Sunteți pe pagina 1din 659

MINISTERUL EDUCAfIEI 1 lN\AJAMINTULUI

Acad. REMUS RiDULEf


RA7PTP
ElBCTBOTEHNiai

PROBLEME
Edifia a doua

I|

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA


BUCURETI
Redactor: ing. Alexandra Moraru
Tehnoredactor: Ana JimpAu
PREFATA LA EDIJIA A DOUA
Volumul al doilea de Bazele electrotehnicii probleme care se gdseste la
cea de a doua edifie tiparitd, privete materia predatd in partea a doua a
cursuhti de Bazele electrotehnicii din invd- tdmintul telmic superior si e
destinat in principal studentilor din facultafile de electrotehnicd, electronicd
si telecomunicatii si de automaticd ?i din sectia de electroenergeticd a
specialitdtii de ener- getica.
El cuprinde 376 de probleme rezolvate si 92 de probleme propuse si cu
indicatii de rezolvare si rdspunsuri, grupate in opt capitole, privitoare la
analiza refelelor electrice lineare monofazate si tri- fazate in regimurile
armonic si periodic permanent, a cuadripolilor si filtrelor si a circuitelor si
retelelor electrice lineare si nelineare in regimurile stationar, periodic
permanent si transitoriu, privitoare la vreo citeva probleme reprezentative de
bobine, transformatoare si ma$ini electrice de curent alternativ, precum si la
sinteza unor circuit e electrice lineare.
Problemele sint organizate ca si in volumul intii in ordinea
crescdtoare a dificultatii rezolvdrii lor, pentru ca primele sd poatd fi folosite si
pentru seminariile cursurilor de electrotehnicd generald.
Fiecare capitol e precedat de cite un breviar, care cuprinde enun- ful
principalehr teoreme si schita principalelor metode, procedee si tehnici de
calcul folosite sau de folosit in rezolvarea problemelor rezolvate sau propuse,
pentru ca volumul sd poatd fi folosit de un numdr cit mai mare de cititori.
Autorul multumete inginerilor Sorin Antoniu, loan Ciric, Cezar Fluera$u,
Cornelia Ionescu si Mihai Vasiliu, foti colaboratori ai sdi, pentru contributia
lor la redactarea enunfurilor i a solufiilor a numeroase din problemele care
au fost propuse in cursul anilor la seminarii, probe de control, examene si
concursuri de electrotehnicd din Institutul Politehnic Bucuresti.
AUTORUL
PREFAJA LA EDIJIA INTII
Acest al doilea volum de Probleme de Bazele elec trot ehnicii reprezintd
continuarea volumului I (editia a Il-a) apdrut in anul 1970. '
'
Volumul de fata confine 468 de probleme, din care 376 sint rezol- vate, iar
92 sint propuse i an numai indicdtii de rezolvare i rds- punsuri.
Tematica problemelor acoperd cunostintele 'predate in partea a doua a
cursului de Bazele electrotehnicii, destinat studentilor facul- tdtilor de
Electrotehnicd, Automaticd, Electronicd si telecomunicatii si celor de la
secfiile de Electroenergeticd ale. facultdtilor de Ener- geticd. Cele opt

capitole ale culegerii privesc in special retelele electrice lineare monof azote
si trifazate in regimurile armonic si periodic permanent si lineare si nelineare
in regimurile variabile i tranzitorii, analiza si sinteza dipolilor electrici lineari,
analiza cuadripolilor si a filtrelor electrice si eledrotehnica bobinelor, a
transformatoarelor si a unor masini electrice. *
Fiecare capitol e precedat de un breviar, in care sint definite mari- mile cu
care se opereaza si sint prezentate succint principalele teoreme, relatii si
metode utilizate in rezolvarea problemelor. In acest fd liter area poate fi
folositd si independent de curs. Simbolurile i notatiile sint cele recomandate
de normele Internationale si retinute de standardele romanesti.
Problemele fieedrui capiiol au ordinea dificultdtii lor crescinde. Cele mai
multe dintre ele, in cursul anilor, au format obiectul unor seminarii, probe de
control, examene si concursuri de electrotehnicd. Multe dintre ele au fost
concepute de autor si de colaboratorii sdi directi: conf. dr. ing. I. Ciric t conf.
dr. ing. C. Fluerasu, conf. dr. ing. C. Ionescuy s.l. ing. M. Vasiliu si as. ing. S.
Antoniu, edrora au- torul le multumeste pentru contributia lor pre\ioasa.
Desi adresate in principal studentilor, problemele intereseazd si pe cei
care au pdrasit mai demult sau mai de curind bundle facultdtilor i lucreazd
acum in domeniul electrotehnicii.
AUTORUL
* CUPRINS
... 1
Cap. 1. ?Reflc ctcclricc monofazcde; in r.(k)im permanent armonic
7
1.1.
Brevier (le analiza retelelor .electrice lineare monofazate cu
parametri concentrati, in regim permanent arfnonic...................................... 7
1.2.
Marimi periodice $i marimi Alternative sinusoidale. Probleme
rezolvate. .. .
26
1.3;. Marimi periodice $i marimi alternative sinusoidale. Probleme propuse
............................................................................................ 36

1.4. Circuite electricesimple in regim permanent sinusoidal. Probleme


rezolvate
39
1.5.
Circuite electricesimple in regim permanent sinusoidal. Probleme
propuse. . 88
1.6.,
Punti de curent alternajiy. Probleme rezolvate... 97
1.7.
Metode pentru rezolvarefi circuitelor $i retelelor de curent
alternativ. Probleme
rezolvate ......................... .... .......................................... 106
1.8.
\Metode pentiru rezolvat e i circuitelor ?i retelelor de curent
alternativ. Probleme
propuse...........................f.. . ............................................... 152
Cap. 2. Retele electrice trifazaie in \regim permanent sinusoidal 162
*
fi *
2.1.
Breviar de analiza retelelor electrice trifazate in regim permanent
sinusoidal 162
2.2.
Retele trifazatein regim permanent armonic. Probleme rezolvate

173
2.3.
Retele trifazatein regim. permanent armonic. Probleme propuse
209
2.4; Componeniele simetrice ale unui sistem trifazat. Probleme rezolvate
............................................................................................ 210
Cap. 3. Circuite si retele electrice lineafe in regim periodic nesinusoidal 248
3.1.
Breviar de;analiza retelelor electrice lineare in regim periodic
nesinusoidal . .
248
3.2.
^Iarimi periodice nesinusoidale. Probleme rezolvate
257
3.3.
Marimi periodice nesinusoidale. Probleme propuse
269
3.4.
Circuite lineare in regim periodic nesinusoidal. Probleme rezolvate
271
3.5.
Circuite lineare in regim periodic nesinusoidal. Probleme propuse
299
3.6.
Regimul permanent nesinusoidal in sisteme trifazate. Probleme
rezolvate ....
305
3.7.
Regimul permanent nesinusoidal in sisteme trifazate. Probleme
propuse ....
319
Cap. 4. Ciiadripoli i filtre electrice. .'*.............................. 311
4.1.
Breviar de analiza cuadripolilor si a filtrelor elsctrice
311
4.2.
Cuadripoti'?i filtre electrice; v Probleme rezolvate 324
4.3.
Cuadripoli si filtre electrice.-PJrobleme propuse. 372
Cap. 5. Circuite $i retele electrice limdpit in regim tranzitoriu
377
:
5.1.
Breviar fle ari&lfza circuitelor electrice lineare in regim tranzitoriu
377
5.2.
Metoda integrariidirecte a ecuatiilor in valori instantanee.
Probleme rezolvate 384
5.3.
Metoda integrariidirecte a ecuatiilor in valori instantanee.
Probleme propuse
405
5.4.
Metoda transformatei Laplace. Pronleme rezolvate
409
5
5.5.
Metoda.....transformatei Laplace. Probleme propuse
450
5.6.
Metoda....transformatei Fourier. Probleme rezolvate
453
5.7.
Metoda. .raspunsului tranzitoriu. Probleme rezolvate
471
Cap. 6. Sinteza circuitelor electrice lineare......................... 478
6.1.
Breviar...........de sinteza circuitelor electrice lineare
478
6.2.
Sinteze...........de dipoli electrici. Probleme rezolvate
484
Cap. 7. Circuite i refele electrice nelineare ....................... 497
7.1.
Breviar de analiza circuitelor electrice nelineare 497
7.2.
Circuite
nelinearein curent continuu. Probleme rezolvate 505
7.3.
Circuite
nelinearein curent continuu. Probleme propuse
519
7.4.
Circuite
nelinearein regim periodic permanent. Probleme
rezolvate 523
7.5.
Circuite
nelinearein regim periodic permanent. Probleme
propuse
571
7.6.
Circuite
nelinearein regim tranzitoriu. Probleme rezolvate

574
7.7.
Stabilitatea in circuitele cu elemente nelineare. Probleme
rezolvate 600
Cap. 8. Bobina cii miez de fier, transformatorul electric i ma$inile electrice
de curent
alter nativ........................................................................... 609
8.1.
Breviar privind bobina cu miez de fier, transformatorul electric $i
ma$inile
electrice de curent alternativ.............................................. 609
8.2.
Bobina cu miez de fier. Probleme rezolvate....... 620
8.3.
Transformatorul electric. Probleme rezolvate..... 626
8.4.
Masina asincrona........................................Probleme
rezolvate
640
8.5.
Masina sincrona. Probleme........................rezolvate
647
Capitolul 1
RETELE ELECTRICE MONOFAZATE IN REGIM PERMANENT ARMONIC
1.1.
BREVIAR DE ANALIZA RETELE LOR ELECTRICE LINEARE
MONOFAZATE CU PARAMETRI CONCENTRATE IN REGIM PERMANENT
ARMONIC
1.1.1. GENERATOARE DE TENSIUNE $1 GENERATOARE DE CERENT
Un sistem fizic cu douS borne, sursS de energie electricS ce stabile$te
intre acestea o tensiune a cSrei dependent de timp e independents de
sistemele fizice legate la bornele lui $i deci independents de curentul pe
care-l debiteazS, se nume^te generator ideal de tensiune (fig. 1.1.1, a). O
astfel de sursS, legata in serie cu un circuit, care poate fi format dintr-un
rezistor i o bobinS (eventual i un condensator), formeazS un sistem fizic
care se nume^te generator de tensiune (fig. 1.1.1, b) in raport cu bornele
extreme, tensiunea la bornele sursei de tensiune fiind tensiunea
electromotoare a generatorului de tensiune.
Un sistem fizic cu douS borne, sursS de energie electrics ce debiteaza prin
acestea un curent electric, a cSrui dependents de timp e independents de
tensiunea care se stabileste la bornele lui se numeste generator ideal de
curent (fig. Ll.l, c). O astfel de sursS, legatS in paralel cu un circuit care poate
fi format dintr-un rezistor $i o bobinS (eventual i un condensator), formeaza

0
b
c
d
Fig. 1.1.1.
7
un sistem fizic care se numeste generator de curent (fig. 1.1.1, d) in raport
cu bornele sale extreme, curentul debitat de sursa lui de curent fiind curentul
de scurtcircuit al generatorului de curent.

Sagetile din figurile 1.1.1, a, b, c, d indica sensurile de referinta pentru


tensiuni si curenti folosind regula de la generatoare pentru asocierea lor.
1.1.2. MARIMI PERIODICE I MARIMI ARMOXICE
Marimile variabile in timp, care iau valori egale dupa trecerea de intervale
de timp egale:
y(t) = y(t + T) = y(t + nT); (n intreg)
(1.1)
unde T, perioada marimii, este intervalul de timp minim dupa care marimea
i^i reia valorile, se numesc marimi periodice, iar numarul de perioade
cuprinse in unitatea de timp se numeste frecventa lor:
f=jr
(1-2)
Valorile instantanee pe care marimile variabile, periodice, le au in
diferitele momente se noteaza cu o litera minuscula, aleasa ca simbol literal
al acelei marimi; de ex. v.
Valoarea medie, adica media aritmetica a valorilor instantanee ale
marimii periodice pe intervalul de timp al unei perioade:
Ymed. = y=^^+Tydt
(i.3)
se noteaza cu majuscula simbolului literal, cu indicele med.
Marimile periodice ale caror valori medii pe o perioada sint nule se
numesc marimi alternative (fig. 1.1.2):
=
=
=0
(1.4)
Marimile sinusoidale sau armonice sint marimi alternative functiuni sinusoidale de timp (fig. 1.1.3):
y = yit) = Ymax sin (4* + Y) = V* Y sin (o>t + y),
(1.5)
unde y este functiune& de timp care da valoarea instantanee a marimii
sinusoidale ; Ymaz este amplitudinea, adica valoarea instantanee maxima a
marimii

8
sinusoidale; co este pulsatiasau frecventa unghiulara; co = 2 71/este rela^ia
de legatura dintre pulsatie si frecventa; (at + y) reprezinta faza, adica
argumentul functiunii sinus din expresia (1.5) a marimii armonice, care
depinde linear de timp; y este faza initiala, adica valoarea fazei m momentul

initial (t = 0), iar Y este valoarea efectiva sau eficace a marimii sinusoidale:
(1>6)
y = jw
V
V2
'
valoare care pentru o marime periodica are expresia:
'7)
este pozitiva i notata cu majuscula literei care simbolizeaza marimea considerata.
De exemplu, valoarea efectiva a intensitatii unui curent electric periodic e
egala cu intensitatea unui curent continuu care, strabatind aceeasi rezistenta ca si curentul periodic, dezvolta aceeasi caldura ca si el In timp de o
perioada.
Defazajul dintre doua marimi sinusoidale de aceeasi perioada este
diferenta dintre fazele acelor marimi intr-un moment dat, egala cu diferenta
dintre fazele lor initiale.
Factorul de forma al unei marimi alternative cu alternate egale este
raportul dintre valoarea efectiva si valoarea medie a marimii pe o alternanta
ce ocupa o jumatate de perioada:
K
f = f~
o-8)
1
med
Kf= 1,11 pentru marimi armonice
Factorul de virf al unei marimi periodice cu alternante egale este raportul
dintre valoarea maxima si valoarea efectiva a marimii:
K, = (1.9)
Kv = 1,41 pentru marimi armonice
1.1.3.
REPREZENTAREA SIMBOLICA A MARBIILOR ARMONICE
1.1.3.1. Reprezentarea geometrica a unei marimi armonice asociaza biunivoc marimii sinusoidale $i dintr-o specie data (curent, tensiune) drept simbol grafic, un vector liber in plan:
y(0 = K2Y sin (to# + y) ^ F(jy)
(1.10)
Vectorii reprezentativi F(>') se numesc fazori (uneori fi vectori de timp), spre
a-i deosebi de marimile fizice vectoriale din spatiul fizic tridimensional.
9
Reprezentarea cinematica a unei marimi armonice sau reprezentarea ei
prin vectori rotitori, constaista in reprezentarea printr-un fazor intr-un plan
care-i este asociat si are modulul constant, egal cu amplitudinea marimii
sinusoidale si cu o orientare variabila, care formeaza in fiecare moment, cu o
axa fixa de referinta din acel plan, un unghi egal cu faza marimii
reprezentate:
y(t) = ]/ 2 Y sin (cat + y) ^ OA
Fazorul se roteste in sensul trigonometric direct, cu viteza unghiulara
Constanta co. Astfel, operative cu marimi sinusoidale care apar in ecuatiile
integro-diferen^iale lineare ale fenomenelor dintr-un circuit sint transpuse in
operatii elementare efectuate cu vectori (diagrame fazoriale).
Valoarea instantanee a marimii sinusoidale reprezentate printr-un anumit
fazor, dat in momentul t, se poate obtine grafic, proiectind fazorul pe o axa

fixa OY, defazata cu un unghi drept > in sens direct, fata de axa de referinta
OX (fig. 1.1.4, a).
Reprezentarea polard sau prin vectori fici a unei marimi armonice se
reali- zeaza prin fazorul asociat marimii sinusoidale, de modul egal m
valoarea efectiva a marimii sinusoidale si de argument egal cu faza initb.ii a
marimii (fig. 1.1.4, b):
y(t) = ]/2 Y sin (cd + y) ^ OA
Marimea imagine sau simbolul conserva din marimea sinusoidala data
numai elementele care o individualizeaza in raport cu celelalte, de aceeafi
frecventa: valoarea efectiva $i faza inijiala.
Valoarea instantanee a marimii se obtine prin inmultirea cu ]f2 a proiectiei
fazorului pe axa OY', axele OX' si OY' rotindu-se cu viteza unghiulara
Constanta co in sens contrar celui trigonometric direct.
OA\ = Y
AOX = y
(1.12)
| OA I = ]/ 2 Y AOX (cot y)
(1,11)

10
1.1.3.2. Reprezentarea analitica sau in complex stabileste o
corespondents, biunivoca intre multimea functiunilor sinusoidale si multimea
numerelor complexe:
y(t) = fiY sin (vt + y) ^ &{y),
(1.13)
unde <2 (y) este reprezentarea in complex a marimii Y.
In reprezentarea in complex nesimplificata, planul complex e identificat cu
planul reprezentarii cinematice. Imaginea in complex nesimplificata a
marimii sinusoidale este o functiune complexa de timp, de modul constant si
egal cu amplitudinea marimii sinusoidale:
y(*) = f2 Y sin (cat + y)^]/2Y eK,+Y> = Y; j = jf^T,
(1.14)
astfel incit :
y(t) = gm [Y] = gm {1/2 Y eiM + Y)}
(1.15)
Fazorul corespunzator marimii y(2) este vectorul reprezentativ al imaginii
in complex @(y) din planul complex al lui Gauss.
In aplica^ii se folose^te odata cu calculul in complex reprezentarea geometries. ce ilustreaza sugestiv relatiile de faza, iar in diagrame fazorii sint

notati adeseori cu simbolurile reprezentarilor in complex (fig. 1.1.5, a).


In reprezentarea in complex simplificata planul complex e identificat cu
planul reprezentarii polare. Imaginea in complex simplificata a marimii
sinusoidale este un numar complex constant, de modul egal cu valoarea
efec- tiva a marimii ^i de argument egal cu faza ei initials. (fig. 1.1.5, b):
y(t) = fl Y sin {<*t + Y) ^ Y ejY = Y
(1.16)
y(t) = gi[fz eiM'Y]
(1.17)
Reprezentarea in complex prezinta avantajul ca transforma ecuatiile
integro- diferentiale lineare si cu coeficien^i constanti ale fenomenelor din
circuite, satisfacute de curenti $i tensiuni armonice, in ecuatii algebrice
lineare de gradul intii satisfacute de imaginile in complex ale acestor curenti
si tensiuni.
Reprezentarile prin fazori, respectiv in complex, reduc operative de matematica superioara din ecuatii integro-diferenjiale lineare la constructs elementare, respectiv la ecuatii algebrice, fiindca produsele functiunilor
armonice prin scalari constant, precum si derivatele si integralele lor in
raport cu timpul,

Fig. 1.1.5.
11
se obtin in aceste reprezentari prin operatii geometrice, respectiv algebrice,
elementare, din reprezentarile respective ale functiunilor armonice. Astfel,
produsul unei functiuni armonice y(t) = Y sin (cat + y) prin scalarul a fiind
ay(t) = ]/2 a Y sin (<*t + y),
e reprezentat cinematic respectiv polar printr-un fazor in faza, respectiv in
opozitie cu fazorul functiunii y(/) si de | a | ori mai lung decit acesta, dupa
cum a > 0 sau a < 0, iar in complex prin produsul dintre imaginea in complex
a functiunii y(t) si scalarul a. Pe de alta parte, derivata marimii armonice y(t)
in raport cu timpul fiind
= co ]/2 Y sin + T + J
e reprezentata cinematic respectiv polar printr-un fazor defazat cu un unghi

drept inaintea fazorului functiei si cu o amplitudine de (0 ori mai mare decit a


acestuia, iar in complex, respectiv in complex simplificat, prin produsul dintre
imaginea in complex a functiunii si produsul dintre unitatea imaginara j si
pulsatia <0. De asemenea, integrala marimii armonice v(t) in raport cu
timpul si cu constanta de integrare nula fiind
jy (*)
= ^sin (/ + y - -f]
e reprezentata cinematic respectiv polar printr-un fazor defazat cu un unghi
drept in urma fazorului functiunii si cu o amplitudine de <0 ori mai mica decit
a acestuia, iar in complex, respectiv in complex simplificat, prin raportul dintre imaginea in complex a lui v(/) si produsul unitatii imaginare j prin pulsatia
<0.
1.1.4.
CIRCUITE SI RETELE ELECTRICE LINE ARE
Retelele electrice lineare cu parametri concentrati reprezinta o asociatie
de elemente de circuit ideale, care au caracteristici lineare (rezistoare,
bobine, condensatoare, generatoare de curent sau de tensiune), de elemente
electrice linearizate adica avind caracteristici aproximate prin caracteristici
lineare (tuburi, tranzistoare, diode) si de elemente giratorii, conectate intre
ele.
O retea electrica cu un numar mic de borne de acces si de generatoare,
indeplinind o func^iune determinata in instalatia sau in reteaua complexa
din care face parte, se numeste circuit electric. Parametrii care definesc configuratia topologica a retelelor electrice sint: numarul de laturi, numarul n
de noduri in care concura cel putin doua laturi, numarul s de subretele si
numarul y,o de ochiuri independente. Intre ele exista urmatoarea relatie
cunoscuta sub numele de teorema lui Euler:
0
=ln+5
(1.18)
1.1.4.1. Parametrii circuitelor lineare in regim armonic permanent. Impedanta Z si defazajul cp al unui circuit linear cu doua borne sint:
raportul Z = y = f (<o, R, L, C), definit de valorile efective ale tensiunii
aplicate la bornele retelei:
u = ]f2 U sin (cat + y)
12
si curentului pe care-1 absoarbe in aceste conditii pe la bornele considerate:
i = ]/21 sin (tot + y 9),
precum si diferenta 9 dintre faza tensiunii la borne si faza curentului.
Unitatea de masura in S.I. a impedantei este ohm-ul (il).
Impedanta si defazajul retelelor lineare nu depind de tensiune si curent, ci
numai de frecventa si de parametrii numiti rezistenta, inductivitatea si
capacitatea laturilor lor.
Rezistenta R si reactanta X a unui circuit electric linear cu doua borne de
acces au urmatoarele relatii de definitie:
R = b- c~ = Z cos 9 > 0,
(1.19)
rezistenta fiind in general functie de frecventa si
(1.20)
x=Uj^_j?_ = Z sin 9^0
Marimile
UR = U cos 9 si Ux = U sin 9
(1.21)

sint componentele activa si reactiva ale tensiunii aplicate circuitului. Intre


marimile R, X, Z% 9 exista relatiile:
tgT=f; cos9 = ^; sin9 = |; Z = WTX* (1.22)
Aceste relatii sint usor de retinut cu ajutorul triun- ghiului impedantelor"
(fig. 1.1.6, a)
Admitanta Y si defazajul 9 al circuitului linear. Admitanta circuitului e
valoarea reciproca a impedantei sale:
Y=-=->0
(1.23)
zu

Fig. 1.1.6, a
Unitatea de masura in S.I. a admitantei este siemens-ul (S). Intre marimile R,
X, Y si 9 exista relatiile:
j-) cos 9
^ sin 9
-r.1
Y
Y
YU* + X*
(1.24)
Conductanta G si susceptanta B a circuitului linear au urmatoarele relatii de
definitie:
G -C.-.SJ? y cos 9 > 0 si
(1.25)
(1.26)
B = L^*=Y sin
Marimile I cos 9 si I sin 9 sint componentele activa si reactiva ale curentului.
13

Intre marimile G, B, Y si 9 exista urmatoarele


relatii
,_G
G
.
B
tg 9 = - ; cos 9 = - ; an ? = T
B
1
1
2
2
y = yG + B
(1.27)
usor de retinut cu ajutorul triunghiului admitante- lor" (fig. 1.1.6, b).
Intre marimile Z, Y, R, G, X, B exista relatiile:
Z
1
V'G2 + B2
G
; B = -; R = ~; X =
Z2
Z2
l'2
12
(1.28)

Impedanta complexd Z si admitanta complexd Y a unui circuit electric au


urmatoarele relatii de definitie:
Impedanta complexd:
= y = = = Ze*> = R + jX = f(w, i?, L, C)
(1.29)
are modulul egal cu impedanta circuitului:
\z\ = z = YR2 + X2
si argumentul egal cu defazajul circuitului: arg {Z} = 9, astfel incit:
(Hi (Z) = R e rezistenja circuitului si Qm (Z) = X e reactanta circuitului.
Admitanta complexd a circuitului are urmatoarea relate de definitie:
Y = j- = i = Ye~ = G-jB = f(w, R, L, C)
(1.30)
Ea are modulul egal cu admitanta circuitului:
I Y| = y = YG2 + B2
si argumentul egal cu defazajul sau cu semn schimbat:
arg {Y} = ?
astfel incit:
(Hi(Y) = G e conductanta circuitului
3m(Y) = B e susceptanta circuitului.
1.1.4.2. Puteri. Energia electromagnetic^ absorbita sau debitata de un
circuit electric, raportata la unitatea de timp, se nume^te puterea
instantanee absorbita sau debitata de el.
Puterea activd absorbita sau debitata de un circuit electric e valoarea
medie a puterii instantanee p, pe un numar intreg de perioade ale tensiunii
sau curen- tului care-l strabate in regim armonic permanent:
P = P = 11AnTpd(,
(1.31)
nT Jo
14
unde:
p ui = 2UI sin (tot + y) sin (tot + y 9) = = UI cos 9 UI cos (2tot <p)
(1.32)
Exista deci relatia:
P = UI cos 9 =
Umax I max COS 9
2
(1.33)
Unitatea de masura in S.I a puterii active se numeste watt (W).
Puterea aparenta si factorul de putere.
Puterea aparenta absorbita sau debitata de un circuit electric are
urmatoa- rea relatie de definitie:
Unitatea S.I. de masura a puterii aparente se numeste volt-amper (YA)
Factorul de putere este raportul
Puterea reactivd absorbita sau debitata de un circuit electric este produsul
dint re valorile efective ale tensiunii si curentului si sinusul unghiului de
defazaj:
Unitatea de masura S.I. a puterii reactive se numeste volt-amper reactiv
(var), iar relatiile de legatura dintre P, Q, S sint:
usor de retinut cu ajutorul triunghiului pute*x*^

(fig. 1.1.6, c).


Fig. 1.1.6, c
Puterea complexa absorbita sau debitata de un circuit electric este produsul
tensiunii complexe
prin valoarea complex conjugate a curentului in reprezentare simplificata,
sau semiprodusul lor in reprezentarea in complex nesim- plificata:
S=UI
>0
(1.34)
sau:
S = ZP = YU2
(1.35)
(1.36)
cu relatia:
kp = cos <p
(1.37)
Q = UI sin 9^0
(1.38)
P = S cos 9 Q = S sin 9 = P tg 9 si S2 = P2 + Q2,

s=ur = - U r = P + ]Q = Se = UI e*
(1.41)
15
unde
\S\ = S=UI; arg {S} = ?
e{S} = P, *{S} = <?
1.1.4.3. Teoremele impedantelor echivalente. Impedanta complexa
echiva- lenta a n parti de circuite conectate in serie (necuplate inductiv),
derezistente Rk, inductivitati Lk si capacitati Ck, este egala cu suma
impedantelor com- plexe ale partilor componente ale circuitului:
n
?Le Z.\ + ?L2 + + Zs + + Kn ^2 -* (1.42)
=

. k~\
Mi

II

unde

k=l
Curentul I, defazajul <p dintre U si I, respectiv
tensiunile Ubk partilor k ale circuitului au

(1.43)
(1.44)
la
bornel

expresiile (fig. 1.1.7, a)

I-EL; ~ Z
cp = arctg^; Ubb = Zk-1 Ke (1.45)
Rezulta ca valoarea reciproca a admitantei complexe echivalente este
egala cu suma valorilor reciproce ale admitantelor complexe conectate in
serie:
ZZ+Z+
+ 17" +
z
1n1
H = y'
46)
Admitanta echivalenta a n par{i de circuit conectate in paralel (n cuplate
inductiv), de conductance Gk si susceptante Bk = (- <o Q.) e egala cu
l <Lk J
suma admitantelor complexe ale par|llor componente (fig. 1.1.7 b)
Ze = Zi + Z2 + -+Z*+- X = f;YJt = Ge-jBe (1.47)
k=l

Fig. 1.1.7.
16
unde
(1.48)
e. = G*
k=l
= 0->
k=l
Curentul 7, defazajul 9, respectiv curentii Ik an expresiile:
;.
! = UYe; 9 = arctg ^ ; /* = Y&
(1.50)
Rezulta ca valoarea reciproca a impedantei complexe echivalente e egala cu
sufna Valorilor repiprope ale feipedantelor complexe conectate in paralel:
1.1.4.4. Circuite cu inductivitati mutuale. Impedanta mutuala dintre doua
bobine de inductivitati proprii Ls si Lr $i inductivitati mutuale Lrs (fig. 1.1.8)
are expresia:.
Zrs=--jXrs=jcLrs^0
(1.52)
in care Xrs este reactanta mutuala a bobinelor. Ea intervine in expresia
impedantei echivalente a circuitelor care contin bobine cuplate magnetic cu

semnul plus sau minus:


Lrs$ 0
dupa cum fluxul magnetic generat de curentul care parcurge in sensul sau
de referinta una din bobine are prin cealalta bobina, cu care este cuplata,
acelasi sens, sau sens contrar cu fluxul magnetic propriu al acesteia, generat
de un curent care o parcurge in sensul sau de referinta. Bobinele cuplate
magnetic au cite una din borne no- tata cu cite un asterisc cind se consider^
conventional ca fluxul mutual este de acelasi sens cu fluxub propriu, daca
curentii prin cele doua bobinq au sensurile lor de referinta orientate in
acelasi mod faa de bor- nele cu asterisc (fig. 1.1.8, a) i sint de sens%
contrar daca curentii prin ele sint orientati diferit fata de bornele marcate
(fig. 1.1.8, b).
1.1.4.5. Circuite rezonante. Circuitele cu bobine si condensatoare in
conditiile in care defazajuLdmt^tensiunea la borne si curentul absorbit ca si
puterea reactiva absorbffS sint nule, ceea ce implies. la valoarea efectiva
data a tensiunii aplicate trecerea amplitudinii curentului absorbit printr-o
valoare fie maxima fie minima, se numesc circuite rezonante.

Fig. 1.1.8
17
u
Rezonanta de tensiune se poate produce in circuitele cu rezistor (R),
bobina (L) si con- densator (L) in serie, caracterizate prin defa- zajul 9 sau
tangenta trigonometrica nula:
Fig. 1.1.9
A
R
c oL- =o
si deci prin put ere reactiva nula:
Conditia de rezonanta are deci expresia:
/-w =
(1.53)
(1.54)
(1.55)
Curentul este in acest caz:
u
iR--ir
u
R
iar pulsatia dc rezonanta:

\LC
(1.56)
(1.57)
La rezonanta tensiunile la bornele bobinei si condensatorului UL si Uc pot
avea valori efective mult mai mari decit tensiunea la bornele extreme Ub,
Rezonanta de curent, numita si antivezonantd, se poate produce in circuitele
cu rezistor (i?), bobina (L) si cohdensator (C) conectate in paralel si caracterizate cum urmeaza:
C co
/; L A
(1.58)
tgo -- - ---------- 0
G1
R
{) =. BC- =("-c;) Ca 0
(1.59)
a are deci expresia:
T 1 1
cdL sau ton -= 5 to (1.60)
C fLC
iar curentul ia in acest caz valoarea minima la tensiune la borne de valoarc
efectiva data:
1

(1-61)
La rezonanta curentii IL si Ic pot lua \^alori mult mai mari decit cea a
curentului de alimentare din exterior.
Tabelul 1.1. cuprinde date privitoare la circuite simple, sub tensiunea la
borne armonica:
u = ][l TJ sin (xit
18
1.1 .-4.6. Teoremele generate ate teoriei retelelor electrice lineare.
Teorema intii a lui KirchhojJ: suma algebrica a intensitatilor instantanee ale
curentilor electriri de conductie cuasistationari, din laturile care concura intrun nod al unei retele electrice, e nula in orice moment, daca sensurile de
referinta ale curentilor din laturi sint dirijate fie toate dinspre nod spre
exterior, fie dinspre exterior spre nod:
Y J !k
P F ... (n 1), considered ns = 1 (1.62)
sau, in complex:
h - 0;
1.2.
1)
(1.63)

A G (p)
Teorema se a plica intr-o retea color (n 1) noduri independente ale ei i
poate fi scrisa sistematic cum urmeaza:
-V,p/t ,();
1)
(1.64)
*- 1
unde Xkp este coeficientul de apartenenta al laturii (k) la nodulp si are urmatoarele valori:
+1
-10
(P)
(k)
(P) - (k)
(P) / (*)
dupa cum latura concura in nod i are sensul de referinta al curentului dirijat spre nod (+1) sau invers (1), respectiv dupa cum latura nu concura in
nod (0).
Forma matriciala care cuprinde intregul sistem al teoremei intii aplicata
tuturor color (n 1) noduri independente este:
[Nfll] = 0
(1.65)
unde [X]* este transpusa matricei [X] a coeficientilor de apartenenta ai laturilor la noduri:
r/v] =
v V li 12
21 ^ 22
.V
2, n--i
(1.66)
11 ^ 12....n-l Teorema a dona a lui Kirchhoff: suma algebrica a tensiunilor
electromotoare aplicate din exterior unui ochi de retea e egala cu suma
algebrica a caderilor de tensiune din lungul ochiului respectiv, toate fiind
raportate la un sens de referinta unic in lungul ochiului:

= \RJm + ir (*.& + Lm^- + Lmsdf 1


(1.67)
LmJ
at
a
meiq)
=i J
sjtm
q = 1.2
sau, in complex:
u
6(?)
= [*/,
m e (?) L
+ j<*LmLm + . _ Im + ;coLIBt7, (1.68)
jo Cm
sjtn
sau SI


+^J
6()
e(?)L
s=i J
s#m
(1.69)
unde Zw = Rm + j fcoLw ) sint impedantele proprii ale laturilor
l
o)Cm)
iar = jcoLms sint impedantele mutuale dintre laturile m $i 5.
Teorema poate fi scrisa sistematic sub forma: '
m,
k=-1
/J=I
(1.70)
q= 1,2..., o,
unde Cfc(? sint coeficientii de apartenenta a laturilor k la ochiurile q si au
urma- toarele valori:
+1 cind ke q i sensurile de referinta pe ochi si latura coincid.
1 cind ke q i sensurile de referinta pe ochi i latura sint contrare. 0 cind
k&q
Forma matriceala care cuprinde intregul sistem al teoremei a doua
aplicata tuturor celor o ochiuri independents ale retelei este:
[CT[ue] = [cnznrL
(1.71)
^11^
12 1
c10 [Cj C2iC22 . .
=
C2o
- QlQ2

Cu _
unde [C]6 este transpusa matricei [C] a coeficientilor de apartenenta a laturilor la ochiuri:
(1.72)
Teorema intii a lui Kirchhoff aplicata la cele n 1 noduri independente ale
unei re^ele simple, impreuna cu teorema a doua a lui Kirchhoff aplicata la
cele o ochiuri independente ale ei, permit sa se rezolve toate problemele de
analiza a retelei.
Teorema genet ala a lui Ohm (Joube, ): tensiunea electrica aplicata unei
laturi de circuit (pasiva sau activa, cuplata sau necuplata) este produsul
impedantei proprii a laturii _ prin curentul care o stra- bate:

Un = ZI
(1.73)
20

unde:
U.a ~ LLe~ j<*> ext ILb
RkLk + J ^the +: Lc + ^ itoLfrlj. = Ue/e Ublc (1*74) J Cic T^i s&k
Teorema superpozitiei: intensitatea curentului electric din orice latura a
unei retele electrice complete lineare, este egala cu suma algebrica a
intensitati- lor curenfilor pe care i-ar stabili prin acea latura fiecare dintre
tensiunile electromotoare. exterioare, daca ar fi singura in re^ea, adica
celelalte surse ar fi presupuse cu tensiuni electromotoare nule, insa cu
impedance neschimbate.
Teorema curentilor ciclici care, aplicata unui sistem de o ochiuri independente ale unei retele, permite sa se rezolve problemele de analiza, are urmatorul enunt: orice retea electrica cu l laturi, n noduri, s subrefele ($ = 1) ,se
poate descompune in: o = l n 1 ochiuri fundamental, fara ramifi- catii,
presupuse parcurse de curenti auxiliari ciclici I'q(q = 1,2... o)t unici pentru
fiecare din ochiuri, dotate cu impedante (auxiliare) de ochiuri, proprii si
mutuale Z/V(l ?i presupuse sub actiunea unor tensiuni electromotoare
(auxiliare) de ochiuri U'ep, (p = 1, 2 ... o), astfel incit:
Zlrll + z;2/' + + Z[0Io = U'A
.,
Zzdi + ZLM
+ Z^r0 =
(1.75)
+
UU
S.1IA + *&
+ z0r0 =
+
u'eo
ceea ce asigura satisfacerea celei de a doua teoreme a lui Kirchhoff sau
restrins:
=
p = 1,2 ... o
(1.76)
4=1
unde:
4=
(1.77)
k=l
se numesc impedantele proprii ale gphiurilor p, egale cu suma impedantelor
latujilor ce formeaza fiecare din ochiurile p.
=
^ CkpZjcCjcq
(1.78)
se numefte impedanta mutuald dintre .<ochiurile p $i q si e egala cu suma
impe- danjelor laturilor strabatute simultan de curenfii ciclici Fv i rq, cu
semnul + respectiv , dupa cum sint strabatute de curen^ii ciclici in acelai
sens, sau in sensuri contrare.
U!ev = k=l
(1.79)
21
sc numeste tensiunr electromotoare pi' ochi si e c^ala cu suma alge- brica a
tensiunilor electromotoare din laturile ochiului p.
Aceste rclatii an urmatoarea forma matriciala:
[^: T: = m
(1.80)
unde:

Z\ = x; rj- [Cl
(1.81)

TZ - ictm
(1.82)
In aceste conditii, curentul din orice latura a retelei este egal cu suma
algebrica a curentilor cidici care tree prin latura respective, relatie care asigura automat satisfacerea primei teoreme a lui Kirchhoff:
sau, matricial:
h
7l
m -=:n
(1.83)
(1.84)
Teorema poicntialdor dc noduri, care aplicata la celo (n I) noduri
indepen- dente ale unei retele, permite sa se rezolve toate problt-mde tie
anali/u a acesteia, are urinatoral enunt: tensiunile auxiliare dintre fiecare dm
cele (w 1) noduri independente ale retelei si nodul n, considerat ca nod dc
referinta, U[, ... 1 contribuie la stabilirea unor
(auxili
curenti de scurtcircuit ai nodurilor /'f, pe masura
arii
unor (auxiliare) proprii si niutuale V'p dupa cum
admit
urmeaza:
ante
* ' ^ l, n t\.n i " 1
sc.

n,c; Yin i

y,., n, !- n
sau restrins:
n -1
ys y, ^, j, .
Z ' J rp1- p 1 srr
/>-- l
unde:

y\ r' y
i V' C V
* * * -1, n i
'>

/- 1,2, ...(-1)

(! .S.s
1

.*i

(1.86)

y.;r
(1.87)
Jfc-1
se numeste admitanta proprie a nodidui r si e egala cu s>uma _admitantelor
laturilor care concura in nodul r.
ft-i
(1.88)
22
se numeste admitanta mntuald dintre nodurile r si p si e egala cu suma cu
semi] schimbat a admitantelor laturilor care leaga direct nodurile r si p dupa
schema
(k)
r o--------------------------------------------o p

unde totdeauna produsui Xkr-Xkp e ncgativ.


Iscr = E X*r!scr = E
(1-89)
*=1
A' = l
se numeste curent ul de scurf circuit al nodului r si e egal cu suma curentilor
de scurtcircuit ai laturilor care concura in nodul r, considerati pozitivi cind
intra in nod si negativi cind ies din nod.
In scriere matriciala:
[Y'] [U'l = [I'sc]
(1.90)
unde:
[ y;] = [AT]*[y][iV]
(1.91
si:
[ I'sc] = [A]e [ U = [N]%Y]
(1-92)
Curentii din fiecare latura a retelei se determina in functie de tensiunile
Up determinate din sistemul de ecuatii ale teoremei tensiunilor la noduri.
Dupa cum n 1 % o, e mai avantajos sa se aplice in calcule teorema
potentialelor la noduri, respectiv teorema curentilor ciclici.
Teorema lui Vaschy: intensitatile curentilor electrici din laturile unei retele
complete ramin neschimbate, daca se introduc in toate laturile care concura
intr-un nod oarecare al retelei surse suplimentare ideale de tensiune, de
tensiuni electromotoare egale in valori efective, de aceeasi frecven^a si
simfazicc si indreptate toate fie spre nod, fie dinspre nod spre exterior.
Teorema rcciprocitdtii: tensiunea electromotoare Ue a unei surse ideale de
curent alternativ situata intr-o latura l a unei retele electrice complete,
genereaza intr-o alta latura r a retelei un curent de aceeasi intensitate ca si
curentul pe care sursa 1-ar genera in latura /, daca ea s-ar gasi in latura r.
Teorema lui Helmholtz si Thevenin: intensitatea IAB a curentului care trece
printr-o latura pasiva si de impedanta Z a unei retele de curent alternativ
activa si lineara, e egala cu raportul dintre tensiunea UAB care s-ar stabili
intre extremitafile A si B ale laturii daca aceasta ar fi intrerupta sau
deconectata si suma dintre impedanta Z a acelei laturi si impedanta
echivalenta ZAB0 a restului retelei presupusa pasivizata i raportata la
nodurile A si B considerate ca borne de alimentare:
I An =
LABo
(1.93)
Impedanta echivalenta a retelei pasivizate este impedanta pe care ar prezenta-o reteaua in raport cu nodurile A si B ca borne, dupa ce s-ar suprima.
toate tensiunile electromotoare din laturile ei, pastrindu-se insa impedantele
23

Fig. 1.1.12
3or interioare corespunzatoare: impedan^a echivalenta a retelei pasivizate,
vazuta dinspre bornele A,B.
Orice retea de curent alternativ poate fi inlocuita deci, in privinja comporlarii ei fata de doua noduri ale sale, printr-un generator de tensiune
echivalent cu ea, cum s-a aratat mai sus (fig. 1.12, a).
Teoretna lui Norton: tensiunea UAB dintre doua noduri A i B ale unei rejele
de curent alternativ, activa i lineara, pe care le leaga direct o latura de
impe- danta Z a retelei, este egala cu raportul dintre curentul de scurtcircuit
IABsc pe care 1-ar debita reteaua intr-o latura care ar inlocui latura cu Z si ar
scurt- circuita nodurile A si B din extremita^ile ei, i suma dintre admitan^a
Ya
laturii si admitanta interioara XABO = ~r~ -a restului retelei presupusa paABO
sivizata $i raportata la nodurile A si B, considerate ca borne de alimentare:
U
AB
LABSC
y + XABO
(1.94)
Orice rej:ea de curent alternativ poate fi inlocuita deci, in privinta comp^-farii ei fata de doua noduri ale sale, A, B, printr-un generator de curent
echivalent cu ea, cum s-a aratat mai sus (fig. 1.12, &).
Priir-?- Uoremd a transfigurarii: orice refea cu n laturi cuprinse intre n
noduri de acces si un nod central, adica formind o stea" cu n laturi de impedance Zk (k = 1, 2, ... n), poate fi transfigurata intr-o re{ea in poligoncomplet
cu n virfuri, care are i^matoarele impedante ale laturilor sale:
7
(1.95)
ZOci 7 ~o
in care:
Vs
(1.96)
t=lz*
.adica daca, n
= 3:
~12 7
(1.97)
tUi
7 -2?3 4"
23 7 1
(1.98)
7 ?3?1 + ?1?2 4- ^2?3
31 7
(1.99)

2
24
A doua teovemd a transfigurdrii: o retea in forma de poligon complet cu n
virfuri si cu impedantele Z_i1c ale laturilor nu poate fi transfigurata m general
intr-o re^ea stea cu tot atitea virfuri si cu impedantele Zk ale bra^clor, deoarece ar rezulta ecuatii de transfigurare pentru cele n impe2
dan^e necunoscute ale bra^clor stelei care nu pot fi satisfacute toate, daca
-------------> n.
2
n(n 1)
Sistemul este rezolvabil numai daca ^ = n, adica pentru n = 3, cind:
7
~ 12 * -13
?12 + ^13 + -2i jl23 * -21
z2=.
^12 + ~l3 + -2:
(1.100)
(1.101)

7
_

7
7
-31 32
Zl2 + ?13 + -25
(1.102)
Teorema transferului maxim de putere activd: un dipol activ cu tensiunea
electromotoare Ue si impedanta interioara Zt care alimenteaza un dipol pasiv
de impedanta echivalenta Ze, transfera acestuia o putere activa maxima
daca impedanta complexa echivalenta a receptorului este conjugata
complexa a impedantei interioare a dipolului generator, maximul acestei
puteri f iind:
Pmax
(1.103)
Teorema conservdrii puterilor aparente complexe: puterea aparenta
complexa S primita pe la bornele de acces de o retea electrica lineara
necuplata inductiv cu exteriorul e egala cu suma puterilor aparente
complexe primite de laturile ei pe la bornele lor:
nL
s = Vcir = ubmrm
C=l
M=l
(1.104)
In cazul unei rejele izolate de exterior iext = 0 $i teorema ia forma particulara:
ubmrm = o
m=l
(1.105)
sau:
l
l
Vl
i

EmI_l = RJI + j XJl + 2XmsImIs cos (Tm - y.)


(1.106)
m=l
tn = 1
Ltn = l
m<s
J
Tabelvil 1.1. cuprinde impedantele, admitan(ele si curentii, precum si
defazajul, puterile ?i diagrama polara pentru citeva circuite monofazate, fara
cuplaje magnetice.
25
1.2. MARIMI PERIODICE SI MARIMI ALTERNATIVE SINUSOIDALE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 1.1. Un curent sinusoidal are amplitudinea Imaz 10 A si
frecventa f = 50 Hz. Sa se determine:
tf.Valoarea efectiva /, perioada T, pulsatia cc in rad/s si pulsatia in grade/s
b. Sa se scrie expresia valorii instaritanee a curentului si sa se reprezinte
grafic, considerind ca origine punctele in care:
i 0 (functia create);
i = Irri~x- (functia creste).
c. Sa se exprime defazajele respective in radiani, grade si secunde si sa
se scrie expresiile corespunzatoare.
i 0 (functia descreste);
^
^mar. i
max f

b. Valoarea instantanee a curentului alternate sinusoidal este in fiecare


din cele cinci cazuri urmatoarea:

L
26
Reprezentarea grafica este cea din figura 1.1, a, b, ct d, e. c.

i 10 sin cot
i* ~ 10 sin + |) = 10sin j 100 nt+ ~-j = 10 sin (1,8-104 t + 90) =
= 10 sin |l,8-104(* + 5-10"3)
i - 10 sin (co + K) r~ 10 sin (100 nt + n) 10 sin (1,8-1041 + 180) =
= 10sin |l,8-104(* + 10"2)
i -r 10 sin jw< + j = 10sin^l00 7rf+ yj = 10 sin (l,8-104* + 270) =
= 10 sin |l,8 104 (/ + 1,5- lO"3)
7 10 sin t + yj - 10 sin ^100T:< +
= 10 sin (1.8-104 t + 30) =
4
-8
= 10 sin l,8-10 |tf -f* ~ ^0 j~J
Problema nr. 1.2. Fiind date doua tensiuni elcctromotoare sinusoidale cx 30
sin 12 512 t j
e2 fl- 10 cos|2 512 t + -*-j
se cer:
a. Perioada, freeventa, valoarea maxima, valoarea efectiva si valoarea
instantanee pentru ficcare din cole doua tensiuni pentru / ~ s.
* r 600
b. Faza initials. a fiecarei tensiuni, defazajul dintre ele si reprezentarea
grafica.
c. Sa se determine si sa se reprezinte grafic functiunile considerind o
noua origine O' a timpului, situata inaintea celei precedente cu ~~ s.
d. Sa se scrie expresia valorilor instantanee ale color doua tensiuni,
pentru cazul cind originea do timp coincide cu momentul in care ex Ev
functiunile mentinindu-si defazajul intro olo.
Sol utic:
a. Cunoscind pulsatia, freeventa esto: son 7T
f _ P -512
= 400 Hz
7 -,- = -= 2,5 10'3 s
f -100
max = 30 V;
21,3 V
- K2-10 = 14,1 V; E2 =
= 10 V
e\ --- 30-sin (800 -) = 30 sin = 26 V
1
tiOO :i )
3
27
*2 = f2-10 cos (800 7z -j- 1 =1^2-10 cos = 7,05 V {
600 3 j r
3
b.
10 = 120 = rad sau-s 3
1200
e = 30 sin (800 rd ) = 30 sin 800 ~ [t
-]
l
3J
l 1 200 J
920 = 150 = rad sau s
T

6
960
e2 = j/2~-10 cos ^800 izt + -jj = ]/2 10 sin 800 - -f 912 = ?1 o2 = 120 (150) = 270 sau
(Dio = 90 = rad sau s.
T
2 1 600

Tensiunea electromotoare e1 este in urma cu 270 fata de tensiunea electromotoare e2, sau inainte cu 90, adica e1 si e2 sint in cuadratura (fig. 1.2, a).
c.
Considerind o noua origine O' a timpului situata inaintea celei precedentecu- sec sau rad, tensiunile electromotoare devin:
2 400
3
e\ = 30 sin 800 rAt- - -- -----) = 30 sin (800^ n)
{
1 200
2 400 J '
e'o = ][2 10 sin 800 nit + -) = f2- 10sin(800 r.t +-1
'
l 960
2 400 /
\
2)
Cele doua tensiuni electromotoare se mentin, bineinteles, in cuadratura.
Renrezentarea grafica este cea din figura 1.2, b.
d.
ex = 30 sin (800 TZ t

Fig. 1.2
28
Trebuie determinat unghiul <px astfel incit la t = 0, ex Ev Deci:
30
l nz 30 . , v
e
E
== /2
sm
i = i =7r l ' -^ (- <Pi)
sin <px =
TC
Rezulta:
e1 = 30 sin 800 izt +
; e2 = |/T* 10 sin ^800 TZ t

Problema nr. 1.3. O bobina dreptunghiulara, avind un numar de spire N =


200, cu sectiunea S == 50 cm2, se rote^te cu o viteza unghiulara constants
n = 3 600 rot/min intr-un cimp magnetic omogen de inductie B = 2 000 Gs,
in jurul unei axe perpendiculare pe directia cimpului.

Sa se calculeze valoarea maxima i frecventa tensiunii electromotoare


induse in bobina si sa se scrie expresia valorii instantaneea acestei tensiuni.
Indicatie : sensul pozitiv al t.e.m. induse in bobinS, se consider^, cum se
arata in figura. iar sensul pozitiv al fluxului prin suprafa^a spirei se asociazS,
dupS, regula burghiului drept. Se consider^, ca origine a timpului momentul
cind normala la

^max sin
Emax = NBA co = 200 0,2 50 10~4 = 120
2 7T/I
CO =
60
120 TZ
rad
75,5 V
/==-=- = 60 Hz
2TC 60
Deci valoarea instantanee a t.e.m. induse este:
e = 75,5 sin
29
Problema nr. 1.4. Un generator are p 20 perechi de poli, lungimea conduc
torului statorului l 40 cm, iar diametrul circumferintei pe care qste asezat
inductorul este D cm.
7C
Componenta radiala a induetiei magnetice din stator este Br ^ Bm sin a, unde
a este unghiul considerat de la linia neutra a polilor Ox, Bm 7 000 Gs.
Conductoarele 1 si 2 sint plasate unul fata de celalalt la o distanta egala
cu din 'circumferinta statorului. Prin rotirea rotorului sc induce in con 120
ductoarele statorului o t.e.m. de freeventa / = 50 Hz.
Sa se determine:
a. Numarul de turatii n (rot/min) ale rotorului.
b. Amplitudinea si valoarea efectiva a t.e.m. induse.
c. Sa se scrie expresia valorii instantanee a tensiunii clectromotoare

induse e1 si e2 in conductoarele 1 si 2, considerind originea de timp


momentul cind conductorul 1 coincide cu axa neutra a polilor.

nT =
60 a
= 150rot/min.
b.
Tensiunea electromotoare indusa are amplitudinea:
E = vlB, unde:
1 2 000
1 . 9 sr. in
-2
v = QR = 3 ------------------------------10 = 50
2 TC
s
2
E = 50- 40* 10 0,7 = H V.
Valoarea efectiva a t.e.m. induse este:

-1= 9,9 V
f
]/2 )/2
c.
Tensiunile electromotoare induse in cele doua conductoare sifit:
e
i Ei max sin co t = 14 sin 314 t ^2 = E2 mo* .sin (cat pa)
unde:
a=
J7U TC
120
60
30
Deci:
e2 - 14 sin|314 t 20 ~j 14sin|314 t
Problema nr. 1.5. Trci conductoarc care concura intr-un punct 0 sint strabatute de curentii iv i2, i.
Fiind cunoscuti:
/
H
?
2
= 12 sin
= 6 sin
sa se determine:
a. Expresia valorii instantanee a curentului i rezultant $i valoarea lui
efectiva.
b. Sa se rezolve problema folosind reprezentarea simbolica grafica si
anali- tica.
Solutie:

a. Folosind regula de adunare a marimilor sinusoidale (breviar 2.1.),


valoarea maxima a curentului i rezultant este:
i = i1 + i2 = I sin (at 9), unde:
I = /7f + /! + 2/j/g cos (9J cp2) = 13,45 A
Faza initiala 9 este:
9 = arctg
{ 7>sil wTco
sin + J2 sin 92 cos 9X -f /2 cos 92
) 3 20'
Deci valoarea instantanee a curentului i este:
i = 13,45 sin (u>'t + 320') Valoarea lui efectiva este:
r Imax 13,45
*f~~ f>~~ Y2
9,53 A
ft. Reprezentarea simbolica grafica: bv Reprezentarea cinematica.
Se asociaza marimilor scalare iv i2 cite un vector in sistemul de axe rectangular e OA si OA'.
ij = 12 sin (<*>'* + 30) -> OM\ = 12 i2 6 sin (co7 60) OMi 6 i I
sin (co t -f- 9)
Trebuie determinate din diagrama marimile I si 9.
Vectorii OMx si OM2 asociati marimilor ix si i2 se rotesc cu viteza unghiulara constants co in sensul trigonometric pozitiv.
Din A dreptunghic OMxM rezulta:
OM = foWl + OMl = V12* +
= 13,45
31

Vectorul OM corespunde curentului rezultant I, deci:


I = 13,45 A
tg ^ ==-=-= 0,5;
<]> = 2640'
12
OMx
co7 + 9 = CO 7 + 30
= CO 7 + 320'
Rezulta valoarea instantanee a curentului i: i = 13,45 sin (co7 + 320')
&2. Reprezentarea polara.
Punind in evidenta valorile efective, expresiile valorilor instantanee ale
celor doi curenti sint:
i1= J/2 8,5 sin (co7 + 30)
i2= ]/2* 4,25* sin (co7 60)
i =^2 / sin (co7 + <p)
Valoarea efectiva I $i faza <p se determine tot dindiagrama. Deosebirea
fata de reprezentarea cinematica este ca vectorii reprezentativi ai celor doi
curenti au modulul egal cu valoarea efectiva a curentului; unghiul fata de
axa 0A este egal cu faza initiala, iar axele se rotesc cu viteza un- ghiulara
constanta <o in sens invers celui trigonometric, in timp ce vectorii stau pe
loc.
Din A 0MxM rezulta:
OM = yoM* + MM\ =
= ^8,52 + 4,252 = 9,5 = I

Fig. 1.5, c
32
0,5; <J> = 2640'
tg <]
MMl _ 4^
OM, 8>3
<p = 30 2640'
320'
i=]f2 9,5 sin ('< + 320')
c.
Reprezentarea sinibolica analiticd: cv Reprezentarea in complex
nesimplificat.
Se asociaza marimilor alternative sinusoidale t\ si i2 cite un numar
complex
j f tot +
= 12 sin (a't + 30)-* Ix = 12 e" 6 ~f~ j sin (art 4* 30)]
if* - y)

2 = 6 sin (<!>'< + 60) -> /2 = 6 e ^


^ = 6 [cos -(a't 60) -f4- j sin (at 60)]
= 12 [cos (a't + 30) +
c7f)L [-/j]
= cl fit [/2]
c2. Reprezentarea in complex sim- plificat (folosita mai des):
= 1/2 8,5 sin (a't + 30) -> /x = = 8,5 ei307t: 180 = 8,5 (cos 30 + j sin
30) i, =1/2-4,25 sin (a't 60)
/2 =
= 4,25 e- i60 *:180 = 4,25 (cos 60
j sin 60)

M2
Fig. 1.5, d
I h + Z2 = 8,5 cos 30 + 4,25 cos 60 + j(8,5 sin 30 4,25 sin 60)
= 9,47 + j 0,575 = 9,5 e> 328' i:180
*= 3 m. (J/2eKQ =
e** 9,5 ei328' *:180) = p. 9,5 sin (a't + 328')
De obicei se folosefte calculul in complex, concomitent cu reprezentarea
grafica (transpunerea diagramei polare in planul lui Gauss), care are
avantajul ca ilustreaza su- gestiv relafiile de faza.
Problema nr. 1.6. Tensiunea alternative sinusoidala aplicata laL bornele
unui circuit are expresia:
u = 60 sinfcotf + j >

Fig. 1.5, e
33
iar curentul care-1 strabate:
i = 3 sin
a. Sa se scrie si sa se reprezinte in complex nesimplificat si in complex
simplificat tensiunea u si curentul i.
Sa se calculeze impedanta complexa Z, admitanta complexa Y, puterea
aparenta complexa S.
b.
Cum $e modifica rezultatele daca axele din planul complex
se rotesc cu + adica daca se schimba originea timpului ?

4
Solutie :
a.
u = 60 sin|ca + j
U= 60ei *(' + T)
=
7f(C0S f + * sin j) = !5-/2(l +j jfr) i = 3 sin
i = w'' T =w(cos f - jsin f) -~p {^~j)
Z = 2. = = = ^e'(T- + ^= 20e^=)20
~ZuU
= 0,05 e
= - )0,05
20
J

j________________________
. 3T^
3
J r>
16
S = X/r = ^e .4 e = 90 e
. It
.71
J ^J
60
]/2 Y2 b. Presupunind ca axele se rotesc cu
unghiul ~ > expresiile cerute devin:
.e'CT-7) =
60
n
i=^e~^+ f)=
V2
n
?
aj 157T:1S0
0 j75Tr:lS0o
34

Z 20
11
=e
Considered unghiul de rotire al axelor 9/' =

1- ,
Z= 20 e

Y = e ~ 20

Impedanta, admitanja i puterea aparenta nu sint marimi sinusoidale ca u i i


i ram in nemodificate
Problema nr. 1.7. Intr-un circuit format din trei receptori conectati in serie,
tensiunile la bornele lor au valorile efective:
iar defazajele rezulta din diagrama figurata mai jos.
<1. Sa se exprime tensiunile complexe Uv Uit U3 sub forma algebrica, trigonometrica si exponentiala.
5. Sa se calculeze valoarea instantanee a tensiunii la borne u si sa se construiasca grafic vectorul U.
c.
Care trebuie sa fie valoarea U'2 a tensiunii U2 pentru ca U3 = U1 + U
a. Vi = 100 ei1S0":10 = 100 (cos 150 j sin 150) = 86,5 + j 50 U2 = 80
e-iU0":180 = 80 [cos (- 140) + j sin (- 140)] = - 61,5 - j 51, Uz - 120
eil8o,t:l80<' = 120
Ui = 100 V; U2 = 80 V; U3 - 120 V,
SoUipie:

0
Fig. 1.7, a
35

ft. U = J7X + U% + Uz = - 268 j 1,5 s 268 e-J* u = gm [\fl ej Cit U] = ][! 268

sin (co2 TZ) u 378 sin (<o n) c. m = J73 - Ux = - 33,5 j 50 ETJ =


60,2 e i124*:180
1.3. MARIMI PERIODICE $1 MARIMI ALTERNATIVE SINUSOIDALE
PROBLEME PROPUSE
Problama nr. 1.8. Trei curenti alternativi au variable in timp reprezentate in
figura 1.8, a, b i c. Sa se calculeze valoarea medie pe o jumatate de perioada, valoarea efectiva i factorul de forma, stiind ca in toate cele trei
cazuri = 20 A;
!) i,(*)
pentru 0 < t <
ir(t) = Imt
2) = ,
T
4
Hit) =Im(2--L
pentru < t < T
T
pentru 0 < t <
T
3T
pentru < t <
i2(t)=Imi 4-yV
,
3 T <t<T
pentru
36
3) ia (t) = ^-t,
pentru 0 < t <
T
2
o
*'(*) = 2 1m (p - *) psnt Y < t < T Rdspuns:
vied = 20 A
^2 med 10 A
12 med = 10 A Ilef = 20 A I2ef.= 11,55 A L*ef = 11,55 A klf = 1 k2f= 1,155 k2f =
1,155
J
m
a
x
o
m

Tt

Fig. 1.8

Fig. 1.8, a, b,cf d, c, f


Factorul de forma pentru marimile alternative sinusoidale fiind 1,11 se
vede ca forma de unda triunghiulara este mai apropiata" de forma
sinusoidala decit cea dreptunghiulara.
Observable: Valorile medii ale curentilor pot fi calculate mai u$or ca in&ltimi
ale unor T
dreptunghiuri de baza ?i arie egala cu aria delimitate de abscisa ?i curba
i(f).
J2 med = J3 med deoarece ariile celor doua triunghiuri sint egale.
Froblema nr. 1.9. Rot oral unui hidrogenerator trifazat sincron, avind numarul
de perechi de poli fi = 40, se roteste cu nr = 75 rot /min.
Sa se calculeze t.e.m. indusa intr-un conductor al mfa^urarii rotorului
masinii, stiind ca inductia magnetica sub poli este repartizata sinusoidal.
Diametrul rotorului este D = 800 cm, lungimea activa a rotorului / = 75 cm;
inductia maxima in punctul median dintre poli este BM =
= 0,7.
m2
Rdspuns:
e = 16,5 sin (100 n t)
37
Indicatii:
E max = vlB; v = Q - R
unde :
a=^
60
J
2TT
Problema nr. 1.10. Incircuitul din figura 1.10, a expresiile valorilor instantanee ale curentilor ix si i2 slnt:
ix = Yl- 3 sin at. i2 = 1fl'5 sin
a. Sa se determine valoarea instantanee a curentului i.
b. Sa se verifice rezultatele de la punctul a) folosind reprezentarea polara
si reprezentarea in complex simplificata.
c. Cum se modifica expresiile celor trei curenti daca se alege o noua origine a timpului, asa incit faza initials a curentului rezultant sa fie nula?

HH
r^Jinnnan
i
0
L
i
)
>c
--IL2

vv
\
\

A
Raspuns:
a. i = \fl 5,84 sin (at 57)
b. In construirea diagramei polare se pot evita axele OA i OA', alegin- duse una din marimi drept origine de faza (IJ.
Din triunghiul dreptunghic OA B rezulta valoarea efectiva si defa- zajul.
c. Alegind o noua origine a timpului, pentru care faza curentului i devine
zero, fazele celorlalti curenti se modifica in mod corespunzator:
i = ]fl- 5,84 sin at'
Fig. 1.10, a, b
at cp at \ at at |- (p co//f [- 57

38
Rezulta:
*! = Y2- 3 sin (oY + 57) iz = ]/T* 5 sin (Y 33)
1.4. CIECUITE ELECTRICE SIMPLE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 1.11. Un circuit serie format dintr-un rezistor avind rezistenta
Is
Rs = ion si o bobina fara rezistenta, avind inductivitatea este alimentat sub o
tensiune la borne alternative sinusoidala, avind valoarea efectiva Ub si
pulsa^ia <o.
Se cere sa se calculeze inductivitatea Lp a bobinei si rezistenta Rp a
rezistorului, care trebuie legate in paralel, pentru ca sub aceeasi tensiune la
borne circuitul astfel format sa absoarba acela^i curent ca si primul circuit,
sub acelasi defa- zaj al tensiunii la borne.
0
Solutie:
'
a
Impedanta montajului serie este:

Rs + j
iar admit an fa
l
L, = 0,1 H,
==
Is Rs + i<*L,
Impedanta montajului paralel este:
Fig.

unde Yp=
JP
RTJ
j o)Lp
Curentii R
si Ip in cele doua cazuri au valorile*
Punind conditia Is = I.
Condifia devine:
I* =
si Ip =
-s 7
P 7 -P
_s
r

rezult
a:
sau: Y, =
= 2,
YP
1
l
j. 1
-j- JCOJLJ
Rs jc*LS
JR
jaLp
_ J____. 1
CO L<n
39
Egalind parole reale i imaginare se obtine:

R=R
ps
lts
Lp = Ls -{_R|_
to2is
-0,1
102
3142 0,1
0,1101 H

10 + 3142-^ = 108,5 n
10

Problema nr. 1.12. Pentru a se determina in- ductivitatea L $i rezistenta R a


unei bobine se masoara valoarea efectiva a tensiunii U la bornele bobinei si a
curentului I care o strabate, la doua frecvenje diferite fx si /2 ale tensiunii
sinusoidale aplicate u i anume:
Ux = 60 V; Ix = 10 A; fx = 50 Hz
U2 = 60 V; I2 = 6 A; f2 = 100 Hz.
Sa se calculeze inductivitatea L si rezis- ten{a R a bobinei.
Solufie:
Modulul impedanjei complexe echivalente a bobinei este in cele doua cazuri:
= ]/R2 + <4 L2;
= 2-f
A
= ]/R2 + ?X2
*2
Se obtine sistemul:
l R2 + 104 TZ2L2 = 36 ( R2 + 4- 104 n2L2 = 100
Rezulta:
L = 14,7-103 H R = 3,84 2
Problema nr. 1.13. Un rezistor cu rezistenta R = 100 1 si un condensatoi de
capacitate C = 2fx F sint conectate in serie.
Tensiunea la bornele condensatorului are valoarea instantanee
uc= 10 sin 5 000 t.
Sa se calculeze tensiunea la bornele rezistorului UR $i la bornele intregului
circuit u, precum $i puterea instantanee absorbita.

Fig. 1.13

40
Solutie.
= 10 sin 5 000 t
Reprezentarea in complex simplificat a tensiunii uc este:
Uc =-^ei
Impedan^a complexa: este
l
jcaC
102 j = 102 e 2
Curentul care strabate circuitvil este in complex
_ _______________________10 eio
tic
-k-i 4 io ys
1j
"2"
---e 2
|/2 102*e
iar in valoare instantanee:
i ! 1 - sin [ o+ 1 10 V2
{ 2)
Tensiunea la bornele rezistorului este in complex:
TT
T io i-?-io
2
J
UR = RI = -pre = i " |/2 /2
iar in valoare instantanee:
%==
^'wsin(w^+2)
Tensiunea la bornele intregului circuit este:
U = U + UC = i^ + ^ = ^-(l+j)10e
$i deci
w = |/Y* 10 sin |co t + ~ j
Puterea instantanee absorbita de circuit este:
p == ui = Yl 10 sin |<o + j
sin |<o t + -~J j
. TT
T
Cum sin a sin b = [cos (a b) cos (a + 6)], rezulta:
^ = y [y + sin (2 co/ +
= 0,5 + 0,707 sin jlOa/ +
41
Problema nr. 1.14. Cu ajutorul a trei voltmetre se masoara valorile
efective ale tensiunilor Uv U2, U3 in cele doua montaje din figura 1.14, a $i b,
frecventa tensiunii sinusoidale aplicate fiind /= 50 Hz.
Cunoscind valoarea rezistenjei Rv sa se calculeze parametrii bobinei R si L
in primul caz $i parametrii condensatorului cu pierderi R si C in cel de al

doilea caz, folosind diagrama vectoriala $i calculul analitic.


= 5 Q U1 = 50 V U2 = 121 V U3 = 149 V
Solutie:
Impedanfa bobinei este:
R1 = 20V U1= 60 V U2 = 180 V U3 = 193 V
Z=f? + jwL; Z = ]/R2 + w2L2 =
,
unde valoarea efectiva a curentului rezulta din relatia:
I=
-= 10 A
Se obtine:
2
R + (100 it)2L2 = 12.12
Din triunghiul oarecare OAB (fig. 1.14, c) rezulta:
u\ =Uj+ Ui - 2U1U3 cos <j>
de unde:
cos t} =
50g + 1492 - 1212 2 50 149
0,675
Din figura 1.14, c rezulta:
OC = OA + AC,

42

sau:
Rezolvind sistemul
se obtine:
U3 cos (J; RyI + RI 100,6 = 50 + 102?
2?2 + (100 it)2L2 = 12,l2 10 2? + 50 = 100,6
2? ==5,06 O L = 34,9 mH
Impedan(a condensatorului este:
Z=R+ ; Z = I/2?2 -f ()2 =
jeoc
r UcJ 1
Valoarea efectiva a curentului rezulta din relatia
E
/ = Si = = 3A
20
Se obtine astfel relatia:
2?2 + 3 600
(100 7r)2 C?
Din triunghiul scalen OAB rezulta (fig. 1.14, d):
Ul = U\ + U\ - 2 ^7, cos
cos 4 =-----------------------------------------= 0,365
T
2-193-60
Dar: OC = OA + AC.
Rezulta:
+ RI = Ua cos <J
de unde:
R = 70,5 - 60 = 3,5 2
43
Rezulta:
HT)= 53,3 jiF
R2
Problema nr. 1.15. O bobina de parametri R 102 i L = 10 mH conectata
in serie cu un condensator de capacitate C = 50 jxF este parcursa de
curentul
sinusoidal i 0,2 sin (1 000 t).
Jinnnr
R
L
Fig. 1.15, a
unde:
. Sa se calculeze valorile instan- tanee ale tensiunilor ut uR, uL, uc ?i sa se
efectueze bilanful puterilor.
. Sa se calculeze grafic impe- danfa fi tensiunea la bornele circuit ului.
Solufie:
a. Curentul care strabate circuitul este:
i = IM sin o= |/2 J sin at,

0,2
IM = 0,2 A; I = ^r= 0,142 0; <o = 1 000 s'1
Reprezentarea in complex simplificat a curentului este:
I
= 0,142 e*
Reactan^ele inductiva $i capacitiva ale circuitului sint:
XL coL =? 10 n
x. = = - 20 a
*uC
Impedanta complexa a circuitului este:
Z = R + j jwL = 10 j 10 = 10 ^2 e Tensiunile sint:
_ . 7T
_
34
U = Z-I = 2 e
= Y2- (1 j) Ux = R-I= 10 0,142ej0 = 1^42
= j coL J = 1,42 eT = j 1,42
. Tt
JL
I = 2,84 e 3 2 jtoC ~
- j * 2,84
44
Verificare:
u = u* + iL + yc = )f 2 (i - j)
Valorile instantanee ale tensiunilor sint:
u=
u,
]/2 2 sin^wf
= ]/ 2 1,42 sin to t
^2* 1,42 sin^w/ -f c ]/2 2,84 sin Jto* uc
Puterea aparenta complexa este:
. TC
S
= U-I* = 0,284 e",T = (0,2 - j 0,2) VA
S = P + )Q
P = RP= 10 - 0.1422 = 0,2 W Q = XLI* + XCP = - 0.2 var Bilan(ul puterilor
este verificat.
b. Se construiete diagrama polara, alegind curentul I origine de faza. Din
triunghiul OAC reprezentind triunghiul impedanfelor ?LR> ?LL> 1C i la alti
scara triunghiul tensiunilor UB, UUc rezulta:
Deci:
- 10 1/20; 9 = i
Z= 10* f2 e
In mod analog:
OA = RI = 1,42 V
_1_ co C
oc = U = Ho A* + ACS =

II

= y 1,422 + 1,422 = 2 V; ? = j
Fig. 1.15, b
45
Deci:
U = 2e~ij u = j/2 2 sin |<otf -j J
7
Problema nr. 1.16. In circuitul din figura 1.16 sint cunoscute valorile efective
a trei tensiuni. Se cere sa se construiasca calitativ diagrama in complex a
tensiunilor si curenjilor, sa se determine valoarea efectiva a tensiunii necunoscute (a patra) i sa se gaseasca defazajul curentului I fata de U pentru
urmatoarele cazuri:
1) UR =
UL = 20 V; uc= 10 V; !7 = ?
10V;
2) us= ?;
no V;
r/c =150
[7 = 50
V;
V
3) UR=
[7 = 5
^=10 V;
?
10V;
ysv
4) UR =
Uc = 10[7 = 20
10V;
1/3;
In cazurile 3 si 4 sint doua solu^ii.VCaror relatii dintre XL $i Xc corespund
ele ? Solutie:
7. Din diagrama polara (fig. 1.16) construita pentru cazul 1 rezulta:
v*=m + (uL - uc)2
U = 1/102 + (20 - 10)2 = 10 1/2
tg <p = -UL ~-U-C 1; cp = ; deci: [7=10 |/2ej-r UR 4

46
2.
UR = ]j U2 - (Uc - XJLy = yso2 - 402 = 30 V
UCUL 3 .
*->0^'
tg?=---------------= 7 > 9=53 10
UR
4
Decir
UR = 30 e j53810/7r: 1800
5.
AB = AD = lOB2 OA2 = K(5 ]/5)2 - 102 = 5
;
Uc = CB = AC - AB = 10 - 5 = 5 V
q> = arc tg = arctg = 2635'
2
OA
Aceasta corespunde situajiei cind XL > Xc si curentul I este defazat in urma
tensiunii cu unghiul 9.
b)
XJC = CD = AC 4-AD = 10 + 5 = 15 V
9 = arctg = arctg = 2635'
2
OA
Aceasta corespunde cazului cind XL < Xc, curentul fiind defazat inaintea
tensiunii cu unghiul 9.
4.
AD = AB= VOB2 - OA2 = ]/202 - 102 = 10 /3
aj
= CB + BA = 10-f3 + 10 ]/3 = 20]/JV
. AB
, 101/3.-o
9 = arctg ------------------------= arctg----= 60
OA

10

Aceasta corespunde cazului cind XL > Xc. b)


UL = CD - AD = 10 ]/3 - 10 ]/3
=0
*tg<p = =r = 1^5;
9=60
OA
Aceasta corespunde cazului cind XL < Xc.
Problema nr. 1.17. La varia^ii ale parametrilor receptorului Rv Xv nu se

poate determina semnul unghiului numai cu aparatele din figura 1.17, a


(ampermetru, voltmetru ?i wattmetru).
In acest scop se recurge la o masuratoare suplimentara cu o bobina conectata in serie.
Aparatele conectate in circuit indica:
1.Intreruptorul k inchis: U = 100 V; I = 10 A; P = 300 W.
2.Intreruptorul k deschis: U = 100 V; I = 12,5 A; P = 625 W.
Sa se calculeze 2?1# X 1# Zv ale receptorului, i?2, X2, Z2, ale bobinei introduse
i sa se construiasca diagrama vectoriala pentru cazul al doilea, determi47

nlnd cu ajutorul ei tensiunile Ux fi U2 la bornele receptorului si ale bobinei


introduse.
Solutie:
7. Intreruptorul K inchis: Impedan^a complexa a circuitu- lui are modulul:
Fig. 1.17, a
$i argumentul:
Z
u_
i
=10 Q
10
9 = arccos = arc cos (0,3) = 7230'
Deci:
Zx = 10ej723'*:18 = 3 j 9,55 2. Intreruptorul K deschis:
Zx = = = 8 Q
/
12,5
P
9 = arccos = arc cos Ui
(0,5) = 6020'
Z = 8 ej60O20':180 = 4 + j*6,96 Impedanja complexa echivalenta este:
=
?L
de unde:
Z2 = Z-Z1 = 4 + j6,96-(3j9)5) = ( J \2*9
11+] 16,51
Se ftie ca receptorul Z2 este inductiv, deci:
Z2 = 1 + j 16,51,
ceea ce conduce la concluzia ca receptorul Zx este capacitiv:
Z2 = 3 - j 9,55 = 10 e_j72*30'>c:180<

Schema circuitului devine cea din figu- ra 1.17, b.


Tensiunile Ux i U2 se pot determina din diagrama polara astfel:
UL = XLI = 106,5V; UR2 = R2I = 12,5 V Uc = XCI = 119,5 V; UR1 = R^I = 37,5 V
^ = 1171 + 17*= 125 V U2 = ]/U%2+ Ul= 206,5 V
48
0-*

Fig. 1.17,,c
Verificare:
U = V(UR1 + UR2)* + (UL - ucy = 100 V Y = 90 <p2 = 330';
9l = 1730'
8 = y + (J; = 21 u = Ym +m- 2UXU2 COS 8 =

<j, == 90

= 1/1252 + 206,52 - 2 -125 206,5 cos 21


U = 100 V
Problema nr. 1-18. Pentru determinarea tensiu- iiii U_ab dintre doua noduri
ale unui circuit cu pa- rametri concentrati, care e defazata cu un unghi.
oarecare fata de tensiunea IJ_ aplicata intregului circuit, se folose^te
montajul din figura 1.18, a.
Sa se calculeze rezistenja R astfel ca tensiunea Uab sa fie defazata cu un
unghi 9X = 30 inain- tea tensiunii U. Sint cunoscute R2 = 5 2 ?i X2 = = 15
Cl.
Solutie:
Presupunind ca se cunoa^te curentul 7, se poate construi diagrama din
figura 1.18, b.
92 = arctg = arctg = 7145' i?2
5
Dar: <p2 = + <Pi ?i rezulta:
<p = <p2 <px = 7145' 30 = 4145' Din triunghiul OAB rezulta:
tg ?
uX2
URI +
R1 + -^2
tg4145' = 0,894
jr>
^2___^2 ^6 9 __ 15 5*0,894
11 8 12
1_
tg <p _
0,894 _
'
Rx = 11,8 Q

Fig. 1.18
49
Problema nr. 1.19. In serie cu doua lampi cu arc, calculate la tensiunea U
= 29 V i P = 290 W fiecare, a fost introdusa pentru limitarea tensiunii o
bobina. Ce parametri L, R trebuie sa aiba bobina, daca tensiunea de alimentare a circuitului este 110 V, /= 50 Hz, iar factorul de putere pentru
tntreaga instalatie nu trebuie sa fie mai mic de 0,8.
Sa se construiasca diagrama polara a tensiunilor.
Sa se calculeze randamentul instalatiei si sa se compare cu randamentul
In cazul in care bobina este inlocuita cu un reostat cu sirma.
Lampile se considera pur rezistive, asa incit curentul care strabate circuitul are valoarea efectiva:
Impedan^a complexa a circuitului este:
Z = 2RL + R + ]vL, demodul: Z = -j = f(2RL + i?)2 + Rezulta ecuatia:
Se construieste diagrama vectoriala a tensiunilor. Din triunghiul oarecare
OAB rezulta (v. fig. 1.19, b):
Solutie:

UL 29
Rezistenta unei lampi este:

UB ][U2 + (UL1 + ULif - 2U(Ua + ULi) cos 9


Pentru cazul limita cos cp = 0,8:
UB = V1102 + (2 29)2 2 110 2 -29 0,8 = 72,5 V
Jl

a
I
Fig. 1.19, a, b
50
Din triunghiul dreptunghic ABC se deduce:
U%=Ui+ Ui
U% = I2{R2 + <o2L2)
Rezulta ecuatia:
2
R + 1002 TC2L2 = j^-j2 = 52,6
Rezolvind sistemul:
2
R + 1002TC 2Le = 52,6
(5,8 + R)2 4- 1002 Ti2L2 = 121
se ob(ine:
R = 3 O; L = 21 mH Randamentul instalatiei este:
_ 2PL _
2-290
580
^ Pt ~ 2 290 + 3 102 ~ 880
73 = 66%

Inlocuind bobina cu un reostat cu sirma, acesta fiind pur rezistiv, schema


devine:
Fig. 1.19, c
UR' = U 2UL = 110 2-29= 52 V
R'=E*.= - = 5,2 O I 10

Pt = 2PL + R'l2 = 580 + 520 = 1 100 W


Randamentul instalatiei in acest caz este:
V = = TT~ = 0,527;
r, = 52,7 %
Se prefera deci prima solutie.
Problema nr. 1.20. Circuitul din figura 1.20, a poate fi utilizat ca indicator
de variatii ale frecventei. Cu- rentul de alimentare este stabilizat, valoarea lui
efectiva mentinindu-se constants / = 0,1 A.
Frecven^a nominala este f0 = 500 Hz.
Parametrii schemei sint: C = 0,15 \iF; Rx = R2 =
= 2 120 n.
La frecventa nominala relatia dintre parametrii L, C, to este: co2LC = 1.
Sa se construiasca diagrama pentru fiecare din frec- venfele f = f0; f= 1,
l/0; / = 0,9 f0 ?i graficul va- riatiei tensiunii Uab in functie de varia^ia
frecventei in limitele 10%.

Fig. 1.20,
51
Solufie :
a) / = / = 500 Hz Reactan|a capacitivS.:
\X\ = =
= 2 120 a
coC 2 7C 500 0,15 10-*
Din relatia <o2C = 1 rezulta:
XL = coL= = 2 120 Q
L
coC
Impedan^a echivalenta a circuitului fa{a de bornele c, d este:
fi- i4:)(2+ ii)
?1?2 _\
<*C)
7
Z JL Z
f i + i
i?A j - - -|- i?2 -f j Ci)L
coC
= 2 120 Q
U<a = * ' I = 2 120 0,1 = 212 V
Valorile complexe ale curentilor din cele dona laturi ale circuitului sint:

u.
)T
h = ~ = 0,05 + j 0,05 = 0,07 e 4
?i
I2 = =*- = 0,05 - j 0,05 = 0,07 e "
_2
(Verificare: + I% + D
Valorile complexe ale tensiunilor la bornele condensatorului si bobinei sint
:
U. = I1= j 2120 -(1 + j) = 106 - j 106
UL = jw J2 = j 2 120- i (1 j) = 106 + j 106 Da6 = - Uc + UL = - 106 + j
106 + 106 + j 106 = j 212 V
b) f= 1,1 f0 = 550 Hz.
c) /= 0,9 / = 450 Hz.
Urmarind un rafionament analog celui de la punctul a) se obtin
urmatoarele valori:
Ue<l 193, 5 V 7X = 0,0674 e j 4230'
72 = 0,0674 e~ i 4230' = l80
Ue = 88 - j 96,5
. = 88 + j 96,5
Ua = - Ue + Uj. = j 193
52

Fig. i.20, b,c,d,e


Uci = 236,5 V
Xi = 0,0747 e^8 -m
J2 = 0,0747 e~ -m
Uc = 131 - j 117,6 UL = 131 + j 117,6 uai = ~ Ue + UL = j 235,2
Diagramele vectoriale:
Graficul variatiei tensiunii Uab in functie de frecventa rezulta din ta belul
1.20:
Tabelul 1,20

f0 = 500 Hz

1,1 /0 = 550 Hz

0,?/0 - 450 Hz

uab

212

193

235,2

\ Problema nr. 1.21. In circuitul din figura 1.21, a sint cunoscute valorile
efective ale celor trei curen^i. Se cere sa se construiasca calitativ diagrama
in complex a curentilor si tensiunilor, sa se determine valoarea efectiva a
curentu- lui necunoscut (al 4-lea) si sa se gaseasca defazajul dintre U fi I in
urmatoa- rele cazuri:
1) IR = 3 A IL = 5 A
Ie = 1 A
1=7
2) IR 7
IL = 0,4 A /,= 1,2 A
7=1 A
53
3) JB = ]/3A
Il= 1A
/,= ?
1=2 A
4) /a = -^A
/,= ?
Ic = 2 A
/ = -j|-A
In cazurile 3 si 4 sint posibile doua solutii. Caror rela^ii dintre.XL si Xc
cores pund ele?

Fig. 1.21, a, b
Solutie :
1.
Din diagrama polara (fig. 1.21, b) construita pentru cazul 1) rezulta
I* = I% + (IL - /c)2
I
= |/32 + (5 l)2 = 5 A; 9 = arctgII ~ Ic = arctg = 5310'
iR
3
Deci:
I _ 5 e- ] 5310' n : 180
2.
Din diagrama polara (fig., 1.21, c) rezulta:
2
2
( IR = y/ - (Ic - h) = Vl*-(1.2-0,4)* = 0,6 A
/c
II
9 = arctg ~ = arctg = 5310'
IR
3
7* = 0,6 e*
J = J ei 53c10' TC: 180^
3.
Din diagrama polara (fig. 1.21, d) rezulta:
AC = 4D = VdC*-dA* = y4^3 = 1 a) 13C = AB AC =1 1=0; Ic = 0
AC
1
9 = arctg = = arctg = 30; I = 2 e- > 30*: 180
Corespunde cazului cind Ic < IL; > wL circuit inductiv
coC
BC < BL
54
. Tt

b) BD = AB + AD = 1 + 1 = 2; 7C = 2 A 7 = 2 e
9
^ arCtg OA 1 aTCtgW = 3

< C
^ s

1
IL*0
,4

Fig. 1.21, c, d, e
l 2 ej 3c 7t;180

Corespunde cazului cind


Ic> IL\ < coL circuit capacitiv wC
Bc >
4) Din diagrama polara (fig. 1.21, e) rezulta:
AC =TD = Voc* - OA = F-i________ ___ _____ . TC
a) PC = AB ^4C = 21 = 1; /L = 1 A; I_L = 1 e J T
9 = arctg ^ = arctg 1/3 = 60;
/ -^L- ej 607t: 1800
0^
K3
i
J
Corespunde cazului cind: Ic < IL; > coL ;BL> Bc circuit capacitiv.
coC
J) PD = AB + AD = 2 + 1 = 3; 4=3A; /L = 3e^
9 = arctg ^ =*arctg j/3 = 60;
7 = e"j 6O7t:180
OA
K3
Corespunde cazului cind: Ic< IL; > a>L; BL > Bc circuit inductiv.
coC
Problema nr. 1.22. In circuitul din figura 1.22, a, dupa conectarea bateriei
de condensatoare, aparatele indica: I = 115 A, U = 6,4 kV, P = 665 kW, iar
dupa deconectare: I = 166 A, {7 = 6,2 kV, P = 623 kW.
Se cere sa se calculeze:

1. Rezistenta i react&g^a impedanjei de sarcina presupusa a fi alcatuita


prin inserierea lui i cu I.
2. Rezistenta si reactan^a aceleia^i impedance, dar formata din R in
para- lel cu X.
55

3. Capacitatea bateriei de condensatoare (f = 50 Hz).


4. Expresia valorilor instantanee ale curentului si tensiunii.
Solutie:
a.
intreruptorul K deschis, iar cele doua elemente inseriate (fig. 1.22,
Impedan^a complexa este:
Z = j = R + jX = Ze = 37,4 e*!52'45'^1800
Rezistenta fi reactanta sint:
Rs = Z cos <p = 22,6 2
X = Z sin <p = 29,8 2
b. Intreruptorul K deschis, iar cele doua elemente in paralel (fig. 1.22,
Rp = = 61,4 2
V
P
Admitanta circuitului este:
( i i2 ( / n2 r 166 v
2
2
Rezulta: Xp = 47,1 2 Se verifica rela^ia este: Z8 =
p
c. Intreruptorul / inchis (fig. 1.22, d):
o
= arccos = 2540' T ui
J
Uz=Ue> = 6 400 e , considerind 17 origine de faza;
I = 115 eT j 2540#7r: 180 = 1Q4 =p j 49.
56

CurentuLcare stxabat.e ippedan^a este:


I -i-=
------6-4QQ- -:- - = 171 e T j 5245/7r: 180 _5 qz i 136
1,1 C
-U , Z 37 4 e 3 5245 n: 180
iUO,J*rjlOU
Rezulta curentul prin condensator:
lc = Z - L = 0,5 j 87 = 87 e
, . n J-57C este defazat inaintea tensiunii cu , deci: c '
2
Rezulta:
Is = 171 e~ J 52-45^:l8- ?i / = 115 e-j2540':180
^diagrarna polara din figura 1.22, e).
Valorile instaiitanee ale tensiunii i curentului sint:
u = yiT* 6 400-sin 314 2
i
= 115-sin (314*- 2510'*: 180)
Valoarea capacita^ii condensatorului C rezulta din rela^ia:
17
,V
1
c
Ic coC
C = =?
col/
87
100-TC . 6 400
= 43,4 jxF
Problema nr. 1.23. O stajie de cale ferata electrificata este alimentata cu
curent peyjfrecven^a /=16ydela-o sta^ie centrala, printr-o linie monofazat a ^tle jungime / = 30 km. SeC/fiunea conductorului de cupru este 5 =
= 50 ifim*) conductivitatea = 57 10*?-/, distanta dintre conductori, D
a am
*
,v
= 150 cm.
*
57
*. "x
M

Sa se determine tensiunea U0, puterea P0 $i cos <p0 la centrala, daca


puterea la sta^ie este P2 = 4 200 kW, tensiunea t/2 = 35 kV si cos <p2 = 0,96
(q>2 > 0) Se va rezolva analitic grafic cu ajutorul diagramei polare.
Solutie:
Rezistenta si reactanta liniei:
RL = 2 p4 = 210 Inductivitatea liniei bifilare:
Lt=^ln-[H] = 71-10"3 [H]
nr
r yi = 0,399 cm
= LL 2nf = 4,76 O
Puterile activa fi reactiva la centrala sint:
P0 = P2 + A PL Qo = Qt + A Ql,
unde
A PL = RLP; A QL = XlP Curentul prin linie este:
I = = 125 A
U2 cos q>2
si deci:
= RlP = 325 kW; A0L = XLI2 = 74,3 kVAR (?2 = J72/2 sin ^p2 = 1 300 kVAR
P0 = P2 + APJJ, = 4 525 kW; <?0 = Q, + A& = 1 374,3 kVAR S0 = YW+Ql = 4
720 kVA TTb = ^ = 37,8 kV
cos <p0 = = 0,955
s0
58
Diagrama polara este prezentata in figura 1.23, 6.
Se alege ca origine de faza tensiunea U_2 = OA de la extremitatea
utilizare si se traseaza curentul I in circuit defazat cu <p2 in urma tensiunii.
Se constru- ieste apoi AB = RLI> caderea ohmica de tensiune in rezistenta
liniei (in faza cu/) si BC = XLI, caderea de tensiune inductiva in reactanta
liniei (defazata cu inainte fata de I).
2
Rezulta vectorul AC = AUL caderea de tensiune totala in linie. Yectorul
OC = OA + AC sau UQ = U2 + A/L reprezinta tensiunea la extremitatea
alimentare (producere) a liniei defazata cu cp0 fata de /.
Din diagrama rezulta:
U0 cos u = OA + AD = U2 + RlI COS 92 + XLI sin 2 =
= 35 000 + 21 . 125 0,96 + 4,76 125 0,296 = 37 696 V
U0 sin ^ = CD' DDf = XLI cos 92 RLI sin 92 =
= 4,76* 125 0,96 - 21 125 0,296 = - 207 V

l\ = y(C70 cos 4<)2 + (U0 sin ^)2 = 37,8 V t? i


= 0,0055 ; J; =
020'
"T
37 696
?o = 92 + + = 1715' 020' = 1655' cos 90 = 0,956
Problema nr. 1.24. Energia electrica este transmisa de la un generator
printr-o linie de transmisie catre un consumator, sub tensiunea U2 = 220 V si
cos 92 = = 0,8. Curentul in circuit este I = 25 A, rezistenta liniei R1 = 1 2, iar
reactanta ei X1 = 2,5 Q.
Sa se determine grafic si analitic tensiunea la bornele generatorului U0,
cos 90, P0 pentru cazurile cind 92 > 0 si 92 < 0. Sa se calculeze randamentul
liniei de transmisie.
Solutie:
a) 92 > 0, circuit inductiv.
Puterile P2, Q2 la consumator:
P2 = U2I cos 92 = 4 400 W Q2 = U2I sin 92 = 3 300 VAR

59
Pierderile de putere activa si reactiva in linie:
APL = RJ* = 625 W; QL = XxP = 1 560 VAR Rezulta puterile activa $i
reactiva la generator:
P0 = P2 + APL = 5 025 W; Q0 = Q2 + AQL = 4 860 VAR S0 = ][Po + Ql = 7 000
VA
Rezulta tensiunea la bornele generatorului:
U0 = ^ = 280 V
cos 90
UJ
= 0,718
Randamentul liniei:
YJ = 0,875 = 87,5%
C70 si cos (p0 se pot calcula si cu ajutorul diagramei polare (fig. 1.24,6) U0
cos tp =r U2 + RlI cos 92 + XLI sin 92 = 277,5 V U0 sin tj/ = XLI cos 92 RLI sin
92 = 35 V
U0 = ]/(Uo cos *)* + (U0 sin *)* = 280 V; * = arctg-g- = 710'
277,5
<Po = <?2 + + == 4410'; cos q>0 = 0,719 P0 = U0I cos <p0 = 280 250
0,719 = 5 030 W b) <p2 < 0, circuit capacitiv.
P0 = P2 + APL = 5 025 W; Q0 = Q2 + &QL = - 1 740 VAR
So = )/P2o+Qo = 5 310 VA
C70 = = 212,5 V; cos <p0 = ^ = 0,945 I
SQ
Din diagrama polara (fig. 1.24, c) rezulta:.

U0 cos 9 = U2 + RlI cos 92 XLI sin 92 = 202,5 V


U0 sin = RlI sin 92 + XLI cos 92 = 65 V
65
U0 = UU0 cos ^)2+ (J70 sin <I>)2 = 213 V; + arctg-^ = 1750'
202,5
<Po = <!> ?2 = 1910'
P0 = C707 cos <p0 = 5 030 W
60
Problema nr. 1.25. Sa se determine impedanta Z $i factorul de putere cos
<p al circuitului din figura 1.25, daca Rx = R2 = 25 H; Xx= 33,3 Q; X2 = =
33,3 tl. Sa se calculeze curentii 7, Iv I2, IL, Ic, tensiunea aplicata la borne avind
valoarea U = 200 V.
Sa se efectueze bilantul puterilor si sa se construiasca diagrama polara.
Solutie:
Impedanta echivalenta complexa circuitului este:
?LAB
KBC
(jXj)
Ri+i*i
-Ra (j ^"2!
= 32 n
^2 + )X2
cos <p = 1. Se considera: U = U ej0
~i-b

UAB = ZABI = 125 e = 180 = 100 + j 75 UBC = Zjd = 125 .e-i37'"1'80 = 100
- j 75 Curentii in cele patru laturi sint:
jx,
*i + jx,
4 _|_ j3
= = I-------------------- = 3,75 e" ixt ~
+ jx,
/
B = /_J^-----4 _ j3
#2
-^2 + iX2
I _________ BC J

53

*: 180<l = 2,25 j3

jX2 i?2 "t


= 3,75ei53,t:180<'= 2,25 + j3
Bilantul puterilor:
S = UI' = 200 6,25 = 1 250 VA P = R& + -R2 i| = 1 250 W
(? = Zx/f +X2Z| = 0
I'

Diagrama polara este data in figura 1.25, b.


Fig. 1.25, b
61
o
I
y
Q--------Fig. 1.26, a

Problema nr. 1.26. Doua receptoare mo- nofazate conectate in paralel sint
stra- batute de curentii si i2 de valori efec- tive Ix si 12 = 2IX defazaje fata de
tensiunea la borne:
cos 9X = 0,8 (9X > 0); cos 92 = 0,4 (92 > 0)
Sa se calculeze factorul de putere cos 9 al intregului circuit si semnul
unghiu- lui 9.
Cum se schimba cos 9" si semnul lui 9, daca restul condi^iilor, raminind
fteschimbate, <p1 > 0, iar ?2 < 0?
Solutie:
h
a) 9i > 0; 92 > 0
La cos 9X $i cos 92 date, corespund:
li.
2
?i = 37
, = 6630*
Din diagrama vectoriala (fig. 1.26, b) rezulta:
tg <P
__ I, sin <p, 4- I2 sin <p2 _ Ir _
/j cos + J2 cos 92 la

0,6 + J2 0,918
0,8 + h
9
0,4
9
= 5640';
b) 9i > 0; 92 < 0
cos 9X = 0,8 ; sin 9J = 0,6;
cos 9 = 0,55
cos 92 = 0,4 sin 92 = 0,918
1,522

62
-2. . 0,6 - I2 0,918
tg cp = = - 0,772
* 0,8 + h
22
0,4
lo ;
fc
5 '
uJ

r
)x?

---- . . t
Fig. 1.27

>

Rl
COSf
y
1s

C
9 = 3740'; cos 9 = 0,794
Problema nr. 1.27. Din doua re- ceptoare conectate in paralel primul are
rezistenta Rx = 8 1, reactanta Xx = 10 Q si valoarea efectiva a curentului Ix
= 15 A, iar al doilea
are cos <p2 = 0,^ (<p2 > 0) si puterea activa P2 = 500 W (fig. 1.27, a).
a.Sa se calculeze curentul I0 in portiunea neramificata a circuitului,
puterea activa P0, reactiva Q0 si cos <p0 al intregului circuit.
. b. Sa se calculeze valoarea capacitatii condensatorului C(/= 50 Hz) care
conectat in paralel pe circuit permite imbunatatirea factorului de putere la
cos <po = 1 si valoarea efectiva a curentului Ic care-l strabate.
c. Sa se construiasca diagrama polara.
Solutie:
a. Concomitent cu calculul analitic se construieste diagrama polara $i
problema se rezolva grafo-analitic:
UR1 =
= 120 V
Uxi = X1I1 = 150 V
U=]/U%1 + U*Xl = 192,4 V
<px = arctg = 5120'
<p2 = arccos (0,7) = 4530' Defazajul dintre Ix si I2 este:
8 = 9l _ <p2 = 5120' 4530' = 550' Curentul total va fi:
I0
= y/j I\ -f- 2/1i2 cos S,
unde:
J2 =----^---= 3,71 A
U cos cp2

Fig. 1.27, b
63
Rezulta:
I0 = 1/153 + 3,712 + 2-15- 3,71-cos 550' = 18,7 A P0 = 2?x.Zf + P2 = 2 300 W
p
cos <p0 = = 0,64 Y U /0
Q0 = U I0 sin <p0 = 3 600 VAR
J. Problema imbunata^irii factorului de putere sau a compensarii puterii
reactive presupune mic$orarea puterii reactive absorbite de receptor de la
re^ea, in scopul mic?orarii pierderilor pe linia de transport $i producerea
aces- teia chiar la locul de utilizare cu ajutorul bateriilor de condensatoare
sau al compensatoarelor sincrone.
La cos <p0 = 0,64 corespunde Q0 = Ptg <p0 = 2 770 VAR La cos <po = 1
corespunde Q'0 = P tg 90 = 0
Qo Q'op (tg <?0 tg <po) = Cu, U2
in acest caz, circuitul nu absoarbe deloc puterea reactiva pe la borne,

intreaga putere reactiva necesara fiind debitata de condensatorul C.


UCu> U - Ic
X
C
C=
= 0,24 10~3 F = 240 uF
U*co
Ic = ^ = 14,35 A
c
u
Problema nr. 1.28. Un receptor monofazat de curent alternativ trebuie sa
fie alimentat sub o tensiune la borne avind valoarea efectiva UbR si
frecventa /. Receptorul absoarbe in aceste conditii puterea P sub un factor de
putere cos 9, fiind alimentat printr-o linie de un generator de curent
alternativ monofazat.
. Se cere sa se calculeze capacitatea C pe care trebuie sa o aiba un condensator conectat in paralel cu receptorul, pentru ca pierderile Joule-Lenz din
linia de alimentare sa fie minime.

Fig. 1.28
UbR = 208 V; / = 50 Hz; cos 9 = 0,707; P = 3 000 W. Solufia I:
Pentru a avea pierderi minime in linie, trebuie ca pentru o va- loare data a
tensiunii UbR, deci a tensiunii UAB, curentul priri linie sa fie minim, sau
impedanta liniei fiind constants., trebuie ca
64
impedanta echivalenta intre bornele C si D, ZCD, sa fie maxima, sau admitanfa YCD sa fie minima:
Y-CD j CO C
P -f- j 6) L
unde R este rezistenta echivalenta a receptorului alimentat si L este inductivitatea echivalenta a lui.
R si L se pot calcula in functie de datele problemei:
P = UbRIr cos 9
Ir
P
UbR cos 9
Z*
UbR _ UbR cos 9 IT ~ P
R = ZR COS 9 =
UbR cos2 9 P
X coL = Z sin 9 = sin 9 cos 9
-tr

. P - - j Git
P t '(
S'* CO -L
|
Y nry = 1 co C -j- ------------ =-----------b j I CO C- ----- ~ I

CD J -r + w8i2 R2 + U3L2 ^
J?2 + co2/*2/
YCn este minima cind <oC
>C =
co L
J?2 + co2L2 co L
0, adica:
J?2 + co2L2
Jinind cont de expresiile anterioare, conditia de mai sus devine:
co C =
UbR .
sin 9 cos 9
cos2 9 j2
9 cos 9 j
-2 =
P sin 9 UbR cos 9
co C
R,
7^~tgcp
UbR
sau:
co C = P tg 9
Qc ^
adica puterea reactiva debitata de condensator trebuie sa fie egala cu
puterea reactiva absorbita de receptor.
Rezulta valoarea capacitatii condensatorului C:
P.
_ 3 000
g
<*UbR ^ 314 2082
0,707
0,707
= 221 F = 221
Solutia a doua:
Fie 9' defazajul dintre reprezentarile in complex simplificat ale curentului
de linie 7Z i tensiunii la borne UbR.
7, cos 9' = Ila fi 7, sin 9' = 7Jr
sint cele doua componente ale curentului 7,.
65
Componenta activa este invariabila in condifiile problemei, deoarece
puterea activa a receptorului se poate pune i sub forma:
P = UbR It cos <p ' = ct
Deci pentru ca It sa fie minim trebuie ca:
Ji sin 9' = 0 sau:
Q = Ubr I sin 9' = 0,
in care Q este puterea reactiva absorbita de consumatorul format prin
legarea in paralel a receptorului dat si a condensatorului.
Condi^ia de mai sus revine la a spune ca puterea reactiva cedata de condensator trebuie sa fie egala cu puterea reactiva absorbita de receptorul dat:
Qc = Q

Din <0 C XJbR = P tg 9 rezulta aceea^i conditie.


Problema nr, 1.29, Sa se arate folosind o metoda analitica si una grafica
legate de reprezentarea in complex simplificata a marimilor care sint
functiuni
armonice de timp, ca puntea de curent alternativ din figura nu poate fi
niciodata adusa la echi- libru.
Solutia I:
Fie puntea din figura, alimentata sub o ten- siune la borne armonica, a
carei reprezentare in complex simplificata este Ub.
Notind:

jo}C
51 z2 = R>
conditia de echilibru a puntii se obtine scriind: Vc = VD sau U_ic
LLBD Z.ILI = 2k > izLi = K1L2
k-k
k-k-k

UAD ?i U_BC

L
k
k
Conditia de echilibru este: sau, tinind cont de notafii,
Z2 72
_1
1
(coC)2
= *2 ,
relate care nu poate fi satisfacuta.
Solutia a doua:
Se considera puntea alimentata ca mai sus si curen^ii din laturile puntii
indicati in figura 1.29, b, in ipoteza ca puntea ar fi in echilibru.
66
c

b
c
Fig. 1.29, by c
Se observa ca curentul trebuie sa fie defazat inainte fata de Ub cu un
ceea ce nu este posibil, deoarece cei doi fazori reprezentativi din diagrama_
polara sint perpendiculari uriul pe altul (pot avea modulele egale, dar defazajele fata de Ub sint diferite).
Problema nr. 1.30. Circuitul din figura 1.30, a, constituit prin legarea in
serie a unui receptor de impedanta complexa Zv cu doi receptori de impedante Z2 si Z3 conectati in paralel, permite sa se mentina constants valoarea
efectiva a curentului /3 independent de impedanta Z3.
a. Sa se determine natura impedantelor Zx si Z2 si relatia dintre ele, in asa
fel incit curentul prin impedanta Z3 sa nu depinda de aceasta impedanta,
tensiunea aplicata circuitului fiind conunghi oarecare 9. In faza cu Ix este tensiunea UAD, iar defazata cu y in urma
fata de Ix este tensiunea UAC

Pentru ca puntea sa fie in echilibru trebuie ca:


RAD = RAC
b. Sa se determine din aceasta relatie capacitatea C a condensatorului si
induc- tivitatea L a bobinei care formeaza impe- dantele Zx si Z2 cunoscind:
stanta.
[7 = 220 V;/= 50 Hz; /3 = 10 A = ct.

oB
c. sa se rezolve problema grafic, folosind diagrama polara si considerind
Z3 = R.
Fig. 1.30, a
67
Solufie :
a. Se calculeaza /3 in funcfie de Uv Zv Z2 ji Z3 $i apoi se anuleaza coefi-

cientul iui Z3 din expresia lui Js:


LLAB IIIAB
V
?l +
il + i.
T - V-*B _ ia n
E-i,
?3
+ 3 (1 I" -d
Condifia ca 7S sa nu depinda de Z3 rezulta din amdarea derivatei:
Admi^ind:
rezulta:
j = 0; Z1 + Zt = 0
dz,
Zl RlJr]Xi) Z2 = i?2 + j %2 Rl + ^2 + j + ^2) =
If ^1 + ^2 = 0 \ Xx + x2 = 0
Rezistenja nu poate fi decit pozitiva, deci pentru ca:
Ri + ^2== o*
trebuie ca:
Ri = R2 0
Xl + Xt = 0 +X1=-X%, L<* = ~
co C

In concluzie: impedan^a Zx trebuie sa fie pur inductiva, iar impedan^a Z2,


pur capacitiva, sau invers.
Sint deci posibile doua solu^ii reprezentate in figura 1.30, b, c.
b. Jinind seama de condi^ia enuntata rezulta:
Presupunind:
I,
u
~Z~,
Zx = j coL = j X
Z2 = = - jX ?i U = Uei
jcoC
L=
u
J,
I7e*>
U -i-r
------- = e 2
5 !L
Leo
12
toL e
68

rezulta:
L=
220
CO J3 100 7T 10
= 7,01 10~2 H = 70 mH
Din relatia: oZ, = , rezulta:
co C
C
co2L
(100 nf 7,01 10-2
= 0,0145- 102F = 145 p F
c. Se considera una din cele doua scheme (fig. 1.30, c, in care s-a
presupus Z3 = jRJ ^diagr.ma-polara fiind cea din figura 1.30, c. Alegind UR
origine de ;faza, tehsiiinea la bornele . condensatorului este:
V. = )Xclc=-i-r(Ln + lL) =
co C
dar:
unde.
. 1 T .1 T = - J iR - j II.
co G
co C
He Hen f~ HJCL*
-J|-

Fig. 1.30, e
UCR = IR este tensiunea la bornele condensatorului in ipoteza cS co c
prin el'trece numai IR |este defazata cu in urma fata de IR j;
UCL =---------- IL este tensiunea la bornele condensatorului in ipoteza cS
co c~
prin el trece numai IL |,este [defazata cu in urma fata de /Lj
Aceste tensiuni au valorile efective:
UCR
= XCIR = X
c
UR
i?

Fig. 1.30, d et
69
Dar:
OA2 = AC2 + OC2

u
Condijia ca IR = i(R) este: Xc = XL.
Problema nr. 1.31. Pentru masurarea inductivitatii L a unei bobine $i a
rezistentei ei R se foloseste schema din figura 1.31, a. Prin aplicarea unei
tensiuni de valoare efectivS, U = 125 V si /= 50 Hz, alegind potrivit capacitatea C, sepoate obtine o aceeasi indicatie a ampermetrului = 1,8 A prin
inchiderea i deschiderea intreruptorului K.
Apoi, prin inchiderea intreruptorului K si dublarea capacitatii C se masoara din nou curentul /2 = 1,3 A.
Sa se calculeze parametrii bobinei, L si r.
Solufie:
a. K deschis (fig. 1.31, c):
I = IC= 1,8 A = Iv
dar curentul prin condensator are expresia Ic = = j U to c.
Rezulta:
_ IC __ ___
= 0,459 10'4 F
co U 125 100 n
K tnchis:
I = IC= 1,8 A = I2
I
= Lc + LL
2
I* = I + II + 2IL-IC cos 9

Fig. 1.31
70
unde:
Deci:
cos <p = sm <px =
coL
1,82 = 1.8* + ( , U )2-2-1,8 {yrz + aw)
Vr2 -f a2L* U
<AL
Rezulta inductivitatea bobinei:
L=
125
Vr2 + co2!.2 Vr2 + waL2
= 0,11 H
3,6 100 7T
b. K inchis (fig. 1.31, c):
I I2 1,3 A] C' 2C = 0,918 lO^F
l
h = -i
CO C'
j * 34,7
Din relatia:
Z2 = r+ jcoZ, = r + j 34,54
7 gi g.
ri25-|2_ FIT
[l,3 J IcoC'J
r2 + co2L2
rezulta:
r = 13,4 Q
Problema nr. 1.32. Pentru obtinerea unui unghi de defazaj de intre cu2
rentul I2 In infa^urarea in paralel a unui contor de inductie i tensiunea refelei U, se folose^te schema din figura 1.32, a.
Sa se determine rezisten^a cu ajutorul careia curentul I2 ramine in
urma cu fata de tensiunea U.
29
Parametrii bobinelor sint: Z = (100 +
+ j 500); Z2 = (400 + j 1 000)

Sa se construiasca diagrama polara a cu- rentilor i a tensiunilor.


Solutie:
Considerind origine de faza tensiunea U:
U=Ue>
I2 = I2 ei<Pa

71
Pentru ca cp2 = ~ > trebuie ca: tg <p2 = =
adica:
Dar curentul I2 este:
/, = I
Ri _
C7
72a = 0
J?,

00

,2

i2a

-^1+^2
21
^l-?3+ -2^(^1 + ?2) +
~ Aa + j
2r
+ -2
Considerind,
Z=R + ]X=100 + ]500 Z2 = 2?2 4~ j ^2 = 400 4~ j 1 000,
condi^ia: I2a = 0, devine: R^R 4- R*) = XX 2 RR2, de unde rezulta:
R _ XX, - RR2 = 920 n i? + i?a
Diagrama polara (fig. 1.32, b):
Alegind /2 drept origine de faza se traseaza directia tensiunii U_AB:
q>2 = arctg = 6810',
^2
apoi directia lui U fata de curentul 7; <p = arctg = arctg 5 = 7840'.
R

Directia lui 7 este:


8 = arctg A jin ?2 + /2sin0 /2 cos <p2 + /2 cos 0
Presupunind cunoscuta tensi- unea U (valoarea efectiva) $i
$tiind ca este defazata cu r-inainte fata de 72, se descompu- ae in Uz si U_AB care la rindul lor se
descompun:
UZ{UR = RI ?i Ux = XI)
ILAB{R2^2
X2I2)
UAB = R1/1 Rezulta 71# 72, 7.
72
Problema nr. 1.33. Sa se determine impedanta Z2 a receptorului din figura 1.33, astfel incit ea sa fie egala cu impedanta de intrare Zr a circuitului.
Sa se calculeze curen^ii Ilt I2, I, daca valoarea efectiva a tensiunii aplicate
circuitului este Ux = 1 000 V, iar para- metrii retelei sint:
R= 1 550 X = 3 000 Q

u
o-------------6Fig. 1.33
Solutie:
Impedanta Z2 a receptorului rezulta din condi^ia:
Ze Z2 2? +
j*(* + g2) jX + J? + Z2
(R - Z2)(7? + ]X + Z2) + jX2? + jXZ2 = 0
Zf = 2?2 + j 2X2?.
Considerind Z2 = Z2 ej ^:
rezulta:
Z1 ej2<P2= 9,58 106 ej7530/ff:1800,
Z, = Z2 = 3 100 ej ^745/TT:I8O = 2 450 + j 1 900; cp2

3745'
Curentii sint:
7j = = = 0,323 e - J
= 0,256 j 0,198
I 25 :180
72 = 7X------------- = 0,152 e> ' '" = 0,1525 + 1 0,0038
J7
-2
-1} X + R + Zt
7 = 7, - 7, = 7,
-2 + - = 0,448 e-i2530'":18l, =0,408-i0,194
1
1
_
_1 _2 ~ Zt + R+jX
Problema nr. 1.34. Se da circuitul dinfigura 1.34, a, alimentat de o
tensiune alternative sinusoidala: u = ][l 100 sin|co/ +

Parametrii circuitului sint: 2? = 10Q; Z, = H; C = F.


