predominarea relativa a extravazarii fie prin marirea primara a acesteia,
tie prin reducerea drenajului limfatic. Initial, surplusul de lichid se
acumuleaza in septurile interalveolare (edem pulmonar interstitial), iar
ulterior i in alveole (edem pulmonar alveolar). Ambele procese deregleaza i
reduc volumul alveolar i capacitatea totala dc difuzie pulmonara.
Cauzele edemului pulmonar sunt diferiti factori nocivi: a) factorii ce
provoaca marirea presiunii hidrostatice a sangelui in capilarele circulapei
mici (factorul congestiv, edem pulmonar cardiogen); b) factorii ce maresc
permeabilitatea peretelui vascular (factorul membranogen, edem pulmonar
toxic) - inhalarea oxizilor de azot, fosgenului, in hiperoxie, aspiratia apei sau
a sucului gastric, endotoxinele, razele ionizante. In aceste cazuri, edemul
pulmonar interstitial survine la presiune normaia intracapilara; c) cre$terea

presiunii onco-osmoticc in lichidul interstitial sau scaderea presiunii oncotice

in plasma sanguina (factorul osmotic)-, d) blocul drenajului limfatic (factorul
limfogen). (V. cap. 18 din Fiziopatologia medicaid", vol. 1). in toate
variantele, patogenia edemului pulmonar depinde de factorul cauzal.
Ca raspuns la dezvoltarea edemului, se includ diferitc mecanisme
antiedem. Astfel, permeabilitatea mai mica a epiteliului alveolar, comparativ
cu permeabilitatea endoteliului vascular, retine lichidul edematios in spatiile
interalveolare i impiedica ieirea acestuia in alveole. Formarea edemului
interstitial reprezinta un factor ce franeaza evolupa acestuia in edem
alveolar i prin marirea presiunii hidrostatice a lichidului interstitial, ceea ce
sporete rezorbtia (intravazarea) lichidului edematios, iar dilutia proteinelor
cu micorarea presiunii oncotice in spatiul interstitial conduce la osmoza
lichidului in directia patului vascular. Un mecanism compensator esenfial in
edemul
-375pulmonar estc intensificarea drcnajului limfatic i inlaturarea surplusului de
lichid din spatiilc intercclulare.
Edemul pulmonar influenteaza ventilatia pulmonara prin reducerca
spatiului alveolar, iar diluarca surfactantului reduce clasticitatea
parenchimului alveolar. Totodata, prezenta lichidului edematios in alveole
impiedica difuzia alveolo- capilara a gazelor, indeosebi a oxigenului.
Congestia pulmonara. Congestia pulmonara (hiperemia arteriala i
venoasa) are in calitate de veriga patogenetica principals* marirea presiunii
sangelui in venele i capilarele pulmonare cu dereglari circulatorii in
circulatia mica i in vasele bronhialc din circulatia mare.
Creterea presiunii sangelui in bazinul arterei pulmonare, in capilarele i
venele pulmonare intensifies* filtratia lichidului vascular in interstitiu i
alveole (transsudatic, edem interstitial ?i alveolar). Edemul, la randu-i,
micoreaza complianta alveolelor, marete rezistenta difuziei gazelor,
marctc spatiul mort alveolar (alveole, in care nu se efcctueaza difuzia),
mare$te adausul venos cu hipoxemic $i hipercapnie arteriala. in cazurile
cronice, are loc degenerescenta vasclor sanguine i a alveolelor pneumoscleroza, concre$terea vaselor cu tesut conjunctiv, micorarea
capacitatii circulatiei mici, hipertensiune in circulatia mica, hiperfunctia,
hipertrofia i incompetenta ventriculului drept.
Congestia in venele bronhialc conduce la tumeficrea mucoasei bronhiilor,
ingustarea lumenului i sporirea rezistenfei aerodinamice.
Un caz aparte de congcstie pulmonara ?i edem pulmonar este insuficienta
acuta a ventriculului stang - astmul cardiac.
Congestia pulmonara se traduce prin dispnee, hiperventilape, dereglari
respiratorii restrictive i obstructive, dcreglarea difuziei gazelor.
Distresul respirator acut la adulti Distrcsul respirator acut (pulmon de
50c, boala peliculelor hialinice) reprezinta un sindrom care include
inflamatia i infiltratia parenchimului pulmonar, marirea permeabilitafii
barierei alveolo-capilare, edem pulmonar alveolar, formarea de pelicule
proteice ce acopera suprafata alveolara. Letalitatea de pc urma sindromului
este de cca 50%. Cauze ale distresului respirator acut sunt sindromul
coagularii diseminate intravasculare, combustiile, traumatismele masive,
$ocul hemoragic, cardiogen, anafilactic, traumatic, aspiratia lichidelor

