Sunteți pe pagina 1din 7

ISTORICUL MANASTIRII IZBUC

Pe pamantul Ardealului au fost candva presarate o multime de manastiri.


Insa la inceputul secolului XVIII- lea, s-a propus o schimbare religioasa in
viata de aici. In a doua jumatate a secolului s-a produs asa numita miscare a
lui SOFRONIE impotriva unirii cu Roma. Si tocmai aceasta miscare a dus la
moartea locasurilor manastiresti din intreg Ardealul.
In aceasta vreme (1761), din ordinul lui Bukow au fost desfintate si arse
manastirile : Arpasul de Jos, Buciumul, Chinesti, Comana de Jos, Dejanii,
Lissa, Magiuneni, Mintirul Roman, Netatu, Ohaba, Porumbacul de Sus si
altele.
Si asa ortodoxia ardeleana a ajuns incetul cu incetul sa fie lipsita
complet de viata monahala, ramanandu-i singura manastire de la Hodos
Bodrog. (Cf. D.Boiangiu) .
Odata cu intemeierea Academiei Teologice si a scolii de cantareti
bisericesti, episcopul Roman Ciorogariu se gandea la intemeierea unei
manastiri in Eparhia sa, prin care sa ajute la intensificarea vietii religioasemorale a credinciosilor.
Cel mai potrivit loc care se imbia acestui gand, era izvorul
intermitent de apa din marginea satului Calugari, numit Izbuc,din apropiera
Vascaului.
Se pare ca in vremuri indepartate ar fi existat aici un nucleu de
viata calugareasca indicat de insasi numirea satului Calugari.Vitregia
vremurilor trecute ,cand au fost pustiite manastirile din Transilvania,n-a
putut sterge din amintirea generatiilor traditia vie in popor despre existenta
in acest loc,in vremuri indepartate a unei vieti manastiresti.Aceasta traditie
reprezinta documentul cel mai puternic care a stat la temelia intemeierii
manastirii Izbuc.
Cea dintai masura luata de a aseza baza materiala a manastirii
Izbuc a fost adresa Episcopiei din 27 octombrie 1924,catre Ministerul
Agriculturii ,prin care se solicita improprietarirea Manastirii cu un teren de
padure in jurul izvorului de 100-150 jugare .
Ministerul a raspuns in 24 decembrie 1924,anuntand ca va
trimite un delegat care impreuna cu delegatul Episcopiei,sa faca o cercetare
mixta pentru alegerea locului ce urmeaza a se destina pentru infaptuirea unei
manastiri la Izvorul Izbuc.Abia in 6 septembrie 1925,a avut loc

,,oculata propusa pe urma careia delegatii au ajuns la concluzia ca ,,cel mai


potrivit si mai frumos loc este poiana asa numita Ogor ,in apropiere de 150
200 m de izvor, un teritoriu de 10 jughere. Dupa discutii indelungate s-a
acordat un teritoriu de 65 ha padure si 10 ha poieni, in total 75 hectare.
Atata s-a putut realiza din cererea initiala a Episcopiei si aceasta din
izlazul expropriat pentru satul Calugari, ceea ce a produs nemultumiri in
randurile satenilor. Aceste numultumiri au putut fi potolite numai in urma
interventiei episcopului Roman si numai dupa acordarea unui alt teren de
izlaz pentru sateni.
Episcopul Roman- fire practica si aplecat spre viata de munca
planuia sa faca aici o scoala pentru industria lemnului, impreuna cu o scoala
de cantareti, ceea ce spune dansul ar fi o mare binefacere pentru populatia
din acea regiune, invatand tamplaria si cantoratul
Dupa aceasta inzestrare materiala, Episcopia incepe demersurile
pentru decretarea infiintarii ei legale, prin hotararea Adunarii eparhiale din 3
Mai 1926, cere pentru aprobarea canonica din partea Sfantului Sinod a carui
ratificare urmeaza cu data de 13 iunie 1928.
Intemeierea faptica a manastirii, zidirea unei biserici si a chiliilor
necesare vietii calugaresti a intarziat inca destula vreme. Imprejurarile
generate de marea criza economica erau grele. Episcopul Roman Ciorogariu
trimite clerului si poporului din eparhie in septembrie 23- 1928 o frumoasa
si patrunzatoare scrisoare pastorala. In ea spune : De cand Dumnezeu ne-a
invrednicit sa pastorim... aceasta eparhie...ne-am straduit s-o inzestram cu
asezaminte duhovnicesti ca sa-si poata implini cu sfintenie inalta misiune
duhovniceasca... De asta data si intaia data vin sa va cer... farmituri din
prisosintele voastre pentru un loc de inchinare a sufletelor ce-si cauta
mantuire.
Acolo in acei munti sfinti ai Bihariei e un izvor minunat, unde
dupa traditie si chiar dupa numele satului de langa izvor, Calugari, odinioara
a trebuit sa fie o manastire .
Dupa ce reda impresiile de calatorie in aceste parti ale lui Simion
Mehedinti care indragostit de aceste locuri, a devenit unul dintre primii
ctitori ai manastirii, circulara arata ce s-a facut pana atunci, pentru a se pune
baza materiala a manastirii, se randuieste colecte si tasuri in bisericile din
eparhie.
Eu am semanat samanta evlaviei intre poporul meu, voi scumpii
mei coliturghisitori, o udati, iar Tu Doamne fa sa creasca... - incheie
batranul si inimosul episcop frumoasa si patetica scrisoare pastorala.
Ea a avut un puternic rasunet in eparhie ca si in toata tara unde
numele episcopului- martir de la Oradea era bine cunoscut. Sosesc din toate

