MATERIL, -, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I. Adj. 1.

Care aparine realitii

obiective, existnd independent de contiin i n afara ei; care este alctuit din materie.
Cultur material = totalitate a bunurilor i a deprinderilor de producie existente pe o anumit
treapt de dezvoltare a societii. Palpabil, concret, real; faptic. Spec. Fizic, trupesc. 2. Care
const n bunuri economice, care ine de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar;
care se refer la trai sau la ntreinerea vieii. Baz material = totalitatea mijloacelor (cldiri,
instalaii, for de munc etc.) care permit desfurarea unei activiti economice sau tiinifice.
(Adverbial) Din punctul de vedere al situaiei materiale (I 2); materialicete. II. S.
n. 1. Totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri.
Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sintez care prezint anumite
particulariti de structur, de compoziie i fizico-mecanice, avnd ca proprietate caracteristic
general calitatea de a putea fi prelucrate cu uurin (sub aciunea presiunii sau a
temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. estur. Material de rochie. 3. Totalitatea
documentelor, informaiilor i datelor necesare pentru elaborarea unei lucrri literare, tiinifice
etc.; ceea ce constituie fondul, substana unei lucrri, a unei probleme etc. Expunere scris
care cuprinde date i informaii referitoare la o anumit problem. [Pl. i:
(nv., II) materialuri. Pr.: -ri-al] Din fr.matriel, lat. materialis.