- 376 (de ex., la inec), pneumoniile totale, transfuziile masive, microemboliile

masive, agregarea intravasculara a celulelor sanguine, inactivarea
surfactantului alveolar. Rezultatul actiunii acestor cauze este cre?terea
considerabila a permeabilitatii membranelor biologice, inclusiv a barierci
alveolo-capilare, transvazarea abundenta $i inundarea alveolelor cu lichid
intravascular bogat in proteine serice, inclusiv in fibrinogen. Coagularea
ulterioara a proteinelor extravazate formeaza pelicule hialinice, care acopera
alveolcle i impiedica difuzia gazelor cu instalarea hipoxemiei grave ce nu
cedeaza nici chiar la inhalarea oxigcnului pur. Induratia perctilor alveolari
reduce complianta plamanului, iar inactivarea surfactantului conduce la
colabarea lui $i formarea unormicroatelectaze numeroase.
Distresul respirator acut la nou-nascuti. Distresul respirator acut la nounascuti are la bazadoi factori patogenetici majori: ischemia parenchimului
pulmonar i insuficientaproducerii surfactantului alveolar.
Ischemia parenchimului alveolar cu hipoxie conduce la creterea
permeabilitapi membranelor biologice $i transvazarea abundenta a lichidului
intravascular in spatiilc interstitialc ?i alveole. Proteinele ce se conpn in
transvazat, inclusiv fibrinogenul, formeaza pelicule hialinice ce acopcra
suprafafa alveolara.
Surfactantul alveolar prinde sa sc sintetizeze inccpand cu saptamana a
20-a antenatala, insa mai activ - dupa saptamana a 35-36-a. Accasta cxplica
incidenta mare a distrcsului respirator acut la prematuri. Pana la natere,
volumul plamanilor copilului constituie cca 40 ml, iar la demararca respiratiei
exteme - cca 200 ml. Primul inspir nccesita invingerea fortelor de coeziune a
alveolelor alipite $i a fortelor centripete ale tensiunii supcrficiale a lichidului
intraalveolar. Primul inspir se efectueaza fara concursul surfactantului i
necesita o presiunc transpulmonara de cca 40 mm Hg. Dupa dezlipirea
alveolelor, produsa de primul inspir, intervine actiunea surfactantului
alveolar, care atenueaza tensiunea superficiala a alveolelor, mic?oreaza
efortul respirator neccsar pentru destinderea alveolelor i astfel faciliteaza
micarile respiratorii ulterioare. in insuficienta surfactantului tensiunea
superficiala a alveolelor este marc, rezistenta alveolelor la extindere este la
fel mare, ceea ce necesita un efort respirator considerabil. La aceti copii,
dupa primul inspir, amplitudinea respiratiei descrete progresiv, in pofida
contractiilor
-377viguroase ale musculaturii respiratorii. Se pare ca muchii nu sunt in stare sa
desfaca plamanii rigizi. In functie de gravitate, procesul durcaza4-5 zile, iar
letalitatea maxima se observa pe parcursul primelor 2 zile.
Formarca de pelicule hialinice pc suprafafa alveolelor deregleaza difuzia
alveolo-capilara, provocand hipoxemie.
Concluzie. O consecinfa a afecfiunilor primare ale parenchimului pulmonar
este restrictia pulmonara intraparenchimala - reducerca volumului respirator
proportional cu reducerea volumului plamanilor, dezechilibrul ventilaticperfuzie, $untul intrapulmonar, dereglarea difuziei oxigenului, hipoxemie
moderata in repaus i hipoxemie severa la efort fizic, insuficienta respiratorie
restrictiva. Ca raspuns la hipoxemie survine hiperventilapa pulmonara, care

