Azi ti-am simtit, ntia oara, Trupul, ca un destin si ca un scut Pe trupul meu asternut. Alba ardeai n calma noastra-adorare, Din care minile-mi un nimb ti-au fost ncins, Iar toamna cnd pojarul si-a aprins, Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta nvlvorare. Puri sub steag de foc pluteam, corabie Alba; toamna, printre lacrime filtrata Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie De naltare si de puritate.