7T
Sa se calculeze:
a. Impedanta echivalenta a retelei, rezistenta $i reactanta echivalenta.
b. Admitanta, susceptanta si conductanta echivalenta.
c. Valorile instantanee ale curenfilor ic, iR, iL $i a tensiunii uAB.
d. Sa se efectueze bilan^ul puterilor.
e. Sa se rezolve utilizind diagrama polara a circuitului.
TC

II L
6----- --Fig. 1.3-1, a
73
Solufie:
Reprezentarea in complex simpiificat a tensiunii sinusoidale:
u = ]/2 100 sin
j
,T
U = 100 e = 50 ]/2' (1 + j)
a.
Impedanta complexa echivalenta:
Ke = iXe+-^^- = 5-]5 = 5-]i2^-^=Re + ]X Deci:
R. = 5i
Xe = 5 Cl; circuitul are caracter capacitiv. b. Admitanta complexa
echivalenta:
Deci:
Y, = 4- =-^ = + i = Ge-]Be
~e
5 - j 5 10 J 10
Ge = S; Be = - S * 10 * 10
Jc = JMO-^V 3 = -ylOp
. 3n J-T
Folosind regula divizorului de curent, rezulta:
L = l-rrr= 10ej!^= 5-f2(l + j)
R + j aL
ln = 1-^-7= 10e-i7=5-y2(l - j)
R + 3 coL
Valorile instantanee ale curenplor tensiunii uAB sint:

ic = ]jl 10 1^2 sinjto* iL = |^2 10 sin t + j


1/2- 10 sin |to / -jj
uAB RiR = 1^2*100 sin|<otf
74
d.
Bilantul puterilor.
Puterea aparenta complexa absorbita de circuit pe la borne este:
.
S = U- I_c = 1 000 J/2- e 4 = = 1 000 j 1 000 P = R 1% = 1 000 W
Q = <aL-II
co C
n = - 100 VAR

Fig. 1.34, b
e.
Diagrama polara este cea din figura 1.34, b.
Problema nr. 1.35. Receptorul din figura 1.35, a este caracterizat prin urmatorii parametri: R1 = 1H; R = 2 0; XL = Q; Xc = j/3 H.
V3
Valoarea efectiva a tensiunii aplicate la borne este U = 173 V, iar
frecven^a / = 50 Hz.
Sa se calculeze valorile efective si instantanee ale curentilor i, i lt i2 i ale
tensiunilor u' si u", utilizind diagrama polara.
Sa se efectueze bilantul puterilor.
Solutie:
In construct diagramei polare din figura 1.35, b se considera origine de
faza curentul Iv
In faza cu Ix se traseaza Ur1 = R1*I1 = 1 si defazat in urma cu J, t/c = |^c|/1
= K3-/1.
Insumind, se obtine: XT = UR1 + Ue Se traseaza apoi I2 in urma cu fata de
U\
Suma vectoriala a curentilor I i I2 este:
l=L+h

75
Dar:
Rezulta:
Rezulta:
h=
U'
VRl + XI
U'
:= - SI
2y
El
xL
U' V3
2
/ = Vn + It - 2 Jj- Jt cos(9l + 90) =
Ji
b
/ = = , unde: 9l = arctg = 60 R 2 T1
Rx
U' = U"
Curentul I este in faza cu U_", iar tensiunea totala:
U = U + U"
Tensiunile U si U" fiind egale, patrulaterul ODEF este un romb ?i rezulta
XJ = 2 V cos , unde : 2
Deci:
,
OA
/. cos m,
(11
= arccos = arccos = arccos I =
T
OB
i
(.2;
U = 2U cos 30 = U ]/i
60

U = U =
Valorile efective ale curen^ilor sint:
= 100 V
ys
50 A = I
I2=?lU' = 50-f3 A
Rezulta valorile instantanee ale celor trei curen^i:
*1 = ^2 *50 sin + i2 = ]/2 50 Y3 sin -jJ
t = Y 2 50 sin
Circuitul are un caracter inductiv.
Bilantul puterilor.
Puterea aparenta complexa, absorbita de circuit pe la bornele sale, este:
ZL
2L
s = U !* = 173 ei- 50 e6 = 8 650 e6 = 7 500 + j 4 325
76
Puterile consumate in elementele circuitnlui:
P = RXIf + RI2 = 1 502 + 2 502 = 7 500 W
Q = <oL7| = -j|-(50- yi)2 - YT- 502 = 4 325 VAR
Problema nr. 1.36. Receptorul din figura 1.36, a este caracterizat de
urmatorii parametri:
Ri
R.= l2;= 1
COCn
coCo
= 7fl
100 V

Fig. 1.36, a
oL1 = COL2 = ]/ 3 n; U
a. Sa se calculeze valorile instanta- nee ale curentilor ilt i2, t3.
b. Sa se calculeze valorile instantanee ale tensiunilor uab, ubc i ale tensiunilor la bornele fiecarui element.
c. Sa se verifice bilan^ul puterilor.
d. Sa se construiasca diagrama polara.
Solufie:
Impedanta complexa echivalenta a circuitului este:
7
7
ze = zx + =*'**
-1 T i, + ?3
in care:

Zi = Ri + ]<*Ll=l + yY3=2
z! = *!+i(i2--y=i + i. = 1!.e'
. TC
6*
3
1
__ . 2 __ 2 -J
j OJ C3 ] ]/3 ~ Yz e
. 7t
J
4
7
oi*2
Ztf = 2 + i= e 6
J
Y5
|/3
Curen^ii (reprezentarile in complex simplificat) considerind U_ origine de
faza sint:
h = -= = 25 ]/3 e '6 = 37,5 - j 12,5 f3
_e
^2 = ^F4V = 25 K3e_i^=-j25K3
-2 + f 3
/3 = /i -A- = 25-K3-e^= 37,5 + j 12,5 f3
~2 + 3
77
Tensiunile (reprezentarile in complex simplificat) sint:
Uab = Z1I1 = 50 1/3 ej T = 75 + j 25 /I
Ubc = Z23I_X = 50
= 25 - j 25f3
Se verifica usor relatia: U Uab + Ubc.
. 7t
URl = RJ_1= 1 25 |/3 e~J^ = 37,5j- 12,5-1/3 UL1 = j = 75 e3 T = 37,5 + j
37,5 ]/J
______________________________
_.n
UR2 = Rilz = 1(- j 25 1/3) = 25 1/3 e ~ ] T = - j -25 J/3 C/^2 ~
^=
75
Uc2 = I2= 50 = 50 e *
j coC
Se verifica usor relatia : = CLa + ^L2 + C2Valorile instantanee ale curentilor si tensiunilor:
h = l/2-25-l/3sin|coi!-^J; t2 = 1/2.25-1/3 sin
j;
is = V2*25-yrsin|(o< + jJ;

u
m
u = y2 100 sin 00/
^0& = j/2- 50- |/3* sin|co / +
%c = j/2 - 50 sin -jJ = l/2-25-l/3'-sin[i-^J
LI
1/2- 75- sin- j
CO 2/ *-f-
*R2 = r2 25 y 3 sin J to t ^ j
uc2 = j/ 2 50 sin (co + 7u)
*L2
= j/ 2 75 sin co/
Bilantul fiuterilor:
Fig. 1.36, b
S
= U-Ii = 100e)- 25-1/3- e)T== 3 750 + j 1 250 V* P = RJl + R2Il = 1 (25
2
f3) + 1(25 1/3)2 = 3 750 W Q = QLJ 7? + wl,2/i- 71 = 75 = 1 250-yi
VAR
coC<2
COCg
Diagrama polara este data in figura 1.36, >.
78
Problema nr. 1.37.
In circuitul din figura 1.37 sint cu- noscute:
Rx = 10 Q; X^lOCl:
Rz= 20 Q;
X3 = 20 Cl; A4=-10Q; X5 = 15Q.
Valorile efective ale tensiunii aplicate la bornele circuitului si ale curentuM
s*nt:
U = 200 V, I 10 A.

Sa se determine parametrii R2 si astfel inclt factorui de putere al circuitului


sa fie cos <p = 1.

Solutie:
Impedan^a echivalenta complexa a circuitului este:
Zm =
4z+M.)
J2 + ?3+
+=
?4+ ?5
(i?2 + j -Xj) I 20 + j 20 +
^2 4" j + 20 + j 20 +
(- j 10) (j 15)1 j 10 + j 15j ( j 10) (j 15) -jlO + j 15
+ 10 + j 10
Ze Re + j
Jinind cont de conditia cos <p = 1 -* 9 = 0, trebuie ca:
R. = z.
=2-- = 2o a
/
10
*, = o
Se obfine sistemul:
10(2 i?j + 2X1 + soft,,)
(f?2 + 20)2 + (X, - 10)2
+ 10 = 20
10 ( -R% -XI+ 50 X2) j0 = o (R2 + 20)2 + (Xz - 10)2
f Ri + X\ + 10 R2 + 20 Xt 500 = 0 ( 30 X2 + 40 Rz + 500 = 0
Rezolvind, se obtine:
R2 = 10 i X2 = - 30 2
79

Problema nr. 1.38. La grila unui tub electronic este necesar sa se aplice o
tensiune 70 defazata cu fata de tensiunea U_
aplicata circuitului.
a. Sa se determine in aceasta situatie capacitatea C0 a condensatorului,
restul parametrilor circuitului fiind cunoscuti:
RQ R2 = 3 200 1;
Cx = 1 jiF; / = 50 Hz.
6. Sa se construiasca diagrama polara a circuitului. c. Sa se determine cu
ce unghi se schimba defazajul dintre U_ $i [70, daca frecvenfa se marefte cu
1 Hz.
Solutie:

Tensiunea U0 necesara tubului electronic poate fi scrisa sub forma:


LLo Uoa + j U0r = U0e 'm
Pentru ca <p0 sa fie trebuie ca U0a = 0.
2
Dar,
I
U0 = R0I0 = Roli-T tT>
in care:
1
jcoCi
1
Z2 = i?2
Z.0 = Ro + i' *0
Inlocuind mai sus, se ob^ine:
Uo

)'+(*
x0 + X1 + XJ
t)]
Rn\2
+ X, + Xj-2
^0o + j ^0r
Rezulta:
t/i?.
U,
0a
=0
X
3 2000
Xi
C0 = 10~* F = 1 (iF
co Xj
80
Diagrama polara este data in figu- ra 1.38, b.
Se alege ca origine de faza curen- tul I0.
In diagrama s-a considerat U_o = = RoLoIn cazul cind s-ar considera numai o parte din R0I0, decalajul intre C/0
si U ramine tot
T
2
c.
f=51Hz
X1 = =----------------------------coCi 2TC \

Capacitatea C0 a condensatorului in
lo

___ _ io~6
106 102 77
a situatie se determina din rela^ia:
*0
R0 R-2 1
X1 coC0
C0
coi?0 i?2
0,96 ,uF
Problema nr. 1.39. Doua bobine de inductivita^i L i L2 si rezistenje ?i R2
sint conectate in serie, tensiunea aplicata circuitului avind valoarea efectiva
U = 220 V; / = 50 Hz. In situafia cind bobinele au infa^urarile in acelasi sens,
valoarea efectiva a intensitatii curentului este I1 = 2,7 A, iar puterea activa
este P1 = 219 W. Cind sint infa^urate in sens contrar, 72 = 7 A.
a. Sa se calculeze inductivitatea | M\ dintre bobine, inducti vita tea L2 a
bobinei 2 i rezistenta R2 a ei, daca L1 = 0,1 H; Ri= 10Q.
De asemenea sa se calculeze inductivitatea echivalenta Le a circuitului.
b. Sa se construiasca diagrama polara pentru ambele cazuri de conexiune.
c.
Sa se determine unghiurile de defazaj dintre l^v U2, 7.
Solutie:
a.
Impedanta echivalenta a circuitului in cele doua situa^ii este:
Z9l (R1 + R2) + j + <*L2 + 2 coM)
-1
Zg2 = -=* =
+ ^2) b j(6)C1 + <O72 2coM),
o
avind modulele:
Zel = -f = 81,5 = 1/(7?! + i?2)2 + (toLj + toi2 + 2<oM)2 *1
Ze2 = = 31,4 = V(2?x + i?2)2 +
+ COL2 - 2 toil/)2
h
81
I

Fig. 1.39, a
Rezistenta echivalenta este:
Re = = 30 2
R2 = Re Rx = 20 a
cos o, = = 0,3665;
91 = 69
T1
T
UIL
cos <P =
= 0,956;<p2 = 1730'
Uh
Trebuie rezolvat sistemul:
( (81,5)2 = 302
+(31,4 + 100 r.L2 +200
7tM)s
2
2
{ (31,4) = 30
+ (31,4 + 100 TCL2 2Q0
n
M)2
f 31,4 + 100 nL2
+ 200 7c M = 75,7
| 31,4 + 100
200 7c M = 9,17
Rezolvind sistemul, se obtine:
L2 = 35 mH; <ul2 = 11 2 M = 53 mH; wiW = 16,65 2 Inductivitatea
echivalenta este:
0,188 H
Le = Lx + L2 2 M = .
* 0,082 H
b. Diagramele polare pentru cele doua cazuri sint prezentate in fi- gura
1.39, b, c.
c.
Unghiurile de defazaj sint:

Fig. 1.39, b, c
82
YJ = arctg 1 +
= arctg (1,775) = 6030';
R
1
y' = arctg 2 ~
= arctg ( 0,282) = 1545'
R
i
Problema nr. 1.40. Un variometru este constituit din doua bobine de
rezistenta ne- glijabila si inductivitati Lx = 5 mH, L2 =
= 10 mH, iar valoarea maxima a inducti- vitatii mutuale, atunci cind axele de
sime- trie ale bobinelor coincid, este M = 5 mH.
Sa se determine intre ce limite poate varia inductivitatea echivalenta a

vario- metrului, stiind ca variatia inductivita^ii echivalente se obtine prin


roti- rea unei bobine in raport cu cealalta si prin schimbarea conexiunii
bobinelor din serie in paralel.

Solutie:
Inductivitatea mutuala are o variatie cosinusoidala: M = Mmax cos 9 M = Mmax
= 5, cind 9 = 0 M = Mmin = 5, cind 9=7: Presupunind ca bobinele sint
conectate in serie:
I. OL) 9 := 0 * Le = Lj -j~ L2 2M = 5 -f- 10 ^ 2 *5 =
&) 9 = ^
= JLj -{- L2 ^ 2M = 5 -f- 10 -f- 2*5 =
Bobinele sint conectate in paralel:
x) Le = 25 mH a2) Le = 5 mH bx) Le = 5 mH b2) Le = 25 mH
II. )T = 0; L,=.
=
=
'
X-! + i2 T 2M 5 + 10 T 2 5 \ a2) Le = 1 mH
M=
. jr _ -t-A - A?2
_ 5 10 - 5 _ | h) Le = 1 mH
_ 71
*
'
i, + ijT2M 5 + 10+2.5 \ b2) Le = 5 mH
Rezulta:
Le = Lmax = 25 mH, in cazurile I) ax ?i b2 Le = Lmin = 1 mH, in cazurile II) a2 $i bv
Problema nr. 1.41. O antena receptoare este cuplata inductiv cu un circuit
de intrare rezonant de rezistenta R = 8 1; C = 300 pF, inductivitatea
mutuala fiind \M\ = 30 y.H.
Sa se determine tensiunea U2 (valoarea efectiva) din rejeaua lampii, daca
curentul in antena are valoarea efectiva IA = 0,16 fiA, iar circuitul de intrare
este acordat la rezonanja.
83

Solutie:
Se scrie teorema II a lui Kirch- hoff in circuitul rezonant:
RI_2 + j 6>L 2Z2 "h j I_A -(- 1
Rezulta:
L= / 2 = 0 jcoC

-jcoM IA
R+j
j (coL2 - l
coC;
Tinind cont de conditia de rezonanta a circuitului, respectiv L2co =
= , se obtine: coC
r
Mr
_2
i? ^
Tensiunea care intereseaza este:
TT
.*1 r
T
^T
LLAB + j ~ Lz : rr LA ~ LA> aC jcoCR CR
de valoare efectiva:
30
UAB = IA =
10^- -0,16- 10-6 = 2 1CT3 V
CR
300 10~12 8
Problema nr. 1.42. In apropierea circuitului oscilant 7 exist a circuitul in
scurtcircuit 2. Rezistentele bobinelor se considera neglijabile, inductivita^ile
Lx = 3 mH, L2 = 2 mH; M = 1 mH, iar capacitatea condensatoru- lui C = 0,1
uF.
Sa se calculeze pulsatia de rezonanta co0 a circuitului.
Solutie:
Aplicind teorema II a lui Kirchhoff circuitului in scurtcircuit si circuitului
ALXBA se obtine:
==
j 0$LXI_X -f- j CoAT I_2 = j (j&Lpi ^ j
^
Rezolvind sistemul prin substitute, se o.btine:
u
r
H
r
l------- 77->
Z2
0>
(
35
Jc
-
' * S t*
=
L
t: j r L2
T
M
0------<!
>___1
Fig. 1.42
jcoL XL % - M 2
j co
M2-LLL2 M
84
Curentul total / este:
I~L + Ii = jCV
ijZj, - Af2 - :
= jt/

toC
Pentru ca 7 sa fie In faza cu U trebuie ca Ir (componenta reactiva) sa fie
zero, dar deoarece:
7 = j 7r, condijia Ir = 0, devine 7 = 0 sau
^^
.l
l
co C =------------------------------- : co =
YL.ai - k2)
unde
Numeric:
k=M
este coeficientul de cuplaj.
<*o

M2 \
L^J
=
- 1 .... = 6,33- 104 s'1
10 6
' f 0,1 10~6- 3 10~3 (l ----)
r
{
3 10-3 2 10-3 /
s Problema nr. 1.43. Sa se arate ca doua bobine cuplate mutual (fig 1.43, a)
au o schema echivalenta in T conform cu figura 1.43, b.
Solutie:
Cele doua circuite sint echivalente daca la acelea^i tensiuni ux si ut
aplicate intre bornele 7 7' $i 22', curentii ix $i i2 sint identici.
Pentru a verifica echivalenta este suficient sa aratam ca pentru cele doua
circuite se pot scrie aceleasi sisteme de ecuatii.
Teorema Kirchhoff II aplicata ochiurilor 7 i 2 din circuital din figura 1.43, a
conduce la ecua^iile scrise in complex:
(ri + j )Li + j wM 72 = U_1
j -j- (r2 j <^L2) 72 = U<>

85
Prin adaugarea si scaderea termenului j co M 73 la prima ecuatie si a termenului j <oM72 la a doua ecuatie, se obtine:
(r, + j (!, - M)) Jx + j <oM (7, + I2) = C/x
j <oM(/1 -|- /2) + (^2 4" j (^2 ^0) Z2 = ^2

S-au ob^inut astfel ecua^iile circuitului din figura 1.43, b scrise prin aplicarea teoremei Kirchhoff II ochiurilor 7 si 2.
Cele doua circuite, satisfacind aceleasi sisteme de ecuatii, sint
echivalente.
Expresiile curen^ilor 72 $i 72, deduse cu regula lui Cramer din primul
sistem de ecuaj:ii# sint:
________________________Hi(r2 + jcoLg) - u2 jcoAf
*7*2 -(- CO2 (M
L2) + j <&(Lir2 +
T1)
________________________jZi jcoM U2(rt + jcoL^
ri r2 + co2(M L,L2) -{- j co(Z.72 -h ^2^1)"
Problema nr. 1.44. Circuitele $i ecua^iile corespunzatoare
transformatorului perfect $i transformatorului ideal sint reprezentate in
figurile 1.44, a sires- pectiv, 1. 44, 6, ambele cu infa^urari perfect
conductoare, iar primul si cu coeficientul de cuplaj echiunitar.
*
$
Sa se deduca condijia in care transformatorul perfect deVine ideal.
Solufie:
Transformatorul perfect, avind coeficieiitul de cuplaj unitar k = are
raportul de transformare:
= 1,
2 ____________________ L2 LI L2L2 __ 1 f
-1
i,L - VL&L ' r
Tinind cont de propor^ionalitatea dintre valoarea inductantei unei bobine
cu patratul numarului ei de spire, raporful de transformare se scrie:
u, =>h =

a
tJj =juL1I!-juMIz
JJz =7" ^-1 j^^Z~Z LtLz-M*=0
U^^u^nU,
r - nr r - T
h-7r2Ii -Jf
c

Fig. 1.44
86
Prima ecuafie a transformatorului ideal este deci satisfacuta $i de cel perfect.

Ecuatiile transformatorului perfect se pot pune sub forma:

U_i = nl2+ U
j coLj
j coL
u2 = -li------H
j COL2
n
j OL2
Aceste doua ecua^ii ob^inute sint identice. Intr-adevar din a doua
ecua^ie, se poate deduce prima:
L=
Us = nl2 +
3 O)L2
j co-Lj
Pentru ca ecuatiile transfor$*atorului perfect deduse sa fie identice cu a
doua ecua^ie a transformatorului ideal, este necesar ca inductivita^ile Lx si
L2 sa aiba valori infinite: L1 = L2 = oo.
Daca intr-un transformator perfect L1 si L2 tind deci catre infinit in aa fel
incit raportul lor sa ramina constant, atunci acesta devine ideal.
Circuitul echivalent al transformatorului perfect (fig. 1.44, c) este derivat
din ultima forma a ecua^iilor sale. Verificarea se obtine imediat prin aplicarea primei tqreme a lui Kirchhoff nodului P.
Un transfornSitor perfect de inductance Lx i L2 este echivalent cu un
transJ?2 \l L
formator ideal cu raport de transformare n = = 1/ , cu inductan^a Lx
in paralel cu infasurarea primara (sau cu inductanta L2 in paralel cu
infasurarea secundara).
Problems nr. 1.45. Sa se verifice echivalenCa circuitelor din figura 1.45, a
$i 1.45, b. Transformatorul este ideal i are raportul de transformare n. S3, se
expliciteze cazurile in care impe^an^a Z este pur inductiva sau pur capacitiva.
Solutie:
%
Pentru circuitul din figura 1.45, a se pot scrie ecuatiile:
U2 = nUx

Ui

k1
I
z
l
1:n h
\UZ
a
Fig. 1.45
b
87
Pentru circuitul din figura 1.45, b, se scrie:
IL = *Ui
=
sau II = -WZ2 + Y^I
Deoarece, in cele doua cazuri, ecuatiile scrise sint acelea^i, circuitele sint
echi valent e.
Concluzia este ca, o impedan^a aflata in paralel in secundarul unui transformator ideal se reflecta in primar, in paralel, divizata cu patratul raportului de transformare n.
O inductan^a L din secundar se reflecta in primar divizata cu n2. O capacitate C din secundar se reflecta in primar inmultita cu n2.
Problema nr. 1.46. Un generator de tensiune sinusoidala de rezis- tenta
interna r = 500 de- biteaza puterea intr-o sarcina rezistiva R = 5 Q prin
interme- diul unui transformator ideal (fig. 1.46). Care trebuie sa fie raportul
de transformare pentru ca puterea in sarcina sa fie maxima ?
Solufie:
Puterea in sarcina este maxima atunci cind rezisten^a echivalenta fa^a
de bornele 7 V ale portiunii de circuit din dreapta bornelor este egala cu
rezistenta interna a generatorului (teorema transferului maxim de putere).
Deoarece rezistenta R din secundar se reflecta in primar ca R/n2, pentru
transfer maxim de putere este necesar ca:
_ R_
~ 7?2
in cazul realizarii transferului maxim de putere se mai spune ca exist a:
adaptare intre generator si sarcina. Problema are utilitate practica in adaptarea unui difuzor (sarcina R) la un amplificator audio de putere (generatorul
de tensiune sinusoidala de rezistenta interna r).

Fig. 1.46
1.5. CIRCUITE ELECTRICE SIMPLE IN RE6IM PERMANENT SINUSOIDAL
PROBLEME PROPUSE

Problema nr. 1.47. Un circuit format din patru receptoare conectate in


serie cu impedantele:
?L\ = 2 + j 5;
Z2 = ( 1 + j 4)
Z2 = 6-j3;
Z= ( 4 j 2)
are tensiunea aplicata la borne de valoare efectiva U = 100 V.
88

Sa se calculeze:
a. Curentul care strabate circuital si tensiunea la bornele fie- carui
receptor, folosind metoda reprezentarii in complex simpli- ficat.
b. Acelea^i receptoare fiind co- jiectate in paralel, sa se calculeze
curentul total $i curentul in fie- care receptor.
Raspuns:
j 53OTr:180

r J = 12 j 16 = 20 e"* Valorile instantanee ale tensi- unii ?i curentului sint:

u = j/2 100 sin (&t


i = ]/2 20 sin (co/ 53 TT : 180) fValorile instantanee ale tensiunilor la
bornele fiecarui receptor sint: ih == ^2* 107,5 sin (<o* + 15 ju: 180)
% =1/2-134 sin (<o* 7940' TT : 180)
s =f ^2 82,6 sin (w* + 51 n : 180)
= 1/2-589,6 sin (<o* + 15330'TT : 180) Curentii prin fiecare admitdnta
sint:
Zi = EXi =: 18,5 e- j 68K:I8O= 6,95 - j 17,2 , J1
Z2 = UY2 = 14,93 e j
26-30'*i80- = 13 4 + j 6 68
la = UY* = 24,2 e- J1040 *:180 = - 5,86 - j 23,5 X*Z4 = C/5Z4 = 22,3 ei15330

^:180=? 20 + j 9,95
Z = UY = 5,51 j 24,07 = 24,7 e~ i 1030*180
89
Problema nr. 1.48. Impedan^a complexa a unui circuit este:
tensiunea aplicata circuitului avind valoarea efectiva U = 100 V.
ru

b
Fig. 1.48
C
a.Sa se stabileasca schema echivalenta a circuitului pentru frecventa /=
100 Hz.
b. Sa se calculeze curentul care strabate circuitul si sa se stabileasca ce
impedanta ar trebui sa aiba un receptor conectat in serie in circuitul dat
pentru ca curentul sa fie in faza cu tensiunea.
Raspuns:
a. R = <Qe {Z} 0,8 1 3i{Z}= 1,4 fi
L = = 2,23 mH
unde R1 este o rezisten^a oarecare.
Problema nr. 1.49. Intr-un circuit format prin conectarea in serie a doua
bobine identice si a unui condensator au fost masurate cu ajutorul unui
amper- metru, voltmetru si wattmetru:
b. Z === = = 31 j 53,6 = 62 e
J
z

1 = 8 A; U = 110 V; P = 530W.
U
o
I /? L
RLC
O-*finjipnnno----o__qjU]JT onnr^-o^J.
Fig. 1.49
Sa se calculeze in complex impedanta uneia din bobine, impe- danfa
condensatorului si puterea aparenta complexa, consi de
rind reactanta capacitiva egala cu reactanta inductiva a unei bobine.
90
Raspuns:
ZL = 4,125 + j 11

_1_
in
S = 880 ei530*1800
Problema nr. 1.50. Trei re- ceptoare conectate in paralel (fig. 1.50, a) se
caracterizeaza prin:
Gx = 0,1 S; G2 = 0,2 S;
G$ = 0, 1 S
Bx = 0,2 S;
J52 = 0,1 S;
53 = -0,2 S

Fig. 1.50, a
Tensiunea aplicata circuitului are valoarea efectiva U = 100 V. Sa se
calculeze: curentii I_lt /2, 73, 7;
impedanta echivalenta Ze(Re, Xe); admitanta echivalenta Ye{Ge> Be); factorul
de putere al circuitului; bilantul puterilor.
Sa se construiasca diagrama polara a curentilor si a tensiunilor. Raspuns:
Considerind tensiunea U_ drept origine de faza, rezulta:
Ii = 22,4 e- j 6330'TT:180 = 10 j 20
I2 = 22,4 -e- j 2630'7T:180 = 20 j 10 73 = 22,4 e- 1 -30'W:i80- =*= 10 + j
20

HH
Bilantul puterilor:
S = U-T = 4 120 e J i4':I80 = 4 000 + j 1 000= P +j(> P = GeU* = 4 000 W
0 = Be t/2 = 1 000 VAR Factorul de putere al circuitului este:
K
P
= COS 9 =

s
4 000 4 120
0,97
Problema nr, 1.51. Factorul de putere al unui receptor compus dintr-un
rezistor i un condensator in serie este cos 9 = 0,85.
Care va fi factorul de putere la conectarea acelorasi elemente in paralel?
-------TJiruii
IH*-i
<
D----> O---c
Jiff
bJ
u
r
T
\
0------------------- <
a
b
Fig. 1.51
Raspuns:
cos 9' = 0,53
Problema nr. 1.52. O instalatie de curent alternativ functioneaza la ten
V, cu un factor de putere cos 9 = 0,65, avind o putere
siunea U
6 300

activa P = 750 kW.


Sa se calculeze capacitatea condensatoru- lui C (la frecven^a / = 50 Hz)
necesar a fi conectat in paralel cu instala^ia pentru a im- bunatati factorul
de putere la cos 9 = 0,9.
Raspuns:
C = 122,8 11F
Problema nr. 1.53. Se da circuitul din figura 1.53, a, in care se cunosc:
Fig. 1.52
R1 = 8Cl) R2= 3D; Xx = -62; X2 = 4Q; U = 200 V.
Sa se calculeze curen^ii l_lf /2, J, impedanta echivalenta a circuitului Ze,
factorul de putere cos 9 si sa se efectueze bilarrful puterilor.
Sa se rezolve problema analitic si grafic.
Raspuns:
Alegind tensiunea 17 drept origine de faza:
U= U e> = 200 ej0
92

Rezulta:

37
:180
Ix = 20 e^ * = 16 + j 12
,
J2 = 40 e - J 53 ':180 = 24 - j 32
Curentul total este:
I = I1 + Ii = 44,8 e - J 2630'*:180 Impedanfa echivalenta a circuitului este:
Ze = f - 4,48 e j230'7t:180'> = 4 + j 2 = 22, + j Xe
COS <p == 0,895 Puterea aparenta absorbita pe la borne este:
s = u-r = 8 000 + j 4 000 = P + j Q
Puterile consumate in elementele circuitului sint:
P = RJI+ R2Il = 8 000 W 1 Q = XJ\ - X2I\ = 4 000 VAR
i
i
Din cliagrama construita (fig. /1.53, 6) rezulta de asemenea:
T
[p
/ = 4,48 e - 2630,,t:l80
Problema nr. 1.54. Doua condensatoare si o bobina sint conectate conform
schemei'dii^ figura i.54, a. Parometrii circuitului sint:
102H; %{= 8 Cj = 145 jxF; C2 = 133 jaF.
Tangentele. jmghiurilor de. pierder^ in condensator sint:
tg8x = 2,27 10"2; tgS2= 6-10-2
93
Tensiunea aplicata circuitului are va- loarea efectiva:
U = 110 V; /= 50 Hz.
Sa se calculeze curentii J, J_lt /2, puteri- le active Px si P2 consumate in
rezisten- tele condensatoarelor si puterea activa P consumata in intreg
circuitul.
Sa se construiasca diagrama polara.
Rdspuns:
Alegind U_ origine de faza, rezulta:
Tj = 4,85 ei57O50'*:180 = 2,58 + j 4,1
I = 4,7 + j 3,27 = 5,72 ei 3450' ^:180
I2 = Ix I = 2,12 + j 0,83 =2,28ej15840^1800
Puterea totala absorbita de circuit este:

iar,
P = UI1 cos 9 = 282 W.
Prx = 11,62 W P,2 = 7,75 W
PR = 261 W
Problema nr. 1.55. Doua generatoare care functioneaza in paralel alimenteaza un receptor de parametri: R0 = 3 ; X0 = 4 Q (fig. 1.55, a).
Valorile efective ale curentilor sint: Ix = 60 A; I2 = 50 A; I0= 100 A. Curentul I2
este defazat in urma fata de I0.
Rezisten^a ?i reactanta interioara ale generatoarelor sint in mod corespunzator egale cu:
=

=1a
x2 = 2 Q
Sa se determine tensiunile electro- motoare Uel i Ue2 ale generatoarelor,
defazajul 0 dintre ele, randamentul fiecarui generator Y)! si Y]2 si al intregii
instalatii.
Rdspuns:
Alegind curentul I_x ca origine de faza, rezulta din diagrama polara (figy 1.55,
b):
Uel=Ui + UAB = *91 + j 376 = = 618 e 1373/,t:180C = Uel ejPi
94

Ut2 = U2 + UAB = 540 + j 282,S^180 = 608 e^930'*180 = *7^ ei


= Pi - P* = io
0 =
EJi cos p, -f 2/J COS PJ
= 0,83
= Eyl^ cos p, rjl = 0 88 cos (3t
rl2 = -SA~ r*7* = 0,63 E2^2 ^S f^2
Problema nr. 1.56. Receptorul din figura 1.56 este caracterizat prin urmatorii parametri:
U = 100 V; R1 = 50 2; R2 = 25 2; X2 = - 25 2; Z3 = 10 2;
R4 = 2,5 Q; Z4 = - 50; Rs = 1 2; Xs = - 2 2; i?s= 1 1; Xe = 2 2.
95

is =1/10 -e-j71

Sa se calculeze curentii in toate laturile circuitului i sa se efectueze


bilantul puterilor.
Raspuns:
7 = (3 + j) = /TO e j1830'^1800 /!= 1,415 e-j810/:188 = 1,4-j 0,2 72 = 2 eJ* 3650'
n:180
= 1,6 + j 1,2
7t:l80__ 1 _ j 3
26 30 :180
/4 = 4,49
^ =2+j4
127 n:180O
/5 = 5ej
=3+j4
/6 = 5
Bilantul puterilor:
S = E7 /* = 100 (3 - j) = 300 j 100 = P + j Q
P = RX If + R2Il + RJl + RJl + ReIl = 300 W
Q = X2I\ + XSII + XJl + XJl + XJ\ = - 100 VAR
Problemja nr. 1.57. Doua bobine de rezistenta neglijabila, avind inductivita^ile Lx 0,2 H, L2 = 0,5 H, M = 0,1 H, sint conectate in paralel, tensiunea
aplicata la borne avind valoarea efectiva U = 220 V; / = 50 Hz.
a. Sa se calculeze inductivitatea echivalenta Le a circuitului, in cazurile
cind infasurarile bobinelor sint in acelasi sens si in sens contrar.
b. Sa se calculeze curentii 7, 71# 72 pentru primul caz.
c.Sa se efectueze bilantul puterilor.
Raspuns:
L L
2
3
Ue
~ Lx -f L2 =F 2M ~ 0,2 -j- 0,5 =F 2a\ _ 1 2 - M _ o,2 0,5 - o,i _ ( 0,18 H
0,1 ~ { 0,1 H
Observa^ii: Deoarece M < VLXL2 din relafia de mai sus rezulta, c3,
inductivitatea echivalenta Le este in ambele cazuri pozitiv&, altfel circuitul sar putea comporta ca un condensator.

Fig. 1.57
b)L=T = j 3,9; I_i -y = j 3,14; /a=^=-j 0,777
8
~Le
Le\
ZU2
Se verifica rela^ia: 7 = 7X + 72 cj Bilantul puterilor:
S = u r = 220 e j 3,9 e 1 2 = 857 e 1 2 = j 857 = P + j Q
96
1.6.
PUNTI DE CURENT ALTERNATIV
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 1.58. O punte electrica de masura: de curent alternativ (fig.
1.58) are schema unui patrulater complet la care, in una din diagonale se
gase^te un instrument electric de masura pentru observarea echilibrului, iar
in cealalta o sursa de tensiune sinusoidala. Va- lorile impedantelor puntii sint
cunoscute.
Puntea este echilibrata atunci cind curentul sau tensiunea in diagonala cd
de masura este zero. Se cer relatiile de echilibrare ale puntii.

Solutie:
La echilibru, curentul prin diagonala de masura fiind zero, bra^ele ac i
cb, ad si db vor fi parcurse de aceiasi curenti; fie ei notati cu 7X i respectiv
72.
Prin aplicarea teoremei Kirchhoff II celor doua ochiuri, cu sensul pozitiv de
parcurgere precizat in figura 1.58, se scrie:
ZpLi
ZLRJ-2 ~
^LQL.1
ZtSI2 o

Dupa eliminarea curentilor 72 si 72 se ob^ine conditia de echilibru:


sau
Q S
Inlocuind impedan^ele bratelor prin rezistentele i reactantele respective,
se obtine:
(Rp + j Xp) (Rs + j Xs) = (RQ + j XQ) (RR + j XR)
Dupa separarea partilor reale i imaginare se obtin doua relatii de
echilibrare $i anume:
Rp^s XpX* = RQRR
XQXR
RpXs + XPRS = RQXR + XQRR
Prin exprimarea impedantelor bratelor prin modul si argument se poate
scrie:
ZP ej<pp Zs e>* S =ZQ e^g ZR ej**,
din care se deduc alte relatii de echilibru echivalente cu cele 4 precedente:
Zp^s = ZQZR ?P + 9s = ?Q +
97
Pentru orice punte de curent alternativ echilibrarea se face prin
indeplinirea simultana a celor doua rela^ii de echilibrare, ceea ce
corespunde cazului real al necesita$ii a doua reglaje. Determinarea retailor
de echilibru pentru pun$i cu valori concrete de impedance se ob^ine prin
explicitarea uneia din cele trei forme deduse In aceasta problema sau prin
utilizarea diagramei de fazori, aa cum se va proceda in problemele care
urmeaza.
Problema nr. 1.59. O punte electrica are doua braje constituite numai din
rezistoare ideale. Sa se arate ca echilibrarea pun^ii este posibila in urmatoarele situa^ii:
a. Daca cele doua brate sint adiacente (fig. 1.59, a), celelalte doua bra^e
trebuie sa fie constituite din elemente reactive de aceea^i natura;

b. Daca cele doua bra^e sint opozite (fig. 1.59, b), celelalte doua brate
trebuie sa fie constituite din elemente reactive de natura diferita.
Solutie:
a. Inlocuind XP = XQ 0 in relatiile de echilibru din problema precedents,
se obtine:
RpRs = RQRR = RQXR
Pentru indeplinirea celei de a doua rela^ii, trebuie ca reactance Xs $i XR sa
fie de aceeasi natura, fie inductive, i atunci RPLS = RQLr, fie capacitive, i
atunci RPCR = RQCS.
La aceeasi concluzie se ajunge si prin utilizarea relatiilor de echilibru
referi- toare la modulele impedan^elor i la defazaje:
RP YRI + XI = RQ + x%

arctg ^ =arctg|
Pentru ca cele doua argumente sa fie egale, ele trebuie sa fie cuprinse fie
intre 0 i + (reactance inductive), fie intre 0 i (reactance capacitive)
$i sa satisfaca relafia RPXS RQXr. b. In acelafi mod se scrie:
RRS RQRB XQX
sau
RQRR------------------------------------XQXR
RPRS = 1/Rl + XI
+ X%
arctg = arctg
RQ
RR
98
Pentru echilibrare, reactantele XR XQ trebuie sa aiba naturi diferite,
1
JR
de exemplu XR G>LR i XQ - - -i atunci a>RqLR = sau Xq =
CO CQ
COCQ
= $i XR = si atunci-^- = <ARRLq.
cO C R
CRCO
Problema nr. 1.60. Puntea de rezonanja (fig. 1.60, a) i varianta ei, puntea
Pirani (fig. 1.60, b) sint destinate masurarii de inductivita^i proprii prin com-

Fig. 1.60
parare cu o capacitate etalon. Se cer relatiile de calcul pentru parametrii Rx
$i Lx ai bobinei cu date necunoscute.
Solutie:
Puntea de rezonanta este la echilibru cind:
*+ j Lx j | Rs = RQRr,
de unde:
Rx =
RQRR
Rs
si Lx
l
co2C
Puntea Pirani este la echilibru atunci cind:
de unde:
(Rx + ]<*Lx) Rs + :
Rs
jcoC -{- ljRp
= Rn ' Rn
RQ RR______________________Rp . _ C ftp
JRS 1 + (co CRp)2 x ~~ 1 + (COCRp)2
Pentru cele doua punji indeplinirea celor doua rela^ii se realizeaza
independent una de cealalta prin varierea capacita^ii condensatorului C ?i a
uneia din rezistenfe. Deoarece relatiile de echilibrare depind de frecven^a
sursei de alimentare, aceasta trebuie sa fie pur sinusoidala, iar instrumentul
de masura un galvanometru de vibratii, de exemplu, acordat la rezonanta pe
frecventa tensiunii. Puntea Pirani masoara mai precis, deoarece elimina

influenta rezis- tenfei de scapari a condensatorului.


99
Problema nr. 1.61. Sa se determine relafiile de echilibrare ale pun^ii
Maxwell pentru masurarea de inductivita^ proprii prin comparare cu o
inductivitate proprie cunoscuta (fig. 1.61, a) pentru cele dona posibilitafi de
conectare ale

Fig. 1.61
rezistentei r. Sa se indice posibilita^ile de reglaj pentru ob^inerea
echilibrului. Solutie:
Rela^iile de echilibrare, in ipoteza conectarii rezistentei r in serie cu
bobina etalon de inductivitate LR se deduc prin utilizarea, de exemplu, a
relatiilor din problema nr. 1.60:
(Rx + jfc>y) Rs RQ{T + RR 1
de unde,
Rs
L L X RS R
sau
Rx
_ {^x __ RQ
r
L
+ RR
R RS
Pentru determinarea relatiilor de echilibrare din diagrama de fazori se
observa car
af fc cb^
ae
ed db
i deci:
__ Lxl\ __
(RR + r) Lz
RRL&S%
Un calcul analog f&cut in ipoteza conect&rii rezistentei r in serie cu indue
- tanta necunoscuta Lx, Rx duce la relatiile:

Rx 4- r _ Lx __
RR
RR RS
100
Echilibrarea puntii se face independent in curent continuu si in curent
alternativ, daca Rp i RQ sint rezistente fixe, iar r si LR au valori reglabile. Daca
inductanta LB nu este reglabila, echilibrarea se face neindependent prin
reglarea simultana a lui r $i RQ.
Rezistenta r se conecteaza in serie cu inductanta etalon atunci cind
factorul
de calitate ( LR ) este mai mare decit cel al inductantei necunoscute.
V RR J
Problema nr. 1.62. Sa se determine relatiile de echilibrare ale puntii
Anderson pentru masurarea de inductivitati proprii prin comparare cu o
capacitate cunoscuta (fig. 1.62, a). Ce devin relatiile de echilibrare daca se ia
Rp = RQ? Cum se determina elementele necunoscute Rx , Lx, daca in serie cu
bobina necunoscuta se introduce o rezistenta Rs ?
Solutie:
Se transfigureaza triunghiul impedantelor r, - , RP (fig. 1.62, a)
insteaua
jcoC
de impedante Zv Z2, Z3 (fig. 1.62, b), conform relatiilor:
Zi =
R p/jo)C
r -f~ Rp -f- 1/jcoC
z2 =
rRP
r + Rp + 1/jwC
y/jcoC
T -j- Rp -j- 1/jcoC
Pentru noua punte (fig. 1.62, b) relatiile de echilibru se deduc din:
{Rx + i6^*) = {RQ + 2) RR
care, dupa inlocuire, devin:
Rx + j^ I^2 j_ RQ 1_________3u>CrRp RQ + jcdC^/1 + Rp) RQ
RR
1 ?.i Ki) Rp
Rp
,
RQ "f* jcoC(rJRp -j- T J?Q -b RpRQ)
sau
Rx =
fi Lx = CRB [2?P + r( 1 + gj]

Fig. 1.62
101
Daca se ia RQ = Rp, rela^iile de echilibrare sint:
Rx = RR i Lx = CRR(2r + RP)
Echilibrarea punfii se realizeaza independent prin reglarea lui R s si r.
Atunci cind se inseriaza cu bobina necunoscuta o rezistenfa Rs, relafiile de
echilibrare pentru RQ = RP sint:
Rx = RR RS i Lx = CRR(2r + Rp)
Daca Rs $i r sint reglabile, aceste rela^ii sint indeplinite independent in
curent continuu (prima relate) ?i in curent alternativ (a doua relatie), R s putind fi etalonat pentru rezistente $i r pentru inductance. Evident, puntea se
va putea echilibra numai daca Rx < RR $i Lx> CRRRp. In aceasta ultima forma
puntea Anderson este des utilizata pentru misurari de inductivita^i proprii.
Problema nr. 1.63. Cu puntea Campbell (fig. 1.63, a) sau cu puntea
Heaviside- Campbell (fig. 1.63, b) inductivitafile proprii se masoara prin
comparare cu o inductivitate mutuala cunoscuta. Echilibrarea puntilor se
realizeaza odata pentru intreruptorul k inchis $i a doua oara pentru k
deschis. Sa se deduca relatiile de calcul ale parametrilor Rx, Lx ai bobinei
necunoscute.
Soluble:
Daca puntea Campbell este in echilibru, atunci teorema Kirchhoff II
aplicata ochiurilor cu sens pozitiv de parcurgere specificat in figura 1.63, a
conduce la relate:
pentru k inchis:
(RP + j coLp) I_ + j
+ 72) RROI.2 0
pentru k deschis:

RQLI RSI.2
[(Rp + Rx + j M(LP + IxWZi + 1 1(Iml + 7j) ~~ RRIJ-2 0
RQLI RSI.2 0

Fig. 1.63
102
Ordonind dupa I_2, trecind termenii ce au comun pe I_2 inpartea dreapta
impar^ind cele doua relajii una prin alta, separat pentru fiecare pozijie lui k,
se ob^ine in final:
pentru k inchis:
Rp + 3 <&(Lp + M0) RrQ ~ j coMu
-RQ
RS
r> _________________-RgRigp.____7
| RQ\
Af.
pentru k deschis:
Rp -{- Rx j<&(Lp + Lx 4- Afi) RR\ 3 coAfj
RQ
RS
RP + RX = 3SL?S.;
+
Prin scadere se ob^in rela^iile:
Rx=j*-(Rn-RM)
Rs
Daca se alege RQ = Rs, rela^iile se simplified i capata forma:
Rx = Rr1 RRO $i Lx = 2(M0
Pentru puntea Heaviside-Campbell, in care s-a inseriat in plus in brajul ad

o bobina identica cu cea a variometrului din bra^ul ac, calculul se conduce in


mod analog:
pentru k inchis, aplicind teorema Kirchhoff II:
(Rp + j <*Lp) Li + j
+ Is) RROIZ (RP + j u>Lp) / = 0
RQLI -RsIi = o
rela^iile de echilibrare sint:
Rp + j co(Lp Af0) _____________ RRQ 4~ Rp ~t~ j <&(Lp M0)
RQ
RS
RP = j(Rn0 + RP); Lp=^ip-M0(l+^-)
pentru k deschis, aplicind teorema lui Kirchhoff II:
(Rp + Rx + j <&Lp + j <*>LX) /? + j o>M (II -f- ) RRIII
(Rp + 1 toRp) II = 0 RQII - Rail ^ 0
103
relatiile de echilibrare sint:
Rp -f- Rx ~j~ j <A(Lp -f- Lx Mi) _ RRI + Rp j <x* (Lp A/1)
RQ
RS
RP = RX=^ (Rr1 + Rp); LP + Lx = ljiLP-Ml[\+ -^)
Dupa scadere, in ipoteza RQ = Rs, relatiile de calcul sint:
Rx = Rr1 Rr0 ; Lx = 2 (M0 Mx)
Inductivita^ile proprii se masoara prin reglarea inductivitati mutuale M
cunoscute i a rezisten^ei etalon RR. Prezenja unei inductivitati si in bratul ad
face ca puntea Heaviside-Campbell sa aiba sensibilitate buna in masurarea
de inductivitati mici, pentru care este destinata.
Problema nr. 1.64. Sa se determine relatiile de echilibrare ale puntii Sauty
pentru masurarea capacitatii prin comparare cu o capacitate etalon (fig.
1.64, a) fia variantelor sale (fig. 1.64, b i c) utilizate cind rezistentele de
pierderi ale condensatoarelor sint diferite.
Solutie:
Puntea din figura 1.64, a este la echilibru daca:
- Rs = R0
v
j o>C1
j coC2
de unde:
Cx C2
Rs_
Puntea din figura 1.64, b este la echilibru pentru:

Fig. 1.64
104
de unde:
Ci Rs RR + r2
C2
RQ RP -jPuntea din figura 1.64, c este la echilibru pentru:
i+jwCi)
l
Rs
(i+^+ic*)
1
*Q
de unde:
Rezistentele de pierderi ale condensatoarelor sint notate cu rmic, si cele
doua variante de punti corespund reprezentarii lor ca rezistente serie $i
paralel. La echilibru se poate masura direct tangenta unghiului de pierderi $i
anume:
a)
tg Sj tg S2
6)C2^2
\~
v RQ
= C2{-g (r2 + Rr) - i?P] - r2} = C2[/eB r,) =
i
6;
tgs1-tgs2 = -?
COCjr JJ
C0C2/* 22
Echilibrarea se face prin reglarea simultana a rezistenjelor etalon RR si
Pentru condensatoare cu pierderi identice sau asemanatoare este suficient
doar reglajul lui Rs. Echilibrul este independent de frecventa, dar este influen$abil de inductan^ele rezisten^elor RQ si Rs.
Problema nr. 1.65. Sa se determine rela{iile de echilibrare ale pun^ii Wien
pentru masurari de capacity prin compararea cu o capacitate etalon
cunoscuta.
Solutie:

La echilibru:
Rs
-f* j coCx
Rx
sau
Rs
RQ

U>CXRR

de unde:
coCRx
Rs _ RR_ , Or . RQ~ Rx C '
CXRR
1
6iCRx

105
Sistemul de ecuafii obfinut se rezolva, de pilda, prin eliminarea lui Rx: ^ = R
% a?CCx ! = (1 + to2C2R|)
Q __ Rs____________________________c
X
RQ 1 + u2C2R%
1
R
_ -RQ 1 + <^C2R2R
O2CCXRR RJS COC?RR
Rela^iile de echilibrare i evident cele de calcul depind de frecvenfa tensiunii de alimentare, care va trebui men^inuta pur sinusoidala. Pentru echilibrare se regleaza de obicei cele trei rezistenfe etalon RQ, RR $i Rs.
1.7. METODE PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR 1 REfELELOR DE
CURENT ALTERNATIV
PROBLEME REZOLVATE
* Problema nr. 1.66. Se considera rejeaua din figura 1.66, a alimentata de
doua generatoare identice, avind tensiunea electromotoare armonica a carei
reprezentare In complex simplificat este U_e i impedanta interioara nula.

Cunoscind rezistenfa R, inductivitatea L, capacitatea C i pulsatia o> a


tensiunilor electromotoare ftiind ca aceste marimi satisfac condifia = col.
0)C
se cere sa se calculeze curenfii in laturile re^elei.
Solufie:
Se rezolva refeaua aplicind cele doua teoreme ale lui Kirchhoff, privind
funcfionarea refelelor electrice in regim permanent. Pentru aceasta se
adopta pentru curen^i sensuri arbitrare, ca in figura 1.66, a.
I = 5 ; n = 3 ; deci prima teorema se aplica de n 1 = 2 ori, iar a doua
teorema se aplica de o = / n -f 1 = 3 ori.

0
= la + L ~ h Fig. 1.66.
Li~ h
106
'finind seama de conditia din enunf: coL => rezulta:
coC
i2=ioCUe=I1 = );Ue
coL

$ = L&

I4 =0
Este evident faptul ca refeaua func^ioneaza ca $i cind latura cu rezistenta
R ar fi intrerupta sau scurtcircuitata, dupa una din cele doua scheme din
figura 1.66,6.
Din punctul de vedere al celor doua receptoare, reteaua functioneaza ca
si cind acestea ar fi alimentate in paralel de un singur generator, avind
tensiunea electromotoare, care debiteaza insa in regim permanent un curent
nul.
Condensatorul $i bobina, schimba mereu intre ele energia lor, deoarece la
un moment dat valorile instantanee ale curenjilor i2 $i i3 sint egale $i de
semn con- trar, iar tensiunea la bornele condensatorului $i bobinei este
aceea^i, astfel incit puterea instantanee absorbita de condensator pe la
bornele sale este:

pc = u ' i2*
iar puterea instantanee absorbita de bobina pe la bornele sale este:
Pb = h = - Pc
^Problema nr. 1.67. O punte de curent alternativ care are ca in figura 1.67
impedance egale in cite doua din brafele sale, este legata in serie cu o impedanta Z si alimentata sub o tensiune la borne armonica, de pulsatie data.
Impedanta $i rezistenta R2 fiind cunoscute, se cere rezistenta R din
diagonala interioara a puntii, pentru care curen^ii din bratele puntii care au
impedanta Zx sa fie defazati cu un sfert de perioada fata de tensiunea la bornele de alimentare ale puntii.
Solutie:
Fie impedance:
Zx = Rx + )Xx Z = r ] X
107
Curentii din laturile puntii avind sensurile din figura 1.67, rezulta din
aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff nodurilor A si B:
I
= Zi + li
I = z2 + Zi
Deci:
z i + zi = z2 + ZJ
Aplicind teorema II a lui Kirchhoff ochiurilor A CD A i BCDB rezulta:
Z]71 -j- RD$ D9J- 2 0 Zi Ji + R/3 R2L2 = 0
7*

Rezulta:
Zl = ZI ?i 2 == 2
relatii care erau de la inceput evidente, din cauza simetriei montajului. Deci
necunoscutele s-au redus la patru: I_lf /2, /3, / din care intereseaza numai
expresia lui I_v
Aplicind teoremele lui Kirchhoff ochiurilor ACDBA si ADC BA si nodurilor C
si A, rezulta:
U = 2Zi/i + R I3 + Z-L U = 2R2I2 + Z-l-R-I3
0h
L 2 Ls
0 = Lx + L-I
Rezolvind sistemul se obtine:
L =--------------------------------

u
+ ?L\ +
(R + ?_\) (R2 + ) i?2 +
este defazat cu ^ fata de U in cazul in care relatia de mai sus se poate
pune sub forma:
-1 jx
in care X este un numar real pozitiv sau negativ, dupa cum I_x este defazat in
urma sau inaintea lui U.
Rezulta ca numitorul expresiei de mai sus nu trebuie sa aiba parte reala,
adica:
R,
t[,+&+,g+|.r/S]-0
Jinind seama de expresiile lui Z si Zlt condi^ia devine:
Y __j_
RR2 ~t~_______________~l~ ^1-^2 ~i~ ^I* XjX
Q
1

Rt+ R
~
108
Rezistenta R din diagonala interioara a puncii rezulta:
R = AyY - R,(r-f- R2) - R2(r -f Rt)
Ri + -^2+2r
Problema nr. 1.68. Sa se calculeze valorile instantanee ale curen^ilor in
laturile circuitului din figura 1.68, alimentat sub o tensiune la borne alternative sinusoidala de pulsate co si valoare efectiva U.
Se dau: U = 200 V; f = 50 Hz; R1 = 2Q; R2 = 4Q;
L = H; C = jiF
100 TC
2TZ
Sa se efectueze bilantul puterilor.
Sohttia I:
Problema se poate rezolva aplicind cele doua teoreme ale lui Kirchhoff
pentru retelele de curent alternativ (in complex simplificat):
L = Li + I2 + L u = Ri-L
U = R%L- *4" j03^2^2
u
j 0)C
7
Alegind tensiunea U_ origine de faza, U_= Ue^ rezulta curentii:
= ^ = 100 *1
/, = ,=--------------------= 25 V 2 e- i - = 25 - j 25

i?2 + j<oL2
4
. TT
^ "o'
Is =
= ]Uu>C = j 0,5 = 0,5 e
jtoC
7 = 71 + /2 + 73 = 125 j 24,5 = 127,3 e-l,10": 180 (fig. 1.68, b)
iA

Fig. 1.68
109
Valorile instantanee sint:
M = V 2 200 sin
i = y 2 127,3 sin (art - 11 : 180)
tj = y 2 100 sin
i2 = y 2 25 y 2 sin ^caf - - j t3 = y 2 0,5 sin + -jj
Curentul total i este defazat In urma tensiunii, a$a incit impedanta echivalenta intre bornele A i B are un caracter inductiv.
Solufia a Il-a:
Curentul / se mai poate calcula aplicind teorema conseivarii puterilor
(egalind suma puterilor active absorbite de cele trei ramuri in paralel cu
puterea activa absorbita de circuit pe la bornele A $i B exprimate in funcfie
de tensiune i curent fi la fel pentru puterea reactiva):

0, = - if = - l72to2C*
P = Pi + Pz + P3 = UI cos 9
Q = Qi + Qi + Q3= VI sin 9
Simplificind cu U rezulta:

+ to2!.*,
)
Ridicind la patrat $i adunind se obfine:
110
sau inlocuind numeric:

16 + 16
25 10
i
127,4
tg <P =
col,
i?a + co2Z*
coC
1
*i
*2
fll + <02i8
; <p = 1105'
= fl 127,4 sin (/- 1105' 7t:180)
Ceilalji curen^i se pot afla pe aceea^i cale sau apliclnd regula divizorului
de curent.
Bilantul puterilor:
S = U I* = 200 ei0 127,3 e^lO*:180= 25 000 + j 4 900
P = RJl + RJl = 2 1002 + 4 Jp=-)3 = 25 000 W
Q == wL/f - i- /| = 4
- 25 104(0,5)2 = 4 900 var.
>< Problema nr. 1.69. Circuitul din figura 1,69, a alimentat de doua
generatoare de curent alternativ, fara rezistenta interioara $i avind tensiunile
electro- motoare:
u
ei = 60 sin [corf +
; ue2 = 35 f 2. cos corf
are urmatorii parametri: Rx = 20 fi; R2 = 2,5 fl; R = 5 Q,
T 1 TJ ^
104 ~
L =--------------------------------H; C = uF
10TC
5TC
1. Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor i2, iv i, folosind urmatoarele metode:
a)
metoda teoremelor lui Kirchhoff sub forma directa $i matriciala;
b)
metoda curentilor ciclici sub forma directa i matriciala;
c)
metoda tensiunilor la noduri sub forma directa i matriciala.
2. Sa verifice intensitatea I a curentului din latura AB folosind teorema
lui Thevenin.
3. Sa se efectueze bilantul puterilor.
Ill

8
Fig. 1.69, a

Solutie:
1. Reprezentarile In complex simplificat ale tensiunilor sint:
t/el=-g-e^ = 30 + j30
. n_
Utt = 35 e 2 = j 35
l = 3 ; n = 2 ; deci prima teorema a lui Kirchhoff se aplica de n I l ori,
iar a doua teorema de 0 = l w -|- 1 = = 2 ori.
a. Pentru sensurile adoptate in figura 1.69, a a curentilor din laturi, ecua^iile rezultind din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff nodului A siochiurilor A
Uel B si A Ue2 B sint :
I=L+L
RiL + (R + ]<L)i=uel
(*.+^i=
Inlocuind, se obtine numeric:
I = 2(1 + j) = 2 ]jl ej h = 2 = 2ei
It = \2 = 2 e *
Forma matriciala a teoremelor lui Kirchhoff:
I. [iV]* [/] = 0
II. [C}t[Z][l] = [C]t[Ue]
Matricea coeficien^ilor de apartenenta a laturilor la noduri este:
i
i
i
, iar transpusa ei este [iV]e = [1 1 1],
Matricea coeficienfilor de apartenenta a laturilor la ochiuri este:
[C] =
100111
, iar transpusa ei este [Cf ^
jj
112
0
Matricea impedantelor este [Z] =
' Ri
o
Rz
+
jcoC
0
0
0
0 jR *f Teoremele I si II devin:
[i i -1]
o tZi + lz I] o
101011
0

O'>
3

1
0
0
jtoC
0 R "f
L1
L.Z
lz
ri o i -|o i i
uel
ILz
0
0 R2 -f- :
L0
Rdi + (R + ji) 1 = Uel
(*2 + -^) Iz + (R + j) L = U*Egalind termenii matricelor unei coloane de mai sus $e ob^ine sistemul:.
I + h-1 = o
i?l/l + (R +
I = Hel
(i?2 + ^)/2 + (^ + jL) I=Uet
acela^i ca mai inainte.
Valorile instantanee ale curentilor sint:
i = ]/2-2- y2sin|wi + -jj
= J/2* 2 sin at i2 = ]^2 2 sin ^a>t +
b. Metoda curentilor ciclici: numarul de curenfi ciclici (ochiuri independente) este o l + 1 = 2.
Presupunind ca s-au ales curenfii ciclici I[ fi I2 cu sensurile din figura 1.69,
, ecua^iile sint:
{Znl'i+Znlz+ire.
I lk\L\ 4" Zklz = bJ'ei
113
sau:
(R1 + R 4 jwZ'), I[ 4 (R 4 ]<*>L)
= Uei
(R + j L) 11 +
+ R + j <oL +~y = H*
Inlocuind numeric, se obtine:
/ (25 + j 10) /( + (5 + j 10) = 30 + j 30 l (5 + j 10) I_[ + (7,5 + j 5) IA = j 35
Rczolvind sistcmul se obtine:
11
= 2; = j2
Curentii din laturile circuitului sint:
L = IA = 2 /. = /; = j 2 z = a: + a = 2 + j 2
Forma matriciala:
[Zl
IZ'] [/'] = Efij. unde: [Z'J = [C] [Z] [C]
1
0ion
0 R2 + 0
01
0 I lj
jcoC

0 1 R 4 ]<*Lm

.1
1.

4 R dR 4 j^L
2? -j- j<2L R2 4 2? 4 j<*>2!, 4 "j~
oa-icrozj-[|;]
Ecua^ia devine:
2?j 4 R 4 jtoE 2v! 4*
2? -j- j^Z, 2?2 4 2? 4
-J;
JRJ

sau numeric:
r 25 4 j 10
5 4 j 10 1 [ill po 4 j 30'
L 5 4 j 10
7,5 4 j 5 I Lid L 0 4 j 35 .
114
Prin inmultirea matricelor rezulta acelasi sistem obfinut anterior, utili
zind inversa matricei Z', se obtine:
[/'] = LIT1 m
I5 + j2 i + m [ 1 + j2 1,5 +j J i5r 1,5 + j -(1+12)1 A [(1 + j 2)
5+j2J
unde:
A = 25
[:
5+j2
1+j2I_
+j2
1.5 + j J
Matricea curentilor ciclici necunosci+i este
J____________________________[1,5 + j -125(8,5 + j4) [- 1 - j2 5
Matricea curentilor I este:
25(8,5 + j 4)
tn = j];]=[zr1 m =
1 2
-i l5|6 + i6l-[2]
' + ]2\ L j7j L j2j
1
2
0
j2
[Z] = [C]
0
[/'] =
1
.1
L2+
1.
j2 J
Rezulta aceleasi valori ale curentilor din laturi:
i;
I2
LL J
i\ 2
L-}2
Z2+j2
c. Metoda tensiunilor la noduri:

Se alege ca potential de referin^a poten{ialul nodului B, iar tensiunesL


necunoscuta este tensiunea nodului A fa{a de nodul pus la pamint, C7j (fig.
1.69, b) :

jR -f- jcoL
i?2 +
jcoC
= En , En
1

j <oC

I
1 11111
I
S
, ' 50 + j 20
2 2,5 - j5 J
0
30 -f j 30 j 35 20 2,5 - j 5

Fig. 1.69, b
115
Rezulta:
m=
-4,1 + j4,3 0,17 + j 0,08
= (- 10 + j 30)
Pentru a determina curentii din laturi, cunoscind tensiunea U[, se scrie
teorema a doua a lui Kirchhoff peritru fiecare ochi format de latura care
intereseaza si tensiunea U[ (adoptind un sens arbitrar pentru curentii din
laturi):
KiL + Ui = Uel^I1 = ^^=2A
1
(R* + r^-) L + m =
=
(.R + j <oL) / = U[ -> / = (2 + j2) A Forma matriciala a teoremei
tensiunilor la noduri este:
\Y'] ['] = Usd unde:
[Y'] = [lV]([y][lV] = tl 1 -1]
20
0
2,5 j5 0 0

0
1
5+ jio
n
I
I

= [- +- + -1 L20 2,5 - j 5 5 + j 10J


L&]=m rzj m =
= [i 1 -i]
20
0
2,5 - j5
0
0
0
1
5 + j 10
30+j30 j 35
[-4,1 + j 4.3]
I"H------------------- + 1 [t/[l = [- 4,1 + j 4,3]
L20
2,5 j5 5j + 10 J [ J
Se ob^ine aceea?i ecuafie ca prin scrierea directa.
2. Verificarea curentului I cu teorema lui Th^venin:
r _ U.AB0
LAB
~K + T
ABO
KABO
gi g3
1 + 2
10 - j20 4,5 - j
116
R
1 A RZ
iJUIP?nxuTj|

B
c
l=z+j2
(X)ue~UAB
^yye -AB0 t,5-J li =AB0
B
/ = S+jW
Fig. 1.69, c, d
Pentru a calcula tensiunea de mers in gol UAB0 este necesar a calcula
curentul 70 care parcurge circuitul din figura 1.69, c:

6 j
J _ v-un lo- /?, + J?2 jcoC
4.5-j
LLABO LLei Rih
45 + j 125 4,5 - j
Rezulta IAB = 2 + j 2
In conformitate cu teorema de mai sus reteaua se poate inlocui in raport
cu bornele A $i B printr-un generator echivalent de tensiune (fig. 1.69, d).
3.
Bilanful puterilor:
S = UeJA + UJA = (130 + j60)
p=
+ R2Il + RI2= 130 W
2
Q<=> t*L I -----------------------II 60 VAR
aC
Problema nr. 1.70. In circuitul din figura 1.70, a sint cunoscute:
j 2 j Z% 2; Z$ (2 j 2); Zt = (1 j 2); Zs = j 2 Ujn = 80; H* = 40- j
40.
a. Su se calculeze valorile instantanee ale curen(ilor in laturile
circuitului folosind metoda curenfilor ciclici.
b.
Sa se verifice rezultatele obfinute cu teorema superpozifiei.
c.
S5 se efectueze bilanful puterilor.
Sotufie:
oln1=3
117
Pentru sensurile arbitrare adoptate pentru curentii ciclici I[, I2, I'3l ecuafiile sint:
Kb. + s) - hik - m = uei

Kill (Kl + ^2-l+ It) Z-2 - ZJ_z = Vei

^sZl ^2/2 + (^2 +


+ ^3 + ^5) /s= U.t
Inlocuind numeric rezolvind siste- Fig. 1.70, a mul se ob^ine:
= 48 - j 4 = 48,2 e-J4'46'"**0*
I2 = 36 + j 12 = 37,85 ei1830'":180
/' = 30 - j 10 = 31,6 e-'18330^180
Curentii din laturi sint:
h = I'l 12= 12 j 16 = 20 e_ j53"rt:18
h = Ik ~ t% = 6 + j 22 = 22,8 ei2310'":l803
h = ll ls= 18 + j 6 19 ej l8=30're:18
l4 = = 36 j 12 = 37,85 ei 19833'':180'
/8 = /' = 30 j 10 = 31,6 e-i 18330'"1803 I6 = l[ = 48 - j 4 = 48,2 e-i*'46'-180
Valorile instantanee ale curentilor sint:
it = ]f2 20 sin (at - 53 TT: 180)
12
= fi 22,8 sin (at + 2010' n: 180)
13
= 1/2- 19 sin (at + 1830' w: 180)
* = ^2 - 37,85 sin (at + 19830' *:180)

*B = ^2 31,6 sin (at 1830' TT: 180)


* = y'2 48,2 sin (<0/ 446' 7t:180)

Bilantul puterilor:
S = UetIl + HJA = 3 200 j 800 P = R2P2 + R3I + R47f = 3.i94 W Q = XjT? +
X3n + XJl + V5/f = 790 VAR
118
/

Fig. 1.70,
b. Teorema superpozifiei:
Se suprima tensiunea electromotoare UeV Circuitul se poate desena ca In
figurile 1.70, b, c.
Impedan(a complexa echivalenta este:
Z, z.
+Ka t + 1

= 8 + j4
= 7 = 2(l-j3); Zi = Z2 TTY = - 4(1 - j 2)
1 4- 3
j' __ v
ka 4s'
>
1 + 3
= 2(3 + j); =
4 + t
= 4(3 + j)
^^777 = - ^ +j): =
16 j]12
4 +
Suprimind tensiunea electromotoare Lr, re(eaua se mai poate desena ca
in figura 1.70, d.
Pentru a calcula impedanfa echivalenta trebuie transfigurat triunghiul 1,
2, 4, in stea:
Zlft =

zt zt . 4
7f 7'
7 _ *4
08 ~ ~
;+;
2

+i

3
7 _ ____-2-4__ _2_/1
-20
+. + 4 3
i2);
^ = Z20 + Z5 = |(1 + jl;
119

)24

It = lt ~lt = 4 j 28
Determinarea curenfilor din laturile refelei initiate:
h = -it+n = 12 _ j is lt = r*-Il =6 +j22 la I* 4* la
lt = -rt + r:=-i 6 - j 12 /5 = la + = 30 - j 10 /e = Za + Z 48 j 4
-X Problema nr. 1.71. Doua generatoare de curent alternativ (fig. 1.71, a),
avirfd impedan^ele interne Z4 = Z2 = (1 + j 2) i tensiunile electromotoare
ULi ?i 2 avind reprezentarile In complex simplificat:

Ut i = 100;
Hn = (100 + j 200),
alimenteaza un receptor format din trei impedance conectate in triunghi:
Za = j<i>L j 4; Z4 = f?4 = 2;
120
1. Sa se calculeze curen^ii in toate laturile circuitului, folosind: 1 a)
metoda curen^ilor ciclici (direct si matricial); 1 b) metoda tensiunilor la
noduri direct i matricial.
2. Sa se efectueze bilan^ul puterilor.
3. Sa se verifice curentul 75 folosind teorema lui Th^venin.
4. Sa se verifice tensiunea UAC folosind teorema lui Norton.
Solutie:
\*,a) Adoptind sensuri arbitrare pentru cei o -= l n 1 = 3 curenti ciclici,
ecuatiile se scriu:
(h +%) l[ - M* = uel
(Z2 + z2)iA + zs = IL*

+ (^3 + Ki + ^s)
=o
Inlocuind numeric ?i rezolvlnd sistemul se obtine:
I[ = 19,05 - j 26,48 7' = 73,2 + j 24,65
&
= 35,34 - j 10
Curen^ii din laturile circuitului sint:
h ~I[ = - 19,05 - j 25,48 = 32,5 e-i125'50'*1180 72 = 7' = 73,2 + j 24,65 = 77,3
e> 1835' *: 180
I3 = I[ -t- ra = 16,29 - j 16,48 = 23,2 e-i4520'": 180 ! li = IA + I'i = 37,86 + j
14,65 = 40,6 eS21*:180
I5 = - V3 = 35,34 -f j 10 = 36,8 el,so'*!lw
Forma matriciala a teoremei curenfilor ciclici este:
[z:i[r] = m
[Z'] = [C] [Z][C] =

1 0 1
=

0 1 0

0
0

1 0

. 0
1 1
1
0
.

1 + j2 o
0 0 0
1+]
0
2
0 0 0
0

H 0 0

0 2 0
0 0
i

T0 0
l

l 01
0

l
1

00 1

m=m
100
100 4- j 200 0
121
Ecuatia matriciala (1) devine:
1 + 0 j 4'

j6
l
x
100
= 100 + j
0
3+j22
n
200
2 2 + j3.
I
.~
I
0
Matricea inversa a matricei Z'.
[ZT1 = - A
(2 + j 3)
(3 + j 4) 4
j8
j4(3 + j 2)
-j8
(1+ j 6) (2 + i 3) + 16 -2(1 + j6)
j4(3 + j2)
-2(1
+j6)
(l+]6)(3 + j2)J
-4 + jl3- j*-8 + jl2)
-j8
j 1? 2 j 12
_ 8 + j 12 - 2 - j 12 - 9 + j 20
[ri-izrnu*](34 + i 21)
19,1 - j 26,54 73,44 + j 24,62 _ 35,28 - j 9,92
Matricea curen(ilor necunoscu(i din laturile re(elri:
m = [Q [/'] =
Se ob(in aceleafi valori ale curenfilor. lb) Metoda tensiunilor la noduri
Se considera poten|ialul nodului 3 ca potential de referin(a (fig. 1.71, b)\
YuUi +
= I'*
Y!nU[ + YJ,& = &,
L Is
o o'
19,1 j
~
26,54
I
1
~
0 10
-19,1 - j
73,44 + j
h

26,54'
73,44 + j
24,62
_ 35,28 - j
9,92.

1 0 -1
0 11
0

0 -1_

Fig. 1.71, b
122
+
=
i ^i
+
+

1 rj2
i
5
+

1 JLJ,
+
t
1

i-1 -

1 -1+
1+ j2
i
T
il
.
S
i
*
1

+1
=
H -j

+12 -j

_1
Is

=-j

= 20
(1 -

-3 2)

24,62
16,18- j
=
16,62
38,16 +j
14,64
_35,28 + j
9,92

L
,
L
A

_4-f
j7
20
_7
-4j6
10

* =
= loo
2
Sistemul de mai sus devine:
- jJ = 20(1 - )2)
- j U[ + 7 + 3'6
= 100
Rezolvlndu-l, se obfine:
U[ = 66,1 + j 64,3 U'2 = 76 + j 29,3
Calculul curentilor:
h=
= - 19 - j 26,45
XJ U'

IIIQ

I2 = -g2-=g- = 73,2 + j 24,6


Is = |* = 16,1 - j 61,5
L = f* = 38 + j 14,65
Is =^-^ = 35 + j 9,9
s
Forma matriciala a t.eoremei tensiunilor la noduri:
[Z'j m = [/;j
123
[Y'] = [N]* [Y] [N] =
1010 1 0 10-1-1
1
-j2 0 0 0 0
5
0
1 0 0 0
1
j2
0
0 1 0 0
j
4
1
0
0
0 0 2
0
0 0 0 i
1 0
0 1
-1 0
0 -1 1 -1
4 + j7 -j
7+j6
-]
10 J
LHc] = [A7J DB [] =
1 j2
oioj
4
5
0
1 - j2
0 0,5 -j
100
100 + j 200 0 0 0
= 100
1 - j2
Ecuatia matriciala devine:
[4 + j? j 1 20
ri
-j2
5

. 7 + j 16
J 10

r7 + i6 ;
1
1 10

4 + j7 .
20 1
, unde: A
=

"

;4+j7

7+j6

A
1
16
20
= 0,93 + j 0,385
fC7']=[Z']_1[I] = (0,93 + j0,385)
7 + j6 10 J
j
4 + j7 20
rij2
10 5

0
1

66,5 + j 62,51 76 + j 27,7]


-1
0"

66,5 + j
62,5
76 + j 27,7

[ 6,6,5 + j
62,51

01
-1 0

L 76 + j27,7j

0 -1
_1
-1_
124
[/]=[XK[tIe] + [tf*]} =
j2

00

5
0
5

1 j2

66,5 j
62,5
76 j
27,7
-9,5
-H34,8_

00
o
00

Hi
o
o
00

t 100
100 + j
200
/
1 0
0

0,5
i0
000
0
0
00c
Rezulta matricea:

66,5 + j
62,5* -76 j 27,7
+ 66,5 + j
/
62,5
76 + j 27,7
9,5 +j34,8
1

- 18,5 j
26
73,8 + j
24,9
15,8 - j
16,62
38 + j 13,9
_ 34,9 + j
9,5_

L
It
=
h
u
_r
5

2.
Bilan|ul puterilor:
S = Uel + UjtQ = 10 340 + j 14 820 P = RJ? + RZI\ -f RJl = 10 300 W Q =
Xxn + X2I$ + X3I\ + XJl = 14 800 VAR
3.
Verificarea curentului I* cu teorema Thevenin:
I An =
u
ABo
z
ABO ?LS> + ABo
a + a-i+i. 309 + i2-02
Tensiunea de mers in gol UAB0 rezulta, din relatia:
uABo + IS - ZS = 0,
unde curenfii JJ $i V2 se calculeaza din rela^iile (fig. 1.71, c):
n=
En
x + Iz
Eeo
100 (1 - j 6) 37
= 53,8 + j 30,8
Curentul:
8 + *4
UABO = - ZJ_2 = -42,6 - j 50,2
L=
EABQ
5 + ABO
= 35 j 10
este de sens contrar celui calculat la punctul 1 a) $i 1 b).
125
In conformitate cu teorema Thdvenin, refeaua se poate hilocui printr-un
generator echivalent de tensiune, in raport cu borneje A, B (fig. 1.71, c, d).
4.
Verificarea tensiunii U^c cu teorema lui Norton.

Tensiunea U An cunoscind pe J3 este:


UAn Zzlz 66,5+ j 64,8
VAC. =
LACSC
Curentul care strabate latura AC in scurtcircuit (fig. 1.71, e) este:
i-AC ec
V,
= V 4- 7"
_sc sc
Lc=-f= 20(1 j 2)
1
j0 j e 2te
St
^4 + -s 7 , -4 * -5
he* = 90,6 + j 42,4
= 70,6 + j 82,4
126
--ACO 7
ACo
Y

4 + ^4

Tensiunea U_AC coincide cu calculat anterior.


Refeaua se poate inlocui printr-un generator echivalent de curent in raport cu bornele A, C (fig. 1.71,/).
Problema nr. 1.72. Seda circuitul din figura 1.72, a in care tensiunile
electro- motoare ale generatoarelor sint egale $i in faza: f/81 = Uj2 = Uj3
100 V, iar impedanfele sint toate egale l Z = (10 + j 6).
a. Sa se calculeze curen(ii in toate laturile folosind una din teoreme;
b. Sa se verifice rezultatele de la punctul a) folosind teoremalui Vaohy;
c. S3, se efectueze bilantul puterilor.
Alegind arbitrar sensurile celor:
o l n + 1=4 curenti ciclici,
aplicarea teoremei curen(ilor ciclici conduce la urmatorul sistem:
Solufie:

inlocuind numeric si rezolvind se obtine:


/I = - 1,05 + j 0,63 /.; --2,1 - j 1,26 /; = 2,i - j i,26 7i = - 1,05 + j 0,63
sint:
Curen(ii din laturi (fig. 1.72, b)
1
+ j 0,63 = /4 = /;
L = Ik = 2.1 - j 1,26 = & =
h = 11 + = 1,05 - j 0,63 = Ik + = 4,2 - j 2,52 = t- IA = 1,05 -4" j
0,63 = + h 2,1 -f- j 1,26
Li 1,05 -f-

Fig. 1.72, a
127
/

Fig. 1.72, b, c

b. Teorema lui Vachy: introducind in fiecare latura cite o tensiune electromotoare egala cu Ue de impedanta nula i in sens contrar cu sursele initiate, schema circuitului devine cea din figura 1.72, b. Impedanta echivalenta
corespunzatoare circuitului din figura 1.72, e (simplificat) este:

Fig. 1.72, d, e
71 = 74=-^ = 1,05 + j 0,63
L = -f = 1.05 - j 0,63 - /7
2
ls = L + L 4 = 2,1 - j 1,26
S-au obtinut aceleasi rezultate.
c. Bilan^ul puterilor:
s = - Uei + lLi + Hell = 420 + 3 252 P = R (zj = 10'41.93 = 419,3 W
Q=X
= 6 41,93 = 251,5 VAR
Problema nr. 1.73. Circuital din figura 1.89, a alimentat de o tensiune electromotoare sinusoidala de valoare efectiva Ue =150 V, este caracterizat prin
urmatoarele impedance-:
Zi = (50 + j 50); Z4 = - j 25
Z2=(5 + jl5);
Z5 = 50
Z3=-j50;
Z=1
128
a. Sa se calculeze curenjii In toate laturile circuitului folosind teoremele
transfigurarii;
b. Sa se determine schema generatorului echivalent de tensiune si curent
intre punctele A i B)
c.
Sa se verifice Iz folosind teorema reciprocitatii.
Solutie:
a. Se poate transfigura in stea fie triunghiul ABC, fie triunghiul CBD
Impedantele stelei ABCO sint (fig. 1.73, b):
a*
-AO
?.i + Z + Z-,
= 0,98(1 + j)
aa
-C0
? 1 + z + zi
+5+
= ^9(1 - j)
--IW
Zoo = ZOA +

= 5-98 + i 15,98

Z0z< = ?LOB l 4 = j 25,98


-oi, - 29,8 + j 23,7
+ ?OD
2nn =
Impcdanta echivalenta a circuitului este:
Ke = ^5 Kco 1 OD = 128,8 j 25,3 Alegind tensiunea Ue drept origine de
faza:
Ue = f/eei0 = 150 e
ZB= f2 = 1,125+j 0,22
_e
Z4 ^5
a+a
^4 + + ^2 + ?.A
____jl2 + AO_
a + Bo + a + ao
= 2,4- j 0,888 = Lo
= - 1,275 + j 1,101

Fig 1,73. a, b
12S
Curentii in. laturile triunghiului se determina din conditia ca tensiunile
dintrenodiirile stelei ?i triunghiului sa ramina neschimbate prin transfigurare:
I_Z =
= 2,18 + j 0,3
h = ~Aoli + -oc~5- = 0,262 - j 1,114
?Ll
13 = -0B~4 + ~oc-5 = 0,857 + j 1 333
3
Reprezentariie in complex simplificat .ale curentilor' sinfi h = 0,262 j 1,114
= 1,314 e-iwso'^180*0 - lz = 2,4 j 0,888 == 2,56 Is = 0,857 + j 1,333 =

2,505 e* 5720' *:180 li = 1,275 + j 1,101 = 1,685


/5 = 1,125 + j 0,22 = 1,14 ei11^180
r
Iz = 2,18 + j 0,3 = 2,2 ei750^:180a Tensiunea de mers in gol este:
LLABO =
unde:
T? Tf
A* = h
____4 + 3_______________ Jt __ Jf
1 + _2
r - ^ L-y:
unae:
{l + i) (?-3 + ?_j) l + ?.?. + ?.3 + i
150
I' = ML =
f+Zz= 148,8-j 56,9 = 0,881 + j 0,337
-5
Z't 148,8 - j 56,9 11 = 0,655 - j 1,082;
= 0,227 + j 1,417
UABo = Z - I2%= 15,9 - j 10,08
EABO
z+z
ABo
= 2,14 + ] 0,258 %
Generatorul echivalent de tensiune intre punctele A $i B este cel din figura 1.73. r
130
AI

Hs WAB

Fig. 1.73, c,d,e


b. Pentru determinarea schemei generatorului echivalent de curent intre
bornele A $i B se aplica teorema lui Norton (fig. 1.73, e)
UAB =
LA Bsc

z+z.
A Bo
Curentnl de scurtcircuit care trece prin bara care scurtcircuiteaza bornele
A $i B este:
unde:
lar:
LABSC Li 5
-1 = -5?TT *
^=
i *r 3
~r 2
v.
ytt _ ?L\
LZe
T
5
e
+
+ ^5= 25(5 j)
1 + 3 ?-2 + 4
Ee 3(5 + j)
Z"
e
13
I2 = (11-j3);
LABSC = LZ LI = 0,461(5 + 3)
y
JLABO
-ABQ
= 0,0904 + j 0,0865
LAB SC
uAB =
-AB 1 + X.AB0
= 2,13 + j 0,253
Verificare:
UAB = Z- / = 1 (2,14 + j 0,258)
131

7i=(l-j5)

Generatorul echivalent de curent al retelei in raport cu bornele A B este


cel din figura (1.73, d).

c. Verificarea curentului folosind teo- rema reciprocitatii: curentul Iz din


reteaua initiala este egal cu curentul I5 cind tensiunea electromotoare TJ_e
este in latura care contine impedanta Z.
In aceasta situatie reteaua devine cea din figura 1.73,/.
Impedanta echivalenta a circuitului:
Z' = Z + ZOB + 1^'I-AD0
ZACO + ZADO
= 6,78 j 5,53
Alegind tensiunea Ue drept origine de faza:
Ue = Ue ei = 150i#
Curenjii sint:
I = |r- = 13,3 + j 10,82
e
L2 LOD L L = Lac = L
lac + i
?LOD +
+ loC + h
2 + loD
= 10,86 + j 8,93
= 2,481 + j 1,932
I.OD + 1.2 + I.OC + 1
= 2,15 + j 0,254
T IODLODlocLoc
5
7
Se objine aceeafi valoare a curentului I5 = 1$ calculate anterior. Problema nr.
1.74. In circuitul din figura 1.74 sint cunoscute urmatoarele: X1 = <*L1 = 30
ft;
U = 220 V
X2 = coZ,2 = 50 f2;
R = 50 Q.
XM = <0M = 10 fi
a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor in laturile circuitului,
pentru cele doua moduri posibile de conectare ale bobinelor cuplate;
b.Sa se verifice bilanjul puterilor.
Solutie:
a. Cu sensurile arbitrare adoptate pentru curentii Iv 12, I3 (fig. 1.74),
scriind teoremele lui Kirchhoff pentru nodul B i ochiurile 0RzB i ABCA, se
00tin ecuatiile:
]Xlll + \X M2 + j^2^2 + ]XM2 = IL
jX2L2 + )XM Ll R3L1 0
Ll = L2 + 3
132
Alegind tensiunea V_ drept engine de faza: Ut = 220 ej0 si inlocuind
numeric se obtin ecu- atiile:
(j 30 jlO) Ix + (j 50 j 10) 72 = 220 j 50 72 j 10 72 - 50 73 = 0 Zi = Is. +
Z3
Rezolvind sistemul in ipoteza ca fluxul mutual se aduna la fluxul propriu,
se obtin urmatoarele valori:

7X = 1,47 j 2,615 = 3 e> 6040'*:i8o- . 72 = 0,979 - j 1,924 = 2,16 e~i


*7*"=o'
7, = 2,449 - j 0,691 = 2,54 e-ii545':i8o
Valorile instantanee:
u = ]/2- 220 sin (to t) t\ = 1/2-3 sin (tot + 6040'TC: 180) i2 = yi- 2,16 sin (tot
117w: 180) i3 = j/2- 2,54 sin (tot 1545'7t:180)
In ipoteza ca fluxul mutual se scade din fluxul propriu al bobinelor
sistemul capata forma:
- 10(5 + j) Z, + 50 (1 + j) J* = 0 j 20 I2 + j ^0 72 = 220 (tinindu-se cont de
reiatia:
7X = 72 + IL)
Rezolvind se obtine:
h = 1,608- j 4,42 = 4,7 e-i O'*180
I2 = 0,804 j 3,29 = 3,4 e-i I0340'7ri80
7S = 2,412 j 1,13 = 2,66 ei2&*:180
Bilantul puterilor pentru cele doua cazuri:
i)
S=Uil = 220(1,47 + j 2,615) = 323 + j 575
P = 7?a7| = 322 W
Q = XJl + XJl + 2XMIJ2 cos {9l + p2) = 575 VAR a2) S = C7-7I = 220(1,608
+ j 4,42) = 354 + j 974
P = RJ* = 353 W
Q = XJl + XJl - 2 XMIJ2 cos (<pi + ?2) = 974,5 VAR
133
h
Problema nr. 1.75. In circuitul din figu- ra 1.75 se cunosc:
L
12
Zx Z2 R + }X 2 + j3
X^ 0)I-j 1 O J
X. 12 (I)L^2 1 Q
X2 = coL2 = 2 0;
X23 = COL23 = 0,5 O
Fig. 1.75
Xz = coI8 = 30; Xlz = O)L13 = 1 Q
Tensiunea electromotoare are valoarea efectiva Ue = 220 V.
Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor iv i2f iz si sa se verifice
tilantul puterilor.
Solutie:
Adoptind sensuri arbitrare pentru curenti (fig. 1.75), teoremele lui
Kirchhoff .scrise pentru nodul A si ochiurile I si II conduc la urmatorul sistem:
Zdl j ^^lLl j ^^13^3
j ^^12/2 j
j CoL^/j
+ j <^L2SI2 = Ue
J ^0^2/2 H j ^-^32^3 j ^^12^1 Z2I_2 (j
4 j w^23 2 j ^^lzLl) = 0
L\ Z2 4" Z3

Inlocuind, restringind termenii si rezolvind sistemul, se obtin urmatoarele


valori numerice, ale curentilor:
lx = 22,13 - j 41,15 = 46,6 e-^61C40^:180
I2 = 11,18 - j 11,5 = 16 e-j45o45^:180
/3 = 10,95 - j 29,65 = 31,6e-j6940^:18c
Valorile instantanee sint:

u = ^2 220 sin cot ix= j/2 46,6 sin (cot 6140f7u: 180) i2 = |/2
16 sin (cot - 4545'TT: 180)
*3 = ]/2 31,6 sin (cot - 6940'TU: 180)
Bilantul puterilor:
S = Uell_[ = 220 (22,13 + j 41,15) = 4 860 + j 9 050 P = RJI + R2I\ = 4 855 W
iQ = coL]/? + L2CO/| + u>Lzl\ + Xx 1\ + Xl\ 2 cos (<px (p3)
2COZ/J2/^/2 COS (cp^ (p2) -j- 2coL23/2/3 cos ((p2 <p3) = 9 044 VAR.
134
^ Problema nr. 1.76. Reteaua de curent alternativ din figura 1.76, a este
caracterizata prin urma- A torii parametri:
R = ID; coZ,2 = COL2 = toZ,12 =20; = 3 Q
V
coC

= j/2" 100 cos co/; uh = V2 50 sin to/


a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curen- tilor folosind metoda
teoremelor lui Kirchhoff direct i matricial.
b. Sa se verifice rezultateie obtinute folosind teorema curentilor ciclici
direct si matricial.
c. Sa se efectueze bilan^ul puterilor.
Solutie:
Adoptind sensurile arbitrare pentru curen^ica in figura 1.76, a, teoremele
lui Kirchhoff aplicate pentru nodul B $i ochiurile I i II se scriu:
I3 Li + I2
2?/3 4 j toLiI_i j 6)7^22^2 LLb = LLe
j coL2I_2 j ^^12^1 4" :L2 1
4 1
0
jcoC
unde:
Ub= 50e>
H, = lOOe'2 = j 100

Rezolvlnd sistemul se obtin urmatoarele valori:


Ix= 5,76 + j 13,1 = 14,35 <d iWM'mi80* /2 = 23,04 + j 52,4 = 57,4 e

34o'*:8o
Is = 28,8 + j 65,5 = 71,75 ei11340'n:180 Rezolvare matriciala:
0
u: :i
'
h
[iV]J
LQ = 0 -> [
i h
1 -i
]
U
j toLx

jcoL12
0
j coLi
j
jtoC
u
L
L
0 1
1 0
L

(Q[][ = [3* K?J


1 ^-^12 0 1
n
o
i L2 + - 0 J
L "
jcoC 1
T [
0RJ
j <*L12
R'
j <AL12 + j
U>L2 4

-0

ft2*]
135

Se obtin acelea^i ecua^ii ca prin scriere directa. b. Metoda curentilor ciclici.


Re^eaua data se poate descompune in doua ochiuri fundamental
parcurse de curentii ciclici I[ i 1 cu sensurile din figura 1.76, b.
Se objine sistemul:
(R + j coLOZl - (j wii + j COL12) = Ujt + Uj,
(j o>Lx + j <AL12) I_[ + | j coL2 + 2 j coZ12 + -7-^- +j I% 0
Inlocuind numeric si rezolvind, se obtine:
I[ = -28,8 + j 65,5 Ik = - 23,04 +j 52,4
Rezulta pentru curentii in laturile circuitului aceleaji valori ob^inute prin
aplicarea teoremelor lui Kirchhoff.
Rezolvare matriciala:

['] [I] = m; [Ue] = [C] lRe] = p + -"j


iz] = [cnz] [q =
10 1]
-1 1 0 J
j wLx j <X>L12 j wZ,xj j W-^-2 '
jcoC
0
0
00
RJ
1 -1 01
1 0
i=m
.Ecuatia de mai sus devine:
R l- j^Li
j w(Z,x 4*
jw (Lx 4 L12) jw p 4 L2 4 2L12 + y-^j
ri + )2 j4] rzn_|t/e +
^__J_ rj5 - j5 ]
[3
1 ~H isJUJ L 0 J
6 + j5 [j4 n-j2j
35
\I'1 = [Z'Y1 {U'e} = --------- -f 3 5
1 f50 +jl00j =
L JL J
~ - 6 + j5[j4
1+j2JL0J
- 28,7 + j 65,5 23 + j 42
m = [C][n =
1 -1
0 l
1 0
MI

r-28,7 + i 65,5] =
L- 23 + j 52.4J
5,7 4 j 13,1
- 23 4 j 52,4 28,7 4 j65,5
=i
136
Valorile instantanee ale curentilor sint:
i1 = ][2- 14,35 sin (to* + 11340'7t: 180)
2*2 1^2* 57,4 sin (ct* + 113O40'TC: 180) i3 = fi . 71,75 sin (o* +
11340'7t: 180)
S = Ubn + Uei; = (50 + j 100) (- 28,8 - j 65,5) = -5 110 - j 6 160
P = R/f = 5110 W
Q = iaLJl.+ WL2 71 - 11 - 2/^ WL12 COS (0) = 6 180 VAR
coC
s
Problema nr. 1.77. In rejeaua din figura 1.77, alimentata sub o tensiune la
borne armonica-.de pulsatie variabila co, sint cunoscute rezistenja i?x, induetivitatile Llt si L12 $i capacitafea C. Sa se calculeze pulsa^ia co pentru care
curentul absorbit de retea pe la bornele de alimentare A, B este in-faza cu
tensiunea la aceste borne.
Solutie:
c .

Daca Ix este in faza cu Ub, impedanta complexa echivalenta a consumatorului cuprins intre bornele X $i B trebuie sa fie reala, ceea ce revine la a
scrie ca impedanta complexa echivalenta a consumatorului legat in serie cu
Rx este nula. (De fapt, conditia este ca impedanta complexa cuprinsa intre D
si B sa fie pur ohmiga, dar cum consumul de putere activa al receptorului
cuprins intre bornele D si B este nul, cuprinzind numai elemente reactive,
inseamna ca rezistenta lui echivalenta este nula, deci condijiile DB 0 $i
XDB = 0 sint echivalente.)
Pentru a calcula impedanta complexa echivalenta a consumatorului legat
intre bornele D si B, ZDB, se considera pentru moment cunoscuta tensiunea
UDB i se calculeaza curenfii din re tea in funejie de aceasta tensiune.
Din cele doua teoreme ale lui Kirchhoff privind functi- onarea retelelor
electrice in regim armonic permanent rezulta: A
U-DB = j^iZi + j
+ j COL12/! + j WL12/2
B
l
0 = j COL2/2 -f- jto-t^Zl .
' Lc
]coC
o = Zi 1_2 Lc
Intre cele trei ecua^ii ale acestui sistem se elimina I2 ?i lc se ob^ine: Fig.
1.77

LLDB j w
j L12IX *+ ( + jwLjg) Zi
COL12 coC
COL2
co C
co-Lo
Li = u
coC
DB
jeo + -^la) |coZ-2
j ~~ 2 + A2)
+~Jj
gDB
z
?.DB
137
Din condi^ia ZDB = 0, rezulta:
(Li + L12) |O)L2 j (L2 + L12) |<OL12 + j = 0
(Lx -f- L12) (CO2Z,2C 1)v ^ (L2 + L12) (O>2L12C 1) = 0
[(L1 -j- ^12) L2C (L2 -jL12C] 6)2 = ^1 4" L12 + L2 + L12
/I\
__ l/
Li + L2 + 2L12 _ 1 f 4- L2 + 2Ai
''
V C(L,L2 + L2L12 - L2L12 - LJ) ~ r - M2)
Observafie:

Cind tensiunea Ub este data $i finita, curentul are, In cazul in care este
satisfacuta relatia (1),
Ub
valoarea h = ?i tensiunea la bomele DB este nula, UDB
-i
Rezulta de aici ca pentru valoarea (1) a pulsatiei, tensiunile la bornele
bobinelor Lt $i L2 sint egale $i opuse, putlnd atinge valori teoretic infinite.
Circuitul fiinc{ioneaza in mod aseman&- tor ca un circuit serie cu rezonan^a
de tensiune.
hDB = 0.
Problema nr. 1.78. Pentru ce valoare R2 a rezistentei din reteaua reprezentata in figura 1.78 puterea consumata in circuitul secundar al sistemului este
maxima, circuitul fiind alimentat sub tensiunea la borne, armonica, de
pulsate co, a carei reprezentare in complex simplificat este Uv.
Solutie:
Din aplicarea celei de a Il-a teoreme a lui Kirchhoff celor doua circuite ale
refelei $i cu sensurile pozitive ale curen^ilor din figura, rezulta:
Ub = R1I1 + j COLJ/J + j coAf/2
0 = R2L2 j u>L9I? -f- j coATi^
Eliminind curentul Ix intre cele doua ecuatii se obtine:
l2 = ~U>
jcoM
^1 + j^-^i
R2 4- jcoZ,2 -j-
co2M2
-j- jco-f/j
Comparind cu expresia teoremei lui Thevenin:
U'
r=
- Z-f Z'
Se observa ca I2 ar putea fi curentul debitat de un generator avind tensiunea
electromotoare:
U = -uh
jcoM

* 1 -j- jcoZ,2
$i impedanja interna:
Z' = & = j
= R( + \xt,
Rx + JCOLJ
in care Rt si X{ sint rezistenta si reac- tanta interna a generatorului si care ali-

menteaza un consumator avind impe- danfa Z = Re.


138
Futerea disipata in rezistenfa R2 este:
P = RJi
R*
U'i
II + iff
R,
v*
(R, + Ri)2 + XI
Se noteaza:
Z.\ (Rs + Ri) + j x(
z\ = (R2 4 Rt)2 + XI
Condifia ca puterea P sa fie maxima se otyine prin anularea numaratorului
derivatei din care rezulta:
3R2
3P _
U'2________2(R2 + Ri) V'2 R =0
SR2 (R, + R,)2 + XI I(R2 + Ftif + XfJ* 2
Rezulta:
R\ = R\ + Xf = Z2
Dar,
Rf + <o2R?(l - )
zt = jwZ,2 + ^
+ j WL2-------* ,r.*tZl' = Rt + j xt
ifj + jcoii R2 + co2Z.f
RI + u22
z, = yiQ+xi =
y"co4M4R2 + OJ2L| |R2 + co2f | 1 - jj*
-
= Ro
=
R\ + co2L?
sau punind: k =-, rezulta:
LXL2

_ j/ <o2M2i?2 + co2L|[JRf + co2L2(l - A)]2 J?2 + co2L2


Problema nr. 1.79. Sa se deduca condifia de echilibru a pun^ii de curent
alternativ din figura 1.79, a si sa se arate ca aceasta nu depinde de varia^ia
in timp a tensiunii de la bornele de alimentare ale pun^ii, cu condifia ca
aceasta tensiune sa fie o functiune alternative de timp.
Solutie:
Se presupune ca puntea este alimentata sub o tensiune care variaza
armonic in timp i a carei reprezentare in complex simplificat este Ub, in
sensul pozi- tiv din figura.
Fie curen^ii complec$i in laturile re^elei ca in figura, curentul in
diagonala DC fiind nul, deoarece puntea s-a presupus a fi in echilibru.
Deoarece din schema montajului nu rezulta sensul de cuplaj al celor doua
bobine, se va {ine seama in rezolvare de cele doua sensuri de cuplaj
posibile.
139

Din aplicarea celor doua teoreme ale lui Kirchhoff ochiurilor ADC A CDBC $i nodurilor D $i C rezulta:
Numarul de ecuatii este dat de teorema lui Euler:
In1=2
II Z ^+1=5 3+1 = 3
R2I2 h j ML2I2 db j <*>L12II = 0
^Z* ~F 7+ Z4 ^3^3 ~ 0
jcoC4
L2 + LA ^ 0
Fig. 1.79, a
Li Lz + Iz
Observatie: Ecuafia a 5-a nu s-a mai scris, deoarece s-a presupus I DC = 0.
Se folosesc ultimele doua relatii pentru a inlocui pe ^ si /4 in functie de
Z2 ?i LZ4 ~ Z2 '* Zi = Z2 + Zs (-^2 d~ j ^2) Z2 db j <0^i2(A "F Z3) = ^
(i?4+]i'Jl2_i?3Z3 = 0
(i?2 + j <*>2 db j ^12) Z2 = T j <*> L12IZ
R*l
3i_3
Prin Impar^irea celor doua relatii se obtine:
i?2 + j<&L2 jcOL12
R4 +
1
jcoC4
T j COL12
*3
Prin aducerea expresiei la forma liniara si separarea partii reale de cea
imaginara se obfin cele doua condijii de echilibru ale puntii:
^2^3 ~F j >R3 (L2 db 12) = F j <&L12R
C
4
*2*3=
R2RZC^ = L12;
^3(^2 db L12) ^F L12R^
DSL2 db ^3^12 di ^12^4 == 0

^12 db -^2^3^4>
^4(^3 + -^4)
2
140
Deoarece din cele doua alternative ale primei conditii nil este posibila
decit aceea dupa care:
L12 = R2RZC, (deoarece R si C nu pot fi decit +)
fi care corespunde unui cuplaj () al celor doua bo- bine fata de sensurile
pozitive atribuite curentilor in rezolvarea problemei, echilibrul puntii nu poate
fi realizat decit cu un cuplaj al bobinelor ca in fi- gura 1.79, &.
Din conditiile gasite se vede ca echilibrul punch nu depinde de frecventa
ei de alimentare.
Din descompunerea ir_ serie Fourier a tensiunii alternative la bornele de
alimentare ale puntii, re- zulta ca cele doua conditii de echilibru ale puntii
sint valabile in orice regim periodic permanent.
Problema nr. 1.80. Sa se calculeze impedanta complexa echivalenta intre
bornele de alimentare ale unui sistem compus din legarea in paralel a doua
bobine, identice, avind rezistenta neglijabila si inductivitatea Llf fiecare din
aceste bobine fiind cuplata cu cite o bobina de rezistenta neglijabila si inductivitate L2.
Inductivitatile mutuale respective sint egale si au in modul valoarea L12.
Cele doua bobine de inductivitate L2 sint conectate amindoua in paralel cu
un consumator a carui impedanta complexa este Z. Tensiunea de alimentare
a bobinelor este o tensiune armonica de pulsatie to.
Sol/utie:
Problema nu specifica sensul de cuplaj al celor doua perechi de bobine.
Presupunind un sens de cuplaj dat pentru doua din bobine, exista pentru
cuplajul celorlalte doua alternative. Astfel, fata de sensurile de referinta
alese pentru curenti ca in figura, perechea I de bobine are un cuplaj pozitiv
(fluxul mutual este in acelasi sens cu fluxul propriu), iar perechea II de
bobine are un cuplaj pozitiv sau negativ..
Aplicind teorema a Il-a a lui Kirchhoff unor contururi usor de regasit, se
obfin relatiile:
j <*LlLl = j 2 LLb
j
j COL12Z2 = ILb
Z_ I_2 b j C0L2Z2 j ^^121 0
Z/2 + j 6)L2I% -(- j wl12/i = 0
$i teorema I a lui Kirchhoff noduri- lor A fi C, se obtine:
L = n + ii
I2 = I2 + Ll
Fig. 1.80

Fig. 1.79, b
141
Se cauta sa se obtina curentul 7X in functie de Ub eliminind toti ceilalti
curenji $i anume:
Jt _ L12[zb ?iLi (Z + j UL2) Zil X2(2^ + j COL2)
_______________________ ^12 [~F Zi' + jcoL2) + L\Z]
L2(2Z + jcoL2)
Substituind aceste expresii in rela^iile anterioare se obfine: j cL.li + j <0L n =
L A
' yl~ (- + it0^^ = ub
L2(2 + J (0/.2)
j vLj; i Ll!iiiiiL<+^Mia =
J l->= i
+ j-L,,
-*
Rezolvind sistemul si substituind:
LI
se obtine:
i2 = ^L1Z,2, in care: 0 < k ^ 1
v J"
i_i i_i
ub
j to-L, J^l n
h = 2I[ = 2
A-Z
-]
k + -=T (1 + 1)
22 + j<o/.2
sau tinind seama ca: 7X =
-f- T[, rezulta:
ub
j coLj J1 A* + -

kZ
(1 1)
]
22 + j (o/.2
Impedanta echivalenta care se cere se calculeaza din relatia ei de definitie:
Ze 4B =L = j toil |"l k ^----------(1 1) ]
~eAB h 2J U
' 22 -)- j oiAj ' 31 '\
Scriind explicit cele doua solutii:
l.
~e AB
3 M LI
(*2 kZ
2 2 + jM/_2
) = - toljl - k t-1*- -) ) 2 X[
2 i + joLj
AB=jjaL1(l-*)
Din aceste relatii rezulta urmatoarele concluzii:
a. Impedanta ceruta depinde de Z in cazul in care cele doua perechi de
bobine sint cuplate cu aceeasi polaritate si nu depinde de Z in caz contrar;
b. In cazul unui cuplaj foarte slab k - 0 (L12 -> 0), lini = j toL*
A->0
2
dupa cum era de a^teptat;
c. In cazul unui cuplaj foarte strins k - 1:
lim Z'AB = i wLj - -2~=-------------= j coij----=- ->
A->1
2
2-j- jcoZ/2
2<Z 4~ 3 ^^*2
142
(cazul a doua transformatoare ideale conectate in paralel), lim ZAB = 0
ft-i
in acest caz montajul este echivalent cu un scurtcircuit intre bornele A i
B.
d.
lim Z'AB = jooT^ corespunde cazului b) cind exista un cuplaj
Z 00
2
foarte slab.
e. Z = 0 ;
Z'A
AB
=z
tt
AB\ Problema nr. 1.81. Sa se calculeze inductivitatea echivalenta a montajului
din figura 1.81, a, raportata la bornele A si B, inductivita^ile L M fiind date.
Solutie:
Deoarece inductivitatea echivalenta a montajului nu depinde de regimul
in care functioneaza reteaua, se poate calcula in ipoteza ca sistemul este pus
la bornele AB sub o tensiune armonica de pulsate co, a carei reprezentare in
complex simplificata este Ub.
Se va rezolva reteaua folosind metoda curentilor ciclici. N = 4; L = 6,

rezulta deci din teorema lui Euler ca numarul de ochiuri fundamentale (de
curenti ciclici independent) este:
o = L- iV+l = 6- 4+ l = 3
Se aleg ca ochiuri fundamentale ochiurile ACDA, CBDC si AD BA parcurse
de curentii ciclici /{, 1% , 73.
3 j to 7, Vx j coZ/2 + j coM/g j <o7,73 = 0 jcoL7i + j <oil77J + (3 j
coL 2 j coAf) 73 jcoZ,73 = 0 j OJL71 j coL7, + 2 j COL73 =
Din prima ecuajie rezulta:
+ 7g+ - M) = i'
__ Af
= j <o^3 + 7a (j - 3 coM) __
_1
3 j co/,
3L
3^3!
Lj
Inlocuind in a doua si a treia ecua^ie se objine:
+ (3 j toL 2 j coAf) 72 jcoZ,73 == 0
j coL7' + 2 j coL73 = 7& Restringind termenii se obtine:
-[
(- 4ML + 8L2 - M2) jco
7i
+ I3
j co (M
/ (M
3L
- 4L) jco
+
=0
4L)1 . T, . 5L I + Z3 ] co = Ub
c

Fig. 1.81, a
143
Eiminind pe 7 se obtine 1
J, _ 3Ub r - AML + 8L2 - 2M2________________M2_____1 _
3 _ 3 j coi l - AMI. -i- 8L2 - 2M2
AML + 8L2 - 2M2\ _
_an ,_____________________________M*_______-j
j(0 \_L
2L(4L2 - M2 - 2ML) J
Impedanta echivalenta a receptorului intre bornele A si B se calculeaza
din relatia ei de definite:
ZAB = =y si cum 7 = 7$, rezulta:
1
7 Ub . ZAB= =7- =]<* La
2
M

Re + j Xe
L
2L (4L2 M2 2 LM)
Cum circuitul nu consuma putere activa (nu are decit elemente reactive),
rezistenta echivalenta a circuitului este nula, deci;
?LAB ~ j U*Le,
in care Le este inductivitatea echivalenta ceruta. Deci:
l
L.=
i_
L
M2
2L (4L2 - M2 - 2LM)
sau notind M2 = kLxL2 = kL2, in care coeficientul de cuplaj k este 0 < k ^ 1:
L.=-----------------------------------------i-------L 2L{4 k 2 ^k)
Observaie:
Relatia obtinuta mai sus trebuie sa verifice cind M 0 conditia:

Fig. 1.81, b
lim Le = L,
M-> 0
deoarece in acest caz montajul reprezinta o punte de curent alternativ in
echilibru, in diagonala careia curentul este nul.
Impedanta echivalenta a acestei punti, intre doua puncte oarecare, se
poate calcula in consecinta, con- siderind puntea lipsita de diagonala ei
interioara, ca in figura 1.81, b.
Se observa uor ca in aceste conditii Le = L.
144
^Problema nr. i.82. Circuitul din figura 1.82, alimentat de doua .surse de
curent alternativ de tensiuni electromotoare Uel = 200, Ue2 = 200 j 50 $i de
impedante interioare neglijabile, este format din impedantele:
= (1 +" j 2);
^2 = 0 + j 2)^
^3 = (2 j 2) ;
Sa se calculeze valorile instan- tanee ale curen^ilor in laturile circuitului $i
sa se verifice bi- lan^ul puterilor.
Solufie:
Se rezolva problema utilizind metoda curentilor ciclici. Fie I[ si 72 cei doi
curenji ciclici care parcurg ochiurile fundamental AUelB $i AUeJB. Ecuafiile
sint :

Li (Zi + jcoXrj_ + jwL3 + Zz 2j<i)Z,13) + 7^ (j6)73 + j6)713


j<oZ,12 + j <0^23) = Hei
7J(jcoL3 + Zz j<*>7,13 jO>712 + jcoLgg) *+ 7Q(Z9 + jcoL2 + j6>7,3 +
+
4 2jco7,23) = C/e2
Inlocuind numeric si restringind termenii se objine sistemul:
Lift + j5) + 2 7^(1 + j 3) = 200 27i (1 + j 3) + 3(1 + j 5) = 50 (40 - j)
Rezolvind sistemul se objine:
7; = 29,3 - j 24,9 i = - 11,42 -j 1,74 Curentii in laturile circuitului sint:
I1= I[ = 29,3 j 24,9 = 38,5-e-j40030^1808 72 = 7^ = - 11,42 - j 1,74 = 11.6-eU7i-20'ir.i8oh = lx + Ik = 17,88 - j 26,64 = 32, l-e~j5671:1800 Valorile instantanee sint:
*1 = ft 38,5 sin (G>2 4030' 71:180) i2 = ]/2 11,6 sin (co*
171O20'.7C:180) t3 = ]/2 32,1 sin (co* 56 TC: 180)
co7^ 4 ^
(O7|2 2
COL2 = 4 J wLjg = 2
coLg = 5; coLgg = 3

Fig. 1.82
145
Bilanjul puterilor:
S = UelLl + ILJ1 = 3 660 + j 5 900 P = RJ\ + R2Il + R3 II = 3 674 W
Q = X-J\ + XJ\ + X3I% + wi-i/i + Z,2i| + M-L3/3
2
cos (q>3 <px) ZWLJJ/J/J cos (cp2 <px) + 2 /2/3 cos (92
- <p3) = 5 890 VAR
v Problema nr. 1.83. Schema echivalenta, a autotransformatorului din figura
1.83 se caracterizeaza prin parametrii:
Tensiunea la bornele autotransformatorului are valoarea efectiva TJ =
200 V. Sa se determine curentii I_v /2, 73 i tensiunile Ux si U2, pe o rezistenta
rz = 5 Oft
Solutie:
Problema se rezolva prin aplicarea metodei curentilor ciclici: l = 3 numarul
laturilor circuitului;
n=2
numarul nodurilor;
0 = l n + 1=2 numarul ochiurilor independente.
Fie rif V2 curentii ciclici care parcurg cele doua ochiuri fundamentale din
figura 1.83. Ecuatiile sint:
(ri 4" j^i + r2 4 ]>L2 4 2jcoM) (r2 + j<oL2 + j<oM)
=U
(r2 4- j<*>L2 + jcoAf) I\ 4~ (^2 4-^4- j<*>L2) I_2 == 0 Inlocuind numeric
si restringind termenii se objine:
coL2 = 20 ft; COL2 = 30 ft; toM = 15 ft;

rx = 3fi r2 = 4 ft

(7 + j 80) I\ - (4 + j 45) = 200 - (4 4- j 45) /; 4- (54 + j 30) = 0


Rezolvind sistemul se obtin solutiile:
200
- (4 + j 45)
A
7 -j- j 80 (4 -h 3 4D;
(4 + j 45)
54 + j 30
7 + j 80
200
A2
- (4 + j 45)
0
L2 ~T I, .
,.
Fig. 1.83
A
7 + j 80 (4 + j 45)
-(4 + j 45)
54 + j 30
= 2,16 - j 0,2015
146
Curentii din laturile re(elei sint:
/! = /;= 1,444 j 2,59 = 2,97.e-i-6050:i8o
72 = /; = rt = - 0,713 j 2,388 = 2,5.e-0640'':180 7g = 72 = 2,16 j 0,2015
= 2,17-e-J- 5O20'*:,80
Bilantul puterilor:
S = UI[ = 200 (1,444 + j 2,59) = 288 + j 518 P = rjl + r2/f + r37| = 286 W Q
= co717f -(- COL27,| -f- 2<siMI1Ii cos (9! <p2) = 516 VAR
Tensiunea la bornele bobinelor:
& = jVi + jwli772 +
= (3 + j 20) (1,444 - j 2,59) +
+ 7 15 (- 0,73 - j 2,388) = 91,93 + j 10,04 = 92,5 e
H2 = jtol272 + r272 + jcoAf7t = r-jA, = 50 (2,16 j 0,2015) Se verifica relatia:.
U = Ui + U2 = 91,93 + j 10,04 + 108 j 10,06 s 200 V.
Problema nr. 1.84. Sa se determine intensitatile curen(ilor prin laturile
retelei din figura 1.84, a. Se cunosc valorile instantanee Uei 8,6 ^2 sin (tot
-f- + 3530' -: 180), Utl = 29,4 ]/2 sin (at- 3520' n: 180), * = 8,95 )/2 sin
(arf - 2634'
180) ale generatoarelor de tensiune si curent din retea.
Elementele
de circuit au valorile: R1 = 30; R2 = 8 O; R3 = 5 O; Lz = 1,27 mH; Li = =2,54
mH; C1 106 jxF. Frecventa

identica pentru toate generatoarele.. li


/,
este de 500 Hz.
= 108 j 10,06 = 108,4-e-i-52'":180
Reprezentarile in complex ale sur- selor sint (fig. 1.84, b):
Solufie:

a) Uel = 8,6 ei3S30'":,80 = = 8,6 (0,814 + j 0,580) = 7 + 5 j

= 29,4 (0,816 +
+ j 0,578) = 24 17 j 7 = 8,95 ei2634'*1180' =

= 8,95 (0,895 j 0,447) = 8 4 j


C
Fig. 1.84
147
Reactantele din circuit sint:
XC1 = l/wCj = - 1/2 7z 500 106 106 = - 3 I>;
X,3 = 6)L3 = 2 7T 500 1,27 10"3 = 4 fi;
Zl4 = <oL4 = 2 7c 500 2,54 103 = 8fl
Determinarea intensitatilor curentilor se poate face prin aplicarea metodei
curentilor ciclici. Deoarece reteaua confine un generator de curent, ochiurile
independente (in numar de o = l w + 1 = 3) trebuie alese in asa fel incit
latura ce confine generatorul de curent sa fie parcursa de un singur curent
ciclic. Pentru urmarirea comoda a scrierii ecuafiilor, reteaua a fost rearanjata
sub forma din figura 1.84, c.
Fie/j, 7^, curentii ciclici in ochiurile precizate in figura 1.84, c. Ecua- tiile
curentilor ciclici pentru aceste ochiuri se scriu:
ZJk 4- Z3 - Ik) = Hel + Ue2
z3 (Ik - II) + un + Ik) = - ue2 Un + Ik)-U = 0
Tinind seama ca intre curentul ciclic 73 si curentul 7 debitat de generatorul
de c ;rent exista egalitate si ca prin urmare este cunoscut prin datele
problemei, ecuatiile se scriu sub forma:
nai + u ~ i& = uel + ue2
LiZz + 7O(Z5 + Z3) U_e2
un + D = U
Inlocuirile numerice in primele doua ecuatii conduc la sistemul:

(8 + j) Li
j 4 j) 7^2 = 31 12 j
(5 + 4 j) 7( + (9 + 8 j) 7^ = 72 -j- j, prin a carui rezolvare cu regula
lui Cramer se obtin curentii:
/'
72
9 + 8 _ 11 1
+j
j
143 j
13 j
.
55 + 33 j 5 -{i
A
3j
8 + j 31 - 12 j
n- (5- 72 _ - 374
1-34
1-4 j)
-f- j
55 + 33 j
+3j
= - (1 + 2j)
-(5-3j),
in care A este determinantul sistemului:
A = (8 + j) (9 +_8 j) (5 + 4 j)* = 55 + 33 j = 11 (5 + 3 j)
Din cea de-a treia ecuatie se gasejte:
U = 4 (1 + j) (-5 + 3 j + 8 - 4 j) = 8 (2 + j) = 17,89 e*6**4'"5180
148
Intensitajile curenjilor prin laturile refelei din figura 1.84, ar vor fi deci:
Li = Hi = 1 + 2 j = 2,236 e^6326,7r:1-80 ; ix = 2,236 J/2 sin (<at + 632TT6' :
180)
i2 = 2,236 J/2 sin (<>*+ 2634' TU:180)
/3 = H - ll = - 1 - 2j + 5 - 3j = 4 5j = 6,403 e"51'20' ^180 ; f3 = 6,403 ]/2 sin
(co^ - 5120' TT: 180)
i4 = 2,236 J/2 sin (G>* - 6326' TU:180)
Problema nr. 1.85. Sa se calculeze puterile in elementele retelei din figura
1.85, a si sa se efectueze bilantul puterilor. Inductantele J^si L2 sint perfect
cuplate (coeficient de cuplaj unitar). Se cunosc: Ue= J/2 cos
to = 100 rad/s.
Solutie:
Inductantele L1 si L2 avind coeficientul de cuplaj unitar, rezulta ca M = =
j^L^L2 = 0,2 H, ca circuitele cuplate au un raport de transformare n = if = 2
si ca transformatorul perfect format din infasurarile Lx i L2
poate fi reprezentat printr-un transformator ideal ca in figura 1.85, b. Pentru
reteaua echivalenta din figura 1.85, b se scrie:
/, = -=-= 8-(2 + j) = 2 + i = 2,236 ei2634' R, 8
2

I, = = 0,5; u = 0,5 1/2 cos to# R,


1
jtoij

u3 = nU2 = nU_e = 2
7g = = 0,4; 3 = 0,41/2 cos to#
I_o
l- Iz l- nla I_ 0,5
Uc = l = - j 10 j = 10
jcoC
C7x = C/c + CTa = 10 + 1 = 11

0,1 j 0,8 j 1,3

1,1 j

a
b
Fig. 1.85
149
Puterile in elementele refelei sint:
PRI = R1I1 2 (0,5)2 = 0,5 W PR2 = R2 It = 5 (0,4)2 = 0,8 W Qu - toLJl --- 10
(0,1)2 = 0,1 VAR
Qc = - I2 = 10 l2 = - 10 VAR
oC
Transformatorul fiind ideal, Ptr = Qtr = 0 Puterea aparenta debitata de
generatoare este:
5 = UJl + UeLl = - 11 j + 1 (1,3 + 1,1 j) = 1,3 - 9,9 j
P= 1,3 W; Q= -9,9 VAR
Bilanjul puterilor este prin urmare verificat.
De remarcat ca puterea reactiva in circuitele cuplate din figura 1.85, a, este:
<*Lx(r2)2 + coZ,2/| ZcoM/g/j cos (7J 2,) = 10 0,65 + 40 0,16 - 40 0,4
0,8 = 0,1 VAR,
in care /2 = /2 + nLz = 0,1 j + 0,8 $i 72 = f0,65 = 0,806
Valoarea ob^inuta coincide cu valoarea QL1 calculate pentru reteaua din
figura 1.85, b, cum era fi normal deoarece schemele sint echivalente.
Problema nr. 1.86. Pentru circuitul din figura 1.86, sa se calculeze caderea
de tensiune uc la bornele condensatorului C. Se cunosc valorile elementelor
de circuit, coeficien^ii de dependent a si g $i t.e.m. aplicata.
Solufie:
Teorema Kirchhoff I aplicata nodului A i apoi nodului B conduce la:
L=UeIR+gUe
Lc = gUe -/ = g( 1 - *)Ue - aU.IR
Caderea de tensiune Uc la bornele condensatorului C va fi prin urmare:

Uc = Le = 9-^^-Ue - -5^- ,
jtoC
jcoC
joi?C
de unde:
JJ _ Ee r
(l - q) - al

E L jo>c J

Fig. 1.86
150
Problema nr. 1.87. In reteaua din figura 1.87, in care transfor- matorul este
ideal, se cere sa se cal- culeze curentul ix si caderile de ten- din primarul si
secundarul
If
siune dm primarul si secundarul JL ^/^_ /// m\// Z? ry
transformatorului Uv respectiv U2
+ I 1/
Jj Lr
Solutie:
-------------LJ--------------T
Fig. 1.87
Se va aplica metoda curentilor ciclici. Numarul ochiurilor independente este: o =1 n 1 = 5 3+ 1=3. Alegind curentii ciclici iv i2, cu
sensurile figurate, ecuatiile curentilor ciclici, in complex simplificat,
*3
se scriu:
He = zn + Ui
o = u2- z2r2 - z3(/' + /') = u2 - (z2 + Z3) i2 - z3/' He = Zjdk + ( + Ik) Zz = Z3I2
+ (l, + Z3) Li
la care se adauga ecuatiile transformatorului ideal:
H1IH.2 == /M/II?I2 = ft
L1II2 = n2/ni = - sau l[/I2 = 1 \n
n
Din ecuatiile de mai sus se obtine:
j, =
+
=g,(g4+

(Jl2 + Z3) (^4 + 3) %3


23 + ^3^4 + 42
(Ee - LLi)- -(Zs + zj-iJL nl[ = Z%-3 + -3-4 + -4-2
expresie din care se deduce:
vL .I
- gj)
1 = r; " '
-1 L n Z2Z3 + Z,Z4 + Z&
J -* Z2Z3 + Z3Z4 +
Z
- (2, + Id ~ 5i
42
sau
=
(Z.3 + 4) ~ n3
u.
n2 (23 + ^34 + ^42) + l(^3 + ^4)
Expresia lui se deduce din prima ecuatie:
-1(^3 + ju) n^Z,
U1 = Ue-Z1I1=Ue[i~
V2 (-2-3 + -34 + ^4^2) + 1(-3 +
17>]
^ (Z2Z3 + ^34) "f 1^3
U
rr
i

, iar U2=
n
(2^3 + ^34 + ^42) H---^l(^3 + ^4)
/I
151
1.8. METODE DE REZOLVARE A CIRCUITELOR SI RETELELOR DE CURENT
ALTERNATIV
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 1.88. Se da circuitul din figura 1.88, a, in care impedantele
slnt egale: Z=(3 + j4), iar tensiunile electromotoare ale generatoarelor sint
egale ca marime si in faza: Uel = Ue2 = Ue3 =200 V.
a. Sa se calculeze curentii 7, I_lt 72 in situatia in care intreruptorul (K x)
este inchis, iar (K2) deschis si sa se efectueze bilantul puterilor.
In aceasta situate sa se verifice curentul 7 folosind tecrema generatorului
echivalent de tensiune.
b. Sa se calculeze curentii 7', 7(,- Ik in situatia in care intreruptorul (Kx)
este deschis, iar (K2) inchis si sa se efectueze bilantul puterilor.
Sa se verifice in aceasta situatie curentul 7, cu ajutorul teoremei generatorului echivalent de tensiune.
c. Presupunind inchise ambele intreruptoare, sa se calculeze curentii in
laturile retelei, folosind oricare din teoreme.
Indicatii si raspunsuri:
a. In situatia in care (Kx) este inchis, iar (K2) este deschis, reeaua este
cea din figura 1.88, b.
Aplicind teorema curentilor ciclici se objine:
I_x = 7; = 19,2 - j 25,6 = 32 e-^3*:180
72 = r2 = 33,6 - j 44,8 = 56 e" l53^1800 L Ik Hi 14,4 - j 19,2 = 24 e^3O^180

a
b
d
Fig. 1.88, a, b, c, d
152
Bilantul puterilor:
S = C7el/; + Ue2V2 = 17280 + j 23040 Din teorema generatorului
echivalent de tensiune (Thevenin):

J
7
= ~ABo = 14,4 j 19,2 - l+zABt
Schema generatorului echivalent de tensiune este data in figura 1.88,/. b.
(77j) deschis, (K2) inchis (fig. 1.88, c).
Aplicind teorema curentilor ciclici in cele doua ochiuri se obtine: l[ = I_l = 24
- j 32 = 40 e_ i63 *:180<' = 7'
I'i =ll=o
Bilantul puterilor:
S = SUM' = 600 ;24 + j 32) = 14400 + j 19200 P = 3Rli = 3 3 402 ==
14400 W Q = ixil = 3 4 402 = 19200 VAR
c.
Din teorema generatorului echivalent de tensiune:
jr __ HABQ _ Q _
?. + A Bo
(.Kx) inchis; (K2) inchis.
Rezolvind reteaua din figura 1.88, g cu metoda curentilor ciclici, se obtine:
7X = 7X = 18 j 24 = 30 e~j 53 ,t:180
72 = /' = 33 j 44 = 55 e~> 53":180
/,=-/' = 3- j4 = 5 e~ j53":180 1= 11- L'i= 15 j 20 = 25 e-i53^180 LA = 11
+ Lz= 21 - j 28 = 35 e->53<lre:180
A
L
z

6
e
11 -T 11 = 36 - j 48 = 60 e-j53":180

f
9
Fig. 1.88, e, f, g
153
Bilan^ul puterilor:
s = Ueli[ + ue2r2 + ue3i; = n 400 + j 23 200
P = R(I* + 7f + P + Jf + I\) = 17 415 W
Q = X{I\ + I\ + P + I\ + I\) = 23 220 VAR
Problema nr. 1.89. Se da circuitul din figura 1.89, a in care toate impedantele complexe sint cunoscute:

1=1;

^5 = - j 5;

Z = )
9
^ao =

-JII

z =
Zs = j 6;
ji
2;
o
^3 =
j
In = 3; =
H
^4
4;
- j^
Tensiunea electromotoare are valoarea efectiva Ue = 120 V.
Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor in toate laturile circuitului, folosind teoremele transfigurarii si sa se verifice bilantul puterilor.
Indicatii si raspunsuri:
Se transfigureaza mai intii triunghiurile ACE si AFD in stele. Reteaua
devine ca cea din figura 1.89, b i apoi cea din figura 1.89, c, cu
?LAO
7 = gsge
~E0 Zi + Z+*t
H1 + j)
= 15 0 - j)
znn =
1 5
tco
Zi + Zt + L
= -T(i+i)
-A0 ~ Z xZ 4. 2 2 + 7 + 11
= - 3,23 + j 2,15

154
7,
LLO

O'D
f" Kz

=
7,6

-j
3,08

DB
7,
LLO
'FB

KOF
+ K&

1
=
18,
8

+j
24,16

c*
V

K.OCB
=
KOB Z.OEB _
-j
1,5
~
ZOCB +
2,042
05
KOEB
7
~ KAO + =
+j
tLA KOB ~
4,5 0,958
OB
05
~
Ko'DB *
K-O'FB ?:-j
0B
7,7
0'DB +
0,677
~
2
?.0'FB
KLA - KAO' +
+j
OB
KO'B
1.473
~
AOB *
=
Z*
?.AO'B
+j
2,2
= - KAOB +
0,607
5
KAO'S
Zt = ill + Z' = 2,25 j 10,393 Alegind tensiunea U_e origine de faza, curentii
sint:
In = =* = 2,385 +j 11 = 11,24 ei^O'^iso*
~e
1' = In
----= 0,91 + j 5,617
tLAOB + AO'B
l" = la ~MB7-------------------------= 1,47 + ) 5,372
{LAOB "T _ AQ'B
Li = Loc = /'- ~0EB----------= 0,325 + j 4,95 = 4,96 e* *'
Z.OCB + J0EB
l9 = l0F = r-----------^5----- = 0,872 + j 0,675 = 1,105 ei *'*:i80*
Z.OCB + Z.0EB
Curentii I_v 76, 75, 72, 77, 710 se determina din condi^ia ca tensiunile dintre
nndurile stelei si triunghiului sa ramina neschimbate prin trans- figurare:
h = - :OLT +-~a0- = 2,54 + j 6,4 = 6,91 e>
Zl
Zt = IOEI, + AOL.I = 2 78 _ j 1(52 = 3,175 e-i 2840':i80
8
J5 = Zrolt ZoBL = 2 _ j 2,328 = 3,065 e-l 4915'i:180<'
5
J3 = L0D=LH------------= - 0,155 + j 5,266 = 5,27 el9142'i:l8s
ELO'FB + Z.O'DB
/g =
= /" ---'PE------= 0,403 + j 0,108 = 0,418 e* 15":180

tLo'FB + LLO'DB
I2 =
= _ o,407 + j 5,253 = 5,27 e* 942S'*:180
a
155
I7 = Z-O'DI* ^OFLS = _ 0)928 + j 196 = 2,18 ej 11520/JJ:180
7
710 = ZO-DLB-IOFIK = _ lf7 + j 1,288 = 2,14 ei 3715'":180
l0
Problema nr. 1.90. Circuitul de curent alternativ din figura 1.90, a este
alimentat de doua generatoare, ale caror tensiuni electromotoare au reprezentarile in complex simplificat:
Uei = 1^ V; Ue2 = j 12 V.
Circuitul e format din urmatoarele impedante:
=
i == .
j > 3 = j ] 4; Z = jcoZ, = j
JCOCJ
2 = . r j 2;
4 = jcoI2 = j 2; =. = j 2
^coC2
jcoC
a. Sa se calculeze curentii in toate laturile circuitului si sa se verifice
bilan- tul puterilor.
b. Sa se verifice I^c folosind teorema lui Thevenin.
Solutia intii:
Problema se poate rezolva aplicind metoda tensiunilor la noduri (fig. 1.90, b).
Alegind nodul C ca nod de referinta (Vc = 0) ecuatiile respective sint:

156
unde UA si U'B sint tensiunile necunoscute dintre celelalte doua noduri si
nodul de referinta.