urmarctc mcn|inerea minut-volumului respiratiei in conditiile umplerii

reduse a plamanilor prin accelerarea frecventei.
Consecintele mai tardive sunt inflamatia i fibrozarea parenchimului,
reducerea vasculaturii, concomitent cu marirea rczistcntei periferice in
circulatia mica, hipertensiunea pulmonara, cordul pulmonar.
Restrictia plamanilor de orice geneza conduce la insuficienta respiratorie
restrictiva. Afectiunile restrictive ale plamanilor se caractcrizeaza prin
reducerea volumelor pulmonare: a volumului total, capacitatii vitale,
volumului respirator i volumului rezidual functional al plamanilor,
concomitent cu pastrarea rezistenfei normale a cailor aeroconductoare. in
final se mic?oreaza i capacitatea totala de difuzie a plamanilor, se marete
rezistenta vasculara. Clinic, insuficienta restrictiva se manifesto prin
desaturatia sangelui cu oxigen, in special, la efort fizic, cu toate consecintele.
34.1.1.5.
Obstructia cailor aeroconductoare superioare
Caile aeroconductoare servcsc pcntnj pasajul aerului atmosferic pana la
alveole $i constituie sistemul aeroconductor (doar in bronhiolele respiratorii
are loc partial schimbul de gaze). Caile aeroconductoare constau din trahce,
bronhii principali, lobari, segmcntari, bronhiole terminale $i partial din
bronhiolele respiratorii. Ultimele se ramifica in 2-11 ducturi alveolare, care
formeaza sacii alveolari, constituip din alveole-unitatile functionale ale
schimbului de gaze.
-378Caile aeroconductoare sunt protejate de colabare de carcasul cartilaginos,
prezent in bronhiile cu calibrul de pana la circa 1 mm. Toate stmcturile
sistemului aeroconductor pana la ducturile alveolare conpn mu$chi netczi $i
doar alvcolele nu poseda contractibilitate. Bronhiolele terminalc ?i celc
respiratorii sunt dotate cu mu?chi netezi, insa sunt lipsite de suportul
mecanic cartilaginos, ceca ce face posibila spasmarea lor completa, aa cum
se intampla in astmul bronic.
Caile aeroconductoare poseda o rezistenta mecanica aerodinamica. Luand
in considerare faptul ca micarea aerului prin caile aeroconductoare poarta
un caracter predominant laminar (doar in locurile ramificatiilor, ale
ingustarilor sau largirilor mi?carea devine turbulenta), ea poate fi dcscrisa
prin ecuajia Hagen - Poiscuille:
AP
Q unde AP este diferenta dintre presiunea atmosferica i cea
intraalveolara, Q - viteza volumetrica a aerului inspirat, R - rezistenta
aerodinamica. Rezistenta aerodinamica depinde i de densitatea aerului
inspirat: de exemplu, acrul comprimat are o densitate mai mare, i din
aceasta cauza opunc o rezistenta mai mare decat cea a aerului la presiunea
atmosferica normala. Or, rezistenta aerodinamica a cailor respiratorii este un
indice variabil, care depinde de diametral cailor respiratorii (create la
ingustarea bronhiilor), de densitatea aerului (create paralel cu presiunea), dc
caracterul micarii aerului (create la trecerea de la micarea laminara la cea
turbulenta), de viteza volumetrica a aerului (create proportional cu marirca
vitezei). Toate acestea determina faptul ca la respiratia linitita rezistenta
aerodinamica a cailor respiratorii este mai mica decat forta elastica a
plamanilor, din care cauza expiratia se efcctueaza in mod pasiv. La respiratia
energica i accelerata rezistenta aerodinamica depae$te forta elastica a

plamanilor, ceca ce necesita energie suplimentara pentru efectuarea

expiratiei fortatc. Rezistenta aerodinamica, concomitent cu rezistenja
elastica a alveolelor i rezisten{a neelastica a tesuturilor toracelui, determina
efortul respirator - lucral mecanic efectuat de musculatura respiratorie.
Forma majora a dereglarilor functiei cailor respiratorii este obstractia.
-379Obstmctie se numete marirea rezistentei cailor aeroconductoare, care
impiedica sau face imposibila ventilatia pulmonara - survine insuficicnta
rcspiratorie obstructiva. Obstructia cailor rcspiratorii se clasifica in functie de
localizarea anatomica i gradul ingustarii (stenozei) i in funcpe de
biomccanica rcspiratorie:
1)
obstructia ce dcregleaza concomitent inspiratia i expiratia;
a)
strictura sau compresia cailor respiratorii superioare extra- i
intratoracice;
b)
spasmul cu obstructia cailor rcspiratorii mici (bronita
obstructiva cronica, astmul bronze);
2)
obstructia labila, care depinde de faza i particularitatilc
respirajiei (inspiratia sau expiratia energica):
a)
obstruepa predominant inspiratoric (paralizia coardelor vocale,
trahcomalaceca in partea cxtratoracica);
b)
obstructia predominant expiratorie (colapsul traheei in
traheomalaceea intratoracica, colapsul bronhial sau bronhiolarin emfizemul
pulmonar).
In obstmetia cailor aeroconductoare are loc sporirca rezistentei torentului
de aer, ceea ce neccsita un efort respirator marit. Astfel, la mic?orarea razei
bronhiei de 2 ori, rezistenta create de 16 ori. Din aceasta cauza, chiar $i o
reducere neesentiala a lumcnului cailor aeroconductoare antreneaza o
cretere substantiala a rezistentei. in acest context, un pericol deosebit il
prezinta caile aeroconductoare proximal de bifiircatia traheei, pe seama
carora revine cca 80% din rezistenta totala a arborelui bronhial.
Obstructia laringelui sau traheei (corpi straini, tumori, edem) antreneaza
dereglari letale de ventilatie - asfixia. Asfixia reprezinta insuficien|a
respiratorie acuta, caracterizata prin dereglarca aportului de oxigen
(hipoxemic) i a eliminarii dioxidului de carbon (hipercapnie). in evolupa
asfixiei se evidentiaza cateva perioade. Prima perioada se manifesta prin
respiratie accelerata i profunda cu prevalarea inspirului - dispnee
inspiratorie. Perioada a doua se caracterizeaza prin micorarea progresiva a
freeventei respiratici cu pastrarca amplitudinii maxime i prevalarea expirului
- dispnee expiratorie. in perioada a treia, concomitent cu scaderea
freeventei, se diminueaza i amplitudinea respiratici; aceasta perioada
conduce consecvent la stopul respirator (pauza terminals), urmat de
restabilirca de scurta durata a respiratiei (respiratie agonala, terminala,
-380-

