strange illuminated mannequins

de Daniela Brzu

cnd suntem linitii,

aa e mintea noastr:
clar, frumoas.
lucrurile se aaz singure n defilee adnci,
unde nu e nici moarte, nici fric.
*
n acea sear am privit lung manechinele.
zpada se aternea pe paltoanele roii.
atunci simit vraja i limpezimea.
aveam ochii la fel ca ai manechinelor, frumoi, goi.
n faa lor am rmas pn s-a fcut seara.
am neles c lumea este azilul nostru,
la fel cum sunt adposturile de animale.
dar nu eram triti.
ochii notri aveau perdele albe.
vitrinele aveau draperii roii
i erau luminate din spate.
n spatele ochilor notri,
era reeaua aceea de fibre care ne fcea
s mai rmnem pe loc.
n spatele ochilor erau alte straturi,
alte perdele i draperii.
cnd suntem linitii,
aa e mintea noastr: limpede, nchegat.
ne era dor de ora.

oraul nvelit ntr-un celofan,

care s strluceasc,
s pulseze cnd ne uitm la el.
*
cnd a venit ziua, luminile s-au stins brusc,
dar mintea noastr a rmas linitit, frumoas.
atunci am neles c noi suntem manechinele din vitrin,
ne-am privit mult pe noi nine,
straniu iluminai de reflectoarele high-voltage
iar in spatele nostru erau furia, dezastrul, nelinitea.
ele mpodobeau oraul dei totul era transparent,
ele acopereau oraul ca pe un uria geam fumuriu,
ele erau draperiile albe.
atunci am neles c,
lumea ateapt ceva s o devoreze,
s o fac s freamte,
la fel ca animalele din adposturi,
care se bucur cnd sunt cumprate.
aa se poate simi, puternic, frumoas.
*
i n lumina roie a soarelui care transform totul,
am auzit, n sfrit,
sunetele silenioase de motoare electrice
ale troleibuzelor.
curgeau pe strzi electrice,
prin ninsoarea cu franjuri

i ne chemau spre casele noastre,

electrice, puternice, frumoase.