ILIE MOROMETE

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

INTRODUCEREA

Personajul principal din roman i cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda,
Ilie Moromete, l are ca model pe Tudor Clrau, tatal scriitorului, dupa cum marturisete acesta
n volumul ,, Imposibila ntoarcere: ,, Moromete care a existat n realitate, a fost tatal meu.
Personajul Ilie Moromete reprezinta un tip de taran aparte n literatura romana: un spirit
refexiv, contemplativ, inteligent, ironic. Personaj excepional , al carui destin exprima moartea
unei lumi, ,,cel din urma ran reprezinta concepia tradiionala fa de pamant i de familie.
Mai multe conflicte vor destrama familia lui Moromete i vor marca evoluia
personajului: mai ntai, dezacordul cu cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila i
Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a nelege lumea; apoi, conflictul pentru pogonul
Catrinei, soia sa, care aduce ruptura definitiva n volumul al doilea; ura pe care i-o poarta sora
lui, Maria, pentru ca s-a recasatorit, spulberandu-i astfel sperantele de a avea o batranete
asigurata, ura pe care le-o transmite fiilor celor mari.
Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete i fiul cel mic, Niculae, fiind
cauzat de dorinta fiului de a studia. In volumul al doilea, acest conflict trece pe primul plan,
pentru ca tatal i fiul reprezinta doua mentalitati diferite. Ca personaj-reflector, punctul sau de
vedere asupra evenimentelor completeaza observaiile naratorului omniscient.
Personajul este caracterizat n mod direct de narator n debutul capitolului al X-lea din
primul volum: ,, Era cu zece ani mai mare decat Catrina i acum avea acea varsta ntre tinerete i
batranete cand numai nenorocirile sau bucuriile mari mai pot schimba firea cuiva.
Autocaracterizarea realizata n finalul volumului al doilea scoate n eviden libertatea
individului n ciuda constrangerilor istoriei: ,, Domnule, eu totdeauna am dus o viata
independenta.
Caracterizarea indirect, ce se desprinde din gesturile, faptele, vorbele, gandurile
personjului, actiunile la care participa, dar i din relaiile cu celelalte personaje, evideniaza
trasaturile lui.
Ilie Moromete este un om respectat n sat. Are prieteni, pe Coco ila i Dumitru lui Nae,
pentru care opinia lui conteaza, este abonat la ziar. Discuiile despre politica n poiana lui Iocan,
nu ncep decat n prezena lui, pentru ca el este cel care citete ziarele i interpreteaza

evenimentele .Moromete este sfatos, i place sa discute, iar acest lucru o deranjeaza pe Catrina,
care se revolta adesea: ,, Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie! Toata ziua stai
de vorba i bei tutun. Discuiile din poiana reprezinta o hrana spirituala indispensabila unei
existene macinate de conflicte familiale, dar care are nevoie de a dialoga permanent cu semenii
sai.
Disimularea este trasatura lui eseniala. Semnificativa n acest sens este comedia pe care
o joaca n faa agentilor fiscali, care-i stricasera placuta discuie de duminica. Intrand n curte,
trece pe langa cei doi ageni ca i cum acetia ar fi invizibili, striga la Catrina, despre care tie c
se afl la biserica i la un Paraschiv inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o igar i
numai dupa ce agenii sunt gata sa-i ridice lucrurile din casa, Moromete se hotara te sa scoata
banii.
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezinta o alta trasatura eseniala a lui Ilie
Moromete. Lui Niculae care ntrzia sa vina la masa i spune la un moment dat: ,, Te duse i n
gradina sa te odihneti ca pana acum statui! Lui Nila i se adreseaza la fel de sarcastic, atunci
cand acesta l ntreaba de ce taie salcamul: ,, Ca sa se mire protii. Disimularea, trasatura care
denota ,, firea sucita a eroului , este evidenta i n dialogul cu vecinul sau, Tudor Balosu. La
ntrebarea acestuia adresata lui Moromete, anume daca vinde salcamul, i se raspunde printr-o
previziune asupra vremii, care nu are n aparen vreo legatura cu subiectul discuiei: ,, S ii
minte ca la noapte o sa ploua . Raionamentul moromeian se remarca prin complexitate:
ateptarea ploii reprezinta sperana ca se va coace graul i, din vanzarea lui, la un pre bun,
familia Moromete i-ar putea achita datoriile.
Calatorind la munte ca sa vanda cereale, Moromete povestete la ntoarcere ni te fapte
extraordinare. Insoindu-l mai tarziu pe tatal sau ntr-o calatorie asemanatoare, Niculae ramane
dezamagit: ntamplarile sunt banale, oamenii lipsiti de farmec, munteanca tanara care-l tulburase
pe tatal sau i se pare o ranca oarecare, prin nimic deosebita de o femeie din Silitea-Gumeti.
Spre deosebire de aranul lui Rebreanu, dornic de a dobandi pamantul care nseamna
demnitate sociala i umana, Moromete trebuie doar sa-l pastreze. Pamantul i da posibilitatea de
a fi independent i libertatea de a se gandi i la altceva decat la ceea ce poate sa aduca ziua de
maine. Pamantul este necesar sa dea produse, iar produsele sa hraneasca pe membrii familiei i
s acopere cheltuielile casei.
Lui Moromete nu-i place negustoria, iar n bani vede adversarii iluziei ca poate pastra
modul tradiional de via. De aici conflictul cu fiii cei mari, care au o dorin nemasurata de
catig i care cred c tatal nu face nimic toata ziua, si pierde timpul stand de vorba cu prietenii
lui, Cocoila i Dumitru lui Nae, n loc sa mearga la munte i s speculeze graul.
Dei si iubete copiii i le vrea binele, i cenzureaza orice manifestare fa de ei.
Ilustrativa , n acest sens, este scena serbarii colare la care Niculae ia premiul nti, de i tatal,

neinformat, se atepta sa ramana repetent. Stinghereala copilului, criza de friguri care l cuprinde
n timp ce ncerca sa spuna o poezie, toate acestea i produc lui Moromete o emoie puternica.
Cand afla ca fiii lui sunt hotarai sa-l paraseasca, Moromete trece printr-un zbucium
launtric ce si pune amprenta asupra chipului sau. In confruntarea finala, stapanirea de sine este
arma lui Moromete, care spera pana n ultima clipa ca i poate intoarce fiii de pe calea gre ita.
Dupa revolta lor fi, ntr-o izbucnire teribila, Moromete aplica inutil o corecie baieilor, pe
care i bate cu parul. In lipsa tatalui, ei sparg lada de zester a fetelor, iau banii i covoarele i fug
cu caii.
In volumul al doilea, Ilie Moromete intra ntr-o zona de umbra. Isi pierde prestigiul de
altadata, autoritatea lui n sat se diminueaza, familia nu-l mai asculta, vechii prieteni au murit sau
l-au parasit, iar cei noi i se par mediocri, incapabili sa poarte o discuie inteligent.
Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul sau n lume a fost greit i c aranul trebuie ,, sa
dispara. In monologul de la ira de paie, el compara cele doua ordini ale lumii, cea veche i cea
noua, de pe poziia,, celui dni urma ran.
Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi, a satului
tradiional. Ultima replica a personajului exprima crezul sau de viata, libertatea morala: ,,
Domnule...eu totdeauna am dus o via independent.
Personajul principal din ,, Moromeii reprezinta un tip aparte de aran n literatura
romana, cu o serie de calitai care l fac memorabil. Destinul su este simbolic pentru lumea pe
care o reprezint.