gasping), dupa care se finalizeaza cu sistarea definitive a respiratiei moartea clinica.

in obstrucfia bronhiilor man (dc cxcmplu, la crctcrca cndobronhiala
atumorii) ventilapa regiunii respective a plamanului (lobului, segmentului)

este intrerupta, acrul sechestrat se rezorbe $i plamanul colabeaza - survine

atelectazia obstructive.
34.1.1.5.
Obstructia cailor aeroconductoare inferioare
Obstructia bronhiolelor este veriga patogenetica principal a astmului
bronpc i bronptei cronicc obstructive. Sc caractcrizcaza prin ingustarea
cailor respiratorii mici (bronhii subsegmentari i bronhiolele terminale),
ingustare provocate de spasmul acestora, de acumularea mucusului i de
tumefierea mucoasclor. in plus, expiratia este insotita de o obstructie
suplimentara, patogenia careia consta in faptul ca aceleai cai
aeroconductoare mici sunt lipsite de suportul cartilaginos, din care cauza
presiunea excesiva, care se
kcreeaza in plamani in timpul expiratiei, le compreseaza pana la gradul de
colaps total. Acclai rol il joaca i picatura dc mucus situata in orificiul
bronhiolci, care se comporta ca o supapa - in timpul inspirapei este deplasata
in direepa alveolelor, ceea ce nu impiedica inspirul, iar in timpul expirapei
este retrasa in
Ibronhiola, pe care o obstrueaza, impiedicand expirul. Orice dereglare cronica
a expirapei conduce la hiperinflapa plamanilor i marirea volumului de aer
rezidual - emfizem pulmonar.
Rezumativ, insuficicnta obstructive a respirapei se caracterizeaze prin
marirea rezistentei ceilor aeroconductoare la inspirape sau expirape, prin
dispnee inspiratorie sau cxpiratoric, micorarca rczcrvclor respiratorii,
marirea capacitapi reziduale funeponale, hipoventilape alveolara, compresia
regiunilor pulmonare hipoventilate, vasoconstricpe i creterea rezistentei
vasculare in regiunile neventilate.
Astmul bronic sau hiperreactivitatca cailor aeroconductoare repre/inta un
proces inflamator cronic al cailor aeroconductoare cu rolul patogenetic
predominant al celulclor-mastocite, eozinofile, T-limfocite, macrofagi,
neutrofilc p celule epitelialc. La pcrsoanclc susccptibile inflamapa cauzcaza
episoade recurente dc dispnee, respiratie jenante, tuse, in special, noaptea
r
-381Patogenia astmului este complexa ?i include 3 componente: inflamatia
cailor acroconductoare, obstructia intermitenta i hipersensibilitatea
bronhiala.
Inflamatia cailor acroconductoare in astmul bronic poate fi acuta,
subacuta sau cronica, iar prezenfa edemului sau mucusului contribuie la
obstructia i hiperreactivitatca bronhiilor. Principalele celule identificate in
inflamatia cailor aeroconductoare, care elimina mediatori inflamatori i
alergici, sunt mastocitele i cozinofilclc (secrcta histamina, factori
chimiotactici, leucotriene, prostaglandine, proteine cationice), macrofagii, Tlimfocitele activate, care mentin procesul inflamator prin climinarca de
citokine, fibrobla?tii, epioteliocitele, celulele endoteliale, care contribuie la
cronicizarea procesului. Asemenea factori, cum ar fi molcculcle adeziunii
(selectinele, intcgrinclc), au rol in direeponarea procesului inflamator in caile
aeroconductoare. In consecinta, arc loc infiltratia peretelui bronhiolelorcu
celule mononucleare $i eozinofile, hipertonusul musculaturii netede
bronhiale, hipersecretia de mucus, descuamarca epitcliului, hipcrplazia
muchilornetezi i remodelarea cailor aeroconductoare.

