Sunteți pe pagina 1din 14

Combustibilitatea si periculozitatea materialelor si substantelor constituie proprietatile esentiale si

indispensabile producerii incendiilor.


Ca urmare, cunoasterea acestor proprietati, reflectate intr-un set de parametri si factori specifici
fiecarei substante sau material, constituie o necesitate in activitatea de identificare si evaluare a riscului
de incendiu.
Concepte cheie: capabilitatea de combustie; sarcina si densitatea termica de incendiu; clasele de
combustibilitate; clasele de periculozitate; categoriile de pericol.
REZUMAT
1. Capabilitatea de combustie
Capabilitatea de combustie a materialelor si substantelor solide, lichide si gazoase, precum si
amestecurilor dintre acestea pentru a genera incendii ori a produce explozii este data de proprietatile
fizico-chimice ale acestora necesare initierii si dezvoltarii procesului de oxidarea rapida in prezenta
comburantului.
In esenta, capabilitatea de combustie consta in:

predispozitia sau tendinta de aprinzibilitate;

disponibilitatea de a elibera cantitatea de energie termica necesara continuarii si dezvoltarii


procesului de combustie.
2.Aprinzibilitatea
Predispozitia sau tendinta de aprinzibilitate, caracteristica intrinseca a multor materiale si substante, se
manifesta prin procese de aprindere, adica de initiere a arderii.
Principalele procese de aprindere sunt :
Aprinderea - datorita prezentei unei surse de energie termica, externa sau interna si a oxigenului din
aer sau din reactie .
Sursa de caldura trebuie sa incalzeasca materialele pana cand acestea ajung la temperatura de
aprindere [T apr] specifica fiecarui material.
Exemple de T apr:
- brad

275C

- bumbac

250-450C

- paie

200-220C

- hartie ziar

185C

- polietlena

341C

- polistiren spuma 340C


- poliuretan spuma 310C
- sulf

250C.

Cu cat un corp are inertia termica (c) mai mica cu atat se aprinde si arde mai repede, inclusiv
prin ardere mocnita.

Inertia termica este produsul dintre conductivitate termica, densitate si caldura specifica.
Exemple de valori ale inertiei termice c :
- aluminiu

500.000

- beton

2.880

- lemn masiv

680

- hartie

150

- bumbac

Autoaprinderea - datorita autoincalzirii ca urmare a unei surse de energie termica interna,din masa
materialelor sau substantelor.
Aprinderea poate fi de natura:
- chimica, exemple:
- pulberea de aluminiu in prezenta apei sau uleiului;
- azotatul de amoniu in contact cu uleiuri sau cu umezeala
din substantele organice;
- sodiul in contact cu apa;
- sulful in contact cu aerul.
- fizico-chimica, exemple:
- bumbacul impregnat cu uleiuri
- carbune expus umiditatii si caldurii;
- turte de floarea soarelui stocate in gramezi mari timp indelugat.
- biologice, exemple :
- trifoi, lucerna, lolium multiflorum si alte furaje stocate in
cantitati mari si cu umezeala (neuscate suficient);
-rumegusul de brad depozitat in cantitati mari si umezit.
Inflamarea - amestecului de vapori-aer de la suprafata lichidelor combustibile in prezenta unei surse de
caldura dupa atingerea temperaturii de inflamabilitate [T inf].
Exemple de T info:
- acetatul de etil
- benzen

2C
-11C

- gazolina

-43C

- oxid de propilena

-37C

- toluen

45C

- acrilonitril

0C

Autoinflamarea amestecului de vapori-aer de la suprafata lichidelor combustibile, in lipsa unei surse


de aprindere, exterioare dupa atingerea temperaturii de autoinflamare [Tainf] ;
Exemple de Tainf :
- acetona

538C

- acrilonitril

370C

- benzen

534C

- benzina

220-300C

- clorura de sulf

230C

- etilen glicol

413C

Expozia - amestecurilor explozive in prezenta unei surse de aprindere sau datorita unor reactii puternic
exoterme. Procese particulare : deflagratia , detonatia si rabufnirea.
Amestecurile vapori-aer sau gaz-aer trebuie sa se afle in intervalul de explozie, adica intre limita
inferioara de explozie si limita superioara de explozie .
Exemple de intervale de explozie:
- benzina:

1,10 - 8,00% ;

- gazolina:

1,40 7,60% ;

- metan:

5,00-16% ;

- propan:

2,10-9,50% ;

44-317g/mc

33-100g/mc
174g/mc.