Rezulta:
U'A = 16 + j8 U!B= 16 j 4
Pentru a afla curentii din laturi se aplica teorema a Il-a a lui Kirchhoff, unor
ochiuri formate din latura care inter :seaza si tensiunea cunoscuta ITA sau H'B.
Rezulta:
h = 16 ~-j 8 = 8 j 4 -3
j 12 - 16 + j 4
- j2
= 8 j 8
/ --M*
-16 j 8
j4
2 -h j 4
16 - j 4 j2
= 2 j 8
= 16 + j 8 - 16 + j_4 = 6
IB
,2
1
L, = LAB
jcoC
= 12
jcoC
-j- jcoL
Solatia a doua:
Lc = L
joiL
-----h jcoL
jcoC
6
Problema se poate rezolva si cu ajutorul metodei curentilor ciclici. Alegind
sensuri arbitrare pentru curentii ciclici I_[, K, I3 din cele trei ochiuri fundamental ale circuitului din figura 1.90, c, ecuatiile care se pot scrie sint:
(Z, + Za) I\ - zu - u.
11 + (Z3 + Ki + LLAB) Li - zji = 0
-zjk + (zt + za) n = -ue2
Rezulta:
/,' = 8 - j 4
Lk = 6
Is = 8 + j 8
157

4
EBCO
lt+z
BCo
I
unde ZBC0 este impedanta de mers in gol a refelei pasivizate (fig. 1.90, d):
ZjSCO :
^ds-+zAB+zi
+3
-j2 + j2 +
(-1)0 4) j + j 4
=)
Tensiunea de mers in gol este:
LLBCO U.e2 ^.2
unde /-2 este curentul ciclic in reteaua din figura 1.90, d, care provine din
refeaua inifiala in absen(a impedantei Z4.

Rezulta:
Se ob{ine aceea^i valoare ca la punctul a), dar cu semn schimbat.
Problema nr. 1.91. Un condensator electric este conectat in paralel cu
rezisten- fa R4 pe una din laturile puntii Wheatsto- ne R-i, R2, ^3* L3.
La echilibrul puntii rezistenjele sint egale: R2 J?3 R fi Lg L,

Sa se determine in aceasta situatie ca- pacitatea condensatorului C.


Rdspuns:
Q __ L3
2
R
158
Problema nr. 1.92. Doua surse de curent alternativ, de tensiuni electromotoare Uel= 100; Ue2 j 100, de impedance interioare neglijabile, alimenteaza un circuit format din patru impedante conectate ca in figura 1.92.
Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor in toate laturile
circuitului $i sa se efectueze bilantul puterilor. Se cunosc: R = 20 2; =
coZ,2 =
coZ,3 = 10D; COJL12 = coZ,2a = 50
Indicatii si raspunsuri:
Problema se poate rezolva prin mai multe metode: prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff direct $i matricial, prin aplicarea metodei curentilor ciclici
direct si matricial.
Solatia I:
Aplicind teoremele lui Kirchhoff se obtine sistemul:
(R jwl) Ll "P j^IaZ*
h
]C^^'2zL2 = L_e\
<J
jcoLg/3 -f- ]<^LisLl
\ ^^2ZLZ 4" j&>Z,2/2 = ILe2
Ll + Z2 =* Z3
Rezulta:
Zi = j 5 I2 = 5(2 + j)
= 10
Forma matriciala a teoremelor lui Kirchhoff:
I
=0
11 icniiLL] = [cnue]
R -f~
0
jcoLi
ue
jcoZ^i
g
L
ix
' ri 0 r
j wZ,2 j
L =Lo
U
6)2^
11.
n
0*
33
J jfc>Li3
j^3 L
jwL23
z
s
J
.0

Se obtin rezultate identice.


Solatia II:
Aplicind metoda curentilor ciclici se obtin ecuatiile:
(R + j (oL3 + jcoLj + 2 j COL13) Vx +
+ 0^3 t
]^2s)Lj2 = ILel
(]<*L3 + jcoLJ3 jcoZ^) Li "h -f- (jcoZ.2 + ]<^Lz 2

= U_e2

159
Forma matriciala este:
[Z'J 111 = W
'R+
ri o r
jLx
CZl = [cmuci = [0 21
0

jcoZ.
1
0
13
0
jcoZ,
0
j^2
1
^23

jcoZ.
.1
23
1.
w
w
Ti? + j ^i + j ^-i3 4 L jwL2 jGxLg, ;
[i? + jw-^l 4" j<oii8 + j^13 4~ jw/^3 jco/,23 -|- jcoZ13 -|- jwZ.3 "J r / J1 1(4
jtoZja + JC0L3 jwZ,2jtoZ.23j(ol23+j(oF3] [is!J l(Z<
^1
po + j3o j ioi r/n = r IOOI L j 10 jioJUJ LjiooJ
\ZTX= 10 f 3
* 1 =-------------M * 1
A |_j
2 + j3j 200(-1 + j) L j 2 + j3j
[/'] = [Z'Y1 [U'e] =--------- -----M ] 1 100 f !1 = [
L_J L_J L_J
200 1 j) [_ j
2 + j 3J LjJ L
-5j ,5(2 + j)
CZ] = [C][/'] =
1
5j
' 5j
L
0
i
0
5(2 +
L
=
=

1
j)
z
-5(2
L
+ j).
l
.1
a
1.
10
J
Se obtin acelea^i valori.
Problema nr. 1.93. Un circuit electric monofazat este format din trei
bobine identice, avind rezisten^a R i inductivitatea proprie L. Doua dintre
aceste bobine sint legate in paralel $i ansamblul astfel format este legat in
serie cu a treia bobina. intre bobina 7 si 2 exista cuplaj magnetic, inductivitatea mutuala dintre aceste bobine fiind M. Sistemul fiind alimentat sub
tensiunea la borne,

ub = ^2Ub sin <*t,


se cere:
a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curen^ilor prin cele trei
bobine ?i sa se efectueze bilan^ul puterilor.

&. Sa se calculeze impedanta echi- valenta dintre bornele de alimentare


ale circuitului.
Aplicatie numericd:
toL = toL12 = 5 2 2?= ion Ub= 100 V
160
R aspuns:
a. Curentii din cele trei laturi sint:
= 6,21 -e-i'7010' rc:I80 = 6,17 - j 0,77 Z3 = 2,8 e-i-3330'n:i80 = 2,34 - j
1,54 Z2 = 3,9 el' n20' :180 = 3,83 + j 0,77
Bilantul puterilor:
S = U-l\ = (617 + j77) VA P = R(n + Zf + II) = 615,5 W
Q=
+ II + II) - 2 <*LnIJ2 cos (<?! - <p2) = 307,75 - 230 = 77,75 VAR
b. Impedan(a echivalenta intre bornele de alimentare ale circuitului este
prin definite citul dintre tensiunea la borne i curentul de alimentare:
Ze = ^ = 16,1 ei 710':1800 = 15,95 + j 2,01
Capitolul 2
RETELE ELECTRICE TRIFAZATE f.N REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
2.1. BREVIAR DE ANALIZA RETELELOR ELECTRICE TRIFAZATE IN REGIM
PERMANENT ARMONIC
2.1.1.
RETELE TRIFAZATE llV REGIM PERMANENT ARMONIC
2.1.1.1. Sisteme polifazate. Un sistem format din circuite monofazate
parcurse de curenji alternativi de aceeasi perioada si defazati intre ei, sau
avind tensiuni electromotoare sau la borne de aceeasi perioada si defazate
intre ele, se numeste sistem polifazat. Fiecare din circuitele monofazate componente se numeste o fazd a sistemului.
Un sistem polifazat cu m faze se numeste simetric daca tensiunile la
borne, tensiunile electromotoare si curentii fazelor au aceleasi amplitudini si
daca defazajele dintre tensiunile sau curentii oricaror doua faze consecutive
sint
egale $i egale cu Sistemele polifazate in care nu sint satisfacute toate
m
condijiile de mai sus se numesc sisteme nesimetrice.
Nesimetria unui sistem polifazat se numeste partiala, respectiv to tala,
dupa cum prezinta nesimetrie numai tensiunile sau numai curentii, respectiv

ambele specii de marimi.


Un sistem polifazat se numeste necatenat daca are circuitele monofazate
izolate galvanic unul de altul. Un astfel de sistem cu m faze are 2 m
conducte. Un sistem polifazat se numeste catenat daca are legaturi
galvanice intre faze.
2.1.1.2. Sisteme trifazate. Un sistem polifazat se numeste trifazat daca
numarul sau de faze e egal cu trei (m = 3).
Regulile de asociatie a sensurilor de referinta ale tensiunilor la borne $i
ale curentilor, in cuplajul stea si in cuplajul triunghi, se bazeaza pe regulile
de asociatie cunoscute de la generatoare si de la receptoare, $i sint
specificate in figura 2.1.1. si in figura 2.1.2.
162

Fig. 2.1.1

Fig. 2.1.2
In figuri au fost folosite urmatoarele notatii, considerate in reprezentarea
in complex simplificata:
^ Z
1 .
2 2
* &
' 31'
U u U3 ,
i. *
>
U
l
N U.2 N*
Hj3N>
U
a Uzi'
1 ,

llsiIICO

<D
II

2
>
h* l2> Is*
12* i.23* 131*
U N*
L
impedantele fazelor receptorului in stea; impedanta firului neutru;
impedantele fazelor receptorului in triunghi; tensiunile de faza la bornele
generatorului; tensiunile de faza la bornele receptorului in stea; tensiunile de
linie la bornele generatorului in conexiunea in stea si in conexiunea in
triunghi;
curentii de linie in conexiune in stea si in conexiunea in triunghi;
curentii de faza in receptorul cu conexiunea M triunghi; tensiunea la bornele
firului neutru sau, in cazul sistemului fara fir neutru, tensiunea dintre punctul
neutru N al receptorului si punctul neutru 0 al generatorului; curentul prin
firul neutru.
Reprezentarile polare ale tensiunilor la borne in conexiunea in stea i a
curentilor in conexiunea in Iriunghi sint cele din figura 2.1.3 i figura 2.1.4.
163
Fig. 2.1.3
Fig. 2.1.4
Intre reprezentarile in complex simplificat ale tensiuriilor de linie si de faza
pe de o parte ?i intre cele ale curentilor de linie si de faza, pe de alta parte,
exista urmatoarele rela^ii:
HlN HZN Hl2 ~ Hi
H.2*
Ll2 1.31 =
ll>
=
=
H2 N HZN H.23 H2
Hz*
Hz Ll2 12*
HZN HlN Hzi Hz
Hi*
Izi -23= I3*
HN = Hl-HlN=H2- HlN = Hz ~ HZN
Un sistem trifazat simetric de marimi se numeste de succesiune directd,
respectiv de succesiune inversd, daca marimile asociate fazelor 1,2, 3 se pot
exprima in complex simplificat, succesiv, sub forma:
G^ = G, G2 = fl?G, GQ = ciG_,
respectiv sub forma
Gii = G, G2 = ftG, G2 a2G,
unde a este un operator complex care satisface urmatoarele relatii:
. 2n

~3~
=e
. 4rc
a2 e~
= =
1.
a,
a + a2 + 1 = 0.

Un sistem trifazat de marimi este de succesiune omopolara (sau nula) daca


Qi Q* Q2 Q* Qz = QUn receptor trifazat este echilibrat daca impedantele tuturor fazelor lui
sint egale.
164
2.1.1.3. Receptorul trifazat echilibrat sub tensiuni la borne simetrice*
In acest caz
U2 = a*Ult si U2S = a2U12,
Ua ~ &U.1>
Hzi = ^U-12
Fie Ut si Uf valorile efective ale tensiunii de linie $i respectiv de faza* la
bornele receptorului, iar It si If valorile efective ale curen^ilor de linie^ $i
respectiv de faza.
a. Pentru conexiunea in stea:
it/ii = 1 m = 1&1 = icrri = 1^1 = 1^1 = u
\Uu\ = \u\ = \Eu\ = Vt,
ut = Y*u
UN = 0;
Zj_ = Z2 = Z3 = Z = Zeiv;
Uil = IJtl = l/s I = ii = if,
=
* = 1,2,3,
k z
I. = o.
Expresia in complex a puterii aparente a unui receptor este:
s = Ud\ + Util + UsI_l = yiUtlfii* ;
puterea activa absorbita de receptor este:
P = e {5} = ]/lUlIl cos 9, iar puterea reactiva absorbita de el:
Q = 3fn {S} ]/ 3 /j/, sin 9,
in care 9 este defazajul dintre tensiunea la bornele unei faze oarecare a
receptorului si curentul din faza considerate. b. Pentru conexiunea in
triunghi:
\u12\ = \UzS\ = \u31\ = ul=-uf;
~ ^23 ~ ?L2\ ?L = Ze]<P *
|/l| = |/l| = |/3|-^
I Zl2 I = | ^23 I = 1131 I = If>
h = Vi ^
J _ik
hi 7
u
e i<p
~ . Iz
^e-,
i31=%1e-^
165
Expresia in complex a puterii aparente a unui receptor este:
5 = Ul2I[2 + U2zll, + U3irzi = 1/3 U,It eitp; puterea activa absorbita de receptor
este:
p=r2e{S} = j/3 UlIl cos 9, iar puterea reactiva absorbita de el:
Q = gnt {5} = Y3 UlIl sin <p,

in care 9 este defazajul dintre tensiunea la bornele unei faze oarecare


arecep- torului (egala cu tensiunea de linie corespunzatoare) si curentul din
faza considerate.
2.1.1.4. Receptoare trifazate dezechilibrate. In cazul receptoarelor dezechilibrate cu fir neutru (receptor si generator in stea), fiind date tensiunile de
faza la bornele de alimentare Uv U2, U3, tensiunea punctului neutru al
consumatorului fata de punctul neutru al generatorului se calculeaza in
functie de admitantele Ylf Y2, Y3 ale fazelor receptorului si de admitanta YN a
firului neutru cu formula:
Curentii Ik din cele trei faze au expresiile:
In cazul receptoarelor dezechilibrate far a fir neutru, cu receptorul in stea
(fig. 2.1.5), fiind date tensiunile UkM UNM dintre bornele 1,2,3 ale receptorului i un punct arbitrar de referinta M, tensiunile UkN pe fazele receptorului sirit date de relatiile:

LNM>

1
3 U3M UZN 3.
2
Fig. 2.1.5
Fig. 2.1.6
166
Tensiunea dintre punctul neutru N al receptorului $i acest punct arbitrar M
este:
UNM =
1L&M + X.&M + X&M
Zx + ^ + Z3
Daca se dau tensiunile de linie U12, U23, U21 (in general nesimetrice), se
poate alege drept punct de referinta M, oricare dintre bornele fazelor. Alegind
faza 1 ca faza de referinta, punind M = 1, rezulta U1M= 0, U9M = U12, U3M =
UZ1; tensiunea de deplasare UN1 a punctului neutru este:

Urn = - U:
L1N
_ _31Z3 - gi2Z2 Zi + Z2 + Z3
iar curentii 7*. au expresiile:
r _ NI r
Li Y~ ^
-Uit-lLm
- Em
T = &i - UNI
-3
In cazul receptoarelor dezechilibrate fara fir neutru, cu receptor in
triunghi, daca transfigurarea din triunghi in stea e dificila (daca exista cuplaj
magnetic intre faze), curentii se pot calcula prin una din metodele cunoscute
din teoria generala a re^elelor electrice in regim armonic permanent.
2.1.2. COMPONENTELE SIMETRICE ALE UNUI SISTEM TRIFAZAT
Studiul retelelor trifazate dezechilibrate cu ajutorul teoriei componentelor
simetrice se reduce la studiul a trei retele trifazate echilibrate si sub tensiuni
simetrice.
2.1.2.1. Teorema lui Fortescue. Un sistem de trei fazori Ult U2, U3 poate fi
descompus in urmatoarele trei sisteme: un sistem omopolar sau de
succesiune zero S0, un sistem de succesiune directa Sd si un sistem de
succesiune inversa Sit cu urmatoarele expresii matematice ale fazorilor
acestor sisteme: in sistemul omopolar:
So
in sistemul direct: S.
U01
u02
Us
= u0 ,
= U0, = U0,
U* 1 = Hd2
in sistemul invers:
Ua
ui2
u*
a2Ud,
aUd;
Ut ,
aUt,
a2U(
in care U0 = U0 eiYo;
in care Ud = Ud ejYi;
in care U( = Ut eiY>
167
Fazorii Ult U^, V3 se exprima in functie de fazorii componentelor simetrice

U0f UJd> Uit prin relatiile:


U, = C7* + Ua + Uoi = Ud+Ui+UJ)f
U2 = HJ&2 + ILiZ + UJO2 a*Lld + aHi + Ho*
U*=lLx+UiZ + UoZ = aUa + a*U< + U0
Fazorii componentelor simetrice U0, Ud, U{ se exprima in functie de fazorii
Uv H2, U3 prin relatiile:
iL^jiUi + Uz+y*),
Ud = -(U1 + aU2'+a*uJS),
3
*
Ut = j(Ux + *U9 + aUJ
2.1.2.2. Refele trifazate cu receptoare statice
a. Refect echilibratd, sub un sistem de tensiuni nesimetrice. Curentii si
ten- siunile nesimetrice dintr-o re{ea trifazata echilibrata (R) se ob$in prin
su- perpozijia curentilor fi a tensiunilor simetrice din cele trei retele
co.mponente: refeaua directa (Rd), rejeaua inversa (R{) $ire{eaua omopolara
(R0) (fig. 2.1.7).
Aplicind teorema a doua a lui Kirchhoff diferitelor ochiuri ale retelelor Rd>
Rit R0, se ob^in urmatoarele relatii:
Ud = ZId,
sau, notind
u* = (z + iZN) iol
Zd = Z{ = Z ?i Zj> = Z 3Zn, u = ZdId,
Ut = ztLt, u0 = Z0L,

168
Id
li
Ud
Id--Z
Fig. 2.1.8
32N
Aceste relatii corespund schemelor echivalente monofazate directa,
inversd si omopolard (fig. 2.1.8).
Componen^ele simetrice ale curentilor se determina deci pe baza
schemelor diniigura 2.irl>t iar curenth /f, /^, I3 rezulta:
} ;M f
f I-*==T,+Ti+%

yj-"
a2

12

ld + ali^i lo

a2

tLd
U<
;

' l3 = *Id + aV$+Io = * + *2T- + T


l
rV
jjk
i o
bl Retea echilibratd alimentatq>.)sub mai multe sisteme de tensiune nesimetriceJPentru o retea echilibtfaia complexa cu mai multe sisteme de ten- (
1
~
siuni nesimetrice, Uv U2, U3,
r
u;1$ m, ui m, m> vi
(fig. 2.1.9), calculul curentilor se face determinind componentele lor
simetrice, Iv I2, Iz, I[9 H, l%> 11 > H * Iz y care satisfac sistemul de noua
ecua^ii cu no- ua necunoscute, care se ob^ine aplicind teoremele lui
Kirchhoff schemelor monofazate echivalente directa, inversa i omopo- lara
(fig. 2.1.10, a, b, c).
c. Refea dezechilibratd sub un sistern de tensiuni nesimetrice. intr-o prima
solutie
id I id T \ L 2
7

f
!

... ^

f\VT*

\ ^ \ld

3Z
WN
Fig. 2.1.10
169

,
'\
V

Hp '
% \u"o

a
b
Fig. 2.1.11
se aplica metoda tensiunilor auxiliare: fiind data reteaua din figura 2.1.11, a,
in care se cunosc
Hi, U.2> Hz ?Ll> Z.2, ZN,
pentru determinarea componentelor simetrice ale curentilor din retea se
folose^te reteaua din figura 2.1.11, b, in care in locul impedantelor Zlf Z2f Z3,
se introduc tensiunile la bornele acestora, U[, U2, Uz. Aceasta retea se
studiaza cum s-a procedat in cazul retelei echilibrate alimentata cu mai
multe sisteme de tensiuni nesimetrice ( 2.1.2.2, 6). Pe baza schemelor echivalente directa, inversa $i omopolara (fig. 2.1.12), cu ajutorul teoremei a
doua a lui Kirchhoff, se obtin urmatoarele relatii:
m - u* = 0,
m - Hi = 0,
H!o + 3z^io -u0 = 0.
Acestea impreuna cu relatiile:
Ho + Hd + Hi = Zl (lo + Id + li)>
H!o +
+ am = UL +
+ Hi),
2
H!o + am + * H!i = Zz (L + aId + aUJ,

3ZN
Fig. 2.1.12
deduse din legea lui Ohm, U[ = Z^ U2 = Z212> Hz = Zzlz, formeaza un sistem
de sase ecuatii cu sase necunoscute, Ud Ui, H!o> la, Li, lo- Tensiunile
auxiliare si v^xentii prin elementele retelei se calcu- leaza cu relatiile intre
aceste marimi $i componen- tele lor simetrice.
Intr-o a doua solutie se folosesc impedan^ele de calcul:
2.0= (Zi + Z2 + Zs)>
Zd = (Z2 + aZz + a2Zz),
Z ~ (Zi + a2Z.2 + aZz),

170

Zf
It
iZ
h
2
3
1
3
ir

ii r,
I'z Z's

I'3
223
' Ijj"
l
l
F lsp
7

1
UA
z

|Z'i ,

I'M
S
--CZZ
Z3

0I
~u
Fig. 2.1.13
cu ajutorul carora se formeaza urmatorul sistem de ecuatii:
do h ^IN)IO 1
"I MLi = Uo,
Mo + Zola + Mi = Ud,
Zilo + Ma + Mi = Hi, in care I0, I&, J* sint necunoscute, iar Zot Z_d, ZA, Z_x>
U_0, Uj&, Uj sint marimile cunoscute.
d. Refea dezechilibratd formatadin recep- I'N toare trifazate dezechilibrate,
alimentatd sub tensiuni la borne nesimetrice. Pentru calculul. curen^ilor prin
metoda componentelor simetrice, se introduc tensiunile auxiliare, alcatuind
sistemul de ecuatii al componentelor simetrice corespunzator schemelor
echivalente directa, inversa i omopolara. De exemplu, pentru re^eaua

dinfigura 2.1.13, schemele echivalente sint cele din figura 2.1.14.


Notind componentele simetrice ale tensiunilor si curen^ilor cu:
m, m. u*"-> m. mr; i&yiwi
T Tf T* T V. Tn. T V T*
Ld* ~jd> Ld t Li* * LA > J>> Lot Lo t
sistemul de ecuatii este urmatorul:
m" + m - m = o, m-m= o.
L-n-r* = o,
mn + m - y.i = o,
m - vs = o.
L-rt-rt = o,
U!o" + u: + ^Lo + sZjflo -U0 = o, Uo + 3Zirlo - - u: = 0,
L-Ijo- Vo = 0,
m = ziLl m=an,
In ultimele noua ecuatii se descompun tensiunile si curenfii in componentele
simetrice.
- Ui = Mv
-m = an u2=
ZzLit
m = an
=
~ LLs
ZzLz>
m = an .

171

Fig. 2.1.15
2.1.2.3. Rejele trifazate cu elemente dinamice (cu masini rotative).
Pentru masinile electrice echilibrate se definesc urmStoarele mSrimi:
impedanta directd
Ld
egalS cu raportul dintre componentele directe de tensiune $i curent Id>
objinut atunci cind se aplicS masinii un sistem direct de tensiuni, fiind independents de tensiunea aplicatS in regim nesaturat;
impedanta inversd
zr=

Ht
y
egala cu raportul dintre componentele inverse de tensiune U_t $i curent Iu
fiind independents de tensiunea aplicata in regim nesaturat;
impedanta omopolard
ym
_o
Ho
egala cu raportul dintre componentele omopolare de tensiune U# si curent
I0, fiind independents de tensiunea aplicatS in regim nesaturat.
a. Refele cu elemente dinamice, echilibrate, alimentate sub tensiuni la
borne nesimetrice. Pentru calculul curen^ilor unui receptor dinamic sub
tensiuni la borne nesimetrice, se utilizeazS schemele echivalente directs,
inversS i omopolarS in care intervin impedan^ele Z&, Z0 (fig. 2.1.15) # In
acest fel, calculul curen^ilor din reteaua dinamicS se reduce la calculul
componentelor simetrice h L din schemele directa, inversa si omopolara (fig,
2,1,16).

Fig. 2.1.16
172
2.1.2.4. Refele trifazatc in regim de avarii. Avariile de intrerupere i cele
de scurtcircuitare in fazele retelelor trifazate se reprezinta prin impedante
longitudinale si, respectiv, transversale (fignra 2.1.17 prezinta un exemplu de
avarie de scurt- circuit, in care conductele liniei trifazate sint puse la pamint
prin impedance de valori diferite).
Pentru calculul componentelor sime- trice ale curentilor, se aplica metoda
tensiunilor auxiliare si se intocmesc schemele echivalente directa, inversa i
omopolara reprezentate in figura 2.1.18. In acestea se tine seama de faptul
ca, daca tensiunile electromotoare Ev E^, ale generatorului sint simetrice,
componentele inversa Et $i omopolara E0 sint nule.
Aplicind celor trei scheme a doua teorema a lui Kirchhoff, se obtin relatiile:
E-d = Zjdld t" LLdf 0 = zti{ + Vi 0 = Z0L + m-

Pe baza acestor ecuatii si a ecuatiilor care exprima in componente simetrice tipul de avarie, de la caz la caz, se formeaza sistemul de ecuatii care

determina componentele simetrice ale curentilor.


2.1.2.5. Expresia in complex a puterii aparente a celor trei faze ale unui
receptor dezechilibrat in functie de componentele simetrice este: s = Udi +
U2i_i+ usLl = 3 (U0I_: + udrd + utri).
2.2. RETELE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT ARMONIC. PROBLEME
REZOLVATE
Problema nr. 2.1. Un receptor trifazat echilibrat este alimentat cuun
sistem trifazat simetric de tensiuni electrice. Bobina de curent a unui
wattmetru este montata inseriecu una din conductele liniei de alimentare.
Bobina de tensiune a wattmetrului este legata cu una din extremity la
conducta pe care este inseriata bobina de curent, cealalta extremitate a ei
legindu-se succesiv la celelalte doua conducte ale liniei de alimentare. Se
citesc la wattmetru, in cele doua situatii, indicative 838 W si respectiv 224,5
W, cele doua indicafii fiind de acelasi sens. Se cere sa se calculeze factorul
de putere al receptorului.
Wattmetrul utilizat are impedanta bobinei de curent i admitan^a bobinei
de tensiune neglijabile.

II
Fig. 2.1.18
173
1
/

Solufie:
Fie C/12, His, U31 tensiunile de linie la bornele de alimentare. Deoarece
puterea indicata de un wattmetru monofazat este totdeauna egala cu produsul valorii efective a curentului in bobina de curent cu valoarea efectiva a
tensiunii la bornele bobinei de tensiune $i cosinusul defazajului dintre aceste

doua marimi, raportate la bornele polarizate, puterile Pa si Pb indicate


succesiv de wattmetru atunci cind comutatorul este inchis in pozi- tia (a),
respectiv (b), au expresiile:
Pa U13I1 cos (Uis, Lj) = Ui3Ii cos (9 30 ) = U XIX cos (a 30),
Pb = Un1! cos (Un^lI) = U12I1 cos (9 + 30) = UlIl cos (9 + 30),
in care defazajele dintre U1S si U12 pe de o parte si pe de alta parte, re- zulta
din diagrama tensiunilor de alimentary pe care s-a desenat $i fazorul Iv iar
valorile efective ale tensiunilor si curentilor de linie sint notate cu Uu
respectiv Iv Avem deci:
sau
Pa - Pb _ cos (9 - 30) - cos (9 + 30) __ .
t = tgJP
6
6?
Pa + Pb cos (9 - 30) + cos (9 + 30)
V~3
f
arcts3= arctg 1 3
=
I'
^
adica
<p a 45.
Observatie. Deoarece
5*
(fl
1.1
Pa = UtIt I cos 9 + sin <p I cos9-jsin<p]i
cu montajul din figura 2.1, a se pot m&sura puterile activS, (Pa 4- Pb) si
reactivS, [3(Pa P&)] absorbite de un receptor trifazat echilibrat.
174

&-(Pj3)J2
Fig. 2.2
Problema nr. 2.2. Un generator electric trifazat de tensiuni simetrice alimenteaza doua receptoare trifazate echilibrate: primul este in triunghi $i are
impedan^a fazei (2 + j3) fi, iar al doilea este in stea $i are impedan^a fazei
(3 + j2) fi . Sa se determine curenfii totali de linie $i puterile activa, reactiva,
si aparenta debitate de generator, $tiind ca tensiunea de linie a
generatorului este 380 V.
Se neglijeaza impedan^a liniei de alimentare.
Solutie:
Se transfigureaza steaua intr-un triunghi echivalent ale carui faze au impedanta
= 3Z2 = 3(3 + j2) Q.
Cele doua triunghiuri au laturile in paralel, astfel incit prin compunere, se
ajunge la un receptor in triunghi unic echivalent, avind impedanja fazei .
egala cu
i
_ 3(2 + j3) (3 + j2) _
]39 n
z

H + j9.
11+ j9
modulul si argumentul careia fiind, respectiv:
Z = 2,74 2, <p = arctg
Curentii in laturile triunghiului echivalent vor fi egali cu
If=
T
z
380
2,74
- 138,5A,
iar curentii debitati de generator vor fi:
/, =1/3 If = 240 A
Puterile aparenta, activa i reactiva debitate sint, respectiv:
S = 13 UlIl = 1/3 380 240 = 158 000 VA = 158 kVA,
P = ^3 UlIl cos q> = j/3 380-240 -0,633 = 100 000 W= 100 kW,
(2 = 1/3 UlIl sin q> = 1/3 380-240-0,774 = 122 600 var = 122,6 kVAR
175
' "If 2*
/ * 2 + 3
fM
a
I,

z
b
Fig. 2.3
Observable. Se poate proceda $i prin transfigurarea triunghiului primului
receptor intr-o stea echivalenta, compunindu-se apoi cele dou& stele cu
fazele In paralel.
Problema nr. 2.3. O sarcina trifazata este compusa din trei impedante
egale Z = (4 + j3) n si este alimentata de la o retea electrica cu tensiuni
sime- trice 3 X 380 V (intre faze) in doua moduri: in stea (ca in figura 2.3,a)
$i in triunghi (ca in figura 2.3, b).
Se cer curentii si puterile absorbite de la retea in cele doua cazuri. Sohitie:
In primul caz se obtine:
Uf _ u_i Z Vsz
380
f3-5
= 44 A,
P' = l/3J7z/;cos 9= ]f 3 380 44 0,8 = 23 230 W,
cu
Z = ]/ 4* + 32 = 5 H, cos 9 = -i = 0,8.
In al doilea caz se obtine: 1
II = J/3/; = yi= 1/3.. Y = 132 A,
P" = ]/1UlI1 cos 9 = ]/3- 380-132-0,8 = 69 700 W

Prin urmare, curentii si puterile absorbite de la re{ea, in primul caz, sint


mai mici de trei ori decit in cazul al doilea.
Observable. Trecerea de la conexiunea in stea la conexiunea in triunghi se
utilizeaza uneori la pornirea motoarelor asincrone pentru micsorarea
.socurilor de curent si putere absorbite de la refea in primele momente ale
pornirii.
Problema nr. 2.4. Un generator electric trifazat de tensiuni simetrice,
avind tensiunea de linie Ul = 1 000 V, alimenteaza un sistem de bare de
impedance neglijabile la care sint racordate patru receptoare diferite dar
echilibrate, notate cu I, II, III, IV. Se cunosc:
pentru receptorul I curentul de linie absorbit Ix = 500 A si factorul de
putere cos 9 = 0,8;
pentru receptorul II puterea activa consumata P = 70 kW i factorul de
putere cos 9 =
~ 0,866;
176
pentru receptorul III impedanfa fazei Z = 9 Q, si reactanfa fazei X = 7 } ;
pentru receptorul 7F impedanta fazei Z = 6 D ji rezistenta fazei R = 1
Receptoarele 7, 77, 7/7 sint conectate in triunghi, iar receptorul IV este
conectat in stea.
Se cer curentii de linie absorbi^i, factorii de putere, puterile active,
reactive si aparente absorbite de catre cele patru receptoare, curentii de linie
debitati de generator si verificarea bilantului puterilor.
Puterea generatorului electric este mult mai mare decit puterea receptoarelor.
Solutie:
Curentii de linie absorbiti de catre cele patru receptoare vor fi:
7j = 50 A,
In~-= -70 000
V 3 Ui cos 9
1/1

y 31000 ~2~
= 46,7 A,
-^III //in V 3 r
T Ui
\Z
K320OO_
192,4 A,
/iv =
Ul
Ui
1000
96,4 A
z ylz fz- 6
Factorii de putere ai celor patru receptoare sint:
cos 9j = 0,8,

in
cos <pn =
(0,866,
cos <pni
_ Rni _
72 = 5,65 o 628
nn
cos cpiv
Riv
= 0,1667
Z iv 6
Puterile active absorbite de cele patru receptoare vor fi:
Pi = J12> Uth cos <pr = ^3.1 000 50 0,8 = 69J200 W = 69,2 kW,
PII = 70 kW,
Pm = K3 UJm cos q>m =y3 1 000 192,4 0,628 = 209 000 W = 209 kW,
Piv = 3 R1VI!V = 3.1* 96.42 = 27 800 W = 27,8 kW

Fig. 2.4, a
177
Suma puterilor active absorbite de cele patru receptoare este:
SP*= 376,0 kW
Puterile reactive absorbite de cele patru receptoare vor fi:
Qi = y 3 UlIl sin <px = y3 1000 50 0,6 = 52 000 VAR = 52 kVAR,
Qu = pu tg <pn =70 000 =- = 40 400 VAR = 40,4 kVAR,
V3
Qin = 3 Xinl}in = 3-7 111,12 = 259 000 VAR = 259 kVAR,
Qiv - SXivIXv - 3 y^TP 96,42 = 165 000 VAR = 165 kVAR
Suma puterilor reactive absorbite de cele patru receptoare este:
S & = 516,4 kVAR
Puterile aparente absorbite de receptoare vor fi:
Si = yi- UlIl = 0- 1 000- 50 = 86 600 VA = 86,6 kVA,
Sn =
= 80 800 VA = 80,8 kYA,
cos
j/3
2
SHI = SZnilfin = 3-9 - 111,1* = 334 000 VA = 334 kVA,
SIV = 3 Ziy/iv = 3-6 *96,42 = 167 400 VA = 167,4 kVA
Suma puterilor aparente absorbite de cele patru receptoare este:
2
S* = 668,8 kVA
Pentru determinarea curentilor de linie debita^i de generator se tine
seama ca sistemul dat este echilibrat, si deci cei trei curenti de linie
formeaza un sistem simetric de curenti cu aceea^i ordine de succesiune a
fazelor, ca aceea a sistemului de tensiuni de la bornele generatorului.

Se poate proceda in doua feluri: analitic sau grafic.


Metoda analiticd: utilizind teorema intii a lui Kirchhoff, se obtine relatia:
Lg h + XII + Xm + Xiv,
in care toti termenii se refera la una i aceea^i faza. Proiectind aceasta
ecua^ie pe directia tensiunii de faza, a fazei pentru care este scrisa ecuajia
si pe di- rec^ia perpendiculars. pe aceasta, rezulta:
Iaw = Ii cos 91 + In cos 9xi + /III cos 9m + /iv cos 9iV =
= 50-0,8 + 46,7-0,866 + 192,4-0,628 + 96,4-0,1667 = 217,5 A, care se
mai nume^te $i curentul wattat" debitat de generator i
I'dw Ii sin ?i + In sin 9n + sin 9m + Iiv sin 9iv =
= 50-0,6 + 46,7-0,5. + 192,4-0,778 + 96,4-0,985 = 298 A, care se mai
nume^te si curentul dewattat" debitat de generator.
178
Prin urmare, curentii deliniedebitati de generator vor fi egali cu
I, = V A. +
= K 217,5s* + 298 =
= j/136100= 369 A
Factorul de putere la care functio- neaza generatorul in situatia considerate este
cos = !as=. = 0,59
9
Ig 369
Metoda grafted: Se efectueaza grafic, la scara, suma geometrica din
ecuajia. intii a lui Kirchhoff, scrisa mai sus.
Defazajele pentru cei patru curenti sint:
cpi ft> 37 , (pjj ft? 30, <pm ft/ 51, <piv ^

Adoptind scara 1 cm = 50 A, se obtine graficul din figura 2.4, b.


Prin urmare,
Ig&SlO A, cos yg a 0,59
In continuare se utilizeaza rezultatele obtinute prin metoda analitica.
Puterea activa debitata de generator rezulta:
Pg = J/3 UJg cos yg = J/3 1 000- 217,5 = 376 000 W = 376 kW
Verificarea bilantului puterilor active:
2
Pk = Pg -> 376 kW = 376 kW
Puterea reactiva debitata de generator este:
Qg = f3 UtIg sin <p,= j/3- 1 000-298 = 516 100VAR = 516 kVAR
Verificarea bilantului puterilor reactive:
2 (?* = <?, - 516,4 kVAR '516 kVAR
Problema nr. 2.5. Un generator electric trifazat de putere foarte mare alimenteaza printr-o linie electrica trifazata un receptor trifazat echilibrat in.
triunghi. Generatorul este de tensiuni simetrice cu tensiunea de linie Ugl = =
380 V i freeventa / = 50 Hz. Linia de alimentare are rezistenta i inductivitate in serviciu, avind pe fiecare conductor 3 = r + j x = (2 + j 5) fi.
Impedanta fazei receptorului este
Z= (30 +j 12) fi.
Se cere sa se calculeze curentii debitati de generator, ifactorul de putere
la care functioneaza generatorul, caderea de tensiune pe linie si
randamentul transmisiunii in trei situa^ii:

a) in situatia indicate mai sus;

179
C'=3C
Hl~\
2=rtjx

ZT
Z'
-c=z>^
4- >^
r=4~
b) in situatia in care monteaza, in paralel cu receptorul, o baterie de
condensatoare trifazate in triunghi, de capacitate corespunzatoare compensarii integrale a puterii reactive a receptorului;
c)in situatia in care, functionindu-se cu ansamblul receptor-baterie de
condensatoare, randamentul transmisiunii este maxim.
Care este capacitatea pe faza a bateriei de condensatoare in situa^iile b)
si c).
Solutie:
Se .transfigureaza triunghiul intr-o stea echivalenta.
Se ob^ine:
r = R' + }X' = -i = (10 + j4) &
Receptorul fiind echilibrat, curentii de linie formeaza un sistem simetric, deci
este suficient sa se determine curentul pe o faza, de exemplu pe faza 7.
a. Impedanja totala pe fiecare faza va fi:
Z, = (12 + j 9) a
Valoarea efectiva a curentului de linie debitat de generator rezulta:
Ul
Vs zt
380
V~3 Yl2*~+~&

14,67 A
Factorul de putere la care functioneaza generatorul este:
Rt
12
cos <pg =
V 12* + 92
= 0,8
Caderea de tensiune pe linie este egala cu diferenta modulelor tensiunilor de
linie la bornele generatorului i la bornele receptorului. In figura 2.5, b
este reprezentata diagrama tensiunilor pe faza.
Prin urmare, caderea de tensiune pe linie va fi:

W = Uel - Urt = Ugi - y lZ'Ig = 380 fs-yiOH^5- 14,67 = 380 -274= 106 V,
180
iar procentual, fata de tensiunea de linie a genera torului,
100 = 100 = 27,9%
Ugi
380
Randamentul transmisiunii este:
ij =-^L = = = 0,833 = 83,3%
/0
Rtli Rt 12
b. Se transfigureaza si triunghiul bateriei de condensatoare in steaua
echi- valent a. Se obtine :
C = 3C
Pentru compensarea integrate a puterii reactive a receptorului, este
necesar ca impedan^a echivalenta a ansamblului receptor baterie de
condensatoare sa se reduca la o rezistenta. Prin urmare, admitanta
echivalenta va fi:
Y"
_1_
Z"
y + jC'co =
10-14
116
+ j'C'co
10
116 *
de unde se obtine:
C' = -I =------------------- - -= 109,5- 10"6F = 109,5 uF
116 co 116 27T50
Rezulta capacitatea pe faza a bateriei de condensatoare in triunghi:
,, .
n C 109,5

C = - = 36,5 uF
3
3
Valoarea efectiva a curentului de linie este:
/ =
V, i
380
= 15,1 A
9
fi- Y(R" + r)2 + i2 Y 3- Y13,62 + 52
I
Factorul de putere la care func^ioneaza generatorul este:
R" + r
13,6
COS <pe =
= 0,937
Y (R" + r)2 + x2 Kl3,62 + 52 Caderea de tensiune pe linie va fi:
8U= Ugl
= 380 J/3-11,6 15,1 = ,380 - 303 =;77 V,
iar procentual
100 = 100 = 20,2% '
/0
Ut 1
380
181

In figura 2.5, c este reprezentata diagrama tensiunilor pe faza in aceasta


situatie. Randamentul transmisiunii este:
R"ft
R"
11,6
(R" H- r)Ii 1?"+ r 13,6 = 0,852 = 85,2%
Fig. 2.5, c
c. Expresia randamentului in cazul general este:
=
Rr
i?r -f r
unde Rr este rezistenta echivalenta pe o faza a stelei echivalente a grupului
receptor-baterie de condensatoare.
Impedanja echivalenta totala pe o faza (v. fig. 2.5, a) este egala cu:
zlzM
z/_____L_
C'to
(10 + j4)
= 2 + j5 +
l4>
(-^)

10 + j4 C'co
Prin urmare,
^ _ \ C'ta
C'co J____l C'a>)
?i deci randamentul se exprima sub forma:
V=
10C'2 co2
C'2 co2
+8
+ 116
10
12 - 16C'co + 232C/2co2
Pentra determinarea conditiei de maxim a randamentului, se anuleaza
derivata numitorului $i se ob^ine:
C=
16
= 109,5- 106F = 109,5 \xF
464 co 116 co 116*2TC50 Rezulta capacitatea pe faza a bateriei de
condensatoare in triunghi:
C=
C' 109,5
= 36,5 [JLF,
egala cu aceea din situafia b.
Observa^ie: Se vede cS, in situa^ia cind factorul de putere al receptorului
este egal cu unitatea, cSderea de tensiune pe linie este mai micS,, iar
randamentul transmisiunii este mai mare.
Problema nr. 2.6. Un receptor trifazat in stea, avind cele trei faze
constituite respectiv din nv n2> nz lampi cu incandescent legate in paralel,
este alimentat printr-o linie electrica trifazata cu un sistem de tensiuni
trifazat simetric
182
cu tensiunea de linie de valoare efectiva Uv Rezistenja electrica a fiecarui
conductor al liniei de alimentare este r (inductivitatea fiind neglija- bila), iar
puterea nominala $i tensiunea nominala
a fiecarei lampi sint Pn ?i, respectiv, Un =
Se cere sa se calculeze tensiunile de faza aplicate lampilor in doua
ipoteze:
a)
conductorul neutru lipse^te;
b) sistemul are conductor neutru de rezistenta electrica rN (inductivitatea
fiind neglijabila).
Aplicatie numerical
Ut = 220 V; nx = 50; n2 = 40; n3 = 20;
Pn = 100 W; r = 0,25 ft; rN = 0,5 ft.
Solutie:

Puterile Pv P2, P3 si rezistentele R[, Rf2, Rz ale grupurilor de nv lampi in


paralel se calculeaza din:

n2 , %
P = nxPn = 50 100 = 5 000 W;
R, = Ul= 2202
1
Px 3-5 000
= 3,22 ft;
P2 = n2Pn = 40 100 = 4 000 W; Ra = *% = - = 4,03 Q;
P2 3-4 000
P3 = n3Pn = 20 100 = 2000 W; R3 = = --- 8,06 Cl
P3 3-2 000
S-a considerat ca lampa cu incandescenta este un receptor pur rezistiv..
Rezistentele Rv R2, R% ale fazelor consumatorului legat la bornele generatorului se ob^in adaugindu-se rezistentelor R[, R2, R'z, rezistentele conductoarelor liniei de alimentare:
R1 =
R[ + r =3,22+0,25= 3,47 ft,
R2 =
R'2 + r=4,03+0,25= 4,28 ft,
=
R's + r =8,06+0,25= 8,31 ft
Admitantele complexe ale celor trei faze, care in cazul particular tratat: nau decit parte reala, egala cu conductanta respectiva, sint:
y = G, = = = 0,288 S,
1
R1 3,47
Y2 = G2 = = = 0,234 S,
2
-2
R2 4,28
YO = G3 = = = 0,120 S
3
-3
R3 8,31
183
Luindu-se faza intii ca faza de referinta pentru reprezentarea in complex
simplificata a sistemului de tensiuni de faza de alimentare, acestea se exprima sub forma:
U1=-^=- = 127 V,

y3
U2 = 127 e_,'F= 127[-y- j y) = (- 63,5-j 110) V,
Uz 127 e-i^= 127(i-+j y)=(- 63,5 + j 110) V
a. Tensiunea punctului neutru al receptorului fata de punctul neutru al
generatorului se calculeaza conform relatiei:
IL
dill + H2L2 + _3 *1 + X2 + ^3

= (22,0 j 19,5) V
Schema echivalenta pe o faza (k) a retelei este desenata in figura 2.6, b.
Tensiunile de faza aplicate lampilor vor fi:
UL
V_kN
Uk
k = 1, 2, 3,
astfel incit valorile lor efective rezulta:
U'iM=\U1-rUll\& = y 1052 + 19,52-^- = 99 V,
I
*\Ri
*
3,47
2
2
U'ts = I U2 - UN I & = ]/85,5 + 90,5 d*2L = 117,5 V,
U'3ir = |Uz - Ujr\ & = l/85,52+ 129,5*-^1= 150 V JRS
8,31
Supratensiunea maxima procentuala care apare in acest caz este:
5. =
150 - 127 127
100*18%.
/

Fig. 2.6, b, c
184
b. Admitanta complexa a conductorului neutru are valoarea
z,
1
= gN=
1
0,5
= 2 S,
astfel incit, cu aceea^i notafie ca mai sus,
JL
ihMiMs.=
127-0,28$ + (-65,5 - j 110)0,234 + (-63,5+ j 110)-0,120 0,288 + 0,234 +
0,120 + 2
(5,35 - j 4,73) V
Tensiunile de faza aplicate lampilor se obtin ca si in cazul a.:
U{s = \U1-Ujr\& = V 121,652 + 4,732
= 113 V,
1
1
i?!
3,47
U'ts = \U2 UN\ =y68,852 + 105,272^ = 118,5 V, i?2
4,28
U'SN=\U3-UN\^ =f68,852 + 114,732-^-= 129,7 V

Supratensiunea maxima procentuala care apare in acest caz este numai


129,7 127
.
sb

100 ~ 2,12 /0 s0
Se observa ca in lipsa conductorului neutru, lampile de pe faza 3, mai
descarcata (cu rezistenja mai mare i curent mai mic), sint supratensi- onate
inadmisibil ( 18%). Acest exemplu ilustreaza necesitatea utilizarii
conductorului neutru in retelele trifazate de distribute, pentru reducerea
variatilor de tensiune la bornele consumatorilor dezechilibrat montat in stea.
Problema nr, 2.7. Un generator electric trifazat de tensiuni simetrice, cu
tensiunea de linie Ul = 380 V, alimenteaza printr-o linie trifazata de impedanja neglijabila cinci receptoare montate ca in figura 2.7, a. Primele trei
receptoare sint pur rezistive $i au puterile P1 = 9 500 W, Pu = 3 800 W, Plu =
5 700 W. Receptorul al patrulea este un motor electric care absoarbe
11,4 kW, la un factor de putere
i/3
inductiv cos 9 = > iar receptorul al cincilea este un cuptor electric cu
puterea aparenta 15 000 VA
si factorul de putere cos 9 =
Se cer curen^ii absorbit de receptoare i curen^iidebitat de g^ nerator.
Sa se verifice bilanjui puterilor.

185
Solutie:
Curentii absorbiti de cele cinci receptoare vor fi:
9 500
Vi
hi =
Pn
ut
380 _ 3 800 380
= 25 A, = 10 A,
/ I=m=l = 15 A,
Ui
I\m 12m I2m
380 11 400
fs 380
= 20 A,
Iu = I = I3c =
= 22,8 A
le
3c
* /3-380
Puterile active absorbite de cele cinci receptoare sint:

Pi = 9 500 W,
P = 3 800 W Pin - 5 700 W, Pm= 11 400 W,
P,
= 15 000 = 10 600 W
c
2
Suma puterilor active absorbite de cele cinci receptoare este:
HP* = 41 000 W.
. Puterile reactive absorbite de cele cinci receptoare vor fi:
Qi = Qn = Qm = 0,
Qm = Pm tg <? = 11 400-^= = 6 580 VAR,
Qe = Pe= 10 600 VAR
Suma puterilor reactive absorbite de receptoare este:
2Qk = 17 180 VAR
Pentru determinarea curentilor de linie debitati de generator se face
calcu- lul pe fiecare faza in parte. Se utilizeaza teorema intii a lui Kirchhoff i
se poate proceda prin doua metode.
1. Metoda grafted. Se efectueaza grafic, la scara, suma geometrica a
curen^i- lor absorbiti pe fiecare faza in parte.
186
Defazajele curentilor rezulta din figu- ra 2.7,a, tinindu-se seama de caracterul sarcinilor rcceptoarelor.
Se lucreaza la scara 1 cm = 20 A si se obtine graficul din figura 2.7, b.
Folosind rigla si raportorul, rezulta:
Ilg ~ 72
A,
I2g x 72
92,A,
28
I3g x 60
9s,
A,
*23
2. Metoda arialitica. Proiectind fazorii curentilor care intervin in prima
teorema a lui Kirchhoff, corespunzator fiecarei faze, pe directia tensiunii de
faza respective si pe directia perpendiculars. pe aceasta, se obtine:
r

Fig. 2.7, b
Ilg cos eplg = Ii cos 30 + Im cos 30 + Ilm cos 30 + I,e
= 25-^ +
15--^ + 20-^ + 22,8 68,14 A,

cos

45 =

Ilg sin cplg = /j sin 30 + 7m sin 30 + Ilm sin 30 -f- 7lc sin 45 =
111
fn
= - 25-~ + 15 + 20 + 22,8 ++ = 21,14 A;
I2g cos (p2g = I\ cos 30 + In cos 30 + I2m cos 30 -f- I2c cos 45 = = 25 + 10'
+ 20 ^ + 22,8--^= 63,74 A,
I2g sin <p2g = Ii sin 30 7n sin 30 + I2m sin 30 + I2c sin 45 = = 25--J- 10-7
+ 20--J + 22,8-^ = 33,64 A;
73g cos cp3g In cos 30 -j- 7j11 cos 30 -f- 73m cos 30 -|- 73c cos 45 = = 10-^+ 15--^ + 20--^ + 22,8--^ = 55,14 A,
I3g sin <p3p = 7n sin 30 7in sin 30 + 73m s*n 30 + he s^n 45 =
= 10-7 15-7 + 20-7 + 22,8-^ = 23,64 A;
prin urmare,
/ = /
68,142 +
21,14*=71,4 A, 9l,
= 1715'
2
2
I2g = |/
63,7 4 +
33,64 =72,1A, <p2g = 2750',
Is, = V
55,14* +
23,642 =60,0A, <p3ff = 2315'
In continuare se
utilizeaza
rezultatele obtinute prin
metoda analitica.
187
Puterea activa debitata de generator este:
Pg = UJlg cos 91(, + u2ltg cos <p2g + U3I3g cos 93l7 =
380
(68,14 + 63,74 + 55,14) = 41 050 W
Verificarea bilantului puterilor active:
2P* = Pff-+ 41 000 W* 41 050 W Puterea reactiva debitata de generator
este:
Qg = EVi, sin <plg + U2I3g sin <p2ff + U3I3g sin <p3(, =
= ^(21,14 + 33,64 + 23,64) = 17200 VAR
Verificarea bilantului puterilor reactive:
E(?* = (?* 17 180 var 17 200 VAR
Problema nr. 2.8. Trei receptoare trifazate (v. fig. 2.8, a) se leaga in paralel
la o linie electrica de alimentare trifazata, fara pierderi, cu tensiuni de linie
simetrice, de valoare efectiva Ux si pulsatie <o.
Se cere:
a) sa se determine curentii de linie absorbiti de sistemul celor trei receptoare ;
b) sa se determine curentii in cele trei faze ale receptorului in stea;
c) sa se efectueze bilantul puterilor active si reactive ale consumatorului
constituit din cele trei receptoare.
Aplicatie numerica:
P 1 2; coP= = 5 2;
coC
i?' = 25J; Ut = 200Y. Solutie:
Tinind seama ca impedanta conductoarelor de alimentare este neglijabila,
montajul alcatuit din cele trei receptoare se poate repre- zenta ca in figura
2.8, b.
a. Transfigurind receptorul in stea, ale carui faze au impedantele

complexe:
Z10 = - ^ = - j 5 2,
coC
^20 = -R = 1
^30 == j = j ^ 1,

Fig. 2.8
188
intr-un receptor in triunghi echivalent, impedantele complexe ale laturilor
acestuia vor fi:
7'
112
-~10-20 +
+ *30*10 = _ j 5 Cl, Z^3 = j 5 a, Z^ = 25 a.
30
Impedantele echivalente intre perechile de borne de alimentare ale sistemului de receptoare rezulta:
^12
_23
z
31 '
1
1
J_
1 1,1
1
1
ir jcoL 7'2 25
J
1
5
1
1
1
1
1 + jcoC
+ -r
1
-J- j_ +
j5
23
25 o
1
1
1 , 1 jcoC +
!

jcoL
- + + 5 j 5
25
= 25 Q,
= 25 i,
= 25 Q
Receptorul in triunghi echivalent cu cele trei receptoare date este deci
echilibrat si pur rezistiv, iar curentii de faza absorbiti de catre acest receptor
au valorile efective egale,
I1V = /23 = /31 = = = 8 A,
23
31
Z12 25
constituind un sistem simetric de curenti, in faza cu tensiunile de linie
corespunzatoare.
Curentii de linie absorbiti de sistemul celor trei receptoare au valorile
efective:
Ix = I2 = /, = I12 )/3 = 8 ]/3 = 13,85 A,
constituind si ei un sistem simetric de curenti, in faza cu tensiunile de faza
corespunzatoare.
b. Utilizind transfigurarea de mai sus, curentii in fazele receptorului in stea
se calculeaza determinind mai intii curentii in laturile receptorului in triunghi
echivalent cu receptorul in stea. Considerind originea de faza aceea
corespunzatoare tensiunii stelate Uv U_i= U1~ 200/1/ 3 V, se obtine:
7' __ 12
-12 _ z'--- "12
23
j5
U23 2 00 (-j)
)5
E?
Si
200
25
= (-20 .+ j 34,64) A, = 40 A,
= (-6,93 + j 4) A
189
Prin urmare, folosind notatiile i sensurile obi^nuite, curentii cauta^i sint: IA
= lu ~ In = (-13,07 + j 30,64) A,
!i = Iu- lu = (-20 - j 34,64) A,
= i-3=(33,07 + j4)A
Se verifica faptul ca suma curenjilor in fazele receptorului in stea fara conductor neutru este nula.
c. Puterile activa i reactiva absorbite pe la borne de catre sistemul celor
trei receptoare sint:
P = |( 3*7,7, = Y3 200 13,85 = 4 800 W,

0=0,
deoarece sistemul, in ansamblu, este echilibrat si pur rezistiv.
Suma puterilor active consumate in rezistoarele celor trei receptoare este:
2P* = 2-J.+ Rl'i 2
+ 1 (202 + 34,642) = 4 800 W
Suma puterilor reactive consumate in bobinele $i condensatoarele celor
trei receptoare este:
S0* = 2-^. - 2UfoiC + <oZ7? - -Li? =
coL
coC
= 5 (33,072 + 42) 5(13,072 + 30,642) = 0
Prin urmare, bilantul puterilor active si reactive se verifica.
Problema nr. 2.9. Un generator electric trifazat, de putere nominala mult
mai mare decit puterea consumatorilor, alimenteaza doua receptoare in stea,
montate ca in figura 2.9, a. Se dau tensiunile electromotoare de faza ale
genera- torului $i impedantele fazelor celor doua receptoare. Punctele neutre
ale celor doua receptoare fiind legate printr-un element de impedanta data,
se cere sa se calculeze intensitatea curentului prin acest element si
tensiunea electrica dintre punctele neutre ale celor doua receptoare.

Fig. 2.9
190
Solufie:
Fie Yv Y2, Yg si Y[, Y2, Y% admitantele fazelor celor doua receptoare in
stea, ZNN, impedanta introdusa intre punctele neutre ale celor doua receptoare $i Uv U2, U3 tensiunile electromotoare de faza ale generatorului, care se
pot considera egale cu tensiunile de faza la bornele lui (deoarece puterea
generatorului fiind mare fata de puterile receptoarelor, se pot neglija impedance interioare ale generatorului).
Notindu-se cu UN si tensiunile dintre cele doua puncte neutre si punctul
neutru al generatorului, in cazul in care latura NN' este intrerupta, si cu
impedanta echivalenta a retelei pasivizate, intre nodurile N si N', curentul
prin latura NN* se exprima utilizind teorema lui Th6venin:
T
HN - \LNLNN'
----~r~7
Z.NN' + NN'0
U_N si LTjy' au expresiile:
U =
U N
g,r. + uz* + EJLZ
Zi + X, + Is

_w+w+w
Y' _J_ Y' -L Y'
1 + 2 + 3
Impedanta
se determina utilizind schema din figura 2.9, b $i are
expresia:
l
l
KifN'O y y y
Li + Lz + Lz
Prin urmare, curentul cautat rezulta:
aXi +
3
iaN" = _
Xl + Z2 + Is
zi + n + x;
11 ~T _22
Y' -J_ Y* 4- Y'
1 + 2 + 3
Z.NN' + '
+
X1 + X2 + X3 Xi + Xi + Xi
Tensiunea electrica dintre punctele neutre ale celor doua receptoare va fi:
LLNN' = ?LNN' LNN'
Problema nr. 2.10. O linie electrica trifazata cu capacitatea in serviciu C
(fa^a de pamint) a fiecarei faze, avind impedanta proprie neglijabila, func^ioneaza in gol fiind alimen- tata de la un generator de tensiuni simetrice
avind co- nexiunea in stea. Linia
are o punere la pamint de rezistenta electrica R pe
faza a treia.
Sa se calculeze inducti- vitatea L a bobinei care
trebuie conectata intre
Fig. 2.10, a

191
punctul neutru al generatorului si pamint, pentru ca curentul de punere la
pamint IR sa fie minim. Sa se determine in aceasta situatie valoarea curentului IL prin bobina.
Aplicatie numerica:
Ut = 30 kV, = 1 000 Q, / = 50 Hz.
coC
Solatia. 1:
,
Pamintul este punctul neutru N al receptorului constituit din capaci- tatile
in serviciu ale liniei si din rezistenta de punere-la pamint. Rezulta
U,

Z,Z. + Z2Z2 + 33
z, + z2 + z3 + z*
(U, +.^ + ^>^0 + ^1
3 jo>C + -f Z_ R jcoL
= u.
i prin urmare,
jo>L
R(l - 3 oALC) + jco
1 - 3 w2iC
I_ v _________________
~R
R
~3 R (1 - 3co2 LC) + jcoL
Acest curent se anuleaza (valoarea sa minima fiind deci nula) pentru
coL = -i, adica pentru 3coC
In acest caz insa, $i deci,
Aplicatie numerica:
L=
l
3co2C
UN=U3 jcoL jcoL
r 1 000 . ~ , TT L = 1,06 H
3 2 TT 50
f1
h=
Ul
Vlo>L
30 000
V~3- 314- 1,06
30 ^ 3 A 52 A

Fig. 2.10, 5
Solatia a 2-a:
Se poate aplica direct teorema lui Thevenin schemei din figur-a 2.10, b,
Zchivalenta schemei din figura 2.10, a:
j _ HAB,
~R ?-AB + ?ABO
192
unde
UAB. = U ZAB = R,
rezultind
LAB9
1
3 jcoC H

jcoL

jcoL
1-3 co2LC
/ J/
1 - 3co2LC
3 i? (1 - 3co2LC) + jcoL
Cazuri particulate:
a) L = 0; punctul neutru al generatorului este pus direct la pamint. In
acest caz, pentru R = 10 ft, de.exemplu, rezulta:
/ 1730 A.
b) L = oo; punctul neutru al generatorului este izolat. In acest caz, pentru
aceea^i valoare R = 10 2, rezulta:
IR * 52 A.
Problema nr. 2.11. Un receptor trifazat cu conexiunea In stea este
alimentat cu un sistem de tensiuni trifazat simetric, tensiunile de faza fiind Uv
C/2> U*. Fazele receptorului sint constituite din elemente reactive avind reactantele: Xx = X, X2 = X, X3= 2X.
Se cer curen^ii de linie absorbiji de catre receptor. Sa se reprezinte grafic
tensiunile si curen^ii $i sa se efectueze bilanjul puterilor reactive,
Solufie:
Tensiunea punctului neutru N al receptorului, fa{a de neutrul generatorului, se calculeaza cu relatia:
tj VZ, + E2U + HZ*
N
Y 4- y 4. y *
II T t ij
in care admitantele fazelor receptorului sint:
Y1 = Y2 = > 1 2
jX
Z3=
j2X
In cazul re^elelor trifazate fara conductor neutru, pentru determinarea
potentialului punctului neutru N al receptorului, se poate potential de
referinta potentialul oricarui punct din retea.
Fie, de exemplu, potentialul punctului 0- (v. fig. 2J1, a) drept potential de
referinta. Prin urm&re, tensiunea dintre punctul'N $i punctul O' va fi:
TT> EW X, +
Yj .
alege
Eg + E*
2-1
2
(H13 + JZ23) 2j73
drept

193
Fig. 2.11, a

sint :
h = UWYx- (Ul0--U'N) Y^U^U^Y, = -(a+jw^-^e^. h = y2Yz = (* -W')YM =
(Un +
+ 2ZL3)Y2 = (U2+U3) = ^e~iK*,
jA A
lz = UWY3 = (&o'-^)Zs = (P + 2fi) Y3 =
2.D,
- j 2 A' A'
T r .
e12
care au fost exprimafi In funcfie de tensiunea stelata U<,.
Dupa cum se observa, sistemul curenfilor de linie absorbifi de catre
receptor este un sistem simetric, avind insa ordinea de succesiune a fazelor
inversa aceleia a sistemului de tensiuni de alimentare. In figura 2.11, b este
repre- zentata diagrama corespunzatoare a tensiunilor ?i a curenfilor.
Puterea reactiva absorbita pe la bornele de alimentare este:
0
^ e +a|ei +
t
u* -j -1
(U*
-j
j
-j1
,6
J2
+ U3^e'*j = 9nt (Ui e +^2e +^e )J=0
Suma puterilor reactive dezvoltate in elementele receptorului este:
S0* = E^l = XJ! + X/| -2X/| = |J(* + X- 2Z) = 0
Prin urmare bilanful puterilor reactive se verifica.
Problema nr. 2.12. Un receptor trifazat in stea fara conductor neutru este
alimentat cu un sistem de tensiuni trifazat simetric, cu tensiunile de linie
Hi2> HZZ> Hzv
Ce relate t.rebuie sa existe intre cele trei impedance Zv Z2, Z3 ale fazelor
receptorului, pentru ca sistemul de curenfi absorbi^i de la re^eaua de ali-

mentare sa fie simetric?


Solufia 1:
Curenfii absorbifi au expresiile generale (care rezulta prin permutari ale
indicilor 1, 2, 3):
V YY V YY
1 v . i
I2 l Is
I1 + Z2 + Z3
unde YJC = -l-,k = 1, 2, 3 sint admitanfele fazelor receptorului.
Daca tensiunile sint simetrice, U23 = a2U12, U^i = flJ712, ^ar curentii Ix $i 12
se scriu:
I = U 2 ~ a^
T = a2U 2 ^3 ~ q1>
12
^ .^LI ~i" Z.2 "f~ Ys *
^
^Z + Xs+Za
in care
. 2TT
3~ir
/?
a=0
0.
Deoarece ^ = Ix 1% fi 1 + # + = 0, pentru ca sistemul de
curenti sa fie simetric si invers, este necesar si suficient ca I2 = allf adica
sau
*Y2(Y3 - aYx) = YX(Y2 - aYz)
ZxZ2 + Z2Z3 + Z3Z1 = 0,
conditie echivalenta cu:
^1 + ^2 + S = ^
Aceasta conditie nu poate fi satisfacuta decit daca toate impedan^ele sint
pur reactive, partea lor reala neputind fi negativa (v. problema nr. 2.11).
b. Pentru ca sistemul de curenti sa fie simetric i direct, este necesar si
su- icient ca I2 = a2I2, adica
X2(Y3-aY1) = Y1(Y2-aY8)
sau
Z2Z3 + aZsZi + ^2ZIZ2 = 0,
conditie echivalenta cu:
Zj -f- uZ2 -f- u2Z^ = 0
Aceasta conditie este evident satisfacuta daca Zx = = Z3, ceea ce reprezinta cazul banal al sarcinii echilibrate. Dar ea poate fi satisfacuta fi
pentru
^ ?L2
Solufia 2:
Din.figura 2.1-2 rezulta;
LLl2 = Ul
^2^2/
=
f/23 2,1.2
Z3Z3'
a treia ecua^ie de acest fel nefiind independents de primele doua, daca se
fine seama de relafia
Z12.4- Z23 + Z31 = 0.
Daca tensiunile alcatuiesc un sistem simetric fi direct, = a2U12.

a. Pentru ca sistemul de curenti sa fie simetric fi invers, trebuie ca I2 =


aj[v /g = a2Iv

195
nlocuindu-se aceste expresii in rela^iile de mai sus, se ob^ine:
&2{Zi
aZ^ *
sau, deoarece
a3 = 1 ?i 1 + a + a% =* 0,
z* + z* + Z* = 0
h. Pentra ca sistemiu de curen^i sa fie. simetric i direct, trebuie ca h =
2
a Iv i3 = ah> obyirJ^iu-se in acest caz :
aZ2 Z3 = aZx a3Zs
adica
dt r 2^2 + &2Z& = 0
Problema nr. 2.13. Un sisteia de trei impedance 2^2, Z23, Z^v montate in
triunghi, este alimentat cu uii &Litem ^ uensiuni tofazat simetric, cu tensiunile de linie U12, Un, UnCe relate trebuie sa existe intre cSxc trei impedance, pentru ca sistemul
de curenfi de linie absorbifi de la re^eaua de alimentare sa fie simetric ?
Solufie:
Din figura 2.13 rezulta:
h = ^12X12 - US1U31,
Is = UnYn - UrsY
iiX2i.l2'
a treia ecuafie de acest fel nefiind independents de primele doua daci se tine
seama de relafia 1^ + -f I3 = 0; admitanfele fazelor receptorului au fost
notate cu

Yi
Daca sistemul de tensiuni este simetric i direct,

Uvs
U.31 IZx2> <* = e }
a. Pentru ca sistemul de curenfi de linie sa fie simetric $i invers, este
necesar $i suficient ca I2 = alx> adica
tf2Z23-Xl2 = Xx2-2Zsi
sau
.12 4" Ya 4* X31 0,
condifie echivalenta cu
Fig. 2.13
^12^23 4" 4 ZziZli 0
196
care nu poate fi satisfacuta dedt daca cele trei impedance sint pur reactive.
b. Pentru ca sistemul de curenji de linie sa fie simetric fi direct, este necesar fi suficient ca. 1^ a2!^, adica
^23-^12 = ^12-^31
sau
Y I" ^^23 *1"
eonditie echivalenta cu
,
I Q-ZyaZni "I" &2ZgtZi9, = 0
Condi|ia aceasta este evident satisfacuta pentru Z12 = care este
cazul banal al receptorului echilibrat, dar ea poate fi satisfacuta fi pentru Zn
^ Zsa Zsi
Problema nr. 2.14. Un indicator de succesiune a fazelor este constituit dintr-un element reactiv de susceptanfa B fi doua lampi cu incandescent de
conductance egale G, montate in stea (v. fig. 2.J4).
Se cere relafia dintre B fi G pentru ca raportul tensiunilor la bornele celor
doua lampi cu incandescent maxim, adica pentru ca indicatorul sa
prezinte o diferenja de lumin02itate maxima intre cele doua lampi cu incandescent. Care este valoarea maxima a acestui raport? Se presupune ca indicatorul este alimentat cu un sistem de tensiuni trifazat simetric.
Sohifie:
Tensiunea intre punctul neutru N al indicatorului fi neutrul re^elei de
alimentare este:
Xj 1 (*** 1-^1 +
Qi) G == f/ G + jB ^
w
_1

- jB + 2G
26 - j
in care U_lt C72, Us sint tensiunile de faza simetrice, de alimentare. Tensiunile
la bornele lampilof cu incandescent sint:

0+ jB
2G jB
= -Ui
B -H j(2Vr3G- 3B) 2(2G - jB)
U.3N ~ Hi
U,
G +j B 26 - jB
r
== TT l 3B +j(2/3G + 3B)
1
2(2G - j B)
Se observa ca pentru B > 0, USN > U2N, patratul rapor- tului celor doua
tensiuni fiind:
U|JV._ _B +(2G + VIB) _ G2 + B2 + Y~36B Vhr B* -f (2 6 - V 3 B)a G2 + B2 - ]
fZGB

197
Punind conditia de maximum
se obtine:
dr2 d B
o,
2 = G2 sau B = G,
pentru care
r l/2 + ^3 -y \ 1\
'max 1/ ---------------------------------= ~ 3'/3
[2-/3
Cazul B = G corespunde realizarii elemeritului reactiv cu o bobina ideala
(fara rezisten^a); cazul B = G corespunde realizarii elementului reactiv cu
ajutorul unui condensator ideal (fara pierderi).
Prin urmare, de exemplu in cazul realizarii indicatorului cu un condensator, conectindu-se dispozitivul la cele trei borne neidentificate ale retelei,
fazele se vor succeda in ordinea: condensatorul, lampa aprinsa puternic,
lampa aprinsa slab.
Problema nr. 2.15. Pentru determinarea ordinii de succesiune a fazelor
unei retele trifazate, este suficient sa se determine succesiunea in timp a
doua faze oarecare. In cazul unei retele cu conductor neutru se poate utiliza
mon- tajul din figura 2.15.
Sa se determine relatiile care trebuie sa existe intre parametrii R v R2, C,
astfel incit punctul N sa fie la acelasi potential cu punctul neutru 0 al generatorului, pentru o anumita ordine de succesiune a fazelor, iar pentru

ordinea de succesiune inversa acesteia potentialul punctului N sa fie diferit


de cel al punctului 0.
Aplicafie numerical
2?! = 40 fi, f= 50 Hz.
Solutie:
Tensiunea punctului N fata de punctul neutru 0 al generatorului este: ~i +
2 [----------------------------h j^cl
JJ = Ri
\R2
) = HIR2 + U-zRii1 + i<R2C) ^
J_,J_ + jojC
i?, + i?2 + jcoK, A.C
*1 *2
in care C7X, U2> IL& sint tensiunile de faza simetrice ale sistemului a carui
ordine de succesiune a fazelor se determina si in care s-a neglijat admitanta
voltmetrului.
Pentru succesiunea directa a fazelor,
f/2 = a*Uv CU fi S- = y +
f3
+ j si conditia UN = 0 devine:
Ri | RB
'II'

<?
\
Fig. 2.15
198
k2 a22?1(l -p jcojR2C) 0,
sau
Rz - j
= 0,
adica
i?2 = 2/Jj,
* aRtC.+ yi=0
Ultima.relate liu poate fi satisfScuta, deoarece
o "> 0, R2 > 0 fi C > 0.
$
Pentru succesiunea inversa a fazelor, J72 = 0{7X $i condi^ia t/jy = 0
devine: R2 + CLRx(\ -f- j(oi?2Q = 0, sau
R2-^-^<*R1R2C = ,
-4<1>W + i?i?x = 0,
adica
R2 2i?i,
<oR2C fl = 0,
care sint relafiile cautate.
Cind sint indeplinite aceste condi fii pentru montajul din figura 2.15, deviafia voltmetrului indica succesiunea directa (1, 2, 3) a fazelor, iar lipsa de
deviafie a voltmetrului indica succesiunea inversa a fazelor.
Aplicafie nwmerica:
R2 = 2R2 = 2-40 = 80 Cl,

_n = vi
<*R 2w 50-80
69 (iF
Problema nr. 2.16. Fie o linie electrica trifazata simetrica, suficient de
scurta pentru a i se putea neglija impedanfa proprie fi capacitatile in serviciu.
Re- zistentele de izolafie fafa de pSfnint ale fazelor (masurate cu ohmmetrul)
sint rv r2, r2 (fig. 2.16).
/
Se cere sa se calculeze valoarea efectiva a intensitatii curentului care
trece pttntr-un obiect pns la pamint, de rezistenta electrica R, care ar atinge
faza a treia.
199
c

Solufie:
Notindu-se
l
1
Si !
2 I
1
r1
=
77; G = T
Fig. 2.16
tensiunea de deplasafe a puiictulili N (pamintul) In raport cu neutrtll gerieratorului este:
U = i^i
2P2 + ^3(^3 + G)
Pi + Pa + 03 + &
Tensiunea aplicata pe obiectul de rezisten^S. R este:
U*N = U*-IL<
^l) 01 + (j^3 2) P2
Pi 4- P2 4- Ps 4- G
Alegind originea de faza aceea corespunzatoare tensiunii primei faze, se
poate scrie:
Ui = u, =
+j^)Curentul cautat este:
_V1
^)
-5-^ + 3
-9-?!+
/ = 2 12 ]
Pi 4* Pa 4- 03 4- G
de valoare efectiva
Pi 4- "T Pi +P1P2 4- Pi
VnTirTV^r^
-------------------------------------------=|/3 /G ^ +
Pi "I" P2 4* P3 4* G
Pi 4- P2 4- 3 4*
r
r
|, r
= 1/ 3 U _____________________ 3 ^ i + l 2 4~ rl
' Var3 + Rirj'j + r2r3 + r2r2)

Problema nr. 2.17. O bobina trifazata simetrica in stea, avindpe faza


inducti- vitatea L $i rezistenja R, este alimentata cu un sistem de tensiuni de
linie simetric C/12, U23, U31.
Se cer curenfii absorbi^i de bobina, cunoscindu-se ca fazele ei sint
cuplate inductiv doua cite doua, inductivita^ile mutuale intre faze fiind egale
in modul cu M (v. fig. 2.17, a).
Solufie:
In cazul in care exista impedance mutuale intre fazele receptorului, metodele specifice re^elelor electrice trifazate nu sint in general aplicabile. In
acest caz se poate gasi o. schema echivalenta in stea fara cuplaje intre faze
(v. fig. 2.17, b) $i problema se reduce la una obijnuita. Pentru a gasi aceasta
200

Fig. 2.17
schema echivalenta, se scriu ecuatiile lui Kirchhoff pe cele doua ochiuri
independente din figura 2.17, a:
U19. = (R + I + j (o MI a (R jcoL) I_2 j (x>MI} =
= [R + j6>(Z - M)] L-[R + jco(Z - M)]
Uaa = (R + j<*)Z) Z2 -b i(&MI$ (R + j^Z) Lz \<AMI9 =
= [R+ ML - M)] 72 - [R + ML - M)]L>
Se observa ca s-au ob^inut ecuatiile scrise pentru ochiurile independente
ale schemei echivalente din figura 2.17, 6, daca inductivitajile echivalente
ale fazelor necuplate, legate in stea, sint:
Le = L M
Rezulta curentii absorbi^i de bobina trifazata:
1
- JR + j<o(L - M) y 3 [R + jco(L A/)]
* 2TT Z2 = ZI e1 T, L = Lie~,
unde /* este tensiunea stelata a fazei 7.
Problema nr. 2.18. 0 bobina trifazata simetrica, in triunghi, avind pe faza
inductivitatea L rezisten^a R este alimentata cu un sistem de tensiuni de
linie simetrice U12t U^, Uzv
Se cer curentii de Hnie absorbiti de bobina, cunoscindu-se ca fazele ei sint
cuplate inductiv doua cite doua,. inductivitajile mutuale intre faze fiind egale
In modul cu M (v. fig. 2.18, a).
Solutie:
Ca $i in cazul problemei nr. 2.17 se cauta o schema echivalenta fara cuplaje inductive intre faze pentru receptorul in triunghi considerat (fig.
2.18,6). Ecuatiile lui Kirchhoff scrise pe ochiurile independente care se inchid
printr-o linie a tensiunii la bornele de alimentare din figura 2.18, a, sint:
Uj.2 =
(R
+ ]<*>) Z12 + jcoAf (Z23
+
Z31)/
1
U23 =
b j>L) L23 + jcoAf( J31 + Zi2)>
r(*)

^31 =
201
!tn

(^

+ j6^) Z3I + j^(Zl2 + Lzz)-

a.
b.

Fig. 2.18
Adunindu-se aceste^ecuafii si tinindu-se seama ca suma tensiunilor de
linie este nula, se obtine:
[R + 1>(L + 2M)](I12 + L23 + Z31) ^
(2)
Deoarece primul factor nu poate fi nul, din cauza rezisten^elor totdeauna
pozitive ale fazelor, rezulta ca cei trei curenfi de faza ai receptorului satisfac
rela^ia:
Z12 "+ Z23
Z31
(3)
Inlocuindu-se cu (3) suma a cite doi curen^i in (1), rezulta:
Ui2 = [R + ML-M)]I12,
U23=[R + j>(L-M)]I23t
!Ln = [R + i<*{L-M)Un,
adica inductivita{i.le receptorului in triunghi echivalent fara cuplaje inductive
sint:
L=L-M
Rezulta curenjii de linie absorbiti de bobina trifazata:
I_\ 119 I* 1
i-12
i-31
12
'Si
R + jco(L - M)
4TT
,2n
Li = Ii e
I* = L e
Problema nr. 2A9. O bobina trifazata nesimetrica in stea, avind pe faza
rezistenta neglijabila si inductivitatea L, este alimentata cu un sistem de

tensiuni de linie simetric f712, ^23> LLsV


Se cer curenj:ii absorbiti de bobina, cunoscindu-se ca fazele ei sint cuplate
inductiv, iar inductivita- j:ile mutuale intre faze sint: M12 = 2M'n =

202
Solufie:
Ecuatiile lui Kirchhoff pentru reteaua din figura 2.19 se scriu astfel: Li + Lz .
+ la
jcoL/j + \U>M,9I9 -(- jcoMai7a j<o7,72

jcoM^g 7^12 ^ 0, jcoL72 + jcoM^i + jcoM237g jcoLTg jcoilfg^


____________ ==
sau in cazul particular al problemei date,
* rr. +
Ii + I* 4~ 73 = 0,
M
jcoM/j jM/2 jto 7a = t/12> jtdy 7X + j MM/2 jwM/j = t/a,
adica:
Zi + Lt + Lz = 0,
h-h~-h=-^
-1
2 ~3 jcoM
4ll + Z2-Z3 = -"
jcoM
Solutia acestui sistem de ecua^ii, tinindu-se seama ca U12 + Uj& + U21 =
= 0, este:
2 4&t + 23 ^
15 jcoM
r ___ 2 2^3 + Si
-* o
f
5 jcoM
3
15 jcoM
7 _ 2 4^ + 3gM *
Se poate observa ca valorile efective ale curentilor 7t si 7g sint egale.
Problema, nr. 2.20. Un transformator trifazat, avind cele doua infa^urari
conectate in stea (v. fig. 2.20), alimenteaza un receptor trifazat echilibrat
instea cu impedanja Zpe faza. Tensiunile electromotoare de faza secundare
ale trans- formatorului sint simetrice si cunoscute, UeV U_e2, U_eZ, dar
infa$urarea fazei a treia a secun- darului a fost legata invers.
Sa se determine curentii in tfazele receptorului stiind ca se pot neglija
caderile de tensiune in fazele transformatorului.

Fig. 2.20
203
Solufie:
Deoarece se pot neglija caderile de tensiune In fazele transformatorului,
potenfialele bornelor secundare 1, 2, 3 fafa de punctul O, comun, aimfafurarii secundare, vor fi:
Lho = U-e 1 >" H.20 ILe2 > H.W =
ILe3
Tensiunea punctului neutru N al receptorului fafa de punctul O rezulta:
Eioh + E*X* + 3 TU + 1U + Y*
(jZlO + 20 + LLso)
-jGln + Un-Un)
unde
sint admitanfele fazelor receptorului ?i unde s-a finut seama ca
Uet 4" Ujtt "I- U.H 0 Prin urmare, curenfii cautafi sint:

EH ~
zz
t
i + 7-e* U*X* = QJ-lLs)^ =----------Y-----EH - 2&,
3Z
-E,, + Luei
L = UixY* = (30 ~ UN)j =---------------J*-----=~iz
Se observa ca sistemul de curenfi in fazele receptorului este nesimetric ?i
ca valoarea efectiva a curentului 1^ este de trei ori mai mica decit aceea din
situafia in care secundarul transformatorului ar fi fost legat corect.
Problema nr. 2.21. Un receptor trifazat echilibrat in stea fara conductor
neutru, avind impedan^a fazei egala cu Z, este alimentat cu un sistem de
ten- siuni de linie nesimetrice, U12, U^, C/31.
Sa se calculeze curenfii in fazele receptorului.
Aplicatie numerica:
U12 = 220 V, Un = 185 V, UZ1 = 200 V, Z = (16 + j 12) ).
204

Fig. 2.21
Solufie:
Fentru (Jeterminarea tensiunii dintre punctul neutru N al receptorului ?i
Una din bornele 1, 2, 3, se alege ca potential de referin^a poten{ialul uneia
din aceste borne, de exemplu acela al bornei 3. Se obfine:
TT _
_ & - Su
++
3
1
unde y, _ = ya = -7 sint admitan^ele fazelor receptorului.
Curen^ii in fazele receptorului vor fi:
L = uu,Yx = {Ux3- U)j=(-Uix-7=^^
* = U*Y.2 =(U-Us)j = [unY
Li = UiNXz = (0 - /)T= -%=
3 J z 3Z
a. -Pz
3Z
Fie originea de faza aceea corespunzatoare tensiunii Um, Un = U& = 185 V.
Din figura 2.21, b rezulta:
2002
cos a = ail ~ (t/ +
- (202 + 1852) 0 y3
2U12C/23
2-220-185
'
sin a = 0,852.
Prin urmare:
J_i2 == J^23 (cos oc j sin oc) === 185 ( 0,523 j 0,852) =
= (- 96,7 + j 157,6) V.
Deoarece U12 + (Z23 + LLa 0. rezulta i
LTsi = -(U12 + Ua) = (-88.3 - j 157, 6 )V.
205
Utilizindu-se relafiile de mai sus, se objine:
U1N 126 V,
U2N * 118 V, U3lfx 106 V,
6,3 A,
I2 5,9 A,
I3 5,3 A.
12
Curentii J1( /g sint defazati cu acelafi unghi q> = arc tg = arc tg 0,75
16
in urma tensiunilor corespunzatoare U1N, U2N, U_3N (v. fig. 2.21, b).
Observa^ie. Independent de datele numerice ale acestei probleme,
punctul neutru N al receptorului (v. fig. 2.11 b) coincide cu centrul de
greutate al triunghiului 1, 2, 3 al tensiunilor de linie.
Problema nr. 2.22. Un receptor trifazat echilibrat cu og^xiunea in stea,

avind pe fiecare faza doua elemente identice, de impedanfa Zt in serie, este


alimentat cu un sistem de tensiuni de linie simetrice $i cunoscute U12, U^,
t/31.
Se cer curentii care circula in laturile rejelei in situa^ia in care se inchide
intreruptorul K (v. fig. 2.22).
Solutie:
Pentru re^eaua electrica care se formeaza prin inchiderea intreruptorului
K (v. fig. 2.22), se pot scrie ecuafiile lui Kirchhoff:
Zi 4 Zs Z4 Zs = 0,
2 + Z4 + Z5 0,
Z 4 2Zs ==
ZL - IL + u* = 0,
IL - ^zi2 + zi, - u12 = 0
Se rezolva sistemul de ecuafii si se obfine:
j 712 ~i~ 5 jZ23 __ 2 Q12 5 U3l ^ -1
12 Z 12 Z_
j_
+ 23
12
---------------------------------TT~'23
12 ^
~ ^23 + 5 j7|) 12 Z

Fig. 2.22
r _ r '_?n-Eto "4 ~5 122
Se observa ca sistemul de curenji este nesimetric i ca valorile efective
ale curenfilor satisfac rela^iile:
11 7g > /2,
206
Problema nr. 2.23. Un generator trifazat avind tensiuni de faza simetrice
cunos- cute, C71# C/2, Uj, i neutrul pus la pamint printr-oimpedanta Z,
alimenteaza printr-o linie trifazat a simetrica, deimpedantaZ pe faza, un
receptor echilibrat in stea, de impedanja pe faza egala de asemenea cu Z,
neutrul acestuia fiind pu^ria pamint.
Sa se determine curen^ii in retea in situatia in care se
i,
h
ll
ij

6
77777).7/
N
l*-0
*77777/777777
77777m
Fig. 2.23
produce un scurtcircuit intre borna fazei a treia a receptorului i pamint.
Se neglijeaza impedantele interioare ale generatorului i se presupune ca
scurtcircuitul este net.
Solutie:
Fie h> JL2* lz> Z4 curen^ii in laturile retelei indicate in figura 2.23.
Se observa ca J4 = 0, curentul de scurtcircuit fiind chiar J3.
Tensiunea punctului neutru N al receptorului fata de punctul neutru 0 al
generatorului va fi:
Us
unde,
EZi + u,y, +
=
^.y.
Jf
XA + X. + la +
6
6
Is
Y1=Y2 = t 1
2 2Z
y -1 -3
sint admitantele fazelor intre bornele generatorului ?i punctul neutru N al
receptorului, iar YN = 7- este admitanja conductorului neutru. S-a tinut
seama ca U, + U9 Ua = 0.
Curenfii debitafi de generator vor fi:
Lx = Uxsh = (& - UN) 7.6
6K, - V, 7Ut+ a
zz
Us-Ms.
6
12 Z
12 Z
6g,-g, _7ga + g,
1Z
1Z
12
V.-Es.
12 Z
h = lLXa = (U*-Ux)
5 Si
6?
Se observa ca sistemul de curen^i este nesimetric, ca valoarea efectiva a 5

curentului 1^ este de ori mai mare decit curentul de linie debitat de


genera- 3
207
1

tor in situatia normala i ca intre valorile efective ale eurentilor exista


legatura:
h = I<h
Problema nr. 2.24, Se da reteaua electrica din figura 2.24, a, alimentata
de la o sursa de tensiune electromotoare monofazata.
Cunoscindu-se rezistenta R, aceeasi pentni toate cele trei rezistoare, se
cere sa se determine inductivitatea L a bobinei $i capacitatea C a eondensatorului, astfel incit tensiunile la bornele 7, 2, 3 sa formeze un sistem
detensiuni trifazat simetric.
Solufie:
Fie Uj tensiunea electromotoare a sursei monofazate, de pulsate <o, a
carei impedanfa interioara se presupune neglijabila.
Se observa: ca, daca sistemul de tensiuni la bornele 7, 2, 3 formeaza un
sistem trifazat simetric (v. fig. 2.24, b), potentialul punctului o comun alcelor
trei rezistoare se reprezinta chiar in central de greutate al triunghiului echilateral al tensiunilor de linie U12, U<*t Usv
Prin urmare, se pot scrie relatiile:
RI1 = UJl, RL = U2, RS=U2,
=
2.
Un = -UJ.
jtoC
In care I1( 72, 7g, I_L, /c sint curentii In laturile retelei din figura 2.24, a, iar Uv
Us, Us sint tensiunile stelate ale sistemului trifazat simetric.
Rezulta ca triunghiul eurentilor Tj, J_L, I_c trebuie sa fie un triunghi echilateral:
Ue _ Ve fZR aL
<*CUt,
sau

= 1/3J?, coC
adica
L =
C=^Jo)
i 3o>Jt
208
2.3. REJELE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT ARMONIC PROBLEME
PROPUSE
Problema nr. 2.25. Un sistem trifazat receptor estecompus din trei condensatoare de aceeasi capacitate C si din trei bobine de aceea?i inductivitate L
si aceeasi rezistenta R, montate ca in figura 2.25. El este alimentat cu un
sistem trifazat simetric de tensiuni avind tensiunea de linie Ul $i frecventa /.
Se cer curentii din condensatoare (valorile lor efective si defazajele).

Fig. 2.25
Indicajie: Se transfigureaza triunghiul condensatoarelor in steaua echivalenta si se face calculul pentru o singura faza.
Se obtine valoarea efectiva a curentilor din condensatoare,
Ic =

si defazajul curentilor din condensatoare fata de tensiunile de linie corespunzatoare,


9c = arctg
oL
1
3coC
R
Problema nr. 2.26. Sa se calculeze intensitatea curentului in fiecare faza a
receptorului trifazat constituit prin legarea in stea a unui condensator de
reactanja Xc = 25 f2, a unui rezistor de rezistenta R = 25 2 $i a unei bobine
de react an{a XL = 25 Q (v. fig. 2.26), alimentat de la o re|ea electrica
trifazata cu tensiuni simetrice, avind tensiunea de linie de valoare efectiva Ul
= 380 V.
Indicate: Se alege ca origine de faza tensiunea de faza corespunzatoare fazei
a doua a rejelei de ali- mentare.
Se obtin intensita^ile curentilor (in complex sim- plificat):
Zi = ( 7,6 + j 2) A, J2 = 15,2 A,
L = (- 7,6 - j 2) A

209
Problema nr. 2.27. Un generator trifazat de tensiuni simetrice alimenteaza
dou& receptoare: primul receptor este echilibrat, in triunghi, cu impedanta
fazei Z\ al doilea receptor este dezechilibrat, in stea, cu impedanfele fazelor
?JL ss Z% Zj ZA = 2Z.
5a se determine curen^ii debitafi de generator ?i puterile activa, reactiva
fi aparenta debitate de generator, fiind cunoscute tensiunea de faza a
generatorului / = 121 V fi impedanta Z = Z e^, cu Z = 42 2 si cos <p = indictiv.
Inaicafie: Se tj ansfigureaza steaua celui de-al doilea receptor in triunghiul
echivalent ei, se calculeaza curen^ii in laturile triunghiului echivalent
ambelor receptoare, iar apoi se exprima in funcfie de aceftia curentii de linie
debitati de generator.
Se obfine (alegind ca origine de faza tensiunea stelata a primei faze):
L = (10 - i 5,2 ) A, I2 = (-10 - j 5,2) A, 7, = j 10,4 A;
P - 3 450 W, Q = 1 990 var, S = 3 980 VA.
2.4. COMPONENTELE SIMETRICE ALE UNUI SISTEM TRIFAZAT PROBLEME
REZOLVATE
Problema nr. 2.28. Sa se calculeze componentele simetrice ale sistemului
de curenfi trifazat nesimetric:
Ii = (5-j4)A, J2 = (-6-j5)A, /a = (4 + j 6) A.
Solutie:
Fazorii fundamental ai sistemelor de componente simetrice ale sistemului
de curenfi dat sint:
Zo = j(Z1 + Z2+i3) = j[(5- j4) + (-6-j5)+(4 + j6)]=(l--j)A, L = y (Zi + <*h +
a*I*) = y[(5 - j 4) +(-y + j y) (-6 - j 5) +
+
( T - j x) (4 + i'6)] = (5'17 - i4'39)A>
Li ~$ (Li + a2Lz + ala) =y [(5 j 4) + | j ( 6 j 5) -f+ ("T+i?)(4+i6)]=(-1.17 +j 1,39) A
210
Problema nr. 2.29. Fie sistemul de tensiuni trifazat de succesiune directa
avind valorile efective ale tensiunilor stelate: U1 = U2 = 120 V, Uz = 100 V.
Unghiurile dintre fazorii respectivi sint:
12 = 90, ag, = 150, a,,! = 120.
Sa se determine componentele simetrice ale acestui sistem de tensiuni.
Solufie:
Alegipd faza intii ca faza de referinfa pentru reprezentarea in complex
simplificata, rezulta:

U2 = 120 eJ" = 120 V,


Uz = 120 e-Jt-90:180 = - j 120 V,
= ioo ej5t 120'18#' = a 100 V
Fazorii fundamental ai sistemelor de componente simetrice sint deci:
u0 = 4-(U.1 + Ih+ U*) =y[l20 -jl20 + (-i-+jf) ioo] =
= (23,33 - j 11,11) V = 26,7 e-J,t256'!l80 V,
U* = y (lh + *H2 + 2&) = y [l20 + (-y + j ^-) (- j 120) + 10o] =
= (108 + j 20) V = 110 e1'10'28'1180V,
Ut = y (& + a*U2 + aUs) = |[l20 + ( -y - j ^)(-j 120 + 100)] =
= (-H,33-j 8,89) V= 14,4 e-^isoy
Problema nr. 2.30. Sa se determine componentele simetrice ale sistemului
trifazat de curenfi care circula printr-o retea trifazata in stea fara fir neutru,
daca una din faze este intrerupta.
Solufie:
Daca faza intii este intrerupta, curenfii pe cele trei faze sint:
JLl = 0* 2 ~ > Is = I Componentele lor simetrice rezulta:
h=l-{L + h + h) = o,
h = \ (L + h + a*IJ = jZ( - 2) =
Ze ^
L = ~(h + 2Z2 + ah) =|Z(<*2 --*) = - j^=z
/ e~*Cind faza a doua este intrerupta, curenfii pe cele trei faze sint: h I> I2 = Z3
1>
211
iar componentele lor simetrice rezulta:
L> = ~ (h + Li +13) = 0,
L = J Oi + *1* + a2!*) = j /(1 - 2) = j= L e "
L = j(Ii + 2l2 + !,) = }l(l -) = ^ / e~J*
Problema nr, 2.31. Sa se determine sistemul de tensiuni trifazat
nesimetric caruia ii corespund urmatorii fazori ai componentelor simetrice:
U0 = 10 ei T V, = 100 ei V, U, = 15 e_i^ V.
.Solufie:
Fazorii componentelor simetrice se scriu:
U0 = 10 (cos + j sin = (5^ 3 + j 5) V,
Ud = (100 + j 0) V
Ui = 15 (cos | - j sin^] = (7,5 - j 7,5 ^3) V
Tensiunile pe cele trei faze rezulta:
IL = UJ> + ILL + IL= (116,16 - j 7,98) V = 116,43 e-**#'s* V,
U2 = U0 + a2 Hi + a Hi = (- 33,84 - j 68,62) V = 76,5 e*-245:18 V, U3=^U0 +
aUd+ a2U, = (- 56,34 + j 91,6) V = 107,54 e*-12t>12':1'0 V
Problema nr. 2.32. Sa se determine relajiile dintre componentele simetrice
ale unui sistem de trei fazori concurenfi $i acelea ale sistemului de fazori
care unesc vJrfurile fazorilor primului sistem.
Solutie:
Fie Vv V2f Vz sistemul celor trei fazori concurenti $i U12 = Ei ~ JI> Uj2Q =
V2 V_z, U31 = V3 Ei sistemul de fazori care unesc virfurile fazorilor Eit E2f
Ea (v. fig* 2.32). Alegind ca fazor fundamental al sistemului al doilea pe
E_23 componentele omopolara, directa si inversa ale acestui sistem sint:

ui0= i (C7* + U31 + U12) = 0,


o
Uu = J (E23 + *Un. + *2 Un) = i [(E, - Es) + (Es - El) + 2(Ei - E* J =

212
= j(Z2 + aKa + 2Ei) - 7 (E, + *Ei + *2Z2) = 7 a2(Zi + aVt + aWz) - i a(F2 + F2 + *F,) =
O
o
2
= ( - a) Vd = - j 1/3F* = l/3Ftf e 5 2
Uu = 7 (Es + 2t/31 + ^12) = 7 [(Z* ~ Ez) + 2(E3 - Ex) +
+ (Ei - E2)]= 7 (Ei + 2E3 + ZI) - 7 (E3 + 2Ei + Ea) =
o
3
2
2
= # (Ei -H E2 I *Zs) ~ (Ei ~t" 2E2 4* Es) =
= (a - *) F,= j (/3F( = f3F<e3 2
Observa(ie. De obicei se alege ca fazor fundamental fazorul U23 aa cum
s-a f&cut: mai sus, intrucit se ob^in rela^ii mai simple decit dacS, s-ar alege
ca fazor fundamental de exemplu, 7l2.
Problema nr. 2.33. Sa se arate ca doua sisteme trifazate de fazori
concurenfi care au virfuri comune $i origini diferite, au acelea^i componente
simetrice directa si inversa, iar componentele lor omopolare difera prin
fazorul care unete cele doua origini.
Solufie:
Fie (Zi, Vji, Z3) (EL EL Ei) cele doua sisteme de fazori (fig. 2.33). Componentele lor simetrice sint:
L, = 7(KI + Z. + ZB'. Ei = T (Ei + Ei + Ei),
Ea = 7 (El + Z2 + <*2E.).
Ei = 7 (Ei + Ei+2Ea)
E< = 7 (Ei + 2Z2 + E.)
Ei = 7 (Ei + 2Ei + Z
Calculind diferenta componentelor omopolare ale celor doua sisteme, se
obfine:
Eo-EE
Insa
Ei - Ei
=
Zs. z2nile celor doua sisceme de fazori.
Deci:
E. - Ei = 7 (3Z*)=Z* sau Eo = Eo + Zw-

213
Diferenfele componentelor simetrice directe $i inverse ale celor douS.
sisteme rezulta:
E* - Ei = } E(Ki - EO + (E. - Ei) + 2(Za - Ei]=
= i(l + a + 2)Ejv = 0
o
$i analog,
Ei ~ Z'< = P
Deci:
E*=E; ?i E, = E;
Problema nr. 2.34. Se considera sisteniul de fazori concurenfi (Vv Fj , F3) Sa
se arate ca fazorul OG care une^te originea fazorilor cu central de greutate
al triunghiului format din virfurile fazorilor sistemului dat reprfezinta chiar
com- ponenta omopolara a sistemului. Se va deduce de aici o metoda grafica
de determinare a componentei omopolare.
Solufie:
Cu originea in centrul de greutate al triunghiului ABC (v. fig. 2.34), se constraiesc fazorii concurenfi V[, F3, F3 avind aceleafi ext remit a |i ca $i cele ale
fazorilor omologi ai sistemului dat.
Jinind seama de rezultatul problemei nr. 2.33, rezulta ca:
Z0-V^OG.
Dat
E; = 7<E; + E 2 + E^) = O,
u
deoarece originea G a fazorilor V_[, V,'2, V3 este in centrul de greutate al triEo = QG.
Concluzie. Pentru determinarea grafica a componentei omopolare a unui
sistem de fazori concu- renji {V_v V2,V3), se construie^te triunghiul cu virfurile in extremita^ile fazorilor sistemului. Se une$te apoi originea 0 a fazorilor
cu centrul de greutate al acestui triunghi $i se obfine fazorul V0.
Problema nr. 2.35. Fie sistemul trifazat de ten. _7T
siuni stelate TJ^ = 100 eJ* V, 120 e3 6 V, U*
. n.
= 105e 3 V. Sa se determine componentele lui
simetrice pe cale grafica. Sa se verifice prin calcul rezultatul ob^inut.
unghiului ABC. Rezulta:

214
Solufie grafted:
Din diagrama polara construita grafic in figura 2.35 la scara 1 cm = = 50
V, rezulta pentru componen- tele simetrice urmatoarele valori efec- tive fi
defazaje:
Uc = 86 V, <p0 =-6650';
Ua = 41,4 Y
151;
e
Uf** 51,^^-10 50'
Solufie analiticd: * - Sisteifcji^iresinjetric de tensiuni&e
y.V\

scrie: in complex simplificat:


UA IpO ei = 100V,
Ut = 120 e ; = (103,8 + j 60) V,
:
U3 = 105 e ^ = (52,5 - j 90,8) V,
j:
iar idmponentele lui simetrice rezulta:
Us> y 7 (a + Us + Ut) = 7 [100 + (103,8 + j 60) + (52,5 - j 90,8)]
|
;
= (85,43 - j 10,27) V = 86,05 e~ltt *n'-.my.
:
!
i
ji
-j
ULf= - (Ui + U2 + a^Us) = - (100 + a 120 e * + a2 105 e
3
3
't.
=)ii (100 + 120 e1 "+ 105 e*) = (- 36,26 + j 20) V = 41,41 e* 151!l90 V; 3
Ut = - (D^ + 2t72 + at/j) = - (100 + 2 120 e 6 + a 105 e ) =
3
3
= *- (100 + 100 erT +;105e T) = (50,83 - j 9,73) V =
*
' = 51,75 e J;T l0O50#:180V
Obsesrvatie. piferenfele dintre teztiltatele ob^inute pe cele doufi cfli se

datoresc impredzlei calculului grafi^K.