Obstructia cailor aeroconductoare in astmul bronic este cauzata de

bronhoconstricpe, edem, formarea de dopuri mucoasc, remodelarea
(deformarea, ingustarea) cailor aeroconductoare. Gradul reversibilitatii
obstructiei este o functie a modificarilor structuralc in caile respiratorii
provocate de inflamatie.
Hipcrrcactivitatea cailor aeroconductoare genereaza raspunsul spasmatic
exagerat nespecific al bronhiilor la numerop stimuli (temperatura i
umiditatea aerului inspirat, poluanti atmosfcrici, efort fizic, psihogenii). De
regula, severitatea clinica a astmului coreleaza cu gradul de
hipersensibilitate a bronhiilor.
Exista, de asemenea, i astmul (mai corect bronhospasmul) de efort,
patogenia caruia este controversata. Astmul de efort este conditional de
exercitii sau activitatea fizica viguroasa. In accst caz, efortul fizic serve$te in
calitate de trigger pentru spasmul acut al bronhiilor cu reactivitatea sporita.
Se intalnete la persoanele cu astm, dar i la cci cu atopie, rinita alergica,
cistita fibrotica i chiar la persoanele sanatoase. Aceasta forma de astm este
deseori ignorata de clinicieni. Boala este, probabil, mediata de pierderea
-382de apa i caldura din caile respiratorii. Astfel, caile respiratorii supcrioare
suporta temperatura acrului inspirat egala cu 37C $i umiditatea de 100%. In
hiperventilatia evocata de efort fizic (sau in hiperventilatia emotiva) nasul nu
este in stare sa asigurc tranzitul necesar de acr, din care cauza persoanele
respira prin gura, ceea ce nu umezete i nu incalzete destul aerul inspirat
i provoca bronhospasmul. Lavajul bronhoalveolar in accste cazuri nu
demonstreaza cre^terea mediatorilor inflamatori.
Or, in afectiunile obstructive initial este pastrat intreg potentialul
functional al sistemului respirator (suscitarea i rcalizarca efortului respirator,
complianta i elasticitatea structurilor), cu exceppa capacitatii
aeroconductoare a plamanilor - arc loc marirea rezistentei cailor
acroconductoare. Ulterior instalarii dishomeostaziilorgazoase i acido-bazicc
se deregleaza functia ccntrului respirator cu escaladarea proceselor
patologice pana la inhibipa centrului i stopul respirator.
0 consecinta comuna pentru obstructia cailor aeroconductoare superioarc
i inferioare este insuficienta respiratorie obstructiva.
34.1.1.
Manifestarile $i consecinfele dereglarii ventilafiei pulmonare
Dereglarea ventilatiei pulmonare se manifesto functional prin modificari
stcreotipe, principalele fund hipoventilatia alveolara ccntrala, hipovcntilatia
secundara, hiperventilatia, apneea noctuma, apneizia, respiratia periodica,
dezechilibrul venlilatie / perfiizie, hiperventilapa spatiului mort, dispneelc,
alcaloza i acidoza respiratorie, insuficienta respiratorie.
Apneea noctuma include doua notiuni: apneea obstructiva i apneea
centrala. Apneea obstructiva este cauzata de obstructia la nivelul faringelui
(colaps faringeal), iar apneea centrala survine prin slabirea controlului nervos
al respiratiei. Obstructia rccurenta a cailor respiratorii superioare in somn
reprezinta o interactiune complexa a mecanismelor anatomice, fiziologice i
neuromusculare - faringele mic i compliant, presiunea transmurala dc
colabare generata de presiunea subatmosferica intralumenala mai mica
decat presiunea extralumenala, obezitatea, craniul brahicefalic, polipi,
deviatii septale, tumori, traume, stenoza. Se caracterizeaza prin episoade