partile donatii pentru manastire- modeste e adevarat, dar adunate la


subventiile oficiale au putut permite inceperea lucrarilor de edificare la
bisericuta si la cele cateva chilii ale viitoarei manastiri.
Era nevoie de omul potrivit, capabil si experimentat pentru a se
putea forma un nucleu de vietuitori in proiectata manastire.
Pentru infaptuirea acestei idei,Bihorului ii trebuia un om de inima
si mai ales plin de actiune pe care nu l-a avut.Prea Sfintia Sa,episcopul
Roman al Orazii a gasit energia ce-i trebuia in persoana Prea Cuviosului
Arhimandrit ,,Atanasie Popescu.
Episcopul Roman s-a adresat prietenului sau de la Balti, episcopul
Visarion, de unde a fost trimis arhimandritul Athanasie Popescu, care a si
primit imputernicirile legale pentru munca de intemeiere a manastirii. El este
omul care a dat viata acestui asezamant, de numele lui se leaga ridicarea
bisericii si a edificiilor anexe, ca si aducerea celor dintai vietuitori.
Dupa atata zbucium si truda, la 25 aprilie 1930, are loc sfintirea
terenului de zidire. In luna mai 1930, lucrarile erau in toi. Curand dupa
terminarea lucrarilor de zidire, manastirea devine loc de pelerinaj, bine
frecventat , mai ales in ziua IZVORULUI TAMADUIRII , in ziua
INALTARII DOMNULUI si la praznicul ADORMIRII MAICII
DOMNULUI.
Tarnosirea bisericii s-a facut in cadrul unor marete serbari in 15
august 1932, prin arhiereul Andrei Magieru Crisanul, care intr-o frumoasa
predica, arata ca primul merit pentru ridicarea manastirii revine episcopului
Roman care impovarat de ani n-a putut fi de fata, apoi arhimandritului
Athanasie Popescu care cu ravna de apostol a scos ca din pamant zidurile
ce le vedeti dand viata acestui loc pustiu.
Iata mai jos redate cele doua adrese ce s-au schimbat intre cei doi
episcopi cu privire la intemeierea manastirii Izbuc :
Preasfintite si intru HRISTOS iubite frate
De ani de zile ne preocupa ideia infiintarii unei Manastiri de
calugari la izvorul intermitent Izbuc din judetul Bihor, in cuprinsul eparhiei
noastre. Am si primit in acest scop un teren de 75 ha padure de la Stat, dar
pana azi, ne lipseste omul care sa duca la realizarea planului Manastirii.
Viata religioasa a eparhiei noastre fiind cu totul lipsita de manastiri, cautam
un calugar cucernic si inzestrat cu toata iscusinta infiintarii unei vieti
monahale si la noi. Intelegand ca in jurul Preasfintiei Voastre si in serviciul
eparhiei voastre se afla arhimandritul Athanasie Popescu, om destoinic
pentru scopul urmarit de noi, cu frateasca dragoste va rugam sa-i dati