Substante cu actiune reciproca , care in contact produc reactii periculoase.


Exemple:
-

aluminiul praf cu oxigen sau aer;

azotat de amoniu cu acizi, pulberi metalice, lichide combustibile, clorati, azotati, sulfuri, produse
combustibile organice in stare de pulbere;
-

clorura de calciu cu apa;

clorul cu acetona, butan, propan;

hidrogenul cu clorul;

metanul cu peroxizi;

sulfura de carbon cu peroxizi.

3. Energia minima de aprindere


Energia minima de aprindere se masoara in [mJ] .
Exemple pentru gaze si vapori de lichide combustibile :
acetilena

0,011

alcool etilic si metilic

0,14

benzen

0,26

butan

0,26

metan

0,29

propan

0,26

sulfura de carbon

0,009

Exemple pentru pulberi combustibile explozive:


- aluminiu

50

- carbune

40

- faina de lemn

20

- polietlena

80

- polistiren

40

- rasini poliesterice

120

- zirconiu

15

4. Viteza de ardere
Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara, in raport cu masa sau volumul si cu
starea acestora:
pentru lichide

Vl = h / t ard

[mm/min],

in care:

Vl viteza liniara de ardere [mm/min]


h grosimea stratului de lichid care arde [mm]
t ard timpul de ardere [min]
Exemple :
- benzina

Vl = 3,8 4,5

- pacura

Vl = 2,2

- alcool etilic

Vl =2,00 2,50

Se mai utilizeaza si viteza de ardere a lichidului pe suprafata libera a acestuia,


masurata in [kg/m2 min].
Exemple:
- benzina

2,7 3,2

- pacura

2.1

- alcool etilic

1,6 2,0

Viteza de ardere a lichidelor este influentata de viteza de evaporare V ev care depinde de presiunea de
vapori, de curentii de aer si de caldura primita de la flacari.

Vev = Ae -0,051 Tinf in care A este un coeficient experimental, iar V ev se masoara in unitati
arbitrare ;
Exemple :
- eter etilic

1000

- sulfura de carbon

555

- acetona

476

- benzen

333

- alcool etilic

120

pentru materialele solide : Vvol =

, in care :

V vol - viteza volumica de ardere [kg/m2 min]


q comb cantitatea de substanta combustibila arsa pe 1 mp [kg/m 2]
Exemple :
pentru mobila de lemn in incapere

Vvol = 0,65 -0,90

pentru cauciuc sintetic

Vvol = 0,53

pentru polistiren

Vvol = 0,86

pentru gaze:

Vvol. =

in care:

Vvol - viteza volumica de ardere [m3/min;kg/h ; sau kg/min]


V volumul total al gazului

[m3 ]

T ard - timpul de ardere

[h,min]

5. Temperatura incendiului
Temperatura de ardere pe timpul incendiului depinde de putere calorifica a materialelor care ard,
de caldura ramasa in spatiul incendiat si de modul cum se produce arderea, complet sau partial, precum
si de durata.
Exemplu : la un incendiu intr-o incapere cu qs =50 de Kg lemn/mp ar corespunde cresterea
temperaturii astfel: dupa 29 de minute la aproximativ 800C, dupa 40 de minute la 880C si dupa o ora
la 920C
Temperaturi ale incendiului de diferite materiale in functie de masa acestora pe metrul patrat:
lemn rasinoase (in incaperi):
- 25 Kg/mp 820-850C
- 50 Kg/mp 880-920C
- 100 Kg/mp 1000C
lemn rasinoase (stivuit in aer liber): 600 Kg/mp 1200C
polistiren :
-25 Kg/mp 1200C
- 50 Kg/mp 1350C
Fumul rezultat in urma arderii se caracterizeaza prin culoare, miros, gust si nivel de toxicitate.
6. Emisia de caldura
Disponibilitatea de a elibera caldura, adica cantitatea de energie termica necesara continuarii si
dezvoltarii procesului de ardere este materializata in zestrea de putere calorica pe care o au materialele si
substantele combustibile.
Puterea calorifica Q reprezinta cantitatea de caldura dezvoltata prin ardere de o unitatea de masa in
cazul materialelor solide si lichide, sau de o unitate de volum in cazul gazelor combustibile. Se determina
conform STAS 8790-71, care a fost anulat prin SR EN 1716;2002 .Are doua valori : inferioara [Qs] si
superioara [Qi] date prin STAS 10903/2-79. Se masoara in [MJ/kg] sau [MJ/m3 ] ori in submultipli.
Exemple de Qi:
-

acetilena :