repetitive de apnee (mai mult de 10 sec, insa rarcori mai mult de 2 min) in
asocierc cu desaturatia sangclui cu oxigen,
-383hipoxie, trczirc din somn, sforait, hipersomnolenta ziua. Patogcnia apneei
centrale nu este cunoscuta. Se tie doar ca in apneea obstructive se fac
eforturi ventilatoare, iar in cea centrala efortul ventilator lipse?te.
Hipoventilatiapulmonara centrala poate avea un caracter idiopatic sail
este in relatie cu afectiunile ccntrului respirator i ridicarca pragului de
excitatie a acestuia. Sindromul hipoventilator secundar se intalne$te la obezi
(hipoventilatia de zi), iar sindromul hipoventilator primar (sindromul Piquic)
se observa la persoanele fara obezitate.
Apneizie sc nume$te respirafia cu inspir prelungit, convulsiv $i cu
intarzierca expirului. Patogcnia acestei forme de dercglare a ventilatiei
pulmonare consta in discordanta interrelatiilor antagoniste ale centrului
inspirator i celui expirator i a activitatii centrului pneumotactic, iar
rczultatul este inhibitia tardiva a inspirului.
Respiratiaperiodica se caractcrizeaza prin intrcruperea repetata, periodica
de scurta durata (cca 20 sec.) a respiratici. In mod normal, la concentratia
constants de oxigen in sangc volumul respirator $i frecventa respiratici in
stare de vcghe variaza in limite mici cu modificari ale presiunii oxigenului in
sange ce nu dcpa?esc 2-3 mm Hg. in somn sau la sedatie, respiratia devine
mai atenuata i iregulara - au loc modificari periodice ale amplitudinii i
freeventei respiratiei determinate de micorarca sensibilitatii centrului
respirator la stimulii fiziologici, marirea pragului de excitatie a acestuia, ceea
ce neccsita un grad mai elevat de hipoxemie i hipercapnie i, respectiv, o
perioada mai lunga pentru atingerea valorilor pragale. Acest fenomen de
ircgularitate a respiratiei devine i mai pronuntat in cazul dezechilibrului
dintre perfuzie i ventilape (la pacientii cu emfizem pulmonar sau obstructia
bronhilor), hipoxemie arteriala i se manifests in repaus, dar mai ales in
somn sau la sedatie. in aceste cazuri survine respiratia periodica,
caracterizata prin intermitenta respiratiei cu perioade de apnee mai lungi
dccat intervalul dintre doua cicluri respiratorii in repaus.
Respiratia periodica Kussmaul in forma de respirape adanca i ritmica
reprezinta hiperventilatia compcnsatorie in cazul acidozei metabolice - de
exemplu, in coma cetodiabetica, insuficicnta renala cu uremie.
-384Respiratia periodica Cheyne-Stokes se caracterizeaza prin grupuri de
micari rcspiratorii cu variatii regulate ale profunzimii respiratiei de la
minimum la maximum, intrerupte de perioade de apnee. Aceasta este o
forma de hiperventilafie $i se observa in cazurile in care excitabilitatea
centrului respirator este micorata, rctroreglarea (feed-back-ul) centrului
respirator intarzie i este necesara o cantitate mai mare de impulsuri
nervoase de la receptori ($i, respectiv, un grad mai mare de hipoxemie sau
hipercapnie) pentru a suscita inspiratia, ceca ce explica perioadele de apnee.
Dereglarea raportului ventilatie/perfuzie este o manifestare generala a
restric(iei ?i obstructiei pulmonare. Schimbul efectiv de gaze dintre sangele
circulatici mici $i aerul alveolar necesita doua condifii asociate: ventilafia
alveolelor i perfuzia capilarelor alveolare. Chiar i in respiratia normala nu