binecuvantarea si autorizatia de a veni la noi pentru a vedea terenul si


conditiile de infiintare a Manastirii posedata (asezata) la Izvorul Izbuc.
Arhimandritul Athanasie Popescu sa-si intocmeasca astfel itinerarul ca sa
soseasca la Oradea cel mai tarziu in 7 mai 1929, pentru a se deplasa in ziua
urmatoare la Izvorul Izbuc, unde de ziua Inaltarii Domnului (9 mai) se face
pelerinaj anual al credinciosilor din jur.
Primiti Prea sfintite ale noastre in Hristos Domnul fratesti imbratisari
Episcop de Oradea SS ROMAN
Prea Sfintiei Sale Visarion Puiu, Episcop al eparhiei Hotinului Balti.
Prea Sfintite,
Desi inca avem nevoie de monahi pentru organizarea Manastirilor din
Eparhia noastra, totusi dorind si a sprijini gandul frumos ce aveti de infiintat
in localitatea Izbuc un schit, dam invoirea cuvenita Parintelui arhimandrit
ATHANASIE POPESCU, sa treaca in Eparhia Orazii.
Dar inainte de a veni definitiv, prea Cuviosia Sa roaga sa binevoiti a-i
inlesni cercetarea prealabila a acestei localitati, spre a cunoaste mai de
aproape imprejurarile in care schitul dorit urmeaza a se infiinta.
Primiti va rog, prea Sfintite, ale noastre intru Hristos fratesti imbratisari.
Episcop
SS. VISARION

Secretar general
SS. V. OIGA

Prea Sfintiei Sale


Prea Sfintitului Episcop Roman Ciorogariu Oradea
Din cele doua adrese se vede cat de necesar era arhimandritul Athanasie
Popescu pentru crearea vietii monahale in judetul nostru. Piatra
fundamentala pentru manastire s-a pus in anul 1930, in ziua Inaltarii
Domnului. Dupa 2 ani, in 1932, s-a facut sfintirea manastirii cu chili pentru
calugari si c-o biserica din lemn al care- i hram este Izvorul Tamaduirii si
Inaltarea Domnului. Sfintirea s-a facut de catre Prea Sfintitul arhiereu
Andrei Crisanul vicarul Sf. Episcopii, a Eparhiei Oradiei in ziua de 15
august. Si asa ca acol-o unde cerbul pastea linistit, la 3 km, Sud-Est de
comuna Calugari, intr-un fund de caldare in mijlocul unei paduri falnice de
fag, azi se poate vedea frumoasa Manastire de la Izbuc.
Manastirea este fara buget, singura avere fiindu-i 75 ha de padure,
intretinandu-se prin barbatia Prea Cuviosului arhimandrit Atanasie.
Manastirea are personalul de 12 calugari, dintre care : 5 elevi la seminarul

monahal din Bucuresti, 3 ieromonahi si 4 ierodiaconi. Afara de acestea,


manastirea mai are 7 preoti ieromonahi, detasati la diferite parohii din
judetul Bihor. Dar mai mult decat locasul de manastire pe care nu-l putea
infiinta decat omul care a mai creat asemenea locasuri si in judetul Ramnicu
Sarat, staretul cu trupul inalt, cu ochi de otel si fruntea numai vana, a
schimbat intregul aspect religios de la Izbuc. Caci inainte de venirea Prea
Cuviosului , intreaga vale a Izbucului, in ziua de Inaltarea Domnului, se
prefacea intr-un balci cu carciume improvizate, cu placintarii si covrigarii,
iar tineretul dornic dupa petreceri se strangea in jurul unui lautar. Azi aceste
obiceiuri s-au desfiintat, caci Prea Cuviosului Atanasie nu-i plac petrecerile
si Prea Cuviosia Sa intelege ca acel loc sa serveasca numai loc pentru
inchinaciune si refugiu pentru cei ce fug din fata desertaciunilor.
Din informatia culeasa de la venerabilul batran Ionu Fitii de 85
de ani, am inteles ca maistrul Todan Cornel din Vascau, cel care a facut si
clopotnita noastra, a ridicat casele manastirii prin 1928-1929. Hotarul
manastirii cuprindea la inceputul masurarii lui Osoiu Campuri Paraul
Bailor Ogor Chicera Onului care au fost trecute in proprietatea
manastirii.
Primul staret ctitor Atanasie Popescu nu era rau intentionat si
razbunator in toate intreprinderile sale pe satul nostru, asa cum ne relateaza
acelasi batran Ionu Fitii, ci era un om energic, corect, autoritar, dar si
sever .
Drumul la manastire s-a inceput in anii 1930-1931- 1932-1933,
incepand de la Cristior pe la Fantana Neamtului- pe Frasinet pana la dambul
Tomnatec. In timpul prefectului de Bihor, Ghica si coordonat direct de
staretul Atanasie Popescu, au sosit aproximativ 10 vagoane de cereale pentru
muncitorii care lucrau la pietruirea acestui drum accesibil pentru masini spre
manastirea Izbuc si dambul Stiorului (asa cum ne relateaza invatatorul Ioan
Matiuta din sat).
Batranii satului ne marturisesc, ca daca ar fi fost o colaborare intre
staretul manastirii Izbuc si primarul satului Petru Matiuta, drumul pietruit
spre izvorul manastirii se facea prin ambele sate vecine cu manastirea.
Padurea mai mare a fost defrisata din jurul izvorului Izbuc, s-a sapat si
nivelat cu sapa pamantul de catre soldatii care au muncit peste un an de zile,
asa cum ne relateaza acelasi intelept al satului Ionu Fitii.
La hramul Manastirii Izbuc, de Inaltarea Domnului sau la Izvorul
Tamaduirii se faceau mari pelerinaje la Izvorul Izbuc, unde dupa slujbe,
marturisiri, impartasiri sau Taina Sfantului Maslu, bolnavii cu diferite boli si
suferinte se vindecau in timp ce iesea apa (ca si la lacul Vitezda) in care ei
intrau, orbi, schiopi, neputinciosi se vindecau prin efectul vindecator al apei,