\' 'f Jt-
Problema nr. 2.36. Sa se exprime pierderile de putere prin efect Joule care
au loc intr-o retea trifazata echilibrata, pur rezistiva, in func(ie de componentele simetrice ale sistemului trifazat nesimetric de curen^i care o
strabat. Rezisten(a pe faza a re(elei este R.
215
Solufie:
Fie (/I,72,73) sistemul de curenti nesimetrici care strabat reteaua i L> I(, I0
fazorii fundamental ai sistemelor de componente simetrice ale acestuia.
Puterea disipata in retea prin efect Joule este:
P = Rif + RI* + RII = R[hll + LL + LID
in care
LV = (L + L + L) (V + n + Vi)
= LVo 4- LaV 4- Lli 4- loild 4- ID -F UV 4- 7*) + 7,.(7; + 7;),
LL = (lo + <*% 4- /,) Wo 4- W + an-D =
= LVo + LVa + LVi + LiaVd d- azLD + a2LW + a2V) +
+ aL(Vo 4* aVd),
Lll = (To 4- ,.+ a*IJ (Vo + a2Vd + aV) =
- LVo + Lid + IiVi + LLW 4- al\) 4- alJW + aV) +
+ */,( + a2Va)
Prin urmare,
P = iR(LVo 4- Ud 4- LID = mn 4-71 + 7?)
Problema nr. 2.37. Sa se calculeze curentii din reteaua echilibrata din
figura 2.37, a, daca aceasta re^ea este alimentata cu sistemul nesimetric de
tensiuni: U_i = 300 V, U2 = j 100 V, t/g = j 100 V. Impedantele din circuit
au valorile: Z = j 20 Q, Z" = 30 2, Z"N = 10 Q.
Sa se calculeze apoi puterile absorbite de retea.
Solutie:
Fazorii componentelor simetrice rela^iile:

ale sistemului de tensiuni se obtin cu


u0 = ^(u1 + u2 + u3) = m v,
Ut = - (Hi + aU2 + a*UJ = 42,3 V,
o
(U.i 4- *, + aU3) = 157,7 V
In figura 2.37, b sint aratate cele trei sis- teme de componente simetrice de
tensiuni aplicate de rejelei trifazate echilibrate, iar in figura 2.37, c. sint

prezentate schemele
216

re(elelor monofazate corespunzatoare fazei Intii. Teoremele lui Kirchhoff


sense pentru aceste re(ele monofazate d^u urmatoarele sisteme de ecuajii:
= & + it=rU + rt.
U.< = Z! 11 = l" 11:
L=I'o + L0 /
u0^z'i'0 = (z"+ iz;)i:,
din care se obtine:
/i = ^== - j 2,12 A, IKa ==* = ^= 1,41 A,
' j 20
"
30
la (1,41 - j 2,12) A;
7< = = i^ZiZ j 7 88 A, Ii =
_ I^ZLL 5 25 A,
J
-* r j20
'
30
It (5,25 j 7,88) A;
Eo
7' =
~__i 5 A 7" =
]
' j20
-0
'+3Sr
100
= 1.66 A,
30 + 3-10 L = (1,66 - j 5) A Curenfii reali in refeaua data smt deci:
L = L + la + It = (8,32.- j 15) A h = L + <*2la + *I( = (3,32 + j 3,32) A, h =
L + ah + *2l<
= (~ 6.65 - j3,32) A ;
I[ = - j 15 A,
I_l = 8,32 A,
r2 = 4,98 A,
II = (-1,66 + j3,32) A,
7J = - 4,98 A;
II = (1,66 - j.3,32) A;
/tf ia r

\j'd

liJL
FT

1
U,

lo Z"
i!
T i_

Rtf
Ri
Re
Fig. 2.37, c
217
IN li + li 4* li = j 15 A, iz = n +IA + n = 5 A,
IK = h + L + h = IN + 1* = (5 j 15) A
Puterea complexa absorbita de refea este:
s = mdo + ujii + us) =
= 3 [100(1,66 + j5) + 42,3(1,41 + j 2,12) + 157,7(5,25 + j 7,88)] =
= (3170 + j 5500) VA; deci puterile activa ?i reactiva absorbite sint:
P = 3 170 W ?i Q = 5500 VAR.
Problema nr. 2.38. Un receptor trifazat este format din trei impedance Zlt
Z2, legate In stea. Sa se determine circulajia curen(ilor in re(eaua tri- fazata
prin metoda componentelor simetrice. Se vor analiza cazurile re(elei fara fi
cu fir neutru (fig. 2.38).
Solufie:
Fie Hi, Hi, Hi tensiunile nesimetrice pe fazele receptorului $i Ilt It, i, curenfii
corespunzatori. Exista urmatoarele rela(ii:
Hi = Z, h,
m = Lm = is.
sau exprimind curen(ii prin componentele lor simetrice,
m=Zi(L+i* + ii).
Hi = Uh + */ + aQ,
Hi = ML + aL + a2Ii)
Cu aceste expresii, componentele simetrice ale tensiunilor pe fazele receptorului se scriu:
Ho = r (Hi + Hi 4- Hi) = ~ ML + L + D + UL 4- 4- L) 4-

+ UL + ala + 2L)>
H* = - {Hi + aUi + *) =
3
= ~ ML 4- L 4- It) 4- aUL 4*
+ a21d + /j)+ a2ML l- aL 4* a2D ,
m = ^(m + *2Hi + Hi) =
= -ML + L + Ii) + *2ML +
O
+ a2L 4* aIi) 4~ ML 4* aL 4* a2D
218
sau ordontnd dupa eomponentele simetrice ale curenfilor :
H.0 = ~ [(Z.1 + ^2 "f Z3) lo + {Z.I 4* aiZ2 + aZz) La 4 (Ki 4~ aZ2 +
Ha ~ [(Z + aZ2 + a2Z^) I0 + {Zx + Z2 + Z&) la + (^1 +
O
+ a2Z2 + aZr) /(],
Uli ~ [(Z.i + a2Z2 + #Z3) I0 4- (Z.i 4~ aZ.2 4* a2ZL) Id +
+ (1 + Z2 + Z3) /,]
Utilizind impedanfele de calcul:
Z0 (Z.i 4- z2 + Z3),
Zd (Zx + &Z2 -f- a2Za),
U
Ki=== ~ {?LI 2
o
rezulta:
f/; = ZJ0 + Ma + ZdIt,
U4 = ZdIg + Zgl_d + Z,7,,
LL Zjig 4~ Zdid 4- Zgi(
a.
Cazul refelei fara fir neutru. Conform primei teoreme a lui Kirchhoff,
Zi + Z2 4~ 73 = 0,
adicS,
Zo = 0.
In aceasta situate, se ob^ine:
Uo = Ua + U.i LLa =Z0I_d + ZtI(
Uj = ZdId + ZI{
Adoptind ca fazor fundamental al sistemului de tensiuni de linie pe Ur>.
eomponentele simetrice ale acestui sistem sint (v. problema nr. 2.32):

Uld=-)]/3Ud,
Ult=]}flm.
Rezulta prin urmare,
Uia= - iVHLL + Mi),
uu = j 1/3 (Md + z0u
219
Rezolvind acest sistem de ecuatii se obfine:
J __
_j_ HldZo + Vjg?L\
j _________________________# ldd + UQ
'*
I's -*<
de unde se determina apoi curen^ii pe faze:
L = la + It L =
73 = ald +
b. Cazul retelei cu fir neutru. Tinind seama de rezultatul problemei nr.
2.33 cu privire la componentele simetrice ale sistemelor de fazori care au
aceleafi extremity, componentele simetrice ale sistemului de tensiuni de faza
de alimentare (Ult U2, U3) se exprima sub forma:
Ud=U'd
& = IQ
u0 = u:o + u,
unde Ujf reprezinta tensiunea punctului neutru al consumatorului fa{a de
punctul neutru al generatorului. fiind impedan^a firului neutru i lx curentul
carel strabate, avem:
U M ZJNIN
Dar,
IN == h + 12 + Is = 3/0
deci:
HN = 3 ZNI_o>
iar
u0 = LLo + SZNIO
Jinind seama de relatiile de mai sus, rezulta:
Uo = U!o + Us = (Zo + 3ZN) I0 + Ztlt + ZdIu ud = m = ZdI0 + Z0Id + Z{Iit U<=U'i
= Zih + ZdId + Z0L
Cunoscind tensiunile de faza de alimentare Uv U2, Ha, deci i
componentele lor simetrice U0, Ud, Uit acest sistem de trei ecuatii permite
determinarea componentelor simetrice I0, Id, It ale curentilor, prin urmare fi
ale curen^ilor Is> I3 Prin fazele receptorului.
In cazul sistemelor de tensiuni de alimentare simetrice i direr te, componentele simetrice corespunzatoarc sint: U0 = U_t = 0, Ud = C/j.
220
Problema nr. 2.39. 0 linie electrica trifazata avind parametrii pe faza R =
ID i X = 0,5 D
alimenteaza
receptorul trifazat dezechilibrat repre- zentat in figura 2.39. Parametrii receptorului sint: Rx = R2 Rs 4D,
X1 3D, X2 X3 = 3D. La borne- le liniei se aplica un sistem simetric
direct de terisiuni intre faze: U12 =
= Un = U31 = 380 V. Sa se determine valorile efective ale curenjilor pe fazele

receptorului.
Solutie:
Impedanjele pe faza sint:
Z1 = (JR + i?i)+j(X + Z1) = (5-j 2,5) 1,
Z2 = Z3 = (R + R2) + j(X + X2) = (5 + j 3,5) i fmpedan(ele de calcul
omopolara, directa $i inversa sint:
Zo = \{Zx + 2 + Zz) = (5 + j 1.5) O,
Za = Zi = j[Z1 + (a* + a)Z2] = (- j 2) Q

Alegind ca origine de faza tensiunea fazei intii, componentele simetrice


ale sistemului de tensiuni de linie aplicate sint:
Uu = ~ Six V* = - j 380 V; Ult = Vj, = 0
Componentele simetrice ale curenfilor rezulta (v. problema nr. 2.38):
L = 0,
. _L ldL> _ j
fj 380) (5 + j 1,5)
' Vs Zl-ZtZ, Ys (5 + 11>5)2 - (- i 2)4
Z_i. UuLt _ -i (- 1380) (- j2) f3' z*- ZjZ,
(5 + j 1,5)* - t-j 2)
= (36,55 - j 8,16) A, = (7,02 + j 12,51) A,
iar curen(ii pe cele trei faze:
h = L + L + li = (43.57 + j 4,36) A,
I,
= I. + U + Hi = (-39,71 - j 27,75) A, Is = L + *1* + 2I< = (3,86 + j 23,39) A Valorile efective ale curentilor sint deci:
7,
= 43,75 A,
I2 = 48,50 A,
Is = 23,75 A
221
Problema nr. 2.40. Un receptor trifazat in triunghi are impedanfele 12
=** = (10 + j 6)i, Zn = (20 jlO) 2, Z21 = (5 + j 20) 2 este alimentat cu
un sistem trifazat simetric direct de tensiuni intre faze U12 = U& =t/81 = 380
V. Sa se determine puterile aparente directa S*, inversa S, i totala S,. Sa se
verifice apoi calculind direct puterea totala aparenta absorbita de receptor.
Solutie:
Se transfigureaza triunghiul impedanjelor receptorului intr-o stea echivalenta:
7 7
12 -31
(10 + j 6)(5 + j 20)
-12 + 23 + 31

12 23
(10 + j 6) + (20 - j 10) + (5 + j 20) (10 + j 6) (20 - i 10)
= (0,83 + j 6,18) },
12 + 23 + 31
35 + j 16
= (6,36 - j 2,34) Q,
Z3 =---------------^~31 = g 'HiL+.l20* = (io,87 + j 5,03) Q
J
^12 + ^23 + &1
35 + j 16 v
'
Impedan(ele de calcul omopolara, directs i inversa sint:
, = 7 (1 + Z2 + Z3) = (6,02 + j 2,96) fl,
3
^ = 7 (ii + Z2 +
= (- 0,47 + j 0,32) Q,
o
Zt = | (Zi + 22 + &) = (- 0,47 + j 2,91) G
Puterea re(elei la care este racordal receptorul fiind practic infinite, iar
receptorul fara fir neutru, componentele simetrice ale sistemului de curenti
absorbi(i vor fi:
L = o,
Id ~
V3
UZ,
Zl-ZdZi
(27,4 - j 15,6) A,
L
V~3
Ruld
&
Idh
= (- j 2,68) A,
unde, considerind ca origine de faza tensiunea primei faze, componentele
simetrice ale tensiunilor de linie s-au luat:
Uu = - i Ui K3 = - j 380 V, Un = Ul0 = 0. Puterile complexe, directa i
inversa, pe faza sint:
Ss = Lid* = 3~ (27,4 + j 15,6) = (6 040 + j 3430) VA,
V3
S{ = US = 0,
iar puterea complexa totala:
St = 3 (S* + S{) = (18 120 + j 10 290) VA
222
Verificarea calculului se poate face determinind pe cale directa puterea
complexa absorbita de receptor:
s. = Ms + Ms + Ml = U12 = j> + u;3 = + u31 =
7*
12
7*
23

31
=
+
= J_ +
+
1
7*
1 7,
1
7, * I 7* 1
7*
7* I
fl2 23
31 \ l2 23 31/
= 3802(- \ 10 - j 6 ' 20 + j 10
5
= (18 120 + j 10 290) VA
Problema nr. 2.41. Se dau sistemele trifazate de tensiuni si de curen^i pe
faza:
Ux = j 120 V,
L = (6 + j 6) A,
U2 = (120 j 120) V,
I2 = - j 6 A,
U3= - 120 V;
/8 = (-6- j6)A
Sa se calculeze puterile activa, reactiva aparenta, folosindu-se componentele simetrice ale acestor sisteme. Se va verifica apoi rezultatul printr-un
calcul direct. Determinarea componentelor simetrice se va face grafic, elementele necesare calculului luindu-se direct din diagramele fazoriale.
Solutie:
In figurile 2.41, a si 2.41, b sint aratate diagramele fazoriale pentru
calculul grafic. Din aceste diagrame rezulta:
U0 = 0 V
I0 = 2e-i90A,
7
Uz = 134 d * V,
Id = 6,46 e* 62 A,
Ui = 36
e-i 1660 V;It = 3,74 e-i 36 A
Defazajele intre componentele simetrice ale sistemului de curenti i cele
omologe ale sistemului de tensiuni sint:
cpd = 75 - 62 = 13, <p, = 166 -36 = - 202 sau. 9, = 158.
Puterea activa absorbita rezulta:
P = 3(U0I0 cos <p0 + UdId cos fd + UJi cos <p,) =
= 3(134-6,46 cos 13 + 36-3,74 cos 158) = 2 160 W, iar puterea
reactiva:
0 = 3 (U0I0 sin <p0 UdId sin <pa + UtI( sin ?,) =
= 3 (134-6,46 sin 13 + 36-3,74 sin 158) = 720 VAR;
223

S = P + j Q = (2 160 + j 720) VA
sau, in modul:
S = 2 277 VA
Calculind direct puterea complexa a sistemului, rezulta aceeasi valoare;
S = Udl + Hdl + M = j 120(6 - j 6) + (120 - j 120) (+ j 6) +
+ 120(6 + j 6) = (2 160 + j 720) VA
Problema nr. 2.42. Un motor asincron, cu infafurarile conectate in stea,
avind impedan(ele directa fi inversa pe faza Zf= (40 + j 25) 2 $i ZJ" = = (5
+ j 8) 2, este alimentat printr-o linie echilibrata fara fir neutru cu impedanta
pe faza Z, = (0,2 + j 0,4) 2. Sistemul de tensiuni la bornele de alimentare
ale liniei este:
U12 = 1 250 V, U23 = 1 600 V, U31 = 1 600 V. Sa se determine:
a) valorile efective ale curen(ilor pe linie;
b) valorile efective ale tensiunilor la bornele motorului;
c) puterea absorbita de motor.
224
Solutie:
Fazorii tensiunilor intre faze la bornele de alimentare ale liniei formeaza
un triunghi isoscel (v. fig. 2.42). Luindpef712 ca origine de faza se gase^te:
cos a =
1250
U31 2 1 600
= 0,391, de unde a = 67.
$i, deci:
U12 = 1 250

= l 250 V,

U*n = 1 600ej:T,n3:1S0 = (-625 - j 1 475) V,


ET* = 1 600 e^113:180e = (- 625 + j 1 475) V Componentele simetrice ale
sistemului de tensiuni de linie sint:
Ul0 = J Ok+ * + *) = <>.
UM = J (Ui2 + *U.23 + a2Un) = 1 475 V = 1 475 e*
V,
Hu = j GZ12 + 2^23 +
= - 225 V = 225 e*l80:18 V
Componentele simetrice directa $i inversa ale sistemului de tensiuni de
faza vor fi:
Uu = j % = j ^ = j 850 V = 850 c*-90 :,8 V,
)/* V3
Uf( = - i % = - j-=^ = j 130 V = 130 eJ" 90 :180 V
^3
^3
Linia fiind echilibrata, impedanjele ei de calcul rezulta:
?LO = ^?LI == ?LI ==
-f- j 0,4) 2,
u
2; = & = |(i + * + )& = o
. Pentru calculul componentelor simetrice directa i inversa ale curenjilor,
se utilizeaza ecuafiile generate:
Rfd = (lo + IT) L + z% L.
Ufi = ZaIa + (Zo + Znii
225
Jinind seama de valorile impedan^elor, aceste ecua{i; devin:
ufi = (Zt + Z?) Id,
Ufi = iZx + IT) L,
de unde se obtine: la
Vf* __
j 180
h, +
(<2 + i>4) + (4 + i25>
= (9,53 + j 15,10) A,
li=
u
.ft
j 130
7 i 7
LI ~r _i
(0,2 -j- j 0,4) + (5 -j- j 8)

= (11.20 +j 6,93) A
Deoarece sistemul este fara fir neutru, componenta omopolara a curenfiior
este nula:
Io = 0
Curentii de linie vor fi:
h=L+L+ L= (20,73 + j 22,03) A = 30,3 e*^50'1180 A',
h=L+
+ alt = (- 3,29 - j 9,57) A = 10,12 e-^108,40'11800 A,
L=L+
+ 2Zi = (- 17,45 - j 12,47) A - 21,44
A
b. Componentele simetrice directa si inversa ale tensiunilor pe faza la
bornele motorului sint:
Ufa = Ufa- Z0Id = Zila = (40 + j 25) (9,53 + j 15,10) =
= (3,2 + j 842) V,
Uji = Ufi - ZoL = Zfli = (5 + j 8) (11,20 + j 6,93) =
= (0,56 + j 124,25) V
Componentele simetrice ale sistemului de tensiuni de linie la bornele
motorului vor fi:
U'to = 0.
Uj* = - j V3 m* = - j V3 (3,2 + j 842) = (1 458 - j 5,54) V,
Uln = j fi U!fi = j V3 (0,56 + j 124,25) - ( - 215,3 + j 0,97) V Tensiunile a
linie la bornele motorului rezulta:
Un = U}0 + Hit + Uji = (1 242,70 - j 4,57) V = 1 242,7 e"'"-80 V, Ujs = Ujt
+ a,njja + aU'ti = (-626,99 - j 1 448,22) V = 1 576,5e~*11330':,80oV
Uji = Uj, + aUjt + *2Uji = (-615,71 + j 1 452,78) V = 1 578 e+J'113^180 V.
c.
Puterea complexa absorbita de motor este:
S = MU'/ala + U'fiC) = (40,831 + j 27,636) kVA
226
Problema nr. 2.43. Un generator trifazat simetric, avind tensiunea de linie
de 10 kV, puterea de 20 MW, factorul de putere cos 9 = 0,8 i reactan- {ele
de scurtcircuit: ed = 25 % $i e, = 50 %, alimenteaza un receptor dezechilibrat in stea, format din impedanjele Zx = (8 + j 6) fi, Z2 = 0 ?i Z^ = (6 j
8) fl Sa se determine curenfii debita^i de generator.
Valoarea absoluta a reactanfelor pe faza se calculeaza cu rela^ia:
unde U este tensiunea intre faze (in kV) i S este puterea totala (in MVA).
Avem:
Sistemul de ecua^ii care permite calculul componentelor simetrice ale
curentilor este:
Solutie:
S=
= = 15 MVA
cos 9
0,8
$i deci reactanfele directa $i inversa ale ma?inii sint:

Impedantele de calcul ale receptorului sint:


io = j (h + . + ) = (u + j 2) Q.

Sa ~ {Z.1 4"
4~ aiZa) = (0,64 -J- j 1,6) Q,
L = 7 (h + a2Z2 +' aZ%) = (3,98 + j 5,67) 2
o
Dar
{

deci
)^=(Zo + z?)Id + Mt
Din a doua ecuafie,
227
$i inlocuind In prima ecua^ie, se objine:
L=i
L. + ZT
fz a* + z?) a, + it) - lidi.
iar
U
Z
Ii = j ---- ~d (la care se adauga, evident, I0 = 0).
Neglijind rezistentele infasurarilor generatornlui, impedan^ele lui directa
i inversa sint:
Z2 = ]Xf = )\ a,
zf = ]x? = j 2 a
Numeric se ob(ine :
L = (- 298 + j 368) A, li = (42.7 + j 21,2) A, iar curen(ii pe fazele re(elei:
L = L + It = (- 255,3 + j 407,2) A,
I2 = cfiU + al, = (443,7 + j 91,4) A, h = *h + 2L = (~ 188.3 - j 498,6) A
Observajie. Ace$ti curenji s-au objinut luind ca origine de fazS tensiunea
U_id = Luind ca origine de faz& tensiunea fazei intii, avem Hxd = j 380 V $i
curentii pe faz& vor fi:
h = (407,2 + j 255,3) A,
^2 = (91,4 j 443,7) A,
3 = (- 498,6 -j- j 188,3) A
Problema nr. 2.44. Pentru masurarea componentelor simetrice directa i
inversa de curent, se folose^te montajul din figura 2.44, a, in care Ax i A2
sint ampermetre care masoara direct aceste componente. Daca Z' este
impe- danfa aparatelor de masura (presupuse identice), sa se gaseasca
relafia intre R i Z, astfel ca ampermetrul sa masoare componenta directa I d,
iar A2 sa masoare componenta inversa I{.
Solufie:

Se scriu expresiile curenjilor prin cele doua ampermetre, utilizind teorema


superpozi^iei. Se considera ca se otyin curenfii in refeaua data prin suprapunerea a doua sisteme de curenfi, ca in figura 2.44, b. Rezulta:
Z' + R
z 4- iz> 4. r?
Z + Z'
Z + 2Z'+R'
/(*) _ V -+
.
A1
~
1*Z + 2Z' + R
= lz
Z' + R Z+ 2Z' + R
228

Deci:
T n2) | 7-(S) 2 (' + -R) + Hi?. 4- ')
La - 141 + LAX--------------------z + 2Z'+ K- L2 = m + M =
^2( + 0 + Zs(' + -R) + 2' + R
Dar ampermetrele trebuie sa indice componentele directa $i respectiv
inversa de curent, adica:
LAI =LA=UL +
+ 2L) = | [( - 1)1, + (2 - 1) LL
2
= /. = }& + a I* + L) = j [(2 - 1)/, + {a - 1)7J
Rela^iile intre curen^ii primari i secundari ai transformatoarelor de
curent fiind:

L = -. Z2 = -ZL Z3-Z3,
rezulta:
_ y&+R)++-i. = -![(-1) i2 + (-1) 4],
_ L^lL(lLL
= i [(a* - i) 12 + (a _ i) JJ
Z + 2Z' + JR
3v
/ -2i v / -SJ
Cum aceste identity trebuie sa fie satisfacute oricare ar fi curen^ii J2 i /3^
rezulta prin identificarea coeficienf ilor:
~ ;----------------= (a 1) si -~~Z = (a2 1)
Z + 2Z' + It 3
Z + 2Z' + R 3 '
229
Prin Impar^irea acestor rela^ii se ob^ine:
Z -f Z; _ a2 - 1 & + R a - 1
a + 1 = a2,
de unde rezulta rela^ia cautata Intre Z si R:
Z = aZ' a2R
Problema nr, 2.45, Pentru masurarea componentei directe a sistemului de
tensiuni de faza se folosete montajul din figura 2.45. Daca ZA este
impedanta aparatului de masura, sa se determine Z i R astfel ca acesta sa
masoare aceasta components. Cum trebuie modificat montajul, pentru ca
acesta sa masoare componenta inversa a sistemului tensiunilor de faza?
Solufie:
Se scriu teoremele lui Kirchhoff pentru circuitul din figura:
U*-U = ZL + ZAIA'
U-UI = RI* + ZAL.
LI + li LA>
de unde, eliminind pe It si I2, se objine:
z _ mi - a*)+m3-^i)
RZ.A + (*+**>
In funcfie de componentele lor simetrice,
U2-U3 = (U0 +
+ aUi) - (U0 + aUa + a*Ut) = a(a-l)(Uji- Ut),
U3~Ui = (Uo +
+ <*2U() - (Uo + Ut + U,) = (a - 1) (JLt ~ **&)
i deci expresia lui IA devine:
aR + Z
aR a2Z
rr
D[
RZA + Z(R + Z.A)
UdRZ A + Z(R +
13
Pentru ca aparatul sa masoare numai componenta directa a tensiunilor,
trebuie ca coeficientul lui U{ sa fie nul, adica

Fig. 2.45
aR-\- a2Z = 0,
de unde
Z= a2R = Re^*600:1800. care reprezinta rela^ia cautata pe care trebuie sa
o satisfaca R i Z.
Pentru ca aparatul sa indice componenta inversa a tensiunilor, se
anuleaza coeficientul lui Ud in expresia lui IA :
aR + Z = 0, de unde rezulta rela^ia:
Z = -aR = Re"**600:1800
230
adicS Z, de aceasta data, este de natura capacitiva. Se observa ca acela^i
efect se objine prin schimbarea impedantei Z si rezisten^ei R intre ele in
schema data $i se pastreaza Z= Rej7T600:1808
Problema nr, 2.46. Pentru masurarea componentei directe a tensiunilor de
iinie se efectueaza montajul din figura 2.46, in care V este un voltmetru
avind rezistenja interioara R0. Sa se determine rela^iile care trebuie sa existe
intre rezistenfa R, inductan^a L i capacitatea C.
Solutie:
Teoremele lui Kirchhoff pentru circuitul considerat se scriu sub forma
urmatoare, notind cu Zlt Z2, Z3, impedanjele fazelor:
IL12= ML* ~f" Ml
Ugfl = M-S K2L2 Zi + Z2 +13 = 0
Eliminind intre aceste ecua^ii pe h $i /g, rezulta:
J_
-2
Se alege U& ca fazor principal ?i se exprima tensiunile in funcfie de
conlpo- nentele lor simetrice:
Ua = Um + Hit, U12 = aUti + a2Uj{, (deoarece Ul0 = 0)
Rezulta:
r ____________ a-3 + -i
-2 z z
U 4-a*Z. + Z.
Pentru ca aparatul sa masoare numai componenta directa de tensiune, se
anuleaza coeficientul lui Uu i se obfine rela^ia:
a2Zs Zj = 0 sau Z1 a2 Z^

*c7
>
ii

Insa:
Z1 = j - = ]XC, Z^ = R + j wL = R + )XL
fi, inlocuind in relafia de mai sus, se ob^ine:
Mr-*?*)
+
i
de unde, prin
identificare:
ia
r
Xr R
L = =----fi
6> a
T

c
= 1_
wX
c

2R
co

231
Problema nr. 2.47* Un generator trifazat simetric cu neutrul pus direct la
pamint are tensiunea electromotoare pe faza Ul iar impedan^ele de scurtcircuit omopolara, directa i inversa, respectiv, Zt Z $i Zf. Sa se calculeze
intensitateak curentului de scurtcircuit care ia na^tere In rejea i tensiunile
de faza fi cele de linie, la locul defectului, in cazul unui scurtcircuit net (fara
arc electric) al fazei intii la pamint.
Solufie
Ecua^iile la locul defectului sint (v. fig. 2.47, a):
= Is = 0, tJ = 0
In functie de componentele lor simetrice, aceste ecuajii devin:
Ho + a2I!d + aLi = lo + alj, + a2Hi
sau
is + is + IQ = o,
= = & m + ui+m = o
Sistemul tensiunilor electromotoare al generatorului fiind simetric i
direct, rezulta:
Ued = Uel iar Ueo = U_i = 0.
Pe baza schemei omopolare si a schemelor monofazate de succesiune
directa i inversa (v. fig. 2.47, 6), se ob^ine urmatorul sistem dp ecua^ii:

0 = Z2H + Vo,
Hei = su + is. o = zrs +C3
m ,/
ho o

232
Ecuafiile In componente simetrice sense mai sus alcatuiesc un sistem de
6 ecua^ii cu 6 necunoscute: componentele simetrice ale curenfilor i
tensiunilor la locul defectului. Rezolvind acest sistem, se obfine:
T> ____ T> T>
Lo Li L\
En
22 + 22 + 2?
U' = - Z?Ii
&=UA-Z?& =
Ui = - ZJlli = (z5 + z?)*L i z?+ 22 + 2$
2?Zn
22 + 22+22
Rezulta deci:
curenfti prin fazele refelei:
3 Eei
22 + 22 + 22 & = = 0;
tensiunile de faza la locul defectului:
U[ = u!0 + U2 + Ui = o,
rr/ rr/ , _rr/ , .rr. a(a - X) (22 ~ ^2?) TT

, = & + <.& + -g< = -g + . + g g


el
m=u!o + axfi + <*2m =
(a 1) (22 ~ a2?)
u.
22 + 22+22
tensiunile de linie la locul defectului:
a(a - 1) (<*22 - 2?) JJ ^
LLel
U[2 = U[-& =
22 + 22 + 2?
rr,
rr/ rr/
a(a - 1) (2*f + 2?) TT
23 U 2 V_3
~
~ LB.
22 + 22 + 2?
22 + 22 + 2?
Observa^ii. 1 Pe baza ecua^iilor la locul defectului, cele trei scheme
monofazate din figura 2-47, b se pot conecta In serie, obtinindu-se schema
echiva- lenta de scurtcircuit care caracterizeazl defectul dat (fig. 2.47, c). Din
aceasUi schema se deduc relatiile scrise mai sus $i care dau expresiile componentelor simetrice ale curentilor ({, JJ, J) i ale tensiunilor Ud, U'.) ]a locul
defectului.

ii'iiit
Fig. 2.47, c
233
2 Problema se poate rezolva altfel, notind cu A U19 A^2 A^3, c&derile de
tensiune pe fazele generatorului In cazul scurtcircuitului. Conform celei de-a
doua teoreme a lui Kirchhoff, pentru prima faz& se obtine:
Hi = Her ~ AC/, = 0
In functie de componentele simetrice corespunz&toare,
A = A U0 + A Ud + A U{ =
+ ZSli + ZflJ
$i prin urmare,
Uei = z?Lo + 2i + iTLl
de unde, tinind seama de egalitatea componentelor simetrice ale curentului
la locul defectului:
/' _ /' I'. ______________________________
*
"* 2Z + 2S + 2T
Tensiunile la locul defectului se ob^in apoi f&r& a mai utiliza
componentele lor simetrice, folosind rela{iile:
a = ^e1-A1=0>
a = a. - A& =
+ a>i2lk + aim = a(;
2* >
(
3 = 3-Ae3 - aUn - &Lo + aim + a'lTU) = (
fm
io + id + iP

Problema nr. 2.48. Se consider! generatorul trifazat simetric din problema


precedents. Sa se calculeze curenfii care iau na^tere In re{ea fi tensiunile de
faza fi cele de linie la locul defectului, in cazul unui scurtcircuit bifazat net
(fara arc) intre faza a doua $i a treia (fig. 2.48, a).
Solufie:
Ecuafiile la locul defectului sint:
li = 0, + = 0, m = m
In functie de componentele lor simetrice, rezulta:
Lo + !!d +?i = 0, 2r0 + (a* + )(/; + /')= o,
Uo + a2Ud + aUj = f/; + aXTd + a*U!t

Fig. 2.48, a, b
lo lo

234
sau
Lo = 0, + 7' = 0, Ui=m
Pe baza schemelor monofazate omopolara, directa i inversa (v. fig. 2.48,
b) $i tinind seama ca sistemul tensiunilor electromotoare este simetric $i
direct, se obtine urmatorul sistera de ecua^ii:
0 = ZUo + U,
U* =
+ m,
0 = Zfli + Ul
Rezolvind sistemul alcatuit din cele 6 ecua^ii scrise mai sus, rezulta:
= o, /; = -=
En
Zm , z
a * i
7 m TJ d i i

Curentii pe fazele retelei sint deci:


71 = 0,
IJL = - 73 = Io + 0.% + all = (* ~ a) ~n = -j

1
~

*
Zm -l- ZV Zm 4- Z
a 1
a * t
Tensiunile pe faza la locul defectului rezulta:
m=& + ui+m =
it + it
7.W.
m=m = ui + a>m + am = -1^lkr>
- -d < i
iar tensiunile din linie:
U[, = Ul - E7
3 IfEei
It + It'
m s = m - m = o,
cSi = S - c/i =
3gfe, 3* +If
Observatii: 1 Pe baza ecuatiilor la locul defectului, schemele monofazate
din figura 2.48, b se pot conecta in paralel, ob|inlndu-se astfel schema
echivalentS de scurtcircuit care caracterizeazjl defectul dat (fig. 2.48, c),
(schema de secventS omopolara de fapt nu exista, caci nu exist# ^0).
2 Rezolvarea problemei se poate face altfel, scriind pentru circuitul inchis
al fazelor a doua i a treia teorema a doua a lui Kirchhoff:

U.
- &, = A2, - AU,,
Fig. 2.48, c
235
unde A^2 Ajj^ slnt c&derile de tensiune interne ale generatorului, pe fazele a
doua $i a treia, In cazul scurtcircuitului respectiv, care pot fi exprimate prin
componentele lor simetrice; se obtine:
a*Uel aUei = (A U0 + a2AUd + aAUt) (A U0 + aAjZd + a2A^),
sau
Eel - Ai - Zfl_'d - Zfl_\ = (2* + Z_f) ^
dacS se tine seama i de relatia: la + Li = 0. De aici se deduc expresiile
componentelor simetrice ale curentilor (lo> LJL> H) $i cele ale tensiunilor
(H'0, UUJi) obtinute $i prin prima metodfi.
Calculul tensiunilor se face cu relatiile:

0 7771 77
ui = e - A^ = + arzi+etc.
Problema nr. 2.49. Se considera generatorul trifazat simetric din problema
nr. 2.47. Sa se calculeze curen^ii de scurtcircuit i tensiunile de faza i cele
de linie la locul defectului, in cazul unui scurtcircuit bifazat intre fazele a
doua i a treia cu punere la pamint prin arc electric, impedanfa arcului fiind
ZA* Sa se studieze cazul cind = 0 (punere la pamint neta fara arc electric).
Sotufie:
Ecua^iile la locul defectului sint (fig. 2.49, a):
Li = 0,
= =
( + ).
care, in func^ie de componentele lor simetrice, devin:
io+n+i} = 0,
Uo + aHTd + alT, = U!0 + aU} + aHT, =
= Ukllo + 2L* + a/J) + (lo + ali + 2Z.')J.
sau
io + i* + ii = 0, xrd = u:> u:-u'* = 3zArn
Pe baza schemelor monofazate omopolara, directa fi inversa (v. fig. 2.49,
b) fi {inind seama ca sistemul tensiunilor electromotoare este simetric fi
direct, se obfine urmatorul sistem de ecuafii:
0 = ZTLo + U!o
uel = zm + Ud,
o=zfn + ui
Rezolvind sistemul de ecuafii ob^inut mai sus fi utilizlnd nota^ia:
N m Z?Zf + (Z? + Z?) {Z? + 3ZJ,
236
4zO lo

rezulta:
e
Uei
z7 a
Ud
zr li
TT' _JT _ Z?& + 3ZA)Un
y*-*---------------N*
a
_ STEn

/' = + 3i
N
r __ - a _ (gy + gr + 3g^
-d
2t
N
J' _

Zv*
C = C& + 3Z,/' =
ii.o iid T Jfixio
Curentii pe fazele refelei vor fi:
&+ 3 ^)e:
N
ZZfTJ
N
Zi = o,
Z = Zi + a2ld + Z,' = a(a -Z>
+ 3ga) n
N
Zs = Zo + Za + 2Z< = (a ~ ~ a& + 3-^)] -
N
L'A = ik+n=
N
iar tensiunile la locul defectului:
U[ = ui + ua + m =
N
. _ SZfZAUel
N
yt = m = Uo +
+ au!i =
TT' TT' TT' TT 3Zf(Z -f 3^)
U_12 U_31 Uj tv_2---------
>
Ui
m
ii23
Ul - Ui = 0
237
7m T'
o o

Fig. 2.49, c, d
Observatii: 1 Pe baza ecuatiilor la locul defectului, schemele monofazate
din figura 2.49, b se pot cupla, leglndu-se in paralel; se obtine astfel schema
echivalentS de scurtcircuit care carac- terizeaz& defectul dat (fig. 2.49, c).
2 Cazul scurtcircuitului net (fSr& arc) se poate studia direct, urmind
aceeai caie ca mai sus, au particularizlnd rezultatele de mai sus pentru
0. Ecuatiile la locul defectului slnt h, acest caz:
L\ = o
sau In componente simetrice
++5= 0, s = ^ = s
Schemele monofazate r&min acelea$i (fig. 2.49, b), deci $i ecuatiile
corespunzatoare, schema echivalent& caracteristica defectului devenind cea
din figura 2.49, d. Rezolvind sisUmul de ecuatii In componente simetrice, se
obtine:
TJ'
S-3
&22E. i
N'
I'=ZTTLei
N'
a& + En
N'
T' _ 2rJZ Li-------------------------------jv7"'
de unde rezultS:
T> n T> a(a ~ !) & ~ a-T) el = 0, /, =-----
T>
^ZAUe
T
1
o = -------------------------------------- * 1 A --------N'
K'
u- =
, V' = y=Q;
-1
-2 -3
N,
^Z^ZV^U
77/ _
T7' _ 0 -i e\J7> _ n
12 = -31 = --- 23 =
N'
to care s-a utilizat nota|ia:
*r = Z$Z? + & + 2D 22

238
Problema nr. 2.50. Pentru masurarea im- pedantei omopolare a unui
generator se scurtcircuiteaza fazele a doua $i a treia i se monteaza un
ampermetru intre fazele scurt- circuitate $i punctul neutru $i un voltmetru la
bornele fazei libere (v. fig. 2.50).
Sa se arate ca impedanja omopolara a generatorului este data de rela^ia:

unde Ul $i In sint indicate celor doua aparate. Se neglijeaza impedan^ele


proprii ale aparatelor de masura.
Solutie :
Montajul realizat este echivalent cu un scurtcircuit bifazat mtre fazele a
doua i a treia cu punere neta la pamint, care are schema echivalenta
reprezen tata in figura 2.49, d. (v. problema nr. 2.49). In acest circuit:
+ + = o,
Uo = U* = Ul
Curentul indicat de ampermetru se scrie sub forma:
I. = It + = (H + ci2La + all) +. (H + ard + a%) =
= 2I' + (a> + a) (Zi + i;) = 3/0, deoarece, din prima ecuatie:
+ ll = -lo
Tensiunea indicata de voltmetru este, {inind seama de cea de-a doua
ecuatie:
ux = U' + ui + Ul = 3 ir0
Deci
In
3a IJ0
este chiar impedan^a omopolara a generatorului ?i, prin urmare,
Problema nr. 2.51. Un generator trifazat simetric cu tensiunea electromotoare pe faza Ue are impedan^a omopolara nula, iar impedan^ele directa
i inversa Zg ?i, respectiv, Zf. Sa se calculeze intensita^ile curenfilor de
scurtcircuit atunci cind tntre fazele intii i a doua se afla un consumator de
239
^/~x
f i;
It 2 1
4^
^3;-------ui

4 3
u u
i i

777Z
V777U777777772
a
Fig. 2.51, a,b
J&'
^__ Id
e
7m Td
4i____ At
impedan^a Z, iar intre fazele a doua i a treia exista un scurtcircuit net (fara
arc electric) (v. fig. 2.51, a).
Solufie:
Notind tensiunile de faza la bornele receptorului trifazat considerat (locul
defectului) cu C/J, Ui lLise poate stabili urmatorul sistem de ecua^ii:
Li + I2 + h = 0, u; = ui u;-u[ = - ZL,
care, exprimate prin componentele simetrice ale curen^ilor i tensiunilor,
devin:
lo = 0, U!d = Ui 3C7'=Z(7i + 70
Sistemul de tensiuni electromotoare al generatorului este simetric si
direct, deci:
Uea = He 1 ?i Uei = Ueo = 0
Din schemele monofazate din figura 2.51, &, rezulta urmatoarele ecua^ii:
0 = z?r0 + ui uel = ZTIa + Ui 0 = zrii + m
Rezolvind sistemele de ecua^ii in componente simetrice, scrise mai sus
se ob^ine:
ZZm u
& = 0, U'd = U'=i -ei.
M
T' Vel -U'd _&Zf + Z)Uel
La - -- - - ----------: >
r. = -E:
-*
ZV>
M ZU
ei
M
240
in care s-a notat:

M = 3 ZfZ? + Z(Z$ + Z?) Curentii de scurtcircuit vor fi deci:

J2 = a2Va + dl^i
[3fl2gf+ fl(a-l)g]^ei
h = aLa + a2Li
M
[3aZf - a(q - V)Z)Un M
Fig. 2.51, c
Observa^ii: 1 Pe baza ecua^iilor de la locul defectului, schemele
monofazate din figura 2.51, b se pot combina legindu-se In paralel ca In
figura 2.51, c; se obline astfel schema de calcul corespunz&toare
scurtcircuitului considerat.
2 Solutia acestei probleme permite studiul curentilor de scurtcircuit in
cazul unui scurtcircuit trifazat nesimetric la bornele generatorului constituit
dintr-un scurtcircuit net (f&ra arc electric) intre fazele a doua ?i a treia $i un
scurtcircuit cu arc electric de impedanlS g Intre prima i a doua faz&.
Problema nr. 2.52. Un receptor trifazat in stea, avind pe faza intii induetanta L, pe faza a doua rezistenja R $i pe faza a treia impedanta Z (v. fig.
2.52), este alimentat cu un sistem simetric de tensiuni la borne de valoare
efectiva U (puterea sistemului energetic de alimentare se considera infinit de
mare). Sa se calculeze curentii in cele trei faze in cazul scurtcircuitarii
impedan^ei Z, utilizind:
1 metoda componentelor simetrice, fara a introduce insa impedanjele de
calcul Zoi Z&, Z{ ale receptorului;
2 metoda componentelor simetrice cu introducerea impedanjelor de
calcul
Z0, Zj, \
3 metoda directa aplicind teorema poten^ialului punctului neutru;
4 metoda directa aplicind teoremele lui Kirchhoff.
Solufie:
1 Cu notajiile din figura, se pot scrie ecua^iile:
h + lz+ L = > UI-U3 = }>LI_V U2-UZ = R12.
sau, in func^ie de componentele lor simetrice:
J0 = 0, (1- a) U, = j<oL(J* + /,). (a - 1) Ux = Rial, + I() Din acest sistem de
ecuajii rezulta:
fi, deci, curentii de scurtcircuit din refea sint:

241
2 Notind cu Zv Z2, Z3 impedantele fazelor receptorului, impedantele de
calcul omopolara, directa $i inversa ale sistemului trifazat de impedante se
exprima sub forma:
Z.o = -~ (Ki + ^2. + ^3) =
+ ^)
O
o
zd = - (Zx + Z2 + aZ,) = I (jo)L + aR),
3
3
Zt = (Zx + 2Z2 +
= (jc>L + 42#)
3
3
Alegind pe ca fazor fundamental al sistemului simetric de tensiuni de linie,
componentele simetrice ale acestui sistem sint:
UM = UM = (2 - a) U, = - j
EII = E*o = 0
Componentele simetrice ale curentilor rezulta:
j Hld^d -R + jrj ^
3
Idl _ ^ ai? + jcO-L jrj
_1
n

A /
! 5 Is
G
Us
*77777777,
jtiL
/?
z
Fig. 2.52
/V
7
5!W
din care se obtin apoi curentii de scurtcircuit in fazele receptorului.
3 Notind cu Y1, Y2, admitantele fazelor receptorului, tensiunea de deplasare a neutrului receptorului va fi:
Ujr = lim
Y^oo
z+z+z
- U3 ----- aUl
Curentii pe fazele receptorului rezulta:
Ii =
<Zi-Z*)Xi =
jcoL
coL
I2 = (U2-UJf)Y2 =
(a2 q)^i R
VI a 1 ~ *
L - - li-I2 -[i + i(n +

4 Aplicind teoremele lui Kirchhoff circuitului dat, se otyine sistemul de


ecua|ii rezultat i in prima rezolvare a carui solufionare directa conduce la
curentii cautafi.
242
Problcma nr. 2.53. Sa se determine curentii de lime in cazul unui scurtcircuit net (fara arc electric) la bornele fazelor intii i a doua a receptorului
din figura 2.53, a, alimentat de la o retea electrica trifazata simetrica, avind
tensiunea de faza de valoarea efectiva Uf = 10 kV. Receptorul este echilibrat si in triunghi, de impedanta pe faza Z' = (60 -f j 30) Q, iar linia de alimentare are impedanta pe faza Z = (10 + j 10) Q. De cite ori, curentul de
scurtcircuit prin prima faza depajeste curentul in regim nominal?
Solutie
Se transfigureaza triunghiul intr-o stea echivalenta, avind impedanta pe
faza:
Z" = ^ = - Z' = (20 + j 10) D
3Z' 3 ~
Ecuatiile la locul defectului (la bornele receptorului) sint:
h + L + L = 0, U{ = m = m- 1,5 Z'U,
care in componente simetrice devin:
L = 0, U!i = a*Ui, 2Ui = Z'{IM + aIi)
Din schemele monofazate omopolara, directa si inversa (v. fig. 2.53, b),
rezulta urmatoarele ecuatii:
0 = ZI0 + u;
Vi = ZhU*
o = zit + m
Rezolvind sistemele de ecuatii scrise mai sus se obtine:
Uo = o,
L = 0,
Ui =
z-ux
2(Z+Z)
. Ul
T _ (2? +1') a T
U
2ZjZ+Z_1'
^Z"Ut 2 (Z + ) 1
a*? "Li TZ(Z -Z")

Fig. 2.53.
243
Curentii reali de linie sint deci:
Li Lo + La + Li Lz L<> + a2Ld + aLi =
-1
2Z+(1 -<*) r 2 Z(Z+Z')
2a2Z + (a2 1) 2"
2 Z{Z + Z")
V
I3 = I0 + ald + aH{ =
Ut
?0
In valori numerice, cu U_1 = U1 e =10 kV, se gase^te: h = (0,582 - j 0,297)
kA,
/2 = (- 0,6 + j 0,02) kA,
7s = (0,018 + j 0,277) kA
In functionare normala, curentul in prima faza este:
Li = -~T = (0,231 - j 0,154) kA, valoarea lui efectiva fiind:
Iln = 0,278 kA
Valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit pe faza intii este:
Ix = 0,654 kA,
si deci curentul din faza intii a crescut de
Ji 0,654
i/r
-----------------------------------= 2,36 ori
Iyn 0,278
Problema nr. 2.54. Un generator trifazat simetric, de tensiune electromotoare pe faza Ue = 220 V (sistem direct) si de impedante omopolara = 5
0, directa Z^ = (8 + j6) Q. si inversa Zf = j 4 alimenteaza un receptor
echilibrat in stea avind impedanta fazei Z = (2 + j 2) H. Sa se calculeze

intensitatea curentului de scurtcircuit si tensiunile de faza la locul defectului


care apare prin punerea primei faze la pamint, printr-un arc electric de
impedanta ZA ~ 10H (fig. 2.54, a).
Solutie:
Fie /(, V2, Vz curentii si U{, U_2, LLz tensiunile la locul defectului. Ecuatiile
la locul defectului sint:
n = /' = o, u[ = zji
care, in func^ie de componente- le simetrice ale curentilor si ten- siunilor
respective, devin:
l'o=la = Li>
UI + U* + UI = SZAI*

244

Schemele monofa.zate directa, inversa si omopolara prezentate in figu- ra


2.54, b se pot transfigura ca in figura 2.54, c, conform teoremei generatorului echivalent de tensiune (teorema Helmholtz-Thevenin), in care:
Ua, = ZI=Z
V
de
Lde ZZ
~ 22 + 2
= (48,25 + j 5,36) V;
__ -<t_ __
22 + 2
(1,61 + j 1,51) Cl, Zu =

ZfZ Zf + Z
4 Cl,
= (1,695 + j 0,945) Cl
z% + z
Din aceste trei scheme monofazate echivalente, aplicind a doua teorema
a lui Kirchhoff, se obtine:
0 = ZoeI' + U't
U* = Z*IA + U*.
o=z1en + ^
Rezolvind sistemele de ecuatii scrise mai sus rezulta:
T T T L La Li
Rae
Zoe + 2d + Kte + ^Z-A
(1.3 +j 0,0585) A;
L&- -Zoen = (- 2,045 - j 1,33) V,
Ua = Uae~ Zaela = (46,24 + j 3,32) V,
Uj=- ZiM = (- 5,2 - j 0,234) V Curentii de scurtcircuit sint:
Li = 3/; = 3(1,3 + j 0,0585) = (3,9 + j 0,1755) A, 7J = JJ = 0.
245
iar tensiunile la locul defectului:
m = iLo + u*+m = (39 +
+ j 1,755) V = Iv
Uz = U: + a*lTd + aU} =
= (- 19,48 j 47,37) V,
U3 = U'0 + au;d + ami =
= (- 25,65 + j 41,63) V
Observafie: Pe baza ecuatiilor la locul defectului, retelele monofazate
echivalente din fi- gura 2.54, c se pot cupla, legindu-se in seFie ca in figura
2.54, d.
Problema nr. 2.55. Un receptor trifazat echilibrat in stea fara fir neutru, cu
impedantele pe faza Z, este alimentat, printr-o linie echilibrata de impedan^a pe conductor Zlt cu un sistem simetric de tensiuni stelate, avind
valoarea efectiva Uf. Rupindu-se conductorul fazei intii, apare un defect
longitudinal reprezentat in figura 2.55, a. Se cunosc capacitatea C si
frecventa refelei /. Sa se calculeze tensiunile pe fazele receptorului in
aceasta situatie.
Solufie:
Se considera, la locul defectului, un sistem trifazat longitudinal de tensiuni
nesimetrice (U^, , UJ) (v. fig. 2.55, a). Ecuafiile la locul defectului sint:
m = z"L, uz = m* = o, +12 + 73 = 0,
unde s-a notat
Z" = =zz
jcoC 2izfC
In func^ie de componentele simetrice corespunzatoare, ecuatiile de mai
sus de vin:
L = 0, m =m =m. w* = i"a,+u

Din schemele monofazate din figura 2.55, b, rezulta urmatoarele ecuatii:


UA = (It + z.') Li + Ul,
0 = (zt+ Z') L + m

WWW,
a
Fig: 2.55

246
Rezolvind sistemele de ecuafii scrise mai sus, se ob[ine:
Ui =u* =U"0 =Z"U1IN1;
la = (3Zt + 3Z' + ") UjJlM*.
L = - Z-UJNiN,, in care s-au folosit notatiile:
El = 3(Zj + Z') + 2 Z", jV2 = Z, + Z'
Curentii in fazele retelei rezulta:
li = L+lt = ^U1/N1
h = a2!.* +
= [3a2A[2 + (a2 - a) Z"J CTJ/JVJ JV*
J = aL +
= [3 iV2 + (a - a2) Z"] iV2
Tensiunile pe fazele receptorului sint:
u[ = Z'/j = SZ'UJIEJ,
Ul = Z' I2 = [3aW2 + (a* + a) Z"] Z' IV*
[/' = r is = [3a JV2 + ( - a2) Z"] Z' t/j/lVj vV2
Capitolul 3
CIRCUITE $1 RETELE ELECTRICE LINEARE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
3.1. BREVIAR DE ANALIZA REJELELOR ELECTRICE LINEARE IN REGIM
PERIODIC NESINUSOIDAL
3.1.1.
ANALIZA ARMONICA A FUNCflUNILOR PERIODICE DE TIMP

Serii trigonometrice. O funcjiune periodica de timp f(/) = i(t + mT), m = =


1, 2, ...,ln care T = l//= 27U/G> e perioada, <o e pulsafia (fundamentals),
iar/e frecven^a (fundamentals), se poate dezvolta * in serie trigonometries
sau Fourier, de forma:
f(tf) = + ^ {Ak cos ktot + Bb sin k<&t) 2 t=\
(3.1)
sau de forma
f(0 =^O + E^V2 sin{kat + y*) = F0+ f*(*).
k*= 1 fc = l
coeficien^ii dezvoltSrilor fiind da{i de relatiile:

(3.2)
(3.3)

A0 = 2F0 = ^i(t)dt
Ak = fTf(/) cos k<At dt, Bk= fTf(i) sinkuddt,
(3.4)
=1,2, 3, ^ Jo ^ Jo
Fk=-^r]fAl + Bl y* = arctg^-. =1,2, 3,...,
(3.5)
V2 Bk
* Dac& functiunea periodic^ e neteda pe portiuni In cuprinsul unei
perioade, adicS dacS e m&rginitS $i are in acest interval un numar finit de
discontinuit&ti (de prima specie), intervalul se poate descompune intr-un
numSr finit de subintervale, in care functiunea e monotona (con- ditiile
Dirichlet).
248
in care: F0 e valoarea medie sau componenta continud a funcjiunii periodice
Ak cos ku>t $i Bk sin kcot sint armonicele de ordinul k in cosinus $i respectiv
in sinus; ik(t) e armonica (in valori instantanee) de ordinul k, avind valoarea
efectivd Fk si faza initiald yk, determinabila univoc in (n, n) numai prin
arcsin yk $i arccos yk; f^t) e armonica (in valori instantanee) de ordinul unu
sau fundamental.
Determinarea coeficientilor Fourier cu ajutorul metodei discontinuitdtilor.
Metoda este avantajoasa pentru calculul coeficientilor seriei Fourier a func^iunilor periodice cu variate poligonald.
Notind cu f(t{ +) valoarea func^iunii in dreapta punctului de discontinuitate de abscisa tf i cu i(t{ ) valoarea func^iunii in stinga punctului de discontinuitate i notind:
unde i^m){tt +) i f(m)(^ ) sint derivatele de ordinul m in punctele considerate, rezulta pentru coeficienjii dezvoltarii Fourier expresiile:
Ak = 23 510) sin k!t- - - - 23 Sj1* cos ktt + 23 Sj2) sin ktf +
izk i
izk2 i
nk* i
#) cos
Bu = X) Sj
kt,------- 22 S?* sin kit ^ S<2) cos ktf + ....
Tzk i
izk2 i
Tlkz i
0)
2
A0 = f -- A5| + W - *?Sj > + ...1 0 2it<L 1!
21* 3!
J
( m)
In aceste expresii sumele 22 5 j sin kt{ fi respectiv 22 cos ktt se calcui
*
leaza pentru toate punctele de abscisa t{ in care funcjiunea prezinta salturi
de ordonata de ordinul m (derivata de ordinul m). In calcul se considera func-

{iunea i(t) nula la stinga originii (t4 = 0) si la dreapta punctului de abscisa t%


2n.
Funcfiuni periodice particulare. Urmatoarele funcjiuni periodice particulare
conduc la descompuneri spectrale particulare.
I. O func^iune periodica alternativd se dezvolta in seria trigonometrica
fara componenta continua:
oo
frf(/) d/ = 0: {(() = (Am cos kai + Bk sin k<at)
(3.7)
Jo
*=i
II. O func(iune periodica impara se dezvolta in seria de armonice In sinus:
i(t) = -i(T - t) : i(t) = f^Bk sin k <*t,
(3.8)
*=1
Bk == fT/2 f(() sin kmt &, k 1,2, 3,...,
(3.9)
249
. Daca la translajia cu Tj4 funcjiunea periodica impard devine para,
atunci seria e de armonice impure in sinus:
00
t(t) i(T t) = f(Tj2 -1): i{t) = E sin(2* + 1) o>t, (3.10)
k=0
Bzt+i = C i{t) sin(2* + 1) dt, * = 0, 1, 2, 3,...
(3.11)
T
Jo
. Daca la translatia cu Tj4 func^iunea periodica impard ramine impard,
atunci seria este de armonice in sms:
00
m = -i(T -t) = -f(r/2 - 0: f(<) = E sin bat, (3.12)
k=1
J5= (T/4f(<) sin2*w*<tt, *=1,2,3,...
(3.13)
r
Jo
III.
O func^iune periodica se dezvolta in seria de armonice in cosinus:
m = i(T - t): i{t) = h + ID At cos k<*t,
(3.14)
2
*=i
A0 =-{TI2i(t)dt; Ak = MTI2f{t)coskutdt, *=1,2,3,... (3.15) ^ Jo ^ Jo
a. Daca la translatia cu T/4 func^iunea periodica para devine impard,
atunci seria e de armonice impure in cosinus:
i(t) = +i(T-t) = f(T/2 -1): f(0 = E cos (2* +1) <o* (3.16)
*=0
^ac+i = (T/4f(/) cos (2* + 1)
* = 0,1,2,...
(3-17)
T Jo
J. Daca la translatia cu T/4 functiunea periodica para ramine atunci seria e
de armonice pare in cosinus (avind $i components continua):
i(t) = i(T - t) = i(T/2 - t): f(/) =
+ E cos 2*G>* (3.18)
2
*=i
=-i(r/4f(*)di!; ^2* = -(r/4f(0 cos 2*o>itd^, *=1,2,3,... (3.19) r Jo
^ Jo
IV. O functiune periodica alternativd simetricd se dezvolta in seria de
armonice (instantanee) impare:
00

f(^)---i(t + T/2): f(/) ^2 ^2k+i C(2 + 1)


co/ + Y2jb+i]>
fc=0
^2Ar+l CS ^ + *) -0

* = 0, 1,2.

(3:2
0)
(3.2
1)

4 rr/2
(3.2
2*+I = *3 V f (0 sin {2k + . * = 0, 1, 2,...
2)
1) co/ d/, r Jo
250
Descompunerile spectrale ale unor functiuni periodice particulare sint
reunite in tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Descompunerea spcctrald (analiza armonied) a uuor functiuni periodice
particulare
Graficul
Funcfia periodic^ in
funefiei
Seria Fourier
(0,T)
periodice
s S(/ - 2kic)
k= co

1 1 00
----1 2 cosfao/
2TC TC *=I

t
-iff -1

f ot
A 2&

S (-l)*8(f-Alc)
k= CQ

t
-ir |-z

1 00
2 cos(2A l)co/
o m 2X TC k = l

1; 0 < t < r/2, -1;


T/2<t<T

11 1 1 * iK t2ZL ot \E-J

1; 0 < co/ < y0,


0; Vo < < 277 ~ Yo>
1; 2TC Y0 < co/ <
2TC
; 0 < co/ <
Yo>
1 ; Yo < ~ Yo> (?r
co/)/Yo; TC-YO < co/
<TC + Y0 1 ; TC +
Yo < < 2^ Yo>
(co/ 2TT)/Y0 ; 2TC ~
Yo < CO/<27T

nA
-2JC
-JC L

1
>3*-,
r*
i i 2

4 00 1
V sin(2A 1) co/
2A - 1

TC

k=i

Yo , 2 sin A Yo , ,
- - -2 ----- cos Aco/
TC TC & = 1 A

CO//YO

t/T; 0 < /<J

n
-2JI
-Jk0j

-tx-Si

y;Y]2*

-4- i sin(2A -l)T.sin(2A.


T^YO (2A - l)2

1
] Cd
0 ft 2K

1 00 1 . T , , 1
----2 sm Aco/ -4
TC k=\ A 2

1)w/

2//2'; 0 < f < T/2,


2(f - T)/T; 272 < f <
T.
2t/T; 0 < / < T/2,
2(2 - t)/T;T/2 <t<T

,^1 i
0 4,
2$
vv /

Cjt

-zff -k
l

251
Tabelul 3.1 Continuare
Graficul
Funcfia periodic^ in
funcfiei
(0,T)
periodice
4t/T ; 0 < l < T/4,
2 - 41IT; T/4 < t
<3274, 41/T - 4;
M
3T/4 < t < T
1 - 4t/T; 0 < t < T/2,
41/T - 3; T/2 < t < T

| sin co/1

4 oo i i
----2 ----------cos (2* - 1)
co/ H---------7T2 *=1 (2k - If 2

Seria Fourier
8 00 1
v ---------sin(2A 1)
co/
rt2 k~i (2k - l)2
8 00 1
v ---------cos(2A 1)
co/
IT2 jti (2k - l)2
2 00 If
V ----- sin(2A l)coZ

TC HZI 2k - 1 L
2 cos(2A 1) co/]
TC 2A 1 J

\J )
N/.,

X/ix

-// -X

A ._jjf
o n 2k

1,1. , 4 co cos 2 kat


---- - -sin co/- V ---------TC 2 TC k=i (2k)2 1

r\r\ut
0 X 2K

2 4 1
Y. -----cos 2k at
TC TC * = 1 (2A)2 1

2i/T ; 0 <t< T/2, 1 21/T; T/2 < l < T.

sin co/; 0 < at < TC,


0 ; TC < co/ < 2TC

2 ( l)i:+1 . ,
2-------sm Aco/
TC *-i A

-/j -Jr

ut
1 t lj
s 3
/, [' 25i</-1 c*!
m n
w
Seria Fourier in marimi complexe. O functiune periodica reala f(/) care
admite o dezvoltare in serie trigonometrica de forma (3.1), poate fi reprezentata ca suma a unei serii cu termeni complec^i, exponential^ de forma:
in care
00
f(/)= C.eJ**
(3.23)
cos (co/ TC/3) ; 0
< co/ < 2TC/3 -

k= co
--i==rjIfW At
(3.24)
este amplitudinea spectrala.
Rela^iile intre amplitudinea spectrala Ck, coeficienfii dezvoltarii in serie
trigonometrica Ak si Bk, respectiv valoarea efectiva Fk i faza initiala yk a
armonicelor (instantanee) sint:
Ct = | (Ak - jBk); f2Ck = Fk er*-/>
(3.25)
252
Spectrul unui semnal. Multimea amplitudinilor ][2Fk ale armonicelor unui
semnal sau cu alte cuvinte multimea dublelor modulelor amplitudinilor
spectrale 2 | Ck | reprezinta spectrul semnalului. Spectrul semnalelor
periodice e un spectru discret, care se reprezinta de obicei ca un fir discret
de valori, func^iuni de k. In sirul discret de valori, se calculeaza cu relajiile
echivalente:
]/2Fk = \/Al + Bt = 2\Ck\ = 2 CkCk = 2 CkC_k
(3.26)
Seria trigonometricd pentru intervalul (0,2TZ). Pentru o func^iune f(x) = =
f(x + 2TZ) periodica, cu perioada 2K, seria trigonometrica (3.1) se pune sub
forma:
fix) = + (Ak cos kx + Bk sin kx)
(3.27)
2 k=i
Ak = f2* f(x) cos kxdx; k = 0,
1,2,...,
(3.28)
TC Jo
Bk = C i(x) sin kx dx; k 1, 2,
(3.29)
3,... TC Jo
Schimbarea intervalului (0, T) cu (0, 2TZ) este avantajoasa in unele aplicajii.
3.1.2. CARACTERISTICI ALE MARIMILOR PERIODICE NESINUSOIDALE
Valourea medie a produsului a doua armonice. Daca
/* Fk 1^2 sin(co + yk) si gt = Gt j/2 sin(/co* + 8t)
(3.30)
sint doua armonice de ordinele k si /, valoarea medie a produsului lor pe o
perioada T a fundamentalei e nula daca armonicele au ordine diferite k = fi
e egala cu produsul valorilor lor efective prin cosinusul decalajului intre ele
pentru armonice de acelasi ordin:
T
0; kj=l,
FkGk cos (yk - 8*);
k = l.
(3.31)
Valoarea medie se anuleaza la marimi in cuadratura.
Valoarea efedivd a unei marimi periodice nesinusoidale. Valoarea efectiva
a unei marimi periodice, definita in cazul general de rela^ia:
F=
(3 32)
fr$o/2d*
'

e radacina patrata a sumei patratelor valorilor efective ale armonicelor fi a


patratului componentei continue din dezvoltarea in serie Fourier:
F = 1/FI + Fi+F* + ... +F* > 0
(3.33)
253
In cazul unui curent periodic dezvoltat in serie Fourier
00
00
i{t) = IQ + X/ V sm(k<x+ Yfe) =
+ Xy **(0
*=i
*=i
valoarea efectiva este:
In cazul unei tensiuni periodice dezvoltate in serie Fourier
00
(0 = u0 + YJ Unlit sin(A/ +Pfc)
*=1
valoarea efectiva este:

(3.34)
(3.35)
(3.36)
(3.37)
Coeficientul de distorsiune. Abaterea unei marimi periodice (fie ea un
curent periodic) de la forma sinusoidala se caracterizeaza (facind abstractie
de compo- nenta continua care nu afecteaza forma) prin coeficientul de
distorsiune kd, definit ca raportul dintre valoarea efectiva Id a tuturor
armonicelor superioare (reziduul de formant) i valoarea efectiva a
componentei alternative a marimii:
la _ VQ +II + fW^Tl V if+ +ii +...
(3.38)
Coeficientul de distorsiune e pozitiv $i subunitar sau echiunitar: 0 ^ kd ^ 1.
Factorul de virf i factorul de forma. Pentru marimi periodice alternative
simetrice, de forma (3.20), se define$te factorul de virf sau de creasta ca
raportul intre valoarea maxima si valoarea efectiva:
kv = ^l
(3.39)
F
i factorul de forma ca raportul intre valoarea efectiva i valoarea medie a
alternan^ei pozitive:
'"irunde t0 e momentul in care / trece prin zero cu valori crescatoare.
(3.40)
3.1.3.
PUTERILE IN REGIM NESINUSOIDAL
Puterea activd absorbita de un dipol receptor alimentat cu energie, astfel
ca tensiunea la borne i curentul sa fie nesinusoidale, de forma (3.36) i

(3.34), in regim nesinusoidal, este media pe o perioada a puterii instantanee


absor- bite de el:
P = Y ^ p At = ^ ui dt
(3.41)
254
Ea este egala cu suma dintre produsul termenilor constanti (puterea de
curent continuu) i suma puterilor active corespunzatoare diferitelor
armonice in parte:
p = U0I0 + UkIk cos
(3.42)
k=1
<P* = Pfc Tfc
(3-43)
Puterea reactivd absorbita de un dipol receptor in regim nesinusoidal este
suma puterilor reactive corespunzatoare diferitelor armonice:
oo
Q = UkIk sin <pfc
(3.44)
k=1
Pentru o rejea electrica izolata $i in regim periodic nesinusoidal, atit suma
puterilor active, cit $i suma puterilor reactive e nula, daca se calculeaza
aceste puteri pentru toate laturile retelei, cu u() si i() avind sensurile de
referin^a asociate dupa regula de la receptoare.
Puterea aparentd absorbita de el in regim nesinusoidal se poate defini in
acelasi mod ca in regim sinusoidal, prin produsul valorilor efective ale
tensiunii $i curentului:
S=UI
(3.45)
Puterea deformantd*, specified numai regimului nesinusoidal, este
definite de relatia:
D2 = S2 (P2 + Q2)
(3.46)
$i are expresia:
D =]/ [UfJf + Ufis-cos(9*- 9J)]
(3.47)
V k>i=i
Factorul de putere, in regim nesinusoidal, e definit ca raportul dintre
puterea active $i cea aparenta:
0 < k = = >.........................-?- - -< 1;
(3.48)
5
|/p2 _|_ Q2 + Z)2
este subunitar chiar $i daca Q = 0, deoarece in general D = 0.
3.1.4.
ELEMENTE DE CIRCUIT IDEALE IN REGIM NESINUSOIDAL
Se considera succesiv elementele ideale de circuit: rezistorul, bobina $i
condensatorul sub tensiune periodica alternative la borne, cu dezvoltarea in
serie (3.36). Se determine in fiecare caz expresia curentului, a carui dezvol* Conceptul de putere deformanta a fost definit de G. Budeanu. Exista $i
alte definitii pentru puterea reactivS ?i cea aparentS. Cele introduse aici se
bazeazS pe teoria puterilor in regim deformant, dezvoltata de C. Budeanu.
255
tare in serie are forma (3.34). Calculul curentului continuu produs de o
components continua a tensiunii este banal $i nu este luat in considerare.
Deci Uo = 0 ?i I0 = 0.

Rezistorul ideal e caracterizat de rela^iile:


i = ^;
4 = -^; <P* = 0; kdi = kdu .
(3.49)
li
lx
P == RI2; Q = 0, D = 0
O rezistenja nu modifica forma curentului fafa de cea a tensiunii. Factorul
de distorsiune al curentului e egal cu cel al tensiunii. Puterile reactiva i
deformanta sint nule.
Bobina ideald e caracterizata* de relajiilei
i 7" (u d^9 Ik= , * >
9* = ~ > kdi < kdu
(3.50)
LJ
AcoL
2
00
P = 0; Q = kaLll; D 0
O inductivitate reduce deformarea curentului fa{a de cea a tensiunii
deoarece prezinta o impedanta pe armonica Zk = k<x>L proportionate cu
ordinul armo- nicei. Puterea activa pe care o absoarbe este nula. Puterea ei
deformanta e diferita de zero.
Condensaiorul ideal e caracterizat de relatiile:
i=C4 =,kCctUk; =
kdi>kdu
(3.51)
P 0; Q=-ituikvC; D # 0
k=l
Un condensator accentueaza deformarea curentului fa{a de aceea a
tensiunii, deoarece prezinta o impedanta Zk 1/kcoC invers proportionate cu
ordinul armonicei. Puterea activa e nula. Puterea deformanta e diferita de
zero.
3.1.5.
ANALIZA CIRCUITELOR UNEARE IN REGIM PERIODIC
NESINUSOIDAL
In studiul circuitelor electrice lineare se poate aplica metoda suprapunerii
efectelor. Marimile periodice date: marimile de sursa (tensiunile electromotoare ale generatoarelor de tensiune si curen^ii general de generatoarele
de curent) ?i marimile la borne (tensiunile sau curenjii) determina univoc
marimile rezultante (curenjii prin laturi sau tensiunile la bornele laturilor).
Condi^iile ini^iale, in general incompatibile cu condi^iile de periodicitate, nu
influen^eaza modul de variate a marimilor rezultante $i nu intervin in condole de determinare univoca a acestor^.
Metoda descompunerii spectrale consta in urmatoarele:
a. Marimile periodice date se descompun, cu ajutorul dezvoltarii in serie
Fourier, in componente armonice;
b. Se studiaza circuitul pentru fiecare armonica in parte, ceea ce se poate
efectua cu oricare dintre metodele pentru regimul permanent sinusoidal,
256
inclusiv prin reprezentarea in complex. Se Jine seama de faptul ca pentra
armonica de ordin k, pulsafia fiind de k ori mai inalta decit a fundamentalei,
reactan^ele tuturor condensatoarelor vor fi de k ori mai mici decit pentru
fundamentals, iar reactan^ele tuturor bobinelor vor fi de k ori mai marij
c. Marimile'periodice rezultante se ob^in,. sub forma dezvoltata in serie
Fourier, prin sjiprapunerea in fiecare latura k marimilor pe care le-ar stabili

fiecare dintrer armonicele de un acelafi ordin ale tuturor marimilor date.


Metoda este utila cind intereseaza desqompunerea spectrala a marimilor
rezultante sau cind marimile periodice sint.date printr-o suprapunere de
marimi sinusoidale, in numar finit. *
Metoda elementard a regimului tranzitoriu compatibil cu regimul periodic
se bazeaza pe observajia ca, in familia delsolutii de regim tranzitoriu, determinate in 0 ^ t < P/de.acel^afi Gondi^ii de surse fi la borne, dar de condi tii
initiale diferite, ;e?rista un singur^regim tranzitoriu pentru care solufiile au
valori initiale (la iiiceputul periqaclei) egale cu cele finale (de la sfirfitul perioadei). In acest regim tranzitoriu singular, solu^iile marimilor rezultante pot
fi continuate periodic, cu ^pefioada T; jpentru orice t.
Metoda consta in urmatoarele": j
a. Se scriu ecua^iile circuitulUi pentru intervalul unei perioade (0 ^ t < T,
cu momentul initial ales.arbitrar) in care apar func^iunile de timp care
descriu marimila' peribdice date (cpndi^iife la borne fi de surse) ;
b. Se admit conditii initiale nenule arbitjrare. Se studiaza circuitul, pentru
0<^<7,in regimul tranzitoriu determinat de condi^iile la borne fi de surse
date, in conditiile initiale nenule admise oarecare. Se ob^ine familia de
solujii de regim tranzitoriu, definite pentru 0 ^ t\ < T fi dependente de
conditiile init&le;
c. , Se selecteaza acele valori particulare kle conditiilor initiale care sint
egale. cu cele finale, atinse la sfirfitul intervalului [0, T);
d. Se scriu solutiile acestui regim tranzitoriu singular, pentru 0 ^ t < T,
substituind yalorile initiale astfel' determinate.
Solutiile de regim periodic, definite pentru ~oo < t < oo se eonfunda cu
solutiile acestui regim tranzitorim singular in intervalul 0 ^ t < T fi reprezinta
continuarea periodica a acestora, cu perioada T pentru oc< t < 0 fi T ^ ^ t
< oo. Cu exceptia acestui regim tranzitoriu compatibil (confundat), regimul
periodic (fortat, permanent) e. incompatible cu conditiile initiale oarecare,
Regimul tranzitoriu poate fi determinat cu oricare dintre metodele specifice acestuia, cum ar fi metoda elementara fi metoda transformatei
Laplace. Regimul tranzitoriu poate fi detferminat fi atunci cind marimile date
au descon- tinuitati de prima specie in 0 ^ t <T, interpretind derivatele in
sens generalizat.
3.2.
MARIMI PERIODICE NE^INUS OIDALE
*
.ji . : ,
.
,"
VJ
PROBLEME REZOLVATE
4
.*.
\
^
v
V'
^'
Problema mv3?l. Tensiunea geiierata la borne de un alternator este
lunc{iune de timp periodicS alterffativa $imetrica cu alternate de forma
trapezoidala. Sa se calculeze coeficientul de distorsiune $i factorii de virf i
de forma. Apli- cape numerica: T0 Tj8.
257
Solufie:

Funcjiunea periodica alternative simetrica cu alternante trapezoidale (v.


fig. 3.1, a) definita pentru 0 ^ t ^ 7/2 de:

u(t) =
UJIT0, pentru 0 < t < 70,
Um , pentru 0 < t < 7/2 70,
UJTI2 - t)IT0. pentru 7/2 - 70 < / < 7/2
$i pentru 7/2 ^ t ^ 7 de relatia de simetrie w(/) = u{t 7/2), se dezvolta
In seria trigonometrica de armonice impare in sinus (v. tabelul, 3.1):
/,\
4Ufn v sin(2A 1)COT*Q ? .
.\
,
u(^) =-------------------- Vs -sm(2k + 1) o)t .
iw>r0 fcj (2A + i)2
Valoarea efectiva a acestei func^iuni se poate determina, simplu, fere a
recurge la descompunerea spectrala cu ajiitorul rela^iei de definite (3.32).
Astfel, {inind cont $i de relatia de simetrie, se objine:

T
2
3TC
co70
Valoarea efectiva a fundamentalei (armonica 1), obinute din
descompunerea spectrala, are expresia:
JJ 4Um sincoT'o
1
TC V2 CO T0
Valoarea efectiva Ud a tuturor armonicelor superioare (reziduul deformant)
rezultS atunci sub forma:
ut=yu*-m=um
8 sin co T0 2 coT0

258
Pe baza aGestor expresii se objin: >eficientul de distorsiune,
$i factorul de virf,
sin
b_
co
8
u*_]
/l
T0
**-u~ If1
coT
*
0
t
Vm
s
K=
IV,- r0
= i
U
V
3re
Pentru determinarea factorului de forma este necesara determinarea
valorii medii a alternan^ei pozitive. Aceasta este data de:
Factorul de forma rezulta atunci
kf
2
- -CO
3TC
T0

Numeric: Daca T0=T/8, rezulta: U = 0,815 Um; XJd = 0,08 Um; kd= 10%; kv=
1,23; kf= 1,086.
Descompunerea spectrala se poate objine, fara a folosi tabelele, prin
determinarea coeficienfilor Fourier, fie direct cu ajutorul relafiilor lor de
definite, fie cu ajutorul metodei discontinuita^ilor. In cele ce urmeaza se vor
aplica comparativ cele doua metode.
Observind ca func^iunea periodica satisface atit condifia u(tf) = u(/) de
simetrie impara fa{a de valoarea nula a argumentului, cit ?i condi^ia u(/)= =
u(r/2 t) de simetrie para fa{a de valoarea 1/4 a argumentului, rezulta ca
seria trigonometrica are numai armonice impare in sinus, cu coeficien^ii:
B,
8 Ur
2M
Dar
["r *s*n(^ + 1) cot dt + ^/4 sin(2& + 1) cot d/j
t sin(2 -f 1) cot dt =
o
cos(2A + 1) toT0 +
(2* + l)co x
'

+ ( ------------------------------ ---cos(2 + 1) dt,


Jo (2k +1) co v
'
fr/4 sin(2 + 1) at dt =---------------- - -cos(2 + 1) toT0
J TQ
(2k + 1) co
Rezulta atunci:

B.
2k+l
4 Um sin (2K + 1) o JT wr0(2i + l)a
In vederea aplicarii metodei discontinuita^ilor, se observa ca funcfiunea
periodicS este continua (fi atunci to(i 5|0) = 0), iar prima derivatS a funcfiunii
259
prezinta discontinuity de prima specie la momentele t = T0t T/2 T0, Tjl + T0
respectiv TT0, cu valorile:
5
(
' = U
) 0 m
_ Um

<a
o>T0
1
T0
o=
U
-------m
__

wr0 coT0
S
(
,
$ = Um Um
> 0
= --- 5
<* coT0
T0
S
(
_ "
} U -0
> \ =
_Um^
6>r0
<*T0
pentru tx = TQ, pentru t2 = T/2 T0, pentru t3 = T/2 + T0, pentru t = T T0
In consecinta (v. breviar):
-2k+l
1
(2k + l)2:: *
22 Sty sin(2k + 1) co^ =
Urn
(2k + l)2Tccor0
[sin(2 + 1) o)r0 + sin(2A + 1) co(r/2 T0)
- sin(2A + 1) <0(272 + J0) - sin(2& + 1) co(r - T0)] =
AUm sin(2/c + l)coT0 TC (2A: + l)2 a)Te
O alta metoda de determinare a descompunerii spectrale se bazeaza pe
reducerea la descompunerea spectrala a unor func^iuni 8 periodice (unde
5(2) este func^iunea generalizata impulsie sau a lui Dirac).
Metoda consta In urmatoarele (v. $i fig. 3.1, b):
a. Se calculeaza derivatele generalizate ale func|iunii periodi&2|y *te,
pina la ob^inerea unei func^iuni 8 periodice. Astfel, pentru func{iune?ter-

nativa simetrica, cu alternate trapezoidale sint necesare doua d^vari:


mu(t) =
> pentru 0 ^ t< T0,
To
0, pentru T0< t < Tjl T0,
pentru T/2 - T0<t < Tjl,
TB

D{1) u(t - T/2), pentru Tj2<t^.T


[ - -Uf [*(< - T0) + S(t - T/2 -K; T0)], pentru 0 < t< T/2, ><2)u(0 = { #
[[(* - T/2 - T0) + $(t-T+ T0)], pentru TI2<t<T
260
b. Se dezvolta in serie Fourier func^iunea D(2>u(/). Deoarece aceasta
func^iune este impara fa{a de valoarea t = 0 a argumentului si para fa{a de
valoarea t = T/4, seria trigonometrica este o serie de armonice impare in
sinus, cu coeficienti dati de:
^\T!* ( T5 *(<-ro)) sin(2 + *)
* = ~r^ sin(2 + 1) ur0
In consecinja, descompunerea spectrala a celei de a doua derivate
generali- zate este data de:
mu{t) =
sinft-*+-.1)Mr sin(2* + 1) at
?
/feo T0
Prin doua integpari succesiye, ;se obtin descompunerile spectrale pentru
prima derivata generalizata:
' '/ m u(tyU Ysin(2A' + 1>r Cos(2k + 1) U
* 'r , c .
TC TQ (2k + 1) 2\
:
i, respectiv, pentru functiunea periodica cautata:
~ sin(2^M)_coyo
w fcS (2/r+*l)r0
sin(2 4* 1) tot
Problema nr. 3.2. Circuitele de redresare convertesc energia de curent
alternativ in energie de curent continuu. Trei circuite de redresare, cu diode
ideate, conectafe direct intre reteaua de c.a. monofazata sau trifazata i
rejeaua de c.c., considerate ca o sarcina<;pur rezistiva R, sint reprezentate
in schemele din tabelul 3.2, a. Sa se calculeze Valorile medii i efective,
coeficientii de distorsiune si factorii devirf pentru marimile redresate.
Solujie;
Elementul re^resor ideal este un element nelinear i pasiv de circuit,
carac- terizat prin rezistenta nula la conductia in sens direct i rezisten^a
infinita la conductia in sens invers; trecerea de la starea de biocare la starea
de con- ductie avindloc atunci cind tensiunea aplicata schimba de semn, de
la valori negative la valori pozitive (fig. 3.2).
Datorita acestor elemente nelineare, tensiunea redresata u(2) la bornele
sarcinii rezistive si curentul redre!sat i(^) prin sarcina sint func^iuni
periodice pulsatorii, cu formele de unda reprezentate de asemenea in tabelul
3.2, a.
Descompunerile spectrale pentru cele trei forme de unda ale tensiunii

redresate se pot obtine fie direct din tabelul descompunerilor spectrale (v.
bre. viar), fie prin calcularea coeficientilor Fourier, a^a
.
1
cum se va proceda in cele c urmeaza.
Q j; 0
Conexiunea monofazdta (CM) cu o diodd. Tensiunea redresata, in
irifceryalul 0 ^ t < T fiind data de: ^
- dioda re ala dioda ideal a
| Um sin tot, pentru 0 ^ t < T/2, [G, pentru Tjl-^t^ T
------ U
Fig. 3.2
261
Tabelul 3.2, a
Cifcuitul
Conexi Graficul tensiunii
de
U^)
unea
redresate
redresare
f Um sin c0/, i
Monof Um'
pentru 0 < / <
/^\ CJt
(omSinat fi azatS
T/2 [ 0, pentru
|j
cu 0
-2X -X 0 X 2Jt*
Tj2 <t<T
dioda
caT 2K
Monof
,u(t)
azatS
Um sin cof,
r\r\
cu
pentru 0 < t< T
-2Ji -tf 0 X
punte
coT = K
y
de
diode
/rriA

Trifaza
ta cu
trei
diode

Um
0nor
-jr

''1J '
Jl_
2X X
3<

Um sin (cof -j7r/6), pentru 0


<t<T
3 cof = 2K

rezulta pentru coeficien^ii Fourier urmatoarele expresii:


T/2

Um sin co/ dtf = o


*
Bk =
_ 2_ CTJ2
T Jo
Um sin 6)2/ sin =
pentru / ^
[k
Um r sin(l k) K sin (1 + k)K ' 2K L 1 - A:
1+k
T J,
r/2
?7m sin 6cos k(x>t dt
pentru
k par,

=
1.
=
1.
U
m
(
2rt
l
r,
Ak

B> = 0,
Bx = UJ2
1 cos(l
-h k) TC
1+k
= 0,

_ 2 Um
A
fc
cos(l k) K\
J
TC (1 - k) (1 + k)
In consecin^a, tensiunea redresata si curentul redresat au
descompunerile spectrale:
sin 2
u(*) = Ri = ^ [7 +1sin ^ + 7 g
( ^ - 7)
Conexiunea monofazatd {CM) cu punte de diode. Tensiunea redresata u(/)
= = Um | sin co/1 este o func^iune periodica cu perioada T = 7u/co, definita
fn intervalul 0 ^ t < T, prin:
u() = Um sin co^;
0 ^ t < T.
Func^iunea satisfacind condi^ia u(tf)=u(/), de simetrie para fata de
valoarea nula a argumentului, se va reprezenta printr-o serie trigonometrica
de armonice
262
in cosinus. Pulsa^ia co a tensiunii monofazate fiind insa dubla fa{a de
pulsafia fundamentalei, in formulele coeficien^ilor Fourier, se va utiliza
pentru pulsate valoarea 2co. Se objine, cu T = 27u/2co:
u0=
T/2
U sin o*tdt= U,
4U
1
Jo
A2k= (T/2 Um sin cot cos 2kcot dt = -2Um I"
1
1:
T Jo
7T Li + 2k l~2kj 7C l - (2kf
In consecinta, tensiunea si curentul redresat au descompunerea spectrala;
' uW=Ri=si (2* -1)]
Conexiunea trifazatd (CT) cu, trei diode. Tensiunea redresata, cu perioada
T 27T/3CO, este definita de:
u(tf) = Um sin |co2.+ J 9 pentru 0 ^ cot < 2TC/3
Functiunea satisface condi^ia de simetrie para $i prin urmare seria trigonometrica este o serie de armonice in cosinus. Pulsafia co a sistemului de
tensiuni trifazate simetrice fiind de trei ori mai mare decit cea a
fundamentalei, in formula coeficienjilor Ak, trebuie utilizata valoarea 3co. Se
obfine:

: -U = ir,7"Sin(f' + 7)<1'-5'f,-C0ST# Uv4* = -i^r/Vmsin(w* + |-)cos Sfatdt =4t/mcosT- 2 7T 6 1 - {3k)2 7T 1- (3ky*


Tensiunea $i curentul redresat au atunci descompunerea spectrala:
(') - V. [# VIf g ^ sin (3W - |)]
Valorile medii (componentele de curent continuu) ob^inute direct din
aceste descompuneri spectrale sint reunite in tabelul 3.2, b.
Valorile. efective se pot determina fara a se recurge la descompunerile
spectrale, cu ajutorul relajiei de definite. Se obfine succesiv:
UL C TP 1 - cos 2co/
U* = RI* = r/2 sin2 at di = (
T Jo
Ty
pentru CM cu o dioda;
c/2=RI2=uk r sin2 ^ At=^ r 1-cos2"f
J* Jo
K Jo 2
pentru CM cu punte de diode;
l
dt
=m
U2 = RP :
T Jo
2TC
cos f 2co/ -f I
su
- r*iii aw=
Jo
= C/m(y +
pentru CT cu trei diode.
263
Valorile efective ale tuturor armonicelor (fundamentala si armonicele
superi- oare), pentru cele trei conexiuni sint, In ordine:
yU2 - U% =Um^~ -i-j T = 0,386 Um,
pentru CM cu o dioda;
\U2 UQ = Um ^-j2 = 0,308 Um, pentru CM cu punte de diode;
yu2-u\ =uJL + ^LI _ 21.]2 = 0,155 Um, pentru CT cu 3 diode.
\2 8TC 4TT2 J
Coeficientul de distorsiune, acelasi pentru tensiunea redresata si curentul
redresat, calculat cu relafia:
k - u* -=k du Yu* - u* d%
are, pentru cele trei conexiuni, valorile date in tabelul 3.2, b
Tabelul 3.2, b
Conexi Valoar Valoar Valoa Rezid
Cn kd ky
unea
e
e
rea
uul
dulafi u
Um
medie efectiv efecti defor
aV
ud u
U9=RI.
i
vi a
mant
__
U = RI fund Ua =* =Rl^
amen Rid **

= Yu*- *=)/v Vu
2
talei
ul-ul
- v% 2U, =
u$
RIt
p
um
Um
Um
Monof =

azata
K
2
0,153 0,38
0, 2,
2Y2
cu o
=
=
Um
6 Um 4
00
=
diod&
0,319
0,500
0,30
Um
TJ m
4 Um
Monof um
"7=
2V2
azata
=
Um =
-i-Um
cu
It
V2
= 3TC 0,063 0,30
0, 1,
punte
=
=
=
Um
8 Um 2
41
0,637
0,707
0,30
Um
Um
0 Um
Trifaza 3^ v _
l/1
3)/3
Um
tt cu 3 2it ~ +3/3 | 8jt \2
0,051 0,15
1,
diode
=
2T8
=
Um
5 Um
19
0,830
l/m=0,
0,14
Um
843l7ro 6t/ro
Factorul de virf, kv = UmjU, se calculeaza imediat $i are valorile date de
asemenea In tabelul 3.2, b.
Pentru caracterizarea unui circuit de redresare este util coeficientul de
pulsate, definit ca raportul dintre valoarea efectiva a tuturor armonicelor i
compo- nenta continua:
k0 = yu*-unu0
Valorile acestui coeficient pentru cele trei conexiuni sint, in ordine 1,21,
0,482, 0,187.
264
Problema nr. 3.3. Un circuit de redresare avind sarcina rezistiva R, alimentat la borne sub tensiunea sinusoidala u(f) = Um sin a>t, absoarbe de la
re^ea un curent nesinusoidal pulsatoriu cu impulsuri de forma sinusoidala
{v. fig. 3.3), a caror amplitudine este Im = UJR. Sa se calculeze: a) puterile
ift) Circu ut
it de )
redre
sare
vU
(t)
T
a
v: ' \
i

U t)
f\ cot

~HC
?
JC/n
In regim periodic; b) randamentul circuitului de redresare definit prinraportul dintre puterea de curent continuu in sarcina si puterea activa In sarcina.
Solutie:
Intensitatea curentului periodic pulsatoriu prin sarcina, aceeai cu cea
absorbita de la re^ea (v. fig. 3.3) este definite pentru 0 < a>t < 2njn prin
funcfiunea:
i(0 =
0, pentru 0 < tot < a,
Im sin opentru a < cot< nf 0, pentru TT< tot< In/ti,
unde Im = UJR. Valoarea medie este:
I
0 = ~ *(<) * = ^ j" Jrn sin of d(tof) =
C1 + cos )
Valoarea efectiva se ob^ine din:
2
J = t i2(t) d/= f Im sin2 tot d(tot) niiz a + sin a|
T JQ
2TC Ja
^
2J
fi este:
7
T/"fT("_a+isinH
Cu aceste expresii se pot otyine puterile in sarcina rezistiva R. Astfel puterea de curent continuu este:
P0 = PIo = UmIm[(l + cos a) * /2TC]2
Puterea activa este data de:
p = RI2 = umlm j- (TC - a +1 sin 2a)
265
Fiind o sarcina rezistiva, puterea reactiva fi deformanta smt nule, Randamentul circuitului de redresare este:
h
p
II
J2
n

1 + cos a
TC a -j- sin 2a 2
Pentru conexiunea simpla cu o dioda (v. problema 3.2), curentul redresat
consta dintr-o singura alternanja a functiunii sinusoidale. In consecinta,
a = 0; n = 1
P0=ujm:
P =^-UmIm; >3 = 4^40,6%.
7T2
4
7T2
Pentru o conexiune cu punte cu diode, curentul redresat consta din ambele
alternan^e si atunci
a = 0, n = 2, iar
P -U I
P UIr
u
L
0 ^_2 m m > r ^
Y =
) ~ =81,2%.
Cu ajutorul randamentului circuitului de redresare astfel calculat, se poate
71

aprecia eficacitatea cu care curentul alternativ este transformat in continuu.


Valorile calculate pentru cele doua conexiuni sint maxime, deoarece au fost
neglijate, in principal, pierderile de put ere in element ele de redresare la
con- ductia curentului in sens direct. Se poate observa dublarea
randamentului pentru conexiunea cu punte cu diode, fa{a de cea cu o dioda,
datorita redre- sarii ambelor alternate ale tensiunii sinusoidale.
Puterea aparenta la bornele de intrare a circuitului de redresare este:
avind valorile
2 )/2 UmIm $1
pentru cele doua conexiuni discutate.
UJ
2 m lx
Se observa ca P = 0,707 S pentru conexiunea cu o dioda si P = S pentru
conexiunea cu punte de diode. In consecinja, conexiunea simpla cu o dioda
este cea mai dezavantajoasa energetic. Circuitul de redresare primeste pe la
borne o putere aparenta de |/2 ori mai mare decit puterea activa in sarcina,
iar din aceasta numai 40,6% reprezinta putere de curent continuu.
Forma de unda reprezentata in figura 3.3, b este caracteristica circuitelor
de redresare cu elemente de redresare comandate, unghiul fiind denumit
unghi de deschidere al elementului. Prin comanda deschiderii elementului
redresor se poate furniza in sarcina o putere de curent continuu variabila.
Problema nr. 3.4. Un acumulator avind t.e.m. Ue este alimentat printr-o
dioda ideala de la o sursa de c.a. de tensiune e = Em sin oot (v. fig. 3.4, a). Ca
urmare a conducjiei unilaterale prin dioda, curentul de incarcare al acumulatorului este periodic pulsatoriu cu impulsuri de forma sinusoidala
266
(v. fig. 3.4, b). Sa se calculeze sarcina electrica primita de acumulator in
inter- valul At. Aplica^ie numerical Ue = 13,2 V, Rt = 1, Em = 24 V, /= 50 Hz,
At = 1 h.

Solufie:
J
Valoarea np^die a curentulu| pulsatoriu este:
I
0=^~ f" (Em sin U,) dM = J2TT J Yo
^7T
_ 1 cos Yo + 2EyQ TZE
unde Yo (v. fig. 3.4, b) rezulfa/din condi{ia:
StEm sin Yo =Ue = E sau y0 = arcsin In consecin^a, valoarea medie este:
.Ue_

Hi
1 H arc sin
TC
Ue
Em
1_
2
Sarcina primita in intervalul At este data q = IQ At.
Un caz particular, simplu de re^inut, este acela pentru care valoarea efectiva a t.e.m. sinusoidale (EJ vt este egala cu t.e.m. a acumulatorului (Ue).
Atunci, yo == 7T/4 $i prin urmare,
h
E
Ri
[--] = 0,06831 LJC- 4 J
Ri
q = 3 600 I0 = 245,916 E/Rf [C], bentru A/ = 1 h
Pentru alegerea diodei sint necesare valorile curentului maxim prin dioda
In timpul conduc^iei $i caderea de tensiune la bornele diodei in timpul blocarii. Acestea sint:
Im = ~m-~ U'e ?i Udi = Fm+Ue
Hi
Numeric / To = 3322, I0 = 2,058 A, q = 7 400 C, Im = 10,8 A, Udi = 37,2 V
Problema nr. 3.5. Pentru masurarea valorii de virf a unei t.e.m. periodice
alternative siriKtrice, se conecteaza la bornele generatorului de tensiune,
circuitul serie format dintr-un condensator C, o dioda D si un ampermetru A.
Daca aceste elemente se considera ideale (condensator fara pierderi, dioda
267
cu rezistenfa nula la conductie $i rezistenfa infinite la blocare, ampermetru
cu rezisten^a interna nula) sa se arate ca indicafia aparatului corespunde
intr-adevar valorii de virf a curbei de tensiune, indiferent de forma periodica
de variafie In timp a acesteia.

Fig. 3.5
Solutie:
In absenfa diodei, curentul prin circuit satisface ecuafia:
i=C
dUe d t
fiind de asemenea o funcfiune de timp periodica alternative ^imetrica, trecind prin zero la momentele de maxim ale curbei de tensiune si avind valori

maxime la momentele de anulare ale acesteia.


Prezen^a in circuit a diodei ideale determine apari^ia unui curent
pulsatoriu prin circuit, cu impulsuri pozitive, pe durata carora ecuajia (1)
ramine vala- bila. Daca se alege originea de timp la momentul de virf negativ
al curbei de tensiune (ca in figura 3.5, b), atunci intervalul de conductie este
0 = t = T/2.
Ampermetrul magnetoelectric indice valoarea medie a curentului pulsatoriu prin circuit:
T 1 fr j, 1 f r/2 duc ,. C CUm ,
2C TT
In consecinta, indica^ia sa este intr-adevar proportionate cu valoarea de virf
a tensiunii periodice alternative simetrice ntesurate:
a = kaIe = 2Cfka Um = RUm,
unde ka este constanta ampermetrului. Constanta k = 2Cfka a acestui sistem
de masura are valori mari pentru valori mari ale capacitajii condensatorului
serie ?i frecven^ei tensiunii masurate. Prin alegerea adecvata a valorii lui C,
la o frecvenja data a t.e.m., se poate lucra liitotdeauna cu un miliampermetru sau microampermetru.
Problema nr, 3.6. Un dipol receptor este alimentat la borne cu o tensiune
periodica alternative simetrica, cu alternate trapezoidale. Masurarea acestei
tensiuni se efectueaza cu trei voltmetre de tip a) magnetoelectric, b) electrodinamic i c) electronic de virf. Sa se determine indica tiile celor trei voltmetre.
Aplicatie numericd: Um = 10 V; T0 = r/8 i T0 = 0.
26S
Solutie:
Aparatele magnetoelectrice indica valoarea medie a marimii masurate.
Aparatele electrodinamice indica valoarea efectiva. Aparatele electronice de
virf, dupa cum le spune $i numele, indica valoarea maxima.
In consecinta, indicative celor trei tipuri de aparate sint urmatoarele:
Umea = 0
b) U=Ujl-2l$>T0
C
) ^ max
Numeric.: a):0? V;^bJ 10^0,8^4; c) 10 V.
PsAtVii, uu<|a reptun^ular]|? T0 = 0 i prin urmare,
&) '* &rne& "v ^
^ C) ^max = ^m
Aparatele-magnetoelectrice indica valoarea zero pentru orice tensiune
periodica alternativa^simetjica {pare, prin definitie are componenta
continua nulSt), desi bobinele lor sftft parcurse de curent (pericol de
supraincalzire fi deteriorare).
Problema nr. 3.7. Un d/pol receptor alimentat la borne sub o tensiune
nesinu- soidala absorflbe un curent nesinusoidal pentru a carui mSsurare se
inseriaza in circuit trei ampermetre, unul magnetoelectric, altul de inductie i
altul termic. Prirnele doua aparate indica F = 3 A ?i respectiv / " = 4 A. Sa se
determine valoarea indicata de ampermetrul termic.
t Solufie. *
Ampermetrul magaetoelectric indica componenta continua, deci F = I 0.

Ampermetrul termic indica valoarea efectiva, deci


;
Ampermetrul de indac|ie indica valoarea efectiva a componentei alternative,
pfin | urmare:
5
:i
r = p\ + 7| + ... = p2 - 7'2
Iri consecinta, vabarea efectiva a curentului nesinusoidal absorbit de
dipolul receptor $i indicat de voltmetrul termic are valoarea 7 = f7'2+ 7"2Numeric: I 5A. ,
33. MARIMI PER10DICE NESINTJSOIDALE
; PROBLEMS PROPUSS ' i
:[* | '
E^bWema^ nr. 3.8. fe se~"caluleze valorile medii si valorile efective ale
tensiunii la borne, cur<ntului' absorbit i puterii primite de un dipol receptor
pentru care formele d> unda sint reprezentate in figurile 3.8, a, b, c i d.
269

Fig. 3.8

Problema nr. 3.9. Tensiunea aplicata unui circuit consta din o components
de curent continuu U0, o components sinusoidala UA sin <0/ si o components
sinusoidalS dublu redresatS UB |sincotf|. Sa se determine valoarea medie $i
valoarea efectiva a acestei tensiuni nesinusoidale.
Problema nr. 3.10. Forma de undS a unei tensiuni periodice nesinusoidale
este pulsatorie avind impulsiile dreptunghiulare, de amplitudine U0 si durata
T0. Perioada este T. SS se determine descompunerea spectralS a acestei
unde si sa se exprime valoarea medie $i valoarea efectiva infunctie de U0 si a
= T0]T.
Problema nr. 3.11. Regimul nesinusoidal de func^ionare al unui circuit
dipolar este caracterizat de urmStoarele marimi:
u = 300 2 sin <&t + 60 Yl sin(3<o2 45) + 50 Sin ;
i = 20 Y2 sin(<02f - 90) + 5 f2 sin(3co/ + 45) + 4 [2 sin(5<o* - 60)
Sa se calculeze: U, I, S, P, Q, D.
Raspuns:
U = 310 V; 7 = 21 A; S = 6500VA; P = 100 W; Q = 5870 VAR;

D = 2 800 VAD.
Problema nr. 3.12. La bornele circuitului din figura 2.12 a se aplicS
tensiunea reprezentatS in figura 3.12, b. Dioda idealS va permit* trecerea
curentului intr-o singurS direcjie (indicatS de triunghi). SS se determine
indicate celor douS ampermetre dacS acestea sint: a) magnetoelectrice; b)
electrodinamice. Sa se repete problema pentru prima armonicS a tenshnii
aplicate.

Fig. 3.12
(V)ku(t)

(ms)
b
3
270
3.4. CIRCUITE LINEARE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL PROBLEME
REZOLVATE
Problema nr. 3.13. O bobine ideala avind inductivitatea L este alimentata
sub o tensiune la borne, alternative simetrica, cu alternate dreptunghiulare,
de valoare maxima U0. Sa se determine varia^ia in timp a curentului
absorbit. Solutia 1:
Ecua^ia diferen^iala de func^ionare a circuitului, ub = L dijdt, se poate
scrie sub forma:
dz
6t
pentru 0<t<Tj2;

1L
k mL_

,%(t)
1 /
01mV

Up
L
Fig. 3.13, a, b
pentru Tfect <T Solufia acestei ultime ecuajii se ob^ine direct prin integrare
i este:

i(t) = i{0) + r dt = i(0) + -~ t, pentru 0 ^ t ^ Tjl;


L
Jo L
dt
i(t) = i(0) + ~r~^~ ~ = *'() + ~{T - t), pentru 7/2 < * < J
Deoarece tensiunea la borne, fiind func^iune alternative, nu are componente
continue, rezulte ce si curentul prin bobine este func^iune alternative. Componenta continue a curentului este nuie numai dace:
^*(0) = w
I4
In consecinte, varia^ia in timp a curentului prin bobine e date de
func^iunea alternative simetrice cu alternante triunghiulare:
i(t) =
^
pentru 0 ^ t ^ Tj 2;
entru
P
Aceasta func^iune e reprezentata grafic in figura 3.13, c. Se poate
verifica grafic ca tensiunea la bornele bobinei e proportionate cu derivata
curentului.
UT
Valoarea maxime a curentului este Im=
L4
Solutig 2:
Descompunerea spectraie a tensiunii la borne (v. Breviar, tabelul de descompuneri spectraie) e seria de armonice:
u6(*) = 23 577-7 sin(2 + 1) at
it *_o 2 k + 1
271
Amplitudinea armonicei de tensiune de ordinal tn = 2k + 1 fiind um = =
(4Imn) U0, funcfiunea care reprezinta In complex nesimplificat tensiunea la
borne rezulta din Insumarea reprezentarilor in complex ale termenilor
dezvoltarii acesteia in serie Fourier:
U mm 1^2. f) _i_ ei(2* +1)
7i tZo2k + 1
at
Impedan^a echivalenta complexa a bobinei pentru armonica m fiind
m =
rezulta reprezentarea in complex a curentului absorbit:
t- E
Urn
4U,
m <=* 1,3,5,. .
=-^E
TCCoL ]feo (2k -f l)2 j
ej(2k + 1) at __
TZWL *=o (2& -|-1)2
1
j [(2* + l)ctf- -]
2
e
In consecin^a, variatia in timp a curentului prin bobina are descompu-

nerea spectrala:

i(0 = 3m {/} =
7T2L jfco(2* + l)2
. cos(2A +
deoarece <o = 27i/T
Se recunoa^te in seria de mai sus descompu- nerea spectrala a func^iunii
periodice triunghiulare reprezentata in figura 3.13, c (v. Breviar, tabelul de
descompuneri spectrale).
Utilizarea metodei descompunerii spectrale pentru determinarea
curentului prin bobina este mai anevoioasa decit metoda integrarii, atunci
cind se cere solufia in forma compacta, deoarece este necesara sumarea
unei serii trigono- metrice; dar, este mai avantajoasa atunci cind se dore^te
spectrul curentului sau diferitele marimi caracteristice regimului nesinusoidal
(cum sint coeficien$ii de distorsiune sau puterile).
Astfel ;oeficien$ii de distorsiune au urmatoarele valori:

kZi (2k +1)2 >00 1


2 ------ftto(2A+l)2
" 1 (2k +1)
S
k-a (2k +1)4

Vl8,944% = 4,51 %
]j 1,446% = 1,21 %
272
Se verifica proprietatea cunoscuta a unei bobine ideale de a avea un

coeficient de distorsiune a 1 curentului mai mic decit cel al tensiunii (efect de


netezire).
Problema nr. 3.14. Un condensator ideal, avind capacitatea C, este
alimentat sub o tensiune la borne alternative triunghiulara (v. fig. 3.14.6).
Sase determine variatia in timp a curentului prin condensator.
5 ol'li'tzd / .*
Curentul prin condensator este solute a ecuafiei diferentiale:
i (t) = c^
dt
unde
=
{/0|l pentru 0 ^ t ^ Tjl;
U(" ^ 3)> pentru Tjl^t^T
Rezulta imediat:
4CU0/T, pentru 0 <t < T/2; + 4CC/0/r pentru T/2 < t < T
Curentul prin condensator este functiunea alternative simetrice cu alternate dreptunghiulare de amplitudine 4CU0/T (v. fig. 3.14, c.)
Solufia 2:
Descompunerea spectraie a tensiunii la borne fiind date de
(u(*) = C/0f) cos(2A + 1) at 4(>w rc2 *=o(2*+l)24

(conform cu tabelul de descompunere spectraie, v. Breviar), rezulte reprezentarea acesteia in complex simplificat sub forma:
Ub = 4^- - e*/2
V^Tt2 M (2k + l)2
Admitanfa pe armonica de ordin m = 2k + 1 fiind Ym = j o>mC, rezulta
pentru armonica de ordin m a curentului expresia :
lm = jwwCC/m

273
Curentul are atunci reprezentarea in complex:
In consecinfa, variafia in timp a curentului prin condensator are descompunerea spectrala:
(deoarece w = 2njT).
i(t) = 3m.
sin(2A + 1) oit,

in care se recunoafte funcfiunea periodica alternative simetrica cu alternate


dreptunghiulare de amplitudine 4CUJT (v. Breviar, tabelul de descompuneri
spectrale).
Probiema nr. 3.15. Circuitul serie R-L, cu R = 2 Q. $i L = 6,66 mH (fig.
3.15, a) este strabatut de un curent periodic, avind forma deunda triunghiulara (v. fig. 3.15, b). Sa se determine variajia in timp a tensiunii
apficate la borne. Perioada este T = 20 ms.
Solutic:
Tensiunea la borne are expresia:
Componenta urmarefte forma de unde a curentului: uR Ri = 2i, iar pentru
componenta uL se obfine:
, dt (
2 0 <t < 0,01,
uh = L = {
d< |2 0,01 <t<0,02
Prin adunarea ordonatelor curbelor uR $i uL (v. fig. 3.15, c) se obfine varia^ia in timp a tensiunii la borne:
= VLR(t) + uL(if) = Ri + L^~
at
unde
3001 1, 0<t< 0,01;
5 3001; 0,010 < t< 0,02
6001, 0<t< 0,01;
8 6001 0,01 <t< 0,02

(vV
a
h
Fig. 3.15
C
274
Problema nr. 3.16, Tensiunea la bornele unui circuit serie R-L e funcjiune
periodica alternativa simetrica cu alternate dreptunghiulare. Sa se determine
forma de unda a intensitatii curentului prin circuit.

Solufia 1:
Descompunerea spectrala a tensiunii aplicate la borne (v. breviar, tabeluj
de descompuneri spectrale) este data de:
CO
u
(*) =
sin(2 +!)
TC k=o 2k + 1
Impedanta circuitului serie R-L pentru armonica de ordinul m = 2& + 1 este:
Zm == R + jmaL = YR2 + (wwl)2 e5arce(mi/B)
In consecinta, expresia curentului este func^iunea periodica alternativa simetrica a carei descompunere spectrala este:
1
sin
arc tg
7Z m=l, 3,... m ^R2 + m2co2L2
Expresia obtinuta se mai poate eventual prelucra, tinindu-se cont ca
, mo>L
moiL .
, moL
R
sinarctg------------=
------~ si cos arctg- -= ..........=
&
b
R VR2 + m2<*2L2 r
R YR2 + m2<*2L2
Se obtine:
CO
R
n k^O 2k + 1 i?2 + (2A- + l)2 co2!-2
sin(2A + 1) at
coL
4Un
TC KQ R2 + (2/c + l)2 co2E2
cos(2A -f- 1) at
Paca se noteaza a = a>LfR $i se utilizeaza pentru prima suma descompunerea in fractii simple, se obtine in final:
.... 4U
sin (2/c + 1) al 4V0 y's (2k + 1) sin(2fr + 1) cot
~ r.R kd> 2k+ 1
~ nR iho (2k + l)2 + o2
4170 cos(2/c +1) cat TCCOL A=O (2k + l)2 + fl2
275
Pentru insumarea seriilor Fourier obfinute, ultima expresie este cea mai
convenabila. Astfel sumele celor trei serii din ultima expresie sint urmatoarele:
0
4 ys sin(2A +
re /ho 2k + 1
""11, TC
< tot < TZ;

< u>t < IT:


4 y\ (2k + 1) sin(2A + 1) co/ TC )
(2A' + l)2 4- a2
sh aco/ sh a(cof TC) sh Tea
sh a(cot TC) sh a(cot 2TC) sh 7ra
>0<6)/<jr;
* 7r<o>f<2;r
4 cos(2A + 1) co
-E
TC k=0 (2A + l)2 + a2
ch a(at TC) ch aoi r\ ^
^
- - -1^------------- 0 < of < n;
7w < co/ < 2
a sh Tea -ch a(cof 2TC) ch a(co* TC)
a sh Tea
Inlocuind in expresia curentului si efectuind operaiile, se obtine in final
solutia:
/
i(0 =
(
~T
o_| j _ 2e L
R
R
R
0<t< T/2;
1+
-------------r/2<<<r
1V1+eL2
Solutia 2:
Se considera circuitul serie R-L, strabatut la momentul / = 0 de curentul la
bornele caruia se aplica tensiunea:
U0, pentru 0<tf< T/2;
u
bw =
-U0, pentru Tjl<t< T
Ecuatia circuitului fiind
Ri + L = U0, pentru 0 < t < 7/2,
d
solutia se cauta sub forma:
i = + At L> *
si
unde A rezulta din conditia:
i(0) = iL=! + A, A=iu-k
si
si
276
Curentu] are deci expresia:
i(0 =
11 e L l + M L pentru 0 < ^ T\2
atingind la capatul intervalului valoarea:

Pentru intervalul T/2 < t < T, ecuatia circuitului fiind


Ri + L^-=~U0,
at
se cauta solutia sub forma:
i(t) = -^+Be
XI
unde B rezulta din condifia:
v,
i(J/2) = -B+ B, B = i(r/2) +
uo_
R
Expresia curentului este deci:
m^[i-e'^H)]+[^(i_e-^)+
R T-1 Rf TA
+ %UfTL'*\z 2J,
r/2<f<7\
avind la sfirsitul intervalului valoarea:
i(T) = -^ (1 - e"* *) +^ [ i - e"
e ^ * + iu,
_*T
IT /
= ^e * --^(l-e L2J
Condifia de periodicitate a curentului impreuna cu conditia de conti
nuitate impusa unui curent prin bobina cer Insa ca:
i{0 + ) =
+ ) = i(T)> adic^ = i(?)
R^
---T
>L
Valoarea initiate a curentului ezulta deci din ultima relatie si are ex presia:
R
1-e
R_T_ L 2
_R_T_ 1+e L2
277
In consecinta, expresia curentului pentru 0 ^ t ^ T/2, este data de:

Similar, se obtine:
(

v
i(<) =

F r
" _g,l TI2<*<T\ l_erT J
Comparind cele doua metode utilizate, metoda descompunerii spectrale si
metoda integrarii ecua^iilor circuitului (v. si Breviar), se pot constata avantajele primei metode atunci cind se cere descompunerea spectrala a solujiei
fi avantajele celei de a doua metode, atunci cind se cere varia^ia in timp a
acesteia.

