A fost....

,este i va fi,
C altfel nu s-ar povesti.
Odat, demult, ntr-o ar ndeprtat, n Castelul Cunoaterii tria un
mprat i copiii si: punctul, semnul ntrebrii, semnul mirrii i virgula.
n castel mai triau i cuvintele, care erau sfetnicii, de la care
mpratul primea doar sfaturi bune.
ntr-o zi mpratul le ceru sfetnicilor s gseasc rolul i locul
fiecruia dintre copiii si n Castelul Cunoaterii.
Cuvintele s-au adunat, au chemat pe copiii mpratului ca s
alctuiasc mpreun propoziii. Au alctuit pentru fiecare copil cte o
propoziie i le-a cerut s se aeze fiecare la sfritul unei propoziii, care
cred ei c li se potrivete.
Punctul s-a aezat la sfritul propoziiei enuniative, semnul ntrebrii
a alergat voios la sfritul propoziiei interogative i semnul exclamrii la
sfritul celei exclamative.
Cnd veni rndul virgulei, ea citi propoziia sa i se aez pe scaun
suparat. mpratul o vzu i o ntreb:
- De ce eti suprat, copila mea?
- Cum s nu fiu suprat dac nu-mi gsesc locul . Eu nu pot s stau la
sfritul propoziiei i nici nu tiu ce rol am! Trebuie s-mi gsii i mie locul
i rolul meu!

Auzind acestea, mpratul i sfetnicii s-au sftuit i au venit s-i spun

i virgulei ce au hotrt.
-Nu fi suprat, locul tu este n mijlocul nostru. Rolul tu este acela
de a ne despri ntr-o enumerare, pentru izolarea cuvintelor de adresare..
Fericit, virgula a plecat s se joace cu celelalte semne alergnd
i cntnd printre cuvinte i nscocind poveti frumoase pentru copii frumoi
i cumini, aa cum a fost i aceasta pe care tocmai v-am spus-o.
De atunci virgula este foarte bucuroas de locul i rolul ei n
propoziie.
Am nclecat pe-o a i v-am spus povestea mea.
i-am nclecat pe-o cpun s spunei voi alta mai bun!

Educatoare Laura Mezei

Grdinia Nr.2
Oraul Sveni
Jud. Botoani