toate alveolele sunt ventilate in acceai masura. La fel i perfuzia sanguina a

plamanilor nu este uniforma pentru toate regiunile anatomice ale plamanilor.
Deexemplu, la pcrsoanele sanatoase in repaus lobii inferiori ai plamanilor
sunt mai bine ventilati decat cei apicali, in schimb, lobii apicali sunt mai bine
perfuzati. Din aceasta cauza, raportul dintre ventilatie i perfuzie nu este
egal cu 1 pentru toate regiunile plamanilor, dupa cum rezulta din calcule
teoretice pentru ambii plamani (minut-volumul ventilatiei alveolare egal cu
5,1 litri/min raportat la dcbitul sanguin al circulatiei mici egal cu circa 5 litri/
min). In realitate, la barbatii adulfi raportul total ventilatie / perfuzie pentru
ambii plamani este egal in medic cu 0,85 in repaus. O explicate partiala a
coeficientului micorat este faptul ca in repaus nu toate alveolele pulmonare
suntperfuzate. La un efort fizic, in hipoxie, ventilatia alvcolara spore?te in
proportie mai marc decat perfuzia, ceea ce conduce la marirea coeficientului;
din contra, in hipoventilatie coeficientul se micoreaza.
In patologia sistemului respirator se instaleaza diferite variante de
dereglari ale raportului ventilatie/perfuzie. Procesele patologice cu
stationarea aemlui alveolar (de exemplu, obstructia bronhiilor i atelectazia
obstmetiva) conduc la instalarea in alveolele neventilate a echilibrului
difuzional stationar lanivelul valorii compozitiei gazoase a sangelui venos (40
mm Hg de oxigen $i 46 mm Hg de dioxid de carbon) - or, sangele nu se
arterializeaza. In procesele patologice cu stationarea hemocirculafiei in
circulatia mica (de exemplu, embolia unei ramuri a arterei pulmonare) difuzia
se echilibreaza
-385staponar la nivelul valorilor sangelui arterial (95 mm Hg de oxigen $i 40 mm
Hg de dioxid de carbon), insa sangele arterializat nu parvine in circulapa
mare.
Astfel, schimbul de gaze nu se efectueaza in alveolele neventilate, dar
perfuzate, in alveolele ventilate, dar neperfuzate i in alveolele neventilate p
neperfiizate. Totalitatea alveolelor enumerate constituie spafiul
mortfunctional, care impreuna cu spafiul mort anatomic formeaza spatiul
mort total. Efectul final al dereglarii rapoitului ventilape / perfiizie este
hipoxcmia arteriala.
in condipi patologice disbalanta dintre ventilatie i perfiizie poate avea
doua aspecte cu acelap rezultat final: ventilapa saraca (sau zero) in plamanii
oerfuzap (de exemplu, in atelectazie) i perfiizie saraca (sau zero) in plamanii
veutilap (de exemplu, in untul arterio-venos dreapta- stanga).
Modificarile ventilapei i perfuziei pot aparea i in regiuni discrete ale
plamanilor (lobi, segmenp, lobuli . a.), formand patru variante principale: a)
ventilape normala / perfuzie normala; b) vcntilape normala / perfuzie saraca;
c) ventilape saraca / perfuzie normala i d) ventilape saraca/perfuzie saraca.
Cea mai freeventa cauza a raportului patologic ventilape / perfiizie este
marirea rezistenfei cailor respiratorii cu cmfizem delimitat (alveolele
hiperumflate nu pot expira) i micorarca compliantei (extensibilitapi)
alveolelor (de ex., compresia din direepa pleurei, fibroza parenchimului
pulmonar) - alveolele colabate nu pot inspira. Prezenfa in vecinatate a
alveolelor hipo- i hipcrventilatc cauzeaza scaderea concentrapei oxigenului
in sange, insa pupn influen(eaza concentrapa dioxidului de carbon. Aceasta

se explica prin faptul ca hiperventilapa declanata de hipercapnie asigura

eliminarca efectiva a dioxidului de carbon, insa nu compenseaza deficitul de
oxigen. De menponat ca hipoventilapa alveolelor induce prin intermediu!
reflexului alveolo-capilar spasmul vaselor alveolare i micorarea perfuziei in
aceleai alveole neventilate.
Consecintele ventilapei i perfuziei neuniforme sunt:
1)
hipoxcmia arteriala alaturi de normocapnie (la efort fizic
hipoxcmia scade);
2)
dereglarea regionala a perfuziei plamanilor cauzata de
reflcxul alveolo-capilar in alveolele neventilate;
-3863) marirea spatiului mort functional;
4) mic?orarea complian^ei dinamice i marirea frecventei respiratiei;
5) hipoxemia arteriala care spore$te in somn (in respiratia atenuata
distribufia gazelor in diferite regiuni pulmonare devine i mai neuniforma).
Hiperventilatia spatiului mort. Volumul total al sistemului aeroconductor,
incepand cu traheea i terminand cu bronhiolele terminale, constituie spatiul
mort anatomic, deoarece aici nu se efectueaza schimbul alveolo-capilar de
gaze. Valoarea absoluta a spatiului anatomic mort este egala la adulti cu
circa 150 ml $i reprezinta o marime constants pentru diferite regimuri de
respiratie (profunda, superficiala, frecventa, rara). O importanta fiziologica
mai mare are valoarea relativa a acestui spatiu in raport cu volumul
respirator variabil. Astfel, in repaus, la o respiratie cu o amplitudine
normala ?i cu volumul respirator egal cu 500 ml, spatiul mort anatomic egal
cu 150 ml constituie aproximativ 30% din volumul respirator. La o respiratie
profunda cu volumul respirator egal cu 3000 ml, acelai spatiu mort de 150
ml va constitui doar 5%, iar la o respiratie superficiala cu volumul respirator
egal cu 150 ml acela$i spa(iu mort va constitui deja 100%. In ultimul caz
este ventilat doar spatiul mort, ceea ce echivaleaza cu asfixia.
Concomitent cu spafiul mort anatomic, exista i notiunea de spatiu mort
functional, care cuprinde totalitatea de alveole neventilate/nepcrfuzate,
neventilate/perfuzate, ventilate/neperfuzate, in care, de asemenea, nu se
efectueaza schimbul de gaze. Spatiul mort functional calculat prin pCO, in
sange este egal in repaus cu 35% din volumul respirator, iar la efort fizic
viguros-cu20%.
Hiperventilatia spatiului mort survine fie la dereglarea primara a
ventilafiei pulmonare, fie la dereglarea primara a perfuziei pulmonare.
Cauzelc principale ale hiperventilafiei spafiului mort sunt urmatoarele:
1) torentul inegal de aer in regiunile adiacente hipo- i hiperventilate cu
redistribuirea torcntului in directia portiunilor hiperventilate; in rezultat,
regiunile hipoventilate sunt i mai mult saracite de aer;
2) ventilafia alveolelor neperfuzate sau ventilatia alveolelor cu o
rezistenta mare difuzionala, in care schimbul de gaze este blocat; ulterior in
mod reflex $i prin ac(iuni locale ale serotoninei, histaminei survine
-387
bronhoconstrictia aleveolelor neperfuzate cu mic^orarea ventilatiei - astfel,
aceste alveole devin nu numai neperfuzate, ci i nevcntilate;
3)
atelectazie - perfuzia alveolelor neventilate; ulterior, la