Solufia 3:
Metoda integrarii ecuatiilor circuitului poate fi intrucitva simplificata daca
se observe ca pentru intensitatea curentului func^iune periodica
alternative simetrica condi^ia de continuitate si periodicitate se poate
scrie:
i(0) = -i(r/2)
Se cere solufia ecua^iei:
Ri + L = U0, pentru 0< t< T/2,
dt
care satisface condi^ia i(o + ) = i (T/2 )
Daca solufia complete se scrie fi sub forma:
-------------------------------"-gy-e r< pentru 0<i<r/2,
l + e~TT
atunci Constanta C rezulta simplu din condijia:
Uo_,
C
R
RT
1 + eia
R
C
_R_I_ 1 + e L2
e
L.
L2,
cu valoarea
C=2
U0
In consecinta, curentul are expresiile-^
W-T 2e
1+e
R_T_ " L 2
h pentru O^t^.T/2
278
i(t) = - i(t - r/2), pentru r/2 < t < r,
rezultate care sint in deplina concordan^a cu cele obfinute anterior.
Problema nr, 3.17. Un condensator de capacitate C, fara pierderi, este conectat la bornele unui generator de impulsii dreptunghiulare de tensiune, de

a'
n
n

i e(t)
T1 i
H

-f
t
0
b
Fig. 3.17 a, b
amplitudine U0, durata Tx $i peitioada T, avind rezistenja interna serie r Se
cer curbele de variate, ale curentului ?i tensiunii la bornele condensa- torului.
Rezolvare:
Generatorul de impulsii dreptunghiulare se reprezinta prin schema serie
din figura 3.17, a. La bornele generatorului in gol, tensiunea urmare^te variajia in timp a t.e.m. e(tf), reprezentata in figura 3.17, b. Prezen^a
condensa- torului la bornele generatorului distorsioneaza forma de unda
furnizata de acesta in gol, forma de unda care inceteaza de a mai fi seria
periodica de impulsii dreptunghiulare.
Tensiunea u(tf) la bornele condensatorului satisface ecuajia:
RC
U= \ U
* lo.
0<t< T1; T1<t< T
cu conditiile de continuitate fi periodicitate
u(Ti -) = U(7:1 +) fi u(0+) = u(r-)
Solutiile acestei ecuatii pentru cele doua intervale sint de forma:
t
sr
{
T
RC
u(<)=. U0 + Ae . 0<t< Tlt Be~ ~ V , T1<t<T
unde constantele A fi B se vor determina din conditiile de continuitate:
U0 + 'A e-r*/RC = S; U0+A = Be~TlRC,
cu T1 + T2 = T. Se ob^in;
i _ e~ 7^c
l
A = -U01_;
B=+U0i - e-r'RC
T R
e~ ll C
e-T/RC
279
Tensiunea la bornele condensatorului este atunci data de:
u(0
^0
1
1_
1
e-T'!RC
e~TlRC
t
f RC,
0<t<Tx;
1 - e~TdRC 1 - Q~TIRC
t-Ti RC .
T^t^T
Curentul prin condensator fiind dat de ecua^ia i = C dujdl, rezulta sub

forma:
U0IR
1 -e~r^C 1 - e~TlRC
RC,
1 - e"~ T'!RC
1 - e TIRC
tj-T* RC
o<t< rlfT1<t< T
Evolufia in timp a tensiunii u(tf) i a curentului i(^) prin condensator sint
date in cuprinsul unei perioade. Din periodicitate, rezulta:
u (t + r) = u(<), i (t + T)= i (/).
astfel incit evolu^ia in timp a acestor marimi poate fi ob^inuta pentru intreaga axa a timpului. Curbele de variate in timp pentru doua perioade sint
reprezentate in figura 3.17, c.
Valori mari ale raportului T/RC conduc la forme de unda ale tensiunii la
bornele condensatorului, mai apropiate de seria periodica de impulsii dreptunghiulare. La o frecvenfa de repetifie / = 1 / T data i la un raport impuls /
pauza TJT2 dat, distorsionarea formei de unda a generatorului se reduce prin
micforarea valorii capacitajii condensatorului paralel pe ie^irea sa.

O rezistenfa mica de ie$ire a generatorului favorizeaza de asemenea men^inerea unei forme de unda cit mai dreptunghiulare.
Problema nr. 3.18. Atenuatorul unui osciloscop cu tub catodic (v. fig. 3.18,
a) este un circuit prin care se reduce amplitudinea semnalului de intrare fara
a se deforma forma de unda. Pentru reglarea atenuatorului se oscilogra- fiaza
o tensiune periodica alternative simetrica, cu alternate dreptunghiulare (v.
fig. 3.18, b) aplicata prin atenuator. Se modifica valoarea capacitafii
280
condensatorului variabil C pina cind forma de unda oscilografiata reproduce
fara deformare forma de unda aplicata la intrarea atenuatorului.
Se cere: a) valoarea C a capacitajii condensatorului reglabil pentru care
atenuarea se realizeaza fara deformare; b) formele de unde oscilografiate
pentru C = C0.
Rezolvare:
Reducerea tensiunii e (2) aplicata la intrarea atenuatorului se ob^ine prin
divizorul de tensiune format din rezistenfa R a atenuatorului $i rezistenfa R {

de intrare a osciloscopului. Impedanfa de intrare a osciloscopului nu este


insa pur rezistiva. Partea sa reactiva se poate reprezenta printr-o capacitate
echivalenta C,. de intrare. Conectarea condensatorului reglabil C In paralel cu
rezisten^a de atenuare R permite compensarea caracterului capacitiv al
intrarii osciloscopului.
a. Determinarea condifiei de atenuare fara distorsiune. Atenuarea fara
distorsiune a unei tensiuni periodice oarecare aplicata la intrare are loc
atunci cind schema de atenuare formata prin inserierea grupurilor paralel R
C ?i R{ Cf se comporta rezistiv pentru orice components armonica a tensiunii
aplicate. Astfel, o tensiune sinusoidala e = E]fl sin <&t aplicata la intrarea
atenuatorului apare la intrarea osciloscopului in raportul
U_e _ Y _
jtoC________+ 1IR___ _______________
JRj( 1 - jo>RC)
i ~~ 1L + li ~ jco(C + Ci) + 1 /JR
-j- 1 IRt i?<( 1 + jcoi?C) + R( 1 +
joRiCi)
^
care devine real $i independent de frecvenja,
in concilia:
fir
fi
Ri
R + Ri
a< 1
RC =
C = CtRJR
(2)
P)
Aceasta este condi{ia de atenuare fara distorsiune. Condi (ia ramine
valabila fi pentru forme de unda ale tensiunii de intrare care nu sint neaparat
periodice. Intr-adevar rafionamentul efectuat pentru funcfiuni periodice prin
descompunere spectrala in serie Fourier poate fi repetat pentru funcjiuni
aperiodice prin transformarea Fourier. Aceasta condifie trebuie sa rezulte
atunci, direct din ecuafiile circuitului, pentru orice funcfiuni de timp, aplicate
la intrare. Acest rafionament este efectuat in solufionarea p5r{ii a doua a
problemei.
b. Indefendenta condifiei de atenuare fara deformare de forma de undi a
tensiunii de intrare. Ecua(iile circuitului sint:
-f C = ^~ + Ct^- (teorema I Kirchhoff)
(4)
R
Al Ri
d/
uf = u + ue (teorema II Kirchhoff)
(5)
O atenuare fara distorsiune are loc atunci cind uf(t) =a e(t), unde e un
scalar subunitar, determinat din ecuafiile:
(l a)uf = u
281
Eliminind tensiunea n(t) intre cele doua ecua{ii se obtine relatia:
(7)
care i$i men^ine valabilitatea pentru o funcfiune de timp ut(t) arbitrara,

aplicata la intrare numai daca:


1 g_ R _Cj OL Ri C
(8)
Condi^iile (8) sint astfel identice cu cele determinate mai sus (rela^iile (2) si
(3)).
c. Determinated tensiunii de iesire a atenuatorului atunci cind tensiunea
de intrare este unda dreptunghiulard. Ecuafia diferenjiala a tensiunii ut(t) se
obfine din ecuatiile (4) i (6) prin eliminarea celeilalte necunoscute, u(t).
Daca se noteaza.
C.-C + C,
se obtine:
dt
Rp
diR
(9)
Deoarece marimea de intrare e func^iune periodica alternative simetrica
e(/) == e(/ + 3T/2), determinarea solu^iei se va efectua numai pe inter
vals unei jumatafi de perioada 0 < t < T/2. Se va utiliza metoda inte- grarii
ecua^iilor de circuit (metoda regimului tranzitoriu compatibil cu cel periodic
(v. Breviar), cu adaptarea ceruta de periodicitatea e(/) = e(t + T) = = e(t
+ T[2). Regimul periodic al tensiunii ue(t) se obtine din conti- nuarea
periodica a funcfiunii de timp definite in 0 < t < T/2, solutie a ecua- fiei (9) cu
conditia:
ue(0 ) = ue(r/2 -)
(10)
In intervalul 0 < t < T/2 func Jiunea ui(t) este discontinue la t = 0, avind
saltul 11,(0 +) u,(0) = 2 E0. Derivatele in (9) sint considerate atunci in
sens generalizat, aceasta ecuatie putind fi rescrisa sub forma:
Cp + -Hi = 2CEom+
0 < t < T/2
(11)
p
dt
Rp
WR
'
O ecuatie diferentiala de ordinul unu y' + ay = f(t) are insa solutia:
y(t) = e~at |^y(0)+ ^ eflTf(T) dxj
Prin inspec^ie
a
f(*) = 2--,*(*) +
CJJ
Ep
RCp
(12)
(13)
282
Efectuind integrala de convolute in (11) cu f() i a dat de (12), rezulta:
U.(<) = e-^[.(0 -)+o2i?C~JpCp] +0^.
(H)
in care we(0) determinat prin conditia (9) e dat de:
Ue(o~) = - E0^ r^+
R L RpCp
RpCp RC ________2_____1 /i^\
+
RpC, 1 + e-WpJ [D)
Inlocuind (14) cu (13) se obtine expresia finala a tensiunii la iesirea

atenuatorului:
>tLe(t)

Fig. 3.18 c
Ue(t) =
, |?pCp - AC 2e~llRpCr \
E0 R-i-Ht [ M RPCP 1+e-r/2J?pCpJ
Graficul marimii de iesire wc(/), pentru diferite valori ale raportului RpCpIRC
este reprezentat in figura 3.18, c. Func^iunea de timp este discontinue,
avind la t = 0 si t = Tjl salturi de valoare
ue{0 +) M.(O-) = a 2E0(2 RpCpIRC)
Se spune ca circuitul este capabil de salt deoarece in acest caz, tensiunea
de iesire ue(t) care este $i tensiunea la bornele condensatorului Ct este
funcjiune discontinue de timp. Se observa ca circuitul considerat are o bucla
formata numai din cele doua condensatoare ?i tensiunea de intrare. Se poate
com- pleta, mentionind ca in circuitele electrice in care exista ochiuri formate
din laturi in care se afla numai 'condensatoare si generatoare de tensiune,
functiunile de timp care descriu caderile de tensiune la bornele condensatoarelor sint, in general., discontinue.
Problema nr. 3.19. Pentru netezirea formei de unda a tensiunii redresate
in circuitul tde redresare monofazata cux punte de diode i sarcina rezistiva
se utilizeaza un filtru LC cu bobina de inductivitate L conectata in serie si
respectiv condensatorul de capacitate C conectat in paralel cu sarcina rezis-

. Fig. 3.19
tiva R. Sa se determine variafia in timp a tensiunii la bornele sarcinii rezistive R, daca tensiunea aplicata la bornele circuitului se considera de forma
e(/) = Em | sin c*t |
283
Solufie:
Se va utiliza metoda integrarii ecuajiilor circuitului (v. Breviar). Alegind ca
variabile independente tensiunea u() la bornele grupului paralel RC i
curentul i(/) prin bobina L, ecua^iile circuitului se scriu:
c --------------------------------------f- u,
dt
1
A r* du ,
0 = C----------------------------------- -U l,
dt
R
unde
e = E sin tot, pentru 0 < t < T = 7c/a>

Aceste ecuafii se integreaza in condi^iile de continuitate si periodicitate


(0) = i(T) ?i u(0) = u(T)
Tensiunea u(2), ceruta prin enun^ul problemei, satisface ecua^ia diferentiala de ordinul doi:
LC + + u = Em sin tot, pentru 0 < t < T, d/2 R dt ^
$i condi^iile de continuitate - periodicitate:
(fL-(T)L,
Solutia acestei ecuatii neomogene se scrie sub forma:
u(0 =
+ np(<),
unde up(/) este solutia generala a ecuatiei omogene, cu expresia:
ug(t) = A01 e** + A 02 ea*
in care a2 si a2 sint radacinile, considerate distincte, ale ecuatiei
caracteristice asociate ecuatiei diferentiale: r2 + 2ar + coj = 0, cu expresiile;
*1,2 = a K2-CO|; a = -~;
<4 = -^,
iar up(/) este solutia particulars a ecuatiei neomogene, sinusoidal variabila in
timp, de forma
np(t) = EmH(o>) sin [* 4/(<o)]
cu H(o>) si obtinute prin inlocuire si identificare, -cu expresii finale de forma:
HH =
(jco)2 + 2a jco -f- cog
<J>(<o) = arctg
2aco cog CO2
284
Pentru simplificarea operator de determinare a constantelor A01 i Aoi,
acestea se pot considera de forma:
A _______________________ ^1 Em . A ___ ^2 Em
A
01 ~ ! _
02 1 __ e,r
cunoscind ca in regim periodic apar in solutii functiuni de forma e*7
/(I eUmT), M = 1,2,
In consecin^a, expresia tensiunii u(tf) la bornele sarcinii are expresia:
^
# sin(o* - <W +
^-7 + ^2^r>

1 - eaiT
1 ea>r
dependents de constantele A1 si A2 ce se vor determina cu ajutorul celor
doua condi^ii de periodicitate, pentru u(tf) si pentru du/dt. Se obfine
sistemul de ecua^ii algebrice:
Aj_ + A2 = H sin(oor
+ H sin = 2 H sin
a 1Al + a2A2 = a)H cos(co7" tj;) coH cos ^ = 2 coH cos <}>,
ultimele egalitafi fiind valabile deoarece c>T = n. Observind ca:
H sin ^ =
2acocog
-, H cos <p = -- 8 Ka - coa) (
(af + co2) (a| + co2)
(af + co2) (a| + co2)
sistemul de ecuatii pentru constantele A si A2 devine:
A1~\- A2 2<OG)Q
QI + 2
(a2 + co2) (ai + co2) ^ 2

T?~
(af + co ) (a| + co2)
Solutiile acestui sistem sint:

_ _ 2cocog aj! - co2 a2(a1 + a2) _ ^ cog 1


1
a2 a2 (a2 + co2) (a| + co2)
aL - a2 af + co2
^
_ _ 2cocog afaj - co2 at (a! + a2) _ ^
1
2
a2 - a, (a? + co2) (af + co2)
a2 - <xt a| + co2
Variajia in timp a tensiunii u(t) la bornele sarcinii are atunci expresia f
inala:
u(0
Em
<02
-------------= sin,
/(cog - co2)2 + 4a2co2 l
U arc
+

<0 f___________________1____5
- cog [ a? + co2 ! _
paiT
1
eg>*
; + co2 i _ ea>r
valabila pentru intervalul 0 ^ t ^ T. Pentru t > T solu^ia se obfine prin
continuare periodica: u(/) = u( T), t putind avea orice valoare.
285
Problema nr. 3.20. Puntea Hay modificata, reprezentata ia figara 3.20, ar
poate fi utilizata pentru masurarea pierderilor totale de putere in tole feromagnetice in regim nesinusoidal. Tolele de proba sint introduse in aparatu]

Epstain, a carui infa^urare primara este conectata intr-un brat al puntii.


Circuitul echivalent al aparatului Epstein este format din rezistenja de c.c. a
infa^urarii primare i?w in serie cu grupul paralel format din rezistenta Rd de
pierderi a tolelor i reactan^a inductiva Xd. Schema echivalenta, de calcul a
acestor punji este reprezentata in figura 3.20, b. Sa se determine condi- |iile
de echilibrare a puntii. In diagonala de masura este folosit un indicator de
nul.
Solutie:
Puntea fiind alimentata de la o tensiune de forma nesinusoidala (de
exemplu o tensiune alternative simetrica cu alternant e dreptunghiulare),
conditiile de echilibrare trebuie sa rezulte independente de frecven^a.
Determinarea condifiilor de echilibrare se poate efectua considerind puntea
alimentata in regim permanent sinusoidal, sub o tensiune de frecvenja
oarecare. Atunci
?La?Lc %.}-& SaU ac^-b = ^-d *
Inlocuind, se ob^ine:
jtoCb \ 1 -f jcoCbRb )
Rw b
Rdi*Ld
ft# -f
Observind ca la echilibrul puntii in c.c. se indepline^te conditia:
RaRc = fiwK
rezulta pentru echihbrarea in c.a. relajia:
RttRe
1 1 Rgfala
jtoCj, } Ra + jto-Ltf
(I)
din care, prin separarea par^ii reale i imaginare, se ob^ine:
RaRe = RbRa=jf(II)
Cb
Condi^iile de echilibrare nu depind de frecvenja tensiunii de alimentare.
In consecinfa, puntea poate fi alimentata la o tensiune nesinusoidala. Se
efectueaza o echilibrare in c.c. cu ajutorul rezistorului variabil R'w> pina la
286
satisfacerea cond^Iei RaRc = RWR'W (de observat ca Rw e cunoscut fiind rezistenja de c.c. a infafurarii primare a aparatului Epstein fi prin urmare R'w
poate fi calculat din rela^ia de echilibrare). Se efectueaza apoi echilibrarea
in regim periodic, prin reglari succesive, cu ajutorul rezistorului variabil R b fi a
condensatorului variabil Cb.
Rezistenta totala de pierderi in tola rezulta atunci,
Ra = -

Condi^ia de echilibrare (II) demonstreaza ca schema echivalenta a pun^ii


Hay modificate, pentru regimul periodic (echilibrarea in curent continuu fiind
efec- tuata), este cea reprezentata in figura 3.20, c.
Schema de masura din figura 3.20, a permite ma- Fis- 3-20' c surarea
comparativa a pierderilor de putere totale in
tole cu ajutorul puntii fi cu ajutorul wattmetrului. Bobina de curent a wattmetrului este mentinuta permanent in circuit. Pentru masurarea cu wattmetrul se inchide intreruptorul K. Modificarea sensibilita^ii wattmetrului se
ob^ine cu ajutorul rezistorului reglabil R, cu valoare mare fata de reactanta
inductiva a bobinei de tensiune a wattmetrului. Doua voltmetre, unul pentru
valoarea medie, altul pentru valoarea efectiva, conectate in infa- surarea
secundara a aparatului Epstein, permit fixarea valorii de virf a inducfiei in
tole fi respectiv indica distorsiunea tensiunii in secundar.
Prin echilibrarea in curent continuu se compenseaza rezistenta infafurarii
primare a aparatului Epstein, rezistenta bobinei de curent a wattmetrului fi
rezistenta conductoarelor de legatura.
Problema nr. 3.21. Circuitul serie R-L e alimentat de la un generator de
t.e.m., ue = U0 + U1 sin (fig. 3.21). Curentulprin circuit fi caderile de tensiune
la bornele rezistorului fi bobinei sint masurate cu aparate de tip
magnetoelectric si apoi de tip electromagnetic. Sa se determine indicative
aparatelor in cele doua cazuri fi sa sespecifice daca aceste indicatii sint
suficiente pentru calculul puterii active.
Aplicatie numericd: R = 3 ; coL = 4 fl;
U0 = 18 V; Ux = 40 V.
Solufie:
Deoarece intensitatea curentului prin circuit are expresia:
unde

rezulta pentru caderile de tensiune, soluble:


uR = Ri U 0 + Ux sin (at 9)
uL = L = U1 cos (at 9) h df 1 Z '
Numeric:
i = 6 + 8 sin (cot 53)

uR = 18 + 24 sin (at 53)


uL = 32 cos (at 53) = 32gin (co/ -J- 47)
Valorile medii indicate de aparatele magrietoelectrice i valorile efective
indicate de aparatele electromagnetice se scriu fara dificultate. Se obtine:
I0=6A; UR0= 18V; ULO = 0 I = V 62 + (8/^2)2 = 8,25A UR RI = 24,75V; Uh = |
= = 22,7 V
Puterea activa este data de una din urmatoarele expresii:
P = RI2 = 3-68 = 204 W
sau
P = u0l0 + - UlIl cos 9 = 6,18 + - 40 *8 cos 53 =
22
= 108 + 96 = 2Q4W P p = uRI
Ultimele expresii arata ca pentru masurarea puterii active sint suficiente
masurarile de curent cu ampermetrul magnetoelectric si electromagnetic i
m&surarea tensiunii la bornele rezistorului cu voltmetrul magnetoelectric,
sau numai mastirarile de curent i tensiune la bornele rezistorului cu
aparatele electromagnetice.
Problema nr. 3.22. Masurarea inductivita^ii $i a capacitafii cu ajutorul metodei industrial a ampermetrului $i a voltmetrului este insofita de 0 eroare
sistematica atunci cind tensiunea de alimentare este nesinusoidala. Presupunind ca aparatele sint de tip electrodinamic (sau electromagnetic), ca
ampermetrele au rezisten(a nul $i voltmetrele rezistenfa infinita, sa se determine eroarea introdusa de prezenfa a doua armonice superioare de tensiune precum fi valoarea reala a inductivita(ii, respectiv a capacitafii.
Aplicafie rtumerica:
Ui = 200 V; U3 = 50 V;
= 20 V; Im = 100mH; Cm = 4 pF.
288
Solutie:
a.
Mdsurarea inductivitafii.
Deoarece
u = U^2 sin <x>t + t/3f2sin3cotf U5]f 2 sin 5cat, rezulta pentru curen- tul
prin bobina, expresia:
i = ]/2
sin fco ) +-^-f2
sin f3co^
) + 1 |/2
sin
(5cotf
}
coL r [
2 J 3oL '
[
2 J 5caL f i
2j
Valorile efective ale acestor doua marimi, indicate de aparatele electrodinamice sint:
u = ]lm + u$ + US = um
i = 4 Vui + ully + ull5 =
Valoarea masurata a inductivitafii fiind data de
r _ 1 Um r V't/a + Uf + U*
^ ____________________________________:_____ J
o Im
/l7f + 7|/32 + l7|/5*
rezulta pentru valoarea reala, expresia:
L = L,
U
^ + J^ + J2V* V\ + Ul + uf

Eroarea este data de:


Cr =

(1 - 1
I7J +
[ 3aJ

1 - |
Uf
5*J

Numeric: L = 91 mH; sL = S,1 %.


J. Mdsurarea capacitafii.
Pentru aceeafi expresie a tensiunii aplicate, se obfin In mod similar urm5toarele relatii:
i = toCUi ]f2 sin
+ 5&CUJ/2 sin 4* ~J +
+ 5COC{75 |/2 sin^totf +j
i = <oC V us + 32u$ + yus = im; u = Vm + u\ + us = um
+ 32+
c 1 Im - c 1/
.
m
o> l/,
| C7J + 17* + C7J
289
In consecinfa, valoarea reala a capacita(ii i eroarea introdusa au expre:;iile:
1/
v\ + t/j + vi
r ff + 3K7f + 520'|
CmC _1/(3S-1)U| + (5S-1) U%
c V VI+UI+ Ul
Numeric: C 3 p,F; sc= 33,3%.
Eroarea sistematica la masurarea in regim nesinusoidal a inductivitatii a
recultat mult mai mica decit cea corespunzatoare masurarii capacitatii,
deoarece bobina neteze^te forma de unda reducind con^inutul de armonice
superioare din expresia curentului.
Rezultatele se pot generaliza fara dificultate pentru o tensiune periodica
oarecare. Se ob$in rela^iile:
S U*/**
k~i
00
sm
. 9 ft-2
e
I ---2 (** - !) Ullk*
2 ufjk2
k=i
00

ft=l
2
(*2 1)^1
o k=2
s
c =----z------oo
2
k=\
Proprietatea ec> sL are un caracter general, asa cum se poate observa
prin analiza ultimeipr doua rela^ii.
Problema nr. 3.23. Un receptor inductiv avind rezistenta R si inductivitatea
L este alimentat sub o tensiune la borne sinusoidala avind valoarea efectiva
Ux i pulsa^ia <o. In aceste conditii consumul de putere reactiva este
compensat prin conectarea la bornele receptorului a unui condensator avind
capacitatea C. Sa se calculeze puterile in regim nesinusoidal, atunci cind
receptorul complet, in care este inclus $i condensatorul C, func^ioneaza sub
tensiunea la borne:
ub = U1fl sin co + 0,1 U-ifl sin 3 at.
Aplicaf ie numeric#: R = 100 H; coL = 25 Q; U1 = 1 000 V Solufie:
Compensarea puterii reactive a receptorului inductiv, pentru frecvenfa
fundamentals, are loc atunci cind admitanta echivalenta a receptorului
complet este pur rezistiva. Prin urmare, din condi {ia ca partea imaginari a
admitan^ei complexe a receptorului complet sa fie nula:
Jm IjuC H------------ - -1 = 0,
l
joL + Rf
valoarea capacitatii C:
--- -----=----- ----- - - - S; = 425 O
fl* + (co L)s 100s + 25s
425 coC
T
'r4T
o
Fig. 3.23
rezulta coC =
290
Cu aceasta din urma valoare, admitanfele echivalente complexe pentra
fundamentals si armonica a treia sint date de:
X.i = j<*C +
l
R + 7COL
R
R2 + (coL)2
100
1002 -j- 252
1
425
Y., = j3coC +- - - -=----------

i? + j3(oL + (3coL)2
coL \1 R2 + (3coL)2 J 156,5
j
442,5
Prima armonica de curent are reprezentarea in complex:
h
UXYX = 1 000 = 9,425 A,
11
425
fiind in faza cu armonica de tensiune.
Reprezentarea in complex simplificat a armonicei a treia de curent este:
la = 0,1 C/jYs = 0,1 1 000 [-1 + -1-) = 0,64 + 0,226 j
V lo6,o 442,0 )
Valoarea efectiva a acestui curent este:
J, = ]A),642 + 0,2262 = 0,678 A
Defazajul lui in urma armonicei a treia a tensiunii la borne
0,64
nmA
(Do = arc cos--------------------= arc cos 0,914
T
0,678
este negativ. In consecinfa, acest curent este defazat inaintea tensiunii care1 produce.
Pentru a distinge puterile in cele doua regimuri, se noteaza cu indicele
subscript n, marimile care corespund regimului nesinusoidal. Cu aceastS
nota^ie:
In regim sinusoidal, puterea aparenta este:
S = UXIX = 1 000-9,425 = 9,425 VA;
puterea activa este:
P = UXIX cos 9 = UXIX = 9 425 W;
puterea reactiva este:
Q = UxIxsin <p = 0;
In regim periodic nesinusoidal, puterea aparenta este:
s = UI =
PI + U = 1 005* 9,45 = 9 500VA;
puterea activa este:
P. = Uilx cos q>! + 0,1 UJz cos <ps = 9 425 + 100 0,678 0,944 = 9 489
W
291
puterea reactiva este:
Qn = U1Il sin <Pi + 0,1 b\I3 sin o3 = 0,1 UJ3 sin q>3 = = - 100- 0,678 0,33
= - 48,7 VAR; puterea fictiva este:
Q,
= UI sin 9, = 1 005 9,45 0,059 = - 561 VAR; puterea
deformantS este:
D = VQ} Ql - ]/5612 48,7s* = 549 VAD Factorul de putere al circuitului
este:
cos 9, =
Pn

S
9 489 9 500
0,0998
i se considera capacitiv deoarece puterea reactiva este negativa.
Din compararea celor doua regimuri de functionare rezulta ca realizarea
compensarii consumului de putere reactiva in regim sinusoidal nu o asigura
pe aceea de regim nesinusoidal.
Daca Rf e rezistenfa liniei de alimentare, pierderile Joule pentru cele doua
regimuri se pot pune sub forma:
Pi
= RJ\
fy p2 Ul
PIn=RtP = R^ = A(p2 + Qt + D2)
Crefterea relativa a pierderilor in regim nesinusoidal este:
^^iioo = Pi
n__ it
it
----tl ioo = 100
if
if
100 = 0,518 %
fafa de creterea relativa a puterii active care este:
100 = 94899 425 ioo = 0,68 %
/u
n
Problema nr. 3.24. Analiza armonica a unei tensiuni nesinusoidale poate fi
efectuata cu ajutorul unui osciloscop electronic, daca in serie cu intrarea sa
se conecteaza un circuit rezonant serie, avind inductivitatea L fi capaci- tatea
C. Daca se noteaza cu R rezisten^a totala a bobinei i a intrarii osciloscopului, atunci in circuitul R-L-C serie astfel format (v. fig. 3.24) se pot
obfine succesiv rezonan^e pe diferite armonice prin varierea inductivitajii
circuitului bobinei. Daca tensiunea analizata confine numai fundamental fi
armonica a treia, sa se determine valorile inducti- vita^ii necesare pentru
ob^inerea celor doua rezonan^e fi sa se traseze curbele oscilografiate de
variate in timp ale curentului prin circuit. Aplicatie numericd: u = 300 sin cot
+ 222 sin 3 cot; / = 50 Hz; C = 20,3 [iF; Fig. 3.24
R = 150 1.

292
Solutie:
Conditia de rezonanta a unui circuit serie RLC pentru armonica de
ordin k este:
LC(Aco)2 = 1
In consecinta, pentru separarea fundamentalei, k = 1, valoarea necesara
a inductivitatii este:

Li
= 0,5 H,
to2C 3142 20,3 10~ iar pentru separarea armonicei de ordinul trei se
ob^ine:
L
-3_-1- = 4 = -^ = 0,055 H
U=
9co2C
Cu aceste valori, impedanta Zx a circuitului serie pentru lundamentala i
impedanta Z3 pentru armonica de ordinul trei au urmatoarele expresii:
la separarea fundamentalei:
= R= 150
Z, = S + j (3L, = + 3j (l, = 150 +
+ j 942(0,5 - 0,055) = 150 + j 418 =,444 e*69
la separarea armonicei de ordinul trei:
150
Z, = ff + j(L)-i) = R +
+
438
+ j 314 (0,055 0,5) = 150 j 139 = 202,4 e~j Z3 = R= 150
In consecinta, expresiile instantanee ale curentului prin circuit la cele
doua rezonante, sint date de:
i = 2 sin <x>t + 0,5 sin (3co^ 69), pentru rezonanta pe fundamentals
i = 1,47 sin (to/ + 43) + 1,48 sin 3<o/, pentru rezonanta pe armonica
trei.
Tensiunea la borne considerate este func^iunea alternative simetrice de
timp (deoarece are numai componente armonice de ordin impar). Curen^ii
rezultanti sint de asemenea functiuni alternative simetrice. O astfel de tensiune este caracteristice alternatoarelor obisnuite.
Metoda de analize armonice cu ajutorul osciloscopului prezentata in
aceasta probleme nu este unica metode utilizabile
Problema nr. 3.25. Un circuit serie R-L avind rezistenta R = 8 } si reactanta X = coL = 6 Q este alimentat sub tensiunea sinusoidalS la borne u =
220]/2 sin at. DacS bobina circuitului, presupusa farS fier, se inlocu- ie$te cu
o bobine cu fier, in asa fel incit rezistenta circuitului serie sS ramina
293
aceea$i, se constata ca circuitul este strabatut de un curent electric nesinusoidal de forma:
00 ____________________________________
^ = 201^2 sin (co 9) +
1^2 sin (kcot 9*),
k=2
cu
Pentrii cele doua situa^ii, sa se determine: a) valoarea efectiva a curentului
absorbit; b) puterea aparenta, puterea activa, reactiva si deformanta; c)
factorul de putere.
Solufie:
Valoarea efectiva a curentului pentru prima situate este:
I = UflfR2 + (<o L)2 = 220/f82 + 62 = 22 A

Pentru a doua situate, care corespunde unui regim permanent


nesinusoidal, se cunoafte valoarea efectiva a primei armonice $i reziduul
deformant:
In consedn^a, valoarea efectiva a curentului este:
I = Yli + II = V202 + 92 = 22A
(aCeeafi cu cea corespunzatoare primei situa^ii, de regim permanent sinusoidal).
Puterile aparente 5 = UI = 220 22 = 4 840 VA smt atunci aceleafi pentru
cele doua regimuri. Deoarece rezistenta circuitului se menfine aceeafi pentru
cele doua situa^ii, puterile active au aceeafi valoare: P = RI2 = = 8 222 = 3
872 W, iar factorul de putere nu-fi schimba valoarea.
Luind in considerare aceste caracteristici, cele doua regimuri, cel permanent sinusoidal, corespunzator primei situa^ii ?i cel permanent nesinusoidal,
corespunzator celei de a doua situa^ii, apar identice. Este evident totufi ca,
daca in prima situate factorul de putere poate ajunge unitar prin montarea
unei baterii de condensatoare (de reactan^a Xc = 6 2), in cea de a doua
situate factorul de putere nu poate fi complet compensat, deoarece puterea
deformanta
D = UId = 220-9 = 1 980VAD
este nenula.
Puterile reactive sint:
fi respectiv:
<?= UI sin 9 = 2 904 VAR Q = (S2 - (P2 + .D2))1'2 = 2 120 VAR.
294
Problema nr. 3.26. La bornele unui circuit serie R-L-C se aplica o tensiune
nesinusoidala de forma u = 10 + 100 sin (c*t TT/2) + 10 sin (3co/ + 7T/4).
Se cunosc: R = 8 fi; coL = 3 (]; 1/coC = 9 0. Sa se determine expresiile
curentului prin circuit, a tensiunii la bornele bobinei i factorul de putere.
Solutie:
Curentul care strabate circuitul serie nu are components continua, datoriti
condensatorului, care in regim stationar reprezinta o intrerupere de circuit. In
consecin^a, sint necesare expresiile armonicelor unu i trei de curent.
Deoarece impedan^ele pe armonice au expresiile:
Z, = R + j (3wL - _L] = 8 + 6j = 10 e,6,'08,n!180
valoarea instantanee a curentului prin circuit este:
i = 10 sin (tat - 3652') + sin (3co/ - 808')
Caderea de tensiune la bornele bobinei se ob^ine direct, prin derivare,, i
este:
UL = L = 30 sin (# + 5308') + 9 sin (3<OJ! + 8152')
Factorul de putere este:
k = P/S s 0,8.
Problema nr. 3.27. Un circuit electric avind dona laturi conectate in
paralel1 (fig. 3.27) este alimentat sub tensiunea la borne nesinusoidala u =
80 sin + + 60 sin 3(ot; f = 50Hz. Daca r = 20, L = 20jn mH, C = 5jn mF, sa

se determine valorile instantanee ale curen^ilor prin circuit si sa se calculeze


puterea aparenta, activa $i reactiva.
Solutie:
Deoarece impedantele pe armonice ale laturii capacitive au expresiile r
Zcl = r + = 2 2j = 2,82 e~ J48"180
jcoC
Zc3 = r + = 2 - - j = 2,11 e~J1*2*'"!I8 j3coC 3
curentul prin aceasta ramura are valoarea instantanee:
ic{t) = 28,3 sin (o>* + 45) + 28,4 sin (3<ot + 1826').
Similar, curentul prin latura inductiva expresia:
iL(t) = 28, 3 sin (at 45) +
+ 9,5 sin (3cot - 7130'),

Fig. 3.27
o
295
deoarece impedanfele pe armonice sint:
= r + jcoL = 2 + 2j = 2,82 ej450Tc:I80
ZJX = r + j3coL =2 + 6] = 6,33 eJ71<>34'*:180
Pentru determinarea curentului total se calculeazS pentni inceput impedance echivalente ale circuitului paralel pentru cele douS armonice:
Z,
ZLI _ 2
?JCI + LI
C3 L3 _ 2
C3 + ^L3
In consecinfS, circuitul paralel fiind pur rezistiv, pentru ambele armonice,
rezulta :
i = 40 sin tot + 30 sin 3<ot Circuitul paralel prime^te puterea aparentS
S=UI
602-^|/402 + 302 = 2 500 VA
Puterile activS i reactiva absorbite de circuit fiind suma puterilor pe
armo- nice, au expresiile:
P = U1I1 cos + UZI3 cos 9s = -- 80.40 + y 60.30 = 2 500 W
Q Uyl-i sin 92 + UZIZ sin 93 0.
Puterea reactiva este nulS, deoarece circuitul paralel se comports pur rezistiv.
Problema nr. 3.28. Se considers circuitul din figura 3.28. Tensiunea de la
intrare, nesinusoidala, confine armonica a cincea in propose de 50%. DacS Ut
= 141,4 V; Rx = Rz = <*LX = 1/a>C3 = 10 C1;RZ = 20 2; 1/coC2 = 30 2, si
se determine valoarea instantanee a curentului si puterile absorbite.
Solufie:
Impedan^ele echivalente ale circuitului pentru fundamentals $i armonica
de ordinul cinci fiind Zx =20 $i respectiv, Z^= 17 + 43 j se obfine pentru

curent valoarea instantanee:


% == 10 sin tot + 2,16 sin (5<ot 6830')
Deoarece valorile efective ale tensiunii $i curentului sint in ordine,
U = 1^ 1-41,4 + 10,l2 = 158 V; I = f(102 + 2,162)/2 = 7,24 A,
otp-JJUUlinr^r-j|II
Ut \
{,u(t)
o--------------JFig. 3.28
rezulta pentru coeficienfii de distorsiune valorile:
|/I58a-I41,f =Q45 d
158 '
.
_ ^7,24a - 7,072 = Q 2i

7,24
296
Circuitul are astfel proprietatea ca neteze^te curba curentului.
Puterile absorbite de circuit sint:
S = UI = 158 7,24 = 1144 VA,
P=
+ P5 = 141,4 7,07 + 70,7 cos 6830' = 1040 W.
Q = Q1 + Q5^ 70,7
- sin 6830' = 1 000 VAR.
Problema nr, 3.29. Un filtru electric constituit din doua inductivitati Llt L2 i
o capacitate C = 20,3jxF trebuie astfel dimensionat incit aplicmd la bornele
de intrare T V tensiunea ux = 100 sin at + 5 sin 3co/ (V), tensiunea la
bornele" rezistentei de sarcina Rg sa fie u2 = 5 sin 2>at (V).
Daca R8 = 5 1;/ = 50Hz, sa se calculeze puterea disipata in cazul de mai
sus in rezistenta . i?*.
Solutie:
Intrucit tensiunea u2 nu confine componenta fundamental^, nici curentul i
nu 0 va contine si deci impedanta filtrului pentru prima armonica trebuie sa
fie infinita:
Se observa ca armonica de ordimil al treilea trece neschimbata prin circuit
i deci impedanj:a filtrului pentru aceasta armonica trebuie sa fie nula:
?L\ ]<*L2 +

Rezulta atunci pentru inductivitatea Lx valoarea:


= 0,5 H
3jcoZi h - 9co+ h.
3jcoLx j^
3]coi/^ j~
3jcoCi
SjoiQ
Se obtine ecuafia: L2(9co2L1 1/Cj) = L1jC1, de unde:
0,5
= 0,0625 H;
90)^0! l

9 1047T2 0,5 20,3 10- - 1


Curentul prin circuit este evident i = sin 3<ot, iar puterea activa absorbita
de sarcina este P, = R,P = 2.5 W. ,,
L2 = 62,5 mH.

Fig. 3.29
297
Problema nr. 3.30. Se considera filtrul electric din figura 3.30, la intrarea
caruia se aplica o tensiune nesinusoidala care confine armonica a cincea. Sa
se calculeze capacitate Ct i C2# astfel incit tensiunea u2 de la ie^irea
filtrului sa fie sinusoidala, iar armonica fundament ala sa nu fie atenuata.
[ Se dau: L = 0,2 H; / = 50 Hz.
i Solutie:
Impedanta prezentata de filtru pentru fundamentals trebuie sa fie nula:
1oCl
Hi
ll C2
CD
L
1 oFig. 3.30
2'
Deci,
In consecin^a,
jcoCj
* jcoL
=0
jci>C2
jcoL/(l co 2C2L) j /coCa = 0
Ci =
1 - tfCjL
C02JL
Impedanta corespunzatoare armonicei a cincea trebuie sa fie infinite:
l
l
oo
5jcoL
Zs =
5 jcoC2

5 )(x>L -[* 5 jcoC2


SjtoCj
de unde rezulta conditia: 5 jcoZ,
5 jcoC2
= 0; 1 = 25 G>2LC2.
Prin urmare,
c2 =
1
25<o2L
t
25 104 7r2 0,2
= 2[iF,
C1 =
1 - CO2C2L c
1
104 - n2 2 1Q-* 0,2 104 ft2 0,2
= 0,48 ixF

Problema nr. 3.31. Un wattmetru electrodinamic, etalonat pentru


frecventa fundamental de 50 Hz este utilizat pentru masurarea puterii active
con- sumate de un receptor inductiv avind rezistenta R i inductivitatea L (v.
fig. 3.31). Sa se determine in- dica^ia wattmetrului daca tensiunea la borne
con298
tine si armonica trei de tensiune. Se neglijeaza rezistenja bobiriei de curent a
wattmetrului.
Aplicafie numericd: U = 100 V; Uz = 20 V; <px = cp3 = 0; /= 50Hz; R = 10
Q; L = 30 mH.
Solufie:
Valorile efective ale celor doua armonice de curent sint:
h
Ui_______________100
VR2 rh (<*L f ~ |/l02 + 3142 0,03*
7,28 A
I,
U3 ________________20______
K-R2 + (3uL)2
)/l02 + 3* 314* 0,03
0,67 A,
In timp ce defazajele lor fa(a de armonicele de tensiune de aceeasi
frecven^a se obfin din:
cos <px
R_______________10

b/?2 + co22 _ |/l02 + 3142 0,032


= 0,728
COS fo =

- = 0,333,
T
2
2 2 2
2
a
bfi + 3 M L
)/l0 + 3 3142 0,032
astfel incit puterea activa absorbita este:
P = U-J-L cos <px + U3I3 cos <p3 = 7,28 100 0,728 +
+ 0,67 20 0,333 = 530,45 W
Indicafia aparatului este egala cu valoarea medie a produsului dintre
tensiunea la bornele bobinei lui de tensiune si curentul prin bobinade curent
(cu condifia ca echipajul mobil al aparatului sa aiba o frecven(a proprie mai
mica decit dublul frecvenfei tensiunii ?i curentului). Puterea indicata de
aparat este deci chiar puterea' activa a consumatorului.
3.5. CIRCUITE LINEARE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL. PROBLEME
PROPUSE
Problema nr. 3.32. Circuitul R-L din figura 3.32, a este strabatut de curentul periodic reprezentat In figura 3.32, b. Sa se determine caderea de tensiune de la bornele circuitului.

Fig. 3.32
299
Problema nr. 3.33. Un circuit R-C este alimentat sub tensiunea la borne
periodica alternative simetrica, avind alternanfele de forma unor impulsii
dreptunghiulare de amplitudine E0 i durata T0. Sa se determine tensiunea la
bornele condensatorului a) prin integrarea ecuatiilor circuitului i b)

'ubft)
n*
i
-to
b
i
Fig. 3.33
prin suprapunerea tensiunilor la bornele condensatorului produse de
tensiunile periodice pulsatorii cu impulsii dreptunghiulare pozitive si negative
in care se poate descompune tensiunea aplicata la borne (fig. 3.33).
Rdspuns:

nc(t) = E,
11 +e
-a(T/2-r#)
1+e
.-772
e_0<l, pentru 0 ^ t ^ T0; a * J
RC
E
U c(t) =
1 e'
-T.
g-^-r/2)^ pentru T0 ^ t ^ Tj1,
l + e-r/2
uc(t) = uc(i Til), pentru Tjl < T
Problema nr. 3.34. Un circuit serie R-C este alimentat sub tensiunea la
borne dreptunghiulara alternative simetrica. Sa se determine tensiunea la
bornele condensatorului a) prin metoda descompunerii spectrale; b) prin
metoda integrarii ecuatiilor circuitului (fig. 3.34).
Rdspuns:
c(0
U
1----- ; 0< t < Til
l + e-r/2 2 -tt(t-TI2)
-1+ ------T/l^i^T; a
1 + eaT/2
1
RC

1
rn 1/0
1 L_

ZZ]
_______
Jo 1m_i

b
Fig. 3.34
Problema nr. 3.35. Sa se studieze circuitul serie R-C alimentat sub
tensiunea [a borne periodica pulsatorie cu impulsii de forma triunghiulara. Sa
se determine tensiunea la bornele condensatorului, intensitatea curentului
prin circuit }i sa se efectueze bilan^ul de puteri (fig. 3.35).
300
lift)"!* ub(t) Cjhc(t)
kublt)
A 44
Fig. 3.35

Rdspuns:
He(t)
Uo
at - 1 , 1 - (1 - aT0) exp (- (aT - r0)) exp (- aT) .
aT0
1 exp ( aT)
aTn
; o < t < T0
1 a^o exP ( exp ( g(f FQ)) , p ^ ^ ^ p m ^ 1
1 exp ( aT)
aT0
* ^ ^
RC
Problema nr. 3.36. Tensiunea aplicatala bornele unui circuit seriei?-L este
periodica pulsatorie cu impulsii de forma triunghiulara. Sa se determine
intensitatea curentului prin circuit.

.A.
A.
-r
Fig. 3.36, a, b
Raspuns.
1 - 2 exp (-a (T- T0)) + exp (- a{T - 2r0)) exp (- at) at 1 ^
1 exp ( aT)
aTt
aT
To,
2 exp (- aT0) exp [ a (T T0)] exp[ a(t T0)] a(t 2T0) - l
H*) _
h
1 exp ( aT)
aTa
aTa
T0 < / < 2r0,
1 - 2 exp (- ar0) 4- exp (- 2aT0) exp (- a(t - 2r0)) . < t ^ T'
0
1 exp ( aT)
aT0
^
a = ; 70 =
L
R
Problema nr. 3.37. Un circuit serie R L este alimentat la borne cu o
tensiune periodica pulsatorie cu impulsii de forma sinusoidala XJ0 sin (<o/ +
y)> de durata T0. Sa se determine intensitatea curentului absorbit de circuit.
o-(*'LLTUr
1^6 )
A
-I
-2JI
Fig. 3.37
i, i
_
U0sin(ot
+f)

r, i s*
2Jt
301
Raspuns:
cosy [sin (y y) - sin (<p - y - <*T0) e a{T T,)] Q_at ^ ^
1 - e~ar
+ r ?);o<^<r0,
cos y [sin (y - y) e~aT" - sin (y - y - tar0)] c_afl_T.,. j <t<T
,
1 - t~aT

"" ""
i?
,
6) JL
= T'tg 9 = T
PPl
K
e = E$in(ot+f) Fig. 3.38
Problema 3.38. Circuitul de redresare monofazat, conexi- unea cu un
tiristor, produce o tensiune, la bornele unui receptor inductiv avind
rezisten^a R i inductivitatea L, de forma celei din figura 3.37, undeunghiul
de conduc^ie <oro se determina din condi^ia de anulare a curentului prin
circuit (cind are loc iesirea din conducfie a tiristorului). Sa se determine
unghiul de conduc^ie i expresia curentului prin circuit.
Raspuns: Condifia este:
sin (y ?) sin (coro + y <p)e<*T<>cte*; tg cp =
R
Problema nr. 3.39. Circuitul monofazat in conexiunea cu doua redresoare
comandate permite controlul puterii furnisate unui receptor inductiv avind
rezistenfa R si inductivitatea L. Sa se determine expresia intensita^ii curentului prin circuit, daca fiecare redresor comandat conduce numai impulsii de
curent pozitive.

Fig. 3.39
Raspuns:
-P [sin + y <p) sin (y cp) e'/ctg<p]; 0 ^
^ 0,
i(0 =
0; 0 ^
^ 7u,
[sin (<o/ + y 9) + sin (y 9)
; n < <0/ ^
z
0; Jt + 0 ^ <0^ ^ 2n

-f 0,

302
unde:
Z = ]/R2 + <o2L2; tg 9 = ; sin (y 9) = sin (0 + Y ?) e9ct8'f
i?
(ecua^ia de determinare a unghiului 0 de conduce).
Problema nr. 3.40. Sa se determine tensiunea la bornele condensatorului
unui circuit serie R C atunci cind tensiunea la borne este descrisa in cuprinsul unei perioade prin func^iunea e(t) = t sin Clt.
Rds'puns:
uc(/0 = [ cv L 2 + i
-[
Qa
j sin Ql
Qf
4a O
Cl2 (a2 +
2aO(l - cos QT) + (a2 - O2) sin QT
i2 + Q2 (a2 -f ft2)2]
HT cos QT aT sin QT
cos Qi
(a2 4- D2)2
a2 + Q2
.-aT
unde
l
a = RC
Problema nr. 3.41. Sa se arate ca tensiunea la bornele condensatorului
unui circuit serie R-C (sau curentul printr-un circuit serie RL) rezulta cu
forma de unda reprezentata in figura 3.41,6 atunci cind la intrarea circuitului se aplica o tensiune la borne a carei forma de unda este cea din
figura 3.41, a, daca aT = 4; a [ sau a = 1
RC[
L)

Fig. 3.41
Problema nr. 3.42. Un regim permanent nesinusoidal pentru un dipol receptor
este caracterizat prin urmatoarele expresii ale curentului i tensiunii:
* = 15 y 2 sin (co* + 35) + 5]/2 sin (3<a* + 45) +2]/2 sin (5U - 15) +
+ 1/2 sin 60) (A)
u == 20]/2 sin (<*> 65) -{- 10]/"2 sin 3<o/ -|3|/2 sin (5<o^ 4 13) 4
+ 2j/2 sin 7ad (V)
Sa se calculeze puterile absorbite de dipolul receptor.
Rdspuns:
S = 368 VA; P = 304,7 W; Q = 121,3 VAR; D = 168VAD.

303
Problema 3.43. Unui circuit format dintr-un condensator avind reactan(a Xc
= 10 Cl (la frecvenja fundamentals) fi o rezistenfa R = 10i, i se aplica o
tensiune nesinusoidala care confine armonica a cincea In propose de 20 %
din fundamentals. tiind ca valoarea efectiva a tensiunii este U 100 V, sa
se determine curentul, puterea absorbita $i factorul de putere.
Raspuns :
I = 7,2 A; P = 517 Wj k = 0,72.
Problema nr. 3.44. Un generator aplica tensiunea: u = 120 ,$ln at -j- + 45
sin (3at 45) + 45 sin Sat (V), la bornele unui circuit format dintr-o
capacitate conectata in paralel cu o bobina.
Se dau:
aL = 15 Cl; 1/aC = 15 Cl.
Se cere: a) sa se exprime valorile instantanee ale curen|ilor iL, ic, i (curentul total);
b) sa se calculeze puterea reactiva.
Raspuns:
a) iL = 8 sin (at 90) + sin (3at 135)0,6 sin (5at 90), ic = 8 sin (at -(90) + 9 sin (Sat + 45) + 15 sin (5at -f 90),
* = 8,04 sin (Sat + 45) + 14,5 sin (5at + 90)
b) Q=- 505 VAR.
Problema nr. 3.45. Sa se calculeze ?i sa se compare puterile in regim nesinusoidal pentru doua receptoare serie, compuse, primul dintr-o bobina avind
rezistenfa R fi inductivitatea L, al doilea dintr-un condensator avind capacitatea C legat cu un rezistor cu rezisten(a R, cind tensiunea la borne este:
i)
fi cind L i C satisfac relafia:
ub = U^j2 sin at + Ujjl sin (Sat -fAplicafie numerica: Ux = 208 V; U3 = 40V; <o = 314 s_1; P = 5 1; L = 30
mH.
Problema nr. 3.46. Daca la bornele unei bobine ideale se aplica o tensiune
nesinusoidala care confine armonica a treia, se masoara in circuit I = 8,25 A
$i D = 150 V. Daca se aplica o tensiune sinusoidala cu aceeafi valoare efectiva U = 150 V, se masoara I' 10 A. Sa se calculeze valoarea efectiva a
fundamentalei i valoarea efectiva a armonicei de ordinul trei din primul caz.
Raspuns:
Ux = 120V; C78 = 90V.
304
Problema nr, 3.47. Pentru circuitul din figura 3.47 se cunosc R = 1/coC =
= 10 Cl; (oL = 5 Q. Daca valoarea instantanee a curentului prin ramura
capacitiva are expresia ic = 20 sin erf + 5 sin 3erf, sa se determine valoarea
instantanee a curentului total.
Rdspuns:
i(t) = 44,6 sin (erf 11630') + 5 sin (3erf 4040').
Problema nr. 3.48. Sa se determine inductivitafile L i L2 ale firului din
figura 3.29, astfel * incit tensiunea de la iesire sa nil contina fundamentala

tensiunii de la intrare si sa n^i^Ormeze singura* component a armonica, de


ordinul cinci, a acesteia. Se da: C = 40f*; / = 50Hz.

Fig. 3.48
3.6.
REGIMUL. PERMANENT NESINU.SOIDAL IN SISTEME TRIFAZATE
PRdBLEME REZOLVATE
Problema nr. 3.49. Un generator trifazat are infaurari simetrice legate in
stea. Aprpximindu-se t.e.m. pe faza prin fundamentala i armonica de ordinul
trei, avind valorile efective in raportul UJUQ = 2, sa se determine raportul
dintre indicatiile a doua voltmetre. de tip electromagnetic conectate, primul
la bornele unei faze i al doilea intre faze. Rezistenta interna a voltmetrelor
se considera infinita.
Solutie:
'
:,.x
Se demonstreaza ca in sistemele trifazate armonicele de ordinul k = 2>n
formeaza sisteme omopolare (sint in faza), armonicele de ordin k = 3n + 1
formeaza sisteme directe $i armonicele de ordin k = 2>n 1 formeaza
sisteme inverse (n = 1, 2, ...).
In consecinja, alegind faza ini^iala riula, t.e.m. pe fazele generatorului au
expresiile:
eA = Ujjl sin erf + Ujjl sin 3orf, h eB =
2 sin (erf 120) + Uz]/2 sin 3crf,
ec = sin (erf + 120) + sin 3tot,
i
iar t.e.m. intre primele doua faze este data de:
CAB ~ EA
}/5 ]/2Ui sin (trf^-f- 30 ).
Indicatiile voltmetrelor sint date de valorile efective ale tensiunilor
masurate fi deci:
VAB = V*UV
VA = YU!+ Ui =Uiyi+ 0,52 = 1,12 ut

o
y
305
Fig. 3.49
In consecintS,
Problema nr. 3.50. Un generator trifazat cu infa^urari simetrice produce la
borne un sistem de t.e.m. alternative simetrice (cu armonice numai de ordin
impar). Aproximindu-se t.e.m. pe fazS prin fundamentals si armonica de
ordinul trei, sS se calculeze valorile efective ale acestor douS componente,
cunoscindu-se urmStoarele doua determinSri:

I.La funcfionarea generatorului in gol, cu infSsurSrile legate in triunghi, un


voltmetru electromagnetic montat la bornele uneia dintre infSsurSri indica
120 V;
II. La func^ionarea generatorului in gol, cu infasurarile neconectate intre
ele, acela?i voltmetru electromagnetic, montat ca mai sus, indica 130 V.
Rezis- tenja voltmetrului se considers practic infinitS.
Se noteazS tensiunile electromotoare pe cele trei faze cu eA, eB $i eCi
curentul interior in prima determinare cu iQt impedanfa unei faze cu Z si se
ata$eaza indicele 1 pentru mSrimile armonicei unu (fundamentalei) i
indicele 3 pentru armonicele mSrimii trei.
Schemele corespunzStoare celor douS determinSri sint reprezentate in
figurile 3.50, a si 3.50, b. In prima determinare, datoritS legSrii in triunghi a
celor trei faze ale generatorului se formeazS o buclS in care se stabileste
curentul interior i0. Acest curent este datorat armonicelor de ordinul trei ale
tensiunilor electromotoare.
Intr-adevSr, din enun^ul problemei, rezultS:
unde U1 fi 73, yi Y3 valorile efective i respectiv fazele initiate pentru
armonicele unu i trei. Lucrind cu reprezentarea in complex simplificat, se
scrie pentru prima determinare ecua^ia de circuit:
Solufie.
^A=u^2 sin (* + Yi) + Uz]/2 sin (3<*t + y3)
= C/j]/2 sin f* Yx------------~j U<$2 sin (3to/ -j- Y3)
e
c = Ujjl sin ^ + Yi + -y] + Ujjl sin (3<ot + Ys)>
SA + EB + Ec EIA b EIB b Eic b ^ESA HLi^i + E0S3)
Deoarece
EiA b EIB "b Eic 0*

Fig. 3.50, a, b
306
rezulta ca acest curent interior are numai armonica trei, cu reprezentarea in
complex:
Tensiunea complexa la bornele voltmetrului este:
U.V = UJA + UBA-L*Z* = UIA + U3A-^Z3 = UlA
s
In consecin^a, tensiunea aplicata la bornele voltmetrului este armonica de
ordinul unu de tensiune, iar voltmetrul (fiind de tip electromagnetic) indica
valoarea efectiva a acesteia,
Ux = U1A = 120 V
prin prima determinare.
Prin a doua determinare, tensiunea la bornele voltmetrului (considerat cu
rezistenja interna infinita) este chiar tensiunea electromotoare pe faza.
Indicajia voltmetrului este egala cu valoarea efectiva a t.e.m. de faza

UA = ]fUf + Ul = 130 V
prin a doua determinare.
Din cele doua determinari, rezulta valoarea efectiva a armonicei de
ordinul trei de tensiune:
U3 = ]f U\ - U\ = ]f 1302 1202 = 50 V.
Problema nr. 3.51. Un generator trifazat simetric avind tensiunea electromotoare de pe prima faza, eA = 300 sin <&t + 60 sin (3atf 60) (V),
alimen- teaza un receptor in stea cu fir neutru. Impedanfele fazelor
receptorului, la frecvenfa fundamentals, sint: = 10(0); ZB = lOj (2); Zc =
- 10j(Q);
Z0 = 0. Sa se calculeze curentii pe faza i pe firul neutru.
Solutie:
Tensiunile electromotoare pe celelalte doua faze sint:
eB = 300 sin (u>t
120) + 60 sin(3cot
60),
ec = 300 sin (cot +
120) -f 60 sin(3<o*

60)
Curentii pe faze rezulta atunci sub forma:
iA = 30 sin o>t + 6 sin (3co 60) iM
= 30 sin
(cot + 150) + 2 sin
(3otf 150)
ic = 30 sin
(u* 150) + 18 sin(3<o* + 30)
^CA Cg l a
--------O-*nJUlTLr-0
lb
-MiFig. 3.51
307
Curentul in firul neutru este:
i0 = iA + iB + *c = (30 + 2 30 cos 150) sin col + (6 cos 60 -f + 2 cos 150
+ IS cos 30) sin 3col + ( 6 sin 60 2 sin 150 +
+ 18 sin 30) cos 3col = 30 (1 |/3) sin col + 17,1 sin (3col -f- 920') i 0 =
21,9 sin col + 17,1 sin (3col + 920') (A).
Problema nr. 3.52. Tensiunea de la bornele primei faze a unui generator
trifazat simetric in stea variaza aproximativ trapezoidal, avind expresia:
eA = Em V2 {sin col sin 3col 4*
sin 5col) >
A
2
7t
[
9
25
J
unde Em = 500 V. Sa se afle curentul din conductorul neutru, daca impedantele fazelor receptorului echilibrat sint: Z = 6 + 9j (1), iar impedan^a neutrului Z0 = 2 -f- 3j (1) (la frecvenja fundamentalei).
Solufie:
Intrucit receptorul e echilibrat si sistemele tensiunilor pentru armonicele
de ordinul unu si Cinci sint simetrice,
^oi == 0; U05 =fc0.
Curentul fy este datorat numai sistemului de tensiuni homopolar
corespun- zator armoflicei a treia. La pulsa^ia 3co impedan^ele sint: Z = 6
+ 27j; Z0 = = 2 + 9j.

Diferem^a de potential intre neutrul receptorului si neutrul generatorului


este:
TJ
TJ _________________ TJ
03
&L + yQ
3 1 + (6 + 27j)/3(2 + 9j) 2 3
Curentul pe conductorul neutru are atunci valoarea efectiva:
70 = - - = r= 2,44 A 2 Z0 9TU2 Z0 9TC2 )/22 + 92
Se observa ca pe firul neutru circula un curent de pulsatie 3co, care determine pierderi suplimentare $i care pot cauza declanarea releelor de punere
la pamint a liniei.
Problema nr. 3.53* Un generator trifazat simetric are tensiunea electromotoare pe prima faza, el2 =100 sin col + 30 sin 3col + 10 sin 5<ol. Fazele
generatorului sint conectate in triunghi. Generatorul alimenteaza un receptor
conectat de asemenea in triunghi, ale carui impedante pe faze la frecventa
fundamentals sint:
Z12 = 2 + j; Z2a = 3 + 2j; Z31 = 1 + j, (1).
Sa se calculeze valorile efective ale curentilor din fazele receptorului y
puterea activa consumata.
308
Solutie:
Se alcatuie^te un tabel al impedanjelor fazelor la cele 3 pulsatii:
Faza 1
CO
2+J
3co
2 + 3j
5co
2 + oj
In consecinta,
1/
r 1002 302
r4
4+
2
12
+1
9
[ 10
302
/ -1 02 ,
2
22 9 +
9+
l 4
cf6
"]/
,
2
100 302
i
31
ri
1+

+1
9

Faza 2

Faza 3

3 + 2j
3 + 6j
3 + 10j

1+j
1 + 3j
1 + 5j

l2
4+
25
102
9+
100
I'1+
25
1
712
=

P=
452
282
2+3
+
= 45 A;
= 28 A; = 71 A;
Problema nr. 3.54. Un generator trifazat simetric are tensiunile uA, uB, uc

de faza nesinusoidale de forma unor trapeze cu y0 = amplitudinea Um.


Generatorul alimenteaza un receptor in stea echilibrat, fara fir neutru. Sa se
calculeze diferen^a de potential UN0 dintre neutrul receptorului ?i neutrul
generatorului.
Solufie:
Din tabelul 3.1. (v. breviar) rezulta coeficien^ii dezvoltarii in serie Fourier
a tensiunilor:
12 Um sin(2n + l)rc/3
-----TC2
(2 71 + l)2
Pentru fiecare armonica:
y-NOk
Daca sistemul de tensiuni 17^, U,B Uc este simetric, UNOk= 0, k = 3m 1.
Aceasta tensiune este diferita de 0 numai pentru sistemele omopolare.
Pentru ca sistemul tensiunilor trifazate sa fie omopolar, este necesar ca: 2n
+ 1 = = k = 3m, unde m = 1, 2, ... .
Ori, in aceste cazuri, coeficien^ii dezvoltarii au valorile:
1217m sin mn v? (3m)2
deci: UNn = 0.
309
Prin urmare In cazul unei tensiuni trapezoidale cu y0 = nu apare o
depla3
sare a neutrului, daca receptorul este echilibrat.
3.7. REGIMUL PERMANENT NESINUSOIDAL IN SISTEME TRIFAZATE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 3.55. Un alternator trifazat simetric, cu infafurari simetrice
are t.e.m. pe faze cu armonice numai de ordin impar. Aproximindu-se
aceasta t.e.m. prin fundamentala ?i armonica de ordinul trei, se cer valorile
efective ale acestor dou& componente cunoscind urmatoarele doua
determinari:
a. La funcfionarea generatorului In gol, cu infafurarile legate in stea, un
voltmetru electromagnetic montat la bomele uneia dintre infajurari indica
130 V.
b. La funcfionarea generatorului in aceleai condi^ii ca la prima determinare, acela^i voltmetru montat intre doua dintre fazele generatorului indica
208 V.
Problema nr. 3.56. Un generator trifazat simetric legat in triunghi, alimenteaza receptorul dezechilibrat in triunghi ale carui impedance de faze sint
ZA 6 + 3j; ZBC = 9 + 4,5j; ZCA 12 + 6j (Cl). Tensiunea electromotoare pe
faza a generatorului confine, pe linga fundamentala, armonica a treia i a
cincea, cu valorile efective U1 = 200 V; U3 = 30 V; Us = 20 V.
Sa se calculeze valorile efective ale curenfilor absorbifi de receptor i
puterea activa absorbita.
Problema nr. 3.57. Tensiunea electromotoare pe faza a unui generator
trifazat simetric legat in stea este (8/TC2) E [sin at (1/9) sin 3arf], unde Em
= 380 V. Daca pentru fundamentala impedanfa firului neutru este Z0 = 1 + 2j

(Q). 4ar impedanfa pe faza a receptorului echilibrat legat in stea esfe"X = 3


-f- 6j (Cl), sa se determine curentul prin conductorul neutru.
Capitolul 4
CUADRIPOLI X FILTRE ELECTRXCE
4.1.
BREVIAR DE ANALIZA
CUADRIPOLILOR SI A FILTRELOR ELECTRICE
4.1.1.
CONCEPTE GENEBALE
Se numeste cuadripol general sau tetrapol, un circuit electric cu patru
borne de acces, ale carui laturi nu prezinta cu rejelele electrice exterioare
cuplaje diferite de cele prin borne (fig. 4/1.1).
Func^ionarea unui cuadripol general ca element de lant de transmisiune
a energiei electromagnetice sau a' semnalelor electromagnetice e
determinate prin $ase variabile, care pot fi trei tensiuni electrice i trei
curenti.
In regimul permanent sinusoidal studiat prin reprezentarea in complex, se
pot alege drept variabile caracteristice curen^ii I_lt I_2, /3 referitori la trei din
cele patru borne si tensiunile Ul9 U2, U3 dintre aceste borne i borna a patra.
Tinindu-se seama de structura interioara a cuadripolului, curen^ii pot fi
determinate in funcfie de tensiunile la borne, cu ajutorul a trei ecua^ii de
forma:
Li = ML> U-2. Uz), I2 =:I2(Ulf U2, Uz), /3 = UHi> U2> Uz) (4.1)
numite ecuajiile caracteristice ale cuadripolului, necesare $i suficiente pentru
studiul comportarii lui in conexiunea din care face parte.
Cuadripolii diporti sint cuadripolii generali ai caror borne sint grupate in
doua porti (prin poarta a unui multipol electric in^elegindu-se o grupare de
borne de acces pentru care suma algebrica a curenjilor este nula, oricare ar
fi potenfialele bornelor multipolului): una de intrare, la care sensurile de referinta ale tensiunii aplicate Ux i curentului 7X sint asociate dupa regula de la
receptoare i alta de iesire la care sensurile de referinfa ale tensiunii 72
curentului /2 sint asociate dupa regula de la generatoare (fig. 4.1.2).

311
Interacfiunea unui astfel de cuadripol cu exteriorul este complet caracteri-

zata de numai patru variabile: tensiunea de intrare sau primara Ult curentul
de intrare sau primar 71# tensiunea de ieire sau secundara U2 i curentul de
ieire sau secundar /2*
4.1.2. ECUAJIILE 1 PARAMETRII GUADRIPOLILOR LINEARI PASIVI 1
RECTPROCI
4.1.2.1. Forma fundamentals. a ecuafiilor cuadripolilor parametrii fundamentali. O prima forma fundamentala a ecuafiilor cuadripolilor lineari
exprima marimile de intrare Ulf I_x in funcfie de marimile de ie$ire U2, /2 prin
ecuatii lineare i omogene de forma:
Zx = AU2+BI2
(4.2)
Li = CU2 + DI,
Coeficientii A, B, C, D ai acestor ecuafii se numesc parametriifundamentali
ai cuadripolului sau constantele cuadripolului.
tntre parametrii fundamentali ai unui cuadripol reciproc exista relafia de
reciprocitate:
AD-BC = l,
(4.3)
un cuadripol numindu-se reciproc daca teorema reciprocitatii din studiul
refele- lor electrice lineare este verificata in raport cu oricare pereche de
laturi ale cuadripolului conectate la bornele de acces.
O a doua forma fundamentala a ecuafiilor cuadripolilor exprima marimile
de ie^ire U_2 si 1^ in funcfie de cele de intrare U_x i 1^:
U2 = DUx BIx
-------------------------------------------1
M.4)
I2 = -CUx + AIx
In cazul alimentarii inverse a cuadripolului (fig. 4.1.3), in care se leaga
sursa de alimentare la bornele 22' fi receptorul la bornele 77', se
schimba sensurile de referinfa ale curenfilor in relafiile (4.2) $i (4.4) i se
obfine:
HI = DUi + BI\ 11 = QJ[ + AIu
(4.5)
in care U^, U^, I[, V2 au sensurile de referinfS din figura 4.1.3.

Un cuadripol se numete simetric daca are comportari identice pentru


cele doua sensuri (opu^e) de alimentare, condifie satisfacuta daca. exista
egalitatea:
A=D
(4.6)
312
Parametrii fundamentali au urmatoarele interpretari experimentale;
raportul de transformare al tensiunilor la func^ionarea in gol;
valoarea reciproca a admitan^ei de transfer la func^ionarea in
scurtcircuit;

valoarea reciproca a impedan^ei de transfer la funcjionarea in gol;


,
laL4= o
)
R

i
~ i :tL.
c
=
~
/
(

.L)
ii=o
.h)
Ui=
o.

=
(
(4.7)
raportuPde 'transformare al curenjilor la ;v-'fiinctionarea in scurtcircuit.
Parametrii fundamentali ai cuadripolului se pot determina deci efectuind
trei din urmatoarele patru incercari: o incercare de mers in gol cu
alimentarea pe la bornele primare = 0), o incercare de mers in scurtcircuit cu
alimentarea pe la bornele primare (U_2 = 0), o incercare de mers in gol cu
alimentarea pe la bornele secundare (I_[ = 0) i o incercare de mers in
scurtcircuit cu alimentarea pe la bornele secundare (C/^ = 0).
Se mai definesc urmatoarele marimi caracteristicc ale cuadripolilor:
impedanta primara de mers in gol, adica raportul:
tM
AU9n A
L10
-(L.
impedanta primara de scurtcircuit, adica raportul:
z =(0 =M
-Ue [ U Jc/2-0; D:
__ L2.sc
L
hsc
B
~D 9
(4.8)
(4.9)
(4.10)
(4.11)
impedanta secundard de mers in'gol, adica raportul:
Z20 = (S]
= MML = R..
20
- lak-o E.io

fi impedanta secundard de scurtcircuit, adica raportul:


7
-ML-1
-2,c
A
Cu ajutorul rela^iilor (4.7), (4.8), (4.9) se deduc expresiile parametrilor
fundamentali ai cuadripolului In func(ie de impedan(ele Z10, ZUe, Z20:
(4.12)
(4.13)
(4.14)
(4.15)
A=
lu>
VZn(Ztn LISC)
c=
I 10 1SC
1
=
V 2o(\0 ~ hsc)
y dLlO&ZO ~ ^2#c)
s'- fzAr.
313
Pentru determinarea semnelor din fata radicalilor, se alege semnul pentru
A care face ca partea reala a marimii
Jg __ AZlScZ.20
ho
(4.16)
D = A^(4.17)
~ ~ZU
(4.18)
C = A - ~ 10
care are dimensiunea unei impedance, sa fie pozitiva: <Qt {5} > 0. In
functie de A se pot determina apoi constantele:
Daca se calculeaza parametrul C cu formula (4.14), ceilalti parametri rezul
a din relatiilef
A = CZ^Q,
IL CZ20 Z_\sc = CZio Z2sc,
D = CZ20
4.1.2.2. Parametrii impedanf a ai cuadripolului. Daca parametrul
fundamenta 1 C este diferit de zero, ecua^iile fundamentale (4.2) ale
cuadripolului se pot explicita in raport cu tensiunile Uv U2 si se ob^ine
urmatoarea forma a ecua- tiilor cuadripolilor lineari $i pasivi:
H-i Inh + ^12X2
(4.19)
H.2 ?L2\l
^22X2
ai caror coeficienti sint parametrii impedanfd ai cuadripolului:
Zn () = ~ > impedan^a de intrare la mersul in gol;

7 _ / y.i 1 _ AU. - 30.


;
~ l Li )ii=o
Z2J = | =* ) = > impedanta de transfer la mersul in gol;
V _i ) 1% 0
_
z22 = (^) = -R.
Conditia de reciprocal ate exprimata cu ajutorul parametrilor impedanta
are forma:
12 =
(4.21)
(4.20)
314
4.1.2.3. Parametrii admitanf& ai cuadripolului. Daca parametrul fundamental B este diferit de zero, In ecuafiile fundamentale (4.2) se pot explicita
curenfii I_lt /2, obfinindu-se sistemul de ecuafii:
L=
+ Z.2&
(4.22)
(4.23)
ai caror coeficienfi sint parametrii admitanfa ai cuadripolului ?i anume:
= -=* admitanfa de intrare de scurtcircuit;
v
n
B
y
_ ~ .
_li
l&Jei-o R
Y f) = > admitanfa de transfer de scurtcircuit;
l Ei
B
Condi fia de reciprocitate exprimata cu ajutorul parametrilor admitanfa se
scrie sub forma:
X12 = Xzi4.24)
4.1.2.4. Relatii intre parametri. In cazul A, 0, parametrii admitanfa se pot
exprima in funcfie de parametrii impedanfa, prin relafiile:
f*-;
1(4.25)
Az
AZ
AZ
AZ
______ 22
11
unde:
Az Z.uZ.22
12^.21*
(4.26)
In cazul Ay = 0, parametrii impedanfa se pot exprima in funcfie de parametrii admitanfa, prin relafiile:
Y
Y
Y
Y
7 __ 22 . 7_
12 .
7 __ 21 .
7
.11
-UA7 -12~~A^' -21~~~~~A^y -22~A^'
unde:
Exista rela^ia:
Ay = X.I1X22 X12Z21
AgAy 1
(4.27)
(4.28)
(4.29)

Parametrii fundamental A, B, C, D se exprima In funcfie de parametrii


impedanfa, respectiv admitanfa (daca Z21 ^ 0, respectiv
0), prin
relafiile:

(4.30)
315
Conditia de simetrie exprimata cu ajutorul parametrilor impedanfa,
respec- tiv admitanfa, are forma:
Z22 = Zn, respectiv Y22 = Yn
(4.31)'
Un cuadripol simetrie reciproc are numai doi parametri independent!, iar
conditia de reciprocitate pentru cuadripolii simetrici este:
A2 = 1 + M C
(4.32)
4.1.3.
DETERMINAREA PARAMETRILOR CUADR1POL1LOR
Determinarea parametrilor unui cuadripol se poate face analitic sau
experimental. In cazul unui cuadripol de structura complexa, care poate fi
prezentat ca o asociatie de cuadripoli mai simpli, se pot utiliza metode
matriciale pentru determinarea parametrilor.
4.1.3.1. Determinarea analitica. Daca este cunoscuta structura
cuadripolului se pot obtine cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff, eliminind
succesiv curentii din laturile interioare si presupunind date tensiunile f7j si
C/2, ecuatii de forma celor fundamentale, a acelora in Y sau in Z si prin
identificari, se pot determina apoi parametrii cuadripolului.
O a doua metoda consista in folosirea relatiilor (4.7), valabile in regimurile
de mers in gol $i in scurtcircuit, care permit determinarea parametrilor
fundamental!, iar apoi a formulelor (4.20) si (4.23) pentru determinarea
coeficienfi- lor Z, respectiv Y.
4.1.3.2. Determinarea experimentala. Daca nu se cunoaste structura
cuadripolului linear pasiv, se pot determina experimental valorile numerice
ale parametrilor cuadripolilor (la o freeventa data) efectuind trei incercari
experi- mentale: de exemplu doua incercari de mers in gol (odata cu
alimentarea pe la bornele primare si a doua cu alimentarea pe la bornele
secundare) si o incer- care de scurtcircuit cu alimentarea pe la bornele
primare.
Din aceste incercari se determina trei din impedanjele Z10, ZlsCf Z20, Z2sc
definite de relatiile (4.8), (4.9), (4.10) $i (4.11). Comparind (4.20) si (4.23) cu
(4.8), (4.9), (4.10) si (4.11) se stabilesc relatiile:

Se deduce, de asemenea, si relatia de legatura:


Zio Z2sc = Z20Zlsc,
(^-^^)
din care rezulta ca numai trei dintre impedance sint independente.
316
Parametrii fundamental! se determina din relatiile (4.12), (4.13), (4.14),
(4.15). La cuadripolii simetrici, A=D, Z10 = Z20, ZUc = Z2se si relatiile cu
efjutorul carora se determina parametrii fundamental! iau forma:
- = = flio-hsc = 1/1 + Yl0zlsc
Q = 4~'
H-35)
-10
B = A Z10
4.1.4.
MARINI CARACTERISTICE ALE CUADRIPOLULUI
4.1.4.1. Impedante deintrare. Uncuadripol alimentat pe la bornele
primare si care are conectata la bornele secundare o impedan^a de sarcina
Z2, prezinta la bornele de intrare impedanta echivalenta complexa:
gi _ dUt + Bit _ dZ* + B L
+ DIt CZ2 + D
(4.36)
numita impedanta de intrare primara.
Un cuadripol alimentat invers (pe la bornele secundare) si care are conecU'
tata la bornele primare o impedanta de sarcina Zx = , prezinta la bornele
i
de alimentare o impedanta echivalenta complexa:
U'2_
U2 __ DU{ + BI[ _DZ1 + B
~ 1.2 ~~
U ~~ cujx + Al{ OZi + A
(4.37)
numita impedanta de intrare secundard.
In general:
?Le\
?i Ze2 = Zx
4.1.4.2. Impedance caracteristice sau iterative. Impedanta caracteristicd
directd Zc i este impedanta de sarcina care trebuie conectata la bornele
secundare ale cuadripolului pentru ca impedanta de intrare primara sa fie
egala cu ea:
ZJI Z_ci =) ei = Zci
(4.38)
Expresia acestei impedante caracteristice, obtinuta folosind relatiile (4.36)
$i (4.38), este urmatoarea:
Cl ~
A- &V(A + Rf + 4
2C
tn funcjie de impedan^ele de gol i scurtcircuit, se ob^ine: Zc\ = [Z10
Z2Q )!(Z10
Z20)2 + 4 Z20ZUc]
(4.39)
(4.40)
317
Impedanta caracterisiicd inversd c2 este impedanta de sarcina care

trebuie conectata la bornele primare, pentru ca impedanta de intrare


secundara sa fie egala cu ea:
Z.c2 el ~ ?Lc2
(4-41)
Expresia ei in functie de parametrii fundamental este urmatoarea:
^ _ R - A V(d + Rf + 4
22C
(4.42)
Daca se exprima parametrii fundamental! in functie de impedantele de
gol fi de scurtcircuit (relatiile 4.12, 4.14 $i 4.15), se obtine:
c2 ^ ~ \?L20
*10 i V(ZlO 2o)^ ^^oKlsd
(4.43)
Impedantele Zcl $i Zc2, definite mai sus, se numesc i impedantele
caracteris- tice iterative ale cuadripolului.
4.1.4.3. Impedance imagini, Se numesc impedance imagini ale unui
cuadripol o pereche de impedance Za $i Zi2t dintre care prima este impedanta
primara de intrare, daca a doua este impedanta de sarcina conectata la
bornele secun- dare, iar a doua este impedanta secundara de intrare, daca
prima este impedanta de sarcina conectata la bornele primare:
Z.2 ?L%2 ?Lel ~ ?Li\ *1 ?Li\ =) ?Le2 ~ ?L\2
(4.44)
In functie de parametrii fundamentali, impedanta imagine primara Zn are
expresia:
= l/fl = f 1ST
(4.45)
iar impedanta imagine secundara ?Li2 are expresia:
^,2 = y= dh VZ20Z2.sc
(4.46)
Impedanfa caracteristica a unui cuadripol simetric. In cazul cuadripolilor
simetrici exista relatiile:
A = Zlo Z20 ?i Zlse = Zuc
(4-47)
iar impedantele caracteristice si imaginile, definitie mai sus, sint egale:
Zcl = Zt2 Zc= Zil Zi2
VZIO Zuc (4.48)
CU
,
L
= Zc
(4.49)
318
4.1.5. CUADRIPOLI NERECIPROCI
Cuadripolii nereciproci au patru parametri independent In cazul lor,
relapile:
4^2
12 ^21 y 10 Y<>]
nu mai sint valabile. In cazul reelelor lineare, astfel de cuadripoli nu se pot
realiza cu elemente de circuit dipolar e (pentru care e valabila teorema
recipro- citatii),. ci numai cu elemente de circuit multipolare.
4.1.6.
APLICAREA CALCULULUi MATRICIAL IN STUDIUL CUADRIPOLILOR
Cu ajutorul calculului matricial se pot scrie sistematic sistemele de ecuatii
ale circuitelor electrice lineare i, in particular, ale cuadripolilor electrici.

4.1.6.1. Matricele cuadripolilor. Ecuatiile caracteristice ale cuadripolilor


diporti, lineari $i pasivi formeaza sisteme de ecuatii lineare, care se pot scrie
sub forma matriciala.
Forma matriciala a ecua^iilor fundamentale ale cuadripolului este urmatoarea:
in care

(4.50)
(4.51)
se numejte matricea fundamentals, a cuadripolului. Matricea
(4.52)
se numefte matricea impedanta a cuadripolulu i. In cazul cuadripolilor reciproci exista rela(ia:
.
4:2i = ^21
(4.53)
Matricea
[Y] =
In In] X21 X22J
(4.54)
se numete matricea admitanfa a cuadripolului. La cuadripolii reciproci Y 12 =
= -I21. Matricele impedanta ?i admitan(a sint inverse una alteia:
[Y} = [zr ?i [Z] = [Yr
(4.55)
319
Explicitind in ecua^iile fundamentale (4.2) ale cuadripolului pe Ut si /2 in
functie de U2 ?i I_i> se objine un sistem de ecuajii a carui forma matriciala
este urmatoarea:
Matricea:

(4.56)
(4.57)
se numefte matricea mixta directa a cuadripolului. La cuadripolii reciproci:
Matricea:
a

(4.58)
care intervine in ecuajia
f^2i=rzn h2]\y_i\
UxJ IzniJlij
se numefte matricea mixta inversd a cuadripolului. Elementele ei sint.:
(4.59)
(4.60)
4.1.6.2. Conexiunile cuadripolilor dipor(i. a. Conexiunea in lant (fig. 4.1.4)
Intre matricea fundamentals [A] a cuadripolului rezultant ob(inut prin
conectarea in lan( a doi cuadripoli fi matricele {.A' ] i [ A" ] ale acestora
exista relafia urmatoare:
T? _ 1 . 77
. T?
Q . T? _ D BQ.
Zn-J Eu---, Fn- ,
22
2
La cuadripolii reciproci:
ll Zi2- - (4.61)

In general, pentru n cuadripoli conectati in lan| se ob(ine rela(ia:


idi=niA*]
*=i
(4.62)
320
b.
Conexiunea in serie (fig.
4.1.5). Pentru acest tip de eo- nexiune, intre matricea [Z] a cua- dripolului
rezultant i matricele [Z'] fi [Z"] a doi cuadripolicomponent exista rela^ia:
[Z] = [Z'+Z] -(4.63)
care, pentru n cuadripoii component, are forma:
[Z =pl&3
(4-64)
c.
Conexiunea in paralel (fig.
4.1.6). Matricele [ Y], [ Y'], [ Y"] ale ouadripolului rezultant $i a doi cuadripoii
component conec- ta|i in paralel satisfac relata:
[Z3=tr]+[Zffj (4.65)
care se poate generaliza pentru n cuadripoii component ^
[X3=[Z*] (4-66)
A=1
d.
Conexiunea serie-paralel (fig.
4.1.7). Jn acest caz, regula de compunere a matricelor este ur- matoarea:

[2]-=[']+ [^3 (4.67) sau, mai general:


[] =[*]
(4.68)
AI
e. Conexiunea paralel-seria, (fig. 4.1.8). Expresia matricei [E] a
cuadripolului rezultant, in cazul conexiunii paralel-serie, in functe de
component este urmatoarea:

matricele [E'] i [E"] ale cuadripolilor


sau, mai general:
[] = ['] + [F)
[] = [*]
A=1
(4.69)
(4.70)
621
4.1.7. FILlRE ELECmiCE E FRECVHST0.

Filtrele electrics stnt s%teme de transmisie a caror caracteristica de frecveufa a atenuarii prezinta xctmitte prossutt$ate pentru intervalele de
frecven$a pe care sistemol trebuie sa le favorizeze (sa !e selecteze). Ele se
realizeaza dm lanfuri de cuadripol! sxmetrice ad&ptate (care se pot reduce,
in cazuri
simple, la ua- cuadripol simetric adaptat).
Interval do trecere 5;au bandit de Irecere se*nume^te orice Intervs I de
recven(e,
cuprins latre o frecven^a mferioara ft si o frecventa superioara
/, = > ft, la care filtrul prCzintd o atenuare foarce mica (sau chiar nula
Sa cazari idealizate). Ffecveatele ft $5 /3 se numesc fresvenfe de taiere.
Restal intervaleior din spectral de frecventa se numesc intervalede atenuare.
Interval tie obrire sau handd de oprire este orice interval Se frec- vente in
care filtrul prezinta o atenuare foart^mare (infinita i'a . idealizate). In raport
cu aceea pe care o prezinta In afara acelui interval.
4.1.7.1. Filtre nedislpative, simetrice si ^daptate. Un cuadripol pasiv
nedisipativ este format numai din elemente de circuit reactive. Elementele
scheme! sale echivalente in T fund de asemenea touts reactive, marimile y,.
Zlt Z* ale acestei scheme stat imaginare, iar din relafide:
y , It . z* - ^r1 >
(4.71)
reznlta ca parametrul C este imaginar, iar A D stnt marimi reals. Din condifia de reciprocitate rezultd ca $ii parametrul B este imaginar.
Un cuadripol nedisipativ este caracterizat deci prin rela^iile:
9m {A} = 0, 9m {D} = 0, fJU {S} = 0, fa {} = 0.
(4.72)
Pentru un cuadripol nedisipativ simetric, din rela$iile:
ch g = ch {a + j&) = ch a cos b -f* j sh a sin b A
(4.73)
shg = sh. ( -f- j&) =* sh a cos 6 -f- j ch d sin b = \B C (4.74)
z,=ff
-75>
se determina condRiile:
Qm (chg)- a=: sh a sin 6 = 0
(4.76)
9/n{Zg} = 0, <Qt{sh g} = sh a cos 6 = 0, (daca d? ~ C < 0), '
(4.77)
sau
('R.t\Zu) 0, Sb>t\sh g) = ch a sin 6 = 0^ daca B C *> 0,
' (4.78)
* in care g este exponent-id de transfer car act eristic, a este alenmrea
caracteristica, iar 6 este defazajul caracieristic al cuadripolului simetric
adaptat.
322
Condifiile (4.76) $i (4.77), respectiv (4.76) (4.78) determina valorile
frecvenfelor pentru. care atenuarea este nula (intervalele de trecere), respectiv
nenula (intervalele de atenuare).
Intervalele de trecere. In cazul frecventelor pentru care impedanfa
caracte- ristica este reals, din satisfacerea relatiilor (4.76) $i (4.77), rezulta
corditiile
= 0, Zj. Zc \^^> 0,

i
^ cos 6^+i,
(4.79)
(4.80)
adica o atenuare nula si o impedanfa caracteristica reala si pozitiva.
Defazajul depinde de frecvenfa, cum rezulta din relatia:
. vV :
I
*
b ==? arccos A
(4-81)
Condi|iile (4.79) fi (4.80) definesc intervalele de trecere ale filtrului nedisipativ simfetric.
Frecventele de taiere sint determinate de valorile extreme:
A = 1, sail A2 = 1, sau BC 0
(4-82)
In cazul filtrelor in II sau in T rezulta de asemenea:
A == 1 +
= 1.
(4.83)
2 Zt
Intervalele de atenuare. Pentru frecvenfele care determina o impedanta
caracteristica imaginara, relatiile (4.76) i (4.78) conduc la conditiile:
dh*; ^ =
(4-84)
A A ch, sau A ^ 1, sau A ^ -f 1,
(4.85)
(deoarece ch 1), din cane rezulta ca atenuarea nu este nula, ci areexpresia
dependents de frecventa:
a = argch \A\ > 0
(4.86)
f' j
In ga^ul cuadripolilor reali, cu pierderi, impedanfa de sarcina a unui lan
de cuSdripoli nu poate fi realizata astfel incit sa depinda de frecventa
conform relatiilor (4.79) i (4.84). ^zultatele de mai sus se ob^in deci din
idealizari. In cadrul afcestor idealrzari, studiul unui filtru consista in
determinarea frecventelor de taiere cu ajutorul relatiilor (4.82), respectiv
(4.83) pentru lanjurile in II sau in T i in analiza caracteristicii de frecvenfa a
defazajului (4.81), in intervalele de trecere si a atenuarii (4.86), in intervalele
de atenuare.
323
4.2. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 4.1. Se considera cuadripolul a carui schemi e reprezentaii to
figura 4.1. Sa se calculeze parametrii A, B, C, D, Zjk, Yik, pentra cazul dnd
o>2ZC j* 1.
Solufie:
L
Se scriu urmatoarele ecuafii cu ajutorul teoremei a Il-a a lui Kirchlioff apii- cata celor doua ochiuri din figura:
l,

Fig. 4.1
Comparind cu ecua^iile : se obfine:
jtsC
U2 I i-------------
2 jC
jcoC -z
?Zl lllLl + ^12^2 U_2 %2lLl + ^22X2
-11 = j
~.1
~12== ~lzi =
Pentru determinarea constantelor Zn. Zu. Z22. se rezolva sistemol de
ecuafii in raport cu fi Z2:
Li--------------------------------7-^1 +-7-^2
Ct>L
a>L
A=-^2, + i(^-c)e.
Comparind cu ecuajiile:
I = Zii + Zi.
L = Z2I + YA
rezulta:
x
Zl2 = - Za =
Ct>L
324
Pentru determinarea constantelor A, B, C, D se rezolva sistemul de ecuafii
to raport cu Qi ?i LiU1 = ( l 2ZC) U2 + j <oZ/2 L.i ~ j wCC/j I- La
Comparind ecuatiile gasite cu ecuatiile fundamentale ale cuadripolului se
obfine:
A = 1 - <a2LC B = jtol C = jwC D = 1
Verificare:
AD BC == 1 to2 LC + oi2LC = 1
Problem a nr. 4.2. Se considers. cuadripolul din figura 4.2. Sa se
determine parametrii A, B, C, D ai cuadripolului.
Solufie:
Aplictod teoremele lui Kirchhoff pe cele doua ochiuri ale schemei, se ob{ine sistemul de ecuafii:
{2i "H 2a) Li + {Li
La) 2a Hi
{2a + 2i) La
(Li La) 2a = Ha
Resolvtod acest sistem de ecua|ii in raport cu marimile de la intrare Ux $i
I_v se obfine:
1
Hi = ^ + _12~*] 2 +[(^ + ~?'z ~4)
+ 2a + 2a) ~ 2^La
L=ut+(l+^),,
Identificind cu ecuatiile:
Hi = AU2 + BI2
Li = QU2 + DLa
se obtin pentru coeficientii fundamentali expresiile :
A = l+Lli; C =

/, 2
B
= (l + ^2*) (2i + 2a + 2a) - 2a\
D=l+
h i.

2.
Fig. 4.2
325
Problema nr. 4.3. Sa se determine constantele A, B, C, D $i impedanfa
caracteristica primara pentru cuadripolul din figura 4.3, a. Date numerice:
R 10 QL; R0 5 Q ; X = 10 Q

Fig. 4.3, a, t>


Solutia intii:
Cuadripolul dat fund un cuadripol in T, se va considera schema generala
(fig. 4.3, b) a unui cuadripol in T $i se vor determina pentru aceasta schema
constantele A, B, C, D.
Aplicind metoda curentilor ciclici, se obtin ecuafiile: deoarece:
/Ji* Lv Ik = LiDin ultima ecuafie.
Li = XLLz + (1 4- ZY) Io i, introdnclnd in prima, se obine:
Ux (1 + ZJQ t/2 + (Zt Z2 + ZtZtY) l%
Prin urmare:
A 1 -(- ZlY
M ~ iTi + ZA + Z~ZLY.
D = 1 4 ZY
Numeric, se gasefte:
Zx jA = jlO D Z2 = R = 10 D
1
Y=
__i__5
~
i?0 + jX0 5+ j5
326
Deci:
A ~ 1 + lZ. *r- 1' Hr r^TT 338 2 + j
? '4" J v-v
= h + l2 4- Z,ZY = j 10 + 16 4 ) 10* 10- - = (20 -f j 20) O
5 4- J 5

C = r^-~7{G,l~j0,l)S P + j 5
D = 1 -hizY^l + lO- j~. ~ J -4-1 ~ j = 2 - j Verificare:
AD ~BC = {2+ j) (2 - j) - (2C 4 ?2$ (0,1 - j 0,1) 1
Solufia a dom:
Se cuaosc rela(iile:
Din incercarea In gol se afla:
4=(I)
rt0 + KX 4- 4a) _ 5 -f j ip ^ .
1 ((slj2*0 i?o + ]X0
5 -j- j 5
Din ecuafiile:
Vi = dU2 4- Mi
se obfine: adica
/, ~ CU9 4 Dh

Dar din figura 4.3, c, rezultS ca:


S.10 RQ + j(-^ + XQ)
fi deci:
R0 + j( Y 4- rn)
i?o 41
o + P+^ i?43X0 5+j5
- (0,1 j 0,1) s
327
Din incercarea in scurtcircuit (fig. 4.3, d), se obfine: i deci:
I2 = 7X----------------------------------
~z -l i? + R0 + j xt
) = ( l \
__R + R0-\- jX0 _ 15 -f j 5 __ 2 j
1 L&
*0 45 4" j 5
La scurtcircuitarea bornelor secundare avem: dar din figura 4.3, d, rezulta
ca:
astfel indt:
<7
_ i V* I <*0 4 j Xo) R
B = DZ, = (AH'| j jx 4- ^(RQ + W \ _
---------------------- l *0+1*0 M
R + R0+ jX0
= R + jx^L+Jk+i*. = 10 + i 10-15 + 35 = (20 + j 20) Q

*o + l*o
5 -f J 5
Pentru calculul impedan(ei caracteristice primare, se folosesc rela(iile:
+g
Z -1 _ ~2 _
-* _ -~1C + g
Ja la OIL + 51,
S&. + S
din care rezulta ecuafia:
ca + (e-4)&.-5 = 0,
pe care rezolvind-o, se obf ine:
AD
51 numeric:
Z.,
2+j-2+j
iA-Rf , 2.
4C* f C
1/
(2 j>*
+
20 + j 20 _
10 j . lo/li
1 -j 1 -j
2(0,1 - j 0,1) -1- 'i 4(0,1 - j 0,1)* 1 0,1 - j 0,1
10
, ,r-._ |5(K3 1) +j5(i +/3)
UMJ_
J
l-5(K3+l)-j5(K32
1) 2
Se refine numai prima valoare deoarece a doua are partea reala negativi
fi deci nu poate fi realizabila practic. Deci:
lie = 5(K3- 1) + j 5(f3 + 1) - (3,65 + j 13,65) 2,
adica este format! dintr-o rezistenfa de 3,65 2 in serie cu o bobini ideal! de
inductivitale;
13,65 13,65
L=
4,34 10-* H = 43,4 mH,
2* 50
314
In cazul frecvenfei refelei de alimentare / 50 Hz.
328
Problema nr. 4.4. Sase determine valorile elementelor schemelor echivalente In T, II i T ale unui cuadripol oarecare ai carui parametri A, C, D au
valorile: A =- 0,3 + j 0,6; C = (0,1 + j 0,2) S; . D = 0,5 + j 0,5.
Solufie:
Aplicind teorema a Il-a a lui Kirchhoff celor doua ochiuri independente ale
schemei echivalente in T din figura 4, 4, a, se otyin ecuatiile:
!L = Zdi + $ai-U
-v* = Zd*-$iL i-L)

It A I3

Fig. 4.4, a, b
Rezolvind acest sistem de ecuaii In raport cu marimile de la intrare \Li
Hi) se ob^in ecuatiile:
I, a U9Y + (ZmY + 1) J,
LTi = & + 1)
+ (Z^Y + zt + zz) 1 *
de unde, prin compara(ie cu ecuafiile
Ux = AUZ + I2 L-QUZ + DL,
se obfin coeficienjii fundamental!:
4 = i+iX; B = z1zay + z1 + zs;
C = Y;
) 1 + Z,Y
Rezulta de aici:
V n rr A X _ D 1
Numeric:
Z.0 = = (2 - j 4) a ; Zx = (1 + j 4) Q; Z2 - (1 + j 3) Q
329
In cazul cuadripolului In II, se aplica prima teorema a Ini Kirchhoff la nodul
B i a dona teorema a lui Kirchhoff pe ochiul care se include 1.1 lungul celor
doua tensiuni la borne (fig. 4.4, h) i se obfin ecua(iile;
LI-U1Y1 = I2 + U2YS
sau
= ^- (I* + U2Y2) + U2 1
&-(+ i)E. + il.
L = (Zi +
)u2 + (| -f i)L,
de unde rezulta:
sau
Numeric:
4
= i+|; B = C^Y1 + Y2+^; D=l+^
0
o
y.-i.; Y^M-1; y,=4ri
1
2
B "

= (- 0,5 + j 5,5) a
y0 = (- 0,0164 4-j 0,180) s
Zi = (0,0985 + i 0,082) S y2= (0,12 +j 0,1165) s
Observa|Ji:

a.Cuadripolul echivalent In T poate fi realizat (deoarece impedan$ele


respective au parjile reale pozitive) sub forma arStatfi In figura 4.4, c;
b. Cuadripolul ecbivalent in II nu poate fi realizat (deoarece Y0 are partea
reals negative);
c. S-ar fi obtinut acelea?i rezultate utilizind incercarile de gol $i de
scurtcircuit.

c
Fig. 4.4, c
De exemplu, in cazul cuadripolului in T:
Pentru determinarea elementelor cuadripolului ecbivalent in T (fig. 4.4, d),
se pot scrie ecua^iile:
I1 = I2 + YU2 Ui=U* + Zh
330
sau
Hi^tL + Z(L + YUS) (1 +ZY)U2 + ZL,

Fig. 4 A, d, e
Indentificlnd cu ecua^iile:
UX=AU2 + BL,
I- = CU<? 4- PI*
se obtine:
d = l+ZZ; B = Z; C=Y; D = 1
Deci:
Z = B = (0,5 -f j 5,5) Q. Y=C = (0,1 + j 0,2) S
1
Z=1
X 0,1+j 0,2
10
1 + 2j
= (2 4j)2
Realizarea acestui cuadripol este aratata In figura 4.4, e.
Problema nr. 4.5. Fiind dat cuadripolul nesimetric din figura 4.5, a, sa i se
determine schema echivalenta In T.
Date numerice:= R2 = 10i; Rs = 52; Rt 15D.

331
Solufie:
Schema echivalenta In T are coeficienfii Zik identiei cu cei ai cuadripo- lului
dat. Se vor egala deci coeficien^ii Zik ai ambelor scheme, determina^i din
ecua|iile:
Hi ~ Z11L1 + _12X2 Hi Xl2lXl + ^22X2
In acest scop se calculeaza coeficien{ii Zih ai cuadripolnlui dat.
La mersul In gol, in cazul alimentarii pe la bornele primare, avem:
/2 = 0; U10 = Z1X 10;
LL.20 ~ ^2lZlO >
dar din schema se constata ca:
TT ______________________ C^l 4* *^2) (^3 4* ^4) T
V 1A --------------------------- ----------------- i 10
10
Rt + Rt + Ra + R*
Deci:
Z. = (i?i + Rt) (f?3 + Ri)- = 10Q Ri + R* + R3 + Rt
Pentru detenninarea coeficienfilor Z12 Z21 se aplica teorema a dona a lui
Kirchhoff circuitului (7) din figura 4.5, b i cu notable din figur&, se objine:
R3ZS ^2X0 + H20
= 0;
dar
T9 El _____ El _Tn _ Sw
Ra
4- JRa 20
+
20
R
adica:
T' T*___ -10
Xo*=Xo~
Rezulta:
-.1 r
ci20=(l?2-i?8)^.=
'2-10
deci:
y ___ 7 _____ E20 _
=
L21 ZL12 7 2,5
- l0
1
Coeficientul Z& se determina scriind ecuafiile in cazul alimentarii pe la
bornele secundare, cu bornele primare In gol (I10 = 0), pastrind acela$i sens
pozitiv pentru curentul /2. Se obtin ecua$iile:
U.10 Z.uLzo

H20 ~ ZzJ-to
332
Pentru cuadripolul in punte dat, avem in aceastS situate:
ao
(Rt + Rt)(Ra + Ra) r R1 + Rt + R3 + Rt~*
de unde rezulti:
(10+ 15) (10+ 5)
10 -f' lo-}-10-f 5
/s = -9.371,0
Z22 - - 9,370
Pentru determinarea coeficien^ilor Zik ai schemei in T, din figura 4,5, c,
se procedeasS astfel:
alimentind circuitul pe la bomele primare, cu cele secundare in gol, se
obfine:
ILio (JLI 4* ?s)Zio
Rig. 4.5, <;
Ujto ^alio $i corespunzStor:
Zii =
+^
Zai ?3>
alimentind circuitul pe la bomele secundare, cu primarul in gol i
pSstiind acelafi sens pozitiv pentru curentul se otyine:

Hao-----------------------------------(~2 + ?Js)I-20
adicS
Z2t = ^ = -(Z2 + Z3)
20
Identificind coeficienfii Z{k ai ambelor scheme, se obfine sistemul de
ecua$ii:
Z_w Z_i 4"
= 10 Q
Z,1 = Zj = 2,50 ^22 = - (2 + ,) = - 9,370,
de unde remits valorile elementelor schemei echivalente in T a cuadripolului
dat;
Zj = 10 - 2,5 = 7,50 Z, = 9,SI 2,5 = 6,870 Zz = 2,50
Problems nr. 4.6. Pentru cuadripolul din figura 4.6, a, sS se determine
coefis cien^ii Zu, Zu, Z22, coeficienfii A, B, C, D precum ?i elementele cuadrlpolutai in T echivalent. Date numerice: X, = wL, = 30: X9 coL, = 20: XM =
a>M 10; 72 = 10.
333

Fig. 4.6, a
Rezulta:
Sdufte :
Aplicind teorema a doua a lui Kirch____ 7 hoff pe ochiurile 1 fi 2, cu sensurile [de
Xz=2JZ ' parcorgere pozitiva a ocHurilor alese ca in. figurS, se obfine sistemtil
de ecuajii:
-z Si \xiLi + R<h Ls) + ]XMLS r U2*= iXds 4* R(h ~~ *) }XuLi sau
C/j = (i? + j-^i) Li + ( R 4* IXM) LZ U2=(R- iXM)h + (-R- j*2) I2
Zu = R 4~
12 = ^21 -R 4"
^22 ~ R ** )^2
sau numenc:
In (14- jS)Q ^13 = istt ** (1 4* j}&
Zjj = {1 j2)2
Rezolvind cea de a doua ecua^ie a sistenralui de mai sus in raport cu/j se
obfine:
hadica:
1 -j i!
U*
1+2}
1-j
Jjf
*
l_r=(0,5 + j,5)s
=.i2L =-0,5 4-j U
*J
Pentru determinarea coeficien^ilor A $i B se poate exprima U_i in funcjie
de U2 i de 1^ sau se folosesc fonnulele:
(U,\
IL
.
C=
z9 ^
.
21
21

11
2
^2 ; D =
2
2

2
1
c -1 Inlocuind numeric, se objine:
A = i-Ii = _ l + j2; B = (~ 113'.^= (_6 + j)0 l-j
334
/o- * ----* nfYTY\__
It
h Z2VSJ2
/-o
1 o~
~Xc=fSl
X

it

0,5 +JO,5v

S!

Fig. 4.6, 6, r
Elemeniele cuadripolului In !T echivalent sint {fig. 4.6, 6):
Y = C = (0,5 + j 0,5) S
1
^ _L
^
0,5 -f j 0,5
^ ~ - 1 _ -1 + }2 - 1 -1 ~~ c ~ 0,5 + j 0,5
2-1
-0,5 + j 1,5 - 1
1 + ]'
= (i - i) a
= 4jO = 3jo
Realizarea cuadripolului este prezentata in figura 4.6, c.
Problema nr. 47. Sa se determine parametrii A, B, C, D, ?i Yu, Yn, Y ai
cuadripolului din figura 4.7, a $i elementele cuadripolului in II echivalent.
Date numerice: i? 1D, X1 20, X2 = 20, Xm = 10.
Solufie:
Aplicind metoda curenfilor ciclici (fig. 4.7, a) se ob(ine sistemul de ecua(ii :
ux = ix^ - jxMn + j(zM - xx) n
-Us = - \XMX + \Xdi + \{XU - Xt) a
0 = i(XM -XJU + ](XU ~ Z2) .+ [R + UX, +x2-2XU)] 75
tnlocuind datele numerice ?i (inind cont ca Xi Zi> La Ik ?i Xo = Xo?
sistemul devine:
Hi 2iXi 1X2 ~ jZo ^2 = jI1-2jX2 + jIo 0 = jX2 iZi + (1 + 2 j) Xo
/R
de unde, eliminind pe Xo ?i explicitind 1
curenfii X1 ?i La. se ob(in ecuajiile:
I 3 ~ 2! TJ
h~ 3 Hi
l2 = ~j-U X
-3 4- j
3
3 -f- 2j

u,
u,

Kg. 4.7. a
335
Deci:
Yu =
Zu = -Yu
3 + j c
-1" vjf
^ = -=^3
Pentra detenninarea coeficientilor A, B, C, D se expliciteaza sistemui de
eoiajii de mai sus in raport cu si /a si se objine:
Ii =
10
1+7]
10
T
T 9+
1 3j
T
Z

L
2
2
T
I
10
TJ , 11
3j

10
2
Prin urraare:
A = 11 ~ 3i B = 9 + 3i fl;
10
10
C = -~+ S'; D = 11_ 3j
10
10
Verificare:
AD- BC =
(11 - 3j)a 10s
i
Elementele cuadripolului echivalent in II se determina scriind ecuaffi^,

care rezultS din aplicarea primei teoreme a iui Kirchhoff in nodurile M si Jf(fig.
4.7, b):
adica:
L = (Hi - u2) Zo + ZiZJ = (Yi + Zo) Zi - ZoU2 L = (Z: - Z2)Zo - = ZiZi - (Z + Z)
Z2
Zu = Zi + Zo Z22 = -(Z^ + Zi)
Z = Z2i = Zo
i, M Cilt-W Hh

2ftf

Fig. 4.7, b, c
336
de unde rezulta:
xi = Xu+x=
2j . -3 +j
X = -(X22 + X2I) = -(3
3
-3 + 2j 3 =K)s
M-H)
V' V V JLo JL21 JL12
-3+j
31
M-i)
3
3
Realizarea cuadripolului in II echivalent este indicata in figura 4.7, c.
Problema nr. 4.8. Sa se determine parametrii fundamental! A, B, C, D ai
cuadripolilor din figurile 4.8, a i 4.8, b. Pentru cuadripolul din figura 4.8, br sa
se determine apoi impedan^ele de gol i de scurtcircuit precum $i coeficientii
2i Z.2i> ^22*
Solutie:
Pentru cuadripolul din figura 4.8, a, prin incercarile de mers in gol i de
sairtcircuit, cu alimentare pe la bornele primare, se objine:
I_2 == 0) U_io AU
Z10= QL 20
Dar
j -Ik,

ho ~ *
i)eci:
Iio H. 20
J ______________ 19_
1 .______/" ___ -10
-10 *
jj
* TT
rr
7
20 10 h
La scurtcircuitarea bornelor secundare: U* = 0, i rezulta:
ILlse = MLzse
Luc ~ HI.2*C>
iar din figura:
T ise *
i.2C
1
__ ll8C?U
h+h

J- ss
9 -2tC

337
i deci:
B = Zi;
D = --1 .JsVerificind rezultatele, se ob$ine intr-adevar:
AD - BC = ~l +-^.-1=1 = l

Zs Z*
In caznl cuadripolului din figura 4.8, b, aplidnd teorema a Il-a a lui Kirch
hoff in circuitul primar si in cel secundar al transformatorului, se obtin ecuatiile:
U\ = (^i + jfc^i) Zi jcoM72 IL.2 = jcoM/i + (R2 + ]CX)L2) L.%
Explicitind acest sistem de ecuatii in raport cu marimile din primar, se
ob{in ecuatiile:
J ___
2 I ^2 4- jtoL2 J
1
jcoM
joM
JV-,

wM
M
JVf
+i(
COL1L2 -R J JF?2
M
co.M
-L
Identificind cu ecuatiile fundamentale ale cuadripolului
rezulta:
Hi = AH* + Bit Li = QUZ = D/2
J5
Mi
M
A=
coLj
<oM
Af
+
>(:
c = -j
M
1
(oM
o>M
coMl
_______________________ ^2 jcpXg ____ -^2
j ^2
j oiM
M aM
Identificind primul sistem de ecuatii cu sistemul:
ILi lull + K12L2
se objine:
LL.2 Z21Z1 ~b Z22Z2
Zn = JRJ -f jcoLx Z12 Z2i jcoil/ ^22 ^ (*^2 4

338
In cazul mcercarii de mers In gol (/2 = 0), ecuatiile devin:
ILio = (*^i 4" ]<oLi)7io
LL20 ~ iaMlio.
deci impedanta de gol este:
Z10 = -=^ =
+3
10
Scurtcircuitind bornele secundare (72 = 0) se objin ecuatiile:
Uuc = (^1 + )<Li) Luc J 0 = jcoAf/lsc + (R2 + i<&L2) I_2SC> de unde
prin eliminarea lui I_2ac, $e ob^ine ecuajia:
Uuc = [Ri + i<*Lx +
Impedanta de scurtcircuit, In cazul alimentarii pe la bornele primare, rezultS:
Zue = ^iL=R1 + j oL, 4

<o2Afa
\=[Rl +
l BC
<o2M2
T>2 I . JZ T 2
+ ^*>'2
oil / T
R% I + i(coii -
Problema nr. 4.9. Sa se determine parametrii A, B, C i D, elementele cuadripolului in T echivalent i impedanta caracteristica Zc in cazul unui cuadripol simetric, tiind ca in urma efectuarii incercarilor de gol i de
scurtcircuit cu alimentare pe la primar s-au objinut urmatoarele rezultate:
Uio= 100 V; UUe = 51,3 V Iu 20 A; IUe = 10 A P10 = 1,2 kW (inductiv); PUe =
492 W (inductiv)
Solufie :
In cazul cuadripolilor simetrici (A D = A10 AUc) ecuatiile generate- se
scriu sub forma:
\LLi = A(U2 + z,^)
h = A(Y& + I2)
cu
A2( 1 YoZ,') = 1 sau A2 = Incercarea in gol permite sa se calculeze:
^ oZ.se
Yo= iZoi =
= 0,2S; cos <p10 = P)0
1 200
Uio-ho 100-20
= 0,6.
339
adica:
Y0 = Y0cos <p10 jyosin <p10 = 0,2 -0,6 j 0,2 0,8 = (0,12 0,16 j) S
Folosind datele de la Incercarea de scurtcircuit, se calculeaza:
Deci:
= \Lt
COS <P!,e =
= _f^= 51^ = 5,13 0 h.c 10 492
18C
CWi 51,3-10
= 0,96
Z,e = Z,e cos <p1>c + jzsc sin fUe = 5,13 0,96 -|- j 5,13 * 0,283 = (4,92 + j
1,44) Q
Rezulta:
sau
- ^jfl- (0,12 - 0,15 j) (4,92 + j 1,44)
1
_1_ 1/
i _J_ p-j36,95* TT:180
P- j73,9" n:tgO*
C

^ )l 0,64
^ 0,8
A = (1 - 0,75 }) = D

R Z,cA (4,92 + j 1,44) (1 - 0,75 j) = (6,01 - 2,24 j) Q C = AY0 = (1


0,75 j) (0,12 - 0,16 j) = 4= 0,25 j S
Exista deci doi cuadripoli care dau aceleaji rezultate la incercari de gol $i
scurtcircuit.
Elementele cuadripolului In T echivalent slnt:
A - 1 _ (1 - 0,75 j) - 1 C * 4= 0,25 j
= 30
sau
Zx = (3 + 8 j) 1
Z{
4j2
2 Zx
Cei doi cuadripoli In T, echivalen^i din punctul de vedere al Incercarilor de
gol fi de scurtcircuit indicate, slnt realizabili (fig. 4.9, a $i 4.9, b).
Impedanfa caracteristica a acestui cuadripol simetric se calculeaza cu una
din formulele:
3
f o- UULr
7oZ,=

B
~C

nna.2
*2'
sz-4J
/'o---------------1--------------02'
b
Fig. 4.9
340
Numeric se obfine:
Zc= ^8,96 + 24,04_j = 5,05 e*34'40' *:180, dar se refine numai valoarea
Ze = 5,05 ei34*40'":180 O = (2,88 + j 4,2) 2
deoarece cealalta solute, avind partea reala negativa, este nerealizabila
practic cu elemente pasive de circuit.
Problema nr. 4.10. Sa se calculeze constantele A, B, C, D ale unui

cuadripol pentru care s-au facut incercarile de mers In gol (I) ?i in scurtcircuit
(II) cu alimentare pe la primar i incercarea de mers in gol (III) cu alimentare
pe la secundar, ob(inindu-se urmatoarele rezultate:
(I) U10 ^ 100 V; 710 = -^A; U20 = -^-V; P10 = 5 000 W (capacitiv)
(77) UUe = ^V; IUc = ^=-A; 7*,= lO/lOA; Plsc = 4 000W (capacitiv)
(777) V'to = 100 V; 7^ = A; P20 = 2000W (inductiv)
K-5
Sa se calculeze apoi elementele schemei echivalente in T.
Solufia intii:
Folosind numai datele de la primele doua incercari ?i valoarea factorului
de putere cos 920 dedus din cea de a treia incercare, se obfin relafiile:
U1 = AU2 BI0 = A-uJJa A1 arZ-\fJv
i.1 = QJJ-2 Dio = AjnYm(79 AirIp
Pentru determinarea marimilor:
A10 = A10 eiio, y10 = y10 e-j*io,
AUc Alte eixuc, ZUe = Zlsc e^uc,
se calculeaza pe rind modulele ?i argumentele lor:
^10 = 7^=^;
U
20
Au.-^V 5;
ii..
1 %j j COS IA
1
hte '

10000
U10 fi'
5 000 1/T 1
'2=7T; 910 =
45
(unde s-a luat valoarea negativa datorita caracterului capacitiv al acestui
defazaj).
ulte
Zlsc
= 1;
4 000
le
2 = 0,8; <Pi,e 3648'> (cu aceeafi precizare ca mai
cos 9,,, =
TiC
10000
sus asupra semnului)
-1(5
=-4== 0,447; #0 = 6330'
(undes-a
considerat vav
10000 1 yj
' T20
COS <p2o
loarea pozitiva, datorita caracterului inductiv al acestui defazaj).
341
Pentru determinarea argumentelor a10 i aUc se folosesc relatiile:

tg(10 + i J = F.o ^sin (T..c-9i.>


* "" ^10 cos (9ic 9io)
unde numaratorul i respectiv numitorul au semnul lui sin (a10 + respectiv
cos(oti0 + <xUc), iar a10 ctlee = <p10 <p20 = <plsc
Se ob(ine:
io + i = arc tg
f2
sin (- 3648' + 45)
1- -L Cos(3648' + 45)
f2
= arc tg
0,1425
0,419
*le)
= arc tg 0,336 = 1830' sau 10 + <xUe = 37830'
<Pio ~ <P2o = io ~
= - 45 - 6330' = - 10830'
Cele doua valori pentru (a10 + a lje) sint singurele posibile fi distincte,
deoarece corespund cu semnele cosinusului i ale sinusului (ambele > 0), iar
<x10 ?i aljc fiind definite fiecare intr-un interval 2n, suma lor este definita 4ntrun interval egal cu 4n. Rezulta:
a10 = 45 sau a10 = 135 = 180 45
al3C = 6330' sau <xUe = 24330' = 180 + 6330'
Se ob$in doua sisteme de solujii:
h
O
Cr
Odxo = l/2e-i-i8o = (l _j)
disc = K 5 e^6330' =18 = (1 + 2 j)
Zio = J-e1'40"1180* - (0,5 + 0,5 j) S V2
ZUc = 1 e~j36> "!l80 = (0,8 - 0,6 j) Cl fi deci:
4 = 4io = (i-i)
~ dued.Ua ~ (2 + j)^
C = dioXio i 1 S
.
= due = (1 + 2 j)

b
Fig. 4.10
Impedan(ele elementelor cuadripolului echivalent In T stnt:
r d-1
^
Zi=^= - j Cl
Z2=^=2j Cl
342
Observable:
S-au rebinut numai solubiile cu semnul plus, deoarece cel&lalt sistem de
solubii cores- punde lui C = 1 < 0 $i deci Z_0 1 < 0, nerealizabilS,
practic.
Solufia a dona:
Folosind datele tuturor incercarilor, se calculeaza impedanjele de gol i
scurtcircuit:
10 = r = Y2 e-s
= (1 - j) a ; ZUe = (0.8 - 0,6 j) 3;
1-10
Z20 = ^ elN = Y5 ei6330' * = (1 + 2 j) Q
J
2o
Folosind apoi rela^iile:
C == i
J 4 ^ 2l0 >
^ ~ 4lsc J 5 = .20*
VZO(IQ ?i*c)
se obtine acela$i rezultat ca mai inainte.
Problema nr. 4.11. Sa se determine condijiile pe care trebuie sa le indeplineasca coeficien^ii din ecua^iile cuadripolului pentru ca acesta sa nu
consume* putere activa (cuadripol fara pierderi).
Folosind ecua fiile:
ILl = ZxiLl + K12L2 H.2 = ^2lZl + K22L2
CU
Zn Rn + j Xn Z12 = ^21 ^ ^12 + j ^12
Z22 = i?22 + j XS2
?i punind condijia ca puterea activa totala absorbita sa fie identic nula, se
obtine relajia:
P = Px - P2 = rse{utLl -ujl}= rnt{zlxn + Z12I[I2 - Z21hll 22^-2 } s 0, sau
PnI? - P22/l + fRe{Z12(nh +nii)} = 0
Daca (p12 este defazajul dintre 7X i J2, atunci,
ZI72 -j~ 727X = 27x72 cos 912
?i deci:
Pn7f P22^2 b 22?x27x72 cos 912 = 0
&
^7
pentru orice valori ale variabilelor indepen- 0-----*-----------o*
dente 7X, I2 i <pX2.
Fig. 4.11
343
Trebuie deci ca:

i?jj 0 i?j2 ^12 0*


Mai rezulta:
A =f)
== real^ 0;
=
l^J/2 = 0 Z* xsi <
C = (~\ z= = = imaginar;
l a Jis 0 ^at ^8i -^ia
D = [=0
== real ^ 0;
<
Ui^a=0 z21 xl2
B ... iiD - 1 _= *11*22 + *?2
i *n
imagmar.
Solufia a doua:
Rezultatul se poate obfine mai simplu folosind urmatorul rafionament:
rice cuadripol admit e un cuadripol in T echivalent (fig. 4.11) pentru care
avem:
?.n Zi 4~ -z0
cu
i
Z\ = Ri 4* 'j Xx Z_2 = R% 4* j X2 Z0 = i?o 4* j
Pentru ca acest cuadripol sa nu aiba pierderi trebuie ca el sa nu aiba pier*
deri nici in cazul func^ionarii in gol, deci:
R1==R0== o
$i nici la funcjionarea in scurtcircuit, deci:
Rezulta:
R* 0
i?u R2 Ri - 0*
v
22
12
Problema nr. 4.12. Sa se determine condijiile pe care trebuie si le indeplineasca coeficienfii Zn, Zz2, Z12 = Z21 pentru ca un cuadripol si fie pasiv.
Solufie:
Scriind ecua(iile:
ILi ZjJx 4* lzL.2
H.2 Z21I_i 4- Z22Z.2
344
$i punind condifia ca puterea activa totala absorbita sa fie pozitiva, se objine
relajia:
P = P\ P2 =z (Hfi { U 1-^1 U9-^g} = P11I1 P-22^2 b 22?127J72 COS
9i2 > 0
pentru orice valori ale variabilelor independente Ilf I2 ?i <Pi2 (s-a notat cu <p12
defazajul dintre I_x ?i 72).
Din cazul 72 = 0, se deduce 7?227i > adica R22 < 0 Din cazul 72 = 0, se
deduce 2^7} > 0, adica Rn > 0
Cu nota^ia x = 1 trinomul Rxlx2 + 2Ri2x cos <p12 R22 > 0 trebuie *2
sa nu-$i schimbe semnul i deci sa aiba radacini imaginare, ceea ce are loc

pentru
*u{-W<Ru(- R22)
cos2<p12
adica:
K*u(
^22) ^ -^12 ^ 4* y -^n ( -^22)Problema nr. 4.13. Sa se gaseasca elementele matricei admitanfa a cuadripolului in II pe doua cai:
a.
prin calcnl direct;
b. prin compunerea acestui cuadripol din trei cuadripoli elementari conectafi in paralel.
Solufie:
a. Aplicind teoremele lui Kirchhoff circuitului din figura 4.13, a, se obfin
ecuafiile:
Li = UJZI + I2 + UoY,
= T (I* + E2Z2) + U.2
i_o
sau
L = (Zi + Zo) Hi Y&s
Z2 = Z1-(Z? + ZO)^2
<ie unde rezulta:
ryij (Zl + Zo)
-Zol
L Zo -(Z2 + Zo)J
b. Considered cuadripolii elementari din figurile 4.13, b, c, i, se scriu
ecuafiile lor de funcfionare de forme:
[I] = [ZHZ]
fi se deduc din ele expresiile matricelor admitanfa.
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.13, b, se scriu ecuajiile:
& = Y1U1,& = 0,
345
It 12+V&.