56,15 kJ/mc ; 13400kcal / mc

gaz metan :

35,80 57,35 kJ/mc ; 8550-13700kcal/mc

lemn de foc :

motorina :

19,95 MJ/kg ; 4290 kcal/kg


40,80 - 42,50MJ/kg ; 9750-10150kcal/kg

spuma de poliuretan :

Relatia de echivalenta:

24,30MJ/kg ; 5800kcal/kg
1 kcal = 4,186J

Pentru lemn se considera in general in calcule Qi=4400kcal/kg


7. Sarcina termica

Object 1

Sarcina termica reprezinta cantitatea de caldura pe care o poate degaja, prin combustie
completa, totalitatea materialelor combustibile fixe sau mobile, existente in spatiul aferent de
incendiu. Relatia de calcul conform STAS 10903/2 este:
n

Sq =

QiMi
i

[ MJ]

in care,

=1

Qi = puterea calorica inferioara a unui material in

MJ/Kg sau MJ/mcN

n = numarul materialelor de acelasi fel in spatiul respectiv


Mi= masa materialelor combustibile de acelasi fel in kg
Sq= sarcina termica totala

Densitatea sarcinii termice qs se determina prin raportarea sarcinii termice S Q la suprafata sectiunii
orizontale As a spatiului afectat de incendiu:
qs = SQ/As

[MJ/mp]

Potrivit noului concept privind securitate la incendiu, calculul densitatii sarcinii


termice caracteristice se face conform SR EN 1991-1-2.
Ca urmare, sarcina termica caracteristica Qfi,k este definita prin relatia:

Qfi,k = Mk,i Hu i = Qfi, k, i

in [ MJ ] in care :

(3)

Mk,i - cantitatea de material combustibil

relatia:

Hui - puterea calorifica inferioara in

[ kg ],
[ MJ/kg ] determinata conform SR EN ISO 1716 prin

Hui =Hu0 ( 1- 0,01 u) 0,025 u

in [MJ/kg]

in care:

(4)

u - umiditatea exprimata in procente din masa uscata,


Hu0 puterea calorifica inferioara a materialelor uscate;

- coeficient facultativ care permite evaluarea sarcinii termice protejate.

Sarcinile termice sunt:


-

permanente, care nu variaza pe durata de viata a cladirii;

variabile, care sunt susceptibile sa se modifice pe durata de viata a cladirii, fara a depasi 80 % din
timp,
-

specifice destinatiei;

aferente constructiei ( elemente de constructie, acoperiri, finisaje etc) ;

Sarcinile termice amplasate in incinte incombustibile proiectate pentru a rezista la expunerea la


foc nu se iau in calcul, fiind considerate sarcini termice protejate.
Densitatea sarcinii termice caracteristice qf,k pe unitatea de suprafata se calculeaza prin relatia:
qf,k = Qfi,k / A

in [ MJ/m2 ]

in care:

(5)

A suprafata planseului ( A f ) a compartimentului sau a spatiului de referinta, ori aria suprafetei


interioare ( Ai ) a compartimentului, rezultand , dupa caz, qf,k sau qi,k.
Valoarea de calcul a densitatii sarcinii termice qf,d se calculeaza conform Eurocodului 1 pe
baza densitatii sarcinii termice caracteristice qf,kprin urmatoarea relatie:
qf,d = qf,k m q1

q2 q n

in [ MJ/m2 ]

in care:

(6)

q fk - sarcina termica caracteristica vezi Tabelul 1 din Anexa nr.


