= Curs Drept Administrativ = 07.12.

2016
I. Actele Guvernului
Actele Guvernului sunt de 3 tipuri: hotarari, hotarari de urgenta, ordonante.

1) Hotararea Guvernului
Hotararea Guvernului este actul specific activatii Guvernului, este un act administrativ care poate
avea caracter normativ sau individual. Acestea pun in executare legea si se realizeaza conducerea generala a
administratiei publice.
Hotarea este intotdeauna subsecventa unei legi, hotararea reglementeaza acte cu caracter subsidiar.
Hotararea poate face obiectul unei actiuni la instanta de contencios administrativ. Aceasta intra in
vigoare de la momentul publicarii in Monitorul Oficial sau de la o data ulterioara prevazuta.

2) Ordonantele Guvernului
Sunt acte juridice care contin norme cu putere de lege, au o dubla natura juridica. Din punct de
vedere organic, ele sunt acte administrative, dar din punct de vedere material, sunt acte legislative.
Desi sunt acte administrative, nu pot fi atacate direct la instanta de contencions administrativ (efect al
dublei naturi). Art. 8 din legea Cont. Administrativ prevede o actiune indirecta : mai intai se introduce
actiunea in contencions administrativ, ce nu poate sa aiba ca obiect anularea ordonantei sau unei dispozitii
din ordonanta, cu privirea la actul administrativ, iar in acelasi timp se invoca si o exceptie de
neconstitutionalitate. Din momentul sesizarii CC, judecata cauzei din fata instantei de Cont. Admin. se
suspenda, se asteapta decizia CC. in privinta ordonantei. Daca CC. a declarat neconstiutionalitatea
ordonantei, instanta de cont admin. reia judecata privind ordonanta, dar daca CC a declarat ca nu se incalca
constitutionalitea ordonantei, cauza din fata instantei de cont. Admin. nu mai are obiect.

Ordonanta simpla
Ordonanta simpla are ca premisa adoptarea unei legi speciale de abilitare pentru domenii care nu fac
obiectul legilor organice.
Ordonantele pot fi supuse aprobarii Parlamentului pana la implinirea termenului de abilitare.
Orodonantele simple intra in vigoare in termen de 3 zile de al data publicarii in Monitorul Oficial,
ordonantele isi produc efectele pana la momentul intrarii in vigoare a legii de aprobare.

Ordonanta de urgenta
Ordonanta de urgenta are ca premisa existenta unor situatii extraordinare, a caror reglementare nu
poate fi amanata.
Situatia exceptionala existenta cazului exceptional este de natura obiectiva si nu tine de vointa
Guvernului (Decizia CCR 255/2005)
Ordonantele de urgenta pot reglementa si in domeniul legilor organice, dar Constituia interzice
reglementarea in domeniul legilor constitutionale, regimul institutiilor fundamentale ale statului, regimum
drepturilor electorale etc.
Ordonantele de urgenta trebuie sa fie aprobate, in mod obligatoriu, de catre Parlament.
Intrarea in vigoare este la data publicarii in M.Of. sau la o data ulterioara sub conditia depunerii
prealabile la Camera competenta.

II. Controlul parlamentar

Controlul parlamentar se poate realiza in 3 modalitati: informarea Parlamentului, intrebari si interpelari
si comisiile de ancheta.

1) Informarea
Informarea este o forma de control politic, se exercita prin intermediul presedintilor Camerei si a
comisiilor parlamentare. Doar asuprea documentelor si informatiilor care pot fi facute publice.
Este un control facultativ, exceptia fiind in cazul legilor de aprobare a bugetului de stat sau asigurarilor
sociale de stat, Parlamentul este obligat sa solicite informatii de la Guvern.

2) Intrebarile si interpelarile
Intrebarea este o cerere, formulata in scris sau oral, asupra unei probleme punctuale. Interpelarea
este o cere in scris prin care se solicita explicatii in probleme importante ale activatii interne sau externe.
In urma interpelarilor/intrebarilor, Parlamentul poate adopta o motiune simpla. Motiunea simpla este
initiata de 50 de deputati sau din numarul senatorilor, iar dupa adoptare, motiunile sunt obligatorii pentru
Guvern.

3) Comisia de ancheta
Prin comisiile de ancheta sa realizeaza o activitate de informare, care se realizeaza cu un raport ce se
prezinta in plenul Camerei. Ancheta poate fi realizate atat de o comisie permanenta, fie de o comisie speciala
ad-hoc.
Institutiile si organizatiile sunt obligatet sa raspunda. Anchetele nu poate privi situatii care fac obiectul
unei cauze judiciare.

III. Raspunderea Guvernului si membrilor Guvernului

Tipuri de raspundere:
1. Raspunderea politica a intregului Guvern
2. Raspunderea politica a fiecarui membru al Guvernului
3. Raspunderea penala a membrilor Guvernului
4. Raspunerea administrativ-disciplinara
5. Raspunderea administrativ-patrimoniala

1) Raspunderea politica a Guvernului

Raspunderea politica a Guvernului cunoaste doua forme, avand ca punct final demiterea Guvernului.