Hi
\W
1'\
U,

0
v.

* /
<

-----1 l
r- ,e\

rn

>
-------r~^~i
--------5^0

4N
J:

I;

y2 Ut
!----------------SI

y2
adica:
cu
Fig. 4.13
[r] = [Z'H0
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.13, c., se scriu ecua^iile:
n = 0, g = YJU
adica:
[n=m[3
cu
[r]
[o -VJ
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.13, d, se scriu ecuafiile:
ir = ' = Y0dLx-U.2),
adica :
[r'j = [zff,]-[]
cu
r y**n _ f Zo
Zo]
L J
~ LZo
-ZoJ
Cuadripolul in II dat se realizeaza prin conectarea in paralel a acestor cuadripoli elementari, deoarece:
RezultS,:
[I] = ['] +[IT+ U"]
CZ] = [Zi] + tZ2] + tZa] = [Zl + J#_ Yo ]
346
Problema nr. 4.14. Sa se gaseasca elementele matricei [A] a cuadripolului
in T pe dona cai: a) prin calcul direct; b) prin compunerea acestuicuadripol
din trei cuadripoli elementari lega^i in lanf.
r,
n
>2
>1 1
1 <: =9
-Z/ /1\ u
h
mw
& Hi
1_________M:___________
1
/'i
y'z

> ---- -o

Fig. 4.14
Solufie:
a.
Pentru cuadripolul dat In T, avem:
UI = AU.2 + M2 Li QLL2 +
%
sau
unde:
Ai\
~1 + ~0 C=() = JL .
- l^k* = o z0 - ljL = o z0>
D = (IL} =^O B = dM^J = (Ex)
~ IL 1^2 = 0
z0 * ~ c \L)ut = (
=
+12 +
^0
b. Considerind cuadripolii elementari din figurile 4.14, b, c, d, se scriu
ecuafiile lor de funcfionare de forma:
i se deduc din ele matricele coeficienfilor fundamental! [4].
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.14, b, se scriu ecuafiile:
u* =- u* + z,n
lx = lk,
adica:
[]-[f]
347
cu
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.14, c, se scriu ecuajiile:
ui = m'
adicS:
11 = ^ui' +LV
CU
LA" 3 =
n o
T. 1
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.14, d, se scriu ecuafiile:
uv = U* + ZJ
I"' = I
Prin conectarea in lan{ a acestor cuadripoli elementari se ob{ine

cuadripolul in T $i se observa ca,


rela^ia:
adica:
cu
adica:
i] = iAY[A]'W"]
Calculind, se obfine:
1
1
1
l h
Zi
0
z2

s
U]
s
=
01
i
01 s 0 1
L
,J

prin substitu^ii succesive, se ob^ine

1
1
Z
.
0

i+

+
1 -lli

1
2
1+^Z
0
L0
adica acela^i rezultat ca i cel objinut prin calcul direct.
348
Problems nr. 4.15. Sa se determine elementele cuadripolului echivalent 5n
T al unui transformator fara miez de fier.
/<?f'iA
M
h
^
-o?
,
4%
;_______ 1- -^9
v
/ l' ( i
It ::
-Az 7
M
b
Fig.
4.15,
a,
b
Inductivitatea infaurarii primare este Lv a infafurarii secundare L2, iar
inductivitatea mutuala M. Rezistenfele infaurarii primare ?i secundare sint i?
j, respectiv R2.
Se vor trata separat cele doua moduri de asociere a sensurilor de referinfa
ale curenfilor i tensiunilor aratate in figurile 4.15, a i b.

Se presupune ca: Lx> M > L2.


Solufie :
Cazul a. Ecuafiile cuadripolului din figura 4.15, a sint:
Hi (Ri 4* Li jtoAf/j
U, (R2 + jwZ,2)/2 jwM/j
Pentru cuadripolul in T echivalent (fig. 4.14, a), se scriu ecua^iile:
Hi = (Ki 4* lo) L. K0L2 U.2 = {Z.2 4* Zo) I_2 ZQL\
Prin identificare rezulta pentru elementele cuadripolului in T, expresiile:
Z = Rx 4- j <a(Lt M), Z2 = R2 4- j a>(L2 M), Z0 = j wM, realizabile
practic, ca in figura 4.15, c.
rJ

Cazul b. Pentru cuadripolul din figura 4.15, b, ecuafiile de func|ionare se


scriu:
Hi = (Ri 4- ji) L 4- j<*MI2 U.2= jwAfZi 4* (R2 4- j<oi2) Li>
349
iar pentru elementele cuadripolului in T echivalent, rezulta expresiile:
Zi =
+ j<&(Li + M); Z2 = R2 + jci>(2 + M); Z0 =
realizabile practic, ca in figura 4.15, d.
Problema nr. 4,16. Sa se determine j f t
tensiunea de iefire a
9T
cuadripolului din
figura 4.16, a, daca la intrare se aplica o tensiune Ulf iar impedanja de
sarcina a cuadripolului este Zs.
Solufie:
Se calculeaza funcjia de transfer a acestui cuadripol exprimind pe U_t cu
ajutorul parametrilor fundamental A si B ai cuadripolului:
l
1
>_/
-VYW s 1
>
H
= c*
z
6--1
/'aK
17
2
b
Fig. 4.16

*-- u

Ei dEz + BI%
i
~ dl' + B*
**#
Pentru determinarea parametrilor ^ i se considera cuadripolul dat ca
fiind realizat prin conectarea in lanf a doi cuadripoli de tip T (fig. 4.16,i).
Parametrii fundamental ai cuadripolului T rezulta din incercarile in gol i
scurtcircuit.
Se objine:
_
jcoL H---^ .= 1 - w2Z.C
i.t ii v ^
jo)C
A' = i}
~ I lit Jli = o
C' = [-M
= jwC
=
= jwL
D' = lJS= i ^
Matricea fundamental^ a cuadripolului rezultant objinut prin conectarea
cu lan{ a cuadripolilor in T component rezulta de forma:
[A\ = [A']-[A']
i deoarece cuadripolii legafi in lan{ sint identici:
ri <o2ic itoii2 = ri - 3 a)2xc + <^i2c2 |>C 1 J ~ Lj(2toC - a>2IC2)
Rezulta deci:
4 = 1- 3to2iC + to4i2C2; R = j(2coL - to2I2C),
[43
j(2o>L - to2R2C)1
1 - o>2iC J
350
1
K,
1-3 oaLC+ + &j4L2C2 + j
. 2aL - o>3X2C
adica:
7,
l
1-3 co2LC + <o4L2C2 + j
2coL - co3JLaC
ProMema nr. 4.17. La bornele de ie$ire ale unui cuadripol, avind atenuarea
a 1 Np si impedanta caracteristica Zc = Zc = 600 Cl, se leaga tm filtru a
carui impedanta de intrare este o rezistenta ideala care variaza intre limitele de 150 i 600 1 pentru diferitele frecvenfe ale semnalelor de lucru.
Sa se calculeze impedanta de intrare a acestui cuadripol.
Impedanfa de intrare a unui cuadripol avind impedanta caracteristica Zc,
impedanta de sarcina Zs i exponentul de transfer g este data de expresia:
unde Rs variaza cu frecvenfa intre limitele 150 H...600 2.

Prin urmare, impedanta de intrare a cuadripolului dat va fi o rezistenta


pura de valoare:
Impedanta de sarcina a cuadripolului dat e constituita din impedanfa de
intrare a filtrului conectat la ieirea sa. Se constata ca la cre$terea impedanfei de sarcina Rs create i impedanfa de intrare a cuadripolului.
Pentru R8 = 600 Cl se obfine la intrarea in* cuadripol Rel = 600 fl, a$a cum
era de ateptat in cazul unei sarcini acordate.
Pentru R8 = 150 Cl, se obfine i?el = 508 Cl.
Se observa ca daca impedanfa de intrare a filtrului variaza de la 150 Cl la
600 2, impedanfa de intrare a cuadripolului dat variaza numai cu
Solufie:
Zs + Zc th 9}
Zc + Zs' th ffj
In cazul numeric dat:
Z^ = Zc = 600 Cl; g = a = 1 Np; b = 0 $i Z8 Rs,
R8 4* Zc th o. Zc + R8 th
adica:

R8 + 600 0,761 600 + R8- 0,761


331,4
0,761 Rs + 600 j
ARn _ 600 508 Rel ~
351

600

M r r ^E*
h
Uz
2
Fig. 4.18
Solufie :
Problema nr. 4.18. Transformatorul din fi- gura 4.18 are rezistenfa
infafurarii primare ^ = 50, rezisten^a infa?urarii secundare r2 5 Cl,
reactanfa infaurarii primare x1 37,5 2, reactanfa infa$urarii secundare x2
37,5 El fi reactanta de cuplaj xM = 30,4 2. Sa se determine impedan^a
caracteristica, atenuarea ?i coeficientul de defazaj b.
Impedanfa caracteristica a acestui cuadripol simetric se calculeaza cu
formula:
h ------------------------------------- V Z1QZlac,
in care Z10 este impedanfa primara de mers in gol, iar ZUe este impedanfa
primara de scurtcircuit.
Valorile acestor impedance rezulta din ecuafiile care se obfin din aplicarea

teoremei a Il-a a lui Kirchhoff pe cele dou5 ochiuri ale circuitului:


Hi = (ri + ixi)L - L
-U2 = (r2 + }X2) I2 - \xu Ix
Daca se inlocuiefte in ele I_2 = 0, respectiv U_2 = 0, se ob^ine:
lse
ho
ho
.
U
uc _(E
_
i\
luc UJ
V,
V,
= ri + ixi H
0
rt + )*2
Numeric, avem:
ho = rt + jxl = 5 + j 37,5 = f 52 + 37,5*eJ**** 5 = = 37,8 ei8225,,t:180 2
37,5
1
ZUe = 5 + j 37,5 H------= 8,22 + i 13,3 = 15,65ei3150'":18 Cl
3
3
5 + j 37,5
Rezulta:
Zc = f37,8-15,65 ei577'30" ic:180= 24,3 ei57730" :180 Cl
Pentru valoarea 180577 30" = 12252'30", partea reala a lui Z^ se
obfine negativa.
Pentru calculul lui g, se utilizeaza formula:
tg g =
v
Z-iec
ho
352
.13.
Numeric, se objine:
,__________________ . ( 3150' - B225''\ OAO
th g = ]/iZ;65 e J v. 2 J = 0,642 e~jl
3/,8
5~17'30" TC;180
Daca se noteaza se tine cont ca:
se obfine relafia :
th| = th (a + j b) = Ith^leMth g =
e~ e g , -s e + e i 1 + | lh<? | eJ*
g = -4- 1 o = In-=----

2 1 - I th ? | ei<!>
In cazul numeric dat, |thg| = 0,642 i <{< = 2517'30".
Rezulta:
a = In 1,79 = 0,581 Np = 5,02 dB,
b = - ( 43) = 2130' = 0,376 rad.
2
Problema nr. 4.19. Sa se determine tensiunea de la bornele secundare
aflate in gol ale cuadripolului in punte din figura 4.19, a, daca se cunoafte
curentul 710 de la bornele de intrare.
Solufie:
Din ecuajiile fundamental ale cuadripolului:
Jj i = AUt BI_2
ZI = QU.2 h DI2,
JT
h
R
LR
h
I
G

\
\

.....

o
r

/, /' ,
2
h

h
J
*1

(
Li

/o/'oT
z
-f
T
-02
-02'
Fig. 4.19
353
pentru /2 = se ob{ine:
Iio QLL20
Problema se reduce la determinarea parametrului fundamental C. Consi-

dered cuadripolul dat ca realizat prin conectarea in serie a unui cuadripol in II


i a unui cuadripol elementar transversal (fig. 4.19, b), matricea impe- danfa
a cuadripolului dat este suma matricelor impedanta ale cuadripolilor
component:
t Z] fiind matricea impedanta a cuadripolului component in II, iar [Z"] matricea impedanta a cuadripolului component monoelement.
Elementele celor doua matrice se determina cu ajutorul incercarilor de gol
$i de scurtcircuit. Pentru cuadripolul in II (fig. 4.19, c), se ob^ine:
Deci:
ho hiho
LL.20 = 21 LlO _ ]Q__(jii + 2Z_2) 2Za
X10 h + ^2
iar
adica:
Z22 Zn
h.20 ho
(Zi + 2z2) 2Z2 Z.1 + ^2
4Z*
'Ll +
hi
12
4ZI Z-i +
In cazul dat: 2 Z2 = R, iar
r + -R)
rz']
4- 2i? i?2
- L + 2 R
R2
Zi + 2 i?
R(, + fl) + 2iJ .
Procedind similar pentru cuadripolul din figura 4.19, d, se obtine:
$i deci:
Rezulta:
Zn Zj, Z22 Zj, Z21 Z12 Zj,
'] =
^1
.^1
-^1
[Z] =
= [^']+[r]
+ R)
zt +2 R
+ ?L\
Ra

. Zl + 2R
--------zx
Zx + 2 R
R(Z* + 2 R) y
Zy + 2R -1
354
adica:
R2
21 *
Z.I + 2 R
+ z1 = w
h + 2J?
si deoarece din relafiile de la mersul in gol:
Zio = LL20
U_20 ^ ^9AI
se deduce: si rezulta:
21^10
C-
21
Q = L + 2i?
(R + ZO2
Tensiunea la bornele secundare in gol ale cuadripolului. dat are expresia:
TT __ -10
(R + ?_l)2 J
~2o ^ 0~
; ,7 _io>
2 R + z{
unde /10 este cunoscut.
Problema nr. 4.20. Sa se determine defazajul dintre tensiunile de la intrare
$i iesire pentru cuadripolul in dublu T din figura 4.20, a, ,daca = R,
wC
iar impedanta de sarcina este o rezistenta pura de valoare R 8 = R.
Solufie:
Schema cuadripolului dat poate fi considerate ca realizata prin conectarea in paralel a doi cuadripoli in T (fig. 4.20, b) i deci matricea admitan^a
a cuadripolului dat este egala cu suma matricelor admitanja ale cuadripolilor
components
c/2
-H
C/2
HII E 'I >"-1 J- - - H-1
R/2
R/2
9
:
Ut R
u C
* h
m
i---------l
!A
1
-------l- -------- 0

Zf
/<;
fi
ll JL

I
Lo
U,
-*2'
C
Fig. 4.20
355
Pentru cuadripolul in T cu schema din figura 4.20, c, folosind incercarea
de scurtcircuit cu alimentarea pe la bornele primare, se deduc relaiile:
de unde:
din figura 4.20, c, rezulta:
lsc
luc = Yl&e
I.2sc = X.2llLlsc
V" __ _isc .
-11 ~ _15C
U,
l
x
2
4^
TT ^(1 +
=
LLisc zr~z >
+ 4Z2)
adica :
Se constata deci ca:
Zu =
Z22 = -Zn =
2(gi + 2 z2)
l(l + 422)
2(h + 2 Z2)
+ 4^2)
De asemenea,
L.2se lsc ~
2 __ TT 2(Zx -f 2Z2) Zg ___
U. isc ^r~z -IT" ~ LL
4?2
(?.i + 4Z2) 1
-2 H----------------

1
J

de unde
Zu = =
4Z,
i(i 4- 4Za)
12
+ 4^a)
In cazul primului cuadripol component,
Zi = i?; Z2=-L-=-]R,
J 6>C
iar pentru cel de-al doilea:
R-,Z2 = R
J coC
Corespunzator, pentru primul cuadripol component in T:
Zu =
2i? - j4i? 2 1 - j 2
R(R - j 4i?) i? 1 - j 4
=
j4
i?(l - j 4)
iar pentru cel de-al doilea cuadripol component in T:
y-/' _______________________ 2 (j 2)
Jill ~
Yn __ __
JL21
R (1 + j 4) 4
* (1 + j 4)
356
Prin urmare, pentru cuadripolul in dublu T:
y=x;,+yr,=f(^+^r)=f
j4
4 __ 1 2 + 12 j
11 + j 11
Z21 = Z^1+Z^1 = J?(l - j 4)
R{ 1 + j 4)
7?
17
Pentru parametrii fundamentali A si B ai cuadripolului dat, se calcu- leaza:
A=[^\
=^-
=
~ l 2 - 2 0 t/20
Dar din relatia:
,
Z2=Z2lZl+Z22Z2;
la mersul in gol, /2 0, si se obtine:
d = Z21Z1G + Z22Z20
de unde rezulta:
yy
4-22
_ 11 + j
4-11 .
11 __ 11


2
0
B
=

yy
21 421

6+j66

0
1
1
<

I-2SC
Analog,
dar prin scurtcircuitarea bornelor secundare se obtin relatiile:
de unde rezulta:
25C Z2lZlSC
B = -T8,5 i?
Zi 6 -f j 6
In cazul unei impedance de sarcina oarecare Z5, tensiunile de la intrarea
$i de la iejirea cuadripolului dat sint legate prin relatia:
Hi
= ^A + j U_2
de unde cu Z^s = J?, se obtine:
l5 3()/ 7r:180
1 _- ^4 I _ _19>5+ j11 _ 2 62

6 -j- j 6
Prin urmare tensiunea C/2 este defazata inaintea tensiunii TJ^ cu unghiul a
= 1530'.
Problema nr. 4.21. Sa se determine frecven|:ele limita de trecere ale
filtrului trece-jos din figura 4.21, a i ale filtrului trece-sus din figura 4.21, b,
stiind ca pentru ambele tipuri de filtre: L = 1 H; C = 5 pF.
Solutie:
a. In figura 4.21, a este prezentata schema de principiu m T a unui filtru
trece-jos.
357
laJuL
l mjuL
Y-JCJC
t o-o2
/o
HfZ
/'o
HIZ
b
o2
oZ'

N
X

o
II
MS
*

Fig. 4.2 1, a, 6, c
Parametrul fundamental ^4 al cuadripolului
este:
i = 1 -f = 1 + jcoL jcoC = 1 CL)2LC Conditia
1<4<1
se scrie:
1 < 1 - <o2LC < 1 sau
1 CL)2LC ^ 1 si 1 co2LC ^ 1 Din prima inegalitate rezulta:
u>2LC ^ 0 sau co ^ 0, adica co{ = 0 Din a doua inegalitate se obtine:
co2LC ^ 2 sau co ^ j/ ^ * adica co5 = ^
$i deci
/, = 1/__________?__100 Hz
2* 1/ 5 - 10~6
Domeniul de trecere al acestui filtru este deci:
0 </< 100 Hz,
adica filtrul considerat este intr-adevar un filtru trece-jos.
In figura 4.21, c sint reprezentate grafic variable cu frecventa ale
parametriilui | A | si respectiv ale coeficientului de atenuare a, punctele
caracteristice fiind inseriate in ta- belul 4.21, a:
Tabelul 4.21, a
0=
f
'-2* ^ = ?12HZ
00
ft
0=
CO
= 628s-1
00
C0j

\d\
1
0
-1
00
a = arg ch
0
0
00
|A|
b. In figura 4.21, b este reprezentata schema de principiu in T a unui filtru
trece-sus.
358
Parametral fundamental A pentru acest cua- A dripol, este:
A = 1 +ZY= 1
---- = 1----

jcoC jcoL
co2 LC
Condi^ia
1 devine: -1< 1----------------< 1
Din a doua inegalitate, 1
1< 1 sau
co2LC
co2LC
rezulta:
co ^ oo deci, cog oo Din prima inegalitate, l
2
6> LC
>0;
1
co2LC '
>~1
rezulta:
c,>2LC
<2
sau
Numeric se gase$te:
<o ^

Fig. 4.21, d
V 2LC
co, =
y 2LC y 2.5.10-*
= 361 s*1
adica:
/< = i^=il.=50 Hz
^ 2TU 6,28
Banda de trecere va fi cuprinsa intre = 50 Hz i fs = co.
In figura 4.21, d sint reprezentate grafic variable cu frecventa ale parametraluil^l si respectiv ale coeficientului de atenuare a, iarin tabelul 4.21,6
sint inseriate punctele caracteristice ale acestor curbe:
Tabelul 4.21, b

1f

CO

\d\

00

ft =---= 50Hz
2n \r2LC
o{ = -?L= =
317 s-1 y
2LC

2,
co0 = = 447s-1
tOg = oo
VLC

-1

01

| a = arg
00 0
1
ch | ^4 |
359
Problema nr. 4.22. Sa se determine frecventele limita ale filtrelor trecebanda din figurile 4.22, a si 4.22, b.
/ o^mmr\1| o 2
LC
-O 2
Hf1o
o
b
Fig. 4.22, a, b
Solutie:
a.
In cazul filtrului din figura 4.22, a se constata ca:
Z=j(toL-----------------------------y =
toC J
j<oL0
HIC
^2
iar coeficientul A din ecuatiile fundamentale ale cuadripolilor are expresia:
l
1
aL
A 1 ZY = 1 -f
Conditia
conduce la inegalita^ile: l + ~
to2L0C
to L0
-1<A<1
1
<i 1 + 41
toC. _ j J.
to2L0C
>-1
Din prima inegalitate rezulta:
5i:

Din a doua inegalitate se deduce:


< jkfi pri"nrn,are = ~m

to2Z,0C
sau

l
V C(i + 2e)
Banda de trecere va cuprinde frecven- {ele intre to( i to4:
1
^ ^ 1 CO, =____________; , .. =- ^ tO ^ tO. = ;
^C(i + 2Lt)
* KIC
In figura 4.22, c sint prezentate curbele de variate ale parametrului A(to) $i
ale coeficientului de atenuare a(to), iar in tabelul 4. 22, a sint inseriate
punctele caracteristice ale acestor curbe:
360
Tabelul 4.22, a
CO

141

oo

1
yC(L + 2L0)
-1

1
VC(L +L0)
0

1
w
*~
yie

00

i+

Lo

a = arg
00 0
0
a
ch | A |
m
b. Procedind analog, in cazul filtrului din figura 4.22, bt se obtine:
Z=}[<aL-), Y = jtoC0,
A = 1 + ZY = 1 - o>C0 LL - \ = 1 - <o2ZC0 + ^
(
coC /
C
Condi j:ia:

-1<A<1
se sene:
- 1 < 1 - ^LC0 + & < + 1
U
de unde se obtin inegalitaf ile:
1 - wPCJL + & < 1
sau
O) ^
l
yie
1 - *CZ + > - 1
L
adica to ^

Frecven^ele limita inferioara fi superioara sint deci:


<*> =
1
yie
In figura 4.22, d slnt reprezentate curbele de variate ale parametrului
A(to) ale coeficientului de atenuare a(to), iar In tabelul 4.22, b slnt inseriate
punctele caracteris- tice ale acestor curbe:

361
Tabelul 4.22, b.
6)

1
C0<
=:
YLC

^-^l1 + 2c0

0
0


141

i+&
C

a=arg
chJi4 |

ot0 =
argch|l +

-1

o
o
0
0

Problema nr. 4.23. Sa se determine frecvenfele limita de trecere i sa se


construiasca curbele de variate ale parametrului A (to) i ale coeficientului
de atenuare a(o>) pentru filtrul din figura 4.23, a.
Solufie :
Impedanfa longitudinala Z $i admitanfa transversala Y sint:
Z=
-f
1
jcoC
coL
<o2XC - 1
Y = jo>C0
Deci A are expresia:
A = 1 + ZY
Condi fiile 1 ^ A ^ 1 devin:
(a2LC0 o>2LC - 1

Fig. 4.23
362
adica
co <
l
Deci
|/LC
1+
CO2ZCQ ^ |

<o2X.C - 1 """
sau <A2L(C0 + 2C) < 2
= 0,<o,
-V
L(C0 f" 2C)
delimitind banda de trecere a filtrului. Filtrul dat este un filtru trece-jos. In
figura 4.23, b sint reprezentate curbele de variatie ale parametrului A(co) si
ale coeficientului de atenuare a(co), punctele caracteristice fiind inse- riate in
tabelul 4.23.
Tabelul 4.23
1
Wj 1
1
<od
CO
= co0 = ,
<*8 ~ ,
=
00
0
VL(C0 +
]/L(Ca + 2
-7=
C)
C)
(/LC
i+
till
1
0
-1
00
C
a=arg
argch |l +
ch|^4
0
0
00
^|= a*,
|
Problema nr. 4.24. Sa se determine frecventele limita ale filtrului din figura 4.24 si sa se calculeze coeficientul de atenuare la frecventele / 3 = 415
Hz si/4 = 4,18 kHz din banda de atenuare, daca L1 = 25 mH, Cx = C2 = 0,5
fxF.
Solutie:
Pentru filtrul dat,
?=i
K--=d ?i
iar
A = 1 + ZY = 1 - LLJ---------------} = 1 - ^LlCl ~ 1
~~
1 1 coCj J 2
2 Cx
Frecventele limita se determina din condifia:
- 1 < il < 1.
Din inecua^ia: ^4^1, rezulta:
1 6>2L1C1 ^
^Q
2
* CL ^
de unde
co ^
1
==
,
. . .-=r = 8,93- 103 s'1
Y25.10-3.0,5 10"6

Fig. 4.24

363
adica:
/,= = = 1,415 kHz
J
2*
Din inecuatia 1 ^ A, rezulta:
<0^C, - 1

2
de unde

^ YL& 1/1 +

c2

adica:
1
fs = = 3,18 kHz
27T
Banda de trecere a filtrului este deci situata in intervalul de frecventa [/
/.] = [ 1,415-3,18] kHz.
Calculul coeficientului de atenuare a pentru o frecventa cuprinsa in banda
6
de oprire a filtrului se face pe baza rela^iei:
ch a \A\
Pentru f8 = 415 Hz, se obtine:
I A(/8) | =
4TT* 415* 25 1Q-* 0,5 10~ - 1 2
0,5 IQ"6 0,5 10"6
= 1,457,
pentru care rezulta:
a3 = arg ch | A (/8) | = arg ch 1,457 - 0,92 Np = 0,92.8,7 = 8 dB pentru /4
= 4,18 kH, se obtine:
[471* 4,18* 10s 25 20"* 0,5 10"* - 1 0,5 10"6
|A(/4)|:
1
0,5 10"6
= 2,868,
pentru care rezulta:
a
* arS I(A) I = arg ch 2,868 = 1,7 Np = 14,8 dB Problema nr. 4.25. Filtrul
de joasa frecventa din figura 4.25, a are parametrul k =
= 500, iar
coeficientul de atenuare la frecventa de 15 kHz este egal
cu 30 dB. Se cere:
a)
sa se calculeze valorile inductivita\ii L si capacitatii C;
b)
sa se determine frecventa limita si raportul tensiunilor de intrare si
de ieire > la frecventa de 15 kHz, considerind filtrul acordat cu sarcina; ^2
fo~
-O 2
*C
C
/oo2
Fig. 4.25, a

c) conectind la ie^irea filtrului o sarcina rezistiva constants de rezistenfa


R8 = 600 1, sa se calculeze raportul tensiunilor de. intrare i de iefire in
gama de frecvenje de la 0 la 15 kHz, la sarcina data si la sarcina acordata.
364
Solutie:
Filtrul dat, caracterizat prin impedanta longitudinals Zx = jcoL i impedanta transversals Z2 = , este un filtru trece ios" avind frecventele
jcoC
limita ale benzii de trecere:
fi = 0
r _______________________ _____ 1 ^ _ 1____
~ 2n ~ 2m fLC~
Coeficientul de atenuare se exprima prin relatia:
jjW
ch_][ 11,1 _l/"to2C
Mi
_ _i/
r = -l^C/
'i.
30
Deoarece la / =^= 15 kHz atenuafea este a = 30 dB =

'
8,7
?
rezultS: V

ch
C1
ch 1,725*
' nf 3,14'. 1.5-103
2,84
= 60.1(T5
3,14 15 103
$i tinind seamS de valoarea parametrului >
'k=
500,
se obtine:
L = 30 mH;.. C = 0,12 pF
Frecvenfa limita superioara a. filtrultii trece jos dat este:

= 3,45 Np,

5,3 kHz
it VLC 3,i4-6-ao~s Raportul tensiunilor de intrare $i 'de iejire :se determina
din relatia:
a = 20 lg = 3o' dB,
U
t
de unde
& = 31,7 V,
In cazul sarqinii acordate, atenuarea in bands de trecere, (de la / = 0 la
/=5,3 kHz) este nulS, deci=:l. .

u
;
'
z;
>
In banda de >oprire atenuarea se calciileazS cu relatia:
5
rh * =l/7irr_l/^ Ic_ co _j_
}
2 |f. 41 Zi\ " \ 4 co2 ft
iar raportul celbr doua tensiuni este:
V2
365
Daca la ie$irea filtrului se conecteaza o sarcina de impedanta constants,
Z8 = Rst pentru calculul raportului tensiunilor de intrare si de ie^ire se
UO
utilizeaza ecua^iile care leaga marimile de intrare si de ieire ale oricarui
cuadripol simetric. Folosind, de exemplu, functiile hiperbolice, avem:
U.I = U.2 ch g + L1Z.C sh g
in care:
g = a + j b,
este exponentul de transfer al filtrului, iar Zc este impedanta caracteristica a
filtrului. Deoarece in banda de trecere:
i se obtine: de unde:
g = j b; ZC=\ZC\=ZC Ux = U2 cos b + j ZCI_2 sin b,
In banda de oprire:
Ui
^2
j/"cos2 b +

sin2 b
$i rezulta:
b=n; Ze = - j \ ZC\ = \Zc
U_i = U2 ch (a + j 7r) jZcl2 sh (a + j TU) = = U2ch a + ] Lc sh a
Deci:
In figurile 4.25, b si 4.25, c sint reprezentate variable cu frecventa ale
atenuarii $i defazajului si respectiv ale modulului impedan^ei caracteristice
a filtrului.

Fig. 4.25, b, c
366
Problema nr, 4.26. Sa se determine frecventa din intervalul de oprire al
filtrului de joasa frecventa, in T, pentra care modulul impedan^ei caracteristice este egal cu parametrul k = ^. Sa se calculeze atenuarea filtrului la
aceasta frecventa $i sa se determine frecventa

minima pentru care atenuarea filtrului este mai ; , ,____


,
, 1?
mare de 3 neperi.
Solutie
Impedanta caracteristica a cuadripolului sime- tric are expresia:
if
k_
z
'L
-2
*2
Fig. 4.26
Pentru cuadripolul din figura 4.26, folosind incercarile de gol i de scurtcircuit, rezulta:
10
~ Un,
1^
si deci
In cazul filtrului de joasa frecventa in T:
Zi = jco L
2
. (oC
iar
2
unde co2 = -y==- este frecventa limita superioara de taiere. Modulul
impedantei caracteristice este egal cu k pentru
2
T- '
CO 2
adica pentru frecventa:
/=V2/.
La aceasta frecventa, atenuarea filtrului este:
a = 1,76 Np = 15,3 dB
367
Valoarea frecventei de la care atenuarea filtrului este mai mare de 3
neperi rezulta din relatia:
dar
i deci: unde
ch - = ch 1,5 = 2,352,
2
ch^ = l
/ = /2ch = 2,352/2,
T __ 1
2 __ 1
J2
2TC 2TT ]/LC ~ n Ic
adica atenuarea devine mai mare de 3 neperi pentru orice frecventa mai
mare decit 2,352 /2, /2 fiind frecventa limita de trecere superioara a filtrului
trece-jos in T dat.
Problema nr. 4.27. Sa se studieze variatia cu frecventa a impedantei

1
o
II

carac- teristice, in intervalul de trecere, pentru filtrul de banda din figura


4.27, a, in care Lx 10 mH, Cx C2 = 0,25 JJLF.
Soluiie:
Considerind schema generala din figura 4.27, b, pentru cuadripolul
simetric in II si folosind incercarile de gol i de scurtcircuit cu alimentarea pe
la bor- nele primare, se gasesc pentru parametrii fundamental! expresiile:
A

2.
1
flM _
0_
L
-1
E,
2Z2 ^
2?a
0

C
'
=
10
I
m
.
lSs
1
Jl2=0
dar
U-20 Zio
0
2 Z,
2^2 4"
+ 2Z2
si deci:
2^2 IlO
AZ%
1 +

Hi
O
--*

-o
a

J
/

It
-a

D
0
c
=

1+
M ) ;
4^2 j
a

5
=

l
(
E

|_

I t
No

D
=

i
u Jn 2=0
Z
i
s
c
^

h:
L'z
Impedanta caracteristica are expresia:
1
b
Fig. 4.27, a, b
zai = y%. = vz1ztif
i+
JL.
4?2
368

sau
cu
^=V-H-5Oil
In figura 4.27, c este reprezentat graficul variatiei lui Zcn cu frecventa in
banda de trecere. Se constata ca impedan^a caracteristica a filtrului variaza in limite foarte largi. De aceea pentru filtrul dat, condi^ia de acordare
cu sarcina este mai dificila de realizat decit pentru filtrele de tip k.
Problema nr. 4.28. Sa se determine elementele matricelor [ A] i [ Y] ale
cua- dripolului din figura 4.28, a, care reprezinta un etaj amplificator cu
trioda.
Solutie:
Ecua^iile care provin din scrierea teoremei a doua a lui Kirchhoff pentru
ochiurile circuitului din schema echivalenta in curent alternativ a amplificatorului, reprezentata in figura 4.28, b, sint:

Ui = Ri
fi-C/l Ri I_2 ~f U.2*
in care ku si R{ reprezinta coeficientul de amplificare i respectiv rezistenta
interna a triodei, corespunzatoare punctului de funcjionare, de pe caracteristica ia f(ua).

369
Din ecuatia a doua rezulta:
t7i==-it72-i/2,
(X
S
unde 5 = este panta tubului in punctul de functionare.
Ri
Inlocuind in prima ecuatie se obtine:
Prin urmare:
Calculind expresia
1
ut
-I
\LR
SR
~
1'
1
VS
[4] =
1
.1
SR.
AD BC

_1

0,
rezulta ca acest cuadripol nu este reciproc.
Explicitind ecuatiile de functionare in raport cu intensitafile curentilor, se
obtine:
h=-SU1-Us,
Ri
de unde rezulta:
[]=
ri_
R
-s
Se observa ca:
Zi2 * -
Ri
21

Probiema nr. 4.29. In schema cuadripolului activ din figura 4.29, a, C


repre- zinta capacitatea anod-grila a triodei, care nu poate fi neglijata.
Celelalte capacitati parazite ale tubului si anume capacitatea grila-catod si
capacitatea anod-catod se considers, incluse in impedantele Zx si, respectiv,
Zr Sa se determine elementele matricei [Y] a acestui cuadripol.
1

/
It i
MJ

^
/>

-z [>
Ut
f'o9?
1 pHi
uz Mj 62' /'&
-
b
Fig. 4.29
-HIHM
370
Solutie:
Cuadripolul dat poate fi considerat constituit prin conectarea in paralel a
cuadripolilor reprezentati in figurile 4.29, b si 4.29, c. Matricea [ Y] a cuadripolului rezultant este suma matricelor [ Y] ale cuadripolilor component
conectati in paralel.
Elementele matricei [Y'] pentru schema din figura 4.29, c au fost determinate in problema nr. 4.28:
Zu = ^;
ZI2-0;
Yk = -S; Yk = -+Hi
Pentru cuadripolul din figura 4.29, b, in cazul incercarii de scurtcircuit cu
aliment area pe la bornele primare (U2 = 0), se obtine:
/
= JZ_ si I = -Zl_
_1 sc
^
__2 sc ^
jcoC
jcoC
Tinind seama de ecuatiile de tip Y:
Li = TuHi + Z1Z2 12 = Ih Ui +
in care inlocuind t/2 = 0, rezulta:
Zu =
= jttC; Z2, = #- = 3C

Yisc
El sc
Scurtcircuitind bornele primare ale aceluiasi cuadripol (Hi 0):
1 V" JV .
Tf _ V" 77'
Lx sc J_12ZZ2 sc * _2sc JLssyLs. set
dar din schema rezulta:
Prin urmare:
7/
___ Vise
jf ____ LLisc
1
Luc
:
9 L*sc :
jcoC
j wC
Zi2 = -jcoC; 2 = -jC. Elementele matricei [Y] a cuadripolului initial sint
deci:
Zu = Zn + Zu = f + j
Z12 = Z12 + Z?2 = - jcoC Z21 = Z1 + Z2I = - 5 + jo>C
Z22 = Z^2 + Z^2 = - jc.
371
Ecuatiile de functionare ale cuadripolului amplificator sint deci: Ii = [Y +
jc) U.X - j<*CU2 I2 = (iC - S) [7, - (i- + jo>c) u2
4.3. CUADRIPOLI 1 FILTRE ELECTRIGE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 4.30. Fiind dat cuadripolul din figura 4.30; sa se determine
constantele A, B,C,D.
*

Fig. 4.30
Aplicatie numerical R = 8Q.;
<s>L = 6Q;
= 2 a.
coC
Rezutiat: A_= 2 -\- j4, B = (8 -f- j6) Q, C = j0,5 S, D=l.
Problema nr. 4.31. Sa se determine parametrii A, B, C, D ai cuadripolului
din figura 4.31.

Problema nr. 4.32. Cuadripolul din figura 4.32, a este compus din trei
bobine identice, de inductivitate L $i cuplate inductiv doua cite doua cu
aceeasi inductivitate mutuala M. Sa se determine elementele cuadripolului in
T echi valent.

a
b
Fig. 4.32
372
Date numerice: L = 1H; M = 0,5 H; /= 50 Hz.
Rezultat: Cuadripolul echivalent este reprezentat in figura 4.32, b, unde L-L =
2,5 H, L2 = L0 = 0,6 H.
Problema nr. 4.33. La un cuadripol s-au facut incercarile de gol si scurtcircuit, masurindu-se la bornele de intrare tensiunile, curentii si puterile in
gol si in scurtcircuit, iar la L>o^nel de iesire curentul, tensiunea $i puterea,
cu primarul in gol. Sa se calculeze constantele A, B, C, D ale cuadripolului,
daca rezultatele masuratorilor sint ufmatoarele:
U10 =158,1 V; \P1Q = 500\y;
710 = 10 A; 9l0 > 0
UUe .= 126,5 V;; PUti= 400 W; 7lsc = 10 A; 9lso > 0
U'w = 158,1 V; P'i0 = 1500 CW; I'w = 10 A;
<p20 > 0
Rezidtat: A = i (2 -}- j), 7? = i 20 (1 -]- j)2, C = ^ 0,1 (1 j) S, 7) =
= (2 - i).
Problema nr. 4.34. Peritru cuadripolul realizat de autotransformatorul din
figura 4.34, a sa se calculeze coeficientii Zn, Z12, Z22, parametrii A, B, C, D,
precum si valorile elementelor cuadripolului in T echivalent.
Se cunosc: R1 = 3l; R2 =4 0; Xx = aL1 = 20Q.; X2 = <oL2 = 30Q; XM = 15
1
Rezultat:

O
3S2

o
-o
Fig. 4.34

Zn = (Ri 4* ^2) t"


f" + 2M) = (7 + j80)i
;Z22 =' (R2 4* jcoi2) ^ (4 + j30)ii Z12 = Z21 = * R2 jco(L2 4" M)
(4 -f- j45) 2
A = 1,78 +jl,4 10~3; B == (3,07 + j8,4)2 C = (1,96 - j22,2) i0~3 S, D =
0,67 - j0,030
1
Elementele cuadripolului echivalent in T sint indicate in figura 4.34, b.
Problema nr. 4.35. Cuadripolul din figura 4.35 reprezinta schema unui
atenu- ator simetrie. Sa se determine impedan- ta caracteristica si
exponentul de transfer caract eristic al acestui^ cuadripolj daca rezistentele
R au valoarea^de 1?002. Rezultat: Zc = 44712; g = 965Np =* = 8,35dB (a
= 965~N, b = 0).

Fig. 4.35
R I2
<>2
&
<>2
373
Problema nr. 4.36. Sa se determine frecventele limita de trecere ale filtrelor trece^banda cu elemente antirezonante din figurile 4.36, a si 4.36, b.
L
L
L

Fig. 4.36, a, b

Problema nr. 4.37. In schema filtrului de inalta frecventa din figura 4.37,
capacitatea fiecarui condensator este de 4C = 0,2 fxF, iar impedan^a caracteristica variaza cu frecventa, tinzind odata cu cre^terea acesteia, spre
valoa- rea de 500 Q.
Sa se determine frecventa limita a filtrului precum i tensiunea de la
iesirea lui, daca la inirare se aplica o tensiune sinusoidala de valoare efectiva
U1
o
4-C
UC
o---4h4-C
41- -c
4h-~o
= 600 V. Se va considera cazul cind filtrul este acordat:
Rezultat: <s>i -- ~y' (/< 3,18 kHz); OJ>C oo;
Fig. 4,37
U2 = 61,8 PLV.
374
Problema nr. 4.38. Sa se construiasca caracteristica defazajului b(co),
pentru cuadripolul in punte din figura 4.38, a.
coL
Rezultat: b = arc cos
1
coC
?!
coL -f
figura 4.38, b.
coC
caracteristica este cea reprezentata in

Fig. 4.38
Se observa ca acest cuadripol nu este un filtru, deoarece perxnite
trecerea semnalelor de orice frecven^a fara atenuare. El este utilizat pentru
corectarea caracteristicii de faza a unor sisteme de transmisie date.
Problema nr. 4.39. Sa se determine largimea benzii de trecere i sa se
construiasca caracteristicele de frecven^a ale atenuarii i defazajului pentru
filtrul de banda din figura 4.39, a, constituit din doua circuite serie identice
cuplate inductiv. Sa se stabileasca apoi, varia^ia cu frecvenja a impedan^ei
caracte- ristice a filtrului in banda de trecere.
Date numerice: C2 = C2 = 2C = 10 y.F; Lx = L2 = ^ = 1 mH;
M = 0,2 mH.

375
Rezultat:
Caracteristicile a(o>), b(w), i |Zc(<o)| sint reprezentate in figurile 4.39, b,
4.39, c, 4.39, d, in care:
to0
to0
to* = - w.
w
Ki+*
Vi-k
V1 A-2

CU
Numeric:
too =
k
, Ato = to. toj = k<An
0
8
YLC
YLM
3 -1
3 -1
toi = 9,13- 10 s ; to, = 11,15- 10 s ; Ato 3 2,02- 103s_i; f( = 1,45 kHz; /, =
1,775 kHz; Af = ft-f( = 325 Hz ;
to' = 10,1- HPs-1, /'= 1,61 kHz; {Zc)max =
= 20
Capitolul 5
CIRCUITE $1 RETELE ELECTRICE LINEARE IN REGIM
TRANZITORIU
V
5.1.
BREVIAR DE ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINEARE IN REGIM
TRANZITORIU
5.1.1. COMPORTAREA ELEMENTELOR DE CIRCUIT IDEALE L\ REGIM
TRANZITORIU.
Relatiile dintre tensiunea la borne ?i intensitatea curentului electric printrun element de circuit ideal slnt cuprinse In tabelul 5.1.
Comportarea elementelor de circuit ideale
Tabelul 5.7
Elemental
Simbol
Relafii
Rezistorul ideal

m ,r= ^

uR = rl t = 9'UR

Condcnsatorul
ideal

i
- - -II------?
c

i=ii = C^ d< df
Uc = Uc(0) -J- ^ i dt

Bobina idealS
f&ra cuplaj
magnetic
Bobina ideals cu
cuplaje
magnetice
. he V**

^ d<3> d Ul~ at ~
d<
i = i(0) + j ^uL dt
d*
dt S*K dt

377
5,1.2. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF
5.1.2.1. Prima teorema a lui Kirchhoff: suma algebrica a intensitatilor
curenjilor electrici din toate laturile unei refele electrice care concura intr-un
nod, raportate la sensuri de referin^a indreptate toate fie spre nod, fie din
spre nod spre exterior, este nula. Aceasta conduce la prima ecua^ie a lui
Kirchhoff pentru nodul considerat:
12 h{t) = 0
(5.i)
kSnod

5.1.2.2. A doua teorema a lui Kirchhoff: suma algebrica a tensiunilor


electro- motoare ale generatoarelor de tensiune din laturile unui ochi al unei
retele electrice, raportate la un singur sens de circulate de-a lungul ochiului
ales ca sens de referin^a, este egala cu suma algebrica a caderilor de
tensiune din acele laturi, raportate la acelasi sens de referin^a. Aceasta
conduce la a doua ecuatie a lui Kirchhoff pentru ochiul considerat sub forma:
e
Jc 2D (URk + UCk^r ULk)> h Sochi k Sochi
sau sub forma:
12 <?*= 12
ksochi kSochi V
+ (*, d t + Lk^+J2Lks ck ) * * dt ks dt)
(5.2)
(5.3)
5.1.3. TEOREMA DE UNICITATE A SOLUJIILOR ECUAJIILOR LUI KIRCHHOFF
Intr-o retea cu n noduri, l laturi si o ochiuri fundamentale, rezulta din aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff un numar de (n 1) ecuajii independtote, iar din aplicarea celei de a doua teoreme, o ecuatii independente. Se
obtine astfel un sistem cu

n1+ol
(5.4)
ecuatii integro-diferen^iale^ din care se pot determina variatiile in timp ale
unui numar de l marimi necunoscute.
Considerind un circuit cu m borne de ac- ces $i fara cuplaje inductive sau
capacitive cu exteriorul (fig. 5.1.1.), se demonstreaza urmatoarea teorema
de unicitate: solutiile ecuatiilor lui Kirchhoff sint univoc determinate daca sint
date:
a) potentialul electric al fiecarei borne de acces sau intensitatea
curentului electric prin fiecare din aceste borne, in func^iune de timp:
{vb}(t) sau hj{t); j = 1, 2, .... m} (5.5)
378
b) tensiunile electromotoare ale tuturor surselor ideale din laturi in func-

tiune de timp:
{ek(t); A =1.2....,*}
(5.6)
c) sarcinile electrice initiate ale tuturor condensatoarelor si fluxurile
magnetice initiate din toate bobinele:
{*(0) si <D*(0); k = 1, 2, ...,/}
(5.7)
Observa |;ii: a. Drept moment initial se considers in mod curent momentul
t = 0 + + e = 0 + . In practica se cunosc insa sarcinile electrice ale
condensatoarelor si fluxurile magnetice prin bobine in momentul t = 0 ,
anterior declansarii fenomenului tranzitoriu care se studiaza. In circuitele
reale sint valabile urm^toarele relafii de continuitate: sarcinile electrice ale
condensatoarelor $i fluxurile magnetice din bobine sint funcfiuni continue de
timp. Rezulta:
+ ) = ^*(0 ) = qjc(0)
(5.8)
$*(0 + ) = O*(0-) = *(0)
(5.9)
Se pot imagina insa i exemple idealizate in care aceste reiatii nu sint
realizate.
b. Fenomenele electromagnetice dintr-un circuit electric cu borne de
leg&tur& cu exteriorul evolueaza la fel $i in circuitul izolat, insa dotat cu
generatoare ideale de tensiune sau de curent care sa asigure satisfacerea
conditiilor la borne date.
c. Fenomenele electromagnetice dintr-un circuit electric ale carui condi^ii
initiate sint re- prezentate prin valori initiate nenule referitoare la bobinele $i
condensatoarele lui evolueaz la fel ca $i in circuitul cu bobinele $i
condensatoarele puse in condi^ii de m&rimi initiate nule Si dotate cu surse
ideale de tensiune sau de curent atasate elementelor de circuit respective,
conform tabelului 5.2.
Tabelul 5.2
Reprezentarea condi Jiiior inifiale prin surse electrice echivalente
Elemental

Reprezentarea echivalenta

+ M-
II-------------1(0)

C
uco1(t)- (<iro)-0)
= ^ 1(t)

i()_

c
19
ii
1(0)
fit)

L
(fyo
^O)

)
379
In acest tabel, <${t) reprezinta functiunea improprie sau distributia Dirac,

caracterizata in modul urmator:


S(t) = 0, pentru t = 0 i f S(2) dt = 1,
(5.10)
00
iar a doua reprezentare din ultimul rind e valabila numai pentru bobinele fara
cuplaje magnetice.
Regimurile tranzitorii ale circuitelor electrice lineare se studiaza curent
prin urmatoarele patru metode: metoda. integrarii directe a ecuafiilor lui Kirchhoff, metoda operational sau a transformatei Laplace, metoda analizei
spec- trale sau a integralei Fourier si metoda rdspunsului tranzitoriu.
5.1.4.1. Metoda integrdrii directe a ecuafiilor lui Kirchhoff. Se confunda cu
sistemul metodelor matematice ale sistemelor de ecua^ii integro-diferen{iale lineare.
5.1.4.2. Metoda operafionala sau a transformatei Laplace. A. Transformata Laplace. Fiind data o functiune de o variabila i(t) neteda pe portiuni
pentru t > 0 i care satisface inegalitatea:
functiune numita original, se defineste cum urmeaza transformata Laplace
sau imaginea sa Laplace:
unde F(p) este o functiune de variabila complexa p, analitica in tot
semiplanul
> a0.
Transformata Laplace are urmatoarele proprietafi mai importante: a) este
lineara:
5.1.4.
ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINEARE IN REGIM
TRANZITORIU
|f(2) | < Aeao cu <J0 > 0, pentru t > t0
(5-11)
-e[af(o + pg(/)]-=a^[fw] + mgm
b) da urmatoarea transformare a derivatei unei func^iuni:
(5.12)
(5.13)
c) da urmatoarea transformare a integralei unei functiuni:
(5.14)
d) satisface teorema retardarii:

.g[f(/_T)l(<_T)] = e-*F(0;
(5.15)
380
e)
satisface teorema lui Borel:
(5.16)
Observable. Produsul de convolute a doua func^iuni t(t) $i g(f), care se
repreziut* prin simbo]ul * Intre simbolurile functiunilor, este definit cum
urmeaz&:

Jo^
. m*m=\ f(T) g(t- x):<ix
FT

- Jo
T) g(x) dT;
f) satisface teorema valorilor limita:
lim p F(p) lim f()
p-*oo ^
0+
limpF(p) = lim f(/)
p-+ 0
-> ao
g) satisface teorema asemanarii:
-^[f(a0] = F |)
aia)
(5.17)
(5.18)
(5.19)
(5.20)
Originalul uneifransformate date se pjbate determina prin urmatoarele
metode de inversiune:
1) metoda formulei Mellin Fourier:
fo+ja
^TCJ Jo]ao
a > <T0;
(5.21)
2) prima forma a teoremei dezvoltarii sau a lui Heaviside care arata ca in
cazul unei transformate egala cu raportul a doua func(iuni intregi de p\
F (P) =
P(p)
Q(p)
(5.22)
originalul are expresia:
f(0=E|^-e; Q(A)^=0; *=1,2.............................. (5.23)
k Q \Pk)
in care pk =p 0 sint radacinile func(iunii Q(p) (polii func(iunii F(p));
3) a doua forma a teoremei dezvoltarii sau a lui Heaviside, care arata ca
in cazul particular in care transformata are un pol in origine:
F (P)
P(,
P R(p)
originalul are expresia:
.mP(0)
lt(0)
h P*R'<P&1
(5.24)

(5.25)
381
Tabelul 5.3. cuprinde citeva transformate Laplace intilnite mai des in
aplicatii.
Tabelal 5.3
Transformate Laplace
Functiunea original i{t)
Transformata Laplace F[p) i
8(0

f Pentru t < 0 11,


pentru t > 0
at
e

1
P

ia~at

1
(P + a)1 I
-- - - -(p sin S + co cos B)
p2 + CO2

1(i) =

sin (at + p)
cos (at + (3)

e~~at sin at
at j
e cos at
t sin at
t cos at
t

n-l e-at

1
p+a

--- ---(p cos p co sin p) 1


p2 a2 i
CO |
(p + a)2 + co2 j
- - --- ----~j
p+a
(p + a)2 + co2 j
2cop t (p2 + CO2)2 1
p2 a2 j (p2 + to2)2
(n - 1)! j (P + a)n 1

B. Forma operajionala a teoremelor lui Kirchhoff. Aplicind transformarea


Laplace formelor In marimi instantanee ale teoremelor lui Kirchhoff (5.1 si
5.3), se objine urmatoarea forma operafionala a acestor teoreme:
E UP) = 0
(5.26)
m&nod
E \EJP) + -(0) - I.(P)
(5-27)
tn&ochi L
pJms
382
In aceste relafii
l
Z^p)=Zjp) = Rm + pLm
P Crr,

reprezinta impedanta proprie operafionala a laturii (m), iar


(5.28)
Zmt(P)=pLms; m*j*s
(5.29)
reprezinta impedanfa mutuald operational dintre laturile (m)
(s).
Conditiile
de marimi initiate OM(0) si Ucm (0) sint presupuse reprezentate prin surse
electrice ideale echivalente. Rezulta ca toate rela^iile lineare stabilite in
studiul re^elelor electrice de curent alternativ sinusoidal intre reprezentarile
in complex ale tensiunilor si curentilor sint valabile si intre transformatele
Laplace ale marimilor respective, daca se inlocuiesc impedantele complexe
prin impe- dantele opera^ionale corespunzatoare, ceea ce se realizeaza
formal prin sub- stitutia j <&<r>p.
5.1.4.3. Metoda analizei spectrale sau a integralei Fourier.
A.Integrala Fourier. Fiind data o functiune i(t) continua pe portiuni si de
modul integrabil, numita functiune original, se definete cum urmeaza
transformata sa Fourier:
() = ff[f(f)] =
f(0 e-J*d/
(5.30)
Transformarea inversa este realizata prinurmatoareaformula de inversiune :
f(*) = ff-i[F()] =-L C* F(OJ) eiw< dw
(5.31)
2TZ J 00
In punctele de discontinuitate ale functiunii /, formula de inversiune da
media limitelor laterale ale functiunii in punctul considerat.
Reprezentarea grafica a functiunii
= |F()|
(5.32)
se nume^te spectrul functiunii i(t).
B. Metoda descompunerii spectrale in studiul regimurilor tranziiorii. Fiind
dat un circuit in care se cere sa se determine rdspunsul sau y(t) la o excitatie
x(t), se procedeaza in modul urmator:
a) se determina transformata Fourier a excitatiei (semnalului) :
X(v) = 9[x{t)];
(5.33)
b) se determina, folosind calculul in complex, transformata Fourier a
raspunsului:
Y(w) = H(c>)(*>),
(5.34)
in care H este functiunea de transfer complexd a sistemului;
c) se utilizeaza formula de inversiune spre a se determina raspunsul:
y(t) = ^[Y(W)]
(5.35)
383
5.1.4.4. Metoda rdspunsului tranzitoriu. AceastS metodS permite determinarea rSspunsului y(t) al unui sistem linear i pasiv la o excitafie x(2), in condifii de mSrimi inijiale nule, cu ajutorul raspunsului sau yjjt) la excitajia
particular^ x = 1(2), numit rdspuns tranzitoriu, prin formula:
yW =
* yiW]
(5-36>
dr
Relatia de mai sus se prezintS obi^nuit sub una din urmStoarele
forme numite forme cu integrals Duhamel:
y(t) = x(0 +) yj[t) + j' x'(5) y!(t l) d
(5.37)

y(t) - x(0 +) Yl (0 + f x'{t -l)


($) d$
(5.38)
Jo
y(t) = x(t) yi(0 +) + C x(5) y[{t 5) d
(5.39)
Jo
y(t) - x(t) yi(0 +) + x(i! - l) y;(g) d
(5.40)
Jo
5.2.
METODA INTEGRARII DIRECTE A ECUAJI1LOR IN VALORI INSTANTANEE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 5.1. SS se determine intensitatea curentului dintr-o bobina cu
inductivitatea L $i rezistenja R, care se cupleazS la o sursa idealS de curent
continuu, cu t.e.m. U0.
Solutie:
Aplicind teorema a II-a a lui Kirchhoff, se ob^ine ecuajia diferenfialS;
L + Ri = U0
dt
Solutia generals a acestei ecuajii se compune din doi termeni:
HO h(0 + h(0
t-0

884
din care:
_ R_
i2(/) = A e L
este solutia generala a ecua^iei omogene, iar
este o solutie particular^ a ecua^iei neomogene.
Constanta A se determina prin condijia initiala care exprima continuitatea
fluxului magnetic din bobina in momentul t = 0 al cuplarii:
Li (0 + e) = Li(0 e) = 0
Se objine solutia:
In care
_ L_
~R

este constanta de timp a circuitului.


In, reprezentarea grafica din figura 5.1, b a fost pusa In evidenja proprietatea func^iunilor exponentiate de a avea subtangenta constanta egala cu
constanta de timp.
In practica, se apreciaza ca regimul tranzitoriu se amortizeaza dupa trei
constante de timp (t 3r). Intr-adevar, valoarea curentului in momentul t= 3r:
i(3 T) = ^ (1 e-3T)
difera de valoarea de regim sta(ionar cu 5%.
Problema nr. 5.2. Un circuit RL (fig. 5.2, a) functioneaza in regim stafionar sub tensiunea la borne U0. Sa se studieze regimul tranzitoriu proaus prin
scurtcircuitarea bornelor de alimentare.

385
Solufie:
Ecua^ia diferen^iala a circuitului care cuprinde rezistorul, bobina $i intreruptorul, considerind scurtcircuitul perfect, este:
L + Ri = 0; t > 0
At
Solufia acestei ecuatii, cu condifia inifiala
i(0+e) = .*(0-)=^
este:
Problema nr. 5.3. Un releu electromagnetic de curent continuu a carui
infa^urare are inductivitatea (in situa(ia in care armatura mobila nu este
atrasa) L 1 H fi rezisten(a R = 10 2 se cupleaza la o sursa de curent
continuu cu t.e.m. U0 = 12 V ?i rezisten(a interna neglijabila. Sa se determine
intervalul de timp dintre cupiarea releului fi inceputul deplasarii arma- turii
mobile, ftiind ca valoarea minima a curentului care asigura anclansarea
releului este ia = 0,3 A.

Solufie:

Intensitatea curentului din bobina releului, inainte de inceperea deplasarii


ar- maturii mobile, este:
i(0 = ^(l-e'
T
_L
7F
Armatura incepe sa se deplaseze in mo- mentul tx in care i ia:
L = rln= 0,029 s
V, - Ria
In timpul cit armatura se mifca, legea de variafie a curentului se modifica,
datoriti variafiei induetivitajii bobinei in urma micsorarii intrefierului.
Problema nr. 5.4. Circuitul din figura 5.4, a func^ioneaza in regim
stafionar cu intreruptorul K deschis. Sa se determine varia|ia in timp a
curentului din bobina, in urma scurtcircuitarii rezistorului Rj Aplicatie
numerica: U0 = = 120 V, R = 10 2, Rt = 30 a L = 0,1 H.
Solufie:
Ecua^ia diferenjiala a circuitului este, in urma inchiderii intreruptoruluiiiC:
L + Ri=U0
0
d<
386

Solutia generala a ecuatiei este (v. probl. 5.1):


i= +A
R
L
Din conditia ini^iala:
i( 0 + e) = t(0 z) =-------------------------
7
'
* R + R,
se obtine rezultatul:
R

i(t) = Eo_(s.------------------v1 e r' 12 9e-100<


R { R R+Rj
Variatia curentului este reprezentata in figura 5.4, b.
Problema nr. 5.5. Un releu electromagnetic a carui infasurare are induetivitatea (in situafia in care armatura este atrasa) L = 1 H $i rezistenja R =
50 1, este legat in paralel cu un rezistor R = 200 2 si e alimentat de la o
sursa de t.e.m. U0 = 100 V, legata in serie cu un rezistor Rx = 60 1. Sa se
determine dupa cit timp de la decuplarea de la sursa va incepe sa fie
eliberata armatura mobila, stiind ca acest fapt se petrece in momentul in
care intensi- tatea curentului din infajurarea releului scade la valoarea i d =
0,2 A.
Solufie:
Dupa decuplarea de la sursa, curentul din infa^urarea releului scade
exponential (v. probl. 5.2):
i(/) = A e
T =
R + Rp
Condifia ini^iala este urmatoarea: i(0 + e) = i(0 e) =
V0
Rn
Un
Ri + J^.
R + Rp
* -f *, +
RRi

Fig. 5.5
R *4" Rp
387
Rezulta valoarea curentului:
i (<) =
u
J? + H--------------------------------*=0,8 e-250<
Releul va declan$a la timpul:
*1
= r Int/n
1+

J
= 5,55 ms.
Problema nr, 5.6. In montajul din figina 5.6, a, intreruptorul Kx se inchide
in momentul ^ = 0, iar dupa tx secunde se inchide si intreruptorul K2. Sa se
determine varia^ia in timp a curentului din bobina. Aplicatie numericd:
U0= 12 V, R = 4a, ^ = 2(1, 1 = 1 H, ^ = 0,1 s. Solufie :
In intervalul 0 ^ t ^ tx curentul din circuit este (v. probl. 5.1.):
_ R+Ri
i(0 == (1 - e *
)
w
/
R + Ri
In momentul inchiderii intreruptorului K2, curentul din bobina are valoarea :
7T
R + Rl .
1(h) = ^-(1 -e *
'),
V
R + Ri

care constituie condi^ia ini^iala pentru intervalul de timp t > tv in care


curentul are expresia (v. probl. 5.2):
i(0 = i(<i) e

388
Solutia problemei este, deci:
un
i (0 =<
R + Ri Un
R+Ri ,
(l-e~ L )
(1 e ^ ) e L
Cu valorile numerice date, rezulta:
0 < * < tx h < t
2(1 - e-6*)
;0<K0,ls
0,9 e-4^-01)
; / > 0,1 s
Problema nr. 5.7. La decuplarea hrusca a unei bobine dintr-un circuit, curentul nu se poate anula brusc, deoarece tensiunea electromotoare care s-ar
induce in bobina ar fi infinita. In practica, se constata ca intre bornele intreruptorului apare un arc electric, prin care circuitul mai este mentinut inchis
citva timp. Admijind ca acest arc electric poate fi reprezentat printr-o rezistenta echivalenta Ra, montata in paralel cu intreruptorul, sa se determine

variatia in timp a tensiunii la bornele bobinei, tiind ca aceasta are inductivitatea L $i rezistenta R si functiona in regim stationar sub tensiunea la
borne U0.
Solutie:
Dupa deschiderea intreruptorului, curentul din bobina satisface ecua^ia
diferentiala:
L^-+(R + Ra)i=U0
at
Solutia acesteiecua^ii, cu concilia initiala:
*'(0 + e) = *(0 e) = ^
este:
R -f~ Ra \ R R Ra /
R Ra

Fig. 5.7

989
Tensiunea la bornele bobinci R L este:
Se otyine*
ub(t) = Ri + L^-=U0-Ra-i
at

Supratensiunea care apare in momentul t = 0:

| __
(0)
Ra
U0
R
poate sa strapunga izolatia bobinei la intreruperea brusca a curentului, cind
rezistenta Ra este mare.
Problema nr. 5.8. Pentru a limita supratensiunea care apare la bornele

unei bobine la intreruperea curentului (v. probl. 5.7), in paralel cu ea se leaga


un rezistor Rp. Sa se determine varia^ia in timp a tensiunii la bornele bobinei, in situa^ia simplificata $i totodata cea mai defavorabila, in care se
neglijeaza arcul electric care se formeaza intre bornele intreruptorului.
Solufie:
Intensitatea curentului din circuit satisface ecuajia diferentiala:
L^ + (R + /?,)*- = O Solujia acestei ecuafii, cu condi^ia inijiala:
*(0 + e) = *(0 - e) = ^ este:

L
T = -----R + Rp
Tensiunea la bornele bobinei este:
x\

390
Supratensiunea maxima se produce in momentul decuplarii si are
valoarea:
u&(Q)
u0 R
Aceasta supratensiune e cu atit mai mica, cu cit raportul este mai mic.
Valoarea rezisten^ei, Rp nu poate fi insa micsorata prea mult, deoarece cresc
pierderile in regim permanent.
Problema nr. 5.9. In circuitul din figura 5.9, care func^ioneaza in regim
permanent A intreruptorul K deschis, intreruptorul se include in momentul t
= 0 i se deschide din nou in momentul tv Sa se determine curentul din
^circuit.
Aplicatie numerica:
.
u0 = loo v, R = io n, R = so n, L = i H.
Solufie:
Intensitatea curentului din circuit variaza in timp dupa rela^iile (v. probl.
5.1. i 5A):
i(t) =
ja+Me-f+ B e"
R+
L
0 < t < t>h

Constantele ^4 i S se determine din condi^iile de continuitate ale curentului:


Se obfine:
*( + ) = (0 ) = ~
~r
. i(*i - e) = ife + e)
4
V0
=B
,1* +
R,
v9
l
R+
* . Rt

Fig. 5.9
391
Cu valorile numerice date:
f 10-7,5 e10'
; 0</<0,ls
40
0 1
l 2,5 + 4,73 e- **- ) ; />0(ls
Problema nr. 5.10. Un circuit compus dintr-un condensator C si un rezistor R
legate in serie este cuplat la o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 si
rezisten^a interna neglijabila. Sa se determine intensitatea curentului din
circuit. Con- densatorul este initial nein- carcat.
Solutie:
Din teorema a Il-a a lui Kirchhoff, rezulta:
Ri -}- uc = L Q,
iar din legea conservarii sar- cinii se obtine:
i=Cc
Fig. 5.10
d*

Tensiunea la bornele condensatorului satisface, deci, ecua^ia


diferen^iala:
RC^+ue = U0
at
Jinind seama de condijia inijiala care exprima continuitatea variatiei
sarcinii condensatorului in momentul t = 0 al cuplarii:
C uc(0 + e) = C uc(0 s) = 0
se obtine solufia:
t_
uc(t) = U0(l-e ')
m care
T RC
este constanta de timp. Curentul din circuit este:
= 5* e-7
i?
Observable:
Energia disipata prin efect Joule-Lenz In rezistor, In timpul IncSrcarii
condensatorului este:
Wj = C* Ri2 dt =
= We
Jo
2
Se observe ca pierderile de energie slnt egale cu energia electrostatic^
acumulata in condensator, deci acesta din urma reprezintfi numai jum&tate
din energia fumizatfi de sursa, indi- ferent de valorile elementelor.
392
Problems nr. 5.11, Un condensator cu capacitatea C i rezistenja dielectricului Rd este incarcat la tensiunea U0, apoi este decuplat de la sursa. Sa se
determine varia^ia in timp a tensiunii la bornele condensatorului, dato rita
descarcarii acestuia prin rezistenja de izola^ie.
Soiutie:
Condensatorul din problema poate fi reprezentat printr-un circuit
echivalent Rd C in derivajie. Dupa decuplarea de la sursa, din teorema a Ila a lui Kirchhoff, rezulta:
ue R d i = 0
Dar din legea conservarii sarcinii:
*=-C
dt

Se ob^ine ecuatia diferenjiala;

Fig. 5.11
RdC^ + ue = o
at
Jinind seama de condi^ia ini^iala:
u
c( ~f e) = ^c(0 e) = U0,
se objine solu^ia:
t
==
T==
^
RC
Problema nr. 5.12. La bornele unui condensator cu capacitatea Ct = 4jiF,
incarcat la tensiunea U0 = 100 V, se cupleaza prin intermediul unui rezistor R
= 100 kii, un condensator cu capacitatea C2 = 64uF, initial neincarcat. Sa se
determine variable in timp ale tensiunilor la bornele celor doua
condensatoare si curentului din circuit.
Solufie:
Ecua^iile circuitului
sint:
ucl + Ri + uc2 = 0
= -cl
dug
d(
= c,
2"
duc2
d(
Derivind prima ecuafie ?i finlnd seama de urmatoarele doua, se ob^ine
ecuatia dlfe- renfiala:
R + [ + ]* = 0, it l Ci cj

393
a carei solute generala este:
% -<4 6 T , T RCg J
010
ct c2
Q + c2
Din conditiile initiale referitoare la cele doua condensatoare:
Wd(o) =
c2(o) = o
rezulta ca
deci:
i(0) = ^ = A,
,(,) = " e~
V
'R
Tensiunile la bornele condensatoarelor sint:
<*,{(>-v.- r
-1 J i
1 f* .
rr Cx
. iat = U0--------1
Ci Jo
Ci + C2
CA + C2
n-= f \','d, = pTh-(,e')
^2
0
'-'l + ^2
In cazul numeric considerat:
____________________________________t_
i = 10_3 e -24
24
Wa = 40 + 60 e *
24
ue2 = 40(1 - e > )
Observa^ie.
Energia transforma ta In caldur& In rezistorul R In timpu] procesuiui
tranzitoriu este:
Wj
-r
o
+ C2 2
Aceast energie nu depinde de valoarea rezistentei i?. In cazul particular,

C: C2 = C, energia pierduti este:


adica jumState din energia electrostatics! initials.
Problema nr. 5.13. Circuitul din figura 5.13 funcjioneaza in regim permanent cu Intreruptorul K inchis. Sa se determine variafia tensiunii la bornele
condensatorului daca se deschide brusc Intreruptorul.
394

Fig. 5.13
Solufie:
Dupa deschiderea intreruptorului, circuitul devine un circuit RC serie, iar
tensiunea la bornele condensatorului satisface ecua^ia diferenjiala:
R1C^f + uc = Ev
at
a carei solutie generala este:
_ t_
uc(t) = Ex + Ae T ; T = RXC
Pentru determinarea valorii initiale a tensiunii la bornele condensatorului
se observa ca inainte de deschiderea intreruptorului, prin Rx i R2 trecea un
curent continuu cu intensitatea:
T E\ + E2
0
*1 + i?2
Se objine de aici relajia:
c(0) = E, - R, J0 =
=E1 + A
Hi -f xi2
din care se determina Constanta A. Rezultatul este:
uc{t) = Et--------------------------J {E1 + E2) e" ^
Problema nr. 5.14. Cel mai simplu circuit de integrare este reprezentat in
figura 5.14, a. Tensiunea U1 este marimea de intrare (semnal), iar tensiunea
U2 este marimea de iefire (raspuns). Sa se determine raspunsul circuitului la
un semnal in treapta, iefirea fiind in gol i condensatorul initial neincarcat.
Solutie:
Tensiunea de ieire satisface ecuafia diferentiala ;
RC^* +uz=U0; t> 0 dt * w
Considerind ca in momentul initial condensatorul era neincarcat (Uz(0) =
0) se otyine rezultatul:
_
% = U0(l e T ); T = RC
395

Fig. 5.H
Pentru - < 1 dezvoltind exponenfiala In serie Taylor i re^inind numai
T
primii doi termeni, se objine:
u2
* U0( 1 - 1C70i- = -f<1d^
T
T T Jfl
raspuns care este proportional cu integrala in timp a marimii de intrare.
Rezulta ca pentru ca acest circuit sa poata fi considerat un circuit de integrare, e necesar ca el sa aiba o constants de timp mult mai mare decit
durata fenomenului studiat. In aceste conditii, raspunsul este:
lz-0

U
rz
y
u integrator
7
ideal
u

o
z ri.
11
0
i1
UJ-K
t
o\'l
z
t
T
integrator ideal
ft
Z
u<
f u1 dt

Jo
Acest circuit prezinta deza- vantajul ca, daca se dore$te ma- rirea
preciziei prin majorarea constanteide timp, scade ten- siunea care se obtine
la iesire.
Ob serva tie
Daca circuitul este alimentat de la generator de curent (fig. 5.44, c),
considerlnd intensitatea curentului drept m&rime de intrare, r&spunsul
circuitului reprezinta exact integrala semnalului
1 C*
2= \ h C Jo
indiferent de valorile elementelor.
Fig. 5.15
c
396
Problema nr. 5.15. Sa se stu- dieze raspunsul circuitului de integrare din
figura 5.15 0 la
un impuls dreptunghiular de tensiune cu amplitudinea XJQ fi durata T < T =
RC
Solutie:
Tensiunea de iesire satisface urmatoarele ecua^ii:
RC2i + us^ U0; 0<t<T
dt
RC* + U2 = 0;
t>T
Jinind seama si de conditjdle de continuitate:
u2(0) = 0
U}(T ) u2(T +)I
se objine rezultatul:
u2if)
U0( 1 - e *);
T
l T
L ~
eT
;T
Tinind seama de rela^ia T <| T, procedind ca In cazul problemei precedente, se obtin rezultatele:

T
In figura 5.15, b raspunsul circuitului e prezentat in comparatie cu raspunsul unui integrator ideal.
Daca durata T a impulsului se micoreaza, insa amplitudinea sa U0 create
in aceea^i proporfie, incit U0T K = constant, raspunsul devine (v. fig.5.15,
c),
u2(t)
K_ j__
TT

K
eT
T
La limita T 0, semnalul de intrare este o functiune 8:
ux(t) = K8{t)
Problema nr. 5.16. Cel mai simplu* circuit de derivare este repfezentat in
figura 5.16, a. Sa se determine raspunsul U2 al circuitului la un semnal TJX
crescator liniar in timp dupa relatia U1 = Kt, iejirea fiind in gol i condensatorul initial neincarcat.
397
/

Solufie:
Ecuafiile circuitului sint:
Wj UQ I" U2
u2 = Ri i = C^-c
At
Rezulta ecuafia diferenfiala:
RC 2 + u2 = RC 1 = RCK
At 2
d/
Solu^ia acestei ecuafii, cu condijia inifiala U_z(0) 0, este urmatoarea:
_____________________t_
ui(t)=K'c(l-e *); T = RC
Pentru tfr > 1 rezulta:
U2(t)aKT=Z'
'
dt
Rezulta ca pentru a putea considera acest circuit drept un circuit de deri-

vare, este necesar ca el sa aiba constanta de timp mai mica decit durata
fenomenului. In aceste condi^ii, raspunsul sau este:
u2
T
duj
dt
Problema nr. 5.17. Sa se studieze raspunsul circuitului de derivare din figura 5.17, a, la un semnal in treapta cu amplitudinea U0 : U1 = U0 1(/), iesirea
fiind in gol.

Solufie:
Curentul din circuit este (v. probl. 5.10):
i
r = RC

Tensiunea de iejire este, deci:


_______________________
u2 U 0 e x
Raspunsul unui circuit de derivare ideal:
OS(0
este reprezentat in figura 5.17, b, in comparafie cu raspunsul real. Se
constata ca raspunsul real e cu atit mai apropiat de cel ideal cu cit constanta
de timp a circuitului este mai mica. De asemenea, exista relafia.
j*00 u2{t) dt = ^uf{t) dt = T{70
Fig. 5.17
398
Problema nr. 5.18. Sa se studieze ras- punsul circuitului de derivare din
figura 5.18, alaun impuls de tensiune cu amplitu- dinea UQ i durata T > r =
RC
Solutie :
Ecua^iile circuitului sint:
UQ = nc-\- u2;
0<t<T

0 = u. + 2;
t>T
0,
fO
">
u2 = Ri
i=C
dt
Rezulta ecuatia diferenjiala :
\ U0 ; 0
lo ; t > T
Soluble generate ale ecuatiei sint de forma:
*C^+c:
CU
tin
f/0 + Ae Tj 0 t T
t-T
Be
t>T

Constantele de integrare se determina din condi^iile de continuitate ale


tensiunii la bornele condensatorului:
w
c(0) = 0 uc{T ) = uc(T -|- )
Rezulta urmatorul raspuns al circuitului:
U0 e *
_ T_ _ t-T
-U0(l-e
)eT
n2(t) In cazul particular T p r se otyine: u2(t) fa
0
<T
t>T
U0 e 0<t<T
t-T

U0 e T ; t>T
Raspunsul unui circuit de derivare ideal este:
?(<) = rtim - W - T)}
fi este reprezentat in figura 5.18, b, in comparafie cu raspunsul real.
399
Problema nr. 5.19. Amplificatorul operational ideal este un amplificator cu
amplificare infinita. El are doua borne de intrare, notate cu -f- i i o borna
de ieire. Tensiunile masurate in raport cu o borna de referin^a (masa),
satisfac relafia (fig. 5.19, a):
u2 = A(up un),
A fiind amplificarea. In cazul A -> oo rezulta:
up un
De asemenea, curen^ii iP si in din cele doua borne de intrare ale amplificatorului ideal sint nuli. Sursele de alimentare nu au fost reprezentate.
Cu un astfel de amplificator se realizeaza montajele din figura 5.19, b, c,
d. Sa se determine raspunsurile U2{t) ale acestor montaje, la un semnal Ux(t)
oarecare.
Solutie:
In circuitul general reprezentat in figura 5.19, e, {inind seama de faptul ca
amplificatorul e ideal, rezulta relate:
Un = Up
==
i2 = 0
a.In montajul din figura 5.19, b, rezulta:
i?i E2
Raspunsul circuitului este:
u2(t) =
{t)
**i

Fig. 5.19
400
Circuital din figura 5.19, b este, deci, un amplificator inversor, cu ampli-

ficare (f?2/i?i)
b. In montajul din figura 5.19, c, rezulta:
-j- c ^ = 0
R
df
Raspunsul circuitului este:
Wo
~ \ . Wi d/
RC Jo
Circuitul din figura 5.19, c este, deci, un circuit de integrate.
c. In cazul din figura 5.19, d, rezulta:
C+
=0
^
at R
Raspunsul circuitului este:
2 = RC at
Circuitul din figura, 5; 19, d este, deci, un circuit de derivare.
Observable
a.In montajeW cu amplificatoare reale (A = finit, in ^ 0, ip = 0)
rSspunsurile vor diferi
de cele ideaie. In prezent ins5, se realizeaza amplificatoare opera^ionale cu
amplificfiri de or- dinul A 106 ?i cureliti de intrare de ordinul de mdrime al
nanoamperilor sau picoamperilor. Montajele care cuf>rind aceste
amplificatoare au, in general, o comportare foarte apropiata de a montajelor
cu amplificatoare ideaie;
i
b.Montajul de derivare djn figura 5.19, d nu semtilizeazS sub aceasta
formS in practice,
deoarece componentele de frecvenja inaltS ale semnalului, printre care i
zgomotele, apar la ie?ire mult amplificate;
I
c. In comparable cu circuitele de derivare sail de iptegrare pasive (probl.
5.14, 5.18), mon
tajele cu amplificatoare operationale permit obfinerea unor tensiuni de ie?ire
de valori con- venabile. Precizia este dictate numai de cStre precizia valorilor
rezistentelor $i condensatoarelor utilizate.

Problema nr. 5.20. Un condensator C iniSrcat la tensiunea UQ este cuplat


la bornele unui circuit care cuprinde un rezistor R i o bobina cu inductivitatea L, legate in serie. Sa se determine intensitatea curentului din circuit.
Solutie:
Ecuatiile circuitului sint urmatoarele: i
| L -f Ri uc = 0
c
d#
Eliminind functiunea i(2), se obtine ecuajia diferen^iala de ordinul II:
LC^'+ RC ^ + uc = 0
d<2 .
d< *
Solutia generala a acestei ecuatii este: ;

uc{t) A6P* Bep'1


in care p2 si p2 sint radacinile ecuatiei caracteristice:
LCp2 + RCp +1 = 0
401

t-0
'sV
ci)"<

Aceste radacini sint:


*?; = :
Constantele A si B se determina din condi^iile initiate:
d uc
i(0 4- e) = i(0 - e) = 0 => c
7x
1
dt
u
c( + ) = uc( e) = U0
=0
-0
Se objine urmatoarea expresie pentru tensiunea la bornele condensatorului:
uc(/) = U0 e-^ch fit + ^ sh (3/J
Intensitatea curentului din circuit este:
i
W = ^e-*'sh^
Se disting urmatoarele cazuri:
a.
Regitn aperiodic: R > 21/
In acest caz, func^iunea i(t) are expresia de mai .sus i e reprezentata
grafic in figura 5.20, b;
b.
Regitn aperiodic critic: R = 2 ^-^r In acest caz, (3 = 0 iar carentul este:
i lim e-* sh St p--o
402
Rezulta:
<r
i(/) = ~-1e_a/
Variatia in timp a curentului din acest caz e reprezentata in figura 5.20,c;
c.
Regim oscilant amortizat: R < 2 In acest caz, daca se noteaza:
p = jw;
CO = 6)

1
C00 = 7= >
0
YLC

se obfine urmatoarea expresie a curentului:


i = e_ot* sin cotf,
coL
reprezentata grafic in figura 5.20, d;
d. Regim oscilant neamortizat: R = 0.
In acest caz, curentul este (fig. 5.20, e) :
u0 .
.
* = - sin co</
Discutie:
Fie tjji momentul trecerii curentului prin primul maxim si im valoarea maxima corespunzatoare. Pentru cele patru regimuri particulare descrise mai
sus, se obtin rezultatele din tabelul 5.4:
Tabelul 5.4
im
Regimul
tm
Nota^ii
1 arg th x

e~atm
2

ax
aperiodic
critic
oscilant
amortizat

1
a
1 arc tg x

U<t
m=

V"
o-

7V
2co0

<1

e-1
-tm

oc x

oscilant
neamortiza
t
403

"5
1
II
H

aperiodic

h
1

I = ]/In2 - 1
2
Fi>,
m= ^ >1

i Problema nr, 5.21, O bobina cu rezisten^a infaurarii R $i inductivitatea L


este cu- plata in momentul t = 0 la o sursa de curent alternativ cu
tensiunea la borne:
a
ub(t) = 2 sin (tot + y)
Sa se determine curentul din bobina. Solutie:
Ecuajia circuitului este: b L + Ri = U]j2 sin (<o2 + y)
Solu^ia generala a acestei ecuatii dife- ren^iale neomogene se exprima
ca suma dintre solutia generala a ecuajiei omoge- ne:
h
_ t_
=AeT
L
B
$i o solute particular^ a ecua^iei neomogene. Se alege pentru aceasta din
urma chiar solutia de regim permanent:
U j/2
6
sin(
+T
; tg 9 =
*
T
Constanta .<4 sedeterminadincondi^iainitialai(0) = 0. Se obtine
rezultatul:
U]f2
-T
i(0 = (/fl + (co)2 [sm (* + y - <p) - sin (y - 9) e ]
Se observa ca daca intreruptorul este inchis in momentul corespunzator
anularii componentei de regim permanent a curentului, regimul tranzitoriu
dispare, stabilindu-se direct regimul permanent.
Problema nr. 5.22. Sa se determine curentul dintr-un circuit RC serie
care se cupleaza in momentul t = 0 la o sursa de curent alternativ cu tensiunea la borne:
ub(t) = U][2 sin (tot + y)
C ondensatorul este initial descarcat.
Solutie:
Ecuatia circuitului este:
ub = Ri + uc RC -j- Uc
dt
Solutia este suma a doi termeni, dintre care unul reprezinta solutia generala a ecuatiei omogene:

_ t_
ux = A e T ; T = RC,
404
iar al doilea este o solute particulars a ecuatiei neomogene si va fi ales de
forma:
u2 = ?7c]/2 sin (tot + y ?)
Prin inlocuire directa, se obfine:
u

a
b
i(t) = C = -7 K2 [COS (CM! + Y at Z
<p) H sin (y - 9) e T]
Daca cuplarea se face astfel incit Y = ?> componenta tranzitorie dispare si
curentul va fi egal de la inceput cu cel de regim permanent.
a*
5.3.
METODA INTEGRARII DIRECTE A ECUATIILOR
IN VALORI INSTANTANEE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 5.23. Un electromagnet de curent continuu are inductivitatea
infa^urarii L 0,5 H $i rezisten^a R = 10 2. Electromagnetul este alimentat sub tensiunea la borne U0 = 100 V. Sa se determine valoarea rezistenfei Rp care trebuie conectata in paralel cu electromagnetul, astfel incit la
decuplarea brusca a acestuia, supratensiunea maxima sa fie de 400 V. Cu cit
cresc, in aceasta situate, pierderile prin efect Joule-Lenz in regim sta{ionar ?
Raspuns: Rp = 40 2; 25 %.
Problema nr. 5.24. Circuitul de excitajie al unei ma$ini electrice de curent
continuu are inductivitatea L = 0,1 H i rezistenta R = 1 Q. Tensiunea de
alimentare este U0.
405
Pentru micsorarea supratensiunii care apare la decuplarea infasurarii de
excitajie, in paralel cu ea este conectat un rezistor Rp. Sa se determine
valoarea acestui rezistor si supratensiunea maxima, stiind ca dupa

decuplare, curentul
scade la din valoarea initiala, in 20 ms. e
Raspuns: = 4 O; Ubmax = AU0.
Problema nr. 5.25. Pentru masurarea rezisten^ei unei infasurari se utilizeaza puntea Wheatstone din figura 5.25. Considerind ca este realizata condi^ia de echilibru, sa se determine dupa cit timp de la cuplarea puntii la
sursa va putea fi cuplat galvanometrul, daca ten- siunea maxima aplicata
acestuia nu tre- buie sa depa$easca 5 % din tensiunea electromotoare a
sursei.
Aplicatie numerica:
R = 10 Cl, L = 1 H.
V0 Raspuns:
Fig. 5.25
uAB(t) _ 1
._____L
U. " 2
' Rl
= r In 10 = 0,23 s.

Problema nr. 5.26. In circuitul din figura 5.26 sa se determine curentul din
bobina in urma deschiderii intreruptorului K. Circuitul functiona initial in
regim permanent.
Raspuns:
R + Ri
Problema nr. 5.27. Circuitul din figura 5.27 func^ioneaza in regim permanent cu intreruptorul K inchis. Sa se determine variatia in timp a tensiunii la
bornele condensatorului la deschiderea intreruptorului.
Raspuns:
i(0
______RRX
(R + RJ R2 -f RR
u
c(Q = j____________________^L_ e" T .
UQ
RI -fT =R1C

Fig. 5.26

%
c

0
Fig. 5.27
406
Problema nr. 5.28. In circuitul din figu- ra 5.28, care functioneaza in regim
permanent, se scurtcircuiteaza brusc rezistorul i?4. Sa se determine curentul
ix dupa comuta^ie.
Aplicatie numerica:
RX = 5 n, R2 = R3= IO n, i?4 = 15 a,
C= 100 y.F, U0= 60 V
Rdspuns:

i(0
2 e_750<
Problema nr. 5.29. Pentru masurarea rezistentei de izolatie a unui condensator se utilizeaza montajul din figura 5.29, in care G este un galvanometru.
Pentru a nu suprasolicita acest aparat in momentul cuplarii condensatorului
in circuit, galvanometrul se cupleaza mai tirziu. Sa se determine dupa cit
timp de la cuplarea comutatorului pe pri- ma pozitie, el poate fi comutat pe
pozi- tia de masura M, fara ca tensiunea la bornele galvanometrului sa
depaseasca
|
[
jumatate din t.e.m.a sursei.

Aplicatie numerica:
Ru = 20 Mfl, R = A MQ, Rdspuns:
0
C = 6 fxF.
r
i
z
iJ c
i
1

i
I
33
Fig. 5.29

T
C
R + Riz
t - T In -Uhi = 18,3 s. R%z R
Problema nr. 5.30. Condensatorul din circuitul din figura 5.30 se incarca la
tensiunea U0, apoi se cupleaza la bornele celor doua bobine conectate in
paralel. Fara a calcula curenjii, sa se determine sarcinile electrice care tree
prin cele doua bobine in cursul regimului tranzitoriu de
descarcare a condensatorului.
Rdspuns:
9i = CU{
Ro
0
X1 +

q2 = CU0-------------------^- i?, +
,VK
L, Ih
Fig. 5.30
407
Problema nr. 5.31. Circuitul din figura 5.31 funcjioneaza in regim
permanent cu intreruptorul K inchis. Sa se determine intensitatea curentului
dupa deschiderea brusca a intreruptorului.

Fig. 5.31
Rdspuns:
i(<) = 'R e_orfsh^; =
t-VWRi
Dupa relajia dintre R si 2 ^se obtin regimurile studiate la problema nr. 5.20.

Problema nr. 5.32. Circuitul din figura 5.32 func- {ioneaza in regim
permanent cu rezistorul scurt- circuitat. In momentul t = 0 se deschide intreruptorul.
Sa se determine curentul din circuit, tiind ca sursa de alimentare are t.e.m.;
e(/) = E y 2 sin co
i(/) = ^ ]/2 j^sin (to/ <p)
R2
----e
ZXL
t
T
unde:
Z = )fR* + Xl; tg<p = ^; XL = OL; r=iProblema nr. 5.33. Circuitul din figura 5.33 functioneaza in regim
permanent, sub tensiunea la borne ub(t) = Ub]/2 sin (<o/+ y), cu intreruptorul
K deschis. Sa se determine curenjii din cele doua bobine, daca acest
intreruptor se inchide in momentul in care curentul este maxim.
Rdspuns:
Considerind ca intreruptorul se inchide in momentul t = 0, rezulta:
t
t
=
s
iiW
cos (<o/-f- <p <px) c (<p o^e '*j + e Tl
unde:
.z = V(Ri + R2)2 + <*2{LX + Ltf- zx =
408

Z2 = yw+W^,

5.4. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE


PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 5. 34. Circuitul din figura 5.34 este realizat din elemente
ideale, intre ale caror valori exista relajia:
Circuitul este pus in momentul t = 0 sub tensiunea la borne Ub(t). Sa se

calculeze curentul i(/) absorbit de la re^eaua de alimentare.


Condensatoarele sint initial neincarcate.
Solutie:
Impedanta operational a circuitului este:
- - -f- pc
R
1
R
1
pL
Jinind seama de rela^ia din enun{, se obfine:
m=R

Rezulta ca acest circuit se compor- ta global ca un rezistor, astfel incit


curentul absorbit va fi In fiecare moment proportional cu tensiunea la borne,
indiferent de modul In care variaza aceasta in timp:
409
Problema nr. 5.35. Circuitul din problema precedents este cuplat in momenta! / = 0 sub tensiunea la borne:
*(<) = ^o(! - e-)
Sa se calculeze curentii prin toate laturile circuitului.
Solutie:
Folosind rezultatul problemei precedente, intensitatea curentului absorbit
de la sursa este:
w
RRv

= _e-0
Transformata Laplace a acestui curent este:
i(^) = Ho ri?_]
R ip P + aj
Transformatele Laplace ale celor patru curenti necunoscuti au expresiile:
UP) = m
UQot
*+
P(P + a) (p -f co0)
UP) = HP)R
1

R+
UP) = HP)- UP) = HP)
pL
R ip + a) (p -f- ^o) U0 a
1
R + pL R (p + a) (p C0Q)
R -f pL L pip + a) ip + C0Q)
expresii in care s-a notat:
Wn =
LC
Utilizind formulele de dezvoltare ale lui Heaviside se obtin rezultatele:
ii(0 = i4(0 = -^ (1 +

at
e 0COQ e co0 a
hit) = i3(/) =
tV
R
ea/ e-6>0* co0 - a
Problema nr, 5.36. Circuitul din figura 5.36 este cuplat in momentul t = 0
la o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 si rezistenta interna nula. Sa se
determine curentii.
Solutie:
Impedanja operationala a circuitului este:
Zip) = Ri +
R% pR R% + pL
410
Transformatele Laplace ale curentilor sint:
I (J>) = V(p) - Hi RI + PL
l[P>
z (p) P RA + pLA + R2)
UP)=UP)
pH
R2 PL
u*L
RL^2 + PL(R 1 + R2)
UP)=UP)
R2 H" PR
^0
_______*2______
p RIR2 + pL (Ri 4- R2)
Originalele se determina cu rela^iile lui Heaviside i au urmatoarele
expresii:

Ri 4- R2
1
I2M
Up

i?! + R2
e
T

Hi
Ri
(l-e
T
).
I
t*o

>
Ug
h
ct

*L.

in care constanta de timp are expresia:


r = L Rl
RA
Problema nr. 5.37. Circuitul din figura 5.37 se cupleaza in momentul t = 0
la o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 si rezistenfa interna nula. Sa se
determine curenfii. Condensatorul este initial neincarcat.
Solufie:
Impedanta operational;* a circuitului este:
Z (P) = R1 + ^~
i?2 +
pC
Transformatele Laplace ale curentilor sint:
UP) =
Ug
Ua

pCR2 4- 1
UP) = UP)
pZ(p) p pCRxR2 -f (i?! -f R2) pC UQ
i?2 4pC
p pCRiR2 4- (Ri 4* -^2^
411

^2>iP) ^1 (P) '


R2 HpC
pCRxR2 -j- (Rx + R2)
Originalele se determina cu relajiile lui Heaviside si au expresiile:
iiW
-[l + e T) R, + B2 \ Rt )
Un
Ri + R2
(l-e *)
Un
h(t) = fe in care
T = c-M- Rx + R2
este constanta de timp.
Problema nr. 5.38. Circuitul din figura 5.38, a functiona in regim stajionar
cu intreruptorul K deschis. Sa se determine curentul din rezistorul R dupa
inchiderea intreruptorului.
Solutia intii:
Schema operational^ a circuitului cuprinde un generator echivalent cu

conditia initiala din bobina:


0(0-) = L%
Ri
Transformata Laplace a curentului cerut este:

Efectuind calculele i utilizind a doua relate a lui Heaviside, I(f>) se obtine:


Ri
r=
R + Ri
R(R + Ri) RRX
_ t_
-e T
412
Solufia a Il-a:
Se transfigureaza schema din figura 5.38, b, ca in figura 5.38, d, in care:
UP) =
Up tUp pL
Tensiunea la bornele AB are imaginea:
VAB(P) = UP) Z(P) = UP)
iar curentul cerut este:
R
pL
I (p) =
Problema nr. 5.39. In circuitul din figura 5.39, a, care func^iona in regim
stajionar cu intreruptorul K deschis, sa se determine variatia curentului din
bobina in urma inchiderii acestui intreruptor.
Solufie:
Se deseneaza schema operational^, in care figureaza o sursa echivalenta
cu condi^iile initiate din bobina (i(0) = U0I2R). Cea mai simpla solute consta
in determinarea generatorului echivalent care alimenteaza bobina,

Fig. 5.39
413
facind transfigurarile succesive ilustrate in figura 5.39, b. Curentul din circuit
are imaginea Laplace:
I (P) =
o , LUp 2 p ~l~ 2 R
R ~\--j- pL
2
Uo R + pL R p(3R + 2 pL)
Originalul se determina cu ajutorul celei de a doua formule a lui Heaviside
si este:
t
T
)
unde
T=
2L 3 R
este constanta de timp.
Problema nr. 5.40. Sa se determine curentul din rezistorul R, care se
cupleaza in momentul t = 0 la circuitul din figura 5.40, a aflat in regim
stationar.
Solutie.
Condensatorul este incarcat initial la tensiunea U0. Jinind seama de acest
fapt, se determina schema opera^ionala din figura 5.40, b. Curentul cerut

I(p)
R,
b
414
poate fi determinat dupa efectuarea transfigurarilor succesive ilustrate in
figura 5.40, c, in care:
m=-^+cu0
pR
Z(P) =
n
Cp
i? +
Cp
Curentul cerut are transformata Laplace:
Un
m
U
pCR + 1
Z(p) + i?i p pCRRx + (R + Ri)
Originalul se determina cu a doua relate a lui Heaviside si are expresia:
in caxe
=C
RRt R + Ri
este constanta de timp.
Problema nr. 5.41. Sa se determine intensitatea curentului din condensator fi tensiunea la bornele acestuia, in urma inchiderii intreruptorului S.

Anterior, circuitul se afla in regim sta^ionar.


Aplicafie mmerica: E = 48 V, R = 20 2, = 50 2, R2 = 100 2,
C = 3pF

415
Solufie:
Se reprezinta schema operational^, In care condi^ia initiala ue(0) = E
este reprezentata printr-o sursa echivalenta. Aplidnd teoremele lui Kirchhoff,
se ob^ine:
f = RJ.ip) + RMP)
UP) = UP) + m
Curentul cerut are transformata Laplace:
HP) = ______ERi_____
RRl f- RR2 4' RL^Z
P+
Ri 4~ R2
C(RR2 rf- RR2 4" R1R2)
Cu valorile numerice date, se obfine :
Up) = - 0,3------------------------------- ---v r/

p-\- 6250
Valoarea instantanee a curentului din condensator este deci:
i(*) = - 0,3 e-|4250<
Tensiunea la bornele condensatorului este:
u,{t) = E + - f * 6i =
+ 16 e-6250<
Problema nr, 5.42. In circuitul dinfigura'5.42,a condensatorul C se incarca
pina la tensiunea U0, apoi se cupleaza la bornele circuitului format din rezistoarele R i R i condensatorul Cv Sa se determine variajia in timp a tensiunii la bornele condensatorului Cv Se va considera Cx = C.
Solutie:
Se reprezinta schema echivalenta ope- rafionala (fig. 5.42, 6).
Tensiunea ceruta are transformata Laplace:
t=o
xv
u(t)[ R,

C,=C

H-i
U (P) =
CiP
HP),
*1 +
unde:
CiP

416
In cazul C = Clt se objine :
Utf) =
UoCB,
pH?RRt + pC{2RX -f R) + 1 Originalul se determina cu prima formula a lui
Heaviside si ester
u(/) = esh
v1
r
. RC
S-au utilizat notatiile:
= R + 2RL . 2CRR1 9
V& 4R*
r " ~2CRRt '
Tensiunea la bornele condensatorului este maxima in momentul:
t
m = ~ arg th
6
a
iar valoarea maxima este:
=
e- f
-- arn th
Pentru / oo tensiunea tinde asimptotic spre zero, ceea ce se poate constata si direct, dar si efectuind trecerea la limita, in care se tine seama de
inegalitatea a > (3.
Problema nr. 5.43. Circuital din figura 5.43, a func- tiona in regim stationar
cu intreruptorul S deschis. In momentul / = 0 se inchide acest intreruptor. Sa
se determine curentii din circuit, stiind ca condensatorul C era initial incarcat
la tensiunea U0, cu sensul din figura.
Aplicatie numerica: E =
= 60V , Rl = 400 n, R2 =
= 800 a, L = 0,2 H, C =
= 2,5 JJLF, U0 = 20 V.