m - coeficientul de ardere pentru materiale preponderent celulozice m = 0,8
q1 coeficient care tine seama de riscul de initiere a incendiului datorat marimii
compartimetului vezi Tabelul 2 din Anexa nr.
q2 coeficient care tine seama de riscul de initiere a incendiului in functie de destinatia
spatiului vezi Tabelul 2 din Anexa nr.
10

n = ni
incendiului i .Aceste

- coeficient care ia in considerare unele masuri active de aparare impotriva

i=1

Masurile active sunt in general impuse din motive de securitate a vietii utilizatorilor.
Calculul sarcinii si densitatii termice este prezentat in Tema 14.
Densitatea sarcinii termice reflecta nivelul riscului de incendiu. Din acest punct de vedere nivelul
poate fi ridicat (mare), mediu (mijlociu), sau redus (mic).
Pentru cladiri civile aceste nivele sunt:
-

ridicat qs > 840 MJ/mp

mediu qs = 420 840 MJ/mp

redus qs < 420 MJ/mp


Acest nivel de risc este limitat si determinat pentru anumite categorii de cladirii.

In cazul in care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi
apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare).
8. Clasele de combustibilitate
Combustibilitatea reprezinta proprietatea unui material de a se aprinde si de arde in prezenta
aerului , contribuind la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata de incendiu.
Materialele si elementele de constructii , conform STAS 11357, se impart in doua grupe de
combustibilitate :
1.
Incombustibile C0 - cele care sub actiunea focului sau a temperaturilor inalte nu se aprind, nu ard
mocnit si nu se carbonizeaza ;
2.

Combustibile care se aprind si ard , clasificate in patru clase de combustibilitate:

>C1 practic neinflamabile


>C2 dificil inflamabile
>C3 mediu inflamabile
>C4 usor inflamabile
Clasele C1 si C2 se considera greu inflamabile.
Normativul P - 118, pe baza SRCEI 364 37A1 instalatii electrice in constructii clasifica materialele
in clase echivalente : C0 (CA1) ; C1 (CA2) ; C2 (CA2b) ;
C3 (CA2c) ; C4 ( CA2d).
Grupa materialelor se stabileste conform STAS 8558, iar clasa de combustibilitate potrivit metodelor
din STAS 11575. Sunt si metode pentru : aprinzibilitate, emisie de fum, indice de oxigen.

Recent clasele de combustibilitate s-au inlocuit cu euroclasele de reactie la foc.


Vezi pct. 2.1

din Tema 13.

Pentru lichidele combustibile normativul P 118 stabileste, in functie de temperatura de


inflamabilitate [ Tinf C], patru clase :
-

L I cu

Tinf < 28C

L II cu

Tinf = 28-55C

L III cu

Tinf = 55-100C

L IV cu

Tinf > 100C

9. Indicele de combustibilitate
Indicele de combustibilitate permite clasificarea materialelor si substantelor in 4 grupe:
> incombustibile: Ic < 0,1
> greu combustibile: 0,1 < Ic < 0,5
> greu inflamabile: 0,5 <Ic < 2,1
> combustibile: Ic > 2,1
10. Indicele de oxigen
Indicele de oxigen se calculeaza cu formula:

Io =

in care:

O2 - concentratia volumetrica de oxigen


N2 concentratia volumetrica de azot in amestecul gazos.
Valori pentru:
-materiale naturale: 30>Io>20
-materiale sintetice: 15<Io<95
11. Clasele de periculozitate
Potrivit normativului P-118 materialele si substantele depozitate se clasifica in 5 clase de
periculozitate :
>P1 fara periculozitate
>P2 cu periculozitate redusa impartita in trei subclase (A,B siC)
>P3 cu periculozitate medie impartita in trei subclase (A,B siC)

>P4 cu periculozitate mare, impartita in 6 subclase (A -F)