diminuarea presiunii oxigenului in alveole mai jos de 60 mm Hg, in mod

reflex survine spasmul vaselor in alvcolelc neventilate concomitcnt cu
micorarea ulterioara a perfuziei - astfel, aceste alveole devin nu numai
neventilate, ci ?i neperfuzate;
4)
largirea $i ventilatia predominant^ a zonelor de tranzit aerian
(alvcolcle respiratorii i ducturile alvcolare), cu hipoventilatia alveolelor (de
exemplu, in emfizemul centrolobular).
Efectul Iargirii i hiperventilatici spatiului mort functional constain
micorarea proportionals a ventilatiei spatiului efectiv, in care se efectueaza
schimbul de gaze. La randul sau, hipoventilatia spatiului efectiv reduce
capacitatea totala de difuzie a plamanilor, ceea ce antreneaza hipoxemia i
hipercapnia arteriala.
Dispneea. Dispneea este modificarea ritmului, amplitudinii i freeventei
respiratici externc, concomitcnt cu sporirea efortului musculaturii respiratorii;
dispneea este insofita de senzatia subiectiva a insuficientei de aer (lipsa
satisfactiei de la respiratie). Dispneea poate fi permanenta, inclusiv in repaus
sau doar la efort fizic.
In functie de cauzcle declanatoare, dispneea poate fi centrala,
pulmonara, extrapulmonara (cardiaca ?i extracardiaca).
Dispneea centrala este rczultatul modificarii excitabilitatii centrului
respirator i al interrelatiilor dintre centrul inspirator, expirator ?i
pneumotactic. Factorii patogenetici ai dispneei pulmonare sunt marirea
rezistenfei cailor aeroconductoare (obstruefia), micorarca compliantei
pulmonare (restrictia), hiperventilatia spatiului mort, hiperventilatia incaz de
hipoxemie pulmonara. Patogenia dispneei cardiace rezida in insuficienta
debitului cardiac (absoluta in repaus sau relativa in raport cu necesitafile
metabolice crescute), hipoxemie severa in caz de unt dreapta-stanga etc.
Factorii patogenetici ai dispneei extracardiacc sunt hipoxiilc de orice origine
(in afara de cea cardiaca), anemiile $i acidoza metabolica.
Pentru toate formele de dispnee sunt caracteristice devierile compozitiei
gazoase a sangelui (hipoxemie, hipercapnie, acidoza).
-388_
Caracteristicelc esentiale ale dispneei sunt specifice pcntru fiecare forma
concreta. Astfel, specifice pentru dispneea pulmonara sunt modificarilc
rezistcntei aerodinamicc, ale compliantei plamanilor, modificarea capacitatii
totale $i volumclor plamanilor. Dispneea extracardiaca (in anemii de diferita
etiologie) se caracterizeaza prin mic$orarca concentratiei de hemoglobina, a
presiunii oxigenului in sangcle arterial, marirea continutului de hemoglobina
redusa, micorarea pH-ului, micorarea b