Solutie:
Se reprezinta schema operational^ (fig. 5.43, b), in care figureaza sursele
echiva- lente cu condi^iile initiale:
h(0 -)=
*
-f- R2 uc{0 ) = U0

417
Ecuafiile lui Kirchhoff sint urmatoarele: E J LE P + -R*
RJ-liP) + (^2 + pL) I2(P)
= Rjl^p) + -H I3(p) p p
pc
HP) = HP) + HP)
Eliminind pe I2{p) ?i /3(/>), se ob^ine:
pH.C(E - Ua) + p ^ R2C(E - U0) +
LE
HP) =
R,
plP^R.LC + p(CRlR2 + L) + (Rt + *)] In cazul numeric considerat, rezulta:
2 10^p2 4- 0,09 p + 60
Ii(^)
p(2 104 p2 + p -f 1 200)
Utilizind a doua. formula de dezvoltare a lui Heaviside, se obtine originalul:
i^) = 0,05 + 0,1 e-2 000f - 0,05 e"3 000'
Pentru a afla ceilalji curen^i se determina tensiunea
uab E Rxix = 40 40 e-2 000/ + 20 e-3 000'
Rezulta expresiile celorlal^i curenji:
i,(<) = C-^- = 0,2 e--000t - 0,15 e'3 000*
dt
i2(t) = ix(t) - i3{t) = 0,05 - 0,1 e-2 000' + 0,1 e-3 000'
Problema nr. 5.44. Sa se determine variafia in timp a tensiunii la bornele

condensatorului din circuitul reprezentat in figura 5.44, a, care dupa ce se


incarca la tensiunea U0, este cuplat la bornele unui circuit compus dintr-un
rezistor R si o bobina L legate in paralel.
Solutie:
In schema echivalenta operational^ (fig. 5.44, b) figureaza generatorul echivalent condifiei ini^iale Uc(0) = U0. Tensiunea la bornele condensatorului
are imaginea Laplace:
Uo
U(^) = R'pL .
P_____ U0RLCp
W
R + pL _1_ ^ RpL
p2RLC + pL + R
Cp R 4- pL
Originalul se determina cu prima formula a lui Heaviside $i are expresia: u(tf)
= U0 e~at |ch $t sh (tfj *
418

Fig. 5.44
in care s-au facut notafiile:
Se disting urmatoarele situatii:
a. Regim aperiodic:
In acest caz (fig. 5.44, c), tensiunea la borne are expresia de mai sus;
b. Regim aperiodic critic:
Ridicind nedeterminarea care apare pentru (3
u(0 = Uo e-*(l a/).
c. Regim oscilant amortizat:
Facind notafiile:
2R>
to = <o0
1,2

0 se obfine (fig. 5.44, d)

2R
co0
1
VTc
419
se otyine rezultatul (fig. 5.44, e):
u() = U0 e_a* |cos o)/ sin cozj
d. Regim oscilant neamortizat: R = oo. (fig. 5.44, /):
U(t) = U0 COS
Problema nr. 5,45. Circuitul din figura 5.45, a este cuplat la o sursa cu
tensi- unea la borne constants U = 250 V. Sa se determine tensiunea Uc la
bornele condensat orului.
2
Aplicatie numericd: cazul 1: R 250 1, L = H, C = 2^F; cazul 2:
R = 100 Q, L = 40 mH, C = 1 pJF; cazul 3: R 100 Q, Z, = 40 mH, C = 5 iiF.
Soluiie:
Impedanta operafionala a circmtului este:
Z(P) = R +
pL
_1_
p2 RLC + pL + R p2 LC + 1
Curentul absorbit de la sursa are transformata Laplace:
U(p)
U(p*LC + 1)
UP) =
Z(p) p(jfiRLC + pZ. + i?)
Pentru determinarea tensiunii la bornele condensatorului se inmulte^te
acest curent cu impedanta operafionala a circuitului LC:
pL
vc(P) = UP)pC
pL + pC
ms+P+
11 RC
u

420
Originalul se determina cu ajutorul celei de a doua formule a lui Heaviside. In
cazul 1, se obtine (fig. 5.45, b):
uc(i) = 500 (e-500 ' e-1 500)
In cazul 2, transformata Laplace a tensiunii Uc este:
U C(P) =
__2,5 10s
(p + 5 000)2
Se observa ca polul p = 5 0Q0 este dublu.
In cazul polilor multiplii, formula lui Heaviside capata expresia:
1
t-i [ p^p) 1
L Q(p) J k (mh- 1)!
dmk-l
~dl7^
P (p) pt Q(P)
(p-p*rk
-ipPk
in care mk este ordinul de multiplicitate al polului pk. Utilizind aceasta relatie, se obtine (fig. 5.45, c):
uc{t) = 2,5- 106 te~50m
Acesta este regimul aperiodic critic.
In cazul 3, care corespunde regimului oscilant amortizat, se obtine (fig.
5.45, d):
uc(t) = 250 e_1 000 1 sin 2 000 t
Problema nr. 5.46. Circuitul din figura 5.46, a funcjiona in regim
permanent cu intreruptorul S deschis. Sa se determine curentii din circuit,
daca in momentul t = 0 se inchide acest intreruptor.
Aplicajie numerica: U = 250 V, Rx = 50 12, R2 == 2 00 }, Rs 250 Q, L =
10 mH, C = 5 y.F.
Solutie:
Condi^iile initiate sint:
h(0
) hi ')
U
1 -^2 4 -^3
0,5A
uc{0 -) = R2i2(0 -) = 100 V
Cu aceste conditii initiate, se re~ prezinta schema operational^, iar ecuatiile lui Kirchhoff sint urmatoarele:
^-+Lf1(0-) = (i?1 +

+ PU I iip) + RzUP)
V+Lili0-)-W=> =
P
P
= (R1 + PL) ll{P)+i3{p)
UP) = UP) + UP)

421
Fig. 5.46
Transformata Laplace a curentului t\ rezulta de urmatoarea forma:
I ( h) _
+ P\CB2V + Li|(0) - Ue(0) i?2C] + CU
1
2
p[p R2c.L p(Cff1/?2 + L) + (ft, + J?2)1
Cu valorile numerice indicate, se ob{ine:
J,
ft 10-y f 15,5 10~2p + 250
1P
~
p(10-V -K 6 * 10-2p + 250)
Polii acestei expresii sint complccfi:
pU2 = 3 000 j #000,
deci regimul va fi oscilant amortizat. Utilizind a doua formula a lui Heaviside,
se obtine:
ix(t) =1 + 2,8 e- 3000 * sin (4 000 t - 0,18)
In continuare, se determina tensiunca UAB:
uAB(t) = U - Rji - L = 200 - 125 e-3 mi sin (4 0001 + 0,926),
apoi:
i,(f) = ^4*. = i _ o,625 c-3 000' sin (4 000 t + 0,926)
R2
i3(t) = ix(t) - j2(/) = 3,13 e~3 000 * sin 4 000 t
Problema nr. 5.47. Pentru limitarea supratensiunii care apare la bornele
unei bobine in urma deconectarii ci din circuit, se utilizeaza montajul din
figura 5.47, a, in care condensatorul C are rolul de a anula curentul de regim
permanent prin rezisterul Rp (v. probl. 5.8). Sa se calculeze tensiunea la
bornele bobinei, daca se presupune, pentru simplificare, ca intreruperea
curentului din circuit se face brusc, fara ca intre bornele intreruptorului sa se
formeze un arc electric.
Solutie:
Se reprezinta circuitul echivalent operational (fig. 5.47, b) in care
figureaza generatoare echivalente cu conditiile ini^iale:
*,(0) = Uo; 0(0)=+^

XT

R+pL
&
422
Transformata Laplace a curentului este:
Un
LUn
m
R + Rp -\-pL +
l
Cp
iar a tensiunii la borncle bobinei este:
UJp) = (R + pL) I(p)
^ CR* ~ L + pLC(R ~ Rp)
'K
R R p2LC + pC(R + RP) + 1
Utilizind prima formula de dezvoltare a lui Heaviside, se obtine:
C(R2 -f Rp) - 2L sh pf
2 RLC
in care s-a notat:
t
a=
R + JRp
t
21 '
1
Tc

De obicei, Rp i C se aleg astfel incit regimul sa fie aperiodic ((32 ^ 0). In


cazul regimului aperiodic critic ((3 = 0) rezulta:
*+,=2fi-


iar tensiunea la bornele bobinei devine:
UL(0
Un
R
R
v- R _ {\ l 2 Rp + R J
Tensiunea la bornele bobinei este maxima in momentul in care:
i
0 RP + R
ztm-l+ 2
$i are valoarea:
u
L max __ J_ Rp ~ R e-atm U0 2 R(RP + R)
Cea mai periculoasa supratensiune apare in momentul t 0 i are valoarea:
UL(Q) _ RP t uQ
R
Se observa faptul interesant ca in cazul:
tensiunea la bornele bobinei este nula dupa intreruperea circuitului.
423
Problema nr. 5.48. Circuitul din figura 5.48, a este alimentat de la o sursa
de curent continuu cu tensiunea electromotoare U0 si rezistenfa interna nula.
In momentul t = 0 se include intreruptorul. Sa se determine varia^ia in tirnp
a curentului it stiind ca sarcina inijiala a condensatorului este q0t cu semnui
din figura. Ce condi^ie trebuie sa indeplineasca sarcina q0 pentru ca )a
inchiderea Intreruptorului sa nu circule curent prin bobina?
Aplicatie mmerica: U0 --= 120 V, = 40 V, R1 = 100 D, i?2 = 200 2, L
= 0,667 H, C == 35, 35 uF Solulie:
Se reprezinta schema echivalenta operationala (fig. 5.48, b). Transformata Laplace a curentului cerut se poate calcula cu teorema lui Thevenin:
m care:
Rezulta:
^ABo(P) ~
HP) = J7o_
pC
ZABO(P) + Z(p)
^ABo(P) ?LAB<AP) ~
Uo ^2
p R -j- H2
R X B2

Hi + Rz
Z(.p)^pL + - Cp
un
Ho
UP)H] + H2

JP2 + P ^+ I
L L(HX + R2) LC J
Se objine imediat condijia ca i = Q:
q0 CU0
Se fac notable:
________ HiHo
Hi + H
2L(H1 + H2)
V LC
Polii functiunii I [p) sint radacinile ecu- atiei
p2 + 2ap + cog = 0
PxA = * jf 2
424
Se disting urmatoarele cazuri:
In acest caz, se obtine dupa aplicarea primei formule de dezvoltare a lui
Heaviside:
iW= t,
i( "^Tsr_?) e-'sin'
m care,
to =K<0 a2;
2) 5 = -^--2 FI
Ridicind nedeterminata din expresia curentului, se objine:
i(/) = i(c/n
Rl + ^2
3)<4<>sau_m_>2^i.
In acest caz, se obtine:
i(/) = (t/0^--------------------------) e-B< sh p/,
w
pi [ i?x + f?2 c }
unde
p = jw = y a2 - tog
In cazul numeric considerat, se obtine:
a = 50, <4 = 42 500, w = 200
de unde:

i(/) = 0,3 e~50t sin 200/


Problema nr. 5.49 Circuitul in punte din figura 5.49, a estecuplat
inmomen- tul t 0 la o sursa de curent continuu cu t.e.m. E $i rezistenpa
interna nula. Sa se determine curentul prin diagonala 4-Ba pun^ii.
Soluble:
Se aplica teorema lui Thevenin sub forma opera^ionala:
i(p) = . Uabo(p) .
R + ZAB0(P)
Din schema rejelei pasivizate (fig. 5.49, b), se obtine:
l
pL
KABoifi) ^
pC
2 pL
PL + - pC
425

N
Pentru determinarea lui UAB0 (p), se utilizeaza figura 5A9, c, din care rezulta:
V(p) = - - - =
p
1+
pL +
"*LC
Cp
vAB0(p) = (-pL)m =
_ E 1 - p2LC ~
p( 1 + p'-LC)
Se ob{ine imaginea curentului cerut: l(p) =
p p2RLC + 2pL + R
Polii functiunii I(p) sint radacinile nu- mitorului si au expresiile:
Pi,2 a jco>
m care:

Fig. 4.59
Se disting trei cazuri: Cazul 1) COQ > oc2, adica:
a = ; =}/ (05 a2;
RC
1
co0 = )=-=0
y LC
R>
n
In acest caz; polii sint numere complexe. Regimul este oscilant amortizat.
Utilizind a doua formula de dezvoltare a lui Heaviside sc obtine curentul:
i(/) = (1 2 e~at cos cx>1); R
cazul 2) = a2, adica:
Acesta este regimul aperiodic critic, iar solutia este:
cazul 3) o < a2, adica:
R<
f
L_
C
426
In acest caz, corespunzator regimului aperiodic, se obtine:
i(0 = - (1 - 2 e~al ch p*)
R
unde:
p = jw = ]ja? to;
Se observa ca in toate cele trei cazuri:
i
() = - ~R > i() = |
Intr-adevar, in momentul t 0 condensatoarele se comporta ca un scurtcircuit, iar curentul prin bobine este nul. La stabilirea regimului permanent,
curentul prin condensatoare este nul, circuitul inchizindu-se prin cele doua
bobine, care se comporta ca un scurtcircuit (deoarece s-a neglijat rezistenta
lor).
Problema nr. 5.50. Ce relajii trebuie sa existe intre parametrii pun^ii din
figura, pentru ca ea sa fie echilibrata indiferent de variatia in timp a tensiunii
de alimentare u(t) ? Conditiile initiale sint nule.
Solutie:
^
Se aplica teorema lui Thevenin sub forma operational^ :
up)=u^(p)
.
Zip) + z AB0(P)
Pentru echilibru, este necesar ca:
UABo(P) = ^
Cu notatiile:
ZiiP) = Ri + pLi; UP)
UP) = R2 +pL2m> T'tkP) pct
i

se obtine:
VAB0(P) = U(p)Z2(p) z3(p) - ZA(p) z4(p)
[Z^p) + Z3(p)] [Zt(p) + Z4(p)]
Conditia de echilibru devine:
UP) UP) = UP) z m
indiferent de p. Inlocuind, se obtine:
Ri H~ pLi C2
^2 d* pL2
Ci
Rezulta, prin identificare, conditiile cerute:
RlCi = i?2^2 L^Ci =
427
Problema nr. 5.51. Puntea din figura 5.51, a este alimentata de la o sursa
de curent continuu cu t.e.m. U0 si rezistenta interna Rx si functioneaza in regim permanent cu intreruptorul K deschis. In momentul i = 0, se inchide
acest intreruptor. Sa se calculeze tensiunea U2(t) la bornele infasurarii
secundare, care functioneaza in gol.
A plica tie numeric a:
L = 10 mH, R = 5 D, R1 = 10 D,
U0 = 20 V, M = 1 mH
Solutie:
Inainte de inchiderea intreruptorului, cu- rentii din circuit erau:

ii(0 - e) = - i(0 - e)
v
R + 2R1
Acestei conditii initiate ii corespunde, dupa inchiderea intreruptorului, cite
o t.e.m. operaJionala:
0(0) =L
U0
R -f 2Rx
in serie cu fiecare bobina L. Din motive de simetrie, curentii din cele doua
rezistente $i din cele doua bobine sint respectiv egali. Se aplica teoremele lui
Kirchhoff sub forma operational^:
m = UP) + UP)
* = RiUP) + 2RUP)
P
0(0) = PLUP) - RI2(P)
Rezuita:
UP) = -^2 R + <b(0)(Rl + 2R) P
RRl + pL (Rx + 2R) Tensiunea U2 are transformata Laplace:
V2(p) = pMUp) - Mi^O) =
= MR
v0 - JV,(0)
RRj -f- pL (Rj -{- 2 i?) Originalul acestei expresii este:
R(R + Rt)
u z(t) = U0-w0
L (R + 2Rx) (i?, + 2R)
SR,
e L(R,+2R)
428

Cazuri particulare:
a) H = Ri: uW = f e~^ ;
b) R1 0; u2(t) = y U0 = constant
Acest rezultat se explica, deoarece curentul ix este, in acest caz:
ii(/) = 12(0) +
1
Aplicatie nitmerica:
u2{t) = 0,3 e_250 /(F)
Problema nr. 5.52. Se considera doua circuite oscilante identice cuplate
(fig. 5.52). Inductivitatea mutuala este M = kL, in care k ^ 1 este coeficientul de cuplaj. Unul din circuite fiind in scurtcircuit, se aplica celuilalt o
tensiune la borne constants U. Se cer curentii din cele doua circuite, incepind din momentul aplicarii tensiunii.
Solutie:
Circuitul se afla in conditii initiale de repaus. Ecuatiile lui Kirchhoff sub
forma operational^. sint urmatoarele:
[pL+yM)+pMitip)= pMUp) + \fL + y2{i>) = 0
Rezolvind acest sistem de ecuatii, se obtine:
Ix(p) = f------------------------------ -- -+----- -- ]
2 [ orp1 2 + 1
(*2p2 + 1 J
I2(P)=^L\-----------------------------l------------ - -1,
2 L a2P2 + 1 P2p2 + 1 J
in care:
a2 LC(\ + k) ;
Notind:
1
<*1 = - a
1
1
YLCH + k)
1
YLC(1 - k)
)i2 = LC( 1 - k)

Fig. 5.52
429
se obtin valorile instantanee ale celor doi curenti:
. cu
ix(t) = [cOi sin cojt + co2 sin u2t]
CU
i2(t) =
[<*>i sin <*it <^>2 sin
Curentii din cele doua circuite apar deci ca suma, respectiv diferenta a doi

curenti de frecvente:
f = si f =
1

27T 2 2TT
In cazul cuplajului perfect (A = 1), rezulta in consecin{a: Valorile instantanee
ale curentilor, sint, in acest caz:
CIJ
ij(2) = [coj sin -f- (/)]
i (t)
CU
[coj: sin (/)]
Se observa ca apar socuri infinite de curent in cele doua circuite. Fluxurile
magnetice din cele doua bobine, care au expresiile:
i(<) = Lh(() + Mh(i) = LlhV) + i2W]
+ Mh(t) = ^Pi(0 + i*(0]
nu contin singularitati de tipul 8(), fiind functiuni continue de timp.
Problema nr. 5.53. Doua circuite oscilante identice sint cuplate magnetic,
inductivitatea mutuala fiind M = kL (k < 1), (fig. 5.53, a). Unul din circuite
este in scurtcircuit, iar in celalalt se afla o sursa cu rezisten^a interna nula,
care da un impuls de tensiune cu amplitudinea constants U0 i durata T. Sa
se calculeze curentii din circuit. Sa se studieze, de asemenea, cazul
particular in care:
lim U0T = <D0
T-* 0 t/V^oo
Solutie:
Tensiunea electromotoare care ac^ioneaza in primul circuit poate fi exprimata in modul urmator:
e(t) =
^ > } = Uo1 (0 ~ U0 l(t - T),
in care 1 (t) este functiunea treapta unitate.
430
Se poate aplica metoda superpozi^iei, exprimind curen^ii ca suma a cite
doi termeni:
f ii(0 = bW + i "(0 I 12^) = h(fy + h (0
in care termenii i[(t) i i2(tf) sint curentii care rezulta in urma aplicarii la borne
a tensiunii u'(0 = U0l(t) in condi^ii initiale nule, iar termenii {"(t) $i il(t) sint
curentii care rezulta in urma aplicarii la borne a tensiunii u*(tf) U0\(t T)
de asemenea in conditii initiate nule.
Folosind rezultatele de la problema nr. 5.52, se obtine:

m
cu
[<ox sin a)Lt + co2 sin co^] 1 (t)
cu
i'(/) = [co, sin co^ <o2 sin co^] 1 (t)

// .e(t)
u
o
t
...
1
1
T

-4 r
respectiv:
Fig. 5.53
ii(t) =- - -sin <*i(t T) + co2 sin w2 (t T] 1(/ T)
CL\
iS(0 =
in care s-a notat:
[6>x sin (t T) co2 sin <o2 (/ T)] * 1 (t T)
*>1 =
; <o2 =
'i
YLC(i + A) ' Z |/LC(1 - k) Rezulta, prin urmare, dupa efectuarea superpozifiei:
h(*) i2(t)
C
^ - (w! sin (Axt -j- w2 sin o>^);
0^t^T
r /. r ^ .
. <o.r
COS 6)! 1 4------------------1 1 21
C^ofcoi sincos -------+ <o2 sin cos <o2^-(t > T)
cu0
((Oj sin (0^ <o2 sin co^) 0 ^ ^ T*
Ct/0[coi sincos c^j^- - co2
sinw2r
-cos
t>T
In cazul T -* 0, finind seama de condi^ia data in enunt, se obtine:
C00
i(*)
i(0
2
C<D


[<I>1 COS iiiyt + <of cos COg/j

[cof COS <0]2 <o| COS 0>2^]


431
Acelafi rezultat se poate obfine i direct, studiind comportarea circuitului
sub acjiunea tensiunii electromotoare de forma:
e(*) =
in care 8(t) este func{iunea lui Dirac, a carei transformata Laplace este:
m = o
In cazul in care circuitele sint cuplate perfect (M L), se obtin rezultatele:
iiW =
2
CU{
[cox sin a)jt + $(<)]; J
[i sincos i (# - y) J *(* - r)] *' t>T
[, sin - $(/)]; 0 < t < T
!
| CU0 [tox sin ~~~ cos tox - -|) + .1 i(t - T) ]; t>T In cazul r-*0, se obtine:
i,(<) = [to? cos + '(<)]
i,(<) = [to? cos tojt - y (<)]
2
in care 8'(t) este derivata functiunii S(/), care are proprietatea:
$ m V(t) d t=- f'(0),
i(t) fiind o functiune oarecare continua in origine.

Fig. 5.54
Problema nr. 5.54. Receptorului din figura 5.54, a, i se aplica la borne in
mo- mentul t 0 tensiunea constants U0. Sa se determine variatia in timp a
curenfilor, in urmatoarele doua si- tuajii:
a. Inductivitatea mutuala este M = = K^L1L2t in care K< 1 este coeficientul de cuplaj;
b. Circuitele sint cuplate perfect, adica M = ^LXL2(K = 1).
Solutie:
Din teoremele lui Kirchhoff sub forma operafionala rezulta:
[(*!+ HP)-pMiM)=^

.
p
. pM I,(p) 4* + pL^j l2(p) = 0
432
Cazul a:
M = K ]/LXL2
Pezolvind sistemul de mai sus, se objine:
Up ___________pL 2
HP) = HP) = u0
p p2(L,2 - M2) + p(fl,L2 + il^) + M
PZ(L 1^2
M?) + p(RxL2 + R%L) + Rx R2
Polii celor doua funcjiuni sint reali:
Pi,2 = a P
S-a notat:
R\^2 "1 ^2^1 , o 1/ ~o o". o
R1R2
a = i---------------------- ; 0 = y or or; or =- ---2(L1L2 - Af2) r '
LiLjj - M2
Utilizind formulele lui Heaviside, se objin rezultatele:
w=^l1 - nr bch & + (a ~ 0)2 if)sh ^]}
I2W
U0 M
. 1 , Q,
----9--- e-* sh 0t
LXL2 -M p
In cazul p = 0, adica a = <0, ridicind nedeterminarile, se obtine
Cazul b:
In acest caz:
i (t) = UM - t e~ 2V L,L2 LXL2 = M2
HP) =
u0
R2 + PL 2
P p(R 1^2 H H R1R2
UP) =-------------------------------------------------^
+ R2L,) + R,R2
Valoarea instantanee ale curenjilor sint in acest caz:
*1*1
--------------------3*---- e +
1W
RX [
RXL2 + R2LX
J
Ut)
R\R%
R\L>2 -t-*
0 RxLt + R*LX
433
Se observa ca in momentul {t = 0+) valorile celor doi curen^i sint diferite de zero:
h(0+)
UQL2

"Ii 4(o+)
UM
^1^2 "t" ^2'^'!
Curentii din bobine au variatii in salt, insa fluxurile magnetice din cele doua
bobine variaza continuu.
Intr-adevar:
i(0+) = -^ih(+)
(0+) = 0
O2(0+) = L2i2(0+) - Mix (0+) = 0
Variatiile in timp ale curen^ilor in cazul cuplajului perfect sint
reprezentate in figura 5.54, b.
Problema nr. 5.55. Circuitului din figura 5.55,a, i se aplica la borne in
momentul t = 0, o tensiune constants U0. Sa se calculeze curentii din cele
trei laturi.
Rezistenja interna a sursei este nu- la, iar condensatorul Cx este initial
incarcat la tensiunea Ux cu sensul din figura.
Solufie:
Din schema echivalenta opera^i- onala, in care condi^ia ini^iala reuo
C1

__/j____It___________
r

i:
T

___________
r

\
lgt
p
J_
T
pct

(fig. 5.55, b), rezulta transformatele Laplace ale curen^ilor:


HP) =
-------1 =
Rpc2
pCx
Q + c2
R+
P +
t
pCz
1
RC,
P +'
1
R(Ct + C2)
UP)=ii(P)R
R+
pC2
=_A_(C/o_C/l)
Ci + Ca
p+
R(C1 + C2)
434
hip) = hip)
_ pC2
Cl Uo-U1
R+Cj + C2
pC2

p+
R(Pt -f- c2)
Imaginile curenjilor ^ i pun In evidenja faptul ca acestia contin singularity
de tipul func{iunii 8(t), deoarece gradele polinoamelor in p dela numarator si numitor sint egale. Pentru a se putea utiliza relajiile lui Heaviside, se
transforma aceste expresii In modul urmator:
UP)
UP)
Up - Vi
R
P+
Ci H- c2
(Uo - UJ
CA U0 - [7, A + C,)*' i?
i?(Cx + C2) 1
p -t-1
i?(Cx + C2)
Se obfin urmatoarele expresii pentru curenti:
iiW
i*(0
CjC2
Cj -+* c2
CjC2
i3(0 =
C^ H- Cg Cx 17,
(t/0 - uj m
(U0 - /,) 8(t)
Ci
(C, + c2)2 CjCj
(C, + Cs)2
iWle"T
R
U0 - U i - ----eT
Cx + C2
e~ ~
in care
T = i?(C1 + C2)
Cum se observa, curenjii ix $i i2 au doua componente:
1. Prima components este un oc de curent de amplitudine teoretic
infinita ?i durata infinit de mica, prin care sarcina condensatorului Cx se
redistribuie instantaneu intre cele doua condensatoare. Varia^ia brusca a
sarcinilor celor doua condensatoare este posibila in acest caz idealizat,
deoarece ele fac parte dintr-un circuit perfect conductor (care se include prin

sursa). Sarcinile con- densatoarelor in momentul anterior inchiderii


intreruptorului erau:
qi(0 e) = ClU1; q2( 0 e) = 0,
iar in momentul imediat urmator sint:
?i(0 + .) = ?1 (0 - c) + (+* ix(/) dt = qx(0 - ) + (U0 - Uj)
JO-e
Cx + C2
i*(0 +) = J.(0 - c) + (0+'i,W dt =
(U0 - UJ
J0-e
Cj -f C2
In aceste relafii s-a finut seama de proprietatea fundamentals a functiunli" 8:
( 8(t) dt = 1
435
Se verifica imediat relafia:
uCl(0 E) + uC2(0 e) = uCl( 0 + e) + uc2{0 + e) = U0.
2. A doua components a curen^ilor reprezinta regimul tranzitoriu de
descarcare a celor doua condensatoare, pina cind tensiunea la bornele
condensa- torului Cx devine U0, iar tensiunea la bornele condensatorului C2
seanuleaza.
Problema nr. 5.56. Se da circuitul din figura 5.56 m care sursa de tensiune
este scurtcircuitata pina in momentul t = 0, cind intreruptorul se deschide
pentru T secunde, dupa care este inchis din nou. Sa se calculeze curentul
absorbit de circuit.
Solutie:
Deschiderea intreruptorului pentru T secunde este echivalenta cu
aplicarea unei tensiuni continue U0 timp de T secunde. Aceasta tensiune
poate fi ex- primata in modul urmator:
u(t) = U0l(t)-U0l(t-T)
Imaginea acestei tensiuni este:
\J(p) = ^
^ e~pT
PP
Imaginea curentului i1 este:
UP)=^f-=CU0{\ -e-^), pc
iar valoarea sa instantanee este data de rela^ia:
ii (t) = CUom-Ht-T)]
Din punct de vedere fizic, relatia de mai sus arata ca in momentul t = 0
condensatorul se incarca brusc cu sarcina CU0, absorbind un curent infinit,

Fig. 5.56
436
iar in momentul t = T se descarca de asemenea brusc, cedind un curent
infinit de sens contrar. Varia^ia brusca a sarcinii condensatorului este posibila datorita existen^ei unui circuit perfect conductor.
Imaginea curentului /2 este:
UP) =
U(p)
R pL
o 1
Up 1
p R + pL p R -f pL
Folosind teorema retardarii, se obtine:
l
f_T
i,W = ^ [(1 - e" ) 1(0 - (1 - e" )1 (f - T)} =
IX

Problema nr. 5.57. Circuitul din figura 5.57 a, este decuplat brusc de la
sursa de alimentare. Sa se determine curentii, daca circuitul functiona in
regim permanent. Se va considera ca intreruperea curentului primar se
realizeaza instantaneu.
Solutie:
inainte de decuplarea de la sursa, curentii aveau valorile:
h(0_) ='f ;
*,(OJ = o
Dupa decuplare, curentul primar se anuleaza brusc [^(OJ = 0], in timp ce
curentul secundar va face un salt, pentru a asigura conservarea fluxului

magnetic din circuitul secundar:


<p2(0-t) = Mi1(0_)=^
*2 (0 + t) = L2\2 (0+) <P2(0+) = d>2 (0_) = <b,(0)
Schema operational^ a circuitului secundar (fig. 5.57,6) cuprinde o sursa
fic- tiva echi valent a cu aceasta condijie initiala. Curentul are transformata
Laplace :
UP)
,(0)
-------->
^2 "f" PL2
iar valoarea sa instantanee este:
*2(0 MV^e
i?xL2
*1
L*
t
437
uo

Valoarea sa inijiala:
**(o+)
MU0
asigura conservarea fluxului, dupa cum se poate verifica imediat.
Deoarece circuitul primar e intrerupt, fluxul magnetic din bobina primara
poate face un salt:
= ^i(0+) - <Pi(0.) = Mi2(0+) - IA(0J
*"1
Deoarece s-a admis ca intreruperea curentului se face instantaneu,
aceasta variate brusca a fluxului va induce o tensiune electromotoare
infinita. In realitate, spa^iul dintre contactele intreruptorului se va strapunge
$i circuitul primar va mai fi men^inut inchis un timp, astfel ca ambii curenti
vor varia continuu, dupa curbele reprezentate cu linie intrerupta in figura
5.57, c.
In cazul particular al cuplajului perfect (M2 LIL2), se conserva i fluxul

primar, astfel ca la deschiderea intreruptorului nu se va mai forma un arc


electric.
Problema nr. 5.58. In circuitul din figura 5.58, a, func^ionind in regim permanent cu intreruptorul K inchis, curentul din bobina L2 se intrerupe brusc
prin deschiderea acestui intrerupt or. Sa se determine variajia in timp a
curentului din restul circuitului.
Solufie:
Inainte de deschiderea intreruptorului, curen^ii erau:
*'i(0-) = 0; H (0_) = K
Dupa deschiderea intreruptorului, admi^ind ca intreruperea curentului se
face instantaneu, rezulta i2(0+) = 0, in timp ce curentul va face un salt
438
pina la o valoare ix (0+), care asigura con- servarea fluxului magnetic din
bobina ramasa in circuit:
*i(0j = - Mi, (0_) = i(+) =
(+)
*i(+) = *i(0.) = *i(0)
Schema echivalenta operafionala este repre- zentata In figura 5.58, b, iar
transformata Laplace a curentului cerut rezulta:

- + ,(0)
p
E
P
R
I (P) =
i?i -|- i? -|- pLx p + i? -j- pLx
Se obf ine urmatoarea expresie a curentului:
w=-dbdH1 +
Valoarea sa ini^iala:

*(^+) h(0+)

ME
RLX
este In acord cu conservarea fluxului In schimb, fluxul magnetic din bobina
decuplata din circuit poate varia brusc in cazul idealizat considerat, saltul
fiind:
A* = <?2(0+) (0_) = Mix(0+) - Lj%{0.) = |
Acest salt corespunde unei t.e.m. infinite, care se aplica la bornele intreruptorului. In realitate, spafiul dintre contactele intreruptorului se strapunge,
iar curenfii i fluxurile magnetice din ambele bobine vor avea variatii
continue, tn cazul cuplajului perfect (M2 = LxL2)t se conserva si fluxul
magnetic 02 i nu se va mai forma scinteie intre contactele intreruptorului.
Problema nr. 5.59. Circuitul din figura 5.59, a funcfiona in regim
permanent u intreruptorul K inchis. In momentul t = 0 se deschide brusc
acest intre- uptor. Sa se determine curentul din circuit, neglijind arcul electric
care se formeaza intre contactele intreruptorului.
Solute:
Deoarece se considera ca intensitatea curentului prin latura care confine
intreruptorul se anuleaza brusc, rezulta ca in momentul t = 0, curenfii vor
suferi salturi de la valorile:
ua
h(0_) = p ; h (0_) = 0
pina la o valoare i2(0+) = i2(0+) = *(0+)
439
K,
t,
/>
UQ
\
R, pLi
I(p)
e-

Fluxul total din circuit, in schimb, se conserva:


*(0_) = L^OJ + L2i2(0_)
*(0+) = (ii + jy i (0+)
0(O_) = 0(O+) = 0(0)
Se reprezinta: schema operational^, (fig. 5.59, b), care cuprinde si o sursa
fic- tiva echivalenta cu conditia initiala de mai sus. Rezulta transformata

Laplace a curentului.
IU>) ---------------gg-tj?---Pf(^l + -^a) + P(^l + ^2)
Aplicind a doua relatie a lui Heaviside, se ob^ine:
RIR
- ^1 .-irnr'j
^ + 2 [*
R+iL, -j- L2)
Se verifica usor valoarea ini|?ala:
*'(0+;
tV-i
+ Lt)
in acord cu conServarea fluxului magnetic.
Problema nr. 5.60. Circuitul din figura 5.60, a functiona in regim
permanent cu comutatorul K pe pozitia 7. In momentul t = 0 se comuta
brusc pe po- zitia 2. Sa se determine curentii in regim tranzitoriu, neglijind
rezistenta conductoarelor de legatura.

Fig. 5.60
440
Aplicatie numerica:

Ex = E2 100 V; R1 = R2= 100 kD; ^=2^; C2 = 8 fxF


Solutie:
In momentul comutarii, sarcinile celor doua condensatoare se vor
redistribui instantaneu, deoarece s-a presupus ca rezistenja conductoarelor
de legatura este nula. Sarcina tot ala a celor doua condensatoare se
conserva si are valoarea initiala:
?(0+) = ?i(0-) + ?2(^-) =
+ C2uCi(0_)
Deoarece:
^i(O-) = Ex l Uc2(0_) = E2 +* H2
rezulta:
*(0+)=frir + c2*2
In schema operational^ (fig. 5.60,b) cele doua condensatoare au fost
inlocuite cu condensatorul echivalent, cu capacitated C = CX + C2 in serie cu
o sursa fictiva care reprezinta conditia initiala de mai sus. Ecuajiile lui
Kirchhoff sint:
(.
P
--~L = ^iUP) + 1?UP)
p
pC
pC
MP) = UP) + UP)
Eliminind pe I2 si u se objine:
l[F
~~ PlpCRLR2 + (R, + R2)\
Utilizind a doua relatie a lui Heaviside/se determina originalul:
i (<) = !_ fi + JSi c* [1 5L_^|
1
w
J?i + R2 L Ri Ci + C21
\ R2 )
J
Tensiunea la bornele condensatoarelor este:

hi1

-E~
-* ifak - E^d1 -1 -^K *J
Valoarea initiala a acestei tensiuni este:
^1^2 Q____I E2C2 ___ ^(0+)
*c(0+) =
-f- R2 CJ -f- Cn Ci -f- C2 Ci -f- C2
441
Ceilal^i curen^i rezulta imediat:
_
uc (
<)
I
\l C* I
f 1 ^1 + p CR.Rn
Jf2
^1
C1 C2
i1 * r
+ ^2
1
F R 4- R \ t ^2 -l
=
^00
C2
+ 2| ^ CRyR,
ii(0 =
Cx -j- C2
In cazul numeric considerat, se obtine:
ix(t) = 0,5 10"3 (1 - 0,8 e~2t)
(A)
i2(*) = 0,5 10"3 (1 + 0,8 e-2/)
(A)
3
2
i3{t) = - 0,8 10" e- '
(A)

ue(t) = 50(1 + 0,8 e~2t)


(V)
Problema nr. 5.61. La bornele circuitului din figura 5.61,0 este aplicata
tensi- unea sinusoidala u6() = Um sin (oo2 + y). In momentul trecerii
curentului prin valoarea maxima pozitiva, se inchide intreruptorul K. Sa se
determine curenfii din cele dona bobine.
Se dau:
Um = 10 V; ca = 5 000 s1; fi1 = 3Q; 2 = 4Q; Lx = 0,8 mH; L2 = 4 mH
Solufie:
Pina la inchiderea intreruptorului, curentul din circuit era:
= -y-sin (< + y ?)
Hr
Li i,(i) itCt) t-0 \K
1
L,i;to)
-eL3iztO)
Fig. 5.61
unde
Z=K(i?1 + ^2)2 + <o2(I1 + L2)2 = = 2,5 2
___________
i 6)(1] I- 1*)
= arete- =
Ri + i?2
= arctg 3,43 7344'
Intreruptorul se inchide in momentul considerat ca origine (/ = 0), de unde
rezulta:
y = 90 + <p = 16344'
442
Pentru a simplifica calculele, se exprima curentul ix ca suma a doi termeni:
iiW = UW + t?W
in care
ij(2) = - U"l sin (<o/
Y ?i);
v
1
T1/
V^! +to*f '
tg ?i
coLl
este curentul de regim permanent. Cu valorile numerice date, se obtine:
ij(2) = 2 sin (a-f 11034')
Condi^iile initiate pentru curenjii ij (t) $i i2(tf) sint urmatoarele:
[il (0) = h(0) - i[(t) = 0,4 - 1,87 = - 1,47 A 14(0) = 0,4 A
Se reprezinta schema operational^ din figura 5.61, b, din care rezulta:
HP)i; (p) = /'lir-0>+ Pty
^ia(0) -^2 4* pL 2

Se objin rezultatele:
it(t) = 2 sin (5 0001 + 11034') - 1,47 e"3 750'
i2{t) = 0,4 e-1 000 *
Problema nr. 5.62. Circuitului din figura 5.62 i se aplica in momentul t = 0
o tensiune la borne alternative u6(tf) = U0 sin (<o + y). Sa se determine
variajia in timp a curentului prin rezistenja.
Solufie:
Impedanja operational a circuitului este:
i
l(t)
(t> C>
\
c2 :
n
z
w=-k+
PC
R+JpC2
Fig. 5.62.
443
Curentul absorbit de la sursa are imaginea:
U(p)
UP) =
Z(P)
iar curentul cerut este:
m = h(p)-^r-=~c: - uM
R+
i?(Cj + C2)
pC2
p+
1
R(CY + C2)
sau
unde
i(P)=
-R(C, + c2)
W)FQ>)
F(^) =
P+
este o funcfiune al carei original este:
i?(Cj + C2)
*(0 = Hi) Q JUCt + C.)
i?(Q + c2)
Folosind teorema lui Borel, curentul i(/) rezulta din relatia:
i(t) =
ub(/) * f((),
R(C i + C2)
in care * reprezinta produsul de convolute, definit prin relatia: u(*) * f(t) = ^
U(T) f(t T) dr =
= -sin (T + T> [8(< - T) - '"^1dT Efectuind calculele, se objine rezultatul:
i(0

t/oCoCj
1/1 + oi2 R2(C
11
fcos ( + y 9) +
2
, + c2 ) L
1
e i?(Cl+c,) sin (y - 9)
6>J?(C, + C2) /l + to2/?2 (C, + C,)2
In care:
tg 9 = w-R (Cx + C2)
444
Problema nr. 5.63. Circuitul din figura 5.63 func^ioneaza in regim armonic
permanent cu intreruptorul K inchis.
Tensiunea la borne este:
= U0 sin (<o* + y)
In momentul in care curentul trece prin zero, se deschide brusc acest
intre- ruptor. Sa se calculeze variajia in timp a curentului in noua situatie.
Aplicatie:
R1 =50 2; L = 92 mH; C=110fiF; U0 = 300 V; / = 50 Hz; R2 = = 10^; i?2 = 0.
^
Sqlufie:
1
Expresia cureiitului tnaifrte de deschiderea intreruptorului este:
unde:
,
6>L
<P = arc tg
Curentul trece prin zerQ in itiomentele:
a=^> y + <p + 2kiz,
in care valoarea tensiunii este:
. Ut,(h) = U0 sin <p
Facind schimbarea de variabila t = t' + h> se obtine:
u&(0 = UQ sin (<o*' + <p),
care in momentul t' = 0, care corespunde anularii curentului, are chiar valoarea inijiala U0 sin <p.
Prin urmare, problema se rezolva ca $i cum in momentul t 0 s-ar
deschide intreruptorul Kf tensiunea la borne fiind u&(/').
Conditiile initiate fiind nule, curentul are transformata Laplace:
m = * wo] = w) -------------------------------1r =
Ri + -R, + pL H-----------------------------------------= Ua
pC(p sin 9 + co cos 9)
lp*LC + pC(fl1 +
1] [p2 + OJs]
:
' V-
Cu notatiile:
*
a=
2 L
w1 = f (05 a2

400

VLC

Fig. 5.63
445
pojii functiunii l(p) sint:
A, 2 = a j(o
A,4 *= j
Valoarea instantanee se ob|ine cu ajutorul primei formule de dezvoltare a
lui Heaviside. Se disting urmatoarele cazuri:
a.
Regim oscilant: a? <
In acest caz se obtine dupa efectuarea calculelor:
i(() |sin it -j- 9 0) -j~
_i_ e- a* [ ^g2<2 + 8 sin (9 0 |) sin sin (9 0) cos 1 j
L 0 1
JJ
m care:
Z=
tg 0 =
o>2 coj 2aco
tg4( =
aco
b.
Regim aperiodic:
a2 > a)
Se ob|ine:
i(/) = sin. {i&t -{- cp 0) -jin care:
[cos 0X sin (f 0i) epi* cos 02 sin (<p 02) e?*},
tg 02 = -2; tg 02 =
; p = j(Oj = f*
~Pi
P
Aplicafie numeric#:
Pentru J?2
10 il, regimul este aperiodic. Se obtine:
tg 9 = 71 = 0,58, 9 = 7;
o>0 = 314 = w,
Mi
6
P = 87, Pi = 239;
p*= -413,
tg 0! = 1,315, 0j = 5240'; tg o2 = 0,76,
02 = 3720'
Injocuind, rezulta:
J - 4,39 e-239' + 1,89 e~413'
446

Pentru R2 = 0, regimul este oscilant. Rezulta:


a = 272; coj = 156,5; tg ^ = 1,155;
$ = 4910'
Inlocuind, se objine:
i(2) = 6 sin |3141 -f
(5,25 sin 156,51 + 3 cos 156,51)
Problema nr. 5.64. La bornele unui circuit constituit prin legarea in serie a
unui rezistor avind rezistenja R cu un condensator cu capacitatea C (fig. 5,64,
a) se aplica tensiunea
ub(t) = U ^2 sin oit,
pentru 0 < at < ie
ub(t) = 0,
pentru o>t > n
Sa se calculeze curentul absorbit de la sursa de alimentare, incepind dir
momentul 2 = 0, al aplicarii tensiunii.
Solufie:
Transformata Laplace a curentului cerut este:
UP) =
R+
pC
Tensiunea la borne poate fi reprezentata ca suma a doi termeni (fig. 5.64,
b):
= UlW + U2(2),
in care:
u
i(0 = f/K^sino^ 1(2) u2(2) = U sin (<o2 TC) 1 j
Rezulta ca i curentul poate fi exprimat ca suma a doi termeni:
i(2) = i2(2) + i2(2)
= aCU 1/2
in
care:
( UP)
U,
=(p)
1
R+
1

pC
('-i.
(fi2 + o>2) (1 + pRC)

Fig. 5.64.
447
Curentul ix se obtine cu ajutorul primei relatii a lui Heaviside. Dupa efectuarea calculelor, se obtine:
sau
in care:
iM)= <oC^2
L vi+1
tj> = arc tg <aRC
t
~ RC
+ coWC2
n\ u l/T
/ , , \ CU V2 -~r
h(*) = ~z~v2 sin M + q>) - r+ 0stfc*e
z=
f*!+(is),; t=f- + = ctg-i-c
Rezulta deci:
i(/) -- i^), pentru 0 ^ W ^ n Pentru cat >
se obtine:
i(0 = ii(<)
+ ii It )
= |/2------sin (<*t +
<p) o>CU\2 e
RC _j_
w
r
' l co J z' v
' 1 +QW
+ -J-f2 sin (to/ -{- ? 7t) j
<*CU V2
+ coWC2
adica:
=
'>-5+
Problema nr. 5.65. Circuitului din fignra 5.65 i se aplica in momentul t = 0
o tensiune la borne:
M*) =
U0 , pentru 0 ^ t ^ T
0, pentru t > T
Sa se determine varia^ia in timp a tensiunii la bornele condensatorului.
Aplicalie numerica:
U0= 10 V; T= 1 s;
R1 = R9= 100 kQ; C = 10 jiF.
448
Solutie:
Transformata Laplace a tensiunii cerute este:

v(p) =

mi

St
ep
Z(p)
^2 "f
Cp
p+
+ ^2
Tensiunea la borne poate fi exprimai a in modul urmator:
Mi) = uA, m -Mor-~ H* ~T) =
Aif
" . ' '
< '= nbl(t) - u$) : .
Rezult^ ca ^i tensiunea u(/) poate fi descom- pusa in doi/termeni:
1
' M) = Mi) nM)r
K,
C-

o
o
u(t)
A
k.

5
1

2
,
5
0

T
iw
-------_y
A
f-1 2 3 i(S)

Fig. 5.65
m care:
*
UxW=-i-UM(^)
L Aj
P+
_J_____
CT'R2

u 2(t) =
T)
Vo
CRLT
P2 |p +
Ci?,^ j
Pentru aflarea lui u^/1), transfornnta sa Laplace se scrie in modul urmator , \J
(p) = i [--------------------------------1----Folosind teorema integrarii originalului, rezulta:
7
Ci?j.r Jo
Ul(t) = Mo_V -1
d*
,|p +
l CR,R2 )\
Utilizing a doua relate a lui Heaviside $i efectuind integrarea, se obtine
U $) = U0~A- f e"* - 1 + -1 T =-^SRezulta deci:
u(2) = u^j
pentru 0 ^ t ^ T
449
Pentru t > T, se obtine:
u(i) = u$) - ux(f -T) = U0
CR^r
t
t-T
- t t t -------------- , t t-T
e r 1 H-----e * +1----------T
T
adica:
U
W = u0
CRyT
Cu datele numerice din enunt, se obtine:
Ml - e*) +
; t>T
2 5ie 2t 1
u(t) = i ~ - \ 2,5[2 - (e* + 21); 0 < t < 1 s
1) e~2t]; t > 1 s
5.5. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 5.66. Circuitul din figura 5.66 este cuplat in momentui i 0
la o sursa de curent continuu cu t.e.m. E si rezistenta interna Rv Sa se
calculeze curentii.
Se dau: E = 20 V; 7^ = 2,5 2;
L 10 mH.
Rz = R3 = 5 Q;
uo

Raspuns:
h(t) = 2 + |e- isW = 2 (1 - e-)
Problema nr. 5.67. Circuitul din figura 5.67 este cuplat in momentui t 0
la o sursci de curent continuu cu t.e.m. E si rezistenta interna Rv Sa se
calculeze curentii. Condensatorul este initial neincarcat. Se dau: E = 100 V;
R1== R2 =
= Rz = 100 kQ; C = 10 pF.
Raspuns:

Fig. 5.67
450
Problema nr. 5.68. Circuital din figura 5.68 functiona in regim permanent
cu rezistorul R4 scurtcircuitat. In momentul t = 0 se deschide intreruptorul. Sa
se determine curentii dupa deschiderea intreruptorului.
Sedan: E = 120 V; Rx = R2 = 5 Q; R3 =
= i?4 = 2,5 O; L = 10 mH.
Raspuns:
ix {t) = 16 e- 750*

i2(t) = 8 -2e-7^ i3W = S + e-

750/

Problema nr. 5.69. Un circuit RL func- tioneaza in regim permanent


alimentat de un generator ideal de curent 70. Sa se determine curentul din
rezistorul Rx care se cu- pleaza in momentul t 0 la bornele circui- tului.

Raspuns:
m = j0
R
R + R,
(1 - e
L
)
Problema nr. 5.70. In ciicuitul din figura 5.70, aflat in regim sta^ionar cu
intreruptorul deschis, se inchide acest intreruptor. Sa se determine curentii
dupa comutatie.
Se dau: E = 20 V; R = 10 1;
L = 0,02 H; C = 200 jxF. Raspuns:
i 2(/) = 1 e~500* i2(t) = e~ 500*
i3(0 = 1

Problema nr. 5.71. In circuitul din figu- ra 5.71, aflat in regim stalionar cu
intreruptorul deschis, se inchide acest intreruptor. Sa se afle tensiunea la
bornele bobinei fi curentii.
Se dau: E = 100 V; R = 10 Q;
L = 20 mH; C = 200fxF.

Fig. 5.71
451
Raspuns:
u(7) = -y=- e-250< sin ^250^37 + j
iiW = 10 ~ -g- e-* sin (250^37 + i2(t) = - |=-e-250,sin 250 fit
i3(t) = 10 + ^e-W'sm [250^37 - |)
Problema nr. 5.72. Circuitul din figura 5.72 funcfioneaza in regim perma-

nent cn intreruptorul K deschis, sub tensiunea la borne:


u6(7) = 100 ^2 cos oil
In momentul t = 0 se include intreruptorul. Sa se determine curentul i(t).
Se dau: f= 10Hz; = 200 1; R2 = 1501;
L = 0,7H; C = 220 pF Raspuns:
i(t) = 0,578 cos (20 nt + 1540') +
+ 1,95 e~1<3 - 1,795 e-4<
c
i(t
II 0
)
II ?
V
|
f
u (t)
b \ \
L
k
L
oonrv>_
\ub(t)
Fig. 5.72
Problema nr. 5.73. Circuitul din figura 5.73 funcfioneaza in regim
permanent sinusoidal, cu intreruptorul K deschis. Tensiunea de alimentare
are valoarea efectiva de 100 V i frecven(a de 50 Hz. Sa se determine
curentul din rezistorul R2, care se cupleaza in momentul in care tensiunea la
borne are valoarea
minima de (100 fi) V.
id)
Se dau:
= 25 Q; R2 = 50 2;
-l
L = 0,25 H; C = 400 pF.
Raspuns:
i(t) = 0,64 sin (100 n t + 150')
- 0,115 e-w sin (64,61 + 358')
Problema nr. 5.74. In circuitul din figura 5.74 comutatorul K este trecut, in
momentul t = 0, din pozifia (7) in pozi(ia (2). Sa se determine curentul din
rezistorul R.
Se dau: u(7) = 10 ^ 2 sin | 1 000t -f- J;
R = 10 2; L = 10 mH; C= 100 pF;
E0 = 30 V.
Raspuns:
i(7) = y 2 sin 11 000 t + J +
+ 4,16 e-* sin (500 fit - 7356')
Fig. 5.73
L
oonnrv.
uo
(Z)K
\ub(i)
104

Fig. 5.71
452
5.6. METODA TRANSFORMATEI FOURIER
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 5.75. Sa se determine spectrele urmatoarelor functiuni de
timp:
n1(i) = U0TS(t) n2(t) = U0e~^l(t)
T
>
' )
Solute:
\
^
Conform definitiei, tran^for-ma'fa Fourier a functiunii i{t) este: >[f(0]!^F(co)
= (
f(t) dt
.%

.
J-OO
In jtfimul caz, conform cti proprietatea fundamental^ a functiunii 8:
f(*) *(*) dx = f(0)
'.
J do
se obtine:
. '&() = u0r
.!
In celelalte cazuri, se obtine:
U2(o>) = U0T
1 + J CO Z
U3(co) = (1 -e-iT) = U0T
jco
. wr
s,n
- - ju>T
2 --rr
w7
2
g'
i
i
l
1
i
**
\ UpC1**)
M,()
Xc
U T

_b
CL
HI
a>
(t)
"a
t
_T

Fig. 5.75
W _2][ n 2TT 477 T T U T 7
453
Spectrele cautate sint modulele transformatelor Fourier ale func^iunilor $i
se obfine:
Ut() = U0T
cor
U3(co) = U0TcoT
2
Problema nr. 5.76. Sa se studieze spectrul unei impulsii de amplitudine
U0 ?i durata T:
U (t) =
- 1 {t - T)]
Se vor considera urmatoarele situafii :
a)
durata T a impulsiei este variabila, amplitudinea U0 raminind constants;
b)durata T a impulsiei i amplitudinea U0 variaza invers proportional, incit:
U0T = <b0 = constant
Solufie:
Spectrul func|iunii u(<) este (v. probl. 5.75):
, <oT sin
2

a
b
Fig. 5.76
454
Aceasta functiune se anuleaza pentru:
<*k = k ~ > k i 1, 2; ...
Punctele de maximum au abscisele <o0 = 0 i u>m, reprezentind solufiile
ecuatiei:
J C0ja T co^j T
1o
tg
2
-f-=^- ; = i. - iar valorile maxime corespunzatoare sint:
U(0) = U0T
UK) = U0TIn cazul unor impulsii de durata variabila, pe masura cre^terii duratei
impulsiei, maximele eentralfe devin din ce in ce mai pronun^ate, in timp ce

valorile to* si <om sint din ce in ce mai dese.


In cazul b, micforarea duratei impulsiei (T -*> 0) face ca functiunea u(tf)
sa tinda catre functiunea lui Dirac O0 S(/), spectrul tinzind catre valoarea
constanta O0.
Problema nr. 5.77. Sa se determine transformata Fourier a unei func^iuni
treapta:
u (t) = U0\{t)
Solutie:
Functiunea data nu este de modul integrabil, incit ea nu admite ca
transformata Fourier o functiune, dar admite ca transformata Fourier o
distribute.
Fara a face apel la tgoria distribuitorilor, se poate gasi o transformata
Fourier a functiunii date, cu ajutorul functiunii lui Dirac. In acest scop, se
observa ca functiunea u() poate fi exprimata in modul urmator:
f+m*
u(/) = lim U0[ l{t) l(t 2")]
T-+ <x>
Admitind ca si transformata Fourier ceruta poate fi determinate prin
trecerea la limita, se obtine:
U(o) = lim IF {U0[l(t) - l(t - T)]} =
T-> oo
- jo)T .
= ^ - u0 lim
]co
r-^oo l jw j
Fie functiunea:
f
rM :
JCO
u
u
o

\
U(
t)

1
1
1
0
T7
Ea are proprietatile:
JO) = 0, pe:
fr(6)) dcO = 7T
lim fr(co) = 0, pentru co 0
T-> co
X
\
\
I
/
y

Fig. 5.77
455
Ultima relatie se deduce efectuind transformata:
f oo
rjoo -xt
^fT(U)do = -i(_i#T dz
$i calculind integrala pe conturul inchis reprezentat In figura 5.77, b.
Proprietafile funcfiunii fT(w) sugereazi pentru aceasti funcfiune urmitoarea reprezentare:
lim fr(<o) = TTS (<>),
T-+<X>
astfel ca pentru transformata Fourier ceruta se ob^ine expresia:
9[U0l(t)]=^ = + nU0 8(a>)
Problema nr. 5.78. Un circuit alcatuit dintr-un rezistor R in serie cu un
condensator C este pus in moraentul t = 0 sub tensiunea la borne:
= U0e~at
Sa se determine curentul din circuit.
Solufie:
Problema se poate rezolva prin oricare metoda, dar in continuare, se va
prezenta utilizarea metodei transformatei Fourier.
Transformata Fourier a tensiunii la borne este:
U(o) = u(t) e-i'd/ = Impedanfa complexa a circuitului este:
Z(o>) = R + -, '
jc
deci transformata Fourier a curentului este:
V.
a + jo>
j/ x U(f>) _
Z(ti)) (ct -f- j<o) (1 -f- jufiC)

c
456

Se aplica formula de inversiune:


i(/) = (^ '
/(to) e,M' doj
2TC Jjao
Facind notatia z = jco, se ob^ine:
i(t) =
fj
2njR J - ;
(a + z) \z +
sz* dz UQ fioc
FF2^f(z) dz
Integrala se poate calcula cu ajutorul teoremei reziduurilor, pe conturul
inchis din figura 5.18, b. Conform lemei lui Jordan, pentru t > 0, acest contur
trebuie completat cu un semicerc de raza infinita situat in semiplanul din
stinga. Pentru t < 0 se stie ca i = 0, rezultat care se poate obfine i efectuind
integrarea pe un contur care se inchide, de aceasta data, prin semiplanul
din dreapta. Polii functiunii de integrat sint = a, z =
, iarreziRC
duurile relative la acejti poli sint:
<Qtz.i(z) | *_ _ = (z + a) f ( a) =
ae
-a*
1
-aH- RC
RC
t
1
~RC
-------------------------------------------------------------------ha
RC
Rezulta, {inind seama ca integrala pe semicercul de raza infinita este nula:
i(<) = 2TU] 2 (Jltz i{z) = CU - f e" - ae*], pentru t > 0.
27rji?
1 a RC |_i?C
J
Evident, i = 0, pentru t < 0.
Exemplu numeric: U0 = 100 V; C 100(xF; R = 5 k2; a = 1 s"x. Rezulta
(fig. 5.78, c):
i() = 20* 103 (2 e~* e"*) A.
Problema nr. 5.79. La bornele unui circuit R C serie se aplica in
momentul t = 0 un impuls de tensiune cu amplitudinea U0 i durata T0. Sa se
determine curentul din circuit, folosind metoda transformatei Fourier.
Solutie:
Se calculeaza transformata Fourier a tensiunii la borne:
U(G>) = f" u(0 e-i' dt = ^ (1 - e~ ir)
J -CO
jco
Transformata Fourier a curentului este:
1
T/ V a) U(co) _ Cl7 (1 - e- iaT) Kl Z<) x |
1 + jwitC

jcoC
457
Hi) n
( \
1
C

J u(i)
i
uCti
V
0
a

To i
1 *-\//

/
/

.i
/
/
\ ~L \
*c \

i>0

6
Fig. 5.79
H
z
R
0

L(t)
X
To

c
Valoarea instantanee a curentului rezultS din formula de inversiune:
i(*) = SF-i [ I(to) ] = (" 1(6)) ei^dw 2TZ Joo
Inlocuind, se obfine:
im CUt\ ei><d(j<1>) _ P* eia(< ~ rt) d(j<o)' 1 2rtj Lj-j H-jBC J-j Jl + jaiJC J
Cele doua integrate se calculeazS cu metoda reziduurilor. Ambele
funcjiuni an cite un pol In punctul z = ^. Alegind contururile de integrare
ca in
figura 5.79, b, alese in acord cu lema lui Jordan, astfel incit integralele pe
setnicercurile de raza infinita sa fie nule fi {inind seama de teorema retardarii, se ob|ine :
=
IW-e 'A (t-T0))

sau:
'
0
; t<0
Hi ~RC
.
0 </< T
i(*) = < *

^^0
|^(l-e^)e~^; t>T0
Problema nr. 5.80. Sa se calculeze cu ajutorul metodei transformatei Fourier curentul dintr-un circuit R C serie, caruia i se apfica la borne in momentul t = 0 tensiunea constants U0.
458

i4
1
/1
t
\ RC
Solufie:
Tensiunea aplicata la bornele circui- tului poate fi exprimata cu ajutorul
func- tiunii treapta-unitate:
u(0 = u01(0
Aceasta func^iune nu admite o transformat a Fourier in sensul obinuit.
1
Din
acest motiv, daca se doreste sa se evite Fig. 5.80
operarea cu distribu^ii de tipul distributiei lui Dirac, se poate rezolva
problema pe cai ocolite.
O solute ar fi considerarea unei tensiuni la borne care scade exponential:
ubl(t) = U0e-l(t)
careia ii corespunde curentul (v. probl. 5.78):
Ct/'o
1,(0 = cu \C *c - a e-a<l 1 - aRC L RC
J
1 - aRC L
Daca acum se face oc - 0, se objine solu^ia cautata:
i(0 = limi1(0 =
oc->0
-n
O a doua rezolvare pornete de la tensiunea la borne:
u*,(0 = u0 1(0 - u0l (t-T)
careia ii corespunde curentul (v. probl. 5.79):
hit) = ^ [e"^ 1(0 - e'^1 (t-T)]
Considerind ca T -> oo, se objine pentru t finit acelasi rezultat:
u
o A~RC
i(t) = -^e V 1 R
m

Se poate insa aborda i direct problema, exprimind transformata Fourier a


funcjiunii ub(t) in urmatorul mod (v. probl. 5.77):
ub(i) = UQl(t) => U (<>) =,^ + U0K%(o>).
]CO
in care 8(<o) este functiunea (distributia) lui Dirac. Xmpedanta complexa a
circuitului este:
Z(to) = R +

j coC
459
Incit transformata Fourier a curentului va fi:
I(c,>) =
-----[_ TZU0 -^CS(cd)
u
Z(o) j wi?C +1
joi?C + 1
Valoarea instantanee a curentului se obfine din formula de inversiune: i(0 =
(
/() e^*' d<o,
2TC Joo
din care rezulta:
./,x CC70fjo e*dz t/0 f00 jcoCejo)* $(<o) dco 2TC] )~joo zi?C + 1
2 J-co jeoi?
C+1
Prima integrala se calculeaza cu teorema reziduurilor, inchizind conturul
de integrare printr-un semicerc cu raza infinita, situat in semiplanul sting
(pentru / > 0). Conform lemei lui Jordan, pentru P > 0 integrala pe acest
semicerc este nula. Reziduul functiunii de integral in polul z =
este
RC
e RC , deci prima integrala are valoarea:
RC
.1
2TC1 e RC RC
A doua integrala se calculeaza Jinind seama de proprietatea functiunii lui
Dirac exprimata formal prin relajia:
f() *(c) do) = f(0)
In cazul de fa{a aceasta integrals. este nula.
Rezulta, deci, pentru / > 0:
adica rezultatul cunoscut.
Problema nr. 5.81. Sa se calculeze, cu ajutorul metodei transformatei
Fourier, curentul dintr-un circuit R L serie, caruia i se aplica la borne, in
momentul t = 0, tensiunea continua U0.
Soluble:

Fig. 5.81

Transformata Fourier a tensiunii la borne


= u0i(t)
are expresia:
U,() = ^
JCO
Impedanta operationala a circuitului este:
Z(<o) = R -f- j(x>L,
460
deci transformata Fourier a curentului va fi:
Uo
v:U08(a>)
jco(i? + jcoL) R -}- jcoL Din formula de inversiune rezulta:
dr , U f00
eJ' (<o) dto
C0
2
e dr Pf"
]7/\ = ^r
W
27rjX. 3-joo fi? \~r 2 J-oo R
(M
-j- jcoL
in prima integrals notindu-se jco = z. A1 doilea termen se evalueaza imediat
si are valoarea . Pentru prima integrals se adopta un contur de integrare
2R
care ocolefte polul din origine si se inchide printr-un semicerc de raza
infinita, pe care integrala este nula.
Din teorema reziduurilor rezulta (fig. 5.81, b):
=dz= dz
~\c62=
*u+)
2n] S OZtzl f(z) ] j f(z) dz
R
Reziduurile functiunii f(z) in polii z = 0 si z sint: miz f(z) |z=0 = zf(o) =
~zt
-H*-4)f(-i)=e-4
Integrala pe semicercul c de raza p tinzind catre zero se calculeaza
exprimind pe z in modul urmator:
z = p eje -> dz = jpeie d0
si deci:
( f(^) dz = lim ( Jc
p-^o J
2 e2jd0
-* *. + s
O ~~
]7TRezulta deci :
i(,) = o(1_e^) + L-^ = ^fj-e-rl
W
R{
} 2R 2R R [
}
461

Problema nr. 5.82. Folosindme- toda transformatei Fourier, sa se


determine curentul dintr-un circuit R L serie, caruia i se aplica in momentul
t = 0 tensi- unea la borne:
u
bW = Um sin <*t 1(25)
Tensiunea la borne poate fi exprimata in modul urmator:
ub(t) = Um - e- i0<) 1(0 2]
Jinind seama de relatia:
r[ejwo<] = -----------------------\-----|- ^(0) <o0),
j(co co0)
se ob{ine transformata Fourier a tensiunii la borne:
U>(o>)----------------^ + ^[3(0) - to0) - 5(to + to0)]
cog CO2 2]
Transformata Fourier a curentului este:
U(co) U co0
i(to) =
Z(co) R + jcoX Aplicind formula de inversiune, se obtine:
i(0 =
f*
w
L 2*j J-joo
eztdz
(z jta0) (z +
-------------fw
('+ f)
, UmC* eJ<* [S(co - co0) - S(co + co0)] dco
"NjLj-co
Rt.
+ )<*
L
A doua integrals se calculeaza imediat, termenul corespunzator fiind:
U ejo*
m
4i ]C00 -f , R
j

"J*+T
462
Prima integrals se calculeaza cu teorema reziduurilor, inchizind conturul
de integrare cu un semicerc cu raza infinita, pe care integrala este nula i
ocolind polii z = j&>0 Pr^n doua semicercuri cu raza p 0. Rezulta, deci:

r j<
ezt dz
J-jQO
(z jco0) (z + jco0) ^z -f Y)
2n] 2 <Thz [f(*)] ( i{z) dz i l(z) JCi
Jc2
dz = dz
Reziduurile functiunii i(z) in cei trei poli sint, respectiv:
Ohz i{z)
e"
ejw0*
(QtZ f {z) | z =jcoo
/
V
2il e-jW
<JUz f(z) I *=-jo0 = ------------------------------T
- 2jco0 r-jco
Integralele pe semicercurile cx $i c2 se efectueaza facind respectiv substitutiile:
2
+ jo = SeJ0; dz = j(z =F jw0) d0
si efectuind integrarea pentru 0 cuprins intre ^ si ~ Se obtine:

Tinind seama de toate aceste rezultate i grupind termenii convenabil, se


obtine:
- t
i{t) = -y5- [sin (co0* 9) + sin 9 e L ] l(t),
in care:
Z = VlP + (eL)*; tg9 = 2463
Problema nr. 5.83. Folosind metoda transformatei Fourier, sa se calculeze curentul din rezistorul R3, care se cupleaza in momentul t = 0 la bornele
circuitului din figura 5.83, care funcfiona in regim permanent. Se dau: E = =
100 V; R1 = R2 R3 10 O; L = 1 H.

Fig. 5.83
Solufie:
In momentul t = 0, curentul prin bobina are valoarea:
E
h(0 ~) =
i?l + i?2
=5A
Aceasta condifie inifiala poate fi reprezentata printr-o sursa echivalenta cu
t.e.m.:
eL(t) = LiL{0 -) i(t) = 5 i(t)
legata In serie cu bobina neparcursa de curent.
Transformatele Fourier ale tensiunilor electromotoare ale celor doua surse
din circuit sint:
E(to) = + 7rS(<o)
jco
EL((O) 5
Utilizind metodele calculului in complex, rezulta transformata Fourier a
curentului:
E(<>) __________ Elfa)
Rn -f jwi 1
5 20 -f ]<*> i ff + jco N/ \
---------------------------------- - = --------- -4- J 71---- Ol CO j
_1_ ,
1
1 i?3 2 jco(15 + jco)15 4- ]B
Ri
464
Se aplica formula de inversiune:
l_Lf, e1* (20 + z) dz 5TT f (10 + jo)e^f w) 2 2TCj J -joo i(15 + z) ^ 2 J _
15 + jta
A doua integrals se calculeaza imediat i rezulta
. Prima in2
15 3
tegrala se calculeaza cu teorema reziduurilor, pe conturul inchis In figura
5.83, d:
rl e*<20 + z) ^ = ri
= 2jtj s rfltz f(z) - f f(z) dz

J-jw r(15 + z)
J- joo
JC,
Reziduurile funcfiunii i(z) sint:
<*f(z)|,-o=f(0) = j
dhz f(z)
= (2+ 15) f( - 15) = - le-
Integrala pe semicercul C1 cu raza p -> 0 este:
fa
2
dz = lim f ---- ]p e*6 d0 = ]7r
P+O J_n (i5 + *)peJ Jr
3
2
Inlocuind, se objine:
I>eci:
i(0 = A (4 e-^) 1 (0
Problema nr. 5.84. Un dielectric cu pierderi poate fi caracterizat printr-o
permitivitate electrica complexa er(<o). Un condensator a carui capacitate
masurata in curent continuu este C, are dielectricul cu permitivitatea relativa
complexa:
ef(a>) = er0
1 -f jcoa 1 -f jco
Acest condensator este legat in serie cu un rezistor R.
Sa se determine curentul din circuit, daca in momentul / = 0 se aplica o
tensiune la borne continua U0. Se dau:
U0 = 100 V; C = 10 JJLF; a = 20 (is; b = 10 JJLS; R = 10 1.
465
Solutie:
Impedanta complexa a circuitului este:
Zi((o) R +
(jco)2 ar + jco( + T) + 1
jco C
1 -j- jcoa 1 -f jco&
jcoC(l + jcoa)
in care T = RC. Transformata Fourier a tensiunii la borne este:
u() = 9[ U0l(t)] = ^ + nU0S(<o),
)6>
incit transformata Fourier a curentului rezulta:
IH =
Utiu)
CU0( 1 + jcoa)
Z(<&) (jco)2 CLT + jco(& + T) + 1
Cu valorile numerice date, rezulta:
+
I(o) =
10 (jco -f 5 104)
+-

nU0 jcoC (1 -h jcoa) (jco)2 arz + jco (b -f T) 4


10 jco + (jco + 5 104)
T $(<>)
(jto)2 + 5,5 104 jto + 5 10* (jto)2 + 5,5 104 jto + 5 10*
Se aplica formula de inversiune:
i(<) = f" I() dto = Cj
' 2n J -co-v 7
2jcj J-j
4
;t
10(z + 5 10 ) e dz 27tj J joo z2 + 5,5 10* z -f 5 10*
+ 5 104) ej*S() dto (jto)2 + 5,5 104jto + 5 10
, - f00 jto(jto + 5 104) e]MiS(to) dto
+
J-~(j
Ultima integrals este nula. Prima integrals se calculeaza cu teorema reziduurilor. Polii func|iunii sint soluble ecua^iei:
z2 + 5,5 104z + 5 108 = 0]
$i au valorile:
ir'i = - 1,15 10*; z2 = 4,35 104 Reziduurile in cei doi poli sint,
respectiv:
acf() | * = (z + 1,15 104) f( - 1,15 104) 12 e"1-15-1044 <2f(*) U = (z
+ 4,35 104) f ( 4,35 104) a 0,2 e-4-35-*04' Rezulta:
i(2) = 12e-us-iou _ o,2e-4-35104
tn momentul initial curentul are valoarea:
i(0 + ) = 10 = -
466
Problema nr. 5.85. Efectul pierderilor prin curenti turbionari in miezul
magnetic al unei bobine poate fi reprezentat printr-o permeabilitate relativa
complexa jjLr(co).
Considerind ca permeabilitatea relativa complexa a miezului unei bobine
este de forma:
1 + jcoa ) 1 + jcob

iar inductivitatea bobinei masurata in curent con- tinuu este L, sa se


determine curentul dintr-un circuit alcatuit din bobina data legata in serie cu
un rezistor R, daca in momentul t 0 se aplica la borne tensiunea Constanta
U0~ Se dau: U0 10 V; R = 100 Q. ; L = 10 mH; a = 2-10~6s; b = 100 (xs
Solutie:
Impedanta complexa a circuitului este:
1 -f jv>a (jco)2 a L + jco (L + bR) -f R

1 + jco*
Z(co) = R + jcoZ,
1 + jco*
Transformata Fourier a tensiunii la borne este: U9(co) = SF[C/OI(01 = - +
JCO
deci transformata Fourier a curentului este:
j/ N _ Ufe(co) _ _____Up (1 + j<o*)__,
*(co) jco[(jco)2 CLL -J- jco (JL -f- bR) -J- i?]
Cu valorile numerice date, rezulta:
jco + io4
TC Up (1 + jco*)
(jco)2 ciL -f- jco (L -f- bR) -j- R
I(to) = 5 104 r
+ 5n 104
jco -j- 104
jco [ (jco)2 + 106 jco + 0,5 1010]
Curentul rezulta din formula de inversiune:
(jco)2 + 108jco + 0,5 1010
S(co)
*()
_5
i(

ri> (i + 104)
t
4
10
ez{ dz
JL
)
2
J - joo z[2 +
: 2jrj
1010]
106z + 0,5
5
.
.r
8(to)
o
doo
104l (jco + 104) ej*
J-CO (jco)2 + 108 jco
2
+ 0,5-1010
Polii functiunii de integrat sint z = 0 fi radacinile ecua^iei:
z2 + 106z + 0,5* 1010 = 0
si au valorile:
*1,2
10* )/io12 - 2 io10 ( 5 103 2 106
467
Gonturul de integrare ocoleste polul z = 0 pe un cere cu raza 8 0, inch:
i(*) = 5 104 [ S Oltz i(z) - f f(z) dzl + 10* _i2l_, w
L
2itiJc J 2
0,5 10w
unde s-a notat cu i(z) functiunea de sub prima integrala.
Keziduurile relative la cei trei poli sint:
czf(*)!,-o = *f(0) = 2 lO"8
riUzi{z) U=_5.IO3 = (z + 5-103) f(- 5 103) _ 106e-5 000/1 OUz f(z) 1^-106 =
{z+ 106) f(- 106) C- - 10-6 e-i0^

Integrala pe curba c se calculeaza in modul urmator:


d z = lim
p->0
r
(z + 104) ezt jp ei9 d8
re pej9 d0 (z2 + 106z + 0,5 1010) 2
= j7r2 -10*
Se obtine rezultatul:
i(<) c* 0,1 Jl j (e"5000' + e-10*)j
Curentul tinde asimptotic catre valoarea: i(oo) = 0,1 A = . In
momentul / = 0, curentul este nul.
R
Problema nr. 5.86. Sa se determine functiunile complexe de transfer ale
unui circuit de integrare RC si ale unui circuit de derivare RC, marimile de
intrare i de ie^ire fiind tensiunile uv respectiv ti2l
Solutie:
Considerind circuitele in gol, se ob^in:
a. Pentru circuitul de integrare (fig. 5.86, a):
U2 = - u^w); T = RC,
1 + JCOT
deci functiunea complexa de transfer a circuitului este:
1
l
Ha(a>) =
1 -f 3 COT
Vl + (COT)2
0jarctg COT
b. Pentru circuitul de derivare (fig. 5.86, b):
T = RC,'
1 + JOJT
functiunea complexa de transfer a circuitului fiind, deci:
3 -o' -arctg arc
1 + jcOT
468
o

(/l -f- (COT)2

Ht(u)

Fig. 5.86

Circuitele ideale de integrare, respectiv de derivare, au func^iunile de


transfer:
H10(co) = rL = -e'^
JCOT COT
jA
H20 (<O) = j<*)T = COT e 2
In figurile 5.86, a b sint reprezentate caracteristicile de amplitudine H(COT)
i de faza <p(cor) ale celor doua circuite, In compara^ie cu cele ideale.
Se observa ca circuitul de integrare se comporta ca un circuit ideal
pentru- frecventele care satisfac relafia COT > 1, In timp ce circuitul de
derivare se comporta ca un circuit ideal pentru frecvenfele care satisfac
relajia <OT 1.
Froblema nr. 5.87. Sa se determine functiunea complexa de transfer a
circu- itului din figura 5.87, considerind tensiunea ux ca marime de intrare si
cu- rentul i ca raspuns. Sa se determine raspunsul circuitului la semnalul:
u1(t) = U0e-

Aplicatie numerica: R = 1 Q; Z, = 0,1 H; U0 = 10 V; a = 1 s-1.


469

Solutie:
Se aplica teorema lui Th^venin sau se efectueaza
transfigurarile.succesive din figura 5;87, b, in care:
R jcol,
+ j2toL)
i? +
R *f jo)L
12 -j- jcoL *
jcoL
JJ _i -R 3*^ JJ
e
i? i? + jcoL 1 R + jcoL
Transformata Fourier a curentului este:
IM = 4r = U|()
^
.
' R(R + j2coL)
deci functiunea de transfer a circuitului are expresia:
H(<o) =---------------------------------^-----v
R(R + j 2wL)
In cazul tensiunii date, a carei transformata Fourier este:
a + ]co
transformata Fourier a curentului rezulta:
I(co) = HMU^co) =
U0 jcoL *
R(R -{- j2coL) (of -j- jcu)
Valoarea instantanee a curentului rezulta din formula de inversiune:
i
W = s-n.-rW<w** = ^sSI
jcoLeJ<0* dco
oo (R -f* j2co.L) (oc -j- jco)
470
Alegind, pentru t > 0, un contur de integrare inchis prin semicerc de raza

infinita din semiplanul superior, pe care integrala este nula, rezulta din teorema reziduurilor:
m=j[
t () i o>=j+f () i u_
Se objine:
i(0 - [ e
a e_a<]
v
'
2R R 12L
I
J
V---------------------------------
In jbspil numeric conridera^re2ulta (fig. 5.87, d): ;
,i(/) =. 1,25 [5 e-5< e*]
5.7 METODA RASPUNSULUI TRANZITORIU
PROBLEME REZOLVATE
Pcoblema nr. 5.88. La bornele circuitului R L din figura 5.88 se aplici in
ipomentul t = 0, tensiunea: ,

>,(*) = C/0e~a<
Fplosind metoda ra-spunsului tranzitoriu, sa se determine curentul din
circuit.
Solufie:
.
Raspunsul tranzitoriu in curent al circuitului dat, la o excitafie prin tensiunea treiapta unitate, este:ii(0 =^(1 ~e"T); T = J
Raspunsul circuitului la tensiunea data se obfine utilizind una din cele
patru 'forme ale integralelor lui Duhamel, spre exemplu:
i(0 = Mi) h(0 +) + f iik) Mi ~ 5) <H
Jo
In cazul de fata, rezulta f.' .<
J
i(t) = Si fV Tdl =
Uo
R
1
OCT 1
(e
t
T_e-<)
id) *

471

Problema nr. 5.89. Folosind me- toda raspunsului tranzitoriu, sa se


calculeze curentul din circuitul RL (fig. 5.89) care funcfiona in regim
permanent alimentat sub tensiunea la borne continua U0 $i ale carui borne
sint scurtcircuitate in mo- mentul t = 0.
Solufie:
In momentul initial, fluxul magnetic din bobina are valoarea:
0(0) = iHs.
X
'R
Aceasta condijie initiala poate fi reprezentata printr-o sursa echivalenta cu
t.e.m.:
< = O(0) (<)-^8(<)
Conform metodei raspunsului tranzitoriu, curentul din circuit va fi:
iw = j: (.* H) = ^ - [ m * m i
at
R di
unde
este raspunsul tranzitoriu in curent al circuitului.
Deoarece distributia 8(t) este elementul unitate pentru produsul de convolutie, rezulta:
i (0 =
LUo-dh(0 _ Uoc~r R dt R
Problema nr. 5.90. Circuitului din figura 5.90 i se aplica in momentul t = 0
tensiunea la borne:
u6(/) = XJo[l e-*]; a > 0
Sa se calculeze curentul absorbit de circuit, folosind metoda raspunsului
tranzitoriu.
o
V",
-

Solufie:
Raspunsul tranzitoriu in curent al circuitului este suma curenfilor din cele
doua laturi la aplicarea tensiunii treapta unitate:
472
Se utilizeazS urm&toarea forma a integralei lui Duhamel: i\t) = MO) i,(*) +
it(5) ui(f - 5) dl,
Jo
din care rezulta:
i(0 = P ii(?) U'fle-rt-UdZ
Jo
Efectuind integrarea, se ob^ine:

L
RtC
In cazul particular in care:
se obfine:
i(0 =
[l e~at ctie~at + arfe-* R L R*
In cazul particular in care:
Ri
se ob^ine:
i(0 = )f
f U0(l-e-<) = -^
n
Problema nr. 5.91. La bornele recep- torului din figura 5.91 se aplica in
momentul t = 0 tensiunea:
u,(<) =
>0
Sa se calculeze varia^iile in timp ale curen|ilor. Condi^iile initiate sint
nule.

Solufie:
RSspunsurile tranzitorii in curent relative la cele doua laturi se obtin din
rezultatele problemei 5.54, ficind U0= 1:
WO =

WO =
M
LXL2 Af3
e-orf
ishB*
P
473
in care:
____ ^1^2 i" ^2^1 .
oc =--------- ,
M2)
*1*2
P = K*
6T
2(L1L2 - M2) '
LXL2 - A/2
Folosind integralele lui Duhamel, curentii ip (t) si i,(tf) rezulta: ij,(0 = (0)
+ <* ipl
iW = u6(0) i(/) + u'b * isl Inlocuind si efectuind integrarile, se obtine:
v,
*1
2P(^^2
CITJQ r i?-j LL2 - A/2)U
+ Pl*2 (Pi + o)
*2 + P2^2 PiiPz + )
(e^1* e*)
(ew _ e- *) j
. m Ml/a T e-*
,'
(3 1 . . e-fl< 1
2
Sh
th
~ L,L2 - M* [p |/(a a) + p*
a - J + (a - a)2-(32J
unde:
A = ~a + (3;
p2= a p
Problema nr. 5.92. La bornele circuitului din figura 5.92, aflat in condign
initiate de repaus se aplica in momentul t = 0, tensiunea:
u*(*) =U0[l e-}; a > 0
Sa se determine varia^ia in timp a tensiunii u2(t), secundarul fiind in goL
Solutie:
Deoarece secundarul este in gol,
u(/) = M ^
x7
d*
Curentul iL(t) care se stabilete la aplicarea la borne a unei tensiuni
treapta U0 a fost determinat la problema nr. 5.36. Raspunsul tranzitoriu in
tensiune se obtine facind U0 = 1:
U^) i= M
7
dt
ut=o

M e
i?lT
t
T
9
unde:

Fig. 5.92
T
L
*1*2
O
o
*1 + *2
Raspunsul u(2) se determina cu
ajutorul integralei lui Duhamel:
*
a
U\t) = Ub(0) Hx(*) +U,b*U1 u(t)
474
Rezulta;
M
a
_1
M(t)=-^-U0(e ~ e~at)
a~ 1
Problema nr. 5.93. La bornele unui circuit RL serie se apiica in momentum = 0 tensiunea la borne sinusoidala:
'hit) = Um sin (vi + Y)
Sa se determine curentul din circuit, folosind metoda raspurisului
tranzitoriu.
7
Solutie:
Raspunsul tranzitoriu in curent ^ circuitului la excitarea prin tensiunea
treapta unitate este:
T-i
Folosind urmatoarea forma a integralei lui Duhamel:
* m=h(t) H(O+) +U6(?) i [{t -1) di in care:
H(0+)=0
1
u
t
L

ao

h(%) = ^msin (<*t + y) = [e5+r) _ eJ(e+v)]


2j
Dupa efectuarea integralelor i grnparea convenabila a termenilor se
obfine:
i(/) = ^ [sin (a>t + y Q sin (Y %,) e-~l * unde: t
\
*
_____ (oL
Z = K*2 +'{)*; K = arc tg "T
'"*
'
9 a*'*
Se observa ca in cazul- in. caCre cublarea circuitului se face astfel incit y
= / componenta de regim tranzitoriu iipse^te, curentul avind in acest caz
numai componenta de regim permanent.
475

Fig. 5.94
Problema nr, 5.94. Circuitul din figura este supus in momentul t = 0, unei
tensiuni la borne sinusoidale:
u*(*) = Uo sin (ot + y)
Sa se determine curentul din circuit folo- sind metoda raspunsului
tranzitoriu. Circuitul se afla in conditii initiale de repaus (i = 0,
ue(0) = 0)
Solutie:
Raspunsul in curent la o e>citatie treapta unit ate a fost determinat la
problema nr. 5.20 si este:
unde:
i
i(*) = Ze<sh|3*'

a = ; p = fa2 2 L
<Oo;

Folosind integrala lui Duhamel sub forma:


i(0 = u(O) ixW + f u^Jii^-QdS.
Jo
in care:
u'(5) = *>C70 cos (5 + Y) = ^ [ej(?+Y) + e-S-Y)] ij(< ) = -i- <--$)
[eW-o _ e-*-e)] se objine, dupa efectuarea integralei i gruparea convenabila
a termenilor: i(0 = L^nY e-* sh ^ ^ sin (<at + y - 9)
[sin (y 9) [chp/ + j sh pn) + cos (y 9) y sh p*] *
unde:

Problema nr. 5.95. Un circuit RLC serie al carui condensator este incarcat
la tensiunea u^9 este pus in momentul t = 0 sub tensiunea la borne:
u#(0 = ^osin M + Y)
476
Sa se determine curentul din circuit $i condi- tiile in care regimul
tranzitoriu lipsete, folosind metoda rispunsului tranzitoriu.
Solufie:
Reprezentind tensiunea initials a condensa- torului printr-o sursa
echivalenta, se constata ca problema se poate reduce la o problema cu condi
|ii initiate nule, tensiunea la borne fiind:
u(/) = u(t) - f/e#
Raspunsul tranzitoriu este:
ii(0 = e-^sh %
RL

Fig. 5.95
unde:
a
<4; u0
1
K'lc

Folosind integrala lui Duhamel sub aceea$i forma ca in problema precedents, se obfine rezultatul:
ii W =
^ e-- sh ft + % sin + y - 9) -

j sh I + cos (Y - 9) j- sh
unde:
-------------------------------------------
Component a tranzitorie dispare daca sint satisfacute condifiile:
_i_
Y=<P ?i ^=^0(sin9-y) = -^of in acest caz curentul avind numai
componenta de regim permanent:
i(f) = sin ait
477
Capitolul 6
SINTEZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINEARE
6.1.
BREVIAR DE SINTEZA Cl UITELOR ELECTRICE LINEARE
6.1.1.
INTRODUCERE
Sinteza unui circuit electric pasiv, linear fi invariant in timp consta in
determinarea elementelor de circuit ideale (rezistoare, bobine, condensatoare, transformat oar e ideale), a parametrilor lor si a schemelor lor de legatura in circuitul electric, astfel incit acesta sa raspunda intr-un mod impus
unor excitatii exterioare, atit in regim permanent, cit si in regim tranzitoriu.
Procesele tranzitorii si permanente din circuitele electrice lineare depind
de felul dependentei raspunsului circuitului de frecventa excitajiei (tensiunii
aplicate, curentului injectat) din exterior. Deci sinteza circuitelor electrice
lineare duce in mod obifnuit la determinarea structurii schemei si a parametrilor elementelor de circuit ale acesteia dupa caracteristica (sau
functiunea) de frecventa impusa circuitului; de exemplu, dupa dependenta
de frecventa a impedantei, a admitantei sau a defazajului in cazul sintezei
unui dipol, sau dupa dependent de frecventa a raportului de transmisiune, a
atenuarii, a parametrilor sai fundamental etc. in cazul sintezei unui cuadripol.
Determinarea (construetia) schemei unui circuit electric pasiv cu element
e de circuit lineare ideale care sa aiba o caracteristica sau functiune de
frecventa impusa (si data analitic sau grafic) se numete realizarea
(construirea) acelei caracteristici sau functiuni. Exista functiuni de frecventa
realizabile cu mai multe scheme (structuri) de circuit, functiuni realizabile cu
o singura schema (structura) si functiuni irealizabile sau neconstruibile cu
nici o schema (structura) de elemente de circuit ideale.
Determinarea conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca
caracteristicile (functiunile) de frecventa spre a fi realizabile este una din
problemele sintezei circuitelor, ca i alegerea schemei (structurii) optime
dintr-un anumit punc: de vedere, dintre schemele (structurile) capabile sa
realizeze o caracteristica (functiune) de frecventa data.

Se tinde ca in schema (structura) care realizeaza o caracteristica


(functiune de frecventa data sa se cuprinda pe cit e posibil rezistoare si
condensatoare. fiindca bobinele au si capacitati intre spire fi deci la
freeven^e inalte au c
478
schema echivalenta diferita de cea de la frecvenre joase; de asemenea,
trans- formatoarele, datorita pierderilor, au o schema echivalenta care
variaza odata cu frecventa $i eventual prezinta o diferenta intre coeficientul
de trans- formare real si cel calculat.
Metodele generate de sinteza a dipolilor sint aplicabile si la rezolvarea
unor cazuri de sinteza a cuadripolilor.
6.1.2. PROPRIETAjT ALE IMPEDANTEI 1 ADMITANTEI OPERATIONALE A
DIPOLILOR LINEARI PASIVI
Un dipol electric linear si pasiv. este caracterizat prin impedanta sa operationala Z(p) sau prin inversa ei, fdmitanta operationala Y(p) =->
,
^(p)
t
unde p = a -f- jco este variabila co^j^iexa din transformata Laplace.
Considerente elementare efectuatr feu ajutorul teoremei curen^ilor ciclici
arata ca impedanta respectiv admitan^a unui dipol linear si pasiv, format din
elemente de circuit discrete, se exprima prin raportul a doua polinoame in
variabila complexa p, fara radacini comune:
Z (P)
>l
Y(p)
P(P) __ anPn 4- fln-iP"1 44- QiP + Qp
m
m l
Q(P) ip -j- bTn_lp ~ -J- ... 4* b}p -f- b0
(6.1)
adica printr-o func^iune ra^ionala de p.
Distribu^ia zerourilor $i a polilor functiunii Z(p) in planul complex p determine dependenta de frecventa a proprietatilor circuitului electric linear dat,
de care depind procesele tranzitoriu si permanent din acel circuit.
Daca dipolul e p^siv si confine cel puin un rezistor, orice regim liber al
circuitului, cind bornele sale de intrare sint in gol sau scurtcircuitate, se
amor- tizeaza in timp, curenjii i sarcinile initiale care determina acumularea
ini- tiala de energie tinzind catre valorile lor de echilibru, energia
electromagnetica disipindu-se prin efect Joule. Deoarece soluble de regim
liber (curent sau tensiune), sint de forma unor sume de func^iuni
exponential de timp, ai caror exponent sint polii admitantei operationale (sau
zerourile impedantei operational), respectiv polii impedantei operationale
(sau zerourile admitantei operationale), rezulta ca impedanta operationala
Z(p) i admitanta opera tio- nala Y(p) a unui dipol linear pasiv au to^i polii i
toate zerourile situate in semiplanul sting al variabilei complexe p, Re p < 0.
In cazul dipolilor nedisi- pativi LC, exista solutii de regim liber
neamortizate, corespunzatoare unor poli sau zerouri situati pe axa imaginara
p jco.
Coeficientii ak si bk din expresia impedantei (admitantei) operationale sint

reali, ei provenind prin operatii algebrice din parametrii (reali) ai elementelor


constitutive ale circuitului (rezistente, bobine, condensatoare).
De aici rezulta ca zerourile i polii' complecsi ai functiunilor Z(p) sau Y(p)
sint intotdeauna doi cite doi complex conjugate
Se mai demonstreaza ca pot exista zerouri si poli multipli in semiplanul
stingy exceptind axa imaginara, pe care zerourile i polii pot fi numai simpli.
De aici mai rezulta ca gradele polinoamelor P(^>) i Q(p) din expresia (6.1)
nu pot diferi cu mai mult de o unitate, deoarece numai in acest caz zeroul
sau polul de la infinit sint simple.
479
Im{pj=jcj
?
*----h
&
X
fte{p}=r
x
Fig. 6.1.1

In cazul dipolilor pasivi iii regim permanent sinusoidal p = j<o, defazajul


intre tensiune fi curent, deci fi argumentul func^iunilor Z(jo)
sau Y(jco) este cuprins intre y fi +-ji tste
- in cazul dipolilor pur reactivi (care nu
conjin decit bobine fi condensatoare). In acest din urma caz, ^inind seama
de faptui ca zerou- rile sau polii sint simpli fi pur imaginari, rezulta ca ei
trebuie sa alterneze fi ca numarul total de zerouri fi poli este impar, in origine
aflindu-se un zero sau un pol (fig. 6.1.2).
Citeva exemple concrete ilustreaza reparti^ia zerourilor fi a polilor
impedanjei opera^ionale a unor dipoli pur reactivi.
In cazul dipolilor de tip R-L sau R-C, ze- rourile si polii impedanjei sau
admitantei sint situaji numai pe semiaxa reala negativa. Deoa- rece in cazul
regimului permanent sinusoidal, defazajul intre tensiune fi curent, deci si
argumentul func^iunii Z(j<o) sau Y(jco), nupoate
atinge valorile
7T
2
rezulta ca polii fi zerour ie
acestor func^iuni nu pot fi decit simpli fi trebuie sa alterneze (fig. 6.1.4),
numerele de poli si de zerouri nu pot diferi cu mai mult de o unitate, iar
numarul total de zerouri fi poli este impar. De asemenea, la dipolii R-L,
originea poate fi un zero sau daca nu este cel mai apro- piat de origine, este
un zero. Dimpotriva, la dipoli R-C, originea poate fi un pol, iar daca nu este,
cel mai apropiat de origine este un pol.
Distribujia zerourilor fi a polilor impedantei sau admitantei operational in
planul complex furnizeaza deci informatii atit asupra caracteru- lui si
structurii interne a dipolului, cit fi asupra dependenj;ei de frecven^a a
proprietafilor lui.
In cazul dipolilor pasivi in regim periodic sinusoidal, puterea activa primita
de circuit nu poate fi negativa:
p = nu z(j<o) p = nu y(j<o) u* > o;
rezulta ca partea reala a inipedan^ei complexe si partea reala a admitantei
complexe sint po- zitive pe axa imaginara. Jinind seama, in plus, de faptui ca
functiunile Z(p) fi Y(p) sint ana- litice in semiplanul HUp ^ 0, valorile extreme
480
ale par(ilor lor reale pot fi atinse numai pe frontier!, deci ele vor fi pozitive in
intregul semiplan drept:
<HtZ(p) > 0, <TltY{p) > 0, pentru
-DOw w
0
(6.2)
-DO-

Fig. 6.1.4
De asemenea, este evident ca pentru valori reale ale lui p, func^iunile
Z(p) i Y(p) iau valori reale. O astfel de func- tiune, reala pentru valori reale
ale argu- mentului $i cu partea reala pozitiva pentru valori ale argumentului
situate in semipla- nul drept, se numeste funcfiune pozi- tiv-reala.
Rezulta deci ca impedan^a i admi- tanta opera^ionala a unui dipol linear
i pasiv sint func^iuni pozitiv-reale.
O functiune pozitiv-reala rajionala se numete de tip Brune, deci
funcfiunile Z(p) si Y(p) sint funcjiuni de acest tip.
Oricarei func^iuni de tip Brune i se poate asocia un dipol linear i pasiv
care sa aiba acasta funcfiune ca impedan^a sau admitanja opera^ionala.
Aceasta afirma^ie se demonstreaza aratind ca o funcfiune de tip Brune are
proprietajile impedantei sau admitan^ei operational, relative la situarea
polilor i zerourilor in planul complex. Rezulta deci ca pentru sinteza unui
dipol linear $i pasiv cu o impedan^a sau admitanfa operajionala data,
condi^ia de realizabilitate fizica consta in caracterul de funcfiune de tip
Brune a impedantei sau admitanjei date.
6.1.3. SINTEZA UNUI DIPOL LINEAR 1 PASIV CU O CARACTERISTICA DE
FRECVENjA DATA
Sinteza unui dipol linear i pasiv consta in determinarea elementelor, a
valorilor lor si a modului de conectare, astfel incit impedanja sau admitan^a
operationala a dipolului sa fie exprimate printr-o funcfiune data. Acest dipol
este realizabil daca func^iunea data este de tip Brune, ceea ce se verifies,
dupa cum se poate constata din cele de mai sus, examinind succesiv daca
sint indeplinite urmatoarele conditii necesare i suficiente: to\i coeficien^ii
polinoamelor sa fie reali (condifia de realitate a funefiunii), sa nu existe poli
in semiplanul drept (conditia de analiticitate), polii de pe axa imaginary sa fie
simpli, iar reziduurile relative la ace$ti poli sa fie pozitive, la p-*oo funefiunea sa aiba un pol simplu un punct ordinar sau un zero simplu $i
partea reala a funcfianii sa fie nenegativa pentru punctele situate pe axa
imaginara.
Sinteza dipolilor se realizeaza prin diferite metode, printre care metoda
eliminarii succesive a zerourilor sau a polilor si prin metoda descompunerii in
fraefie continua.
481
6
z,(p>
Ct
CQ =
r =_t
* z**
t-K = ojlt
Fig. 6.1.5
a. Metoda elimin&rii succesive a zeraurilor sau a pojilor. Fiind data funcfiunea
Z(p) sau Y(_/>) se separa mai intii polii situa(i pe axa imaginara {p = jto*),
inclusiv originea si punctul de la infinit (daca este cazul). Aceasta conduce la

exprimarea func^iunilor date prin retain de iorma:


Z(p) = p + * +<
+ Zip),
(6.3)
P k P + i
respectiv:
Y (fi) = P + ^ + ' P *
*4P
P2 + ^
+ Y^),
(6.4)
in care Zx(p), respectiv Yx{p) sint de asemenea, func^iuni rationale pozitivareale i se numesc funcfiuni de reactanfa, respectiv susceptanfd minima.
Rela- fiile (6.3) sau (6.4) conduc la realizarea circuitelor reprezentate in
figurile 6.1.5 sau 6.1.6. In acest fel, problema se reduce la realizarea unui
dipol avind impedanta Zx(p) sau admitanja Yx(p). In cazul in care aceste
func^iuni nu au poli in semiplanul sting, ele vor fi constante i vor fi
realizabile fizic prin rezistoare. Daca polii acestor functiuni sint situa^i numai
pe semiaxa reala negativa, ele sint realizabile fizic prin dipoli RL sau RC.
In acest scop, aceste functiuni se descompun in fractii simple de forma:
C oo
IIII
'Lo
L, C,
o-- ~nnnru-Jj- o

Fig. 6.1.6
UP)~ E-TT
(6-5>
kP+
respectiv,
Y
I(^)=E-TT
(6-6)
kp+
in cazul in care exista un zero in origine, sau de forma:
(6 7)
ZiW = Po+E-rr
respectiv,
Y1W = Pi+^-^-.
(6.8)
x
(T P + k
482
In cazul in care nu exista un zero in origine. Dipolii corespunzatori sint reprezenta^i in figurile 6.1.7, 6.1.8, 6.1.9 i 6.1.10.
In cazul general, funcfiunile Zx{p) sau Yx(p) pot avea $i poli compleci. In
acest caz, daca ele au zerouri pe axa imaginara, care sint poli pentru func-

tiunea inversa, ei se vor separa mai intii pentru aceasta din urma, prin relafii
de tipul (6.3) sau (6.4), rezultind alte funcfiuni Y2(p) sau Z2(p). Separarea
polilor i a zerourilor se repeta de cite ori este posibil, pina cind eventual se
obfin elemente direct realizabile.
Se poate incepe $i cu eliminarea zerourilor de pe axa imaginara, in locul
polilor. In acest caz se va ob{ine o schema de dipol diferita de cea de mai
inainte. In functie de condifiile impuse se va alege o schema sau alta. b.
Metoda descompunerii in fracfie continua. In figura 6.1.11 este reprezentata o schema lan{, a carei impedanta poate fi exprimata sub forma unei
fractii continue $i care, de asemenea, corespunde unei func^iuni avind o
expresie de tipul (6.1).
Descompunerea funcjiunii frac^ie rafionala date Z(p), in fracfie continua
se realizeaza impar^ind numaratorul cu numitorul i prelungind opera^ia
pina ce expresia obfinuta ca rest reprezinta o impedanta sau admitanfa a
unui

^0

Fig. 6.1.9

o
o
Zt

23

Rk LK
-1
L -J- * - lk k fi'K *
Fig. 6.1.10
483

Zn-y

dipol cunoscut, care va constitui o veriga terminals. a schemei lant


corespunza- toare acestei descompuneri in frac^ie continua:
Z(P) = Z, +------------------------------------------------ (6.9)
y2 + -------------------------------------------------- ------*n
In funcjie de modul cum sint dispuse polinoamele la numaratorul $i numitorul funcjiunii frac^ie ra^ionala date, adica de modul ordonarii dupa grade
crescatoare sau descrescatoare ale lui p, fractiile continue obtinute si deci
$i schemele lan{ corespunzatoare vor avea o forma sau alta. Uneori este
mai convenabil sa se descompuna in fracjie continua funcjiunea Y(p) =
ob^inindu-se in func^ie de modul de ordonare a gradelor lui p, scheme lant
suplimentare diferite. Se poate efectua i o descompunere in fractie continua
la care in procesul imparfirii, la inceput sa fie respectata o anumita ordine de
dispunere a gradelor lui p, iar apoi alta.
Unele sau chiar toate variantele de descompunere in fractie continua, pot
sa nu permit a realizarea fizica a dipolului.
6.2.
SINTEZE DE DIPOLI ELECTRICI
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 6.1. Sa se arate ca funcjiunile:
m=
p* + 4p + 1 P2 + P + 1
si G(p) =
P3 + 3p
p4 + 10 p2 + 9
sint func^iuni de tip Brune, deci ca aceste functiuni pot reprezenta
impedanta sau .admitanta opera^ionala a unor dipoli realizabili fizic.
Solutie:
Ambele functiuni sint functiuni rationale de variabila complexa p, cu
coefici- en\i reali, iar gradele numaratorului si numitorului sint egale in cazul
func^iunii F(p) $i difera cu o unitate in cazul func^iunii G(p).
Polii func^iunii F(p),
1
x
I : I3
Ph2 = y J ~2
sint situafi in semiplanul sting <Qt p < 0. Polii functiunii G(p),
Pi,2 = rbj $i Pa,4 =
484
sint situa^i pe axa imaginara, dar sint simpli, iar reziduurile relative la acefti
poli sint pozitive:
(Qez G(p)
= (*-j) G(\)=\=nitzG(p)
px
8
P*
(Qtz G(p)
= (* - 3j)
PM
G(3j) = -y = (JltZ G(p)

p.
Partile reale ale celor doua func^iuni sint nenegative pe axa imaginara:
(1 + 0>2)
(Re, F(j<o) =
(1 - CO2)2 + o>*
>0
(Ri G(jo>) = 0
Ambele funcfiuni satisfac deci condifiile necesare i suficiente pentru a fi
func iiuni de tip Brune.
Problema 6.2, Sa se examineze daca func^iunile:
Ft(P)
p3 + i (P2 + 2)2
UP)
P2 + 3p + 1
5
4
2
3
(p2 + 2) (p3 + 6p2 + 5p + 12)
F , , x = P + 3p + 17p3 + 15p + 30p -f- 6
sint funcjiuni pozitiv-reale.
Solutie:
Func^iunea Fi(^>) nu este func^iune pozitiv-reala, deoarece are poli
dubli p = dh ]7'2 pe axa imaginara.
Funcjiunea F2(p) nu este nici ea functiune pozitiv-reala, deoarece partea
sa reala nu este nenegativa pe axa imaginara:
(Hi {F2 (j)}
6>2 i r > 0 pentru | to | > 1 1 < 0 pentru | co | < 1
Func^iunea Fs(p) este pozitiv-reala, deoarece to{i coeficien$ii sai sint
reaii, gradele numaratorului i numitorului sint egale, nu are poli in
semiplanul (Rip >0, polii p = f/2 de pe axa imaginara sint simpli,
reziduurile cores- punzatoare sint pozitive:
(p T ft!) F,( fj/2) = 1
p~ j n
iar partea reala este nenegativa pe axa imaginara:
(3 - to2)2 (4 + o>2)
^F3 (jo) =
36(2 co2)2 -f OJ2(3 oi2)2
>0
485
Problema nr. 6.3. Sa se reprezinte distributia polilor si a zerourilor functiunilor:
FiW =
F2{P) =
F3(P) =
P2+ i
P(P2 + 3p + 2) . -P + 1
(p + 2) (p + 3)
p4 - 9 , P* + 5p2 + 4
9

in planul variabilei complexe p i sa se arate care din aceste functiuni sint p


ozitiv-reale.
S olutie:
Func|iunea Fx(p) are zerourile:
P=i
$i polii (fig. 6.3, a):
p 0, p = l, p = 2
Func|iunea F2(p) are zeroul p l $i polii (fig. 6.3, b):
p = - 2; p = -3,3 iar func(iunea F3(p) are zerourile:
P = V3, P = 1K3
ji polii (fig.J6.3, c):
P = 1], P = \
Funcfiunile Fx(p) $i F2(p) sint pozitiv-reale, in timp ce functiunea F3(/>) nu
este pozitiv-reala.

-M
X"
3

1^AM

:
J

c
:

a
b
c
o zeroun X poli
Fig. 6.3
486
Problems nr. 6.4. Sa se construiasca o schema de dipol din elemente RC
a carei impedanfa Z(p) sa aiba zerourile px = 1, p3 = 4 i polii pQ = 0, pi
3
^ = -6, iar <ge[Z(jw)] = 5 Cl pentru <o = 0.
Solufia tntii:
Impedanfa operafionala Z(/>) va avea expresia:
Zip) = H (p ~ Pl) (p ~ Pa) = H (p + (p + 4>
pip - Pi) (p p(p + 3)(p + 6)
Coeficientul # se afla din ultima condifie:
e[Z(j)]^0=-7- = 5.
6
din care rezulta:
= 30
Funcfiunea Z(p) se descompune in frac^ii simple de forma:
m=
0
p
P- Pi
9
coeficlenfii ak fiind reziduurile relative la polii respectivi fi avind valorile date
de relafia:

= UP - A) z(P)]Pk
Se obfine:
a0
20
3
a* = H
(-3 + l)(-3 + 4)_20 - 3 (- 3 + 6)
3
*3 = H
r (- 6 + 1) (- 6 -f 4)
50
- 6 (- 6 + 3)
Schema corespunzatoare este re- prezentata in figura 6.4,.a, valorile
elementelor rezultind din rela^iile:
C0 = - = -F
flo 20
r _L . j?
^Je *
a*
$i se ob^ine:
pkck
Pk
C2 = F; C4 = -F ;
4
20
50
i?2 = -Q; ie4=-n
*
9 ' 4 9
Co
c
ib
Co
/?/
A
C
3
Fig. 6 A
487
Solufia a doua:
Admitanfa operational^ a dipolului are expresia:
Y (P) =
l
z ip)
P (p + 3) (p + 6) 30(p + l) (p+4)
Aceasta expresie se poate descompune In fracjli simple:
In care:
Y {P) a0p
g3p

p - Ps
aQ = lim
Y(P)
/>- OO P
30 Y(P)
iar coeficienfii ax i az sint reziduurile func^iunii si sint dati de relatia:
P
L
P iPk
Se ob^ine:
Cl-t
( l + 3)( 1+6) 30 (- 1 + 4)
^ (- 4 + 3) (- 4 + 6) _ 1 3 30
(- 4 + 1) 45
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.4, b. Valorile
elemen- telor sint date de relate:
objinindu-se:

aic
>
Pk
Rt = 9Q; R3 = 45Q

Problema nr. 6.5. Sa se construiasca schema unui dipol compus din


elemente RC, a carui impedan^a sa aiba zerourile in.punctele px = 1 i
pz = 3 ?i polii p0 = 0, Pi = 2, iar <T>i Z(j to) = 12,5 Cl, pentru = 0
Solufia intii:
Impedanfa opera^ionala a dipolului are expresia:
H(^) = H
=H
PiP- PP
iP + 1) (p + 3) pip + 2)
488
Din ultima condifie, rezulta:
<Ut [Z(j<i>)]w*0 = H= 12,5
4
din care se otyine:
H= 10
Se separa polul din origine:
Z(p) = ^ + Z1(p) = ^ + iP+*
Termenul corespunde unui condensator P
cu capacitatea
l _lp

conectat In serie. In continuare, fracfia Zi(p) se dezvolta in fractie continua:


ZJfi) = 10 p + 25 =- - -
r
P +2
P+2
Co
-ftX'o C'0
uC'z
HhAj
Cj
Fig. 6.5
4+;
25 -f 10 p 25
25 -f 10 p'
P5
25
125 50 4-
P
Schema corespunzatoare este reprezentatS, in figura 6.5, a, in care: i?x i2,5Q;
R2 = 50Q; Ca F
2
125
Solufia a doua:
Se descompune impedan^a Z(fi) in fracfii simple:
in care:
m=
o 2 P P + 2
60 = lim Z(/>) = 10
p-* 00
o = [^Z(^)]P-O = 15
i = [(* + 2)Z(0]>a - 3
4S9
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.5, b, elementele
avind valorile:
R'9 = b0 = 100
C'0= = F; Q = = F
a0 15
a, 5
R'% = = 2,5
Pi
Solutia a treia:
Admitanta opera^ionala a dipolului
m=
PiP + 2)
Zip)
se descompune in frac^ii simple:
Y (fi) =
10 iP + 1) iP + 3)

*iP
a
sP
P+1P+3
Coeficientii ax i a3 sint reziduurile funcfiunii in polii px ?i p3:
20
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.5, c, elementele
avind valorile:
i?1 = = 200;
i?3 = = 20 Q;
Cx =
Pi
20
________________________________^ = J-F
P3 60
Problema nr. 6.6. Sa se realizeze o schema in lant din elemente RC a
carei impedanta operational^ sa aiba polii p0 = 0, p2 = 2,
= 4,
zetourile px= 1, p$ 3, iar 62^ [Z(j<o)] = 3 2, pentru co = 0.

Solutie:
Impedanfa operational^ a dipolului are expresia:
Zip) = H Pl) (p ~ Pa) =
p(p - Pi) ip- Pi)
= (P + 1) (p + 3)
Fig. 6.6
P(P + 2) (p -f 4)
coeficientul H rezultind din ultima condijie:
rSe[Z(j(o)]u=o = H^-=3; H = %Se obtine:
m=
96 . 384 288
---P2 + - P +- _7____7
7
3
2
P + 6p + 8p
Pentru realizarea unei scheme in lant, se dezvolta funcfiunea Z(p) in
fracfie continua:
Z (P) =
P + 9648
7
-2-P +---72
144 t
288
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.6. Elementele au
valorile:

C, = F; C2 = F; C. =F;
1
2
96
72 - 3 288
Ri
i?3=3
7
7
a
Problema nr. 6.7. Sa se realizeze schema unui dipol a carui impedanfa
opera^ionala Z(p) are zerourile in punctele px = 0, pz = 2, p$ = 4 $i
polii in punctele p2 = 1, A = 3. In plus, se da
lim CUt [Z(j<o)] = 2Q
CO-*GO
Solutia intii:
Expresia impedan^ei operational a dipolului este:
2?/x\
P(P P3) (P P5) J^P(P ~f~ 2) (p -{- 4)
[P
~
(P - Pa) (p - P4) (p + 1) (P + 3)
Din ultima condi^ie, rezulta:
lim mi [Z(j)] = lim H +
= 2
2
61-.00
to-* X' o> -{- IOCD2 -f- 9
= 20,
din care se obtine:
H= 1
491
a

In continuare, impedan'fa opera- tionala se descompune in fractii simple :


g2p
P - Pz
<*4P
P - P4
^3
t-3

Fig. 6.7
in
coeficie a
car ntii
2

a sint
4 re-

e
ziduurile
functiunii

?i
Pi=\{PP*)
a2 --

?i
Z
(
p
)
D
r
?
(
p
)
p

i polii
n p2

1 _3
J
P 2
2

1
1!

Z
(
_1
H
p
~2
) L
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.7, a. Valorile element
elor sint:
L0= 1H
R2 a2= 1,51; i?4 = a4 = 0,5 Q
2=
= 1,5 H; L4
P2

Solatia a doua:
Admit ant a operational^ a dipolului este:
Y(j)\ =
* _ (P + i) (p + 3)
Z(p)"p(p +2)(p + 4)
si se descompune in fractii simple:
Y(*) =
os
PP+2p+4
coeficientii % fiind reziduurile admitantei in polii respectivi:
3 = [(^ + 2) Y(^_2=i
fl
5 = [( + 4) Y(^>)],__4 = ~
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.7. 6. Valorile elementelor sint:
I,=- = i-H; Is = - = 4H; L5= =
a0 d
^
-^-=82;
=
Q
c
04

32
3
m
polutia a treia:
Se dezvolta expresia impedance! operational in fractie continua:
z(P)=fi + T
______i
4
1
P +---3
3
T+f
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6,7, c. Valcdle elementelor sint urmatoarele:
L[ = 1 H; Lg = H; L;=-H
i^ = 2Q;
=
3
Problema nr, 6,8. Sa se realizeze un dipol a carui impedanta operationala
sa aiba expresia:
Zip) = 1 000-----------------------3-P2_+-200p +.4'104p3 + loop2 + 4 10p + 4 10*
Solutie:
La inceput se verifica faptul ca functiunea data Z{p) este o func^iune
pozi- tiv-reala. intr-adevar, coeficien^ii sint reali, gradele numaratorului si
numi- torului difera cu 1, polii functiunii:
Pi = 100, p2 = 200j, p3--= 200]
nu sint situa^i in semiplanul drept, reziduurile relative la polii de pe axa
imaginary sint pozitive:
#2 =
[Z(p)~\p==j200 = 1 000,
iar partea reala a functiunii este pozitiva pe axa imaginara.
Pentru sinteza dipolului, se descompune impedanta in fractii simple:
Z (P)
+
2cr2p
P - Pi (P - Pa) (P + Pa> in care ax este reziduul din polul px:
~ (Jliz [Z{p)]P=-ioo = 1 000
i se obtine:
1000 p + 100
2000 p pa .(_ 4 . io
493
*1
L,
Cz
Hh
Fig. 6.8
Schema corespunzatoare este repre- zentata in figura 6.8, elementele

avind valorile:
Cx = = 1 000 (J.F; Rx = - A- = 10Q i
Pi
C2 = = 500 JAF ; JL2 = = 50 mH
2 a,
P%
Problema nr. 6.9. Sa se realizeze un dipol a carui impedan^a operationala
sa aiba expresia:
Z(p) =
10 p3 + 2 000 p2 + 24 - 108 p3 + 1 000 p2 + 4 104 p + 4.107
Solutie:
Se verifica faptul ca functiunea data este pozitiv-reala. Intr-adevar, coeficien{ii sai sint reali, polii sint simpli si nu sint situa^i in semiplanul drept:
p! = - 1 000, p2 = j 200, p3=-j 200
Reziduurile din polii de pe axa imaginara sint pozitive:
^2 ==
[Z(^)]/=j2oo = 1 000,
iar partea reala este pozitiva pe axa imaginara.
Rezulta ca functiunea data reprezinta impedan^a operationala a unui
dipol realizabil fizic. Pentru sinteza acestui dipol, se descompune functiunea
data in fractii simple:
Z(p) =
+-------------P - Pi (P - P2) (P - Ps)
coeficientul a2 fiind cel de mai sus, iar ax fiind reziduul in polul p:
(Tliz [%{p)]pIOOO =10
Rezulta:
Z(P) =
10 p
p + 1000
2 000 p
p2 + 4 10*
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.9, valorile elementelor
fiind:
R1 = ax = 10O

Fig. 6.9
Li
Ci
L2
= 10 mH
Pi
= i F = 500 uF
2a2 2 000
_2a,_ = 5Q mH

4 -104
494
Problema nr. 6.10. Sa se realizeze un dipol a carui impedanta
operational^ sa aiba expresia:
Z(P) =
11p5 + 2 100p4 + 1 366 toy + 2 124 10p* 4 46 1010p + 4 1012
p5 + 1 100p4 + 105 10V + 544 105p2 + 404 108p + 4 10u
Solutie:
Func^iunea de la numitor are polii:
Pi = + j 200, p2= - j 200
pe axa imaginara. Se separa acejti poli:
Z&)=-Pr-7 + Z*iP)
unde:
<4 = 4 104,
iar ax este reziduul functiunii Z(p) in acesti poli:
ax = ^Z(^)]p_J2 oo =
= 1 000
Qi(Pi)
S-au notat cu P^) si Qi(p) polinoamele de la numaratorul $i numitorul
functiunii Z(p).
In aceasta etapa, schema se va pre- zenta ca in figura 6.10, a, valorile
elementelor fiind:
C = = 500 fiF
1
2at
*!
50 mH
Functiunea Z2(p) are expresia:
z
lip3 + loop + 11 .106p + io8
ZJO\P) =----------------------------p3 + 1 110p2 + 101 .104p + io7
Ea are zerourile:
Pz == j * 1 000, p,= - j 1 000,
astfel incit aceste puncte vor fi poli ai admitantei:
Y2 =
p3 + 1 noP2 + 101 104p 4- 10
lip3 + 100p2 + 11 103p + 10s
Se separa acesti poli:
2b, p
Y, =
p2 4- co2
+ Y,(*)
c,

495
<4 = io.
iar este reziduul funcfiunii Yt(p) in polii paA:
h = ^[Y^W.ooo =|777 = 50,
Ws'Ps'
P2(j&) Qa(^) fiind polinoamele de la numaratonil i numitorul func^iunii
Y2(p). Schema precedents se va completa deci ca in figura 6.10, b, in care:
L2 = = 10 mH
26,
C2 = ^-= 100 IXF, iar admitan^a Ys(^>) are expresia:
Y,tf) =
IO + P
100 + lip
Aceasta exp^esie poate fi descompusa in frac^ie continua:
Y,(*) =
1
10 +
1
+
p
Admitan^a Y3 va fi realizata prin schema in lant care completeaza figura
6.10, c, elementele avind valorile:
R3 = 10 Cl; f?4 = 1 Cl ; L3 = 0,1 H.
Cnpitolul 7
CIRCUITE 1 RETELE ELECTRICE NELINEARE
7.1.
BREVIAR DE ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE NELINEARE
7.1.1. ELEMENTE DE CIRCUIT NELINEARE
Elementele de circuit nelineare, adicS avind rela^ii nelineare intre
tensiunile si intensitS^ile de curent electric de conducjie, pot fi elemente
nelineare dipolare (fig. 7.1.1) cum sint rezistoarele nelineare, cu rezistivitate dependents de densitatea de curent din material, condensatoarele
nelineare, cu permitivitate a dielectri- cului lor dependents de intensitatea

cimpului electric din dielectric si bobine nelineare, cu permeabilitate a miezului lor dependents de intensitatea cimpului magnetic din miez.

Fig. 7.1.1
7.1.2. CARACTERIZAREA ELEMENTELOR DE CIRCUIT NELINEARE
Elementele de circuit nelineare se caracterizeazS fie direct prin caracteristica lor, fie prin parametrii lor statici i dinamici.
7.1.2.1. Caracteristica elementului nelinear exprimS analitic sau grafic dependent uneia dintre mSrimile lor (tensiune, curent, flux magnetic etc.) de
alta sau de altele.
Se utilizeazS, de exemplu: pentru rezistoarele nelineare, caracteristica
ten- siune-curent:
U* =
(7.1)
pentru condematoarele nelineare, caracteristica tensiune* sarcinS electricS:
= Uc(?)
(7.2)
i pentru bobineh nelineare, caracteiistica flux-curen^i:
$ = <&(* i2, ...)
(7.3)
497

<D = &(*)
(7.4)
In figura 7.1.2. sint reprezentate citeva exemple de caraxteristici de acest
fel, cu cite o singura variabila independents purtata in abscise. Se
deosebesc: caracteristici simetrice (a, b, c), caracteristici nesimetrice (d,e,f),
caracteristici univoce (a, d, e) si neunivoce (b, c, /), caracteristici fara histerezis (a, c, d, et f) si cu histerezis (b) si caracteristici fara saturatie (c, f) $i
cu saturatie (a, b, ^).
Se mai deosebesc: caracteristici statice, valabile la variatii lente ale nnarimilor si caracteristici dinamice, valabile pentru variatii repezi ale marimilor.
7.1.2.2. Parametrii statici si dinamici ai elementelor nelineare. !ntr-un
punct P de pe caracteristica unui element de^ circuit nelinear se definesc

urmatorii parametrii ai elementului (fig. 7.1.3.):


rezistenta statica a unui rezistor:
R,
= - = K tg a
(7.5)
I
rezistenta dinamica a unui rezistor:
^=^-=**tg|S
(7.6)
dt
capacitatea statica a unui condensator:
Cs = f- = kctgy.
.(7.7)
L'c
capacitatea dinamica a unui condensator:
cd =
= K tg fi
(7.8)
d uc
inductivitatea proprie statica a unei bobine fara cuplaje magnetice:
L.= *=kt tg
(7.9)
498
inductivitatea proprie dinamica a unei bobine fara cuplaje magnetice:
L*
dO , d i
tg P
(7.10)
inductivitatile mutuale dinamice ale unei bobine avind fluxul magnetic
$>jt parcurse de curentul is si avind cuplaje magnetice cu bobine parcurse de
curentii ik:
L
dkj
dik
(7.11)
Coe.jcientii k din formulde^de.. definite {in seama de scarile folosite in
constructia graficelor c^efrepfezinrta caracteristicile.
Parametrii statici ?i dinanfici elementelor nelineare depind de punctul de
functionare. ^ i>v. . \
Parametrii dinamici pot aVeav fi. valori negative $i anume pe portiunile
descendente ale caracteifisticilor.
;**
7.1.31 CIRCUITE NELINMRE IN CURlfeNT CONTINUU
7.1.3:1. Teoremele Ini ICirchhofjf pentru circuitele nelineare in curent
contin&u. Teoremele au in cazul circuitelor de curent continuu formele:
nod
(7.12)
(7-13)
7.1.3.2. Punct de func|i6nare. Se"nume$te punct de functionare, punctul
de pe; caracteristica elementului nelinear determinat de regimul caruia li
este supusa funcfionarea elementuluL
7.1.3.3. Teoremele Ini Kirchhoff pentru micile varia^ti lente ale m&rimilor
de stare ale circuitelor. Daca o starp de referinta a unui circuit e caracte-

rizata j>rin valorile EMt 1^, Ukh ale inarimilor sale $i acestea au mici variant
lente fefa de starea de referinfa, adida daca:
t = E/co + eK ~ 4o "1 hi Uko +
(7-14)
pentru aceste variatii sint val^bile i^rmatoarele relatii care rezulta din cele
doua teoreme ale lui "^Circhhoff: ,"
i0
nod
(7.15)
(7.16)
1
'
o)h
ocht
ochi
7.1.3.4. Calculul circuitelor electrice nelineare de curent continuu. Se utilizeaza doua clase principale de metode de calcul al acestor circuite: calcu499
lul grafic, bazat pe utilizarea nemijlocita a caracteristicilor grafice ale elementelor nelineare i calculul analitic, bazat pe utilizarea unor aproximatii
analitice ale caracteristicilor acestor elemente.
7.1.3.5. Probleme de calcul frecvente. In cele rnai frecvente probleme de
calcul de circuite nelineare survine calculul sistemelor formate dintr-un
rezistor nelinear in serie sau in paralel cu un rezistor linear sau nelinear.
a. Rezistor nelinear conectat in serie cu un rezistor linear (fig. 7.1.4).
Punctul de funcjionare al sistemului se obtine intersectind caracteris- tica Un
= UM(/) a elementului nelinear cu dreapta de sarcind in prezenta rezistorului
linear, care are ecuatia:
u = Ub RI
(7.17)
si intersecteaza axele in punctele:
b. Doud rezistoare nelineare conectate in serie (fig. 7.1.5). Caracteristica
tensiune-curent rezultanta a sistemului se obtine insumind grafic in
ordonate tensiunile la bornele celor doua elemente nelineare, cu intensitatea curentului care le parcurge purtata in abscise.
c. Doud rezistoare nelineare conectate in paralel (fig. 7.1.6).
Caracteristica tensiune-curent rezultanta a sistemului se obtine insumind
grafic curentii din cele doua elemente nelineare, purtaji in abscise, cu
tensiunea la borne care li se aplica, purtata in ordonate.
si B(U=Ub; 1 = 0)
(7.18)

500
7.1.4. ClRCUITE NELINEARE IN REG1M TRANZITORIU
7.1.4.1. Teoremele lui Kirchhoff. In cazul circuitelor nelineare in regim
tranzitoriu au formele:
Ei*(0 = 0
(7-19)
nod
E e* (t) E + uCi(^) + ~~ 1
(7-20)
ochi
ochi L
Cu J
7.1.4.2. Calcuiul circuitelor electrice nelineare in regim tranzitoriu. Se
utilizeaza urmatoarele clase principale de metode de calcul al circuitelor
nelineare in regim tranzitoriu: calcuiul grafic, bazat pe utilizarea nemij- locitS
a caracteristicilor grafice ale elementelor nelineare, calcuiul analitic, bazat
pe utilizarea unor aproxima^ii analitice sau prin segmente de dreapta ale
caracteristicilor elementelor nelineare si calcuiul pe cale numericS, bazat pe
inlocuirea ecua^iilor diferentiale nelineare prin ecua^ii cu diferenfe finite
corespunzStoare.
7.1.4.3. Studiul circuitelor nelineare cu ajutorul reprezentarii starilor lor in
planul fazelor. DacS qh(k = 1,2, n) sint cele n mSrimi de stare inde=
pendente ale unui sistem fizic i
~ sint vitezele lor de variatie in timp,
se numeste spatiu al fazelor sistemului, spatiul cu 2n dimensiuni care are
drept coordonate mSrimile:
=
9k > 9k >
^ 2, ..., n)
Daca, in particular, sistemul are o singura variabilS de stare independents
q> spatiul fazelor devine planul fazelor q, q al sistemului. Orice transformare
a unui sistem fizic poate fi reprezentatS printr-o curbs in planul fazelor,
numitS traiectorie fazicd, de-a lungul cSreia q depinde deci intr-un anumit fel
de variabila q. Determinarea evolu^iei in timp a sistemului consta deci in
determinarea traiectoriei sale fazice in conditiile in care se pune aceasta
problema.
In anumite cazuri, traiectoria fazicS a unui sistem cu o singura variabila
de stare q poate fi determinate direct, iar in cazurile in care aceasta nu se

II

poate realiza, pentru determinarea traiectoriei fazice a unui sistem cu o


variabila de stare q se utilizeaza metoda isoclinelor.
Se numeste isoclina locul geometric al punctelor din planul fazelor in care
traiectoria fazica are pante egale, adicS in care, daca q se noteazS q = p>
exista relatia:
(7.21)
= k constant
dq
Din ecuatia integro-diferenjiala a
utilizind
sistemului $i
identitatea:
dp dp . dp . ,
= -f ? = ~fP = kp,
(7.22)
df dq dq
se obfin pentru isocline ecuafii de
forma:
(7.23)
501

tgoC9*k0
tgP0*tgoCi*ki
tgP^tgo6t*kt
corespunzatoare diferitelor valori k ale pantei traiec- toriei fazice considerate
ca parametru.
Trasind un numar destul de mare de isocline corespunzatoare tot atitor
valori ale pantei, traiectoria fazica se ob^ine prin constructia grafica indicate
in figu- ra 7.1.7. care porne^te din punctul P0, corespunzetor condi^iilor
initiate date.
0
Fig. 7.1.7
Dupa comportarea pe care traiectoriile fazice obtinute o au in vecinetatea
urmi punct din planul fazelor, se disting cazurile prezentate in figura 7.1.8. In
aceaste figure, se nume^te ciclu limit# o traiectorie fazice inchisa i izolata, pe care se infajoara sau de pe care se desfasoara traiectoriile
fazice aieturate.