>P5 cu periculozitate deosebit de mare, impartita in 8 subclase (A, -H)
Se tine seama si de periculozitatea ambalajelor.
Clasificarea in detaliu se face in functie de categoria de pericol de incendiu.
Vezi pct. 2 din Tema 2.
12.Categorii de pericol de incendiu
Categoriile de risc de incendiu diferentiaza procesele tehnologice, luand in considerare elementele
caracteristice de comportare la foc, atat a anumitor materiale cat si a activitatilor specifice.
Normativul P118, la art. 2.1.5 departajeaza spatiile ocupate de activitatile tehnologice in urmatoarele
5 categorii de pericol de incendiu, in ordinea descrescatoare a pericolului :
>categoria A (BE3a), exemplu : lichide cu Tinf <28C
>categoria B (BE3b), exemplu : lichide avand 28C< Tinf <100c
>categoria C (BE2), exemplu : lichide avand Tinf >100C, materiale combustibile solide
>categoria D (BE1a), exemplu : materiale incombustibile topite sau incandescente
>categoria E (BE1b), exemplu materiale combustibile cu o umiditate de peste 80%
Diferentierea se face in functie de : tendinta de aprindere spontana, temperatura de inflamabilitate,
limita inferioara de explozie, starea fierbinte, incadescenta, topita sau de umiditate a materialelor, emisia
de caldura, flacari sau scantei.
Sunt si unele exceptii.
13. Intervalul de explozie
Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara de explozie si limita superioara de
explozie.
Limitele de explozie ale amestecurilor explozive se calculeaza cu formula:

L=

in care:

L reprezinta concentratia (%)


a,b.n -continutul in procente de volum al fiecarui component din amestec
A,B,.N limitele inferioare sau superioare de exploziei ale componentelor amestecului.
In cazul cresterii temperaturii (t) peste cea normala (20C) limitele de eplozie se calculeaza cu
relatiile:

L inf t = L inf 20 -

L sup t = sup 20 +

Transformarea concentratiilor se calculeaza cu formula:

Cvol = Cg x

in care:

C vol concentratia in volum (%)


Cg concentratia in masa (g/mc)
M greutatea moleculara
p presiunea atmosferica (mm col. Hg)
T temperatura absoluta (K)

Cg = Cvol x
14. Presiunea de explozie
Presiunea de explozie se calculeaza cu formula:

Pex =

in care:

Pex presiunea de explozie [N/mp]


Po presiunea initiala [N/mp]
Tex temperatura de explozie [0K]
To temperatura initiala [0K]
m numarul de volume molare dupa explozie
n numarul de volume molare inainte de explozie
Temperaturile sunt in grade Kelvin.
In butelii presiunea creste in raport cu cresterea temperaturii , dupa relatiile:

Pt = Po

in care:

sau

Pt = Po ( 1 +

) in care :

Pt presiunea corespunzatoare incalzirii buteliei pana la temperatura t in [C]


Po presiunea la temperatura de OC in [at.]
t temperatura pana la care a fost incalzita butelia [C]
15. Cantitatea de gaze rezultate din ardere
Cantitatea de gaze rezultate din arderea materialelor si substantelor depinde de puterea calorifica
a acestora Hi
in [kcal /mc N] si de starea acestor materiale:
> pentru combustibili solizi :

Vgmin =

+ 1,65

[mcN/kg]

> pentru combustibili lichizi :

Vgmin =
> pentru combustibili gazosi :

Vgmin =

+1

[mcN/kg]

16. Durata teoretica de ardere

Durata teoretica de ardere a incendiului raportata la regimul de temperatura standard T


in [ minute] , este data de relatia :

T=

Ai suprafata incaperii incendiate [mp]


Afr suprafata ferestrelor [mp]
q densitatea sarcinii termice [ MJ/mp]
n coeficientul in functie de viteza de ardere a materialului [ Kg /mp/ h] ,
n = 56 Kg/mp/h

Raportul Ai / Afr are de regula valoarea in jur de 7.


In cazul unei sarcini termice mai mari se poate folosi relatia :

T stg =

Th + t

[min] in care:

Tstg durata stingerii incendiului, considerand ca se intrervine la stingere in scurt timp (de ordinul
minutelor),
Ai suprafata compartimentului incendiat [mp]
q spec debitul specific
Tn durata normata de stingere a incendiului pana la intrarea in actiune a mijloacelor de stingere (min)

t timpul de la inceputul incendiului pana la punerea in functiune a mijloacelor de stingere (min)


Q debitul minim de apa folosit la stingere [l/min]
In cazul arderii libere, durata teoretica a incendiului se poate calcula cu formula:

T=
q densitatea sarcinii termice [Mcal/mp]
At suprafatta totala a peretilor din cladire [mp]
A suprafata pardoselii [mp]
h inaltimea incaperii [m]
Durata reala a incendiului depinde si de alti factori, cum sunt cei atmosferici (temperatura aerului,
umiditate, vant, presiune atmosferica etc.).