Motiunea de cenzura
Motiunea de cenzura, forma clasica de atrage a raspunderii Guvernului, este initiata de cel putin o
patrime din numarul total al deputatilor si senatorilor.
Se supune votul majoritatii absolute a deputatilor si senatorilor. In cazul admiterii motiunii de cenzura,
Guvernul este demis, iar in cazul respingerii, guvernul isi continua activitatea, dar exista imposibilitea initierii
unei noi motiuni in aceeasi sesiune parlamentara.

Angajarea raspunderii
Angajarea raspunderii este un alt mecanism care poate avea ca rezultat retragerea increderii.
Se face in sedinta comuna a celor doua Camere, asupra unui program, unei declarari de politica
generala, a unui proiect de lege. Dupa procedura, se poate provoca o motiune de cenzura in termenul de cel
mult 3 zile de la prezentare.

3) Raspunderea penala a membrilor guvernului

Spre deosebire de raspunderea politica, raspunderea penala este intotdeauna penala si se angajeaza
pentru faptele comise in exercitiul functiei de membru a Guvernului.
Prin legea 115/1999, in art.8, s-au prevazut o serie de infractiuni ce pot fi savarsite doar de catre un
membru a Guvernului:
a) Impiedicarea prin violenta sau amenintare a exercitarii drepturilor si libertatilor unui cetatean
b) Prezentarea, cu rea-credinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui
c) Refuzul nejustificat de a prezenta Parlamentului date sau informatii solicitate
d) Emiterea de acte normative cu caracter discriminatoriu
In afara de faptele prevazute mai sus, legea 115/1999 prevede conditii speciale cu privire la urmarea
penala si judecarea membrilor Guvernului.
Urmarea penala a unui membru a Guvernului poate incepe la cererea Parlamentului, votata cu
majoritatea simpla a fiecarei Camere, care se trimite Ministrului Justitiei sau P.M.
O alta posibilitate este cererea neconditionata a presedintelui care se trimite M.J sau P.M.
Urmarea penala este efectuata de PICCJ sau de catre DNA.
Judecarea se face de catre ICCJ. De la data ramanerii definitive a solutiei de condamnare intervine
demiterea de drept, aceasta se publica in M.Of.

Administratia publica centrala de

specialitate
Administratia publica centrala de specialitate cuprinde 3 mari componente: ministerele (organizate in
subordinea Guvernului), organe centrale organizate in subordinea Guvernului sau a ministerelor si autoritati
administrative autonome.

I.

Ministerele

Ministerele sunt organe centrale de specialitate subordonate Guvernului, avand competenta in

domenii determinate.
Exista o clasificare a ministerelor:
A) Ministere cu activitate economica si financiara
B) Ministere cu activitate sociala, culturala, stiintifica, educativa
C) Ministere cu ativitatte de realizare a politiicii externe si de aparare a tarii
D) Ministere cu acivitate de ocrotire a ordinii de drept si de organizare a administratiei
publice

Ministerele se infiinteaza prin hotararea Parlamentului de aprobare a programului de Guvernare.

Organizarea ministerelor se face prin hotarare de Guvern, cu exceptia ministerelor privind apararea si ordinea
publica.

Structura piramidala este de esenta organelor adminstratiei publice; cuprinde departamente, directii generale,
servcii si birouri.

Ministrii conduc Ministerele; acestia pot emite ordine cu caracter normativ sau individual si instructiuni cu
caracter normativ; secretarii si subsecretarii de stat il secondeaza pe ministru in realizarea atributiilor sale.

II.

Organe de specialitate

Infiintarea lor se face prin lege, prin H.G. sau prin ordin de ministru, cu avizul Curtii de Conturi (aviz conform).
Activitatea acestor organe de specialitate se exercita la nivel central, exercitand competente specializate in
domenii in care nu este necesara infiintarea unui minister.

Denumirea acestor organe este vasta: agentii, secretariate, autoritati, insitute, oficii.

Din pct de vedere al conducerii, organele pot fi conduse de presedinti, directori generali sau directori, stabiliti
prin infiintare.

Structura este complexa; prin intermediul serviciilor deconcentrate sunt reprezentate in teritoriu.

III.

Autoritatile administrative autonome

Particularitatea este data de faptul ca nu sunt subordonate Guvernului sau altor autoritati executive.
Aceste autoritati adminstrative se afla sub control Parlamentar, Parlamentul dezbate si aproba raportul de
activitate, numeste si revoca membrii organelor de conducere.
Acestea se infiinteaza doar prin lege organica.
Conducerea este asigurata de organe de conducere colegiale (CSM) sau prin organe unipersonale (Av. Pop.)
Unele au si rang constiutional, acestea sunt cele mai importante servicii autonome.
Ex: serviciile RTV, Avocatul Poporului, CSAT, Consiliul Legislativ, CSM, Curtea de Conturi, Consiliul Economic
si Social.

1) Actele autoritatilor administrative autonome

Actele sunt adoptate sau emise in functie de caracterul colegial sau unipersonal.
Toate sunt acte administrative, actele cu caracter normativ : hotararile CSM, hotararile CSAT, regulamentele
BNR, acte cu caracter individual: deciziile Consiliului Concurentei, deciziile Autoritatii Electorale Permanente.

2) Clasificarea autoritatilor administrative autonome:

a)Organe de sinteza (Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal)
b)Organe de coordonare (CSAT)
c) Organe de control (Curtea de Conturi)