ce izbucnea la intervale neregulate afara , cat si mai ales prin rugaciunile si


credinta staruitoare a celor bolnavi.
Langa Izvor erau asezate Troite si icoane pentru inchinaciune, iar in
partea stanga era amplasata o ladita pentru colecte de bani pentru Manastire.
In fiecare an se facea la 10 mai, incasarea pasunatului, asa numita
arenda pentru Izvorul Izbuc. La 4 septembrie 1938, staretul Atanasie
Popescu este transferat la Manastirea Cheia (judetul Prahova). In 23 august
1940 se spune ca a fost sugrumat de catre calugarii de aici, pentru fapte
neconforme cu conduita monahala. In 29 mai 1938, are loc sarbatorirea
hramului Manastirii Izbuc la ziua Inaltarii Domnului. La aceasta sarbatoare a
participat si PS. Episcop Nicolae Popovici. In 16 iulie 1947 la manastire are
loc un tragic accident. Au fost ucisi doi calugari, Nichita Ciurdea si Alexe
Ratan, nici pana astazi nu s-au descoperit autorii tragicului eveniment.
In 16 octombrie 1950, se comunica parohiilor, retragerea P.S. Episcop
Nicolae Popovici din functie, sub presiunea autoritatilor comuniste si
delegarea P.S. Episcop Andrei al Aradului cu suplinirea Episcopiei Oradiei,
pana la alegerea noului titular.
In acest fel, episcopul martir Nicolae Popovici a fost silit, sa-si
petreaca ultimii 10 ani, pana la moarte, in anul 1960, la manastirea Cheia
(Prahova).
In anul 1992, o data cu inmormantarea vrednicului de pomenire,
Vasile Coman al Oradiei, i s-au adus osemintele episcopului Nicolae de la
Biertan si inmormantat la Biserica cu Luna din Oradea.
Din anul 1950 staret la Manastirea Izbuc este Simon Dragnea. Intre
anii 1956-1959 este staret parintele Ioanichie Popescu, adus din Moldova.
Manastirea a fost pictata de un pictor bucurestean Iacobescu.Tot in timpul
lungii sale perioade de supravietuire in singuratatea manastirii, fara nici un
ajutor, staretul arhimandrit a ridicat casutele si grajdurile din spate pentru
cazarea pelerinilor si bucataria necesara manastirii. Astazi ele nu mai sunt.
Din 1980 ,este staret la Manastire Iorest Grebenea. In perioada
staretiei lui Iorest s-au ridicat mai multe cladiri noi, in locul celor vechi.
Cu sprijinul episcopiei si cu colecte de la credinciosi din toata tara, s-a
ridicat o cladire mare cu 2 nivele, prin initiativa vrednicului si
harnicului staret Iorest, au fost construite din piatra si caramida o
staretie noua si o bucatarie, a fost reparata fundatia unei bisericute din
lemn ,adusa din curtea tribunalului din Beius in anul 1954. Tot sub
staretia lui Iorest s-a ridicat si o biserica noua din piatra, avand cupola
din beton si pictata in interior prin iscusinta aceluiasi iscusit si activ
staret.

In perioada scurta de aproape 10 ani, cat a durat staretia lui


Iorest s-au facut atatea lucrari si realizari la manastire, cate s-au facut
in toti anii existentei ei, poate chiar si mai mult. S-a amenajat izvorul
Izbuc cu trepte de beton, alei betonate spre Izvor, s-a imprejmuit incinta
manastirii, s-au instalat porti de metal, s-a introdus curentul electric pe
stalpi de beton si s-a modernizat drumul din sat pana la manastire.
Din 1992, in locul lui Iorest Grebenea (transferat la bisericuta
din Baile Felix din Oradea) a fost trimis ca staret parintele Clement de
la Manastirea Sambata de Sus.

S-ar putea să vă placă și