7.1.5.
CIRCUITE NELINEARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT
7.1.5.1. Teoremele lui Kircfrhoff pentru circuitele nelineare la regim
periodic permanent. Teoremele sint exprimate in cazul general prin rela- {iile
(7.19) i (7.20). In regim periodic permanent, aceste rela^ii pot fi scrise
pentru fiecare armonica v a tensiunilor si curentilor in parte, sub forma:
Aceste ecua^ii intre componentele armonice ale marimilor de stare pot fi
reprezentate i in complex, insa, datorita nelinearita^ii elementeior, armonicele de ordinul v ale acestor marimi depind nelinear de toate armonicele.
7.1.5,2. Teoremele lui Kirchhoff pentru micile variatii ale marimilor de
stare In jurul unui punct de funcfionare. Daca un punct de funcjionare
stajionara, de referin^a, a circuituiui e caracterizat prin valorile Ek0, Ik0, URKQ,
<IKQ> KO ale marimilor de stare $i daca acestea au mici variatii in jurul
valorilor de referin^a, adica daca:
(7.24)
nod
(7.25)
e
*(0
(7.26)
502

+ Ae*(); ik(() Ik0 + Aik(t)

Fig. 7.1.8
sint valabile pentru aceste varia^ii urmatoarele relatii care rezulta din cele*
dona teoreme ale lui Kirchhoff:
EAi,W = 0
(7.27)
nod
E Aek(i) = E f RA** + -i- f Ai* d/ + E
^1
(7.28)
oeA*
ochi L
'-'dk J
s
at J
Sn care vaiorile parametrilor dinamici corespund punctului de funcfionare de
referinfa.
503
7.1.5.3. Calculul circuitelor electrics nelineare in curent altemativ. Calculul acestor circuite in curent alternativ se efectueaza prin metode fie grafice,
fie analitice.
a. Calculul grafic. O prima metoda de calcul grafic utilizeaza caracteristicile exprimate prin rela(ii intre valorile instantanee ale variabilelor de stare.
Cunoscind variafia in timp a uneia din ele, modul de variate al altora se
otyine punct cu punct, prin constitute grafica.
O alta metoda de calcul grafic utilizeaza caracteristicile exprimate prin
relafii intre valorile efective ale marimilor de stare, care se obfin de obicei
experimental, iar in locul marimilor instantanee reale, care variaza nesinusoidal in timp, considera marimile sinusoidale echivalente, corespunzatoare
valorilor efective considerate.
b. Calculul analitic. O prima metoda de calcul analitic utilizeaza
linearizarea pe por^iuni a caracteristicilor elementelor nelineare si folose^te
teoremele lui Kirchhoff pentru micile varia^ii ale marimilor in jurul punctelor

de func- (ionare de referin(a.


O alta metoda de calcul analitic utilizeaza aproximari analitice ale caracteristicelor elementelor nelineare.
7.1.6.
STABILTTATEA CIRCUITELOR ELECTRICE CU ELEMENTE NELINEARE
Existenfa parametrilor dinamici negativi face posibila aparifia unor regimuri de funcfionare nestabile. Un sistem se nume?te stabil daca, fiind supus
unor perturbafii trecatoare care determina variafii destul de mici ale marimilor corespunzatoare unei evolufii neperturbate, revine la evolufia inifiala la
un anumit timp dupa incetarea perturbafiei.
7.1.6.1. Criteriul algebric de stabilitate al lui Routh ?i Hurwitz. Ecuajiile lui
Kirchhoff pentru mici variafii ale marimilor de stare in jurul unui punct de
funcfionare P0 al unui circuit electric formeaza un sistem de ecuafii integrodiferenfiale ale carui integrale de regim liber au forma:
A**=IX9e^
(7.29)
in care marimile pq sint soluble ecua^iei caracteristice a circuitului:
<*oPn + iP*"1 + ... + *-l P +
=0
(7.30)
Circuitnl este stabil daca toate radacinile ecuafiei caracteristice au partea
reala negativa (pentru ca variable sa se amortizeze cu timpul).
Criteriul Routh-Hurwitz exprima condi^ia necesara $i suficienta pentru ca
sistemul (circuitul) sa fie stabil in jurul punctului de funcfionare conside- rat
i anume sub forma, ca tofi determinanfii urmatori sa fie pozitivi:
a
a a
i
z 5........a2X-l
UQ
0*2
&2k-2
a
Dk = 0
i**.........a*-8
(7-31)
0
........^2ft-4
0
00 .........ak
504
\Jmfp) , | Jmfp) ,
\
Jm(p)
J
T
1
R*{p)
.. ! *0>)
H----x--ftejp)
i
"X |
1
k
:
a
b
c
Fig. 7.1.9
Cazuri particulare: Ecuajia caracteristica
Condi^ii de stabilitate
a0p2 + atP + a2 0
+ axp2 + a^p + a3 = 0
Tofi coeficien^ii sa aiba acelasi semn ?i sa fie diferiti de zero.
To|i coeficienjii sa aiba acelasi semn ?i sa fie diferiti de zero, iar: a xa2
&Q ^ 0

Dupa pozi^iile din planul complex ale radacinilor ecua^iei caracteristice,


se disting cazurile fundamental indicate in figura 7.1.9.
7.1.6.2. Autooscilafii. Autooscilafiile sint oscila^ii neamortizate care apar
in circuitele nelineare alimentate de surse de curent continuu. Energia necesara intrejinerii oscila^iilor e furnizata de sursele de alimentare. Se disting:
oscilatoare armonice, in care apar osci- la^ii sinusoidale si oscilatoare de
rela- xafie, in care apar oscila^ii nesinu- soidale.
In planul fazelor, fenomenele de autooscila^ie sint caracterizate prin
cicluri limita.
7.2. CIRCUITE NELINEARE
IN CURENT CONTINUU
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.1. Un
compus dintr-un rezistor
dipol este nelinear a
carui caracteristica tensiune-curent este data in figura i dintr-un rezistor
linear R = 5 ohmi, legate in serie.
a. Sa se determine caracteristica tensiune-curent a dipolului;

505
b. Daca tensiunea la bornele dipoluiui este Ub = 5 volfi, sa se determine
curentul, tensiunea la bornele rezistorului nelinear $i la bornele celui linear.
Solutie:
a. Construc|ia caracteristicii i(ub) a dipoluiui se face grafic, ca in figura;
b.
7 = 480mA; UR = 2,4 V; UR = 2,6 V.
Problema nr. 7.2. Pentru stabilizarea curentului din filamentul unui tub
electronic se folosefte schema din figura 7.2, care cuprinde un baretor a
carui caracteristica tensiune-curent este data in figura. Cunoscind tensiunea
nomi- nala la filamentul tubului Uf = 6,3 V $i curentul nominal in filament lf =
0,4 A, sa se determine:
a. Valoarea rezistenfei R ;

b. Intre ce limite poate varia tensiunea la borne, fara ca intensitatea curentului din filament sa varieze?
Solufie:
a. Intensitatea curentului din rezistorul R este:
In-I-h
Se presupune ca baretorul tunc^ioneaza pe por^iunea orizontala a caracteristicii, deci 7 = 1 A, IR 0,6 A.
R = EL-6A = io,5 1; P, = ^ = = 15,7Q JR 0,6 1 If 0,4
b. Rezisten^a echivalenta este:
R _JL5L.= 6,250
R + Xf
Ducind cele doua drepte de sarcina extreme, care cuprind por^iunea orizontala a caracteristicii, se ob$in valorile tensiunii la borne intre care se
manifesta efectul de stabilizare:
U (17... 19,1) V

538

Problems nr. 7.3. Stabilizatorul din problema precedents este alimentat de


la o sursa care are tensiunea la borne Ub = 24 V. Pentru a se putea obtine
stabilizarea, se introduce in serie cu stabilizatorul un rezistor r. Sa se determine valorile intre care poate varia rezistenta r, pentru a se obtine efectul de
stabilizare.
Solutie:
Se traseaza cele doua drepte de sarcina care indeplinesc la limits concilia
impusa. Valorile corespunzatoare ale rezisten^ei totale a circuitului sint:
_ n.6Q
=
=

UlJi 1
lull 1
Valorile rezistentei aditionale sint deci:
rx = Rt% - Re = 7,35 LI r2 = Rfi Re = 11,75 Q.
Stabilizarea se va obtine pentru: < r < r2
Problems nr. 7.4. Un termistor a carui caracteristica tensiune-curent uT(I)
este reprezentata in figura 7.4 este legal in serie cu un rezistor cu rezistenta
R = 2 M Cl. Sa se determine iimitele intre care poate varia curentul, fara ca
tensiunea totals la bornele celor doua elemente sa va- rieze.
Solutie:
Tensiunea totals are expresia:
U = RI + UT

507

si se obtine insumind grafic ordo- natele caracteristicilor:


uT = UT(I) i UR = RI
Se constata ca pentru I = = (1 ... 2,5) JJL A, tensiunea ramine aproximativ
constants i egala cu 17 volfi.
Problema nr. 7.5. Pentru stabi- lizarea tensiunii la bornele rezisto-

rului ifg se foloseste schema din figura 7.5, a, care confine un termistor 2?lf a
carui caracteristica tensiune-curent este data in figura 7.5, b (curba (7)). Sa
se determine valoarea rezistenfei R2 ?i limitele intre care poate varia
tensiunea Ult fara ca tensiunea U2 sa varieze i sa se calculeze valoarea tensiunii stabilizate.
\
Se dau: i?3 = 30 k Q, RA = 3 k O
\
Solutie:
Tensiunea U2 are valoarea:
u2 = R2I2 + U T(I)2
Pentru ca U2 sa nu varieze, este necesar ca:
A U2 = 0 = R2AI2 + RdM2
de unde
R2 = Rd,
Rd fiind rezistenfa dinamica a termistorului pe porfiunea descendenta i
lineara a caracteristicii,
R =
* (^r) 910 Q
Se construiete caracteristica 1{U2) insumind grafic abscisele curbei (7)
cu cele ale dreptei (2) (curba a)
U = R2I2
In continuare, se construie^te caracteristica grupului R2, Rv Rz (curba b)
insumind ordonatele curbei (a) cu cele ale dreptei:
U=RZI3
508
Din punctele Px si P2 care marginesc portiunea pe care are loc stabilizarea
se due dreptele de sarcina corespunzatoare, determinate de rezistenta i? 4.
Se obtin cele dona valori extreme ale tensiunii la borne, intre care are loc
stabilizarea:
70 V < Ux < 100 V Tensiunea stabilizata are valoarea:
U3 = 46,5 V.
Problema nr. 7.6. Caracteristica tensiune-curent a unei lampi cu incandescenta cu filamentul de wolfram este data in figura 7.6, c (curba 7). Cu
doua asemenea lampi identice si cu doua rezistoare lineare R se realizeaza o
punte. !ntr-una din diagonalele puntii se afla o sursa cu tensiunea electromotoare Uv iar la bornele celeilalte diagonale, aflate in gol, se masoara
tensiunea U2.
Sa se determine valorile pe care trebuie sa le aiba rezisten^ele R pentru
ca tensiunea U2 sa varieze cit mai putin cind tensiunea electromotoare a
sursei variaza. Sa se traseze caracteristica
Solutie:
U2 = R I UL Ux = R I + UL Pentni ca U2 sa nu varieze, este necesar ca:
AU2 = RAI - AUL = RAI - RdM = 0, unde Rd este rezistenta dinamica a lampii.

De aici rezulta:
R = Rd

509
Deoarece Rd variaza, se alege R in a?a fel incit condi^ia (2) sa fie
indeplinita intr-un domeniu cit mai mare. Pentru aceasta, se ia rezisten(a R
egala cu rezis- tenfa dinamica pe portiunea liniara din caracteristica lampii.
Se obtine:
R = Rd =
no - 32 0,5 0,25
S 312 0 0,25
Pentru a determina caracteristica V2{U1) se duce dreapta UE = RI (fig. 7.6,
c). Diferenja ordonatelor UR UL va da tensiunea U2, iar tensiunea U1 este
egala cu suma lor. Se obtine curba din figura 7.6, b. Se observe, ca pentru un
domeniu larg de variatie a tensiunii de alimentare, tensiunea U% ramine
practic constants.
Problema nr. 7.7. Intr-una din diagonalele unei punti Wheatstone se afla
un rezistor nelinear R, (fig. 7.7, b) avind caracteristica tensiune-curent data
in figura 7.7, a. Sa se determine curentul din acest rezistor.
Se dau: = 60 V, i?x = 2 1,= 4 O, = 4 1, i?4 = 3 Q.
Solutie:
Se inlocuieste partea liniara a schemei printr-un generator echivalento
Elementele acestui generator vor fi:
&ABQ
E f1 = 14,3 Y
"f
Re
RABO
Rl + ^2
-M*- = 3,04 2

Rg + -ft.
A

Fig. 7.7
510
Functul de fuftcfionare pe caracteristica elementului nelinear se ob^ine
trasmd dreapta de sarcina, definita de punctele:
(U^ 14,3 V; /2 = 0) ?i |crg = 0; /2 = ^=4,70AJ
Se obpne:
U=8V ?i I =2,07 A
Problems Mo 7.8* In doua bra^e opuse ale unei punti se afla doua rezistoare nelineare de tirit, iar in celelalte bra{e, doua rezistenfe lineare egale
R. Tensiunea de alimentare a puntii este C71 = 200V.
a. Sa se determine valoarea rezisten^elor R care echilibreaza puntea;
b. Sa se determine varia^ia tensiunii la bornele secundare ale puntii,
daca acestea se afla in gol, iar tensiunea de alimentare este 200 20 V.

Caract^istica 1(UT) a rezistorului cu tirit este data in figura 7.8.


Solufie:
a. La echilibm:
= UR- UT- = 0; u2 = UT = ^ = 100V
Din caracteristica rezistorului nelinear se obine pentru
UT = 100 V, I = 65 mA, deci
2? = -10 - = 1 540 Q.
65 KT3
b. U2 = RI- UT Ux = RI + Ut-U1=- 2UT de unde
U2= U1 2 UT
Trasind dreptele de sarcina corespunzatoare valorilor extreme ale tensiunii
la borne, se obfine:

UTl = 103 V U2 = 220 206 = 14 V


UT2 96 V U2 = 180 192 = -12 V
511
Problema nr. 7.9. Un generator de curent continuu are tensiunea electromotoare E, iar rezistenfa sa interioara, nelineara, are caracteristica tensiunecurent data In figura 7.9.
Sa se traseze caracteristica externa UAB(I) a acestui generator.

Fig. 7.9
Se constat a ca la UR = 0, UAB = E, I = 0, iar pentru UR = E, UAB = 0,
^ ^ SC'
Caracteristica I{UAB) va trece deci prin punctele: UAB Ef 1 = 0 si UAB 0, I
= I8C. Grafic, ea se va obfine translatind caracteristica l(UE) pina in punctul (E,
0), apoi luind simetrica sa fa{a de o dreapta paralela cu axa ordonatelor,
trecind prin acest punct.
Problema nr. 7.10. Se da schema din figura 7.10, a in care Rnl i Rn2 sint
doua rezistoare nelineare ale caror caracteristici tensitme-curent sint date in
figura 7.10, c (curbele 1 i 2), Rs este un rezistor linear, iar Ex i E2 sint dOua
surse de curent continuu cu tensiunile electromotoare de 100 V, respec- tiv
HO V.
a. Sa se determine generatorul echivalent parfii de re^ea din stinga
bornelor AB (fig. 1,10, b);
b. Sa se traseze curba de variate a curentului I in funcjiune de rezisten^a
R;
c. Sa se determine caracteristica UAB = f(7) a generatorului echivalent.
Solutie:
a. Folosind construct grafica de la problema precedents, se traseaza
caracteristicile li(UAB) (curba V) i I2(^B) (curba 2') (fig. 7.10, c)
Din teorema intii a lui Kirchhoff:
i=h+h
Caracteristica rezultanta I(UAB) se obfine deci insumind ordonatele
curbelor
(V) $i (2') (curba (3)). Aceasta caracteristica poate fi considerate ca fiind cea
a unui dipol activ care confine o sursa avind tensiunea electromotoare
512

513
Ee = 110 V determinate de intersectia curbei cu axa absciselor i un rezistoi
nelinear Rne a carui caracteristica tensiune-curent se obtine deplasind curba
3 in origine $i luind simetrica sa fata de axa ordonatelor. In figura 7.10, d
aceasta caracteristica a fost desenata separat.
b. Din punctul (Elf 0) se due dreptele de sarcina corespunzatoare diferitelor valori ale rezistentei de sarcina. Se obtine curba I(2?$) din figura 7.10,
e.
c. Caracteristica UAB(I) a generatorului echivalent a fost obtinuta la punctul {a) (curba J, partea de deasupra axelor de coordonate) si a fost desenata
separat in figura 7.10, /.
OBSERVABLE. Caracteristicile celor douS. elemente nelineare sint
simetrice, insS. caracteristica tensiune-curent a rezistorului nelinear
echivalent nu mai este simeiricilLProblema nr. 7.11. Pentru stabilizarea tensiunii de alimentare a unor
aparate electronice se folosesc circuite cu diode Zener. Cunoscind
caracteristica tensiune-curent a unei astfel de diode i tensiunea sursei de
alimentare Ut 12 volti, sa se determine, pentru func^ionarea in gol a
stabilizatorului:
a. Valoarea minima a rezistentei Rt pentru care curentul prin dioda nu
b. Valoarea tensiunii stabili- zate;
c. Variatia acesteia, cind tensiunea de alimentare variaza intre limitele 12
2 V.

Solufie:
a. Se traseaza dreapta de sarcina determinate de punctul Uinv = U1 = 12 V
de pe axa $b- seiselbr i punctul corespunzator uriui curent de 30 mA de pe
caracteristica.
Rezistenja de sarcina va fi:
^ = AUR = _J2_ = 200 1
A/
60 10-3
. b. C/2 = 6 V
c. Se traseaza dreptele de sarcina corespunzatoare celor doua cazuri
extreme. Se obtine:
U% (5,9 ... 6,1) votyi, adica At/2 = 0,2 V
Coeficientul de stabilizare este:
K=
= = 20
A U2 0,2
Problema nr. 7.12. Un stabilizator de tensiune cu dioda Zener DZ 306 are
schema din figura 7.12, a. Tensiunea de alimentare are valoarea E = 12 V,
depafe^te valoarea Imax = 30 mA;

514
iar R = 200 Cl. Caracteristica tensi- une-curent a diodei Zener este data in
figura 7.12, b. Sa se determine limitele intre care poate varia rezistenfa de
sar- cina Rs $i valoarea maxima a curentului prin ea, pentru care se
manifesto efectul de stabilizare.
Solutie:
Se determina generatorul echivalent de tensiune care alimenteaza diofia.
Elemen- tele acestuia sint:
Ee =
B
R
;12 Ms
1 + X : 2? f R*
R B,
i1
RR8

200 iR8

~~ 200 4 Bs
R + B,
Dreptele de sarcing,, corespunzatoare diferitelor valori ale rezistenjei de
sar- cina Rs tree prin punctele:^
si
U= -Eei I = 0|
' ,
'i
: - i
[7 = 0,/ = = 60; mA
R,
Valoarea minima, admisibi:
Imisibija

*U2(V)
c
Fig. 7.12
4n care:
si este:
a rezistentei de sarcina corespunde cazului Ee = 6 V
Es min 200 ^4
curentul maxim debitat fiini deci:
'

i
i ^ =- **
p
11
{
* min
30 mA
Problema nr. 7.13. Sa se deduca rela^ia Ue f(f) dintre tensiunea de
ieire i cea de intrare peritruf cuadripolul din figura 7.13, care confine o

dioda ldeala care functioneaza !n gol.


Solufie: ^.
In cazul in caredioda conduce, tensiunea la bornele sale este nula, incit:
Ue = e.
515

In cazul In care dioda este polarizata invers, curentul prin ea este nul, iar
tensiunea la iesirea cuadripolului este:*
Ue = U%Ri + R2
Valoarea Ui0 a tensiunii de intrare in care se trece de la un caz la celalalt
rezulta din relajia:
Ui{
iO
Rl + -^2
= e,
de unde se objine:
S-a realizat un circuit de limitare superioara, denumirea fiind justificata de
valoarea constants a tensiunii de ie^ire pentru U{ > Ui0.
Problema nr. 7.14. Sa se deduca relajia dintre tensiunea de iesire fi cea de
intrare pentru cuadripolul din figura 7.14, a, care confine o dioda ideala i
care functioneaza in gol.
Solufie :
In situa^ia in care tensiunea Ud la bornele diodei este negativa, dioda este
blocata si i = 0, deci Ue 0.
In situa^ia in care dioda conduce, tensiunea la bornele sale este nula, ?i
rezulta:
u
' = (u> + e)vIrT ui + e<
R-i + /t2

516
Caracteristica rezultanta este reprezentata !n figura 7.14, b, in care:
S-a objinut un cuadripol care prezinta o zona de insensibilitate.
Problema nr. 7.15. Sa se determine coordonatele punctului static de functional al triodei 6 H 8 C montata ca in figura 7.15, a, daca se dau: ea 250
V; Ra = 50 k O, Re = 1 k O si caracteristicile statice ia == ia {Uat Ug) ale triodei
(fig. 7.15, b).
Solufie:
Coordonatele (ia0, Ua0, Ug0) ale punctului static de func^ionare se
determina rezolvind grafic sistemul de ecua^ii:
. = (Ra + Rc) *. + Ua
o = Ug + Re ia ia = i. (Ua, Ue)
Prima ecuajie este reprezentata in planul (Ua, ia) prin dreapta (7) definita
prin taieturile:
(Ua = ea = 250 V, *. = 0); (Ua = 0, *. = = 4,9mA]
Punctul de functionare se va afla pe aceasta dreapta la intersecjia cu
curba (2) definita de a doua ecuafie, care trece prin punctele:
V(mA) 0 1 2 3 4 5
Ug(V)
0 1 2 3 4 5
Coordonatele punctului de functionare P se citesc pe desen: ia0 = 3,1 mA; Ua0
= 95V; = 3,1 V

517
Problema nr. 7.16. Sa se determine coordonatele punctului static de
functio- nare al triodei 6H8C (fig. 7.16, a), daca se cunosc elementele:

= 250 V
Ra = 25 k SI
Rcl = 1 k n
Rn = 25 kfl
si caracteristicile statice ale tubului in planul ia, ua (fig. 7.16, b).
Solutie:
Aplicind teorema a Il-a a lui Kirchhoff pe circuitele anodice si de grila se
obtine:
e
a RJa + Ua + (Rei + ^c2) K
0 = Ug + Rcl ia
Relatiile (1) $i (2) alcatuiesc impreuna cu*ecuatia
ia = f(ua, ug)
un sistem de trei ecuatii cu trei necunoscute {if, uf, uf).
Se va rezolva acest sistem pe cale grafica si anume:
in planul caracteristicilor ia = f(ua) se traseaza dreapta data prin
ecuatia (1);

se traseaza apoi prin puncte dreapta de ecuatie (2) ;


La intersectia celor trei curbe reprezentative se gasesc coordonatele
punctului static de functionary
uf = -3,2V uf = 85 V if = 4,45 mA.
<-3

518

7.3. CIRCUITE NELINEARE IN CURENT CONTINUU


PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 7.17. Sa se determine coordonatele punctului static de func{ionare al diodei din figura. Se dau: ejlO Y,R = 2,66 ki.
Rdspuns
^^23f5y;^7mA

Problema nr. 7.18. Doua diode Dx $i D2 (fig. 7.18, a), ale caror
caracteristici sint date grafic (fig. 7.18, b) sint montate in serie i alimentate
de la un genera* tor de t.e.m. E = 50 V in serie* cu o rezistenja R = 2,5 kO.
Sa se determine curentul debitat de generator! $i tensiunile la bornele celor
doua diode (fig. 7.18, c).
Rdspuns:
Se determina caracteristica tensiune-curent rezultanta. Se traseaza
dreapta de sarcina. Rezulta: i 1,25 mA, itdl = 22,5 V, ui2 = 17 V.

Fig. 7.18
Problema nr. 7.19. Fotodiodele sint diode semiconductoare a caror rezis-

tenta inversa scade pitunci cind jonc^iunea este iluminata; caracteristicile I


= f(U{nv) pentru diverse iluminari sint reprezentate in figura 7.19, a. Sa se
traseze caracteristica I = i(E) a unui circuit compus dintr~o fotodioda, un
519

rezistor R = 0,5 Cl $i o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 = 30 V (fig.


7.19, b).
Solufie:
Se traseaza dreapta de sarcina. Intersecfia sa cu caracteristica I(U, E)
detentiina valoarea curentului. Se objine curba 1(E) din figura 7.19, b.
Problema nr. 7.20. Fotorezisten^ele sint rezistoare din material
semiconductor, a caror rezisten^a se modifica sub ac^iunea luminii.
Caracteristicile. I(U) pentru diferite iluminari E sint reprezentate in figura
7.20, a. Un circuit confine o fotorezisten^a, un rezistor R = 1 000 O ?i o sursa
cu tensiunea electromotoare U0 = 60 V (fig. 7.20, b).
Sa se determine rela^ia dintre curentul din circuit si iluminare.
Solufie:
Se traseaza dreapta de sarcina determinate de punctele:
(U0 = 60; 0) ?i |o;
60-10-3.).
t
Din intersecfia acesteia cu caracteristica corespunzatoare unei rC^aiari
oarecare E se deduce curentul 7. In acest mod se ob^ine caracterist * I()
din figura 7.?<\ b.

520
Problema nr. 7.21. Sa se deduca rela^ia dintre tensiunea de ieire i cea
de intrare pentru cuadripolul din figura 7.21, care func^ioneaza in gol. Dioda

este presupusa ideala.

Raspuns
ua =
JR JR
e, pentru < ui0 = e
JR*
%i tg a, pentru u% > ui0

R2

tg a
Circuitul studiat este un circuit de limitare inferioara.
e
tg a
Problema nr. 7.22. Sa se deduca relafia dintre tensiunea de ie^ire si cea
de intrare pentru cuadripolul din figura 7.22, care funcjioneaza in gol. Dioda
este presupusa ideala.
Raspuns:
0,
pentru ut < e
(u{ e) tg a, pentru ut > e
tg a
*2
+ Rz

Problema nr. 7.23. Combinind montajele din problemele 7.14 i 7.22, se


realizeaza montajul din figura 7.23. Sa se deduca relafia dintre tensiunea de
ie^ire i cea de intrare, la funcjionarea in gol. Diodele sint presupuse ideale.
521

e
(T) w

Ki
Dr
c

U
i
Raspu
ns:
=

7H

ue
/
e <*Ji

Fig. 7.23
(Uf + e) tg a, pentru
u{ < e
0
, pentru e <u( <e
(
e) tg a, pentru ut

>e

tga =
Acest circuit prezinta o zona de insensibilitate.
Problema nr. 7.24. Combinind montajele din problemele 7.13 i 7.21, se
realizeaza montajul din figura 7.24. Sa se deduca relajia dintre tensiunea de
ie^ire i cea de intrare, la funcfionarea in gol. Diodele sint presupuse ideale.
Raspuns:
e, pentru u{ < e
^1 ^2
e
tg a
Um
e tg a, pentru- <ut<
tg a
ga
penti
^tgoc
Acesta este un circuit cu dubld limitare.
Problema nr. 7.25. Prin combinarea unor montaje detipul celui din problema 7.22, se realizeaza montajul din figura 7.25, a. Sa se determine relatia
dintre tensiunea de ie^ire i cea de intrare la funcjionarea in gol. Diodele slnt
presupuse ideale, iar e1 < e2 < e3.

522
Raspuns:
Caracteristica este reprezentata in figura 7.25, b, in care:

unde:
+ i?2
-^123
^1 -^2 -^3
R,R 2
1
1,1,1
L4-; = + + 7.4.
CIRCUITE NELINEARE !N REGIM PERIODIC PERMANENT
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.26. Pentru o bobina cu miez de fier s-au ridicat
experimental curbele de histerezis O = f(i). La bornele acestei bobine se
aplica o tensiune sinusoidala avind valoarea efectiva cie 90 V si frecventa de
50 Hz.
Sa se determine curba de variatii in timp a intensitatii curentului din
bobina. Se vor neglija rezistenta infasurarii si pierderile prin curenti turbionari.
Rezolvare:
Aplicind legea inductiei electromagnetice in lungul bobinei, se obtine:
Din familia dc curbe de histerezis se alege cea care corespunde unei
valori maxime de 0,4 Wb a fluxului magnetic. Determinarea curentului se
poate face grafic ca in figura 7.26.
Problema nr. 7.27. Un circuit cu ferorezonan^a este compus dintr-o
bobina cu miez de fier si un condensator, legate in derivatie si alimentate de
la o sursa de curent alternativ.
Se cunoaste caracteristica U = i(IL) care leaga valorile efective ale
curentului in bobina si tensiunii la bornele sale, caracteristica reprezentata in
figura 7.27.
Sa se traseze caracteristica U = i(I) a intregului circuit.
Se vor neglija rezistenta bobinei $i armonicele curentului. Se da C = 64
pF; / = 50 Hz.
de unde

523

524
Rezolvare.:
Considered numai fundamentala curentului, curentii din bobina $i condensator vor fi in opozitie de faza, incit curentul total va fi egal cu diferenta
lor. Valoarea sa efectiva va fi:
i = \h-ic\

Trasind pe aceeasi diagrama curba U = i(IL) si dreapta U = i(Ic) = Ic,


<oC
caracteristica ceruta se obtine grafic scazind abscisele corespunzatoare
acele- iai ordonate.
Se observa ca pentru o tensiune de 82 V curentul absorbit de circuit este
nul, motiv pentru care circuitul se numeste circuit cu ferorezonanta.
Problema nr. 7.28. Bobina si condensatorul din problema precedents se
leaga in serie i se alimenteaza de la o sursa de curent alternativ.
Sa se traseze caracteristica U = f(I) a circuitului. Se vor neglija rezistenta
bobinei si armonicele curentului.
Rezolvare:
Tensiunile la bornele bobinei si condensatorului sint in opozitie de faza.
Tensiunea la borne are deci valoarea efectiva:
Ub = \UL-Uc\,
care se obtine grafic scazind or dona tele curbelor UL = f (I) si Uc
1
= I corespunzatoare aceleiasi valori a curentului. coC
La ointensitate a curentului de 1,65 A se obtine fenomenul de
ferorezonanfa.
i JL.
QL
c
4

Fig. 7.28
525
ULUeU

UL

Ik

Fig. 7.29
Problema nr. 7.29. SS se rezolve problema precedents, in cazul in care in
circuit se aflS inseriat si un rezistor cu rezistenta R = 20 Q. (fig. 7.29, a).
Rezolvare:
Considerind numai armonica fundamentals din dezvoltarea in serie Fourier
a curentului, se poate trasa diagrama circuitului. Se constatS cS valoarea
efectiva a tensiunii la borne este data de rela^ia:
U = V(RI)* + (UL-Uc)*
i se poate obfine pe cale graficS.
In figura 7.29, >,pentrua simplifica constructive grafice, s-a modificat
scara curen^ilor astfel incit tensiunile UL si Uc din ordonatS si UR = RI de pe
axa absciselor sa fie reprezentate la aceeasi scara. In acest mod, ipotenuza
OA a triunghiului dreptunghic OAB definit de o valoare oarecare a intensified
curentului electric va reprezenta chiar tensiunea la borne corespunzS- toare.
Se ob^ine caracteristica reprezentata in figura 7.29, b.
Se constatS i aici existenfa unui minim al tensiunii la borne, diferit insa
de zero. Daca rezistenta are o valoare suficient de mare, caracteristica
devine monoton crescatoare.
Problema nr. 7.30. In figura 7.30, a este reprezentatS schema unui
stabilizator de tensiune cu ferorezonantS. Circuitul cu ferorezonantS LC este
compus dintr-un condensator C i o bobinS cu miez de fier a cSrei
caracteristica UL= = f(IL) e data in figura 7.30, c.
In serie cu acest circuit e conectata o bobinS linearS cu inductivitatea

cuplata magnetic cu o bobinS L2 aflatS in circuitul secundar al stabilizatorului.


526
s'*

i
s
.2?

s- *

527
Sa se determine rela^ia dintre tensiunea laie^ire U2 i cea de laintrarea
stabili- zatorului, Ulf la func^ionarea in gol.
Se vor neglija armonicele superioare si pierderile.
Se dau: C 8 fiF, = 95 mH, L12 = 64 mH, / = 50 Hz.
Rezolvare:
Considerind numai fundamental curentului, se poate trasa 'diagrama circuitului.
Se pot scrie ecuatiile:
Hi = ULI + U' = jLi/ + U
U2 = U'- UL2 = U~ ]O>L12I
I = LL + LC U = ^-Lc
JcoC
cu care s-a reprezentat diagrama din figura 7.30, b.
Se constata ca intre valorile efective se pot scrie relatiile:
UX=U9 + vLJ
U2 = U' - 0>l12I
I = h-Ic
Constructia caracteristicilor se face in iriodul urmator: avind data curba
U = f(IL) si Uf Ic, se deduce curba U* = f(7) scazind abscisele co C
celor doua curbe de mai sus corespunzatoare aceleiasi valori a tensiunii (fig.
7.30, c).
Adunind la ordonatele acestei curbe valoarea c>LJ corespunzatoare
aceleiasi valori a curentului, se obtine curba U1 = f(/). Scazind pe de alta
parte valoarea <oZ,12/, se obtine curba U2 = f(7). Se poate trasa apoi curba

U2 = f(Uj) luind ordonatele celor doua curbe corespunzatoare aceleiasi


valori a curentului. S-a considerat numai portiunea situata la tensiuni
superioare celei de ferorezonanja (fig. 7.30, d).
Se constata ca pentru valori ale tensiunii U1 mai mari decit cca. 150 V,
tensiunea secundara variaza foarte putin la variatii relativ mari ale tensiunii
primare.
Problema nr. 31. Un redresor ideal are rezistenta nula in senSUi direct i
infinita in sensul invers de trecere a curentului electric. Cu un astfel de redresor s-a realizat un circuit pentru redresarea unei singure alternante, avind ca
sarcina un rezistor R (fig. 7.31, a, b) tensiunea la bornele circuitului este de
forma:
ub = Ub^2 sin co/ (fig. 7.31, c).
Sa se determine:
a.Valoarea medie $i valoarea efectiva a curentului;
b.Valoarea medie $i efectiva a tensiunii la bornele ^rcinii;
c. Puterea aparenta absorbita de la rejea, puterea activa disipata in
sarcina si puterea deformanta;
528

d. Indicafiile aparatelor de masura din circuit, daca se presupune ca rezistenta interna a voltmetrului este infinita i a ampermetrului nula, iar aparatele sint:
1) magnetoelectrice,
2)
electromagnetice. /
Se dau Ub = 120 V, R = 1 000- Q
Rezolvare:
a. Curentul va trece prin circuit numai in timpul alternantelor pozitive ale
tensiunii la borne:
i = ]j2 sin to/ 2k n ^ to/ ^ (2k + 1) TC k = 0, 1, 2,...
J?
i=0
(2k 1) 7r ^ at ^ Ikiz k = 1, 2,...
Valoarea sa medie va fi:
/0=f j\-d/ = -^ = 54 mA.
iar valoarea efectiva:
I = ]/ i2 At = -~b- = 85 mA ? T J o J? ^2
J. VR0 = RI0 = ^ = 5iV- -

Us = RI = ^r= 85V
V2
..
c. Puterea aparenta absorbita de la re{ea este:
A
2
. Sr =
= = 10,2 VA
529
Puterea activa disipata in sarcina este:
P R = UR I =
= 7,2 W
Puterea deformanta este:
D = Ks? - PI = 7,26 VAD
Aparatele magnetoelectrice indica valoarea medie, iar cele electromagnetice valoarea efectiva.
Problema nr. 7.32. Unui circuit compus dintr-un redresor ideal, un condensator si un ampermetru magnetoelectric de rezistenta interioara neglijabila
(fig. 7.32, a), i se aplica la borne o tensiune alternative ub(t) reprezentata in
figura 7.32, b. Sa se determine indica^ia ampermetrului.
Rezolvare:
Ecuatia circuitului este:
= u D + uc
uD
idt
In perioada cit dioda conduce, tensiunea la bornele sale este nula. In
acest timp :
l
C
i d^ = ux
i = c
df
Curentul va circula atita vreme cit > 0.
dt
Ampermetrul indica valoarea sa medie: h = +r- dt =/c+Td =fC[Umax - (Umax)3 = lfCUmax Indicatia ampermetrului e deci proportionals. cu valoarea
maxima a tensiunii.

530
Problema nr. 7.33. Caracteristica tensiune- curent a unei diode cu
germaniu este repre- zentata in figura 7.33. Cu aceasta dioda se realizeaza
un redresor monoalternan^a, a carui sarcina este un rezistor R = 1 000 2.
Sa se determine valoarea medie a ten- siunii redresate, ftiind ca valoarea
efectiva a tensiunii la borne este Ub = 3 V.
Rezolvare:
Dioda considerate este echivalenta cu un redresor ideal conectat in serie
cu un rezistor avind rezistenta egala cu rezistenta directa a diodei:
rd = tg a = 500 2
Intensitatea curentului va fi deci:
iifmA)

i
]/2 sin (&t = 2 10*3 ]/2sin ot; pentru 2kn ^ cotf ^ (2k + 1)7u;
i = 0 pentru (2k l)7c ^ <&t ^ 2kiz
iar tensiunea la bornele sarcinii:
______________ __________
uR=------Ub y2 sin <*t = 2 y2 sinco/ pentru 27T^ <o^ (2k + l)7u;
R -f rd
uR = 0 pentru (2k Valoarea sa medie va fi:
Um j UR ^
1) 7i ^ oit ^ 2kn;
R UbV2 _ l OOP R -f rd TU 1 500
= 0,9 V
7Z
k = Q,l,... k=l,2,...
k = 0,1, .. =1,2, ...
Problema nr. 7.34. Un redresor monoalternan|a este compus dintr-un tub
redresor cu gaz conectat in serie cu o rezistenta de sarcina R = 2 000 2 (fig.
7.34, a). tiind ca tensiunea de aprindere a tubului este ua = 20 V i ca pe
durata de conductie a redresorului tensiunea la bornele sale ramine
constants Ur = 16 V, sa se determine:
a. Valoarea medie si valoarea maxima a intensita^ii curentului electric
din circuit;
b. Valoarea medie UHQ a tensiunii la bornele sarcinii;

c\ Raportul dintre valoarea maxima a tensiunii inverse aplicata


redresorului fi valoarea medie a tensiunii redresate.
Circuitul este alimentat sub o tensiune alternative avind valoarea efectiva
Uh = 1 kV.
531

Fig. 7.34
Rezolvare:
a.t Tubul se aprinde in momentul tx (fig. 7.34, b) dat de relafia:
ub == Ua> adica 1 000 /2 sin = 20
Rezulta:
(&t1 = 1,41 10"2 rad.
Tubul se va stinge cind tensiunea la borne scade sub valoarea Ur = 16 V,
in momentul t2, dat de relajia:
1 000^2 sin <0^2 = 16
de unde:
co^2 77 1,13 10~2 rad.
In timpul perioadei de conductie, inten- sitatea curentului va avea
valoarea:
i = Ub ~ Ur = 0,5 y2sin at - 0,008 [4]
R
Valoarea sa medie va fi:
I0 =
(0,5 yi sin at
2K Jut,
0,008) d (at) = 0,221 A
Valoarea maxima a curentului ,va T Ut)V2 Vr _
* max
ft

fi:
1 0001/2 - 16 2 000
0,698 A
b. Um = RI0 = 2000 0,221 =442 V
e. Uinvmax = Ub 1/2= 1410 V
Uinv max
Problema nr. 7.35. Pentru mic^orarea pulsajiilor tensiunii la bornele rezistentei de sarcina a unui redresor monoalternan^a, se monteaza in paralel cu
sarcina un condensator C (fig. 7.35, a).
Sa se determine tensiunea la bornele rezistenfei de sarcina, valoarea sa
medie si sa se compare cu cea obtinuta in absent a condensatorului.
Se dau:
ub = Ub^2 sin to/, Ub = 100 V, /= 50 Hz,
R= lkCl, C = 32 [LF.
Redresorul se considera ideal. Se presupune ca redresorul se cupleaza in
momentul t = 0.
532
Rezolvare:
In momentul t = 0 se cupleaza circuitul la re^ea. Redresorul conduce, iar
tensiunea la bornele sarcinii i ale condensatorului este egala cu cea de alimentare:
uB = uc = ub = UbV2 sin tat 100^2 sin 314 t.
Intensitatea curentului este:
unde
2
(R t~ *C
iR = ^2 sin tat 0,1 )[2 sin 314 t JR
i0 = C = C taUb y2 cos 314 t = 1,01 ]f 2 cos 314 t.
dt
In momentul tx (fig. 7.35, b) in care curentul se anuleaza, dioda se
blocheaza. Acest moment rezulta deci din relajia:
i = 0 = ^ ]f2 sin co^ + Co> Ub |/2 cos
de unde
tg 0)^2 = to R C In cazul de fa{a: = 1,66 rad.
In continuare, condensatorul incepe sa se descarce pe rezistenfa R dupS o
lege exponential^. Tensiunea la bornele rezistenfei va fi:
>
uR = (U]f2 sin arfx) e" *c = 165 e~10 ;
Acest proces continua pina cind tensiunea la bornele redife- sorului devine
din nou pozitiva, deci pina cind:
ub = U R
Aceasta are loc in momentul t2 dat de relatia:
_ 100 ]/2 sin &t2 = 165 e 10
Rezolvind grafic aceasta ecu- ajie, se objine:
<*t2 = 6,9 rad,
iar tensiunea in acest moment va fi:
(UR)t2= 165 e~0*69 82 V
Procesul continua in alternan- tele urmatoare incepind de la aceasta

valoare.

rig. 7.35
533
Valoarea medie a tensiunii redresate este:
TT 1 ca+T A* 1 r>+r
nR
at
= [C1,66
100 ^2 sin oit d(u>t) + 165 C 9 e 10 d (co/)l = 112 V
27T LJ 6,9 2ir
J 1,66
J
In cazul absentei condensatorului, valoarea medie a tensiunii redresate ar
fi fost:
Ub]/2
U'n
-R0
= 44,5 V,
adica o valoare mult mai mica.
Problema nr. 7.36. Intr-un circuit care contine un rezistor linear R si o
bobina fara fier cu inductivitatea L legate in serie, se stabileste intre doi
electrozi un arc electric. $tiind ca la bornele circuitului se aplica o tensiune
sinusoidala avind valoarea efectiva Ub= 120 V si frecventa / = 50 Hz, sa se
determine intensitatea curentului electric din circuit.
Caracteristica tensiune-curent i = f(ua) a arcului electric, pentru frecvente
joase, se va aproxima prin segmente de dreapta, ca in figura 7.36, b.
Se dau: R = 10 12, L = H.
314
Rezolvare:
Se alege drept origine a timpului momentul in care se aprinde arcul. In acest
moment, tensiunea intre cei doi electrozi are valoarea Uapr = 85 V.

534

Tensiunea la borne se va scrie:


u,
= 120^2 sin (314* + a)
Unghiul a se determina din condi^ia:
la * = 0, ub U.
apr
85 V, rezulta: a =
Incepind de la * = 0 in circuit se stabile^te un curent electric avind o components formats $i una libera:
UY2
z
*
(<0* + a <p) e T sin (a 9)] (1 e *)
unde:
Se objine:

_
L___0j2
~~ J? ~~ 314
<p = arctg ^ = 1120'
i = 16,6 sin (co* + 1840') -2,3e5^~3 to = 314
In momentul cind curentul se anuleaza, arcul electric se stinge, procesul
reluindu-se in alternanfa urmatoare.
Problema nr. 7.37. Un transformator cu rniezul realizat din permalloy are o
infaurare primara cu Nx = 400 spire $i una secundara cu iV2 = 1 000 spire.
Infasurarea primara are o rezistenfa R = 100 2. Dimensiunile circui- tului
magnetic sint date in figura 7.37, b.
535
La bornele primarului se aplica o tensiune alternative sinusoidal!:
ub = UbY2 sin u>t; Ub = 100 V,/ = 50 Hz.
S! se determine:
a.
Intensitatea curentului electric din primar i valoarea sa efectiva.
b. Tensiunea electromotoare indusa In secundar, ,.tiind ca acesta se afla
in gol.
Curba de magnetizare a permalloyului se va aproxima printr-o linie frinta,
ca in figura. Se vor neglija pierderile prin curenfi turbionari.

Fig. 7.37,

536
Rezolvare:
a. Daca miezul nu este Inca saturat, intensitatea curentului din primar e
nula. In acest timp:
Wj = N1^^- = Ut)/2 sin (at, de unde: dt
Of = p^cos (at + C
Constanta de integrare C se determina considerind miezul magnetizat
initial In sens negativ; adica la t = 0, B = Bs Rezulta:
C=
i5
vYz .
unde S este secfiunea circuitului magnetic. Numeric, se obfine:
0/ = 1,12* 10"4 cos (at + 0,32- 104, in Wb
In momentul in care miezul transformatorului se satureaza, incepe sa
circule curent electric in primar. Ecuafia circuitului va fi:
ub = R i, de unde i = sin (at ^2 sin 3H t,
R
deoarece
1^ = 0. dt
Momentul tx in care se satureaza miezul se determina din relafia:
0/ = BsS = 1,12- 1(T4 cos c*tx + 0,32- 1(T4
rezultind:
totx = 2 rad
In alternan^a urmatoare procesul reincepe. Valoarea efectiva a curentului
este:

TC
2_
T

i2 dt = 0,72 A
b. e2 = N2 = uv pentru 0 < t < t,
1
* d< JVj r
e2 0, pentru t2 < t <
CO
f.a.m.d.
Problema nr. 7.38. Pentru obtinerea unor impulsuri scurte de tensiune se
foloseste schema reprezentata in figura 7.38. Miezul 1 este executat din
permalloy, a carui curba de magnetizare este data in figura. Miezul 2
537

este confecfionat din tabla de o^el electrotehnic i e preva- zut cu un


intrefier suficient de mare pentru ca pina la sa- turarea miezului 7 practic intregul flux magnetic sa se in- chida prin acesta.
La bornele infasurarii Nt se aplica o tensiune alternative:
= Ub y 2 sin co7.
Neglijind pierderile in cupru si in miezul feromagnetic, sa se determine
tensiunea elec- tromotoare indusa in infa$u- rarea secundara.
Se dau: Nx 500 spire, N2 = 800 spire, Ub = 120 V, / = 50 Hz, sec^iunea
miezuri- lor magnetice S = 2 cm2.
Rezolvare:
Ecuajia circuitului primar se poate scrie:
u
b = ~ (/i +
de unde:
0/i + 0/2 = 0/
<D,
=
/ max
max COS 6)7,
Ub

4,44 fN
0/1 $i 0/2 fiind valorile instan- tanee ale fluxurilor fasciculare prin cele doua
miezuri.
Atit timp cit fluxul total este mai mare decit cel corespunzator miezului 7
saturat (n + 0/2> BsS), fluxul prin acesta ramine constant 0/x = BsS. In tot
acest interval de timp, tensiunea electromotoare indusa in secundar este
nula.
Din momentul tv cind fluxul total scade sub valoarea Bs S, conform celor
de mai sus se va considera ca intreg fluxul magnetic se inchide prin miezul 7,
deci 0/2 = 0, iar
O/i = cos co7; o)7x< o)7^ n o*t1
Momentul tx se determina din condi^ia:
cos
^ = B8S
de unde
6)71 = 8130'
538
In infasurarea secundara se va induce in acest timp tensiunea electromotoare:
e2 = N2 = 270 sin co/
dt
Durata impulsului de tensiune va fi:
At = - ^
= 0,945 mS
Problema nr. 7.39. In figura 7.39, a este reprezentata schema unui amplificator magnetic. Tensiunea de comanda ue $i tensiunea de alimentare u a
circuitului de utilizare sint in faza. Prin variatia tensiunii de comanda se
modifica valoarea curentului i din circuitul de utilizare. Sa se determine
caracteristica I f(Ue) a amplificatorului.
Se dau:
- U = 100 V,/ = 50 Hz;
secjiunea circuitului magnetic S = 10 cm2;
Nx = 300 spire; N2 = 30 spire;
- R = 100 Q.
Curba de magnetizare a miezului, confectionat din permalloy, se aproximeaza printr-o linie frinta, ca in figura. Se neglijeaza pierderile prin curenti
turbionari. Diodele se considera ideale.
Rezolvare:
In prima alternanta, dioda D2 conduce, iar Dx e blocata.
Ecua^ia circuitului de comanda este:
uc =
=
sin
de unde:
= _ uc Y2 CQS ^ C
f
N2 co
Pentru determinarea constantei C, se presupune ca in momentul initial
miezul era magnetizat in sens negativ pina la saturatie (B = B8). Rezulta:
C=E^-B>s

N2<*

de unde:
_ U0Y2
N2<*
cos co/
UcYz
-B8s
Parametrii circuitului sint astfel ale$i incit valoarea maxima a fluxului sa
fie insuficienta pentru a magnetiza miezul in sens pozitiv pina la saturate.
Pentru aceasta, din condi^ia:
=
^ f max
M? + B,S = ^ _ s,s < B.S.
N,oi Ku '
N to *
*
539

rezulta ca tensiunea de comanda este limitata superior la valoarea:


Ut =^BeS = 6,6 V
In tot timpul primei alternate, curentul din circuitul de utilizare este nul. In
alternanfa urmatoare, se blocheaza dioda D2. Miezul magnetic nefiind
saturat, curentul de magnetizare va fi nul, incit in continuare i = 0.
Fluxul magnetic va varia dupa legea:
N^=u = U Vl sin at,
1
d<
*/ =

' Nt 0)
cos oit *1 Cj
Constanta Ci se determina din condi^ia (la at = TE) :
* jt
2UeV2
~ max N w
-B,S,
de unde:
Cx =
2UCV2_UY2 _ T> o ~N^ N,a *
540
Inclt:
. . 2I7eV2 uV2 D c
A 17^2
<t>, = ~~ cos tot 4'
T-.- B,S
*
Nt co
N2o* iVjeo 8
In momentul tx miezul ajunge din nou in starea ini^iala (magnetizat in
sens negativ ptaa la saturate):
<*>, = - B,S,
de unde:
cos tot, = 2 1
V
Din acest moment, ta circuital de utilizare apare un curent electric, iar
fluxul magnetic ramtae constant <!>, = B,S.
u V]f2 .
.
t=-= sm tot
Dupa tot = 2TZ procesul reincepe. Valoarea efectiva a curentului i este:

Rezultatele calculelor numerice sint date in tabelul 7.39, dupa care s-a
trasat i caracteristica UR = i(Uc) din figura 7.39, c.
Se observa ca o variate mica a tensiunii de comanda provoaca o variate
mult mai mare a tensiunii UR la bornele rezistenfei de sarcina.
Tabelul 7.39
Uc
V
0
1,4
2,8
4,2
5,6
6,6

COS
-1
-0.2 0,2
0,6
0,88
0,6
co/j
7t
4,08 4,53 4,88 5,o
5,8
0,39 0,30
/
A
0,5
0,46
0,09 0,07
3
8
UR = RI
V
50
46
39,3 30,8 9
7
Problema nr. 7.40. Unui circuit format prin legarea in serie a unei diode i
a unui rezistor R i se aplica o tensiune la borne:
= Ub0 -f- sin tot,
Sa se determine intensitatea curentului din circuit, cunoscind
caracteristica tensiune-curent ua = i(i) a diodei, reprezentata in figura 7.40.

Se vor neglija armonicele de ordin superior.


Valori numerice: R = 2 500 2, Ub0 = 250 V, Ubm = 10 V.
541

Solutie:
Se determina intfi punctul mediu de funcfionarf P0. Aplicind metoda
limarizarii, se inlocuie^te caracteristica reala a diodei cu tangenta sa in
punctul mediu de func^ionare. Schema echivalenta va fi compusa dintr-o
sursa cu tensiunea electromotoare E0 si cu rezistor cu rezisten^a egala cu
rezisten^a dinamica a tubului.
*, = *, = *tgp=(^) p0
In cazul de fata: EQ 50 V, Rt = 4 400 Q.
Aplicind teorema a doua a lui Kirchhoff in circuitul echivalent, se obtine:
ub El + ({ + R)*
de unde:
.___________________ Ub E0_________________ 250 + 10 sin o>t 50
~~ Ei + R~
6,9 103 ~~
250-f 10 sin <0/
. ./A\
3
=----------------------------= 29 10 4- 1,45 10 3 sm at (A)
W
6,9-103
Problema nr. 7.41. Intr-unul din bra^ele punjii din figura 7.41 se afla un
rezistor nelinear din tirit, a carui caracteristica tensiune-curent este data de
relafia:
ur = k tr, unde k 100, a = 0,2 (V, A) iar in celelalte brafe trei rezistoare
lineare R1 100 2, R2 fi R3.
542

Puntea este alimentata de la o sursa de curent continuu cu tensiunea


electromotoare E = 100 V conectata in serie cu o sursa de curent alternate
avind tensiunea electromotoare de amplitudine mica.
Sa se determine raportul i?2/^3 pentru care puntea este echilibrata, daca
echilibrarea se face dupa indicate:
a) unui galvanometru magnetoelectric,
b) unui osciloscop catodic sensibil numai la componenta alternative a
semnalului.
Impedanjele interne ale aparatelor de masura se presupun infinite in
ambele cazuri,
Solutie:
Ramura superioara i cea inferioara a puntii sint independente. Se poate
deci determina punctul static de functionare pe caracteristica tensiunecurent a rezistorului din tirit, trasata dupa expresia sa analitica.
Se obfine:
P0(UT0 = 11 V; IT0 = 0,23 A)
a. Aparatul magnetoelectric masoara valoarea medie. Echilibrarea va fi
realizata atunci cind:
^2
-^3
unde Rs = este rezistenja statica a rezistorului din tirit in punctul P0. ?TO
Se ob^ine:
^2 ^ Rs_____________________335 _^ ^

i?3 Rx ~~ 100 ~~
'
543
b. Condi^ia de echilibru se deduce scriind ecua^iile lui Kirchhoff pentru
abateri mici In jurul punctului static de functionare. Se va obfine:
Problema nr. 7.42. Schema celui mai simplu amplificator cu trioda este
reprezentata in figura 7.42, a. Semnalul care trebuie amplificat, notat cu Aug,
este aplicat grilei tubului, in al carei circuit se mai gasejte o sursa de curent
continuu cu tensiunea electromotoare Er In circuitul anodic se afla de
asemenea o sursa de curent continuu Ea si rezistorul de sarcina R. Cunoscind
caracteristicile ia = i{u8t ug) care determina valoarea curentului anodic al
tubului in funcjie de tensiunea anodica ua si de tensiunea de grila ug, sa se
determine:
a. Intensitatea ia a curentului anodic.
b. Tensiunea la bornele rezistorului de sarcina.
c. Coeficientul de amplificare in tensiune al montajului. Se dau: R = 20
k Q., Ea 250 V, Eg = 2,5 V; ng = 0,2 sin a>t.
Se aplica metoda linearizarii caracteristicilor pentru abateri mici fata de
punctul mediu de functionare.
Pentru determinarea acestui punct, se traseaza pe diagrama (ia> u)
dreapta
drepte cu caracteristica corespunzatoare componentei continue a tensiunii
de^rila (in cazul de fa{a, 2,5 V) se va afla punctul mediu de functionare
P0. In absen^a semnalului, regimul de functionare al tubului va fi deci:
Se presupune ca se aplica semnalul Aur Varia^ia curentului anodic, ftiind
ca el depinde de tensiunea anodica ua i de cea de grila ug va fi:
2?*fiind rezisten^a dinamica:
Rezulta:
Q = ^ = 0,6
*3
fi 1
Solutie:
de sarcina, care trece prin punctele (Ea, 0) i[o, j. La intersectia acestei
Ia0 = 3,5 mA Ua o = 10V.
unde derivatele sint luate in punctul mediu de functionare. Folosind notatiile:
544

in care Rt se nume^te rezistenta interna, iar S panta tubului, relatia de


mai sus devine:
Aia = ~ Aua + SAug sau
Aua = Rt Aia SRtAaug = RtAia p. Aug
unde = SRf se numeste factor de amplificare al tubului.
Pe de alta parte, din teorema a doua a lui Kirchhoff aplicata circuitului
anodic, se scrie:
545
Rezulta:
R Afa 0
Din relafiile (1) si (2) se deduce:
|i.Aw = (R + Rt) Ma
Aceasta relate poate fi reprezentata printr-o schema echivalenta (fig. 7.42, b)
In cazul de fa{a:
R{ [ 9ua j ua l A Us / ug
3 10~3 50
= 6- 105; Rt = 16,6- 10s'
5
= (--)
) = 2,6-10'

[dUgJua , l Aug)ua
R + Rt
y.^SR( = 43,3 43,3 0,2 sin cal
(20 + 16,6) 10s Intensitatea curentului anodic va fi:
= 0,237 10 3 sin at
*. = Iao + A*. = 3,5 + 0,237 sin at (m A) Tensiunea la bornele rezistorului
de sarcina este:
uR = Ria = 70 + 4,74 sin at (V)
Coeficientul de amplificare in tehsiune al montajului este:
^=^. = 1^1=23,7
A Ug
0,2
Problema nr. 7.43. In figura 7.43, a este reprezentata schema unui amplificator de joasa frecvenja cu un tranzistor, In montajul cu emitor comun". La
bornele de intrare se aplica unsemnal sinusoidal Aux = A Ux sin at.
Sursele de curent continuu EB $i Ec au rolul de a stabili punctul mediu de
funcfionare. Cunosctnd famihile de caracteristici statice:
^ {UBE> UCB)
ic =* iciUCE> ^B)
ale tranzistorului, sa se determine:
a.Intensitatea curentului de ba$a iB $i a celui de colector ic.
b.Tensiunea uR la bornele sarcinii.
c. Coeficien^ii de amplificare in curent, tensiune i putere ai
amplificatorului. Se dau: EB = 0,16 V; Ec = 5 V; R *== 2 kO; Ux = 20 mV.,
Se aplica metoda linearizarii caracteristicilor in jurul punctului mediu de
funcfionare.
546

Fig. 7.43
Tensiunile dintre baza i emitor UBB, respectiv colector fi emitor uCB se pot
exprima in funcjie de curen^ii de baza si colector:
U
BB = UBs(^B> ^c)
ucs = ucs(iB, iC)
De aici se poate deduce:
A*,=f^-) A.; + (*SL] Aic = Ru AiB + R12Aic = A,
l 01B J*C
\ lC JiB
AUCB =
A iB + (^) A ic = RnAiB + R22Aic
unde:

Ecuafiile (1) se pot reprezenta printr-un cuadripol activ, care va fi deci


schema echivalenta a tranzistorului la frecven|e joase fi semnal mic (fig.
7.43,6).
Elementele acestui cuadripol sint date de relafiile:
Ru = RB t~ RE Ru ~ RE > R%2= Rc ~~ Rg> Ru ~ Rg Rt
Pe de alta parte, teorema a doua a lui Kirchhoff In circuitul colector-emitor
se scrie:
Rig ucs Ec
RAic AUCE = 0; AUCB = RAic
547
sau, diferenfiind:
2+M

548
Fig. 7,43
Inlocuind in ecuatiile (1) se obtine:
(3)
^12 H~ Rg Ft i?22
)
Mg

II

Mc = ^I Ai
c
R- R
In cazul de fata punctul mediu de func^ionare se determina astfel: in
absenta semnalului, tensiunea dintre baza si emitor are valoarea:
U
==
BEO ==
5V
De pe caracteristica iB (uBE, uCE), observind ca tensiunea dintre colector si
emitor are o mica influenta asupra curentului din baza, se determina
valoarea medie a acestuia.
IB0 = 25- 10~6 A
Trasind in planul (ic, UCE) dreapta de sarcina, determinate de punctele (
Ec, 0) fi |o, ~|, se determina punctul m0 aflat la intersec^ia acesteia cu
caracteristica corespunzatoare valorii iB 25 jxA. Se objin valorile:
ICQ 2,55 mA ^ CEO
4,8V
In jurul acestor doua puncte (m0 n0) se vor determina parametrii Rifp
aproximind caracteristica reala prin tangenta sa in punctul respective Se
obtin:
(AU \ [-185 - (- 165)]-10':
R1 BE
l
k [ -30 - (
=
MB ~ 20)] 10~6
.
fA
UB 1
Rl2 E'
*
0
=
l
I'
Mc B
.
(A
)
R2
UCE - - 7,8 - (- 2,2)
1
[Ai k [- 20 - (- 30)]
~
10~
B
(A
\
UCE _ -8 - (- 2)
l
) (3 - 2,7)
Aic iB 10-3
2- 103
= - 5,6- 10s
Inlocuind aceste valori, precum si valoarea semnalului u t in relafiile (3)
rezulta:
AiB = 10* 106 sin <o/
Aic = 0,53 103 sin cot AuR = RAic = 1P06 sin co/
549
Coeficienfii de amplificare vor fi: In tensiune:
In curent:
in putere:
K

AwR A ux
1,06
0,02
0,53 10~3 10
= 53
kp = ku k{ = 2 809
Aceleafi rezultate se pot ob$ine i pe cale grafica, dupa cum se poate constata urmarind construcjiile din figura 7.43, c.
Problema nr. 7.44. Un redresor debiteaza un curent continuu I0 = 1 A.
Pentru micorarea componentei alternative a curentului, in circuit se introduce o bobina cu miez de fier cu N = 1 000 spire, dimensiunile circuitului
magnetic fiind cele indicate in figura 7.44, a. Sa se determine intrefierul
optim, adica acela pentru care bobina are reactan^a maxima. Se dau
curbele B = B(H) si (xrev = fxret,(H) \j.rev fiind permeabilitatea magnetica
reversibila (fig. 7.44, b). Se considera ca amplitudinea componentei
alternative a curentului este mica.

550
Solufie:
Reactan^a bobinei fa^a de com- ponenta alternative a curentului este:
X = <*LV
unde Lrtv este inductivitatea rever- sibila a bobinei:
2
T _ IN __________________
,tV lFe
| 28 (i0S
__1
tFe * _1_
28
Hrev tFe

Fig. 7.44
unde lpe = 0,20 m este lungimea porfiunii cuprinsa in miez a circuitului
magnetic $i S = 2 cm2 = 2- 10-4 m2 este secfiunea miezului.
Maximul reactanfei se va obfine deci cind func^ia
f($)
1 , 28
Prev fre
va avea valoarea minima.
Determinarea intrefierului optim se poate face prin calcul sau grafic. In
primul caz, din legea circuitului magnetic se deduce:
I0N - j/Fe iFe
HB
= t* 0
JpN - /fFe /Fe B
Din diverse valori ale inducjiei magnetice, se obfin valorile corespunzatoare ale intensitafii cimpului magnetic, deci ale lui jjiret>, ale lui S $i in consecin^a valorile funcfiei f(S) (fig. 7.44, c).
Rezultatele sint date in tabelul 7.44.
Tabelul 7.44
B(D

0,4

0,6

0,8

0,9

H(Alm)

100

150

250

337

400

2,9
10s
3,i
nr3
15,84
nr3

2,3
103
2 10-

1,26
103
1,5
103
8,52
10-3

0,6
103
1,3
10"*
8,6
10-

0,3
10"*
1,05
10"*
8,58
10"*

V-rev
28(m)
f (S)

10,44
10~3

551
Trasind curba f(8) se determina valoarea optima a lui 28opt = 1,3 mm; Sopt
= 0,65 mm.
Inductivitatea reversibila este, in acest caz:
Lrevmaz 0,54 H
Pentru rezolvarea grafica a problemei, se procedeaza in modul urmator:

se construieste caracteristica de magnetizare a miezului fara intrefier B(0) =


=B(/fFe, he)- in planul acesteia se duce dreapta de sarcina" definita de
punctele M(B = 0, 60 = ^/0) ?i
=
6=0j.
Intersec$ia acesteia cu caracteristica .uiezului definete punctul de
funcuo- nare, rezultind valoarea lui \irevt cu care se fac mai departe calculele
(fig. 7.44, d).
Problema nr. 7.45. Curba de magnetizare a unui material feromagnetic
(tabla de o{el electrotehnic) este reprezentata in figura 7.45. Sa se
stabileasca o expresie analitica de aproximare, suficient de buna, a acestei
curbe.
Rezolvare :
Solufia intii:
Se cauta sa se aproximeze curba de magnetizare printr-o relatie de forma:
H = a sh (bB)
Coeficien^ii a i b se determina punind condifia ca curba aproximativa sa
treaca prin doua puncte Ax si B1 ale celei reale:
( H = 270 A/m ( H = 2 I { = 1 T
000 A/m 5 T
Rezulta: adica
a = 10
b=4
H = 10 sh (4B)
Tabelul 7.45
0, 0,
1, 1, 1, 1, 1, 1,
2, 2,
B T
1 i,i
2
5 8
2 3 4 5 6 8
1
2
1
4
1 2 3 6
3
2
6 9
14 22 31
A/
2
0
3 0 0 7
H
6,
7
0 0
90 20 60
m
2,
7,
5 2 0 0
2
0
7 6
0
0
0
4
2
0 0 0 0
Se observa ca pentru B < 2,3 T aproximajia este satisfacatoare. Abaterile
sint relativ man in domeniul cimpurilor slabe, unde curba de magnetizare
reala are conca vita tea in sus.
Solufia a doua:
Se cauta o relate de forma:
H = aB + bB5
552
o\
Ol
o

!l F&
Se impune condi{ia corespondenjei a doua puncte, de exemplu:
H = 60 A/m
^ f H 2 000 A/m
2
B = 0,5 T
\ B = 1,5 T
Rezolvind aproximativ sistemul de ecuatii pentm a si b, se obtine:
a 65;
5 = 270
^
Problema nr, 7.46. O bobina cu miez feroihagnetic de sectiune 5=3 cm2 fi
lungime medie l = 20 cm, are AT = 1 000 spire. Aproximind curba de
magnetizare a miezului prin relafia:
H = 10 sh (4B) (A/m, T)
se determine intensitatea curentului electric din infasurarea bobinei, daca
bornele sale se aplica o tensiune sinusoidala avind valoarea efectiva Ub =
100 V i frecven^a / = 50 Hz.
Se vor neglija rezisten^a infasurarii si pierderile in fier.
Rezolvare:
Aplicind legea inductiei electromagnetice, rezulta:
Ui
NL = NS
d*
dt
Fie ub = Ub ]/ 2 cos cat. Rezulta:

B=
sin cat = 1,5 sin cat (Wb)
Din legea circuitului magnetic rezulta: |

i = 10 sh (4.1,5 sin cat) =


V
9
NN
3
= 2 10~ sh (6 sin cat)
Folosind dezvoltarea in sens:
y = sh (6 sin x) = 2Ix(5) sin x
* 2I3(5) sin ix + 2IS(5) sin 5x ...
in care In(b) sint funcjiile Bessel mo- dificate de spe^a intii de ordinul n> se
obtine:
i = 4* 10~3 1^6) sin cat
4 10"3 I3(6) sin 3cat +
+4 103I5(6) sin5<o*=0,174 fl sin at 0,084^2sin Sat + 0,022^2 sin
5<o*.
Fig. 7.46
554
Se observa ca curentul contine numai armonici impare, ceea ce era de
a$tep- tat, avind in vedere simetria caracteristicii de magnetizare in raport
cu ori- ginea.
Acest fapt se poate observa ?i grafic (fig, 7.46).
Problema nr. 7,47. Un condensator cu capacitatea C = 2,8 pF o bobinS cu
miezul din tole de otel sint legate in paralel i alimentate de la o sursa de
tensiune alternativa cu frecven^a / = 50 Hz. Bobina are N = 1 000 spire,
sectiunea miezului este 5 = 2 cm2, iar lungimea sa l 20 cm; curba de magnetizare se aproximeaza prin rela^ia:
H = 10 sh (4 B) (A/m, T).
Sa se determine valoarea efectiva a intensitatii curentului absorbit de la
sursa, in functie de valoarea efectiva a tensiunii la borne. Se vor neglija pierderile in fier si rezistenta infS$urSrii bobinei.
Calculele se vor face in doua aproximafii:
/
a) considerind numai armonica fundamentals
a curentului;
L
b) considerind numai armonica fundamentals i L armonica a 3-a a
curentului.

* Rezolvare:
Tensiunea la borne are expresia:
<4
= Ub y 2 sin tot

Fig. 7.47
555
Aplicind legea inductiei electromagnetice:
dO/ >Tri dJ5
ub=- N L = NS
0
dt
<U
rezulta:
B = Bm cos at; Bm =
4,44 fcA
Din legea circuitului magnetic se obtine intensitatea cnrentului din bobina:
iL = =---------------------------- - 10 sh (4 cos to/1
L
N
X
*
Folosind dezvoltarea in serie:
sh (6 cos x) = 2I1(6) cos # -f 2X3(6) cos 3.% +
se obtine:
2
l j /A n \
4 201
4
Ii ( cos to/-----------------
I3(4i5^) cos 3co/ ,s.
Intensitatea curentului din condensator este:
ie = (*CUb ]/ 2 cos <d
Cnrentul total rezulta:
*' = H + *o = f<oCC/j2 - ^ Iy{ABm) ] Valoarea sa efectiva va fi in cele doua
situa^ii
cos <d lz{4Bm) cos 3co/...

N
*) C/ =
K2
aCUjjZ-^WBn)
N
b) ref = y i%f + unde
1 20
r
*T J? \
Efectuind calculele se obtin valorile (tabelul 7.47):
a)
Tabelul 7.47
vb(V)

10

20

30

40

50

60

70

I (m A)

7,03

13,8

18

16,3

^0

46,5

152

ub(V)

10

20

30

40

50

60

70

r (m A)

7,03

13,9

18,1

17,2

16,8

64

184

*)

556
Problema nr. 7.48. Bobina din problema precedents este legata in serie cu
un rezistor avind rezistenta R= 100 $i cu un condensator avind ca- pacitatea
C = 100 F (fig. 7.48). Intregul circuit este alimentat de la o sursa de tensiune
sinuso- idala cu frecventa f = 50 Hz. Sa se determine caracteristica / = f{Ub)
a circuitului.
Se va considers ca fluxul magnetic din bobina variaza sinusoidal. Se vor
neglija armonicele curentului.
Rezolvare:
Ecuatia circuitului este urmatoarea:
Ri -j- f i At + N = Ub J/ 2 sin (co/ -f o)
a
Fig. 7.48
Se considers
sin B
= Bm sin 6it; 0/m - BmS Din legea circuitului magnetic rezulta:
HI 10 l -i /AT} \
i = = sh (4Bm)
X N K m)
Armonica fundamentals a curentului are, utilizind dezvoltarea in serie de
la problema 7.46, expresia:
h = ^ Ii(4Bm) sin W
Inlocuind in ecuatia circuitului, se% obtine:
R ^ 1,(4Bu) sin d + [ NoSBn ^ I1(45m)l cos ^ =
A
[
C<a N
J
= Ub V 2 sin (<o2 + ?)

Fig. 7.48
557
de unde:
Numeric:
[WSB -i- ^-,I1(4B.)],_[B^II(4B.)]_ 20t
162,SB.- l,27I,(4B>]! + [0,4Il (4B)]= 2(7f
Dind lui Bm diverse valori, se obfin valorile
la borne si ale curentului:
Tabelul 7.48
0, 0,
1, 1, 1, 1,
4
6
1
2
4
5
6
16 24 35 35 26 20 25
UtCf)
,7 ,5 ,8 ,7 ,8 ,6 ,6

core&punzatoare ale tensiunii


1,
7

1,
8
10
2

2
33
56
5
1
2, 6, 26 55 11 16 24 35 50
/(mA)
10
97 3
,8 ,5 6
8
7
5
6
0
Problema nr. 7.49. Se numesc circuite bistabile circuitele care pot
func^iona stabil in doua stari distincte. Un astfel de circuit este reprezentat
in figura 7.49, a. Un generator de curent debiteaza un curent alternativ:
i = I cos a>t,
f = 100 Hz
intr-un circuit compus din doua ramuri identice legate in paralel, fiecare
ramura con^inind un condensator C si o bobina cu miez de tier.
Caracteristica de magnetizare a bobinelor se poate aproxima prin relatia
* = a<$> + JO3 (A, Wb)
a = 20- 10~3;
6 = 4-107
Sa se determine:
a. Capacitatea condensatorului C i valoarea maxima / a curentului debitat de generator, astfel incit in fiecare din cele doua pozitii stabile una dintre
tensiumle U1 sau U2 sa fie nulS.
b.Valoarea acestora atunci cind circuitul respectiv conduce.
Valoarea maxima admisibila a inductiei magnetice este Bmax = 1 T, iar
bobinele au cite N = 1 000 spire.
Se vor neglija pierderile in fier, rezistenjele bobinelor si armonicele superioare armonicei a treia.

Rezolvare:
a. Aplicind teoremele lui Kirchhoff, se ob^ine:
i = ix -f- i2 = I sin otf
558

= A cos tot <P2 = B cos tot


Inlocuind, se obtin rela^iile:
I cos tot = a A cos tot + bA3 cos3 tot -f- cos o>/ + 6B3 cos3co
Dar
cos3 tot = cos tot + ...
Neglijind armonicele de ordin 3 i mai mare, rezulta: I = a(A + B) + +
b(A* + &).
4
Din a doua teorema a lui Kirchhoff se ob^iiie in acelaji mod rela^ia:
(A + ^ (A*+AB + B*)] = 0
Relatiile (1) ?i (2) trebuie sa fie satisfacute simultan.
Reprezentind intr-un sistem de coordonate (A, B) curbele definite de
aceste relafii, se constata existen^a a trei puncte de func^ionare, notate cu
Pv Ps, P3 (v. fig. 7.49, b).
Dintre acestea, numai P3 i P3 sint stabile, P3 fiind un punct instabil. Intradevar, presupunind circuitul aflat In starea P3, fluxurile prin cele doua
bobine sint egale (A B). Daca dintr-o cauzii oarecare, fluxul printr-una din
bobine, de exemplu prima, scade, va scadea in mod corespunzator ?i
curentul din acea bobina. Curentul debitat de generator fiind insa constant,
curentul, deci $i fluxul prin a doua bobina vor create, pina cind circuitul
ajunge in starea P2 ?i P3.
559
In cazul de fata, prin condijia de la punctul a, punctele P1 i P2 trebuie sa
se afle chiar pe axele de coordonate (unul din circuite nu conduce, deci fluxul
respectiv e nul).
Fluxul prin celalalt circuit poate fi ales la limita maxima admisibila:
max A i == B2 = BmaxNS = 10 1; A 2 = Bz = 0 Inlocuind in (1), se
obfine:

= 32- 10~3 A

Din (2) se obtine:


C = 0,8 |JLF
b. Conditia de mai sus fiind indeplinita, curentul debitat de sursa va trece
numai prin ramura aflata in stare de conduce. In aceasta situatie, tensiunea
la bornele condensatorului respectiv va avea valoarea efectiva:
UllZ = = 63,5 V.
co C
Rezulta ca sistemul are doua stari stabile, in fiecare din ele tensiunea la
bornele unuia din condensatoare fiind de 63,5 V, iar la bornele celuilalt, nula.
Problema nr. 7.50. Pe un miez realizat din tole de'otel electrotehnic avind
sectiunea S = 2 cm2 i lungimea medie a clrcuitului magnetic l = 20 cm, se
gasesc doua infasurari. Una din ele, cu N = 1 000 spire, este alimentata sub
o tensiune la borne sinusoidala cu frecvenfa / = 50 Hz, iar cealalta, denumita
infasurare de comanda'', cu N0 = 10 000 spire, este parcursa de un curent
continuu 70 (fig. 7.50, a). Modificindu-se valoarea curentului din infasurarea
de comanda, se pot realiza schimbari ale valorii curentului din cealalta
infajurare.
Sa se determine caracteristica I = i{Ub), pentru diferite valori ale curentului de comanda cuprinse intre 0 i 50 mA.
Se vor neglija rezisten^a infa^urarii de curent alternativ, pierderile in fier,
tensiunea electromotoare alternative indusa in infasurarea de comanda si
armonicile de or din superior lui 3.
Curba de magnetizare a ofelului electrotehnic se aproximeaza prin relatia:
H = a sh {b B); a = 10; 6 = 4 (A/m, T),
*
Rezolvare:
Inductia magnetica din miez are o components continua $iuna
sinusoidala:
B = B0 + Bm sin <&t
Solena^ia magnetizanta rezulta din expresia:
0 = HI al sh (bB0 + bBm sin <ri) = = al [(sh {bB0) ch {bBm sin cot) +
+ ch {bB0) sh (bBm sin <*>/)]

560

Fig. 7.50, b.
Folosind dezvoltarile in sefie:
sh (a sin x) = 2I1() sin * 2I3() sin 3x... ch (a sin x) =^= I0(a) 2I2(a)
cos 2x... relatia de mai sus ia forma:
Q = Ni + N0I0 = a l sh (bB0) l0(bBm) + al ch (bB0) 2IX (bBm) sin <,/

a l sh (bB0) 2I2 (bBm) cos 2cat

a l ch (bB0) 2IS (bBm) sin 3W...


Idehtificind termenii aivind ac^eafi frecvenfa, se objine:
;
N0I0^alsh(bB0) I0 (bBm)
(1) =s? Za l ch (bB0) I, (65w) sin o*
NW = -' 2a l sh (bB0) 1,(65J cos 2<a*
2a l ch (650) I3 (65w) sin 3w*.
561
Valorile efective ale armonicelor curentului din infafurarea de curent
alterna- tiv vor fi, dupa inlocuirea valorilor cunoscute:
7(1) = 2,7-103 ch (4B0) I, (4Bm)
7,2) 2,7*1 O'3 sh (47?0) I2 (ABm)
I(3) = 2,7*10'3ch (4B0) Is (4Bm)
Pe de alta parte:
sh (4B0)
N0I0 _ 5 im0 all0 (4Bm)
I,(4Bm)
Valoarea maxima a componentei alternative a inducfiei magnetice din
miez e legata de valoarea efectiva a tensiunii alternative aplicate prin relafia:
UL = *MfNSBn = 44,4 Bm (V,T)
Determinarea caracteristicilor se face in modul urmator: dind Ini Bm fi 70
diverse valori, se determina tensiunea la borne UL fi valorile efective ale
armonicelor curentului 7(1>, 7(2), I.

Valoarea efectiva a curentului va fi:


7
= f[7f]2 + [7t2)]2 + [7(3>]2
Rezultatele calculelor sint date in tabelul 7.50; cu ele s-au trasat curbele 7
= f(Ub, I0) din figura 7.50, b.
Tabelul 7.SO.
Uh
1
I.-O
I=10mA
7o=25 raA. 7Q=50 mA
(V) I J(mA)
7(mA)
7(mA)
7(mA)
17,8 2,97
91
227
453
35,6 16,7
129
334
668
53,4 60
167
393
785
71,2 276
322
504
900
1 350
1 570
88,8 1 270
1 280
Problema nr. 7.51. Cel mai simplu amplificator magnetic este compus
dintr-un miez feromagnetic pe care se afla o infafurare de curent alternativ fi
o infafurare de comanda parcursa de curent continuu. In circuitul de curent
alternativ se gasefte un rezistor de sarcina R. Variind intensitatea curentului
de comandS, se modifica intensitatea curentului din circuitul de curent alternativ, deci tensiunea la bornele sarcinii fi puterea disipata in aceasta (fig.
7.51, a).
tiind ca se folosefte un miez identic cu cel din problema precedents, sa
se determine caracteristicile:
7 = f(70); Pu = RJ2 - f(70). Se dau: R 100 Q, U = 50 V.
562
Se vor neglija armonicele superioare ale fluxului magnetic, pierderile In
fier i tensiunea electromotoare alternative indusa in infaju- rarea de
comanda.
Solutie:
Tensiunea la bornele sar- cinii $i cea la bornele infa- surarii de curent
alternativ
sint defazate cu-, astfel 2
incit:
U\ =Ul+ (RI)2
Curbele UL(I) sint cunos- cute din problema precedents.
Inceleceurmeaza,ne intereseaza curbele UL(RI), care se objin din cele de mai
sus, avind grija sa se adopte pentru ambele axe aceeasi scara.
Trasind un arc de cere cu centrul in origine $i cu raza egala cu tensiunea
la borne, intersec{ia sa cu ca- racteristica corespunzatoare unei anumite
valori a curen- tului de comanda I0 va avea ca abscisa chiar tensiunea la
bornele sarcinii. Aceasta se poate vedea usor, observing ca rela^ia (1)
reprezinta chiar teore- ma lui Pitagora
scrisa
pentru triunghiulOA B
(v. fig. 7.50, b).

Fig. 7.51
Folosind acest procedeu, se pot trasa caracteristicile cerate. Se objin
curbele din figura 7.51, b.
Problema nr* 7.52. In schema din figura 7.52, a, C este un condensator
nelinear a carai caracteristica q q{u) se poate aproxima prin relafia:
q = aUe bU\ (C, V)
a = 2,5 106
b = 1,5 102
563
Schema este alimentata de la o sursa de curent alternativ cu tensiunea la
borne:
u = Ubj 2 sin tot, f = 1 kHz
i de la o sursa de curent continuu cu tensiunea electromotoare E.
Condensatorul Cb nu permite sursei de curent continuu sa debiteze curent
in reteaua de alimentare, iar bobina L avind o inductivitate mare nu permite
curentului alternativ sa treaca prin circuitul sursei de curent continuu. In
aceste conditii, se va considera ca tot curentul absorbit de retea trece prin

condensatorul C.
Variatia tensiunii electromotoare E a sursei de curent continuu, e insotita
de variatia valorii efective a curentului absorbit de la retea. Sa se determine
caracteristica I = i(E, Ub). Caderea de tensiune in condensatorul Cb se consider a neglijabila.
Solutie:
Neglijind caderea de tensiune in Cb, tensiunea la bornele condensatoruiui
C va fi:
uc = E + s^n tot
De aici:
q = aue - bi% = [a - bE2 - -b (Ub K2)2j +
+ (2 - IbE) Ub ]fl sin at + b (Ub fi)2 cos 2at
2
Intensitatea curentului alternativ va fi:
i = = to(Ub ^2) (a 2bE) cos tot tob (Ub]f2)2 sin 2cot
Valoare?v sa efectiva va fi:
Ief = <*Ub ][2b*Uf + (a- 2bE)*
Dind lui Ub si E diferite valori nu- merice, se obtine familia de caracteristici I(Ub, E) (v. tabelul 7.52 i fig. 7.52, b).

b
Fig. 7.52
564
Tabelul 7.52
(V)
0
E
0

20

40

60

80

320
lO"3

670 lO"3

1060-113
1,507

240 lO- 500


880 3
3
20
0
lO"
lO"3
1,280
180 lO 380 lO- 700
40
0
1,070
3
3
lO3
270 570 lO60
0
110-10-3
0,930
3
3
lO"
50 lO-3 210
490 lO80
0
0,860
3
3
lO"
Problema nr, 7,53. Cu ajutorul unui condensator nelinear se poate realiza
un amplificator; ceamaisimpla schema este reprezentata in figura 7.53, a.
tiind ca se foloseste condensatorul nelinear din problema precedents, sa se
determine tensiunea la bornele rezistorului de sarcina R si a puterii disipate
in acesta in funcjie de tensiunea de comanda E. Se vor neglija armonicele
curentu- lui i caderea de tensiune in condensatorul Cb. Se dau: R = 100 1;
Ub 60 V.
Solutie:
Luind in considerate numai fundamental curentului^ tensiunile la bornele
sarcinii si ale condensatorului C vor fi decalate cu -j* incit are loc rela^a:
Ul =U%+ U*
Caracteristica UR(E) se deduce printr-o constructe asemanatoare cu cea
descrisa la problema 7.51.

565
Problema nr. 7.54, In figura 7.54 este reprezentata schema unui du- blor
de frecven^a, compus din doua miezuri feromagnetice identice pe care se
gasesc cite trei infasurari. Infasurarile primare, cu cite Nx spire, sint legate in
serie $i sint alimentate de la un generator de curent, care debiteaza un
curent sinusoidal:
^
^max Sift
Infasurarile secundare, care au cite N2 spire, sint legate in serie, in
opozitie de faza; la fel sint conectate si infasurarile cu N0 spire, parcurse de
un curent continuu I0. Tensiunea la bornele circuitului secundar va confine

numai armonice de ordin par, cea mai puternica fiind cea de ordinul 2, incit
circuitul permite obtinerea unei tensiuni de pulsate 2.
Sa se determine vaioarea efectiva a acestei tensiuni, stiind ca secundarul
este in gol. Se dau: Nx = 150 spire, N2 = 500 spire, N0 = 200 spire, Imax = 1 A,
I0 = 0,5 A,/= 50 Hz.
sec^iunea circuitului magnetic, S 2 cm2,
lungimea medie a acestuia, l = 10 cm.
Curba de magnetizare se aproximeaza prin relatia:
B = aH bH (A/m, T) a = 2 lO3 b = 0,5 10"9
Se vor neglija pierderile ?i tensiunea electromotoare alternative indusa in
infasurarea de curent continuu.
Solufie:
Aplicind legea circuitului magnetic in lungul fiecaruia din cele doua
miezuri, se objine:
Hjl = N\Imax sin <sit
NQIQ
H2l = NxImax sin vt + NJo
Inlocuind In relatia care aproximeaza curba de magnetizare, se ob{in
valorile inducfiei magnetice in cele doua miezuri:
[7- Nolo + Wo)3 + -f-jr (%Wo] +
+ [-7-^1^ f
Wm~)3 - 3-^ W^) (iV0/0)2] sin ud --1
cos loot + ^ W)8 sin

566
B2 = [^- N0I0 - (AVo)3 -77
+
+ [-2- NJmax -. {NJ^y - 3
(AV0)2] sin c/ +
+ -7-7 {NJmaxY NJ, cos 2c/+ -^ (A^ J2 sin 3c/
S-au folosit relatiile:
sin2 a =
1 cos 2 a 2
sin3 a =
(3 sin a sin 3a)
Tensiunea electromotoare indusa in secundar va fi, |inind seama de faptul
ca cele dona infaurari sint legate in opozi^ie:
= N*S (77----------77) = 2 -|"'TN^N^22 sin 2c/
adica va avea frecven^a 2/= 100 Hz.
Valoarea sa efectiva este:

W 2c = 150 V
Problema nr. 7.55. Cu ajutorul circuitului reprezentat in figura 7.55 se
poate obtine divizarea frecventei in raportul ~, adica se ob^ine un curent
alternativ cu frecven^a / cind circuitul este alimentat de la o sursa de curent
alterna- tiv cu frecvenja 2/. Pe doua miezuri identice, avind dimensiunile din
figura, se afla cite trei infasurari. Infajurarile cu N2 spire, legate in serie i in
acelai sens, sint alimentate de la un generator de curent care debiteaza un
curent sinusoidal cu frecvenfa 2/ si amplitudinea /2m. lnfaurarile cu N0 spire,
legate in serie i de asemenea in acelaji sens, sint alimentate de la un
generator de curent continuu. In circuitul ob^inut prin legarea in serie, insa
in sensuri opuse, a infaurarilor cu Nx spire, se afla un rezistor R i un
condensator C. In acest circuit se va obtine un curent electric de frecvenfa /.
Sa se determine valoarea efectiva a acestuia.
Curba de magnetizare a materialului din care sint confecjionate miezurile
se va aproxima prin relafia:
B = aH - bH3 (T, A/m) a = 2 103
b = 2 10"9
Se vor neglija pierderile in fier i in infasurari i tensiunea electromotoare
alternative indusa in infa$urarea de curent continuu.
Se dau: R = 60 1, C = 1 600 pF, I2m = 0,2 A, 70 = 0,2 A, Nx = 30 spire,
iST2 =J0 spire, N0 = 20 spire.
567

Fie

*2 = 4m sin (2 at + I{I2)
h = Am s*n
Intensita^ile cimpului magnetic din fiecare miez se obtin aplicind legea
circuitului magnetic. Rezulta:

Hx = [JVfrAm s^n + ^2) + ^oA 4* ^lAm s^n ^


H2=~ [N2I2m sin (2 to* + <J;2) + 2V0/o N2Ilm sin at]
Inlocuind in expresia curbei de magnetizare si folosind rela^iile:
2
sin a =
1 cos 2 a
2
sin* a
3
~ (3 sin a sin 3a)
se ob^in inductiile magnetice din cele doua miezuri. Dintre acestea ne
intere- seaza numai componenta de frecventa /, care este:
Bp Bp = M sin <*t N cos (tot + <J>2)
unde:
M = ^N1Ilm
2
b p Nt Im J2mj + _3_ |y2 IimJ + 3 |NQJQ NJm J
jy __ 3b NjI\m a ^2^2m ^ N0I0 III
568
Ecua^ia circuitului bobinelor cu spire se va scrie:
Rh + J iid/ + N,S - NtS
dt
=0
Inlocuind expresia lui ix $i identificind termenii in sinus si cosinus, se obtine:
R
cos =
N{
3
.2aS
I\m = -2 [--------------------- ------ - (N2I2m)2 - 3 - (iV0/0)2 +
3*iVf L * 2SiVfco2C 2 Z3 V 2 2 y
/3 v 0 0/ ^
+ 3^W0) (N2I2m) sin <j;2]
In aceste rela^ii, este lungimea medie a circuitului magnetic, iar S sec
{iunea sa.
Inlocuind valorile numerice se obtine:
cos = 0,99 Ilm = 0,252 A.
Observa^ie: Dac& se presupunea
h = - Iim sin cat,
rezultatul era acela$i, Intrucit rolurile iniezurilor (1) $i (2) se schimbau intre
ele. Acest circuit are deci douS regimuri stabile de functionare, caracterizate
prin curen^i egali, insa in opozi^ie de faz5. AceastS proprietate sta la baza
construc^iei unui element folosit in construct unor ma$ini de calcul, numit
parametronu.
Problema nr. 7.56. Miezul unui transformator are secjiunea S = 2 cm2 si
lungimea medie a circuitului magnetic l = 20 cm. Infasurarea primara are N
= 1 500 spire i rezisten^a Rx = 1 000 1; infasurarea secundara are N2 =?=
= 1 000 spire si funcjioneaza in gol.
Sa se determine tensiunea electromotoare indusa in infasurarea
secundara, daca tensiunea la bornele primarului este de 100 V $i are
frecventa /. Curba de magnetizare se va aproxima prin relatia:

H = aB + bB5 (A/m, T)
a = 30; b = 300.
Se vor neglija pierderile in fier.
Solufie:
Deoarece nu se poate neglija rezisten^a primarului, fluxul magnetic nu mai
poate fi considerat sinusoidal. Calculele se fac folosind metoda iterajiei.
569
Din legea circuitului magnetic se obfine :
H = aB + bB5 =
b-^
5
i
ss
de unde
AT, [ S f S5 /J
Ecuatia primarului este:
Ri = i\r2 = ub= Ub]fl sin o+
d/
de unde:
a, = tv^[
d/
N,
sin to/ 577- i
iVi
* . Uhl/2 .
sin <0/
Nx Nx L S f S 5
a. Prima aproximajie:
se neglijeaza ultimii doi termeni ai membrului drept, ceea ce revine la a
considera fluxul magnetic sinusoidal:
de unde
J^isin orf,
dt
Arx
U
*> ^ COS <0/
<D(i) = _
J
b. A doua aproxima^ie:
se inlocuie^te valoarea lui de mai sus in membrul drept al rela^iei (1):
i2L = -Mi sin (at + ^i^fcos ot + . fj^'cos* cod
df JVX MUC0^-r Ni Ni [s Nl(*
55 l Nx ) J
Folosind identitatea:
cos6<o2 =
[cos 5ayt + 5 cos 3<o2 +10 cos <o2]
?i inlocuind cu valorile numerice date, se objine:
= 66,61/2 10'3 sin to* + 291,9 10"8 ]/2 cos coi! +
df
+ 4,45 10"8 ^2 cos 3 co* + 0,89 10-8 ][2 cos 5<&t.
Procesul poate fi continuat. Ne vom opri insa la aceasta aproxima^ie, care
este suficient de buna.
570

Tensiunea electromotoare indusa In secundar este: e2 s Nz 66,6 ]/2 sin at


2,92^2 cos at +
d/
+ 4,45 10-2^2 cos 3at + 0,89 10-2
cos 5at =
= 66,7 ^2 sin {at + 230') + 4,45 102 ^2 cos lat + + 0,89 10-2 f2 cos
5at.
7.5.
CIRCUITE NELINEARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 7.57. Sa se determine variatia in timp a tensiunii la bornele
rezistorului de sarcina R = 10 al redresorului din figura 7.57, a. Caracteristica tensiune-curent a diodei redresoare este data in figura 7.57, b.
Tensiunea aplicata la borne este:
U,,() = 220 y 2 sin at
Raspuns:

[ 110^2sin at; 2kn < at < (2k + 1) ; k = 0, 1, 2,...


=|_2
1,11^2 sin at; (2k 1) TT ^ at ^ 2kn; k = 1,2,...
Valoarea medie a acestei tensiuni este UB0 = 48,7 V.

571
Problema nr. 7.58. Pentru redresorul in punte din figura 7.58, realizat cu
diode presupuse ideale ?i alimentat sub tensiunea la borne ub Ub^2 sin to/,
sa se determine valorile medie si efectiva ale curentului din rezistorul de
sarcina R si tensiunii la bornele acestuia. Se dau Ub = 120 V, R = 1 kl.
Raspuns:
I0 = 2^ = 108 mA; UR0= 108 V / = = 120 mA; UR = 120 V
R
Problema nr. 7.59. Pentru incarcarea unui acumulator de la o sursa de
curent alternativ se folose^te un redresor monoalternanja (fig. 7.59, a).
Presupunind redresorul ideal, iar rezistenta de sarcina de valoare R = 10 D,

sa se determine valoarea medie a intensitatii curentului, daca tensiunea


aplicata la borne are valoarea efectiva Ub = 6 V, iar tensiunea electromotoare
a acumula- torului este E 4 V.
Rezolvare:
Dioda va conduce numai atit timp cit ub > E (fig. 7.59, b).

Fig. 7.58
572
6
Fig. 7.59

In acest interval de timp, intensitatea curentului va fi:


i = Ht_d? = o,6 )/2 sin <at 0,4 (A); 0,49 < <*t < 2,65,
i?
iar valoarea sa medie este:
I0 = 0,1 A.
Problema nr. 7.60. Puntea din figura 7.60, a confine intr-unul din bra^e o
diode a carei caracteristica tensiune-curent este data in figura 7.60, b. In
braful punfii in care se afla dioda este conectata in serie o sursa de curent
continuu. Puntea este alimentata sub o tensiune alternative u, de amplitudine mica.
tiind ca = lOkii, iar R2 Rlf i?3 Rv sa se determine raportul R2]RZ pentru care
puntea este echilibrata, daca echilibrul se constate la un osciloscop catodic
cu rezisten^a de intrare practic infinite si care nu e sensibil la componenta
continue a tensiunii de la bornele sale de intrare.
Rdspuns:
*2
*3
Id
*1
= 0,32,
unde Ra (fig. 7.60, c) este rezistenfa dinamica a diodei in punctul de func^ionare:
Au\ _
120 - 40
A1 )p, ~ (30 - 5) 10~3
3

200 Q

Fig. 7.60
573
Problema nr. 7.61. Caracteristica tensiune-curent ua i(i) a unei diode cu
vid este data de rela^ia:
i = kuj* (mA, V) k = 1,25 10'2
Acestei diode i se aplica o tensiune anodica :
ua = U0 + Um sin at = 200 + 100 sin <at.
Sa se determine intensitatea curentului electric din dioda.
Rdspuns:
i 36,6 + 26 sin a>t 1,6 cos 2<ot + 0,07 sin 3<x>t... Indicatie: se
utilizeaza dezvoltarea In serie:
(1 + x) = 1 + x* + ?
pip - g) q-2q
P(P - ?) (P - 2q) q 2q 30
...
7.6.
CIRCUITE NELINEARE IN REGIM TRANZITORIU
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.62. Un circuit compus dintr-o bobina cu miez de tier $i un
rezistor linear cu rezistenfa R se cupleaza in momentul t = 0 la o sursa de
curent continuu cu tensiunea electromotoare U0 si rezisten(a interna nula
(fig. 7.62, a).
Sa se determine intensitatea curentului electric din circuit. Caracteristica
4> = O(t) a bobinei este data in tabelul 7.62, a.
Tabelul 1.82,a
i (mA)

60

100

160

200

250

4> (Wb)

0,5

0,575

*0,63

0,65

0,675

Se dau: U0 = 100 V; R = 400 2.


Solufie:
a. Metoda integr&rii grafice
Ecuatia fenomenelor din circuit are expresia:
574

575
de unde se deduce:
in care
l
CD = ----------------------------------------U0- Ri
Pentru a determina variatia in timp a curentului i(/) se procedeaza in

modul
urmator: din curba 0(i) se deduce curba fl>(
] = 0(9). Alegind
o va\ U0~ m )
loare oarecare a intensita^ii curentului, aria cuprinsa intre curba (cp),
axele de coordonate si ordonata corespunzatoare valorii alese a curentului va
reprezenta chiar timpul dupa care curentul atinge valoarea'aleasa (v. fig.
7.62, b).
Rezultatele calculelor sint date in tabelele 7.62, b, c si in figura 7.62, d
(curba a).
Tabelul 7.62,b
Caracteristica <D = <D(<p)
i (mA) j
1

60

100

160

200

250

1,18

1,67

2,27

00

0,57
5

0,63

0,65

0,67
5

j ? (V- ) !
1 <t>
0
0,5
(Wb) j
Caracteristica i (/)
Tabelul 7.62,c

X 102

i (mA)

25 42

60

130

200

250

| * (ms)

5,3

6,85

10,32

00

4,16

b. Metoda aproximarii caracteristicii printr-o Unie frinta Caracteristica O(z)


se aproximeaza prin doua segmente de dreapta, tan- gente celei reale in
portiunea ini^iala, respectiv in zona de saturatie (fig. 7.62, c). Ele se
intersecteaza intr-un punct P avind coordonatele:
2 = 0,58Wb; H = 56 mA
Pe fiecare din cele doua por^iuni se poate defini cite o inductivitate
echiva- lenta. Astfel:
Pe
10,4 H
h
Pe (Z)2):Z<2=^= 0,49 H at
576
In mod corespunzator, ecua^iile circuitului vor fi: i^el + Ri = UQ, pentru i <
ix
di dt
+ Ri = U0, pentru i > ix
Solutiile acestor ecua^ii sint:
*=
(! - 6 T) '' Tl = ~R ' PeiltrU * < *1
. u0
inii
Let
U > ix
1
+ Ce T ; T2 =
, pentru f 1
[i > h
R

R
Din condijia ca la / = t intensitatile curenjilor definite de eele doua relatii
sa fie egale, se obtine:
C = ix
R
Rezultatul final este deci:
It =
11 e Ti j , pentru i < ilf t <tx
i
e T* , pentru i > il9 t>tx
Valoarea lui tx se afla trasind caracteristica i(/) data de prima relate, pina
in punctul in care intensitatea curentului atinge valoarea i = ix = 56 mA.
Rezultatele calculelor sint cuprinse in tabelul 7.62, d si in figura 7.62, d
(curba b).
Tabelul 7.6 2 ,d
m
Pe t
4
6,5 tx
s
1
2
6
<J
m
>i i
10 19
36
52
55 tt 56
A
>
m
Pe t
7
7,5
8
8,5
9,5
10,5 00
s
m 12
w
i
163
192 211 233 243 250
A
1
c.
Metoda integrarii ecuafiei cu diferenfe finite
Principiul acestei metode consista in inlocuirea ecuatiei diferenjiale
nelineare printr-o ecua^ie cu diferenfe finite:
AO*_ TT p;
U0 K ik
At
unde indicele k arata ca marimile respective sint considerate in momentul tk
577
De aici se deduce:
AO* = 0*+1 - O* = (U0 - Rit) At
Mersul calculului este urmatorul: se alege un interval de timp At, de
exemplu At = 1 ms. Cunoscind ik i se determina
apoi din caracteristica
curentul ik+1 cu care se continua procesul., Rezultatele sint grupate in
tabelul 7.62, e i reprezentate in figura 7.62, d (curba C).
Tabelul 7.62, e
t=k
ik
*'fe+i
k
raS
mA
Wb
Wb
Wb
mA
0
1
2
3
4
5

0
1
2
3
4
5

0
10
18
28
40
52

0
0,1
0,196
0,289
0,378
0,462

0,1
0,096
0,093
0,089
0,084
0,079

0,1
0,196
0,289
0,378
0,462
0,541

10
18
28
40
52
80

6
7
8
9

0,068
0,609
136
0,045
0,654
208
0,0168 0,671
245
0,673
248
0,002
d.
Metoda aproximarii caracteristicii printr-o functiune analitica.
Se considera urmatoarea functiune de aproximare a caracteristicii bobinei:
i = aO -f- 602
Coeficienfii a si b se determina din corespondent a doua puncte din caracteristica reala i cea aproximativa, de exemplu:
(i)
<D = 0,675 Wb i = 250 mA
(2)
0 = 0,3 Wb
1
25 mA
Se ob{in:
0,12; b = 0,725
Ecuafia circuitului devine:
d<E
dt
+ R(a<t> + b<S>2) = U0,
de unde
t=
S u0 d$
- R(aO + b<S>2)
Inlocuind valorile numerice efectuind intregrarea, rezulta:
( = _Llnr,,33*iii](s)
345 L 0,675 Cu aceasta formula a fost intocmit tabelul 7.62,/. Rezultatul este prezentat
grafic In figura 7.62, d (curba d).
578
Tabelul 7.6 2 J
o

6
7
8
9

80
136
208
245

0,541
0,609
0,654
0,671

0,4

(Wb) 0,2
(mA) 20

(ms)

0,65

42

0,6
126

4,45

8,7

12

200

Problema nr. 7.63. Circuitul din problema precedents se cupleaza la


momentum = 0 la o sursa de curent alternativ avind tensiunea la borne
u = Um sin co/.
Sa se determine intensitatea curentului din circuit.
Se vor neglija curentii turbionari si fenomenul de histerezis.
Se dau Um = 100 V, /= 50 Hz.
Solutie:
Se aplica metoda calculului cu diferenfe finite.
Din ecuatia circuitului

_J_ Rj jj sin yd dt
se deduce, prin integrare:
<&(<) = cos <)>t Iti* idt <0

<0

Jo

579
Se divide axa timpului in intervale de timp egale At. Relatia precedents se
va scrie:
<D(M*) =^_-^cos (koA/) - R (*) At
CO
CO
unde suma se refera la valorile curentilor anterioare momentului de timp kAt.
Fie A^ = 1 ms. Inlocuind in relatia de mai sus valorile cunoscute, se obtine:
O (kAt) = 0,32 0,32 cos (kuAt) 400 10'3 (+>)
Calculele se efectueaza in modul urmator: se cunosc toate valorile fluxului
si curentilor in momentele de timp (n At) anterioare momentului (k At).
Se deduce O(AA^), iar din curba O(i), valoarea corespunzatoare a intensitatii
curentului i(Atf) s.a.m.d.
Rezultatele calculelor sint date in tabelul 7.63.
Variatia in timp a curentului i(/) este reprezentata in figura 7.63.
Tabelul 1.63
k

0 1
0 1

2
2

in (mA) 0 0

% (Wb) 0 0,02

0,06

I* (mA)

t (ms)

0 2

8
9
8
9
164 304

10
10
424

11
11
478

6
6

20

41

71

111

0,12
7

0,22
2

0,30
4

0,38
2

0,46
6

12

21

30

40

53

12
12
525

13
13
557

14
14
58

15
15
602

16
16
609

17
17
608

5
0,6 0,4
14
98
140 120

0,4
70
54

0,4
29
47

0,3
2
32

0,2
77
28

0,1
76
17

0,0
79
7

0,0
13
-1

0,1
13
-11

18
18

19
19

20
20

21
21

22
22

24
24

25
25

26
26

27
27

597
0,1
80
-17

580
0,2
12
-20

560
0,2
24
-21

539
0,1
95
-18

521
0,1
48
-14

23
23
50
7
0.0
73
-6

500
+
0,0
3
+3

503

513

516
0,0
76
+6

0,1 0,0
19
25
+
+3
10
Problema nr. 7.64. La deconectarea infasurarii de excitatie a unui generator de curent continuu cu excitatia in derivatie pot aparea la bornele sale
supratensiuni periculoase datorita inductivitatii mari a acesteia. Pentru a
evita acest fapt, infasurarea de excitatie se comuta la un circuit care contine
580
un rezistor cu tirit (fig. 7.64, a). Aproximind caracteristica acestui rezistor
printr-o linie frfnta (fig. 7.64, b), sa se determine variafia In timp a intensitafii
curentului prin infa^urarea de excita^ie i a tensiunii la bornele acesteia. Se
dau: Ub = 120 V, Re = 60 2, Le = 10 H.

Fig. 7.64
Solutie:
Ecuajia circuitului compus din infasurarea de excitatie si rezistorul de tint
este:
Le +
W=0
cu
Derivind, se obtine:

d H >e dt*
+ Re
dz
dt
<tay(0 Q df
dar
duT(i) duT(i) di D dz
---------------------------------------------- Kd- -9
dt
dz dt
dt
Rd fiind rezistenja dinamica. Ecua^ia devine:
+ (Re + Ra) = 0
* d/*
'*
' dt
581
Variafia rezistentei dinamice in func^ie de intensitatea curentului este
reprezentata in figura 7.64, b. Pentru cele doua por^iuni distincte, solutiile
ecuatiei vor fi:
_
f
Le
6<
i I0e 2 e~ pentru It ^ i ^ I0
Re + Rdi y
i = Ixe Le = 0,5 e~26t pentru 0 ^ f ^ unde s-a tjnut seama de conditia
ini^iala:
la
t=0, i = I0=~ = 2 A
Re
Timpul t' se considera incepind din momentul tx in care curentul atinge
volumul iv moment dat de relafia:
0,5 = 2 e-6< => tx = 0,23 s
Tensiunea la bornele bobinei va fi:
uT = L = 120 e~6t 0 ^ t ^ tx
L
dt
26r
uL= 130 e
0 < t' < oo
Varia^ia intensity curentului prin infa^urarea de excita^ie si a tensiunii la
bornele acesteia este reprezentata in figura 7.64, c.
Se constata urmatorul efect determinat de rezistorul nelinear: la inceput,
cind intensitatea curentului e mare, rezisten^a dinamica a tiritului fiind mica,
Constanta de timp a circuitului e mare i deci curentul scade mai lent in
timp, iar tensiunea la bornele bobinei atinge valori relativ mici; in momentul
in care curentul scade sub o anumita valoare, rezistenta tiritului creste,
constanta de timp a circuitului scade ?i procesul tranzitoriu se desfasoara
mai repede, fara ca tensiunea la bornele bobinei sa atinga valori periculoase.
Problema nr. 7.65. In figura 7.65, a este reprezentata schema unui
generator de oscila^ii de relaxare cu tub cu neon, utilizat pentru producerea
unei tensiuni variabile in forma de dinti de ferestrau".
Cunoscind caracteristica i = i{u) a tubului cuneon, sa se determine
legeade variatie in timp a tensiunii la bornele tubului, daca circuitul se
cupleaza in momentul t = 0 la o sursa de curent continuu cu tensiunea
electromotoare E. Se dau: E = 120 V, R = 20 ki, C = 2 500 pF

Solutie:
Caracteristica tubului se aproximeaza printr-o linie frinta,ca in figura 7.65, b.
In functionarea montajului, se disting urmatoarele etape: a) incarcarea
condensatorului.
Tensiunea este insuficienta pentru a amorsa descarcarea in tubul cu gaz,
deci curentul prin tub este nul.
Tensiunea la bornele condensatorului va varia dupa legea:
t
ue = (l ) = 120 (1 - e~2'10<t)
582
t-0

583
b) descarcarea condensatorului.
In momentul tx cind tensiunea la bornele tubului atinge valoarea:
**= Uapr = 110 V
in tub se amorseaza descarcarea. Punctul de func^ionare se va afla pe
portiunea c a caracteristicii. Se poate inlocui tubul printr-o schema
echivalenta, compusa dintr-un generator $i un rezistor (fig. 7.65, c).
Elementele acesteischeme vorfi:

Ee = 35 V
= ctg 9 = 5 k2
Schema echivalenta a intregului montaj este cea din figura 7.65, d, care
prin teorema generatorului echivalent de tensiune se reduce la cea din figura
7.65, e. Pentru aceasta din urma
&AB
RRe R Re
4 kQ
UAB0 = Ee + Re--Ee = 42 V AB0 e e n + Re
Ecuatia de descarcare a condensatorului se va scrie:
ut + RABC^=UAB0
a/
de unde
uc = 42 + A c-106*',
in care t' se considera incepind din momentul descarcarii. Constanta de
integrarc se determina din conditia initiala:
la
/' = 0, uc= 110 V
Rezulta :
uc = 42 + 68 e-106*'
In momentul t'2 cind tensiunea la bornele tubului atinge valoarea de 60 V,
la care descarcarea inceteaza, reincepe procesul de incarcare a condensatorului.
In cazul de fata, rezulta:
t = 12 10"5 s
t2 = 1,33 10-5 s
tz = + t1= 13,33 I0"5 s
c) reincarcarea condensatorului.
Din ecuatia circuitului
Ue0 + dt + Ri = E
584
cu conditia initiala
rezulta:
t" = 0,
v ___ E - Uco
R
uc = 60 60 (e-2,104r 1) = 120 - 60 e~2,l0*r
unde timpul este considerat incepind din momentul inceperii remcarcarii.
Durata reincarcarii rezulta din conditia:
uapr= 110 = 120 60 e-2104'"
de unde
% = 9 10"5 s
Procesul continua prin redescarcarea condensatorului s.a.m.d. (fig.
7.65, /).
Perioada oscilatiilor va fi:
T = 4 + % = 10,33 10"5 s 0,1 ms
Problema nr, 7.66, Pe un miez de ferita cu ciclu dreptunghiular de

histerezis sint infajurate doua bobine (fig. 7.66, a). La bornele uneia dintre
bobine care are Nx spire si rezisten^a Rv se aplica un impuls dreptunghiular
de tensiune, de amplitudine U0 si durata T; la bornele celeilalte bobine, care
are N2 spire, este legat un rezistor i?2. Sa se determine intensitatile curentilor
din cele doua circuit e.
Se convine ca impulsul de tensiune aplicat determina un flux magnetic
pozitiv, miezul fiind initial magnetizat pina la saturatie in sensul negativ.
Se vor neglija curentii turbionari.
Se dau:
U0 =